Cuprins

OASELE MEMBRULUI SUPERIOR 5

CENTURA PECTORALĂ 5
Clavicula 5
Scapula 6
Sternul 6
PARTEA LIBERĂ A MEMBRULUI SUPERIOR 7
Humerusul 7
Radiusul 9
Ulna 10
OASELE MÂINII 12
Oasele carpiene 12
Scafoidul 12
Semilunarul 12
Piramidalul 12
Piziformul 13
Trapezul 13
Trapezoidul 13
Capitatul 13
Osul cu cârlig 13
Oasele metacarpiene 13
Oasele degetelor (Falangele) 14
Oasele sesamoide 14

JONCŢIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR 15

JONCŢIUNILE CENTURII PECTORALE 15
Sindezmozele centurii pectorale 15
Articulaţiile centurii pectorale 16
JONCŢIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER 17
Sindezmoza radioulnară 17
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER 17
Articulaţia umărului 17
Articulaţia cotului 18
Articulaţia radioulnară distală 19
ARTICULAŢIILE MÂINII 19
Articulaţia radiocarpiană 19
Articulaţiile carpului 20
Articulaţiile carpometacarpiene 21
Articulaţiile intermetacarpiene 21
Articulaţiile metacarpofalangiene 21
Articulaţiile interfalangiene 22

MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR 23

Muşchii umărului 23
Muşchii braţului 26
Compartimentul anterior (flexor) al braţului 26
Compartimentul posterior (extensor) al braţului 28
Muşchii antebraţului 29
Compartimentul anterior (flexor) al antebraţului 29
Partea superficială 29
Partea profundă 30
Compartimentul posterior (extensor) al antebraţului 32
Partea laterală sau radială 35
Muşchii mâinii 36
Tenarul 36
Hipotenarul 37
Muşchii lojei centrale a palmei 38

1
FASCIILE MEMBRULUI SUPERIOR 40

TECILE TENDINOASE ALE MEMBRULUI SUPERIOR 42

ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR 45

Artera axilară 45
Artera brahială 46
Artera radială 47
Artera ulnară 48

VENELE MEMBRULUI SUPERIOR 50

Venele superficiale ale membrului superior 50
Venele profunde ale membrului superior 52

LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR 53

Nodurile limfatice axilare 53
Nodurile limfatice cubitale 54

NERVII MEMBRULUI SUPERIOR 55

PLEXUL BRAHIAL 55
Partea supraclaviculară 55
Partea infraclaviculară 57
Nervul axilar 57
Nervul radial 57
Nervul musculocutanat 58
Nervul median 58
Nervul ulnar 59
Nervul cutanat medial al braţului 60
Nervul cutanat medial al antebraţului 60

REGIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR 61

REGIUNILE UMĂRULUI 61
Regiunea deltoidiană 61
Regiunea axilară 63
Regiunea scapulară 66
REGIUNEA BRAŢULUI 69
Regiunea brahială anterioară 69
Regiunea brahială posterioară 72
REGIUNEA COTULUI 74
Regiunea cubitală anterioară 74
Regiunea cubitală posterioară 77
REGIUNEA ANTEBRAŢULUI 80
Regiunea antebrahială anterioară 80
Regiunea antebrahială posterioară 85
REGIUNEA MÂINII 88
Regiunea carpiană anterioară 88
Regiunea carpiană posterioară 89
Regiunea palmară 90
Regiunea dorsală a mâinii 96

OASELE MEMBRULUI INFERIOR 99

CENTURA PELVIAN[ 99
Osul coxal 99
Ilionul 99
Ischionul 101
Pubisul 101

2
 PARTEA LIBERĂ A MEMBRULUI INRERIOR 102
Femurul 102
Rotula 104
Tibia 104
Fibula 105
OASELE PICIORULUI 106
Oasele tarsiene 106
Talusul 106
Calcaneul 108
Navicularul 109
Cuneiformul medial 109
Cuneiformul intermediar 109
Cuneiformul lateral 109
Cuboidul 109
Oasele metatarsiene 110
Oasele degetelor (Falangele) 110
Oasele sesamoide 110

JONCŢIUNILE MEMBRULUI INFERIOR 111

JONCŢIUNILE CENTURII PELVIENE 111
Sindezmozele centurii pelviene 111
Simfiza pubiană 111
Articulaţia sacroiliacă 112
JONCŢIUNILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER 113
Sindezmoza tibiofibulară 113
ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER 113
Articulaţia şoldului 113
Articulaţia genunchiului 114
Articulaţia tibiofibulară 117
ARTICULAŢIILE PICIORULUI 117
Articulaţia talocrurală 117
Articulaţiile subtalară 118
Articulaţiile transversă a tarsului 118
Articulaţia cuneonaviculară 119
Articulaţiile intercuneiforme 119
Articulaţiile tarsometatarsiene 120
Articulaţiile intermetatarsiene 120
Articulaţiile metatarsofalangiene 121
Articulaţiile interfalangiene 121

MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR 122

Muşchii coxali 122
Muşchii coapsei 126
Compartimentul femural anterior 126
Compartimentul femural medial 128
Compartimentul femural posterior 130
Muşchii gambei 131
Compartimentul gambier anterior 131
Compartimentul gambier lateral 132
Compartimentul gambier posterior 133
Partea superficială sau gastrocnemiană 133
Partea profundă sau soleară 134
Muşchii piciorului 135
Muşchii dosului piciorului 135
Muşchii halucelui 136
Muşchii degetului mic 137
Muşchii lojei centrale a plantei 138

FASCIILE MEMBRULUI INFERIOR 140

3
TECILE TENDINOASE ALE MEMBRULUI INFERIOR 143

ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR 146

Artera iliacă internă 146
Artera femurală 147
Artera poplitee 149
Reţeaua articulară a genunchiului 149
Artera tibială posterioară 150
Artera fibulară 151
Artera tibială anterioară 151

VENELE MEMBRULUI INFERIOR 153

Venele superficiale ale membrului inferior 153
Venele profunde ale membrului inferior 155

LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR 157

Nodurile limfatice inghinale 157
Nodurile limfatice poplitee 158

NERVII MEMBRULUI INFERIOR 159

PLEXUL LOMBOSACRAL 159
Plexul lombar 159
Nervul iliohipogastric 159
Nervul genitofemural 159
Nervul femurocutanat 160
Nervul obturator 160
Nervul obturator accesor 160
Nervul femural 160
Plexul sacral 161
Nervul micul sciatic 162
Nervul ruşinos 162
Nervul sciatic 162
Nervul fibular comun 163
Nervul tibial 164

REGIUNILE MEMBRULUI INFERIOR 167

REGIUNILE ŞOLDULUI 167
Regiunea fesieră 167
Regiunea coxală 170
REGIUNEA COAPSEI 172
Regiunea femurală anterioară 172
Regiunea femurală posterioară 180
REGIUNEA GENUNCHIULUI 182
Regiunea anterioară a genunchiului 182
Regiunea posterioară a genunchiului 185
REGIUNEA GAMBEI (ŞI A GLEZNEI) 188
Regiunea anterioară a gambei 188
Regiunea posterioară a gambei 191
Regiunea anterioară a gleznei 194
Regiunea posterioară a gleznei 196
Regiunea retromaleolară medială 196
Regiunea retromaleolară laterală 198
REGIUNEA PICIORULUI 200
Regiunea calcaneană 200
Regiunea dorsală a piciorului 201
Regiunea plantară 204

BIBLIOGRAFIE 210

4
 OASELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Ossa membri superioris)

Oasele care alcătuiesc membrul superior formează două structuri şi anume

centura membrului superior şi partea liberă a membrului superior. Oasele părţii libere a
membrului superior sunt oase lungi, cu excepţia oaselor carpiene. Aceste oase formează
partea pasivă a aparatului locomotor.

CENTURA PECTORALĂ
(Cingulum pectorale/membri superioris)

Centura pectorală, centura membrului superior sau centura scapulară este

formată din claviculă, scapulă şi stern, dar şi din articulaţiile acromioclaviculară şi
sternoclaviculară. Sternul şi articulaţia sternoclaviculară reprezintă singura legătură
a centurii pectorale cu cutia toracică.
(lat. cingulum = cingătoare, chingă)

Clavicula (Clavicula) este un os dublu curbat, situat în partea superioară a

trunchiului. Curbura medială este mai mare şi convexă spre anterior, iar cea laterală
este mai mică şi concavă. Clavicula are un corp şi două extremităţi. Corpul claviculei
(Corpus claviculae) prezintă pe suprafaţa inferioară şanţul muşchiului subclavicular
(Sulcus musculi subclavii). Extremitatea medială este mai voluminoasă şi se numeşte
extremitatea sternală (Extremitas sternalis). Pe această extremitate se află faţa
articulară sternală (Facies articularis sternalis). În apropierea acestei extremităţi,
pe faţa inferioară, se află o rugozitate numită impresia ligamentului costoclavicular
(Impressio ligamenti costoclavicularis). Extremitatea laterală este mai aplatizată şi
se numeşte extremitatea acromială (Extremitas acromialis). Pe această extremitate
se află faţa articulară acromială (Facies articularis acromialis). În apropierea acestei
extremităţi se află tuberozitatea ligamentului coracoclavicular (Tuberositas ligamenti
coracoclavicularis), o rugozitate formată din două reliefuri: tuberculul conoid şi linia
trapezoidă. Tuberculul conoid (Tuberculum conoideum) este o proeminenţă conică
situată anteroinferior. Linia trapezoidă (Linea trapezoidea) este o zonă rugoasă, situată
pe partea inferioară a claviculei, lateral de tuberculul conoid.
(lat. clavicula dim. clavis-is = cheie)

5
 Scapula (Scapula) sau omoplatul este un os lat, de formă triunghiulară,
care face parte din centura pectorală, dar care participă evident la structura spatelui.
Omoplatul, care asigură o mare suprafaţă de inserţii musculare, prezintă o faţă
costală (Facies costalis/anterior), situată anterior şi o faţă posterioară (Facies
posterior). Faţa costală este relativ netedă, dar scobită (concavă), prezentând fosa
subscapulară (Fossa subscapularis). Faţa posterioară este mai neregulată şi
prezintă o excrescenţă caracteristică numită spina scapulei (Spina scapulae).
Spina scapulei prezintă o rugozitate determinată de originea muşchiului deltoid,
denumită tuberculul deltoid (Tuberculum deltoideum) şi se termină cu acromionul
(Acromion), o proeminenţă aplatizată, care se articulează cu clavicula prin faţa
articulară claviculară (Facies articularis clavicularis). Tot spina scapulei delimitează
fosa supraspinoasă (Fossa supraspinata), de fosa infraspinoasă (Fossa infra-
spinata). Scapula are trei margini: marginea medială (Margo medialis), marginea
laterală (Margo lateralis) şi marginea superioară (Margo superior). Marginea
medială este uşor angulată, cea laterală este rectilinie, iar marginea superioară
prezintă incizura scapulei (Incisura scapulae). Lateral de incizura scapulei, pe
marginea superioară, se află apofiza coracoidă (Processus coracoideus). Omoplatul
prezintă şi trei unghiuri: unghiul superior (Angulus superior), unghiul inferior
(Angulus inferior) şi unghiul lateral (Angulus lateralis). Unghiul lateral este cel mai
voluminos şi cuprinde cele mai multe formaţiuni. Aici se află cavitatea glenoidă
(Cavitas glenoidalis), o cavitate articulară concavă, destinată articulării cu capul
humeral. Alăturat aceastei cavităţi, avem doi tuberculi pentru inserţii musculare:
tuberculul supraglenoidal (Tuberculum supraglenoidale) şi tuberculul infra-
glenoidal (Tuberculum infraglenoidale). Cavitatea glenoidală este separată de restul
scapulei de o porţiune îngustată numită gâtul scapulei (Collum scapulae).
(gr omos = umăr, glene = cavitate mică, eidos = formă, gr. korakodes = asemănător ciocului
de corb; korax = corb, akron = extremitate) (lat. scapulae-arum = umeri)

Sternul (Sternum) este un os lat şi totodată plat, parţial cartilaginos, situat în partea
anterioară a toracelui. El este format din trei piese articulate:
- manubriul sternal (Manubrium sterni), mânerul sternului, episternul sau presternul este
partea superioară şi cea mai lată a acestui os. Prezintă superomedian incizura jugulară (Incisura
jugularis) şi lateral cele două incizuri claviculare (Incisura clavicularis), pentru articularea cu centura
pectorală.
(gr. sternon = piept, lat. mamubrium-ii = mâner, toartă)

6
 - corpul sternului (Corpus sterni) mezosternul sau gladiolus este partea centrală şi cea mai
mare a sternului. Se articulează superior cu manubriul sternal şi inferior cu apendicele xifoid. Pe margini
prezintă incizurile costale (Incisurae costales) pentru articulaţiile cu coastele.
(lat. gladius-ii = sabie)
- apendicele xifoid (Processus xyphoideus), cartilajul xifoid, procesul ensiform sau meta-
sternul este partea inferioară a sternului şi cu forma cea mai neregulată. Acesta poate fi alungit, bifid,
incurbat spre interior, în planul toracelui sau proeminent.
(gr. xyphos = sabie, lat. ensis-is = sabie)

PARTEA LIBERĂ A MEMBRULUI SUPERIOR

(Pars libera membri superioris)

Scheletul membrului superior liber este format din: humerus, radius, ulnă,
carpiene, metacarpiene şi falange.

Humerusul (Humerus) este osul braţului. Este un os lung, format dintr-un

corp şi două extremităţi:
- extremitatea superioară este reprezentată în primul rând de capul
humerusului (Caput humeri). Acesta are forma unei treimi de sferă. Imediat sub
capul humeral există o mică îngustare circulară numită colul anatomic (Collum
anatomicum). La nivelul acestei extremităţi se găsesc şi doi tuberculi. Tuberculul
mare (Tuberculum majus) este situat lateral. Pe el se observă trei faţete pentru
inserţii musculare. Tuberculul mic (Tuberculum minus) este situat anterior. Între cei
doi tuberculi se află şanţul intertubercular (Sulcus intertubercularis). Acest şanţ se
extinde şi pe corpul humerusului, unde este mărginit de două creste. Creasta
tuberculului mare sau buza laterală a şanţului (Crista tuberculi majoris/labium
laterale) porneşte de la tuberculul mare şi se continuă pe corpul humerusului. Creasta
tuberculului mic sau buza medială a şanţului (Crista tuberculi minoris/labium
mediale) porneşte de la tuberculul mic, este paralelă cu buza laterală şi se termină pe
corp. Între extremitatea superioară şi corp se află colul chirurgical (Collum
chirurgicum) al humerusului.
(lat. humerus-i = umăr)
- corpul humerusului (Corpus humeri) este cilindric în partea superioară şi
prismatic triunghiular în partea inferioară. În jumătatea superioară, lateral, se află o
rugozitate de forma literei V, numită tuberozitatea deltoidiană (Tuberositas deltoidea).

7
Tuberozitatea deltoidiană se află în apropierea extremităţii inferioare a crestei
tuberculului mare. Inferior corpul humerusului prezintă trei feţe:
- faţa anteromedială (Facies anteromedialis),
- faţa anterolaterală (Facies anterolateralis) este separată de cea
anteromedială print-o margine anterioară, rotunjită, nenominalizată.
- faţa posterioară (Facies posterior) prezintă în partea superioară
şanţul nervului radial (Sulcus nervi radialis). Acest şanţ are o direcţie oblică,
dinspre superomedial spre inferolateral şi se află mai ales pe partea cilindrică
(superioară) a corpului. Faţa posterioară este despărţită de celelalte feţe prin
marginea medială (Margo medialis), respectiv marginea laterală (Margo
lateralis). Marginea medială separă faţa posterioară de cea anteromedială.
Spre extremitatea inferioară, marginea medială se continuă cu creasta supra-
epicondiliană medială (Crista supraepicondylaris/supracondylaris medialis).
Marginea laterală separă faţa posterioară de cea anterolaterală. Spre
extremitatea inferioară, marginea laterală se continuă cu creasta supraepi-
condiliană laterală (Crista supraepicondylaris/supracondylaris lateralis).
Uneori, la nivelul crestei supraepicondiliene mediale, la circa 5 cm deasupra epi-
condilului medial, se află o mică proeminenţă anterioară numită apofiza supracondilară
(Processus supracondylaris). Între această apofiză şi creasta supraepicondiliană se interpune
o bandeletă fibroasă ce închide un orificiu. Acest orificiu supracondilar este locul de pasaj al
arterei brahiale şi a nervului median.
- extremitatea inferioară este mai lată şi mai turtită decât cea superioară. Ea
este formată din doi epicondili situaţi superolateral, respectiv superomedial şi din
condilul humeral. Epicondilul medial (Epicondylus medialis) este o proeminenţă
mai voluminoasă, care prezintă inferoposterior şanţul nervului ulnar (Sulcus nervi
ulnaris), iar epicondilul lateral (Epicondylus lateralis) este ceva mai şters. Ambii
epicondili servesc pentru inserţii musculare.
(gr. kondylos = încheietură (a degetului), articulaţie)
Condilul humeral (Condylus humeri) este partea articulară inferioară a
humerusului. Acesta este format din două proeminenţe şi trei fose:
- capitulul humeral (Capitulum humeri) este o proeminenţă asemănătoare
capului humeral, dar mai mică, situată anterolateral. Serveşte la articularea
cu capul radiusului, mai precis cu foseta articulară a acestuia. Deasupra
capitulului, pe faţa anterioară, se află fosa radială (Fossa radialis).

8
 - trohlea humerală (Trochlea humeri) este o proeminenţă de forma
unui scripete, situată pe faţa anteroinferioară, central şi medial de capitul.
Trohlea dă numele unui tip de articulaţie (trohleartroză). Ea se articulează cu
extremitatea superioară a ulnei. Posterior, trohlea este separată de epicondilul
medial prin şanţul nervului ulnar. Deasupra trohleei se află fosa coronoidă
(Fossa coronoidea), o depresiune ceva mai mare decât fosa radială.
(gr. trochileia = scripete)
- fosa olecranului (Fossa olecrani) este situată posterior. Este partea
condilului humeral care găzduieşte olecranul.
(gr. olene = ulnă, kranion = cap; korone = coroană, eidos = asemănare)

Radiusul (Radius) este osul lateral al antebraţului. Este un os lung format

dintr-un corp şi două extremităţi. Extremitatea superioară se numeşte capul radiusului.
- capul radiusului (Caput radii) are formă cilindrică, cu un diametru de circa
1,5 cm şi înălţimea de 0,5 cm. Capul radiusului este acoperit de feţe articulare. Faţa
superioară este concavă şi este numită foseta articulară (Fovea articularis). Ea se
articulează cu capitulul humeral. Sub foseta articulară se află circumferinţa
articulară (Circumferentia articularis). Această faţă articulară circulară se articulează
cu extremitatea superioară a ulnei. Inferior de capul radiusului se află o porţiune
îngustată numită gâtul radiusului (Collum radii).
(lat. radius-i = vargă, spiţă (la roată), rază)
- corpul radiusului (Corpus radii) este de formă prismatic triunghiulară.
Corpul prezintă trei feţe şi trei margini:
- faţa anterioară (Facies anterior) este uşor concavă şi priveşte
anteromedial. Pe această faţă, superior, imediat sub gâtul radiusului se află
tuberozitatea radială (Tuberositas radii).
- faţa laterală (Facies lateralis) este cea mai îngustă. Pe această faţă,
aproximativ la jumătate, se află o rugozitate ştearsă numită tuberozitatea
pronatorie (Tuberositas pronatoria).
- faţa posterioară (Facies posterior),
- marginea interosoasă (Margo interosseus) priveşte medial, spre ulnă.
Este ascuţită şi serveşte pentru prinderea membranei interosoase.

9
 - marginea anterioară (Margo anterior) porneşte de la tuberozitatea
radială, se curbează uşor spre lateral şi apoi se şterge din ce în ce mai mult
spre extremitatea inferioară.
- marginea posterioară (Margo posterior) este puţin excavată şi este
vizibilă pe 2/3 inferioare ale corpului.
- extremitatea inferioară a radiusului este mai voluminoasă şi turtită. Anterior
este relativ netedă, iar posterior prezintă mai multe neregularităţi. Formaţiunile
extremităţii inferioare sunt:
- apofiza stiloidă a radiusului (Processus styloideus radii) este o
proeminenţă ascuţită, situată inferior, în prelungirea feţei laterale a corpului.
La baza acestei apofize se află creasta suprastiloidiană (Crista supra-
styloidea) pentru inserţia muşchiului brahioradial.
(gr. stylos = stâlp, coloană, par; eidos = asemănător)
- incizura ulnară (Incisura ulnaris) este o faţă articulară, concavă,
situată inferomedial. Se articulează cu capul ulnei.
1
- tuberculul dorsal (Tuberculum dorsale) a lui Lister este o
proeminenţă situată relativ central, pe faţa posterioară a extremităţii inferioare.
Acest tubercul este situat lateral de şanţul muşchiului extensor lung al
policelui şi joacă rolul unei trohlee pentru acest muşchi.
- şanţurile tendoanelor muşchilor extensori (Sulci tendinum
musculorum extensorum),
- faţa articulară carpiană (Facies articularis carpalis) este concavă şi
situată distal. Această faţă este compartimentată print-o muchie, într-o faţetă
laterală, pentru scafoid şi una medială pentru semilunar.

Ulna (Ulna) este osul medial al antebraţului. Se mai numeşte şi cubitus, dar
această denumire este improprie, cubitusul însemnând cot. Este un os lung format
dintr-un corp şi două extremităţi. Extremitatea superioară este mai voluminoasă, iar
extremitatea inferioară formează capul ulnei.
- extremitatea superioară este formată din:
- olecranul (Olecranon) este o proeminenţă voluminoasă postero-
superioară, dispusă vertical, caracteristică ulnei.
(gr. olene = ulnă, kranion = cap)

1
Lord LISTER Joseph (1827-1912) chirurg englez.
10
 - apofiza coronoidă (Processus coronoideus) este o proeminenţă
mai mică, situată anteroinferior, opusă olecranului. La nivelul acestei apofize
se mai află două formaţiuni şi anume tuberozitatea ulnei şi incizura radială:
(gr. korone = cioară; eidos = asemănător)
A nu se confunda noţiunile de coracoid (asemănător ciocului de corb), coronoid
(asemănător ciocului de cioară) şi coronal (asemănător şanţului lasat de coroană).
- tuberozitatea ulnei (Tuberositas ulnae) este o proeminenţă
situată anteroinferior, care serveşte la inserţia muşchiului brahial.
- incizura radială (Incisura radialis) este o faţă articulară situată
pe versantul lateral al apofizei coronoide. Aceasta se articulează cu
capul radiusului. Posterior de incizura radială se află o creastă verticală
care se continuă şi pe corpul ulnei. Această formaţiune se numeşte
creasta muşchiului supinator (Crista musculi supinatoris).
- incizura trohleară (Incisura trochlearis) este o faţă articulară, scobită,
care se extinde pe olecran şi apofiza coronoidă. Această incizură circumscrie
trohleea humerusului.
- corpul ulnei (Corpus ulnae) are o formă majoritar prismatic triunghiulară.
Inferior corpul este aproape cilindric. Corpul are trei feţe şi trei margini:
- faţa anterioară (Facies anterior) este uşor concavă şi priveşte
anterolateral.
- faţa medială (Facies medialis) este cea mai lată în partea centrală.
- faţa posterioară (Facies posterior),
- marginea interosoasă (Margo interosseus) priveşte lateral, spre radius.
Este ascuţită, rugoasă şi serveşte pentru prinderea membranei interosoase.
- marginea anterioară (Margo anterior),
- marginea posterioară (Margo posterior).
- capul ulnei (Caput ulnae) este denumirea extremităţii inferioare. Prezintă o
circumferinţă articulară (Circumferentia articularis) şi apofiza stiloidă a ulnei
(Processus styloideus ulnae). Circumferinţa articulară a capului ulnei este mai redusă
decât cea a capului radiusului, dar îndeplineşte acelaşi rol. Apofiza stiloidă a ulnei
este situată medial şi este mai subţire decât cea a radiusului. Pe scheletul articulat,
vârful apofizei stiloide a ulnei este situat ceva mai sus decât vârful apofizei stiloide a
radiusului.
(lat. ulna-ae = antebraţ, cot; cubitus-i = cot)

11
 OASELE MÂINII
(Ossa manus)

Oasele mâinii sunt oase scurte, cu un rol deosebit de important. Acestea se

clasifică în oasele carpiene, oasele metacarpiene şi oasele degetelor. Periarticular,
la nivelul mâinii, se mai găsesc şi oase sesamoide.

Oasele carpiene (Ossa carpi/carpalia) sunt în număr de opt şi sunt aşezate

pe două râduri. Rândul proximal (superior) este format din trei oase juxtapuse
(scafoid, semilunar şi piramidal) şi unul suprapus (piziform). Rândul distal (inferior)
este format din patru oase juxtapuse (trapez, trapezoid, capitat şi osul cu cârlig).
(gr. karpos = fruct)
(lat. proximus = cel mai apropiat, disto-are = a fi depărtat)
Scafoidul (Os scaphoideum) sau osul navicular al mâinii este situat lateral,
în primul rând de carpiene. Are două feţe articulare principale, una superioară
convexă, pentru articularea cu radiusul şi alta inferomedială concavă, pentru
articularea cu capitatul. Mai prezintă o faţă articulară medială pentru semilunar şi
două mici feţe articulare inferioare pentru trapez şi trapezoid. În plus are şi două
feţe nearticulare, una anterioară şi alta posterioară. Singura formaţiune nominalizată
a scafoidului este tuberculul scafoidului (Tuberculum ossis scaphoidei). Acesta
este situat pe faţa anterioară (palmară) şi contribuie la mărginirea şanţului carpian.
(lat. scapha-ae = luntre, barcă)
Rareori, la nivelul carpului, mai există şi un os central (Os centrale). Acesta se găseşte pe
partea posterioară, între scafoid, capitat şi trapezoid. Embriologic se formează dintr-un cartilaj
separat, care de regulă fuzionează cu scafoidul.
Semilunarul (Os lunatum) este osul central al primului rând. Are două feţe
articulare principale, una superioară convexă, pentru articularea cu radiusul şi alta
inferioară concavă, pentru articularea cu capitatul. Prezintă o faţă articulară laterală
pentru scafoid, una medială pentru piramidal şi o mică faţă articulară inferioară
pentru osul cu cârlig. Mai prezintă şi două mici feţe nearticulare, una anterioară şi
alta posterioară.

12
 Piramidalul (Os triquetrum) este osul medial al primului rând şi are formă
triunghiulară. Are trei feţe articulare, una laterală pentru semilunar, una inferioară
pentru osul cu cârlig şi una anterioară pentru piziform.
(lat. triquetrus = triunghiular)
Piziformul (Os pisiforme) sau osul lentiform este suprapus peste piramidal,
cu care se şi articulează. Poate fi considerat un os sesamoid, fiind situat pe traiectul
de inserţie al muşchiului flexor ulnar al carpului. Piziformul delimitează medial şanţul
carpian.
(lat. pisum-i = mazăre)
Trapezul (Os trapezium) sau osul multiangular mare – os multangulum
majus - este situat lateral, în rândul doi. Se articulează superior cu scafoidul şi
medial cu trapezoidul. Inferior se articulează în primul rând cu baza primului
metacarpian, dar şi cu baza celui de al doilea metacarpian. Pe partea palmară
prezintă tuberculul trapezului (Tuberculum ossis trapezii), o proeminenţă destul de
ştearsă, care delimitează lateral şanţul carpian.
Trapezoidul (Os trapezoideum) sau osul multiangular mic – os multangulum
minus - este situat medial de trapez. Se articulează superior cu scafoidul, lateral cu
trapezul, medial cu capitatul şi inferior se articulează cu baza celui de al doilea
metacarpian.
Capitatul (Os capitatum) sau osul mare – os magnum – este un os central,
format dintr-un cap, situat superior, un gât şi un corp, nenominalizate. Se articulează
cu majoritatea carpienelor, cu excepţia piziformului şi a trapezului. Inferior se
articulează cu baza metacarpianului al treilea.
Osul cu cârlig (Os hamatum) este osul medial al rândului doi. Se articulează
superior cu piramidalul şi pe o mică suprafaţă şi cu semilunarul, lateral cu capitatul
şi inferior cu baza metacarpienelor patru şi cinci. Pe faţa palmară prezintă o
proeminenţă caracteristică, numită cârligul osului cu cârlig (Hamulus ossis hamati).
Acest cârlig delimitează medial şanţul carpian.
(lat hamus-i =cârlig, hamulus dim. de la hamus, hamatus = cu cârlig)

Oasele metacarpiene (Ossa metacarpi/metacarpalia I-V) sunt în număr

de cinci. Acestea sunt oase lungi şi prezintă următoarele părţi:
- baza metacarpianului (Basis ossis metacarpi) este partea proximală a
osului. Metacarpienele se deosebesc după forma bazei. Astfel primul metacarpian

13
are baza în formă de şa. Cel de al doilea are o bază bifurcată. Cel de al treilea
prezintă lateroposterior apofiza stiloidă a metacarpianului III (Processus styloideus
ossis metacarpi terti III). Al patrulea metacarpian are o bază pătrată. Al cincilea
prezintă un mic tubercul medial. Baza se articulează cu rândul doi de carpiene. În
mare, primele trei metacarpiene se articulează cu trapezul, trapezoidul şi capitatul,
iar ultimele două se articulează cu osul cu cârlig.
- corpul metacarpianului (Corpus ossis metacarpi) este aproape cilindric.
- capul metacarpianului (Caput ossis metacarpi) este prevăzut cu o suprafaţă
articulară cvazisferică, pentru baza falangei proximale.

Oasele degetelor sau falangele (Ossa digitorum/Phalanges) sunt în număr

de 14 pentru o mână. Falangele sunt de trei feluri:
- falanga proximală (Phalanx proximalis),
- falanga mijlocie (Phalanx media) lipseşte la degetul I.
- falanga distală (Phalanx distalis).
Fiecare falangă prezintă o bază, un corp şi un cap:
- baza falangei (Basis phalangis) este diferită în funcţie de tipul falangei.
Falanga proximală are o bază scobită (concavă) pentru articularea cu capul meta-
carpianului. Celelalte falange au tot o bază concavă, dar au în plus o creastă sagitală.
- corpul falangei (Corpus phalangis) este mai lung sau mai scurt în funcţie
de tipul falangei.
- capul falangei (Caput phalangis) este reprezentat de trohlea falangei
(Trochlea phalangis) la falangele proximale şi mijlocii şi este înlocuit de tuberozitatea
falangei distale (Tuberositas phalagis distalis) la ultimele falange.
(lat. phalanx-gis = formaţie de luptă la spartani şi macedoneni, trupă în şiruri strânse)

Oasele sesamoide (Ossa sesamoidea) sunt oase care se dezvoltă la nivelul

unor tendoane, în apropierea unei articulaţii. Cele mai cunoscute şi mai constante
oase sesamoide sunt legate de tendoanele muşchilor flexori ai degetelor şi sunt
situate în apropierea articulaţiilor metacarpofalangiene I,II şi V.
(gr. sesame = susan, eides = formă)

14
 JONCŢIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR
(Juncturae membri superioris)

Noţiunea de joncţiune cuprinde atât sinartrozele (articulaţiile fixe), cât şi

diartrozele (articulaţiile mobile). La nivelul membrelor, articulaţiile sunt, de departe,
majoritare. Pe lângă articulaţiile mobile se mai găsesc sindezmoze. Sindezmozele
sunt reprezentate de membrana interosoasă şi de ligamente. La fel ca şi în cazul
oaselor, joncţiunile membrului superior se împart în joncţiunile centurii pectorale şi
cele ale membrului superior liber.

JONCŢIUNILE CENTURII PECTORALE

(Juncturae cinguli pectoralis)

Cuprind articulaţiile dintre oasele centurii pectorale şi câteva sindezmoze.

Sindezmozele centurii pectorale (Syndesmoses cinguli pectoralis/cinguli

membri superioris) sunt reprezentate de:
- ligamentul coracoacromial (Lig. coracoacromiale) uneşte apofiza coracoidă
a scapulei cu acromionul. Este un ligament extracapsular al articulaţiei umărului.
- ligamentul transvers superior al scapulei (Lig. transversum scapulae
superius) este plasat pe maginea superioară a scapulei şi transformă incizura scapulei
în orificiu.
- ligamentul transvers inferior al scapulei (Lig. transversum scapulae inferius)
este inconstant şi este plasat între baza spinei scapulei şi scapulă. Crează un orificiu
între spină şi scapulă.

15
 ARTICULAŢIILE CENTURII PECTORALE
(Articulationes cinguli pectoralis/cinguli membri superioris)

Articulaţia acromioclaviculară (Articulatio acromioclavicularis) este o articulaţie

plană, care se realizează între faţa articulară claviculară a acromionului şi faţa
articulară acromială a claviculei. Capsula articulară este strânsă şi este întărită de
ligamentul acromioclavicular (Lig. acromioclaviculare). Acest ligament este practic
un ligament capsular. Există şi un ligament extracapsular al acestei articulaţii şi
anume ligamentul coracoclavicular (Lig. coracoclaviculare) al lui Caldani 1. Acest
ligament are două părţi şi anume ligamentul trapezoid (Lig. trapezoideum) şi
ligamentul conoid (Lig. conoideum). Inconstant, la nivelul articulaţiei găsim discul
articular (Discus articularis) sau cartilajul lui Weitbrecht 2.

Articulaţia sternoclaviculară (Articulatio sternoclavicularis) se realizează

între faţa articulară sternală a claviculei şi faţa articulară claviculară a mânerului
sternal. Întrucât cele două suprafeţe au o nepotrivire evidentă, între ele se interpune
un disc articular (Discus articularis). Articulaţia se aseamănă cu o articulaţie selară.
Capsula articulară este relativ strânsă şi este întărită de mai multe ligamente:
- ligamentul sternoclavicular anterior (Lig. sternoclaviculare
anterius) şi ligamentul sternoclavicular posterior (Lig. sternoclaviculare
posterius) sunt ligamente capsulare.
- ligamentul costoclavicular (Lig. costoclaviculare) este principalul
ligament extracapsular al acestei articulaţii. Din punct de vedere biomecanic
acest ligament include coasta I într-o articulaţie sternocostoclaviculară.
- ligamentul interclavicular (Lig. interclaviculare) uneşte extremităţile
sternale ale claviculei, trecând deasupra incizurii jugulare a sternului.

1
CALDANI Leopoldo MA (1725-1813) anatomist italian.
2
WEITBRECHT Josias (1702-1747) anatomist german. A profesat în Rusia la St. Petersburg
16
 JONCŢIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER
(Juncturae membri superioris liberi)

Sindezmoza radioulnară (Syndesmosis radioulnaris) este formată din:

- membrana interosoasă a antebraţului (Membrana interossea antebrachii)
este o membrană fibroasă care uneşte marginile interosoase ale radiusului şi ulnei.
Această membrană ocupă aproximativ ¾ din inălţimea intervalului dintre aceste oase,
lăsând liber ¼ superior. Direcţia fibrelor este oblică, dinspre laterosuperior (radius) spre
medioinferior (ulna) în 2/3 superioare ale membranei. Fibrele din 1/3 inferioară se
orizontalizează şi se răresc, prezentând şi unele mici orificii.
- coarda oblică (Chorda obliqua) este un ligament care pleacă de la
tuberozitatea ulnei la marginea interosoasă a radiusului. Direcţia corzii oblice este
aproximativ perpendiculară pe direcţia fibrelor membranei interosoase.

ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

(Articulationes membri superioris liberi)

Sunt reprezentate de articulaţia umărului, articulaţia cotului, articulaţia radio-

ulnară distală şi articulaţiile mâinii.

Articulaţia umărului (Articulatio humeri/glenohumeralis) este o enartroză

realizată între cavitatea glenoidală a scapulei, completată de marginea glenoidală
(Labrum glenoidale) şi faţa articulară de pe capul humerusului.
(lat. labrum-i = buză, marginea unui vas (mare))
Capsula articulară este relativ laxă, ea cuprinzând şi colul humerusului. Capsula
articulară este întărită de trei ligamentele glenohumerale (Ligg. glenohumeralia), care
unesc tuberculul supraglenoidal şi cadrul glenoidal adiacent, cu colul chirurgical al
humerusului. Ligamentele glenohumerale sunt ligamente capsulare. Aceste ligamente
întăresc partea anterosuperioară a capsulei. Există şi un ligament extracapsular şi

17
anume ligamentul coracohumeral (Lig. coracohumerale). Acest ligament este situat
superior şi uneşte apofiza coracoidă cu colul chirurgical al humerusului.
Prin articulaţia umărului trece şi capul lung al bicepsului brahial. Acesta
porneşte de pe tuberculul supraglenoidal şi trece prin şanţul intertubercular. Capul
lung al bicepsului, în şanţul intertubercular, este cuprins în teaca tendinoasă
intertuberculară (Vagina tendinis intertubercularis). Peste şanţul intertubercular trece
ligamentul transvers al humerusului (Lig. transversum humeri) al lui Brodie 1. Acest
ligament uneşte cei doi tuberculi ai humerusului. Între acromion şi articulaţia umărului
se află bursa subacromială (Bursa subacromialis).
Din punct de vedere funcţional, articulaţia umărului este o articulaţie triaxială,
sferoidală, având cel mai mare grad de libertate. Este cea mai mobilă articulaţie a
corpului.

Articulaţia cotului (Articulatio cubiti) este o articulaţie complexă, formată

din trei oase: humerus, ulnă şi radius, între care se formează următoarele articulaţii:
- articulaţia humeroulnară (Articulatio humeroularis) este componenta
principală şi se realizează între trohlea humerusului şi incizura trohleară a ulnei.
Este o trohleartroză.
- articulaţia humeroradială (Articulatio humeroradialis) se realizează între
capitulul humerusului şi foseta articulară de pe capul radiusului. Această articulaţie,
luată separat, este asemănătoare unei articulaţii elipsoide.
- articulaţia radioulnară proximală (Articulatio radioularis proximalis) se
realizează între circumferinţa capului radial şi incizura radială a ulnei. Participă mai
ales la mişcările de supinaţie şi pronaţie ale antebraţului şi mai puţin la mişcarea de
flexie şi extensie a antebraţului faţă de braţ. Este o trohoidă.
Capsula articulară cuprinde condilul humerusului, inclusiv fosele coronoidă şi
a olecranului, precum şi extremităţile superioare ale ulnei şi radiusului. Extensia
capsulei la nivelul gâtului radiusului se numeşte recesul sacciform (Recessus
sacciformis). Capsula articulară este întărită de următoarele ligamente:
- ligamentul colateral ulnar (Lig. collaterale ulnare) este situat anteromedial,
între epicondilul medial al humerusului şi baza apofizei coronoide.
Fasciculul posterior al acestui ligament se numeşte şi ligametul lui Bardinet 2.

1
BRODIE Chales Gordon (1860-1933) anatomist şi chirurg scoţian.
2
BARDINET Barthélemy A (1809-1874) medic francez.
18
 - ligamentul colateral radial (Lig. collaterale radiale) este situat posterolareral,
între epicondilul lateral al humerusului şi ligamentul inelar al radiusului.
- ligamentul inelar al radiusului (Lig. anulare radii) înconjoară circular capul
radiusului şi se inseră pe extremităţile incizurii radiale a ulnei. Participă esenţial la
formarea articulaţiei radioulnare proximale.
Porţiunile anterioare şi posterioare ale capsulei cotului, adică cele situate între ligamentele
colaterale se mai numesc ligamentele lui Barkow 1
Intracapsular mai există şi ligamentul pătrat (Lig. quadratum) al lui Denucé 2.
Acest ligament, de formă patrulateră, uneşte incizura radială a ulnei cu gâtul radiusului.

Articulaţia radioulnară distală (Articulatio radioulnaris distalis) se

realizează între capul ulnei şi incizura ulnară a radiusului. Este o articulaţie trohoidă
care funcţionează sinergic cu articulaţia radioulnară proximală. Capsula articulară
este strânsă. O serie de formaţiuni care sunt în legătură cu această articulaţie vor fi
prezentate la articulaţia radiocarpiană.

ARTICULAŢIILE MÂINII
(Articulationes manus)

Acestea cuprind articulaţia radiocarpiană şi articulaţiile intercarpiene, carpo-

metacarpiene, intermetacarpiene, metacarpo-falangiene şi interfalangiene.

Articulaţia radiocarpiană (Articulatio radiocarpalis) este principala articulaţie

a mâinii. Aceasta este formată din extremităţile inferioare ale radiusului şi ulnei, pe
de o parte şi primul rând de carpiene, format din scafoid, semilunar şi piramidal.
Faţa articulară a radiusului se articulează cu scafoidul şi semilunarul. Capul ulnei se
articulează cu piramidalul. Distanţa dintre capul ulnei şi piramidal este completată
de un disc articular (Discus articularis). Acest disc articular, numit şi ligamentul
triunghiular, uneşte apofiza stiloidă a ulnei cu incizura ulnară a radiusului. Acest disc
aparţine morfologic mai mult de articulaţia radioulnară distală, dar funcţional
aparţine articulaţiei radiocarpiene. Capsula articulară prezintă o expansiune între
radius şi ulnă numită recesul sacciform (Recessus sacciformis). Recesul sacciform
aparţine şi articulaţiei radioulnare distale.

1
BARKOW Hans KL (1798-1873) anatomist german.
2
DENUCÉ Jean LP (1824-1889) chirurg francez.
19
 Capsula articulară este întărită de mai multe ligamente:
- ligamentul radiocarpian dorsal (Lig. radiocarpale dorsale) uneşte radiusul
cu osul piramidal.
- ligamentul radiocarpian palmar (Lig. radiocarpale palmare) uneşte radiusul
cu osul capitat.
- ligamentul ulnocarpian dorsal (Lig. ulnocarpale dorsale) uneşte apofiza
stiloidă a ulnei cu osul piramidal.
- ligamentul ulnocarpian palmar (Lig. ulnocarpale palmare) uneşte apofiza
stiloidă a ulnei cu piziformul şi osul capitat.
- ligamentul colateral ulnar al carpului (Lig. collaterale carpi ulnare),
- ligamentul colateral radial al carpului (Lig. collaterale carpi radiale).
Articulaţia radiocarpiană este o elipsoidă cu două axe de mişcare.

Articulaţiile carpului sau intercarpiene (Articulationes carpi/intercarpales)

se realizează între oasele carpiene. Majoritatea acestor articulaţii sunt plane. Dintre
aceste articulaţii sunt nominalizate numai două:
- articulaţia mediocarpiană (Articulatio mediocarpalis) se realizează între
primul şi al doilea rând de carpiene. Între cele două râduri de carpiene se formează
două tipuri de articulaţii. Articulaţia principală, de tip elipsoid, se formează între
cavitatea glenoidală formată de scafoid şi semilunar şi capul capitatului. Secundar
se formează o articulaţie plană între piramidal şi osul cu cârlig. Articulaţia medio-
carpiană prezintă următoarele ligamente:
- ligamentul radiat al carpului (Lig. carpi radiatum) este situat pe
faţa palmară şi uneşte capitatul cu oasele primului rând de carpiene (scafoid,
semilunar şi piramidal)
- ligamentele intercarpiene dorsale (Ligg. intercarpalia dorsalia),
- ligamentele intercarpiene palmare (Ligg. intercarpalia palmaria),
- ligamentele intercarpiene interosoase (Ligg. intercarpalia interossea).
- articulaţia osului piziform (Articulatio ossis pisiformis) se realizează între
piramidal şi piziform. Este o articulaţie plană, a cărei capsulă este întărită de
următoarele ligamente:
- ligamentul pizohamat (Lig. pisohamatum) care uneşte piziformul cu
cârligul osului cu cârlig.

20
 - ligamentul pizometacarpian (Lig. pisometacarpale) care uneşte
piziformul cu baza metacarpianului V.

Articulaţiile carpometacarpiene (Articulationes carpometacarpales)

se realizează între al doilea rând de carpiene şi bazele metacarpienelor. Sunt
articulaţii plane, (cu o excepţie), a căror capsulă articulară este întărită de următoarele
ligamente:
- ligamentele carpometacarpiene dorsale (Ligg. carpometacarpalia dorsalia),
- ligamentele carpometacarpiene palmare (Ligg. carpometacarpalia palmaria).
Singura excepţie este articulaţia policelui, care este nominalizată separat.
Articulaţia carpometacarpiană a policelui (Articulatio carpometacarpalis pollicis)
sau articulaţia trapezometacarpiană este o articulaţie selară.

Articulaţiile intermetacarpiene (Articulationes intermetacarpales) se

realizează între bazele metacarpienelor. Capsulele articulare sunt comune cu cele
carpometacapiene. Ligamentele acestor articulaţii sunt:
- ligamentele metacarpiene dorsale (Ligg. metacarpalia dorsalia),
- ligamentele metacarpiene palmare (Ligg. metacarpalia palmaria)
- ligamentele metacarpiene interosoase (Ligg. metacarpalia interossea).
Distal de aceste articulaţii, între corpurile metacarpienelor se formează spaţiile
interosoase metacarpiene (Spatia interossea metacarpi), care sunt ocupate de
muşchii interosoşi.

Articulaţiile metacarpofalangiene (Articulationes metacarpophalangeales)

sunt situate între capul metacarpienelor şi baza falangei proximale. Sunt articulaţii
elipsoidale întărite de următoarele ligamente:
- ligamentele colaterale (Ligg. collateralia),
- ligamentele palmare (Ligg. palmaria),
- ligamentul transvers metacarpian profund (Lig. metacarpale transversum
profundum) uneşte pe faţa palmară, capul metacarpienelor II-V.
Există şi un ligamentul transvers metacarpian superficial (Lig. metacarpale transversum
superficiale) care leagă fasciculele digitale ale aponevrozei palmare.
21
 Articulaţiile interfalangiene (Articulationes interphalangeae manus) se
realizează între falanga proximală şi cea mijlocie şi între falanga mijlocie şi cea
distală. Policele are o singură articulaţie între falanga proximală şi cea distală.
Aceste articulaţii sunt nişte trohleartroze, care prezintă următoarele ligamente:
- ligamentele colaterale (Ligg. collateralia),
- ligamentele palmare (Ligg. palmaria).

22
 MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR
(Juncturae membri superioris)

Muşchii membrului superior se pot clasifica în muşchii umărului, muşchii

braţului, muşchii antebraţului şi muşchii mâinii.

Muşchii umărului sunt: deltoidul, supraspinosul, infraspinosul, rotundul

mare, rotundul mic şi subscapularul.

Muşchiul deltoid (M. deltoideus) este un muşchi lat, destul de gros, de

formă triunghiulară, multipenat, care dă formă umărului. Este acoperit de fascia
deltoidiană (Fascia deltoidea). Între muşchiul deltoid şi tuberculul mare al humerusului
se interpune bursa subdeltoidiană (Bursa subdeltoidea).
Muşchiul deltoid este format din trei părţi:
- partea claviculară (Pars clavicularis) are originea pe 1/3 laterală a claviculei,
- partea acromială (Pars acromialis) are originea pe acromion; între această
parte şi articulaţia umărului se află bursa subacromială (Bursa subacromialis).
Bursa subacromială comunică de cele mai multe ori cu bursa subdeltoidiană.
- partea spinală (Pars spinalis).are originea pe spina scapulei.
Inserţia se află pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului.
Inervaţia este asigurată de nervul axilar.
Muşchiul deltoid în ansamblu este un abductor puternic al braţului până la
orizontală. Părţile claviculară şi spinală ajută abducţia peste 60 0 şi adducţia sub 600.
Partea claviculară ajută la proiecţia braţului înainte şi este rotatoare intenă a braţului.
Partea spinală ajută la proiecţia înapoi a braţului şi contribuie la rotaţia externă a
acestuia.
(delta Δ literă grecească)

Muşchiul supraspinos (M. supraspinatus) este un muşchi de formă

triunghiulară, acoperit de fascia supraspinoasă (Fascia supraspinata). Muşchiul
trece pe sub articulaţia acromioclaviculară şi deasupra articulaţiei umărului.

23
 Originea este pe fosa supraspinoasă a scapulei şi pe fascia supraspinoasă.
Inserţia este pe tuberculul mare al humerusului, pe faţeta proximală.
Inervaţia este asigurată de nervul suprascapular.
Muşchiul supraspinos este un abductor al braţului. El este acela care iniţiază
acţiunea (prim motor) şi apoi ajută muşchiul deltoid în abducţie. Prin câteva
fascicule, care se inseră pe capsula articulară a umărului, contribuie la punerea în
tensiune a acesteia. Muşchiul supraspinos are şi o mică acţiune de rotaţie externă a
braţului. Ajută la menţinerea capului humerusului în articulaţie.

Muşchiul infraspinos (M. infraspinatus) este tot un muşchi de formă

triunghiulară, dar mai lat şi acoperit de fascia infraspinoasă (Fascia infraspinata).
Muşchiul este acoperit parţial de deltoid şi la fel ca şi supraspinatul este acoperit de
muşchiul trapez. Muşchiul trece pe sub articulaţia acromioclaviculară şi superior de
articulaţia umărului. Între aceasta din urmă şi muşchi se interpune bursa sub-
tendinoasă a muşchiului infraspinos (Bursa subtendinea musculi infraspinati).
Originea este pe fosa infraspinoasă a scapulei şi pe fascia infraspinoasă.
Inserţia este pe tuberculul mare al humerusului, pe faţeta mijlocie.
Inervaţia este asigurată de nervul suprascapular.
Muşchiul infraspinos este un rotator extern şi un proiector înapoi al braţului.
Ajută la menţinerea capului humerusului în articulaţie.

Muşchiul rotund mic (M. teres minor) este de formă cilindrică turtită şi este
acoperit parţial de muşchiul infraspinos. Tendonul de inserţie trece la limită, sub
articulaţia umărului.
Originea este în 1/3 inferioară a fosei infraspinoase şi în 1/3 mijlocie a marginii
laterale a scapulei.
Inserţia este pe tuberculul mare al humerusului, faţeta distală (inferioară).
Inervaţia este asigurată de nervul axilar.
Muşchiul rotund mic este adductor şi rotator extern al braţului.
(lat. teres-etis = neted, rotunjit, rotund)

Muşchiul rotund mare (M. teres major) este tot de formă cilindrică turtită.
Tendonul de inserţie trece anterior şi inferior de articulaţia umărului. Împreună cu
rotundul mic şi cu capul lung al tricepsului formează hiaturile axilare.

24
 Originea este pe unghiul inferior al scapulei şi pe 1/3 inferioară marginii laterale
a scapulei.
Inserţia este pe creasta tuberculului mic al humerusului. În apropiere de
inserţie, se interpune între muşchi şi os bursa subtendinoasă a muşchiului rotund
mare (Bursa subtendinea musculi teretis majoris). Inserţia muşchiului rotund mare
se află posterior de inserţia muşchiului marele dorsal. Între cele două inserţii se află
bursa subtendinoasă a muşchiului marele dorsal (Bursa subtendinea musculi
latissimi dorsi).
Inervaţia este variabilă, din plexul brahial C 5-6 şi este asigurată de regulă, de
nervul subscapular inferior.
Muşchiul rotund mare este adductor şi rotator intern al braţului. Colaborează
cu muşchiul marele dorsal în proiecţia înapoi a braţului.

Muşchiul subscapular (M. subscapularis) este un muşchi de formă triunghiulară

situat pe faţa costală a scapulei. Muşchiul trece pe sub articulaţia umărului.
Originea este pe fosa subscapulară a scapulei.
Inserţia este pe tuberculul mic al humerusului. În apropierea inserţiei, între
muşchi şi os se interpune bursa subtendinoasă a muşchiului subscapular (Bursa
subtendinea musculi subscapularis).
Inervaţia este asigurată de nervii subscapulari (superior şi inferior).
Muşchiul subscapular este adductor şi rotator intern al braţului. Contribuie la
menţinerea capului humerusului în articulaţie.

25
 Muşchii braţului sunt muşchi fuziformi, caracteristici părţilor libere ale
membrelor. Sunt acoperiţi de fascia braţului (Fascia brachii). Muşchii braţului se
împart în două compartimente, unul anterior şi altul posterior.

COMPARTIMENTUL ANTERIOR (FLEXOR) AL BRAŢULUI

(Compartimentum brachii anterius/flexorum)

Este reprezentat de bicepsul brahial, coracobrahial şi de brahial şi inervat de

nervul musculocutanat .

Muşchiul biceps brahial (M. biceps brachii) este un muşchi fuziform, situat
superficial, în partea anterioară a braţului. Muşchiul trece peste două articulaţii, cea
a umărului şi cea a cotului. Este un muşchi cu două capete de origine:
- capul lung (Caput longum) are originea pe tuberculul supraglenoidian al
scapulei. Tendonul capului lung trece pe deasupra capului humerusului, fiind cuprins
în capsula articulară a articulaţiei umărului. Totodată acest tendon străbate intra-
capsular şi şanţul intertubercular. Pe parcursul intertubercular, tendonul capului lung
este învelit de teaca tendinoasă intertuberculară (Vagina tendinis intertubercularis).
Această teacă este o dependenţă a capsulei articulare.
- capul scurt (Caput breve) are originea pe apofiza coracoidă a scapulei.
Originea capului scurt este comună cu a muşchiului coracobrahial.
Inserţia principală este pe tuberozitatea radiusului. Între tendonul de inserţie
şi radius se interpune bursa bicipitoradială (Bursa bicipitoradialis).
Aponevroza bicipitală (Aponeurosis musculi bicipitis brachii/Aponeurosis
1
bicipitalis/Lacertus fibrosus), braţul fibros, aponevroza lui Pirogov sau fascia
semilunară se separă din tendonul de inserţie al bicepsului brahial, are o direcţie
oblică spre medial şi se inseră pe partea ulnară a fasciei antebraţului. Această
aponevroză este o inserţie secundară a bicepsului brahial, de formă triunghiulară,
cu vârful la tendonul de inserţie, iar baza la extremitatea superomedială a fasciei
antebraţului.
Aponevroza bicipitală are şi rolul de a proteja artera brahială şi nervul median în cazul puncţiilor
venoase de la nivelul cotului. Acest rol a determinat în trecut denunumirea de fascia „grace Dieu“.
1
PIROGOV(Pirogoff) Nikolai I (1810-1881) chirurg rus.
26
 (lat. lacertus-i = braţ)
Inervaţia este asigurată de nervul musculocutanat.
Acţiunea muşchiului se desfăşoară în primul rând asupra articulaţiei cotului.
Muşchiul biceps brahial este flexor al antebraţului pe braţ şi secundar supinator al
antebraţului prin aponevroza bicipitală, care pune în tensiune şi fascia antebraţului.
În articulaţia umărului, capul lung acţionează ca abductor al braţului, iar capul
scurt este adductor. Capul scurt contribuie şi la proiecţia inainte a braţului.

