Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Membrele Anatomie
Membrele Anatomie
1
FASCIILE MEMBRULUI SUPERIOR 40
2
PARTEA LIBERĂ A MEMBRULUI INRERIOR 102
Femurul 102
Rotula 104
Tibia 104
Fibula 105
OASELE PICIORULUI 106
Oasele tarsiene 106
Talusul 106
Calcaneul 108
Navicularul 109
Cuneiformul medial 109
Cuneiformul intermediar 109
Cuneiformul lateral 109
Cuboidul 109
Oasele metatarsiene 110
Oasele degetelor (Falangele) 110
Oasele sesamoide 110
3
TECILE TENDINOASE ALE MEMBRULUI INFERIOR 143
BIBLIOGRAFIE 210
4
OASELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Ossa membri superioris)
CENTURA PECTORALĂ
(Cingulum pectorale/membri superioris)
5
Scapula (Scapula) sau omoplatul este un os lat, de formă triunghiulară,
care face parte din centura pectorală, dar care participă evident la structura spatelui.
Omoplatul, care asigură o mare suprafaţă de inserţii musculare, prezintă o faţă
costală (Facies costalis/anterior), situată anterior şi o faţă posterioară (Facies
posterior). Faţa costală este relativ netedă, dar scobită (concavă), prezentând fosa
subscapulară (Fossa subscapularis). Faţa posterioară este mai neregulată şi
prezintă o excrescenţă caracteristică numită spina scapulei (Spina scapulae).
Spina scapulei prezintă o rugozitate determinată de originea muşchiului deltoid,
denumită tuberculul deltoid (Tuberculum deltoideum) şi se termină cu acromionul
(Acromion), o proeminenţă aplatizată, care se articulează cu clavicula prin faţa
articulară claviculară (Facies articularis clavicularis). Tot spina scapulei delimitează
fosa supraspinoasă (Fossa supraspinata), de fosa infraspinoasă (Fossa infra-
spinata). Scapula are trei margini: marginea medială (Margo medialis), marginea
laterală (Margo lateralis) şi marginea superioară (Margo superior). Marginea
medială este uşor angulată, cea laterală este rectilinie, iar marginea superioară
prezintă incizura scapulei (Incisura scapulae). Lateral de incizura scapulei, pe
marginea superioară, se află apofiza coracoidă (Processus coracoideus). Omoplatul
prezintă şi trei unghiuri: unghiul superior (Angulus superior), unghiul inferior
(Angulus inferior) şi unghiul lateral (Angulus lateralis). Unghiul lateral este cel mai
voluminos şi cuprinde cele mai multe formaţiuni. Aici se află cavitatea glenoidă
(Cavitas glenoidalis), o cavitate articulară concavă, destinată articulării cu capul
humeral. Alăturat aceastei cavităţi, avem doi tuberculi pentru inserţii musculare:
tuberculul supraglenoidal (Tuberculum supraglenoidale) şi tuberculul infra-
glenoidal (Tuberculum infraglenoidale). Cavitatea glenoidală este separată de restul
scapulei de o porţiune îngustată numită gâtul scapulei (Collum scapulae).
(gr omos = umăr, glene = cavitate mică, eidos = formă, gr. korakodes = asemănător ciocului
de corb; korax = corb, akron = extremitate) (lat. scapulae-arum = umeri)
Sternul (Sternum) este un os lat şi totodată plat, parţial cartilaginos, situat în partea
anterioară a toracelui. El este format din trei piese articulate:
- manubriul sternal (Manubrium sterni), mânerul sternului, episternul sau presternul este
partea superioară şi cea mai lată a acestui os. Prezintă superomedian incizura jugulară (Incisura
jugularis) şi lateral cele două incizuri claviculare (Incisura clavicularis), pentru articularea cu centura
pectorală.
(gr. sternon = piept, lat. mamubrium-ii = mâner, toartă)
6
- corpul sternului (Corpus sterni) mezosternul sau gladiolus este partea centrală şi cea mai
mare a sternului. Se articulează superior cu manubriul sternal şi inferior cu apendicele xifoid. Pe margini
prezintă incizurile costale (Incisurae costales) pentru articulaţiile cu coastele.
(lat. gladius-ii = sabie)
- apendicele xifoid (Processus xyphoideus), cartilajul xifoid, procesul ensiform sau meta-
sternul este partea inferioară a sternului şi cu forma cea mai neregulată. Acesta poate fi alungit, bifid,
incurbat spre interior, în planul toracelui sau proeminent.
(gr. xyphos = sabie, lat. ensis-is = sabie)
Scheletul membrului superior liber este format din: humerus, radius, ulnă,
carpiene, metacarpiene şi falange.
7
Tuberozitatea deltoidiană se află în apropierea extremităţii inferioare a crestei
tuberculului mare. Inferior corpul humerusului prezintă trei feţe:
- faţa anteromedială (Facies anteromedialis),
- faţa anterolaterală (Facies anterolateralis) este separată de cea
anteromedială print-o margine anterioară, rotunjită, nenominalizată.
- faţa posterioară (Facies posterior) prezintă în partea superioară
şanţul nervului radial (Sulcus nervi radialis). Acest şanţ are o direcţie oblică,
dinspre superomedial spre inferolateral şi se află mai ales pe partea cilindrică
(superioară) a corpului. Faţa posterioară este despărţită de celelalte feţe prin
marginea medială (Margo medialis), respectiv marginea laterală (Margo
lateralis). Marginea medială separă faţa posterioară de cea anteromedială.
Spre extremitatea inferioară, marginea medială se continuă cu creasta supra-
epicondiliană medială (Crista supraepicondylaris/supracondylaris medialis).
Marginea laterală separă faţa posterioară de cea anterolaterală. Spre
extremitatea inferioară, marginea laterală se continuă cu creasta supraepi-
condiliană laterală (Crista supraepicondylaris/supracondylaris lateralis).
Uneori, la nivelul crestei supraepicondiliene mediale, la circa 5 cm deasupra epi-
condilului medial, se află o mică proeminenţă anterioară numită apofiza supracondilară
(Processus supracondylaris). Între această apofiză şi creasta supraepicondiliană se interpune
o bandeletă fibroasă ce închide un orificiu. Acest orificiu supracondilar este locul de pasaj al
arterei brahiale şi a nervului median.
- extremitatea inferioară este mai lată şi mai turtită decât cea superioară. Ea
este formată din doi epicondili situaţi superolateral, respectiv superomedial şi din
condilul humeral. Epicondilul medial (Epicondylus medialis) este o proeminenţă
mai voluminoasă, care prezintă inferoposterior şanţul nervului ulnar (Sulcus nervi
ulnaris), iar epicondilul lateral (Epicondylus lateralis) este ceva mai şters. Ambii
epicondili servesc pentru inserţii musculare.
(gr. kondylos = încheietură (a degetului), articulaţie)
Condilul humeral (Condylus humeri) este partea articulară inferioară a
humerusului. Acesta este format din două proeminenţe şi trei fose:
- capitulul humeral (Capitulum humeri) este o proeminenţă asemănătoare
capului humeral, dar mai mică, situată anterolateral. Serveşte la articularea
cu capul radiusului, mai precis cu foseta articulară a acestuia. Deasupra
capitulului, pe faţa anterioară, se află fosa radială (Fossa radialis).
8
- trohlea humerală (Trochlea humeri) este o proeminenţă de forma
unui scripete, situată pe faţa anteroinferioară, central şi medial de capitul.
Trohlea dă numele unui tip de articulaţie (trohleartroză). Ea se articulează cu
extremitatea superioară a ulnei. Posterior, trohlea este separată de epicondilul
medial prin şanţul nervului ulnar. Deasupra trohleei se află fosa coronoidă
(Fossa coronoidea), o depresiune ceva mai mare decât fosa radială.
(gr. trochileia = scripete)
- fosa olecranului (Fossa olecrani) este situată posterior. Este partea
condilului humeral care găzduieşte olecranul.
(gr. olene = ulnă, kranion = cap; korone = coroană, eidos = asemănare)
9
- marginea anterioară (Margo anterior) porneşte de la tuberozitatea
radială, se curbează uşor spre lateral şi apoi se şterge din ce în ce mai mult
spre extremitatea inferioară.
- marginea posterioară (Margo posterior) este puţin excavată şi este
vizibilă pe 2/3 inferioare ale corpului.
- extremitatea inferioară a radiusului este mai voluminoasă şi turtită. Anterior
este relativ netedă, iar posterior prezintă mai multe neregularităţi. Formaţiunile
extremităţii inferioare sunt:
- apofiza stiloidă a radiusului (Processus styloideus radii) este o
proeminenţă ascuţită, situată inferior, în prelungirea feţei laterale a corpului.
La baza acestei apofize se află creasta suprastiloidiană (Crista supra-
styloidea) pentru inserţia muşchiului brahioradial.
(gr. stylos = stâlp, coloană, par; eidos = asemănător)
- incizura ulnară (Incisura ulnaris) este o faţă articulară, concavă,
situată inferomedial. Se articulează cu capul ulnei.
1
- tuberculul dorsal (Tuberculum dorsale) a lui Lister este o
proeminenţă situată relativ central, pe faţa posterioară a extremităţii inferioare.
Acest tubercul este situat lateral de şanţul muşchiului extensor lung al
policelui şi joacă rolul unei trohlee pentru acest muşchi.
- şanţurile tendoanelor muşchilor extensori (Sulci tendinum
musculorum extensorum),
- faţa articulară carpiană (Facies articularis carpalis) este concavă şi
situată distal. Această faţă este compartimentată print-o muchie, într-o faţetă
laterală, pentru scafoid şi una medială pentru semilunar.
Ulna (Ulna) este osul medial al antebraţului. Se mai numeşte şi cubitus, dar
această denumire este improprie, cubitusul însemnând cot. Este un os lung format
dintr-un corp şi două extremităţi. Extremitatea superioară este mai voluminoasă, iar
extremitatea inferioară formează capul ulnei.
- extremitatea superioară este formată din:
- olecranul (Olecranon) este o proeminenţă voluminoasă postero-
superioară, dispusă vertical, caracteristică ulnei.
(gr. olene = ulnă, kranion = cap)
1
Lord LISTER Joseph (1827-1912) chirurg englez.
10
- apofiza coronoidă (Processus coronoideus) este o proeminenţă
mai mică, situată anteroinferior, opusă olecranului. La nivelul acestei apofize
se mai află două formaţiuni şi anume tuberozitatea ulnei şi incizura radială:
(gr. korone = cioară; eidos = asemănător)
A nu se confunda noţiunile de coracoid (asemănător ciocului de corb), coronoid
(asemănător ciocului de cioară) şi coronal (asemănător şanţului lasat de coroană).
- tuberozitatea ulnei (Tuberositas ulnae) este o proeminenţă
situată anteroinferior, care serveşte la inserţia muşchiului brahial.
- incizura radială (Incisura radialis) este o faţă articulară situată
pe versantul lateral al apofizei coronoide. Aceasta se articulează cu
capul radiusului. Posterior de incizura radială se află o creastă verticală
care se continuă şi pe corpul ulnei. Această formaţiune se numeşte
creasta muşchiului supinator (Crista musculi supinatoris).
- incizura trohleară (Incisura trochlearis) este o faţă articulară, scobită,
care se extinde pe olecran şi apofiza coronoidă. Această incizură circumscrie
trohleea humerusului.
- corpul ulnei (Corpus ulnae) are o formă majoritar prismatic triunghiulară.
Inferior corpul este aproape cilindric. Corpul are trei feţe şi trei margini:
- faţa anterioară (Facies anterior) este uşor concavă şi priveşte
anterolateral.
- faţa medială (Facies medialis) este cea mai lată în partea centrală.
- faţa posterioară (Facies posterior),
- marginea interosoasă (Margo interosseus) priveşte lateral, spre radius.
Este ascuţită, rugoasă şi serveşte pentru prinderea membranei interosoase.
- marginea anterioară (Margo anterior),
- marginea posterioară (Margo posterior).
- capul ulnei (Caput ulnae) este denumirea extremităţii inferioare. Prezintă o
circumferinţă articulară (Circumferentia articularis) şi apofiza stiloidă a ulnei
(Processus styloideus ulnae). Circumferinţa articulară a capului ulnei este mai redusă
decât cea a capului radiusului, dar îndeplineşte acelaşi rol. Apofiza stiloidă a ulnei
este situată medial şi este mai subţire decât cea a radiusului. Pe scheletul articulat,
vârful apofizei stiloide a ulnei este situat ceva mai sus decât vârful apofizei stiloide a
radiusului.
(lat. ulna-ae = antebraţ, cot; cubitus-i = cot)
11
OASELE MÂINII
(Ossa manus)
12
Piramidalul (Os triquetrum) este osul medial al primului rând şi are formă
triunghiulară. Are trei feţe articulare, una laterală pentru semilunar, una inferioară
pentru osul cu cârlig şi una anterioară pentru piziform.
(lat. triquetrus = triunghiular)
Piziformul (Os pisiforme) sau osul lentiform este suprapus peste piramidal,
cu care se şi articulează. Poate fi considerat un os sesamoid, fiind situat pe traiectul
de inserţie al muşchiului flexor ulnar al carpului. Piziformul delimitează medial şanţul
carpian.
(lat. pisum-i = mazăre)
Trapezul (Os trapezium) sau osul multiangular mare – os multangulum
majus - este situat lateral, în rândul doi. Se articulează superior cu scafoidul şi
medial cu trapezoidul. Inferior se articulează în primul rând cu baza primului
metacarpian, dar şi cu baza celui de al doilea metacarpian. Pe partea palmară
prezintă tuberculul trapezului (Tuberculum ossis trapezii), o proeminenţă destul de
ştearsă, care delimitează lateral şanţul carpian.
Trapezoidul (Os trapezoideum) sau osul multiangular mic – os multangulum
minus - este situat medial de trapez. Se articulează superior cu scafoidul, lateral cu
trapezul, medial cu capitatul şi inferior se articulează cu baza celui de al doilea
metacarpian.
Capitatul (Os capitatum) sau osul mare – os magnum – este un os central,
format dintr-un cap, situat superior, un gât şi un corp, nenominalizate. Se articulează
cu majoritatea carpienelor, cu excepţia piziformului şi a trapezului. Inferior se
articulează cu baza metacarpianului al treilea.
Osul cu cârlig (Os hamatum) este osul medial al rândului doi. Se articulează
superior cu piramidalul şi pe o mică suprafaţă şi cu semilunarul, lateral cu capitatul
şi inferior cu baza metacarpienelor patru şi cinci. Pe faţa palmară prezintă o
proeminenţă caracteristică, numită cârligul osului cu cârlig (Hamulus ossis hamati).
Acest cârlig delimitează medial şanţul carpian.
(lat hamus-i =cârlig, hamulus dim. de la hamus, hamatus = cu cârlig)
13
are baza în formă de şa. Cel de al doilea are o bază bifurcată. Cel de al treilea
prezintă lateroposterior apofiza stiloidă a metacarpianului III (Processus styloideus
ossis metacarpi terti III). Al patrulea metacarpian are o bază pătrată. Al cincilea
prezintă un mic tubercul medial. Baza se articulează cu rândul doi de carpiene. În
mare, primele trei metacarpiene se articulează cu trapezul, trapezoidul şi capitatul,
iar ultimele două se articulează cu osul cu cârlig.
- corpul metacarpianului (Corpus ossis metacarpi) este aproape cilindric.
- capul metacarpianului (Caput ossis metacarpi) este prevăzut cu o suprafaţă
articulară cvazisferică, pentru baza falangei proximale.
14
JONCŢIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR
(Juncturae membri superioris)
15
ARTICULAŢIILE CENTURII PECTORALE
(Articulationes cinguli pectoralis/cinguli membri superioris)
1
CALDANI Leopoldo MA (1725-1813) anatomist italian.
2
WEITBRECHT Josias (1702-1747) anatomist german. A profesat în Rusia la St. Petersburg
16
JONCŢIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER
(Juncturae membri superioris liberi)
17
anume ligamentul coracohumeral (Lig. coracohumerale). Acest ligament este situat
superior şi uneşte apofiza coracoidă cu colul chirurgical al humerusului.
Prin articulaţia umărului trece şi capul lung al bicepsului brahial. Acesta
porneşte de pe tuberculul supraglenoidal şi trece prin şanţul intertubercular. Capul
lung al bicepsului, în şanţul intertubercular, este cuprins în teaca tendinoasă
intertuberculară (Vagina tendinis intertubercularis). Peste şanţul intertubercular trece
ligamentul transvers al humerusului (Lig. transversum humeri) al lui Brodie 1. Acest
ligament uneşte cei doi tuberculi ai humerusului. Între acromion şi articulaţia umărului
se află bursa subacromială (Bursa subacromialis).
Din punct de vedere funcţional, articulaţia umărului este o articulaţie triaxială,
sferoidală, având cel mai mare grad de libertate. Este cea mai mobilă articulaţie a
corpului.
1
BRODIE Chales Gordon (1860-1933) anatomist şi chirurg scoţian.
2
BARDINET Barthélemy A (1809-1874) medic francez.
18
- ligamentul colateral radial (Lig. collaterale radiale) este situat posterolareral,
între epicondilul lateral al humerusului şi ligamentul inelar al radiusului.
- ligamentul inelar al radiusului (Lig. anulare radii) înconjoară circular capul
radiusului şi se inseră pe extremităţile incizurii radiale a ulnei. Participă esenţial la
formarea articulaţiei radioulnare proximale.
Porţiunile anterioare şi posterioare ale capsulei cotului, adică cele situate între ligamentele
colaterale se mai numesc ligamentele lui Barkow 1
Intracapsular mai există şi ligamentul pătrat (Lig. quadratum) al lui Denucé 2.
Acest ligament, de formă patrulateră, uneşte incizura radială a ulnei cu gâtul radiusului.
ARTICULAŢIILE MÂINII
(Articulationes manus)
1
BARKOW Hans KL (1798-1873) anatomist german.
2
DENUCÉ Jean LP (1824-1889) chirurg francez.
19
Capsula articulară este întărită de mai multe ligamente:
- ligamentul radiocarpian dorsal (Lig. radiocarpale dorsale) uneşte radiusul
cu osul piramidal.
- ligamentul radiocarpian palmar (Lig. radiocarpale palmare) uneşte radiusul
cu osul capitat.
- ligamentul ulnocarpian dorsal (Lig. ulnocarpale dorsale) uneşte apofiza
stiloidă a ulnei cu osul piramidal.
- ligamentul ulnocarpian palmar (Lig. ulnocarpale palmare) uneşte apofiza
stiloidă a ulnei cu piziformul şi osul capitat.
- ligamentul colateral ulnar al carpului (Lig. collaterale carpi ulnare),
- ligamentul colateral radial al carpului (Lig. collaterale carpi radiale).
Articulaţia radiocarpiană este o elipsoidă cu două axe de mişcare.
20
- ligamentul pizometacarpian (Lig. pisometacarpale) care uneşte
piziformul cu baza metacarpianului V.
22
MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR
(Juncturae membri superioris)
23
Originea este pe fosa supraspinoasă a scapulei şi pe fascia supraspinoasă.
Inserţia este pe tuberculul mare al humerusului, pe faţeta proximală.
