UNIVERSITATEA DIN BACĂU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENłĂ
RAPORTUL COST PROFIT
PRAGUL DE RENTABILITATE
METODA DIRECT – COSTING

Conducător științific,
Prof. univ. dr. Lucian ŞARADICI
Lect. univ. dr. AristiŃa ROTILĂ

Student,
Crucianu Diana Georgiana

2009
 Cuprins
INTRODUCERE ................................................................................................................................4

Capitolul 1 ...........................................................................................................................................7

COSTUL DE PRODUCłIE, ELEMENT PRINCIPAL AL ACTIVITĂłII ECONOMICE .....7

1.1 . Conceptul teoretic al costului: esenŃă economică ................................................................7

1.2. FuncŃiile costului de producŃie ...........................................................................................10

1.3. Tipologia costurilor............................................................................................................13

1.4. Indicatorii costului de producŃie ........................................................................................23

1.5 . EvidenŃierea căilor de reducere a costului – factor de bază al creşterii competitivităŃii

producŃiei ..................................................................................................................................25

Capitolul 2 .........................................................................................................................................29

PRAGUL DE RENTABILITATE ..................................................................................................29

2.1. Profitul – venit fundamental ..............................................................................................29

2.1.1. NoŃiuni generale ......................................................................................................29

2.1.2. Tipuri de profit ........................................................................................................29

2.1.3. Masa şi rata profitului .............................................................................................32

2.1.4. FuncŃiile profitului...................................................................................................34

2.2. Categoriile economice de rentabilitate şi formele ei de exprimare ...................................35

2.3. Indicatori de rentabilitate ...................................................................................................36

2.4. ImportanŃa şi căile de creştere a rentabilităŃii ....................................................................39

2.5. Analiza pragului de rentabilitate ........................................................................................40

Capitolul 3 .........................................................................................................................................43

METODA DIRECT – COSTING ...................................................................................................43

3.1. Metode de calculaŃie a costurilor .......................................................................................43

3.1.1. Clasificarea metodelor de calculaŃie a costurilor ....................................................43

3.1.2. Trăsături şi etape de calcul ale metodelor de calculaŃie a costurilor .......................44

3.1.3. Asemănări şi deosebiri între metodele de tip absorbant şi metoda de tip parțial
direct – costing ..................................................................................................................45

2
 3.2. Metoda direct costing – metodă de calcul al costului parŃial .............................................46

3.2.1. Prezentarea generală a metodei direct – costing .....................................................46

3.2.2. Indicatori furnizaŃi de metoda direct – costing şi rolul lor în conducerea activităŃii
economice..........................................................................................................................47

3.3. Calcularea costurilor variabile la S.C. Aerostar S.A. ........................................................51

3.3.1. Prezentarea societăŃii S.C. Aerostar S.A. ................................................................51

3.3.2. Model de calcul a costului prin metoda direct – costing la S.C. Aerostar S.A. ......58

3.4. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe la S. C. Aerostar S.A. .............................................68

3.4.1.Analiza cheltuielilor variabile ..................................................................................68

3.4.2. Analiza cheltuielilor fixe .........................................................................................71

Capitolul 4 .........................................................................................................................................73

PROGRAM INFORMATIC PENTRU DELIMITAREA CHELTUIELILOR DE

PRODUCȚIE ÎN VARIABILE ŞI FIXE .......................................................................................73

4.1. Descriere limbaj de programare .........................................................................................73

4.2. Descrierea programului informatic ....................................................................................74

4.3. Codul programului .............................................................................................................79

CONCLUZII ...................................................................................................................................102

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................104

ANEXE ............................................................................................................................................107

3
 INTRODUCERE

Economia oricărei Ńări se manifestă prin totalitatea ramurilor şi activităŃilor economice

desfăşurate sub aspect tehnologic şi social-economic, al căror volum de activitate diferă, în funcŃie
de utilitatea lor în viaŃa şi activitatea oamenilor şi/sau a societăŃii. EvidenŃierea acestor sectoare în
cadrul oricărei economii este argumentată de faptul că ele oferă sau se ocupă de producerea
majorităŃii bunurilor economice, necesare satisfacerii diferitelor nevoi individuale şi/sau sociale,
privind realizarea anumitor interese economice. Orice producŃie presupune anumite cheltuieli,
căreia i se atribuie un anumit cost, care, dezvăluit în esenŃă economică, presupune suma de
cheltuieli ale factorilor de producŃie sau ale resurselor economice.
Pornind de la cerinŃele economiei de piaŃă, desfăşurarea oricărei activităŃi economice constă
în obŃinerea profiturilor, dar prin satisfacerea cerinŃelor, preferinŃelor consumatorilor în baza
producŃiei oferite în dependenŃă de cerere şi ofertă. Atingerea acestor direcŃii principale, pentru
orice agent economic, impune efectuarea unor eforturi enorme şi fără suportarea acestor cheltuieli,
fără atragerea,combinarea şi utilizarea lor, nici o activitate de producŃie nu numai că nu poate fi
concepută, dar nici nu poate fi dezvoltată. Realizarea obiectivului final (obŃinerea câştigului
aşteptat) este în dependenŃă deplină de nivelul eforturilor suportate, deoarece cu cât consumul de
resurse este mai mic, cu atât efectul economic este mai mare, şi invers, cu cât este mai mare costul,
cu atât profitul este mai mic. Satisfacerea nevoilor presupune un COST.
În comportamentul producătorului (şi al consumatorului) costul constituie un indicator
economic de o mare însemnătate: înainte de a întreprinde ceva, el îşi formează întrebarea, aparent
simplă, cât costă? Astfel costul reprezintă un criteriu şi un instrument de comparare în alegerea
variantei de producŃie şi de consum atunci când este vorba de materii prime, maşini, utilaje,
instalaŃii, angajarea de salariaŃi, ca şi în cazul aprovizionării cu alimente.
Maximizarea profiturilor poate fi obŃinută prin minimizarea costului de producŃie
(consumurilor de resurse productive) şi, respectiv, poate fi considerat ca unul din indicatorii
determinanŃi ai activităŃii întreprinderii, ce influenŃează nemijlocit rezultatele financiare, deoarece,
de nivelul cheltuielilor de producŃie depinde nivelul profitabilităŃii întreprinderii. Astfel, reducerea
costului constituie unul din principalele repere de creştere a eficienŃei economice a activităŃii
întreprinderii, reducerea sistematică a lui reflectând intensitatea dezvoltării tehnice a întreprinderii,
creşterea productivităŃii muncii. De aceea, este necesar ca fiecare agent economic să cunoască
nivelul costurilor, conŃinutul lor economic, necesitatea diminuării lor şi, în funcŃie de acest fapt, se
va contribui la formarea unor preŃuri competitive, la asigurarea profitabilităŃii, la sporirea
competitivităŃii, dezvoltarea şi perpetuarea sa pe piaŃă.

4
 Aspectele vizate anterior au constituit imboldul de selectare a temei licenŃei date în calitate
de obiect de studiu şi cercetare.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul cercetării propuse constă în studierea necesităŃii
efectuării unor schimbări de reducere a costurilor de producŃie şi de creştere a competitivităŃii în
întreprinderi.
Realizarea acestui scop prevede următoarele sarcini:
• sinteza teoriilor comportamentale ale conceptului de cost, metodelor de calculare a costului
de producŃie;
• abordarea sistemică a tipurilor de cost şi a particularităŃilor acestora;
• studierea direcŃiilor de reducere a costului de producŃie şi adaptarea acestora la mediul
economiei de piaŃă;
• studierea indicatorilor metodei direct-costing;
• analiza cheltuielilor şi veniturilor unei întreprinderi pentru stabilirea costului variabil unitar
necesar la calcularea indicatorilor metodei direct-costing.
Tema cercetării o reprezintă raportul ce se stabileşte între cost şi profit, rentabilitatea unei
întreprinderi şi căile de reducere a costurilor în scopul sporirii competitivităŃii întreprinderii.
Obiectul cercetării îl constituie întreprinderea de vârf în industria aeronautică românească
S.C. Aerostar S.A.
Suportul teoretic şi metodologic al lucrării. Pe parcursul cercetării efectuate, am aplicat o
abordare sistemică şi metodologică, care a permis studierea proceselor, elementelor şi factorilor
reducerii costurilor. Problemele relevate în licenŃă au fost consultate din numeroase surse
bibliografice şi studiate viziunile unor cercetători în domeniul teoriei economice clasice: Adam
Smith, David Ricardo, Jean Say, Joseph Schumpeter. Totodată, au mai fost consultate lucrările unor
autori din România: Oprea Călin, Horia Cristea, Mariana Man, Grosu Corina, Epuran Mihail şi
manuale universitare.
SemnificaŃia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Argumentările ştiinŃifice,
procedeele metodologice şi instrumentele aplicate în lucrare au valoare teoretică, dar, în acelaşi
timp şi aplicabilitate practică. SemnificaŃia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în:
separarea cheltuielilor în variabile şi fixe şi stabilirea costului variabil unitar la nivelul unei
întreprinderi.
Structura tezei: Introducere, patru capitole, incluzând programul informatic, concluzii,
bibliografie şi anexe.
În capitolul I – Costul de producŃie, element principal al activităŃii economice - sunt
expuse esenŃa costurilor şi clasificarea acestora; funcŃiile costului de producŃie şi indicatorii

5
acestuia; sunt prezentate direcŃiile de reducere a costului – ca bază de asigurare a creşterii
competitivităŃii producŃiei.
În capitolul II – Pragul de rentabilitate – este analizat pragul de rentabilitate; prezentaŃi
indicatorii de rentabilitate; se acordă o atenŃie deosebită căilor de creştere a rentabilităŃii şi sunt
prezentate categoriile economice de rentabilitate şi formele ei de exprimare.
În capitolul III – Metoda direct–costing – se expun metodele de calculare a costurilor în
acelaşi timp prezentându-se asemănările şi deosebirile dintre ele, şi printr-un exemplu practic se
aplică metoda costului variabil.
În capitolul IV – Programul informatic al procedeului de delimitare a cheltuielilor în fixe şi
variabile utilizând trei procedeee statistice: procedeul puncetelor de maxim şi minim, procedeul
valorilor medii şi procedeul grafic.
În încheiere sunt expuse concluziile şi recomandările teoretice şi practice privind asigurarea
unei eficienŃe economice înalte a industriei aeronautice româneşti.

6
 Capitolul 1

COSTUL DE PRODUCłIE, ELEMENT PRINCIPAL AL

ACTIVITĂłII ECONOMICE

Economia termen sinonim cu activitatea economică, se referă la realitatea economică latură

inseparabilă a existenŃei umane. Dintre activităŃile omului, cea mai cuprinzătoare, care îl defineşte
pe om ca specie este munca, aceasta constă în acea activitate conştientă prin care oamenii, pornind
de la nevoile lor îşi prefigurează scopurile acŃiunii, îşi formulează şi apără interesele, caută şi
creează mijloacele adecvate atingerii Ńelurilor propuse. Activitatea economică este un domeniu
fundamental şi complex al activităŃii umane care corespunde ansamblului faptelor, actelor şi
reacŃiilor oamenilor, concretizate în comportamente şi decizii privitoare la atragerea şi folosirea
resurselor economice rare, în vederea producerii, distribuŃiei, schimbului şi consumului de bunuri,
în funcŃie de nevoile şi interesele sale.

1.1 . Conceptul teoretic al costului: esenŃă economică

ExistenŃa şi prosperarea comunităŃii omeneşti este în dependenŃă deplină cu cantitatea şi

calitatea bunurilor consumate, ca rezultat al aspiraŃiilor, doleanŃelor şi intereselor resimŃite. Bunurile
economice, destinate satisfacerii anumitor nevoi individuale sau sociale, sunt produse ale activităŃii
umane, pentru producerea cărora s-au atras şi s-au utilizat diverse resurse productive, care, în
esenŃă, constituie premisa de bază a activităŃii economice. Trebuie menŃionat că, pe măsura
dezvoltării comunităŃii şi membrilor săi, nevoile se amplifică şi se diversifică, şi în cadrul activităŃii
economice (pentru satisfacerea cât mai amplă a nevoilor) se atrage un volum tot mai mare şi variat
de resurse economice. Respectiv, activitatea economică poate fi caracterizată ca un sistem polarizat,
în care se manifestă cerinŃele impuse de indivizi şi societate, privind existenŃa, formarea şi
manifestarea lor ca personalitate, la nivel micro şi macro, iar pe de altă parte, prin combinarea
efectivă a resurselor, satisfacerea lor.
Dar, având în vedere că omul este, în primul rând, consumator şi manifestarea unui stat se
exercită în funcŃie de nivelul de consum, iar, din alt punct de vedere, satisfacerea unei nevoi
conduce la crearea altor nevoi, elementele implicate pentru atingerea lor se dovedesc a fi
insuficiente. Trebuie menŃionat faptul că problema insuficienŃei resurselor consumate a fost

7
urmărită încă din secolul XIX, şi evidenŃiată de doctrina neoclasică (marginalismul), care a
remarcat că resursele economice sunt limitate şi necesită o utilizare mai raŃională, pentru a atinge o
satisfacere cât mai amplă a cerinŃelor oamenilor, redate de gusturile, preferinŃele lor specifice şi, în
cele din urmă, va contribui la circulaŃia mai intensă a bunurilor create.
Constituind rezultatele finale ale activităŃii economice, bunurile economice sunt destinate
schimbului, realizării pe piaŃă, cu scopul obŃinerii anumitor profituri, ce reprezintă scopul final al
oricărei activităŃi economice. În baza valorii, ce se manifestă numai pe piaŃă şi la originea căreia
stau resursele economice, luate ca ansamblul mijloacelor disponibile şi susceptibile, utilizate în
producerea bunurilor şi utilitatea bunurilor create, ce intrinsec îmbină raritatea resurselor
consumate. Din cele menŃionate, concluzionez că atât valoarea, cât şi consumul, în cea mai mare
măsură, sunt afectate de costurile de producŃie, ce sunt oferite prin diverse bunuri de producători,
care, respectiv, iau în calcul cererea manifestată faŃă de aceste bunuri, dar şi utilitatea marginală la
acele consumuri pe care le suportă singuri pentru a oferi consumatorilor bunurile dorite în funcŃie
de utilitate. Deci, cheltuielile, costurile de producŃie reprezintă baza valorii de schimb, ele sunt cele
ce influenŃează atât activitatea producătorilor, cât şi consumul, deoarece nivelul înalt de cheltuieli
conduce la creşterea preŃurilor, care, la rândul lor, contribuie la reducerea volumelor de producŃie
şi/sau la diminuarea consumului, cu toate că a fost oferită producŃia cerută.
Având în vedere că tema de cercetare o constituie costurile de producŃie, în continuare, voi
urmări esenŃa economică a categoriei date; necesitatea cunoaşterii; indicatorii categoriei respective;
criteriile, tipurile de clasificare; criteriile de eficienŃă; metodele de calcul şi analiză. Problematica
dimensionării activităŃii, prin prisma costurilor şi preŃurilor, este specifică proiectării oricărui sistem
de producŃie, care are ca obiectiv final profitabilitatea şi competitivitatea.
După cum am admis, pentru satisfacerea anumitor nevoi individuale sau sociale, în cadrul
activităŃilor economice, manifestate în economie, în funcŃie de aspectul subiectiv al indivizilor şi
obiectiv al producătorilor, se produc diverse bunuri economice (bunuri materiale şi diverse servicii),
destinate vânzării pe piaŃă cu scopul obŃinerii anumitor profituri. Însă, atingerea acestor direcŃii
principale, pentru orice agent economic, impune efectuarea unor anumite eforturi enorme, ce se
redau prin factorii de producŃie, utilizaŃi în procesul desfăşurării activităŃii economice a unităŃii.
Deci, orice producŃie presupune anumite cheltuieli, cărora li se atribuie un anumit cost, care,
relevat, în esenŃă economică, presupune cheltuieli sau consum de factori de producŃie sau de resurse
economice. Fără suportarea acestor cheltuieli, fără atragerea, combinarea şi utilizarea resurselor
productive, nici o activitate de producŃie nu numai că nu poate fi concepută, dar nici dezvoltată.
Atingerea obiectivului final (obŃinerea câştigului aşteptat), prin oferirea unui preŃ de realizare
competitiv la bunurile oferite în funcŃie de cerere, se află în dependenŃă deplină cu nivelul

8
eforturilor suportate, deoarece cu cât consumul de resurse este mai mic, cu atât efectul economic
este mai mare.
Maximizarea efectelor economice poate fi obŃinută prin minimizarea costului şi poate fi
acceptat ca unul din indicatorii determinanŃi ai activităŃii întreprinderii. Primii paşi, în domeniul
ştiinŃei economice, au fost făcuŃi de clasici, al căror reprezentant de bază, Adam Smith, a pus, în
cadrul cercetărilor sale, problema costului de producŃie. Dar, problema principială relatata de Adam
Smith era aceea că: in costul de producție este inclus preŃul natural sau real al bunului prin
cheltuielile de muncă suportate pentru obŃinerea bunului dat. Cu toate acestea, la el se disting aceste
două categorii, întrucât cea de-a doua,denumită preŃ curent, nominal sau preŃul pieŃei, numai că nu e
exprimată ca consum fizic, ci cu ajutorul banilor. Dar precursori ai cercetărilor economice şi
precursori ai ştiinŃei economice, ce au introdus noile categorii ca preŃ just, preŃ natural, preŃ politic
sau preŃ curent al pieŃei, de la care s-au pornit ideile lui A. Smith, au fost Toma d’Aquino,
reprezentantul gândirii economice a Evului Mediu şi William Petty, precursor al liberalismului
economic clasic. Atât unul, cât şi celălalt, precum şi însuşi A. Smith, considerau că baza valorii o
alcătuieşte cantitatea de muncă cheltuită pentru a produce bunurile respective. În cele ce Ńin de
modificarea valorii date, Toma d’Aquino considera că mărimea preŃului trebuie să se afle în
dependenŃă cu nivelul social şi material al producătorului, în timp ce William Petty efectuează
aceste schimbări în funcŃie de timpul de muncă individual cheltuit de fiecare producător. Însă,
totuşi, faŃă de precursorii săi, Adam Smith mai adaugă că modificarea valorii se face în dependenŃă
cu gradul de specializare al producătorilor anumitor tipuri de producŃie. Preluând şi continuând
ideea lui A. Smith, privind formularea conceptului de cost de producŃie, un alt reprezentant de
seamă al economiei politice clasice, David Ricardo, acceptă formularea valorii impusă de
învăŃătorul său, însă, adaugă că nu numai munca vie se consumă la fabricarea bunurilor, dar şi
munca materializată.
Dar trebuie atrasă atenŃia asupra faptului că, atât A. Smith, cât şi D. Ricardo susŃineau teoria
valorii prin teoria „cheltuielilor de producŃie”, conform căreia munca, capitalul şi pământul sunt
creatori de valori, însă că aceste componente şi sunt factorii de bază, ce stau la formarea preŃului şi
fiecare, are remunerarea sa. Acest lucru a fost remarcat de optimistul şcolii clasice franceze Jean B.
Say, prin teoria factorilor de producŃie ce îmbinau munca, capitalul şi pământul (natura),
remuneraŃi, respectiv prin salariu, profit şi rentă, dar, cu părere de rău, acceptând preŃul ca valoare
de schimb. Dar, totuşi, prin aceasta, el enunŃă că, în procesul creării valorii, munca cheltuită este
factor de bază şi afirmă că nu numai munca stă la fundamentarea valorii, dar şi alŃi factori de
producŃie, ca pământul şi capitalul. J. Say susŃine ideea: costul constituie o recompensare a
serviciilor factorilor de producŃie. De aceea, intenŃionez să confirm ideea expusă încă din secolul al

9
XIX-lea, care este de actualitate şi astăzi, fiind împărtăşită de mulŃi economişti, aceea că: pentru a
obŃine bunuri economice şi servicii, agenŃii economici suportă anumite cheltuieli cu factorii de
producŃie, utilizaŃi şi consumaŃi în acest scop, aceste cheltuieli reprezentând costul factorilor de
producŃie.
În opinia mea, costul de producŃie reprezintă valoarea cheltuielilor pentru desfăşurarea
activităŃii de producere şi realizare a producŃiei, fundamentarea cărora se exercită în condiŃiile
concrete în care funcŃionează întreprinderea.

1.2. FuncŃiile costului de producŃie

Din caracterizarea succintă a costului de producŃie efectuata în subcapitolul 1.1 se pot

generaliza următoarele aspecte:
• costul de producŃie reflectă unitatea dintre conŃinut – consum de factori de producŃie–
munca, capitalul, natura şi forma de exprimare – expresia valorică;
• costul de producŃie reflectă cheltuielile pentru producerea şi comercializarea bunurilor
economice suportate de producător, privind susŃinerea ofertei;
• costul de producŃie, ca exprimare monetară a cheltuielilor, independent de mărimea şi
importanŃa lor, este indicatorul care aduce la acelaşi numitor toate consumurile de factori de
producŃie diferiŃi, şi în felul acesta eforturile devin măsurabile şi comparabile;
• costul de producŃie se include în preŃul de vânzare al bunului, fiind o parte integrantă a
acestuia; acea parte care exprimă atât recompensările factorilor consumaŃi, cât şi şansele
sacrificate de ofertant;
• costul de producŃie ca parte componentă a preŃului de vânzare al oricărui bun economic,
constituie o necesitate obiectivă impusă de cerinŃele legilor economice, în primul rând, legea
valorii;
• costul de producŃie, reprezintă o parte a eforturilor totale suportate de întreprindere pentru
exercitarea activităŃii economice.
Costul de producŃie în activitatea economică îndeplineşte anumite funcŃii, care, luate ca un
ansamblu de activităŃi omogene şi complementare sunt destinate realizării unui obiectiv. Odată cu
trecerea la economia de piaŃă, în cadrul oricărei întreprinderi, a căpătat o însemnătate mare
activitatea managerială, scopul căreia este asigurarea unei utilizări eficiente şi efective a resurselor
economice, asigurarea profitabilităŃii întreprinderii, de aceea, consider, cunoaşterea funcŃiilor
costului de producŃie, care este indicatorul sintetizator al activităŃii economice, va permite

10
managerilor adoptarea deciziilor corecte, privind direcŃionarea activităŃii în funcŃie de
particularitatea domeniului şi orientarea organizaŃiei, în conformitate cu misiunea şi obiectivele
stabilite şi fundamentarea costului de producŃie. După cum am atras atenŃia, costurile sunt eforturile
producătorilor de bunuri economice, respectiv, Ńin de nivelul microeconomic, deci, cunoaşterea lor
Ńine de exercitarea optimală a proceselor social-economice şi, în cadrul acestor procese, costurile
îndeplinesc următoarele funcŃii esenŃiale, care, în fiecare perioadă istorică, sunt perfecŃionate,
modernizate, respectiv actualizate.
FuncŃia de cunoaştere-măsurare. Prin funcŃia dată, costul permite cunoaşterea tuturor
resurselor economice, consumate la obŃinerea fiecărui tip de producŃie şi a volumului total de
producŃie. Această cunoaştere va contribui la planificarea corectă a asigurării cu tipurile de resurse
necesare, ce va permite îndeplinirea programelor de producŃie, mai cu seamă că unele din ele sunt
de caracter rar. Prin această funcŃie, cu ajutorul costului, se măsoară cheltuielile necesare pentru
obŃinerea producŃiei. De asemenea, ea permite măsurarea corelărilor ce pot apărea între eforturi-
costuri şi efecte-bunuri produse, măsurarea calităŃii desfăşurării activităŃii. Măsurarea corectă a
costului permite determinarea corectă a preŃului. Iar recuperarea cheltuielilor, pe care le-a susŃinut
firma, va corespunde nivelului de consumuri suportate. Astfel, aşteptările producătorilor vor fi
confirmate, deoarece a avut loc calcularea corectă a costurilor.
FuncŃia de calculare a indicatorilor eficienŃei producŃiei. Orice producere trebuie să tindă
spre atingerea scopului final, dar şi în ce măsură este el realizat, producătorul trebuie să ia în calcul
această funcŃie, deoarece, în baza funcŃiei date, costului de producŃie îi revine rolul de factor
determinant în calcularea efectului şi eficienŃei economice, pentru că eficienŃa producŃiei
caracterizează raportul dintre efect şi efort.
FuncŃia de influenŃă a nivelului rentabilităŃii. După cum am menŃionat, costul constituie o
parte a preŃului de realizare, pe lângă profit, şi această proporŃie este directă, constând în faptul că
creşterea costului conduce la diminuarea profitului, şi creşterea profitului este influenŃată de
diminuarea costului. Dar mărimea relativă a profitului este rentabilitatea şi, de aceea, modificarea
costului conduce la schimbarea profitului care influenŃează corespunzător nivelul rentabilităŃii.
FuncŃia de control-reglare. În cadrul funcŃiei date, se evidenŃiază modul de fundamentare a
deciziilor de politică economică, prin care se dirijează consumul de resurse, comparativ cu
standardele şi programele în vigoare, cu legile şi normativele adoptate. Se sesizează, se măsoară şi
se corectează abaterile apărute, divergenŃele create în cadrul întreprinderii, precum şi în precizarea
cauzelor şi a măsurilor corective pentru înlăturarea lor, în baza analizei cauzelor abaterilor, în care
tratarea acestora se efectuează diferenŃiat în funcŃie de importanŃa lor.

11
 FuncŃia de optimizare. Această funcŃie implică în ea criteriul optimizării, ce constă în
obŃinerea unui efect maxim cu eforturi minime, aşadar activitatea trebuie desfăşurată cu costuri mici
pentru atingerea unei activităŃi profitabile, rentabile, cu situaŃie financiară sigură, stabilă şi, nu în
cele din urmă, competitivă.
FuncŃia de producŃie. Costul, prin combinarea relaŃională a factorilor de producŃie,
contribuie la realizarea producerii de bunuri materiale şi servicii, el fiind indicatorul principal în
stabilirea concepŃiei constructive şi tehnologice pe baza inovărilor şi investiŃiilor efectuate.
FuncŃia de personal. Asigurarea cu forŃă de muncă calificată a întreprinderii; selectarea şi
pregătirea, promovarea, motivarea personalului de producŃie – în aceasta constă funcŃia de personal
ce caracterizează esenŃa întreprinderilor. Însă costul constituind un indicator de bază în cadrul
întreprinderilor, această funcŃie se reflectă şi în cost. Din considerentele costului, importanŃa acestei
funcŃii constă în faptul el permite compararea acestui gen de cheltuieli, şi contribuie la utilizarea
efectivă a resurselor, redată prin creşterea productivităŃii muncii, la care trebui atrasă atenŃia,
productivitatea este indicatorul de bază în evaluarea utilizării factorilor de producŃie.
FuncŃia financiar-contabilă. Pentru comensurarea cheltuielilor şi veniturilor întreprinderii
se determină costurile necesare ale resurselor financiare, în funcŃie de mărimea şi structura
respectivă, necesare întreprinderii pentru o activitate eficientă.
FuncŃia de cercetare-dezvoltare. Proiectarea produselor; elaborarea programelor de
investiŃii; perfecŃionarea sistemului informaŃional sau viitorul întreprinderii prin cadrul tehnic,
tehnologic, organizatoric trebuie elaborate în funcŃie de costuri şi, cu cât raportul dintre aceste
elaborări şi cost este mai mare, cu atât mai optim se utilizează funcŃia dată a costului.
FuncŃia comercială. În baza funcŃiei date a costului, se comensurează cheltuielile de
aprovizionare cu materii prime şi materiale de producŃie, realizarea produselor finite pe pieŃele de
desfacere, activităŃile de reclamă, privind promovarea producŃiei.
Din cele expuse, este evidențiat rolul costului de producŃie în cadrul oricărei activităŃi
economice, este evidentă necesitatea calculării lui, este vizibil criteriul de eficienŃă a lui, cu costuri
mici, se realizează scopul final al producătorilor, ce constă, după cum am menŃionat, în obŃinerea
profitului sau maximizarea lui, pe baza producerii şi realizării producŃiei pe piaŃă, în funcŃie de
cerere şi ofertă.
Sintetizând cele menŃionate, pot admite, costul de producŃie reprezintă un indicator calitativ
al activităŃii economice, ce asigură siguranŃă, stabilitate şi competitivitate agenŃilor economici.

