Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autocunoastere Si Personalitae
Autocunoastere Si Personalitae
1
Astfel, el incepe sa reactioneze invers decat vor parintii si parca ii sfideaza
inadins: plange sa i se dea un obiect pe care il arunca dupa ce il primeste. Copilul
vrea sa actioneze singur, sa faca ceva singur sau sa nu manifeste un anumit
comportament. “ Aceasta dorinta de a actiona prin sine traduce incercarea
copilului de a descoperi puterile Eului, de a cunoaste limitele acestor puteri”
(P. Osterrieth).
Nevoia de autonomie este semnul principal al Eului. El are componente
cognitive, afective, voluntare si ajunge sa se cunoasca pe sine si sa se autodirijeze
si autoorganizeze. El se poate manifesta intr-o dubla ipostaza : Eul pasiv, cel care
contine mecanismele, si Eul activ, cel care tinde sa se autocunoasca formandu-si o
imagine despre sine solidara cu el. Multe din mecanismele Eului se pot
constientiza si exprima in continutul imaginii de sine, dar altele raman
inconstiente.
Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în
funcţionarea şi adaptarea optimă la mediu social, în menţinerea sănătăţii mentale şi
emoţionale. Un copil sau adolescent are nevoie să simtă că nu este necesar ca el să
fie premiant sau olimpic pentru a fi iubit, acceptat şi respectat. Afecţiunea,
aprecierea, respectul nu trebuie condiţionate de performanţe şcolare sau de altă
natură (ex. sportive). Respectul, aprecierea, recompensa sunt stimuli ce încurajează
dezvoltarea personală, previn şi remediază atitudini şi comportamente deficitare
sau problematice. Conform psihologiei umaniste dezvoltată de Carl Rogers şi
Abraham Maslow, fiecare persoană este valoroasă în sine. Prin natura sa umană,
are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul destin, de a-şi valida
calităţile şi caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi creează condiţiile de
actualizare a sinelui. Acceptarea necondiţionată (indiferent de performanţe) şi
gândirea pozitivă (convingerea că fiecare persoană are ceva bun) sunt
atitudini care favorizează dezvoltarea personală.
2
Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care
trecem. Pe măsură ce persoana avansează în etate, dobândeşte o capacitate mai
mare şi mai acurată de auto-reflexie. Totuşi, niciodată nu vom putea afirma că ne
cunoaştem pe noi înşine în totalitate; cunoaşterea de sine nu este un proces care se
încheie odată cu adolescenţa sau tinereţea. Confruntarea cu evenimente diverse
poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii sau le dezvoltă pe cele
subdimensionate. Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi
motivaţional individual, dar suportă influenţe puternice de mediu.
Constiinta de sine si apoi cunoasterea de sine conduc la cristalizarea
imaginii de sine care poate fi definita astfel:
“ Imaginea de sine este unificarea intr-o totalitate a rezultatelor
autocunoasterii, a relationarii cu altii si a trairii evenimentelor autobiografice
care au relevat calitatile si defectele pe care le are fiecare cu privire la Eul fizic
sau material, Eul psihic si cel social.”
Putem spune ca imaginea de sine cuprinde rezultatele perceptiilor de sine
(perceperea in oglinda), ale reprezentarilor asupra propriei fiinte, ale formularilor
verbale a diverselor insusiri pozitive sau negative constatate in mod repetat,
acceptate si asumate.
Acest continut este rezultatul unui proces de durata, de retinere, selectie,
respingere, pastrare si confirmare, organizare si structurare a unui volum mare de
informatii despre sine si despre maniera noastra de a relationa cu altii.
O cercetatoare americana a consemnat confesiunea unei adolescente cu
privire la acest proces de cristalizare a imaginii de sine, adesea confuz,
contradictoriu, dezamagitor sau dimpotriva generator de satisfactii.
“ Cum sunt eu ca persoana? Complicata. Sunt sensibila, prietenoasa,
populara si toleranta, desi pot fi timida, nervoasa si nesuferita. Nesuferita! Mi-ar
placea sa fiu prietenoasa si toleranta tot timpul. Acesta este felul de persoana care
3
as vrea sa fiu si sunt dezamagita cand nu sunt. Sunt responsabila, chiar studioasa
din cand in cand, dar pe de alta parte ma si prostesc, deoarece daca esti prea serios
nu poti fi prea popular. De obicei nu sunt foarte buna la scoala. Sunt o persoana
destul de vesela, in special cu prietenii mei, cu care pot fi si zgomotoasa. Acasa
este posibil sa devin mai anxioasa in preajma parintilor. Ei se asteapta ca eu sa
obtin tot timpul note maxime. Nu este corect! Ma preocupa modul in care ar trebui
sa iau note mai mari, dar probabil as fi considerata tocilara in ochii prietenilor mei”
(L. Steinberg”
Imaginea de sine ajunge sa cuprinda cunostinte despre valori si credinte,
motivatii si aspiratii, trasaturi ale personalitatii noastre, acceptari si respingeri din
partea celorlalti, ce capacitati avem si ce ne lipseste, ce posedam material si
spiritual. Continuturile imaginii de sine se refera la intreaga noastra fiinta si la
acele caracteristici prin care ne deosebim de altii.