Inervaţia este asigurată de nervul suprascapular.
Muşchiul supraspinos este un abductor al braţului. El este acela care iniţiază
acţiunea (prim motor) şi apoi ajută muşchiul deltoid în abducţie. Prin câteva
fascicule, care se inseră pe capsula articulară a umărului, contribuie la punerea în
tensiune a acesteia. Muşchiul supraspinos are şi o mică acţiune de rotaţie externă a
braţului. Ajută la menţinerea capului humerusului în articulaţie.
Muşchiul rotund mic (M. teres minor) este de formă cilindrică turtită şi este
acoperit parţial de muşchiul infraspinos. Tendonul de inserţie trece la limită, sub
articulaţia umărului.
Originea este în 1/3 inferioară a fosei infraspinoase şi în 1/3 mijlocie a marginii
laterale a scapulei.
Inserţia este pe tuberculul mare al humerusului, faţeta distală (inferioară).
Inervaţia este asigurată de nervul axilar.
Muşchiul rotund mic este adductor şi rotator extern al braţului.
(lat. teres-etis = neted, rotunjit, rotund)
Muşchiul rotund mare (M. teres major) este tot de formă cilindrică turtită.
Tendonul de inserţie trece anterior şi inferior de articulaţia umărului. Împreună cu
rotundul mic şi cu capul lung al tricepsului formează hiaturile axilare.
24
Originea este pe unghiul inferior al scapulei şi pe 1/3 inferioară marginii laterale
a scapulei.
Inserţia este pe creasta tuberculului mic al humerusului. În apropiere de
inserţie, se interpune între muşchi şi os bursa subtendinoasă a muşchiului rotund
mare (Bursa subtendinea musculi teretis majoris). Inserţia muşchiului rotund mare
se află posterior de inserţia muşchiului marele dorsal. Între cele două inserţii se află
bursa subtendinoasă a muşchiului marele dorsal (Bursa subtendinea musculi
latissimi dorsi).
Inervaţia este variabilă, din plexul brahial C 5-6 şi este asigurată de regulă, de
nervul subscapular inferior.
Muşchiul rotund mare este adductor şi rotator intern al braţului. Colaborează
cu muşchiul marele dorsal în proiecţia înapoi a braţului.
25
Muşchii braţului sunt muşchi fuziformi, caracteristici părţilor libere ale
membrelor. Sunt acoperiţi de fascia braţului (Fascia brachii). Muşchii braţului se
împart în două compartimente, unul anterior şi altul posterior.
Muşchiul biceps brahial (M. biceps brachii) este un muşchi fuziform, situat
superficial, în partea anterioară a braţului. Muşchiul trece peste două articulaţii, cea
a umărului şi cea a cotului. Este un muşchi cu două capete de origine:
- capul lung (Caput longum) are originea pe tuberculul supraglenoidian al
scapulei. Tendonul capului lung trece pe deasupra capului humerusului, fiind cuprins
în capsula articulară a articulaţiei umărului. Totodată acest tendon străbate intra-
capsular şi şanţul intertubercular. Pe parcursul intertubercular, tendonul capului lung
este învelit de teaca tendinoasă intertuberculară (Vagina tendinis intertubercularis).
Această teacă este o dependenţă a capsulei articulare.
- capul scurt (Caput breve) are originea pe apofiza coracoidă a scapulei.
Originea capului scurt este comună cu a muşchiului coracobrahial.
Inserţia principală este pe tuberozitatea radiusului. Între tendonul de inserţie
şi radius se interpune bursa bicipitoradială (Bursa bicipitoradialis).
Aponevroza bicipitală (Aponeurosis musculi bicipitis brachii/Aponeurosis
1
bicipitalis/Lacertus fibrosus), braţul fibros, aponevroza lui Pirogov sau fascia
semilunară se separă din tendonul de inserţie al bicepsului brahial, are o direcţie
oblică spre medial şi se inseră pe partea ulnară a fasciei antebraţului. Această
aponevroză este o inserţie secundară a bicepsului brahial, de formă triunghiulară,
cu vârful la tendonul de inserţie, iar baza la extremitatea superomedială a fasciei
antebraţului.
Aponevroza bicipitală are şi rolul de a proteja artera brahială şi nervul median în cazul puncţiilor
venoase de la nivelul cotului. Acest rol a determinat în trecut denunumirea de fascia „grace Dieu“.
1
PIROGOV(Pirogoff) Nikolai I (1810-1881) chirurg rus.
26
(lat. lacertus-i = braţ)
Inervaţia este asigurată de nervul musculocutanat.
Acţiunea muşchiului se desfăşoară în primul rând asupra articulaţiei cotului.
Muşchiul biceps brahial este flexor al antebraţului pe braţ şi secundar supinator al
antebraţului prin aponevroza bicipitală, care pune în tensiune şi fascia antebraţului.
În articulaţia umărului, capul lung acţionează ca abductor al braţului, iar capul
scurt este adductor. Capul scurt contribuie şi la proiecţia inainte a braţului.
27
COMPARTIMENTUL POSTERIOR (EXTENSOR) AL BRAŢULUI
(Compartimentum brachii posterius/extensorum)
2
Muşchiul articular al cotului (M. articularis cubiti) sau pronatorul ulnar al lui Lecomte
este un fascicul desprins din capul medial al tricepsului, care se inseră pe capsula articulaţiei cotului.
1
MONRO Alexander senior I (1697-1767) anatomist şi chirurg scoţian.
2
LECOMTE sec XIX anatomist francez
28
Muşchii antebraţului sunt cuprinşi în fascia antebraţului (Fascia ante-
brachii). Muşchii antebraţului se împart în două compartimente:
- compartimentul anterior (flexor) al antebraţului,
- compartimentul posterior (extensor) al antebraţului.
Partea superficială
(Pars superficialis)
Muşchiul flexor radial al carpului (M. flexor carpi radialis) este un muşchi
fuziform, care trece peste mai multe articulaţii. Tendonul de inserţie trece pe sub
retinaculul flexorilor (Retinacum musculorum flexorum).
Originea este pe epicondilul medial al humerusului.
Inserţia este baza metacarpianului II.
Inervaţia este dată de nervul median.
Acţiunea este de flexie a mâinii pe antebraţ şi a antebraţului pe braţ. Secundar
acţionează şi ca abductor al mâinii pe antebraţ.
29
Muşchiul palmarul lung (M. palmaris longus) este un muşchi superficial şi
uneori absent.
Originea este pe epicondilul medial al humerusului.
Inserţia este pe retinaculul flexorilor şi pe aponevroza palmară.
Inervaţia este dată de nervul median.
Muşchiul palmar lung este un slab flexor al mâinii pe antebraţ.
Muşchiul flexor ulnar al carpului (M. flexor carpi ulnaris) este un muşchi
fuziform, care trece peste mai multe articulaţii. Muşchiul are două capete:
- capul humeral (Caput humerale) are originea pe epicondilul medial al
humerusului.
- capul ulnar (Caput ulnare) are originea pe olecran şi pe 3/5 superioare ale
marginii posterioare a ulnei. Printre cele două capete trece nervul ulnar.
Inserţia este pe piziform şi prin intermediul unor ligamente pe metacarpianul
V şi pe cârligul osului cu cârlig.
Inervaţia este dată de nervul ulnar, ceea ce reprezintă o excepţie în această
grupă.
Acţiunea este de flexie a mâinii pe antebraţ şi a antebraţului pe braţ. Secundar
acţionează şi ca adductor al mâinii pe antebraţ.
Partea profundă
(Pars profunda)
30
- capul radial (Caput radiale) are originea pe radius, în 1/3 mijlocie a feţei
laterale, de-a lungul unei linii oblice, situată sub inserţia muşchiului rotund pronator.
Între cele două capete se formează un arc tendinos, pe sub care trece artera ulnară
şi nervul median.
Inserţia se face prin patru tendoane bifurcate pe falanga mijlocie a degetelor
II-V. Printre capetele bifurcate de inserţie trec tendoanele muşchiului flexor profund
al degetelor. Atât tendoanele muşchiului flexor superficial, cât şi cele ale muşchiului
flexor profund al degetelor trec pe sub retinaculul muşchilor flexori (Retinaculum
musculorum flexorum). Înainte de a trece pe sub retinaculul flexorilor, tendoanele III
şi II ale muşchiului flexor superficial al degetelor se încrucişează formând chiazma
tendinoasă (Chiasma tendinum).
Ordinea tendoanelor flexorului superficial, dinspre lateral spre medial, în ¼
inferioară a antebraţului este III, II, IV, V.
Inervaţia este asigurată de nervul median.
Acţiunea este de flexie a falangei mijlocii pe falanga proximală, a degetelor
II-V pe palmă şi a palmei pe antebraţ.
Muşchiul flexor lung al policelui (M. flexor pollicis longus) este un muşchi
semipenat, profund.
Originea este pe radius, pe faţa anterioară, în 1/3 mijlocie.
Inserţia este pe falanga distală a policelui.
Inervaţia este dată de nervul median (nervul interosos anterior).
31
Acţiunea este de flexie a falangei distale pe falanga proximală, a policelui pe
palmă şi a palmei pe antebraţ.
32
Originea este pe epicondilul lateral al humerusului, în partea inferioară a
acestuia. Inserţia se face prin patru tendoane aplatizate pe baza falangelor mijlocii
şi distale ale degetelor II-V. Cele patru tendoane sunt unite între ele prin
conexiunea intertendinoasă (Connexus intertendinei). Această conexiune se
realizează la nivelul 1/3 distale a metacarpienelor.
Inervaţia – nervul interosos posterior (n. radial).
Acţiunea este de extensie a degetelor II-V.
Muşchiul extensor degetului mic (M. extensor digiti minimi) este tot un
muşchi superficial, din grupa epicondilienilor laterali. Este un muşchi ataşat de
muşchiul extensor al degetelor.
Originea este pe epicondilul lateral al humerusului, medial de precedentul.
Inserţia este pe partea dorsală a falangelor degetului mic.
Inervaţia nervul interosos posterior (n. radial).
Acţiunea este de extensie a degetuluiV.
Muşchiul extensor ulnar al carpului (M. extensor carpi ulnaris) este situat
medial de extensorul degetului mic. Este un muşchi superficial şi are două capete
de origine:
- capul humeral (Caput humerale) are originea pe epicondilul lateral al
humerusului.
- capul ulnar (Caput ulnare) are o origine liniară, oblică, parţial comună cu a
capului ulnar al muşchiului flexor ulnar al carpului. Această origine este situată pe
marginea posterioară a ulnei, între inserţia anconeului şi originea muşchiului abductor
lung al policelui.
Inserţia este pe baza metacarpianului V.
Inervaţia – nervul interosos posterior (n. radial).
Acţiunea este de extensie şi de uşoară adducţie a mâinii.
Muşchiul extensor lung radial al carpului (M. extensor carpi radialis longus)
este situat medial de precedentul.
Originea este pe creasta supaepicondiliană laterală a humerusului, inferior
de brahioradial.
Inserţia este pe baza metacarpianului II.
Inervaţia – nervul radial.
Acţiunea este de extensie şi de abducţie a mâinii pe antebraţ.
Muşchiul extensor scurt radial al carpului (M. extensor carpi radialis brevis)
este situat medial de precedentul.
Originea este pe epicondilul lateral al humerusului.
Inserţia este pe baza metacarpianului III.
Inervaţia – nervul radial (ramura profundă).
Acţiunea este de extensie şi de abducţie a mâinii pe antebraţ.
35
Muşchii mâinii sunt muşchi scurţi, care se clasifică în muşchii tenarului,
muşchii hipotenarului şi muşchii lojei centrale a palmei.
TENARUL
(Thenar/Eminentia thenaris)
Muşchiul flexor scurt al policelui (M. flexor pollicis brevis) este situat sub
muşchiul abductor scurt al policelui. Are două capete de origine, printre care trece
tendonul flexorului lung al policelui.
- capul superficial (Caput superficiale) are originea pe retinaculul flexorilor.
- capul profund (Caput profundum) are originea pe metacarpianul I.
Inserţia este pe baza falangei proximale a policelui.
Inervaţia – capul superficial – nervul median.
– capul profund – nervul ulnar.
Acţiunea este de flexie a policelui.
Muşchiul opozant al policelui (M. opponens pollicis) este situat sub capul
superficial al flexorul scurt.
Originea este pe trapez şi retinaculul flexorilor.
Inserţia este pe întreaga lungime a feţei anterioare a metacarpianului I.
Inervaţia – nervul median.
36
Acţiunea este de opoziţie a policelui.
Muşchiul adductor al policelui (M. adductor pollicis) este situat cel mai
profund, la nivelul tenarului. Are două capete de origine:
- capul oblic (Caput obliquum) îşi are originea în principal pe capitat.
- capul transvers (Caput transversum) este situat cel mai profund şi îşi are
originea pe faţa palmară a corpului metacarpianului III.
Inserţia se face pe partea medială a bazei falangei proximale a policelui.
Inervaţia – nervul ulnar.
Acţiunea este de adducţie a policelui. Participă şi la mişcarea de opoziţie.
HIPOTENARUL
(Hypothenar/Eminentia hypothenaris)
Muşchiul flexor scurt al degetului mic (M. flexor digiti minimi brevis) este
un muşchi profund, situat în acelaşi plan cu opozantul, dar ceva mai jos decât acesta.
Originea este pe cârligul osului cu cârlig şi pe retinaculul flexorilor.
Inserţia este pe partea medială a bazei falangei proximale a degetului V.
Inervaţia – nervul ulnar (ramura profundă).
Acţiunea este de flexie a degetului mic.
38
Muşchii interosoşi palmari (Mm. interossei palmares) sunt în număr de trei
şi ocupă spaţiile interosoase metacarpiene II, III şi IV. Sunt muşchi adductori ai
degetelor şi sunt inervaţi de nervul ulnar.
Primul interosos palmar are originea pe partea medială a metacarpianului II
şi inserţia pe partea medială a bazei falangei proximale a degetului II.
Al doilea interosos palmar are originea pe partea laterală a metacarpianului
IV şi inserţia pe partea laterală a bazei falangei proximale a degetului IV.
Al treilea interosos palmar are originea pe partea laterală a metacarpianului
V şi inserţia pe partea laterală a bazei falangei proximale a degetului V.
39
FASCIILE MEMBRULUI SUPERIOR
(Fasciae membri superioris)
1
GÉRDY Pierre N. (1797-1856) chirurg francez.
2
CAMPBELL William F. (1863-1926) chirurg American.
40
La nivelul gâtului mâinii şi a mâinii se găsesc următoarele formaţiuni fasciale
şi retinacule:
- retinaculul muşchilor extensori (Retinaculum musculorum extensorum)
este o bandeletă transversală posterioară, situată proximal de articulaţia radio-
carpiană, care trece peste tendoanele muşchilor externsori ai mâinii. Participă la
formarea tunelelor carpiene posterioare.
- retinaculul muşchilor flexori (Retinaculum musculorum flexorum) este o
bandeletă fibroasă anterioară, situată distal de articulaţia radiocarpiană, care trece
peste tendoanele muşchilor flexori ai mâinii. Retinaculul flexorilor participă la
formarea canalului carpian (Canalis carpi) şi a canalului ulnar (Canalis ulnaris) a
lui Guyon 1.
- aponevroza palmară (Aponeurosis palmaris) este porţiunea întărită a
fasciei mâinii. Aparent este o continuare în evantai, a tendonului muşchiului palmar
lung. Are o formă triunghiulară, cu vârful spre antebraţ şi care se împarte în
fascicule pentru degetele II-V. Aceste fascicule sunt unite între ele de fascicule
transversale (Fasciculi transversi) situate proximal şi de ligamentul metacarpian
transvers superficial (Lig. metacarpale transversum superficiale) situat distal.
- fascia dosului mâinii (Fascia dorsalis manus) este fascia de înveliş extern
a dosului mâinii. Este continuarea fasciei antebraţului.
1
GUYON Felix (1831-!920) chirurg urolog francez.
41
TECILE TENDINOASE ALE MEMBRULUI SUPERIOR
(Vaginae tendinum membri superioris)
42
superficial şi profund, destinate degetelor II-V, la trecerea acestora prin canalul
carpian. Această teacă se continuă cu teaca sinovială a degetului V.
Tecile tendinoase carpiene dorsale (Vaginae tendinum carpales
dorsales) se găsesc pe faţa dorsală a mâinii. Împreună cu retinaculul extensorilor
determină şase compartimente şi protejează tendoanele extensorilor mâinii:
- teaca tendinoasă a muşchilor abductor lung şi extensor scurt ai policelui
(Vagina tendinum musculorum abductoris longi et extensoris pollicis brevis) înveleşte
tendoanele abductorului lung şi extensorului scurt ai policelui şi formează tunelul
carpian dorsal I, situat cel mai lateral.
- teaca tendinoasă a muşchilor extensori radiali ai carpului (Vagina
tendinum musculorum extensorum carpi radialium) înveleşte tendoanele extensorilor
lung şi scurt radiali ai carpului şi formează tunelul carpian dorsal II.
- teaca tendinoasă a muşchiului extensor lung ai policelui (Vagina tendinum
musculi extensoris pollicis longi) înveleşte tendonul extensorului lung al policelui şi
formează tunelul carpian dorsal III.
- teaca tendinoasă a muşchilor extensori ai degetelor şi extensor al
indicelui (Vagina tendinum musculorum extensoris digitorum et extensoris indicis)
înveleşte tendoanele extensorului degetelor şi tendonul extensorului indicelui şi
formează tunelul carpian dorsal IV.
- teaca tendinoasă a muşchiului extensor scurt al degetului mic (Vagina
tendinum musculi extensoris digiti minimi brevis) înveleşte tendonul extensorului
degetului mic şi formează tunelul carpian dorsal V.
- teaca tendinoasă a muşchiului extensori ulnar al carpului (Vagina
tendinum musculi extensoris carpi ulnaris) înveleşte tendonul extensorului ulnar al
carpului şi formează tunelul carpian dorsal VI.
43
tendoanele flexorilor degetelor, în dreptul articulaţiilor metacarpofalangiene şi
interfalangiene.
44
ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Arteriae membri superioris)
Artera axilară (A. axillaris) este principala arteră care se îndreaptă spre
membrul superior. Artera axilară este continuarea arterei subclaviculare. Limita
dintre ele este reprezentată de marginea anteroinferioară a claviculei. Artera axilară
are mai multe ramuri pentru peretele toracic, dar vascularizează şi membrul superior.
În raport cu muşchiul pectoral mic, artera axilară are mai multe segmente: clavi-
pectoral, retropectoral şi postpectoral. Ramurile arterei axilare sunt:
- ramurile subscapulare (Rr. subscapulares) sunt ramuri scurte care se
desprind în fosa axilară şi se îndreaptă direct spre muşchiul subscapular. Se
desprind din segmentul clavipectoral. A nu se confunda cu artera subscapulară,
care se desprinde din segmentul retropectoral al aceleaşi artere.
- artera toracică superioară (A. thoracica superior) participă la vascularizaţia
porţiunii superioare a exotoracelui. Aparţine segmentului clavipectoral.