12
 1.3. Tipologia costurilor

După cum am observat, rolul costului de producŃie este foarte vast şi cuprinde toată sfera de
activitate a întreprinderii, de aceea, apare întrebarea, dar cum este instituit el? Are o formă concretă
anume? Cum se analizează? Deoarece, după cum am atras atenŃia, el generalizează toate cheltuielile
efectuate cu factori de producŃie în diferite perioade de timp, în diverse tipuri de activităŃi, ce se
desfăşoară în cadrul întreprinderii, în fiecare etapă a procesului de producŃie, ce exprimă
transformarea factorilor de producŃie în produs finit. Înşişi factorii de producŃie au un conŃinut
diferit şi reflectarea lor în preŃ este diferită. Desigur, înŃelegerea lui mai bună, analiza mai concretă
şi corectă, căutarea ieşirilor noi şi posibile din situaŃiile critice de activitate, ceea ce nu este bine
venit în economia de piaŃă, întrucât, în lupta concurenŃială, nesiguranŃa te izolează, te exclude din
lumea afacerilor, de aceea, este binevenită cunoaşterea tipologiei costului, formelor concrete prin
care se manifestă în viaŃa economică. Cunoaşterea dată permite evidenŃa cheltuielilor, controlul,
planificarea şi analiza lor, luarea deciziilor corecte privind dezvăluirea optimală a procesului
economic de obŃinere a bunurilor economice, ce va asigura un nivel performant al producŃiei,
deoarece costul de producŃie este un indicator factorial, rezultativ şi de eficienŃă.
În concluzie, as vrea să atrag atenŃia că evidenŃa şi analiza costurilor de producŃie trebuie
efectuate, în funcŃie de complexitatea categoriei date, ce se redă prin interpretări economice,
contabile, financiare, tehnice, pe baza abordărilor specifice, pe categorii de costuri, criterii şi tipuri
de grupare, deoarece cunoaşterea costului îi permite întreprinzătorului să fundamenteze astfel
utilizarea factorilor, încât să obŃină o rentabilitate mai mare, în raport cu concurenŃii săi.
În continuare, voi descrie diferenŃa esenŃială a unor tipuri de costuri, care, consider, creează
orizonturi noi de modernizare a factorilor de producŃie, impune diverse căi de modificare a costului,
numai că, toate aceste schimbări trebuie efectuate, în funcŃie de criteriul optimizării, efect maxim,
efort minim.
După cum am menŃionat, rolul desfăşurării oricărei activităŃi economice este impus de
satisfacerea nevoilor umane şi obŃinerea profitului, dar atingerea acestor direcŃii stă în putinŃa
producătorilor numai prin realizarea producŃiei, însă, orice realizare, fără un anumit preŃ, nu este
posibilă, întrucât numai în acest mod întreprinderea îşi poate recupera costurile. Deci, tot ce are preŃ
are şi cost şi orice cost îşi are preŃul său. Dar apare problema, cum trebuie reflectat conŃinutul
factorilor de producŃie consumaŃi, cum se redă, în costul producŃiei, consumul de factori, cum să se
distingă diferenŃa de costuri în funcŃie de factorii utilizaŃi, cum să se măsoare valoarea cheltuielilor
de muncă suportate.

13
 Pentru înŃelegerea mai corectă a esenŃei primare a costurilor, trebuie să se recurgă la
divizarea costului în funcŃie de următoarele criterii: consumul factorilor de producŃie, conŃinutul de
muncă, natura costurilor. Criteriul de bază, la delimitarea costului de producŃie este cel în funcŃie de
consumul factorilor de producŃie. Factorii de producŃie sunt totalitatea resurselor materiale şi
resurselor umane, alocate şi utilizate pentru producerea de bunuri economice sau, altfel spus,
factorii de producŃie reprezintă resursele economice, redate prin totalul elementelor, condiŃiilor,
premiselor directe şi indirecte, reale şi monetare, originare şi derivate, care sunt utilizabile şi pot fi
atrase în producŃia de noi bunuri, în scopul satisfacerii trebuinŃelor umane. Acestea se diversifică în
funcŃie de acest raport, sub aspect de costuri, cheltuieli de capital, cheltuieli de muncă, cheltuieli
de natură. Trebuie menŃionat că această clasificare impune diversificarea costurilor, drept costuri
legate de consum de factori materiali (materii prime, materiale, amortizarea capitalului fix,
combustibil, apă, energie) şi costuri legate de consum de resurse umane (salariu, asigurări), în
funcŃie de natura costurilor în costurile cu muncă vie şi costuri cu muncă materializată, în funcŃie
de conŃinutul de muncă. Consider că această tipologie a costurilor permite producătorilor
evidenŃierea anumitor căi de diminuare a lui, deoarece, împărŃirea factorilor de producŃie, după
aceste principii, permite măsurarea corectă a lor, în raport cu particularităŃile, specificul reflectării
în costurile firmei. Deci, reiese că factorii de producŃie se consumă în mod specific, participând
diferit la costuri.
Cunoaşterea strictă a naturii, a conŃinutului factorilor de producŃie nu este îndeajuns, de
aceea pe parcursul evoluŃiei ştiinŃei economice, în funcŃie de perioadele istorice, s-au impus şi alte
principii de analiză a costului, s-a urmărit ca studierea părŃii principale a preŃului de realizare
trebuie să parcurgă şi din alte direcŃii, cum ar fi evoluŃia producŃiei, etapele formării producŃiei
finite, deoarece, în fiecare din ele, se urmăreşte un catalizator, ce permite amplificarea rezultatelor
întreprinderii, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ.
Desigur, creşte cererea, creşte oferta, numai că, în dependenŃă de posibilităŃile de producŃie,
de resursele economice disponibile, existente, costurile ce stau la baza producŃiei date se modifică,
modificarea având loc în funcŃie de variaŃia producŃiei fizice. Pentru a analiza costurile în cazul dat
se utilizează criteriul de costuri variabile/constante. Este de menŃionat că această grupare stă la baza
calculaŃiei costului după metoda „direct-costing” şi a previziunii costului. Costurile variabile sunt
acele costuri ce implică în ele totalitatea cheltuielilor variabile, ce se modifică (cresc sau scad)
proporŃional sau neproporŃional cu variaŃia volumului de producŃie (cheltuieli de materii prime,
materialele, remunerarea muncitorilor de bază). Costurile fixe (constante) nu se modifică, până la
un moment, în funcŃie de termenul scurt sau de lungă durată, de la această schimbare (cheltuielile
administrative, întreŃinerea, iluminatul, încălzirea, chirii, uzura capitalului fix), de aceea, aceste

14
costuri se mai numesc şi costuri convenŃional-constante. Însă, în ultimul timp, în contabilitatea
managerială se utilizează indicatorul de cost semivariabil, care este parŃial afectat de schimbările de
activitate şi care, în componentele sale, cuprinde unul sau câteva elemente fixe. De exemplu, costul
cu salariile directe variază cu volumul de activitate atunci când regimul de lucru se schimbă – se
trece de la un schimb la două schimburi de lucru – sau costurile telefonice – element fix - preŃul;
element variabil – costul apelurilor făcute.
Un alt moment este că, după cum am menŃionat, orice bun economic este produs cu scopul
realizării, şi desfacerea se exercită în baza preŃului de vânzare, de aceea, pentru a forma preŃul este
necesar de calculat mărimea costului respectiv, care trebuie determinat în funcŃie de alocarea lor.
Costul individual reprezintă ansamblul cheltuielilor, ce sunt proprii sau pot fi identificate direct pe
un produs sau serviciu şi măsurate (deoarece vorbesc despre produse, servicii, lucrări, faze de
fabricaŃie omogene, fapt care permite acest lucru) în momentul efectuării lor pe fiecare produs şi se
includ în cadrul costului de producŃie nemijlocit, în măsura în care au fost exercitate (cheltuieli
directe de materiale, cheltuieli directe de salarizare). În practica economică, cheltuielile date au
primit denumirea de cheltuieli directe, în funcŃie de alocare.
Costul comun reprezintă cheltuielile, care nu pot fi atribuite nemijlocit unui produs concret,
sunt proprii mai multor tipuri de producŃie, numite indirecte, în dependenŃă de includerea pe unitate
de produs. În esenŃă economică, cuprind cheltuielile secŃiei, cheltuielile generale ale întreprinderii şi
cheltuielile sferei de circulaŃie - desfacerea. Drept exemplu pot servi consumurile pentru reparaŃia
curentă şi capitală, uzura mijloacelor fixe cu destinaŃie de producŃie, salariile muncitorilor auxiliari
şi ale personalului administrativ şi de conducere, asigurarea obligatorie a salariaŃilor din sfera de
producŃie. Trebuie atrasă atenŃia la faptul că, datorită complexităŃii lor, se alocă în mod indirect în
unitatea de produs, iar mărimea lor se obŃine prin calcule şi etape specifice, în special, colectarea
lor, în raport cu locurile efectuării şi apoi se petrece procesul de repartizare a lor.
După cum am observat, complexitatea calculării directe a costului, este legată de natura lor,
de componenŃa sau de gradul de omogenitate sau de complexitate a componenŃei cheltuielilor ce
formează costurile respective. În funcŃie de aceasta, costurile de producŃie trebuie urmărite ca
costuri omogene şi eterogene. Costurile simple (omogene, monoelementare) sunt costurile în
componenŃa cărora se află cheltuielile simple, formate dintr-un singur element (materia
primă,salariile pentru un anumit produs sau proces tehnologic). Costurile complexe1 (eterogene,
polielementare) – costuri, reprezentate de ansamblul cheltuielilor complexe, ce sunt formate din
mai multe cheltuieli simple, fără ca acestea să fie considerate operaŃionale (reparaŃia capitală,
întreŃinerea aparatului administrativ, întreŃinerea clădirilor).

1
DicŃionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pp. 139-140

15
 În cadrul întreprinderii, se produce o producŃie diversificată, care nu este numai omogenă, ci
din posibilităŃile de producŃie ale producătorului, ale procesului de prelucrare în cadrul aceleiaşi
ramuri, se deduc şi alte activităŃi ce impun producŃie eterogenă. În dependenŃă de aceasta, pentru a
lua măsurile necesare, privind utilizarea eficientă a factorilor de producŃie, resurselor productive,
comensurarea lor în dinamică, este nevoie de identificarea costului pe obiecte de activităŃi, de aceea,
trebuie utilizată gruparea costului în funcŃie de costul unitar, pe un ansamblu de produse, pe
întreaga producŃie. Acest lucru este evident prin utilizarea unei alte grupări în raport cu nivelul, ca
global/mediu/marginal. Costul pe unitate de produs este cantitatea de resurse economice necesare
producerii unei unităŃi de producŃie şi se evidenŃiază cu ajutorul costului mediu şi marginal.
Costul mediu (CM) se determină ca raportul dintre Costul global (CT) al producŃiei, luat ca
suma costurilor corespunzătoare şi cantitatea de producŃie produsă(Q)2 .
CT
Deci, CM =
Q
În funcŃie de cheltuielile ce stau la baza determinării, costul mediu se divizează în: cost
mediu fix (CFM), cost mediu variabil (CVM) şi cost total mediu (CTM), care încadrează în el
suma costurilor medii variabile şi fixe:

CF CV CT
CFM = CVM = CTM =
Q Q Q

Trebuie atrasă atenția asupra faptului că prima clasificare importantă a costurilor a fost
realizată de către economistul francez Frois Quesnsay:
• costul global (costul fix (CF), costul variabil (CV), costul total (CT)): CT = CF + CV;
• costul marginal (CMG);
• costul mediu (unitar) CM (Costul fix mediu, Costul total mediu, Costul variabil mediu).

În acelaşi timp pot atrage atenŃia şi asupra faptului că, de costurile variabile şi de evoluŃia
producŃiei depinde costul total mediu. În esenŃă economică, costul global caracterizează cantitatea
de resurse pe un ansamblu de produse, deoarece el implică costurile producŃiei ordinare şi, în acest
mod, se poate exercita însumarea, măsurarea, compararea costurilor date. Astfel, se poate menŃiona,
costul pe un ansamblu de produse constituie totalitatea cheltuielilor suportate de orice producător,
privind obŃinerea şi desfacerea producŃiei omogene şi se determină ca produsul dintre costul unitar
(c) şi cantitatea (Q) producŃiei .
CT = Q * c

2
Dănoiacă Ş., CalculaŃia costurilor, Bucureşti, Editura „Eficient”, 1998, p. 214

16
 Pentru a generaliza costurile, cheltuielile suportate pentru toată gama de producŃie, întreg
sortimentul de producŃie, se utilizează indicatorul Costul pe întreaga producŃie, indicatorul de
sinteză a tuturor cheltuielilor efectuate privind fabricaŃia şi distribuŃia producŃiei. Acest cost include
totalitatea costurilor globale ale diverselor tipuri de producŃie eterogenă.
CT = ∑CT
As vrea să atrag atenŃia că orice producător trebuie să ia în consideraŃie, în procesul
desfăşurării activităŃii, factorul timp, deoarece el modifică esenŃa cheltuielilor, în funcŃie de variaŃia
producŃiei şi, de aceea, apare necesitatea altei divizări, ce se urmăreşte prin costuri pe termen scurt
şi costuri pe termen lung. Costurile pe termen scurt cuprind atât cheltuielile fixe, cât şi variabile,
dar costurile pe termen lung sunt totalitatea cheltuielilor variabile, întrucât cu creşterea producŃiei
se modifică costurile fixe.
După cum am admis, nivelul costului pe unitatea de produs se măsoară, pe lângă costul
mediu, şi cu costul marginal. Costul marginal3 (CMG) reprezintă cantitatea suplimentară de
cheltuieli totale (∆CT) pentru producerea unei unităŃi suplimentare de produs/serviciu (∆Q).
∆CT
CMG =
∆Q
Acest cost în economia de piaŃă, utilizat în contabilitatea managerială, în managementul
costurilor, este un indicator calitativ, ce poate şi trebuie luat în calcule la luarea diverselor decizii,
privind utilizarea eficientă a factorilor de producŃie, care, la rândul lor, vor genera efecte maximale,
numite contribuŃii, şi determinate ca diferenŃa dintre vânzări şi cheltuielile variabile, şi vor dicta
opŃiunile efective. Interpretările costului mediu sunt specifice şi costului marginal şi, de aceea,
trebuie să se Ńină cont că evoluŃia indicatorului dat depinde, respectiv, de costurile fixe, variabile şi
totale. Referitor la indicatorul dat, vreau să admit că, pentru ca sporirea cu o unitate de producŃie să
contribuie la reducerea costului unitar, costul marginal trebuie să fie mai mic decât costul de mediu.
După cum am observat, tot ce se întreprinde în cadrul oricărei firme este legat nemijlocit de
amplificarea efectelor, care se redau prin exercitarea activităŃii operaŃionale, de aceea, pentru
măsurarea corectă a cheltuielilor activităŃii de bază, deoarece ea este principala generatoare de
efecte, este necesară determinarea costurilor suportate în funcŃie de etapele de formare a lor, la
fiecare etapă de activitate, cum ar fi costul secŃiei, costul fabricii şi costul complet.
Costul secŃiei reprezintă ansamblul cheltuielilor, ce se redau prin consumurile directe de
materiale, consumurile directe privind retribuirea muncii şi consumurile indirecte de producŃie
comune secŃiei respective.

3
GogoneaŃă C., GogoneaŃă B., Microeconomie, Vol. I, Bucureşti, Editura Economică, 1999, p. 286

17
 Costul fabricii reprezintă un indicator ce caracterizează costul producerii, în esenŃă
economică, include în el costul secŃiei şi cheltuielile generale şi administrative ale unităŃii
economice.
Costul complet de producŃie reprezintă suma costului fabricii şi cheltuielilor de desfacere,
deci, cost ce include cheltuielile totale ale întreprinderii privind producerea şi realizarea producŃiei.
Un alt criteriu de clasificare a costurilor este delimitarea elementelor de cost în funcŃie de legătura
cu procesul tehnologic, adică atribuŃii principale, auxiliare şi administrative, de unde rezultă costuri
de bază, care reprezintă totalitatea cheltuielilor legate nemijlocit de procesul tehnologic; cheltuielile
direct necesare pentru fabricarea producŃiei (materiile prime, salariile personalului productiv,
amortizarea, combustibilul, energia, apa tehnologică) şi costuri de regie, ce cuprind cheltuielile care
nu sunt direct legate de procesul tehnologic, acestea sunt legate de organizarea, gestiunea şi
deservirea producŃiei (amortizarea, salariile personalului productiv, de conducere şi de
administraŃie, cheltuielile generale de birou ).
Costul explicit (evident) constituie cheltuielile evidente ale producătorului, iau forma
plăŃilor făcute de către întreprindere pentru procurarea materialelor, forŃa de muncă, necesare
producŃiei şi procurate din afara acesteia. Acestea sunt cheltuielile de natură contractuală. Costul
explicit mai poartă denumirea de „cost de buzunar”. Trebuie admis că, în contabilitatea oricărei
firme, toate cheltuielile efectuate către terŃe persoane sunt înregistrate în conturi, iar diferenŃa dintre
venitul total încasat din vânzarea produselor şi costul explicit al acestora reprezintă profitul
contabil. Profitul contabil4 este profitul brut al firmei şi evidenŃiază cât trebuie să câştige firma
pentru a-şi acoperi toate costurile, inclusiv cele realizate de proprietari.
Costul implicit (neevident) reprezintă cheltuielile neevidente condiŃionate de utilizarea
averii întreprinderii, patronului, cheltuieli ale producŃiei efectuate din resursele proprietarilor şi care
nu presupun plăŃi către terŃi. Costul implicit poartă denumirea de profit normal, adică veniturile la
care o persoană a renunŃat pentru a dobândi calitatea de întreprinzător, cum ar fi salariul, renta,
dobânda, şi care poate fi primit ca un câştig minim acceptat de agentul economic pentru
desfăşurarea unei activităŃi. Costul implicit se utilizează numai pentru determinarea profitului
economic, care este egal cu diferenŃa dintre venitul total încasat şi costul total de producŃie, primit
ca suma costului explicit şi cel implicit şi care arată profitul net pe care îl poate înregistra firma ca
urmare a deciziei de investire într-o alternativă cu un anumit cost de oportunitate. După cum am
observat, distincŃia dintre costul explicit şi cel implicit este necesară pentru înŃelegerea conceptului
de profit.

4
GogoneaŃă C., GogoneaŃă B., Microeconomie, Vol. I, Bucureşti, Editura Economică, 1999, p. 305

18
 Dar este demn de menŃionat că, în funcŃie de profitul calculat, se evidenŃiază costul contabil
şi costul economic. Costul contabil este considerat ca totalitatea cheltuielilor băneşti pentru plata
către terŃe persoane (plata materiilor prime, combustibilului, salariilor, amortizării), deci, prin costul
contabil se măsoară costurile explicite.
Costul economic reprezintă suma costului contabil şi cheltuielilor implicite, cheltuielilor
neprevăzute ca plăŃi către terŃi (consumul de muncă al proprietarului firmei, dobânzile aferente
capitalului propriu). Costul economic nu este altceva decât costul de oportunitate al resurselor
consumate, redat prin valoarea lor în cea mai bună alternativă şi în literatura economică, ele sunt
acceptate ca sinonime

Veniturile totale ale întreprinderii

Costul economic Profitul economic

Costul explicit Costul implicit

Cost contabil Profit normal

Profit contabil
Fig. nr. 1 - RelaŃiile de legătură dintre cost, venituri totale şi finale5

NoŃiunea de cost de producŃie nu a fost întotdeauna înŃeleasă în aceeaşi, manieră în decursul

dezvoltării gândirii economice. Dar se pot distinge trei mari interpretări şi anume:
• costul monetar care se exprimă în monedă. El reprezintă aşa cum arata P. Salles, „suma
preŃurilor tuturor bunurilor şi serviciilor necesare fabricării unui produs, ceea ce practica
contabilă numeşte preŃ de cost”6. Datorită numitorului comun care îl constituie moneda,
se pot aduna unităŃile monetare corespunzătoare preŃului materiilor prime folosite,
salariile, dobânzile datorate şi într-o manieră generală toate cheltuielile asumate de
întreprinzător pentru a putea oferi produsul său cumpărătorului pe piaŃă;

5
Pârvu F., Costuri şi fundamentarea deciziilor, Bucureşti, Editura Economică, 1999, pp. 26-71
6
Economie politică (manual), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, ediŃia a 3-a, 1999, p.125

19
 • costul fizic sau în natură, corespunde exact aceleiaşi concepŃii dar în loc de a se exprima
cheltuielile în expresie monetară, ele sunt considerate în realitatea lor materială;
• costul psihologic, apreciază că tot ceea ce a fost alocat unei anumite producŃii se
consideră ca neputând fi afectate altei producŃii. De fiecare dată când subiectul economic
– susŃin autorii acestei concepŃii – decide să realizeze o utilitate determinantă, se poate
spune atunci că el renunŃă pentru aceasta la realizarea alteia. Presupunând sacrificiul
unei dorinŃe mai puŃin importante pentru o dorinŃă mai importantă, costul apare astfel ca
un sacrificiu care reprezintă abandonarea unei utilităŃi pentru puterea de a dispune de o
utilitate mai mare. Se văd astfel în cost toate utilităŃile la care subiectul economic trebuie
sa renunŃe pentru a obŃine pe cea care o preferă.
Deci, pot concluziona: costul de producŃie este un indicator decizional, care, prin utilitatea
sa, contribuie la dezvăluirea anumitor procese decizionale, fiind indicatorul economic de bază în
exercitarea anumitor calcule de optimizare a deciziilor.
Exemplu:
Comportamentul diferitelor tipuri de costuri, în funcŃie de cantitatea de produse, poate fi
sugerat prin datele (ipotetice) cuprinse în tabelul ce urmează: presupunem că producătorul
respectiv, în vederea fabricării unei cantităŃi crescânde din produsul ”A” , va trebui să suporte
următoarele costuri:

Cost Cost Cost

Cantitatea Cost total Cost mediu Cost mediu Cost
fix variabil mediu
de produse global fix variabil marginal
global global total
(Q) (CF) (CV) CT=CF+CV CFM=CF/Q CVM=CV/Q CTM=CT/Q CMG=CT1 -CT0
1. 400 160 560 400 160 560 -
2. 400 280 680 200 140 340 120
3. 400 360 760 133 120 253 80
4. 400 560 960 100 140 240 200
5. 400 800 1200 80 160 240 240
6. 400 1200 1600 66 200 266 400

Datele din tabel pun în relief dependenŃa categoriilor de costuri (cu excepŃia costului
global fix) de producŃia obŃinută. Costul marginal se determină prin diferenŃa dintre costul total
global al producŃiei curente şi cel al producŃiei anterioare şi se raportează la sporul producŃiei.
Comportamentul costurilor globale se poate realiza într-o formă mai expresivă prin prezentarea
grafică a evoluŃiei lor in fig.nr.2. Datorită constanŃei lor în raport cu producŃia, costurile fixe se
prezintă din punct de vedere grafic ca o dreaptă continuă, paralelă cu axa abscisei. Chiar dacă

20
volumul producŃiei este egal cu zero, costurile fixe nu pot fi nule , ele înregistrând cel puŃin cota de
amortizare a capitalului fix aflat în stare de nefuncŃionare, dar supus uzurii fizice şi morale.
Costurile variabile sunt nule la un volum de producŃie egal cu zero. EvoluŃia costurilor totale se
găseşte într-o relaŃie directă cu creşterea producŃiei.
1800
1600
1400
1200
1000 CF
800 CV
600 CT
400
200
0
1 2 3 4 5 6

Fig. nr. 2 – EvoluŃia costurilor globale

600

500

400
CFM
300 CVM
CTM
200
CMG
100

0
0 2 4 6 8

Fig. nr. 3 – EvoluŃia costului mediu şi a celui marginal

În figura nr.3 sunt trasate curbele costurilor medii şi a costului marginal.

De data aceasta, rezultă că mărimea volumului Q dă naştere la modificarea tuturor
costurilor medii, inclusiv a costului fix mediu. Costul fix mediu se micşorează, deoarece volumul
global (constant) al costului fix se raportează la o cantitate crescândă a producŃiei obŃinute. Curbele
costului variabil mediu, costului total mediu şi a costului marginal începe prin descreştere, trecând
printr-un minim, după care, cunosc, şi ele, tendinŃa de creştere; aceasta se datorează faptului că
mărimea producŃiei a fost devansată de creşterea costului variabil şi respectiv, a costului total.
Curba costului marginal trece prin punctul de minim a curbei costului total mediu. Aceasta
înseamnă că pentru orice nivel al producŃiei unde costul marginal este mai mic decât costul total

21
mediu, creşterea cu o unitate a producŃiei va determina reducerea în continuare a costurilor totale
unitare. Atunci când costul marginal este mai mare decât costul total pe unitatea de produs, orice
creştere a producŃiei conduce la creşterea costului unitar. Nivelul optim al producŃiei este dat de
punctul de intersecŃie a curbei costului marginal cu curba costului mediu (în cazul nostru 240=240
pentru o producŃie egală cu 5).
Dincolo de acest punct costul marginal şi cel total mediu încep să crească, iar producŃia
devine nerentabilă. Acest punct se mai numeşte şi cost minim al combinării factorilor de producŃie.
De asemenea atâta timp cât costul marginal este situat sub curbele costului total şi costului
variabil pe unitatea de produs, producŃia poate fi mărită în condiŃii de rentabilitate.
Punctul de intersecŃie al costurilor marginale şi totale pe unitatea de produs, ne indică
limita inferioară până la care poate fi redus preŃul de vânzare fără ca întreprinderea să înregistreze
pierderi. Dacă preŃul de vânzare se situează sub aspect punct întreprinderea va fi nevoită să-şi
modifice optica managerială pentru a nu da faliment. Dacă preŃul de vânzare va fi superior acestui
punct minim întreprinderea îşi va recupera costurile şi va înregistra profit.
De exemplu, dacă preŃul de vânzare unitar este de 11 lei, costul marginal de 7,5 lei şi
costul unitar de 8 lei, întreprinderea îşi va spori volumul producŃiei până când costul marginal va
ajunge la 10 lei. În acest fel va câştiga mai mult. Dincolo de acest punct va înregistra pierderi. Deci
costurile marginale prezintă o foarte mare importanŃă în semnalarea limitelor minime şi maxime ale
producŃiei. Cercetarea evoluŃiei costului pe termen lung impune sublinierea faptului că în această
situaŃie toŃi factorii folosiŃi pot fi consideraŃi ca variabili.
Economiştii români consideră următoarea tipologie a costurilor7:
1. Costul antecalculat al unităŃii producătoare care se stabileşte pe baza cheltuielilor
de producŃie normate necesare executării produsului sau prestării serviciului.
2. Costul mediu antecalculat pe ramură prin care se determină nivelul mediu normat
ce trebuie respectat de toate unităŃile care produc acelaşi produs.
3. Costul efectiv pe produs la nivelul întreprinderii depinde de condiŃiile de producŃie
individuale.
4. Costul mediu pe ramură este egal cu media ponderată a costului de producŃie pe
unitatea de produs din întreprinderile care compun ramura respectivă.
5. Costul marginal care reflectă nivelul cel mai ridicat al cheltuielilor efectuate de
unităŃile economice ce-şi desfăşoară activitatea în condiŃii mai puŃin favorabile datorate mediului
natural în special în industria extractivă şi în agricultura, dar ale căror produse sunt socialmente
necesare.