Muşchiul coracobrahial (M. coracobrachialis) este cel mai mic muşchi al

braţului. Este un muşchi care trece numai peste articulaţia umărului.
Originea este pe apofiza coracoidă a scapulei, comună cu capul scurt al
bicepsului brahial. Între tendonul de origine şi muşchiul subscapular se interpune
relativ frecvent bursa muşchiului coracobrahial (Bursa musculi coracobrahialis).
Inserţia se face pe humerus, pe partea ventromedială a 1/3 mijlocii, sub creasta
tuberculului mic. Inervaţia este dată de nervul musculocutanat, iar acţiunea este
comună cu a capului scut al bicepsului.

Muşchiul brahial (M. brachialis) este un muşchi profund, situat în jumătatea

inferioară a braţului. Muşchiul trece peste articulaţia cotului.
Originea este pe suprafaţa anterioară a humerusului, sub tuberozitatea
deltoidiană.
Inserţia se face pe tuberozitatea ulnei.
Inervaţia este dată de nervul musculocutanat.
Acţiunea este de flexie a antebraţului pe braţ.

27
 COMPARTIMENTUL POSTERIOR (EXTENSOR) AL BRAŢULUI
(Compartimentum brachii posterius/extensorum)

Este reprezentat de tricepsul brahial şi inervat de nervul radial

Muşchiul triceps brahial (M. triceps brahialis) este un muşchi fuziform,

situat în partea posterioară a braţului. Muşchiul dă forma regiunii posterioare a
braţului. Muşchiul trece peste două articulaţii, cea a umărului şi cea a cotului. Este
un muşchi cu trei capete de origine:
- capul lung (Caput longum) are originea pe tuberculul infraglenoidian al
scapulei. Tendonul capului lung trece printre muşchii rotund mare şi mic şi separă
spaţiile axilare.
- capul lateral (Caput laterale) are originea pe humerus, deasupra şanţului
nervului radial şi pe 2/3 superioare a septului intermuscular lateral (Septum inter-
musculare brachii laterale).
- capul medial sau profund (Caput mediale/profundum) are originea pe
humerus, dedesubtul şanţului nervului radial şi pe întregul sept intermuscular
medial (Septum intermusculare brachii mediale). Capul medial se continuă pe
antebraţ cu muşchiul anconeu.
Inserţia se face pe olecran. În interiorul tendonului de inserţie este prezentă
uneori bursa intratendinoasă a lui Monro 1.
Inervaţia este asigurată de nervul radial.
Acţiunea muşchiului este de extensie a antebraţului pe braţ. Capul lung
acţionează ca proiector înapoi (extensor) al braţului în articulaţia umărului.

2
Muşchiul articular al cotului (M. articularis cubiti) sau pronatorul ulnar al lui Lecomte
este un fascicul desprins din capul medial al tricepsului, care se inseră pe capsula articulaţiei cotului.

1
MONRO Alexander senior I (1697-1767) anatomist şi chirurg scoţian.
2
LECOMTE sec XIX anatomist francez
28
 Muşchii antebraţului sunt cuprinşi în fascia antebraţului (Fascia ante-
brachii). Muşchii antebraţului se împart în două compartimente:
- compartimentul anterior (flexor) al antebraţului,
- compartimentul posterior (extensor) al antebraţului.

COMPARTIMENTUL ANTERIOR (FLEXOR) AL ANTEBRAŢULUI

(Compartimentum antebrachii anterius/flexorum)

Acesta la rândul lui se împarte într-o parte superficială şi una profundă.

Partea superficială
(Pars superficialis)

Este reprezentată de muşchii epicondilieni mediali. Această parte cuprinde

dinspre lateral spre medial muşchii: rotundul pronator, flexorul radial al carpului,
palmarul lung şi flexorul ulnar al carpului.
Muşchiul rotund pronator (M. pronator teres) este un muşchi cilindric care
are originea prin două capete:
- capul humeral (Caput humerale) este situat superficial şi are originea pe
epicondilul medial al humerusului.
- capul ulnar (Caput ulnare) este situat profund şi are originea pe apofiza
coronoidă a ulnei. Printre cele două capete trece nervul median.
Inserţia este pe radius, în 1/3 mijlocie a feţei laterale, pe tuberozitatea pronatorie.
Inervaţia este asigurată de nervul median.
Acest muşchi este în primul rând un pronator, dar şi flexor al antebraţului pe braţ.

Muşchiul flexor radial al carpului (M. flexor carpi radialis) este un muşchi
fuziform, care trece peste mai multe articulaţii. Tendonul de inserţie trece pe sub
retinaculul flexorilor (Retinacum musculorum flexorum).
Originea este pe epicondilul medial al humerusului.
Inserţia este baza metacarpianului II.
Inervaţia este dată de nervul median.
Acţiunea este de flexie a mâinii pe antebraţ şi a antebraţului pe braţ. Secundar
acţionează şi ca abductor al mâinii pe antebraţ.
29
 Muşchiul palmarul lung (M. palmaris longus) este un muşchi superficial şi
uneori absent.
Originea este pe epicondilul medial al humerusului.
Inserţia este pe retinaculul flexorilor şi pe aponevroza palmară.
Inervaţia este dată de nervul median.
Muşchiul palmar lung este un slab flexor al mâinii pe antebraţ.

Muşchiul flexor ulnar al carpului (M. flexor carpi ulnaris) este un muşchi
fuziform, care trece peste mai multe articulaţii. Muşchiul are două capete:
- capul humeral (Caput humerale) are originea pe epicondilul medial al
humerusului.
- capul ulnar (Caput ulnare) are originea pe olecran şi pe 3/5 superioare ale
marginii posterioare a ulnei. Printre cele două capete trece nervul ulnar.
Inserţia este pe piziform şi prin intermediul unor ligamente pe metacarpianul
V şi pe cârligul osului cu cârlig.
Inervaţia este dată de nervul ulnar, ceea ce reprezintă o excepţie în această
grupă.
Acţiunea este de flexie a mâinii pe antebraţ şi a antebraţului pe braţ. Secundar
acţionează şi ca adductor al mâinii pe antebraţ.

Partea profundă
(Pars profunda)

Este reprezentată, în special, de muşchii flexori situaţi în stratul II. Aceşti

muşchi sunt reprezentaţi de: flexorul superficial al degetelor, flexorul profund al
degetelor, flexorul lung al policelui şi pătratul pronator. Tendoanele muşchilor flexori
din acest strat trec pe sub retinaculul flexorilor (Retinacum musculorum
flexorum).

Muşchiul flexor superficial al degetelor (M. flexor digitorum superficialis)

este un muşchi relativ profund, care are două capete:
- capul humeroulnar (Caput humeroulnare) are originea pe epicondilul
medial al humerusului şi pe apofiza coronoidă a ulnei.

30
 - capul radial (Caput radiale) are originea pe radius, în 1/3 mijlocie a feţei
laterale, de-a lungul unei linii oblice, situată sub inserţia muşchiului rotund pronator.
Între cele două capete se formează un arc tendinos, pe sub care trece artera ulnară
şi nervul median.
Inserţia se face prin patru tendoane bifurcate pe falanga mijlocie a degetelor
II-V. Printre capetele bifurcate de inserţie trec tendoanele muşchiului flexor profund
al degetelor. Atât tendoanele muşchiului flexor superficial, cât şi cele ale muşchiului
flexor profund al degetelor trec pe sub retinaculul muşchilor flexori (Retinaculum
musculorum flexorum). Înainte de a trece pe sub retinaculul flexorilor, tendoanele III
şi II ale muşchiului flexor superficial al degetelor se încrucişează formând chiazma
tendinoasă (Chiasma tendinum).
Ordinea tendoanelor flexorului superficial, dinspre lateral spre medial, în ¼
inferioară a antebraţului este III, II, IV, V.
Inervaţia este asigurată de nervul median.
Acţiunea este de flexie a falangei mijlocii pe falanga proximală, a degetelor
II-V pe palmă şi a palmei pe antebraţ.

Muşchiul flexor profund al degetelor (M. flexor digitorum profundus) este

situat mai profund decât precedentul.
Originea este situată pe faţa anterioară a ulnei (circa 2/3 superioare) şi pe
membrana interosoasă alăturată.
Inserţia se face prin intermediul a patru tendoane, pe falanga distală a
degetelor II-V. Tendoanele flexorului profund sunt situate mai aproape de planul
osos falangian şi trec printre tendoanele bifurcate ale flexorului superficial.
Inervaţia este asigurată de nervul median (II-III) şi nervul ulnar (IV-V).
Acţiunea este de flexie a falangei distale pe cea mijlocie, a falangei mijlocii
pe cea proximală, a degetelor II-V pe palmă şi a palmei pe antebraţ.

Muşchiul flexor lung al policelui (M. flexor pollicis longus) este un muşchi
semipenat, profund.
Originea este pe radius, pe faţa anterioară, în 1/3 mijlocie.
Inserţia este pe falanga distală a policelui.
Inervaţia este dată de nervul median (nervul interosos anterior).

31
 Acţiunea este de flexie a falangei distale pe falanga proximală, a policelui pe
palmă şi a palmei pe antebraţ.

Muşchiul pătratul pronator (M. pronator quadratus) este un muşchi situat

în partea inferioară a antebraţului.
Originea este pe faţa anterioară a ulnei pe ¼ inferioară.
Inserţia este pe faţa anterioară a radiusului pe ¼ inferioară.
Inervaţia este dată de nervul median (nervul interosos anterior).
Acţiunea este de pronaţie a antebraţului.

COMPARTIMENTUL POSTERIOR (EXTENSOR) AL ANTEBRAŢULUI

(Compartimentum antebrachii posterius/extensorum)

Acest compartiment cuprinde: anconeul, extensorul degetelor, extensorul indexului,

extensorul degetului mic, extensorul ulnar al carpului, supinatorul, abductorul lung al
policelui, extensorul scurt şi lung al policelui. Tendoanele extensorilor degetelor sunt
acoperite de retinaculul extensorilor (Retinacum musculorum extensorum).
Compartimentul posterior prezintă o parte distinctă şi anume partea laterală
sau radială (Pars lateralis/radialis) care cuprinde: brahioradialul şi extensorii lung şi
scurt radiali ai carpului,

Muşchiul anconeu (M. anconeus) este un muşchi superficial, de formă

triunghiulară, cu vârful la epicondilul lateral şi baza pe extremitatea superioară a ulnei.
Muşchiul este situat posterior de articulaţia cotului.
Originea este pe epicondilul lateral al humerusului.
Inserţia este pe olecran şi pe faţa posterioară a ulnei.
Inervaţia este asigurată de nervul radial.
Acţiunea este de extensie a antebraţului pe braţ. Muşchiul anconeu face şi o
uşoară abducţie a antebraţului (ulnei), când acesta este în pronaţie.
(gr. ankon = cot)

Muşchiul extensor al degetelor (M. extensor digitorum) este un muşchi

superficial, din categoria epicondilienilor laterali.

32
 Originea este pe epicondilul lateral al humerusului, în partea inferioară a
acestuia. Inserţia se face prin patru tendoane aplatizate pe baza falangelor mijlocii
şi distale ale degetelor II-V. Cele patru tendoane sunt unite între ele prin
conexiunea intertendinoasă (Connexus intertendinei). Această conexiune se
realizează la nivelul 1/3 distale a metacarpienelor.
Inervaţia – nervul interosos posterior (n. radial).
Acţiunea este de extensie a degetelor II-V.

Muşchiul extensor degetului mic (M. extensor digiti minimi) este tot un
muşchi superficial, din grupa epicondilienilor laterali. Este un muşchi ataşat de
muşchiul extensor al degetelor.
Originea este pe epicondilul lateral al humerusului, medial de precedentul.
Inserţia este pe partea dorsală a falangelor degetului mic.
Inervaţia nervul interosos posterior (n. radial).
Acţiunea este de extensie a degetuluiV.

Muşchiul extensor ulnar al carpului (M. extensor carpi ulnaris) este situat
medial de extensorul degetului mic. Este un muşchi superficial şi are două capete
de origine:
- capul humeral (Caput humerale) are originea pe epicondilul lateral al
humerusului.
- capul ulnar (Caput ulnare) are o origine liniară, oblică, parţial comună cu a
capului ulnar al muşchiului flexor ulnar al carpului. Această origine este situată pe
marginea posterioară a ulnei, între inserţia anconeului şi originea muşchiului abductor
lung al policelui.
Inserţia este pe baza metacarpianului V.
Inervaţia – nervul interosos posterior (n. radial).
Acţiunea este de extensie şi de uşoară adducţie a mâinii.

Muşchiul supinator (M. supinator) este un muşchi profund, situat în 1/3

superioară a antebraţului.
Originea se face prin două fascicule, unul humeroradial şi altul ulnar.
Fasciculul humeroradial este superficial şi porneşte de pe epicondilul lateral şi de
pe ligamentele colateral lateral şi inelar. Fasciculul ulnar este mai profund şi porneşte
33
de pe creasta supinatorului. Între aceste fascicule se formează „canalul supinatorului“
prin care trece ramura profundă a nervului radial.
Inserţia este pe faţa anterioară şi laterală a radiusului, în 1/3 superioară.
Inervaţia – nervul interosos posterior (n. radial).
Acţiunea este de supinaţie a antebraţului.

Muşchiul abductor lung al policelui (M. abductor pollicis longus) este un

muşchi situat profund. Formează un grup oblic, împreună cu muşchiul extensor scurt al
policelui. Originea este pe 1/3 mijlocie a feţei posterioare a ulnei şi a radiusului, precum
şi pe membrana interosoasă corespunzătoare.
Inserţia este pe partea laterală a bazei primului metacarpian.
Inervaţia este dată de nervul radial. Acţiunea este de abducţie a mâinii şi
policelui şi secundar de extensie a mâinii şi a policelui.

Muşchiul extensor scurt al policelui (M. extensor pollicis brevis) sau

muşchiul Pozzi 1 este tot un muşchi profund care însoţeşte muşchiul abductor lung
al policelui. Originea este pe faţa posterioară a radiusului, sub originea abductorului
lung al policelui. Inserţia este pe partea dorsală a falangei proximele a policelui.
Inervaţia – nervul radial.
Acţiunea este comună cu a abductorului lung al policelui.

Muşchiul extensor lung al policelui (M. extensor pollicis longus) este un

muşchi profund, care formează un grup împreună cu muşchiul extensor al indicelui.
Originea este pe faţa posterioară a ulnei (1/3 mijlocie) şi pe membrana
interosoasă adiacentă, sub originea muşchiului extensor ulnar al carpului.
Inserţia este pe baza falangei distale a policelui.
Inervaţia – nervul radial.
Acţiunea este de extensie a policelui.

Muşchiul extensor al indicelui (M. extensor indicis) este situat imediat

medial de precedentul. Originea este pe faţa posterioară a ulnei ( 1/3 inferioară) şi pe
membrana interosoasă adiacentă, sub originea muşchiului extensor lung al
policelui. Inserţia pe faţa posterioară a indicelui.
1
POZZI Samuel J. (1846-1918) antomist şi ginecolog francez.
34
 Inervaţia – nervul radial.
Acţiunea este de extensie a indicelui.
Partea laterală sau radială
(Pars lateralis/radialis)

Este o parte distinctă a compartimentului posterior al antebraţului. Ea cuprinde:

brahioradialul şi extensorii lung şi scurt radiali ai carpului.

Muşchiul brahioradial (M. brachioradialis) este un muşchi superficial, situat

în partea laterală a antebraţului. Muşchiul trece anterior de articulaţia cotului.
Originea este pe creasta supaepicondiliană laterală a humerusului.
Inserţia este pe partea anterioară a bazei apofizei stiloide a radiusului.
Inervaţia – nervul radial.
Acţiunea principală este de flexie a antebraţului pe braţ. Cu antebraţul în
pronaţie face o uşoară supinaţie, iar cu antebraţul în supinaţie efectuează o mică
pronaţie.

Muşchiul extensor lung radial al carpului (M. extensor carpi radialis longus)
este situat medial de precedentul.
Originea este pe creasta supaepicondiliană laterală a humerusului, inferior
de brahioradial.
Inserţia este pe baza metacarpianului II.
Inervaţia – nervul radial.
Acţiunea este de extensie şi de abducţie a mâinii pe antebraţ.

Muşchiul extensor scurt radial al carpului (M. extensor carpi radialis brevis)
este situat medial de precedentul.
Originea este pe epicondilul lateral al humerusului.
Inserţia este pe baza metacarpianului III.
Inervaţia – nervul radial (ramura profundă).
Acţiunea este de extensie şi de abducţie a mâinii pe antebraţ.

35
 Muşchii mâinii sunt muşchi scurţi, care se clasifică în muşchii tenarului,
muşchii hipotenarului şi muşchii lojei centrale a palmei.

TENARUL
(Thenar/Eminentia thenaris)

Este cea mai mare proeminenţă a palmei, situată în partea laterală şi

proximală a acesteia. Este formată din următorii muşchi: abductorul scurt al policelui,
flexorul scurt al policelui, oponentul policelui şi adductorul policelui.
(gr. thenar = palmă)

Muşchiul abductor scurt al policelui (M. abductor pollicis brevis) este

situat superficial la nivelul tenarului.
Originea este pe tuberculul scafoidului şi pe retinaculul flexorilor.
Inserţia este pe partea laterală a falangei proximale a policelui.
Inervaţia – nervul median.
Acţiunea este de abducţie a policelui.

Muşchiul flexor scurt al policelui (M. flexor pollicis brevis) este situat sub
muşchiul abductor scurt al policelui. Are două capete de origine, printre care trece
tendonul flexorului lung al policelui.
- capul superficial (Caput superficiale) are originea pe retinaculul flexorilor.
- capul profund (Caput profundum) are originea pe metacarpianul I.
Inserţia este pe baza falangei proximale a policelui.
Inervaţia – capul superficial – nervul median.
– capul profund – nervul ulnar.
Acţiunea este de flexie a policelui.

Muşchiul opozant al policelui (M. opponens pollicis) este situat sub capul
superficial al flexorul scurt.
Originea este pe trapez şi retinaculul flexorilor.
Inserţia este pe întreaga lungime a feţei anterioare a metacarpianului I.
Inervaţia – nervul median.
36
 Acţiunea este de opoziţie a policelui.

Muşchiul adductor al policelui (M. adductor pollicis) este situat cel mai
profund, la nivelul tenarului. Are două capete de origine:
- capul oblic (Caput obliquum) îşi are originea în principal pe capitat.
- capul transvers (Caput transversum) este situat cel mai profund şi îşi are
originea pe faţa palmară a corpului metacarpianului III.
Inserţia se face pe partea medială a bazei falangei proximale a policelui.
Inervaţia – nervul ulnar.
Acţiunea este de adducţie a policelui. Participă şi la mişcarea de opoziţie.

HIPOTENARUL
(Hypothenar/Eminentia hypothenaris)

Este o proeminenţă mai ştearsă decât tenarul, situată în partea medială şi

proximală a palmei. Este formată din următorii muşchi: palmarul scurt, abductorul
degetului mic, opozantul degetului mic şi flexorul scurt al degetului mic.

Muşchiul palmar scurt (M. palmaris brevis) este un muşchi cutanat cu

originea pe partea medială a aponevrozei palmare (Aponeurosis palmaris) şi
inserţia la nivelul pielii hipotenarului. Inervaţia este asigurată de nervul ulnar.
Acţiunea este de încreţire a pielii hipotenarului.

Muşchiul abductor al degetului mic (M. abductor digiti minimi) este un

muşchi superficial, dar situat sub palmarul scurt.
Originea este pe osul piziform şi pe ligamentul pizohamat.
Inserţia este pe partea medială a bazei falangei proximale a degetului V.
Inervaţia – nervul ulnar (ramura profundă).
Acţiunea este de abducţie a degetului mic.

Muşchiul opozant al degetului mic (M. opponens digiti minimi) este un

muşchi profund situat sub muşchiul abductor al degetului mic.
Originea este pe cârligul osului cu cârlig şi pe retinaculul flexorilor.
Inserţia este pe partea medială a corpului metacarpianului V.
Inervaţia – nervul ulnar (ramura profundă).
37
 Acţiunea este de opoziţie a degetului mic.

Muşchiul flexor scurt al degetului mic (M. flexor digiti minimi brevis) este
un muşchi profund, situat în acelaşi plan cu opozantul, dar ceva mai jos decât acesta.
Originea este pe cârligul osului cu cârlig şi pe retinaculul flexorilor.
Inserţia este pe partea medială a bazei falangei proximale a degetului V.
Inervaţia – nervul ulnar (ramura profundă).
Acţiunea este de flexie a degetului mic.

MUŞCHII LOJEI CENTRALE A PALMEI

Sunt: lombricalii, interosoşii palmari şi dorsali.

Muşchii lombricali (Mm. lumbricales) sunt muşchi fuziformi, în număr de

patru, care se inseră pe alte tendoane. Primii doi au un singur cap de origine, iar
ceilalţi au două capete de origine.
Originea muşchilor lombricali I şi II este pe partea laterală a tendonelor II şi
III ale flexorului profund al degetelor.
Originea muşchiului lombrical III este pe partea medială a tendonului III şi pe
partea laterală a tendonului IV. Muşchiul este situat între tendoanele III şi IV ale
flexorului profund al degetelor.
Originea muşchiului lombrical IV este pe partea medială a tendonului IV şi pe
partea laterală a tendonului V. Muşchiul este situat între tendoanele IV şi V ale
flexorului profund al degetelor.
Inserţia este pe partea laterală a tendoanelor II -V ale muşchiului extensor al
degetelor.
Inervaţia – muşchilor lombricali I şi II – nervul median.
– muşchilor lombricali III şi IV – nervul ulnar.
Acţiunea este de flexie a falangei proximale şi de extensie a falangelor
mijlocie şi distală.
(lat lumbricus-i = râmă)

38
 Muşchii interosoşi palmari (Mm. interossei palmares) sunt în număr de trei
şi ocupă spaţiile interosoase metacarpiene II, III şi IV. Sunt muşchi adductori ai
degetelor şi sunt inervaţi de nervul ulnar.
Primul interosos palmar are originea pe partea medială a metacarpianului II
şi inserţia pe partea medială a bazei falangei proximale a degetului II.
Al doilea interosos palmar are originea pe partea laterală a metacarpianului
IV şi inserţia pe partea laterală a bazei falangei proximale a degetului IV.
Al treilea interosos palmar are originea pe partea laterală a metacarpianului
V şi inserţia pe partea laterală a bazei falangei proximale a degetului V.

Muşchii interosoşi dorsali (Mm. interossei dorsales) sunt în număr de patru

şi ocupă toate spaţiile interosoase metacarpiene. Au câte două capete de origine
care se prind pe feţele care mărginesc respectivul spaţiu interosos. Inserţia primilor
doi se face pe partea laterală a tendoanelor II şi III ale extensorului degetelor.
Inserţia ultimilor doi se face pe partea medială a tendoanelor III şi IV. Remarcăm că
pe tendonul III al extensorului degetelor se inseră doi muşchi interosoşi dorsali II şi
III, a căror acţiune este contrară. Sunt muşchi abductori ai degetelor II, (III) şi IV
sunt inervaţi de nervul ulnar.

39
 FASCIILE MEMBRULUI SUPERIOR
(Fasciae membri superioris)

Fasciile membrului superior învelesc muşchii, formează septuri intermusculare

şi retinacule

La nivelul umărului se găsesc următoarele formaţiuni fasciale:

- fascia deltoidă (Fascia deltoidea) este fascia care acoperă muşchiul deltoid.
Fascia deltoidă este continuarea fasciei braţului şi se continuă superior cu fascia
cervicală.
- fascia axilară (Fascia axillaris) este o continuare a fasciei toracice, dar şi a
fasciei braţului. Fascia axilară acoperă fosa axilară şi este aderentă la tegument.
Totodată fascia axilară este suspendată de fascia clavipectorală şi de fascia
pectorală prin ligamentul suspensor al axilei (Lig. suspensorium axillae) a lui
Gérdy 1 şi Campbell 2. Acest ligament contribuie la păstrarea formei axilei.

La nivelul braţului se găsesc următoarele formaţiuni fasciale:

- fascia braţului (Fascia brachii) este fascia care acoperă muşchii braţului.
- septul intermuscular lateral al braţului (Septum intermusculare brachii
laterale) separă compartimentul muscular anterior al braţului, mai exact muşchiul
brahial, de compartimentul muscular posterior, mai exact muşchiul triceps brahial.
Septul lateral se fixează pe marginea laterală a humerusului.
- septul intermuscular medial al braţului (Septum intermusculare brachii
mediale) separă tot compartimentul muscular anterior al braţului şi mănunchiul
vasculonervos al braţului, de compartimentul muscular posterior.

La nivelul antebraţului se găsesc următoarele formaţiuni fasciale:

- fascia antebraţului (Fascia antebrachii) este fascia care acoperă muşchii
antebraţului.

1
GÉRDY Pierre N. (1797-1856) chirurg francez.
2
CAMPBELL William F. (1863-1926) chirurg American.
40
 La nivelul gâtului mâinii şi a mâinii se găsesc următoarele formaţiuni fasciale
şi retinacule:
- retinaculul muşchilor extensori (Retinaculum musculorum extensorum)
este o bandeletă transversală posterioară, situată proximal de articulaţia radio-
carpiană, care trece peste tendoanele muşchilor externsori ai mâinii. Participă la
formarea tunelelor carpiene posterioare.
- retinaculul muşchilor flexori (Retinaculum musculorum flexorum) este o
bandeletă fibroasă anterioară, situată distal de articulaţia radiocarpiană, care trece
peste tendoanele muşchilor flexori ai mâinii. Retinaculul flexorilor participă la
formarea canalului carpian (Canalis carpi) şi a canalului ulnar (Canalis ulnaris) a
lui Guyon 1.
- aponevroza palmară (Aponeurosis palmaris) este porţiunea întărită a
fasciei mâinii. Aparent este o continuare în evantai, a tendonului muşchiului palmar
lung. Are o formă triunghiulară, cu vârful spre antebraţ şi care se împarte în
fascicule pentru degetele II-V. Aceste fascicule sunt unite între ele de fascicule
transversale (Fasciculi transversi) situate proximal şi de ligamentul metacarpian
transvers superficial (Lig. metacarpale transversum superficiale) situat distal.
- fascia dosului mâinii (Fascia dorsalis manus) este fascia de înveliş extern
a dosului mâinii. Este continuarea fasciei antebraţului.

1
GUYON Felix (1831-!920) chirurg urolog francez.
41
 TECILE TENDINOASE ALE MEMBRULUI SUPERIOR
(Vaginae tendinum membri superioris)

O mare parte din tendoanele muşchilor membrului superior sunt învelite în

teci tendinoase, pentru a fi protejate. Tecile, de forma unui manşon, învelesc
porţiunile paraarticulare ale tendoanelor sau cele cu tendinţă la frecare mare. Tecile
tendinoase, din punct de vedere structural seamănă cu septurile intermusculare. În
interiorul lor se găsesc teci sinoviale. Mai există şi tecile fibroase care şi ele cuprind
teci sinoviale. Între tendon şi teaca sinovială se înterpune o cantitate redusă de
lichid sinovial. Tecile tendinoase sunt anexe ale muşchilor. Totodată, tecile tendinoase,
împreună cu structurile osteoarticulare pe lângă care se află, formează nişte
compartimente osteofibroase. Toate tecile tendinoase ale membrului superior se
găsesc în regiunile carpiene şi ale mâinii, cu o excepţie şi anume teaca
tendinoasă intertuberculară (Vagina tendinis intertubercularis). Această teacă
înconjoară capul lung al bicepsului, pe parcursul traiectului intertubercular, fiind o
dependenţă a capsulei articulare a umărului.

Tecile tendinoase carpiene (Vaginae tendinum carpales) se găsesc

atât pe faţa palmară, cât şi pe faţa dorsală a mâinii.

Tecile tendinoase carpiene palmare (Vaginae tendinum carpales

palmares) se găsesc pe faţa palmară a mâinii. Împart canalul carpian în trei
compartimente şi protejează tendoanele flexorilor mâinii:
- teaca tendinoasă a muşchiului flexor radial al carpului (Vagina
tendinea musculi flexoris carpi radialis) este situată cel mai lateral, fiind cea mai
scurtă şi mai îngustă teacă.
- teaca tendinoasă a muşchiului flexor lung al policelui (Vagina tendinea
musculi flexoris pollicis longi) sau bursa radială înveleşte tendonul flexorului lung al
policelui, la trecerea acestuia prin canalul carpian. Ea se continuă cu teaca sinovială a
policelui.
- teaca tendinoasă comună a muşchilor flexori (Vagina communis tendinum
musculorum flexorum) sau bursa ulnară înveleşte cele opt tendoane ale flexorilor

42
superficial şi profund, destinate degetelor II-V, la trecerea acestora prin canalul
carpian. Această teacă se continuă cu teaca sinovială a degetului V.
Tecile tendinoase carpiene dorsale (Vaginae tendinum carpales
dorsales) se găsesc pe faţa dorsală a mâinii. Împreună cu retinaculul extensorilor
determină şase compartimente şi protejează tendoanele extensorilor mâinii:
- teaca tendinoasă a muşchilor abductor lung şi extensor scurt ai policelui
(Vagina tendinum musculorum abductoris longi et extensoris pollicis brevis) înveleşte
tendoanele abductorului lung şi extensorului scurt ai policelui şi formează tunelul
carpian dorsal I, situat cel mai lateral.
- teaca tendinoasă a muşchilor extensori radiali ai carpului (Vagina
tendinum musculorum extensorum carpi radialium) înveleşte tendoanele extensorilor
lung şi scurt radiali ai carpului şi formează tunelul carpian dorsal II.
- teaca tendinoasă a muşchiului extensor lung ai policelui (Vagina tendinum
musculi extensoris pollicis longi) înveleşte tendonul extensorului lung al policelui şi
formează tunelul carpian dorsal III.
- teaca tendinoasă a muşchilor extensori ai degetelor şi extensor al
indicelui (Vagina tendinum musculorum extensoris digitorum et extensoris indicis)
înveleşte tendoanele extensorului degetelor şi tendonul extensorului indicelui şi
formează tunelul carpian dorsal IV.
- teaca tendinoasă a muşchiului extensor scurt al degetului mic (Vagina
tendinum musculi extensoris digiti minimi brevis) înveleşte tendonul extensorului
degetului mic şi formează tunelul carpian dorsal V.
- teaca tendinoasă a muşchiului extensori ulnar al carpului (Vagina
tendinum musculi extensoris carpi ulnaris) înveleşte tendonul extensorului ulnar al
carpului şi formează tunelul carpian dorsal VI.

Tecile fibroase ale degetelor mâinii (Vaginae fibrose digitorum manus)

sunt manşoane fibroase care învelesc tendoanele flexorilor superficial şi profund,
respectiv tendonul flexorului lung al policelui. Fibrele care alcătuiesc această teacă
alcătuiesc două structuri:
- partea inelară a tecii fibroase (Pars anularis vaginae fibrosae) sau
ligamentul inelar al degetelor este formată din fibre circulare care acoperă

43
tendoanele flexorilor degetelor, în dreptul articulaţiilor metacarpofalangiene şi
interfalangiene.

- partea incrucişată a tecii fibroase (Pars cruciformis vaginae fibrosae) sau

ligamentul incrucişat al degetelor este formată din fibre oblice care se încrucişează
în formă de X şi acoperă tendoanele flexorilor degetelor, în dreptul corpurilor
falangelor proximale şi mijlocii.

Tecile sinoviale ale degetelor mâinii (Vaginae synoviales digitorum

manus) sunt manşoane sinoviale care învelesc tendoanele flexorilor superficial şi
profund, respectiv tendonul flexorului lung al policelui. Aceste teci sinoviale învelesc
complet tendonul cu excepţia mezotendonului. Mezotendonul face legătura între
periost şi tendonul aflat în teaca sinovială. La acest nivel mezotendoanele sunt
reprezentate de legături tendinoase (Vincula tendinum) sau frâuri – frenulum –
sinoviale.
Legăturile tendinoase sunt de două feluri:
- legătură lungă (Vinculum longum),
- legătură scurtă (Vinculum breve),
(lat. vinc(u)lum-i = legătură, lanţ)

44
 ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Arteriae membri superioris)

Sunt reprezentate de artera axilară, artera brahială şi ramurile ei terminale:

artera radială şi artera ulnară.

Artera axilară (A. axillaris) este principala arteră care se îndreaptă spre
membrul superior. Artera axilară este continuarea arterei subclaviculare. Limita
dintre ele este reprezentată de marginea anteroinferioară a claviculei. Artera axilară
are mai multe ramuri pentru peretele toracic, dar vascularizează şi membrul superior.
În raport cu muşchiul pectoral mic, artera axilară are mai multe segmente: clavi-
pectoral, retropectoral şi postpectoral. Ramurile arterei axilare sunt:
- ramurile subscapulare (Rr. subscapulares) sunt ramuri scurte care se
desprind în fosa axilară şi se îndreaptă direct spre muşchiul subscapular. Se
desprind din segmentul clavipectoral. A nu se confunda cu artera subscapulară,
care se desprinde din segmentul retropectoral al aceleaşi artere.
- artera toracică superioară (A. thoracica superior) participă la vascularizaţia
porţiunii superioare a exotoracelui. Aparţine segmentului clavipectoral.
- artera toracoacromială (A. thoracoacromialis) este următoarea ramură a
arterei axilare, care se desprinde tot din segmentul clavipectoral. Această arteră se
ramifică în:
- ramura acromială (R. acromialis) se anastomozează cu ramura
acromială a arterei suprascapulare şi formează reţeaua acromială (Rete
acromialis).
- ramura claviculară (R clavicularis) se distribuie muşchiului sub-
clavicular.
- ramura deltoidiană (R. deltoideus) se distribuie muşchiului deltoid.
- ramurile pectorale (Rr. pectorales) sunt situate între muşchii pectorali
pe care îi vascularizează şi în plus se distribuie şi sânului la femeie..
- artera toracică laterală (A. thoracica lateralis) este tot o ramură a arterei
axilare care se desprinde din segmentul retropectoral şi participă la vascularizaţia
45
peretelui lateral al exotoracelui şi a porţiunii laterale a sânului prin ramurile mamare
laterale (Rr. mammarii laterales).
- artera subscapulară (A. subscapularis) se desprinde din segmentul retro-
pectoral şi după un scurt traiect se divide în:
- artera toracodorsală (A. thoracodorsalis) se distribuie muşchiului
marele dorsal.
- artera circumflexă a scapulei (A. circumflexa scapulae) trece prin
hiatul axilar medial şi se distribuie muşchilor spatelui din regiunea scapulară.
Această arteră participă la formarea cercului arterial periscapular.
- artera circumflexă humerală posterioară (A. circumflexa humeri posterior)
se desprinde din segmentul postpectoral. Trece împreună cu nervul axilar prin hiatul
axilar lateral. Este principala arteră a regiunii deltoidiene. Formează în jurul gâtului
humerusului o anastomoză cu artera circumflexă humerală anterioară.
- artera circumflexă humerală anterioară (A. circumflexa humeri anterior)
se distribuie articulaţiei umărului, dar şi muşchilor biceps brahial, coracobrahial şi
deltoid.

Artera brahială (A. brahialis) este principala arteră a braţului. Continuă

artera axilară, de care este delimitată de marginea inferioară a muşchiului pectoral
mare. Pe braţ coboară vertical, în şanţul bicipital medial. Este însoţită de două vene
brahiale şi de nervul median. Corespunzător plicii cotului, artera brahială se bifurcă
în ramurile sale terminale: artera radială şi artera ulnară. Emite următoarele ramuri:
Artera profundă a braţului (A. profunda brachii) este principala ramură a
arterei brahiale. Se desprinde în partea superioară a braţului, în şanţul bicipital
medial, străbate septul intermuscular medial şi trece în regiunea brahială posterioară.
Străbate şanţul nervului radial şi apoi se împarte în ramurile ei terminale. Artera
brahială profundă are următoarele ramuri:
- arterele nutritive ale humerusului (Aa. nutriciae/nutrientes humeri) pătrund
în interiorul diafizei humerusului, aproximativ la jumătatea acesteia, prin orificiile
omonime.
- ramura deltoidiană (R. deltoideus),
- artera colaterală mijlocie (A. collateralis media) este ramura terminală
medială. Se desprinde în şanţul radial şi pătrunde între capul medial şi cel lateral al
tricepsului. Participă la formarea reţelei cubitale.
46
 - artera colaterală radială (A. collateralis radialis) este ramura terminală
laterală. Continuă axul arterei profunde brahiale. Participă la formarea reţelei cubitale.
Artera colaterală ulnară superioară (A. collateralis ulnaris superior) este
ramura colaterală a arterei brahiale. Se poate desprinde şi din artera brahială
profundă. Se desprinde la jumătatea braţului. După desprindere trece posterior, prin
septul intermuscular medial şi participă la vascularizarea capului medial al
tricepsului şi la formarea reţelei cubitale. De regulă însoţeşte nervul ulnar.
Artera colaterală ulnară inferioară (A. collateralis ulnaris inferior) este
ramura colaterală a arterei brahiale, care se desprinde în apropierea epifizei distale
a humerusului. Trece şi ea posterior, prin septul intermuscular şi participă la
formarea reţelei cubitale.

Artera radială (A. radialis) este ramura terminală laterală a arterei brahiale.
Pe antebraţ este situată anterior, relativ superficial şi are un traiect aproape rectiliniu.
Trece superfial de muşchiul rotund pronator şi se aşează în „şanţul pulsului“, între
muşchii brahioradial şi flexor radial al carpului. Trece apoi în regiunea carpiană
posterioară, unde se găseste în „tabachera anatomică“. Revine anterior, străbate
eminenţa tenariană şi se termină cu arcada palmară profundă. Artera radială are
următoarele ramuri:
- artera recurentă radială (A. recurrens radialis) se desprinde în porţiunea
iniţială a arterei, deasupra muşchiului rotund pronator. Se recurbează superior şi
participă la formarea reţelei articulare a cotului.
- artera nutritivă a radiusului (A. nutricia/nutriens radii) pătrunde în interiorul
diafizei radiusului.
- ramura carpiană palmară (R. carpalis palmaris) este o ramură colaterală
secundară, care se anastomozează cu ramura omonimă a arterei ulnare.
- ramura palmară superficială (R. palmaris superficialis) este o ramură
colaterală principală, care trece pe deasupra retinaculului flexorilor şi participă la
formarea arcadei palmare superficiale, împreună cu porţiunea terminală a arterei
ulnare.
- ramura carpiană dorsală (R. carpalis dorsalis) este o ramură colaterală
secundară, care se anastomozează cu ramura omonimă a arterei ulnare şi formează
arcada carpiană dorsală sau reţeaua carpiană dorsală (Rete carpale dorsalis).

47
 Din această arcadă se desprind 4 arterele metacarpiene dorsale (Aa. metacarpales
dorsales), care apoi se împart în artere digitale dorsale (Aa. digitales dorsales) pentru ultimele 7
margini de degete. Aceste artere nu ajung la falanga distală a degetelor.
- artera principală a policelui (A. princeps policis) este una din ramurile
terminale ale arterei radiale. Se desprinde din arcada palmară profundă şi apoi se
bifurcă în ramuri digitale pentru police. Este situată în partea laterală a primului
spaţiu intermetacarpian.
- artera radială a indicelui (A. radialis indicis) este ultima ramură terminală a
arterei radiale, înainte de formarea propriu-zisă a arcadei profunde a palmei. Irigă
marginea laterală a indicelui. Este situată în partea medială a primului spaţiu inter-
metacarpian.
- arcada palmară profundă (Arcus palmaris profundus) se formează profund
faţă de tendoanele flexorilor degetelor, din ramura terminală a arterei radiale şi
ramura palmară profundă a arterei ulnare. Această arcadă este situată proximal faţă
de arcada superficială a palmei. Din această arcadă se desprind trei artere meta-
carpiene palmare (Aa. metacarpales palmares) situate corespunzător spaţiilor
intermetacarpiene II-IV. Tot din arcada profundă se desprind şi ramuri perforante
(Rr. perforantes), care străbat spaţiile intermetacarpiene şi se anastomozează cu
arterele metacarpiene dorsale.

Artera ulnară (A. ulnaris) este ramura terminală medială a arterei brahiale.
Pe antebraţ este situată anterior, relativ profund şi are un traiect încurbat spre medial.
În jumătatea superioară a antebraţului trece profund de muşchii epicondilieni mediali,
iar în jumătatea inferioară a antebraţului se găseşte între muşchiul flexor ulnar al
carpului şi ultimul tendon al flexorului superficial. Trece apoi prin regiunea carpiană
anterioară, unde se găseşte în canalul ulnar. Artera ulnară ajuge pe palmă,
superficial de tendoanele flexorilor degetelor şi se termină cu arcada palmară
superficială. Artera ulnară are următoarele ramuri:
- artera recurentă ulnară (A. recurrens ulnaris) se desprinde în porţiunea
iniţială a arterei, se recurbează superior şi medial şi după un scurt traiect se împarte
în două ramuri: ramura anterioară (R. anterior) şi ramura posterioară (R.
posterior). Ambele ramuri participă la formarea reţelei articulare a cotului (Rete
articularis cubiti).

48
 - artera nutritivă a ulnei (A. nutricia/nutriens ulnae) pătrunde în interiorul
diafizei ulnei.
- artera interosoasă comună (A. interossea communis) este cea mai
importantă ramură colaterală a arterei ulnare. Se desprinde în partea superioară a
antebraţului şi după un scurt traiect se divide în:
- artera interosoasă anterioară (A. interossea anterior) coboară
anterior pe membrana interosoasă. La origine emite artera însoţitoare a
nervului median (A. comitans nervi mediani).
- artera interosoasă posterioară (A. interossea posterior) coboară
posterior pe membrana interosoasă. Emite artera interosoasă recurentă
(A. interossea recurrens), care participă la formarea reţelei articulare a cotului.
- ramura carpiană dorsală (R. carpalis dorsalis) este o ramură colaterală,
care se anastomozează cu ramura omonimă a arterei radiale şi participă la
formarea arcadei carpiene dorsale.
- ramura carpiană palmară (R. carpalis palmaris) este o ramură colaterală,
care se anastomozează cu ramura omonimă a arterei radiale.
- ramura palmară profundă (R. palmaris profundus) este o ramură colaterală
relativ subţire, care participă la formarea arcadei palmare profunde, împreună cu
porţiunea terminală a arterei radiale.
- arcada palmară superficială (Arcus palmaris superficialis) se formează
superficial faţă de tendoanele flexorilor degetelor, din ramura terminală a arterei
ulnare şi ramura palmară superficială a arterei radiale. Această arcadă este situată
distal faţă de arcada profundă a palmei. Din această arcadă se desprind trei artere
digitale palmare comune (Aa. digitales palmares communes) situate corespunzător
spaţiilor intermetacarpiene II-IV. Arterele digitale palmare comune se ramifică la
rândul lor în artere digitale palmare proprii (Aa. digitales palmares propriae).

49
 VENELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Venae membri superioris)

Introducere Venele membrului superior sunt reprezentate de sistemul

venos superficial şi de sistemul venos profund. Venele superficiale sunt vizibile la
suprafaţa pielii. Ele nu sunt însoţite de artere, dar uneori sunt însoţite de nervi
cutanaţi. Venele superficiale constitue un sistem colateral, care funcţionează în
strânsă legătură cu sistemul profund. Sistemul venos profund însoţeşte arterele.
Strângerea pumnului dilată venele superficiale prin migrarea sângelui dinspre venele
profunde. Punerea unui garou pe braţ are acelaşi rezultat. Venele superficiale sunt utilizate pentru
puncţii venoase.

Venele superficiale ale membrului superior (Venae superficiales

membri superioris) îşi au originea în două reţele:
- reţeaua venoasă dorsală a mâinii (Rete venosum dorsale manus) se
formează pe dosul mâinii, din anastomozarea celor trei vene metacarpiene
dorsale (Vv. metacarpales dorsales).
- arcada venoasă palmară superficială (Arcus venosus palmaris superficialis)
se formează prin anastomozarea venelor digitale palmare (Vv. digitales palmares).
Venele digitale palmare însoţesc arterele digitale proprii şi chiar arterele digitale
comune. De regulă avem câte două vene pentru fiecare arteră.
Venele metacarpiene dorsale se unesc între ele şi prin venele perforante
(Vv. intercapitulares) se unesc cu arcada venoasă palmară superficială.
Termenul de vene perforante se foloseşte pentru venele care însoţesc arterele perforante la nivelul
coapsei (singurele nominalizate) şi pentru venele care fac legătura între venele superficiale şi cele profunde
ale membrelor. Cel mai puţin utilizat este termenul de vene perforante interdigitale. Acestea sunt situate
între capetele metacarpienelor.
(lat capitulum,-i = cap).
Venele superficiale de la nivelul mâinii se continuă cu venele cefalică,
bazilică şi mediană a antebraţului.

Vena cefalică (V. cephalica) îşi are originea în jumătatea radială a reţelei
venoase dorsale, se continuă în regiunea carpiană posterioară şi apoi pe marginea
anterolaterală a antebraţului ca venă cefalică antebrahială (V. cephalica antebrachii).
Vena cefalică antebrahială este însoţită de nervul cutanat antebrahial lateral, ramură a

50
nervului musculocutanat. Vena urmează un traiect la limita regiunii cubitale posterioare
şi din nou anterior, pe braţ, în şanţul bicipital lateral. Părăseşte braţul şi pătrunde în
şanţul deltoidopectoral, vărsându-se în vena axilară, imediat sub claviculă, în fosa
infraclaviculară a lui Mohrenheim 1. În şanţul deltoidopectoral vena cefalică primeşte
ca afluent vena toracoacromială (V. thoracoacromialis).
(gr. kephale = cap)
Şanţul deltoidopectoral este locul de elecţie pentru incanularea venei cefalice .
Uneori există o venă cefalică accesorie (V. cephalica accesoria), care urcă pe partea
laterală a antebraţului, lateral de vena cefalică antebrahială şi se varsă în aceasta din urmă, în
apropierea cotului.

Vena bazilică (V. basilica) se formează din jumătatea ulnară a reţelei venoase
dorsale, se continuă în regiunea carpiană posterioară şi apoi urcă pe marginea
anteromedială a antebraţului ca venă bazilică antebrahială (V. basilica antebrachii).
Vena bazilică antebrahială este însoţită de ramura posterioară a nervului cutanat
antebrahial medial.
Pe braţ găsim vena bazilică în şanţul bicipital medial, la jumătatea căruia
pătrunde în profunzime şi se varsă în una din venele brahiale.
În regiunea carpiană dorsală găsim o anastomoză importantă între vena bazilică şi vena
cefalică în forma literei „N“.
Vena bazilică este utilizată pentru puncţiile venoase la nivelul plicii cotului.
(gr. basilikos = regal – cu sensul de cea mai importantă structură de un anumit fel)

Vena mediană a antebraţului (V. mediana antebrachii) este o venă situată

anterior pe antebraţ, în linia mediană a acestuia, fiind în general afluenta venei
bazilice, dar sunt posibile multiple variaţii anatomice. Ea este însoţită de ramura
anterioară a nervului cutanat antebrahial medial.
Vena mediană a antebraţului poate lipsi sau se poate bifurca la nivelul cotului,
în vena intermediară cefalică şi vena intermediară bazilică (vene nenominalizate).

Tot la nivelul cotului există vena mediană a cotului (V mediana cubiti), care
are o direcţie oblică, de jos în sus şi dinspre lateral spre medial, unind vena cefalică
a antebraţului cu vena bazilică.

1
MOHRENHEIM Joseph Jakob (1750-1799) chirurg austriac stabilit în Rusia.
51
 Venele profunde ale membrului superior (Venae profundae membri
superioris) îşi au originea în:
- arcada venoasă palmară profundă (Arcus venosus palmaris profundus)
se formează prin anastomozarea venelor ulnare cu venele radiale. Această arcadă,
de regulă dublă, însoţeşte arcada palmară profundă. În această arcadă se varsă
venele metacarpiene palmare (Vv. metacarpales palmares), vene situate distal de
arcadă. Proximal de arcadă se află venele interosoase anterioare (Vv. inter-
osseae anteriores) şi venele interosoase posterioare (Vv. interosseae posteriores),
care şi ele se varsă în această arcadă.

Venele radiale (Vv. radiales) sunt în număr de două şi însoţesc artera radială.
Venele ulnare (Vv. ulnares) sunt şi ele în număr de două şi însoţesc artera
ulnară. Venele ulnare se unesc cu cele radiale şi formează venele brahiale.
Venele brahiale (Vv. brahiales) sunt în număr de două şi însoţesc artera
brahială. Într-una din aceste vene se varsă vena bazilică. Cele două vene brahiale se
unesc şi formează vena axilară.

Vena axilară (V. axillaris) este cea mai importantă venă profundă a membrului
superior. Este un vas unic, care continuă venele brahiale. Însoţeşte artera axilară. La
nivelul claviculei se continuă cu vena subclaviculară (V. subclavia).
Vena axilară primeşte mai mulţi afluenţi, cei mai mulţi fiind de la nivelul
trunchiului. Pentru afluenţii tronculari ai venei axilare vezi Topografia trunchiului. De
la membrul superior, în afară de vena cefalică primeşte:
- vena circumflexă humerală posterioară (V. circumflexa humeri posterior)
însoţeşte artera omonimă şi nervul axilar. Această venă trece posterior de gâtul
humerusului prin spaţiul humerotricipital şi se anastomozează cu vena circumflexă
humerală anterioară.
- vena circumflexă humerală anterioară (V. circumflexa humeri anterior)
însoţeşte artera omonimă şi se anastomozează cu vena circumflexă humerală
posterioară.

52
 LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Nodi lymfoidei membri superioris)

Limfaticele membrului superior sunt reprezentate în primul rând de nodurile

limfatice axilare, brahiale şi cubitale, dar şi de mici vase limfatice, care fac legătura
între aceste noduri. La acestea se mai adaugă nodurile limfatice infraclaviculare sau
deltoidopectorale, nodurile interpectorale şi nodurile supraclaviculare. Ultimele, deşi
nu aparţin membrului superior, au legătură cu drenajul limfatic axilar

Nodurile limfatice axilare (Nodi lymphoidei axillares) sunt cele mai

importante limfatice ale braţului, dar joacă şi un rol foarte important în drenajul
limfatic al peretelui toracic (în special a regiunii mamare). Nodurile şi vasele
limfatice axilare formează plexul limfatic axilar (Plexus lymphaticus axillaris).
Acest plex se drenează în trunchiul subclavicular (Truncus subclavius) şi apoi în
canalul toracic sau canalul limfatic (toracic) drept. Nodurile axilare sunt ataşate
pereţilor regiunii axilare şi sunt următoarele:
- nodurile pectorale sau anterioare (Nodi pectorales/anteriores) sunt ataşate
de vena toracică laterală şi de peretele anterior al axilei. Adună, în special, limfa de
la nivelul regiunii mamare şi o trimite spre nodurile axilare centrale.
- nodurile subscapulare sau posterioare (Nodi subscapulares/posteriores)
sunt ataşate venei subscapulare şi peretelui posterior al axilei. Adună limfa de la
regiunea scapulară şi o trimite spre nodurile centrale.
- nodurile humerale sau laterale (Nodi parotidei superficiales) sunt situate
de-a lungul venelor brahiale şi a peretelui lateral al axilei şi adună limfa de la braţ,
pe care a conduce spre nodurile axilare centrale.
- nodurile centrale (Nodi centrales) sunt situate în centrul regiunii axilare, în
jurul venei axilare. Primeşte aferenţe de la nodurile axilare anterioare, laterale şi
posterioare şi trimite eferenţe la nodurile axilare apicale.
- nodurile apicale (Nodi apicales) sunt localizate la vârful regiunii axilare, în
jurul arterei axilare. Adună limfa de la celelalte noduri axilare şi o conduce spre
nodurile infra şi supraclaviculare şi trunchiul subclavicular.

53
 Nodurile interpectorale (Nodi interpectorales) sunt în număr de două sau
trei şi sunt situate între muşchii pectorali. Nodurile interpectorale putem spune că
sunt noduri axilare accesorii.

Nodurile deltoidopectorale sau infraclaviculare (Nodi deltopectorales/

infraclaviculares) drenează limfa membrului superior, având drept aferenţe nodurile
axilare apicale. Aceste noduri sunt situate în şanţul deltoidopectoral, în jurul venei
cefalice.

Nodurile supraclaviculare (Nodi supraclaviculares) deşi fac parte dintre

nodurile cervicale, au rol în drenarea limfei aduse de la nodurile infraclaviculare.

Nodurile brahiale (Nodi brachiales) sunt localizate de-a lungul venelor

brahiale. Primesc aferenţe de la nodurile cubitale şi trimit eferenţe la nodurile axilare
(humerale).

Nodurile cubitale (Nodi cubitales) sunt alcătuite din mai multe grupuri
nodulare, aflate în apropierea epicondilului medial şi a venei bazilice. Drenează
limfa de la antebraţ şi mână, mai ales de la partea ulnară a acestora. Nodurile cubitale
cuprind şi nodurile supratrohleare (Nodi supratrochlearis) sunt un mic grup situat
în apropierea epicondilului medial al humerusului.

Nodurile limfatice de la nivelul membrului superior se mai clasifică în:

Nodurile superficiale (Nodi superficiales) sunt situate de-a lungul venelor
superficiale ale antebraţului şi ale braţului.
Nodurile profunde (Nodi profundi) sunt situate de-a lungul venelor profunde
ale antebraţului şi braţului.

54
 NERVII MEMBRULUI SUPERIOR

Membrul superior este inervat în primul rând, de plexul brahial. Sunt însă şi
alte ramuri ale nervilor spinali, care participă la inervarea membrului superior.
Nervii supraclaviculari laterali (Nn supraclaviculares laterales) ramuri ale
plexului cervical inervează tegumentul anterosuperior al regiunii deltoidiene
Nervii intercostobrahiali (Nn. intercostobrachiales) sunt ramurile laterale ale
nervilor intercostali T2-3 pentru inervaţia cutanată a părţii superomediale a braţului.