- artera toracoacromială (A. thoracoacromialis) este următoarea ramură a
arterei axilare, care se desprinde tot din segmentul clavipectoral. Această arteră se
ramifică în:
- ramura acromială (R. acromialis) se anastomozează cu ramura
acromială a arterei suprascapulare şi formează reţeaua acromială (Rete
acromialis).
- ramura claviculară (R clavicularis) se distribuie muşchiului sub-
clavicular.
- ramura deltoidiană (R. deltoideus) se distribuie muşchiului deltoid.
- ramurile pectorale (Rr. pectorales) sunt situate între muşchii pectorali
pe care îi vascularizează şi în plus se distribuie şi sânului la femeie..
- artera toracică laterală (A. thoracica lateralis) este tot o ramură a arterei
axilare care se desprinde din segmentul retropectoral şi participă la vascularizaţia
45
peretelui lateral al exotoracelui şi a porţiunii laterale a sânului prin ramurile mamare
laterale (Rr. mammarii laterales).
- artera subscapulară (A. subscapularis) se desprinde din segmentul retro-
pectoral şi după un scurt traiect se divide în:
- artera toracodorsală (A. thoracodorsalis) se distribuie muşchiului
marele dorsal.
- artera circumflexă a scapulei (A. circumflexa scapulae) trece prin
hiatul axilar medial şi se distribuie muşchilor spatelui din regiunea scapulară.
Această arteră participă la formarea cercului arterial periscapular.
- artera circumflexă humerală posterioară (A. circumflexa humeri posterior)
se desprinde din segmentul postpectoral. Trece împreună cu nervul axilar prin hiatul
axilar lateral. Este principala arteră a regiunii deltoidiene. Formează în jurul gâtului
humerusului o anastomoză cu artera circumflexă humerală anterioară.
- artera circumflexă humerală anterioară (A. circumflexa humeri anterior)
se distribuie articulaţiei umărului, dar şi muşchilor biceps brahial, coracobrahial şi
deltoid.
Artera radială (A. radialis) este ramura terminală laterală a arterei brahiale.
Pe antebraţ este situată anterior, relativ superficial şi are un traiect aproape rectiliniu.
Trece superfial de muşchiul rotund pronator şi se aşează în „şanţul pulsului“, între
muşchii brahioradial şi flexor radial al carpului. Trece apoi în regiunea carpiană
posterioară, unde se găseste în „tabachera anatomică“. Revine anterior, străbate
eminenţa tenariană şi se termină cu arcada palmară profundă. Artera radială are
următoarele ramuri:
- artera recurentă radială (A. recurrens radialis) se desprinde în porţiunea
iniţială a arterei, deasupra muşchiului rotund pronator. Se recurbează superior şi
participă la formarea reţelei articulare a cotului.
- artera nutritivă a radiusului (A. nutricia/nutriens radii) pătrunde în interiorul
diafizei radiusului.
- ramura carpiană palmară (R. carpalis palmaris) este o ramură colaterală
secundară, care se anastomozează cu ramura omonimă a arterei ulnare.
- ramura palmară superficială (R. palmaris superficialis) este o ramură
colaterală principală, care trece pe deasupra retinaculului flexorilor şi participă la
formarea arcadei palmare superficiale, împreună cu porţiunea terminală a arterei
ulnare.
- ramura carpiană dorsală (R. carpalis dorsalis) este o ramură colaterală
secundară, care se anastomozează cu ramura omonimă a arterei ulnare şi formează
arcada carpiană dorsală sau reţeaua carpiană dorsală (Rete carpale dorsalis).
47
Din această arcadă se desprind 4 arterele metacarpiene dorsale (Aa. metacarpales
dorsales), care apoi se împart în artere digitale dorsale (Aa. digitales dorsales) pentru ultimele 7
margini de degete. Aceste artere nu ajung la falanga distală a degetelor.
- artera principală a policelui (A. princeps policis) este una din ramurile
terminale ale arterei radiale. Se desprinde din arcada palmară profundă şi apoi se
bifurcă în ramuri digitale pentru police. Este situată în partea laterală a primului
spaţiu intermetacarpian.
- artera radială a indicelui (A. radialis indicis) este ultima ramură terminală a
arterei radiale, înainte de formarea propriu-zisă a arcadei profunde a palmei. Irigă
marginea laterală a indicelui. Este situată în partea medială a primului spaţiu inter-
metacarpian.
- arcada palmară profundă (Arcus palmaris profundus) se formează profund
faţă de tendoanele flexorilor degetelor, din ramura terminală a arterei radiale şi
ramura palmară profundă a arterei ulnare. Această arcadă este situată proximal faţă
de arcada superficială a palmei. Din această arcadă se desprind trei artere meta-
carpiene palmare (Aa. metacarpales palmares) situate corespunzător spaţiilor
intermetacarpiene II-IV. Tot din arcada profundă se desprind şi ramuri perforante
(Rr. perforantes), care străbat spaţiile intermetacarpiene şi se anastomozează cu
arterele metacarpiene dorsale.
Artera ulnară (A. ulnaris) este ramura terminală medială a arterei brahiale.
Pe antebraţ este situată anterior, relativ profund şi are un traiect încurbat spre medial.
În jumătatea superioară a antebraţului trece profund de muşchii epicondilieni mediali,
iar în jumătatea inferioară a antebraţului se găseşte între muşchiul flexor ulnar al
carpului şi ultimul tendon al flexorului superficial. Trece apoi prin regiunea carpiană
anterioară, unde se găseşte în canalul ulnar. Artera ulnară ajuge pe palmă,
superficial de tendoanele flexorilor degetelor şi se termină cu arcada palmară
superficială. Artera ulnară are următoarele ramuri:
- artera recurentă ulnară (A. recurrens ulnaris) se desprinde în porţiunea
iniţială a arterei, se recurbează superior şi medial şi după un scurt traiect se împarte
în două ramuri: ramura anterioară (R. anterior) şi ramura posterioară (R.
posterior). Ambele ramuri participă la formarea reţelei articulare a cotului (Rete
articularis cubiti).
48
- artera nutritivă a ulnei (A. nutricia/nutriens ulnae) pătrunde în interiorul
diafizei ulnei.
- artera interosoasă comună (A. interossea communis) este cea mai
importantă ramură colaterală a arterei ulnare. Se desprinde în partea superioară a
antebraţului şi după un scurt traiect se divide în:
- artera interosoasă anterioară (A. interossea anterior) coboară
anterior pe membrana interosoasă. La origine emite artera însoţitoare a
nervului median (A. comitans nervi mediani).
- artera interosoasă posterioară (A. interossea posterior) coboară
posterior pe membrana interosoasă. Emite artera interosoasă recurentă
(A. interossea recurrens), care participă la formarea reţelei articulare a cotului.
- ramura carpiană dorsală (R. carpalis dorsalis) este o ramură colaterală,
care se anastomozează cu ramura omonimă a arterei radiale şi participă la
formarea arcadei carpiene dorsale.
- ramura carpiană palmară (R. carpalis palmaris) este o ramură colaterală,
care se anastomozează cu ramura omonimă a arterei radiale.
- ramura palmară profundă (R. palmaris profundus) este o ramură colaterală
relativ subţire, care participă la formarea arcadei palmare profunde, împreună cu
porţiunea terminală a arterei radiale.
- arcada palmară superficială (Arcus palmaris superficialis) se formează
superficial faţă de tendoanele flexorilor degetelor, din ramura terminală a arterei
ulnare şi ramura palmară superficială a arterei radiale. Această arcadă este situată
distal faţă de arcada profundă a palmei. Din această arcadă se desprind trei artere
digitale palmare comune (Aa. digitales palmares communes) situate corespunzător
spaţiilor intermetacarpiene II-IV. Arterele digitale palmare comune se ramifică la
rândul lor în artere digitale palmare proprii (Aa. digitales palmares propriae).
49
VENELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Venae membri superioris)
Vena cefalică (V. cephalica) îşi are originea în jumătatea radială a reţelei
venoase dorsale, se continuă în regiunea carpiană posterioară şi apoi pe marginea
anterolaterală a antebraţului ca venă cefalică antebrahială (V. cephalica antebrachii).
Vena cefalică antebrahială este însoţită de nervul cutanat antebrahial lateral, ramură a
50
nervului musculocutanat. Vena urmează un traiect la limita regiunii cubitale posterioare
şi din nou anterior, pe braţ, în şanţul bicipital lateral. Părăseşte braţul şi pătrunde în
şanţul deltoidopectoral, vărsându-se în vena axilară, imediat sub claviculă, în fosa
infraclaviculară a lui Mohrenheim 1. În şanţul deltoidopectoral vena cefalică primeşte
ca afluent vena toracoacromială (V. thoracoacromialis).
(gr. kephale = cap)
Şanţul deltoidopectoral este locul de elecţie pentru incanularea venei cefalice .
Uneori există o venă cefalică accesorie (V. cephalica accesoria), care urcă pe partea
laterală a antebraţului, lateral de vena cefalică antebrahială şi se varsă în aceasta din urmă, în
apropierea cotului.
Vena bazilică (V. basilica) se formează din jumătatea ulnară a reţelei venoase
dorsale, se continuă în regiunea carpiană posterioară şi apoi urcă pe marginea
anteromedială a antebraţului ca venă bazilică antebrahială (V. basilica antebrachii).
Vena bazilică antebrahială este însoţită de ramura posterioară a nervului cutanat
antebrahial medial.
Pe braţ găsim vena bazilică în şanţul bicipital medial, la jumătatea căruia
pătrunde în profunzime şi se varsă în una din venele brahiale.
În regiunea carpiană dorsală găsim o anastomoză importantă între vena bazilică şi vena
cefalică în forma literei „N“.
Vena bazilică este utilizată pentru puncţiile venoase la nivelul plicii cotului.
(gr. basilikos = regal – cu sensul de cea mai importantă structură de un anumit fel)
Tot la nivelul cotului există vena mediană a cotului (V mediana cubiti), care
are o direcţie oblică, de jos în sus şi dinspre lateral spre medial, unind vena cefalică
a antebraţului cu vena bazilică.
1
MOHRENHEIM Joseph Jakob (1750-1799) chirurg austriac stabilit în Rusia.
51
Venele profunde ale membrului superior (Venae profundae membri
superioris) îşi au originea în:
- arcada venoasă palmară profundă (Arcus venosus palmaris profundus)
se formează prin anastomozarea venelor ulnare cu venele radiale. Această arcadă,
de regulă dublă, însoţeşte arcada palmară profundă. În această arcadă se varsă
venele metacarpiene palmare (Vv. metacarpales palmares), vene situate distal de
arcadă. Proximal de arcadă se află venele interosoase anterioare (Vv. inter-
osseae anteriores) şi venele interosoase posterioare (Vv. interosseae posteriores),
care şi ele se varsă în această arcadă.
Venele radiale (Vv. radiales) sunt în număr de două şi însoţesc artera radială.
Venele ulnare (Vv. ulnares) sunt şi ele în număr de două şi însoţesc artera
ulnară. Venele ulnare se unesc cu cele radiale şi formează venele brahiale.
Venele brahiale (Vv. brahiales) sunt în număr de două şi însoţesc artera
brahială. Într-una din aceste vene se varsă vena bazilică. Cele două vene brahiale se
unesc şi formează vena axilară.
Vena axilară (V. axillaris) este cea mai importantă venă profundă a membrului
superior. Este un vas unic, care continuă venele brahiale. Însoţeşte artera axilară. La
nivelul claviculei se continuă cu vena subclaviculară (V. subclavia).
Vena axilară primeşte mai mulţi afluenţi, cei mai mulţi fiind de la nivelul
trunchiului. Pentru afluenţii tronculari ai venei axilare vezi Topografia trunchiului. De
la membrul superior, în afară de vena cefalică primeşte:
- vena circumflexă humerală posterioară (V. circumflexa humeri posterior)
însoţeşte artera omonimă şi nervul axilar. Această venă trece posterior de gâtul
humerusului prin spaţiul humerotricipital şi se anastomozează cu vena circumflexă
humerală anterioară.
- vena circumflexă humerală anterioară (V. circumflexa humeri anterior)
însoţeşte artera omonimă şi se anastomozează cu vena circumflexă humerală
posterioară.
52
LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR
(Nodi lymfoidei membri superioris)
53
Nodurile interpectorale (Nodi interpectorales) sunt în număr de două sau
trei şi sunt situate între muşchii pectorali. Nodurile interpectorale putem spune că
sunt noduri axilare accesorii.
Nodurile cubitale (Nodi cubitales) sunt alcătuite din mai multe grupuri
nodulare, aflate în apropierea epicondilului medial şi a venei bazilice. Drenează
limfa de la antebraţ şi mână, mai ales de la partea ulnară a acestora. Nodurile cubitale
cuprind şi nodurile supratrohleare (Nodi supratrochlearis) sunt un mic grup situat
în apropierea epicondilului medial al humerusului.
54
NERVII MEMBRULUI SUPERIOR
Membrul superior este inervat în primul rând, de plexul brahial. Sunt însă şi
alte ramuri ale nervilor spinali, care participă la inervarea membrului superior.
Nervii supraclaviculari laterali (Nn supraclaviculares laterales) ramuri ale
plexului cervical inervează tegumentul anterosuperior al regiunii deltoidiene
Nervii intercostobrahiali (Nn. intercostobrachiales) sunt ramurile laterale ale
nervilor intercostali T2-3 pentru inervaţia cutanată a părţii superomediale a braţului.
PLEXUL BRAHIAL
(Plexus brachialis)
Se formează prin unirea nervilor cervicali C5-C8 şi a nervului spinal toracic T1.
De regulă, mai participă la formarea acestui plex şi ramura anterioară a nervului
cervical C4 şi excepţional ramura anterioară a nervului toracic T 2. Aceste ramuri
anterioare ale nervilor spinali formează rădăcinile (Radices) plexului brahial, care se
vor uni între ele pentru a forma trunchiuri (Trunci):
- trunchiul superior (Truncus superior) este format de ramurile anterioare
ale nervilor C5-C6, la care se adaugă de regulă şi o ramură anastomotică din C 4.
- trunchiul mijlociu (Truncus medius) este format din rădăcina ventrală a
nervului C7.
- trunchiul inferior (Truncus inferior) este format din rădăcinile anterioare
ale nervilor C8 şi T1, la care se poate uneori adăuga o ramură anastomotică din T2.
Trunchiurile plexului brahial se împart în diviziuni anterioare (Divisiones
anteriores) şi diviziuni posterioare (Divisiones posteriores), care se vor reuni şi vor
forma fascicule (Fasciculi).
Mai înainte de a vorbi de fasciculele plexului brahial, amintim că plexul
brahial se împarte în raport cu clavicula în două părţi: partea supraclaviculară şi
partea infraclaviculară.
55
- nervul dorsal al scapulei (N. dorsalis scapulae) ia naştere din trunchiul
superior (C4-C5), se îndreaptă posterior, încrucişează muşchiul scalen mijlociu şi
pătrunde printre muşchiul ridicător al scapulei şi muşchiul scalen posterior. Inervează
muşchiul ridicător al scapulei şi muşchii romboizi.
1
- nervul toracic lung (N. thoracicus longus) al lui Bell ia naştere din
trunchiurile superior şi mijlociu (C 4-C7), ocoleşte posterior vasele subclaviculare şi
se îndreaptă anterior spre muşchiul dinţat anterior, pe care îl inervează.
- nervul subclavicular (N. subclavius) porneşte din trunchiul superior (C4-C5)
şi coboară anterior de artera subclaviculară la muşchiul subclavicular.
- nervul suprascapular (N. suprascapularis) ia naştere din trunchiul superior
(C5-C6) şi se îndreaptă posterior spre scapulă, trece prin incizura scapulei pe sub
ligamentul transvers superior al scapulei. Inervează muşchiul supraspinos şi pe cel
infraspinos.
- nervii subscapulari (Nn subscapulares) sunt în număr de doi. Nervul sub-
scapular superior ia naştere din trunchiul superior, iar nervul subscapular inferior se
desprinde ceva mai jos din fasciculul posterior. Nervii subscapulari coboară pe peretele
posterior al axilei la muşchiul subscapular. Nervul subscapular inferior inervează şi
muşchiul rotund mare.
- nervul toracodorsal (N. thoracodorsalis) porneşte din fasciculul posterior
spre muşchiul marele dorsal.
- nervul pectoral medial (Nervul pectoralis medialis) se desprinde din
trunchiul superior, trece anterior de vasele subclaviculare, se anastomozează cu nervul
pectoral lateral şi inervează în primul rând muşchiul pectoral mare, dar şi pe cel mic.
Poate exista şi o ramură din trunchiul mijlociu, care se ataşează nervului pectoral medial şi
inervează muşchiul pectoral mare.
- nervul pectoral lateral (Nervus pectoralis lateralis) porneşte din trunchirile
inferior şi mijlociu şi inervează muşchiul pectoral mic, dar se şi anastomozează cu
nervul pectoral medial.
- ramurile musculare (Rr. musculares) sunt ramuri ascendente, scurte, care
pornesc din rădăcinile plexului brahial şi care participă la inervaţia muşchilor scaleni
şi a muşchiului lung al gâtului, împreună cu plexul cervical.
1
BELL Charles (1774-1842) anatomist, chirurg şi fiziolog scoţian.
56
Partea infraclaviculară (Pars infraclavicularis) cuprinde fasciculele plexului
brahial şi nervii brahiali care se desprind din acestea. Imediat sub claviculă, plexul
brahial se dispune în trei fascicule, care sunt denumite după poziţia lor faţă de
artera axilară:
- fasciculul lateral (Fasciculus lateralis) este format din diviziunile anterioare ale
trunchiului superior şi mijlociu şi este situat lateral de artera axilară. Din acest fascicul
iau naştere nervul musculocutanat şi rădăcina laterală a nervului median.
- fasciculul medial (Fasciculus medialis) este format din diviziunea anteri-
oară a trunchiului inferior şi este situat medial de artera axilară. Din acest fascicul
iau naştere rădăcina medială a nervului median, nervul ulnar, nervul cutanat medial
al braţului şi nervul cutanat medial al antebraţului.
- fasciculul posterior (Fasciculus posterior) este format din diviziunile
posterioare ale celor trei trunchiuri şi este situat posterior de artera axilară. Din
acest fascicul iau naştere nervul radial şi nervul axilar.
Nervii brahiali ai părţii infraclaviculare sunt nervul axilar, nervul radial, nervul
musculocutanat, nervul median, nervul ulnar şi nervii cutanaţi mediali ai braţului şi
antebraţului:
Nervul axilar (N. axillaris) provine din fasciculul posterior şi părăseşte axila
prin spaţiul humerotricipital. Inervează prin ramuri musculare (Rr musculares)
muşchiul deltoid şi muşchiul rotund mic şi dă un nerv cutanat lateral superior al
braţului (N cutaneus brachii lateralis superior), care devine superficial la marginea
dorsală a deltoidului şi inervează pielea regiunii deltoidiene.
Nervul radial (N. radialis) provine din fasciculul posterior al plexului brahial.