7
Economie politică (manual), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, ediŃia a 3-a, 1999, p. 345

22
 1.4. Indicatorii costului de producŃie

Ca orice categorie economică, costul de producŃie se caracterizează prin indicatorii8 săi

specifici, utilizaŃi şi în ramura industriei aeronautice, care permit:
• costul producŃiei-marfă – măsurarea producŃiei destinate vânzării (producŃiei marfă);
• costul producŃiei vândute – măsurarea producŃiei realizate;
• cheltuielile medii la 1 leu de producŃie – măsurarea în dinamică a costului, măsurarea
eficienŃei efectuării cheltuielilor;
• cheltuielile materiale la 1 leu de producŃie – măsurarea în dinamică a cheltuielilor de
materii şi materiale faŃă de producŃia marfă;
• costul unitar de producŃie – măsurarea cantităŃii de cheltuieli ce revine unei unităŃi de
producŃie fizică.
Cel mai important indicator al costului de producŃie, ce caracterizează modificarea lui în
dinamică şi eficienŃa cu care s-au utilizat cheltuielile, este indicatorul generalizator al costului,
cheltuielile la 1 leu de producŃie9, indicator ce arată cât costă la întreprindere, în medie, obŃinerea
unei unităŃi monetare de la producerea sau realizarea producŃiei. Respectiv, acest indicator se
determină în funcŃie de producŃia-marfă şi producŃia realizată. În primul caz, se caracterizează
costul producerii unui leu de producŃie sau cheltuielile medii ce revin la un leu de producŃie-marfă;
în al doilea caz - cheltuielile necesare pentru obŃinerea unei unităŃi monetare de la realizarea
producŃiei.
CPM(PR)
Ch1leu PM(PR) =
PM(PR)
CPM - exprimă costul producŃiei-marfă, indicator generalizator ce măsoară cantitatea totală de
cheltuieli, necesară fabricării producŃiei-marfă, pe o perioadă curentă.
CPM = Σq*c
q - reprezintă cantitatea de producŃie
c - costul unitar total al producŃiei
CPR - costul producŃiei realizate, indicator ce cuprinde cheltuielile ce caracterizează producŃia
vândută
PM - producŃia marfă.
PM = Σq*p

8
Economie politică (manual), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, ediŃia a 3-a, 1999, p. 351
9
GogoneaŃă C., GogoneaŃă A., Economie politică – teorie micro şi macroeconomică, politici economice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., 1995, p. 204

23
p - indică preŃul unitar al producŃiei
PR - producŃia realizată.
Trebuie menŃionat că, criteriul de eficienŃă al acestui indicator se redă prin faptul: cu cât este
mai mic (în dinamică), cu atât mai eficient sunt utilizate resursele economice în cadrul activităŃii
întreprinderii iar, diferenŃa dintre unitatea monetară câştigată şi eforturile pentru obŃinerea acestei
unităŃi monetare constituie efectul economic. Planificarea unei activităŃi eficiente nu înseamnă
realizarea acestui obiectiv pe deplin, de aceea, se urmăresc următoarele manifestări ale activităŃii
desfăşurate10:
I. Ch1leu PM (PR) < 1 - prima variantă este cea mai optimă, când indicatorul dat este mai
mic decât leul câştigat, însă, dacă faŃă de anii precedenŃi sau faŃă de nivelul planificat este mai mic,
este şi mai bine apreciat, deoarece C < PM (PR);
II. Ch1leu PM (PR) = 1 - varianta a doua este satisfăcătoare, deoarece când indicatorul dat
este egal cu leul câştigat, întreprinderea nu are de câştigat, întrucât C = PM (PR). Această situaŃie se
numeşte punct critic, fiindcă profitul este egal cu zero;
III. Ch1leu PM (PR) > 1- varianta a treia este cea mai critică, deoarece când indicatorul dat
este mai mare decât leul câştigat, întreprinderea nu numai că nu are de câştigat, dar ea este în
pierderi, deoarece C > PM (PR).
Un alt indicator este costul unei unităŃi de producŃie fizică, acest indicator arată costul mediu
al producŃiei şi se utilizează pentru determinarea preŃului de vânzare, şi se determină ca raportul
dintre costul total al producŃiei (C) faŃă de cantitatea produsă de producŃie (q):
C
cu = ,
q
cu - costul unitar de producŃie.
Din cele expuse pot spune: costul de producŃie este un indicator de bază al eficienŃei
economice, care, prin indicatorii mărimii sale, determină efectul economic al întreprinderii şi
măsura profitabilităŃii ei.

10
Pârvu F., Costuri şi fundamentarea deciziilor, Bucureşti, Editura Economică, 1999, p. 175

24
 1.5 . EvidenŃierea căilor de reducere a costului – factor de bază al creşterii
competitivităŃii producŃiei

Din analiza costului producŃiei, am observat că tot ce impune cunoştinŃele acestei categorii
economice constă în urmărirea evoluŃiei lui în dinamică pentru a depista variaŃiile legate de
efectivul desfăşurării activităŃii economice, pentru identificarea incertitudinii ce va contribui la
alegerea variantei alternative. Eliminarea acestor abateri stau la baza redresării sau ameliorării
situaŃiei financiare a întreprinderii, extinderii volumului de activitate, dezvoltării eficiente a
acŃiunilor specifice care, în ansamblu, constituie strategia generală a firmei. Din alt punct de vedere,
în baza acestor devieri, întreprinderea poate depista diverse rezerve, căi de diminuare (reducere) a
costului de producŃie, ce contribuie la economisirea anumitor factori de producŃie, în funcŃie de
consumul specific al lor, în activitatea productivă. Este de menŃionat faptul că economiile, care pot
fi obŃinute, pot fi folosite:
I. La producerea producŃiei:
1. la producerea suplimentară a producŃiei, pentru saturarea completă a pieŃei privind
cererea faŃă de anumit tip de producŃie;
2. sau utilizate la diversificarea şi optimizarea sortimentului, privind satisfacerea cât mai
amplă şi complexă a cerinŃelor consumatorilor;
II. La reducerea preŃului de realizare, adică bazat pe reducerea cheltuielilor unitare;
III. La maximizarea efectului economic.
După cum se observă, tot ce se poate câştiga este în avantajul întreprinderii:
1. Nu a contribuit la un volum suplimentar de resurse productive, adică:
• cu unul şi acelaşi volum de cheltuieli preconizate, s-a produs un număr mai
mare de produse sau servicii.
2. A contribuit la creşterea posibilităŃii de cumpărare a cumpărătorului, în baza diminuării
preŃului social;
3. A contribuit la majorarea profitului:
• prin maximizarea volumului de vânzări, la volumul de cheltuieli constante;
• prin minimizarea cheltuielilor, la volumul constant de producŃie.
Din cele menŃionate, se observă că astfel întreprinderile îşi asigură:
• competitivitate, prin costuri minime, preŃuri minime şi calitate înaltă;
• utilizarea raŃională a resurselor economice, prin cost minim, efect maxim,
care urmăresc caracterul limitat al resurselor şi raritatea lor, şi conceptul de
raŃionalitate economică (eficienŃa).

25
 După cum se poate constata, producătorul, prin reducerea costurilor de producŃie, nu este în
dezavantaj, ci dimpotrivă îşi amplifică atât rezultatele cantitative, cât şi calitative, mai cu seamă că
scopul oricărui agent economic îl constituie obŃinerea profitului, asigurarea profitabilităŃii, prin
procesul de fabricare şi realizare a producŃiei (bunuri materiale şi servicii), dar atingerea acestor
rezultate impune:
• organizarea raŃională a procesului de producŃie şi dezvoltarea bazei tehnologice;
• utilizarea efectivă a resurselor umane, concomitent cu ridicarea calificării
personalului, activităŃii de creaŃie şi loialităŃii fiecărui lucrător;
• crearea condiŃiilor pentru funcŃionarea cu succes a firmei.
Trebuie menŃionat că imboldul oricărui producător de bunuri economice este cointeresarea
de obŃinere a producŃiei cu costuri cât mai mici, pentru dobândirea unui câştig (diferenŃa preŃ-cost)
cât mai mare, deoarece, în condiŃiile economiei de piaŃă, la baza criteriilor acumulării venitului stă
masa profitului în raport cu capitalul utilizat, care, în mare măsură, depinde de resursele economice
şi de modul lor de utilizare. Orientarea corectă a activităŃii economice, va permite determinarea
mărimii optime de resurse, va asigura utilizarea raŃională a lor şi va asigura o activitate efectivă şi
eficientă a întreprinderii, care, în final, se reflectă asupra modificării rezultatelor economiei
naŃionale. De asemenea, va permite competitivitatea şi stabilitatea atât la nivel de firmă, cât şi la
nivel de stat.
Dar momentul interesant îl constituie faptul că piaŃa impune regulile ei, pe lângă cerere,
ofertă şi preŃ, considerate mecanisme ale pieŃei, se manifestă un alt mecanism, şi anume concurenŃa,
ce se redă ca o confruntare specifică dintre agenŃii economici, privind atragerea de partea lor a
cumpărătorilor. ConcurenŃa orientează producătorii spre ceea ce este dorit şi cerut de consumatori,
la costuri cât mai mici în condiŃiile date, asigură producătorilor profiturile aşteptate, iar
consumatorilor satisfacerea nevoilor. Pe piaŃă, are loc o luptă concurenŃială între agenții economici,
care se materializează în faptul că aceștia urmăresc obŃinerea unei poziŃii cât mai bune pe piaŃă, faŃă
de concurenŃii lor prin atragerea cumpărătorilor.
După cum am menŃionat, efectul economic maxim reprezintă scopul producătorului, care
trebuie atins, după regulile concurenŃei, prin cost redus şi calitate înaltă, însă costul redus presupune
consum minim de factori de producŃie. În acelaşi timp scopul producătorului îl reprezinta calitatea
tehnologiei performante iar, din partea factorului uman, un grad înalt de calificare. De aceea, apare
întrebarea cum trebuie atinse aceste obiective, care pot fi divizate în:
• obiectivele producătorului - profit înalt prin cost redus;
• obiectivele consumatorilor - cost redus şi calitate înaltă;
• obiectivele salariaŃilor – salarii înalte, motivare corespunzătoare.

26
 Din cele expuse, sunt evidente mecanismele de asigurare a competitivităŃii, ce nu încadrează
o formă minimă, ci, dimpotrivă nivele înalte şi se poate formula următoarea afirmaŃie:
competitivitatea unei întreprinderi constituie ansamblul a trei realizări ale factorilor de
producŃie, redaŃi sub forma următoarelor relaŃii: munca - salariul înalt, capitalul - uzură înaltă şi
producătorul – profit înalt. Din cele expuse, reiese alt avantaj al reducerii costurilor, asigurarea
competitivităŃii producătorilor orientaŃi spre piaŃă, care au acceptat regulile aspre ale concurenŃei şi
care sunt apŃi să opereze pentru consumatori. De asemenea reducerea costurilor poate contribui la
protejarea pieŃei naŃionale şi stimularea exportului, ce va asigura dezvoltarea comerŃului exterior, în
baza liberalizării relaŃiilor economice externe.
Competitivitatea, definită la nivel microeconomic, conduce la asigurarea competitivităŃii în
nivelul macroeconomic şi al gradului de progres al agenŃilor economici în economia naŃională.
De asemenea, economiile deduse de întreprinzători, în urma reducerii costurilor, se reflectă
ca o economisire de resurse sociale, la nivelul societăŃii, ce conduc la un grad mai înalt de
bunăstare. După cum se observă, reducerea costurilor constituie o caracteristică generală a
economiei.
În baza avantajelor ce le reflectă reducerea costurilor, răspunsul este concludent, trebuie
căutate direcŃii şi perfecŃionată utilizarea factorilor de producŃie, deoarece, ei constituie conŃinutul,
natura costului de producŃie şi stau la baza materializării şi valorificării producŃiei. Pentru a acŃiona
în mod eficient, în vederea reducerii costurilor de producŃie, orice producător trebuie să-şi elaboreze
un program concret de măsuri tehnico-organizatorice, care sunt preconizate pentru generarea
anumitor efecte economice, ca economisirea de resurse şi/sau creşterea volumului de producŃie.
Însă, cheltuielile suportate pentru implementarea măsurilor trebuie să fie argumentate, prin
obŃinerea mărimii pozitive a efectului economic general şi recuperarea cheltuielilor totale de
implementare, trebuie să se înscrie în limitele normative şi eficienŃa se determină în baza eficienŃei
economice comparabile.
Reducerea cheltuielilor materiale reprezintă totalitatea măsurilor îndreptate spre utilizarea
tuturor rezervelor posibile de perfecŃionare a structurii, în contextul consumurilor specifice
(unitare). Pentru reducerea cheltuielilor materiale se pot avea în vedere următoarele măsuri:
• elaborarea normelor de consum specific;
• reproiectarea produselor, privind orientarea lor spre cerinŃele pieŃei interne şi/sau
externe;
• reducerea pierderilor din rebuturi;
• utilizarea deşeurilor, prin valorificarea lor;
• perfecŃionarea (modernizarea) tehnologiilor de fabricare;

27
 • reducerea cheltuielilor de aprovizionare cu materii prime şi materiale de producŃie;
• introducerea noilor tehnologii de producere.
Reducerea cheltuielilor umane constituie totalitatea măsurilor orientate spre utilizarea
tuturor rezervelor posibile de perfecŃionare a structurii date. Această reducere poate avea loc prin:
• reducerea manoperei pe tipul de produs;
• reducerea manoperei pe tipul de operaŃiune tehnologică;
• reducerea de muncitori principali;
• reducerea de personal general-administrativ;
• economie de retribuire a muncii;
• creşterea productivităŃii muncii.
Reducerea cheltuielilor administrative constituie o altă direcŃie considerabilă de diminuare
a costului de producŃie, ce impune raŃionalizarea activităŃii de conducere în cadrul oricărei
întreprinderi, reducerea unor cheltuieli generale de deficienŃe în conducere (amenzi, penalizări),
raŃionalizarea cheltuielilor cauzate de pază şi securitatea firmei, poştă, telefon, telegraf. Reducerea
unor asemenea cheltuieli se poate asigura prin înfăptuirea unor măsuri economico organizatorice:
• realizarea proporŃiilor optime între personalul productiv şi cel neproductiv;
• mecanizarea lucrărilor de calcul, de evidenŃă, statistică şi planificare;
• respectarea cu stricteŃe a normelor şi normativelor cheltuielilor administrativ
gospodăreşti.
În concluzie, pot admite: costul de producŃie reprezintă indicatorul de bază în asigurarea
profitabilităŃii, competitivităŃii şi stabilităŃii întreprinderii, care, de la nivel microeconomic, se
reflectă asupra nivelului macroeconomic, asupra economiei naŃionale, ce se va caracteriza prin
creştere economică.

28
 Capitolul 2

PRAGUL DE RENTABILITATE
2.1. Profitul – venit fundamental

2.1.1. NoŃiuni generale

Termen de origine latină, profitul vine de la verbul „proficere” care înseamnă „a progresa”,
„a da rezultate”, apoi dobândind semnificaŃia de „a da”, sau „a aduce profit”. Acest fapt, explică de
ce profitul este considerat drept venit sau o formă de venit.
IntenŃia de a da profitului doar sensul pozitiv a făcut ca adesea el să se identifice cu noŃiunea
de “beneficiu”. RelaŃia dintre profit şi beneficiu este destul de generală, unii autori considerându-le
sinonime, alŃii apreciind ca sunt noŃiuni distincte şi diferă ca sferă de cuprindere.
Profitul este în cel mai restrâns sens, venitul pe care îl obŃin agenŃii economici, ca produs al
utilizării capitalului. În sensul cel mai larg, profitul este câştigul pe care-l obŃin agenŃii economici,
ca surplus peste costul de producŃie. De aici, rezultă că profitul este avantajul realizat în formă
bănească dintr-o acŃiune, operaŃie sau activitate economică. Prin urmare orice agent economic nu
poate progresa, nu se poate dezvolta dacă nu obŃine profit.
Privit ca diferenŃă între preŃul de vânzare şi costul de producŃie, profitul, mai precis profitul
total are două componente: profitul normal şi profitul economic.

2.1.2. Tipuri de profit

Profitul normal reprezintă acea parte a profitului pe care o realizează şi însuşeşte

întreprinzătorul (agentul economic) în calitatea sa de proprietar al factorilor de producŃie11. Ca venit
al proprietarului care este şi întreprinzător, profitul normal nu se include în costul de producŃie.
Acesta corespunde venitului care ar reveni întreprinzătorului dacă el ar închiria capitalul său altui
întreprinzător sau dacă ar lucra ca salariat la acesta. Prin urmare, profitul normal reprezintă
minimum de profit pe care o firmă trebuie să-l obŃină pentru a funcŃiona în continuare. În acest caz,

11
Şaradici V. L., Economie Politică, Bacău, Editura Alma Mater, 1999, p.277

29
nivelul venitului total încasat se identifică cu cel al costurilor de oportunitate, ceea ce înseamnă că
pe baza încasărilor se poate asigura continuarea activităŃilor la aceiaşi parametri funcŃionali.
Partea de profit ce se obŃine ca venit peste costul de producŃie indiferent dacă acest venit este
produs al unor factori de producŃie închiriaŃi sau ca urmare a jocului concurenŃei pe piaŃă, reprezintă
profitul economic. În timp ce, profitul contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul
contabil, profitul economic reprezintă diferenŃa dintre venitul total al firmei şi costurile de
oportunitate ale tuturor intrărilor (factorilor) utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. Adesea,
teoria generală a profitului are în vedere acest tip de profit. Profitul normal, indiferent dacă se
investeşte în factori de producŃie care intră în proprietatea întreprinzătorului sau agentului
economic, în general are aceeaşi natură şi este consumat ca venit personal de către acesta, făcând
parte din profitul total, dar intrând în costul de producŃie la fel ca orice cost.
Profitul economic se realizează numai în procesul schimbului în cadrul mecanismelor pieŃei
concurenŃiale unde domină incertitudini generate de confruntarea dintre numeroasele riscuri
asumate de către producători. łinând seama de asemenea riscuri, se poate aprecia că profitul
economic pe care-l realizează şi însuşeşte agentul economic (întreprinzătorul), reprezintă o răsplată
a muncii sale.
Pe lângă cele două forme principale de profit, normal şi economic, în cadrul economiilor de
piaŃă din lumea contemporană mai sunt întâlnite şi alte forme, diferenŃiate din alte puncte de vedere,
între care un interes special îl reprezintă profitul realizat pe pieŃele cu concurenŃă imperfectă şi
anume, profitul de monopol sau supraprofitul de monopol. Acesta este realizat de firme, respectiv
corporaŃii ce şi-au asigurat o poziŃie de monopol pe piaŃă şi care rezultă din cele mai diferite situaŃii
în care-şi desfăşoară activitatea, putând impune monopolul în privinŃa cantităŃilor de mărfuri
vândute, al calităŃii lor, în condiŃiile folosirii noilor realizări tehnico-ştiinŃifice.
O forma specială de profit este aşa - numitul profit neaşteptat, care se realizează de către
agenŃii economici cei mai diferiŃi, în condiŃiile unor conjuncturi economico - politice sau de altă
natură, favorabile. Asemenea situaŃii se pot întâlni fie în unele zone geografice ale globului în urma
unor evenimente conjuncturale, fie în cazul unor produse de natură deosebită precum petrolul sau
alte resurse natural - materiale ce constituie monopolul exclusiv al unui număr redus de producători,
respectiv vânzători.
Profitul se determină potrivit unei metodologii oficiale, rezultate din reglementările în
vigoare ale fiecărei Ńări şi reprezintă o sumă globală, care, teoretic şi practic, poate fi formată din
două componente:
• profitul legitim sau legal - realizat în contextul respectării prevederilor legale de-a
lungul întregii activităŃi din care este obŃinut. Este de dorit ca întreaga diferenŃă dintre

30
 venituri şi costuri să reprezinte un asemenea profit pentru a înlătura orice aspecte
neplăcute ce rezultă din nerespectarea legalităŃii;
• profitul nelegitim sau nelegal - realizat în contextul încălcării deliberate sau nu a
legalităŃii, prin atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege,
sustragerea de la plata impozitelor şi a taxelor, "umflarea costurilor", efectuarea unor
duble înregistrări.
Profitul este impozitat conform legilor din fiecare Ńară. Cine-l deŃine poate dispune de profit
numai după plata impozitelor. Pornind de la mărimea şi modul de stabilire a impozitelor a apărut
conceptul de profit admis, care reprezintă instituŃionalizarea unei mărimi a profitului care se
stabileşte nu atât în funcŃie de factorii economici, ci de decizia autorităŃilor şi de politica statului de
a asigura un anumit nivel al profitului pe ramuri, subramuri, pe categorii de mărime a firmelor.
Adesea el apare şi sub titulatura de profit net.
Titularii profitului sunt agenŃii economici:
• firme cu capital de stat;
• firme cu capital privat;
• firme cu capital mixt.
Factorii cu influenŃă asupra profitului:
1. Factori interni:
• calitatea şi modul de utilizare a factorilor de producŃie;
• modul tehnic de producŃie;
• viteza de rotaŃie a capitalului;
• structura şi mărimea costurilor totale;
• volumul producŃiei şi al vânzărilor;
• preŃul de vânzare al produselor.
2. Factori externi:
• politica statului în domeniu;
• conjunctura economică;
• conjunctura pieŃei pe care acŃionează firma;
• preŃurile de achiziŃie a factorilor de producŃie;
• forma de concurenŃă pe piaŃa respectivă.

31
2.1.3. Masa şi rata profitului

Fiecare agent economic, pentru a putea să-şi orienteze activitatea trebuie să dispună de o
analiză financiară corespunzătoare, în cadrul căreia un rol deosebit revine mărimii şi dinamicii
profitului. Oricare ar fi forma de profit (contabil, economic) acesta este măsurat absolut (ca masă,
ca volum) şi relativ (ca rată).
Masa profitului este suma totală dobândită sub formă de profit de un agent economic, de o
ramură sau de o economie a unei Ńări12. Ea se stabileşte ca diferenŃa pozitivă dintre venitul obŃinut
prin vânzarea bunurilor realizate şi costul lor. Masa profitului se poate calcula de asemenea, pe
produs (bun sau serviciu), ca diferenŃa între preŃ şi cost constituind un reper foarte important pentru
selectarea nomenclatorului de produse al unei unităŃi economice, iar în funcŃie de domeniul de
activitate, profitul poate căpăta forma profitului industrial, comercial, bancar.
Rata profitului se determină ca un raport procentual între masa profitului şi un parametru
(indicator) corespunzător de referinŃă. În teorie şi practică se calculează următoarele genuri de rate
de profit (pr') 13 :
• rata comercială, prin raportarea profitului la venitul total, la încasările totale sau la cifra
de afaceri (CA)
pr
pr'= *100
CA
• rata economică, raportând profitul la activele totale ale întreprinderii (AT), atât cele
proprii cât şi cele împrumutate
pr
pr'= *100
AT
• rata financiară, determinată prin raportarea profitului la activele proprii (AP)
pr
pr'= *100
AP
• rata rentabilităŃii, care se determină ca raport al fiecărei forme de profit, la forma
corespunzătoare de cost (de pildă prin raportarea profitului contabil la costul contabil).
În acest caz, rata profitului reflectă şi evidenŃiază gradul de rentabilitate la nivelul
produsului agentului economic, ramurii şi economiei naŃionale. ImportanŃa ei rezidă în
orientarea structurii activităŃii economice, pe bunuri, ramuri şi subramuri.

12
GogoneaŃă C., GogoneaŃă A., Economie politică – teorie micro şi macroeconomică, politici economice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., 1995, p. 345
13
Idem

32
 Dacă atât în cazul calculului masei profitului cât şi al ratei profitului nu se obŃine un rezultat
pozitiv, înseamnă că din punct de vedere oficial nu se obŃine profit, ci se înregistrează pierderi, care
în anumite circumstanŃe pot aduce agentul economic în starea de faliment.
łinând seama de modul cum se calculează profitul în contextul semnificaŃiei oficial -
legislative, rezultă că, atât din punct de vedere al producătorului (al celui ce realizează o activitate
lucrativă), cât şi al societăŃii, se impune un singur mod de abordare - acela al maximizării. Deoarece
caracterul complex al activităŃii economice implică acŃiunea unui număr mare de factori, rezultatul
depinzând de aceştia, profitul producătorului se maximizează prin mărirea producŃiei (care atrage
după sine sporirea cantităŃii de factori utilizaŃi) atâta timp cât veniturile ce decurg din creşterea cu o
unitate a factorilor respectivi sunt superioare costului acestora. În acelaşi timp problema
maximizării se pune atât prin prisma masei cât şi a ratei profitului şi determină, firesc, opŃiunile
producătorilor pentru o activitate sau alta. În lupta pentru maximizarea profitului, au loc deplasări
de capitaluri pe diferite mărimi de la o activitate economică la alta sau între diferite ramuri, mişcare
ce poartă denumirea de migraŃia capitalului.
Atât mărimea cât şi dinamica ratei profitului sunt influenŃate de numeroşi factori. Cel mai
important este desigur numărătorul din rata profitului, reprezentat prin masa profitului cu care creşte
sau scade direct proporŃional. Daca vom supune analizei indicatorul masa profitului, vom deduce că
are, la rândul său, o condiŃionare complexă depinzând de14:
1. Nivelul productivităŃii sau randamentul factorilor care influenŃează volumul rezultatelor.
Aceasta înseamnă orientarea firmei spre acele acŃiuni (activităŃi) care conduc la productivitate cât
mai mare, îndeosebi prin prisma randamentului factorului muncă.
EficienŃa factorilor de producŃie este, la rândul ei, determinată de alŃi factori cum ar fi:
eficienŃa învăŃământului, a sistemului de ocrotire socială a sănătăŃii, a cercetării ştiinŃifice, de
eficienŃa acumulării şi investiŃiilor, de structurile de ramură şi teritoriale ale economiei naŃionale.
2. PreŃul de vânzare şi costul. Întrucât masa profitului este rezultatul diferenŃei dintre cele
două elemente, iar prin creşterea preŃului de vânzare într-o economie de piaŃă concurenŃială, se
modifică substanŃial nivelul competitivităŃii, accentul se pune pe reducerea costului.
3. Volumul, structura şi calitatea producŃiei (activităŃii sau bunurilor economice) care
acŃionează separat dar mai ales în unitatea şi interdependenŃa lor. În practică, incidentele generate
de aceşti factori de influenŃă, se intersectează sau suprapun, putând fi sau nu convergente unele cu
altele.
4. Viteza de rotaŃie a capitalului.