PLEXUL BRAHIAL
(Plexus brachialis)

Se formează prin unirea nervilor cervicali C5-C8 şi a nervului spinal toracic T1.
De regulă, mai participă la formarea acestui plex şi ramura anterioară a nervului
cervical C4 şi excepţional ramura anterioară a nervului toracic T 2. Aceste ramuri
anterioare ale nervilor spinali formează rădăcinile (Radices) plexului brahial, care se
vor uni între ele pentru a forma trunchiuri (Trunci):
- trunchiul superior (Truncus superior) este format de ramurile anterioare
ale nervilor C5-C6, la care se adaugă de regulă şi o ramură anastomotică din C 4.
- trunchiul mijlociu (Truncus medius) este format din rădăcina ventrală a
nervului C7.
- trunchiul inferior (Truncus inferior) este format din rădăcinile anterioare
ale nervilor C8 şi T1, la care se poate uneori adăuga o ramură anastomotică din T2.
Trunchiurile plexului brahial se împart în diviziuni anterioare (Divisiones
anteriores) şi diviziuni posterioare (Divisiones posteriores), care se vor reuni şi vor
forma fascicule (Fasciculi).
Mai înainte de a vorbi de fasciculele plexului brahial, amintim că plexul
brahial se împarte în raport cu clavicula în două părţi: partea supraclaviculară şi
partea infraclaviculară.

Partea supraclaviculară (Pars supraclavicularis) cuprinde rădăcinile şi

trunchiurile plexului brahial. Din această porţiune se desprind nervii pentru muşchii
toracobrahiali. O parte din aceşti nervi se desprind din fasciculul posterior.

55
 - nervul dorsal al scapulei (N. dorsalis scapulae) ia naştere din trunchiul
superior (C4-C5), se îndreaptă posterior, încrucişează muşchiul scalen mijlociu şi
pătrunde printre muşchiul ridicător al scapulei şi muşchiul scalen posterior. Inervează
muşchiul ridicător al scapulei şi muşchii romboizi.
1
- nervul toracic lung (N. thoracicus longus) al lui Bell ia naştere din
trunchiurile superior şi mijlociu (C 4-C7), ocoleşte posterior vasele subclaviculare şi
se îndreaptă anterior spre muşchiul dinţat anterior, pe care îl inervează.
- nervul subclavicular (N. subclavius) porneşte din trunchiul superior (C4-C5)
şi coboară anterior de artera subclaviculară la muşchiul subclavicular.
- nervul suprascapular (N. suprascapularis) ia naştere din trunchiul superior
(C5-C6) şi se îndreaptă posterior spre scapulă, trece prin incizura scapulei pe sub
ligamentul transvers superior al scapulei. Inervează muşchiul supraspinos şi pe cel
infraspinos.
- nervii subscapulari (Nn subscapulares) sunt în număr de doi. Nervul sub-
scapular superior ia naştere din trunchiul superior, iar nervul subscapular inferior se
desprinde ceva mai jos din fasciculul posterior. Nervii subscapulari coboară pe peretele
posterior al axilei la muşchiul subscapular. Nervul subscapular inferior inervează şi
muşchiul rotund mare.
- nervul toracodorsal (N. thoracodorsalis) porneşte din fasciculul posterior
spre muşchiul marele dorsal.
- nervul pectoral medial (Nervul pectoralis medialis) se desprinde din
trunchiul superior, trece anterior de vasele subclaviculare, se anastomozează cu nervul
pectoral lateral şi inervează în primul rând muşchiul pectoral mare, dar şi pe cel mic.
Poate exista şi o ramură din trunchiul mijlociu, care se ataşează nervului pectoral medial şi
inervează muşchiul pectoral mare.
- nervul pectoral lateral (Nervus pectoralis lateralis) porneşte din trunchirile
inferior şi mijlociu şi inervează muşchiul pectoral mic, dar se şi anastomozează cu
nervul pectoral medial.
- ramurile musculare (Rr. musculares) sunt ramuri ascendente, scurte, care
pornesc din rădăcinile plexului brahial şi care participă la inervaţia muşchilor scaleni
şi a muşchiului lung al gâtului, împreună cu plexul cervical.

1
BELL Charles (1774-1842) anatomist, chirurg şi fiziolog scoţian.
56
 Partea infraclaviculară (Pars infraclavicularis) cuprinde fasciculele plexului
brahial şi nervii brahiali care se desprind din acestea. Imediat sub claviculă, plexul
brahial se dispune în trei fascicule, care sunt denumite după poziţia lor faţă de
artera axilară:
- fasciculul lateral (Fasciculus lateralis) este format din diviziunile anterioare ale
trunchiului superior şi mijlociu şi este situat lateral de artera axilară. Din acest fascicul
iau naştere nervul musculocutanat şi rădăcina laterală a nervului median.
- fasciculul medial (Fasciculus medialis) este format din diviziunea anteri-
oară a trunchiului inferior şi este situat medial de artera axilară. Din acest fascicul
iau naştere rădăcina medială a nervului median, nervul ulnar, nervul cutanat medial
al braţului şi nervul cutanat medial al antebraţului.
- fasciculul posterior (Fasciculus posterior) este format din diviziunile
posterioare ale celor trei trunchiuri şi este situat posterior de artera axilară. Din
acest fascicul iau naştere nervul radial şi nervul axilar.
Nervii brahiali ai părţii infraclaviculare sunt nervul axilar, nervul radial, nervul
musculocutanat, nervul median, nervul ulnar şi nervii cutanaţi mediali ai braţului şi
antebraţului:

Nervul axilar (N. axillaris) provine din fasciculul posterior şi părăseşte axila
prin spaţiul humerotricipital. Inervează prin ramuri musculare (Rr musculares)
muşchiul deltoid şi muşchiul rotund mic şi dă un nerv cutanat lateral superior al
braţului (N cutaneus brachii lateralis superior), care devine superficial la marginea
dorsală a deltoidului şi inervează pielea regiunii deltoidiene.

Nervul radial (N. radialis) provine din fasciculul posterior al plexului brahial.
În axilă este aşezat pe muşchii subscapular şi rotund mare. Trece posterior, pe sub
muşchiul rotund mare şi pătrunde în şantul nervului radial de pe faţa posterioară a
humerusui. În şanţ emite nervul cutanat posterior al braţului (N. cutaneus brachii
posterior), care devine superficial posterior, în 1/3 superolaterală a braţului şi nervul
cutanat posterior al antebraţului (N. cutaneus antebrachii posterior), care devine
superficial pe faţa posterioară a braţului în 1/3 inferioară. Străbate septul inter-
muscular lateral şi apare în 1/3 inferioară a şanţului bicipital lateral, unde emite nervul
cutanat lateral inferior al braţului (N. cutaneus brachii lateralis inferior). Pe braţ emite

57
ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii triceps, anconeu, brahioradial,
extensor lung şi scurt ai carpului. La nivelul regiunii cubitale anterioare se împarte în
două ramuri:
- ramura profundă (R. profundus) străbate muşchiul supinator pe care îl
inervează, devine posterioară şi inervează muşchii extensor al degetelor, extensor al
degetului mic şi extensor ulnar al carpului. Se continuă pe faţa posterioară a
membranei interosoase cu nervul interosos posterior al antebraţului (N. interosseus
antebrachii posterior), care mai inervează şi el muşchii abductor lung al policelui,
extensor scurt şi lung ai policelui şi extensorul indicelui.
- ramura superficială (R. superficialis) rămâne pe partea anterioară, coboară
lateral şi relativ superficial, împreună cu mănunchiul vascular radial. În 1/3 inferioară
a antebraţului perforează fascia, trece posterior şi se îndreaptă spre dosul mâinii.
Pe dosul mâinii se ramifică în nervii digitali dorsali (Nn. digitales dorsales) şi o
ramură comunicantă cu nervul ulnar (R. communicans ulnaris). Inervează senzitiv
cinci laturi de deget (întreaga faţa posterioară a policelui şi 2/3 proximale la indice şi la
jumătatea laterală a degetului mijlociu).
Faţa posterioară a degetului mijlociu este inervată de nervi digitali dorsali din radial şi ulnar,
iar falanga distală de nervii digitali palmari proprii ai medianului.

Nervul musculocutanat (N. musculocutaneus) ia naştere din fasciculul

lateral, străbate axila şi apoi traversează muşchiul coracobrahial, după care îl găsim în
interstiţiul dintre muşchii biceps brahial şi brahial. Dă ramuri musculare (Rr.
musculares) pentru muşchii coracobrahial, biceps brahial şi brahial şi se termină cu
nervul cutanat lateral al antebraţului (N. cutaneus antebrachii lateralis). Nervul
cutanat lateral al antebraţului devine superficial în partea inferioară a şanţului
bicipital lateral şi apoi coboară pe antebraţ însoţind vena cefalică.

Nervul median (N. medianus) se formează anterior de artera axilară din

două rădăcini: rădăcina medială (Radix medialis nervi mediani) şi rădăcina laterală
(Radix lateralis nervi mediani). Coboară pe braţ, în şanţul bicipital medial, mai întâi
anterolateral de arteră, apoi în 1/3 inferioară a braţului trece oblic peste artera
brahială şi devine medial. Nu emite ramuri la nivelul braţului. În regiunea cubitală
anterioară trece printre capetele de origine ale muşchiului pronator rotund şi apoi
trece pe antebraţ. Pe antebraţ pătrunde pe sub muşchiul flexor superficial al degetelor,

58
iar în partea anterioară a antebraţului îl găsim între tendoanele muşchilor flexor radial
al carpului şi palmarul lung. Pe antebraţ nervul median emite:
- ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii pronator rotund, flexor
radial al carpului, palmar lung, flexor superficial al degetelor, partea laterală (degetele
II-III) a flexorului profund al degetelor şi flexorul lung al policelui,
- nervul interosos anterior al antebraţului (N. interosseus antebrachii
anterior) coboară pe membrana interosoasă şi inervează muşchiul pătratul pronator.
Înainte de a trece prin canalul carpian, nervul median emite o ramură cutanată
palmară (Ramus palmaris), care se distribuie zonelor tenariană şi centrală ale palmei.
Nervul median trece prin canalul carpian şi se împarte în nervi digitali
palmari comuni (Nn digitales palmares communes), care se vor distribui la primele
7 laturi de degete, sub forma nervilor digitali palmari proprii (Nn digitales palmares
proprii) şi o ramură comunicantă cu nervul ulnar (R. communicans cum nervo ulnari).
Nervul digital palmar comun al policelui participă la inervaţia motorie a muşchiului abductor
scurt al policelui (împreună cu ramura superficială a nervului radial) şi a muşchilor oponent al policelui
şi flexor scurt al policelui (împreună cu nervul ulnar).

Nervul ulnar (N. ulnaris) face parte din fasciculul medial. Coboară medial de
artera axilară apoi medial de artera brahială, în şanţul bicipital medial. Nu dă ramuri
pentru braţ. La jumătatea braţului perforează septul intermuscular medial şi trece
posterior, medial de capul medial al tricepsului. Este însoţit de artera colaterală ulnară
superioară. În regiunea cubitală posterioară trece prin şanţul nevului ulnar de pe faţa
posterioară a epifizei inferioare a humerusului, apoi trece printre capetele de origine ale
muşchiului flexor ulnar al carpului. Inervează muşchiul flexor ulnar al carpului şi
jumătatea ulnară a flexorului profund al degetelor (degetele IV-V) prin ramuri
musculare (Rr. musculares). Pe antebraţ coboară împreună cu artera ulnară,
devine ceva mai superficial în 1/3 inferioară şi emite o ramură cutanată dorsală (R.
dorsalis), care asigură inervaţia cutanată a 5 margini de deget, prin nervii digitali
dorsali (Nn. digitales dorsales) şi o ramură palmară (R. palmaris) pentru tegumentul
hipotenarului. Străbate canalul ulnar pe deasupra retinaculului flexorilor, lateral de
piziform şi se împarte în: ramura profundă (R. profundus) pentru majoritatea muşchilor
palmei şi ramura superficială (R. superficialis), care se împarte în doi nervi digitali
palmari comuni (Nn. digitales palmares communes), care emit trei nervi digitali
palmari proprii (Nn. digitales palmares proprii), pentru ultimele 3 margini de deget.

59
 Nervul cutanat medial al braţului (N. cutaneus brachii medialis) pro-
vine din fasciculul medial, devine superficial în partea superioară a şanţului bicipital
medial şi inervează jumătatea medială a braţului. Se anastomozează cu ramurile
cutanate ale nervilor intercostobrahiali (Nn. intercostobrachiales), care provin din
nervii toracici T2-3.

Nervul cutanat medial al antebraţului (N. cutaneus antebrachii

medialis) provine tot din fasciculul medial şi devine superficial în 1/3 inferioară a
braţului, se bifurcă şi străbate fascia superficială împreună cu vena bazilică. Inervează
jumătatea medială a antebraţului prin:
- ramura anterioară (R. anterior) este anteromedial de venă,
- ramura posterioară (R. posterior) este situată posterolateral.

REGIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR

60
 (Regiones membri inferiores)

Regiunile membrului superior se împart în regiunea umărului, regiunea

brahială, regiunea cotului, regiunea antebraţului şi regiunea mâinii.

REGIUNILE UMĂRULUI

Regiunea umărului este aşezată în jurul articulaţiei umărului. Singura regiune

a membrului superior situată aici este regiunea deltoidiană. Datorită legăturilor
strânse cu membrul superior, vom prezenta aici şi regiunea axilară, care aparţine
toracelui şi regiunea scapulară, care aparţine spatelui.

REGIUNEA DELTOIDIANĂ
(Regio deltoidea)

Este o regiune triunghiulară, convexă, aflată pe partea laterală a articulaţiei

umărului.
(delta Δ literă grecească)

Limite:
- superior – originea muşchiului deltoid, adică 1/3 laterală a claviculei, acromionul
şi partea laterală a spinei scapulei. Această limită desparte regiunea deltoidiană de
regiunea laterală a gâtului.
- anterior – marginea anterioară a deltoidului. Aici se învecinează cu regiunea
pectorală a toracelui.
- posterior – marginea posterioară a deltoidului. Aici se învecinează cu regiunea
scapulară a spatelui.
Regiunea deltoidiană se învecinează indirect şi cu regiunea axilară.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă şi se palpează extremitatea

laterală a claviculei, acomionul şi spina scapulei. Paralel cu marginea anterioară a
regiunii se observă în subcutis vena cefalică.

Inervaţia cutanată a regiunii deltoidiene este asigurată de:

61
 - nervul cutanat brahial lateral superior (N cutaneus brachii lateralis superior),
ramură a nervului axilar, care devine superficial la marginea dorsală a deltoidului.
- nervii supraclaviculari laterali (Nn supraclaviculares laterales) ramuri ale
plexului cervical inervează tegumentul anterosuperior al regiunii.
Planul de acoperire conţine o piele groasă, un subcutis bine reprezentat şi
fascia deltoidă. În subcutis se interpune inconstant, între acromion şi piele, bursa
subcutanată acromială.

Conţinutul regiunii este reprezentat de muşchiul deltoid, câteva tendoane

ale muşchilor umărului şi mănunchiul vasculonervos circumflex humeral. Tendoanele
muşchilor perihumerali sunt aşezate astfel: anterior – muşchiul subscapular, muşchiul
rotund mare şi muşchiul marele dorsal, superior – muşchiul supraspinos şi posterior
– muşchiul infraspinos şi muşchiul rotund mic.
Între muşchii perihumerali şi humerus se interpun patru burse: bursa sub-
tendinoasă a muşchiului subscapular, bursa subtendinoasă a muşchiului rotund
mare, bursa subtendinoasă a muşchiului marele dorsal, bursa subtendinoasă a
muşchiului infraspinos.
- muşchiul deltoid este un muşchi lat, destul de gros, de formă triunghiulară,
multipenat, care dă formă umărului. Între muşchiul deltoid şi tuberculul mare al
humerusului se interpune bursa subdeltoidiană.

Mănunchiul vasculonervos circumflex humeral pătrunde în regiune prin hiatul

axilar lateral (spaţiul humerotricipital), care este şi comunicarea dintre regiunea
axilară şi regiunea deltoidiană. Mănunchiul este format din:
- artera circumflexă humerală posterioară se desprinde din segmentul post-
pectoral al arterei axilare. Trece prin hiatul axilar lateral. Este principala arteră a
regiunii deltoidiene. Formează în jurul gâtului humerusului o anastomoză cu artera
circumflexă humerală anterioară, ramură a aceleaşi artere axilare. Ultima se
distribuie articulaţiei umărului, dar şi muşchilor biceps brahial, coracobrahial şi
deltoid.
- nervul axilar numit şi circumflex, provine din fasciculul posterior şi părăseşte
axila prin spaţiul humerotricipital, însoţind artera circumflexă humerală posterioară.
Muşchiul deltoid mai primeşte vascularizaţie şi prin ramura deltoidiană a
arterei brahiale profunde.
62
 REGIUNEA AXILARĂ
(Regio axillaris)
Regiunea axilară se află la locul de întâlnire dintre membrul superior, torace şi spate. Ea este
acoperită de regiunea pectorală şi de regiunea deltoidiană. La suprafaţă se află numai porţiunea
limitată de muşchii pectoral mare şi marele dorsal, adică baza piramidei axilare. Piramida axilară mai
are un corespondent la suprafaţă şi anume fosa infraclaviculară. Această regiune datorită poziţiei şi
mai ales datorită conţinutului ei are legături mai strânse cu membrul superior, dar topografic face
parte din regiunile toracice. De asemenea regiunea axilară are conexiuni strânse cu regiunea scapulară
a spatelui.

Fosa axilară (Fossa axillaris) reprezintă baza uşor scobită a piramidei axilare.
Limitele fosei axilare sunt
- anterior - marginea liberă a muşchiului pectoral mare, care la suprafaţă formează un pliu axilar
anterior, corespunzător liniei axilare anterioare (Linea axillaris anterior),
- posterior - marginea liberă a muşchiului marele dorsal, care de asemenea formează un pliu
axilar posterior, corespunzător liniei axilare posterioare ((Linea axillaris posterior),
- lateral şi medial se găsesc două plici rezultate prin răsfrângerea pielii braţului pe torace.
Distanţa dintre cele două plici depinde de poziţia braţului. Când braţul este lipit de corp cele două linii
sunt foate apropiate şi se suprapun. Când braţul este în adducţie forţată (elevaţie) distanţa dintre
plici este maximă.
Tegumentul relativ subţire al fosei axilare este acoperit cu părul axilar (Hirci) şi conţine
numerose glande cutanate (Glandulae cutis), atât sudoripare cât şi sebacee. Inervaţia cutanată a fosei
axilare este dată de ramurile cutanate pectorale laterale, din nervii intercostali.

(lat. hircus-i = ţap)

Subcutanat găsim fascia axilară, o continuare a fasciei toracice şi a fasciei braţului. Fascia
axilară este aderentă la tegument şi suspendată de fascia clavipectorală şi de fascia pectorală prin
ligamentul suspensor al axilei (Lig. suspensorium axillae) al lui Gerdy 1. Acest ligament, cunoscut
şi ca ligamentul lui Campbell 2, contribuie la păstrarea formei axilei.

Pereţii regiunii axilare sunt formaţi din muşchi şi fascii şi sunt în număr de patru:
- peretele anterior este format la suprafaţă de partea liberă a muşchiului pectoral mare şi fascia
pectorală, iar în profunzime de muşchiul pectoral mic, muşchiul subclavicular şi fascia clavi-pectorală.
- peretele posterior este format din partea liberă a muşchiului marele dorsal şi de muşchiul
subscapular.
- peretele medial este format din muşchiul dinţat anterior şi fascia toracică.
- peretele lateral este format din muşchiul coracobrahial şi din capul scurt al muşchiului
biceps brahial, acoperiţi de fascia brahială.

1
GERDY Pierre N (1797-1856) chirurg francez.
2
CAMPBELL William F (1863-1926) chirurg American.
63
 Conţinutul regiunii axilare este următorul:
1. Artera axilara ocupă zona centrală a regiunii axilare. Ea continuă artera subclaviculară de la
marginea inferioară a coastei I şi se continuă cu artera brahială la marginea inferioară a muşchiului
rotund mare. Se împarte în trei părţi:
- prima parte este situată între coasta I şi marginea superioară a muşchiului pectoral
mic şi dă o singură ramură – artera toracică superioară,
- a doua parte este situată în spatele muşchiului pectoral mic şi emite două ramuri,
una medială – artera toracoacromială şi alta laterală – artera toracică laterală,
- a treia parte este situată între muşchii pectoral mic şi rotund mare şi dă trei ramuri:
- artera subscapulară care este şi cea mai importantă ramură a arterei
axilare,
- artera circumflexă anterioară şi artera circumflexă posterioară, care pot
forma şi un trunchi comun.
2. Vena axilară este situată medial de arteră, dar venele din axilă sunt mai numeroase decât
arterele, au o mare variabilitate şi formează anastomoze. Vena axilară colectează următoarele vene:
- vena cefalică adună sângele de la nivelul membrului superior, dar şi de la peretele
anterior al toracelui prin vena toracoacromialis. Ea poate fi dublată de o venă cefalică
accesorie.

- vena toracică laterală însoţeşte artera omonimă şi adună sângele de la partea

laterală a peretelui toracic, inclusiv de la sân. Această venă este mai scurtă şi are un calibru mai
mic decât următoarea.

- venele toracoepigastrice se găsesc pe peretele anterolateral al toracelui,

aproximativ în linia axilară mijlocie şi adună sângele venos de la nivelul peretelui anterior al
toracelui, dar şi al peretelui ventral al abdomenului. Sunt principalele vene ale exotoracelui şi
se varsă în vena axilară.

- vena toracodorsală este situată pe peretele posterolateral al toracelui şi se varsă în

vena axilară prin intermediul venelor circumflexă a scapulei şi subscapulară.

3. Plexul brahial este situat în jurul arterei axilare. În regiune se găsesc trunchiurile plexului
brahial, diviziunile anterioare şi posterioare şi fasciculele plexului brahial. Mai înainte de a vorbi de
fasciculele plexului brahial amintim că plexul brahial se împarte în raport cu clavicula într-o parte
supraclaviculară şi alta infraclaviculară.

Partea supraclaviculară cuprinde rădăcinile şi trunchiurile plexului brahial. Din această porţiune se
desprind o serie de nervi, care pătrund în regiune:
1
- nervul toracic lung al lui Bell ia naştere din trunchiul superior şi din cel mijlociu (C 4-C7),
ocoleşte posterior vasele subclaviculare şi se îndreaptă anterior spre muşchiul dinţat anterior, pe
care îl inervează.

1
BELL Charles (1774-1842) anatomist, fiziolog şi chirurg scoţian.
64
 - nervul subclavicular porneşte din trunchiul superior şi coboară anterior de artera subclaviculară,
la muşchiul subclavicular.
- nervii subscapulari sunt în număr de doi. Nervul subscapular superior ia naştere din
trunchiul superior, iar nervul subscapular inferior se desprinde ceva mai jos din fasciculul posterior.
Nervii subscapulari coboară pe peretele posterior al axilei la muşchiul subscapular. Nervul subscapular
inferior inervează şi muşchiul rotund mare.
- nervul toracodorsal porneşte din fasciculul posterior spre muşchiul marele dorsal.
- nervul pectoral medial se desprinde din trunchiul superior, trece anterior de vasele subclaviculare
se anastomozează cu nervul pectoral lateral şi inervează în primul rând muşchiul pectoral mare, dar
şi pe cel mic.
- nervul pectoral lateral porneşte din trunchiul inferior şi din cel mijlociu şi inervează muşchiul
pectoral mic, dar se şi anastomozează cu nervul pectoral medial .
Partea infraclaviculară cuprinde fasciculele plexului brahial şi nervii brahiali care se desprind
din acestea. Imediat sub claviculă plexul brahial se dispune în trei fascicule, care sunt denumite
după poziţia lor faţă de artera axilară:
- fasciculul lateral este format din diviziunile anterioare ale trunchiului superior şi mijlociu şi
este situat lateral de artera axilară. Din acest fascicul iau naştere nervul musculocutanat şi rădăcina
laterală a nervului median.
- fasciculul medial este format din diviziunea anterioară a trunchiului inferior şi este situat
medial de artera axilară. Din acest fascicul iau naştere rădăcina medială a nervului median, nervul
ulnar, nervul cutanat medial al braţului şi nervul cutanat medial al antebraţului.
- fasciculul posterior este format din diviziunile posterioare ale celor trei trunchiuri şi este situat
posterior de artera axilară. Din acest fascicul iau naştere nervul radial şi nervul axilar.
4. Nodurile limfaticele axilare sunt cuprinse într-un ţesut fibrogrăsos şi sunt unite între ele
prin vase limfatice formînd plexul limfatic axilar (Plexus lymphaticus axillaris). Ele sunt grupate
astfel:
- nodurile pectorale sau anterioare sunt reprezentate de 3-4 noduri limfatice situate de-a lungul
venei toracice laterale şi pe marginea inferioară a muşchiului pectoral mic. Eferenţele acestor noduri
conduc spre nodurile centrale.
- nodurile humerale sau laterale sunt în număr de 4-6 şi sunt aşezate medial şi posterior de vena
axilară. Eferenţele acestor noduri conduc şi ele spre nodurile centrale.
- nodurile subscapulare sau posterioare sunt în număr de 6-7 şi se ataşează venei
subscapulare. Limfa se îndreaptă spre nodurile centrale.
- nodurile centrale sunt reprezentate de 3-4 noduri mari aşezate lângă porţiunea a doua
(retropectorală) a arterei axilare. De la nodurile centrale limfa este condusă spre nodurile apicale.
- nodurile apicale sunt aşezate lângă prima porţiune a arterei axilare, la vârful axilei. De aici
limfa este condusă spre nodurile infra şi supraclaviculare şi în final spre canalul limfatic drept şi canalul
toracic.

65
 REGIUNEA SCAPULARĂ
(Regio scapularis)
Regiunea scapulară sau regiunea omoplatului este o regiune a spatelui, care are legături
strânse cu membrul superior, motiv pentru care unii anatomişti o predau la regiunile membrului
superior. Regiunea este în strânsă legătură şi cu regiunea axilară a toracelui, cu care comunică prin hiatul
axilar medial. Regiunea corespunde în linii generale cu marginile scapulei şi cuprinde formaţiuni
anatomice ataşate spatelui. Regiunea se învecinează superior cu regiunea cervicală laterală, inferior
cu regiunea infrascapulară, medial cu regiunea vertebrală şi lateral cu regiunea deltoidiană.

Limite Este o regiune simetrică, de formă aproximativ triunghiulară, cu vârful în jos, situată
în partea superolaterală a spatelui, care are ca limite marginile scapulei cu unele precizări. Unghiul
lateral al scapulei este cuprins, în mare parte, în regiunea deltoidiană, iar limita laterală a regiunii se
extinde mai lateral decât marginea scapulei prin prezenţa muşchilor rotund mare şi mic. Limita laterală
este marginea posterioară a muşchiului deltoid, iar limita inferioară este reprezentată de marginea
inferioară a muşchiului rotund mare.

Forma exterioară Se observă sub piele relieful scapulei, mai ales spina scapulei, marginea
medială şi unghiul inferior al acesteia. Unghiul inferior al scapulei este ţinut ataşat de peretele toracic
posterior prin muşchiul marele dorsal. Se mai observă cele două fose, supra-spinoasă şi infraspinoasă,
relieful muşchiului trapez şi relieful marginii posteriore a deltoidului.

Pielea este relativ groasă, iar subcutisul bine reprezentat.

Inervaţia cutanată a regiunii scapulare este reprezentată de ramurile cutanate posterioare din
ramurile dorsale ale nervilor spinali toracici corespunzători.

Conţinutul regiunii scapulare este reprezentat de un plan superficial muscular şi de

două loji osteofibroase.

Planul muscular superficial este reprezentat de muşchii trapez şi marele dorsal.

Muşchiul trapez acoperă mare parte din regiune, lăsând neacoperită numai o mică parte latero-
inferioară şi bineînţeles o parte din spina scapulei pe care se inseră. Muşchiul marele dorsal trece
numai peste unghiul inferior al scapulei, fiind situat sub muşchiul trapez.
În planul profund se găsesc cele două fose ale scapulei: fosa supraspinoasă şi fosa infra-
spinoasă. Cele două fose sunt separate de spina scapulei.

Loja supraspinoasă este formată din fosa supraspinoasă, muşchiul supraspinos şi fascia
supraspinoasă, precum şi mănunchiul vasculonervos suprascapular.
- muşchiul supraspinos este un muşchi al umărului, care ocupă loja supraspinoasă. Muşchiul
supraspinos iniţiază abducţia şi colaborează cu deltoidul în această acţiune. În plus supraspinosul are şi
o acţiune de rotaţie externă a braţului. Muşchiul este acoperit de fascia supraspinoasă.
- artera suprascapulară este ramură a arterei subclaviculare, care abordează regiunea la nivelul
marginii superioare a scapulei. Artera pătrunde în loja supraspinoasă pe deasupra ligamentului trasvers

66
superior al scapulei, apoi coboară spre spina scapulei şi trece în loja infraspinoasă, lateral de baza spinei.
La trecerea în loja infraspinoasă, artera trece împreună cu nervul suprascapular pe sub ligamentul
transvers inferior al scapulei, care poate să fie inconstant. Artera suprascapulară participă la formarea
cercului arterial periscapular.
- nervul suprascapular provine din partea supraclaviculară a plexului brahial. Pătrunde în
regiune prin incizura scapulei, pe sub ligamentul transvers superior al scapulei. Apoi însoţeşte artera
suprascapulară până în loja infraspinoasă.

Loja infraspinoasă este formată din fosa infraspinoasă, muşchiul infraspinos şi fascia infra-
spinoasă, muşchii rotund mare şi mic, precum şi mănunchiul vasculonervos suprascapular. Tot în
loja infraspinoasă găsim şi hiatul axilar medial şi artera circumflexă a scapulei.
- muşchiul infraspinos este un muşchi al umărului, care ocupă loja infraspinoasă. Intre tendonul
de inserţie şi humerus se află bursa subtendinoasă a muşchiului infraspinos. Muşchiul infraspinos
menţine capul humerusului în articulaţie. Muşchiul este acoperit de fascia infraspinoasă..
- muşchiul rotund mic are originea pe 2/3 superioare ale marginii laterale a scapulei.
- muşchiul rotund mare are originea pe 1/3 inferioară a marginii laterale a scapulei şi pe
unghiul inferior al omoplatului. Intre tendonul de inserţie şi humerus se află bursa subtendinoasă a
muş-chiului rotund mare.
Cei doi muşchi rotunzi, împreună cu capul lung al tricepsului, cu humerusul şi scapula
formează hiatusurile axilare lateral şi medial.

Hiatul axilar lateral, spaţiul quadrangular sau spaţiul birondohumerotricipital este delimitat supe-
rior de rotundul mic, inferior de rotundul mare, lateral de humerus şi medial de capul lung al tricep-
sului. Hiatul axilar lateral aparţine de regiunea deltoidiană şi realizează comunicarea dintre regiunea
axilară şi regiunea deltoidiană. Prin spaţiul quadrangular trec nervul axilar (circumflex) şi vasele
circumflexe humerale posterioare.

Hiatul axilar medial, spaţiul triangular sau spaţiul birondoomotricipital este delimitat superior de
rotundul mic, inferior de rotundul mare şi lateral de capul lung al tricepsului. Hiatul axilar medial aparţine
de regiunea scapulară şi realizează comunicarea dintre regiunea axilară şi regiunea scapulară. Prin
hiatul axilar medial trece artera şi vena circumflexă a scapulei.

Cercul arterial periscapular reprezintă o anastomoză subclavioaxilară sau o cale derivativă a

axului subclavioaxilar.
Ramurile arterei subclaviculare sunt:
- artera dorsală a scapulei (A. dorsalis scapulae) provine din ramura profundă (a. dorsală a
scapulei) a arterei transversale a gâtului sau inconstant, provine direct din artera transversală a gâtului,
ca ramură terminală. Artera dorsală a scapulei coboară pe marginea medială a scapulei şi în 1/3
inferioară a scapulei se anastomozează cu celelalte două.

67
 - artera suprascapulară (A. suprascapularis) este ramură directă a subclaviei care coboară în
partea laterală a scapulei, trecând prin loja supraspinoasă, apoi prin cea infraspinoasă şi se anas-
tomozează cu artera dorsală a scapulei.
Ramura arterei axilare este:
- artera circumflexă a scapulei (A. circumflexa scapulae) este ramura de bifurcaţie pos-
terioară a arterei subscapulare, care la rândul ei este ramură terminală a arterei axilare. Artera
circumflexă a scapulei abordează scapula pe marginea laterală a acesteia şi completează
componenta laterală a cercului periscapular.

Referiri practice:
Existenţa cercului arterial periscapular crează premisa ligaturării arterei axilare, deasupra
emergenţei arterei subscapulare. Practic nu se recomandă ligatura arterei axilare.

68
 REGIUNEA BRAŢULUI
(Regio brachialis)

Regiunea braţului este situată în jurul humerusului. Există o regiune brahială

anterioară şi una posterioară.

REGIUNEA BRAHIALĂ ANTERIOARĂ

(Regio brachialis anterior)

Este o regiune convexă situată în partea anterioară a braţului.

Limite:
- superior – marginea liberă a muşchiului pectoral mare.
- lateral – marginea laterală a braţului şi septul intermuscular lateral.
- medial – marginea medială a braţului şi septul intermuscular medial.
- inferior – o linie convenţională transversală, care trece la 3-4 cm superior
de cei doi epicondili ai humerusului. Linia care uneşte epicondilii humerusului se
află aproximativ la înălţimea plicii cotului.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă relieful muşchiului biceps

brahial şi şanţurile bicipitale medial şi lateral, aflate de o parte şi de alta a muşchiului
biceps brahial. În subcutis, se observă vena cefalică, în şanţul bicipital lateral şi vena
bazilică, în şanţul bicipital medial.

Inervaţia cutanată a regiunii brahiale anterioare este asigurată de:

- nervul cutanat brahial lateral inferior (N. cutaneus brachii lateralis inferior),
ramura nervului radial.
- nervul cutanat brahial medial (N. cutaneus brachii medialis) provine din
fasciculul medial al plexului brahial şi inervează jumătatea medială a braţului.
- ramuri cutanate ale nervilor intercostobrahiali (Nn. intercostobrachiales),
care provin din nervii toracici T2-3. Se anastomozează cu nervul cutanat brahial medial.
Prezentarea cu exactitate a inervaţiei cutanate a unei regiuni este destul de dificilă, datorită
diferenţelor de inervaţie şi a delimitării regiunii. Regiunea brahială anterioară mai poate fi inervată şi
de nervul cutanat brahial lateral superior (caracteristic regiunii deltoidiene) şi de nervul cutanat
antebrahial medial (caracteristic regiunilor cubitală şi antebrahială anterioare).

69
 Planul de acoperire conţine, lateral, o piele mai groasă şi acoperită de fire de
păr şi medial, mai subţire şi fără păr. Subcutisul este variabil şi conţine venele
cefalică şi bazilică. Sub acesta se găseşte fascia braţului.

Conţinutul regiunii este reprezentat de muşchii biceps brahial, brahial şi

coracobrahial şi de mănunchiul vasculonervos brahial.
- muşchiul biceps brahial este un muşchi fuziform, situat superficial.
- muşchiul coracobrahial este cel mai mic muşchi al braţului. Acesta este
situat medial de capul scurt al bicepsului. Este prezent numai în partea superioară a
regiunii. Între tendonul de origine şi muşchiul subscapular se interpune relativ
frecvent bursa muşchiului coracobrahial.
- muşchiul brahial este un muşchi profund, situat în jumătatea inferioară a
braţului, sub muşchiul biceps brahial.

Mănunchiul vasculonervos brahial este format din artera brahială, venele brahiale
şi nervul median. Acest mănunchi este situat în profunzimea şanţului bicipital medial,
anterior de septul intermuscular medial. În porţiunea centrală a braţului, şanţul
bicipital medial se prelungeşte spre interstiţiul dintre muşchii biceps şi brahial,
cuprizând şi nervul musculocutanat. În partea superioară şanţul mai cuprinde şi
nervii cutanat antebrahial medial şi ulnar.
- artera brahială continuă artera axilară, de care este delimitată de marginea
inferioară a muşchiului pectoral mare. Pe braţ coboară vertical, în şanţul bicipital
medial. Pătrunde apoi în regiunea cubitală anterioară. Emite următoarele ramuri:
- artera profundă a braţului este principală ramură a arterei brahiale.
Se desprinde în partea superioară a braţului, în şanţul bicipital medial,
străbate septul intermuscular medial şi trece în regiunea brahială posterioară.
- artera colaterală ulnară superioară este ramura colaterală a arterei
brahiale. Se poate desprinde şi din artera brahială profundă. Se desprinde la
jumătatea braţului. După desprindere trece posterior, prin septul intermuscular
medial.
- artera colaterală ulnară inferioară este ramura colaterală a arterei
brahiale, care se desprinde în apropierea epifizei distale a humerusului.
Trece şi ea posterior, prin septul intermuscular.

70
 - venele brahiale sunt în număr de două şi însoţesc artera brahială. Într-una
din aceste vene se varsă vena bazilică. Cele două vene brahiale se unesc şi
formează vena axilară. Vena bazilică este o venă superficială, care se află în şanţul
bicipital medial, la jumătatea căruia pătrunde în profunzime şi se varsă în una din
venele brahiale.
- nervul median se formează anterior de artera axilară din rădăcina medială şi
rădăcina laterală. Coboară pe braţ, în şanţul bicipital medial, mai întâi anterolateral
de arteră, apoi în 1/3 inferioară a braţului trece oblic peste artera brahială şi devine
medial. Nu emite ramuri la nivelul braţului.
- nervul musculocutanat ia naştere din fasciculul lateral, străbate axila şi apoi
traversează muşchiul coracobrahial, după care îl găsim în interstiţiul dintre muşchii
biceps brahial şi brahial. Dă ramuri musculare pentru muşchii coracobrahial, biceps
brahial şi brahial şi se termină cu nervul cutanat lateral al antebraţului. Nervul cutanat
lateral al antebraţului devine superficial în partea inferioară a şanţului bicipital lateral
şi apoi coboară pe antebraţ însoţind vena cefalică.
- nervul cutanat antebrahial medial provine din fasciculul medial al plexului
brahial. Pătrunde în şanţul bicipital medial şi devine superficial în 1/3 inferioară a
braţului. Străbate fascia superficială împreună cu vena bazilică. Inervează jumătatea
medială a antebraţului.
- nervul ulnar face parte din fasciculul medial. Coboară medial de artera brahială,
în şanţul bicipital medial. Nu dă ramuri pentru braţ. La jumătatea braţului sau ceva mai
sus, perforează septul intermuscular medial şi trece posterior.

71
 REGIUNEA BRAHIALĂ POSTERIOARĂ
(Regio brachialis posterior)

Este o regiune convexă situată în partea posterioară a braţului

Limite:
- superior – marginea posterioară a muşchiului deltoid.
- lateral – marginea laterală a braţului şi septul intermuscular lateral.
- medial – marginea medială a braţului şi septul intermuscular medial.
- inferior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm superior de
cei doi epicondili ai humerusului, aproximativ la înălţimea olecranului.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă relieful muşchiului triceps

brahial, mai ales capul lung şi cel lateral.

Inervaţia cutanată a regiunii brahiale anterioare este asigurată de:

- nervul cutanat brahial posterior (N. cutaneus brachii posterior), ramura
nervului radial.

Conţinutul regiunii este reprezentat de muşchiul triceps brahial şi de două

mănunchiuri vasculonervose:.
- muşchiul triceps brahial este un muşchi fuziform, care dă forma regiunii
posterioare a braţului. Capul medial se continuă pe antebraţ cu muşchiul anconeu.
În interiorul tendonului de inserţie este prezentă uneori bursă intratendinoasă a lui
Monro 1.

Mănunchiul vasculonervos radial profund este mănunchiul principal al regiunii.

Este adăpostit de şanţul nervului radial, aflat pe faţa posterioară a humerusului.
Acest şanţ este delimitat superior de capul lateral al muşchiului triceps şi inferior de
capul medial al aceluiaşi muşchi. Mănunchiul este format din artera profundă a
braţului şi nervul radial. Nu există vene nominalizate la acest nivel.

1
MONRO Alexander senior I (1697-1767) anatomist şi chirurg scoţian.
72
 - artera profundă a braţului este principală ramură a arterei brahiale. Se
desprinde în partea superioară a braţului, în şanţul bicipital medial, străbate septul
intermuscular medial şi trece în regiunea brahială posterioară. Străbate şanţul
nervului radial şi apoi se împarte în ramurile ei terminale. Artera brahială profundă
are următoarele ramuri:
- arterele nutritive ale humerusului pătrund în interiorul diafizei humerusului,
aproximativ la jumătatea acesteia.
- ramura deltoidiană,
- artera colaterală mijlocie este ramura terminală medială. Se desprinde
în şanţul radial şi pătrunde între capul medial şi cel lateral al tricepsului.
- artera colaterală radială este ramura terminală laterală. Continuă axul
arterei profunde brahiale.
- nervul radial însoţeşte artera profundă a braţului, fiind situat inferomedial de
ea. Pătrunde în regiune pe sub muşchiul rotund mare. Străbate septul intermuscular
lateral şi apare în 1/3 inferioară a şanţului bicipital lateral. Emite:
- nervul cutanat brahial posterior, care devine superficial în 1/3 supero-
laterală a braţului.
- nervul cutanat antebrahial posterior, care devine superficial în 1/3
inferioară a braţului.
- ramuri musculare pentru muşchii triceps, anconeu, brahioradial,
extensor lung şi scurt ai carpului.

Mănunchiul vasculonervos ulnar este format din nervul ulnar şi artera colaterală
ulnară superioară.
- artera colaterală ulnară superioară este ramura a arterei brahiale. Se poate
desprinde şi din artera brahială profundă. Se desprinde la jumătatea braţului. După
desprindere, trece posterior, prin septul intermuscular medial şi participă la irigarea
capului medial al tricepsului şi la formarea reţelei cubitale.
Artera colaterală ulnară inferioară este şi ea o ramură a arterei brahiale. Poate
face parte şi ea din acest mănunchi. Se desprinde în apropierea epifizei distale a
humerusului, trece posterior, prin septul intermuscular şi participă la formarea reţelei
cubitale.
- nervul ulnar pătrunde în regiune dinspre anterior, prin perforarea septului inter-
muscular medial, aproximativ la jumătatea braţului. Nu dă ramuri pe braţ.
73
 REGIUNEA COTULUI
(Regio cubitalis)

Regiunea cotului este situată în jurul articulaţiei cotului. Există o regiune

cubitală anterioară şi una posterioară.

REGIUNEA CUBITALĂ ANTERIOARĂ

(Regio cubitalis anterior)

Este o regiune concavă situată în partea anterioară a articulaţiei cotului.

Limite:
- superior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm superior
de cei doi epicondili ai humerusului. Linia care uneşte epicondilii humerusului se
află aproximativ la înălţimea plicii cotului.
- lateral – verticala care trece prin epicondilul lateral al humerusului.
- medial – verticala care trece prin epicondilul medial al humerusului.
- inferior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm inferior de
cei doi epicondili ai humerusului.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă o depresiune centrală

numită fosa cubitală (Fossa cubitalis). Această fosă este delimitată de trei reliefuri
musculare:
- superocentral – relieful muşchiului biceps brahial,
- inferolateral – relieful muşchilor epicondilieni laterali (extensorii mâinii),
- inferomedial – relieful muşchilor epicondilieni mediali (flexorii mâinii).

Inervaţia cutanată a regiunii cubitale anterioare este asigurată de:

- nervul cutanat brahial lateral inferior (N. cutaneus brachii lateralis inferior).
ramură a nervului radial.
- nervul cutanat brahial medial (N. cutaneus brachii medialis) din fasciculul
medial al plexului brahial,

74
 - nervul cutanat lateral al antebraţului (N. cutaneus antebrachii lateralis) este
ramura terminală a nervului musculocutanat. Devine superficial în partea inferioară
a şanţului bicipital lateral şi apoi coboară pe antebraţ însoţind vena cefalică.
- nervul cutanat antebrahial medial (N. cutaneus antebrachii medialis)
provine din fasciculul medial al plexului brahial, devine superficial în 1/3 inferioară a
braţului, se bifurcă şi străbate fascia superficială, împreună cu vena bazilică. Inervează
jumătatea medială a antebraţului.

Planul de acoperire conţine, lateral, o piele mai groasă şi acoperită de fire de

păr şi medial, mai subţire şi fără păr. Subcutisul este slab reprezentat şi conţine
venele cefalică şi bazilică. La nivelul cotului există vena mediană a cotului (V
mediana cubiti), care are o direcţie oblică, de jos în sus şi dinspre lateral spre
medial, unind vena cefalică a antebraţului cu vena bazilică. Vena mediană a
antebraţului (V. mediana antebrachii) este o venă situată anterior pe antebraţ, în
linia mediană a acestuia, fiind în general afluenta venei bazilice, dar sunt posibile
multiple variaţii anatomice. Ea este însoţită de ramura anterioară a nervului cutanat
antebrahial medial. Vena mediană a antebraţului poate lipsi sau se poate bifurca la
nivelul cotului, în vena intermediară cefalică şi vena intermediară bazilică (vene
nenominalizate).
Aponevroza bicipitală sau braţul fibros (Aponeurosis musculi bicipitis brachii/
1
Aponeurosis bicipitalis/Lacertus fibrosus), aponevroza lui Pirogov sau fascia
semilunară se separă din tendonul de inserţie al bicepsului brahial, are o direcţie
oblică spre medial şi se inseră pe partea ulnară a fasciei antebraţului. Această
aponevroză este o inserţie secundară a bicepsului brahial, de formă triunghiulară,
cu vârful la tendonul de inserţie, iar baza la extremitatea superomedială a fasciei
antebraţului.
Aponevroza bicipitală are şi rolul de a proteja artera brahială şi nervul median în cazul puncţiilor
venoase de la nivelul cotului. Acest rol a determinat în trecut denunumirea de fascia „grace Dieu“.
(lat. lacertus-i = braţ)
Nodurile limfatice cubitale sunt alcătuite din mai multe grupuri aflate în
apropierea epicondilului medial şi a venei bazilice. Drenează limfa de la antebraţ şi
mână, mai ales de la partea ulnară a acestora. Nodurile cubitale cuprind şi nodurile
supratrohleare, un mic grup situat în apropierea epicondilului medial al humerusului.

1
PIROGOV(Pirogoff) Nikolai I (1810-1881) chirurg rus.
75
 Conţinutul regiunii este reprezentat de cele trei grupe musculare menţionate
la fosa cubitală. Aceste grupe musculare sunt caracteristice regiunilor învecinate.
De asemenea şi mănunchiul vasculonervos cubital principal (medial) a fost sau va fi
prezentat la regiunile învecinate. Aici sunt de menţionat următoarele:
- artera brahială se bifurcă în ramurile sale terminale, corespunzător plicii
cotului. Această bifurcare se poate produce şi mai sus.
- nervul median în regiunea cubitală anterioară trece printre capetele de
origine ale muşchiului pronator rotund.

Mănunchiul vasculonervos cubital lateral este format din nervul radial şi

anastomoza dintre artera colaterală radială şi artera recurentă radială.
- nervul radial vine dinspre şanţul nervului radial de pe faţa posterioară a
humerusuluii, apoi străbate septul intermuscular lateral şi apare în 1/3 inferioară a
şanţului bicipital lateral, unde emite nervul cutanat lateral inferior al braţului. La nivelul
regiunii cubitale anterioare se împarte în două ramuri:
- ramura profundă străbate muşchiul supinator pe care îl inervează,
devine posterioară şi inervează muşchii extensor al degetelor, extensor al
degetului mic şi extensor ulnar al carpului.
- ramura superficială rămâne pe partea anterioară, coboară lateral şi
relativ superficial, împreună cu mănunchiul vascular radial.
- artera colaterală radială este ramura terminală laterală a arterei profunde a
braţului. Însoţeşte nervul radial, din şantul nervului radial şi până în şanţul bicipital
lateral. Continuă axul arterei profunde brahiale.
- artera recurentă radială se desprinde în porţiunea iniţială a arterei radiale,
deasupra muşchiului rotund pronator. Se recurbează superior, pătrunde în şanţul
bicipital lateral şi se anastomozează cu artera colaterală radială.

76
 REGIUNEA CUBITALĂ POSTERIOARĂ
(Regio cubitalis posterior)

Este o regiune cu reliefuri osoase proeminente situată în partea posterioară a

articulaţiei cotului.

Limite:
- superior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm superior
de cei doi epicondili ai humerusului. Cu antebraţul în extensie, cotul (olecranul) se
află aproximativ în linie cu cei doi epicondili.
- lateral – verticala care trece prin epicondilul lateral al humerusului.
- medial – verticala care trece prin epicondilul medial al humerusului.
- inferior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm inferior de
cei doi epicondili ai humerusului.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă proeminenţele date de

olecran şi cei doi epicondili ai humerusului. Cu antebraţul în extensie, cele trei
proeminenţe sunt aproximativ pe aceaşi linie, iar cu antebraţul în flexie, cele trei
proeminenţe formează un triunghi. Între olecran şi epicondilii humerusului se formează
două şanţuri paraolecraniene, unul medial şi altul lateral. Superior de olecran se
găseşte depresiunea supraolecraniană, unde se observă tendonul tricepsului.

Inervaţia cutanată a regiunii cubitale posterioare este asigurată de:

- nervul cutanat posterior al braţului (N. cutaneus brachii posterior) ramură a
nervului radial, care devine superficial în 1/3 superolaterală a braţului.
- nervul cutanat posterior al antebraţului (N. cutaneus antebrachii posterior)
ramură a nervului radial, care devine superficial în 1/3 inferioară a braţului.
La nivelul cotului participă la inervaţia cutanată şi nervii din regiunea anterioară.

Planul de acoperire conţine, o piele mai groasă şi plicaturată (în exces)

pentru a permite flexia antebraţului. Subcutisul este slab reprezentat. La nivelul
subcutisului, în dreptul olecranului, se află bursa subcutanată a olecranului.

77
 Conţinutul regiunii este reprezentat de inserţia muşchiului triceps brahial, de
muşchiul anconeu, de originea muşchilor epicondilieni laterali şi epicondilieni mediali,
de mănunchiul vasculonervos ulnar şi de reţeaua arterială cubitală.
- inserţia muşchiului triceps brahial se face pe olecranul ulnei. În interiorul
tendonului de inserţie este prezentă, uneori, bursa intratendinoasă a olecranului a
lui Monro 1.
- muşchiul anconeu este un muşchi superficial, de formă triunghiulară, cu vârful
la epicondilul lateral şi baza pe extremitatea superioară a ulnei. Muşchiul este
caracteristic regiunii cubitale posterioare.
(gr. ankon = cot)

Mănunchiul vasculonervos ulnar este format din nervul ulnar şi artera colaterală
ulnară superioară. Mănunchiul este situat în profunzimea şanţului paraolecranian
medial, în şanţul nervului ulnar.
- nervul ulnar coboară posterior de septul intermuscular medial, trece prin şanţul
nervului ulnar, de pe faţa posterioară a epifizei inferioare a humerusului, apoi trece
printre capetele de origine ale muşchiului flexor ulnar al carpului.
- artera colaterală ulnară superioară se desprinde din artera brahială, la
jumătatea braţului, perforează septul intermuscular medial, trece posterior şi se
alătură nervului ulnar. Participă la vascularizarea capului medial al tricepsului şi la
formarea reţelei cubitale.

Reţeaua arterială a cotului (Rete articulare cubiti) este formată prin

anastomozarea a patru ramuri descendente cu patru ramuri recurente. Această
reţea este localizată predominant la nivelul regiunii cubitale posterioare. Singura
anastomoză anterioară, situată în şanţul bicipital lateral, este cea dintre artera
colaterală radială şi artera recurentă radială.
Ramurile descendente provin din artera brahială şi din ramura ei artera
profundă a braţului:
- artera colaterală ulnară superioară este ramura arterei brahiale. Se desprinde
la jumătatea braţului. După desprindere, trece posterior, prin septul intermuscular
medial şi participă la vascularizarea capului medial al tricepsului şi la formarea
reţelei cubitale.

1
MONRO Alexander senior I (1697-1767) anatomist şi chirurg scoţian.
78
 - artera colaterală ulnară inferioară este ramura arterei brahiale, care se
desprinde în apropierea epifizei distale a humerusului. Trece şi ea posterior, prin
septul intermuscular şi participă la formarea reţelei cubitale.
- artera colaterală mijlocie este ramura terminală medială a arterei profunde
a braţului. Se desprinde în şanţul radial şi pătrunde între capul medial şi cel lateral
al tricepsului.
- artera colaterală radială este ramura terminală laterală a arterei profunde a
braţului.
Ramurile recurente provin în special din artera ulnară şi ramura ei inter-
osoasă posterioară, dar şi din artera radială:
- artera recurentă ulnară se desprinde în porţiunea iniţială a arterei, se
recurbează superior şi medial şi după un scurt traiect se împarte în două ramuri:
ramura anterioară şi ramura posterioară.
- artera interosoasă recurentă, ramură a arterei interosoase posterioare, care
la rândul ei este ramură a arterei ulnare.
- artera recurentă radială se desprinde în porţiunea iniţială a arterei radiale,
deasupra muşchiului rotund pronator. Se recurbează superior şi participă la
formarea reţelei articulare a cotului.

79
 REGIUNEA ANTEBRAŢULUI
(Regio antebrachialis)

Regiunea antebraţului este situată în jurul radiusului şi ulnei. Există o regiune

antebrahială anterioară şi una posterioară.

REGIUNEA ANTEBRAHIALĂ ANTERIOARĂ

(Regio antebrachii/antebrachialis anterior)

Este o regiune relativ plană, situată în partea anterioară a antebraţului.

Limite:
- superior – o linie convenţională transversală, care trece la 3-4 cm inferior
de cei doi epicondili ai humerusului.
- lateral – marginea laterală (Margo radialis/lateralis) a antebraţului sau linia
care uneşte epicondilul lateral al humerusului cu apofiza stiloidă a radiusului
- medial – marginea medială (Margo ulnaris/medialis) a antebraţului sau
linia care uneşte epicondilul medial al humerusului cu apofiza stiloidă a ulnei
- inferior – plica de flexie a mâinii pe antebraţ sau linia transversală care
trece prin extremitatea inferioară a radiusului.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă proeminenţa muşchilor

epicondilieni laterali şi mediali. Între aceste proeminenţe se află o uşoară depresiune
centrală, care continuă fosa cubitală. În partea inferioară a regiunii, la limita cu
palma, se observă trei cute transversale, pe o distanţă de circa 1 cm, care ajută la
flexia palmară a mâinii.

Inervaţia cutanată a regiunii antebrahiale anterioare este asigurată de:

- nervul cutanat lateral al antebraţului (N. cutaneus antebrachii lateralis)
este ramura terminală a nervului musculocutanat.
- nervul cutanat antebrahial medial (N. cutaneus antebrachii medialis)
provine din fasciculul medial al plexului brahial, devine superficial în 1/3 inferioară a
braţului, se bifurcă şi străbate fascia superficială, împreună cu vena bazilică. Inervează
jumătatea medială a antebraţului.