În axilă este aşezat pe muşchii subscapular şi rotund mare. Trece posterior, pe sub
muşchiul rotund mare şi pătrunde în şantul nervului radial de pe faţa posterioară a
humerusui. În şanţ emite nervul cutanat posterior al braţului (N. cutaneus brachii
posterior), care devine superficial posterior, în 1/3 superolaterală a braţului şi nervul
cutanat posterior al antebraţului (N. cutaneus antebrachii posterior), care devine
superficial pe faţa posterioară a braţului în 1/3 inferioară. Străbate septul inter-
muscular lateral şi apare în 1/3 inferioară a şanţului bicipital lateral, unde emite nervul
cutanat lateral inferior al braţului (N. cutaneus brachii lateralis inferior). Pe braţ emite
57
ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii triceps, anconeu, brahioradial,
extensor lung şi scurt ai carpului. La nivelul regiunii cubitale anterioare se împarte în
două ramuri:
- ramura profundă (R. profundus) străbate muşchiul supinator pe care îl
inervează, devine posterioară şi inervează muşchii extensor al degetelor, extensor al
degetului mic şi extensor ulnar al carpului. Se continuă pe faţa posterioară a
membranei interosoase cu nervul interosos posterior al antebraţului (N. interosseus
antebrachii posterior), care mai inervează şi el muşchii abductor lung al policelui,
extensor scurt şi lung ai policelui şi extensorul indicelui.
- ramura superficială (R. superficialis) rămâne pe partea anterioară, coboară
lateral şi relativ superficial, împreună cu mănunchiul vascular radial. În 1/3 inferioară
a antebraţului perforează fascia, trece posterior şi se îndreaptă spre dosul mâinii.
Pe dosul mâinii se ramifică în nervii digitali dorsali (Nn. digitales dorsales) şi o
ramură comunicantă cu nervul ulnar (R. communicans ulnaris). Inervează senzitiv
cinci laturi de deget (întreaga faţa posterioară a policelui şi 2/3 proximale la indice şi la
jumătatea laterală a degetului mijlociu).
Faţa posterioară a degetului mijlociu este inervată de nervi digitali dorsali din radial şi ulnar,
iar falanga distală de nervii digitali palmari proprii ai medianului.
58
iar în partea anterioară a antebraţului îl găsim între tendoanele muşchilor flexor radial
al carpului şi palmarul lung. Pe antebraţ nervul median emite:
- ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii pronator rotund, flexor
radial al carpului, palmar lung, flexor superficial al degetelor, partea laterală (degetele
II-III) a flexorului profund al degetelor şi flexorul lung al policelui,
- nervul interosos anterior al antebraţului (N. interosseus antebrachii
anterior) coboară pe membrana interosoasă şi inervează muşchiul pătratul pronator.
Înainte de a trece prin canalul carpian, nervul median emite o ramură cutanată
palmară (Ramus palmaris), care se distribuie zonelor tenariană şi centrală ale palmei.
Nervul median trece prin canalul carpian şi se împarte în nervi digitali
palmari comuni (Nn digitales palmares communes), care se vor distribui la primele
7 laturi de degete, sub forma nervilor digitali palmari proprii (Nn digitales palmares
proprii) şi o ramură comunicantă cu nervul ulnar (R. communicans cum nervo ulnari).
Nervul digital palmar comun al policelui participă la inervaţia motorie a muşchiului abductor
scurt al policelui (împreună cu ramura superficială a nervului radial) şi a muşchilor oponent al policelui
şi flexor scurt al policelui (împreună cu nervul ulnar).
Nervul ulnar (N. ulnaris) face parte din fasciculul medial. Coboară medial de
artera axilară apoi medial de artera brahială, în şanţul bicipital medial. Nu dă ramuri
pentru braţ. La jumătatea braţului perforează septul intermuscular medial şi trece
posterior, medial de capul medial al tricepsului. Este însoţit de artera colaterală ulnară
superioară. În regiunea cubitală posterioară trece prin şanţul nevului ulnar de pe faţa
posterioară a epifizei inferioare a humerusului, apoi trece printre capetele de origine ale
muşchiului flexor ulnar al carpului. Inervează muşchiul flexor ulnar al carpului şi
jumătatea ulnară a flexorului profund al degetelor (degetele IV-V) prin ramuri
musculare (Rr. musculares). Pe antebraţ coboară împreună cu artera ulnară,
devine ceva mai superficial în 1/3 inferioară şi emite o ramură cutanată dorsală (R.
dorsalis), care asigură inervaţia cutanată a 5 margini de deget, prin nervii digitali
dorsali (Nn. digitales dorsales) şi o ramură palmară (R. palmaris) pentru tegumentul
hipotenarului. Străbate canalul ulnar pe deasupra retinaculului flexorilor, lateral de
piziform şi se împarte în: ramura profundă (R. profundus) pentru majoritatea muşchilor
palmei şi ramura superficială (R. superficialis), care se împarte în doi nervi digitali
palmari comuni (Nn. digitales palmares communes), care emit trei nervi digitali
palmari proprii (Nn. digitales palmares proprii), pentru ultimele 3 margini de deget.
59
Nervul cutanat medial al braţului (N. cutaneus brachii medialis) pro-
vine din fasciculul medial, devine superficial în partea superioară a şanţului bicipital
medial şi inervează jumătatea medială a braţului. Se anastomozează cu ramurile
cutanate ale nervilor intercostobrahiali (Nn. intercostobrachiales), care provin din
nervii toracici T2-3.
REGIUNILE UMĂRULUI
REGIUNEA DELTOIDIANĂ
(Regio deltoidea)
Limite:
- superior – originea muşchiului deltoid, adică 1/3 laterală a claviculei, acromionul
şi partea laterală a spinei scapulei. Această limită desparte regiunea deltoidiană de
regiunea laterală a gâtului.
- anterior – marginea anterioară a deltoidului. Aici se învecinează cu regiunea
pectorală a toracelui.
- posterior – marginea posterioară a deltoidului. Aici se învecinează cu regiunea
scapulară a spatelui.
Regiunea deltoidiană se învecinează indirect şi cu regiunea axilară.
61
- nervul cutanat brahial lateral superior (N cutaneus brachii lateralis superior),
ramură a nervului axilar, care devine superficial la marginea dorsală a deltoidului.
- nervii supraclaviculari laterali (Nn supraclaviculares laterales) ramuri ale
plexului cervical inervează tegumentul anterosuperior al regiunii.
Planul de acoperire conţine o piele groasă, un subcutis bine reprezentat şi
fascia deltoidă. În subcutis se interpune inconstant, între acromion şi piele, bursa
subcutanată acromială.
Fosa axilară (Fossa axillaris) reprezintă baza uşor scobită a piramidei axilare.
Limitele fosei axilare sunt
- anterior - marginea liberă a muşchiului pectoral mare, care la suprafaţă formează un pliu axilar
anterior, corespunzător liniei axilare anterioare (Linea axillaris anterior),
- posterior - marginea liberă a muşchiului marele dorsal, care de asemenea formează un pliu
axilar posterior, corespunzător liniei axilare posterioare ((Linea axillaris posterior),
- lateral şi medial se găsesc două plici rezultate prin răsfrângerea pielii braţului pe torace.
Distanţa dintre cele două plici depinde de poziţia braţului. Când braţul este lipit de corp cele două linii
sunt foate apropiate şi se suprapun. Când braţul este în adducţie forţată (elevaţie) distanţa dintre
plici este maximă.
Tegumentul relativ subţire al fosei axilare este acoperit cu părul axilar (Hirci) şi conţine
numerose glande cutanate (Glandulae cutis), atât sudoripare cât şi sebacee. Inervaţia cutanată a fosei
axilare este dată de ramurile cutanate pectorale laterale, din nervii intercostali.
Subcutanat găsim fascia axilară, o continuare a fasciei toracice şi a fasciei braţului. Fascia
axilară este aderentă la tegument şi suspendată de fascia clavipectorală şi de fascia pectorală prin
ligamentul suspensor al axilei (Lig. suspensorium axillae) al lui Gerdy 1. Acest ligament, cunoscut
şi ca ligamentul lui Campbell 2, contribuie la păstrarea formei axilei.
Pereţii regiunii axilare sunt formaţi din muşchi şi fascii şi sunt în număr de patru:
- peretele anterior este format la suprafaţă de partea liberă a muşchiului pectoral mare şi fascia
pectorală, iar în profunzime de muşchiul pectoral mic, muşchiul subclavicular şi fascia clavi-pectorală.
- peretele posterior este format din partea liberă a muşchiului marele dorsal şi de muşchiul
subscapular.
- peretele medial este format din muşchiul dinţat anterior şi fascia toracică.
- peretele lateral este format din muşchiul coracobrahial şi din capul scurt al muşchiului
biceps brahial, acoperiţi de fascia brahială.
1
GERDY Pierre N (1797-1856) chirurg francez.
2
CAMPBELL William F (1863-1926) chirurg American.
63
Conţinutul regiunii axilare este următorul:
1. Artera axilara ocupă zona centrală a regiunii axilare. Ea continuă artera subclaviculară de la
marginea inferioară a coastei I şi se continuă cu artera brahială la marginea inferioară a muşchiului
rotund mare. Se împarte în trei părţi:
- prima parte este situată între coasta I şi marginea superioară a muşchiului pectoral
mic şi dă o singură ramură – artera toracică superioară,
- a doua parte este situată în spatele muşchiului pectoral mic şi emite două ramuri,
una medială – artera toracoacromială şi alta laterală – artera toracică laterală,
- a treia parte este situată între muşchii pectoral mic şi rotund mare şi dă trei ramuri:
- artera subscapulară care este şi cea mai importantă ramură a arterei
axilare,
- artera circumflexă anterioară şi artera circumflexă posterioară, care pot
forma şi un trunchi comun.
2. Vena axilară este situată medial de arteră, dar venele din axilă sunt mai numeroase decât
arterele, au o mare variabilitate şi formează anastomoze. Vena axilară colectează următoarele vene:
- vena cefalică adună sângele de la nivelul membrului superior, dar şi de la peretele
anterior al toracelui prin vena toracoacromialis. Ea poate fi dublată de o venă cefalică
accesorie.
3. Plexul brahial este situat în jurul arterei axilare. În regiune se găsesc trunchiurile plexului
brahial, diviziunile anterioare şi posterioare şi fasciculele plexului brahial. Mai înainte de a vorbi de
fasciculele plexului brahial amintim că plexul brahial se împarte în raport cu clavicula într-o parte
supraclaviculară şi alta infraclaviculară.
Partea supraclaviculară cuprinde rădăcinile şi trunchiurile plexului brahial. Din această porţiune se
desprind o serie de nervi, care pătrund în regiune:
1
- nervul toracic lung al lui Bell ia naştere din trunchiul superior şi din cel mijlociu (C 4-C7),
ocoleşte posterior vasele subclaviculare şi se îndreaptă anterior spre muşchiul dinţat anterior, pe
care îl inervează.
1
BELL Charles (1774-1842) anatomist, fiziolog şi chirurg scoţian.
64
- nervul subclavicular porneşte din trunchiul superior şi coboară anterior de artera subclaviculară,
la muşchiul subclavicular.
- nervii subscapulari sunt în număr de doi. Nervul subscapular superior ia naştere din
trunchiul superior, iar nervul subscapular inferior se desprinde ceva mai jos din fasciculul posterior.
Nervii subscapulari coboară pe peretele posterior al axilei la muşchiul subscapular. Nervul subscapular
inferior inervează şi muşchiul rotund mare.
- nervul toracodorsal porneşte din fasciculul posterior spre muşchiul marele dorsal.
- nervul pectoral medial se desprinde din trunchiul superior, trece anterior de vasele subclaviculare
se anastomozează cu nervul pectoral lateral şi inervează în primul rând muşchiul pectoral mare, dar
şi pe cel mic.
- nervul pectoral lateral porneşte din trunchiul inferior şi din cel mijlociu şi inervează muşchiul
pectoral mic, dar se şi anastomozează cu nervul pectoral medial .
Partea infraclaviculară cuprinde fasciculele plexului brahial şi nervii brahiali care se desprind
din acestea. Imediat sub claviculă plexul brahial se dispune în trei fascicule, care sunt denumite
după poziţia lor faţă de artera axilară:
- fasciculul lateral este format din diviziunile anterioare ale trunchiului superior şi mijlociu şi
este situat lateral de artera axilară. Din acest fascicul iau naştere nervul musculocutanat şi rădăcina
laterală a nervului median.
- fasciculul medial este format din diviziunea anterioară a trunchiului inferior şi este situat
medial de artera axilară. Din acest fascicul iau naştere rădăcina medială a nervului median, nervul
ulnar, nervul cutanat medial al braţului şi nervul cutanat medial al antebraţului.
- fasciculul posterior este format din diviziunile posterioare ale celor trei trunchiuri şi este situat
posterior de artera axilară. Din acest fascicul iau naştere nervul radial şi nervul axilar.
4. Nodurile limfaticele axilare sunt cuprinse într-un ţesut fibrogrăsos şi sunt unite între ele
prin vase limfatice formînd plexul limfatic axilar (Plexus lymphaticus axillaris). Ele sunt grupate
astfel:
- nodurile pectorale sau anterioare sunt reprezentate de 3-4 noduri limfatice situate de-a lungul
venei toracice laterale şi pe marginea inferioară a muşchiului pectoral mic. Eferenţele acestor noduri
conduc spre nodurile centrale.
- nodurile humerale sau laterale sunt în număr de 4-6 şi sunt aşezate medial şi posterior de vena
axilară. Eferenţele acestor noduri conduc şi ele spre nodurile centrale.
- nodurile subscapulare sau posterioare sunt în număr de 6-7 şi se ataşează venei
subscapulare. Limfa se îndreaptă spre nodurile centrale.
- nodurile centrale sunt reprezentate de 3-4 noduri mari aşezate lângă porţiunea a doua
(retropectorală) a arterei axilare. De la nodurile centrale limfa este condusă spre nodurile apicale.
- nodurile apicale sunt aşezate lângă prima porţiune a arterei axilare, la vârful axilei. De aici
limfa este condusă spre nodurile infra şi supraclaviculare şi în final spre canalul limfatic drept şi canalul
toracic.
65
REGIUNEA SCAPULARĂ
(Regio scapularis)
Regiunea scapulară sau regiunea omoplatului este o regiune a spatelui, care are legături
strânse cu membrul superior, motiv pentru care unii anatomişti o predau la regiunile membrului
superior. Regiunea este în strânsă legătură şi cu regiunea axilară a toracelui, cu care comunică prin hiatul
axilar medial. Regiunea corespunde în linii generale cu marginile scapulei şi cuprinde formaţiuni
anatomice ataşate spatelui. Regiunea se învecinează superior cu regiunea cervicală laterală, inferior
cu regiunea infrascapulară, medial cu regiunea vertebrală şi lateral cu regiunea deltoidiană.
Limite Este o regiune simetrică, de formă aproximativ triunghiulară, cu vârful în jos, situată
în partea superolaterală a spatelui, care are ca limite marginile scapulei cu unele precizări. Unghiul
lateral al scapulei este cuprins, în mare parte, în regiunea deltoidiană, iar limita laterală a regiunii se
extinde mai lateral decât marginea scapulei prin prezenţa muşchilor rotund mare şi mic. Limita laterală
este marginea posterioară a muşchiului deltoid, iar limita inferioară este reprezentată de marginea
inferioară a muşchiului rotund mare.
Forma exterioară Se observă sub piele relieful scapulei, mai ales spina scapulei, marginea
medială şi unghiul inferior al acesteia. Unghiul inferior al scapulei este ţinut ataşat de peretele toracic
posterior prin muşchiul marele dorsal. Se mai observă cele două fose, supra-spinoasă şi infraspinoasă,
relieful muşchiului trapez şi relieful marginii posteriore a deltoidului.
Inervaţia cutanată a regiunii scapulare este reprezentată de ramurile cutanate posterioare din
ramurile dorsale ale nervilor spinali toracici corespunzători.
Loja supraspinoasă este formată din fosa supraspinoasă, muşchiul supraspinos şi fascia
supraspinoasă, precum şi mănunchiul vasculonervos suprascapular.
- muşchiul supraspinos este un muşchi al umărului, care ocupă loja supraspinoasă. Muşchiul
supraspinos iniţiază abducţia şi colaborează cu deltoidul în această acţiune. În plus supraspinosul are şi
o acţiune de rotaţie externă a braţului. Muşchiul este acoperit de fascia supraspinoasă.
- artera suprascapulară este ramură a arterei subclaviculare, care abordează regiunea la nivelul
marginii superioare a scapulei. Artera pătrunde în loja supraspinoasă pe deasupra ligamentului trasvers
66
superior al scapulei, apoi coboară spre spina scapulei şi trece în loja infraspinoasă, lateral de baza spinei.
La trecerea în loja infraspinoasă, artera trece împreună cu nervul suprascapular pe sub ligamentul
transvers inferior al scapulei, care poate să fie inconstant. Artera suprascapulară participă la formarea
cercului arterial periscapular.
- nervul suprascapular provine din partea supraclaviculară a plexului brahial. Pătrunde în
regiune prin incizura scapulei, pe sub ligamentul transvers superior al scapulei. Apoi însoţeşte artera
suprascapulară până în loja infraspinoasă.
Loja infraspinoasă este formată din fosa infraspinoasă, muşchiul infraspinos şi fascia infra-
spinoasă, muşchii rotund mare şi mic, precum şi mănunchiul vasculonervos suprascapular. Tot în
loja infraspinoasă găsim şi hiatul axilar medial şi artera circumflexă a scapulei.
- muşchiul infraspinos este un muşchi al umărului, care ocupă loja infraspinoasă. Intre tendonul
de inserţie şi humerus se află bursa subtendinoasă a muşchiului infraspinos. Muşchiul infraspinos
menţine capul humerusului în articulaţie. Muşchiul este acoperit de fascia infraspinoasă..
- muşchiul rotund mic are originea pe 2/3 superioare ale marginii laterale a scapulei.
- muşchiul rotund mare are originea pe 1/3 inferioară a marginii laterale a scapulei şi pe
unghiul inferior al omoplatului. Intre tendonul de inserţie şi humerus se află bursa subtendinoasă a
muş-chiului rotund mare.
Cei doi muşchi rotunzi, împreună cu capul lung al tricepsului, cu humerusul şi scapula
formează hiatusurile axilare lateral şi medial.
Hiatul axilar lateral, spaţiul quadrangular sau spaţiul birondohumerotricipital este delimitat supe-
rior de rotundul mic, inferior de rotundul mare, lateral de humerus şi medial de capul lung al tricep-
sului. Hiatul axilar lateral aparţine de regiunea deltoidiană şi realizează comunicarea dintre regiunea
axilară şi regiunea deltoidiană. Prin spaţiul quadrangular trec nervul axilar (circumflex) şi vasele
circumflexe humerale posterioare.
Hiatul axilar medial, spaţiul triangular sau spaţiul birondoomotricipital este delimitat superior de
rotundul mic, inferior de rotundul mare şi lateral de capul lung al tricepsului. Hiatul axilar medial aparţine
de regiunea scapulară şi realizează comunicarea dintre regiunea axilară şi regiunea scapulară. Prin
hiatul axilar medial trece artera şi vena circumflexă a scapulei.
67
- artera suprascapulară (A. suprascapularis) este ramură directă a subclaviei care coboară în
partea laterală a scapulei, trecând prin loja supraspinoasă, apoi prin cea infraspinoasă şi se anas-
tomozează cu artera dorsală a scapulei.