14
I. Ignat, I. Pohoata, Gh. Lutac, G. Pascariu, Economie Politică, Bucureşti, Editura Economică, 2002, Editia a 2-a revizuită şi adaugită, p.198

33
 5. Mărimea rentabilităŃii, respectiv rata profitului depinde şi de calitatea conducerii
activităŃii de producŃie, aprovizionare şi desfacere. O conducere corespunzătoare se reflectă în
combinarea şi folosirea optimă a factorilor de producŃie, obŃinerea unui volum maxim de rezultate
cu un capital dat, reducerea stocurilor şi a creditelor, conducând implicit la sporirea beneficiului
(profitului). Fiecare dintre aceşti factori este influenŃat la rândul său de alŃi factori de care trebuie sa
Ńină seama orice agent economic în adoptarea deciziilor în scopul creşterii gradului de rentabilitate
al afacerilor făcute. DiferenŃa între valoarea preŃului plătit (costurile suportate) şi cea a scopului
atins se numeşte câştig, sau profit, sau venit net. Profitul este, în mod fundamental, pur subiectiv,
reprezintă o creştere a fericirii omului care acŃionează ca un fenomen psihic, care nu poate fi nici
măsurat nici cântărit.
Elementele de bază pentru succesul unei afaceri sunt: adaptarea produselor şi serviciilor la
nevoile consumatorilor, identificarea pieŃei - Ńintă şi a clienŃilor potenŃiali, evidenŃierea avantajului
competiŃional (elementul de diferenŃiere faŃă de concurenŃă), stabilirea modalităŃilor de distribuŃie şi
vânzare, elaborarea politicilor de preŃuri şi tarife, promovarea firmei şi a produselor. Dar nu trebuie
să uităm că succesul unei afaceri depinde şi de abilităŃile manageriale, de modalităŃile de organizare,
coordonare şi control a activităŃilor firmei care generează venituri pe baza consumului de resurse
interne, materiale, umane şi financiare ale firmei.

2.1.4. FuncŃiile profitului

Indiferent de forma pe care o îmbracă, profitul îndeplineşte anumite funcŃii pentru agenŃii
economici, proprietari, întreprinzători, populaŃie, societate în general15:
a) funcŃia de motivare a firmelor, luate în ansamblu ca entităŃi economice, a
întreprinzătorilor şi proprietarilor firmelor respective. Profitul stimulează iniŃiativa economică a
acestora, el determină acceptarea riscurilor de către întreprinzători şi prin aceasta, contribuie la
stimularea producŃiei de bunuri;
b) funcŃia de creştere, ce pune în evidenŃă faptul că profitul stă la baza creşterii producŃiei, a
dezvoltării firmelor, a apariŃiei de noi întreprinderi. El reprezintă sursa principală a acumulărilor pe
baza cărora se constituie investiŃiile, sursa de bază a creşterii economice;
c) funcŃia de control asupra activităŃii firmelor. Nivelul şi dinamica profitului însuşi
constituie un adevărat barometru al calităŃii activităŃii agenŃilor economici. Cu cât profitul este mai
mare şi cu cât perioada în care se însuşeşte el este mai îndelungată, cu atât mai mult se verifică în
practică, calităŃile şi abilitatea agentului economic în rândul oamenilor de afaceri;

15
Şaradici V. L., Economie Politică, Bacău, Editura Alma Mater, 1999, p.323

34
 d) Profitul îndeplineşte o importantă funcŃie socială, constituind baza procurării resurselor
necesare pentru finanŃarea acŃiunilor social - culturale.

2.2. Categoriile economice de rentabilitate şi formele ei de exprimare

Organizarea şi desfăşurarea oricărei activităŃi economice trebuie să fie concomitent utilă,

adică să răspundă unor nevoi reale ale societăŃii şi rentabilă asigurând pe lângă acoperirea
cheltuielilor obŃinerea de profit.
Am constatat că rentabilitatea este o categorie economică legată de existenŃa producŃiei de
mărfuri şi a relaŃiilor băneşti. Ca o unitate economică să fie rentabilă ea trebuie să acopere toate
cheltuielile de producŃie şi circulaŃie, să aibă venituri proprii şi să realizeze un profit.
Rentabilitatea reflectă tocmai capacitatea unităŃilor economice de a obŃine profit, de care să
dispună şi ele şi societatea în vederea dezvoltării economico-sociale. Ea arată eficienŃa cu care sunt
folosite resursele materiale şi umane, în sfera producŃiei materiale şi este o componenta organică a
eficienŃei economice cu care însa nu poate fi identificată.
Pr  Pv  Cc
Pr - masa profitului
Pv - preŃ de vânzare
Cc - cost complet.
Rentabilitatea exprimă eficienŃa activităŃii la nivel microeconomic prin compararea
rezultatelor financiare şi anume profitul cu cheltuielile făcute pentru obŃinerea acestora.
Rentabilitatea se poate determina la nivel de produs, de unitate economica sau la nivel de ramură.
La toate aceste nivele ea se poate exprima atât în forma absolută cât şi în forma relativă, cu ajutorul
ratei rentabilităŃii.
Rentabilitatea absolută a unităŃilor economice este dată de masa profitului care la rândul său
este în funcŃie de nivelul preŃurilor de vânzare şi cel al costurilor şi se determină ca diferenŃa între
acestea.
În economia de piaŃă rata rentabilităŃii se stabileşte ca un raport procentual între profitul
obŃinut şi capitalul avansat ori cifra de afaceri, fie costul producŃiei.
P P P
Rr 
100 Rr
100 Rr 
100
Ca CA Cp
Ca - capitalul avansat
CA - cifra de afaceri
Cp - costul producŃiei

35
 Rata rentabilităŃii se poate exprima şi printr-o serie de indicatori parŃiali:
• rata rentabilităŃii în funcŃie de totalul capitalului fix. Se obŃin informaŃii în legătură cu
eficienŃa folosirii capitalului fix, a rezervelor existente şi reprezentarea punctului de
plecare al programelor de folosire mai bună a capitalului de producŃie, precum şi la
fundamentarea necesarului de noi capitale fixe;
• rata rentabilităŃii în funcŃie de totalul capitalului circulant. Acest indicator reflectă
gradul de verificare a materiilor prime, gradul de eficienŃă a folosirii lor cât mai
raŃional. Cunoaşterea acestui indicator permite luarea celor mai corespunzptoare
decizii pe linia obŃinerii unui volum sporit de produse cu acelaşi volum de capital
circulant;
• rata rentabilităŃii în funcŃie de fondul de salarizare. Pentru activitatea întreprinderii
acest indicator permite să se cunoască ce profit se obŃine la un anumit fond de
salarizare.

2.3. Indicatori de rentabilitate

Profitul constituie punctul de interes maxim în majoritatea analizelor financiare. Toate

celelalte rate servesc la luarea unor decizii care sa ducă în final la maximizarea profitului.
Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei companii de a realiza vânzări care depăşesc costurile
implicate pentru rezolvarea lor, costurile activităŃilor. O rată înaltă permite luxul unor greşeli
ocazionale, erori care în condiŃiile unor afaceri mai puŃin profitabile ar fi dus firma în pierdere.

Principalii indicatori16 sunt :

1. Marja profitului
Reflectă procentajul reprezentat de profit în volumul total al vânzărilor. Există două metode
de calcul a ratei profitului:
a. Marja profitului din exploatare (MPE), care arată procentajul reprezentat de profitul activităŃii
de exploatare în volumul total al vânzărilor, şi se calculează pe baza raportului:
Profitul din exploatare
MPE = × 100
Cifra de afaceri
Acest indicator caracterizează în special sistemul anglo-saxon, ce grupează cheltuielile
firmei pe destinaŃii. Profitul din exploatare nu reprezintă profitul exploatării aşa cum apare el în
contabilitatea din România, ci diferenŃa între vânzările totale şi costurile directe ale vânzărilor.
Desigur, în activităŃile de comerŃ nu vor fi probleme în calculul acestui indicator (venituri din
16
Prahoveanu E., Economie politică: fundamente de teorie economică, Bucureşti, Editura Eficient, 1997, p. 334

36
vânzarea mărfurilor - costul de achiziŃie al mărfurilor vândute); mai dificil va fi în cazul activităŃilor
de producŃie, unde va trebui să se identifice costurile de producŃie directe. În analiza dinamică se
cere cel puŃin menŃinerea marjei. Pentru a identifica explicaŃia unor modificări e necesară analiza
evoluŃiei cheltuielilor de exploatare.
b. Marja profitului net (MPN)
Constituie cea mai bună metodă de diagnosticare a capacităŃii globale a companiei de a
obŃine profit, dat fiind faptul că atât cheltuielile financiare cât şi impozitul plătit sunt luate în calcul.
Profit net
MPN = *100
Cifra de afaceri
În general acest indicator evoluează în acelaşi sens ca indicatorul anterior (cu excepŃia
existentei unor elemente financiare sau extraordinare semnificative).
MPN nu va fi analizat independent. Cifra de afaceri joacă un rol extrem de important,
deoarece este mai bine să fie o rată de 5 % la o cifră de afaceri de 100.000 EUR, decât o rată de 10
% la o cifră de afaceri de 40.000 EUR.
2. Marja costului bunurilor vândute (MCV)
Acest indicator serveşte la compararea activităŃii companiei cu firmele concurente, costul
bunurilor vândute variind foarte mult în funcŃie de produsul realizat.
Costul bunurilor vandute
MCV = *100
Cifra de afaceri
O tendinŃă ascendentă a acestui indicator duce la scăderea rentabilităŃii companiei, iar o
tendinŃă descendentă poate indica o raŃionalizare eficientă a costurilor.
3. Rentabilitatea capitalului propriu (ROE)
ROE reprezintă unul din cei mai importanŃi indicatori ai profitabilităŃii, fiind folosit de
proprietarii unei companii sau potenŃialii finanŃatori în luarea unei decizii de investiŃie. Se
calculează pe baza raportului:
Profitul net
ROE = *100
Capital propriu
Un ROE bun facilitează atragerea de capital social nou deoarece demonstrează capacitatea
conducerii de a realiza o afacere rentabilă.
Acest indice poate varia substanŃial de la companie la companie sau de la o perioadă la alta
ca urmare a diferenŃei de structura de finanŃare. ROE-ul unei firme cu o creştere rapidă va înregistra
o descreştere constantă chiar daca vânzările şi câştigurile nete evoluează foarte bine. Acest lucru se
întâmplă datorită faptului că în perioada de început firma a fost subcapitalizată.

37
 ObŃinerea unui profit mare pe o societate cu finanŃare proprie modestă poate imprima ROE-
ului o evoluŃie fulminantă. O evoluŃie descrescătoare a ratei, în condiŃiile unei firme solid
capitalizate, nu trebuie văzută negativ – cu condiŃia să nu fie sub limita minimă admisă în industria
respectivă.
4. Rentabilitatea investiŃiei (ROI) este un indicator adeseori confundat cu precedentul. Se
calculează pe baza raportului:
Profitul net
ROE = *100
Valoarea investitiei
De multe ori valoarea investiŃiei este considerată ca fiind însuşi capitalul propriu al
companiei, de unde şi confuzia între cei doi indicatori. ROI este cea mai simplă formă de exprimare
a profitabilităŃii activelor folosite într-o afacere, şi poate fi folositor la nivel de aproximare. Totuşi,
valorile sale nu sunt exacte din cauza estimărilor care intervin în calculul valorii investiŃiei.
5. Rentabilitatea activelor totale (ROA)
Acest indicator măsoară rentabilitatea unei întreprinderi ca procentaj din ansamblul activelor
angajate de aceasta. ROA este o alternativa la ROI, considerându-se ca profitabilitatea în sine nu
depinde de metoda de finanŃare. Aceasta din urmă este o opŃiune a managementului.
Profitul inainte de impozitare si plata dobanzilor
ROA = *100
Total active
Deoarece impozitele şi dobânzile plătite pot diferi de la o companie la alta acest indicator
utilizează profitul înainte de deducerea elementelor anterior menŃionate în scopul obŃinerii unei
comparabilităŃi a eficienŃelor industriale.
Nu puŃine sunt situaŃiile unor companii ce au o rentabilitate a activelor totale redusă dar apar
atractive ca urmare a faptului că sunt foarte mult îndatorate sau slab capitalizate – aspect ce conduce
la obŃinerea unui ROE ridicat.
Concluzia ce se poate obŃine este că cea mai bună utilizare a ROA trebuie să se facă în
corelaŃie cu ROA, deci fără a se pierde din vedere structura de finanŃare a agentului economic.
6. Rentabilitatea capitalului permanent (ROCE)
ROCE este un indicator ce caracterizează cel mai bine profitabilitatea capitalului permanent
al firmei, indiferent de sursa sa de provenienŃă. În fond, finanŃarea pe termen lung e o decizie la
latitudinea managementului.
Profit net
ROCE = *100
Capital permament

38
 2.4. ImportanŃa şi căile de creştere a rentabilităŃii

Rentabilitatea sintetizează acŃiunea tuturor factorilor procesului de producŃie, exprimă

principalele laturi ale eficienŃei utilizării acestora. Sporirea rentabilităŃii presupune o creştere maxim
posibilă la un moment dat a profitului raportată la resursele alocate de societate unităŃii sau ramurii
economice respective.
Creşterea maxim posibilă a profitului nu poate fi concepută ca o situaŃie absolută şi
definitivă. Structura factorilor ce condiŃionează mărimea rentabilităŃii nu trebuie înŃeleasă într-o
maniera statică. În realitate ea se află într-o permanentă evoluŃie. Dinamica extrem de rapidă şi
diversă a acestor factori ce intră în corelaŃie, nu poate fixa rentabilităŃii o valoare absolută şi
definitivă, ci determină mişcarea acesteia, imprimându-i tendinŃa de a se apropia cât mai mult de
acest punct.
Sporirea rentabilităŃii are implicaŃii favorabile nu numai pe plan intern, ci şi în relaŃiile
economice externe ale Ńării respective. Cu cât produsele create şi serviciile prestate sunt de o calitate
mai bună, au costuri mai reduse şi o rentabilitate mai ridicată, cu atât se creează condiŃii mai bune
pentru sporirea competitivităŃii lor pe piaŃa externă.
Creşterea rentabilităŃii este legată nemijlocit de asigurarea unei folosiri eficiente a tuturor
resurselor economice şi de creare a condiŃiilor în vederea obŃinerii unor produse de calitate
superioară şi nivel tehnic ridicat. Nivelul şi dinamica rentabilităŃii şi a ratei rentabilităŃii sunt
influenŃate de:
• productivitatea muncii. Rentabilitatea şi productivitatea se află într-o strânsă legătură de
condiŃionare reciprocă. La nivel microeconomic, ridicarea gradului de rentabilitate se
asigură în principal, pe calea creşterii productivităŃii muncii, în sensul că perfecŃionarea
tehnică şi tehnologică, organizarea ştiinŃifică a producŃiei şi a muncii, ridicarea nivelului
de pregătire a personalului duc la reducerea costurilor de producŃie şi prin aceasta la
sporirea profiturilor. Un efect pozitiv asupra rentabilităŃii îl are productivitatea muncii
numai când creşterea ei este superioară creşterii salariului mediu;
• reducerea costurilor de producŃie se obŃine prin introducerea progresului tehnic care
acŃionează atât în direcŃia reducerii consumului de materiale, combustibil, energie, cât şi
a creşterii productivităŃii muncii, reducerea consumurilor specifice de materii prime,
materiale;
• aceasta reducere a costurilor de producŃie trebuie să fie corelată în permanenŃă cu
îmbunătăŃirea continuă a calităŃii şi a structurii sortimentale în raport cu nevoia socială şi
cu preîntâmpinarea efectelor nocive;

39
 • creşterea volumului producŃiei şi realizarea unei structuri eficiente a acesteia;
• creşterea volumului producŃiei constituie o cale de creştere a rentabilităŃii întrucât atrage
după sine mărirea masei profitului în mod direct. Ea acŃionează indirect prin reducerea
costurilor, întrucât costurile fixe nu cresc, sau cresc într-un ritm inferior creşterii
volumului producŃiei;
• rentabilitatea unităŃilor economice ce este influenŃată şi de nivelul preŃurilor la care se
realizează mărfurile;
• creşterea vitezei de rotaŃie a capitalului, respectiv scurtarea duratei unui circuit,
constituie, de asemenea, o cale importantă pentru mărirea volumului profitului realizat în
decursul unei perioade de timp.

2.5. Analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate17, numit şi punct critic sau punct de echilibru, reprezintă tocmai
acel volum al activităŃii ce urmează a fi realizat de către o firmă în vederea obŃinerii unor venituri
care să permită acoperirea integrală a cheltuielilor efectuate, dar fără a se obŃine profit.
Nivelul său poate fi determinat prin metoda algebrică sau sub formă grafică, precum şi prin
combinaŃia celor două exprimări.
Prin metoda algebrică, pragul de rentabilitate poate fi determinat în unităŃi fizice sau în
unităŃi valorice, pentru un anumit produs sau la nivelul întregii firme. Stabilirea pragului de
rentabilitate pe fiecare produs în parte este posibilă numai la firmele unde există posibilitatea
identificării clare a cheltuielilor fixe pe fiecare produs.
Determinarea pragului de rentabilitate în unităŃi fizice presupune egalarea funcŃiei
veniturilor cu cea a costurilor de exploatare, precum şi rezolvarea ecuaŃiei corespunzătoare:
vq
p
C  Cf  q
Cv
v – veniturile din exploatare;
q – volumul fizic al producŃiei vândute dintr-un anumit produs;
p – preŃul de vânzare;
C – cheltuielile de exploatare aferente produsului respectiv;
Cf – cheltuielile fixe;
Cv – cheltuielile variabile pe unitatea de produs.

17
Şaradici V. L., Economie Politică, Bacău, Editura Alma Mater, 1999, p.355

40
Întrucât, în punctul de echilibru, veniturile sunt egale cu costurile, rezultă:
q cr * p = Cf + q cr * cv

cf
q cr =
p - cv
qcr – volumul producŃiei dintr-un anumit sortiment, corespunzător punctului critic.

Pentru reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate, se procedează ca în figura nr. 4.

Costurile şi veniturile exprimate valoric sunt reprezentate pe ordonată, iar producŃia este
reprezentată pe abscisă. FuncŃia veniturilor totale (V) exprimă veniturile pe care firma le obŃine la
fiecare nivel al producŃiei, considerând că se foloseşte un preŃ constant de vânzare (p). În mod
similar, funcŃia costurilor totale de exploatare (C) reprezintă costurile totale pe care firma le va
suporta la fiecare nivel al producŃiei. Costurile totale cuprind suma dintre costurile fixe (Cf), care
sunt independente de volumul producŃiei, şi costurile variabile, care cresc într-o rată constantă pe
unitatea de produs.

Fig. nr. 4 – Reprezentarea pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate se află în punctul Qcr din figură, acolo unde se intersectează funcŃiile

veniturilor totale şi costurilor totale. Dacă nivelul producŃiei unei firme este sub pragul de
rentabilitate, adică veniturile totale sunt mai mici decât costurile totale, atunci firma suportă pierderi
de exploatare (rezultatul exploatării este negativ). Dacă volumul producŃiei este deasupra pragului
de rentabilitate, adică veniturile totale sunt mai mari decât costurile totale, ea realizează profit de
exploatare.

41
 În cadrul modelului grafic al analizei pragului de rentabilitate, ipoteza unor preŃuri unitare şi
costuri variabile unitare constante determină o formă lineară pentru funcŃiile veniturilor totale şi
costurilor totale. În practică, aceste funcŃii au tendinŃa de a fi nelineare. În multe cazuri, o firmă
poate vinde o cantitate suplimentară de produse numai prin reducerea preŃului unitar de vânzare.
Acest lucru determină o evoluŃie curbilinie a funcŃiei veniturilor totale. De asemenea, costurile
totale ale unei firme pot fi nelineare, deoarece costurile variabile unitare prezintă mai întâi o scădere
şi apoi o creştere.

Fig.nr. 5 – Reprezentarea pragului de rentabilitate

Analiza pragului de rentabilitate prezintă multe avantaje incontestabile, dintre care
menŃionez:
• permite stabilirea nivelurilor de producŃie pentru care nu se mai înregistrează pierderi
sau pentru care se obŃine un nivel programat al profitului;
• evidenŃiază corelaŃiile dintre evoluŃia producŃiei a veniturilor şi a costurilor, grupate în
costuri variabile şi costuri fixe;
• permite stabilirea gradului de utilizare a capacităŃilor de producŃie în condiŃiile obŃinerii
unui anumit profit programat şi a căilor sale de creştere;
• permite elaborarea de ipoteze şi simulări privind evoluŃia profitului firmei;
• permite luarea unor decizii privind dimensionarea optimă a capacităŃilor de producŃie şi
efectuarea unor investiŃii pentru dezvoltarea şi modernizarea fiecărei firme.
De asemenea, analiza pragului de rentabilitate serveşte în efectuarea diagnosticului financiar,
respectiv în analiza riscului.

42
 Capitolul 3

METODA DIRECT – COSTING

3.1. Metode de calculaŃie a costurilor

După cum am observat din cele menŃionate anterior, orice activitate economică este însoŃită
de cheltuieli şi indiferent de variaŃia de combinare a factorilor de producŃie, cheltuielile cu acestea
sunt inevitabile, de aceea, este necesară cunoaşterea nivelului acestor cheltuieli, mărimea costului
de producŃie.
Nivelul costului de producŃie constituie mărimea absolută a cheltuielilor, care îi
caracterizează conŃinutul, în funcŃie de tipul de producŃie, activitatea de muncă, integritatea
procesului de producŃie, de cantitatea de produse cuprinsă, locul de activitate şi determinarea lui,
permite agenŃilor economici cunoaşterea exactă a costului producerii bunului sau serviciului. Însă,
determinarea costului nu este un calcul nemijlocit, ci, dimpotrivă, este o determinare complexă,
bazată pe un set de calcule economico-matematice, iar complexitatea dată este relevată de
conŃinutul complex al cheltuielilor, conŃinutul diversificat al producŃiei, care nu permite repartizarea
cheltuielilor în mod direct. De aceea, orice producător trebuie să cunoască diverse metodologii de
calculare a costului, care, în funcŃie de producŃia exercitată, de tipurile de producere, le va putea
aplica în mod individual la fundamentarea preŃului.

3.1.1. Clasificarea metodelor de calculaŃie a costurilor18

1. După momentul efectuării calculaŃiei raportat la momentul desfăşurării procesului de

fabricaŃie:

metode utilizate în antecalcul (metoda standard-cost);

metode utilizate un postcalcul (metoda globală pe faze, metoda globală pe comenzi);

metode utilizate atât în antecalcul cât şi în postcalcul (metoda direct-costing, metoda
tarif ora/maşina şi metoda standard cost – după înregistrarea costurilor efective dă
posibilitatea calculului analizei şi urmăririi abaterilor de la costul prestabilit).

18
Cristea H., Contabilitatea şi calculaŃiile în conducerea întreprinderii, Timişoara, Editura Mirton, 1997, p. 312

43
2. După categoria cheltuielilor luate în considerare la determinarea costului:

metode de tip absorbant sau integral – pentru determinarea costului se iau în considerare
toate cheltuielile imputabile în mod raŃional pe purtătorul de cost. Acestea cuprind:
• metoda globală;
• metoda pe faze, pe comenzi;
• metoda standard cost;
• metoda tarif ora / maşină.

metode de tip parŃial – pentru determinarea costului se iau în considerare numai anumite
cheltuieli, respectiv acele cheltuieli care au o anumită legătura ori dependenŃă de
purtătorul de cost. Acestea cuprind:
• metoda direct – costing ce presupune separarea cheltuielilor în variabile şi
fixe şi determinarea costului unitar numai pe baza cheltuielilor variabile;
• metoda costurilor directe ce presupune separarea cheltuielilor în directe şi
indirecte şi determinarea costului unitar pe baza cheltuielilor directe.
3. După obiectivele urmărite:

metode care au ca singur obiectiv calculul costurilor. Acestea cuprind:
• metoda globală pe faze;
• metoda globală pe comenzi.

metode care pe lângă calculul costurilor urmăresc şi alte obiective, îndeosebi de analiză.
Acestea cuprind:
• metoda standard cost;
• metoda direct – costing;
• metoda tarif ora / maşină.

3.1.2. Trăsături şi etape de calcul ale metodelor de calculaŃie a costurilor

Trăsături comune:
• fiecare metodă de calcul este caracterizată prin etape succesive de efectuare a lucrărilor
de calculaŃie;
• în cadrul fiecărei etape se folosesc o serie ori categorie de procedee de calculaŃie şi
modalităŃi concrete de lucru.
Pornind de la structurarea metodelor în metode de tip absorbant şi metode de tip parŃial, se
vor determina etapele şi metodele de calcul pe cele două categorii de metode19.

19
CâŃu D., Calu D., Ştefănescu A., IlicuŃa L., Contabilitatea de gestiune şi calculaŃia costurilor,Bucureşti, Editura „România de mâine”, 1999, p. 230

44
 1. Etape specifice metodelor de tip absorbant:
I. Determinarea şi delimitarea cheltuielilor pe purtător şi pe sectoare (colectarea
cheltuielilor).
II. Repartizarea cheltuielilor indirecte - folosind procedeul suplimentării.
III. Separarea cheltuielilor producŃiei terminate de cele aferente producŃiei neterminate –
separarea se face în funcŃie de gradul de finisare a produselor.
IV. Determinarea costului unitar şi a abaterilor dintre costul efectiv şi costul prestabilit.
2. Etape specifice metodelor de tip parțial:
I. Determinarea şi delimitarea cheltuielilor pe purtător şi pe sectoare – colectarea
cheltuielilor pe articole de calculaŃie.
II. Separarea cheltuielilor în raport cu gradul de finisare – separarea cheltuielilor
aferente producŃiei terminate de cele aferente producŃiei neterminate.
III. Determinarea costului unitar pe baza cheltuielilor imputabile – se iau în considerare
numai acele cheltuieli care au o anumită dependenŃă ori legătură cu volumul
producŃiei.
IV. Trecerea cheltuielilor de structură – cheltuieli fixe direct pe contul de rezultate.
V. Calculul indicatorilor specifici fiecărei metode.

3.1.3. Asemănări şi deosebiri între metodele de tip absorbant şi metoda de tip parțial direct –
costing

Metode de tip ABSORBANT Metoda direct – costing

Cheltuieli : - directe Cheltuieli : - variabile
- indirecte - fixe
ETAPE
1. Colectarea cheltuielilor 1. Colectarea cheltuielilor
Ch directe + Ch indirecte Ch variabile + Ch fixe
(purtător de cost) (sector de activ) (produs) (structura/sector)
(directe+indirecte)
2. Repartizarea cheltuielilor indirecte Ch -
indirecte (procedeul suplimentării)
(sector)
→ Produs (costul produsului ) → Ch directe +
Ch indirecte
3. Separarea cheltuielilor după gradul de 2. Separarea cheltuielilor după gradul de
finisare – producŃia terminată/neterminată finisare al produselor – separarea se face
pentru cheltuieli totale (Ch directe + Ch după cheltuielile parŃiale (Ch variabile)
indirecte)
4. Determinarea costului unitar – se aplică 3. Separarea cheltuielilor prin procedeul
procedeele specifice, iar costul unitar are la specific de determinare a costului unitar.
bază cheltuielile totale (Ch directe şi ch Costul unitar este de tip parŃial (are la bază
indirecte) numai cheltuieli variabile).