Imaginea de sine este si o constructie sociala pentru ca fara compararea
cu ceilalti, receptarea reactiilor altora fata de noi, nu reusim sa ne clarificam si sa
ne verificam constatarile directe referitoare la propria persoana. De aceea este
importamta interactiunea cu persoane care au atitudini favorabile fata de noi, sunt
receptive la ce reprezentam noi, ne accepta, ne stimuleaza si ne incurajeaza.
O evolutie buna a imaginii de sine este influentata de parinti iubitori
si disponibili, de prieteni adevarati, de cadre didactice care ne pretuiesc si ne
incurajeaza.
Imaginea de sine cuprinde trei planuri interdependente :
-Eul fizic
- Eul psihic sau spiritual
- Eul social
Eul fizic se refera la particularitati cum ar fi: tipul somatic, relatia dintre
statura si greutate, culoarea parului si a ochilor, particularitati fizionomice.
4
Eul psihic se refera la valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si
temperamentale, aptitudini si talente, atitudini si conceptii. El este rezultatul
autoreflectiei,al receptarii aprecierilor altora, al consemnarii reusitelor si
nereusitelor in diverse activitati.
Eul social cuprinde acele calitati care se dezvolta in relatie cu ceilalti, de
exemplu, locul ocupat in grupul clasei sau al prietenilor, reputatia si pretuirea
celorlalti, asumarea si realizarea statutului si rolurilor.
Eul cuprinde atat calitati cat si defecte si satisface sau dezamageste
persoana respectiva.
Cristalizarea initiala a imaginii de sine se realizeaza intre 6-8 ani, dar
organizarea ei deplina se inregistreaza in preadolescenta si mai ales in adolescenta
si va persista apoi tot restul vietii.
O imagine de sine cat mai apropiata de particularitatile reale ale Eului
este un factor de optimzare in activitati si relatii, asigura un tonus ridicat
pentru activitatea psihica, securizeaza persoana in fata unor insuccese, este un
stimul al dezvoltarii personalitatii.
Stima de sine este componenta afectiv-evaluativa si motivationala a
cunoasterii Eului, este atitudinea pozitiva sau negativa a persoanei fata de
propria fiinta si modul de a se simti capabil, important, valoros.
Conceptele de sine si stima de sine impreuna cu imaginea de sine
formeaza o unitate si au o mare importanta in viata omului , in manifestarea si
dezvoltatea personalitatii sale, in initierea , realizarea si dezvoltarea relatiilor cu
grupul.
5
II. DEZVOLTAREA PERSONALITATII
6
celorlalti duce la o mai
mare sensibilitate la feed-
back-ul social si o mai
mare disponibilitate de a
actiona pentru a-i
5- 10 ani Creste increderea in sine influenta pe ceilalti.
si se folosesc strategii de Perfectionarea
rezolvare a problemelor. aptitudinilor sociale si
sensibilitatea la normele
Peste 10 ani Cresc autocunoasterea si sociale.
autointuitia, ceea ce duce Folosirea din ce in ce mai
la o autoreglare din ce in dibace a styrategiilor de
ce mai complexa. autoprezentare si
controlarea relatiilor si a
rolurilor sociale.
Pe parcursul existentei sale, omul intalneste mai multe medii sociale carora
trebuie sa li se adapteze, sa invete comportamente sociale noi, ori sa si le adapteze
pe cele existente. Intrand in gradinita, copilul vine cu un set de comportamente
7
specifice mediului familial care acum nu mai corespunde noilor relatii si poate
produce mari frustratii.
Copilul intra in relatie cu cei asemeni lui, cu adulti, altii decat parintii, cu
mediu diferit de casa proprie. Fiecare dintre acestia actioneaza ca agent al invatarii
sociale care actioneaza asupra copilului prin feed-back-ul oferit ca raspuns la
actiunea acestuia. Calitatea interactiunii copilului cu cel care il ingrijeste
modeleaza aspectele emotionale ale temperamentului.
Un feed-back negativ oferit in mod repetat influenteaza negativ
comportamentul copilului ducand in final la dezvoltarea unei personalitati
nevrotice. De exemplu, daca un copil agresiv se asteapta ca persoanele din jur sa
fie ostile, el poate manifesta in interactiunea sociala suspiciune si agresivitate,
favorizand ostilitatea asteptata si generand o predictie care se implineste.