Ramura arterei axilare este:
- artera circumflexă a scapulei (A. circumflexa scapulae) este ramura de bifurcaţie pos-
terioară a arterei subscapulare, care la rândul ei este ramură terminală a arterei axilare. Artera
circumflexă a scapulei abordează scapula pe marginea laterală a acesteia şi completează
componenta laterală a cercului periscapular.
Referiri practice:
Existenţa cercului arterial periscapular crează premisa ligaturării arterei axilare, deasupra
emergenţei arterei subscapulare. Practic nu se recomandă ligatura arterei axilare.
68
REGIUNEA BRAŢULUI
(Regio brachialis)
Limite:
- superior – marginea liberă a muşchiului pectoral mare.
- lateral – marginea laterală a braţului şi septul intermuscular lateral.
- medial – marginea medială a braţului şi septul intermuscular medial.
- inferior – o linie convenţională transversală, care trece la 3-4 cm superior
de cei doi epicondili ai humerusului. Linia care uneşte epicondilii humerusului se
află aproximativ la înălţimea plicii cotului.
69
Planul de acoperire conţine, lateral, o piele mai groasă şi acoperită de fire de
păr şi medial, mai subţire şi fără păr. Subcutisul este variabil şi conţine venele
cefalică şi bazilică. Sub acesta se găseşte fascia braţului.
Mănunchiul vasculonervos brahial este format din artera brahială, venele brahiale
şi nervul median. Acest mănunchi este situat în profunzimea şanţului bicipital medial,
anterior de septul intermuscular medial. În porţiunea centrală a braţului, şanţul
bicipital medial se prelungeşte spre interstiţiul dintre muşchii biceps şi brahial,
cuprizând şi nervul musculocutanat. În partea superioară şanţul mai cuprinde şi
nervii cutanat antebrahial medial şi ulnar.
- artera brahială continuă artera axilară, de care este delimitată de marginea
inferioară a muşchiului pectoral mare. Pe braţ coboară vertical, în şanţul bicipital
medial. Pătrunde apoi în regiunea cubitală anterioară. Emite următoarele ramuri:
- artera profundă a braţului este principală ramură a arterei brahiale.
Se desprinde în partea superioară a braţului, în şanţul bicipital medial,
străbate septul intermuscular medial şi trece în regiunea brahială posterioară.
- artera colaterală ulnară superioară este ramura colaterală a arterei
brahiale. Se poate desprinde şi din artera brahială profundă. Se desprinde la
jumătatea braţului. După desprindere trece posterior, prin septul intermuscular
medial.
- artera colaterală ulnară inferioară este ramura colaterală a arterei
brahiale, care se desprinde în apropierea epifizei distale a humerusului.
Trece şi ea posterior, prin septul intermuscular.
70
- venele brahiale sunt în număr de două şi însoţesc artera brahială. Într-una
din aceste vene se varsă vena bazilică. Cele două vene brahiale se unesc şi
formează vena axilară. Vena bazilică este o venă superficială, care se află în şanţul
bicipital medial, la jumătatea căruia pătrunde în profunzime şi se varsă în una din
venele brahiale.
- nervul median se formează anterior de artera axilară din rădăcina medială şi
rădăcina laterală. Coboară pe braţ, în şanţul bicipital medial, mai întâi anterolateral
de arteră, apoi în 1/3 inferioară a braţului trece oblic peste artera brahială şi devine
medial. Nu emite ramuri la nivelul braţului.
- nervul musculocutanat ia naştere din fasciculul lateral, străbate axila şi apoi
traversează muşchiul coracobrahial, după care îl găsim în interstiţiul dintre muşchii
biceps brahial şi brahial. Dă ramuri musculare pentru muşchii coracobrahial, biceps
brahial şi brahial şi se termină cu nervul cutanat lateral al antebraţului. Nervul cutanat
lateral al antebraţului devine superficial în partea inferioară a şanţului bicipital lateral
şi apoi coboară pe antebraţ însoţind vena cefalică.
- nervul cutanat antebrahial medial provine din fasciculul medial al plexului
brahial. Pătrunde în şanţul bicipital medial şi devine superficial în 1/3 inferioară a
braţului. Străbate fascia superficială împreună cu vena bazilică. Inervează jumătatea
medială a antebraţului.
- nervul ulnar face parte din fasciculul medial. Coboară medial de artera brahială,
în şanţul bicipital medial. Nu dă ramuri pentru braţ. La jumătatea braţului sau ceva mai
sus, perforează septul intermuscular medial şi trece posterior.
71
REGIUNEA BRAHIALĂ POSTERIOARĂ
(Regio brachialis posterior)
Limite:
- superior – marginea posterioară a muşchiului deltoid.
- lateral – marginea laterală a braţului şi septul intermuscular lateral.
- medial – marginea medială a braţului şi septul intermuscular medial.
- inferior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm superior de
cei doi epicondili ai humerusului, aproximativ la înălţimea olecranului.
1
MONRO Alexander senior I (1697-1767) anatomist şi chirurg scoţian.
72
- artera profundă a braţului este principală ramură a arterei brahiale. Se
desprinde în partea superioară a braţului, în şanţul bicipital medial, străbate septul
intermuscular medial şi trece în regiunea brahială posterioară. Străbate şanţul
nervului radial şi apoi se împarte în ramurile ei terminale. Artera brahială profundă
are următoarele ramuri:
- arterele nutritive ale humerusului pătrund în interiorul diafizei humerusului,
aproximativ la jumătatea acesteia.
- ramura deltoidiană,
- artera colaterală mijlocie este ramura terminală medială. Se desprinde
în şanţul radial şi pătrunde între capul medial şi cel lateral al tricepsului.
- artera colaterală radială este ramura terminală laterală. Continuă axul
arterei profunde brahiale.
- nervul radial însoţeşte artera profundă a braţului, fiind situat inferomedial de
ea. Pătrunde în regiune pe sub muşchiul rotund mare. Străbate septul intermuscular
lateral şi apare în 1/3 inferioară a şanţului bicipital lateral. Emite:
- nervul cutanat brahial posterior, care devine superficial în 1/3 supero-
laterală a braţului.
- nervul cutanat antebrahial posterior, care devine superficial în 1/3
inferioară a braţului.
- ramuri musculare pentru muşchii triceps, anconeu, brahioradial,
extensor lung şi scurt ai carpului.
Mănunchiul vasculonervos ulnar este format din nervul ulnar şi artera colaterală
ulnară superioară.
- artera colaterală ulnară superioară este ramura a arterei brahiale. Se poate
desprinde şi din artera brahială profundă. Se desprinde la jumătatea braţului. După
desprindere, trece posterior, prin septul intermuscular medial şi participă la irigarea
capului medial al tricepsului şi la formarea reţelei cubitale.
Artera colaterală ulnară inferioară este şi ea o ramură a arterei brahiale. Poate
face parte şi ea din acest mănunchi. Se desprinde în apropierea epifizei distale a
humerusului, trece posterior, prin septul intermuscular şi participă la formarea reţelei
cubitale.
- nervul ulnar pătrunde în regiune dinspre anterior, prin perforarea septului inter-
muscular medial, aproximativ la jumătatea braţului. Nu dă ramuri pe braţ.
73
REGIUNEA COTULUI
(Regio cubitalis)
Limite:
- superior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm superior
de cei doi epicondili ai humerusului. Linia care uneşte epicondilii humerusului se
află aproximativ la înălţimea plicii cotului.
- lateral – verticala care trece prin epicondilul lateral al humerusului.
- medial – verticala care trece prin epicondilul medial al humerusului.
- inferior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm inferior de
cei doi epicondili ai humerusului.
74
- nervul cutanat lateral al antebraţului (N. cutaneus antebrachii lateralis) este
ramura terminală a nervului musculocutanat. Devine superficial în partea inferioară
a şanţului bicipital lateral şi apoi coboară pe antebraţ însoţind vena cefalică.
- nervul cutanat antebrahial medial (N. cutaneus antebrachii medialis)
provine din fasciculul medial al plexului brahial, devine superficial în 1/3 inferioară a
braţului, se bifurcă şi străbate fascia superficială, împreună cu vena bazilică. Inervează
jumătatea medială a antebraţului.
1
PIROGOV(Pirogoff) Nikolai I (1810-1881) chirurg rus.
75
Conţinutul regiunii este reprezentat de cele trei grupe musculare menţionate
la fosa cubitală. Aceste grupe musculare sunt caracteristice regiunilor învecinate.
De asemenea şi mănunchiul vasculonervos cubital principal (medial) a fost sau va fi
prezentat la regiunile învecinate. Aici sunt de menţionat următoarele:
- artera brahială se bifurcă în ramurile sale terminale, corespunzător plicii
cotului. Această bifurcare se poate produce şi mai sus.
- nervul median în regiunea cubitală anterioară trece printre capetele de
origine ale muşchiului pronator rotund.
76
REGIUNEA CUBITALĂ POSTERIOARĂ
(Regio cubitalis posterior)
Limite:
- superior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm superior
de cei doi epicondili ai humerusului. Cu antebraţul în extensie, cotul (olecranul) se
află aproximativ în linie cu cei doi epicondili.
- lateral – verticala care trece prin epicondilul lateral al humerusului.
- medial – verticala care trece prin epicondilul medial al humerusului.
- inferior – o linie convenţională transversală care trece la 3-4 cm inferior de
cei doi epicondili ai humerusului.
77
Conţinutul regiunii este reprezentat de inserţia muşchiului triceps brahial, de
muşchiul anconeu, de originea muşchilor epicondilieni laterali şi epicondilieni mediali,
de mănunchiul vasculonervos ulnar şi de reţeaua arterială cubitală.
- inserţia muşchiului triceps brahial se face pe olecranul ulnei. În interiorul
tendonului de inserţie este prezentă, uneori, bursa intratendinoasă a olecranului a
lui Monro 1.
- muşchiul anconeu este un muşchi superficial, de formă triunghiulară, cu vârful
la epicondilul lateral şi baza pe extremitatea superioară a ulnei. Muşchiul este
caracteristic regiunii cubitale posterioare.
(gr. ankon = cot)
Mănunchiul vasculonervos ulnar este format din nervul ulnar şi artera colaterală
ulnară superioară. Mănunchiul este situat în profunzimea şanţului paraolecranian
medial, în şanţul nervului ulnar.
- nervul ulnar coboară posterior de septul intermuscular medial, trece prin şanţul
nervului ulnar, de pe faţa posterioară a epifizei inferioare a humerusului, apoi trece
printre capetele de origine ale muşchiului flexor ulnar al carpului.
- artera colaterală ulnară superioară se desprinde din artera brahială, la
jumătatea braţului, perforează septul intermuscular medial, trece posterior şi se
alătură nervului ulnar. Participă la vascularizarea capului medial al tricepsului şi la
formarea reţelei cubitale.
1
MONRO Alexander senior I (1697-1767) anatomist şi chirurg scoţian.
78
- artera colaterală ulnară inferioară este ramura arterei brahiale, care se
desprinde în apropierea epifizei distale a humerusului. Trece şi ea posterior, prin
septul intermuscular şi participă la formarea reţelei cubitale.
- artera colaterală mijlocie este ramura terminală medială a arterei profunde
a braţului. Se desprinde în şanţul radial şi pătrunde între capul medial şi cel lateral
al tricepsului.
- artera colaterală radială este ramura terminală laterală a arterei profunde a
braţului.
Ramurile recurente provin în special din artera ulnară şi ramura ei inter-
osoasă posterioară, dar şi din artera radială:
- artera recurentă ulnară se desprinde în porţiunea iniţială a arterei, se
recurbează superior şi medial şi după un scurt traiect se împarte în două ramuri:
ramura anterioară şi ramura posterioară.
- artera interosoasă recurentă, ramură a arterei interosoase posterioare, care
la rândul ei este ramură a arterei ulnare.
- artera recurentă radială se desprinde în porţiunea iniţială a arterei radiale,
deasupra muşchiului rotund pronator. Se recurbează superior şi participă la
formarea reţelei articulare a cotului.
79
REGIUNEA ANTEBRAŢULUI
(Regio antebrachialis)
Limite:
- superior – o linie convenţională transversală, care trece la 3-4 cm inferior
de cei doi epicondili ai humerusului.
- lateral – marginea laterală (Margo radialis/lateralis) a antebraţului sau linia
care uneşte epicondilul lateral al humerusului cu apofiza stiloidă a radiusului
- medial – marginea medială (Margo ulnaris/medialis) a antebraţului sau
linia care uneşte epicondilul medial al humerusului cu apofiza stiloidă a ulnei
- inferior – plica de flexie a mâinii pe antebraţ sau linia transversală care
trece prin extremitatea inferioară a radiusului.
80
Planul de acoperire conţine, lateral, o piele mai groasă şi acoperită de fire de
păr şi medial, mai subţire şi fără păr. Subcutisul este slab reprezentat şi conţine
venele cefalică şi bazilică. Vena mediană a antebraţului (V. mediana antebrachii)
este o venă situată în linia mediană, fiind în general afluenta venei bazilice, dar sunt
posibile multiple variaţii anatomice. Ea este însoţită de ramura anterioară a nervului
cutanat antebrahial medial.
Vena mediană a antebraţului poate lipsi sau se poate bifurca la nivelul cotului.
„Şanţul pulsului“ este o depresiune longitudinală, aflată în 1/3 inferolaterală a antebraţului.
Acesta este situat între muşchii brahioradial şi flexor radial al carpului. În profunzimea acestui şanţ se
palpează artera radială.
Între tendoanele flexorului radial al carpului şi palmarul lung se formează un şanţ îngust, vizibil
la nivelul pielii, în profunzimea căruia se găseşte nervul median.
Medial de palmarul lung, între acesta şi flexorul ulnar al carpului se află o depresiune mai largă
şi mai ştearsă. Prin această depresiune trece flexorul superficial al degetelor şi medial de acesta se
află artera ulnară, într-o poziţie relativ superficială.
Fascia antebraţului acoperă muşchii regiunii.
Muşchii epicondilieni mediali cuprind dinspre lateral spre medial muşchii: rotundul
pronator, flexorul radial al carpului, palmarul lung şi flexorul ulnar al carpului.
- muşchiul rotund pronator este un muşchi cilindric care porneşte de pe
epicondilul medial spre partea laterală a jumătăţii radiusului. Este cel mai lateral
dintre epicondilienii mediali.
81
- muşchiul flexor radial al carpului este un muşchi fuziform, care trece peste
mai multe articulaţii. Este situat medial de rotundul pronator. Tendonul de inserţie
trece pe sub retinaculul flexorilor.
- muşchiul palmar lung este un muşchi superficial şi uneori absent. Este
situat medial de flexorul radial al carpului.
- muşchiul flexor ulnar al carpului este un muşchi fuziform, situat cel mai
medial dintre aceşti muşchi.
82
Mănunchiul vasculonervos radial este format din artera şi venele radiale şi
ramura superficială a nervului radial.
- artera radială este ramura terminală laterală a arterei brahiale. Pe antebraţ
este situată anterior, relativ superficial şi are un traiect aproape rectiliniu. Trece
superfial de muşchiul rotund pronator şi se aşează în „şanţul pulsului“, între muşchii
brahioradial şi flexor radial al carpului. Trece apoi în regiunea carpiană posterioară.
Artera radială are pe antebraţ următoarele ramuri:
- artera recurentă radială se desprinde în porţiunea iniţială a arterei,
deasupra muşchiului rotund pronator. Se recurbează superior şi participă la
formarea reţelei articulare a cotului.
- artera nutritivă a radiusului pătrunde în interiorul diafizei radiusului.
- ramura carpiană palmară este o ramură colaterală secundară, care
se anastomozează cu ramura omonimă a arterei ulnare. Se desprinde în
partea inferioară a antebraţului.
- ramura palmară superficială este o ramură colaterală principală, care
trece pe deasupra retinaculului flexorilor şi participă la formarea arcadei
palmare superficiale, împreună cu porţiunea terminală a arterei ulnare.
- ramura carpiană dorsală este o ramură colaterală secundară, care
se anastomozează cu ramura omonimă a arterei ulnare şi formează arcada
carpiană dorsală sau reţeaua carpiană dorsală.
- venele radiale sunt în număr de două şi însoţesc artera radială.
- ramura superficială a nervului radial vine dinspre şanţul bicipital lateral şi
coboară relativ superficial, împreună cu vasele radiale. În 1/3 inferioară a antebraţului
perforează fascia, trece posterior şi se îndreaptă spre dosul mâinii.
Mănunchiul vasculonervos ulnar este format din artera, venele şi nervul ulnar.
- artera ulnară este ramura terminală medială a arterei brahiale. Pe antebraţ
este situată relativ profund şi are un traiect încurbat spre medial. În jumătatea
superioară a antebraţului trece profund de muşchii epicondilieni mediali, iar în
jumătatea inferioară a antebraţului se găseşte între muşchiul flexor ulnar al carpului şi
ultimul tendon al flexorului superficial. Trece apoi prin regiunea carpiană anterioară,
unde se găseşte în canalul ulnar. Artera ulnară are următoarele ramuri:
- artera recurentă ulnară se desprinde în porţiunea iniţială a arterei, se
recurbează superior şi medial şi după un scurt traiect se împarte în două
83
ramuri: ramura anterioară şi ramura posterioară. Ambele ramuri participă la
formarea reţelei articulare a cotului.
- artera nutritivă a ulnei pătrunde în interiorul diafizei ulnei.
- artera interosoasă comună este cea mai importantă ramură colaterală
a arterei ulnare. Se desprinde în partea superioară a antebraţului şi după un
scurt traiect se divide în:
- artera interosoasă anterioară coboară anterior pe membrana
interosoasă. La origine emite artera însoţitoare a nervului median.
- artera interosoasă posterioară coboară posterior pe membrana
interosoasă. Emite artera interosoasă recurentă, care participă la formarea
reţelei articulare a cotului.
- ramura carpiană dorsală se anastomozează cu ramura omonimă a
arterei radiale şi participă la formarea arcadei carpiene dorsale.
- ramura carpiană palmară se anastomozează cu ramura omonimă a
arterei radiale.
- venele ulnare sunt în număr de două şi însoţesc artera ulnară.
- nervul ulnar inervează muşchiul flexor ulnar al carpului şi jumătatea ulnară a
flexorului profund al degetelor (degetele IV-V) prin ramuri musculare. Pe antebraţ
coboară împreună cu artera ulnară, devine ceva mai superficial în 1/3 inferioară şi
emite o ramură cutanată dorsală, care asigură inervaţia cutanată a 5 margini de
deget, prin nervii digitali dorsali şi o ramură palmară pentru tegumentul hipotenarului.
84
- artera însoţitoare a nervului median.provine din porţiunea iniţială a arterei
interosoase anterioare, ramură a arterei interosoase comune, din artera ulnară.
1
PIROGOV (Pirogoff) Nicolai (1810-1881) chirurg rus.
2
PARONA Francesco (1861-1910) chirurg italian
85
Nerviil cutanat lateral al antebraţului şi cutanat medial al antebraţului
contribuie şi ei la inervaţia cutanată a regiunii.