45
 4. Trecerea cheltuielilor de structură
(cheltuielilor fixe) în costul perioadei şi
implicit în contul de rezultate. Cheltuieli fixe
→ Cost perioadă → Cont rezultate
Cost perioadă = Cheltuieli fixe
5. Calcul de indicatori specifici
Direct costing:
- punct de echilibru
- factor de acoperire
- coeficient de siguranŃă dinamic
- intervalul de siguranŃă

3.2. Metoda direct costing – metodă de calcul al costului parŃial

3.2.1. Prezentarea generală a metodei direct – costing

Metoda direct costing (metoda costurilor variabile) a fost elaborată şi pusă la punct în anii
’50 de N.A.C.A. (National Association of Certified Accountants) şi este fructul unei evoluŃii lente şi
a cărei practică, în câteva întreprinderi de pionierat, în S.U.A. este mult mai veche.
Denumirea metodei poate face obiectul unei confuzii regretabile: s-ar crede că direct –
costing ar putea fi „metoda costurilor directe”, în realitate, la originea „direct costing”-ului este un
cost format numai din volumul cheltuielilor care se modifică în mod direct cu producŃia (cu nivelul
de activitate). De aici, denumirea care corespunde mai bine expresiei anglo–saxone este cea de
„metoda costurilor variabile”.
Conform acestei metode, cheltuielile sunt împărŃite în funcŃie de comportamentul
cheltuielilor în raport cu variaŃia volumului producŃiei în: variabile şi fixe (relativ constante).
Cheltuielile variabile cuprind:
• cheltuielile directe – materii prime, manoperă directă;
• parte din cheltuielile indirecte care sunt variabile.
Stocurile de produse finite şi producŃie în curs de execuŃie fiind evaluate numai la
cheltuielile variabile, cheltuielile fixe realizate într-o perioadă nu se raportează asupra perioadei
următoare, astfel prin desfacerea produselor din stoc, în perioada următoare se va obŃine profit
maxim. Stabilind o legătura liniară între costuri, volumul producŃiei, desfacere şi profit, această
metodă este deosebit de utilă în analiza activităŃii economico–financiare a întreprinderii. Prin
aceasta metodă de calculaŃie se determină costuri parŃiale, întrucât în costul produselor se includ
doar o parte din cheltuielile de producŃie, respectiv cele variabile, cheltuielile fixe fiind considerate
cheltuieli ale perioadei fiind trecute direct asupra rezultatului financiar al perioadei.

46
 Ca orice metodă de calculaŃie şi de analiză a costurilor, metoda direct-costing prezintă
anumite avantaje dar şi dezavantaje20.
Avantajele metodei:
• furnizează elementele esenŃiale pentru raŃionamente şi analize pe termen scurt, adică
atâta timp cât întreprinderea este confruntată cu utilizarea unei capacitaŃi de producŃie
existente din perioada anterioară;
• simplifică calculaŃia costurilor deoarece imputarea costurilor indirecte este limitată
numai la componentele variabile;
• permite un control mai bun al cheltuielilor. După repartizare şi imputare, controlul unei
cheltuieli este, de regulă, foarte complicat; el poate fi facilitat daca se realizează
dislocarea în componente: variabilă şi fixă;
• în interiorul aceleiaşi întreprinderi se asigură o comparaŃie a costurilor pe mai multe
perioade: deoarece costurile fixe sunt excluse, analiza efectuată va fi independentă
variaŃiilor de activitate;
• în studiul promovării vânzărilor se poate asigura studiul impactului politicilor de preŃ
discriminatorii practicate produselor promoŃionale.
Dezavantajele metodei:
• atunci când produsele încorporează niveluri diferite de costuri directe (sau proprii
specifice) în costul lor complet, este riscant de a judeca rentabilitatea lor, Ńinând cont că
metoda direct–costing adoptă ca şi criteriu de apreciere doar marja pe costurile variabile;
• stocurile sunt evaluate numai în costuri variabile ceea ce afectează nivelul rezultatului de
exploatare, iar pentru a se conforma exigenŃelor fiscale şi contabilităŃii financiare trebuie
să se recurgă la corective.

3.2.2. Indicatori furnizaŃi de metoda direct – costing şi rolul lor în conducerea activităŃii
economice

Metoda costurilor variabile oferă posibilitatea să se efectueze analiza legăturilor dintre

cheltuielile fixe şi variabile, producŃie, desfacere, profit, denumită şi analiza cost–volum–profit, şi
să se furnizeze informaŃii necesare conducerii întreprinderii în adoptarea deciziilor.
Legăturile menŃionate pot fi estimate cu ajutorul unor indicatori, astfel:
• punctul de echilibru sau cum mai este denumit pragul de rentabilitate;
• factorul de acoperire;

20
M. Epuran, V. Babaita, C. Grosu, Contabilitate şi control de gestiune, Bucureşti, Editura Economică, 1999, p. 336

47
 • coeficientul de siguranŃă dinamic;
• intervalul de siguranŃă.
Punctul de echilibru sau pragul de rentabilitate21 exprimă acel volum al activităŃii pentru
care veniturile obŃinute din vânzarea producŃiei sunt egale cu suma cheltuielilor variabile aferente
producŃiei respective şi a cheltuielilor fixe ale perioadei, întreprinderea neobŃinând nici profit, nici
pierdere, rentabilitatea fiind 0.
qve * p = qve * cv + CF
qve ( p − cv ) − CF = 0

qve - volumul fizic al desfacerilor la punctul de echilibru;

p - preŃul de vânzare al produsului;
cv - costul unitar al produsului( reprezentând cheltuielile variabile pe unitate de produs);
CF - cheltuielile fixe ale perioadei.
Punctul de echilibru se poate calcula la nivelul întreprinderii, al secŃiei sau al locului de
cheltuieli atunci când rezultatul acestor structuri are caracter de producŃie marfă, la nivelul grupelor
de produse şi la nivelul fiecărui produs în parte.
Punctul de echilibru se poate determina prin două procedee:
Procedeul aritmetic (ecuaŃiei) – ca raport între cheltuielile fixe totale ale perioadei (CF) şi
contribuŃia brută unitară la profit (p – cv):
CF
q ve =
p − cv
Utilizând datele din subcapitolul 3.3.2 de la S.C. Aerostar S.A. se obŃin următoarele valori
ale punctului de echilibru:
CF
q ve =
p − cv

p=
∑q* p = ∑s* p
∑q 100

cv =
∑ q * cv = ∑ s * cv
∑q 100

q - capacitatea de producŃie a întreprinderii;

s - structura producŃiei;
p - preŃul mediu al producŃiei;
cv
 - costul mediu variabil al producŃiei.

21
PătruŃ V., Rotilă A., Contabilitate şi diagnostic financiar: fundamente teoretice şi aplicaŃii practice, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2007, p.157

48
 Capacitatea
Produs de s (%) p s*p s*cv q*p cv q*cv
producŃie
A 51.500 54,82 45 2.466,9 1.386,40 2.317.500 25,29 1.302.435
B 42.440 45,18 55 2.484,9 1.450,73 2.334.200 32,11 1.362.748,4
Total 93.940 100 49,52 4.951,8 2.837,13 4.651.700 28,37 2.665.183,4

p=
∑ q * p = 4 .651 .700 = 49 ,52 p=
∑ s * p = 4.951,8 = 49,52
∑q 93 .940 100 100

cv =
∑ q * cv = 2 .665 .183 ,4 = 28 ,37 cv =
∑ s * cv = 2.837 ,13 = 28,37
∑q 93 .940 100 100

CF 1.165 .167 ,5
q ve = = = 55 .090 ,66 bucăŃi
p − cv 49 ,52 − 28,37
q ve ( A ) = 55 . 090 ,66 * 54 ,82 % = 30 . 200 ,70 bucăŃi
q ve ( B ) = 55 . 090 ,66 * 45 ,18 % = 24 .889 ,96 bucăŃi

Întreprinderea S.C. Aerostar S.A. trebuie să producă 55.090,66 bucăŃi, dintre care 30.200,70
bucăŃi din produsul A (piuliŃă olandeză) şi 24.889,96 bucăŃi din produsul B (piesă de capăt) din
producŃia de marfă ce poate fi fabricată, pentru a a-şi acoperi integral cheltuielile variabile. Orice
unitate de produs fabricată şi vândută suplimentar peste această cantitate va influenŃa rezultatul total
cu diferenŃa dintre preŃul de vânzare şi costul varibil unitar, în sensul că va aduce un profit de 21,15
lei.
Procedeul grafic – se stabileşte întocmind diagrama preŃ–cost–volum, denumită şi diagrama
rezultatului total, întrucât, pe baza ei, se poate determina rezultatul pentru diferite niveluri de
activitate, în funcŃie de cheltuielile fixe, cheltuielile variabile şi volumul valoric al vânzărilor.
Diagrama se întocmeşte pornind de la un sistem de coordonate în care volumul desfacerilor
(variabilă independentă) este reprezentat pe axa Ox, iar cheltuielile şi veniturile (variabilele
dependente) sunt reprezentate pe axa Oy, parcurgând următoarele etape:
• trasarea unei linii paralele cu abscisa, reprezentând cheltuielile fixe totale. Determinarea
punctului reprezentând cheltuielile totale (fixe şi variabile) pentru un anumit volum al
desfacerilor şi trasarea unei drepte (dreapta cheltuielilor totale) care uneşte acest punct
cu punctul de intersecŃie al dreptei cheltuielilor fixe cu ordonata;
• alegerea unui anumit volum al desfacerilor, determinarea punctului reprezentând
valoarea vânzărilor la acel volum şi trasarea dreptei volumului valoric al vânzărilor,
unind acel punct cu originea (a se vedea figura nr. 4 din subcapitolul 2.5).
Factorul de acoperire22 – indicator ce exprimă rentabilitatea potenŃială. Se calculează:

22
PătruŃ V., Rotilă A., Contabilitate şi diagnostic financiar: fundamente teoretice şi aplicaŃii practice, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2007, p.157

49
 • ca raport între contribuŃia brută la profit ( Cb = qv( p − cv) ) şi volumul total al
desfacerilor ( D = qv * p ):

Cb qv * (p − cv) 91.000 * (49,52 − 28,37) 1.924.650

Fa = *100 = *100 = *100 = *100 = 42,71%
D qv * p 91.000 * 49,52 4.506.320
Fa ( A ) = 42,71 * 54,82% = 23,41%
Fa ( B) = 42,71* 45,18% = 19,30%
Se constată că factorul de acoperire este mai mare la produsul A, decât la produsul B şi, ca
urmare întreprinderea trebuie sa adopte decizia de sporire a producŃiei la produsul A şi nu la
produsul B, asigurând astfel un beneficiu mai mare.
• sau ca raport între cheltuielile fixe (CF) şi volumul desfacerilor la nivelul punctului de
echilibru ( De = q ve * p )

CF CF 1 . 165 . 167 ,5
Fa = * 100 = * 100 = * 100 = 42 , 71 %
De q ve * p 50 . 090 , 66 * 49 ,52

Atunci când se cunoaşte factorul de acoperire se poate determina:

CF
• volumul desfacerii la nivelul punctului de echilibru ( De = * 100 )
Fa
cv
• preŃul de vânzare ( p = ).
1 − Fa
Factorul de acoperire exprimă rentabilitatea potenŃială, motiv pentru care stă la baza
deciziilor privind desfacerea.
Coeficientul de siguranŃă dinamic23 – este un indicator ce exprimă în mărime relativă
scăderea ce o pot înregistra vânzările pentru ca întreprinderea să nu intre în zona pierderilor. Orice
micşorare a vânzărilor sub limita coeficientului de siguranŃă dinamic face ca întreprinderea să
înregistreze pierderi.
Acest indicator se calculează:
• fie raportând diferenŃa dintre volumul total al desfacerilor (D) şi volumul desfacerilor la
punctul de echilibru (De), la volumul total al desfacerilor:
D − De qv * p − q ve * p 91.000 * 49,52 − 55.090,66 * 49,52
Ks = *100 = * 100 = * 100
D qv * p 91.000 * 49,52
4.506.320 − 2.728.089,48
Ks = *100 = 39,46%
4.506.320
Ks ( A ) = 39,46 * 54,82% = 21,63%
Ks ( B) = 39,46 * 45,18 = 17,83

23
PătruŃ V., Rotilă A., Contabilitate şi diagnostic financiar: fundamente teoretice şi aplicaŃii practice, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2007, p.157

50
 Vânzările la produsul A pot sa scadă cu 21,63% pentru că întreprinderea să nu intre în zona
pierderilor.
La produsul B vânzările pot sa scadă cu 17,83% pentru ca întreprinderea S.C. Aerostar S.A.
să nu între în zona pierderilor.
• fie prin raportarea profitului total (B) la contribuŃia brută la profit (Cb):
B qv * ( p − cv ) − CF 91 .000 ( 49 ,52 − 28 ,37 ) − 1 .165 .167 ,5
Ks = * 100 = * 100 = = 39 , 46 %
Cb qv * ( p − cv ) 91 .000 ( 49 ,52 − 28 ,37 )

• ori ca diferenŃă între gradul de activitate maxim de 100% (G) şi gradul de activitate la
nivelul punctului de echilibru ( Ge ):
Ks = G − Ge
Indicatorul de siguranŃă24– exprimă, în mărime absolută, scăderea ce o poate înregistra
desfacerea pentru ca întreprinderea sa ajungă la punctul de echilibru:
Is = D − De = 4.506.320 − 2.728.089,48 = 1.778.230,52lei

Is( A) = 1.778.230,52 * 54,82% = 974.825,97lei

Is( B ) = 1.778.230,52 * 45,18% = 803.404,55lei

La întreprinderea S.C. Aerostar S.A. vânzările la produsul A pot să scadă cu 974.825,97 lei
pentru ca întreprinderea să nu intre în zona pierderilor (să ajungă la punctul de echilibru).
Vânzările la produsul B pot să scadă cu 803.404,55 lei pentru ca întreprinderea S.C.
Aerostar S.A. să nu intre în zona pierderilor (să ajungă la punctul de echilibru).

3.3. Calcularea costurilor variabile la S.C. Aerostar S.A.

3.3.1. Prezentarea societăŃii S.C. Aerostar S.A.

Scurt istoric al societăŃii

Prin Hotărârea nr. 1165/17.04.1953 a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române
s-a decis înfiinŃarea "Atelierului Central de AviaŃie" în comuna Vasile Roaită, azi în Bacău, ca
"Uzina de ReparaŃii Avioane". Societatea a avut denumirile succesive de U.R.A., I.R.Av., I.Av. şi
din 1991, Aerostar S.A. PotenŃialul creativ şi tehnic al salariaŃilor, transmiterea culturii specifice de
firmă de la o generaŃie la alta au dus la valorificarea tradiŃiilor istorice ale aeronauticii româneşti şi
au fost baza pentru dezvoltarea continuă a firmei. Începuturile aviaŃiei reactive în Romania se leagă
strâns de numele societăŃii, aici s-a realizat mentenanŃa pentru toate tipurile de avioane care au intrat

24
PătruŃ V., Rotilă A., Contabilitate şi diagnostic financiar: fundamente teoretice şi aplicaŃii practice, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2007, p.157

51
în dotarea aviaŃiei române. La Bacău s-a construit prototipul IAR-93, primul avion de luptă
postbelic românesc. S-au construit primele trenuri de aterizare şi echipamente hidro-pneumatice de
aviaŃie din Ńară. Peste 2500 aeronave sunt echipate cu trenuri de aterizare şi instalaŃii hidro-
pneumatice fabricate de Aerostar. S-au fabricat peste 1800 avioane IAK-52. În decursul timpului s-
a reparat un număr de peste 3500 aeronave şi 6000 motoare turboreactoare. Specialiştii Aerostar au
predat la zbor peste 10 avioane prototip. În prezent, Aerostar S.A. derulează programe majore în
domeniul aviaŃiei militare şi al sistemelor terestre şi îşi dezvoltă poziŃia de furnizor pentru aviaŃia
civilă.
Domeniul principal de activitate al Aerostar S.A. este producŃia. Conform codului CAEN,
obiectul principal de activitate al societăŃii este: 3530 ConstrucŃii şi reparaŃii de aeronave şi nave,
sediul social Bacău, strada condorilor nr.9 Bacău.

Misiunea S.C. Aerostar S.A. Bacău

Misiunea iniŃială stabilită în 1953 la înfiinŃarea întreprinderii Economice "Uzina de
ReparaŃii Avioane", precursoarea S.C. Aerostar S.A., este:
Art.1 - în scopul asigurării, reparării, fabricării pieselor de schimb, agregatelor avioanelor şi
motoarelor de avion, producerii aparatelor de bord, precum şi fabricării sculelor speciale de aviaŃie,
necesar ForŃelor Armate ale R.P.R., se înfiinŃează pe data de 1 Ianuarie 1953, sub îndrumarea şi
controlul Ministerului ForŃelor Armate, întreprinderea Economică "Uzina de ReparaŃii Avioane" cu
sediul în comuna Vasile Roaită, raionul Bacău.
Art.2 - întreprinderea prevăzută la art.1 se organizează ca întreprindere economică de gradul
I şi se va conduce după principiile gospodăririi chibzuite, numindu-se imediat personalul de
conducere.
Misiunea stabilită iniŃial este în continuare de actualitate dar, în noile condiŃii generate de
aderarea României la NATO şi UE, aceasta necesita a fi adaptată şi completată pentru a asigura
nevoile de dezvoltare a afacerilor S.C. Aerostar S.A.
Misiunea prezentă este:
• menŃinerea statutului de furnizor de prim rang al Ministerului Apărăii al României în
domeniul sistemelor de aviaŃie şi sistemelor de artilerie terestre. În acest sens va acŃiona
ca şi Casa de integrare, fabricaŃie, modernizare şi mentenanŃă. łinta este de păstrare a
acestui statut pentru noile sisteme de arme cu care va fi dotata Armata Română (avionul
multirol, avionul de transport regional, sisteme de rachete sol-sol şi sisteme artileristice
terestre, sisteme şi echipamente IFF). Urmărește, ca în anul 2010, sa realizeze 30% din
cifra de afaceri, în acest domeniu de activități;

52
• dezvoltarea S.C. Aerostar S.A. ca subfurnizor de piese, aerostructuri, subansamble şi
echipamente pentru aviaŃia generală şi civilă, astfel incât să devină un subfurnizor major
pentru industria de aviație globalizată şi sa realizeze din aceste activități 30% din cifra de
afaceri a anului 2010;
• dezvoltarea activităților S.C. Aerostar S.A. pentru obținerea statutului de furnizor de prim
rang de mentenanŃă pentru avioanele civile şi pentru activități de conversie/modernizare a
avioanelor civile, care să reprezinte 30% din cifra de afaceri a anului 2010 şi, prin
aceasta, să devină Casa de mentenanŃă şi conversie pentru aviația civilă;
• valorificarea potențialului de piața externă pentru servicii şi produse din domeniul
competentelor actuale (reparații şi modernizare de avioane civile şi militare) până la
epuizarea nevoilor clienților (cererii);
• menținerea poziției de prim furnizor de recipiente GPL (casnic, auto) din Ńară;
• noi achiziții pentru consolidarea poziției la nivel național;
• modernizarea continuă a produselor, tehnologiilor şi organizării pentru valorificarea la
maxim a potențialului societății şi pentru îmbunătățirea sistemului de gestiune a tuturor
resurselor.

Conducerea societății
Din conducerea S. C. Aerostar S. A. fac parte:
• consiliul de administrație compus din:
• un președinte;
• doi vicepreședinți;
• patru membri.
• conducerea executivă formată din:
• un director general;
• un director financiar – contabil;
• un director subdivizia Sisteme;
• un director divizia produse aeronautice;
• un director divizia produse speciale;
• un director divizia tehnologică;
• un director divizia logistică;
• un director calitate;
• un director management-dezvoltare;
• un director adjunct protecție şi infrastructură.

53
 Ca rezultat al evoluției şi dezvoltării în scopul adaptării continue la mediul
macroeconomic, în prezent, Aerostar are o structură organizațională de tip divizionar, care cuprinde
la nivel operațional:
Divizia sisteme, îşi desfăşoară activitatea în următoarele domenii:
• întreținerea, repararea şi modernizarea avioanelor şi motoarelor de aviație;
• Întreținerea şi repararea de tehnică militară de transmisiuni şi control a zborului;
• proiectarea, dezvoltarea şi fabricarea de echipamente de comunicație militare şi
civile.
Divizia produse aeronautice, își desfăşoară activitatea în următoarele domenii:
• proiectarea şi fabricarea de avioane ușoare şi ultra-uşoare şi de subansamble
pentru construcția de aeronave;
• proiectarea şi fabricarea de trenuri de aterizare şi echipamente hidropneumatice.
Divizia produse speciale, își desfăşoară activitatea în următoarele domenii :
• fabricația, întreținerea şi modernizarea de sisteme defensive terestre autopurtate;
• fabricarea de recipiente pentru Gaz Petrolier Lichefiat (GPL);
• fabricația de scule şi dispozitive.
Diviza tehnologică, își desfăşoară activitatea în următoarele domenii:
• furnizarea de servicii şi utilități;
• modernizări şi reparații de mașini unelte;
• execuția de semifabricate turnate şi forjate;
• tratamente termice secundare, acoperiri chimice şi electrochimic.
Divizia logistică, cu funcțiile de Cumpărări, Vânzări şi Logistică.
Pe lânga aceste divizii societatea are in componenŃă şi:
• A.I.R. (atelierul de întreținere şi reparații) care deservește secțiile principale şi
centrala termică;
• centrala termică ( C.T.) care furnizează energie termică către secțiile principale şi
către sectorul administrativ.
Pentru eficientizarea folosirii resurselor de care dispune, în cadrul companiei s-au
implementat metode şi instrumente moderne de management:
• organizarea diviziilor pe centre tehnologice şi de profit, cu fluxuri financiare
proprii;
• conducerea prin obiective şi prin bugete de venituri şi cheltuieli;
• îmbunătăŃirea continuă a sistemului calității;
• instruirea organizată a personalului şi managementul carierei.

54
 Alinierea companiei în domeniul tehnologiei informației este reprezentată de cele peste 500
de calculatoare şi stații de lucru conectate în rețeaua locală care formează sistemul informatic
integrator şi care constituie suportul fizic al aplicației de gestionare şi planificare a resurselor
societăŃii – sistem de tip ERP.

Structura acționariatului
Structura a acționariatului (a se vedea anexa 4) companiei Aerostar S.A. este :
• IAROM S.A. 71,09 %
• SIF “ Moldova ” 11,13 %
• DeŃinători individuali de pe piața bursieră, total 17,77 %
Ca nucleu al unei structuri de grup, Aerostar, alături de partenerii şi asociații săi, au pus
bazele unui grup, care prin sinergia competenŃelor specializate individuale este capabil să
promoveze o linie de dezvoltare şi consolidare a afacerilor în consonanŃă cu tendințele de pe piața
mondială. Programele de asociere, atât în Ńară, cât şi în străinătate, au ca scop dezvoltarea de
capabilități complementare pentru nevoile de funcționare proprii, cât şi pentru a satisface cerințe
complexe ale clienților pentru produse, lucrări sau servicii din domeniul sistemelor de apărare sau al
sistemelor industriale.
Aerostar a participat la constituirea de firme mixte:
• A-E Electronics S.A. – împreuna cu Elbit Systems Ltd din Israel, unde Aerostar deține
45,65 % din capital, domeniul de activitate fiind acela al producției de echipamente
electronice şi aparatură de bord;
• Aerostar Maintenance International – împreuna cu A.G.I. din Marea Britanie, înregistrată
în Marea Britanie, activează pentru identificarea de noi clienți pentru servicii de mentenanŃă
avioane civile furnizate de Aerostar S.A.;
• Foar S.R.L. – împreună cu Stork Fokker AESP B.V. din Olanda, firma de gestionare active
(asset management), unde Aerostar deține 51% din capital, domeniul de activitate fiind
prelucrarea componentelor mecanice pentru aeronave;
• Aerostar deține un pachet de 27% din acțiunile societății Elprof S.A. din București,
specializată în producția de electronică profesională de uz militar şi civil;
• Aerostar deține un procent de 43,75 % din capitalul social al societății Aerostar
Transporturi Feroviare S.A.;
• Aerostar deține 100% din Airpro Consult S.R.L.

55
 Resurse umane
Pornind de la strategia societății până în anul 2010 privind schimbarea treptată a profilului
domeniului de activitate a societății de la aviația militară la aviația civilă au fost generate şi aplicate
în practică o serie de măsuri privind resursele umane, măsuri menite să aducă în concordanŃă
capabilitatea şi competenŃele resursei umane cu noile cerințe. Astfel, personalul implicat în activități
pentru aviația civilă este instruit şi autorizat conform cerințelor specifice acestui domeniu.
Activitatea de formare profesională a angajaților reprezintă o prioritate şi o preocupare permanentă
pentru conducerea societății. Dată fiind vârsta medie înaintată a salariaților companiei, s-a luat
măsura atragerii de tineri în vederea formării lor pe meseriile de bază din industria aeronautică,
deficitare în acest moment la nivel național.
Astfel, pot menționa interesul societății pentru formarea şi calificarea de tinichigii-
structurişti de aviație, mecanici de aviație, dar şi de operatori pentru mașini unelte cu comanda
numerica (CNC), vopsitori industriali, sudori, galvanizatori, operatori NDT precum şi angajarea de
tineri absolvenți ai facultăților de Construcții Aerospațiale, T.C.M., Mecanică - specialitatea Mașini
Unelte, Electronică, Electrotehnică, Informatică şi/sau Automatică şi Calculatoare, Științe
Economice. În ceea ce privește politica salarială, în conformitate cu prevederile Contractului
Colectiv de Munca la nivel de unitate, se urmărește menținerea unui nivel motivant al salariilor,
concomitent cu respectarea reglementărilor legale în vigoare precum şi ale Contractului Colectiv de
Munca Unic la Nivel National, Contractul Colectiv de Munca la Nivelul Ramurii Construcției de
Mașini. Totodată, se acordă o atenție deosebită tinerilor angajați, căutându-se cele mai bune metode
de orientare şi integrare a lor la locul de muncă şi includerea acestora în programe de formare
profesională personalizate în funcție de specificul activităților desfășurate.
În condițiile integrării României în Uniunea Europeana, menținerea forței de muncă şi
îndeosebi a tinerilor în cadrul companiei a devenit un obiectiv pentru management. În acest sens a
fost promovat un pachet de beneficii adresat cu precădere tinerilor angajați cu studii superioare.
Compania Aerostar S.A. este decisă să adopte acele strategii şi politici de resurse umane
care să o conducă în situația de a depăși cat mai ușor impactul extinderii fenomenului de globalizare
economică şi să determine creșterea competitivității firmei pe piețele pe care operează.

Programe majore desfășurate la Aerostar S.A

a. Programe de integrare de sisteme aeronautice şi defensive
Programul LANCER este un program de modernizare a avionului MiG-21 împreună cu
firma Elbit Systems Israel, având ca scop creșterea capacității de luptă şi asigurarea compatibilității
şi interoperaŃionalităŃii NATO prin echiparea cu un pachet de avionică avansată, compatibilă cu cea

56
utilizată pe avioanele de vânătoare din generația a 5-a. Programul include utilizarea atât a
armamentului “vest”, cat şi a celui “est” în condițiile măririi capacității de supraviețuire în mediul
ostil al luptei aeriene. Programul a fost finalizat în anul 2003. Aerostar desfășoară în continuare
activități de suport logistic integrat pentru acest program.
Programul de realizare a unui sistem de identificare “amic-inamic” prin comunicație
de date la nivel național. Este un program de dezvoltare şi dotare a armatei române cu un sistem IFF
generalizat, compatibil cu standardele NATO. Acest sistem include echipamente de interogare şi
răspuns amplasate pe diferite platforme terestre, aeriene şi navale. Realizarea echipamentelor şi
integrarea pe platforme este rezultatul colaborării cu firma franceza Thomson CSF Communications
(actualmente THALES).
Programul LAROM realizează un sistem de artilerie integrat, fiind o modernizare şi
dezvoltare plecând de la produsele 40APRA 122mm, fabricate în anii anterior de Aerostar şi
existente în dotarea Ministerului Apărării din Romania. Subsistemul de asigurare cu date,
subsistemul de conducere, subsistemul mijloacelor de lovire şi subsistemul de susținere logistică
sunt integrate prin Sistemul de Comanda şi Control al Focului. LAROM înglobează un sistem
modern de Comandă şi Control al Artileriei (ACCS) de tip C3I (Comandă, Control, Comunicații şi
Informații).
b. Programul de întreținere şi reparație avioane militare
Cuprinde toate procesele specifice acestei activități: reparații structuri, motoare,
echipamente electrice şi electronice, echipamente şi agregate hidraulice – pentru majoritatea
avioanelor aflate în dotarea Forțelor Aeriene Române, precum şi pentru aeronave din dotarea altor
forŃe aeriene.
c. Programul de aviație civilă include:
• fabricația de avioane sport şi acrobatice – familia de avioane Iak-52, cu
variantele standard, Iak-52W şi Iak-52TW, respectiv aparatele Wild Thing 01 şi
Festival ;
• activitatea de mentenanŃă avioane civile, pentru tipurile de avioane SAAB-340 şi
Boeing -737 seria 200-900 conform Part -145 EASA;
• fabricația de aerostructuri şi componente în regim de subcontractant autorizat
Part-21 subpartea G.
d. Programul de fabricație de componente pentru aeronave include :
• fabricația de trenuri de aterizare, echipamente hidraulice şi pneumatice;
• fabricația de aerostructuri şi componente.