80
 Planul de acoperire conţine, lateral, o piele mai groasă şi acoperită de fire de
păr şi medial, mai subţire şi fără păr. Subcutisul este slab reprezentat şi conţine
venele cefalică şi bazilică. Vena mediană a antebraţului (V. mediana antebrachii)
este o venă situată în linia mediană, fiind în general afluenta venei bazilice, dar sunt
posibile multiple variaţii anatomice. Ea este însoţită de ramura anterioară a nervului
cutanat antebrahial medial.
Vena mediană a antebraţului poate lipsi sau se poate bifurca la nivelul cotului.
„Şanţul pulsului“ este o depresiune longitudinală, aflată în 1/3 inferolaterală a antebraţului.
Acesta este situat între muşchii brahioradial şi flexor radial al carpului. În profunzimea acestui şanţ se
palpează artera radială.
Între tendoanele flexorului radial al carpului şi palmarul lung se formează un şanţ îngust, vizibil
la nivelul pielii, în profunzimea căruia se găseşte nervul median.
Medial de palmarul lung, între acesta şi flexorul ulnar al carpului se află o depresiune mai largă
şi mai ştearsă. Prin această depresiune trece flexorul superficial al degetelor şi medial de acesta se
află artera ulnară, într-o poziţie relativ superficială.
Fascia antebraţului acoperă muşchii regiunii.

Conţinutul regiunii este reprezentat de muşchii epicondilieni mediali şi laterali,

situaţi superficial, de muşchii profunzi ai antebraţului şi de patru mănunchiuri vasculo-
nervoase. Deşi regiunea nu are o grosime prea mare, muşchii sunt aşezaţi pe trei
straturi:
- stratul I – conţine muşchii brahioradial, rotundul pronator ( 1/2 inferioară),
flexorul radial al carpului, palmarul lung şi flexorul ulnar al carpului
- stratul II – conţine muşchii extensor lung radial al carpului, rotundul pronator
(1/2 superioară) şi flexorul superficial al degetelor.
- stratul III – conţine muşchii supinator (în 1/3 superioară a antebraţului)
extensor scurt radial al carpului, flexorul lung al policelui, flexorul profund al degetelor
şi pronatorul pătrat (în 1/3 inferioară a antebraţului).
Între flexorul profund al degetelor şi pronatorul pătrat există spaţiul Parona.

Muşchii epicondilieni mediali cuprind dinspre lateral spre medial muşchii: rotundul
pronator, flexorul radial al carpului, palmarul lung şi flexorul ulnar al carpului.
- muşchiul rotund pronator este un muşchi cilindric care porneşte de pe
epicondilul medial spre partea laterală a jumătăţii radiusului. Este cel mai lateral
dintre epicondilienii mediali.

81
 - muşchiul flexor radial al carpului este un muşchi fuziform, care trece peste
mai multe articulaţii. Este situat medial de rotundul pronator. Tendonul de inserţie
trece pe sub retinaculul flexorilor.
- muşchiul palmar lung este un muşchi superficial şi uneori absent. Este
situat medial de flexorul radial al carpului.
- muşchiul flexor ulnar al carpului este un muşchi fuziform, situat cel mai
medial dintre aceşti muşchi.

Muşchii epicondilieni laterali sunt muşchi ai regiunii posterioare a antebraţului.

Totuşi muşchii părţii laterale sau radiale ai compartimentului posterior se află în mare
parte anterior. Această parte cuprinde: brahioradialul şi extensorii lung şi scurt radiali
ai carpului. Aceştia sunt inervaţi de nervul radial.
- muşchiul brahioradial este un muşchi superficial, situat în partea antero-
laterală a antebraţului. Muşchiul trece anterior de articulaţia cotului.
- muşchiul extensor lung radial al carpului este situat medial şi sub precedentul.
- muşchiul extensor scurt radial al carpului este situat medial de precedentul.

Muşchii profunzi sunt reprezentaţi de: flexorul superficial al degetelor, flexorul

profund al degetelor, flexorul lung al policelui şi pătratul pronator. Tendoanele
muşchilor flexori din acest strat trec pe sub retinaculul flexorilor.
- muşchiul flexor superficial al degetelor este un muşchi relativ profund, care
are două capete: capul humeroulnar şi capul radial. Între cele două capete se
formează un arc tendinos, pe sub care trece artera ulnară şi nervul median.
Tendoanele muşchiului trec pe sub retinaculul muşchilor flexori. Înainte de a trece
pe sub retinaculul flexorilor tendoanele III şi II ale muşchiului flexor superficial al
degetelor se încrucişează formând chiazma tendinoasă (Chiasma tendinum).
Ordinea tendoanelor flexorului superficial, dinspre lateral spre medial, în ¼ inferioară a
antebraţului este III, II, IV, V.
- muşchiul flexor profund al degetelor este situat mai profund decât precedentul.
- muşchiul flexor lung al policelui este un muşchi semipenat, profund.
- muşchiul pătratul pronator este un muşchi situat în partea inferioară a ante-
braţului.

82
 Mănunchiul vasculonervos radial este format din artera şi venele radiale şi
ramura superficială a nervului radial.
- artera radială este ramura terminală laterală a arterei brahiale. Pe antebraţ
este situată anterior, relativ superficial şi are un traiect aproape rectiliniu. Trece
superfial de muşchiul rotund pronator şi se aşează în „şanţul pulsului“, între muşchii
brahioradial şi flexor radial al carpului. Trece apoi în regiunea carpiană posterioară.
Artera radială are pe antebraţ următoarele ramuri:
- artera recurentă radială se desprinde în porţiunea iniţială a arterei,
deasupra muşchiului rotund pronator. Se recurbează superior şi participă la
formarea reţelei articulare a cotului.
- artera nutritivă a radiusului pătrunde în interiorul diafizei radiusului.
- ramura carpiană palmară este o ramură colaterală secundară, care
se anastomozează cu ramura omonimă a arterei ulnare. Se desprinde în
partea inferioară a antebraţului.
- ramura palmară superficială este o ramură colaterală principală, care
trece pe deasupra retinaculului flexorilor şi participă la formarea arcadei
palmare superficiale, împreună cu porţiunea terminală a arterei ulnare.
- ramura carpiană dorsală este o ramură colaterală secundară, care
se anastomozează cu ramura omonimă a arterei ulnare şi formează arcada
carpiană dorsală sau reţeaua carpiană dorsală.
- venele radiale sunt în număr de două şi însoţesc artera radială.
- ramura superficială a nervului radial vine dinspre şanţul bicipital lateral şi
coboară relativ superficial, împreună cu vasele radiale. În 1/3 inferioară a antebraţului
perforează fascia, trece posterior şi se îndreaptă spre dosul mâinii.

Mănunchiul vasculonervos ulnar este format din artera, venele şi nervul ulnar.
- artera ulnară este ramura terminală medială a arterei brahiale. Pe antebraţ
este situată relativ profund şi are un traiect încurbat spre medial. În jumătatea
superioară a antebraţului trece profund de muşchii epicondilieni mediali, iar în
jumătatea inferioară a antebraţului se găseşte între muşchiul flexor ulnar al carpului şi
ultimul tendon al flexorului superficial. Trece apoi prin regiunea carpiană anterioară,
unde se găseşte în canalul ulnar. Artera ulnară are următoarele ramuri:
- artera recurentă ulnară se desprinde în porţiunea iniţială a arterei, se
recurbează superior şi medial şi după un scurt traiect se împarte în două
83
 ramuri: ramura anterioară şi ramura posterioară. Ambele ramuri participă la
formarea reţelei articulare a cotului.
- artera nutritivă a ulnei pătrunde în interiorul diafizei ulnei.
- artera interosoasă comună este cea mai importantă ramură colaterală
a arterei ulnare. Se desprinde în partea superioară a antebraţului şi după un
scurt traiect se divide în:
- artera interosoasă anterioară coboară anterior pe membrana
interosoasă. La origine emite artera însoţitoare a nervului median.
- artera interosoasă posterioară coboară posterior pe membrana
interosoasă. Emite artera interosoasă recurentă, care participă la formarea
reţelei articulare a cotului.
- ramura carpiană dorsală se anastomozează cu ramura omonimă a
arterei radiale şi participă la formarea arcadei carpiene dorsale.
- ramura carpiană palmară se anastomozează cu ramura omonimă a
arterei radiale.
- venele ulnare sunt în număr de două şi însoţesc artera ulnară.
- nervul ulnar inervează muşchiul flexor ulnar al carpului şi jumătatea ulnară a
flexorului profund al degetelor (degetele IV-V) prin ramuri musculare. Pe antebraţ
coboară împreună cu artera ulnară, devine ceva mai superficial în 1/3 inferioară şi
emite o ramură cutanată dorsală, care asigură inervaţia cutanată a 5 margini de
deget, prin nervii digitali dorsali şi o ramură palmară pentru tegumentul hipotenarului.

Mănunchiul vasculonervos median este format din nervul median şi vasele

care îl însoţesc:
- nervul median trece printre capetele de origine ale muşchiului pronator
rotund şi apoi pătrunde pe sub muşchiul flexor superficial al degetelor, iar în partea
anterioară a antebraţului îl găsim între tendoanele muşchilor flexor radial al carpului şi
palmarul lung. Înainte de a trece prin canalul carpian, nervul median emite o ramură
cutanată palmară, care se distribuie zonelor tenariană şi centrală a palmei. Pe
antebraţ nervul median emite ramuri musculare pentru muşchii pronator rotund, flexor
radial al carpului, palmar lung, flexor superficial al degetelor, partea laterală (degetele
II-III) a flexorului profund al degetelor şi flexorul lung al policelui şi nervul interosos
anterior al antebraţului.

84
 - artera însoţitoare a nervului median.provine din porţiunea iniţială a arterei
interosoase anterioare, ramură a arterei interosoase comune, din artera ulnară.

Mănunchiul vasculonervos interosos anterior este format din artera, venele şi

nervul interosos anterior.
- artera interosoasă anterioară coboară anterior pe membrana interosoasă.
Provine din artera interosoasă comună, ramură a arterei ulnare. La origine emite
artera însoţitoare a nervului median .
- venele interosoase anterioare se varsă în arcada venoasă palmară
profundă, care se formează prin anastomozarea venelor ulnare cu venele radiale.
Această arcadă, de regulă dublă, însoţeşte arcada palmară profundă.
- nervul interosos anterior al antebraţului este ramură a nervului median.
Acesta coboară pe membrana interosoasă şi inervează muşchiul pătratul pronator.

Spaţiul (Pirogov 1) Parona 2

este un interstiţiu muscular, situat în partea
distală a antebraţului, între flexorul profund al degetelor şi pronatorul pătrat. Acest
spaţiu comunică cu loja centrală a palmei.

REGIUNEA ANTEBRAHIALĂ POSTERIOARĂ

(Regio antebrachii/antebrachialis posterior)

Este o regiune convexă, situată în partea posterioară a antebraţului.

Limitele sunt cele de la regiunea anterioară, trasate posterior.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă proeminenţa muşchilor

epicondilieni laterali.

Inervaţia cutanată a regiunii antebrahiale posterioare este asigurată de:

- nervul cutanat posterior al antebraţului (N. cutaneus antebrachii posterior),
ramură a nervului radial. Acesta devine superficial pe faţa posterioară a braţului în 1/3
inferioară.

1
PIROGOV (Pirogoff) Nicolai (1810-1881) chirurg rus.
2
PARONA Francesco (1861-1910) chirurg italian
85
 Nerviil cutanat lateral al antebraţului şi cutanat medial al antebraţului
contribuie şi ei la inervaţia cutanată a regiunii.

Planul de acoperire conţine, lateral, o piele mai groasă şi acoperită de fire de

păr şi medial, mai subţire şi fără păr. Subcutisul este slab reprezentat.
Fascia antebraţului acoperă muşchii regiunii.

Conţinutul regiunii este reprezentat de muşchii epicondilieni laterali, cuprinşi

în compartimentul posterior (extensor) al antebraţului şi mănunchiul vasculonervos
interosos posterior. Tendoanele extensorilor degetelor sunt acoperite de retinaculul
extensorilor. Aceşti muşchi sunt aşezaţi în două straturi:
- stratul superficial cuprinde: anconeul, extensorul degetelor, extensorul degetului
mic şi extensorul ulnar al carpului.
- stratul profund cuprinde: supinatorul, abductorul lung al policelui, extensorul
scurt şi lung al policelui şi extensorul indicelui.

Stratul superficial:
- muşchiul anconeu este un muşchi superficial, de formă triunghiulară, cu vârful
la epicondilul lateral şi baza pe extremitatea superioară a ulnei. Muşchiul este situat
posterior de articulaţia cotului.
- muşchiul extensor al degetelor este un muşchi superficial situat lateral de
anconeu, aproximativ în axul antebraţului.
- muşchiul extensor degetului mic este tot un muşchi superficial, ataşat de
muşchiul extensor al degetelor.
- muşchiul extensor ulnar al carpului este situat medial de precedentul.

Stratul profund:
- muşchiul supinator este un muşchi profund, situat în 1/3 superioară a
antebraţului, sub extensorul degetelor.
- muşchiul abductor lung al policelui este un muşchi situat profund. Formează
un grup oblic, împreună cu muşchiul extensor scurt al policelui.
- muşchiul extensor scurt al policelui sau muşchiul Pozzi 1 însoţeşte muşchiul
abductor lung al policelui, fiind situat medial de acesta din urmă
1
POZZI Samuel J. (1846-1918) antomist şi ginecolog francez.
86
 - muşchiul extensor lung al policelui este un muşchi profund, care formează
un grup împreună cu muşchiul extensor al indicelui. Extensorul lung al policelui este
situat lateral de cel al indicelui.
- muşchiul extensor al indicelui este situat imediat medial de precedentul.

Mănunchiul vasculonervos interosos posterior este format din artera, venele şi

nervul interosos posterior.
- artera interosoasă posterioară provine din artera interosoasă comună,
ramură a arterei ulnare.
- venele interosoase posterioare se varsă în arcada venoasă palmară
profundă care se formează prin anastomozarea venelor ulnare cu venele radiale.
Această arcadă, de regulă dublă, însoţeşte arcada palmară profundă.
- nervul interosos posterior al antebraţului provine din ramura profundă a
nervului radial. Acesta coboară pe membrana interosoasă şi inervează muşchii
abductor lung al policelui, extensor scurt şi lung ai policelui şi extensorul indicelui.

REGIUNEA MÂINII
(Regio manus)

87
 Regiunea mâinii este situată distal de articulaţia radiocarpiană. Cuprinde la
rândul ei regiunea carpiană, regiunea palmară, regiunea dorsală a mâinii şi degetele
de la mână.
Regiunea metacarpiană (Regio metacarpalis) este situată între regiunea carpiană şi degete.
Ea se suprapune în cea mai mare parte cu regiunea palmară, respectiv regiunea dorsală a mâinii.

Regiunea carpiană (Regio carpalis) corespunde oaselor carpiene. Ea se

suprapune cu regiunea palmară, respectiv regiunea dorsală a mâinii. Există o
regiune carpiană anterioară şi una posterioară.

REGIUNEA CARPIANĂ ANTERIOARĂ

(Regio carpalis anterior)

Această regiune face parte din regiunea palmară. Ceea ce îi este caracteristic
sunt cele două canale prezente aici şi anume canalul carpian şi canalul ulnar.

Canalul carpian (Canalis carpi) este un canal osteofibros format din şanţul
carpian şi retinaculul flexorilor. Şanţul carpian este delimitat de patru proeminenţe,
două mediale, care sunt mai pronunţate şi două laterale mai şterse. Proeminenţele
mediale sunt piziformul şi cârligul osului cu cârlig, iar proeminenţele laterale sunt
tuberculul scafoidului şi tuberculul trapezului. Retinaculul flexorilor se fixează de
aceste proeminenţe.
Canalul carpian este compartimentat de un sept desprins din retinaculul
flexorilor în:
- compartimentul medial, principal, cel care se confundă uneori cu întregul
canal carpian. Acesta conţine tendoanele a trei muşchi şi ramura palmară a nervului
median. Tendoanele sunt dispuse în trei straturi:
- stratul I, superficial, este format din tendoanele III şi IV ale muşchiului
flexor superficial al degetelor.
- stratul II este format din tendoanele II şi V al flexorului superficial al
degetelor.
- stratul III este format din cinci tendoane juxtapuse, care, dinspre
lateral spre medial, sunt: I tendonul muşchiului flexor lung al policelui, II-V
tendoanele muşchiului flexor profund al degetelor.

88
 - compartimentul lateral, secundar, situat lângă tuberculul scafoidului, conţine
tendonul muşchiului flexor radial al carpului.

1
Canalul ulnar (Canalis ulnaris) sau loja (spaţiul) lui Guyon este situat
superficial de canalul carpian. Este delimitat profund de retinaculul flexorilor şi
lateral de tendonul muşchiului flexor ulnar al carpului şi piziform. Superficial este
acoperit de o dependeţă a retinaculului flexorilor. Pe aici trec artera ulnară şi nervul
ulnar. În canal sau imediat după, nervul ulnar se împarte în ramura superficială,
care însoţeşte artera şi ramura profundă care pătrunde în hipotenar.

Referiri de ordin practic

- sindromul de tunel carpian este cauzat de lezarea nervului median. Se caracterizează prin
parestezii (furnicături) şi hipoestezii (scăderea sensibilităţii) în teritoriul nervului median. Este mai
frecvent la femei.
- sindromul de canal ulnar (sindromul de tunel Guyon) este cauzat de lezarea nervului ulnar.
Se caracterizează prin hipoestezie în teritoriul nervului ulnar şi slăbiciune de contracţie a mâinii.
Poate să apară şi aspectul de gheară al degetelor IV şi V (extensia primelor două falange şi flexia
forţată a ultimei falange)

REGIUNEA CARPIANĂ POSTERIOARĂ

(Regio carpalis posterior)

Această regiune face parte din regiunea dorsală a mâinii. Ceea ce îi este
caracteristic sunt cele şase tunele carpiene posterioare şi tabachera anatomică.

Tunelele carpiene posterioare se formează între oasele carpiene şi retinaculul

extensorilor. Fiecare tunel are o teacă fibroasă şi o sinovială proprie. Tunelele I, III,
IV şi V conţin tendoanele extensorilor degetelor, iar tunele II şi VI conţin tendoanele
extensorilor carpului. Tunelul I conţine şi singurul abductor prezent în această
regiune.
- tunelul I conţine tendoanele muşchilor abductor lung al policelui şi extensor
scurt al policelui, cuprinşi într-o teacă tendinoasă comună – Vagina tendinum
musculorum abductorie longi et extensoris brevis pollicis.
- tunelul II conţine tendoanele muşchilor extensori lung şi scurt radiali ai
carpului cuprinşi în – Vagina tendinum musculorum extensorum carpi radialium.
1
GUYON Felix (1831-1920) chirurg ulolog francez.
89
 - tunelul III conţine tendonul muşchiului extensor lung al policelui cuprins în –
Vagina tendinis musculi extensoris pollicis longi.
- tunelul IV conţine tendoanele muşchilor extensor al degetelor şi extensor al
indicelui, cuprinşi într-o teacă tendinoasă comună – Vagina tendinum musculorum
extensoris digitorum et extensoris indicis.
- tunelul V conţine tendonul muşchiului extensor al degetului mic cuprins în –
Vagina tendinis musculi extensoris digiti minimi.
- tunelul VI conţine tendonul muşchiului extensor ulnar al carpului cuprins în
– Vagina tendinis musculi extensoris carpi ulnaris.

Tabachera anatomică (anatomic snuffbox) este o depresiune superficială

situată în regiunea carpiană posterioară. Este delimitată lateral de tendoanele
tunelului I, medial de tendonul tunelului III, iar superior de retinaculul extensorilor.
Podeaua este reprezentată de scafoid, trapez şi tendoanele tunelului II. Pe aici
trece artera radială, care vine din şanţul pulsului şi se îndreaptă spre straturile
profunde ale palmei.

REGIUNEA PALMARĂ
(Palma/Vola/Regio palmaris)

Este o regiune relativ plană, situată în partea anterioară a mâinii. Regiunea

cuprinde şi faţa palmară a degetelor (Facies palmares digitorum).

Limite:
- superior – plica de flexie a mâinii pe antebraţ sau linia transversală care
trece prin extremitatea inferioară a radiusului.
- lateral – marginea laterală a mâinii şi a degetului mare.
- medial – marginea medială a mâini şi a degetului mic.
- inferior – extremitatea distală a degetelor.
Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă cele două proeminenţe
proximale ale palmei şi anume tenarul (Thenar/Eminentia thenaris), situat lateral şi
hipotenarul (Hypothenar/Eminentia hypothenaris), situat medial. La nivelul degetelor
se observă plicile de flexie, care separă porţiuni uşor bombate, ce corespund

90
aproximativ cu falangele subiacente. Vârful degetelor se mai numeşte buricul
degetelor.
(gr. thenar = palmă)
La nivelul palmei şi al degetelor se observă mici creste papilare (Cristae
cutis) paralele, separate de mici şanţuri papilare (Sulci cutis), care în ansamblu
formează structuri individuale, unice, numite amprente digitale (fingerprint) sau
dermatoglife. Şi tot la nivel cutanat se observă greu, folosind lupa, mici ridicături
tactile (Toruli tactiles), unde sunt concentrate mai multe terminaţii nervoase.
(gr. glyphe =sculptor, gravor)
Amprentele digitale au fost clasificate de Galton 1 (1888) în sistemul A.L.W. A (arch – arcul) L
(loop – bucla) şi W (whorl – verticilul). Un alt element este triradiusul sau delta Galton, care reprezintă
locul de întâlnire a trei direcţii de creste papilare, respectiv locul de demarcaţie a trei regiuni. Există o
delta pozitivă, care se aseamănă cu un Y şi o delta negativă Δ. La nivelul palmei, în mod obişnuit
există 5 delte, 4 subdigitale, ccorespunzător degetelor II – V şi o deltă proximală, între tenar şi
hipotenar
Tot la nivelul palmei se individualizează trei linii de flexie numite linii de
divizare (Lineae distractiones) ale lui Langer 1.
(lat. distractio-onis = despărţire, divizare)
Aceste linii, folosite în cheromanţie, sunt:
- linia vieţii – este linia de opoziţie a policelui şi uneşte cu o curbă mijlocul extremităţii
superioare a palmei cu mijlocul spaţiului interdigital I-II. Este linia cea mai proximală
- linia capului – este linia mijlocie a palmei, care în partea laterală se uneşte cu linia vieţii.
Această linie se termină în apropierea mijlocului hipotenarului.
- linia inimii – este situată distal. Este o linie uşor curbată, cu convexitatea proximală, situată
sub degetele III-V.
În centrul palmei se formează o depresiune numită căuşul palmei sau poculum Diogenis.2.
Acest căuş simbolizează faptul că mâna împreună cu degetele semiflectate, imită o cupă. Podul
palmei defineşte întreaga palmă, de la articulaţia radiocarpiană şi până la pliurile digitopalmare.
(lat. poculum = cupă, pahar; căuş de la lat. cavus = scobit, boltit))

Inervaţia cutanată a regiunii palmare anterioare este asigurată de:

- ramura palmară (Ramus palmaris) a nervului median. Aceasta se desprinde
din nervul median, înainte ca acesta să treacă prin canalul carpian şi se distribuie
zonelor tenariană şi centrală ale palmei. Apoi nervul median trece prin canalul

1
GALTON Francis (1822-1911) savant polimat englez
1
LANGER Carl (1819-1887) anatomist austriac
2
DIOGENIS din Sinope (Asia Mică) (412?-323? î.Hr) filozof grec - a trăit ca un ascet
91
carpian şi se împarte în nervi digitali palmari comuni, care se vor distribui la primele
7 laturi de degete, sub forma nervilor digitali palmari proprii.
- ramura palmară (R. palmaris) a nervului ulnar se desprinde în 1/3 inferioară a
antebraţului şi este destinată tegumentul hipotenarului. Nervul ulnar străbate canalul ulnar
şi se împarte în ramura profundă pentru majoritatea muşchilor palmei şi ramura
superficială, care se împarte în doi nervi digitali palmari comuni, care emit trei nervi
digitali palmari proprii, pentru ultimele 3 margini de deget.
Teritoriul de inervaţie al primului nerv digital dorsal, care provine din ramura superficială a
nervului radial poate să se extindă şi pe faţa palmară.

Planul de acoperire conţine o piele mai groasă şi lipsită de păr, care este în
cantitate strict suficientă. Subcutisul este slab reprezentat şi conţine glande cutanate
(Glandulae cutis), terminaţii nervoase şi ligamentele cutanate (Retinacula cutis).
Aceste ligamente, numeroase şi scurte, unesc suprafaţa profundă a dermului cu
fascia palmei.
- aponevroza palmară (Aponeurosis palmaris) este porţiunea întărită a
fasciei mâinii, care nu acoperă tenarul şi hipotenarul. Aparent este o continuare în
evantai, a tendonului muşchiului palmar lung. Are o formă triunghiulară, cu vârful
spre antebraţ şi care se împarte în fascicule pentru degetele II-V. Aceste fascicule
sunt unite între ele prin fascicule transversale situate proximal şi prin ligamentul
metacarpian transvers superficial situat distal. De la marginile aponevrozei palmare
pornesc două septuri fibroase nenominalizate:
- septul fibros medial uneşte marginea medială a aponevrozei palmare
cu metacarpianul V. Medial de acest sept se formează loja hipotenarului.
- septul fibros lateral uneşte marginea laterală a aponevrozei palmare
cu metacarpianul III. Lateral de acest sept se formează loja tenarului. Iar
între cele două septuri se formează loja centrală a palmei.

Conţinutul regiunii este reprezentat de trei loji principale: loja tenariană, loja
hipotenariană şi loja centrală a palmei.
Există anatomişti care descriu 5 compartimente la nivelul palmei: tenar, hipotener, central, adductor
şi interosos. Se descriu şi două spaţii, cel tenarian situat între compartimentul tenarului şi cel al
adductorului policelui şi spaţiul mediopalmar situat între compartimentul central şi cel al interosoşilor.
92
 Loja tenarului sau loja laterală a palmei cuprinde muşchii tenarului, muşchiul
flexor lung al policelui, vase şi nervi.
Muşchii tenarului sunt următorii:
- muşchiul abductor scurt al policelui situat superficial
- muşchiul flexor scurt al policelui este situat sub muşchiul abductor scurt al
policelui. Are două capete de origine, printre care trece tendonul flexorului lung al
policelui.
- muşchiul opozant al policelui este situat sub capul superficial al flexorul scurt.
- muşchiul adductor al policelui este situat cel mai profund.
- artera radială pătrunde în loja tenariană venind dinspre posterior, din
regiunea carpiană posterioară şi formează arcada palmară profundă, împreună cu
ramura profundă a arterei ulnare.
- ramura palmară superficială a arterei radiale trece pe deasupra retinaculului
flexorilor, străbate muşchiul abductor scurt al policelui şi participă la formarea
arcadei palmare superficiale, împreună cu porţiunea terminală a arterei ulnare.
- primul nerv digital palmar comun din nervul median, care se va divide doi
nervi digitali palmari proprii şi ramurile musculare pentru muşchii abductor scurt,
flexor şi opozant ai policelui.

Loja hipotenarului sau loja medială a palmei cuprinde muşchii hipotenarului,

vase şi nervi.
Muşchii hipotenarului sunt următorii:
- muşchiul palmar scurt este un muşchi cutanat cu originea pe partea
medială a aponevrozei palmare şi inserţia la nivelul pielii hipotenarului.
- muşchiul abductor al degetului mic este un muşchi superficial, situat sub
palmarul scurt.
- muşchiul opozant al degetului mic este un muşchi profund situat sub
muşchiul abductor al degetului mic.
- muşchiul flexor scurt al degetului mic este un muşchi profund, situat în
acelaşi plan cu opozantul, dar inferior de acesta.
- nervul ulnar, în lojă, se împarte în: ramura profundă, pentru majoritatea
muşchilor palmei şi ramura superficială, care se împarte şi ea în doi nervi digitali palmari
comuni, care emit trei nervi digitali palmari proprii, pentru ultimele 3 margini de deget.
93
 - artera ulnară emite în lojă o arteră digitală palmară.

Loja centrală sau loja intermediară a palmei cuprinde tendoanele flexorilor

superficial şi profund ai degetelor, cuprinse în teci sinoviale, muşchii lombricali,
muşchii interosoşi palmari şi interosoşi dorsali, arcadele palmare superficială şi
profundă şi nervi. Această lojă comunică cu spaţiul Parona al regiunii antebrahiale
anterioare.
- teaca tendinoasă comună a muşchilor flexori sau bursa ulnară înveleşte cele
opt tendoane ale flexorilor superficial şi profund, destinate degetelor II-V, la trecerea
acestora prin canalul carpian şi până aproximativ la jumătatea palmei. Teaca
destinată tendoanelor degetului V nu se întrerupe la acest nivel şi continuă cu teaca
sinovială a degetului V.
- muşchii lombricali sunt muşchi fuziformi, în număr de patru, care îşi au
originea pe tendoanele flexorului profund al degetelor şi inserţia pe tendoanele
extensorului degetelor. Primii doi au un singur cap de origine, iar ceilalţi au două
capete de origine.
- muşchii interosoşi palmari sunt în număr de trei şi ocupă spaţiile inter-
osoase metacarpiene II, III şi IV. Sunt muşchi adductori ai degetelor.
- muşchii interosoşi dorsali sunt în număr de patru şi ocupă toate spaţiile
interosoase metacarpiene. Au câte două capete de origine care se prind pe feţele
care mărginesc respectivul spaţiu interosos. Inserţia primilor doi se face pe partea
laterală a tendoanelor II şi III ale extensorului degetelor. Inserţia ultimilor doi se face
pe partea medială a tendoanelor III şi IV. Remarcăm că pe tendonul III al
extensorului degetelor se inseră doi muşchi interosoşi dorsali II şi III, a căror acţiune
este contrară. Sunt muşchi abductori ai degetelor II, (III) şi IV.
- arcada palmară superficială (Arcus palmaris superficialis) se formează
superficial faţă de tendoanele flexorilor degetelor, din ramura terminală a arterei
ulnare şi ramura palmară superficială a arterei radiale. Această arcadă este situată
distal faţă de arcada profundă a palmei. Din această arcadă se desprind trei artere
digitale palmare comune situate corespunzător spaţiilor intermetacarpiene II-IV. Arterele
digitale palmare comune se ramifică la rândul lor în artere digitale palmare proprii.
- arcada palmară profundă (Arcus palmaris profundus) se formează profund
faţă de tendoanele flexorilor degetelor, din ramura terminală a arterei radiale şi
ramura palmară profundă a arterei ulnare. Din această arcadă se desprind trei artere
94
metacarpiene palmare situate corespunzător spaţiilor intermetacarpiene II-IV. Tot din
arcada profundă se desprind şi ramuri perforante, care străbat spaţiile intermeta-
carpiene şi se anastomozează cu arterele metacarpiene dorsale.
- nervul median trece prin canalul carpian şi se împarte în loja centrală în
nervi digitali palmari comuni, care se vor distribui la primele 7 laturi de degete, sub
forma nervilor digitali palmari proprii şi o ramură comunicantă cu nervul ulnar.
- ramura profundă a nervului ulnar inervează muşchii interosoşi palmari cât şi
dorsali şi ultimii doi lombricali. Ceilalţi doi lombricali sunt inervaţi de nervul median.

Canalele digitale sunt denumiri improprii ale porţiunilor digitale, ale tendoanelor
flexorilor profund şi superficial al degetelor, înconjurate de teci fibroase şi sinoviale
şi fixate la planul osteoarticular prin mai multe ligamente, care aparţin de teaca
fibroasă
Tecile fibroase ale degetelor mâinii (Vaginae fibrose digitorum manus) sunt
manşoane fibroase care învelesc tendoanele flexorilor superficial şi profund, respectiv
tendonul flexorului lung al policelui. Fibrele care alcătuiesc această teacă alcătuiesc
două structuri:
- partea inelară a tecii fibroase (Pars anularis vaginae fibrosae) sau
ligamentul inelar al degetelor este formată din fibre circulare care acoperă
tendoanele flexorilor degetelor, în dreptul articulaţiilor metacarpofalangiene şi
interfalangiene.
- partea incrucişată a tecii fibroase (Pars cruciformis vaginae fibrosae) sau
ligamentul incrucişat al degetelor este formată din fibre oblice care se încrucişează
în formă de X şi acoperă tendoanele flexorilor degetelor, în dreptul corpurilor falangelor
proximale şi mijlocii.
Tecile sinoviale ale degetelor mâinii (Vaginae synoviales digitorum manus)
sunt manşoane sinoviale care învelesc tendoanele flexorilor superficial şi profund,
respectiv tendonul flexorului lung al policelui. Aceste teci sinoviale învelesc complet
tendonul cu excepţia mezotendonului. Mezotendonul face legătura între periost şi
tendonul aflat în teaca sinovială. La acest nivel mezotendoanele sunt reprezentate
de legături tendinoase (Vincula tendinum) sau frâuri – frenulum – sinoviale.
Legăturile tendinoase sunt de două feluri:
- legătură lungă (Vinculum longum),
- legătură scurtă (Vinculum breve),
95
 (lat. vinc(u)lum-i = legătură, lanţ)

Referiri de ordin practic

1
- contractura Dupuytren este o boală care constă în scurtarea, subţierea şi fibrozarea
progresivă a aponevrozei palmare. Afectează mai ales bărbaţi de peste 50 de ani. Tratamentul este
chirurgical şi constă în extirparea aponevrozei.

REGIUNEA DORSALĂ A MÂINII

(Regio dorsalis manus)

Este o regiune uşor convexă, situată în partea posterioară a mâinii. Regiunea

cuprinde şi faţa dorsală a degetelor (Facies dorsales digitorum).

Limite:
- superior – plica de flexie dorsală a mâinii pe antebraţ sau linia transversală
care trece prin extremitatea inferioară a radiusului.
- lateral – marginea laterală a mâinii şi a degetului mare.
- medial – marginea medială a mâini şi a degetului mic.
- inferior – extremitatea distală a degetelor.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă cele patru proeminenţe

date de articulaţiile metacarpofalangiene ale degetelor II-V, tendoanele extensorilor
şi desenul venos superficial. Articulaţia metacapofalangiană I este mai ştearsă.
La nivelul degetelor se observă plicile de flexie, nişte plici transversale multiple
care facilitează flexia. Totodată se observă în flexie, proeminenţa articulaţiilor inter-
falangiene, mai ales a celor dintre falanga proximală şi cea mijlocie.

Unghia (Unguis) este o formaţiune cornoasă, uşor curbată, translucidă, care

acoperă porţiunea distală, dorsală a degetelor. Unghia este alcătuită dintr-o parte
vizibilă numită lamina unghiei (Lamina unguis) sau corpul unghiei (Corpus
unguis) şi o parte inclusă în epiderm numită rădăcina unghiei (Radix unguis).
Corpul unghiei prezintă următoarele margini:

1
DUPUYTREN Guillaume (1777-1835) chirurg şi patolog francez
96
 - marginea liberă (Margo liber) situată distal, este marginea care creşte şi
trebuie tăiată.
- marginile laterale (Margo laterales) sunt acoperite de cuticulă sau eponichiu
(Eponychium). Eponichiul este un strat epidermic, îngust, modificat, în contact cu
unghia. Marginile laterale sunt cuprinse într-un pliu epidermic numit pliul lateral
(Vallum laterale).
(gr. epi = deasupra; onyx = unghie)
(lat. vallum = întăritură, palisadă)
- marginea ascunsă (Margo occultus) este situată proximal. Această margine
este cuprinsă în pliul proximal (Vallum proximale) şi este şi ea acoperită de eponichiu.
La nivelul acestei margini, se observă prin transparenţă, o formaţiune convexă, de
culoare albicioasă, numită lunula (Lunula).
Patul unghiei (Lectulus) reprezintă substratul epidermic, care este acoperit
de unghie. Epiderma modificată care formează patul unghiei se numeşte hiponichiu
(Hyponychium). Patul unghiei este ancorat de periostul falangei distale prin ligamentul
patului unghiei (Ligamentum lectuli).
(lat lectulus = pat, pătuţ)

Inervaţia cutanată a regiunii dorsale a mâinii este asigurată de:

- nervii digitali dorsali (Nn. digitales dorsales) proveniţi din ramura
superficială a nervului radial. Inervează senzitiv cinci laturi de deget (întreaga faţa
posterioară a policelui şi 2/3 proximale la indice şi la jumătatea laterală a degetului
mijlociu). Faţa posterioară a degetului mijlociu este inervată de nervi digitali dorsali
din radial şi ulnar, iar falanga distală de nervii digitali palmari proprii ai medianului.
Teritoriul de inervaţie al primului nerv digital dorsal poate să se extindă şi pe faţa palmară.
- ramură cutanată dorsală (R. dorsalis) a nervului ulnar, care asigură
inervaţia cutanată a 5 margini de deget, prin nervii digitali dorsali (Nn. digitales
dorsales)
Planul de acoperire conţine o piele mai subţire şi acoperită de fire de păr,
care se poate plicatura cu uşurinţă. În subcutis găsim reţeaua venoasă dorsală a
mâinii care se formează prin anastomozarea celor trei vene metacarpiene dorsale.
Această reţea se continuă cu venele cefalică şi bazilică. Tot aici găsim fascia
dorsală a mâinii.

97
 Conţinutul regiunii este reprezentat de tendoanele extensorilor cuprinse în
teci sinoviale (au fost prezentate la regiunea carpiană posterioară) şi de reţeaua
arterială a dosului palmei.
- arcada carpiană dorsală sau reţeaua carpiană dorsală (Rete carpale
dorsalis) se formează la limita distală a regiunii carpiene posterioare din ramurile
carpiene dorsale ale arterelor radială şi ulnară. Ramura radială este principală. Din
această arcadă se desprind 4 arterele metacarpiene dorsale, care apoi se împart în
artere digitale dorsale pentru ultimele 7 margini de degete. Aceste artere nu ajung la
falanga distală a degetelor. Primele trei margini de degetete sunt vascularizate de
artera radială prin artera principală a policelui şi artera radială a indicelui.

OASELE MEMBRULUI INFERIOR

(Ossa membri inferioris)

Oasele care alcătuiesc membrul inferior formează două structuri şi anume

centura membrului inferior şi partea liberă a membrului inferior. Oasele părţii libere a

98
membrului inferior sunt oase lungi, cu excepţia oaselor tarsiene. Aceste oase formează
partea pasivă a aparatului locomotor.

CENTURA PELVIANĂ
(Cingulum pelvicum/membri inferioris)

Centura pelviană sau centura membrului inferior este formată din osul sacru,
coccis, oasele coxale şi din articulaţiile centurii pelviene, articulaţia sacroiliacă şi
simfiza pelviană. Chiar dacă aparţin mai mult de coloana vertebrală, mai trebuie să
amintim că au legătură cu centura pelviană şi articulaţia lombosacrală şi articulaţia
sacrococcigiană.

Osul coxal (Os coxae) este principalul os al bazinului. Este un os pereche,

de formă neregulată, format prin unirea ilionului cu ischionul şi cu pubisul, în jurul
vârstei de 14-15 ani. El formează partea anterolaterală a centurii pelviene. Ilionul
este osul superior, ischionul este situat posteroinferior, iar pubisul ocupă partea
anteroinferioară a coxalului.
(lat coxa-ae = coapsă)

Ilionul (Os ilium/Ilium) este partea superioară a coxalului. Este o parte lată,
formată dintr-un corp şi o aripă.
Corpul osului iliac (Corpus ossis ilii) este situat în partea central anterioară
a coxalului şi participă la formarea porţiunii superioare a acetabulului. Prezintă
şanţul supraacetabular (Sulcus supraacetabularis) pentru originea capului reflex
al muşchiului drept femural.
Aripa iliacă (Ala ossis ilii) este situată în partea superioară a coxalului.
Participă la delimitarea pelvisului mare. Prezintă două feţe, o fosă şi o creastă.
- faţa fesieră (Facies glutea) sau externă prezintă reliefuri osoase pentru
inserţia muşchilor fesieri:
- linia fesieră anterioară (Linea glutea anterior) este o muchie situată
anterosuperior, aproximativ la jumătatea feţei fesiere.
- linia fesieră inferioară (Linea glutea inferior) este o muchie situată
anteroinferior, în apropierea acetabulului.

99
 - linia fesieră poterioară (Linea glutea poterior) este o muchie mai
scurtă şi mai ştearsă situată posteroinferior, între creasta iliacă şi incizura
ischiatică. (gr. gloutos = fese)
- faţa sacropelviană (Facies sacropelvica) este faţa posteromedială a ilionului.
Prezintă anterior o faţă auriculară (Facies auricularis) pentru articularea cu sacrul
şi posterior de aceasta o zonă extinsă, rugoasă, numită tuberozitatea iliacă
(Tuberositas iliaca) pentru inserţia unor ligamente.
(lat. auricula dim. de la auris-is = ureche)
- fosa iliacă (Fossa iliaca) este partea anteromedială, scobită, a aripii iliace.
Între fosa iliacă şi faţa sacropelvină se situează o muchie rotunjită, numită
linia arcuată (Linea arcuata), care se extinde şi pe corpul ilionului, unde este mai
proeminentă. Linia arcuată mărgineşte strâmtoarea superioară a bazinului.
- creasta iliacă (Crista iliaca) este marginea superioară, arcuită, a aripii
iliace. Această margine prezintă mai multe formaţiuni:
- buza externă (Labium externum) este marginea externă, proeminentă
a crestei iliace. La întâlnirea liniei fesiere anterioare cu creasta iliacă, pe
buza externă se află tuberculul iliac (Tuberculum iliacum).
- linia intermediară (Linea intermedia) este o creastă ştearsă, situată
între buza externă şi cea internă.
- buza internă (Labium internum) este marginea internă, proeminentă a
crestei iliace.
Aripa iliacă prezintă patru proeminenţe situate în cele patru unghiuri:
- spina iliacă anterosuperioară (Spina iliaca anterior superior) este o
proeminenţă situată în partea anterioară a crestei iliace.
- spina iliacă anteroinferioară (Spina iliaca anterior inferior) este o
proeminenţă situată în partea anterioară, la limita între aripa iliacă şi corpul ilionului.
- spina iliacă posterosuperioară (Spina iliaca posterior superior) este o
proeminenţă situată în partea posterioară a crestei iliace.
- spina iliacă posteroinferioară (Spina iliaca posterior inferior) este o
proeminenţă situată la limita aripei iliace cu incizura ischiadică.
Ischionul (Os ischii/Ischium) este format dintr-un corp şi o ramură.
Corpul ischionului (Corpus ossis ischii) este situat în partea central
posterioară a coxalului. Este partea cea mai voluminoasă a ischionului.

100
 Ramura ischionului (Ramus ossis ischii) este situată cel mai jos la nivelul
coxalului. Se uneşte cu ramura inferioară a pubisului şi formează ramura ischio-
pubiană (Ramus ischiopubicus). Ramura ischiopubiană mărgineşte gaura
obturatorie (Foramen obturatum). La limita dintre corp şi ramură se află
următoarele formaţiuni:
- tuberozitatea ischiadică (Tuber ischiadicum) este o rugozitate ovalară
situată pe partea externă a bazei ramurii. Serveşte pentru inserţia ligamentului sacro-
tuberal.
- spina ischiadică (Spina ischiadica) este o proeminenţă posteromedială,
care serveşte inserţiei ligamentului sacrospinal.
- incizura ischiadică mică (Incisura ischiadica minor) este situată sub spina
ischiatică. (gr. ischion = şold)

Pubisul (Os pubis/Pubis) sau pubele este cel mai mic dintre oasele coxalului.
Este format dintr-un corp şi două ramuri.
(lat. pubis sing. de la pubes-eris = acoperit cu păr (puf) cu referire la părul pubian, tânăr)
Corpul pubisului (Corpus ossis pubis) este situat anteromedial. Acesta
prezintă o faţă simfizială (Facies symphysealis) prin care se articulează cu celălalt
corp pubian. Pe partea superioară a corpului se găsesc două proeminenţe:
- tuberculul pubian (Tuberculum pubicum) este situat lateral.
- creasta pubiană (Crista pubica) este situată medial.
Ramura superioară a pubisului (Ramus superior ossis pubis) se sudează
cu corpul ilionului la nivelul eminenţei iliopubice (Eminentia iliopubica). Marginea
superioară, ascuţită, a acestei ramuri se numeşte creasta pectineală (Pecten ossis
pubis). Creasta pectineală continuă linia arcuată a ilionului. Marginea postero-
inferioară a ramurii superioare se numeşte creasta obturatorie (Crista obturatoria).
Sub ramura superioară se află şanţul obturator (Sulcus obturatorius). Acest şanţ
este mărginit anterior şi posterior de doi tuberculi.
Tuberculul obturator anterior (Tuberculum obturatorium anterior) este constant şi aparţine
pubisului, iar tuberculul obturator posterior (Tuberculum obturatorium posterior) este inconstant şi
aparţine ischionului.
(lat. pecten-inis = pieptene)
Ramura inferioară a pubisului (Ramus inferior ossis pubis) este mai mică
decât cea superioară şi se sudează cu ramura ischionului.

101
 Coxalul are şi formaţiuni la care participă două sau toate cele trei oase
componente:
Acetabulul (Acetabulum) este situat pe faţa externă a coxalului şi este format
de către toate cele trei oase. Corpul ischionului participă cu circa 60%, corpul ilionului
cu circa 25%, iar ramura superioară a pubisului cu circa 15%. Acetabulul este format
dintr-o depresiune numită fosa acetabulului (Fossa acetabuli)m înconjurată de o
margine de forma unei potcoave numită marginea acetabulului (Limbus/Margo
acetabuli). Porţiunea lipsă a marginii acetabulului se numeşte incizura acetabulului
(Incisura acetabuli) şi este situată inferior. Suprafaţa articulară de formă semilunară,
situată în fosa acetabulului se numeşte faţa semilunară (Facies lunata).
Acetabulul se mai numeşte şi cavitatea cotiloidă.
(lat acetabulum = cupă pentru oţet puţin adâncă)
Gaura obturatorie (Foramen obturatum) este mărginită de ramurile pubisului
corpul ilionului şi de ramura ischionului.
Incizura ischiadică mare (Incisura ischiadica major) este situată deasupra
spinei ischiadice şi este formată de corpul ischionului şi de aripa iliacă.

PARTEA LIBERĂ A MEMBRULUI INFERIOR

(Pars libera membri inferioris)

Scheletul membrului inferior liber este format din femur, rotulă, tibie, fibulă,
oasele tarsiene, oasele metatarsiene şi de falange.

Femurul (Femur/Os femoris) este un os lung, este cel mai lung os din
organism. Femurul prezintă un corp şi două extremităţi.
- extremitatea superioară este reprezentată în primul rând de capul femurului
(Caput femoris). Capul femurului are forma a două treimi de sferă şi prezintă o
depresiune centrală numită foseta capului femural (Fovea capitis femoris). Imediat
sub capul femural există o zonă de îngustare circulară numită colul femurului (Collum
femoris). La nivelul acestei extremităţi se găsesc şi cei doi trohanteri. Trohanterul
mare (Trochanter major) este situat laterosuperior. Pe faţa medială a trohanterului
mare se observă o depresiune numită fosa trohanterică (Fossa trochanterica).
Trohanterul mic (Trochanter minor) este situat medioinferior. Între cei doi trohanteri,
anterior se află linia intertrohanterică (Linea intertrochanterica), iar posterior, un relief

102
mult mai pronunţat, creasta intertrohanterică (Crista intertrochanterica). La nivelul
crestei intertrohanterice se evidenţiază tuberculul pătrat (Tuberculum quadratum),
locul de inserţie al muşchiului pătrat femural.
(lat. femur-oris = coapsă)
(gr. trochanter = alergător)
- corpul femurului (Corpus femoris) este cilindric şi pe 2/3 superioare ale
părţii posterioare prezintă linia aspră (Linea aspera). Linia aspră la rândul ei are
două formaţiuni şi anume buza laterală (Labium laterale) şi buza medială (Labium
mediale). Spre extremitatea superioară cele două buze se îndepărtează. Buza
medială se continuă cu creasta pectineală (Linea pectinea), iar buza laterală se
continuă cu tuberozitatea gluteală (Tuberositas glutea). Uneori tuberozitatea
gluteală (fesieră) este mai accentuată şi se numeşte trohanterul al treilea (Trochanter
tertius). Spre extremitatea inferioară cele două buze se îndepărtează şi mărginesc o
faţă triunghiulară netedă, numită faţa poplitee (Facies poplitea). Porţiunea terminală
a buzei mediale se numeşte linea supracondilară medială. (Linea supracondylaris
medialis), iar porţiunea terminală a buzei laterale se numeşte linia supracondilară
laterală (Linea supracondylaris lateralis). Cele două linii supracondilare, împreună
cu linia intercondilară participă la delimitarea feţei poplitee.
(lat. poples-itis = partea de dinapoi a încheieturii genunchiului)
- extremitatea inferioară este formată în primul rând din cei doi condili şi reliefurile
alăturate. Condilul medial (Condylus medialis) este mai voluminos şi mai lung decât
condilul lateral (Condylus lateralis). Epicondilul medial (Epicondylus medialis)
este o mică proeminenţă situată superior de condilul medial. Deasupra epicondilului
medial, aproximativ pe linia supracondilară, se află tuberculul adductorului
(Tuberculum adductorium). Epicondilul lateral (Epicondylus lateralis) este ceva
mai şters. Între epicondilul lateral şi faţa articulară a condilului lateral se află şanţul
popliteu (Sulcus popliteus) care serveşte la inserţia muşchiului popliteu. Între cei
doi condili, posterior, se află fosa intercondilară (Fossa intercondylaris) şi linia
intercondilară (Linea intercondylaris). Linia intercondilară separă fosa intercondilară
de faţa poplitee.

Rotula (Patella) este un os sesamoid, ovalar, aflat anterior de articulaţia

genunchiului. Prezintă o bază (Basis patellae) situată superior, un vârf (Apex
patellae) situat inferior şi două feţe. Faţa anterioară (Facies anterior) este mai

103
rugoasă şi convexă, iar faţa articulară (Facies articularis) este concavă şi situată
posterior. Faţa articulară prezintă două părţi, pentru articularea cu condilii femurali.
Partea laterală a feţei articulare este mai mare.
(lat. patella-ae = farfurie întinsă, taler)

Tibia (Tibia) este un os lung, care participă la formarea scheletului gambei

împreună cu fibula. Tibia prezintă un corp şi două extremităţi.
- extremitatea superioară este partea cea mai voluminoasă a tibiei. La acest
nivel se găsesc mai multe formaţiuni. Condilul medial (Condylus medialis) este
ceva mai voluminos decât condilul lateral (Condylus lateralis). Ambii condili sunt
acoperiţi de o suprafaţă articulară uşor scobită, numită faţa articulară superioară
(Facies articularis superior). Condilul lateral mai prezintă o mică faţă articulară, pe
partea sa laterală şi anume faţa articulară fibulară (Facies articularis fibularis).
Tuberculul lui Gérdy 1 este o formaţiune ştearsă, nenominalizată, aflată pe partea anterioară
a condilului lateral, unde se inseră tractul iliotibial.
Între cei doi condili, respectiv între suprafeţele articulare ale acestora se
găsesc următoarele formaţiuni:
- aria intercondilară anterioară (Area intercondylaris anterior) este o
suprafaţă rugoasă, triunghiulară, mai mare decât cea posterioară.
- aria intercondilară posterioară (Area intercondylaris posterior),
- eminenţa intercondilară (Eminentia intercondylaris) este o proeminenţă
situată între cele două arii intercondilare. Pe această proeminenţă se află doi
tuberculi: tuberculul intercondilar medial (Tuberculum intercondylare
mediale) şi tuberculul intercondilar lateral (Tuberculum intercondylare
laterale).
- corpul tibiei (Corpus tibiae) are o formă tringhiulară şi prezintă trei feţe şi
trei margini:
- faţa medială (Facies medialis),
- faţa laterală (Facies lateralis),
- faţa posterioară (Facies posterior) prezintă în 1/3 superioară o creastă
ştearsă, cu direcţie oblică, dinspre superolateral spre inferomedial, numită
linia muşchiului solear (Linea musculi solei)

1
GÉRDY Pierre Nicolas (1797-1856) anatomist şi chirurg francez.
104
 - marginea anterioară (Margo anterior) prezintă la extremitatea ei
superioară, o rugozitate proeminentă, pentru inserţia muşchiului cvadriceps
femural, numită tuberozitatea tibiei (Tuberositas tibiae).
- marginea medială (Margo medialis),
- marginea interosoasă (Margo interosseus) este situată lateral.
- extremitatea inferioară este formată în primul rând de maleola medială, dar
şi de faţa articulară inferioară şi de incizura fibulară. Maleola medială (Malleolus
medialis) este mai mică, mai scurtă şi mai anterioară decât cea laterală. Pe faţa
inferointernă prezintă o faţă articulară numită faţa articulară a maleolei mediale
(Facies articularis malleoli medialis), iar pe faţa posterioară prezintă şanţul maleolar
(Sulcus malleolaris), prin care trece tendonul muşchiului tibial posterior. Faţa articulară
a maleolei mediale se continuă cu faţa articulară inferioară (Facies articularis
inferior) Aceasta este o suprafaţă uşor scobită care se articulează cu talusul. Incizura
fibulară (Incisura fibularis) este o scobitură, situată lateral, pe extremitatea inferioară,
fiind separată de maleola medială prin faţa articulară inferioară.
(lat.tibia-ae = fluierul piciorului; lat. malleolus este dim. malleus = ciocan)

Fibula (Fibula) sau peroneul este un os lung, mai subţire decât tibia,
împreună cu care formează scheletul gambei. Este formată dintr-un cap, un gât, un
corp şi din maleola laterală.
Capul fibulei (Caput fibulae) este extremitatea superioară a acestui os.
Capul are o formă ovalară şi prezintă spre lateral un vârf (Apex capitis fibulae).
Spre medial prezintă o faţă articulară (Facies articularis capitis fibulae) pentru
articularea cu condilul lateral al tibiei.
Gâtul fibulei (Collum fibulae) este o porţiune îngustată, care face legătura
dintre cap şi corp.
Corpul fibulei (Corpus fibulae) prezintă trei feţe şi trei margini:
- faţa medială (Facies medialis),
- faţa laterală (Facies lateralis),
- faţa posterioară (Facies posterior) care prezintă creasta medială (Crista
medialis). Creasta medială separă inserţiile musculare ale tibialului posterior, de
cele ale flexorului lung al halucelui.
- marginea anterioară (Margo anterior),
- marginea posterioară (Margo posterior),
105
 - marginea interosoasă (Margo interosseus).
Maleola laterală (Malleolus lateralis) este mai mare, mai posterioară şi mai
lungă decât cea medială. Pe faţa inferointernă prezintă o faţă articulară numită faţa
articulară a maleolei laterale (Facies articularis malleoli lateralis), iar pe faţa
posterioară prezintă şanţul maleolar (Sulcus malleolaris), prin care trece tendonul
muşchiului peronier lung. Lateral de faţa articulară, între aceasta şi maleola laterală
se află fosa maleolei laterale (Fossa malleoli lateralis).
(lat fibula-ae = agrafă, gr perone = fibulă))

OASELE PICIORULUI
(Ossa pedis)

Oasele piciorului sunt oase scurte, cu un rol deosebit de important. Acestea

se clasifică în oasele tarsiene, oasele metatarsiene şi oasele degetelor. La nivelul
piciorului se mai găsesc, periarticular, şi oase sesamoide.