Stratul superficial:
- muşchiul anconeu este un muşchi superficial, de formă triunghiulară, cu vârful
la epicondilul lateral şi baza pe extremitatea superioară a ulnei. Muşchiul este situat
posterior de articulaţia cotului.
- muşchiul extensor al degetelor este un muşchi superficial situat lateral de
anconeu, aproximativ în axul antebraţului.
- muşchiul extensor degetului mic este tot un muşchi superficial, ataşat de
muşchiul extensor al degetelor.
- muşchiul extensor ulnar al carpului este situat medial de precedentul.
Stratul profund:
- muşchiul supinator este un muşchi profund, situat în 1/3 superioară a
antebraţului, sub extensorul degetelor.
- muşchiul abductor lung al policelui este un muşchi situat profund. Formează
un grup oblic, împreună cu muşchiul extensor scurt al policelui.
- muşchiul extensor scurt al policelui sau muşchiul Pozzi 1 însoţeşte muşchiul
abductor lung al policelui, fiind situat medial de acesta din urmă
1
POZZI Samuel J. (1846-1918) antomist şi ginecolog francez.
86
- muşchiul extensor lung al policelui este un muşchi profund, care formează
un grup împreună cu muşchiul extensor al indicelui. Extensorul lung al policelui este
situat lateral de cel al indicelui.
- muşchiul extensor al indicelui este situat imediat medial de precedentul.
REGIUNEA MÂINII
(Regio manus)
87
Regiunea mâinii este situată distal de articulaţia radiocarpiană. Cuprinde la
rândul ei regiunea carpiană, regiunea palmară, regiunea dorsală a mâinii şi degetele
de la mână.
Regiunea metacarpiană (Regio metacarpalis) este situată între regiunea carpiană şi degete.
Ea se suprapune în cea mai mare parte cu regiunea palmară, respectiv regiunea dorsală a mâinii.
Această regiune face parte din regiunea palmară. Ceea ce îi este caracteristic
sunt cele două canale prezente aici şi anume canalul carpian şi canalul ulnar.
Canalul carpian (Canalis carpi) este un canal osteofibros format din şanţul
carpian şi retinaculul flexorilor. Şanţul carpian este delimitat de patru proeminenţe,
două mediale, care sunt mai pronunţate şi două laterale mai şterse. Proeminenţele
mediale sunt piziformul şi cârligul osului cu cârlig, iar proeminenţele laterale sunt
tuberculul scafoidului şi tuberculul trapezului. Retinaculul flexorilor se fixează de
aceste proeminenţe.
Canalul carpian este compartimentat de un sept desprins din retinaculul
flexorilor în:
- compartimentul medial, principal, cel care se confundă uneori cu întregul
canal carpian. Acesta conţine tendoanele a trei muşchi şi ramura palmară a nervului
median. Tendoanele sunt dispuse în trei straturi:
- stratul I, superficial, este format din tendoanele III şi IV ale muşchiului
flexor superficial al degetelor.
- stratul II este format din tendoanele II şi V al flexorului superficial al
degetelor.
- stratul III este format din cinci tendoane juxtapuse, care, dinspre
lateral spre medial, sunt: I tendonul muşchiului flexor lung al policelui, II-V
tendoanele muşchiului flexor profund al degetelor.
88
- compartimentul lateral, secundar, situat lângă tuberculul scafoidului, conţine
tendonul muşchiului flexor radial al carpului.
1
Canalul ulnar (Canalis ulnaris) sau loja (spaţiul) lui Guyon este situat
superficial de canalul carpian. Este delimitat profund de retinaculul flexorilor şi
lateral de tendonul muşchiului flexor ulnar al carpului şi piziform. Superficial este
acoperit de o dependeţă a retinaculului flexorilor. Pe aici trec artera ulnară şi nervul
ulnar. În canal sau imediat după, nervul ulnar se împarte în ramura superficială,
care însoţeşte artera şi ramura profundă care pătrunde în hipotenar.
Această regiune face parte din regiunea dorsală a mâinii. Ceea ce îi este
caracteristic sunt cele şase tunele carpiene posterioare şi tabachera anatomică.
REGIUNEA PALMARĂ
(Palma/Vola/Regio palmaris)
Limite:
- superior – plica de flexie a mâinii pe antebraţ sau linia transversală care
trece prin extremitatea inferioară a radiusului.
- lateral – marginea laterală a mâinii şi a degetului mare.
- medial – marginea medială a mâini şi a degetului mic.
- inferior – extremitatea distală a degetelor.
Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă cele două proeminenţe
proximale ale palmei şi anume tenarul (Thenar/Eminentia thenaris), situat lateral şi
hipotenarul (Hypothenar/Eminentia hypothenaris), situat medial. La nivelul degetelor
se observă plicile de flexie, care separă porţiuni uşor bombate, ce corespund
90
aproximativ cu falangele subiacente. Vârful degetelor se mai numeşte buricul
degetelor.
(gr. thenar = palmă)
La nivelul palmei şi al degetelor se observă mici creste papilare (Cristae
cutis) paralele, separate de mici şanţuri papilare (Sulci cutis), care în ansamblu
formează structuri individuale, unice, numite amprente digitale (fingerprint) sau
dermatoglife. Şi tot la nivel cutanat se observă greu, folosind lupa, mici ridicături
tactile (Toruli tactiles), unde sunt concentrate mai multe terminaţii nervoase.
(gr. glyphe =sculptor, gravor)
Amprentele digitale au fost clasificate de Galton 1 (1888) în sistemul A.L.W. A (arch – arcul) L
(loop – bucla) şi W (whorl – verticilul). Un alt element este triradiusul sau delta Galton, care reprezintă
locul de întâlnire a trei direcţii de creste papilare, respectiv locul de demarcaţie a trei regiuni. Există o
delta pozitivă, care se aseamănă cu un Y şi o delta negativă Δ. La nivelul palmei, în mod obişnuit
există 5 delte, 4 subdigitale, ccorespunzător degetelor II – V şi o deltă proximală, între tenar şi
hipotenar
Tot la nivelul palmei se individualizează trei linii de flexie numite linii de
divizare (Lineae distractiones) ale lui Langer 1.
(lat. distractio-onis = despărţire, divizare)
Aceste linii, folosite în cheromanţie, sunt:
- linia vieţii – este linia de opoziţie a policelui şi uneşte cu o curbă mijlocul extremităţii
superioare a palmei cu mijlocul spaţiului interdigital I-II. Este linia cea mai proximală
- linia capului – este linia mijlocie a palmei, care în partea laterală se uneşte cu linia vieţii.
Această linie se termină în apropierea mijlocului hipotenarului.
- linia inimii – este situată distal. Este o linie uşor curbată, cu convexitatea proximală, situată
sub degetele III-V.
În centrul palmei se formează o depresiune numită căuşul palmei sau poculum Diogenis.2.
Acest căuş simbolizează faptul că mâna împreună cu degetele semiflectate, imită o cupă. Podul
palmei defineşte întreaga palmă, de la articulaţia radiocarpiană şi până la pliurile digitopalmare.
(lat. poculum = cupă, pahar; căuş de la lat. cavus = scobit, boltit))
1
GALTON Francis (1822-1911) savant polimat englez
1
LANGER Carl (1819-1887) anatomist austriac
2
DIOGENIS din Sinope (Asia Mică) (412?-323? î.Hr) filozof grec - a trăit ca un ascet
91
carpian şi se împarte în nervi digitali palmari comuni, care se vor distribui la primele
7 laturi de degete, sub forma nervilor digitali palmari proprii.
- ramura palmară (R. palmaris) a nervului ulnar se desprinde în 1/3 inferioară a
antebraţului şi este destinată tegumentul hipotenarului. Nervul ulnar străbate canalul ulnar
şi se împarte în ramura profundă pentru majoritatea muşchilor palmei şi ramura
superficială, care se împarte în doi nervi digitali palmari comuni, care emit trei nervi
digitali palmari proprii, pentru ultimele 3 margini de deget.
Teritoriul de inervaţie al primului nerv digital dorsal, care provine din ramura superficială a
nervului radial poate să se extindă şi pe faţa palmară.
Planul de acoperire conţine o piele mai groasă şi lipsită de păr, care este în
cantitate strict suficientă. Subcutisul este slab reprezentat şi conţine glande cutanate
(Glandulae cutis), terminaţii nervoase şi ligamentele cutanate (Retinacula cutis).
Aceste ligamente, numeroase şi scurte, unesc suprafaţa profundă a dermului cu
fascia palmei.
- aponevroza palmară (Aponeurosis palmaris) este porţiunea întărită a
fasciei mâinii, care nu acoperă tenarul şi hipotenarul. Aparent este o continuare în
evantai, a tendonului muşchiului palmar lung. Are o formă triunghiulară, cu vârful
spre antebraţ şi care se împarte în fascicule pentru degetele II-V. Aceste fascicule
sunt unite între ele prin fascicule transversale situate proximal şi prin ligamentul
metacarpian transvers superficial situat distal. De la marginile aponevrozei palmare
pornesc două septuri fibroase nenominalizate:
- septul fibros medial uneşte marginea medială a aponevrozei palmare
cu metacarpianul V. Medial de acest sept se formează loja hipotenarului.
- septul fibros lateral uneşte marginea laterală a aponevrozei palmare
cu metacarpianul III. Lateral de acest sept se formează loja tenarului. Iar
între cele două septuri se formează loja centrală a palmei.
Conţinutul regiunii este reprezentat de trei loji principale: loja tenariană, loja
hipotenariană şi loja centrală a palmei.
Există anatomişti care descriu 5 compartimente la nivelul palmei: tenar, hipotener, central, adductor
şi interosos. Se descriu şi două spaţii, cel tenarian situat între compartimentul tenarului şi cel al
adductorului policelui şi spaţiul mediopalmar situat între compartimentul central şi cel al interosoşilor.
92
Loja tenarului sau loja laterală a palmei cuprinde muşchii tenarului, muşchiul
flexor lung al policelui, vase şi nervi.
Muşchii tenarului sunt următorii:
- muşchiul abductor scurt al policelui situat superficial
- muşchiul flexor scurt al policelui este situat sub muşchiul abductor scurt al
policelui. Are două capete de origine, printre care trece tendonul flexorului lung al
policelui.
- muşchiul opozant al policelui este situat sub capul superficial al flexorul scurt.
- muşchiul adductor al policelui este situat cel mai profund.
- artera radială pătrunde în loja tenariană venind dinspre posterior, din
regiunea carpiană posterioară şi formează arcada palmară profundă, împreună cu
ramura profundă a arterei ulnare.
- ramura palmară superficială a arterei radiale trece pe deasupra retinaculului
flexorilor, străbate muşchiul abductor scurt al policelui şi participă la formarea
arcadei palmare superficiale, împreună cu porţiunea terminală a arterei ulnare.
- primul nerv digital palmar comun din nervul median, care se va divide doi
nervi digitali palmari proprii şi ramurile musculare pentru muşchii abductor scurt,
flexor şi opozant ai policelui.
Canalele digitale sunt denumiri improprii ale porţiunilor digitale, ale tendoanelor
flexorilor profund şi superficial al degetelor, înconjurate de teci fibroase şi sinoviale
şi fixate la planul osteoarticular prin mai multe ligamente, care aparţin de teaca
fibroasă
Tecile fibroase ale degetelor mâinii (Vaginae fibrose digitorum manus) sunt
manşoane fibroase care învelesc tendoanele flexorilor superficial şi profund, respectiv
tendonul flexorului lung al policelui. Fibrele care alcătuiesc această teacă alcătuiesc
două structuri:
- partea inelară a tecii fibroase (Pars anularis vaginae fibrosae) sau
ligamentul inelar al degetelor este formată din fibre circulare care acoperă
tendoanele flexorilor degetelor, în dreptul articulaţiilor metacarpofalangiene şi
interfalangiene.
- partea incrucişată a tecii fibroase (Pars cruciformis vaginae fibrosae) sau
ligamentul incrucişat al degetelor este formată din fibre oblice care se încrucişează
în formă de X şi acoperă tendoanele flexorilor degetelor, în dreptul corpurilor falangelor
proximale şi mijlocii.
Tecile sinoviale ale degetelor mâinii (Vaginae synoviales digitorum manus)
sunt manşoane sinoviale care învelesc tendoanele flexorilor superficial şi profund,
respectiv tendonul flexorului lung al policelui. Aceste teci sinoviale învelesc complet
tendonul cu excepţia mezotendonului. Mezotendonul face legătura între periost şi
tendonul aflat în teaca sinovială. La acest nivel mezotendoanele sunt reprezentate
de legături tendinoase (Vincula tendinum) sau frâuri – frenulum – sinoviale.
Legăturile tendinoase sunt de două feluri:
- legătură lungă (Vinculum longum),
- legătură scurtă (Vinculum breve),
95
(lat. vinc(u)lum-i = legătură, lanţ)
Limite:
- superior – plica de flexie dorsală a mâinii pe antebraţ sau linia transversală
care trece prin extremitatea inferioară a radiusului.
- lateral – marginea laterală a mâinii şi a degetului mare.
- medial – marginea medială a mâini şi a degetului mic.
- inferior – extremitatea distală a degetelor.
1
DUPUYTREN Guillaume (1777-1835) chirurg şi patolog francez
96
- marginea liberă (Margo liber) situată distal, este marginea care creşte şi
trebuie tăiată.
- marginile laterale (Margo laterales) sunt acoperite de cuticulă sau eponichiu
(Eponychium). Eponichiul este un strat epidermic, îngust, modificat, în contact cu
unghia. Marginile laterale sunt cuprinse într-un pliu epidermic numit pliul lateral
(Vallum laterale).
(gr. epi = deasupra; onyx = unghie)
(lat. vallum = întăritură, palisadă)
- marginea ascunsă (Margo occultus) este situată proximal. Această margine
este cuprinsă în pliul proximal (Vallum proximale) şi este şi ea acoperită de eponichiu.
La nivelul acestei margini, se observă prin transparenţă, o formaţiune convexă, de
culoare albicioasă, numită lunula (Lunula).
Patul unghiei (Lectulus) reprezintă substratul epidermic, care este acoperit
de unghie. Epiderma modificată care formează patul unghiei se numeşte hiponichiu
(Hyponychium). Patul unghiei este ancorat de periostul falangei distale prin ligamentul
patului unghiei (Ligamentum lectuli).
(lat lectulus = pat, pătuţ)
97
Conţinutul regiunii este reprezentat de tendoanele extensorilor cuprinse în
teci sinoviale (au fost prezentate la regiunea carpiană posterioară) şi de reţeaua
arterială a dosului palmei.
- arcada carpiană dorsală sau reţeaua carpiană dorsală (Rete carpale
dorsalis) se formează la limita distală a regiunii carpiene posterioare din ramurile
carpiene dorsale ale arterelor radială şi ulnară. Ramura radială este principală. Din
această arcadă se desprind 4 arterele metacarpiene dorsale, care apoi se împart în
artere digitale dorsale pentru ultimele 7 margini de degete. Aceste artere nu ajung la
falanga distală a degetelor. Primele trei margini de degetete sunt vascularizate de
artera radială prin artera principală a policelui şi artera radială a indicelui.
98
membrului inferior sunt oase lungi, cu excepţia oaselor tarsiene. Aceste oase formează
partea pasivă a aparatului locomotor.
CENTURA PELVIANĂ
(Cingulum pelvicum/membri inferioris)
Centura pelviană sau centura membrului inferior este formată din osul sacru,
coccis, oasele coxale şi din articulaţiile centurii pelviene, articulaţia sacroiliacă şi
simfiza pelviană. Chiar dacă aparţin mai mult de coloana vertebrală, mai trebuie să
amintim că au legătură cu centura pelviană şi articulaţia lombosacrală şi articulaţia
sacrococcigiană.
Ilionul (Os ilium/Ilium) este partea superioară a coxalului. Este o parte lată,
formată dintr-un corp şi o aripă.
Corpul osului iliac (Corpus ossis ilii) este situat în partea central anterioară
a coxalului şi participă la formarea porţiunii superioare a acetabulului. Prezintă
şanţul supraacetabular (Sulcus supraacetabularis) pentru originea capului reflex
al muşchiului drept femural.
Aripa iliacă (Ala ossis ilii) este situată în partea superioară a coxalului.
Participă la delimitarea pelvisului mare. Prezintă două feţe, o fosă şi o creastă.
- faţa fesieră (Facies glutea) sau externă prezintă reliefuri osoase pentru
inserţia muşchilor fesieri:
- linia fesieră anterioară (Linea glutea anterior) este o muchie situată
anterosuperior, aproximativ la jumătatea feţei fesiere.
- linia fesieră inferioară (Linea glutea inferior) este o muchie situată
anteroinferior, în apropierea acetabulului.
99
- linia fesieră poterioară (Linea glutea poterior) este o muchie mai
scurtă şi mai ştearsă situată posteroinferior, între creasta iliacă şi incizura
ischiatică. (gr. gloutos = fese)
- faţa sacropelviană (Facies sacropelvica) este faţa posteromedială a ilionului.
Prezintă anterior o faţă auriculară (Facies auricularis) pentru articularea cu sacrul
şi posterior de aceasta o zonă extinsă, rugoasă, numită tuberozitatea iliacă
(Tuberositas iliaca) pentru inserţia unor ligamente.
(lat. auricula dim. de la auris-is = ureche)
- fosa iliacă (Fossa iliaca) este partea anteromedială, scobită, a aripii iliace.
Între fosa iliacă şi faţa sacropelvină se situează o muchie rotunjită, numită
linia arcuată (Linea arcuata), care se extinde şi pe corpul ilionului, unde este mai
proeminentă. Linia arcuată mărgineşte strâmtoarea superioară a bazinului.
- creasta iliacă (Crista iliaca) este marginea superioară, arcuită, a aripii
iliace. Această margine prezintă mai multe formaţiuni:
- buza externă (Labium externum) este marginea externă, proeminentă
a crestei iliace. La întâlnirea liniei fesiere anterioare cu creasta iliacă, pe
buza externă se află tuberculul iliac (Tuberculum iliacum).
- linia intermediară (Linea intermedia) este o creastă ştearsă, situată
între buza externă şi cea internă.
- buza internă (Labium internum) este marginea internă, proeminentă a
crestei iliace.
Aripa iliacă prezintă patru proeminenţe situate în cele patru unghiuri:
- spina iliacă anterosuperioară (Spina iliaca anterior superior) este o
proeminenţă situată în partea anterioară a crestei iliace.
- spina iliacă anteroinferioară (Spina iliaca anterior inferior) este o
proeminenţă situată în partea anterioară, la limita între aripa iliacă şi corpul ilionului.
- spina iliacă posterosuperioară (Spina iliaca posterior superior) este o
proeminenţă situată în partea posterioară a crestei iliace.
- spina iliacă posteroinferioară (Spina iliaca posterior inferior) este o
proeminenţă situată la limita aripei iliace cu incizura ischiadică.
Ischionul (Os ischii/Ischium) este format dintr-un corp şi o ramură.
Corpul ischionului (Corpus ossis ischii) este situat în partea central
posterioară a coxalului. Este partea cea mai voluminoasă a ischionului.