57
3.3.2. Model de calcul a costului prin metoda direct – costing la S.C. Aerostar S.A.

Pentru exemplificarea metodei direct costing voi stabili costurile variabile la două din secțiile
întreprinderii S. C. Aerostar S. A. , respectiv voi numi secția 01 = Divizia sisteme şi secția 02 =
Divizia produse aeronautice. Întreprinderea își propune să realizeze în luna aprilie următoarele
produse:
• produsul A (piuliță olandeză) pentru care s-a lansat comanda nr. 130;
• produsul B (piesă de capăt) pentru care s-a lansat comanda nr. 150.
Capacitatea totală de producție a întreprinderii este:
• produsul A – 51.500 de bucăți;
• produsul B – 42.440 de bucăți.
Atât produsul A cât şi produsul B comportă operații tehnologice în ambele secții principale,
atât în secția „Divizia Sisteme” cât şi în secția „Divizia Produse aeronautice”. Întreprinderea
dispune şi de activitate auxiliară desfășurată prin două secții:
• A.I.R. (atelierul de întreținere şi reparații) care deservește secțiile principale şi centrala
termică;
• Centrala termică ( C.T.) care furnizează energie termică către secțiile principale şi către
sectorul administrativ.
Conform metodei direct – costing în costul de producție sunt cuprinse numai cheltuielile
variabile, apare necesitatea evidențierii distincte a cheltuielilor variabile şi a cheltuielilor fixe în
cadrul costului de calculație, astfel voi folosi:
• 901 • 922.C.T. Cheltuieli variabile
• 902.Costul perioadei • 922.C.T. Cheltuieli fixe
• 902.A • 923.01. Cheltuieli variabile
• 902.B • 923.01. Cheltuieli fixe
• 903.A • 923.02. Cheltuieli variabile
• 903.B • 923.02. Cheltuieli fixe
• 921.01.A. Cheltuieli variabile • 924 Cheltuieli variabile
• 921.01.B.Cheltuieli variabile • 924. Cheltuieli fixe
• 921.02.A. Cheltuieli variabile • 925. Cheltuieli variabile
• 921.02.B. Cheltuieli variabile • 925. Cheltuieli fixe
• 922.A.I.R. Cheltuieli variabile • 931.A
• 922A.I.R.Cheltuieli fixe • 931.B

58
Toate operațiile legate de stabilirea costului celor două produse sunt următoarele:
I. Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de producție atât variabile cât şi fixe:
a) materii prime;
b) materiale consumabile;
c) materiale de natura obiectelor de inventar;
d) energie şi apă;
e) personal (salarii + contribuții );
f) servicii poștale şi taxe de telecomunicații;
g) servicii bancare;
h) amortizare instalații tehnice;
i) întreținere construcții;
j) publicitate;
k) salubritate;
l) impozit pe clădiri.
II. Înregistrarea producției obținute pe parcursul lunii la costului variabil estimat sau
prestabilit.
III. Calcularea costurilor efective de producție:
a) calcularea şi decontarea costului producŃiei auxiliare;
b) repartizarea cheltuielilor variabile;
c) calcularea costului de producție efectiv pe total producție şi pe unitatea de produs
finit.
IV. Decontarea costurilor totale ale activităților de exploatare:
a) decontarea costului efectiv de producție, calcularea şi decontarea diferențelor de
preț;
b) decontarea cheltuielilor generale de administrație, a celor de desfacere şi a
cheltuielilor indirecte de poroducŃie fixe asupra costului perioadei;
c) decontarea totalului costului perioadei.
Stabilirea costului variabil unitar:
I.
Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de producție atât variabile cât şi fixe:
a) Înregistrarea materiilor prime:

Se consideră următoarea situație a consumului de materii prime conform bonurilor de

consum:

59
Secția 01 (Divizia Sisteme):
• produsul A (piuliță olandeză)
• produsul B (piesă de capăt)
Secția 02 (Divizia Produse aeronautice):
• Produsul A (piuliță olandeză)
• Produsul B (piesă de capăt)
= 400.000 lei (921.01.A.Ch.V.)
= 381.000 lei (921.01.B.Ch.V.)
= 290.000 lei (921.02.A.Ch.V.)
= 315.000 lei (921.02.B.Ch.V.)

% = 901 1.386.000
921 1.386.000
- 921.01.A.Ch.V. = 400.000
- 921.01.B.Ch.V. = 381.000
- 921.02.A.Ch.V. = 290.000
- 921.02.B.Ch.V. = 315.000

b) Înregistrarea cheltuielilor cu materialele consumabile:

Materiale Alte
Materiale
Secția Combustibili pentru materiale Total
auxiliare
ambalat consumabile
923.01.
Secția 01 1.000 10.000 - 1.200 12.200
Ch.V.
923.02.
Secția 02 23.800 12.000 - 1.400 37.200
Ch.V.
922.A.I.R.
A.I.R. 16.900 10.100 - 600 27.600
Ch.V.
922.C.T.
C.T. 331 25.000 - 1.000 26.331
Ch.V

Administrație 7.900 30.000 - 32.000 69.900 924.Ch.F.

Desfacere - - 3.000 1.500 4.500 925.Ch.V.

Total 79.931 87.100 3.000 37.700 177.731 901

% = 901 177.731
922 53.931
- 922.A.I.R.Ch.V.=27.600
- 922.C.T.Ch.V.=26.331
923 49.400
- 923.01.Ch.V.=12.200
- 923.02.Ch.V.=37.200
924.Ch.F. 69.900
925.Ch.V. 4.500

60
 c) Înregistrarea cheltuielilor cu materiale de natura obiectelor de inventar, fiind
cheltuieli fixe:
• Secția 01 = 140.000 923.01.Ch.F.
• Secția 02 = 157.000 923.02.Ch.F.
• A.I.R. = 70.200 922.A.I.R.Ch.F
• C.T. = 39.000 922.C.T.Ch.F.
• Administrație = 23.000 924.Ch.F
• Desfacere = 2.500 925.Ch.F
TOTAL = 431.700 901
% = 901 431.700
922 109.200
- 922.A.I.R.Ch.F.=70.200
- 922.C.T.Ch.F.=39.000
923 297.000
- 923.01.Ch.F.=140.000
- 923.02.Ch.F.=157.000
924.Ch.F. 23.000
925.Ch.F. 2.500

d) Înregistrarea cheltuielilor cu energia şi apa:

Secția Energia Apa TOTAL

Secția 01 19.000 3.600 22.600 923.01.Ch.V.

Secția 02 10.000 2.900 12.900 923.02.Ch.V

A.I.R. 1.800 300 2.100 922.A.I.R.Ch.V.

C.T. 10.500 20.940 31.440 922.C.T.Ch.V.

Administrație 4.700 1.200 5.900 924.Ch.F.

Desfacere 900 500 1.400 925.Ch.V.

TOTAL 46.900 29.440 76.340 901

% = 901 76.340
922 35.540
- 922.A.I.R.Ch.V.=2.100
- 922.C.T.Ch.V.=31.440
923 35.500
- 923.01.Ch.V.=22.600
- 923.02.Ch.V.=12.900
924.Ch.F. 5.900
925.Ch.V. 1.400

61
 e) Conform statului de plată şi a situațiilor de calcul a contribuțiilor, datele privind
cheltuielile variabile cu personalul se prezintă astfel:

Explicații Salarii Total Contribuții

Secția 01 TOTAL: 347.000 99.762,5
- Piuliță olandeza 140.000 40.250 921.01.A.Ch.V.
(produsul A)
- Piesa de capăt 165.000 47.437,5 921.01.B.Ch.V.
(produsul B)
- Personal 42.000 12.075 923.01.Ch.F.
T.E.S.A.D.P.

Secția 02 TOTAL: 332.600 95.622,5

- Piuliță olandeza 153.500 44.131,25 921.02.A.Ch.V.
(produsul A)
- Piesa de capăt 152.900 43.958,75 921.02.B.Ch.V.
(produsul B)
- Personal 26.200 7.532,5 923.02.Ch.F.
T.E.S.A.D.P.

Administrație 80.000 23.000 924.Ch.F.

Sectorul desfacere 14.000 4.025 925.Ch.F.
A.I.R. 6.000 1.725 922.A.I.R.Ch.V.
C. T. 4.500 1.293,75 922.C.T.Ch.V.
TOTAL 784.100 225.428,75 901

SALARII
% = 901 784.100
921 611.400
- 921.01.A.Ch.V. = 140.000
- 921.01.B.Ch.V. = 165.000
- 921.02.A.Ch.V. = 153.000
- 921.02.B.Ch.V. = 152.900
922 10.500
- 922.A.I.R.Ch.V. = 6.000
- 922.C.T.Ch.V. = 4.500
923 68.200
- 923.01.Ch.F. = 42.000
- 923.02.Ch.F. = 26.200
924.Ch.F. 80.000
925.Ch.F. 14.000

62
CONTRIBUłII
% = 901 225.428,75
921 175.777,5
- 921.01.A.Ch.V. = 40.250
- 921.01.B.Ch.V. = 47.437,5
- 921.02.A.Ch.V. = 44.131,25
- 921.02.B.Ch.V. = 43.958,75
922 3.018,75
- 922.A.I.R.Ch.V. = 1.725
- 922.C.T.Ch.V. = 1.293,75
923 19.607,5
- 923.01.Ch.F. = 12.075
- 923.02.Ch.F. = 7.532,5
924.Ch.F 23.000
925.Ch.F 4.025

f) Înregistrarea cheltuielilor variabile cu serviciile poștale şi taxele de telecomunicații

în sumă de 2.005 lei:
924.Ch.V. = 901 2.005

g) Înregistrarea cheltuielilor variabile cu serviciile bancare în sumă de 35.000 lei:

924.Ch.V. = 901 35.000

h) Înregistrarea cheltuielilor de producție fixe reprezentând amortizarea instalațiilor

tehnice:
• Secția 01 = 290.000 923.01.Ch.F.
• Secția 02 = 460.000 923.02.Ch.F.
• Administrație = 65.000 924.Ch.F.
• Desfacere = 30.000 925.Ch.F.
• A.I.R. = 65.000 922.A.I.R.Ch.F.
• C.T. = 102.000 922.C.T.Ch.F.

TOTAL = 1.012.000 901

% = 901 1.012.000
922 167.000
- 922.A.I.R.Ch.F. = 65.000
- 922.C.T.Ch.F. =102.000
923 750.000
- 923.01.Ch.F. = 290.000
- 923.02.Ch.F. = 460.000
924.Ch.F. 65.000
925.Ch.F. 30.000

63
 i) La S.C. Aerostar S.A. cheltuielile cu întreținerea construcțiilor sunt fixe, astfel se
înregistrează:
• Secția 01 = 16.500 lei
• Secția 02 = 10.900 lei
% = 901 27.400
923 27.400
- 923.01.Ch.F. = 16.500
- 923.02.Ch.F. = 10.900

j) Înregistrarea cheltuielilor de publicitate în sumă de 10.000 lei:

924.Ch.F. = 901 10.000

k) Taxa de salubritate la întreprinderea prezentată este stabilită ca suma fixă în funcție

de numărul de angajați:
• Secția 01 = 1.460 923.01.Ch.F.
• Secția 02 = 1.500 923.02.Ch.F.
• Administrație = 2.300 924.Ch.F.
• Desfacere = 250 925.Ch.F.
• A.I.R. = 65 922.A.I.R.Ch.F.
• C.T. = 110 922.C.T.Ch.F.

TOTAL = 5.685 901

% = 901 5.685
922 175
- 922.A.I.R.Ch.F. = 65
- 922.C.T.Ch.F. =110
923 2.960
- 923.01.Ch.F. = 1.460
- 923.02.Ch.F. = 1.500
924.Ch.F. 2.300
925.Ch.F. 250

l) Se înregistrează conform declarației de impunere impozitul pe clădiri datorat

bugetului statului în suma de 39.000 lei
924.Ch.F. = 901 39.000

64
 II. Reflectarea în contabilitatea de gestiune a producției obținute pe parcursul lunii la cost
variabil prestabilit.
În cursul lunii se obțin la secțiile de producție produse finite conform bonurilor de predare –
transfer, producție înregistrată la cost variabil prestabilit:
• Piuliță olandeză (produsul A) = 50.000 buc * 45 lei/ buc = 2.250.000 lei
• Piesa de capăt (produsul B) = 41.000 buc * 55 lei/ buc = 2.255.000 lei

931 = 902 4.505.000

- 931.A. = 2.250.000 - 902.A.= 2.250.000
- 931.B. = 2.255.000 - 902.B.= 2.255.000

III.
Calcularea costurilor efective de producție:
a) Calcularea şi decontarea costului producției auxiliare:
1. Calcularea şi decontarea costului A.I.R. :
• Activitatea totală : Cheltuieli variabile = 37.425 lei 922.A.I.R.Ch.V.
Cheltuieli fixe = 135.265 lei 922.A.I.R.Ch.F.
420 om ore = TOTAL = 172.690 lei
• Secția 01 = 150 om ore = 61.675 lei 923.01.Ch.V.
• Secția 02 = 190 om ore = 78.121,67lei 923.02.Ch.V.
• C.T. = 80 om ore = 32.893,33lei 922.C.T.Ch.V.
Cheltuielile totale efectuate de A.I.R.( 922.A.I.R.Ch.V. ; 922.A.I.R.Ch.F.) = 172.690 lei.
% = 922 172.690
922 - 922.A.I.R.Ch.V.= 37.425
- 922.C.T.Ch.V.= 32.893,33 - 922.A.I.R.Ch.F. =135.265
923 139.796,67
- 923.01.Ch.V.= 61.675
- 923.02.Ch.V.= 78.121,67

2. Calcularea şi decontarea costului C.T. :

• Activitatea totală : Cheltuieli variabile = 96.458,08 lei 922.C.T.Ch.V.
Cheltuieli fixe = 141.110 lei 922.C.T.Ch.F.
240 Gcal = TOTAL = 237.568,08 lei
• Secția 01 = 90 Gcal = 89.088,03 lei 923.01.Ch.V.
• Secția 02 = 95 Gcal = 94.037,37 lei 923.02.Ch.V.
• Administrație = 55 Gcal = 54.442,68 lei 924.Ch.V.
Cheltuielile totale efectuate de C.T.( 922.C.T.Ch.V. ; 922.C.T.Ch.F. ) = 237.568,08 lei

65
 % = 922 237.568,08
923 - 922.C.T.Ch.V.= 96.458,08 183.125,4
- 923.01.Ch.V.= 89.088,03 - 922.C.T.Ch.F.= 141.110
- 923.02.Ch.V.= 94.037,37
924.Ch.V. 54.442,68

b) Repartizarea cheltuielilor variabile:

Cheltuieli variabile indirecte Cheltuieli variabile indirecte

Secția 01 Secția 02
Total = 185.563,03 Total = 222.259,04

Baza de repartizare = 392.687,5 Baza de repartizare = 394.490

- A = 180.250 - A = 197.631,25
- B = 212.437,5 - B = 196.858,75
K = 0,472546312 K = 0,56340855

Cheltuieli variabile indirecte repartizate Cheltuieli variabile indirecte repartizate

Secția 01 Secția 02

- A = 85.733,71 - A = 111.347,14
- B = 100.386,56 - B = 110.911,90

921 = 923 407.821,43

- 921.01.A.Ch.V.= 85.176,47 - 923.01.Ch.V.= 185.563,03
- 921.01.B.Ch.V.= 100.386,56 - 923.02.Ch.V.= 222.259,04
- 921.02.A.Ch.V.= 111.347,14
- 921.02.B.Ch.V.= 110.911,90

c) Calcularea costului total şi unitar al producției finite A şi B:

Cheltuieli colectate
Cost
Produsele Cost total Cantitatea
Secția 01 Secția 02 unitar

A V 665.426,47 598.978,39 1.264.404,86 50.000 25,29

B V 693.824,06 622.670,65 1.316.594,71 41.000 32,11

TOTAL A+B 1.359.250,53 1.221.749,04 2.580.999,57 91.000 28,36

66
IV. Decontarea costurilor totale ale activităților de exploatare:
a) Decontarea costului producției finite din 921 în 922 şi înregistrarea diferențelor de
preț:

902 = 921 2.580.999,57

- 902.A= 1.264.404,86 - 921.01.A.Ch.V.=665.426,47
- 902.B= 1.316.594,71 - 921.01.B.Ch.V.= 693.824,06
- 921.02.A.Ch.V.= 598.978,39
- 921.02.B.Ch.V. = 622.770,71

903 = 902 1.924.040,43

- 903.A.= 985.595,14 - 902.A.= 985.595,14
- 903.B.= 938.445,29 - 902.B.= 938.445,29

În luna aprilie S.C. Aerostar S.A. nu a înregistrat producție neterminată .

b) Decontarea cheltuielilor generale de administrație şi a celor de desfacere şi a
cheltuielilor indirecte de producție fixe asupra costului perioadei:

902.Costul perioadei = % 1.631.390,18

923 1.165.167,5
- 923.01.Ch.F.=502.035
- 923.02.Ch.F.=663.132,5
924 409.547,68
- 924.Ch.V.=91.447,68
- 924.Ch.F.= 318.100
925 56.675
- 925.Ch.V.= 5.900
- 925.Ch.F.= 50.775

c) Decontarea totalului cheltuielilor perioadei:

901 = % 4.212.389,75
902 1.631.390,18
- 902.Costul perioadei = 1.631.390,18
903 1.924.000,43
- 903.A. = 985.595,14
- 903.B. = 938.405,29
931 4.505.000
- 931.A. = 2.250.000
- 931.B. = 2.255.000

67
 3.4. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe la S. C. Aerostar S.A.

3.4.1.Analiza cheltuielilor variabile

Folosirea cheltuielilor variabile în analiza şi în practica economică poate fi justificată astfel:

• în funcție de gradul de rentabilitate şi de contribuția la acoperirea cheltuielilor comune,
cheltuielile variabile conduc la elaborarea politicilor vânzărilor;
• pentru buna gestionare a bugetelor de costuri cheltuielile variabile contribuie la
elaborarea bugetelor de costuri;
• din punct de vedere a termenului de utilizare şi din punct de vedere cantitativ, folosirea
cheltuielilor variabile poate fi justificată prin stabilirea politicii de producție;
• prin determinarea pragului de rentabilitate.
Analiza factorială a cheltuielilor variabile poate fi pusă în evidenŃă prin următorii indicatori:
a) nivelul cheltuielilor variabile la 1000lei venituri de exploatare (Cv(1000)):
(1000 )

Cv (1000 ) =
∑ g * Cv
100
g - structura veniturilor;
Cv - cheltuieli variabile la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.
b) nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri (Cv(1000)):

Cv (1000) =
∑ Ch v
* 1000 =
∑q *c v

CA ∑q * p
Analiza nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri la S.C. Aerostar S.A.:

Cost variabil
Cantitatea Preț q1*cv1 q1*p1
Produse unitar
q1 q0 cv1 cv0 p1 p0
A 50.000 45.000 25,29 26 45 44 1.264.500 2.250.000

B 41.000 40.000 32,11 31 55 56 1.316.510 2.255.000

Total 91.000 85.000 28,36 28,35 49,51 49,41 2.581.010 4.505.000

Martie - perioada precedentă (q0 respectiv cv0);

Aprilie - perioada curentă (q1 respectiv cv1).

68
 q0*cv0 q0*p0 q1*cv0 q1*p0
1.170.000 1.980.000 1.300.000 2.200.000
1.240.000 2.240.000 1.271.000 2.296.000

2.410.000 4.220.000 2.571.000 4.496.000

Modificarea totală a indicatorului ∆Cv(1000):

∆Cv (1000) = Cv1(1000) − Cv0(1000) =

∑ q * cv1 1
*1000 −
∑ q * cv
0 0
=
∑q p 1* 1 ∑q * p
0 0

2.581.010 2.410.000
= *1000 − *1000 = 572,92 − 571,09 = 1,83 0 00
4.505.000 4.220.000
I chv < I CA

I chv =
Chv1
*100 =
∑ q1 *cv1 *100 = 2.581.010 *100 = 107,10 0 0
Chv 0 ∑ q0 * cv0 2.410.000

I CA =
CA1
*100 =
∑ q1 * cv1 *100 = 4.505.000 *100 = 106,75%
CA0 ∑ q0 * p0 4.220.000
Cresc cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de afaceri cu 1,83‰, reprezentând o situație
nefavorabilă. EficienŃa cheltuielilor variabile scade, deoarece ritmul de creștere a cifrei de afaceri
(6,75%) este devansat de ritmul de creștere a Chv (7,10%). Cheltuielile variabile au crescut datorită
variaŃiei volumului de producŃie.
Determinarea influenŃei fiecărui factor:
∆Cv (1000) = ∆s + ∆p + ∆c
Măsurarea influenŃei fiecărui factor:

a) influenŃa structurii vândute

∆s =
∑ q * cv 1 0
*1000 −
∑ q * cv0 0
*1000 = Cv0(1000)' − Cv0(1000) =
∑q * p 1 0 ∑q * p 0 0

2.571.000 2.410.000
= *1000 − *1000 = 571,84 − 571,09 = 0,75 0 00
4.496.000 4.220.000

b) influenŃa prețului mediu de vânzare

∆s =
∑ q * cv
1 0
*1000 −
∑ q * cv
1 0
*1000 = Cv1(1000)' − Cv (01000)
∑q *p 1 1 ∑q *p1 0

2.571.000 2.571.000
∆s = *1000 − *1000 = 570,70 − 571,84 = −1,14 0 00
4.505.000 4.496.000

69
 c) influenŃa costului variabil pe unitate de produs

∆c =
∑ q * cv
1 1
* 1000 −
∑ q * cv
1 0
(1000 )'
* 1000 = Cv1(1000) − Cv1
∑q * p
1 1 ∑q * p
1 1

2.581.010 2.571.000
∆c = * 1000 − * 1000 = 572,92 − 570,99 = 1,93 0 00
4.505.000 4.505.000
Nivelul total al cheltuielilor a crescut cu 7,10%, devansând nivelul cifrei de afaceri care a
crescut cu 6,75%. Prețul are influenŃă favorabilă asupra cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de
afaceri ducând la scăderea lor cu 1,14‰.
c) Suma absolută a cheltuielilor variabile aferente producției fabricate:
• La nivelul întregii producții fabricate:
Pmf * Cv (1000 )
Ch v =
1000
Pmf - producția marfă exprimată în preț de vânzare;
Cv(1000)- nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei producție fabricată;
Chv - suma absolută a cheltuielilor variabile aferente producției fabricate.

• La nivelul unui centru de cheltuieli:

Chv = ∑ q * cv
Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri
Se cunosc din subcapitolul 3.4. cifra de afaceri la S.C. Aerostar S.A. pentru luna aprilie ca
fiind în sumă de 4.505.000 lei şi suma cheltuielilor variabile tot pentru luna aprilie de 2.580.999,57.
Întreprinderea ar dori cunoașterea cheltuielilor variabile pentru luna mai, prevăzându-se o cifră de
afaceri de 5.005.000 lei.
CA1 5.005.000
Iq = = = 1,11(111%)
CA0 4.505.000
Chv0 2.580.999,57
Chv(1000
0
)
= * 1000 = * 1000 = 572,92 0 00
CA0 4.505.000
chv 0 572,92
Chv(1000)' = = = 516,14 0 00
Iq 1,11

Nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri pentru luna mai se previzionează că
va scădea (516,14<572,92), acesta fiind un lucru pozitiv. Astfel, producătorul prin reducerea
cheltuielilor variabile nu este în dezavantaj, ci dimpotrivă, îşi amplifică rezultatele cantitative cât şi
calitative, mai ales că scopul întreprinderii ca a oricărui agent economic îl constituie obŃinerea
profitului prin procesul de fabricaŃie şi realizare a producŃiei.

70
3.4.2. Analiza cheltuielilor fixe

Analiza cheltuielilor fixe are drept scop sporirea eficienŃei cheltuielilor fixe.
Analiza eficienŃei cheltuielilor fixe la S.C. Aerostar S.A. se va calcula ținând seama de
următoarele date:

Cheltuieli fixe Cantitatea Prețul

Produs Q1*p1 Q0*p0
Martie Aprilie Martie Aprilie Martie Aprilie
A 550.650 562.659 45.000 50.000 44 45 2.250.000 1.980.000
B 605.500 602.509,67 40.000 41.000 56 55 2.255.000 2.240.000
Total 1.156.150 1.165.168,67 85.000 91.000 49,41 49,51 4.505.000 4.220.000
(1000 ) CF CF
Cf = * 1000 =
CA ∑ q* p
Martie - perioada precedentă (0);

Aprilie - perioada curentă (1).

Modificarea nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri
CF1 CF CF1 CF0
∆Cf (1000) = Cf1(1000) − Cf 0(1000) = *1000 − 0 *1000 = *1000 − *1000
CA1 CA0 ∑ q1 * p1 ∑ q 0 * p0
1.165.168,67 1.156.150
∆Cf (1000) = *1000 − *1000 = 258,64 − 273,97 = −15,33 0 00
4.505.000 4.220.000
Cf1 1.165.168,67
I Cf = *100 = *100 = 100,78 0 0
Cf 0 1.156.150

I CA =
CA1
*100 =
∑q * p 1 1
*100 =
4.505.000
*100 = 106,75%
CA0 ∑q * p 0 0 4.220.000

EficienŃa cheltuielilor fixe creşte deoarece ritmul de creștere a cifrei de afaceri (6,75%)
devansează ritmul de creștere a CF (0,78%), determinând scăderea Cf(1000) cu 15,33 0 00 . Creşterea
cifrei de afaceri a avut un impact pozitiv asupra întreprinderii, aceasta având loc datorită creşterii
cererii pe piaŃă a produselor şi serviciilor oferite de S.C. Aerostar S.A. şi a creşterii interesului
clienŃilor străini faŃă de economia românească după aderarea României la Uniunea Europeană.