Oasele tarsiene (Ossa tarsi/tarsalia) sunt în număr de şapte şi sunt

organizate în tarsul anterior şi tarsul posterior. Tarsul posterior cuprinde două oase
suprapuse (talusul şi calcaneul), iar tarsul anterior cuprinde cinci oase juxtapuse
(navicularul, cuboidul şi cuneiformele medial, intermediar şi lateral)
(gr. tarsos = talpă, suprafaţă plană)

Talusul (Talus) sau astragalul este situat superior în tarsul posterior. Este
singurul os tarsian care se articulează cu oasele gambei. Prezintă un cap, un gât şi
un corp.
(lat. talus-i = gleznă)
Astragalul este un termen folosit mai ales de clinicieni (ortopezi) dar este de evitat în
anatomie, pentru că este imprecis. Defineşte mai ales talusul, dar şi calcaneul, ba chiar oricare
dintre oasele tarsiene. În plus forma latinizată astragalus este folosită în primul rând pentru a denumi
o plantă medicinală foarte cunoscută. (gr astragalos = oscior)
Capul talusului (Caput tali) are o formă ovoidală, convexă şi prezintă pe
suprafaţa lui mai multe feţe articulare:
- faţa articulară naviculară (Facies articularis navicularis) este situată anterior
şi ocupă cea mai mare parte a capului talusului.
- - faţa articulară pentru ligamentul calcaneonavicular plantar (Facies articularis ligamenti
calcaneonavicularis plantaris) este situată inferior, medial de faţa calcaneană anterioară
106
 - faţa articulară a părţii calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat (Facies articularis
partis calcaneonavicularis ligamenti bifurcati) este situată anterosuperior.
Feţele articulare pentru ligamentele calcaneonaviculare sunt mai greu vizibile.
- faţa articulară calcaneană anterioară (Facies articularis calcanea anterior)
este situată inferior.
Gâtul talusului (Collum tali) este o porţiune îngustată situată între cap şi corp.
Prezintă pe faţa inferioară faţa articulară calcaneană mijlocie (Facies articularis
calcanea media). Posterior de această faţă articulară, spre corpul talusului se află
şanţul talusului (Sulcus tali).
Corpul talusului (Corpus tali) prezintă următoarele formaţiuni:
- trohlea talusului (Trochlea tali) este condilul superior al talusului, în formă
de scripete. Prezintă o faţă superioară (Facies superior) pentru articularea cu faţa
articulară inferioară a tibiei.
- faţa maleolară medială (Facies malleolaris medialis) se află pe partea
medială a corpului talusului şi serveşte la articulare cu maleola tibiei.
- faţa maleolară laterală (Facies malleolaris lateralis) se află pe partea laterală
a corpului talusului şi serveşte la articulare cu maleola fibulei. În partea inferioară,
această faţă se continuă şi pe apofiza laterală a talusului (Processus lateralis tali).
- apofiza posterioară a talusului (Processus posterior tali) este formată din
doi tuberculi, separaţi de un şanţ. Tuberculul lateral (Tuberculum laterale) este mai
proeminent decât tuberculul medial (Tuberculum mediale) şi între ei se află şanţul
tendonului muşchiului flexor lung al halucelui (Sulcus tendinis musculi flexoris
hallucis longi).
Osul trigonal (O trigonum) este un os inconstant şi este format de tuberculul lateral al
apofizei posterioare a talusului
- faţa articulară calcaneană posterioară (Facies articularis calcanea posterior)
este concavă şi ocupă aproape întreaga faţă inferioară a corpului talusului.

Calcaneul (Calcaneus) este situat inferior în tarsul posterior. Are o formă

prismatică şi prezintă următoarele formaţiuni:
- tuberozitatea calcaneului (Tuber calcanei) este extremitatea posterioară,
voluminoasă a acestui os. Superior pe această tuberozitate se inseră tendonul lui
Achile, iar inferior prezintă două apofize rotunjite. Apofiza medială a tuberozităţii
calcaneului (Processus medialis tuber calcanei) este cea mai voluminoasă şi este

107
cea care formează călcâiul. Apofiza laterală a tuberozităţii calcaneului (Processus
lateralis tuber calcanei) este de mici dimensiuni.
- susţinătorul talusului (Sustentaculum tali) este o apofiză medială a
calcaneului, cu rol de susţinere a talusului. Pe faţa inferioară a acestuia se află un
şanţ anteroposterior numit şanţul tendonului muşchiului flexor lung al halucelui
(Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi). Acesta este în continuarea şanţului
omonim de pe talus.
(lat. sustentacum-i = sprijin)
- şanţul calcanean (Sulcus calcanei) este un şant transversal, situat pe faţa
superioară, corespunzător şanţului talusului. Prin suprapunere cele două şanţuri
determină formarea sinusului tarsian (Sinus tarsi).
- feţele articulare talare, în număr de trei, se află tot pe faţa superioară a
calcaneului. Ele corespund feţelor articulare calcaneare de pe talus. Faţa
articulară talară anterioară (Facies articularis talaris anterior) este cea mai mică,
în timp ce faţa articulară talară mijlocie (Facies articularis talaris media) este de
dimensiuni intermediare. Cea de a treia faţă articulară, faţa articulară talară
posterioară (Facies articularis talaris posterior) este cea mai mare şi este separată
de cea mijlocie prin şanţul calcanean.
- trohlea fibulară (Trochlea fibularis/peronealis) este o mică proeminenţă
asemănătoare unui scripete, situată pe faţa laterală a calcaneului, care separă
tendoanele muşchilor peronieri scurt şi lung. Sub trohlee se află şanţul tendonului
muşchiului fibular lung (Sulcus tendinis musculi fibularis/peronei longi).
- faţa articulară cuboidală (Facies articularis cuboidea) este situată pe faţa
anterioară a calcaneului.
- tuberculul calcaneului (Tuberculum calcanei) este o mică proeminenţă, uneori dublă,
situată pe faţa inferioară, pe care se prinde ligamentul plantar lung.
(lat. calcaneum = călcâi)

Navicularul (Os naviculare) face parte din tarsul anterior şi este situat
anterior de capul talusului. Prezintă o faţă articulară posterioară, scobită, pentru
talus şi o faţă anterioară, uşor convexă, pentru articularea cu oasele cuneiforme.
Inferomedial se găseşte tuberculul navicularului (Tuberculum ossis navicularis).
(lat navicula-ae = corabie uşoară)

108
 Navicularul se mai numeşte scafoid, la fel cum scafoidul se mai numeşte navicular. Pentru a
nu se confunda se preferă (este chiar obligatoriu) să se folosească termenul de scafoid pentru mână
şi navicular pentru picior.

Cuneiformul medial (Os cuneiforme mediale) este situat anterior de

navicular, în tarsul anterior. Este cel mai mare dintre cuneiforme şi este situat medial.
Are o formă triunghiulară, fiind aşezat cu baza în jos.
(lat. cuneus-i = cui, şiruri de spectatori în amfiteatru între două coridoare transversale)

Cuneiformul intermediar (Os cuneiforme intermedium) este situat anterior

de navicular, în tarsul anterior. Este situat între cuneiformul medial şi cel lateral. Are
o formă triunghiulară, fiind aşezat cu baza în sus.

Cuneiformul lateral (Os cuneiforme laterale) este situat anterior de

navicular, în tarsul anterior. Este situat cel mai lateral dintre cuneiforme. Are o formă
triunghiulară, fiind aşezat cu baza în sus. Lateral vine în contact cu cuboidul.

Cuboidul (Os cuboideum) este situat anterior de calcaneu, în tarsul anterior.

Este de formă cubică şi prezintă pe faţa inferioară mai multe formaţiuni. Tuberozitatea
cuboidului (Tuberositas ossis cuboidei) este o proeminenţă alungită, transversală,
care limitează posterior şanţul tendonului muşchiului fibular lung (Sulcus tendinis
musculi fibularis/peronei longi). Apofiza calcaneară (Processus calcanei) este
situată posteroinferior şi medial şi contribuie la susţinerea extremităţii anterioare a
calcaneului.

Oasele metatarsiene (Ossa metatarsii/metatarsalia I-V) sunt în număr

de cinci. Ele sunt oase lungi care prezintă următoarele părţi:
- baza metatarsianului (Basis ossis metatarsi) este partea proximală a
osului. Baza se articulează cu cuneiformele şi cu cuboidul. În mare, primele trei
metatarsiene se articulează cu cele trei cuneiforme, iar ultimele două se articulează
cu cuboidul. Baza primului metatarsian prezintă medial tuberozitatea metatarsului

109
prim (Tuberositas ossis metatarsi primi I), iar lateral de baza metatarsianului cinci
se găseşte tuberozitatea metatarsului cinci (Tuberositas ossis metatarsi quinti V).
- corpul metatarsianului (Corpus ossis metatarsi) este triunghiular.
- capul metatarsianului (Caput ossis metatarsi) are o formă ovalară, turtită
lateral şi se articulează cu baza falangei proximale.

Oasele degetelor sau falangele (Ossa digitorum/Phalanges) sunt în

număr de 14 pentru un picior. Falangele sunt de trei feluri:
- falanga proximală (Phalanx proximalis),
- falanga mijlocie (Phalanx media) lipseşte la degetul I.
- falanga distală (Phalanx distalis).
Fiecare falangă prezintă o bază, un corp şi un cap:
- baza falangei (Basis phalangis) este diferită în funcţie de tipul falangei.
Falanga proximală are o bază scobită pentru articularea cu capul metatarsianului.
Celelalte tipuri de falange au tot o bază concavă, dar au în plus o creastă sagitală.
- corpul falangei (Corpus phalangis) este mai lung sau mai scurt în funcţie
de tipul falangei.
- capul falangei (Caput phalangis) este format de trohlea falangei (Trochlea
phalangis) la falangele proximale şi mijlocii şi este înlocuit de tuberozitatea
falangei distale (Tuberositas phalagis distalis) la falanga distală.
(lat. phalanx-gis = formaţie de luptă la spartani şi macedoneni, trupă în şiruri strânse)

Oasele sesamoide (Ossa sesamoidea) sunt oase care se dezvoltă la nivelul

unor tendoane, în apropierea unei articulaţii. Cele mai cunoscute şi mai constante
oase sesamoide sunt legate de tendoanele muşchilor flexori ai halucelui şi sunt
situate în apropierea articulaţiei metatarsofalangiene I.
(gr. sesame = susan, eides = formă)

JONCŢIUNILE MEMBRULUI INFERIOR

(Juncturae membri inferioris)

Noţiunea de joncţiune cuprinde atât sinartrozele (articulaţiile fixe), cât şi

diartrozele (articulaţiile mobile). La nivelul membrelor, articulaţiile sunt, de departe,
majoritare. Pe lângă articulaţiile mobile se mai găsesc sindezmoze. Sindezmozele

110
sunt reprezentate de membrana interosoasă şi de ligamente. La fel ca şi în cazul
oaselor, joncţiunile membrului inferior se împart în joncţiunile centurii pelviene şi
cele ale membrului inferior liber.

JONCŢIUNILE CENTURII PELVIENE

(Juncturae cinguli pelvici)

Cuprind articulaţiile dintre oasele centurii pelviene şi o sindezmoză.

Sindezmozele centurii pelviene (Syndesmoses cinguli pelvici) contribuie

la întărirea bazinului. Ele sunt următoarele:
- membrana obturatoare (Membrana obturatoria) este o lamă fibroconjunctivă,
care închide gaura obturată. Este strâns ataşată de cadrul osos, cu excepţia marginii
anterosuperioare libere, care participã la delimitatea canalului obturator (Canalis
obturatorius). Pe membrana obturatorie se inseră muşchii obturatori.
Termenul de sindezmoze este menţionat în Terminologia anatomică în plural definind două
entităţi şi anume membrana şi canalul obturator.

Simfiza pubiană (Symphysis pubica) este situată anterior, pe linia mediană,

între cele două suprafeţe ovalare, simfiziale, ale oaselor pubiene. Acestea sunt mai
apropiate prin marginea lor posterioară decât cea anterioară, delimitând un spaţiu
cuneiform cu baza anterior. Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin
subţire, între care există un disc interpubian (Discus interpubicus/Fibrocartilago
interpubica), un fibrocartilaj triunghiular, care umple spaţiul cuneiform interosos liber.
În unele cazuri există şi o mică cavitate intraarticulară.
Simfiza pubiană este întărită de ligamente:
- ligamentul pubian superior (Lig. pubicum superius) este o lamă fibroasă
întinsă transversal între cei doi tuberculi pubieni, pe faţa superioară a simfizei.
- ligamentul pubian inferior sau arcuat (Lig. pubicum inferius) se întinde
între ramurile pubiene inferioare. Rotunjeşte unghiul subpubian (Angulus subpubicus)
formând astfel arcada pubiană (Arcus pubicus), care este un reper obstetrical
important, în măsurarea diametrului sagital al bazinului mic.

111
 Articulaţia sacroiliacă (Articulatio sacroiliaca) se realizează între feţele
auriculare (Facies auricularis) ale coxalului şi sacrului. Acestea sunt rugoase şi
uşor neregulate, fapt care contribuie la solidarizarea articulaţiei şi la stabilitatea
pelvisului. Suprafeţele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin, între care se
află o lamă fibrocartilaginoasã intraarticularã. Capsula articulară este strânsă, se
inseră pe marginea suprafeţelor articulare şi este întărită de o serie de ligamente:
- ligamentul sacroiliac anterior (Lig. sacroiliacum anterius) este format din
fibre conjunctive groase, ce întăresc anterior capsula articulară.
- ligamentul sacroiliac posterior (Lig. sacroiliacum posterius) întins între
rugozităţile sacrului şi ilionului este alcătuit din fibre scurte, orizontale, aşezate
superficial şi fascicule lungi, oblice sau verticale, situate profund.
- ligamentul sacroiliac interosos (Lig. sacroiliacum interosseum) este un
ligament puternic, scurt, dispus sub ligamentul sacroiliac posterior, între tuberozitatea
iliacă şi sacrală.
Articulaţia mai prezintă şi două ligamente extracapsulare:
- ligamentul sacrospinal (Lig. sacrospinale) este un ligament care uneşte
partea anteromijlocie a marginii laterale a sacrului, cu spina ischiadică. Acest ligament
are o direcţie oblică, dinspre posteromedial spre anterolateral. Contribuie la delimitarea
orificiului ischiadic mare (Foramen ischiadicum majus), împreună cu ischionul.
- ligamentul sacrotuberal (Lig. sacrotuberale) este un ligament puternic, care
porneşte de pe părţile laterale ale sacrului, pe cale le uneşte cu tuberozitatea ischionului.
Este situat posterior de ligamentul sacrospinal şi are o direcţie dinspre superomedial
spre inferolateral. Participă împreună cu ligamentul sacrospinal şi ischionul la
delimitarea orificiului ischiadic mic (Foramen ischiadicum minus).
Acest ligament dă o prelungire anterioară, pe marginea internă a ramurilor
ischiopubiene numită proces falciform (Processus falciformis), care se continuă cu
ligamentul pubian inferior (arcuat).

Articulaţia lombosacrală (Articulatio lumbosacralis) se realizează între ultima vertebră

lombară şi baza sacrului, având toate elementele celorlalte articulaţii intervertbrale. Pe faţa anterioară a
acestei articulaţii se observă promontoriul (Promontorium) sau unghiul lombosacral. Articulaţia este
întărită de ligamentele longitudinale anterior şi posterior, dar şi de un ligament la distanţă şi anume
ligamentul iliolombar (Lig. iliolumbale). Acest ligament uneşte partea posterioară a crestei iliace cu
apofizele transverse ale vertebrelor L4-5.

112
 Articulaţia sacrococcigiană (Articulatio sacrococcygea) se realizează între coarnele
sacrului, aflate pe vârful acestuia şi coarnele coccisului, aflate pe partea superioară a acestuia.
Capsula articulară este strânsă, se inseră pe marginea suprafeţelor articulare şi este întărită de o
serie de ligamente:

JONCŢIUNILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER

(Juncturae membri inferioris liberi)

Sindezmoza tibiofibulară (Syndesmosis tibiofibularis) este formată din:

- membrana interosoasă a gambei (Membrana interossea cruris) este o
membrană fibroasă care uneşte marginile interosoase ale tibiei şi fibulei. Această
membrană ocupă întreaga inălţime a intervalului dintre aceste oase. Direcţia fibrelor
este oblică, intricată. Membrana prezintă şi unele mici orificii.
- ligamentul tibiofibular anterior (Lig. tibiofibularis anterius) este un ligament
care pleacă de pe marginea anterioară a incizurii fibulare a tibiei, la maleola laterală.
- ligamentul tibiofibular posterior (Lig. tibiofibularis posterius) este un
ligament mai extins decât cel anterior, care pleacă de pe marginea posterioară a
incizurii fibulare a tibiei şi de pe marginea inferioară a tibiei, la maleola laterală.

ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER

(Articulationes membri inferioris liberi)

Sunt reprezentate de articulaţia şoldului, articulaţia genunchiului, articulaţia

tibiofibulară şi articulaţiile piciorului.

Articulaţia şoldului (Articulatio coxae/coxofemoralis) este o enartroză

realizată între faţa semilunară (Facies lunata) a cavităţii acetabulare a coxalului,
completată de ligamentul acetabular transvers (Lig. transversum acetabuli) şi de
buza acetabulară (Labrum acetabuli) şi faţa articulară de pe capul femurului.
Capsula articulară este relativ laxă, ea cuprinzând şi mare parte din colul
femurului. Capsula articulară este formată din fibre superficiale, longitudinale,
grupate în ligamente şi fibre circulare profunde. Fibrele profunde, care înconjoară
113
colul femurului, poartă numele de zona orbiculară (Zona orbicularis). Zona orbiculară
este mai vizibilă pe partea posterioară a colului. Capsula articulară este întărită de
trei ligamentele capsulare:
1 2
- ligamentul iliofemural (Lig. iliofemorale) al lui Bertin – Bigelow are
forma unui evantai, care porneşte de pe spina iliacă anterosuperioară şi se inseră
pe linia intertrohanterică. Acest ligament este format din două părţi:
- partea transversă (Pars transversa) se confundă cu capsula
articulară,
- partea descendentă (Pars descendens) este mai dezvoltată.
- ligamentul pubofemural (Lig. pubofemorale) porneşte de pe ramura
superioară a pubisului, la linia intertrohanterică.
- ligamentul ischiofemural (Lig. ischiofemorale) porneşte de la corpul
ischionului, la partea posterioară a colului şi participă la formarea zonei orbiculare.
Există şi un ligament intracapsular şi anume ligamentul capului femural
(Lig. capitis femoris). Acest ligament porneşte de la nivelul fosetei capului femural,
la incizura acetabulară.
În perioada fetală şi postnatal, ligamentul capului femural conţine o arteră, care poate persista şi
în perioada adultă.

Articulaţia genunchiului (Articulatio genus) este o articulaţie complexă,

formată din trei oase: femur, tibie şi rotulă. Fibula nu participă la această articulaţie,
decât prin ligamentul colateral fibular. Se realizează două articulaţii, una principală
femurotibială şi alta secundară femurorotuliană. Articulaţia genunchiului este o
articulaţie bicondilară, pe care mulţi anatomişti o tratează ca pe o trohleartroză.
La formarea acestei articulaţii participă:
- condilii femurali (medial şi lateral) separaţi de fosa intercondilară. Condilul
medial este mai voluminos şi mai lung cu circa 4 mm. decât cel lateral.
- condilii tibiali (medial şi lateral) separaţi de ariile şi eminenţa intercondilare.
Condilii tibiali sunt acoperiţi de faţa articulară superioară.
- meniscurile articulare (Meniscus articularis) sunt fibrocartilaje ataşate
feţei articulare superioare a tibiei, pe care o completează. Pe secţiune au o formă
triunghiulară, cu baza aderentă de capsula articulară şi vârful liber spre centrul
articulaţiei. Baza sau partea periferică (Pars peripherica) a meniscului este formată
1
BERTIN Exupere-Joseph (1712-1781) anatomist francez.
2
BIGELOW Henry Jacob (1818-1890) chirurg american.
114
din fascicule de colagen circulare (Fasciculi circulares collageni). Vârful meniscului
sau partea centrală (Pars centralis) este formată din fascicule de colagen radiale
(Fasciculi radiales collageni). Meniscurile au o mare elasticitate şi deformabilitate.
Meniscul medial (Meniscus medialis) are forma semilunară, este ceva mai mare şi
mai îngust. Meniscul lateral (Meniscus lateralis) are o formă mai apropiată de cerc,
este mai mic şi mai lat. Meniscurile sunt unite anterior de ligamentul transvers al
genunchiului (Lig. transversum genus).
Meniscurile împart articulaţia femurotibială în două etaje: femuromeniscal,
care este etajul principal şi meniscotibial.
(gr. meniskos = semilună, lună nouă)
- ligamentele încrucişate unesc platoul tibial cu condilii femurului. Ligamentul
încrucişat anterior (Lig. cruciatum anterius) porneşte din aria intercondilară anterioară,
spre partea posterioară a condilului medial al femurului. Ligamentul încrucişat
posterior (Lig. cruciatum posterius) porneşte din aria intercondilară posterioară,
Ligamentele încrucişate nu sunt cuprinse în cavitatea articulară a genunchiului. Între
meniscul lateral şi ligamentele încrucişate se află ligamentele meniscofemurale:
- ligamentul meniscofemural anterior (Lig. meniscofemoralis anterius)
1
al lui Humphry uneşte partea superioară a ligamentului încrucişat anterior,
cu cornul posterior al meniscului lateral, trecând anterior de ligamentul
încrucişat posterior.
- ligamentul meniscofemural posterior (Lig. meniscofemoralis posterius)
2
al lui Wrisberg uneşte condilul medial al femurului, cu cornul posterior al
meniscului lateral, trecând posterior de ligamentul încrucişat posterior.
- capsula articulară (Capsula articularis) este relativ laxă şi este întărită de
următoarele ligamente:
- ligamentul rotulian (Lig. patellae) porneşte de pe marginile şi vârful
rotulei, la tuberozitatea tibiei. Ligamentul rotulian face parte din tendonul de
inserţie al muşchiului cvadriceps femural. De la acest ligament spre condilii
femurului pornesc retinaculele rotuliene. Retinaculul medial al rotulei
(Retinaculum patellae mediale) uneşte ligamentul rotulian cu condilul medial
al femurului, iar retinaculul lateral al rotulei (Retinaculm patellae laterale)
cu condilul lateral.

1
HUMPHRY George M (1820-1896) chirurg englez.
2
WRISBERG Heinrich A. (1739-1808) anatomist şi ginecolog german.
115
 - ligamentul colateral tibial (Lig. collaterale tibiale) uneşte condilii
mediali ai femurului şi tibiei.
- ligamentul colateral fibular (Lig. collaterale tibiale) uneşte condilul
lateral al femurului cu capul fibulei. Este singura legătură a fibulei cu articulaţia
genunchiului.
1
- ligamentul popliteu oblic (Lig. popliteum obliquum) al lui Winslow
şi Bourgery 2 este situat posterior şi uneşte condilul medial al tibiei cu condilul
lateral al femurului. Acest ligament este un tendon reflectat al muşchiului
semimembranos.
- ligamentul popliteu arcuat (Lig. popliteum arcuatum) porneşte de
la condilul lateral al femurului, arcuieşte peste tendonul muşchiului popliteu şi
se pierde în capsula articulară.
Capsula articulară mai cuprinde membrana sinovială, care delimitează cavitatea
articulară şi corpul adipos infrapatelar.
- plica sinovială infrarotuliană (Plica synovialis infrapatellaris) este o plică
verticală a membranei sinoviale, care se întinde de la vârful rotulei la platoul tibial.
Această plică face o separare între articulaţia condililor mediali şi cea a condililor
laterali. De la această plică spre medial, respectiv lateral, pornesc plicile alare
(Plicae alares). Plicile alare sunt expansiuni adipoase ale membranei sinoviale.
(lat. ala-ae = aripă)
- corpul adipos infrarotulian (Corpus adiposum infrapatellare) este un ţesut
grăsos, incapsulat, aflat între capsula fibroasă şi plicile alare ale membranei sinoviale.

Articulaţia tibiofibulară (Articulatio tibiofibularis) se realizează între condilul

lateral al tibiei şi capul fibulei. Este o articulaţie plană, cu o capsulă articulară strânsă.
Capsula articulară este întărită de două ligamente transversale:
- ligamentul capului fibular anterior (Lig. capitis fibulae anterius),
- ligamentul capului fibular posterior (Lig. capitis fibulae posterius).

ARTICULAŢIILE PICIORULUI
(Articulationes pedis)

1
WINSLOW Jakob Benignus (1669-1760) anatomist danez.
2
BOURGERY Marc Jean (1797-1849) anatomist şi chirurg francez.
116
 Acestea cuprind articulaţia talocrurală, articulaţia subtalară, articulaţia trans-
versă a tarsului, articulaţia cuneonaviculară şi articulaţiile intercuneiforme, tarso-
metacarpiene, intermetatarsiene, metatarsofalangiene şi interfalangiene.

Articulaţia talocrurală (Articulatio talocruralis) este principala articulaţie a

piciorului. Este o trohleartroză formată din extremităţile inferioare ale tibiei şi fibulei,
pe de o parte şi talus. Faţa articulară talară este reprezentată de trohlea talusului şi
de feţele articulare maleolare. Faţa articulară crurală este reprezentată de faţa
articulară inferioară a tibiei şi de feţele articulare maleolare ale tibiei şi fibulei.
(lat. crus-ris pl. crura = gambă)
Capsula articulară este întărită de două ligamente colaterale:
- ligamentul colateral medial sau deltoid (Lig. collaterale mediale/deltoideum)
uneşte maleola medială a tibiei cu navicularul, talusul şi calcaneul. Acest ligament,
în formă de evantai are mai multe părţi:
- partea tibionaviculară (Pars tibionavicularis) este cea mai anterioară,
- partea tibiotalară anterioară (Pars tibiotalaris anterior),
- partea tibiocalcaneană (Pars tibiocalcanea) este un fascicul mai
gros şi mai superfical al ligamentului deltoid, care uneşte maleola medială cu
susţinătorul talusului.
- partea tibiotalară posterioară (Pars tibiotalaris posterior) este situat
posterior de partea tibiocalcaneană, dar în acelaşi plan cu partea tibiotalară
anterioară. Uneşte maleola medială cu tuberculul medial al apofizei posterioare
a talusului.
- ligamentul colateral lateral (Lig. collaterale laterale) uneşte talusul şi
calcaneul cu maleola laterală a fibulei. Este format la rândul lui din trei ligamente
distincte:
- ligamentul talofibular anterior (Lig. talofibularis anterius) este un
fascicul de fibre orizontale, care unesc corpul talusului cu maleola laterală.
- ligamentul calcaneofibular (Lig. calcaneofibulare) este un fascicul
de fibre verticale, care unesc faţa laterală a calcaneului cu maleola laterală.
- ligamentul talofibular posterior (Lig. talofibularis posterius) este un
fascicul de fibre orizontale, care unesc tuberculul lateral al apofizei posterioare
a talusului cu maleola laterală.

117
 Articulaţia subtalară (Articulationes subtalaris/talocalcanea) se realizează
între feţele articulare posterioare ale talusului şi calcaneului. Este o articulaţie plană,
cu o capsulă articulară relativ strânsă şi care este întărită de mai multe ligamente
talocalcaneene:
- ligamentul talocalcanean medial (Lig. talocalcaneum mediale) uneşte
tuberculul medial al apofizei posterioare a talusului, cu susţinătorul talusului de pe
calcaneu.
- ligamentul talocalcanean posterior (Lig. talocalcaneum posterius) este
un ligament puternic, situat posterolateral de ligamentul talocalcanean interosos.
- ligamentul talocalcanean lateral (Lig. talocalcaneum laterale) este situat
între apofiza laterală a talusului şi faţa laterală a calcaneului.
- ligamentul talocalcanean interosos (Lig. talocalcaneum interosseum) face
parte dintre ligamentele interosoase ale tarsului. Este un ligament voluminos, care
ocupă cea mai mare parte a sinusului tarsului.

Articulaţia transversală a tarsului (Articulatio tarsi transversa) sau

1
mediotarsiană a lui Chopart se realizează între tarsul posterior şi tarsul anterior.
Singurul ligament comun al acestei articulaţii este ligamentul bifurcat (Lig. bifurcatum).
Acest ligament este format din două pătţi corespunzătoare articulaţiilor componente.
Această articulaţie este formată din:
Articulaţia talocalcaneonaviculară (Articulatio talocalcaneonavicularis) este
formată de feţele articulare anterioare şi mijlocii ale talusului şi calcaneului şi din capul
talusului şi faţa articulară posterioară a navicularului. Este o enartroză imperfectă,
care participă la mişcările de inversiune şi de eversiune ale piciorului.
Capsula articulară, ceva mai laxă, este întărită de următoarele ligamente.
- ligamentul calcaneonavicular (Lig. calcaneonaviculare) este un ligament
dorsal, care face parte din ligamentul bifurcat.
- ligamentul talonavicular (Lig. talonavicularis) este tot un ligament dorsal.
- ligamentul calcaneonavicular plantar (Lig. calcaneonaviculare plantare)
este principalul ligament al acestei articulaţii. El completează inferior faţa articulară
talară a navicularului şi joacă rolul unui semicadru glenoidal. Participă şi la susţinerea
bolţii plantare.

1
CHOPART François (1743-1795) anatomist şi chirurg francez.
118
 Articulaţia calcaneocuboidală (Articulatio calcaneocuboidea) este o articulaţie
de tip selar, între faţa posterioară a cuboidului şi faţa anterioară a calcaneului.
Aceasta este întărită de următoarele ligamente:
- ligamentul calcaneocuboidian (Lig. calcaneocuboideum) este un ligament
dorsal, care face parte din ligamentul bifurcat.
- ligamentul calcaneocuboidian dorsal (Lig. calcaneocuboideum dorsale)
este un fascicul desprins din ligamentul cuneonavicular dorsal.
- ligamentul calcaneocuboidian plantar (Lig. calcaneocuboideum plantare)
este un ligament puternic, situat între apofiza medială a tuberozităţii calcaneului şi
tuberozitatea cuboidului.
- ligamentul plantar lung (Lig. plantare longum) este unul din cele mai
puternice ligamente. Este situat superficial de ligamentul calcaneocuboidian plantar,
pe care îl dublează. El este mai lung anterior, unde se inseră pe părţile anterioare
ale cuboidului şi a metatarsienelor IV şi V. Participă şi el la susţinerea bolţii plantare.

Articulaţia cuneonaviculară (Articulatio cuneonavicularis) este o articulaţie

plană formată de semifeţele articulare anterioare ale navicularului şi feţele articulare
posterioare ale cuneiformelor. Articulaţia este întărită de următoarele ligamente:
- ligamentul cuneonavicular dorsal (Lig. cuneonavicular dorsale),
- ligamentul cuneonavicular plantar(Lig. cuneonavicular plantare).
Articulaţiile intercuneiforme (Articulationes intercuneiformes) sunt două
articulaţii plane situate între oasele cuneiforme. Cuneiformele fac parte din tarsul anterior.
Şi la acest nivel se găsesc ligamentele tarsale interosoase (Ligg. tarsi interossea),
ligamentele tarsale dorsale (Ligg. tarsi dorsalia) şi ligamentele tarsale plantare
(Ligg. tarsi plantaria). Dintre aceste ligamente la nivelul acestor articulaţii se găsesc
următoarele ligamente:
- ligamentele intercuneiforme interosoase (Ligg. intercuneiformia interossea),
- ligamentul cuneocuboid interosos (Lig. cuneocuboideum interosseus)
uneşte cuneiformul lateral cu cuboidul. Este un ligament care nu aparţine acestor
articulaţii, la fel ca şi cele dorsal şi plantar, dar o articulaţie cuneocuboidiană nu este
nominalizată.
- ligamentele intercuneiforme dorsale (Ligg. intercuneiformia dorsalia),

119
 - ligamentul cuneocuboid dorsal (Lig. cuneocuboideum dorsale) uneşte
cuneiformul lateral cu cuboidul, pe partea dorsală.
- ligamentele intercuneiforme plantare (Ligg. intercuneiformia plantaria),
- ligamentul cuneocuboid plantar (Lig. cuneocuboideum plantare) uneşte
cuneiformul lateral cu cuboidul pe partea plantară.

Articulaţiile tarsometatarsiene (Articulationes tarsometatarsales) sau

articulaţia lui Lisfranc 1 se realizează între cele trei cuneiforme şi cuboidul pe de o
parte şi bazele metacarpienelor pe de altă parte. În general, fiecare cuneiform se
articulează cu un metatarsian, iar cuboidul cu ultimele două metatarsiene. Mai precis,
metatarsianul II se articulează cu toate cele trei cuneiforme, iar metatarsianul IV se
articulează şi cu cuneiformul lateral.
- ligamentele tarsoometatarsiene dorsale (Ligg. tarsometatarsalia dorsalia),
- ligamentele tarsometatarsiene palmare (Ligg. tarsometatarsalia palmaria).
- ligamentele cuneometatarsale interosoase (Lig. cuneometatarsalia inter-
ossea) ale lui Lisfranc, unesc cuneiformele cu baza metatarsienelor I-III(IV). Cel
mai important şi mai puternic dintre aceste ligamente uneşte cuneiformul medial cu
metatarsianul II.

Articulaţiile intermetatarsiene (Articulationes intermetatarsales) se

realizează între bazele metacarpienelor. Capsulele articulare sunt comune cu cele
tarsometatarsiene. Ligamentele acestor articulaţii sunt:
- ligamentele metatarsiene dorsale (Ligg. metatarsalia dorsalia),
- ligamentele metatarsiene plantare (Ligg. metatarsalia plantaria)
- ligamentele metatarsiene interosoase (Ligg. metatarsalia interossea).
Distal de aceste articulaţii, între corpurile metacarpienelor se formează spaţiile
interosoase metatarsiene (Spatia interossea metatarsi), care sunt ocupate de muşchii
interosoşi.

Articulaţiile metatarsofalangiene (Articulationes metatarsophalangeales)

sunt situate între capul metacarpienelor şi baza falangei proximale. Sunt articulaţii
elipsoidale întărite de următoarele ligamente:

1
LISFRANC Jaques De Saint Martin (1790-1847) chirurg francez.
120
 - ligamentele colaterale (Ligg. collateralia),
- ligamentele plantare (Ligg. plantaria),
- ligamentul transvers metatarsian profund (Lig. metatarsale transversum
profundum) uneşte pe faţa plantară, capul metatarsienelor II-V.

Articulaţiile interfalangiene (Articulationes interphalangeae pedis) se

realizează între falanga proximală şi cea mijlocie şi între falanga mijlocie şi cea
distală. Halucele are o singură articulaţie între falanga proximală şi cea distală.
Aceste articulaţii sunt nişte trohleartroze, care prezintă următoarele ligamente:
- ligamentele colaterale (Ligg. collateralia),
- ligamentele plantare (Ligg. plantaria).

MUŞCHII MEMBRULUI INFERIOR

(Musculi membri inferioris)

Muşchii membrului inferior se pot clasifica în muşchii coxali, muşchii coapsei,

muşchii gambeii şi muşchii piciorului.

Muşchii coxali sunt aşezaţi în jurul articulaţiei şoldului. Cei mai mulţi dintre
ei sunt situaţi posteroextern, dar există şi muşchi anterointerni. Muşchii anterointerni
sunt numiţi şi coxali interni şi sunt reprezentaţi de muşchiul iliopsoas. Muşchii postero-
externi sau coxali externi sunt reprezentaţi de muşchii fesieri (mare, mijlociu şi mic),
muşchiul tensor al fasciei late, muşchiul piriform, muşchiul obturator intern, muşchii
gemeni (superior şi inferior) şi muşchiul pătrat femural.

121
 Muşchiul iliopsoas (M. iliopsoas) al lui Hyrtl 1 este un muşchi situat anterior
de articulaţia şoldului şi este format din:
- muşchiul iliac (M. iliacus) este situat lateral, fiind un muşchi lat, destul de
gros, de formă triunghiulară, cu originea pe fosa iliacă şi inserţia printr-un tendon
comun cu muşchiul psoas mare, pe trohanterul mic al femurului, dar şi pe capsula
articulaţiei şoldului. Este acoperit de partea iliacă (Pars iliaca) a fasciei iliace
(Fascia iliaca/iliopsoas). Între tendonul de inserţie şi trohanterul mic se înterpune
bursa iliacă subtendinoasă (Bursa subtendinea iliaca). Este inervat de nervul
femural şi are ca şi acţiune flexia coapsei pe bazin şi o uşoară rotaţie internă.
Muşchiul iliac mic sau iliocapsular este un fascicul distinct de fibre aparţinând muşchiului iliac,
care pornesc de pe spina iliacă anterosuperioară şi se inseră pe capsula articulară a şoldului.
- muşchiul psoas mare (M. psoas major) este situat medial, fiind un muşchi
fuziform, cu originea pe corpurile vertebrelor Th 12-L4, pe discurile intervertebrale
corespunzătoare şi pe apofizele transversale ale vertebrelor lombare. Inserţia,
inervaţia şi acţiunea sunt comune cu ale muşchiului iliac. Este acoperit de partea
psoică (Pars psoatica) a fasciei iliace (Fascia iliaca/iliopsoas).
- muşchiul psoas mic (M. psoas minor) este un muşchi inconstant, filiform,
situat anterior de psoasul mare. Are originea pe corpurile vertebrelor Th 12-L1 şi pe
discul intervertebral corespunzător şi inserţia pe eminenţa iliopubică.

Muşchiul fesier mare (M. gluteus maximus) este un muşchi lat, triunghiular,
superficial, care dă formă feselor. Muşchiul trece peste trohanterul mare. Între
muşchi şi trohanterul mare se află bursa trohanterică a muşchiului fesier mare
(Bursa trochanterica musculi glutei maximi).
Originea este situată pe coxal, medial de linia fesieră posterioară, pe fascia
toracodorsală, pe faţa posterioară a sacrului şi pe ligamentul sacrotuberal.
1
Inserţia majorităţii fibrelor (cca ¾) se face pe tractul iliotibial al lui Maissiat
şi prin intermediul acestuia, pe condilul lateral al tibiei. Între aceste fibre şi linia aspră
se interpun două sau trei burse intermusculare gluteale (Bursae intermusculares
musculorum gluteorum). Tot între muşchiul fesier mare şi tuberozitatea ischiadică
se interpune bursa ischiadică a muşchiului fesier mare (Bursa ischiadica
musculi glutei maximi). Fibrele profunde (cca ¼) se inseră pe tuberozitatea gluteală
a femurului.
1
HYRTL Joseph (1811-1894) anatomist austriac.
1
MAISSIAT Jacques Henri. (1805-1878) anatomist francez.
122
 Inervaţia este dată de nervul fesier inferior.
Acţiunea este de extensie a coapsei şi uşoară rotaţie externă. Muşchiul
fesier mare face parte din lanţul triplei extensii, care asigură poziţia de ortostatism.
Aponevroza fesieră (Aponeurosis glutea) este o formaţiune fascială situată
anterosuperior de muşchiul fesier mare. Ea porneşte de pe creasta iliacă şi marginea
superolaterală a fesierului mare şi acoperă muşchiul fesier mijlociu. Serveşte pentru
originea fibrelor superficiale ale muşchiului fesier mijlociu.

Muşchiul fesier mijlociu (M. gluteus medius) este un muşchi lat, triunghiular,
ceva mai mic şi situat parţial sub fesierul mare. Şi acest muşchi trece peste
trohanterul mare. Între trohanterul mare şi muşchi se interpune bursa trohanterică
a muşchiului fesier mijlociu (Bursa trochanterica musculi glutei medii).
Originea este situată pe aripa iliacă, între linia fesieră posterioară şi cea
anterioară, dar şi pe aponevroza fesieră.
Inserţia este pe partea laterală a trohanterului mare al femurului.
Inervaţia este dată de nervul fesier superior.
Acţiunea este de abducţie a coapsei. Fibrele anterioare au şi o acţiune de
rotaţie internă, iar fibrele posterioare de rotaţie externă. Rotaţia internă este mai
puternică decât cea externă.
Muşchiul fesier mic (M. gluteus minimus) este cel mai profund şi mai mic
dintre muşchii fesieri. Este un muşchi lat, de formă triunghiulară, complet acoperit
de fesierul mijlociu. Şi acest muşchi trece peste trohanterul mare, între trohanterul
mare şi muşchi se interpune bursa trohanterică a muşchiului fesier mic (Bursa
trochanterica musculi glutei minimi).
Originea este situată pe aripa iliacă, între linia fesieră anterioară şi cea
inferioară.
Inserţia este pe partea anterioară a trohanterului mare.
Inervaţia este dată de nervul fesier inferior.
Acţiunea este de abducţie şi rotaţie internă a coapsei.

Muşchiul tensor al fasciei late (M. tensor fasciae latae) este un muşchi
superficial, care are originea pe spina iliacă anterosuperioară şi inserţia pe tractul
1
iliotibial al lui Maissiat şi pe fascia lată. Inervaţia este asigurată de nervul fesier
1
MAISSIAT Jacques Henri. (1805-1878) anatomist francez.
123
superior. Acţiunea este de punere în tensiune a fasciei coapsei (lata). Acest muşchi
are şi o uşoară acţiune de flexie, abducţie şi rotaţie internă a coapsei.

Muşchiul piriform (M. piriformis) este un muşchi triunghiular, care are o

parte pelvină şi una coxală. Trece peste orificiul ischiadic mare, cu care determină
două orificii: orificiul suprapiriform şi orificiul infrapiriform.
Originea este situată pe faţa pelvină a sacrului, lateral de orificiile sacrale
anterioare.
Inserţia este pe partea superioară a trohanterului mare al femurului. Între
tendonul de inserţie şi femur se interpune bursa muşchiului piriform (Bursa musculi
piriformis).
Inervaţia este dată de nervul muşchiului piriform din plexul sacral S 1,2..
Acţiunea este de rotaţie externă şi uşoară abducţie a coapsei.
(lat. pirum-i = pară)

Muşchiul triceps coxal – M. triceps coxae - nu este încă nominalizat, dar

este din ce în ce mai utilizat. Este format din muşchiul obturator intern şi cei doi
muşchi gemeni. Aceştia au origini diferite, dar o inserţie comună.
Muşchiul obturator intern (M. obturatorius internus) este un muşchi lat,
triunghiular, cu o parte pelvină şi una coxală.
Originea este situată pe faţa internă a membranei obturatorii şi pe marginile
care o mărginesc. Muşchiul părăseşte bazinul prin orificiul ischiadic mic, se angulează
în unghi drept, spre anterior şi se îndreaptă spre extremitatea superioară a femurului.
La trecerea prin orificiul ischiadic mic se interpune bursa ischiadică a muşchiului
obturator intern (Busa ischiadica musculi obturatorii interni)
Inserţia este printr-un tendon comun cu al muşchilor gemeni în fosa trohanterică.
Între acest tendon şi capsula articulară a şoldului se interpune bursa subtendinoasă
a muşchiului obturator intern (Busa subtendinea musculi obturatorii interni).
Inervaţia este dată de nervul muşchiului obturator intern din plexul sacral L5 -S2.
Acţiunea este de rotaţie externă şi uşoară abducţie a coapsei.

Muşchiul geamăn superior (M. gemellus superior) este un muşchi îngust,

situat superior de partea coxală a muşchiului obturator intern.
Originea este pe spina ischiadică.

124
 Inserţia este comună cu a muşchiului obturator intern.
Inervaţia este dată de nervul muşchiului obturator intern din plexul sacral L5 -S2.
Acţiunea este de rotaţie externă.

Muşchiul geamăn inferior (M. gemellus inferior) este un muşchi îngust,

situat inferior de partea coxală a muşchiului obturator intern.
Originea este pe tuberozitatea ischiadică.
Inserţia este comună cu a muşchiului obturator intern.
Inervaţia este dată de nervul muşchiului pătrat femural din plexul sacral L4 –S1.
Acţiunea este de rotaţie externă.

Muşchiul pătrat femural (M. quadratus femoris) este un muşchi drepunghiular,

situat cel mai distal, dintre muşchii coxali externi.
Originea este pe tuberozitatea ischiadică.
Inserţia este pe creasta intertrohanterică.
Inervaţia este dată de nervul muşchiului pătrat femural din plexul sacral L4 –S1.
Acţiunea este de rotaţie externă.

Muşchii coapsei sunt aşezaţi în jurul femurului şi sunt grupaţi, după

acţiune, în trei compartimente. În compartimentul anterior sau extensor se găsesc
muşchii croitor, cvadriceps femural şi articular al genunchiului. Compartimentul
medial sau adductor cuprinde muşchiul pectineu, muşchii adductori (lung, scurt,
mare şi minim), muşchiul gracilis şi muşchiul obturator extern. Compartimentul
posterior sau flexor cuprinde muşchiul biceps femural şi muşchii semitendinos şi
semimembranos.

COMPARTIMENTUL FEMURAL ANTERIOR

(Compartimentum femoris anterius/extensorum)

Muşchiul croitor (M. sartorius) este un muşchi lung (cel mai lung din corp),
uşor aplatizat, care străbate oblic coapsa dinspre superoextern spre inferointern.
Este un muşchi flexor, aflat în compartimentul extensorilor gambei.
(lat. sartus participiu perfect pasiv al verb. sarcio = reparat, cârpit)
Originea este pe spina iliacă anterosuperioară

125
 Inserţia este pe condilul medial al tibiei, printr-o formaţiune tendinoasă numită
laba de gâscă (Pes anserinus). Între tendonul de inserţie al muşchiului croitor şi
muşchii semitendinos şi gacilis se interpune bursa subtendinoasă a muşchiului
croitor (Bursa subtendinea musculi sartorii), iar între ligamentul colateral tibial şi
tendoanele de inserţie ale muşchilor croitor, semitendinos şi gracilis se interpune
bursa anserină (Bursa anserina).
(lat. anser-eris = gâscă, gâscan)
Inervaţia este dată de nervul femural.
Acţiunea este de flexie şi uşoară rotaţie externă a coapsei şi de flexie a
gambei pe coapsă.

Muşchiul cvadriceps femural (M. quadriceps femoris) este cel mai voluminos
muşchi, care ocupă întreg compartimentul anterior al coapsei. Are patru (cinci)
capete de origine:
- muşchiul drept femural (M. rectus femoris) este singurul care trece peste
articulaţia şoldului. Are o poziţie superficială, în axul coapsei şi are la rândul lui,
două capete de origine:

- capul drept (Caput rectum) are originea pe spina iliacă antero-

inferioară.
- capul reflex (Caput reflexum) îşi are originea pe sprânceana
(porţiunea aflată imediat deasupra marginii) acetabulului.
- muşchiul vast lateral (M. vastus lateralis) este partea cea mai voluminoasă
a cvadicepsului. Are originea pe întreaga lungime a buzei laterale a liniei aspre şi pe
linia intertrohanterică şi partea anterioară a trohanterului mare.
- muşchiul vast medial (M. vastus medialis) are originea pe jumătatea
superioară a buzei mediale a liniei aspre, pe linia supracondilară medială şi pe
epicondilul medial al femurului.
- muşchiul vast intermediar (M. vastus intermedius) este situat între vastul
lateral şi cel medial şi sub drepul femural. Are originea pe ¾ superioare ale feţei
anterioare a corpului femural.
Inserţia este pe tuberozitatea tibiei, printr-un tendon comun celor patru
capete, tendon care cuprinde în interiorul său rotula. Partea infrapatelară a acestui
126
tendon se numeşte ligament patelar. În jurul tendonului de inserţie a muşchiului
cvadriceps femural se află mai multe burse:
- bursa subcutanată prerotuliană (Bursa subcutanea prepatellaris) este
situată anterior de rotulă, între subcutis şi fascia lată.
- bursa subfascială prerotuliană (Bursa subfascialis prepatellaris) este
situată anterior de rotulă, între fascia lată şi retinaculele rotulei.
- bursa subtendinoasă prerotuliană (Bursa subtendinea prepatellaris) este
situată între tendonul cvadricepsului şi baza rotulei şi este inconstantă.
- bursa suprarotuliană (Bursa suprapatellaris) este o bursă profundă, care
uneori comunică cu capsula articulară a genunchiului, situată între femur şi tendonul
cvadricepsului. În condiţii patologice, se destinde prin acumulare de lichid sinovial
sau sânge, constituindu-se aşa numita „apă la genunchi“.
- bursa subcutanată infrarotuliană (Bursa subcutanea infrapatellaris) este
situată inferior de rotulă, între subcutis şi ligamentul rotulian.
- bursa infrarotuliană profundă (Bursa infrapatellaris profunda) este situată
între tibie şi ligamentul rotulian.
Inervaţia este dată de nervul femural din plexul lombar L 2 –L4.
Acţiunea este de extensie a gambei. Muşchiul drept femural ajută flexia
coapsei pe trunchi şi rotaţia externă a coapsei.
Muşchiul articular al genunchiului (M. articularis genus) al lui Dupré 1 este
un muşchi profund, desprins din vastul intermediar.
Originea este pe ¼ inferior al feţei anterioare a corpului femural.
Inserţia este pe bursa suprapatelară şi capsula articulară a genunchiului..
Inervaţia este dată de nervul femural din plexul lombar L 2 –L4.
Acţiunea este de ridicare a bursei şi a capsulei în extensia gambei.

COMPARTIMENTUL FEMURAL MEDIAL

(Compartimentum femoris mediale/adductorum)

Muşchiul pectineu (M. pectineus) este un muşchi superficial, relativ scurt,

situat medial de muşchiul iliopsoas.
Originea este pe creasta pectineală a pubisului.
Inserţia este pe linia pectineală de pe extremitatea superioară a femurului.

1
DUPRÉ anatomist şi chirurg francez din sec XVII.
127
 Inervaţia este dată de nervul femural şi uneori de nervul obturator.
Acţiunea este de adducţie şi uşoară flexie a coapsei.

Muşchiul adductor lung (M. adductor longus) este un muşchi superficial,

situat medioinferior de muşchiul pectineu.
Originea este pe corpul pubisului.
Inserţia este pe 1/3 mijocie a buzei mediale a liniei aspre a femurului.
Inervaţia este dată de ramura anterioară a nervului obturator.
Acţiunea este de adducţie a coapsei.

Muşchiul adductor scurt (M. adductor brevis) este situat mai profund decât
adductorul lung.
Originea este pe ramura inferioară a pubisului, în apropierea originii
adductorului lung, dar mai profund decât acesta din urmă.
Inserţia este pe 1/3 superioară a buzei mediale a liniei aspre a femurului.
Inervaţia este dată de ramura anterioară a nervului obturator.
Acţiunea este de adducţie a coapsei.
Muşchiul adductor mare (M. adductor magnus) este cel mai mare, mai medial
şi mai profund dintre adductori. Fibrele acestui muşchi se răsfiră în evantai şi se inseră
pe o distanţă foarte mare.
Originea este pe ramura ischiopubiană.
Inserţia este pe 2/3 superioare ale buzei mediale a liniei aspre a femurului,
lateral de inserţia adductorilor scurt şi lung, dar şi pe tuberculul adductor de pe
extremitatea inferioară a femurului. Între inserţia pe linia aspră şi tendonul lung şi
supţire care se inseră pe tuberculul adductor se află deschiderea adductoare
(Hiatus adductorius). Inervaţia este dată de ramura posterioară a nervului obturator.
Acţiunea este de adducţie a coapsei.
(lat. hiatus-i = deschidere)

Muşchiul adductor minim (M. adductor minimus) este denumirea fasciculului

superior al adductorului mare, care are o direcţie orizontală.
Originea este pe ramura ischiopubiană.
Inserţia este pe partea superioară a buzei mediale a liniei aspre a femurului.
Inervaţia este dată de ramura posterioară a nervului obturator.

128
 Acţiunea este de rotaţie externă a coapsei.

Muşchiul gracil (M. gracilis) este un muşchi superficial, subţire, aflat pe faţa
medială a coapsei.
Originea este pe ramura inferioară a pubisului.
Inserţia este pe condilul medial al tibiei, între inserţia croitorului şi inserţia
semitendinosului. Cele trei tendoane de inserţie formează laba de gâscă (Pes
anserinus). Inervaţia este dată de ramura anterioară a nervului obturator.
Acţiunea este de adducţie a coapsei.
(lat. gracilis = subţire, svelt, delicat)

Muşchiul obturator extern (M. obturatorius externus) este un muşchi lat,

triunghiular.
Originea este situată pe faţa externă a membranei obturatorii şi pe jumătatea
inferioară a marginii osoase ischiopubiene. Inserţia este în fosa trohanterică.
Inervaţia este dată de ramura anterioară a nervului obturator.
Acţiunea este de rotaţie externă a coapsei.
COMPARTIMENTUL FEMURAL POSTERIOR
(Compartimentum femoris posterius/flexorum)

Cuprinde muşchii ischiogambieri.

Muşchiul biceps femural (M. biceps femoris) este situat lateral, în partea
posterioară a coapsei. Are două capete de origine: capul lung (Caput longum) cu
originea pe tuberozitatea ischiadică, printr-un tendon comun cu muşchiul semi-
tendinos şi capul scurt (Caput breve) cu originea pe !/2 inferioară a buzei laterale a
liniei aspre. Capul lung reprezintă partea ischiogambieră a muşchiului Inserţia este
pe capul fibulei. Între tendonul de inserţie şi ligamentul colateral fibular se interpune
bursa inferioară a muşchiului biceps femural (Busa subtendinea musculi
bicipitis femoris inferior).
Inervaţia capului lung este dată de nervul tibial, iar a capului scurt de nervul
fibular comun. Acţiunea este de flexie a gambei pe coapsă. Capul lung extinde coapsa.