100
Ramura ischionului (Ramus ossis ischii) este situată cel mai jos la nivelul
coxalului. Se uneşte cu ramura inferioară a pubisului şi formează ramura ischio-
pubiană (Ramus ischiopubicus). Ramura ischiopubiană mărgineşte gaura
obturatorie (Foramen obturatum). La limita dintre corp şi ramură se află
următoarele formaţiuni:
- tuberozitatea ischiadică (Tuber ischiadicum) este o rugozitate ovalară
situată pe partea externă a bazei ramurii. Serveşte pentru inserţia ligamentului sacro-
tuberal.
- spina ischiadică (Spina ischiadica) este o proeminenţă posteromedială,
care serveşte inserţiei ligamentului sacrospinal.
- incizura ischiadică mică (Incisura ischiadica minor) este situată sub spina
ischiatică. (gr. ischion = şold)
Pubisul (Os pubis/Pubis) sau pubele este cel mai mic dintre oasele coxalului.
Este format dintr-un corp şi două ramuri.
(lat. pubis sing. de la pubes-eris = acoperit cu păr (puf) cu referire la părul pubian, tânăr)
Corpul pubisului (Corpus ossis pubis) este situat anteromedial. Acesta
prezintă o faţă simfizială (Facies symphysealis) prin care se articulează cu celălalt
corp pubian. Pe partea superioară a corpului se găsesc două proeminenţe:
- tuberculul pubian (Tuberculum pubicum) este situat lateral.
- creasta pubiană (Crista pubica) este situată medial.
Ramura superioară a pubisului (Ramus superior ossis pubis) se sudează
cu corpul ilionului la nivelul eminenţei iliopubice (Eminentia iliopubica). Marginea
superioară, ascuţită, a acestei ramuri se numeşte creasta pectineală (Pecten ossis
pubis). Creasta pectineală continuă linia arcuată a ilionului. Marginea postero-
inferioară a ramurii superioare se numeşte creasta obturatorie (Crista obturatoria).
Sub ramura superioară se află şanţul obturator (Sulcus obturatorius). Acest şanţ
este mărginit anterior şi posterior de doi tuberculi.
Tuberculul obturator anterior (Tuberculum obturatorium anterior) este constant şi aparţine
pubisului, iar tuberculul obturator posterior (Tuberculum obturatorium posterior) este inconstant şi
aparţine ischionului.
(lat. pecten-inis = pieptene)
Ramura inferioară a pubisului (Ramus inferior ossis pubis) este mai mică
decât cea superioară şi se sudează cu ramura ischionului.
101
Coxalul are şi formaţiuni la care participă două sau toate cele trei oase
componente:
Acetabulul (Acetabulum) este situat pe faţa externă a coxalului şi este format
de către toate cele trei oase. Corpul ischionului participă cu circa 60%, corpul ilionului
cu circa 25%, iar ramura superioară a pubisului cu circa 15%. Acetabulul este format
dintr-o depresiune numită fosa acetabulului (Fossa acetabuli)m înconjurată de o
margine de forma unei potcoave numită marginea acetabulului (Limbus/Margo
acetabuli). Porţiunea lipsă a marginii acetabulului se numeşte incizura acetabulului
(Incisura acetabuli) şi este situată inferior. Suprafaţa articulară de formă semilunară,
situată în fosa acetabulului se numeşte faţa semilunară (Facies lunata).
Acetabulul se mai numeşte şi cavitatea cotiloidă.
(lat acetabulum = cupă pentru oţet puţin adâncă)
Gaura obturatorie (Foramen obturatum) este mărginită de ramurile pubisului
corpul ilionului şi de ramura ischionului.
Incizura ischiadică mare (Incisura ischiadica major) este situată deasupra
spinei ischiadice şi este formată de corpul ischionului şi de aripa iliacă.
Scheletul membrului inferior liber este format din femur, rotulă, tibie, fibulă,
oasele tarsiene, oasele metatarsiene şi de falange.
Femurul (Femur/Os femoris) este un os lung, este cel mai lung os din
organism. Femurul prezintă un corp şi două extremităţi.
- extremitatea superioară este reprezentată în primul rând de capul femurului
(Caput femoris). Capul femurului are forma a două treimi de sferă şi prezintă o
depresiune centrală numită foseta capului femural (Fovea capitis femoris). Imediat
sub capul femural există o zonă de îngustare circulară numită colul femurului (Collum
femoris). La nivelul acestei extremităţi se găsesc şi cei doi trohanteri. Trohanterul
mare (Trochanter major) este situat laterosuperior. Pe faţa medială a trohanterului
mare se observă o depresiune numită fosa trohanterică (Fossa trochanterica).
Trohanterul mic (Trochanter minor) este situat medioinferior. Între cei doi trohanteri,
anterior se află linia intertrohanterică (Linea intertrochanterica), iar posterior, un relief
102
mult mai pronunţat, creasta intertrohanterică (Crista intertrochanterica). La nivelul
crestei intertrohanterice se evidenţiază tuberculul pătrat (Tuberculum quadratum),
locul de inserţie al muşchiului pătrat femural.
(lat. femur-oris = coapsă)
(gr. trochanter = alergător)
- corpul femurului (Corpus femoris) este cilindric şi pe 2/3 superioare ale
părţii posterioare prezintă linia aspră (Linea aspera). Linia aspră la rândul ei are
două formaţiuni şi anume buza laterală (Labium laterale) şi buza medială (Labium
mediale). Spre extremitatea superioară cele două buze se îndepărtează. Buza
medială se continuă cu creasta pectineală (Linea pectinea), iar buza laterală se
continuă cu tuberozitatea gluteală (Tuberositas glutea). Uneori tuberozitatea
gluteală (fesieră) este mai accentuată şi se numeşte trohanterul al treilea (Trochanter
tertius). Spre extremitatea inferioară cele două buze se îndepărtează şi mărginesc o
faţă triunghiulară netedă, numită faţa poplitee (Facies poplitea). Porţiunea terminală
a buzei mediale se numeşte linea supracondilară medială. (Linea supracondylaris
medialis), iar porţiunea terminală a buzei laterale se numeşte linia supracondilară
laterală (Linea supracondylaris lateralis). Cele două linii supracondilare, împreună
cu linia intercondilară participă la delimitarea feţei poplitee.
(lat. poples-itis = partea de dinapoi a încheieturii genunchiului)
- extremitatea inferioară este formată în primul rând din cei doi condili şi reliefurile
alăturate. Condilul medial (Condylus medialis) este mai voluminos şi mai lung decât
condilul lateral (Condylus lateralis). Epicondilul medial (Epicondylus medialis)
este o mică proeminenţă situată superior de condilul medial. Deasupra epicondilului
medial, aproximativ pe linia supracondilară, se află tuberculul adductorului
(Tuberculum adductorium). Epicondilul lateral (Epicondylus lateralis) este ceva
mai şters. Între epicondilul lateral şi faţa articulară a condilului lateral se află şanţul
popliteu (Sulcus popliteus) care serveşte la inserţia muşchiului popliteu. Între cei
doi condili, posterior, se află fosa intercondilară (Fossa intercondylaris) şi linia
intercondilară (Linea intercondylaris). Linia intercondilară separă fosa intercondilară
de faţa poplitee.
103
rugoasă şi convexă, iar faţa articulară (Facies articularis) este concavă şi situată
posterior. Faţa articulară prezintă două părţi, pentru articularea cu condilii femurali.
Partea laterală a feţei articulare este mai mare.
(lat. patella-ae = farfurie întinsă, taler)
1
GÉRDY Pierre Nicolas (1797-1856) anatomist şi chirurg francez.
104
- marginea anterioară (Margo anterior) prezintă la extremitatea ei
superioară, o rugozitate proeminentă, pentru inserţia muşchiului cvadriceps
femural, numită tuberozitatea tibiei (Tuberositas tibiae).
- marginea medială (Margo medialis),
- marginea interosoasă (Margo interosseus) este situată lateral.
- extremitatea inferioară este formată în primul rând de maleola medială, dar
şi de faţa articulară inferioară şi de incizura fibulară. Maleola medială (Malleolus
medialis) este mai mică, mai scurtă şi mai anterioară decât cea laterală. Pe faţa
inferointernă prezintă o faţă articulară numită faţa articulară a maleolei mediale
(Facies articularis malleoli medialis), iar pe faţa posterioară prezintă şanţul maleolar
(Sulcus malleolaris), prin care trece tendonul muşchiului tibial posterior. Faţa articulară
a maleolei mediale se continuă cu faţa articulară inferioară (Facies articularis
inferior) Aceasta este o suprafaţă uşor scobită care se articulează cu talusul. Incizura
fibulară (Incisura fibularis) este o scobitură, situată lateral, pe extremitatea inferioară,
fiind separată de maleola medială prin faţa articulară inferioară.
(lat.tibia-ae = fluierul piciorului; lat. malleolus este dim. malleus = ciocan)
Fibula (Fibula) sau peroneul este un os lung, mai subţire decât tibia,
împreună cu care formează scheletul gambei. Este formată dintr-un cap, un gât, un
corp şi din maleola laterală.
Capul fibulei (Caput fibulae) este extremitatea superioară a acestui os.
Capul are o formă ovalară şi prezintă spre lateral un vârf (Apex capitis fibulae).
Spre medial prezintă o faţă articulară (Facies articularis capitis fibulae) pentru
articularea cu condilul lateral al tibiei.
Gâtul fibulei (Collum fibulae) este o porţiune îngustată, care face legătura
dintre cap şi corp.
Corpul fibulei (Corpus fibulae) prezintă trei feţe şi trei margini:
- faţa medială (Facies medialis),
- faţa laterală (Facies lateralis),
- faţa posterioară (Facies posterior) care prezintă creasta medială (Crista
medialis). Creasta medială separă inserţiile musculare ale tibialului posterior, de
cele ale flexorului lung al halucelui.
- marginea anterioară (Margo anterior),
- marginea posterioară (Margo posterior),
105
- marginea interosoasă (Margo interosseus).
Maleola laterală (Malleolus lateralis) este mai mare, mai posterioară şi mai
lungă decât cea medială. Pe faţa inferointernă prezintă o faţă articulară numită faţa
articulară a maleolei laterale (Facies articularis malleoli lateralis), iar pe faţa
posterioară prezintă şanţul maleolar (Sulcus malleolaris), prin care trece tendonul
muşchiului peronier lung. Lateral de faţa articulară, între aceasta şi maleola laterală
se află fosa maleolei laterale (Fossa malleoli lateralis).
(lat fibula-ae = agrafă, gr perone = fibulă))
OASELE PICIORULUI
(Ossa pedis)
Talusul (Talus) sau astragalul este situat superior în tarsul posterior. Este
singurul os tarsian care se articulează cu oasele gambei. Prezintă un cap, un gât şi
un corp.
(lat. talus-i = gleznă)
Astragalul este un termen folosit mai ales de clinicieni (ortopezi) dar este de evitat în
anatomie, pentru că este imprecis. Defineşte mai ales talusul, dar şi calcaneul, ba chiar oricare
dintre oasele tarsiene. În plus forma latinizată astragalus este folosită în primul rând pentru a denumi
o plantă medicinală foarte cunoscută. (gr astragalos = oscior)
Capul talusului (Caput tali) are o formă ovoidală, convexă şi prezintă pe
suprafaţa lui mai multe feţe articulare:
- faţa articulară naviculară (Facies articularis navicularis) este situată anterior
şi ocupă cea mai mare parte a capului talusului.
- - faţa articulară pentru ligamentul calcaneonavicular plantar (Facies articularis ligamenti
calcaneonavicularis plantaris) este situată inferior, medial de faţa calcaneană anterioară
106
- faţa articulară a părţii calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat (Facies articularis
partis calcaneonavicularis ligamenti bifurcati) este situată anterosuperior.
Feţele articulare pentru ligamentele calcaneonaviculare sunt mai greu vizibile.
- faţa articulară calcaneană anterioară (Facies articularis calcanea anterior)
este situată inferior.
Gâtul talusului (Collum tali) este o porţiune îngustată situată între cap şi corp.
Prezintă pe faţa inferioară faţa articulară calcaneană mijlocie (Facies articularis
calcanea media). Posterior de această faţă articulară, spre corpul talusului se află
şanţul talusului (Sulcus tali).
Corpul talusului (Corpus tali) prezintă următoarele formaţiuni:
- trohlea talusului (Trochlea tali) este condilul superior al talusului, în formă
de scripete. Prezintă o faţă superioară (Facies superior) pentru articularea cu faţa
articulară inferioară a tibiei.
- faţa maleolară medială (Facies malleolaris medialis) se află pe partea
medială a corpului talusului şi serveşte la articulare cu maleola tibiei.
- faţa maleolară laterală (Facies malleolaris lateralis) se află pe partea laterală
a corpului talusului şi serveşte la articulare cu maleola fibulei. În partea inferioară,
această faţă se continuă şi pe apofiza laterală a talusului (Processus lateralis tali).
- apofiza posterioară a talusului (Processus posterior tali) este formată din
doi tuberculi, separaţi de un şanţ. Tuberculul lateral (Tuberculum laterale) este mai
proeminent decât tuberculul medial (Tuberculum mediale) şi între ei se află şanţul
tendonului muşchiului flexor lung al halucelui (Sulcus tendinis musculi flexoris
hallucis longi).
Osul trigonal (O trigonum) este un os inconstant şi este format de tuberculul lateral al
apofizei posterioare a talusului
- faţa articulară calcaneană posterioară (Facies articularis calcanea posterior)
este concavă şi ocupă aproape întreaga faţă inferioară a corpului talusului.
107
cea care formează călcâiul. Apofiza laterală a tuberozităţii calcaneului (Processus
lateralis tuber calcanei) este de mici dimensiuni.
- susţinătorul talusului (Sustentaculum tali) este o apofiză medială a
calcaneului, cu rol de susţinere a talusului. Pe faţa inferioară a acestuia se află un
şanţ anteroposterior numit şanţul tendonului muşchiului flexor lung al halucelui
(Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi). Acesta este în continuarea şanţului
omonim de pe talus.
(lat. sustentacum-i = sprijin)
- şanţul calcanean (Sulcus calcanei) este un şant transversal, situat pe faţa
superioară, corespunzător şanţului talusului. Prin suprapunere cele două şanţuri
determină formarea sinusului tarsian (Sinus tarsi).
- feţele articulare talare, în număr de trei, se află tot pe faţa superioară a
calcaneului. Ele corespund feţelor articulare calcaneare de pe talus. Faţa
articulară talară anterioară (Facies articularis talaris anterior) este cea mai mică,
în timp ce faţa articulară talară mijlocie (Facies articularis talaris media) este de
dimensiuni intermediare. Cea de a treia faţă articulară, faţa articulară talară
posterioară (Facies articularis talaris posterior) este cea mai mare şi este separată
de cea mijlocie prin şanţul calcanean.
- trohlea fibulară (Trochlea fibularis/peronealis) este o mică proeminenţă
asemănătoare unui scripete, situată pe faţa laterală a calcaneului, care separă
tendoanele muşchilor peronieri scurt şi lung. Sub trohlee se află şanţul tendonului
muşchiului fibular lung (Sulcus tendinis musculi fibularis/peronei longi).
- faţa articulară cuboidală (Facies articularis cuboidea) este situată pe faţa
anterioară a calcaneului.
- tuberculul calcaneului (Tuberculum calcanei) este o mică proeminenţă, uneori dublă,
situată pe faţa inferioară, pe care se prinde ligamentul plantar lung.
(lat. calcaneum = călcâi)
Navicularul (Os naviculare) face parte din tarsul anterior şi este situat
anterior de capul talusului. Prezintă o faţă articulară posterioară, scobită, pentru
talus şi o faţă anterioară, uşor convexă, pentru articularea cu oasele cuneiforme.
Inferomedial se găseşte tuberculul navicularului (Tuberculum ossis navicularis).
(lat navicula-ae = corabie uşoară)
108
Navicularul se mai numeşte scafoid, la fel cum scafoidul se mai numeşte navicular. Pentru a
nu se confunda se preferă (este chiar obligatoriu) să se folosească termenul de scafoid pentru mână
şi navicular pentru picior.
109
prim (Tuberositas ossis metatarsi primi I), iar lateral de baza metatarsianului cinci
se găseşte tuberozitatea metatarsului cinci (Tuberositas ossis metatarsi quinti V).
- corpul metatarsianului (Corpus ossis metatarsi) este triunghiular.
- capul metatarsianului (Caput ossis metatarsi) are o formă ovalară, turtită
lateral şi se articulează cu baza falangei proximale.
110
sunt reprezentate de membrana interosoasă şi de ligamente. La fel ca şi în cazul
oaselor, joncţiunile membrului inferior se împart în joncţiunile centurii pelviene şi
cele ale membrului inferior liber.
111
Articulaţia sacroiliacă (Articulatio sacroiliaca) se realizează între feţele
auriculare (Facies auricularis) ale coxalului şi sacrului. Acestea sunt rugoase şi
uşor neregulate, fapt care contribuie la solidarizarea articulaţiei şi la stabilitatea
pelvisului. Suprafeţele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin, între care se
află o lamă fibrocartilaginoasã intraarticularã. Capsula articulară este strânsă, se
inseră pe marginea suprafeţelor articulare şi este întărită de o serie de ligamente:
- ligamentul sacroiliac anterior (Lig. sacroiliacum anterius) este format din
fibre conjunctive groase, ce întăresc anterior capsula articulară.
- ligamentul sacroiliac posterior (Lig. sacroiliacum posterius) întins între
rugozităţile sacrului şi ilionului este alcătuit din fibre scurte, orizontale, aşezate
superficial şi fascicule lungi, oblice sau verticale, situate profund.
- ligamentul sacroiliac interosos (Lig. sacroiliacum interosseum) este un
ligament puternic, scurt, dispus sub ligamentul sacroiliac posterior, între tuberozitatea
iliacă şi sacrală.
Articulaţia mai prezintă şi două ligamente extracapsulare:
- ligamentul sacrospinal (Lig. sacrospinale) este un ligament care uneşte
partea anteromijlocie a marginii laterale a sacrului, cu spina ischiadică. Acest ligament
are o direcţie oblică, dinspre posteromedial spre anterolateral. Contribuie la delimitarea
orificiului ischiadic mare (Foramen ischiadicum majus), împreună cu ischionul.
- ligamentul sacrotuberal (Lig. sacrotuberale) este un ligament puternic, care
porneşte de pe părţile laterale ale sacrului, pe cale le uneşte cu tuberozitatea ischionului.
Este situat posterior de ligamentul sacrospinal şi are o direcţie dinspre superomedial
spre inferolateral. Participă împreună cu ligamentul sacrospinal şi ischionul la
delimitarea orificiului ischiadic mic (Foramen ischiadicum minus).
Acest ligament dă o prelungire anterioară, pe marginea internă a ramurilor
ischiopubiene numită proces falciform (Processus falciformis), care se continuă cu
ligamentul pubian inferior (arcuat).
112
Articulaţia sacrococcigiană (Articulatio sacrococcygea) se realizează între coarnele
sacrului, aflate pe vârful acestuia şi coarnele coccisului, aflate pe partea superioară a acestuia.
Capsula articulară este strânsă, se inseră pe marginea suprafeţelor articulare şi este întărită de o
serie de ligamente:
1
HUMPHRY George M (1820-1896) chirurg englez.