Determinarea influenŃei fiecărui factor

(1000 )
∆Cf = ∆CA + ∆CF

71
Măsurarea influenŃei fiecărui factor

a) InfluenŃa factorului cifră de afaceri

CF0 CF0 1.156 .150 1.156 .150

∆CA = * 1000 − * 1000 = * 1000 − * 1000 = 256 ,64 − 273,97
CA 1 CA 0 4.505 .000 4.220 .000
∆CA = −17 ,33 0 00
Din care:
CF0 CF0 1.156.150 1.156.150
∆q = *1000 − *1000 = *1000 − *1000 = 257,15 − 273,97
∑ q1 * p 0 ∑ q0 * p0 4.496.000 4.220.000
∆q = − 16,82‰
CF0 CF0 1.156.150 1.156.150
∆p = *1000 − *1000 = *1000 − *1000 = 256,64 − 257,15
∑ q1 * p1 ∑ q1 * p 0 4.505.000 4.496.000
∆p = −0,51 ‰

b) InfluenŃa factorului cheltuieli fixe

CF1 CF 1.165.168,67 1.156.150
∆CF = *1000 − 0 *1000 = *1000 − *1000 = 258,64 − 256,64 = 2 0 00
CA1 CA1 4.505.000 4.505.000
Indicatorul cifră de afaceri creşte cu 6,75%, determinând scăderea lui Cf(1000) cu 17,33‰, iar
indicatorul cheltuieli fixe creşte cu 0,78%, determinând creșterea lui Cf(1000)cu 2‰.

Estimarea nivelului probabil a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri

Pentru a se estima care va fi nivelul probabil al cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri
pentru luna mai se prevede o cifră de afaceri de 4.600.000 şi se cunosc datele: cifra de afaceri
pentru luna aprilie este de 4.505.000, iar cheltuielile fixe pentru aceeași lună sunt de 1.165.168,67.
Cf 0(1000) 258,64
Cf (1000)' = = = 253,57 0 00
Iq 1,02
CA1 4.600.000
Iq = = 1.02(102%)
CA0 4.505.000
CF0 1.165.168,67
Cf 0(1000) = * 1000 = * 1000 = 258,64 0 00
CA0 4.505.000
Nivelul cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri pentru perioada următoare se
previzionează să scadă, acesta fiind un lucru pozitiv.

72
 Capitolul 4

PROGRAM INFORMATIC PENTRU DELIMITAREA

CHELTUIELILOR DE PRODUCȚIE ÎN VARIABILE ŞI FIXE

4.1. Descriere limbaj de programare

Visual Basic (VB) este un limbaj de programare produs de Microsoft, care a fost derivat din
limbajul Basic. VB este popular datorită interfeŃei grafice pe care o foloseşte, interfaŃă relativ
simplă faŃă de cea a altor limbaje.
Visual Basic face parte din pachetul Visual Studio ca de altfel şi celelalte limbaje 'vizuale'
ale Microsoft (mai puŃin Visual C++), fiind axat pe componenta de interfaŃă a programului,
programatorul putând realiza cu uşurinŃă interfeŃe standardizate de tip Windows (ferestre, butoane,
liste) fără a fi nevoie de scrierea de cod pentru acest lucru. Visual Basic deŃine o bibliotecă de
componente vizuale (liste, calendare, meniuri) a căror componente (grafică şi funcŃională) sunt deja
implementate, având posibilitatea ca programatorul să introducă şi să folosească componente
proprii sau realizate de alŃi programatori.
Visual Basic este un limbaj pur orientat pe obiecte (OO), având deja implementată o listă de
clase cu utilizare generală. Până la versiunea 6, VB putea utiliza şi dezvolta componente
COM/COM+ şi ActiveX dar şi librării clasice de funcŃii tip DLL. Odată cu apariŃia versiunii 7,
adică odată cu apariŃia tehnologiei .NET, VB (acum VB .NET) poate utiliza şi crea şi componente
.NET cu toate avantajele pe care acestea le aduc. VB este un limbaj de nivel înalt având
implementate mai multe niveluri de abstractizare a dezvoltării unei aplicaŃii dar şi posibilitatea de
compilare în formatul Windows EXE sau DLL de 16 si 32 biŃi.
VB este un limbaj interpretat, adică orice cod scris în limbajul VB trebuie mai întâi tradus
într-un limbaj de nivel inferior şi după aceea executat (spre deosebire de limbajele native ex. C++).
Acest lucru are avantaje (cum ar fi rularea fără compilare sau portabilitatea între platforme) dar şi
dezavantaje (cum ar fi necesitatea unei mașini virtuale pentru interpretarea codului).
Unul dintre punctele forte ale limbajului VB este acela că se pot realiza într-un timp relativ
scurt aplicații complexe şi se pot utiliza relativ simplu sisteme informatice dedicate (cum ar fi
bazele de date - VB poate utiliza toate sistemele de gestiune a bazelor de date cunoscute, direct sau
prin intermediul ODBC).

73
 Utilizarea limbajului VB este una generală, putând fi folosit la crearea de programe simple,
educaționale dar şi la crearea de aplicații complexe (ca de exemplu la jocuri). Teoretic oricine (mai
mult sau mai puțin experimentat) poate utiliza VB pentru ca este un limbaj de programare simplu
(calitate de bază a limbajului Basic din care provine).

4.2. Descrierea programului informatic

Programul a fost elaborat în Visual Basic 6.0, folosind librăriile puse la dispoziŃie. Totuşi,
majoritatea funcŃiilor folosesc algoritmi proprii, în vederea optimizării.
Mediul de programare Visual Basic operează cu proiecte, în care se adaugă obiecte,
descrise comportamental în cod VB sau grafic, în cadrul ferestrei de interfaŃă cu utilizatorul.
Obiectele pot fi predefinite, situaŃie în care acestea se importă din librăriile existente.
InterfaŃa grafică a fost realizată cu ajutorul obiectelor existente în Visual Basic: Form,
Command, Label, Textbox, Picture, Msflexgrid împreună cu proprietăŃile acestora.
Programul informatic permite delimitarea cheltuielilor de producție în variabile şi fixe
folosind următoarele procedee statistice:
• procedeul punctelor de maxim şi minim, cunoscut în literatura de specialitate
şi sub denumirea de „procedeul punctelor extreme”;
• procedeul valorilor medii;
• procedeul grafic urmărește delimitarea cheltuielilor de producție în variabile
şi fixe, prin reprezentări grafice efectuate pe baza acelorași elemente stabilite
pe cale matematică.
Programul conŃine 4 ferestre: o fereastra principală care apare la lansarea in execuŃie a
programului şi 3 secundare pentru fiecare procedeu de delimitare.
Am pornit de la un fereastra principală (Fig. nr. 6) care conŃine:
• 3 butoane pentru lansarea celorlalte ferestre;
• un meniu cu opŃiunea de ieşire din program.

74
 Fig. nr. 6 – Fereastra principală
Primul buton lansează fereastra prin care se face delimitarea cheltuielilor prin procedeul de
minim si maxim (Fig. nr. 7).
Pentru acest procedeu voi lua cazul unei societăŃi comerciale care-şi desfăşoară activitatea
productivă în cadrul a două secŃii de bază: S1 şi S2. Din perioada 2003-2007 se cunoaşte evoluŃia
volumului cheltuielilor indirecte, respectiv cheltuielile cu întreŃinerea şi funcŃionarea utilajelor
(CIFU), cheltuielile generale ale secŃiei (CGS) şi cheltuielile generale de administraŃie (CGA),
precum şi volumul producŃiei, exprimate în lei şi respectiv, în ore.
Folosind procedeul punctelor de minim şi maxim am determinat mărimea cheltuielilor
variabile, fixe şi totale aferente perioadelor de gestiune viitoare.
Această fereastră conŃine următoarele obiecte:
• un tabel în care se regăsesc datele de calcul;
• un buton Preluare care execută funcŃia de citire a datelor din fişierul
maxmin.dat din directorul aplicaŃiei şi le trece în tabelul cu date de intrări;

75
 • un buton Salvare care salvează datele din tabelul de intrare în fişierul de date;
• 2 căsuțe de text în care se introduc numărul de ore de lucru previzionat
pentru secŃia 1, respectiv 2;
• un buton Calculare care acŃionează procedura de calculare a valorilor din
tabelul cu date de intrări;
• un tabel în care vor fi afişate rezultatele calculelor;
• un buton Ieşire care închide fereastra.

Fig. nr. 7 – Procedeul punctelor de minim si maxim

Al doilea buton lansează fereastra prin care se face delimitarea cheltuielilor prin procedeul
valorilor medii (Fig. nr. 8). Pentru aceasta metodă s-au folosit aceleași obiecte ca pentru prima
metodă, diferind doar tabelul cu rezultatele calculelor şi bineînțeles metoda de calcul.
Metoda valorilor medii foloseşte acealeaşi date de intrare ca şi procedeul punctelor de
maxim şi minim, diferenŃa apărând la rezultate.

76
 Fig. nr. 8 – Procedeul valorilor medii
Pentru procedeul grafic (Fig nr. 9) s-au folosit cheltuielile de deplasare ale unui reprezentant
şi volumul vânzărilor realizate de acesta. Delimitarea cheltuielilor de deplasare în variabile şi fixe s-
a realizat printr-o funcŃie liniară y = ax+ b.
Fereastra procedeului grafic conŃine următoarele elemente:
• un tabel în care se regăsesc datele de calcul;
• un buton Preluare care activează funcŃia de citire a datelor din fişierul grafic.dat din
directorul aplicaŃiei şi le trece în tabelul cu date de intrări;
• un buton Salvare care salvează datele din tabelul de intrare în fişierul de date;
• un buton Calculare care acŃionează procedura de calculare a valorilor din tabelul cu date
de intrări şi construieşte graficul (Fig. nr. 10);
• un buton ExplicaŃii/Grafic care schimbă imaginea din grafic în explicaŃii (Fig. nr. 11);
• o imagine pe care se construieşte graficul;
• un buton Ieşire care închide fereastra.

Fig. nr. 9 – Procedeul grafic

77
 Fig. nr. 10 - Grafic

După cum se observă în Fig. nr. 10 funcŃia liniară este reprezentată de o dreaptă de adjustare
care rezultă din observarea serieri statistice. Calculul ecuaŃiei dreptei de adjustare poate fi observat
în Fig. nr. 11, prin apăsarea butonului ExplicaŃii.

78
 Fig. nr. 11 – ExplicaŃii grafic

4.3. Codul programului

Fereastra principală
Private Sub Command1_Click()
Call maxmin.Show(1, Me)
End Sub

Private Sub Command2_Click()

79
Call medii.Show(1, Me)
End Sub

Private Sub Command3_Click()

Call grafic.Show(1, Me)
End Sub

Private Sub iesire_Click()

Unload Me
End
End Sub

Private Sub form_resize()

Command1.Left = (Me.Width / 2) - (Command1.Width / 2)
Command2.Left = (Me.Width - Command2.Width) / 2
Command3.Left = (Me.Width - Command3.Width) / 2
Command1.Top = 500
Command2.Top = Command1.Top + Command1.Height + 500
Command3.Top = Command2.Top + Command2.Height + 500
End Sub

Procedeul punctelor de maxim si minim

Private Sub btcalculeaza_Click()
Dim chvu(10) As Double
Dim chvmax(5) As Double
Dim chvmin(5) As Double
Dim chfmax(5) As Double
Dim chfmin(5) As Double
Dim chvpv(5) As Double
Dim chfpv(5) As Double
Dim chtpv(5) As Double
Dim qpvs1 As Double
Dim qpvs2 As Double
qpvs1 = CDbl(volsectia1.text)
qpvs2 = CDbl(volsectia2.text)
chvu(1) = (maxdinrand(2) - mindinrand(2)) / (maxdinrand(1) - mindinrand(1))
chvu(2) = (maxdinrand(3) - mindinrand(3)) / (maxdinrand(1) - mindinrand(1))
chvu(3) = (maxdinrand(5) - mindinrand(5)) / (maxdinrand(4) - mindinrand(4))
chvu(4) = (maxdinrand(6) - mindinrand(6)) / (maxdinrand(4) - mindinrand(4))
chvu(5) = (maxdinrand(8) - mindinrand(8)) / (maxdinrand(7) - mindinrand(7))
rezultate.Row = 1
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chvu(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) & " lei/ora"
Next
chvmax(1) = (chvu(1) * maxdinrand(1))
chvmax(2) = (chvu(2) * maxdinrand(1))
chvmax(3) = (chvu(3) * maxdinrand(4))
chvmax(4) = (chvu(4) * maxdinrand(4))
chvmax(5) = (chvu(5) * maxdinrand(7))
rezultate.Row = 3
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chvmax(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chvmin(1) = (chvu(1) * mindinrand(1))
chvmin(2) = (chvu(2) * mindinrand(1))
chvmin(3) = (chvu(3) * mindinrand(4))
chvmin(4) = (chvu(4) * mindinrand(4))
chvmin(5) = (chvu(5) * mindinrand(7))

80
rezultate.Row = 4
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chvmin(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chfmax(1) = maxdinrand(2) - chvmax(1)
chfmax(2) = maxdinrand(3) - chvmax(2)
chfmax(3) = maxdinrand(5) - chvmax(3)
chfmax(4) = maxdinrand(6) - chvmax(4)
chfmax(5) = maxdinrand(8) - chvmax(5)
rezultate.Row = 6
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chfmax(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chfmin(1) = mindinrand(2) - chvmin(1)
chfmin(2) = mindinrand(3) - chvmin(2)
chfmin(3) = mindinrand(5) - chvmin(3)
chfmin(4) = mindinrand(6) - chvmin(4)
chfmin(5) = mindinrand(8) - chvmin(5)
rezultate.Row = 7
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chfmin(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chvpv(1) = chvu(1) * qpvs1
chvpv(2) = chvu(2) * qpvs1
chvpv(3) = chvu(3) * qpvs2
chvpv(4) = chvu(4) * qpvs2
chvpv(5) = chvu(5) * (qpvs1 + qpvs2)
rezultate.Row = 9
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chvpv(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chfpv(1) = chfmax(1)
chfpv(2) = chfmax(2)
chfpv(3) = chfmax(3)
chfpv(4) = chfmax(4)
chfpv(5) = chfmax(5)
rezultate.Row = 10
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chfpv(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chtpv(1) = chvpv(1) + chfpv(1)
chtpv(2) = chvpv(2) + chfpv(2)
chtpv(3) = chvpv(3) + chfpv(3)
chtpv(4) = chvpv(4) + chfpv(4)
chtpv(5) = chvpv(5) + chfpv(5)
rezultate.Row = 11
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chtpv(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
End Sub

Private Sub btiesire_Click()

Unload Me
End Sub

Private Sub btpreluare_Click()

81
preluaredinfisier
End Sub

Private Sub btsalveaza_Click()

scriedate
End Sub

Private Sub Form_Load()

initializaretabel1
initializaretabel2
aranjeaza_elemente
End Sub

Private Sub tabelintrari_KeyPress(KeyAscii As Integer)

Dim valoaremedie As Double
With tabelintrari
Select Case KeyAscii
Case 8:
If .text <> "" Then .text = _
Left$(.text, (Len(.text) - 1))
Case 13:
If (IsNumeric(tabelintrari) = True) Or (tabelintrari = "") Then
Select Case .Col
Case Is < (.Cols - 1):
SendKeys "{right}"
Case (.Cols - 1):
If .Row = 6 Then
calculeazatotalproductie
.Row = 6
End If
valoaremedie = calculeazamedia(tabelintrari.Row)
tabelintrari.Col = 7
tabelintrari = valoaremedie
If (.Row + 1) = .Rows Then
.Rows = .Rows + 1
End If
SendKeys "{home}" + "{down}"
End Select
Else
MsgBox "Valoarea introdusa nu este un numar! Va rugam corectati", vbCritical, "Eroare"
End If
Case Else
.text = .text + Chr$(KeyAscii)
End Select
End With

End Sub

Private Function calculeazamedia(rand As Integer)

Dim i As Integer
Dim nrcomplet As Integer
Dim total As Double
total = 0
nrcomplet = 0
For i = 2 To 6
tabelintrari.Col = i
If tabelintrari <> "" Then
total = total + CDbl(tabelintrari)
nrcomplet = nrcomplet + 1
End If
Next
If total <> 0 And nrcomplet <> 0 Then

82
calculeazamedia = total / nrcomplet
End If
End Function

Private Sub calculeazatotalproductie()

For i = 2 To 6
tabelintrari.Col = i
total = 0
tabelintrari.Row = 1
If tabelintrari <> "" Then
total = total + CDbl(tabelintrari)
End If
tabelintrari.Row = 4
If tabelintrari <> "" Then
total = total + CDbl(tabelintrari)
End If
tabelintrari.Row = 7
tabelintrari = total
Next
tabelintrari.Row = 8
End Sub

Private Sub initializaretabel1()

tabelintrari.ColWidth(0) = "600"
tabelintrari.ColWidth(1) = "2750"
tabelintrari.ColWidth(2) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(3) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(4) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(5) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(6) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(7) = "1000"
tabelintrari.Width = 9420
tabelintrari.Height = tabelintrari.RowHeight(0) * 9 + 60
tabelintrari.Col = 0
tabelintrari.Row = 0
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Nr. Crt"
tabelintrari.Col = 1
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Explicatii"
tabelintrari.Col = 2
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2003"
tabelintrari.Col = 3
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2004"
tabelintrari.Col = 4
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2005"
tabelintrari.Col = 5
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2006"
tabelintrari.Col = 6
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2007"
tabelintrari.Col = 7
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Media"
tabelintrari.Col = 1
tabelintrari.Row = 1
tabelintrari = "Volumul productiei in S1"
tabelintrari.Row = 2

83
tabelintrari = "CIFU in S1"
tabelintrari.Row = 3
tabelintrari = "CGS in S1"
tabelintrari.Row = 4
tabelintrari = "Volumul productiei in S2"
tabelintrari.Row = 5
tabelintrari = "CIFU in S2"
tabelintrari.Row = 6
tabelintrari = "CGS in S2"
tabelintrari.Row = 7
tabelintrari = "Total productie"
tabelintrari.Row = 8
tabelintrari = "CGA"
tabelintrari.Col = 0
Dim i As Integer
For i = 1 To 8
tabelintrari.Row = i
tabelintrari = i
Next
tabelintrari.Col = 1
End Sub

Private Sub initializaretabel2()

rezultate.ColWidth(0) = "600"
rezultate.ColWidth(1) = "2750"
rezultate.ColWidth(2) = "1200"
rezultate.ColWidth(3) = "1200"
rezultate.ColWidth(4) = "1200"
rezultate.ColWidth(5) = "1200"
rezultate.ColWidth(6) = "1200"
rezultate.Width = 9420
rezultate.Height = 3920
rezultate.Col = 0
rezultate.Row = 0
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Nr. Crt"
rezultate.Col = 1
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Etape de calcul"
rezultate.Col = 2
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CIFU sectia 1"
rezultate.Col = 3
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CGS sectia 1"
rezultate.Col = 4
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CIFU sectia 2"
rezultate.Col = 5
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CGS sectia 2"
rezultate.Col = 6
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CGA"
rezultate.Col = 1
rezultate.Row = 1
rezultate = "Determinarea chelutielilor variabile unitare (chvu)"
rezultate.Row = 2
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Determinarea cheltuielilor variabile"
rezultate.Row = 3
rezultate = "* de nivel maxim (ChVmax)"

84
rezultate.Row = 4
rezultate = "* de nivel minim (ChVmin)"
rezultate.Row = 5
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Determinarea cheltuielilor fixe (ChFmax=ChFmin)"
rezultate.Row = 6
rezultate = "* de nivel maxim (ChFmax)"
rezultate.Row = 7
rezultate = "* de nivel minim(ChFmin)"
rezultate.Row = 8
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Determinarea cheltuielilor pentru viitoarea perioada de gestiune"
rezultate.Row = 9
rezultate = "* variabile (ChVpv)"
rezultate.Row = 10
rezultate = "* fixe (ChFpv)"
rezultate.Row = 11
rezultate = "* totale(ChTFpv)"
rezultate.RowHeight(1) = 480
rezultate.RowHeight(2) = 480
rezultate.RowHeight(5) = 480
rezultate.RowHeight(8) = 480
rezultate.Col = 0
rezultate.Row = 1
rezultate = "1"
rezultate.Row = 2
rezultate = "2"
rezultate.Row = 5
rezultate = "3"
rezultate.Row = 8
rezultate = "4"
End Sub

Private Sub aranjeaza_elemente()

tabelintrari.Top = 100
tabelintrari.Left = 100
Label1.Left = 100
volsectia1.Top = tabelintrari.Height + 200
volsectia2.Top = tabelintrari.Height + 200
Label1.Top = tabelintrari.Height + 250
Label2.Top = tabelintrari.Height + 250
volsectia1.Left = Label1.Left + Label1.Width + 100
Label2.Left = volsectia1.Left + volsectia1.Width + 100
volsectia2.Left = Label2.Left + Label2.Width + 100
rezultate.Left = 100
rezultate.Top = tabelintrari.Height + volsectia1.Height + 300
btpreluare.Left = tabelintrari.Width + 200
btpreluare.Top = 100
btsalveaza.Left = tabelintrari.Width + 200
btsalveaza.Top = btpreluare.Height + 200
btcalculeaza.Top = tabelintrari.Height + 100 - btcalculeaza.Height
btcalculeaza.Left = tabelintrari.Width + 200
btiesire.Top = tabelintrari.Height + 300 + rezultate.Height - btcalculeaza.Height + volsectia1.Height
btiesire.Left = tabelintrari.Width + 200
Me.Height = tabelintrari.Height + rezultate.Height + 900 + volsectia1.Height
Me.Width = tabelintrari.Width + btcalculeaza.Width + 400
End Sub

Public Function existafisier(txt As String)

Dim lRetVal As Long
On Error GoTo FisierInexistent:
lRetVal = GetAttr(txt)

85
 existafisier = True
Exit Function
FisierInexistent:
existafisier = False
End Function

Private Sub preluaredinfisier()

If existafisier(App.Path & "\maxmin.dat") = False Then
MsgBox "ATENTIE: fisierul cu date nu a fost gasit!", vbCritical
creazafisnoudate
Else
citestedate
End If
End Sub

Private Sub creazafisnoudate()

Dim fnum As Long
Dim filename As String
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\maxmin.dat"
Open filename For Output As fnum
Close fnum
End Sub

Private Sub citestedate()

Dim i As Integer
Dim fnum As Long
Dim filename As String
Dim lin As String
Dim cod As String
Dim j As Integer
Dim numere() As String
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\maxmin.dat"
j=1
Open filename For Input As fnum
Do While Not EOF(fnum)
Input #fnum, lin
j=j+1
If j = 9 Then
Close fnum
Exit Sub
End If
If j < 8 Then
If Len(lin) > 2 Then
numere = Split(lin, "/", -1, vbTextCompare)
tabelintrari.Col = j
For i = 1 To 8
tabelintrari.Row = i
tabelintrari = Replace(numere(i - 1), ".", ",")
Next
End If
Else
numere = Split(lin, "/", -1, vbTextCompare)
volsectia1.text = Replace(numere(0), ".", ",")
volsectia2.text = Replace(numere(1), ".", ",")

End If
Loop
Close fnum
End Sub

86
Private Sub scriedate()
If existafisier(App.Path & "\maxmin.dat") = False Then
creazafisnoudate
End If
Dim i As Integer
Dim fnum As Long
Dim text As String
Dim filename As String
Dim volproductie As String
volproductie = volsectia1.text & "/" & volsectia2.text
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\maxmin.dat"
Open filename For Output As fnum
For i = 2 To 7
tabelintrari.Col = i
text = ""
For j = 1 To 8
tabelintrari.Row = j
If text = "" Then
text = Replace(tabelintrari, ",", ".")
Else
text = text & "/" & Replace(tabelintrari, ",", ".")
End If
Next
Print #fnum, text
Next
Print #fnum, volproductie
Close fnum
End Sub

Private Function mindinrand(rand As Integer) As Double

tabelintrari.Row = rand
Dim min As Double
tabelintrari.Col = 2
min = CDbl(tabelintrari)
For i = 3 To 6
tabelintrari.Col = i
If min > CDbl(tabelintrari) Then
min = CDbl(tabelintrari)
End If
Next
mindinrand = min
End Function

Private Function maxdinrand(rand As Integer) As Double

tabelintrari.Row = rand
Dim max As Double
tabelintrari.Col = 2
max = CDbl(tabelintrari)
For i = 3 To 6
tabelintrari.Col = i
If max < CDbl(tabelintrari) Then
max = CDbl(tabelintrari)
End If
Next
maxdinrand = max
End Function

87
Procedeul valorilor medii
Private Sub btcalculeaza_Click()
Dim rez As Double
Dim chvu(10) As Double
Dim chv(5) As Double
Dim chf(5) As Double
Dim chvpv(5) As Double
Dim chfpv(5) As Double
Dim chtpv(5) As Double
Dim qpvs1 As Double
Dim qpvs2 As Double
qpvs1 = CDbl(volsectia1.text)
qpvs2 = CDbl(volsectia2.text)
rezultate.Row = 1
rezultate.Col = 2
chvu(1) = diferentaprimultim(2) / diferentaprimultim(1)
chvu(2) = diferentaprimultim(3) / diferentaprimultim(1)
chvu(3) = diferentaprimultim(5) / diferentaprimultim(4)
chvu(4) = diferentaprimultim(6) / diferentaprimultim(4)
chvu(5) = diferentaprimultim(8) / diferentaprimultim(7)
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chvu(i - 1), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) & " lei/ora"
Next
chv(1) = (FormatNumber(chvu(1), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * mediedinrand(1))
chv(2) = (FormatNumber(chvu(2), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * mediedinrand(1))
chv(3) = (FormatNumber(chvu(3), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * mediedinrand(4))
chv(4) = (FormatNumber(chvu(4), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * mediedinrand(4))
chv(5) = (FormatNumber(chvu(5), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * mediedinrand(7))
rezultate.Row = 2
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chv(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chf(1) = mediedinrand(2) - chv(1)
chf(2) = mediedinrand(3) - chv(2)
chf(3) = mediedinrand(5) - chv(3)
chf(4) = mediedinrand(6) - chv(4)
chf(5) = mediedinrand(8) - chv(5)
rezultate.Row = 3
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chf(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chvpv(1) = FormatNumber(chvu(1), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * qpvs1
chvpv(2) = FormatNumber(chvu(2), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * qpvs1
chvpv(3) = FormatNumber(chvu(3), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * qpvs2
chvpv(4) = FormatNumber(chvu(4), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * qpvs2
chvpv(5) = FormatNumber(chvu(5), 3, vbUseDefault, vbUseDefault, vbFalse) * (qpvs1 + qpvs2)
rezultate.Row = 5
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chvpv(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chfpv(1) = chf(1)
chfpv(2) = chf(2)
chfpv(3) = chf(3)
chfpv(4) = chf(4)
chfpv(5) = chf(5)
rezultate.Row = 6

88
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chfpv(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
chtpv(1) = chvpv(1) + chfpv(1)
chtpv(2) = chvpv(2) + chfpv(2)
chtpv(3) = chvpv(3) + chfpv(3)
chtpv(4) = chvpv(4) + chfpv(4)
chtpv(5) = chvpv(5) + chfpv(5)
rezultate.Row = 7
For i = 2 To 6
rezultate.Col = i
rezultate = FormatNumber(chtpv(i - 1), 2, vbUseDefault, vbUseDefault, vbTrue) & " lei"
Next
End Sub

Private Sub btiesire_Click()

Unload Me
End Sub

Private Sub btpreluare_Click()

preluaredinfisier
End Sub

Private Sub btsalveaza_Click()

scriedate
End Sub

Private Sub Form_Load()

initializaretabel1
initializaretabel2
aranjeaza_elemente
End Sub

Private Sub tabelintrari_KeyPress(KeyAscii As Integer)