Muşchiul semitendinos (M. semitendinosus) este situat superficial, în partea

medială a compartimentului posterior al coapsei.

129
 Originea este comună cu a capului lung al bicepsului femural şi este pe
tuberozitatea ischiadică. Inserţia este pe condilul medial al tibiei, posteroinferior de
gracilis, prin laba de gâscă (Pes anserinus). Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de flexie a gambei pe coapsă şi de rotaţe internă terminală (la
sfârşitul flexiei) a gambei. Muşchiul face şi o extensie a coapsei în articulaţia şoldului.

Muşchiul semimembranos (M. semimembranosus) este situat mai profund,

sub muşchiul semitendinos.
Originea este pe tuberozitatea ischiadică.
Inserţia este pe condilul medial al tibiei şi pe ligamentul colateral tibial şi
printr-un tendon reflectat (lig. popliteu oblic) pe condilul lateral al femurului. Între
tendonul de inserţie, capul medial al gastrocnemianului şi articulaţia genunchiului se
interpune bursa muşchiului semimembranos (Bursa musculi semimembranosi) a
lui Brodie 1. Inervaţia şi acţiunea sunt la fel cu a muşchiului semitendinos.

Muşchii gambei sunt aşezaţi în trei compartimente. În compartimentul

anterior sau extensor se găsesc muşchii tibial anterior, extensor lung al degetelor şi
extensor al halucelui. Compartimentul lateral sau peronier cuprinde muşchii peronieri
lung şi scurt. Compartimentul posterior sau flexor cuprinde la rândul lui două părţi,
una superficială şi alta profundă. Partea superficială cuprinde muşchii triceps sural şi
plantar, iar partea profundă cuprinde muşchii popliteu, tibial posterior, flexor lung al
degetelor şi flexor lung al halucelui.

COMPARTIMENTUL GAMBIER ANTERIOR

(Compartimentum cruris anterius/extensorum)

Muşchiul tibial anterior (M. tibialis anterior) este un muşchi fuziform, situat
cel mai medial în compartimentul anterior al gambei. Tendonul de inserţie este situat
sub retinaculele extensorilor.
Originea este pe condilul lateral şi pe 2/3 superioare ale feţei laterale a tibiei şi
pe membrana interosoasă adiacentă.

1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
130
 Inserţia este pe cuneiformul medial şi pe baza primului metatarsian. Între
cuneiformul medial şi tendonul de inserţie se interpune bursa subtendinoasă a
muşchiului tibial anterior (Bursa subtendinea musculi tibialis anterior).
Inervaţia este dată de nervul fibular profund.
Acţiunea este de extensie (flexie dorsală) a piciorului. Muşchiul acţionează
ca supinator al piciorului şi participă la susţinerea arcului transversal al bolţii
plantare, împreună cu tendonul muşchiului peronier lung.

Muşchiul extensor lung al degetelor (M. extensor digitorum longus) este

un muşchi semipenat, având tendonul anterior. Tendonul de inserţie este situat sub
retinaculele extensorilor.
Originea este pe condilul lateral al tibiei şi pe 2/3 superioare ale marginii
anterioare a fibulei.
Inserţia este prin patru tendoane pe baza feţei dorsale a falangelor proximale,
mijlocii şi distale ale degetelor II-V.
Inervaţia este dată de nervul fibular profund.
Acţiunea este de extensie (flexie dorsală) a degetelor şi piciorului.

Muşchiul peronier al treilea (M. fibularis/peroneus tertius) este un fascicul

desprins din muşchiul extensor lung al degetelor, la nivelul extremităţii inferioare a
gambei. Inserţia se face pe baza metatarsianului V. Inervaţia este dată de nervul
fibular profund. Acţiunea este de extensie (flexie dorsală) a piciorului. Are şi o slabă
acţiune de pronaţie a piciorului.

Muşchiul extensor lung al halucelui (M. extensor hallucis longus) este un

muşchi semipenat, având tendonul anterior. Muşchiul este situat între tibialul
anterior şi extensorul degetelor. Tendonul de inserţie este situat sub retinaculele
extensorilor. Originea este pe ½ mijlocie a feţei mediale a fibulei şi pe membrana
interosoasă adiacentă. Inserţia este pe baza feţei dorsale a falangelor proximale,
mijlocii şi distale ale halucelui. Inervaţia este dată de nervul fibular profund.
Acţiunea este de extensie (flexie dorsală) a halucelui.

COMPARTIMENTUL GAMBIER LATERAL

(Compartimentum cruris laterale/fibularium/peroneorum)
131
 Muşchiul peronier lung (M. fibularis/peroneus longus) este un muşchi
alungit, cu un tendon care reprezintă 2/3 din lungimea muşchiului, situat superficial,
în compartimentul lateral al gambei. Tendonul ocoleşte posterior maleola laterală şi
apoi traversează bolta plantară, dinspre lateral spre medial.
Originea este pe capul fibulei şi pe 2/3 superioare ale feţei posterioare a
fibulei. Inserţia se face pe cuneiformul medial şi pe baza metatarsianului I.
Inervaţia este dată de nervul fibular superficial.
Acţiunea este de pronaţie (abducţie) a piciorului. Are şi o slabă acţiune de
flexie (plantară) a piciorului. Susţine arcul transversal al bolţii plantare, împreună cu
tibialul anterior

Muşchiul peronier scurt (M. fibularis/peroneus brevis) este situat profund

de peronierul lung şi este mai scurt decît acesta, atât corpul cât mai ales tendonul
de inserţie. Originea este pe 2/3 inferioare ale feţei laterale a fibulei.
Inserţia se face pe tuberozitatea metatarsianului V.
Inervaţia este dată de nervul fibular superficial.
Acţiunea este de pronaţie (abducţie) a piciorului.
COMPARTIMENTUL GAMBIER POSTERIOR
(Compartimentum cruris posterius/flexorum)

Este format dintr-o parte superficială şi una profundă.

PARTEA SUPERFICIALĂ SAU GASTROCNEMIANĂ

(Pars superficialis/gastrocnemialis/tricipitalis)

Muşchiul triceps sural (M. triceps surae) este un muşchi voluminos, superficial,
care dă formă regiunii posterioare a gambei (sura). Este format din muşchiul gastro-
cnemian şi muşchiul solear.
Muşchiul gastrocnemian (M. gastrocnemius) este situat superficial şi are
două capete de origine:
- capul lateral (Caput laterale) are originea pe epicondilul lateral al femurului.
Între el şi articulaţia genunchiului se interpune bursa subtendinoasă a muşchiului
gastrocnemian lateral (Bursa subtendinea musculi gastrocnemii lateralis).

132
 - capul medial (Caput mediale) are originea pe epicondilul medial al
femurului. Între el şi articulaţia genunchiului se interpune bursa subtendinoasă a
muşchiului gastrocnemian medial (Bursa subtendinea musculi gastrocnemii
medialis) a lui Brodie 1.
(gr. gaster = abdomen, kneme = picior)
Muşchiul solear (M. soleus) este situat mai profund şi are originea pe capul
fibulei, pe arcul tendinos al muşchiului solear, arcuit între capul fibulei şi tibie şi pe
linia muşchiului solear de pe faţa posterioară a tibiei.
(lat. solea-ae = sandală)
Inserţia muşchiului triceps sural se face pe tuberozitatea calcaneului printr-un
tendon comun al gastrocnemianului şi al solearului numit tendonul călcâiului
(Tendo calcaneus) al lui Achilles. Între tendonul lui Achilles şi calcaneu se interpune
bursa tendonului calcanean (Bursa tendinis calcanei). Cele două capete ale
gastrocnemianului se continuă cu câte o porţiune aponevrotică, care în ½ inferioară
a gambei sunt unite pe linia mediană. Porţiunea aponevrotică a gastrocnemianului
este situată superficial de porţiunea aponevrotică a solearului şi împreună formează
tendonul lui Achilles. Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de flexie (plantară) a piciorului.
Muşchiul plantar (M. plantaris) este un muşchi rudimentar, cu un tendon
foarte lung şi subţire, ataşat părţii mediale a tendonului lui Achilles.
Originea este pe epicondilul lateral al femurului. Corpul muscular este situat
în fosa poplitee.
Inserţia se face pe tuberozitatea calcaneului împreună cu tendonul lui Achilles.
Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este comună cu a tricepsului sural.

PARTEA PROFUNDĂ SAU SOLEALĂ

(Pars profunda/solealis)

Denumirea de soleală a părţii profunde este puţin inproprie. Partea superficială mai este numită
şi tricipitală, adică conţine şi muşchiul solear. Partea profundă este situată sub muşchiul solear, dar nu-l
conţine şi pe acesta.

1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
133
 Muşchiul popliteu (M. popliteus) este un muşchi profund, cu o direcţie oblică,
dinspre laterosuperior spre medioinferior, corespunzător fosei poplitee.
Originea este printr-un tendon subţire pe epicondilul lateral al femurului. Acest
tendon trece uneori pe sub ligamentul popliteu arcuat. Între condilul lateral al femurului
şi muşchiul popliteu se găseşte o extensie a cavităţii articulare a genunchiului numită
bursa sau recesul subpopliteu (Recessus subpopliteus).
Inserţia se face pe faţa posterioară a tibiei, deasupre liniei muşchiului solear.
Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de uşoară flexie şi rotaţie internă a gambei .

Muşchiul flexor lung al degetelor (M. flexor digitorum longus) este un muşchi
profund şi medial al gambei.
Originea este pe faţa posterioară a tibiei, sub linia muşchiului solear.
Originea este mai extinsă în 1/3 mijlocie a tibiei şi liniară în 1/3 inferioară. În porţiunea
inferioară originea lasă loc de pasaj pentru muşchiul tibial posterior.
Inserţia se face prin patru tendoane care perforează muşchiul flexor scurt al
degetelor şi se inseră pe baza falangelor distale II-V.
Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de flexie (plantară) a degetelor piciorului.

Muşchiul tibial posterior (M. tibialis posterior) este un muşchi penat,

profund şi intermediar (aflat între flexorii lungi ai degetelor şi halucelui) al gambei.
Originea este pe faţa posterioară a membranei interosoase şi pe faţa
posterioară a fibulei, medial de creasta medială. Tendonul trece pe sub muşchiul
flexor lung al degetelor. Inserţia se face în evantai, pe tuberculul navicularului, pe
faţa inferioară a celor trei cuneiforme, pe faţa plantară a cuboidului şi pe bazele
metacarpienelor II-IV. Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de flexie (plantară) şi supinaţie (inversiune).

Muşchiul flexor lung al halucelui (M. flexor hallucis longus) este un muşchi
profund şi lateral al gambei. Originea este pe 2/3 inferioare ale faţei posterioare a
fibulei, lateral de creasta medială. Inserţia se face pe baza falangei distale I. Inervaţia
este dată de nervul tibial. Acţiunea este de flexie (plantară) a halucelui.

134
 Muşchii piciorului sunt muşchi scurţi, care se clasifică în muşchii dosului
piciorului şi muşchii plantari.

Muşchii dosului piciorului

Muşchiul extensor scurt al degetelor (M. extensor digitorum brevis)

Originea este pe partea laterală a faţei superioare a calcaneului.
Inserţia este prin patru tendoane, care fuzionează ca tendoanele extensorului
lung, pe baza feţei dorsale a falangelor proximale, mijlocii şi distale ale degetelor II-V.
Inervaţia este dată de nervul fibular profund.
Acţiunea este de extensie (flexie dorsală) a degetelor piciorului.

Muşchiul extensor scurt al halucelui (M. extensor hallucis brevis) este

considerat şi partea medială a extensorului scurt al degetelor.
Originea este pe partea laterală a faţei superioare a calcaneului.
Inserţia este printr-un tendon, care fuzionează ca tendonul extensorului lung, pe
baza feţei dorsale a falangei proximale şi distale ale halucelui.
Inervaţia este dată de nervul fibular profund.
Acţiunea este de extensie (flexie dorsală) a halucelui.
Muşchii plantari sunt clasificaţi în muşchii halucelui, muşchii degetului mic
şi muşchii centrali ai plantei.

Muşchii halucelui:

Muşchiul abductor al halucelui (M. abductor hallucis ) este un muşchi

superficial şi medial. El face parte din stratul I al muşchilor plantei.
Originea este pe apofiza medială a tuberozităţii calcaneului şi pe aponevroza
plantară.
Inserţia este pe partea medială a falangei proximale a halucelui.
Inervaţia – nervul plantar medial.
Acţiunea este de abducţie a policelui. Susţine arcul medial al bolţii plantare.

135
 Muşchiul flexor scurt al halucelui (M. flexor hallucis brevis) este situat sub
muşchiul abductor al halucelui, în stratul III muscular. Are două capete de origine,
printre care trece tendonul flexorului lung al halucelui.
- capul medial (Caput mediale) are originea pe faţa inferioară a cuneiformului
lateral.
- capul lateral (Caput laterale) are originea pe faţa inferioară a cuboidului.
Inserţia este pe baza falangei proximale a halucelui.
Inervaţia – capul medial – nervul plantar medial.
– capul lateral – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de flexie (plantară) a halucelui.

Muşchiul adductor al halucelui (M. adductor hallucis) este situat profund,

în stratul III al muşchilor plantei. Are două capete de origine:
- capul oblic (Caput obliquum) îşi are originea pe cuneiformul lateral şi pe
bazele metatarsienelor III şi IV.
- capul transvers (Caput transversum) îşi are originea pe capsulele articulaţiilor
metatarsofalangiene II-V.
Inserţia se face pe partea laterală a bazei falangei proximale a halucelui.
Inervaţia – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de adducţie a policelui. Participă la susţinerea bolţii plantare.
Muşchii degetului mic:

Muşchiul abductor al degetului mic (M. abductor digiti minimi ) este un

muşchi superficial şi lateral. Face parte din stratul I muscular.
Originea este pe apofiza laterală, dar şi pe cea medială a tuberozităţii
calcaneului.
Inserţia este pe partea laterală a falangei proximale a degetului mic.
Inervaţia – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de abducţie a degetului mic. Susţine arcul lateral al bolţii plantare.

Muşchiul abductor al metatarsianului V (M. abductor metatarsi quinti) este un fascicul

inconstant al muşchiului abductor al degetului mic, care se inseră pe partea laterală a metatarsului V.

136
 Muşchiul flexor scurt al degetului mic (M. flexor digiti minimi brevis) este
situat sub muşchiul abductor al degetului mic, în stratl III muscular.
Originea este pe faţa plantară a bazei metatarsianului V şi pe teaca fibroasă a
muşchiului fibular lung.
Inserţia este pe faţa inferioară a bazei falangei proximale a degetului mic.
Inervaţia – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de flexie a degetului mic.

Muşchiul opozant al degetului mic (M. opponens digiti minimi) este un fascicul inconstant
al muşchiului flexor scurt al degetului mic. Este ceva mai scurt şi mai lateral de flexorul scurt.
Denumirea acestui muşchi este improprie, dar s-a făcut prin similitudine cu muşchii hipotenarului.
Originea este pe 1/3 proximală a metatarsianului V..
Inserţia este pe partea laterală a bazei falangei proximale a degetului V.
Inervaţia – nervul plantar lateral
Acţiunea este de flexie şi uşoară abducţie a degetului mic.

Muşchii lojei centrale a plantei:

Muşchiul flexor scurt al degetelor (M. flexor digitorum brevis) este situat
superficial, în stratul I, sub aponevroza plantară, în loja centrală a plantei.
Originea este pe faţa plantară a apofizei mediale a tuberozităţii calcaneului.
Inserţia se face prin patru tendoane, pe faţa inferioară a falangei mijlocii a
degetelor II-V. Printre capetele bifurcate de inserţie trec tendoanele muşchiului flexor
lung al degetelor.
Inervaţia – nervul plantar medial.
Acţiunea este de flexie (plantară) a degetelor II-V.

137
 Muşchiul pătrat al plantei sau flexorul accesor (M. quadratus plantae/
flexor accesorius) este situat sub flexorul scurt al degetelor (stratul II). Este format
din două fascicule dreptunghiulare.
Originea se face prin două capete (medial şi lateral), nenominalizate însă, pe
marginea medială, respectiv pe marginea laterală a feţei inferioare a calcaneului.
Inserţia se face pe partea laterală a tendonului (încă nebifurcat) al flexorului
lung al degetelor.
Inervaţia – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de flexie (plantară) a degetelor II-V. Ajută acţiunea flexorului lung.

Muşchii lombricali (Mm. lumbricales) sunt muşchi fuziformi, în număr de

patru, care se inseră pe alte tendoane. Primul are un singur cap de origine, iar
ceilalţi au câte două capete de origine. Sunt situaţi în stratul II al muşchilor plantei.
Originea muşchiului lombrical I este pe partea medială a tendonului II şi III
ale flexorului lung al degetelor.
Originea muşchiului lombrical II este pe partea laterală a tendonului II şi pe
partea medială a tendonului III. Muşchiul este situat între tendoanele II şi III ale
flexorului lung al degetelor.
Originea muşchiului lombrical III este pe partea laterală a tendonului III şi pe
partea medială a tendonului IV. Muşchiul este situat între tendoanele III şi IV ale
flexorului lung al degetelor.
Originea muşchiului lombrical IV este pe partea laterală a tendonului IV şi pe
partea medială a tendonului V. Muşchiul este situat între tendoanele IV şi V ale
flexorului lung al degetelor.
Inserţia se face prin expansiuni tendinoase aflate pe partea medială a
degetelor şi care se termină la nivelul tendoanelor II - V ale extensorului lung al
degetelor.
Inervaţia – muşchilor lombricali I – nervul plantar medial.
– muşchilor lombricali II – IV – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de flexie a falangei proximale şi de extensie a falangelor
mijlocie şi distală ale degetelor II-V.
(lat lumbricus-i = râmă)

138
 Muşchii interosoşi plantari (Mm. interossei plantares) sunt în număr de trei
şi ocupă spaţiile interosoase metatarsiene II, III şi IV. Sunt situaţi în stratul IV al
muşchilor plantari. Sunt muşchi adductori ai degetelor III, IV şi V şi sunt inervaţi de
nervul plantar lateral.
Trebuie să menţionăm faptul că axul de referinţă al piciorului, pentru acţiunea
de abducţie – adducţie este reprezentat de degetul II.
Au originea pe partea medială a corpurilor metatarsienelor III, IV şi V şi
inserţia pe partea medială a extremităţii distale a falangei proximale a degetelor III-V.

Muşchii interosoşi dorsali (Mm. interossei dorsales) sunt în număr de patru

şi ocupă toate spaţiile interosoase metatarsiene. Fac parte tot din stratul IV muscular.
Au câte două capete de origine, care se prind pe feţele care mărginesc respectivul
spaţiu interosos. Inserţia primilor doi se face de o parte şi de alta a falangei proximale
a degetului II. Inserţia ultimilor doi se face pe partea laterală a falangelor proximale
ale degetelor III şi IV. Remarcăm că primii doi interosoşi dorsali se inseră pe aceeaşi
falagă proximală a degetului II şi au o acţiune contrară. Sunt muşchi abductori ai
degetelor (II), III şi IV şi sunt inervaţi de nervul plantar lateral.

FASCIILE MEMBRULUI INFERIOR

(Fasciae membri inferioris)

Fasciile membrului inferior învelesc muşchii, formează septuri intermusculare,

delimitează canale şi orificii, formează arcuri tendinoase şi retinacule

La nivelul coapsei se găsesc următoarele formaţiuni fasciale:

- arcul iliopectineu (Arcus iliopectineus) este o expansiune a fasciei ilio-
psoice (Fascia iliopsoas/iliaca), care uneşte eminenţa iliopubică şi creasta pectineală
cu ligamentul inghinal. Fascia iliopsoică sau fascia iliacă este o parte a fasciei endo-
abdominale care acoperă muşchii iliac şi psoas mare. Arcul iliopectineu separă
spaţiul dintre osul coxal şi ligamentul inghinal în două lacune, lacuna muşchilor
139
(Lacuna musculorum) situată lateral şi lacuna vaselor (Lacuna vasorum) situată
medial. Medial de lacuna vaselor se găseşte canalul femural (Canalis femoralis).
(lat. lacuna-ae = groapă, şanţ, cavernă)
- fascia lată (Fascia lata) este fascia de înveliş extern a coarsei. Porneşte de
pe ligamentul inghinal şi creasta iliacă şi se continuă inferior cu fascia gambei. Este
mai groasă lateral şi mai subţire medial. Pe partea laterală conţine o condensare de
fibre numită tractul iliotibial (Tractus iliotibial) al lui Maissiat 1. Tractul iliotibial
porneşte de pe spina iliacă anterosuperioară şi se prinde pe condilul lateral al tibiei,
pe tuberculul lui Gérdy 2. Acest tubercul, nenominalizat, este a arie anterolaterală a
condilului lateral, unde pe lângă tractul iliotibial îşi are originea şi unele fibre ale
muşchiului tibial anterior. Pe acest tract îşi are inserţia muşchiul fesier mare, dar şi
muşchiul tensor al fasciei late..
- hiatul safen (Hiatus saphenus) este un orificiu ovalar, situat la nivelul fasciei
late, inferior de 1/3 medială a ligamentului inghinal. Pe aici pătrunde în profunzime
crosa venei safene mari, pentru a se vărsa în vena femurală. Marginea laterală a
hiatului safen este mai bine reprezentată şi se numeşte marginea falciformă sau
arcuată (Margo falciformis/arcuatus) sau ligamentul lui Hey 3 şi Burns 4. Extremitatea
superioară a marginii arcuate se numeşte cornul sau stâlpul superior (Conu/Crus
superius). Extremitatea inferioară a marginii arcuate se numeşte cornul sau
stâlpul inferior (Conu/Crus inferius). Hiatul safen este acoperit de o fascie subţire,
cu numeroase orificii, numită fascia ciuruită (Fascia cribrosa) a lui Hesselbach 1.
Prin orificiile fasciei ciuruite trec afluenţii venei safene mari.
- septul intermuscular lateral al coapsei (Septum intermusculare femoris
laterale) separă compartimentul muscular anterior al coapsei, mai exact muşchiul
vast lateral, de compartimentul muscular posterior, mai exact muşchiul biceps
femural. Septul lateral se fixează pe buza laterală a liniei aspre.
- septul intermuscular medial al coapsei (Septum intermusculare femoris
mediale) separă compartimentul muscular anterior al coapsei, mai exact muşchiul
vast medial, de compartimentul muscular medial (grupa adductorilor) şi de canalul

1
MAISSIAT Jacques Henri. (1805-1878) anatomist francez.
2
GÉRDY Pierre N. (1797-1856) chirurg francez.
3
HEY William (1736-1819) anatomist şi chirurg englez.
4
BURNS Allan (1781-1813) anatomist şi chirurg scoţian.
1
HESSELBACH Franz Kaspar (1759-1816) anatomist şi chirurg german.
140
adductor (Canalis adductorius) al lui Hunter 2. Septul medial se fixează pe buza
medială a liniei aspre.
- septul intermuscular vastoadductor (Septum intermusculare vasto-
adductorium) numit şi membrana vastoadductoare, septul intermuscular anteromedial
sau fascia subsartorială este de formă triunghiulară şi uneşte muşchiul adductor
mare cu muşchiul vast medial, acoperit de septul intermuscular medial. Acest sept
participă la formarea canalului adductor şi poate fi considerat şi o dependenţă a
septului intermuscular medial.

La nivelul gambei se găsesc următoarele formaţiuni fasciale:

- fascia gambei (Fascia cruris) este fascia de înveliş extern a gambei. Este
continuarea inferioară a fasciei late.
- septul intermuscular anterior al gambei (Septum intermusculare cruris
anterius) separă compartimentul muscular anterior al gambei, mai exact muşchiul
extensor lung al degetelor, de compartimentul muscular lateral sau peronier. Septul
anterior se fixează pe marginea anterioară a fibulei.
- septul intermuscular posterior al gambei (Septum intermusculare cruris
posterius) separă compartimentul muscular lateral al gambei, de compartimentul
muscular posterior. Septul posterior se fixează pe marginea posterioară a fibulei.

La nivelul gleznei se găsesc următoarele retinacule:

- retinaculul superior al muşchilor extensori (Retinaculum musculorum
extensorum superius) este o bandeletă transversală anterioară, situată proximal de
articulaţia talocrurală, care trece peste tendoanele muşchilor externsori ai piciorului.
- retinaculul inferior al muşchilor extensori (Retinaculum musculorum
extensorum inferius) este o bandeletă transversală anterioară în formă de Y, situată
distal de articulaţia talocrurală, care trece peste tendoanele muşchilor externsori ai
piciorului.
- retinaculul muşchilor flexori (Retinaculum musculorum flexorum) sau
ligamentum laciniatum este o bandeletă fibroasă oblică, situată medial, între partea

2
HUNTER John (1728-1793) chirurg scoţian.
141
medială a tuberozităţii calcaneului şi maleola medială. Participă la formarea canalului
calcanean al lui Richet 1. Trece peste tendoanele muşchilor flexori ai piciorului.
(lat. lacinia-ae = ciucure, fimbrie, poala hainei)
- retinaculul superior al muşchilor peronieri (Retinaculum musculorum
fibularium/peroneorum superius) este o bandeletă sagitală laterală, între partea
laterală a tuberozităţii calcaneului şi maleola laterală. Participă la formarea canalului
peronierilor. Trece peste tendoanele muşchilor peronieri lung şi scurt.
- retinaculul inferior al muşchilor peronieri (Retinaculum musculorum
fibularium/peroneorum inferius) este o bandeletă sagitală laterală, aflată în continuarea
retinaculului inferior al extensorilor (a piciorului Y-lui). Acest retinacul fixează tendoanele
muşchilor peronieri la marginea laterală a piciorului.

La nivelul piciorului se găsesc următoarele formaţiuni fasciale:

- fascia dosului piciorului (Fascia dorsalis pedis) este fascia de înveliş
extern a dosului piciorului. Este continuarea inferioară a fasciei gambei.
- aponevroza plantară (Aponeurosis plantaris) este porţiunea întărită a fasciei
piciorului, care acoperă muşchii plantari. Porneşte de pe apofiza medială a tuberozităţii
calcaneului, prezintă o densificare centrală şi apoi se împarte în fascicule pentru
fiecare deget. Aceste fascicule sunt unite între ele de fascicule transversale (Fasciculi
transversi) situate proximal şi de ligamentul metatarsian transvers superficial
(Lig. metatarsale transversum superficiale) situat distal.

TECILE TENDINOASE ALE MEMBRULUI INFERIOR

(Vaginae tendinum membri inferioris)

O mare parte din tendoanele muşchilor membrului inferior sunt învelite în teci
tendinoase, pentru a fi protejate. Tecile, de forma unui manşon, învelesc porţiunile
paraarticulare ale tendoanelor sau cele cu tendinţă la frecare mare. Tecile tendinoase,
din punct de vedere structural, seamănă cu septurile intermusculare. În interiorul lor
se găsesc teci sinoviale. Mai există şi tecile fibroase care şi ele cuprind teci sinoviale.
Între tendon şi teaca sinovială se înterpune o cantitate redusă de lichid sinovial.
Tecile tendinoase sunt anexe ale muşchilor. Totodată, tecile tendinoase, împreună
cu structurile osteoarticulare pe lângă care se află, formează nişte compartimente

1
RICHET Didier Dominique Alfred (1816-1891) chirurg francez.
142
osteofibroase. Toate tecile tendinoase ale membrului inferior se găsesc în regiunile
maleolare şi ale piciorului.

Tecile tendinoase tarsale (Vaginae tendinum tarsales) se găsesc atât

în partea anterioară a gleznei, cât şi posterior de ambele maleole.

Tecile tendinoase tarsale anterioare (Vaginae tendinum tarsales

anteriores) se găsesc anterior de articulaţia talocrurală, între aceasta şi retinaculul
inferior al extensorilor. Împart acest spaţiu în trei compartimente şi protejează
tendoanele extensorilor piciorului:
- teaca tendinoasă a muşchiului tibial anterior (Vagina tendinea musculi
tibialis anterioris) este situată cel mai medial.
- teaca tendinoasă a muşchiului extensor lung al halucelui (Vagina
tendinea musculi extensoris hallucis longi) este situată central, lateral de teaca
tibialului anterior.
- teaca tendinoasă a muşchiului extensor lung al degetelor (Vagina
tendinum musculi extensoris digitorum longi) este situată cel mai lateral.

Tecile tendinoase tarsale tibiale (Vaginae tendinum tarsales tibiales) se

găsesc între faţa medială a calcaneului, maleola medială şi retinaculul flexorilor.
Împart canalul calcanean în trei compartimente şi protejează tendoanele flexorilor
piciorului:
- teaca tendinoasă a muşchiului tibial posterior (Vagina tendinea musculi
tibialis posterioris) este situată cel mai anterior.
- teaca tendinoasă a muşchiului flexor lung al degetelor (Vagina tendinum
musculi flexoris digitorum longi) este situată la mijloc şi înveleşte tendoanele flexorului
lung al degetelor.

143
 - teaca tendinoasă a muşchiului flexor lung al halucelui (Vagina tendinum
musculi flexoris hallucis longi) este situată posterior şi înveleşte tendoanele flexorului
lung al halucelui.

Tecile tendinoase tarsale fibulare (Vaginae tendinum tarsales fibulares)

se găsesc între faţa laterală a calcaneului, maleola laterală şi retinaculul peronierilor.
Tendoanele muşchilor peronieri, care trec pe aici, prezintă două teci suprapuse:
- teaca tendinoasă comună a muşchilor fibulari (Vagina communis
tendinum musculorum fibularium/peroneorum) este situată retromaleolar şi cuprinde
tendoanele muşchilor peronieri lung şi scurt.
- teaca tendinoasă plantară a muşchiului fibular lung (Vagina plantaris
tendinum musculi fibularis longi) este situată la nivelul bolţii plantare şi înveleşte
tendonul fibularului lung.

Tecile fibroase ale degetelor piciorului (Vaginae fibrose digitorum

pedis) sunt manşoane fibroase care învelesc tendoanele flexorilor lung şi scurt,
respectiv tendonul flexorului lung al halucelui. Fibrele care alcătuiesc această teacă
alcătuiesc două structuri:
- partea inelară a tecii fibroase (Pars anularis vaginae fibrosae) sau
ligamentul inelar al degetelor este formată din fibre circulare care acoperă tendoanele
flexorilor degetelor, în dreptul articulaţiilor metatarsofalangiene şi interfalangiene.
- partea incrucişată a tecii fibroase (Pars cruciformis vaginae fibrosae) sau
ligamentul incrucişat al degetelor este formată din fibre oblice care se încrucişează
în formă de X şi acoperă tendoanele flexorilor degetelor, în dreptul corpurilor
falangelor proximale şi mijlocii.

Tecile sinoviale ale degetelor piciorului (Vaginae synoviales digitorum

pedis) sunt manşoane sinoviale care învelesc tendoanele flexorilor lung şi scurt,
respectiv tendonul flexorului lung al halucelui. Aceste teci sinoviale învelesc complet
tendonul cu excepţia mezotendonului. Mezotendonul face legătura între periost şi
tendonul aflat în teaca sinovială. La acest nivel mezotendoanele sunt reprezentate
de legături tendinoase (Vincula tendinum) sau frâuri – frenulum – sinoviale.
Legăturile tendinoase sunt de două feluri:

144
 - legătură lungă (Vinculum longum),
- legătură scurtă (Vinculum breve),
(lat. vinc(u)lum-i = legătură, lanţ)

ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR

(Arteriae membri inferioris)

Sunt reprezentate de artera iliacă internă, artera femurală, artera poplitee,:

artera tibială anterioară, artera tibială posterioară şi artera fibulară.

Artera iliacă internă (A. iliaca interna) este ramura de bifurcaţie medială
a arterei iliace comune. Este principala arteră a bazinului. Emite însă şi trei ramuri
importante pentru membrul inferior:
- artera obturatorie (A obturatoria) părăseşte bazinul prin canalul obturator,
trece pe lângă articulaţia şoldului, unde emite ramura acetabulară (R.

145
acetabularis) şi ajunge în partea medială a regiunii femurale unde se divide în două
ramuri:
- ramura anterioară (R anterior) se distribuie muşchilor adductori.
- ramura posterioară (R. posterior) se distribuie muşchilor posteriori ai
coapsei. Uneori dă naştere ramurii acetabulare.
- artera fesieră superioară (A. glutea superior) este o arteră de calibru
important, care trece printre rădăcinile plexului sacral şi părăseşte bazinul prin
orificiul suprapiriform, trecând în regiunea fesieră, unde se ramifică:
- ramura superficială (R. superficialis) pentru partea superioară a
muşchiului fesier mare.
- ramura profundă (R. profundus) însoţeşte nervul fesier superior şi
se îndreaptă spre lateral, pătrunde între muşchii fesieri mijlociu şi mic, pe
care îi vascularizează şi se termină la nivelul muşchiului tensor al fasciei late.
Se bifurcă într-o ramură superioară (R. superior) şi o ramură inferioară (R.
inferior).
- artera fesieră inferioară (A. glutea inferior) este şi ea o arteră de calibru
important, care trece printre rădăcinile plexului sacral şi părăseşte bazinul prin
orificiul infrapiriform, trecând în regiunea fesieră. Se distribuie părţii inferioare a
muşchiului fesier mare şi articulaţiei şoldului. Din această arteră se desprinde artera
insoţitoare a nervului ischiadic (A. commitans nervi ischiadici):
(lat. committo-misi = a pune împreună, a întruni)

Artera femurală (A. femoralis) este principala arteră a coapsei. Continuă

artera iliacă externă, de care este delimitată de ligamentul inghinal. Are un traiect
descendent, uşor oblic spre medioposterior. Trece prin lacuna vaselor, străbate
triunghiul lui Scarpa, străbate canalul lui Hunter, trece posterior şi se termină la
nivelul hiatului adductor, unde se continuă cu artera poplitee. Este însoţită de vena
femurală şi nervul safen. Emite următoarele ramuri:
- artera epigastrică superficială (A. epigastrica superficialis) se desprinde
imediat sub ligamentul inghinal, perforează fascia lată şi are un traiect superficial,
ascendent. Participă la vascularizarea nodurilor inghinale şi a peretelui abdominal
inferolateral.
146
 - artera circumflexă iliacă superficială (A. circumflexa ilium superficialis)
se desprinde imediat inferior de precedenta, străbate fascia lată şi are un traiect
superficial trasversal, spre creasta iliacă. Se distribuie nodurilor inghinale şi
tegumentului peretelui abdominal lateroinferior. Participă la vascularizarea muşchilor
croitor şi tensor al fasciei late.
- artera ruşinoasă externă superficială (A. pudenda externa superficialis)
se desprinde la 1-2 cm sub ligamentul inghinal, deasupra crosei venei safene mari.
Are o direcţie transversală. Străbate fascia ciuruită şi se distribuie tegumentului
regiunii femurale din vecinătetea organelor genitale.
- artera ruşinoasă externă profundă (A. pudenda externa profunda) se
desprinde la 2 cm sub ligamentul inghinal, sub crosa venei safene mari. Are o
direcţie transversală. Străbate fascia ciuruită şi se împarte în următoarele ramuri:
- ramuri labiale/scrotale anterioare (Rr. labiales/scrotales anteriores),
- ramuri inghinale (Rr. inguinales) se distribuie nodurilor inghinale şi
tegumentului adiacent ligamentului inghinal.
- artera descendentă a genunchiului (A. descendens genus) se desprinde din
artera femurală în canalul adductorilor. Străbate membrana vastoadductorie, împreună
cu nervul safen şi se bifurcă în:
- ramura safenă (R. saphenus) se distribuie părţii inferioare a muşchiului
croitor.
- ramuri articulare (Rr. articulares) se distribuie articulaţiei genunchiului.

Artera femurală profundă (A. profunda femoris) este principala ramură a

arterei femurale. Ea se desprinde din porţiunea superioară a arterei femurale şi are
o direcţie oblic inferioară şi spre profunzime. Emite arterele nutritive ale femurului
(Aa nutriciae/nutrientes femoris) şi următoarele ramuri:
- artera circumflexă femurală medială (A. circumflexa femoris medialis) se
desprinde din porţiunea iniţială a arterei, are o direcţie orizontală şi se împarte în mai
multe ramuri:
- ramura superficială (R. superficialis) este de calibru mic şi irigă
tegumentul superomedial al coapsei.
- ramura profundă (R. profundus) este de calibru mic şi vascularizează
partea posterioară a capului şi gâtului femurului.

147
 - ramura acetabulară (R. acetabularis) este o ramură profundă, de
calibru mic şi vascularizează articulaţia şoldului.
- ramura ascendentă (R. ascendens) este o ramură terminală, profundă,
ascendentă şi de calibru mic, care se anastomozează cu ramura ascendentă
a arterei circumflexe laterale.
- ramura descendentă (R. descendens) este ramura terminală a arterei
circumflexe femurale mediale. Este de calibru mic.
- artera circumflexă femurală laterală (A. circumflexa femoris lateralis) se
desprinde din porţiunea iniţială a arterei, puţin mai jos decât cea medială, are o direcţie
orizontală şi se împarte în următoarele ramuri:
- ramura ascendentă (R. ascendens) înconjoară colul femurului şi se
anastomozează cu ramura ascendentă a arterei circumflexe mediale, apoi se
îndeaptă ascendent spre muşchiul iliac, pe care îl irigă.
- ramura descendentă (R. descendens) este o ramură principală a
arterei circumflexe femurale laterale. Trece pe sub muşchiul drept femural şi
ajunge la vastul lateral, vascularizându-i pe amândoi. Participă la formarea
reţelei articulare a genunchiului.
- ramura transversală (R. transversus) se distribuie muşchiului vast
lateral.
- arterele perforante (Aa. perforantes) sunt în număr de trei sau patru, se
desprind pe toată lungimea arterei femurale profunde şi trec imediat în compartimentul
posterior al coapsei, prin orificiile aponevrozei de inserţie a muşchiului adductor mare.
Posterior formează mai multe anastomoze, mai ales între ele.
Artera poplitee (A. poplitea) continuă artera femurală de la hiatul tendinos
şi până la arcul tendinos al muşchiului solear. Are o direcţie oblică descendentă,
fiind situată profund la nivelul fosei poplitee. Este însoţită de vena poplitee şi nervul
tibial. Emite următoarele ramuri:
- artera superioară laterală a genunchiului (A. superior lateralis genus) se
distribuie articulaţiei genunchiului şi participă la formarea reţelei articulare a
genunchiului.
- artera superioară medială a genunchiului (A. superior medialis genus) se
distribuie articulaţiei genunchiului şi participă la formarea reţelei articulare a
genunchiului.

148
 - artera mijlocie a genunchiului (A. media genus) se distribuie capsulei
articulare şi ligamentelor încrucişate.
- arterele surale (Aa. surales) sunt în număr de 2-5 şi vascularizează
tegumentul şi muşchii surei (moletului).
- artera inferioară laterală a genunchiului (A. inferior lateralis genus) se
distribuie articulaţiei genunchiului şi participă la formarea reţelei articulare a
genunchiului.
- artera inferioară medială a genunchiului (A. inferior medialis genus) se
distribuie articulaţiei genunchiului şi participă la formarea reţelei articulare a
genunchiului.

Reţeaua articulară a genunchiului (Rete articulare genus) este o

anastomoză realizată anterior de articulaţia genunchiului şi formată din: artera
descendentă a genunchiului (A. descendens genus) ramură a arterei femurale, ramurile
descendente (R. descendens) ale arterelor circumflexe medială şi laterală din artera femurală profundă,
artera superioară laterală a genunchiului (A. superior lateralis genus) din artera poplitee, la fel ca
şi următoarele patru ramuri, artera superioară medială a genunchiului (A. superior medialis
genus), artera mijlocie a genunchiului (A. media genus), artera inferioară laterală a
genunchiului (A. inferior lateralis genus), artera inferioară medială a genunchiului (A. inferior
medialis genus), artera recurentă tibială anterioară (A. recurrens tibialis anterior). Uneori ramura
recurentă pentru reţeaua genunchiului se poate desprinde din artera tibială posterioară (A. recurrens
tibialis posterior), ramura circumflexă fibulară (R. circumflexus fibularis/peronealis) din artera tibială
posterioară.
Reţeaua rotuliană (Rete patellare) este porţiunea superficială, prerotuliană, a reţelei
articulare a genunchiului.

Artera tibială posterioară (A. tibialis posterior) continuă artera poplitee

de la arcul tendinos al muşchiului solear şi până se împarte în ramurile terminale
plantare. Porţiunea dintre desprinderea arterei tibiale anterioare şi desprinderea
arterei fibulare se numeşte trunchi tibiofibular. Este însoţită de venele tibiale
posterioare şi nervul tibial. Emite artera nutritivă a tibiei (A. nutricia/nutriens tibiae)
şi alte câteva ramuri:
- ramura circumflexă fibulară (R. circumflexus fibularis/peronealis) se
desprinde din porţiunea superioară a arterei şi se îndreaptă lateral, ocolind gâtul
fibulei. Participă la formarea reţelei arteriale a genunchiului.

149
 - artera recurentă tibială posterioară (A. recurrens tibialis posterior) este o ramură
inconstantă, care poate înlocui artera recurentă tibială anterioară
- ramurile maleolare mediale (Rr. malleolares mediales) sunt ramuri scurte,
care se desprind din porţiunea distală a arterei, înainte de pătrunderea acesteia în
canalul calcanean. Aceste ramuri se anastomozează cu ramurile maleolare mediale
ale arterei tibiale anterioare şi formează reţeaua maleolară medială (Rete malleolare
mediale)
- ramurile calcaneene (Rr. calcanei) se desprind şi ele din porţiunea distală
a arterei şi se anastomozează cu ramurile calcaneene din artera fibulară, formând
reţeaua calcaneană (Rete calcaneum).

Artera plantară laterală (A. plantaris lateralis) este ramura laterală de

bifurcaţie a arterei tibiale posterioare. Se desprinde în canalul calcanean sau puţin
deasupra lui. Este principala arteră a plantei. Participă la formarea a două arcade:
- arcada plantară profundă (Arcus plantaris profundus) se formează din
porţiunea distală, arcuită, a arterei plantare laterale şi artera plantară profundă din
artera dorsală a piciorului. Porţiunea arcuită a arterei plantare laterale se situează la
nivelul bazei metatarsienelor. Din arcada plantară profundă se desprind ramuri
perforante (Rr. perforantes) şi circa patru artere metatarsale plantare (Aa. meta-
tarsales plantares) care se continuă cu arterele digitale plantare comune (Aa.
digitales plantares communes). Acestea din urmă se împart în artere digitale
plantare proprii (Aa digitales plantares propriae).
- arcada plantară superficială (Arcus plantaris superficialis) se formează între muşchiul
flexor scurt al degetelor şi aponevroza plantară, dar este inconstantă. La formarea ei participă artera
plantară laterală şi ramura superficială a arterei plantare mediale.
Artera plantară medială (A. plantaris medialis) este ramura secundară de
bifurcaţie a arterei tibiale posterioare. Se desprinde în canalul calcanean sau puţin
deasupra lui. Emite două ramuri:
- ramura profundă (R. profundus) se situează între muşchii abductor al
halucelui şi flexorul scurt al halucelui pe care îi vascularizează.
- ramura superficială (R. superficialis) participă la formarea arcadei plantare
superficiale, atunci când această arcadă există şi când ramura superficială este de
un calibru mai mare.

150
 Artera fibulară (A. fibularis/peronea) se desprinde din trunchiul tibiofibular
şi se îndreaptă spre lateral, în compartimentul posterior al gambei. Trece printre
muşchiul tibial posterior, situat profund şi muşchiul flexor lung al halucelui şi apoi se
îndreaptă posterior de maleola laterală. Este însoţită de venele fibulare. Emite artera
nutritivă a fibulei (A. nutricia/nutriens fibulae) şi alte câteva ramuri:
- ramura perforantă (R. perforans) este o ramură distală, care străbate
membrana interosoasă şi pătrunde în compartimentul anterior al gambei.
- ramura comunicantă (R. communicans) este tot o ramură distală, care se
uneşte cu artera tibială posterioară.
- ramurile maleolară laterale (Rr. malleolares laterales) sunt ramuri terminale,
care participă la formarea reţelei maleolare laterale (Rete malleolare laterale). Din
ramurile maleolare laterale se desprind şi ramuri calcaneare (Rr. calcanei), care
participă la formarea reţelei calcaneene (Rete calcaneum).

Artera tibială anterioară (A. tibialis anterior) se desprinde din artera tibială
posterioară, trece pe deasupra marginii superioare a membranei interosoase a gambei
şi pătrunde în compartimentul gambier anterior. Parcurge un traiect descendent,
fiind însoţită de venele tibiale anterioare şi nervul fibular profund şi se continuă cu
artera dorsală a piciorului. Emite următoarele ramuri:
- artera recurentă tibială anterioară (A. recurrens tibialis anterior) este o
ramură recurentă care se desprinde din porţiunea proximală a arterei şi care participă
la formarea reţelei genunchiului.
- artera maleolară anterioară laterală (A. malleolaris anterior lateralis) este
o ramură distală, care participă la formarea reţelei maleolare laterale (Rete
malleolare laterale) împreună cu ramurile maleolare laterale ale arterei fibulare.
- artera maleolară anterioară medială (A. malleolaris anterior lateralis) este o
ramură distală, care participă la formarea reţelei maleolare mediale (Rete malleolare
mediale) împreună cu ramurile maleolare mediale ale arterei tibiale posterioare.

Artera dorsală a piciorului (A. dorsalis pedis) sau pedioasă este ramura
terminală a arterei tibiale anterioare. Limita dintre artera tibială anterioară şi artera
pedioasă este reprezentată de marginea inferioară a retinaculului inferior al
extensorilor. Artera dorsală a piciorului este o arteră superficială, o arteră la care se

151
poate lua pulsul, putând să fie comprimată de planul osos tarsian. Este însoţită de
nervul fibular profund. Emite următoarele ramuri:
- artera tarsală laterală (A. tarsalis lateralis) este principala arteră colaterală
a pedioasei. Participă la formarea unui fel de arcadă, împreună cu artera arcuată.
- arterele tarsale mediale (Aa. tarsales mediales) sunt ramuri scurte care se
îndreaptă spre marginea medială a piciorului.
- artera arcuată (A. arcuata) este o ramură inconstantă, arcuită spre lateral,
desprinsă la nivelul articulaţiei tarsometatarsiene.
- arterele metatarsele dorsale (Aa. metatarsales dorsales) se desprind din
artera dorsală a piciorului (prima) şi din artera arcuată (celelalte). Se găsesc în spaţiile
intermetatarsiene şi se bifurcă în arterele digitale dorsale (Aa. digitales dorsales)
pentru marginile de deget corespunzătoare.
- artera plantară profundă (A. plantaris profunda) este ramura terminală a
arterei dorsale a piciorului. Pătrunde în profunzimea spaţiului intermetatarsian, trece pe
plantă şi participă la formarea arcadei plantare profunde împreună cu artera plantară
laterală.

VENELE MEMBRULUI INFERIOR

(Venae membri inferioris)

Venele membrului inferior sunt reprezentate de sistemul venos superficial şi

de sistemul nervos profund. Venele superficiale sunt vizibile la suprafaţa pielii. Ele
nu sunt însoţite de artere, dar uneori sunt însoţite de nervi cutanaţi. Venele
superficiale constitue un sistem colateral, care funcţionează în strânsă legătură cu
sistemul profund. Sistemul venos profund însoţeşte arterele.

Venele superficiale ale membrului inferior (Venae superficiales

membri inferioris) îşi au originea în arcada venoasă dorsală a piciorului (Arcus
venosus dorsalis pedis). Această arcadă se formează în 1/3 anterioară a dosului
152
piciorului. La nivelul dosului piciorului se formează, pe de o parte reţea venoasă
dorsală (Rete venosum dorsale pedis), iar pe de altă parte venele metatarsale
dorsale (Vv. metatarsales dorsales). Atât reţeaua venoasă dorsală, cât şi venele
metatarsale se drenează în arcada venoasă dorsală. Sângele venos de la nivelul
degetelor este colectat de venele digitale dorsale ale piciorului (Vv. digitales
dorsales pedis), care confluează în venele metatarsale dorsale. Această arcadă se
continuă cu:
- vena marginală medială (V. marginalis medialis) care se îndreaptă posterior,
pe marginea medială a piciorului şi apoi se continuă cu vena safenă mare.
- vena marginală laterală (V. marginalis lateralis) care se îndreaptă posterior,
pe marginea laterală a piciorului şi apoi se continuă cu vena safenă mică.
La nivelul plantei se formează pe de o parte reţea venoasă plantară (Rete
venosum plantare), iar pe de altă parte venele metatarsale plantare (Vv. meta-
tarsales plantares). Atât reţeaua venoasă plantară, cât şi venele metatarsale se
drenează în arcada venoasă plantară. Sângele venos de la nivelul degetelor este
colectat de venele digitale plantare (Vv. digitales plantares), care confluează în
venele metatarsale plantare. Venele metatarsiene plantare se unesc cu cele dorsale
prin venele perforante sau intercapitulare (Vv. intercapitulares).
Venele perforante sunt situate interdigital, între capetele metatarsienelor
(lat capitulum-i = cap).

Vena safenă mare (V. saphena magna), safena internă sau safena lungă
îşi are originea în vena marginală medială şi se continuă apoi anterior de maleola
medială. Urcă pe faţa medială a gambei, însoţită de nervul safen, ocoleşte posterior
condilul medial al femurului şi apoi urcă pe faţa medială a coapsei, însoţită de
ramura cutanată anterioară a nervului femural. La circa 3-4 cm inferior de
ligamentul inghinal vena safenă mare face o crosă, străbate fascia lată prin hiatul
safen şi se varsă în vena femurală. În porţiunea terminală, la nivelul crosei, vena
safenă mare primeşte mai mulţi afluenţi, care formează „steaua venoasă“ a lui
Paturet 1:
- venele ruşinoase externe (Vv. pudendae externae) însoţesc arterele
ruşinoase externe. Vena ruşinoasă externă superficială adună sângele din regiunea

1
PATURET Georges (1889-1959) anatomist francez.
153
femurală, iar vena ruşinoasă externă profundă are drept afluenţi venele labiale/
scrotale anterioare (Vv. labiales/scotales anteriores) şi venele dorsale superficiale
ale penisului/clitorisului (Vv. dorsales superficiales penis/clitoridis).
- vena circumflexă iliacă superficială (V. circumflexa ilium superficialis)
adună sângele peretelui abdominal lateroinferior. Ea se formează la nivelul crestei
iliace şi se varsă în vena safenă mare.
- vena epigastrică superficială (V. epigastrica superficialis) are un traiect
descendent, dinspre regiunea hipogastrică spre vena safenă mare.
- vena safenă accesorie (V. saphena accesoria) are un traiect ascendent pe
coapsă, fiind situată lateral de vena safenă mare. Este cel mai mare afluent al venei
safene mari.
(gr. saphenes = limpede, vizibil)

Vena safenă mică (V. saphena parva) safena externă sau safena scurtă
îşi are originea în vena marginală laterală şi se continuă apoi posterior de maleola
laterală. Urcă pe faţa posterioară a gambei, însoţită de nervul sural şi de nervul
cutanat sural medial, apoi perforează fascia şi se varsă în vena poplitee. În 1/3
superioară a gambei se află în şanţul dintre cele două capete ale gastrocnemianului,
într-o dedublare a fasciei gambei.
De multe ori vena safenă mică nu se varsă în vena poplitee, ci are un traiect
ascendet pe coapsă, vărsâdu-se în vena femurală sau în vena safenă mare.
Porţiunea femurală a venei safene mici se numeşte vena Giacomini 2.

Venele profunde ale membrului superior (Venae profundae membri

superioris) sunt reprezentate de:

2
GIACOMINI Carlo (1840-1898) anatomist italian.
154
 Venele fibulare (Vv. fibulares/peroneae) sunt în număr de două, însoţesc
artera fibulară şi se varsă în vena tibială posterioară.
Venele tibiale posterioare (Vv. tibiales posteriores) sunt şi ele în număr de
două şi însoţesc artera tibială posterioară. Cele două vene tibiale posterioare se
unesc şi formează vena poplitee.
Venele tibiale anterioare (Vv. tibiales anteriores) sunt în număr de două şi
însoţesc artera tibială anterioară. Se varsă în venele tibiale posterioare.
Venele surale (Vv. surales) însoţesc arterele surale şi se varsă în vena
poplitee.
Venele geniculare (Vv. geniculares) însoţesc arterele genunchiului şi se varsă
în vena poplitee.

Vena poplitee (V. poplitea) este vena profundă a fosei poplitee. Însoţeşte
artera poplitee, fiind situată superficial de arteră. Adună venele tibiale, surale şi
geniculare şi se continuă cu vena femurală.

Vena femurală (V. femoralis) este principala venă profundă a membrului

inferior. Continuă vena poplitee, de la nivelul hiatului tendinos şi până la nivelul
ligamentului inghinal, unde se continuă cu vena iliacă externă. Are un traiect uşor
ascendent, uşor oblic, dinspre posterior spre anterior. Trece prin canalul adductor şi
lateral de canalul femural. Trece prin lacuna vaselor. Însoţeşte artera femurală. Vena
femurală primeşte doi afluenţi importanţi şi anume vena profundă femurală şi vena
safenă mare.
Vena profundă femurală (V. profunda femoris) însoţeşte artera profundă
femurală şi are ca afluenţi:
- venele circumflexe femurale mediale (Vv. circumflexae femoris mediales),
- venele circumflexe femurale laterale (Vv. circumflexae femoris laterales),

155
 - venele perforante (Vv. perforante) însoţesc arterele perforante şi au
originea pe faţa posterioară a coapsei, străbat muşchiul adductor mare şi se varsă
în vena profundă femurală.

Vena iliacă internă (V. iliaca interna) este principala venă a bazinului.
Primeşte însă şi afluenţi de la membrul inferior:
- venele fesiere superioare (Vv. gluteae superiores) însoţesc artera fesieră
superioară, trec prin orificiul suprapiriform şi se varsă în vena iliacă internă.
- venele fesiere inferioare (Vv. gluteae inferiores) însoţesc artera fesieră
inferioară, trec prin orificiul infrapiriform şi se varsă în vena iliacă internă.
- venele obturatorii (Vv. obturatoriae) însoţesc artera obturatorie, parcurg
canalul obturator şi se varsă în vena iliacă internă.