Copiii cu imagine de sine negativa au trait o serie de experiente printre
care enumar:
-au fost criticati;
- li s-a vorbit pe un ton ridicat;
- au fost ignorati sau ridiculizati’
- asteptarile celorlalti au fost exagerate;
- au fost frecvent comparati defavorabil cu alti copii;
Un feed- back pozitiv modeleaza comportamentul copilului in directia
prosociala, dar si acesta trebuie folosit cu discernamant pentru a oferi copilului
masura exacta a realizarilor sale, astfel incat sa favorizeze autocunoasterea
(imaginea de sine), increderea si stima de sine.
Dintre experientele anterioare care le-au construit acestora imaginea de
sine pozitiva, echilibrata, mentionez:
- au fost laudati;
- au fost ascultati;
8
- li s-a vorbit cu respect;
- li s-a acordat atentie;
- au fost imbratisati;
- au avut prieteni;
Puterea feedback-ului vine din faptul ca el poate redresa, mentine o stare
buna sau schimba un comportament. Feedback-ul ii permite celuilalt sa primeasca
un raspuns vizavi de actiunea lui. Feedback-ul este constructiv cand face referire
numai la actiunea in sine si nimic altceva.
Copiii sunt diferiti:temperamental, caracterial, atitudinal si, ca atare, nici
performanta lor nu va fi egala in toate domeniile. De aceea este important ca
fiecare copil sa fie respectat si sustinut in ritmul sau propriu. Pentru o evolutie
armonioasa a copilului, mediul educativ ( familia, scoala) trebuie sa fie pregatit si
sa manifeste atitudini comportamentale constructive pentru a forma o evolutie
pozitiva. Educatorul trebuie sa fie calm, iubitor, disponibil pentru a-i invata pe
copii, de mici, despre valoarea pe care o are fiecare dintre ei, ajutandu-i sa-si
formeze o imagine de sine pozitiva.
Comportamentele persoanelor din jurul copilului isi pun amprenta pe
modul lui de reactie. B.Wolfe, in 1989 a formulat o lista de principii extrase
din modul de viata al copilului:
9
* daca copilul traieste in spiritul dreptatii, el invata sa fie cinstit
* daca copilul traieste intr-un mediu care il aprecieaza, el invata sa se placa
pe sine
* daca copilul traieste intr-un mediu in care exista acceptare si prietenie, el
invata sa iubeasca si sa ofere iubire celor din jur
BIBLIOGRAFIE:
10
REGULI PENTRU O VALORIZARE ADECVATA A COPIILOR:
Părinţii
11
REGULI PENTRU O VALORIZARE ADECVATA A COPIILOR:
Profesorii
12
Metode de autocunoaştere
13
prieteni, iubesc animalele, sunt vesel şi optimist, am umor, dorm bine, mă
simt iubit de părinţi etc.); este important ca elevul să nu considere "puncte
tari" doar calităţi deosebite sau succese mari (de ex.: sunt primul în clasă, am
câştigat concursul judeţean de atletism);
2. a două sau trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze cât de curând
sau poate chiar să le elimine (sunt dezordonat, mă irit uşor); nu este necesar
să se epuizeze lista cu puncte slabe personale. Elevii se pot focaliza la un
anumit moment doar pe una, două, maxim trei neajunsuri personale; scopul
este de a încerca ca acestea să fie depăşite şi nu ca elevul să se simtă copleşit
de ele. Este important să evităm etichetarea lor ca defecte; cuvântul neajuns
sau punct slab permite elevului să perceapă posibilitatea de remediere.
Punctele slabe să nu fie descrise în termeni generali (de exemplu: nu sunt
bun, nu sunt inteligent, nu sunt generos) ci să fie operaţionalizate în aspecte
mai concrete, observabile (de exemplu: am rezultate şcolare slabe la chimie);
3. a oportunităţilor pe care se poate baza în dezvoltarea personală (de
exemplu: am un frate mai mare care mă ajută, am prieteni suportivi, am
părinţi care mă iubesc, am camera mea, învăţ la o şcoală bună, am resurse
financiare, am acces la multe informaţii); se va discuta modul în care aceste
oportunităţi pot şi trebuie să fie folosite;
4. a ameninţărilor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitivă (de
ex.: renunţ uşor, conflicte în familie, părinţi divorţaţi, situaţie financiară
precară, părinte decedat, boală cronică); se va discuta modul în care aceste
ameninţări pot să influenţeze stima de sine, dacă sunt ameninţări reale sau
imaginare şi căile prin care pot fi ele depăşite.
Aceeaşi tehnică poate fi utilizată şi în alte variante - de exemplu, patru
colegi sunt rugaţi să realizeze evaluările de tip SWOT pentru cel de-al
cincilea coleg din grupul de lucru, respectând aceleaşi principii enumerate
14
mai sus. Se vor discuta în grup evaluările, după care rolurile se inversează,
astfel încât fiecare elev să primească evaluări SWOT de la grupul său de
lucru. Se recomandă tehnica SWOT pentru analiza oricărei probleme cu care
un elev/un grup de elevi se confruntă şi a resurselor şi punctelor vulnerabile
în rezolvarea ei.
15