Dim valoaremedie As Double
With tabelintrari
Select Case KeyAscii
Case 8:
If .text <> "" Then .text = _
Left$(.text, (Len(.text) - 1))
Case 13:
If (IsNumeric(tabelintrari) = True) Or (tabelintrari = "") Then
Select Case .Col
Case Is < (.Cols - 1):
SendKeys "{right}"
Case (.Cols - 1):
If .Row = 6 Then
calculeazatotalproductie
.Row = 6
End If
valoaremedie = calculeazamedia(tabelintrari.Row)
tabelintrari.Col = 7
tabelintrari = valoaremedie
If (.Row + 1) = .Rows Then
.Rows = .Rows + 1
End If
SendKeys "{home}" + "{down}"
End Select
Else
MsgBox "Valoarea introdusa nu este un numar! Va rugam corectati", vbCritical, "Eroare"

89
 End If
Case Else
.text = .text + Chr$(KeyAscii)
End Select
End With

End Sub

Private Function calculeazamedia(rand As Integer)

Dim i As Integer
Dim nrcomplet As Integer
Dim total As Double
total = 0
nrcomplet = 0
For i = 2 To 6
tabelintrari.Col = i
If tabelintrari <> "" Then
total = total + CDbl(tabelintrari)
nrcomplet = nrcomplet + 1
End If
Next
If total <> 0 And nrcomplet <> 0 Then
calculeazamedia = total / nrcomplet
End If
End Function

Private Sub calculeazatotalproductie()

For i = 2 To 6
tabelintrari.Col = i
total = 0
tabelintrari.Row = 1
If tabelintrari <> "" Then
total = total + CDbl(tabelintrari)
End If
tabelintrari.Row = 4
If tabelintrari <> "" Then
total = total + CDbl(tabelintrari)
End If
tabelintrari.Row = 7
tabelintrari = total
Next
tabelintrari.Row = 8
End Sub

Private Sub initializaretabel1()

tabelintrari.ColWidth(0) = "600"
tabelintrari.ColWidth(1) = "2750"
tabelintrari.ColWidth(2) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(3) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(4) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(5) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(6) = "1000"
tabelintrari.ColWidth(7) = "1000"
tabelintrari.Width = 9420
tabelintrari.Height = tabelintrari.RowHeight(0) * 9 + 60
tabelintrari.Col = 0
tabelintrari.Row = 0
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Nr. Crt"
tabelintrari.Col = 1
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Explicatii"

90
tabelintrari.Col = 2
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2003"
tabelintrari.Col = 3
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2004"
tabelintrari.Col = 4
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2005"
tabelintrari.Col = 5
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2006"
tabelintrari.Col = 6
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "An 2007"
tabelintrari.Col = 7
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Media"
tabelintrari.Col = 1
tabelintrari.Row = 1
tabelintrari = "Volumul productiei in S1"
tabelintrari.Row = 2
tabelintrari = "CIFU in S1"
tabelintrari.Row = 3
tabelintrari = "CGS in S1"
tabelintrari.Row = 4
tabelintrari = "Volumul productiei in S2"
tabelintrari.Row = 5
tabelintrari = "CIFU in S2"
tabelintrari.Row = 6
tabelintrari = "CGS in S2"
tabelintrari.Row = 7
tabelintrari = "Total productie"
tabelintrari.Row = 8
tabelintrari = "CGA"
tabelintrari.Col = 0
Dim i As Integer
For i = 1 To 8
tabelintrari.Row = i
tabelintrari = i
Next
tabelintrari.Col = 1
End Sub

Private Sub initializaretabel2()

rezultate.ColWidth(0) = "600"
rezultate.ColWidth(1) = "2750"
rezultate.ColWidth(2) = "1200"
rezultate.ColWidth(3) = "1200"
rezultate.ColWidth(4) = "1200"
rezultate.ColWidth(5) = "1200"
rezultate.ColWidth(6) = "1200"
rezultate.Width = 9420
rezultate.Height = 2960
rezultate.Col = 0
rezultate.Row = 0
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Nr. Crt"
rezultate.Col = 1
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Etape de calcul"
rezultate.Col = 2

91
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CIFU sectia 1"
rezultate.Col = 3
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CGS sectia 1"
rezultate.Col = 4
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CIFU sectia 2"
rezultate.Col = 5
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CGS sectia 2"
rezultate.Col = 6
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "CGA"
rezultate.Col = 1
rezultate.Row = 1
rezultate = "Determinarea chelutielilor variabile unitare (chvu)"
rezultate.Row = 2
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Determinarea cheltuielilor variabile medii (CHV)"
rezultate.Row = 3
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Determinarea cheltuielilor fixe de nivel mediu(ChF)"
rezultate.Row = 4
rezultate.CellAlignment = 3
rezultate = "Determinarea cheltuielilor pentru viitoarea perioada de gestiune"
rezultate.Row = 5
rezultate = "* variabile (ChVpv)"
rezultate.Row = 6
rezultate = "* fixe (ChFpv)"
rezultate.Row = 7
rezultate = "* totale(ChTpv)"
rezultate.RowHeight(1) = 480
rezultate.RowHeight(2) = 480
rezultate.RowHeight(3) = 480
rezultate.RowHeight(4) = 480
rezultate.Col = 0
rezultate.Row = 1
rezultate = "1"
rezultate.Row = 2
rezultate = "2"
rezultate.Row = 3
rezultate = "3"
rezultate.Row = 4
rezultate = "4"
End Sub

Private Sub aranjeaza_elemente()

tabelintrari.Top = 100
tabelintrari.Left = 100
Label1.Left = 100
volsectia1.Top = tabelintrari.Height + 200
volsectia2.Top = tabelintrari.Height + 200
Label1.Top = tabelintrari.Height + 250
Label2.Top = tabelintrari.Height + 250
volsectia1.Left = Label1.Left + Label1.Width + 100
Label2.Left = volsectia1.Left + volsectia1.Width + 100
volsectia2.Left = Label2.Left + Label2.Width + 100
rezultate.Left = 100
rezultate.Top = tabelintrari.Height + volsectia1.Height + 300
btpreluare.Left = tabelintrari.Width + 200
btpreluare.Top = 100

92
btsalveaza.Left = tabelintrari.Width + 200
btsalveaza.Top = btpreluare.Height + 200
btcalculeaza.Top = tabelintrari.Height + 100 - btcalculeaza.Height
btcalculeaza.Left = tabelintrari.Width + 200
btiesire.Top = tabelintrari.Height + 300 + rezultate.Height - btcalculeaza.Height + volsectia1.Height
btiesire.Left = tabelintrari.Width + 200
Me.Height = tabelintrari.Height + rezultate.Height + 900 + volsectia1.Height
Me.Width = tabelintrari.Width + btcalculeaza.Width + 400
End Sub

Public Function existafisier(txt As String)

Dim lRetVal As Long
On Error GoTo FisierInexistent:
lRetVal = GetAttr(txt)
existafisier = True
Exit Function
FisierInexistent:
existafisier = False
End Function

Private Sub preluaredinfisier()

If existafisier(App.Path & "\medii.dat") = False Then
MsgBox "ATENTIE: fisierul cu date nu a fost gasit!", vbCritical
creazafisnoudate
Else
citestedate
End If
End Sub

Private Sub creazafisnoudate()

Dim fnum As Long
Dim filename As String
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\medii.dat"
Open filename For Output As fnum
Close fnum
End Sub

Private Sub citestedate()

Dim i As Integer
Dim fnum As Long
Dim filename As String
Dim lin As String
Dim cod As String
Dim j As Integer
Dim numere() As String
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\medii.dat"
j=1
Open filename For Input As fnum
Do While Not EOF(fnum)
Input #fnum, lin
j=j+1
If j = 9 Then
Close fnum
Exit Sub
End If
If j < 8 Then
If Len(lin) > 2 Then
numere = Split(lin, "/", -1, vbTextCompare)

93
 tabelintrari.Col = j
For i = 1 To 8
tabelintrari.Row = i
tabelintrari = Replace(numere(i - 1), ".", ",")
Next
End If
Else
numere = Split(lin, "/", -1, vbTextCompare)
volsectia1.text = Replace(numere(0), ".", ",")
volsectia2.text = Replace(numere(1), ".", ",")
End If
Loop
Close fnum
End Sub

Private Sub scriedate()

If existafisier(App.Path & "\medii.dat") = False Then
creazafisnoudate
End If
Dim i As Integer
Dim fnum As Long
Dim text As String
Dim filename As String
Dim volproductie As String
volproductie = volsectia1.text & "/" & volsectia2.text
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\medii.dat"
Open filename For Output As fnum
For i = 2 To 7
tabelintrari.Col = i
text = ""
For j = 1 To 8
tabelintrari.Row = j
If text = "" Then
text = Replace(tabelintrari, ",", ".")
Else
text = text & "/" & Replace(tabelintrari, ",", ".")
End If
Next
Print #fnum, text
Next
Print #fnum, volproductie
Close fnum
End Sub

Private Function diferentaprimultim(rand As Integer) As Double

tabelintrari.Row = rand
Dim val1 As Double
Dim val2 As Double
tabelintrari.Col = 2
val1 = CDbl(tabelintrari)
tabelintrari.Col = 6
val2 = CDbl(tabelintrari)
diferentaprimultim = val2 - val1
End Function

Private Function mediedinrand(rand As Integer) As Double

tabelintrari.Row = rand
tabelintrari.Col = 7
mediedinrand = CDbl(tabelintrari)
End Function

94
Procedeul grafic
Private Sub btcalculeaza_Click()
Dim x1 As Double
Dim x2 As Double
Dim y1 As Double
Dim y2 As Double
Dim lx1 As Double
Dim lx2 As Double
Dim ly1 As Double
Dim ly2 As Double
Dim multiplicatorx As Double
Dim multiplicatory As Double
Dim valminx As Double
Dim valmaxx As Double
Dim valminy As Double
Dim valmaxy As Double
graficpic.Cls
fundalgrafic.Width = tabelintrari.Width
fundalgrafic.Height = tabelintrari.Width
Me.Height = tabelintrari.Height + fundalgrafic.Height + 800
fundalgrafic.Left = 100
fundalgrafic.Top = tabelintrari.Height + 200
graficpic.Width = fundalgrafic.Width - 1000
graficpic.Height = fundalgrafic.Height - 1000
graficpic.Left = fundalgrafic.Left + 500
graficpic.Top = fundalgrafic.Top + 500
explicatii.Visible = False
explicatii.Width = fundalgrafic.Width
explicatii.Height = fundalgrafic.Height
explicatii.Left = fundalgrafic.Left
explicatii.Top = fundalgrafic.Top
btexplica.Top = explicatii.Top
btexplica.Left = fundalgrafic.Left + 100 + fundalgrafic.Width
Me.Top = (Screen.Height - Me.Height) / 2
valmaxx = 37000
valminx = 18000
valmaxy = 1400
valminy = 1000
multiplicatorx = (graficpic.Width) / (valmaxx - valminx)
multiplicatory = (graficpic.Height) / (valmaxy - valminy)
graficpic.DrawStyle = 1
graficpic.DrawWidth = 2
graficpic.Line (10, graficpic.Height - 20)-(graficpic.Height, graficpic.Height - 20), 1, B
graficpic.Line (10, graficpic.Height)-(10, 10), 1, B
tabelintrari.Row = 0
Dim i As Integer
For i = 1 To tabelintrari.Rows - 2
graficpic.DrawStyle = 2
graficpic.DrawWidth = 1
graficpic.FillStyle = 1
grafic.FillColor = RGB(255, 255, 255)
tabelintrari.Row = i
tabelintrari.Col = 2
x1 = 0
x2 = 0
y1 = 0
y2 = 0
x1 = ((CDbl(tabelintrari.text) - valminx) * multiplicatorx)
x2 = x1
tabelintrari.Col = 3

95
 y1 = graficpic.Height
y2 = graficpic.Height - ((CDbl(tabelintrari) - valminy) * multiplicatory)
If i = 1 Then
lx1 = x2
ly1 = y2
End If
If i = tabelintrari.Rows - 2 Then
lx2 = x2
ly2 = y2
End If
graficpic.Line (x1, y1)-(x2, y2), 1, B
graficpic.Line (0, y2)-(x2, y2), 1, B
tabelintrari.Col = 1
graficpic.CurrentX = graficpic.CurrentX + 50
graficpic.Print tabelintrari
graficpic.FillColor = RGB(255, 0, 0)
graficpic.FillStyle = 0
graficpic.Circle (x2, y2), 40, RGB(255, 255, 255)
Next
graficpic.DrawStyle = 1
graficpic.DrawWidth = 2
graficpic.FillStyle = 1
graficpic.Line (lx1, ly1)-(lx2, ly2)
End Sub

Private Sub scrieexplicatii()

explicatii.Cls
explicatii.Refresh
explicatii.Visible = True
Dim txt As String
Dim x As Double
Dim y As Double
Dim v1, v2, c1, c2, reza, rezb As Double
explicatii.CurrentX = 200
explicatii.CurrentY = 250
txt = "Se considera functia liniara y=ax+b, avand parametrii a si b, unde:"
explicatii.Print txt
txt = "y - reprezinta chletuielile de productie;"
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = "a - cheltuielile variabile unitare;"
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = "x - volumul productiei;"
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = "b - cheltuilile fixe totale;"
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = "ax - cheltuielile variabile totale;"
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = "Vom lua in calcul extremele seriei (punctele ianuarie si octombrie) pentru a putea calcula valorile"
explicatii.CurrentX = 200
explicatii.Print txt
tabelintrari.Col = 3
tabelintrari.Row = 1
c1 = tabelintrari
tabelintrari.Col = 2
v1 = tabelintrari
tabelintrari.Col = 3
tabelintrari.Row = tabelintrari.Rows - 2

96
c2 = tabelintrari
tabelintrari.Col = 2
v2 = tabelintrari
txt = c1 & " = a * " & v1 & " + b"
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = c2 & " = a * " & v2 & " + b"
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
explicatii.CurrentY = explicatii.CurrentY + 100
txt = "b = " & c1 & " - a * " & v1
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = c2 & " = a * " & v2 & " + " & c1 & " - a * " & v1
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = "de unde rezulta:"
explicatii.CurrentX = 200
explicatii.Print txt
reza = ((c2 - c1) / (v2 - v1))
txt = "a = " & (c2 - c1) & " / " & (v2 - v1) & " = " & reza
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
rezb = (c1 - ((c2 - c1) / (v2 - v1)) * v1)
txt = "b = " & c1 & " - " & ((c2 - c1) / (v2 - v1)) & " * " & v1 & " = " & rezb
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = "Cheltuielile de deplasare se impart in:"
explicatii.CurrentX = 200
explicatii.Print txt
txt = " * cheltuieli variabile: " & (reza * 100) & "% din vanzari"
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = " * cheltuieli fixe: " & (rezb) & " lei/luna."
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
txt = "Ecuatia dreptei de adjustare este:"
explicatii.CurrentX = 200
explicatii.Print txt
txt = "y = " & reza & " * x + " & rezb
explicatii.CurrentX = 800
explicatii.Print txt
End Sub

Private Sub btexplica_Click()

If explicatii.Visible = False Then
explicatii.Visible = True
btexplica.Caption = "Grafic"
scrieexplicatii
Else
explicatii.Visible = False
btexplica.Caption = "Explicatii"
End If
End Sub

Private Sub btiesire_Click()

Unload Me
End Sub

Private Sub btpreluare_Click()

preluaredinfisier
End Sub

97
Private Sub btsalveaza_Click()
scriedate
End Sub

Private Sub Form_Load()

initializaretabel
aranjeaza_elemente
End Sub

Private Sub tabelintrari_KeyPress(KeyAscii As Integer)

Dim valoaremedie As Double
With tabelintrari
Select Case KeyAscii
Case 8:
If .text <> "" Then .text = _
Left$(.text, (Len(.text) - 1))
Case 13:
Select Case .Col
Case Is < (.Cols - 1):
SendKeys "{right}"
Case (.Cols - 1):
If (.Row + 1) = .Rows Then
.Rows = .Rows + 1
End If
SendKeys "{home}" + "{down}"
End Select
Case Else
.text = .text + Chr$(KeyAscii)
End Select
End With
End Sub

Private Sub initializaretabel()

tabelintrari.ColWidth(0) = "600"
tabelintrari.ColWidth(1) = "2800"
tabelintrari.ColWidth(2) = "2800"
tabelintrari.ColWidth(3) = "2800"
tabelintrari.Width = 9420
tabelintrari.Height = tabelintrari.RowHeight(0) * 9 + 60
tabelintrari.Col = 0
tabelintrari.Row = 0
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Nr. Crt"
tabelintrari.Col = 1
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Perioada de gestiune"
tabelintrari.Col = 2
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Volumul vanzarilor"
tabelintrari.Col = 3
tabelintrari.CellAlignment = 3
tabelintrari = "Cheltuieli de deplasare"
tabelintrari.Rows = 1
End Sub

Private Sub aranjeaza_elemente()

tabelintrari.Top = 100
tabelintrari.Left = 100
btpreluare.Left = tabelintrari.Width + 200
btpreluare.Top = 100
btsalveaza.Left = tabelintrari.Width + 200

98
btsalveaza.Top = btpreluare.Height + 200
btcalculeaza.Top = btsalveaza.Top + 100 + btsalveaza.Height
btcalculeaza.Left = tabelintrari.Width + 200
btiesire.Top = tabelintrari.Height + 100 - btcalculeaza.Height
btiesire.Left = tabelintrari.Width + 200
Me.Height = tabelintrari.Height + 900
Me.Width = tabelintrari.Width + btcalculeaza.Width + 400
End Sub

Public Function existafisier(txt As String)

Dim lRetVal As Long
On Error GoTo FisierInexistent:
lRetVal = GetAttr(txt)
existafisier = True
Exit Function
FisierInexistent:
existafisier = False
End Function

Private Sub preluaredinfisier()

If existafisier(App.Path & "\grafic.dat") = False Then
MsgBox "ATENTIE: fisierul cu date nu a fost gasit!", vbCritical
creazafisnoudate
Else
citestedate
End If
End Sub

Private Sub creazafisnoudate()

Dim fnum As Long
Dim filename As String
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\grafic.dat"
Open filename For Output As fnum
Close fnum
End Sub

Private Sub citestedate()

Dim i As Integer
Dim fnum As Long
Dim filename As String
Dim lin As String
Dim cod As String
Dim j As Integer
Dim dategraf() As String
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\grafic.dat"
j=0
tabelintrari.Rows = 16
Open filename For Input As fnum
Do While Not EOF(fnum)
Input #fnum, lin
If lin <> "" Then
j=j+1
If Len(lin) > 2 Then
dategraf = Split(lin, "/", -1, vbTextCompare)
tabelintrari.Row = j
For i = 1 To 3
tabelintrari.Col = i
tabelintrari = dategraf(i - 1)
Next
End If

99
 End If
Loop
Close fnum
tabelintrari.Rows = j + 1
tabelintrari.Col = 0
For i = 1 To tabelintrari.Rows - 1
tabelintrari.Row = i
tabelintrari = i
Next
End Sub

Private Sub scriedate()

If existafisier(App.Path & "\grafic.dat") = False Then
creazafisnoudate
End If
Dim i As Integer
Dim fnum As Long
Dim text As String
Dim filename As String
Dim volproductie As String
fnum = FreeFile
filename = App.Path & "\grafic.dat"
Open filename For Output As fnum
For i = 2 To tabelintrari.Rows
tabelintrari.Row = i - 1
text = ""
For j = 1 To 3
tabelintrari.Col = j
If text = "" Then
text = tabelintrari
Else
text = text & "/" & tabelintrari
End If
Next
Print #fnum, text
Next
Print #fnum, volproductie
Close fnum
End Sub

Private Function maxdincol(coloana As Integer) As Double

Dim max As Double
tabelintrari.Col = coloana
tabelintrari.Row = 1
max = CDbl(tabelintrari)
For i = 2 To tabelintrari.Rows - 2
tabelintrari.Row = i
If max < CDbl(tabelintrari) Then
max = CDbl(tabelintrari)
End If
Next
maxdincol = max
End Function

Private Function mindincol(coloana As Integer) As Double

Dim min As Double
tabelintrari.Col = coloana
tabelintrari.Row = 1
min = CDbl(tabelintrari)
For i = 2 To tabelintrari.Rows - 2
tabelintrari.Row = i
If min > CDbl(tabelintrari) Then

100
 min = CDbl(tabelintrari)
End If
Next
mindincol = min
End Function

101
 CONCLUZII

Analiza costului de producție la întreprinderea Aerostar a permis fundamentarea

următoarelor concluzii:
1. Costul de producŃie reprezintă valoarea cheltuielilor pentru desfăşurarea activităŃii de
producere şi realizare a producŃiei, şi fundamentarea cărora se exercită în condiŃiile concrete în care
funcŃionează întreprinderea.
2. Cunoaşterea costului îi permite întreprinzătorului să fundamenteze utilizarea
factorilor, astfel încât să obŃină o rentabilitate mai mare, în raport cu concurenŃii săi.
3. CalculaŃia costului reprezintă un calcul complex de agregare a cheltuielilor, bazat pe
un set de calcule economico-matematice, în scopul determinării costului unui anumit tip de
producŃie atât unitar, cât şi total.
4. Competitivitatea este o stare de performanŃă, ce caracterizează desfăşurarea
activităŃii economice sau producerea unui bun economic, prin costuri mici şi calitate înaltă, în
comparaŃie cu perioada precedentă.
5. În industria aeronautică provocările strategice țin atât de performanŃa economică în
sine, menținerea pe piață prin cel mai bun cost pentru calitatea livrată, dar şi de eficienta reacției la
problemele globale ale societății umane care privesc resursele epuizabile şi calitatea mediului.
6. Viteza cu care se ajunge la excelenŃă operațională, creșterea gradului de inovare şi
dezvoltarea tehnologiei informației în paralel cu dezvoltarea resursei umane, corespunzător
cerințelor de pe piețele pe care operăm, sunt provocări lansate de mediul puternic concurențial din
industria aeronautica şi de apărare mondială.
7. În ansamblul său, industria aeronautică şi de apărare din România a cunoscut procese
profunde de reașezare şi restructurare în raport cu evoluțiile specifice ale industriei de profil în plan
internațional şi local.
Pornind de la concluziile expuse mai sus, se propun următoarele recomandări:
1. Consolidarea şi continuitatea afacerii din liniile de programe noi.
2. Păstrarea şi dezvoltarea capabilității inițiale şi dobândirea de capabilități noi.
3. Menținerea statutului de furnizor de prim rang al Ministerului Apărării din România
în domeniul sistemelor de aviație şi al sistemelor de apărare terestre.
4. Menținerea şi dezvoltarea activității ca subcontractor de piese şi ansamble de aviație
pentru industria de aviație globalizată şi pentru dezvoltarea serviciilor de mentenanŃă şi conversie
pentru avioane civile.

102
 ‫٭‬
Consider că introducerea în practică a recomandărilor propuse în lucrare va asigura
realizarea scopului final, creşterea rezultatelor şi performanŃelor agentului economic.

103
 BIBLIOGRAFIE

1. Budugan D., Georgescu I., Berheci I., Beianu L., Contabilitate de gestiune, Bucureşti,
Editura CECCAR, 2007
2. Budugan, D. - Contabilitate de gestiune, Focşani, Editura Pro Juventute, 1998
3. Căina, I., Analiza activităŃii microeconomice şi financiare, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1985
4. Căpuşneanu S., Contabilitatea de gestiune şi calculaŃia costurilor: AplicaŃii, ediŃia a 2-a
revizuită şi adaugită, Bucureşti, 2003
5. Cretoiu Gh., Cornescu V., Bucur I., Economie politică, Bucureşti, Casa de Editură şi
Presă „Şansa” S.R.L., 1995
6. Cristea H., Contabilitatea şi calculaŃiile în conducerea întreprinderii, Timişoara, Editura
Mirton, 1997
7. Dănoiacă Ş., CalculaŃia costurilor, Bucureşti, Editura „Eficient”, 1998
8. Dobrotă N., Economie politică, Bucureşti, Editura ASE, 1992
9. Dobrotă N., Economie politică, Bucureşti, Editura Economică, 1997
10. Dragomirescu S. E., Control de gestiune: note de curs,Bacău, 2008
11. Dumbravă, P., Pop, A., Contabilitatea de gestiune în industrie, Deva, Editura Intelcredo,
1997
12. Economie politică (manual), ediŃia a 3-a, Bucureşti, Editura Didactică si Pedagogică, 1985
13. Gherasim T. - Microeconomie, vol. 1. Bucureşti, 1993
14. Gherasim T.- Microeconomie, vol. 2. Bucureşti, 1994
15. Gilbert Abraham - Frois; trad. de Alana S., Petrescu A., Economia politică, Bucureşti,
Editura Humanitas, 1994
16. GogoneaŃa C., GogoneaŃa A., Economie politică : Teorie micro şi macroeconomică.
Politici economice, București, Editura Didactică si Pedagogică, 1995
17. GogoneaŃă C., GogoneaŃă A. - Economie politică – teorie micro şi macroeconomică,
politici economice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 1995
18. GogoneaŃă C., GogoneaŃă B. - Microeconomie, Vol. I , Bucureşti, Editura Economică,
1999
19. Grosu C., Epuran M., BăbăiŃă V., Contabilitate şi control de gestiune, Bucureşti,
Editura Tribuna Economică, 1999
20. Grosu M., Economie politică (fundamente de teorie economică), ATIC, Editura Evrica,
2001

104
21. Iacob C., Drăcea M.R., Contabilitate analitică şi de gestiune, Bucureşti, Editor “Tribuna
Economică”, 1998
22. Ignat I., Pohoată I., Lutac Gh., Pascariu G., Economie politică, Bucureşti, Editura
economică, ediŃia a 2-a revizuită si adaugită, 2002
23. Mariana Man - Contabilitate de gestiune, Petroşani, Editura Focus, 2003
24. Niculescu N. G. (coord.), Maria Ponta, Niculescu E., Economie politică : Teorie şi
politică economică pentru România. Partea a II-a : Micro şi macroeconomie, Iaşi, Editura
Polirom, 1998
25. Oprea C. (coord.), Man M., Manolescu M., Călin C. F., Contabilitatea de gestiune şi
calculaŃia costurilor, Bucureşti, Editura Tribuna Economică, 2005
26. Pârvu F.- Costuri şi fundamentarea deciziilor, Bucureşti, Editura Economică, 1999
27. PătruŃ B. (coord.), Programarea calculatoarelor electronice: îndrumar pentru laborator
pentru studenŃii de la specializarea Contabilitate şi Informatică de gestiune, anul II:
culegere de programe în Visual Basic, Iaşi, Editura Tehnopress, 2005
28. PătruŃ V., Rotilă A., Contabilitate şi diagnostic financiar: fundamente teoretice şi
aplicaŃii practice, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2007
29. Popescu C., Ciucur D., Morega D.I. – Microeconomia concurenŃială, Bucureşti, Editura
Economică, 1997
30. Prahoveanu E. - Economie politică: fundamente de teorie economică, Bucureşti, Editura
Eficient, 1997
31. Rotilă A., Analiză economică - financiară: note de curs, Bacău, 2007
32. Rotilă A., Solomon D., Analiză economico-financiară: lucrări aplicative, Editura
UniversităŃii din Bacău, 2006
33. Samuelson P. A., Nordhaus W. D.; trad.: Crişan C. S., Joarza L. N., Aizic D.,
Economie politică, Bucureşti, Editura Teora, 2000
34. Şaradici L. V., Economie politică, Bacău, Editura Alma Mater, 1999
35. Valceanu Gh. (coord), Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, ediŃia a
2-a revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Economică, 2005
36. *** Revista FinanŃe, Credit, Contabilitate, ColecŃia 2003-2008
37. *** Tribuna Economică, ColecŃia 2003-2008
38. *** Legea nr. 82/1991, legea contabilităŃii, republicată în 2008
39. *** OMFP 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene

105
40. *** OMFP 1826/2003 pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri referitoare la
organizarea şi conducerea contabilităŃii de gestiune

106
ANEXE

107