LIMFATICELE MEMBRULUI INFERIOR

(Nodi lymfoidei membri inferioris)

Limfaticele membrului superior sunt reprezentate în primul rând de nodurile

limfatice inghinale şi poplitee, dar şi de mici vase limfatice, care fac legătura între
aceste noduri. La acestea se mai adaugă nodurile limfatice inconstante de la nivelul
gambei.

Nodurile limfatice inghinale (Nodi lymphoidei inguinales) sunt cele

mai importante limfatice ale membrului inferior, dar joacă şi un rol foarte important
în drenajul limfatic al peretelui abdominal şi al perineului (în special a regiunii
urogenitale). Nodurile inghinale sunt clasificate în superficiale şi profunde:
156
 Nodurile inghinale superficiale (Nodi inguinales superficiales) sunt un grup
numeros de până la 20 de noduri, situate superficial de fascia lată, sub ligamentul
inghinal şi care la rândul lor se împart în două grupuri, orizontal şi vertical:
- nodurile superomediale (Nodi superomediales) fac parte din grupul
orizontal şi sunt situate medial de hiatul safen. Drenează limfa perineului anterior.
- nodurile superolaterale (Nodi superolaterales) fac parte tot din grupul
orizontal şi sunt situate lateral de hiatul safen. Drenează limfa regiunii coxale şi a
peretelui abdominal.
- nodurile inferioare (Nodi inferiores) fac parte din grupul vertical, sunt
situate de-a lungul porţiunii terminale a venei safene interne şi se găsesc sub hiatul
safen. Drenează limfa membrului inferior, fiind cele mai importante noduri limfatice
ale membrului inferior.
Nodurile inghinale profunde (Nodi inguinales profundi) sunt un grup mai
puţin numeros decât grupurile superficiale. Sunt situate sub fascia lata şi medial de
vena femurală, dar adesea sunt inconstante. Se împart în:
1
- nodul proximal (Nodus proximalis) al lui Rosenmϋller este situat cel mai
profund, în canalul femural, dar este inconstant.
- nodul intermediar (Nodus intermedius) al lui Cloquet 2 este situat ceva mai
superficial în canalul femural, dar este şi el inconstant.
- nodul distal (Nodus distalis) este situat cel mai superficial.
Nodurile poplitee (Nodi poplitei) sunt alcătuite din două grupuri, unul
superficial şi altul profund, situate în fosa poplitee:
- nodurile superficiale (Nodi superficiales) sunt situate în jurul porţiunii
terminale a venei safene mici. Drenează limfa din teritoriul safenei mici.
- nodurile profunde (Nodi profundi) sunt situate în jurul venei poplitee.
Drenează limfa din zonele profunde ale gambei, de la articulaţia genunchiului, dar şi
de la nodurile superficiale.

La nivelul gambei se mai găsesc următoarele noduri inconstante, de mici

dimensiuni:
- nodul tibial anterior (Nodus tibialis anterior) este situat profund, anterior
de membrana interosoasă a gambei, lângă vasele tibiale anterioare.

1
ROSENMÜLLER Johann Christian (1771-1820) anatomist german.
2
CLOQUET Hippolyte (1787-1840) medic, anatomist şi chirurg francez.
157
 - nodul tibial posterior (Nodus tibialis posterior) este situat profund, posterior
de membrana interosoasă a gambei, lângă vasele tibiale posterioare.
- nodul fibular (Nodus fibularis) este situat mai superficial lângă vasele
fibulare.

NERVII MEMBRULUI INFERIOR

Membrul Inferior este inervat în primul rând, de plexul lombosacral, care este
format din anastomozarea ramurilor ventrale ale nervilor spinali corespunzători. Sunt
însă şi ramuri dorsale ale nervilor spinali, care participă la inervarea membrului inferior.
Nervii cutanaţi fesieri superiori (Nn clunium superiores) sunt ramurile
terminale ale ramurilor dorsale ale nervilor lombari. Sunt nervi cutanaţi destinaţi
pielii regiunii coxale. Aceşti nervi se anastomozează şi formează plexul posterior
(Plexus posterior). (lat. clunis-is = şold)
Nervii cutanaţi fesieri mijlocii (Nn clunium medii) sunt ramurile terminale
ale ramurilor dorsale ale nervilor sacrali. Sunt nervi cutanaţi destinaţi regiunii fesiere.

158
 PLEXUL LOMBOSACRAL
(Plexus lumbosacralis).

Plexul lombosacral este o formaţiune nervoasă complexă formată din plexul

lombar, trunchiul lombosacral, plexul sacral şi plexul coccigian, la care se adaugă
fibre vegetative din trunchiul simpatic lombar şi sacral. De regulă plexul lombar este
destinat părţii anterioare a membrului inferior, iar cel sacral părţii posterioare.

Plexul lombar (Plexus lumbalis) este format din anastomozarea ramurilor

ventrale ale nervilor lombari (Nervi lumbales) L1-4, la care se adaugă ramuri
anastomotice din nervul toracic T12 şi nervul lombar L5. Plexul lombar are strânse
legături cu plexul sacral. Ramurile plexului lombar care participă la inervaţia
membrului inferior sunt următoarele:
Nervul iliohipogastric (N. iliohypogastricus/iliopubicus) sau marele nerv
abdomenogenital, ia naştere din nervul lombar L 1 şi o ramură anastomotică din
nervul subcostal. Traversează peretele abdominal deasupra crestei iliace şi se împarte
în două ramuri cutanate, dintre care ramura cutanată laterală (R. cutaneus lateralis)
este pentru regiunea coxală şi ramura cutanată anterioară (R. cutaneus anterior)
pentru regiunea pubiană.
Nervul genitofemural (N. genitofemoralis) porneşte din nervul lombar L2,
dar are conexiuni şi cu L1. Străbate muşchiul psoas mare şi coboară pe acesta spre
fosa iliacă. Se divide pe faţa anterioară a psoasului în ramura genitală şi ramura
femurală. Ramura femurală (R. femoralis) se îndreaptă spre coapsă, trece prin
lacuna vaselor, anterior de artera femurală, după care devine superficială, străbate
fascia ciuruită şi inervează pielea triunghiului femural.
Nervul femurocutanat (N. cutaneus femoris lateralis) ia naştere din nervul
lombar L2, dar are conexiuni şi cu L3. Apare lateral de muşchiul psoas mare şi are
un traiect oblic descendent pe peretele abdominal posterolateral. Traversează muşchii
laţi ai abdomenului şi trece prin lacuna muşchilor, între spinele iliace anterioare
superioară şi inferioară. Se distribuie pielii jumătăţii lateroinferioare a coapsei.
Nervul obturator (N. obturatorius) provine tot din nervii lombari L 2-4, dar are
o poziţie anterioară faţă de nervul femural. Coboară medial de muşchiul psoas mare
şi lateral de trunchiul lombosacral. Pătrunde în bazin pe sub vasele iliace comune,
după care are un traiect oblic descendent. Este încrucişat anterior de ureter şi se
159
ataşează feţei interne a muşchiului obturator intern, îndreptându-se spre canalul
obturator, pe care îl străbate superior de vasele obturatorii. În canalul obturator sau
puţin înainte, nervul se împarte în două ramuri:
- ramura anterioară (R. anterior) are un traiect anterior pe faţa
medială a coapsei şi se divide în ramuri musculare (Rr. musculares) pentru
muşchii obturator extern, pectineu, adductorii scurt şi lung şi gracilis şi ramura
cutanată (R. cutaneus) pentru partea inferomedială a coapsei.
- ramura posterioară (R. posterior) se situează tot pe faţa medială a
coapsei, dar posterior de prima şi se divide şi ea în ramuri musculare (Rr.
musculares) pentru muşchiul adductor mare şi ramura articulară (R.
articularis) pentru capsula articulaţiei şoldului.
Nervul obturator accesor (Nervus obturatorius accesorius)) porneşte din
nervii lombari L3-4, are un traiect comun cu nervul obturator şi participă la inervarea
muşchiului pectineu şi a capsulei articuare a şoldului.
Nervul femural (N. femoralis) provine din nervii lombari L 2-4. Este principalul
nerv al plexului lombar. Apare în fosa iliacă sub forma unui trunchi nervos gros,
lateral de muşchiul psoas mare şi imediat inferior de nervul cutanat femural lateral.
Se aşează în jgheabul format de muşchiul iliopsoas, pe care îl inervează şi sub
forma unui mănunchi de ramuri trece prin lacuna muşchilor în regiunea anterioară a
coapsei şi apoi în triunghiul femural se distribuie în:
- ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii pectineu, croitor
şi cvadriceps femural.
- ramuri cutanate anterioare (Rr. cutanei anteriores) pentru pielea
regiunii anteromediale a coapsei. Aceste ramuri apar la rădăcina coapsei,
medial de nervul cutanat femural lateral şi lateral de ramura femurală a
nervului genitofemural. Cea mai groasă dintre ramurile cutanate anterioare
însoţeşte vena safenă mare.
Nervul safen (N. saphenus) este ramura terminală a nervului femural.
Se îndreaptă spre fosa iliopectinee, se alătură vaselor femurale, străbate parţial
canalul adductor, pe care îl părăseşte prin perforarea septului intermuscular
vastoadductor, deasupra genunchiului. Devine superficial şi se alătură venei
safene mari, după care se continuă cu două ramuri cutanate:
- ramura infrapatelară (R. infrapatellaris) inervează pielea regiunii
anteromediale a genunchiului.
160
 - ramuri cutanate gambiere mediale (Rr. cutanei cruris mediales)
inerveză pielea regiunii mediale anterioare a gambei. Sunt ramurile care
însoţesc vena safenă mare.

Plexul sacral (Plexus sacralis) se formează prin unirea trunchiului lombo-

sacral cu ramurile anterioare ale nervilor sacrali (Nervi sacrales) S1-3, la care se
adaugă ramuri anastomotice din nervul sacral S4. Rezultă o structură nervoasă de
formă triunghiulară, cu baza spre sacru şi vârful spre marea incizură ischiadică. Din
plexul sacral se desprind ramuri musculare, cutanate, nervul ruşinos şi nervul sciatic.

Nervul muşchiului obturator intern (N. musculi obturatorii interni) provine din
nervii L5-S2 şi inervează muşchiul omonim şi muşchiul geamăn superior.
Nervul muşchiului piriform (N. musculi piriformis) provine din nervii S1-2 şi
inervează muşchiul omonim.
Nervul muşchiului pătrat femural (N. musculi quadratus femoris) provine
din nervii L4-S1 şi inervează muşchiul omonim şi muşchiul geamăn inferior.
Nervul fesier superior (N. gluteus superior) provine din nervii L4-S1, apoi
părăseşte bazinul prin orificiul suprapiriform şi inervează muşchii fesier mijlociu,
fesier mic şi tensor al fasciei late.
Nervul fesier inferior (N. gluteus inferior) îşi are originea în nervii L5-S2 şi
apoi părăseşte bazinul prin orificiul infrapiriform şi inervează muşchiul fesier mare.

Nervul micul sciatic (N. cutaneus femoris posterior) provine din nervii S1-3
şi părăseşte bazinul prin orificiul infrapiriform, este ataşat feţei interne a muşchiului
fesier mare şi devine superficial la marginea inferioară a acestuia. Aici emite nervii
cutanaţi fesieri inferiori (Nn clunium inferiores), nervi recurenţi pentru pielea
regiunii fesiere inferioare şi ramuri perineale (Rr. perineales) pentru pielea regiunii
perineale, a scrotului şi a labiilor mari.
Micul sciatic coboară superficial, sub fascia lată, în interstiţiul dintre muşchii
semitendinos şi biceps femural, perforează fascia lată în jumătatea
posterosuperioară a coapsei şi inervează pielea regiunii posterioare a coapsei.
Nervul cutanat perforant (N. cutaneus perforans) perforează ligamentul sacrotuberal şi se
distribuie pielii porţiunii medioinferioare a fesei.

161
 Nervul ruşinos (N. pudendus) provine din nervii S2-4, dar şi din S1. Iese
din bazin prin orificiul infrapiriform, după care ocoleşte ligamentul sacrotuberal,
pătrunde între acesta şi ligamentul sacrospinos şi se îndreaptă spre perineul posterior
prin orificiul ischiadic mic. Ajunge în fosa ischioanală şi se îndreaptă spre peretele
lateral al acesteia, unde pătrunde în canalul pudendal.

Nervul sciatic (N. ischiadicus) sau marele sciatic este ramura terminală a
plexului sacral. Este nervul cel mai voluminos şi mai lung al corpului. Îşi are originea
din trunchiul lombosacral şi din toţi nervii care alcătuiesc plexul sacral (L 4-S3). Este
format prin alăturarea a doi nervi (tibialul şi fibularul comun), care reprezintă şi
ramurile terminale ale nervului. Părăseşte bazinul prin partea laterală a orificiului
infrapiriform, coboară pe muşchii pelvitrohanterieni, unde este încrucişat de artera
fesieră inferioară, care emite o ramură pentru acest nerv. Pătrunde în compartimentul
posterior al coapsei, pe sub capul lung al bicepsului femural şi coboară pe partea
posterioară a coapsei în şanţul dintre capul scurt al bicepsului femural şi muşchii
semitendinos şi semimembranos.
Tibialul şi fibularul comun se separă, de regulă, la nivelul unghiului superior
al fosei poplitee. Diviziunea se poate produce şi mai sus, la orice nivel.
Nervul fibular comun (N. fibularis/peroneus communis) numit şi sciatic
popliteu extern este ramura terminală laterală a nervului sciatic şi îşi are originea în
nervii spinali L4-S2. Este situat sub marginea medială a muşchiului biceps femural,
traversează septul intermuscular posterior al gambei. Emite o ramură cutanată şi
două ramuri terminale.
- nervul cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) este emis în
partea superioară a fosei poplitee, devine rapid superficial şi se distribuie tegumentului
regiunii posterolaterale a gambei. Acest nerv emite o ramură comunicantă (R.
communicans fibularis/peroneus), care se va uni cu nervul cutanat sural medial.
- nervul fibular superficial (N. fibularis/peroneus superficialis) se mai numeşte
şi nerv musculocutanat (inervează puţină musculatură şi multă piele) şi este ramură
terminală a nervului fibular comun. Ia naştere în compartimentul lateral al gambei,
unde se situează mai întâi între fibulă şi muşchiul peronier lung. Apoi este situat între
muşchii peronieri lung şi scurt, pe care îi inervează prin ramuri musculare (Rr.
musculares) şi în 1/3 inferioară a gambei traversează septul intermuscular anterior al

162
gambei pentru a ajunge între muşchii peronieri şi extensorul lung al degetelor, după
care devine superficial, perforează fascia gambei trece peste retinaculul inferior al
muşchilor extensori şi se termină cu ramurile cutanate:
- nervul cutanat dorsal medial (N. cutaneus dorsalis medialis), care
se distribuie părţii mediale a dosului piciorului .
- nervul cutanat dorsal intermediar sau mijlociu (N. cutaneus dorsalis
intermedius), care se distribuie tegumentului părţii laterale a dosului piciorului,
dar nu ajunge până la marginea laterală a acestuia, unde mai există nervul
cutanat dorsal lateral (N. cutaneus dorsalis lateralis) din nervul sural. Atât
nervul cutanat dorsal medial, cât mai ales cel intermediar se împart în nervi
digitali dorsali ai piciorului (Nn. digitales dorsales pedis). Cei doi nervi
cutanaţi realizează anastomoze între ei.
- nervul fibular profund (N. fibularis/peroneus profundus) se mai numeşte şi
nerv tibial anterior (inervează multă musculatură şi puţină piele) şi este ramură
terminală a nervului fibular comun. Ia naştere tot în compartimentul lateral al gambei,
traversează septul intermuscular anterior al gambei, devine profund, coboară lateral
de artera tibială anterioară, între muşchiul tibial anterior şi extensorul lung al halucelui,
trece pe sub retinaculul inferior al extensorilor şi ajunge pe dosul piciorului. Aici trece
pe sub muşchiul extensor scurt al halucelui şi devine superficial în primul spaţiu
interdigital.
Pe parcurs dă ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii tibial
anterior, extensorii lung şi scurt al degetelor, extensorii lung şi scurt ai halucelui. În
primul spaţiu interdigital emite nervii digitali dorsali (Nn. digitales dorsales pedis)
pentru pielea laterală a halucelui şi medială a degetului secund.

Nervul tibial (N. tibialis) numit şi sciatic popliteu intern este ramura de
bifurcaţie medială a sciaticului. Are originea în nervii spinali L 4-S3. Se găseşte relativ
superficial în fosa politee, pe care o traversează vertical, trece pe sub arcada
solearului împreună cu mănunchiul vascular tibial posterior, pătrunzând în partea
profundă a compartimentului posterior al gambei. Coboară între muşchii flexor lung
al degetelor piciorului şi flexor lung al halucelui, sub muşchiul solear. Se îndreaptă
spre canalul calcanean, unde trece pe sub retinaculul flexorilor, împreună cu vasele
tibiale posterioare. În canal calcanean este situat între muşchiul flexor lung al

163
degetelor piciorului, situat anterior şi muşchiul flexor lung al halucelui, situat
posterior. În canal sau ceva mai înainte se divide în ramurile terminale plantare.
Pe parcurs nervul tibial emite următorele ramuri:
- ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii triceps sural, plantar,
popliteu, tibial posterior, flexor lung al degetelor piciorului şi flexor lung al halucelui.
- nervul interosos crural (N. interosseus cruris) pentru periostul tibiei şi
fibulei şi pentru capsula articulară talocrurală.
- nervul cutanat sural medial (N. cutaneus surae medialis) se desprinde în
fosa poplitee şi însoţeşte vena safenă mică (externă). Se mai numeşte nerv safen
extern. Se uneşte cu ramura comunicantă fibulară (R. communicans fibularis/
peroneus) a nervului cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) şi se
continuă în acelaşi ax, ca nerv sural. Nervul cutanat sural medial şi nervul sural
inervează tegumentul jumătăţii posteroinferioare a gambei.
- nervul sural (N. suralis) însoţeşte vena safenă mică şi se divide în:
- nervul cutanat dorsal lateral (N. cutaneus dorsalis lateralis) continuă
nervul sural pe marginea laterală a piciorului şi a degetului mic.
- ramurile laterale ale calcaneului (Rr. calcanei laterales) provin din
nervul sural şi se distribuie pielii zonei laterale a calcaneului.
- ramurile mediale ale calcaneului (Rr. calcanei mediales) provin din nervul
tibial, la ieşirea din canalul calcanean şi se distribuie tegumentului feţei plantare a
calcaneului.
Nervul plantar medial (N. plantaris medialis) este ramură terminală a nervului
tibial şi este în primul rând un nerv cutanat. Se desprinde în canalul calcanean sau
deasupra acestuia. Nervul plantar medial trece pe sub muşchiul abductor al
halucelui, ajunge sub aponevroza plantară şi se aşează între abductorul halucelui şi
muşchiul flexor scurt al degetelor piciorului. Inervează muşchii abductor al halucelui,
flexorul scurt al degetelor piciorului, capul medial al flexorului scurt al halucelui,
capul oblic al muşchiului adductor al halucelui şi lombricalii I şi II. Perforeză
aponevroza plantară şi se împarte în nervi digitali plantari comuni (Nn. digitales
plantares communes), care se bifurcă în nervi digitali plantari proprii (Nn.
digitales plantares proprii) pentru primele 7 margini de deget.
Nervul plantar lateral (N. plantaris lateralis) este şi el ramură terminală a
nervului tibial şi este în primul rând un nerv motor. Trece şi el pe sub muşchiul
abductor al halucelui, traversează superficial muşchiul pătrat al plantei şi se îndreaptă
164
spre muşchiul abductor al degetului mic, în loja laterală a plantei. Inervează muşchiul
pătrat al plantei şi abductorul degetului mic. În dreptul tuberozităţii metatarsianului V
se împarte în două ramuri:
- ramura superficială (R. superficialis) inervează muşchii flexor scurt
şi oponent ai degetului mic şi se împarte în nervi digitali plantari comuni
(Nn. digitales plantares communes), care se bifurcă în nervi digitali plantari
proprii (Nn. digitales plantares proprii) pentru ultimele 3 margini de deget.
Nervii digitali plantari comuni au ramuri comunicante nenominalizate.
- ramura profundă (R. profundus) trece în loja plantară mijlocie şi
inervează muşchii interosoşi plantari şi dorsali, muşchii lombricali III şi IV,
capul transvers al adductorului halucelui şi capul lateral al flexorului scurt al
halucelui.

165
 REGIUNILE MEMBRULUI INFERIOR
(Regiones membri inferiores)

Regiunile membrului inferior se împart în regiunile şoldului, regiunile femurale,

regiunile genunchiului, regiunile gambei şi gleznei şi regiunile piciorului

REGIUNILE ŞOLDULUI

Regiunile şoldului sunt aşezate pe partea posterioară şi laterală a articulaţiei

coxofemurale. Există două regiuni ale şoldului: regiunea fesieră şi regiunea coxală.

REGIUNEA FESIERĂ
(Regio glutealis)

166
 Este o regiune patrulateră, convexă, aflată pe partea posterioară a articulaţiei
şoldului. Acoperă posterior bazinul. Relieful acestei regiuni formează fesele, nates sau
clunes.
(lat. nates-ium = fese, clunes pl clunis-is = şold, coapsă, crupă (echivalent fesă la cal))

Limite:
- superolateral – marginea superolaterală a muşchiului fesier mare, care
corespunde aproximativ cu linia care uneşte spina iliacă posterosuperioară cu
trohanterul mare. Această linie desparte regiunea fesieră de regiunea coxală.
- lateral – limita laterală a coapsei, mai precis o linie care uneşte trohanterul
mare cu marginea posteroinferioară a muşchiului fesier mare. Limita laterală a
regiunii este trecerea dintre partea cărnoasă şi tendinoasă a muşchiului fesier mare.
- inferior – plica fesieră (Sulcus glutealis) corespunde cu marginea postero-
inferioară a muşchiului fesier. Inferior se învecinează cu regiunea posterioară a
coapsei.
- medial – şanţul interfesier (Crena analis/ani/interglutealis), care inferior se
adânceşte şi formează foseta coccigiană (Foveola coccygea). Şanţul interfesier se
mai numeşte clunium, crena clunium, rima clunium, rima ani. Medial se invecinează
cu regiunea sacrală.
(lat. crena-ae = despicătură, crăpătură; rima-ae = crăpătură, spărtură))
Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă şi se palpează spina
iliacă posterosuperioară, tuberozitatea ischiadică şi trohanterul mare.

Inervaţia cutanată a regiunii fesiere este asigurată de:

- nervii cutanaţi fesieri superiori (Nn clunium superiores) sunt ramurile
terminale ale ramurilor dorsale ale nervilor lombari. Aceşti nervi se anastomozează
şi formează plexul posterior (Plexus posterior). Inervează în primul rând pielea din
regiunea coxală.
- nervii cutanaţi fesieri mijlocii (Nn clunium medii) sunt ramurile terminale
ale ramurilor dorsale ale nervilor sacrali.
- nervii cutanaţi fesieri inferiori (Nn clunium inferiores) sunt ramuri recurente
ale nervului cutanat femural posterior (micul sciatic). Inervează pielea din regiunea
inferomedială a fesei.

167
 Planul de acoperire conţine o piele groasă, un subcutis bine reprezentat şi
fascia muşchiului fesier, parte a fasciei late. În dreptul trohanterului mare, deasupra
fasciei fesiere se află bursa subcutanată trohanterică.

Conţinutul regiunii este reprezentat de două straturi musculare, între care

se află un ţesut celuloadipos bogat:
- stratul superficial, care dă formă regiunii, este format din muşchiul fesier mare.
- stratul profund este format din mai mulţi muşchi, care de sus în jos sunt:
muşchiul fesier mijlociu (parţial – partea posterioară), muşchiul piriform, muşchiul
triceps coxal şi muşchiul pătrat femural.
Originea muşchilor ischiogambieri se află şi ea în regiune, între fesierul mare
şi pătratul femural.
În profunzime găsim două orificii osteotendinoase:
- orificiul ischiadic mare (Foramen ischidicum majus) format de incizura
ischiadică mare a coxalului şi ligamentul sacrosciatic. Acest orificiu face legătura
între bazin şi membrul inferior. Totodată acest orificiu este acoperit în cea mai mare
parte de muşchiul piriform. Dedesubtul muşchiului piriform, între acesta şi muşchiul
triceps coxal, se află un interstiţiu numit şi foramen infrapiriforme, prin care trec,
dinspre bazin spre membrul inferior, mănunchiul ruşinos intern, cel fesier inferior şi
mănunchiul ischiadic (sciatic). Nu tot orificiul ischiadic mare aparţine regiunii. Partea
de deasupra muşchiului piriform aparţine regiunii coxale.
Pentru Terminologia anatomică, orificiile sunt osoase sau osteotendinoase. Un orificiu între
un muşchi şi un os nu poate fi nominalizat, datorită inconsistenţei formei acestui orificiu.
- orificiul ischiadic mic (Foramen ischidicum minus) format de incizura
ischidică mică a coxalului şi ligamentele sacrosciatic şi sacrotuberal. Acest orificiu
face legătura între membrul inferior şi perineul posterior (fosa ischioanală). Prin
acest orificiu trece dinspre regiunea fesieră spre perineu, mănunchiul ruşinos intern.
Între muşchii regiunii şi planul osos se interpun mai multe burse: bursa trohanterică a muşchiului
fesier mare se interpune între muşchi şi trohanterul mare, bursele intermusculare fesiere în număr
de două sau trei, se interpun între fibrele superficiale ale fesierului mare şi linia aspră, bursa ischiadică
a muşchiului fesier mare se interpune între fibrele profunde şi tuberozitatea ischiadică, bursa muşchiului
piriform se interpune între tendonul de inserţie al muşchiului şi femur, bursa ischiadică a muşchiului
obturator intern este situată la trecerea prin orificiul ischiadic mic a muşchiului interpunându-se între
acestă şi ischion şi bursa subtendinoasă a muşchiului obturator intern se interpune între muşchi şi
capsula articulară a şoldului.

168
 Mănunchiurile vasculonervoase ale regiunii sunt în număr de trei:
- mănunchiul ischiadic (sciatic) pătrunde în regiune prin partea laterală a
interstiţiului infrapiriform. Este format din nervul ischiadic (sciatic mare) din plexul
sacral. Nervul sciatic mare este cel mai lung şi mai gros nerv din organism. El este
însoţit de nervul cutanat femural posterior (sciatic mic) şi de artera şi vena însoţitoare
a nervului ischiadic.
- mănunchiul fesier inferior pătrunde în regiune prin partea centrală a interstiţiului
infrapiriform şi este format din artera fesieră inferioară, ramură a arterei iliace interne,
din venele fesiere inferioare şi din nervul fesier inferior, ramură a plexului sacral.
- mănunchiul ruşinos intern pătrunde în regiune prin partea medială a interstiţiului
infrapiriform şi după un scurt traiect în regiune o părăseşte prin orificiul ischiadic mic.
Este format din artera ruşinoasă internă, ramură a arterei iliace interne, din venele
ruşinoase interne şi din nervul ruşinos, ramură a plexului sacral.
La vascularizarea regiunii mai participă şi arterele circumflexe femurale medială
şi laterală prin ramurile lor ascendenre, acetabulară (artera circumflexă medială) şi
transversă (artera circumflexă laterală).

La limita dintre regiunea fesieră şi regiunea femurală posterioară se descrie

o anastomoză crucială (cruciată), nenominalizată, formată din artera fesieră inferioară,
cele două artere circumflexe femurale (laterală şi medială) şi prima perforantă,
ultimele trei, ramuri ale arterei femurale profunde.

Referiri practice:
Deşi prin volumul muscular şi accesibilitate, pare cea mai potrivită regiune pentru injecţii, de
fapt regiunea gluteală nu este locul potrivit pentru injecţii intramusculare, datorită bogatei reţele
arteriovenoase şi mai ales datorită prezenţei în regiune a nervului sciatic.

REGIUNEA COXALĂ
(Regio coxalis)

Este o regiune triunghiulară, uşor convexă, aflată pe partea laterală a articulaţiei

şoldului. Este regiunea membrului inferior situată cel mai sus.

169
 Limite:
- superior – creasta iliacă separă regiunea coxală de regiunile abdominale
(flancuri).
1
- anteroinferior – porţiunea iliotrohanterică a liniei Roser – Nélaton 2. care
uneşte spina iliacă anterosuperioară cu tuberozitatea ischiatică, trecând peste vârful
trohanterului mare. Linia iliotrohanterică separă regiunea coxală, de regiunea femurală
anterioară.
- posteroinferior – o linie care uneşte spina iliacă posterosuperioară cu
trohanterul mare. Această linie separă regiunea coxală de regiunea fesieră.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă şi se palpează spina

iliacă anterosuperioară, cea posterosuperioară şi trohanterul mare.

Inervaţia cutanată a regiunii coxale este asigurată de:

- nervul subcostal (N. subcostalis) ramura ventrală a nervului spinal T12 care
se distribuie părţii superoanterioare a regiunii coxale şi ajunge şi în regiunea femurală
anterioară.
- nervii cutanaţi fesieri superiori (Nn clunium superiores) amintiţi şi la
regiunea fesieră sunt principalii nervi cutanaţi ai regiunii.
- nervii cutanaţi fesieri mijlocii (Nn clunium medii) participă în mică măsură
la inervaţia cutanată a regiunii.

Planul de acoperire conţine o piele groasă, un subcutis bine reprezentat,

muşchiul tensor al fasciei late şi partea superioară a tractului iliotibial, fascia
muşchiului fesier mijlociu, parte a fasciei late, şi aponevroza gluteală. În dreptul
trohanterului mare, deasupra fasciei fesiere se află bursa subcutanată trohanterică,
care parţial aparţine şi regiunii fesiere.

Conţinutul regiunii este reprezentat de două straturi musculare: între care

se află un ţesut celuloadipos:
- stratul superficial este format din muşchiul fesier mijlociu şi originea muşchilor
croitor şi drept femural (capul drept)

1
ROSER Wilhelm (1817-1888) chirurg german.
2
NÉLATON Auguste (1807-1873) chirurg francez.
170
 - stratul profund este format din muşchiul fesier mic şi originea muşchiului
drept femural (capul reflex).
În profunzime găsim partea superioară a orificiului ischiadic mare format de
incizura ischiadică mare a coxalului şi ligamentul sacrospinos. Această parte se află
deasupra muşchiului piriform, între acesta şi muşchiul fesier mijlociu. Aici se află un
interstiţiu numit şi foramen suprapiriforme, prin care trece, dinspre bazin spre
membrul inferior, mănunchiul fesier superior

Mănunchiul fesier superior pătrunde în regiune prin interstiţiul suprapiriform

şi este format din artera fesieră superioară, ramură a arterei iliace interne, din
venele fesiere superioare şi din nervul fesier superior, ramură a plexului sacral.

Referiri practice:
Este regiunea recomandată pentru injecţii intramusculare. Mănunchiul fesier superior este la
limita cu regiunea fesieră. Pemtru a proteja acest mănunchi injecţiile intramusculare se fac în partea
anterosuperioară a regiunii.
Unghiul dintre colul şi corpul femurului este de circa 125 0 la adult. Coxa vara reprezintă o
descreştere a acestui unghi. Acest lucru se întâmplă la bătrâni sau în cazuri patologice. Coxa vara
duce la scăderea înălţimii individului. Coxa valga este creşterea acestui unghi şi este fizilogică la
copil.

REGIUNILE COAPSEI

Regiunile femurale sau coapsa sunt situate în jurul femurului. Există o regiune
femurală anterioară şi una posterioară.

REGIUNEA FEMURALĂ ANTERIOARĂ

(Regio femuralis anterior)

Este una dintre cele mai mari regiuni ale corpului. Este o regiune convexă
situată în partea anterioară a coapsei.

Limite:
1
- superomedial – ligamentul inghinal al lui Fallopio sau Poupart 2, care
uneşte spina iliacă anterosuperioară cu tuberculul pubian.
1
FALLOPIO Gabriel (1523-1562) anatomist şi chirurg italian.
2
POUPART François (1661-1709) anaomist şi chirurg francez.
171
 - superolateral – linia care uneşte trohanterul mare cu spina iliacă anterosuperioară.
- lateral – marginea laterală a coapsei şi septul intermuscular lateral.
- medial – marginea medială a coapsei şi marginea posterioară a muşchiului
adductor mare. Septul intermuscular medial este parte componentă a regiunii. El
desparte compartimentul anterior al coapsei de cel medial.
- inferior – o linie convenţională care uneşte cei doi epicondili ai femurului şi
care trece la circa 1-2 cm superior de baza patelei.

Este o regiune extinsă, în cadrul căreia unii anatomişti au mai descris două regiuni, care
însă nu sunt recunoscute da Terminologia anatomică. Aceste regiuni sunt: regiunea subinghinală şi
regiunea obturatorie.

Limitele regiunii subinghinale:

- superomedial şi superolateral limitele regiunii femurale anterioare.
- inferior – o linie convenţională care prelungeşte anterior plica fesieră.
- medial – marginea anterioară a muşchiului gracilis.
Elementele principale ale acestei regiuni sunt: lacuna muşchilor, lacuna vaselor, canalul
femural, hiatul safen şi nodurile limfatice inghinale.

Limitele regiunii obturatorii:

- superior – plica genitofemurală.
- inferior – o linie convenţională care prelungeşte anterior plica fesieră.
- anterior – marginea anterioară a muşchiului gracilis.
- posterior – marginea medială a muşchiului adductor mare.
Regiunea obturatorie se învecinează anterior cu regiunea subinghinală şi posterior cu regiunea
fesieră. Elementul principal al acestei regiuni este: canalul obturator. Este o regiune ascunsă la
rădăcina medială a coapsei.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă spina iliacă antero-

superioară, ligamenrtul inghinal, relieful muşchilor vast lateral, drept femural, vast
medial, croitor şi adductorul lung şi steaua venoasă a lui Paturet 1.

Inervaţia cutanată a regiunii femurale anterioare este asigurată de ramuri ale

plexului lombar:

1
PATURET Georges (1889-1959) anatomist francez.
172
 - nervul subcostal (N. subcostalis) ramura ventrală a nervului spinal T12 care
se distribuie părţii superolaterale a regiunii femurale anterioare, dar şi regiunii coxale.
- ramura cutanată laterală (R cutaneus lateralis) este ramura nervului
iliohipogastric, traversează peretele abdominal deasupra crestei iliace şi se distribuie
pielii regiunii superolaterală a coapsei.
- ramura femurală (R. femoralis) este ramura nervului genitofemural. Se
desprinde pe faţa anterioară a psoasului mare, trece prin lacuna vaselor, anterior de
artera femurală, străbate apoi fascia ciuruită şi inervează cutanat triunghiul femural.
- nervul femurocutanat (N. cutaneus femoris lateralis) coboară lateral de
psoasul mare, traversează lacuna muşchilor şi se distribuie pielii jumătăţii latero-
inferioare a coapsei.
- ramura cutanată (R cutaneus) provine din ramura anterioară a nervului
obturator. Se distribuie cutisului părţii inferomediale a coapsei.
- ramurile cutanate anterioare (Rr. cutanei anteriores) din nervul femural.
Aceste ramuri sunt destinate pielii regiunii anteromediale a coapsei. Ele apar la
rădăcina coapsei, medial de nervul cutanat femural lateral şi lateral de ramura
femurală a nervului genitofemural.

Nodurile limfatice inghinale sunt cele mai importante limfatice ale membrului
inferior, dar joacă şi un rol foarte important în drenajul limfatic al peretelui abdominal
şi al perineului (în special a regiunii urogenitale). Nodurile inghinale sunt clasificate
în superficiale şi profunde:
Nodurile inghinale superficiale sunt un grup numeros de până la 20 de noduri
situate superficial de fascia lată, sub ligamentul inghinal şi care la rândul lor se împart
în două grupuri, orizontal şi vertical:
- nodurile superomediale fac parte din grupul orizontal şi sunt situate medial
de hiatul safen. Drenează limfa perineului anterior.
- nodurile superolaterale fac parte tot din grupul orizontal şi sunt situate
lateral de hiatul safen. Drenează limfa regiunii coxale şi a peretelui abdominal.
- nodurile inferioare fac parte din grupul vertical, sunt situate de-a lungul
porţiunii terminale a venei safene interne şi se găsesc sub hiatul safen. Drenează
limfa membrului inferior, fiind cele mai importante noduri limfatice ale membrului
inferior.
173
 Nodurile inghinale profunde sunt un grup mai puţin numeros decât grupurile
superficiale. Sunt situate sub fascia lata şi medial de vena femurală, dar adesea sunt
inconstante. Se împart în:
1
- nodul proximal al lui Rosenmϋller este situat cel mai profund, în canalul
femural, dar este inconstant.
- nodul intermediar al lui Cloquet 2 este situat ceva mai superficial, în canalul
femural, dar este şi el inconstant.
- nodul distal este situat cel mai superficial.

Planul de acoperire conţine o piele mai groasă lateral şi mai subţire medial,
un subcutis variabil, fascia lată şi tractul iliotibial al lui Maissiat 3. Fascia lată este
perforată de hiatul safen, care va fi prezentat la canalul femural.
În subcutis se găseşte şi vena safenă mare şi afluenţii ei. La circa 3-4 cm
inferior de ligamentul inghinal vena safenă mare face o crosă, străbate fascia lată
prin hiatul safen şi se varsă în vena femurală. În porţiunea terminală, la nivelul crosei,
vena safenă mare primeşte mai mulţi afluenţi, care formează „steaua venoasă“ a lui
Paturet 1: Afluenţii venei safene mari sunt: venele ruşinoase externe, vena circumflexă
iliacă superficială, vena epigastrică superficială şi vena safenă accesorie.

Conţinutul regiunii este reprezentat de mai mulţi muşchi aşezaţi în două

compartimente, de mănunchiurile vasculonervose femural şi obturator şi o serie de
formaţiuni anatomice specifice: lacuna muşchilor, lacuna vaselor, canalul femural,
triunghiul femural, canalul adductor şi canalul obturator.

Compartimentul femural anterior conţine :

- muşchiul croitor este un muşchi lung (cel mai lung din corp), uşor aplatizat,
care străbate oblic coapsa, dinspre superoextern spre inferointern. Este un muşchi
flexor, aflat în compartimentul extensorilor gambei.
(lat. sartus participiu perfect pasiv al verb. sarcio = reparat, cârpit)
- muşchiul cvadriceps femural este cel mai voluminos muşchi, care ocupă
întreg compartimentul anterior al coapsei. Are patru (cinci) capete de origine:

1
ROSENMÜLLER Johann Christian (1771-1820) anatomist german.
2
CLOQUET Hippolyte (1787-1840) medic, anatomist şi chirurg francez.
3
MAISSIAT Jacques Henri. (1805-1878) anatomist francez.
1
PATURET Georges (1889-1959) anatomist francez.
174
 - muşchiul drept femural este singurul care trece peste articulaţia
şoldului. Are o poziţie superficială, în axul coapsei şi are la rândul lui, două
capete de origine: capul drept şi capul reflex.
- muşchiul vast lateral este partea cea mai voluminoasă.
- muşchiul vast medial este mai voluminos în partea inferioară a coapsei.
- muşchiul vast intermediar este situat între vastul lateral şi cel medial
şi sub drepul femural.
În jurul tendonului de inserţie a muşchiului cvadriceps femural se află mai
multe burse: bursa subcutanată prerotuliană, bursa subfascială prerotuliană, bursa
subtendinoasă prerotuliană, bursa suprarotuliană, bursa subcutanată infrarotuliană
şi bursa infrarotuliană profundă.
2
- muşchiul articular al genunchiului al lui Dupré este un muşchi profund,
desprins din vastul intermediar.

Septul intermuscular medial al coapsei separă compartimentul muscular

anterior al coapsei, de compartimentul muscular medial (grupa adductorilor) şi de
canalul adductor. Septul medial se fixează pe buza medială a liniei aspre.
Compartimentul femural medial conţine :
- muşchiul pectineu este un muşchi superficial, relativ scurt, situat medial de
muşchiul iliopsoas, care este situat între creasta pectineală a pubelui şi linia pectineală
a femurului.
- muşchiul adductor lung este un muşchi superficial, situat medioinferior de
muşchiul pectineu. Porneşte de pe corpul pubelui şi se inseră pe buza medială a liniei
aspre a femurului.
- muşchiul adductor scurt este situat mai profund decât adductorul lung.
Porneşte de pe ramura inferioară a pubelui, la buza medială a liniei aspre a femurului.
- muşchiul adductor mare este cel mai mare, mai medial şi mai profund dintre
adductori. Fibrele acestui muşchi se răsfiră în evantai şi se inseră pe o distanţă
foarte mare. Porneşte de pe ramura ischiopubiană şi se inseră pe buza medială a
liniei aspre a femurului.
- muşchiul adductor minim este denumirea fasciculului superior al muşchiului
adductor mare

2
DUPRÉ anatomist şi chirurg francez din sec XVII.
175
 - muşchiul gracil este un muşchi superficial, subţire, aflat pe faţa medială a
coapsei. Porneşte de pe ramura inferioară a pubisului, la condilul medial al tibiei.
- muşchiul obturator extern este un muşchi lat, triunghiular, care porneşte de
pe faţa externă a membranei obturatorii şi pe ½ inferioară a marginii osoase
ischiopubiene, la fosa trohanterică a femurului.

Lacuna muşchilor (Lacuna musculorum) este un orificiu osteofibros situat

lateral, la rădăcina coapsei. Face legătura dintre abdomen şi membrul inferior. Este
delimitată de osul iliac, arcul iliopectineu şi jumătatea laterală a ligamentului inghinal.
Această lacună conţine muşchiul iliopsoas, acoperit de fascia iliopsoică. În şanţul
format de muşchii iliac, situat lateral şi psoas mare, situat medial, se află nervul
femural (de fapt un buchet de ramuri ale nervului femural). Un alt nerv care trece
prin lacuna muşchilor este nervul cutanat femural lateral, care trece prin unghiul
lateral al lacunei, sub spina iliacă anterioară.

Lacuna vaselor (Lacuna vasorum) este un orificiu osteofibros situat medial,

la rădăcina coapsei, care permite trecerea veselor femurale, dinspre abdomen spre
membrul inferior. Este delimitată de osul pubian, arcul iliopectineu şi jumătatea
medială a ligamentului inghinal. Unghiul medial al lacunei este rotunjit de ligamentul
lacunar al lui Gimbernat 1. Creasta pectineală a pubelui este acoperită de ligamentul
2
pectineal al lui Cooper şi de muşchiul pectineu. Această lacună conţine: lateral
artera femurală, central vena femurală şi medial canalul femural. Anterior de artera
femurală trece ramura femurală a nervului genitofemural.

Canalul femural (Canalis femoralis) aparţine în mare parte lacunei vaselor,

fiind situat medial de vena femurală. Are o formă prismatic triunghiulară, infundibulară,
cu o direcţie aproape verticală. Are trei pereţi şi două orificii:
- peretele anterior – fascia lată,

1
GIMBERNAT Antonio de (1734-1816) anatomist şi chirurg spaniol
2
COOPER sir Astley Paston (1768-1844) chirurg englez.
176
 - peretele lateral – vena femurală,
- peretele posterior – muşchiul pectineu.
- orificiul profund – este situat superior, la nivelul lacunei vaselor şi este
reprezentat de inelul femural (Anulus femoralis), delimitat de ligamentele inghinal şi
lacunar, muşchiul pectineu şi vena femurală. Orificiul profund este acoperit de septul
femural (Septum femorale), care aparţine fasciei transversale.
- orificiul superficial – este situat anteroinferior şi este de formă ovalară. El se
numeşte deschiderea safenă (Hiatus saphenus) şi este situat la nivelul fasciei late,
inferior de 1/3 medială a ligamentului inghinal. Pe aici pătrunde în profunzime crosa
venei safene mari, pentru a se vărsa în vena femurală. Marginea laterală a hiatului
safen este mai bine reprezentată şi se numeşte marginea falciformă sau arcuată
3
(Margo falciformis/arcuatus) sau ligamentul lui Hey şi Burns 4. Extremitatea
superioară a marginii arcuate se numeşte cornul superior (Conu/ Crus superius).
Extremitatea inferioară a marginii arcuate se numeşte cornul inferior (Conu/Crus
inferius). Hiatul safen este acoperit de o fascie subţire, cu numeroase orificii, numită
fascia ciuruită (Fascia cribrosa) a lui Hesselbach 5. Prin orificiile fasciei ciuruite
trec afluenţii venei safene mari.
Canalul femural conţine ţesut adipos şi inconstant noduri inghinale profunde.
Acestea sunt situate sub fascia lată şi medial de vena femurală şi sunt reprezentate de:
- nodul proximal al lui Rosenmϋller 1 situat profund.
- nodul intermediar al lui Cloquet 2 situat mai superficial.
Datorită conformaţiei bazinului, canalul femural este mai larg şi mai scurt la femeie.
(lat. hiatus-i = deschidere)

Referiri practice:
Canalul femural este sediul herniilor femurale, care sunt mai frecvente la femeie.

Triunghiul femural (Trigonum femoris) al lui Scarpa 3 este delimitat superior

de ligamentul inghinal, lateral de muşchiul croitor şi medial de muşchiul adductor
lung. Este o zonă uşor concavă, care are baza la rădăcina coapsei şi vârful spre
canalul adductor. Pe podeaua triunghiului se formează un şanţ vertical, delimitat
3
HEY William (1736-1819) anatomist şi chirurg englez.
4
BURNS Allan (1781-1813) anatomist şi chirurg scoţian.
5
HESSELBACH Franz Kaspar (1759-1816) anatomist şi chirurg german.
1
ROSENMÜLLER Johann Christian (1771-1820) anatomist german.
2
CLOQUET Hippolyte (1787-1840) medic, anatomist şi chirurg francez.
3
SCARPA Antonio (1747-1832) anatomist şi chirurg italian.
177
lateral de muşchiul iliopsoas şi medial de muşchiul pectineu. Triunghiul conţine
superficial deschiderea safenă şi mai profund, în şanţul iliopectineal, mănunchiul
vasculonervos femural.

Canalul obturator (Canalis obturatorius) sau canalul subpubian face legătura

între bazin şi membrul inferior. Este un canal osteofibros, de circa 0,5 cm, format de
şanţul obturator de pe ramura superioară a pubelui şi membrana obturatorie.
Membrana obturatorie este acoperită pe ambele feţe de muşchiul obturator intern,
respectiv obturator extern. Canalul conţine mănunchiul vasculonervos obturator.

4
Canalul adductor (Canalis adductorius) al lui Hunter sau canalul sub-
sartorial face legătura între coapsă şi fosa poplitee. Este un canal musculofibros,
prismatic triunghiular, uşor infundibular, cu o direcţie oblică, dinspre anterior spre
posterior, având circa 10 cm.lungime. Canalul continuă triunghiul femural şi conţine
mănunchiul vasculonervos femural. În partea anterosuperioară mănunchiul vasculo-
nervos este format de artera femurală situată anterior, vena femurală situată
posterior şi nervul safen. Canalul are trei pereţi şi două orificii:
- lateral – muşchiul vast medial,
- medial – muşchiul adductor mare,
- anterior – septul intermuscular vastoadductor, dublat superficial de muşchiul
croitor.
- orificiul superior, superficial sau anterior este delimitat de marginea superioară
a septului intermuscular vastoadductor.
- orificiul inferior, profund sau posterior este reprezentat de deschiderea
adductorului (Hiatus adductorius), un orificiu situat în partea aponevrotică a
muşchiului adductor mare, între acesta şi extremitatea inferomedială a femurului.

Mănunchiurile vasculonervoase ale regiunii:

- mănunchiul vasculonervos femural este format din artera femurală, vena
femurală şi nervul safen. Artera femurală este continuarea arterei iliace externe. La
început este situată lateral de venă, apoi se situează anterior de venă, pătrunde în
canalul adductor şi pătrunde în fosa poplitee dinspre superomedial. Vena femurală
părăseşte fosa poplitee, lateral de arteră. Nervul safen este ramura terminală
4
HUNTER John (1728-1793) chirurg, anatomist şi patolog scoţian.
178
cutanată a nervului femural. El se află între arteră şi venă pe partea laterală a
acestora. Nervul safen perforează septul intermuscular vastoadductor, împreună cu
artera descendentă a genunchiului.
- mănunchiul vascular femural profund este paralel cu cel principal. Acesta
este format din arteră şi două vene, este mai scurt şi este situat în interstiţiul dintre
compartimentul muscular anterior şi cel medial.
- mănunchiul vasculonervos obturator este format din artera obturatorie,
două vene obturatorii şi nervul obturator. Artera obturatorie este ramură a arterei
iliace interne. Mănunchiul trece prin canalul obturator, de sus în jos, în următoarea
ordine: nerv, arteră, vene. Atât artera cât şi nervul se bifurcă în canal sau în preajma
lui. Acest mănunchi este destinat compartimentului medial al coapsei.

Referiri practice:
Artera femurală se palpează imediat sub ligamentul inghinal, la jumătatea acestuia. Tot aici
se incanulează artera, pentru cateterism. Cateterul introdus prin artera femurală poate ajunge până
în ventriculul stâng. Prin cateter se poate introduce ţintit substanţă de contrast pentru efectuarea de
angiografii.
(gr. angeion = vas sau cavitate a corpului; grapho = a scrie)

REGIUNEA FEMURALĂ POSTERIOARĂ

(Regio femuralis posterior)

Este o regiune uşor convexă situată în partea posterioară a coapsei.

Limite:
- superior – plica fesieră sau şanţul fesier (Sulcus glutealis) desparte
această regiune de cea fesieră.
- lateral – marginea laterală a coapsei şi septul intermuscular lateral.
- medial – marginea medială a coapsei şi marginea medioposterioară a
muşchiului adductor mare. Septul intermuscular medial nu aparţine regiunii.
- inferior – o linie convenţională care uneşte cei doi epicondili ai femurului şi
care trece superior de fosa poplitee.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă două coloane musculare,

între care se află un şanţ destul de şters.

179
 Inervaţia cutanată a regiunii femurale posterioare este asigurată de nervul
micul sciatic (N. cutaneus femoris posterior). Acesta perforează fascia lată în
jumătatea posterosuperioară a coapsei.

Planul de acoperire conţine o piele mai groasă lateral şi mai subţire medial,
un subcutis variabil şi fascia lată
În subcutis se găsesc vene afluente ale safenei mari. Nu se găsesc noduri
limfatice, iar limfa se drenează spre nodurile inghinale şi poplitee.

Conţinutul regiunii este reprezentat de muşchii compartimentului femural

posterior aşezaţi în două coloane şi de mănunchiul vasculonervos sciatic.

Compartimentul femural posterior conţine muşchii ischiogambieri:

- muşchiul biceps femural este situat lateral. Capul lung reprezintă partea
ischiogambieră a muşchiului. Între tendonul de inserţie şi ligamentul colateral fibular
se interpune bursa inferioară a muşchiului biceps femural.
- muşchiul semitendinos este situat superficial, în partea medială.
- muşchiul semimembranos este situat tot în partea medială, mai profund, sub
muşchiul semitendinos. Între tendonul de inserţie, capul medial al gastrocnemianului
şi articulaţia genunchiului se interpune bursa muşchiului semimembranos a lui
Brodie 1.

Mănunchiul vasculonervos ischiadic (sciatic) pătrunde în regiune prin partea

superioară, venind dinspre regiunea fesieră. Mănunchiul se situează în interstiţiul
dintre muşchiul biceps femural situat lateral şi muşchii semimembranos şi semi-
tendinos situaţi medial. Acest mănunchi este format din nervul ischiadic (sciatic
mare) din plexul sacral, nervul cutanat femural posterior (sciatic mic) şi de artera şi
vena însoţitoare a nervului ischiadic.
Asociat acestui mănunchi găsim şi anastomoza cruciată şi anastomozele
dintre arterele perforante. Anastomoza cruciată se află la limita dintre regiunea
fesieră şi regiunea femurală posterioară şi a fost prezentată la regiunea fesieră.
Arterele perforante sunt în număr de trei sau patru, se desprind pe toată lungimea
1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
180
arterei femurale profunde şi trec imediat în compartimentul posterior al coapsei prin
orificiile aponevrozei de inserţie a muşchiului adductor mare. Posterior formează mai
multe anastomoze, mai ales între ele. Aceste anastomoze însoţesc mănunchiul
ischiadic.

REGIUNILE GENUNCHIULUI

În jurul articulaţiei genunchiului se găsesc regiunile genunchiului. Aceste

regiuni fac legătura dintre coapsă şi gambă. Se descrie o regiune anterioară a
genunchiului şi una posterioară sau fosa poplitee.

REGIUNEA ANTERIOARĂ A GENUNCHIULUI

(Regio genus anterior)

Este o regiune care se suprapune practic cu articulaţia genunchiului. Ocupă

2
/3 anterioare din regiunea genunchiului.

Limite:
- superior – o linie convenţională care uneşte cei doi epicondili ai femurului şi
care trece la circa 1-2 cm superior de baza patelei.
- inferior – o linie convenţională transversală care trece prin tuberozitatea
tibiei.
- medial – marginea posterioară a tractului iliotibial.
181
 - lateral – marginea posterioară a muşchiului gracil.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă rotula, şanţurile latero-

rotuliene şi suprarotulian, tuberozitatea tibiei, capul fibulei şi condilii mediali şi laterali,
mai ales ai femurului. Pielea regiunii este în exces, pentru a permite flexia gambei.

Inervaţia cutanată a regiunii anterioare a genunchiului este asigurată de:

- ramuri cutanate anterioare (Rr. cutanei anteriores) din nervul femural pentru
pielea regiunii superioare a genunchiului.
- ramura infrapatelară (R. infrapatellaris) a nervului safen, care inervează
pielea regiunii mediale a genunchiului.
- nervul cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) ramură a nervului
fibular comun este emis în partea superioară a fosei poplitee, devine rapid superficial şi
se distribuie unei părţi reduse de tegument, din zona laterală a regiunii anterioare a
genunchiului.

Planul de acoperire conţine o piele mai groasă anterior şi mai subţire pe

părţile laterale, un subcutis variabil şi o fascie care superior este reprezentată de
fascia lată, iar inferior de facia gambei. În subcutis se găsesc trei burse sinoviale:
- bursa subcutanată prerotuliană,
- bursa subcutanată infrarotuliană situată anterior de ligamentul rotulian, mai
aproape de tuberozitatea tibiei,
- bursa subcutanată a tuberozităţii tibiei.
Tot în subcutis, medioposterior, se găseşte vena safenă mare. În partea
inferioară a regiunii, lângă vena safenă mare se găseşte nervul safen, care
perforează fascia şi devine superficial.
Nu se găsesc noduri limfatice, iar limfa se drenează spre nodurile poplitee.

Conţinutul regiunii este reprezentat de tendoane, burse subfasciale şi reţeaua

arterială a genunchiului. În partea anterioară se găsesc tendonul cvadricepsului şi
ligamentul rotulian, medial laba de gâscă, iar lateral este porţiunea terminală a tractului
iliotibial. Pe lângă busele subcutanate, în regiune se mai găsesc următoarele burse
profunde:

182
 - bursa subfascială prerotuliană este situată între fascie şi rotulă. Poate depăşi
limitele rotulei. Această bursă poate lipsi uneori, fiind separată de cea subcutanată
numai de fascie.
- bursa subtendinoasă prerotuliană este de asemenea inconstantă şi este
situată între tendonul de inserţie al cvadricepsului şi rotulă. Este cea mai profundă
dintre bursele prerotuliene.
- bursa suprarotuliană este situată între femur şi tendonul de inserţie al
cvadricepsului. De regulă comunică cu cavitatea articulară a genunchiului.
- bursa infrarotuliană profundă este situată între ligamentul rotulian şi tibie.
Între ligamentul rotulian şi plica sinovială infrarotuliană se află corpul adipos infra-
rotulian.
- bursa subtendinoasă a muşchiului croitor este situată sub tendonul
muşchiului, la nivelul labei de gâscă. Este o bursă separată de bursa anserină, cu
care poate să comunice.
- bursa anserină este situată sub tendoanele care formează laba de gâscă.

Reţeaua articulară a genunchiului (Rete articulare genus) este o anastomoză

realizată anterior de articulaţia genunchiului şi este formată din:
- artera descendentă a genunchiului, ramură a arterei femurale,
- ramurile descendente ale arterelor circumflexe medială şi laterală din artera
femurală profundă,
- artera superioară laterală a genunchiului din artera poplitee, la fel ca şi
următoarele patru ramuri,
- artera superioară medială a genunchiului,
- artera mijlocie a genunchiului,
- artera inferioară laterală a genunchiului,
- artera inferioară medială a genunchiului,
- artera recurentă tibială anterioară.
Uneori artera recurentă se poate desprinde din artera tibială posterioară
- ramura circumflexă fibulară din artera tibială posterioară.

Reţeaua rotuliană (Rete patellare) este porţiunea superficială prerotuliană a

reţelei articulare a genunchiului.
183
 Referiri practice:
Unghiul Q este folosit în clinică pentru evaluarea înclinării femurului faţă de tibie. Acest
unghi are vârful la mijlocul bazei rotulei, iar laturile sunt formate de verticala care trece prin mijlocul
bazei rotulei şi linia care uneşte mijlocul bazei rotulei cu spina iliacă anterosuperioară. Cea de a
doua linie corespunde cu direcţia de acţiune a muşchiului cvadriceps femural. În mod normal, vârful
acestui unghi corespunde cu verticala trasată prin centrul capului femural. Acest unghi are circa 10 0.
Genu varum este o angulaţie medială a articulaţiei genunchiului, cu scăderea accentuată a
unghiului Q, numită în termeni populari „picioare în paranteze“ sau în engleeză bowleg (arc-picior).
Genu valgum este o angulaţie laterală a articulaţiei genunchiului cu creşterea unghiului Q
peste 170, numită şi „picioare în X“ sau knock-knee (genunchi lovit, ciocănit).
Rotula bipartită este o anomalie de osificare a patelei, care dă impresia de fractură pe o
radiografie. Anomalia este în general bilaterală şi trebuiesc verificate radiografic ambele rotule, pentru
a confirma fractura. Mult mai rar se întâlneşte rotula tripartită (trei piese osoase unite de fibrocartilaj)
Reflexul rotulian este un reflex miotatic, care constă în extensia reflexă a gambei provocată
de lovirea cu un ciocănel neurologic a tendonului rotulian. Este cel mai cunoscut reflex miotatic.
(gr. mys = muşchi, tasis = întindere)

REGIUNEA POSTERIOARĂ A GENUNCHIULUI

(Regio genus posterior)

Este o regiune declivă situată posterior de articulaţia genunchiului. Ocupă 1/3

posterioară a regiunii genunchiului. Regiunea corespunde în cea mai mare parte cu
fosa poplitee.

Limite:
- superior – prelungirea posterioară a liniei convenţionale care uneşte cei doi
epicondili ai femurului şi care trece la circa 1-2 cm superior de baza patelei.
- inferior – prelungirea posterioară a liniei convenţionale transversale care
trece prin tuberozitatea tibiei.
- medial – marginea posterioară a tractului iliotibial.
- lateral – marginea posterioară a muşchiului gracil.

Inervaţia cutanată a regiunii posterioare a genunchiului este asigurată de

nervul micul sciatic (N. cutaneus femoris posterior), care provine din nervii S1-3 şi
inervează pielea regiunii posterioare a coapsei, dar şi a fosei poplitee.

184
 În mod secundar mai participă nervul cutanat sural lateral şi nervul safen
(medial).

Planul de acoperire conţine o piele relativ subţire, semitransparentă. În subcutis

se găseşte vena safenă mică, care vine dinspre regiunea posterioară a gambei,
abordează unghiul inferior al rombului popliteu şi la mijlocul regiunii face o crosă şi se
varsă în vena poplitee. Vena safenă mică se află într-o dedublare a fasciei gambei.

Fosa poplitee (Fossa poplitea) este principala componentă a regiunii,

fiind o depresiune de formă rombică, limitată de:
- superomedial – muşchii semimembranos şi semitandinos,
- superolateral – muşchiul biceps femural,
- inferomedial – capul medial al muşchiului gastrocnemian,
- inferolateral – muşchiul plantar şi capul lateral al muşchiului gastrocnemian.
(lat. poples-itis = încheietura genunchiului, partea de dinapoi a genunchiului)

Între muşchii care delimitează fosa poplitee şi planul osos se interpun

următorele burse sinoviale:
- bursa inferioară a muşchiului biceps femural este situată între tendonul de
inserţie şi ligamentul colateral fibular.
- bursa muşchiului semimembranos a lui Brodie 1 este situată între tendonul
de inserţie, capul medial al gastrocnemianului şi articulaţia genunchiului.
- bursa subtendinoasă a muşchiului gastrocnemian lateral este situată între
capul lateral şi articulaţia genunchiului.
- bursa subtendinoasă a muşchiului gastrocnemian medial a lui Brodie.este
situată între capul medial şi articulaţia genunchiului.

Conţinutul acestei fose este format de mănunchiul vasculonervos popliteu,

de nervul fibular comun şi de nodurile limfatice poplitee.

Mănunchiul vasculonervos popliteu este format din artera şi vena poplitee şi

nervul tibial:

1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
185
 - artera poplitee continuă artera femurală. Pătrunde în regiune prin hiatul
tendinos, situat superomedial, are o direcţie oblică descendentă şi părăseşte regiunea
prin unghiul inferior al rombului, pe sub arcul tendinos al muşchiului solear. La nivelul
fosei poplitee are o poziţie profundă. Emite următoarele ramuri:
- artera superioară laterală a genunchiului,
- artera superioară medială a genunchiului,
- artera mijlocie a genunchiului,
- arterele surale sunt în număr de 2-5 şi vascularizează tegumentul şi
muşchii surei (moletului).
- artera inferioară laterală a genunchiului,
- artera inferioară medială a genunchiului.
- vena poplitee este situată lateral de artera poplitee şi ceva mai superficial.
Este de regulă unică, dar pote fi şi dublă. Pătrunde în regiune pe sub arcul tendinos
al solearului şi are o direcţie oblic verticală spre hiatul tendinos. Se formează prin
unirea venelor tibiale anterioare şi posterioare şi primeşte drept afluenţi venele surale
şi geniculare. Se continuă cu vena femurală.

- nervul tibial numit şi sciatic popliteu intern este ramura de bifurcaţie medială
a sciaticului. Se găseşte relativ superficial în fosa politee, pe care o traversează
vertical şi apoi trece pe sub arcada solearului împreună cu mănunchiul vascular
tibial posterior, pătrunzând în partea profundă a compartimentului posterior al gambei.
În fosa poplitee emite nervul cutanat sural medial. Acesta din urmă se uneşte cu
ramura comunicantă a nervului cutanat sural lateral şi se continuă în acelaşi ax, ca
nerv sural.

Nervul fibular comun numit şi sciatic popliteu extern este ramura terminală
laterală a nervului sciatic. În fosa poplitee este situat sub marginea medială a
muşchiului biceps femural şi tot aici emite nervul cutanat sural lateral. Acesta din
urmă este emis în partea superioară a fosei poplitee, devine rapid superficial şi se
distribuie tegumentului regiunii posterolaterale a gambei. Nervul cutanat sural lateral
emite o ramură comunicantă, care se va uni cu nervul cutanat sural medial.

186
 Nodurile poplitee sunt alcătuite din două grupuri, unul superficial şi altul
profund, situate în fosa poplitee:
- nodurile superficiale sunt situate în jurul porţiunii terminale a venei safene
mici. Drenează limfa din teritoriul safenei mici.
- nodurile profunde sunt situate în jurul venei poplitee. Drenează limfa din
zonele profunde ale gambei, de la articulaţia genunchiului, dar şi de la nodurile
superficiale.

Referiri practice:
Artera poplitee se palpează în profunzimea fosei politee, cu gamba uşor flectată. Pentru
palpare se folosesc degetele de la ambele mâini. Podul palmei se pune pe părţile laterale ale
genunchiului, iar degetele, uşor flectate, spre mijlocul fosei poplitee.
1
Chistul popliteal sau chistul Baker este o colecţie anormală de lichid sinovial situată în
fosa poplitee. Poate fi o herniere a membranei sinoviale a genunchiului sau o herniere a burselor lui
Brodie 2. La copil este mai des întâlnit, dar şi este de dimensiuni mai mici.

REGIUNILE GAMBEI ŞI GLEZNEI

Există o regiune gambieră anterioară, una posterioară şi două regiuni talo-

crurale (anterioară şi posterioară).

REGIUNEA ANTERIOARĂ A GAMBEI

(Regio cruris anterior)

Regiunea anterioară a gambei este o regiune prismatic triunghiulară, mai

îngustă în partea inferioară.

Limite:
- superior – linia orizontală care trece prin tuberozitatea tibiei şi care separă
regiunea anterioară a gambei de cea anterioară a genunchiului.

1
BAKER William M. (1839-1896) chirurg englez.
2
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
187
 - lateral – linia care uneşte condilul lateral al tibiei cu vârful maleolei laterale,
iar în profunzime septul intermuscular posterior al gambei, care delimitează această
regiune, de regiunea posterioară a gambei.
- medial – marginea medială a tibiei, care separă regiunea de cea posterioară.
- inferior – linia care uneşte bazele celor două maleole şi care separă
regiunea de cea talocrurală anterioară.

Configuraţia externă. La nivelul regiunii se palpează marginea anterioară,

tuberozitatea şi faţa medială a tibiei. Părţile moi sunt situate anterolateral.

Inervaţia cutanată a regiunii anterioare a gambei este asigurată de:

- ramuri cutanate gambiere mediale (Rr. cutanei cruris mediales) din nervul
safen, care inerveză pielea din 2/3 anteromediale ale regiunii. Nervul safen este
ramura terminală a nervului femural.
- ramura infrapatelară (R. infrapatellaris) tot din nervul safen care inervează o
zonă restrânsă, superioară, a porţiunii anteromediale a regiunii.
- nervul cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) din nervul fibular
comun este emis în partea superioră a fosei poplitee, devine rapid superficial şi se
distribuie tegumentului regiunii posterolaterale a gambei, dar şi 1/3 anterolaterale a
regiunii gambiere anterioare.
Planul de acoperire conţine o piele relativ subţire, păroasă, un subcutis slab
dezvoltat şi fascia gambei. Pielea aderă la faţa medială a tibiei. Bursele din jurul
articulaţiei genunchiului au fost prezentate la regiunile genunchiului, chiar dacă
unele dintre ele se află şi ceva mai jos. Tot în subcutis, medioposterior se găseşte
vena safenă mare şi nervul safen (ramurile cutanate gambiere mediale). Nu se
găsesc noduri limfatice superficiale, iar limfa se drenează spre nodurile poplitee.
Fascia gambei emite septurile intermusculare anterior şi posterior.

Conţinutul regiunii este reprezentat de două loji:

Compartimentul anterior (al extensorilor) este situat între marginea anterioară

a tibiei şi septul intermuscular anterior. Acesta din urmă se fixează pe marginea
anterioară a fibulei. În această lojă se găsesc muşchii tibial anterior, extensor lung
al degetelor, peronier al treilea şi extensor lung al halucelui şi mănunchiul vasculo-
188
nervos tibial anterior. Toţi muşchii acestui compartiment sunt inervaţi de nervul fibular
profund.
- muşchiul tibial anterior este un muşchi fuziform, situat cel mai medial în
acest compartiment. Între cuneiformul medial şi tendonul de inserţie se interpune
bursa subtendinoasă a muşchiului tibial anterior.
- muşchiul extensor lung al degetelor este un muşchi semipenat, situat lateral
de tibialul anterior. Muşchiul peronier al treilea este un fascicul desprins din muşchiul
extensor lung al degetelor, la nivelul extremităţii inferioare a gambei.
- muşchiul extensor lung al halucelui este un muşchi semipenat, situat între
tibialul anterior şi extensorul lung al degetelor.

Mănunchiul vasculonervos tibial anterior este situat profund, pe membrana

interososasă, între muşchiul tibial anterior şi muşchiul extensor lung al halucelui. Este
format din artera tibială anterioară, venele tibiale anterioare şi nervul fibular profund.
- artera tibială anterioară se desprinde din artera tibială posterioară, trece pe
deasupra marginii superioare a membranei interosoase a gambei şi pătrunde în
compartimentul gambier anterior. Parcurge un traiect descendent, fiind însoţită de
venele tibiale anterioare şi nervul fibular profund şi se continuă cu artera dorsală a
piciorului. Emite următoarele ramuri:
- artera recurentă tibială anterioară se desprinde din porţiunea proximală
a arterei şi care participă la formarea reţelei genunchiului.
- artera maleolară anterioară laterală este o ramură distală, care participă
la formarea reţelei maleolare laterale împreună cu ramurile omonime fibulare.
- artera maleolară anterioară medială este o ramură distală, care participă
la formarea reţelei maleolare mediale împreună cu ramurile omonime ale arterei
tibiale posterioare.
- venele tibiale anterioare sunt în număr de două şi însoţesc artera tibială
anterioară. Se varsă în venele tibiale posterioare.
- nervul fibular profund este ramura terminală a nervului fibular comun. Ia
naştere în compartimentul lateral al gambei, traversează septul intermuscular anterior
al gambei şi devine profund. Coboară lateral de artera tibială anterioară, între muşchiul
tibial anterior şi extensorul lung al halucelui, trece pe sub retinaculul inferior al
extensorilor şi ajunge pe dosul piciorului.

189
 Compartimentul lateral (al peronierilor) este situat între septul intermuscular
anterior al gambei şi septul intermuscular posterior. Primul se fixează de marginea
anterioară a fibulei, iar cel de al doilea de marginea posterioară a fibulei. În această
lojă se găsesc muşchii peronieri lung şi scurt şi nervul fibular superficial.
- muşchiul peronier lung este un muşchi alungit, cu un tendon care reprezintă
2
/3 din lungimea muşchiului, situat superficial. Tendonul ocoleşte posterior maleola
laterală şi apoi traversează bolta plantară dinspre lateral spre medial.
- muşchiul peronier scurt este situat profund de peronierul lung şi este mai
scurt decît acesta, atât corpul cât mai ales tendonul de inserţie.
- nervul fibular superficial se situează mai întâi între fibulă şi muşchiul peronier
lung. Apoi este situat între muşchii peronieri lung şi scurt, pe care îi inervează şi în
1
/3 inferioară a gambei traversează septul intermuscular anterior al gambei pentru a
ajunge între muşchii peronieri şi extensorul lung al degetelor, după care devine
superficial, perforează fascia gambei, trece peste retinaculul inferior al muşchilor
extensori şi se termină cu ramurile cutanate.
Referiri practice:
Nervul fibular comun se bifurcă în ramurile lui terminale în apropierea gâtului fibulei, unde
are o poziţie relativ superficială. Din această cauză se pare că este nervul cel mai afectat de diverse
traumatisme la membrul inferior.

REGIUNEA POSTERIOARĂ A GAMBEI

(Regio cruris posterior)

Regiunea posterioară a gambei este o regiune convexă cu un relief proeminent,

caracteristic, aflat în partea superioară şi cu o parte îngustată situată inferior. Regiunea
surală (Regio suralis) corespunde lojei superficiale a regiunii.

Limite:
- superior – prelungirea posterioară a liniei orizontale care trece prin tuberozitatea
tibiei şi care separă regiunea posterioară a gambei de cea poplitee.
- lateral – linia care uneşte condilul lateral al tibiei cu vârful maleolei laterale,
iar în profunzime septul intermuscular posterior al gambei, care delimitează această
regiune, de regiunea ansterioară a gambei.
- medial – marginea medială a tibiei, care separă regiunea de cea anterioară.
- inferior – linia care uneşte bazele celor două maleole şi care separă regiunea
de cele talocrurale posterioare.
190
 Configuraţia externă. La nivelul regiunii, superior, se observă moletul
(Sura), un relief caracteristic produs de muşchiul gastrocnenian. În partea inferioară
proemină tendonul muşchiului triceps sural.

Inervaţia cutanată a regiunii posterioare a gambei este asigurată de:

- nervul cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) din nervul fibular
comun este emis în partea superioară a fosei poplitee, devine rapid superficial şi se
distribuie tegumentului din 2/3 posterolaterale ale regiunii.
- nervul cutanat sural medial (N. cutaneus surae medialis) se desprinde în
fosa poplitee şi inervează 1/3 medială a tegumentului regiunii. Se uneşte cu ramura
comunicantă a nervului cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) şi se
continuă în acelaşi ax, ca nerv sural (N. suralis).

Planul de acoperire conţine o piele relativ subţire, păroasă, un subcutis slab

dezvoltat şi fascia gambei. Bursele din jurul articulaţiei genunchiului au fost prezentate
la regiunile genunchiului, chiar dacă unele dintre ele se află şi ceva mai jos. Tot în
subcutis, în linia mediană a regiunii se găseşte vena safenă mică.
Conţinutul regiunii este reprezentat de două loji, una superficială şi alta
profundă:

Loja superficială conţine muşchiul triceps sural şi muşchiul plantar. Aceşti

muşchi sunt inervaţi de nervul tibial.
- muşchiul triceps sural este un muşchi voluminos, superficial, care dă formă
regiunii posterioare a gambei (sura). Este format din muşchiul gastrocnemian şi
muşchiul solear. Muşchiul gastrocnemian este situat superficial şi are două capete
de origine. Între capul lateral al gastrocnemianului şi articulaţia genunchiului se
interpune bursa subtendinoasă a muşchiului gastrocnemian lateral, iar între capul
medial al gastrocnemianului şi articulaţia genunchiului se interpune bursa sub-
tendinoasă a muşchiului gastrocnemian medial a lui Brodie 1. Muşchiul solear este
situat mai profund.
(gr. gaster = abdomen, kneme = picior) (lat. solea-ae = sandală)

1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
191
 - muşchiul plantar este un muşchi rudimentar, cu un tendon foarte lung şi
subţire, ataşat părţii mediale a tendonului lui Achilles.

Loja profundă (Pars profunda/solealis) conţine muşchii popliteu, flexor lung al

degetelor, tibial posterior şi flexor lung al halucelui şi mănunchiulile vasculonervos
tibial posterior şi vascular fibular. Aceşti muşchi sunt inervaţi de nervul tibial.
- muşchiul popliteu este un muşchi profund, cu o direcţie oblică, dinspre latero-
superior spre medioinferior, corespunzător fosei poplitee. Tendonul muşchiului trece
uneori pe sub ligamentul popliteu arcuat. Între condilul lateral al femurului şi muşchiul
popliteu se găseşte o extensie a cavităţii articulare a genunchiului numită bursa sau
recesul subpopliteu.
- muşchiul flexor lung al degetelor este un muşchi profund şi medial al gambei.
- muşchiul tibial posterior este situat intre flexorul lung al degetelor şi flexorul
lung al halucelui. un muşchi penat, profund şi intermediar al gambei. Tendonul trece
pe sub muşchiul flexor lung al degetelor.
- muşchiul flexor lung al halucelui este situat lateral.

Mănunchiul vasculonervos tibial posterior se află între cele două loji musculare.
Este format din artera şi venele tibiale posterioare şi nervul tibial.
- artera tibială posterioară continuă artera poplitee de la arcul tendinos al
muşchiului solear şi până se împarte în ramurile terminale plantare. Porţiunea dintre
desprinderea arterei tibiale anterioare şi desprinderea arterei fibulare se numeşte
trunchi tibiofibular. Emite în regiune artera nutritivă a tibiei şi ramura circumflexă
fibulară, care se îndreaptă lateral, ocoleşte gâtul fibulei şi participă la formarea reţelei
arteriale a genunchiului.
- venele tibiale posterioare sunt în număr de două şi însoţesc artera tibială
posterioară. Cele două vene tibiale posterioare se unesc şi formează vena poplitee.
- nervul tibial numit şi sciatic popliteu intern este ramura de bifurcaţie medială
a sciaticului. Pătrunde în regiune pe sub arcada solearului. Coboară între muşchii
flexorul lung al degetelor piciorului şi flexorul lung al halucelui, sub muşchiul solear.
Se îndreaptă spre canalul calcanean. Pe parcurs, nervul tibial emite următorele ramuri:
- ramuri musculare pentru muşchii regiunii.
192
 - nervul interosos crural pentru periostul tibiei şi fibulei şi pentru capsula
articulară talocrurală.

Mănunchiul vascular fibular se află puţin mai lateral şi mai profund decât
mănunchiul tibial posterior. Este format din artera şi venele fibulare şi se află între
muşchiul tibial posterior, situat profund şi muşchiul flexor lung al halucelui.
- artera fibulară se desprinde din trunchiul tibiofibular şi se îndreaptă spre
lateral. Emite artera nutritivă a fibulei, ramura perforantă, care străbate membrana
interosoasă şi pătrunde în compartimentul anterior al gambei şi ramura comunicantă,
care se uneşte cu artera tibială posterioară.
- venele fibulare sunt în număr de două, însoţesc artera fibulară şi se varsă în
vena tibială posterioară.

REGIUNEA ANTERIOARĂ A GLEZNEI

(Regio talocruralis anterior)

Regiunea anterioară a gleznei este formată de partea anterioară a articulaţiei

talocrurale.

Limite:
- superior – o linie care uneşte bazele celor două maleole şi care separă
regiunea de cea anterioară a gambei.
- lateral – verticala care trece prin vârful maleolei laterale.
- medial – verticala care trece prin vârful maleolei mediale.
- inferior – o linie arcuită care uneşte vârfurile celor două maleole, cu pliul de
flexie dorsală al piciorului. Această linie corespunde în general, cu articulaţia medio-
tarsiană.

193
 Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă cele două maleole, cele
trei tendoane ale extensorilor piciorului şi vena safenă mare în subcutisul premaleolar
medial.

Inervaţia cutanată a regiunii anterioare a gleznei este comună cu cea a regiunii

anterioare a gambei şi este asigurată de:
- ramuri cutanate gambiere mediale (Rr. cutanei cruris mediales) din nervul
safen, care inerveză pielea din 2/3 mediale ale regiunii.
- nervul cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) din nervul fibular
comun care inervează 1/3 laterală a regiunii.

Planul de acoperire conţine o piele relativ subţire, un subcutis slab dezvoltat

şi fascia gambei. În subcutis, în partea medială, premaleolar se găseşte vena safenă
mare, iar lateral se găsesc ramurile terminale ale nervului fibular superficial.
Sub fascial se găsesc retinaculele muşchilor extensori:
- retinaculul superior al muşchilor extensori este o bandeletă transversală,
situată proximal de articulaţia talocrurală.
- retinaculul inferior al muşchilor extensori este o bandeletă transversală în
formă de Y, situată distal de articulaţia talocrurală.
Conţinutul regiunii este reprezentat de tendoanele muşchilor extensori ai
piciorului şi mănunchiul vasculonervos tibial anterior.
- tendonul muşchiului tibial anterior, învelit de teaca tendinoasă a muşchiului
tibial anterior este situat cel mai medial. Tibialul anterior are teace cea mai scurtă.
Aceasta se termină imediat sub retinaculul inferior.
- tendonul muşchiului extensor lung al halucelui, învelit de teaca tendinoasă
a muşchiului extensor lung al halucelui este situat lateral de precedentul. Extensorul
lung al halucelui are teaca cea mai lungă, aceasta extinzându-se până la baza
halucelui.
- tendoanele muşchiului extensor lung al degetelor, învelite în teaca tendinoasă
a muşchiului extensor lung al degetelor sunt situate cel mai lateral. Această teacă
comună, cea mai largă, se termină la jumătatea dosului piciorului.

Mănunchiul vasculonervos tibial anterior este format din artera şi venele

tibiale anterioare şi nervul fibular profund şi a fost prezentat la regiunea gambieră
194
anterioară. Mănunchiul se află între tendoanele extensorului lung al halucelui şi
extensorul lung al degetelor. Nervul fibular profund este situat medial de arteră.
Artera tibială anterioară emite în regiune următoarele ramuri:
- artera maleolară anterioară laterală este o ramură distală, care participă la
formarea reţelei maleolare laterale împreună cu ramurile maleolare laterale ale
arterei fibulare.
- artera maleolară anterioară medială este o ramură distală, care participă la
formarea reţelei maleolare medial împreună cu ramurile maleolare mediale ale
arterei tibiale posterioare.

REGIUNEA POSTERIOARĂ A GLEZNEI

(Regio talocruralis posterior)

Regiunea talocrurală posterioară se împarte în regiunile retromaleolare

medială şi laterală.

REGIUNEA RETROMALEOLARĂ MEDIALĂ

(Regio retromalleolaris medialis)

Este regiunea posteromedială a gleznei. Cuprinde canalul calcanean, care

este un canal de trecere de la partea posterioară a gambei spre plantă.

Limite:
- superior – o linie care uneşte bazele maleolei mediale cu extremitatea
superioară a tuberozităţii calcaneului (locul de inserţie al tendonului lui Achilles).

195
 - anterior – maleola medială.
- posterior – marginea medială a porţiunii terminale a tendonului lui Achilles şi
tuberozitatea calcaneului. Aici regiunea se învecinează cu cea calcaneană.
- inferior – o linie care uneşte vârful maleolei mediale cu apofiza medială a
tuberozităţii calcaneului

Configuraţia externă. Se observă şanţul retromaleolar medial.

Inervaţia cutanată a regiunii retromaleolare mediale este asigurată de:

- ramuri cutanate gambiere mediale (Rr. cutanei cruris mediales) din nervul
safen, care inerveză cea mai mare parte a regiunii.
- nervul sural (N. suralis) e posibil să inerveze o mică zonă posterioară a
regiunii.

Planul de acoperire conţine o piele relativ subţire, un subcutis slab dezvoltat

şi fascia gambei.

Canalul calcanean al lui Richet 1 este format de retinaculul muşchilor flexori,

partea medială a tuberozităţii calcaneului şi maleola medială. Prin acest canal trec
în ordine, dinspre anterior spre posterior, tendoanele muşchilor tibial posterior,
flexor lung al degetelor piciorului şi flexorul lung al halucelui, precum şi mănunchiul
vasculonervos tibial posterior.
Richet nu este recunoscut de indexul de eponime al Terminologiei anatomice.
- muşchiul tibial posterior este situat cel mai anterior. Tendonul trece pe sub
muşchiul flexor lung al degetelor şi este învelit de teaca tendinoasă a muşchiului
tibial posterior. Această teacă se termină imediat sub retinaculul flexorilor.
- muşchiul flexor lung al degetelor este situat imediat posterior de tibialul
anterior. Tendoanele sunt protejate de teaca tendinoasă a muşchiului flexor lung al
degetelor. Această teacă, ca şi cea care acoperă tendonul flexorului lung al halucelui
sunt mai lungi şi continuă şi pe plantă.
- muşchiul flexor lung al halucelui este situat cel mai posterior. Tendonul
muşchiului este învelit de teaca tendinoasă a muşchiului flexor lung al halucelui.

1
RICHET Didier Dominique Alfred (1816-1891) chirurg francez.
196
 Mănunchiul vasculonervos tibial posterior se află între muşchii flexor lung al
degetelor piciorului şi flexorul lung al halucelui. Inferior de canal, aceste formaţiuni
vasculonervoase se continuă cu mănunchiul plantar. Este format din artera şi
venele tibiale posterioare şi nervul tibial. Atât artera, cât şi nervul, se pot divide în
ramurile terminale plantare, atât în canal cât şi deasupra lui.

Referiri practice:
Decusaţia tendoanelor Muşchiul tibial posterior care pe gambă se află la mijloc, inainte de
interarea în canal încrucişează muşchiul flexor lung al degetelor şi în canal are o poziţie anterioară.
Muşchiul flexor lung al halucelui care în canal are o poziţie posterior de flexorul lung al degetelor, pe
plantă se încrucişează cu acesta şi devine medial.

REGIUNEA RETROMALEOLARĂ LATERALĂ

(Regio retromalleolaris lateralis)

Este regiunea posterolaterală a gleznei. Cuprinde canalul peronierilor, care

este un canal de trecere de la partea laterală a gambei spre plantă.

Limite:
- superior – o linie care uneşte bazele maleolei laterale cu extremitatea
superioară a tuberozităţii calcaneului (locul de inserţie al tendonului lui Achilles).
- anterior – maleola laterală.
- posterior – marginea laterală a porţiunii terminale a tendonului lui Achilles şi
tuberozitatea calcaneului. Aici regiunea se învecinează cu cea calcaneană.
- inferior – o linie care uneşte vârful maleolei mediale cu apofiza laterală a
tuberozităţii calcaneului

Configuraţia externă. Se observă şanţul retromaleolar lateral.

Inervaţia cutanată a regiunii retromaleolare mediale este asigurată de:

197
 - nervul cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) inervează cea
mai mare parte a pielii regiunii.
- nervul sural (N. suralis) e posibil să inerveze o mică zonă posterioară a
regiunii.

Planul de acoperire conţine o piele relativ subţire, un subcutis slab dezvoltat

şi fascia gambei.

Canalul peronierilor este format de retinaculul superior al muşchilor

peronieri, o bandeletă fibroasă sagitală, situată între partea laterală a tuberozităţii
calcaneului şi maleola laterală. Prin acest canal trec tendoanele muşchilor peronieri,
care sunt inervaţi de nervul fibular superficial. Aceste tendoane mai sunt traversate
şi de retinaculul inferior al muşchilor peronieri, o bandeletă sagitală laterală, aflată
în continuarea retinaculului inferior al extensorilor (a piciorului Y-lui). Acest retinacul
fixează tendoanele muşchilor peronieri la marginea laterală a piciorului.

- muşchiul peronier lung este un muşchi alungit, cu un tendon care reprezintă

2
/3 din lungimea muşchiului, situat superficial în compartimentul lateral al gambei.
Tendonul ocoleşte posterior maleola laterală, fiind situat posterior de peronierul
scurt şi apoi traversează bolta plantară dinspre lateral spre medial.
- muşchiul peronier scurt este situat anterior de peronierul lung în canalul
peronierilor.
- teaca tendinoasă comună a muşchilor fibulari este situată retromaleolar şi
cuprinde tendoanele muşchilor peronieri lung şi scurt.

198
 REGIUNILE PICIORULUI

Regiunile piciorului se clasifică în regiunea călcâiului, regiunea dorsală a

piciorului şi planta.

REGIUNEA CALCANEANĂ
(Regio calcanea)

Este regiunea posterioară a piciorului, situată posterior de articulaţia talo-

crurală. Este o regiune proeminentă, importantă în sprijin şi mers.

Limite:
Este o regiune circularovalară cu raza de circa 3-4 cm. Centrul regiunii se
află posteroinferior şi este partea cea mai proeminentă a regiunii

Configuraţia externă. Elementul caracteristic al regiunii este călcâiul (Calx).

Fundamentul osos al călcâiului este dat de tuberozitatea calcaneului.
(lat calx-cis = călcâi, piatră de var, capăt – la alergări marcarea liniei de soire se făcea cu cretă)

199
 Inervaţia cutanată a regiunii calcaneene este asigurată de:
- ramurile laterale ale calcaneului (Rr. calcanei laterales) provin din nervul
sural şi se distribuie pielii zonei laterale a calcaneului.
- ramurile mediale ale calcaneului (Rr. calcanei mediales) provin din nervul
tibial, la ieşirea din canalul calcanean şi se distribuie tegumentului feţei plantare a
calcaneului.

Planul de acoperire conţine o piele relativ groasă şi un subcutis slab dezvoltat.

În subcutis se află bursa subcutanată calcaneană Superior de ea şi ceva mai
profund se află bursa tendonului calcanean.

La nivelul regiunii nu avem un mănunchi vasculonervos ci doar reţeaua

calcaneană (Rete calcaneum) formată din ramurile calcaneene, care se desprind
din porţiunea distală a arterei tibiale posteriore şi se anastomozează cu ramurile
calcaneene desprinse din ramurile maleolare laterale ale arterei fibulare.
REGIUNEA DORSALĂ A PICIORULUI
(Dorsum pedis/Regio dorsalis pedis)

Este regiunea superioară a piciorului, care se întinde de la pliul de flexie dorsală

a piciorului şi până la vârful degetelor. Regiunea cuprinde şi o parte a regiunii tasiene
(Regio tarsalis) şi partea dorsală a regiunii metatarsiene (Regio metatarsalis).
Regiunea dorsală a degetelor este cuprinsă şi ea, dar nu este nominalizată.
Regiunea tarsiană corespunde oaselor tarsiene şi în acelaşi timp corespunde mai multor
regiuni. Regiunea anterioară a gleznei, regiunile retromaleolare, regiunea dorsală a piciorului şi regiunea
plantară se suprapun mai mult sau mai puţin cu regiunea tarsiană.

Limite:
- superior – o linie arcuită care uneşte vârfurile celor două maleole, cu pliul
de flexie dorsală al piciorului. Această linie corespunde în general, cu articulaţia
mediotarsiană. Această limită separă regiunea de cea anterioară a gleznei.
- lateral şi medial – marginile corespunzătoare ale piciorului.
- anterior – extremitatea distală a piciorului, cuprinzând aici şi degetele.

200
 Configuraţia externă. Este o regiune convexă, cu relieful osos superficial.
Se observă tendoanele muşchilor extensori şi desenul venos superficial.
Unghia (Unguis) este o formaţiune cornoasă, uşor curbată, translucidă, care
acoperă porţiunea distală, dorsală a degetelor. Pentru amănunte – vezi regiunea
dorsală a mâinii.

Inervaţia cutanată a dosului piciorului este asigurată de:

- nervul cutanat dorsal medial (N. cutaneus dorsalis medialis) este ramură
de bifurcaţie medială a nervului fibular superficial
- nervul cutanat dorsal intermediar sau mijlociu (N. cutaneus dorsalis
intermedius) este ramura de bifurcaţie laterală a nervului fibular superficial, care se
distribuie tegumentului părţii laterale a dosului piciorului, dar nu ajunge până la
marginea laterală a acestuia.
- nervul cutanat dorsal lateral (N. cutaneus dorsalis lateralis) din nervul
sural inervează o zonă restrânsă a marginii laterale a piciorului.
Atât nervul cutanat dorsal medial, cât mai ales cel intermediar se împart în
nervi digitali dorsali ai piciorului (Nn. digitales dorsales pedis). Cei doi nervi
cutanaţi realizează anastomoze între ei.
Nervii digitali dorsali ai piciorului pentru pielea laterală a halucelui şi medială
a degetului secund provin din nervul fibular profund.

Planul de acoperire conţine o piele relativ subţire şi un subcutis slab dezvoltat.

În subcutis se află arcada venoasă dorsală a piciorului. Această arcadă se formează
în 1/3 anterioară a dosului piciorului. La nivelul dosului piciorului se formează pe de o
parte reţea venoasă dorsală, iar pe de altă parte venele metatarsale dorsale. Atât
reţeaua venoasă dorsală, cât şi venele metatarsale se drenează în arcada venoasă
dorsală. Sângele venos de la nivelul degetelor este colectat de venele digitale dorsale
ale piciorului, care confluează în venele metatarsale dorsale. Această arcadă se
continuă cu:
- vena marginală medială care se îndreaptă posterior pe marginea medială a
piciorului şi apoi se continuă cu vena safenă mare.
- vena marginală laterală care se îndreaptă posterior pe marginea laterală a
piciorului şi apoi se continuă cu vena safenă mică.

201
 Fascia dosului piciorului este fascia de înveliş extern a dosului piciorului.
Este continuarea fasciei gambei.

Conţinutul regiunii este reprezentat, superficial, de tendoanele muşchilor

extensori lungi ai degetelor şi profund de muşchii extensori scurţi ai degetelor şi de
mănunchiul vasculonervos dorsal al piciorului.
Superficial:
- tendonul muşchiului tibial anterior, învelit de teaca tendinoasă a muşchiului
tibial anterior este situat cel mai medial. Tibialul anterior are teaca cea mai scurtă.
Aceasta se termină imediat sub retinaculul inferior. Inserţia se face pe cuneiformul
medial şi pe baza primului metatarsian. Tendonul de inserţie trece sub retinaculele
extensorilor. Între cuneiformul medial şi tendonul de inserţie se interpune bursa
subtendinoasă a muşchiului tibial anterior.
- tendonul muşchiului extensor lung al halucelui, învelit de teaca tendinoasă
a muşchiului extensor lung al halucelui este situat lateral de precedentul. Extensorul
lung al halucelui are teaca cea mai lungă, această extinzându-se până la baza
halucelui. Inserţia este prin patru tendoane pe baza feţei dorsale a falangelor proximale,
mijlocii şi distale ale degetelor II-V. Tendonul de inserţie este situat sub retinaculele
extensorilor. Muşchiul peronier al treilea este un fascicul desprins din muşchiul
extensor lung al degetelor, la nivelul extremităţii inferioare a gambei. Inserţia se face
pe baza metatarsianului V.
- tendoanele muşchiului extensor lung al degetelor, învelite în teaca lor
tendinoasă sunt situate cel mai lateral. Această teacă comună, cea mai largă, se
termină la jumătatea dosului piciorului. Inserţia este pe baza feţei dorsale a falangelor
proximale, mijlocii şi distale ale halucelui. Tendonul de inserţie este situat sub
retinaculele extensorilor.
Profund:
- muşchiul extensor scurt al degetelor are originea pe partea laterală a feţei
superioare a calcaneului şi Inserţia prin patru tendoane, care fuzionează cu tendoanele
extensorului lung, pe baza feţei dorsale a falangelor proximale, mijlocii şi distale ale
degetelor II-V.
- muşchiul extensor scurt al halucelui este considerat şi partea medială a
extensorului scurt al degetelor. Originea este pe partea laterală a faţei superioare a

202
calcaneului, iar inserţia este printr-un tendon, care fuzionează cu tendonul extensorului
lung, pe baza feţei dorsale a falangei proximale şi distale ale halucelui.

Mănunchiul vasculonervos dorsal al piciorului este format din artera dorsală

a piciorului şi nervul fibular profund.
- artera dorsală a piciorului sau pedioasă este ramura terminală a arterei tibiale
anterioare. Limita dintre artera tibială anterioară şi artera pedioasă este dată de
marginea inferioară a retinaculului inferior al extensorilor. Artera dorsală a piciorului
este o arteră relativ superficială, care emite următoarele ramuri:
- artera tarsală laterală este principala arteră colaterală a pedioasei.
Participă la formarea unui fel de arcadă, împreună cu artera arcuată.
- arterele tarsale mediale sunt ramuri scurte, care se îndreaptă spre
marginea medială a piciorului.
- artera arcuată este o ramură inconstantă, arcuită spre lateral, desprinsă
la nivelul articulaţiei tarsometatarsiene.
- arterele metatarsele dorsale se desprind din artera dorsală a piciorului
(prima) şi din artera arcuată (celelalte). Se găsesc în spaţiile intermetatarsiene
şi se bifurcă în arterele digitale dorsale corespunzătoare pentru marginile de
deget.
- artera plantară profundă este ramura terminală a arterei dorsale a
piciorului. Pătrunde în profunzimea spaţiului intermetatarsian, trece pe plantă şi
participă la formarea arcadei plantare profunde împreună cu artera plantară
laterală.
- nervul fibular profund trece pe sub retinaculul inferior al extensorilor şi ajunge
pe dosul piciorului. Aici trece pe sub muşchiul extensor scurt al halucelui şi devine
superficial în primul spaţiu interdigital, unde emite nervii digitali dorsali pentru pielea
laterală a halucelui şi medială a degetului secund.

Referiri practice:
Artera pedioasă este palpabilă şi este folosită pentru luarea pulsului periferic.
Hallux valgus este devierea laterală a halucelui, în articulaţia metatarsofalangiană I. În
stadii avansate halucele poate încăleca degetul II sau poate fi la rândul lui încălecat de degetele II-III.
Degetul în ciocan (hammer toe) este o anomalie (slăbiciune) a muşchilor lombricali şi
interosoşi care au drept rezultat hiperextensia (flexia dorsală) permanentă a falangei proximale şi
flexia (plantară) a falangei mijlocii. Afectează un singur deget de la picior, de regulă degetul II.

203
 REGIUNEA PLANTARĂ
(Planta/Regio plantaris)

Este regiunea inferioară a piciorului, cea prin care corpul ia contact cu solul.
Ocupă planta cu excepţia unei mici zone ocupate de regiunea calcaneană. Cuprinde
şi regiunea plantară a degetelor. În profunzimea regiunii se află bolta plantară, un
relief osos arcuit, care susţine greutatea corpului.

Configuraţia externă. Planta este acoperită de un relief care formează

amprenta plantară. Pentru detalii vezi amprenta palmară. Amprenta plantară este
mai lată distal şi mai îngustă proximal. Ea prezintă o scobitură medială. Amprenta
degetelor este separată de cea a plantei.

Inervaţia cutanată a plantei este asigurată de:

- nervul plantar medial (N. plantaris medialis), ramură terminală a nervului
tibial. Acesta este în primul rând un nerv cutanat. Inervează pielea a 2/3 mediale a
plantei şi primele 7 margini de deget, prin nervii digitali plantari comuni (Nn.
digitales plantares communes), care se bifurcă în nervi digitali plantari proprii
(Nn. digitales plantares proprii).
- nervul plantar lateral (N. plantaris lateralis) este şi el ramură terminală a
nervului tibial şi inervează pielea 1/3 laterale a plantei şi ultimele 3 margini de deget
prin nervii digitali plantari proprii (Nn. digitales plantares proprii), din ramura
superficială (R. superficialis).

Planul de acoperire conţine o piele relativ groasă şi un subcutis bine dezvoltat.

În subcutis, la nivelul plantei se formează pe de o parte reţeaua venoasă plantară,
iar pe de altă parte venele metatarsale plantare. Atât reţeaua venoasă plantară, cât
şi venele metatarsale se drenează în arcada venoasă plantară. Sângele venos de
la nivelul degetelor este colectat de venele digitale plantare, care confluează în
venele metatarsale plantare. Venele metatarsiene plantare se unesc cu cele dorsale
prin venele perforante sau intercapitulare. Reţeaua venoasă plantară se drenează
în venele safene.

204
 Sub planul de acoperire se află aponevroza plantară (Aponeurosis plantaris),
porţiunea întărită a fasciei piciorului, care acoperă muşchii plantari. Porneşte de pe
apofiza medială a tuberozităţii calcaneului, prezintă o densificare centrală şi apoi se
împarte în fascicule pentru fiecare deget. Aceste fascicule sunt unite între ele de
fascicule transversale situate proximal şi prin ligamentul metatarsian transvers
superficial situat distal.

Conţinutul regiunii este reprezentat de muşchi şi ligamente împărţiţi în trei

loji, care conţin şi două mănunchiuri vasculonervoase.

Loja medială sau a halucelui conţine o serie de tendoane ale muşchilor

gambei şi muşchii scurţi ai halucelui:
- tendonul flexorului lung al halucelui, care trece profund de muşchiul
abductor al halucelui.
- tendonul comun al flexorului lung al degetelor, care numai traversează loja,
superficial de flexorul lung al halucelui, dar profund de abductorul halucelui.
- tendonul peronierului lung traversează şi el loja inserându-se pe cuneiformul
medial şi pe baza metatarsianului I
- muşchiul abductor al halucelui este un muşchi superficial şi medial, care
are originea pe apofiza medială a tuberozităţii calcaneului şi pe aponevroza
plantară şi inserţia este pe partea medială a falangei proximale a halucelui. Susţine
arcul medial al bolţii plantare.
- muşchiul flexor scurt al halucelui este situat sub muşchiul abductor al
halucelui. Are două capete de origine, printre care trece tendonul flexorului lung al
halucelui.
- muşchiul adductor al halucelui este situat cel mai profund, la nivelul plantei.
Cea mai mare parte a acestui muşchi se află în loja centrală.

Mănunchiul vasculonervos plantar medial este format din artera plantară

medială şi nervul plantar medial.
- artera plantară medială este ramura secundară de bifurcaţie a arterei tibiale
posterioare. Se desprinde în canalul calcanean sau puţin deasupra lui. Emite două
ramuri:

205
 - ramura profundă se situează între muşchii abductor al halucelui şi
flexorul scurt al halucelui pe care îi vascularizează.
- ramura superficială participă la formarea arcadei plantare superficiale,
atunci când această arcadă există şi când ramura superficială este de un
calibru mai mare.
- nervul plantar medial este ramură terminală a nervului tibial şi este în primul
rând un nerv cutanat. Se desprinde în canalul calcanean sau deasupra acestuia.
Nervul plantar medial trece pe sub muşchiul abductor al halucelui, ajunge sub
aponevroza plantară şi se aşează între abductorul halucelui şi muşchiul flexor scurt
al degetelor piciorului. Inervează muşchii abductor al halucelui, flexorul scurt al
degetelor piciorului, capul medial al flexorului scurt al halucelui, capul oblic al
muşchiului adductor al halucelui şi lombricalii I şi II. Perforeză aponevroza plantară
şi se împarte în nervi digitali plantari comuni, care se bifurcă în nervi digitali plantari
proprii pentru primele 7 margini de deget.

Loja laterală sau a degetului mic conţine tendoanele muşchilor peronieri şi

muşchii scurţi ai degetului mic:
- tendonul muşchiului peronier lung traversează loja profund de muşchii
scurţi ai degetului mic. Este învelit de o teacă sinovială. Are rol în susţinerea bolţii
plantare.
- tendonul muşchiului peronier scurt este prezent în lojă prin inserţia lui pe
tuberozitatea metatarsianului V.
- muşchiul abductor al degetului mic este un muşchi superficial, care are
originea pe apofiza laterală, dar şi pe cea medială a tuberozităţii calcaneului şi
Inserţia pe partea laterală a falangei proximale a degetului mic.
- muşchiul abductor al metatarsianului V este un fascicul inconstant al muşchiului abductor al
degetului mic, care se inseră pe partea laterală a metatarsului V.
- muşchiul flexor scurt al degetului mic este situat sub muşchiul abductor al
degetului mic. Are originea pe faţa plantară a bazei metatarsianului V şi pe teaca
fibularului lung şi inserţia pe faţa inferioară a bazei falangei proximale a degetului mic.

206
 - muşchiul opozant al degetului mic este un fascicul inconstant al muşchiului flexor surt al
degetului mic. Este ceva mai scurt şi mai lateral de flexorul scurt. Denumirea acestui muşchi este
improprie, dar s-a făcut prin similitudine cu muşchii hipotenarului.

Mănunchiul vasculonervos plantar lateral este format din artera plantară

laterală şi nervul plantar lateral:
- artera plantară laterală este ramura laterală de bifurcaţie a arterei tibiale
posterioare. Se desprinde în canalul calcanean sau puţin deasupra lui. Este
principala arteră a plantei. Participă la formarea a două arcade:
- arcada plantară profundă (Arcus plantaris profundus) se formează
din porţiunea distală, arcuită, a arterei plantare laterale şi artera plantară
profundă din artera dorsală a piciorului. Porţiunea arcuită a arterei plantare
laterale se situează la nivelul bazei metatarsienelor. Din arcada plantară
profundă se desprind ramuri perforante şi circa patru artere metatarsale
plantare, care se continuă cu arterele digitale plantare comune. Acestea din
urmă se împart în artere digitale plantare proprii.
- arcada plantară superficială (Arcus plantaris superficialis) se formează între
muşchiul flexor surt al degetelor şi aponevroza plantară, dar este inconstantă. La formarea
ei participă artera plantară laterală şi ramura superficială a arterei plantare mediale.
- nervul plantar lateral este ramură terminală a nervului tibial şi este în primul
rând un nerv motor. Trece şi el pe sub muşchiul abductor al halucelui, traversează
superficial muşchiul pătrat al plantei şi se îndreaptă spre muşchiul abductor al
degetului mic, în loja laterală a plantei. Inervează muşchiul pătrat al plantei şi
abductorul degetului mic. În dreptul tuberozităţii metatarsianului V se împarte în
două ramuri: superficială şi profundă.
- ramura superficială inervează muşchii flexor scurt şi oponent ai
degetului mic şi se împarte în nervi digitali plantari comuni, care se bifurcă în
nervi digitali plantari propri pentru ultimele 3 margini de deget.
Nervii digitali plantari comuni au ramuri comunicante nenominalizate.
- ramura profundă trece în loja plantară mijlocie şi inervează muşchii
interosoşi plantari şi dorsali, muşchii lombricali III şi IV, capul transvers al
adductorului halucelui şi capul lateral al flexorului scurt al halucelui.

Loja centrală conţine tendoanele muşchiului flexor lung al degetelor, tendonul

muşchiului peronier lung şi muşchi scurţi ai plantei:

207
 - tendoanele muşchiul flexor lung al degetelor vin dinspre loja medială şi se
inseră prin patru tendoane care perforează muşchiul flexor scurt al degetelor pe
baza falangelor distale II-V.
- tendonul muşchiul peronier lung traversează bolta plantară dinspre lateral
spre medial. Se inseră pe cuneiformul medial şi pe baza metatarsianului I. Susţine
arcul transversal al bolţii plantare, împreună cu tibialul anterior
- muşchiul adductor al halucelui este situat cel mai profund, la nivelul plantei.
Are două capete de origine. Capul oblic îşi are originea pe cuneiformul lateral şi pe
bazele metacarpienelor III şi IV, iar capul transvers îşi are originea pe capsulele
articulaţiilor matatarsofalangiene II-V. Inserţia se face pe partea laterală a bazei
falangei proximale a halucelui.
- muşchiul flexor scurt al degetelor este situat superficial, sub aponevroza
plantară, în loja centrală a plantei. Are originea pe faţa plantară a apofizei mediale a
tuberozităţii calcaneului şi inserţia, prin patru tendoane, pe faţa inferioară a falangei
mijlocii a degetelor II-V. Printre capetele bifurcate de inserţie trec tendoanele
muşchiului flexor lung al degetelor.

- muşchiul pătrat al plantei sau flexorul accesor este situat sub flexorul scurt
al degetelor (stratul II). Este format din două fascicule dreptunghiulare. Originea se
face prin două capete (medial şi lateral), nenominalizate însă, pe marginea medială,
respectiv pe marginea laterală a feţei inferioare a calcaneului. Inserţia se face pe
partea laterală a tendonului (încă nebifurcat) a flexorului lung al degetelor.
- muşchii lombricali sunt muşchi fuziformi, în număr de patru, care se inseră
pe alte tendoane. Primul are un singur cap de origine, iar ceilalţi au câte două
capete de origine. Sunt situaţi în stratul II al muşchilor plantei.
- muşchii interosoşi plantari sunt în număr de trei şi ocupă spaţiile inter-
osoase metacarpiene II, III şi IV. Sunt situaţi în stratul IV al muşchilor plantari. Sunt
muşchi adductori ai degetelor III, IV şi V. Au originea pe partea medială a corpurilor
metatarsienelor III, IV şi V şi inserţia pe partea medială a extremităţii distale a
falangei proximale a degetelor III-V.
Axul de referinţă al piciorului, pentru mişcarea de abducţie – adducţie este
reprezentat de degetul II.

208
 - muşchii interosoşi dorsali sunt în număr de patru şi ocupă toate spaţiile
interosoase metatarsiene. Au câte două capete de origine, care se prind pe feţele
care mărginesc respectivul spaţiu interosos. Sunt muşchi abductori ai degetelor (II),
III şi IV.

Referiri practice:
Piciorul plat (Pes platus) reprezintă o prăbuşire a arcului medial al bolţii plantare. Amprenta
plantei în zona mijlocie, devine egală sau mai mare decât a călcâiului. Concavitatea medială devine
rectilinie sau chiar convexă.

BIBLIOGRAFIE

1. ENCIULESCU C, BRÎNZANIUC KLARA, BUTILCĂ F. Anatomie Generalităţi-

Membre vol I ediţia a II-a revizuită UMF Tg. Mureş 2004.
2. GUŢU GH. Dicţionar latin – român Editura Humanitas Bucureşti 2009
3. IONESCU M. – Dicţionar de anatomişti Editura Litera Bucureşti 1991.
4. MOORE KL, DALLEY AF. Clinically Oriented Anatomy 5th Edition Lippincott
William&Wilkins Baltimore Philadelphia 2006.
5. SERES STURM L, BRÎNZANIUC KLARA, NICOLESCU C, ŞIPOŞ R –
Anatomia membrelor Editura University Press Tg. Mureş 2006.
6. *** GRAY’S Anatomy – The Anatomical Basis of Clinical Practice 39 th
Edition Elsevier Churchill Livingstone Edinburch 2005.
7. *** SOBOTTA Atlas of Human Anatomy vol I Edited by J. Staubesand
Urban&Schwarzenberg Munich Vienna Baltimore 1988.

209
8. *** SOBOTTA Atlas of Human Anatomy vol II Edited by J. Staubesand
Urban&Schwarzenberg Munich Vienna Baltimore 1988.
9. *** STEDMAN'S Medical Dictionary 28th Edition Lippincott William&Wilkins
Baltimore Philadelphia 2006.
10. *** Terminologia Anatomica Thieme Stuttgard – New York 1998.
11. *** Terminologia Histologica Wolters Kluwer Lippincott William&Wilkins
Philadelphia 2008.

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

TÂRGU MUREŞ
DISCIPLINA DE ANATOMIE ŞI EMBRIOLOGIE

PROF. DR. CONSTANTIN ENCIULESCU

ANATOMIE
210
MEMBRELE

VOL VI

TÂRGU MUREŞ
2013

211