2
WRISBERG Heinrich A. (1739-1808) anatomist şi ginecolog german.
115
- ligamentul colateral tibial (Lig. collaterale tibiale) uneşte condilii
mediali ai femurului şi tibiei.
- ligamentul colateral fibular (Lig. collaterale tibiale) uneşte condilul
lateral al femurului cu capul fibulei. Este singura legătură a fibulei cu articulaţia
genunchiului.
1
- ligamentul popliteu oblic (Lig. popliteum obliquum) al lui Winslow
şi Bourgery 2 este situat posterior şi uneşte condilul medial al tibiei cu condilul
lateral al femurului. Acest ligament este un tendon reflectat al muşchiului
semimembranos.
- ligamentul popliteu arcuat (Lig. popliteum arcuatum) porneşte de
la condilul lateral al femurului, arcuieşte peste tendonul muşchiului popliteu şi
se pierde în capsula articulară.
Capsula articulară mai cuprinde membrana sinovială, care delimitează cavitatea
articulară şi corpul adipos infrapatelar.
- plica sinovială infrarotuliană (Plica synovialis infrapatellaris) este o plică
verticală a membranei sinoviale, care se întinde de la vârful rotulei la platoul tibial.
Această plică face o separare între articulaţia condililor mediali şi cea a condililor
laterali. De la această plică spre medial, respectiv lateral, pornesc plicile alare
(Plicae alares). Plicile alare sunt expansiuni adipoase ale membranei sinoviale.
(lat. ala-ae = aripă)
- corpul adipos infrarotulian (Corpus adiposum infrapatellare) este un ţesut
grăsos, incapsulat, aflat între capsula fibroasă şi plicile alare ale membranei sinoviale.
ARTICULAŢIILE PICIORULUI
(Articulationes pedis)
1
WINSLOW Jakob Benignus (1669-1760) anatomist danez.
2
BOURGERY Marc Jean (1797-1849) anatomist şi chirurg francez.
116
Acestea cuprind articulaţia talocrurală, articulaţia subtalară, articulaţia trans-
versă a tarsului, articulaţia cuneonaviculară şi articulaţiile intercuneiforme, tarso-
metacarpiene, intermetatarsiene, metatarsofalangiene şi interfalangiene.
117
Articulaţia subtalară (Articulationes subtalaris/talocalcanea) se realizează
între feţele articulare posterioare ale talusului şi calcaneului. Este o articulaţie plană,
cu o capsulă articulară relativ strânsă şi care este întărită de mai multe ligamente
talocalcaneene:
- ligamentul talocalcanean medial (Lig. talocalcaneum mediale) uneşte
tuberculul medial al apofizei posterioare a talusului, cu susţinătorul talusului de pe
calcaneu.
- ligamentul talocalcanean posterior (Lig. talocalcaneum posterius) este
un ligament puternic, situat posterolateral de ligamentul talocalcanean interosos.
- ligamentul talocalcanean lateral (Lig. talocalcaneum laterale) este situat
între apofiza laterală a talusului şi faţa laterală a calcaneului.
- ligamentul talocalcanean interosos (Lig. talocalcaneum interosseum) face
parte dintre ligamentele interosoase ale tarsului. Este un ligament voluminos, care
ocupă cea mai mare parte a sinusului tarsului.
1
CHOPART François (1743-1795) anatomist şi chirurg francez.
118
Articulaţia calcaneocuboidală (Articulatio calcaneocuboidea) este o articulaţie
de tip selar, între faţa posterioară a cuboidului şi faţa anterioară a calcaneului.
Aceasta este întărită de următoarele ligamente:
- ligamentul calcaneocuboidian (Lig. calcaneocuboideum) este un ligament
dorsal, care face parte din ligamentul bifurcat.
- ligamentul calcaneocuboidian dorsal (Lig. calcaneocuboideum dorsale)
este un fascicul desprins din ligamentul cuneonavicular dorsal.
- ligamentul calcaneocuboidian plantar (Lig. calcaneocuboideum plantare)
este un ligament puternic, situat între apofiza medială a tuberozităţii calcaneului şi
tuberozitatea cuboidului.
- ligamentul plantar lung (Lig. plantare longum) este unul din cele mai
puternice ligamente. Este situat superficial de ligamentul calcaneocuboidian plantar,
pe care îl dublează. El este mai lung anterior, unde se inseră pe părţile anterioare
ale cuboidului şi a metatarsienelor IV şi V. Participă şi el la susţinerea bolţii plantare.
119
- ligamentul cuneocuboid dorsal (Lig. cuneocuboideum dorsale) uneşte
cuneiformul lateral cu cuboidul, pe partea dorsală.
- ligamentele intercuneiforme plantare (Ligg. intercuneiformia plantaria),
- ligamentul cuneocuboid plantar (Lig. cuneocuboideum plantare) uneşte
cuneiformul lateral cu cuboidul pe partea plantară.
1
LISFRANC Jaques De Saint Martin (1790-1847) chirurg francez.
120
- ligamentele colaterale (Ligg. collateralia),
- ligamentele plantare (Ligg. plantaria),
- ligamentul transvers metatarsian profund (Lig. metatarsale transversum
profundum) uneşte pe faţa plantară, capul metatarsienelor II-V.
Muşchii coxali sunt aşezaţi în jurul articulaţiei şoldului. Cei mai mulţi dintre
ei sunt situaţi posteroextern, dar există şi muşchi anterointerni. Muşchii anterointerni
sunt numiţi şi coxali interni şi sunt reprezentaţi de muşchiul iliopsoas. Muşchii postero-
externi sau coxali externi sunt reprezentaţi de muşchii fesieri (mare, mijlociu şi mic),
muşchiul tensor al fasciei late, muşchiul piriform, muşchiul obturator intern, muşchii
gemeni (superior şi inferior) şi muşchiul pătrat femural.
121
Muşchiul iliopsoas (M. iliopsoas) al lui Hyrtl 1 este un muşchi situat anterior
de articulaţia şoldului şi este format din:
- muşchiul iliac (M. iliacus) este situat lateral, fiind un muşchi lat, destul de
gros, de formă triunghiulară, cu originea pe fosa iliacă şi inserţia printr-un tendon
comun cu muşchiul psoas mare, pe trohanterul mic al femurului, dar şi pe capsula
articulaţiei şoldului. Este acoperit de partea iliacă (Pars iliaca) a fasciei iliace
(Fascia iliaca/iliopsoas). Între tendonul de inserţie şi trohanterul mic se înterpune
bursa iliacă subtendinoasă (Bursa subtendinea iliaca). Este inervat de nervul
femural şi are ca şi acţiune flexia coapsei pe bazin şi o uşoară rotaţie internă.
Muşchiul iliac mic sau iliocapsular este un fascicul distinct de fibre aparţinând muşchiului iliac,
care pornesc de pe spina iliacă anterosuperioară şi se inseră pe capsula articulară a şoldului.
- muşchiul psoas mare (M. psoas major) este situat medial, fiind un muşchi
fuziform, cu originea pe corpurile vertebrelor Th 12-L4, pe discurile intervertebrale
corespunzătoare şi pe apofizele transversale ale vertebrelor lombare. Inserţia,
inervaţia şi acţiunea sunt comune cu ale muşchiului iliac. Este acoperit de partea
psoică (Pars psoatica) a fasciei iliace (Fascia iliaca/iliopsoas).
- muşchiul psoas mic (M. psoas minor) este un muşchi inconstant, filiform,
situat anterior de psoasul mare. Are originea pe corpurile vertebrelor Th 12-L1 şi pe
discul intervertebral corespunzător şi inserţia pe eminenţa iliopubică.
Muşchiul fesier mare (M. gluteus maximus) este un muşchi lat, triunghiular,
superficial, care dă formă feselor. Muşchiul trece peste trohanterul mare. Între
muşchi şi trohanterul mare se află bursa trohanterică a muşchiului fesier mare
(Bursa trochanterica musculi glutei maximi).
Originea este situată pe coxal, medial de linia fesieră posterioară, pe fascia
toracodorsală, pe faţa posterioară a sacrului şi pe ligamentul sacrotuberal.
1
Inserţia majorităţii fibrelor (cca ¾) se face pe tractul iliotibial al lui Maissiat
şi prin intermediul acestuia, pe condilul lateral al tibiei. Între aceste fibre şi linia aspră
se interpun două sau trei burse intermusculare gluteale (Bursae intermusculares
musculorum gluteorum). Tot între muşchiul fesier mare şi tuberozitatea ischiadică
se interpune bursa ischiadică a muşchiului fesier mare (Bursa ischiadica
musculi glutei maximi). Fibrele profunde (cca ¼) se inseră pe tuberozitatea gluteală
a femurului.
1
HYRTL Joseph (1811-1894) anatomist austriac.
1
MAISSIAT Jacques Henri. (1805-1878) anatomist francez.
122
Inervaţia este dată de nervul fesier inferior.
Acţiunea este de extensie a coapsei şi uşoară rotaţie externă. Muşchiul
fesier mare face parte din lanţul triplei extensii, care asigură poziţia de ortostatism.
Aponevroza fesieră (Aponeurosis glutea) este o formaţiune fascială situată
anterosuperior de muşchiul fesier mare. Ea porneşte de pe creasta iliacă şi marginea
superolaterală a fesierului mare şi acoperă muşchiul fesier mijlociu. Serveşte pentru
originea fibrelor superficiale ale muşchiului fesier mijlociu.
Muşchiul fesier mijlociu (M. gluteus medius) este un muşchi lat, triunghiular,
ceva mai mic şi situat parţial sub fesierul mare. Şi acest muşchi trece peste
trohanterul mare. Între trohanterul mare şi muşchi se interpune bursa trohanterică
a muşchiului fesier mijlociu (Bursa trochanterica musculi glutei medii).
Originea este situată pe aripa iliacă, între linia fesieră posterioară şi cea
anterioară, dar şi pe aponevroza fesieră.
Inserţia este pe partea laterală a trohanterului mare al femurului.
Inervaţia este dată de nervul fesier superior.
Acţiunea este de abducţie a coapsei. Fibrele anterioare au şi o acţiune de
rotaţie internă, iar fibrele posterioare de rotaţie externă. Rotaţia internă este mai
puternică decât cea externă.
Muşchiul fesier mic (M. gluteus minimus) este cel mai profund şi mai mic
dintre muşchii fesieri. Este un muşchi lat, de formă triunghiulară, complet acoperit
de fesierul mijlociu. Şi acest muşchi trece peste trohanterul mare, între trohanterul
mare şi muşchi se interpune bursa trohanterică a muşchiului fesier mic (Bursa
trochanterica musculi glutei minimi).
Originea este situată pe aripa iliacă, între linia fesieră anterioară şi cea
inferioară.
Inserţia este pe partea anterioară a trohanterului mare.
Inervaţia este dată de nervul fesier inferior.
Acţiunea este de abducţie şi rotaţie internă a coapsei.
Muşchiul tensor al fasciei late (M. tensor fasciae latae) este un muşchi
superficial, care are originea pe spina iliacă anterosuperioară şi inserţia pe tractul
1
iliotibial al lui Maissiat şi pe fascia lată. Inervaţia este asigurată de nervul fesier
1
MAISSIAT Jacques Henri. (1805-1878) anatomist francez.
123
superior. Acţiunea este de punere în tensiune a fasciei coapsei (lata). Acest muşchi
are şi o uşoară acţiune de flexie, abducţie şi rotaţie internă a coapsei.
124
Inserţia este comună cu a muşchiului obturator intern.
Inervaţia este dată de nervul muşchiului obturator intern din plexul sacral L5 -S2.
Acţiunea este de rotaţie externă.
Muşchiul croitor (M. sartorius) este un muşchi lung (cel mai lung din corp),
uşor aplatizat, care străbate oblic coapsa dinspre superoextern spre inferointern.
Este un muşchi flexor, aflat în compartimentul extensorilor gambei.
(lat. sartus participiu perfect pasiv al verb. sarcio = reparat, cârpit)
Originea este pe spina iliacă anterosuperioară
125
Inserţia este pe condilul medial al tibiei, printr-o formaţiune tendinoasă numită
laba de gâscă (Pes anserinus). Între tendonul de inserţie al muşchiului croitor şi
muşchii semitendinos şi gacilis se interpune bursa subtendinoasă a muşchiului
croitor (Bursa subtendinea musculi sartorii), iar între ligamentul colateral tibial şi
tendoanele de inserţie ale muşchilor croitor, semitendinos şi gracilis se interpune
bursa anserină (Bursa anserina).
(lat. anser-eris = gâscă, gâscan)
Inervaţia este dată de nervul femural.
Acţiunea este de flexie şi uşoară rotaţie externă a coapsei şi de flexie a
gambei pe coapsă.
Muşchiul cvadriceps femural (M. quadriceps femoris) este cel mai voluminos
muşchi, care ocupă întreg compartimentul anterior al coapsei. Are patru (cinci)
capete de origine:
- muşchiul drept femural (M. rectus femoris) este singurul care trece peste
articulaţia şoldului. Are o poziţie superficială, în axul coapsei şi are la rândul lui,
două capete de origine:
1
DUPRÉ anatomist şi chirurg francez din sec XVII.
127
Inervaţia este dată de nervul femural şi uneori de nervul obturator.
Acţiunea este de adducţie şi uşoară flexie a coapsei.
Muşchiul adductor scurt (M. adductor brevis) este situat mai profund decât
adductorul lung.
Originea este pe ramura inferioară a pubisului, în apropierea originii
adductorului lung, dar mai profund decât acesta din urmă.
Inserţia este pe 1/3 superioară a buzei mediale a liniei aspre a femurului.
Inervaţia este dată de ramura anterioară a nervului obturator.
Acţiunea este de adducţie a coapsei.
Muşchiul adductor mare (M. adductor magnus) este cel mai mare, mai medial
şi mai profund dintre adductori. Fibrele acestui muşchi se răsfiră în evantai şi se inseră
pe o distanţă foarte mare.
Originea este pe ramura ischiopubiană.
Inserţia este pe 2/3 superioare ale buzei mediale a liniei aspre a femurului,
lateral de inserţia adductorilor scurt şi lung, dar şi pe tuberculul adductor de pe
extremitatea inferioară a femurului. Între inserţia pe linia aspră şi tendonul lung şi
supţire care se inseră pe tuberculul adductor se află deschiderea adductoare
(Hiatus adductorius). Inervaţia este dată de ramura posterioară a nervului obturator.
Acţiunea este de adducţie a coapsei.
(lat. hiatus-i = deschidere)
128
Acţiunea este de rotaţie externă a coapsei.
Muşchiul gracil (M. gracilis) este un muşchi superficial, subţire, aflat pe faţa
medială a coapsei.
Originea este pe ramura inferioară a pubisului.
Inserţia este pe condilul medial al tibiei, între inserţia croitorului şi inserţia
semitendinosului. Cele trei tendoane de inserţie formează laba de gâscă (Pes
anserinus). Inervaţia este dată de ramura anterioară a nervului obturator.
Acţiunea este de adducţie a coapsei.
(lat. gracilis = subţire, svelt, delicat)
129
Originea este comună cu a capului lung al bicepsului femural şi este pe
tuberozitatea ischiadică. Inserţia este pe condilul medial al tibiei, posteroinferior de
gracilis, prin laba de gâscă (Pes anserinus). Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de flexie a gambei pe coapsă şi de rotaţe internă terminală (la
sfârşitul flexiei) a gambei. Muşchiul face şi o extensie a coapsei în articulaţia şoldului.
Muşchiul tibial anterior (M. tibialis anterior) este un muşchi fuziform, situat
cel mai medial în compartimentul anterior al gambei. Tendonul de inserţie este situat
sub retinaculele extensorilor.
Originea este pe condilul lateral şi pe 2/3 superioare ale feţei laterale a tibiei şi
pe membrana interosoasă adiacentă.
1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
130
Inserţia este pe cuneiformul medial şi pe baza primului metatarsian. Între
cuneiformul medial şi tendonul de inserţie se interpune bursa subtendinoasă a
muşchiului tibial anterior (Bursa subtendinea musculi tibialis anterior).
Inervaţia este dată de nervul fibular profund.
Acţiunea este de extensie (flexie dorsală) a piciorului. Muşchiul acţionează
ca supinator al piciorului şi participă la susţinerea arcului transversal al bolţii
plantare, împreună cu tendonul muşchiului peronier lung.
Muşchiul triceps sural (M. triceps surae) este un muşchi voluminos, superficial,
care dă formă regiunii posterioare a gambei (sura). Este format din muşchiul gastro-
cnemian şi muşchiul solear.
Muşchiul gastrocnemian (M. gastrocnemius) este situat superficial şi are
două capete de origine:
- capul lateral (Caput laterale) are originea pe epicondilul lateral al femurului.
Între el şi articulaţia genunchiului se interpune bursa subtendinoasă a muşchiului
gastrocnemian lateral (Bursa subtendinea musculi gastrocnemii lateralis).
132
- capul medial (Caput mediale) are originea pe epicondilul medial al
femurului. Între el şi articulaţia genunchiului se interpune bursa subtendinoasă a
muşchiului gastrocnemian medial (Bursa subtendinea musculi gastrocnemii
medialis) a lui Brodie 1.
(gr. gaster = abdomen, kneme = picior)
Muşchiul solear (M. soleus) este situat mai profund şi are originea pe capul
fibulei, pe arcul tendinos al muşchiului solear, arcuit între capul fibulei şi tibie şi pe
linia muşchiului solear de pe faţa posterioară a tibiei.
(lat. solea-ae = sandală)
Inserţia muşchiului triceps sural se face pe tuberozitatea calcaneului printr-un
tendon comun al gastrocnemianului şi al solearului numit tendonul călcâiului
(Tendo calcaneus) al lui Achilles. Între tendonul lui Achilles şi calcaneu se interpune
bursa tendonului calcanean (Bursa tendinis calcanei). Cele două capete ale
gastrocnemianului se continuă cu câte o porţiune aponevrotică, care în ½ inferioară
a gambei sunt unite pe linia mediană. Porţiunea aponevrotică a gastrocnemianului
este situată superficial de porţiunea aponevrotică a solearului şi împreună formează
tendonul lui Achilles. Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de flexie (plantară) a piciorului.
Muşchiul plantar (M. plantaris) este un muşchi rudimentar, cu un tendon
foarte lung şi subţire, ataşat părţii mediale a tendonului lui Achilles.
Originea este pe epicondilul lateral al femurului. Corpul muscular este situat
în fosa poplitee.
Inserţia se face pe tuberozitatea calcaneului împreună cu tendonul lui Achilles.
Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este comună cu a tricepsului sural.
Denumirea de soleală a părţii profunde este puţin inproprie. Partea superficială mai este numită
şi tricipitală, adică conţine şi muşchiul solear. Partea profundă este situată sub muşchiul solear, dar nu-l
conţine şi pe acesta.
1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
133
Muşchiul popliteu (M. popliteus) este un muşchi profund, cu o direcţie oblică,
dinspre laterosuperior spre medioinferior, corespunzător fosei poplitee.
Originea este printr-un tendon subţire pe epicondilul lateral al femurului. Acest
tendon trece uneori pe sub ligamentul popliteu arcuat. Între condilul lateral al femurului
şi muşchiul popliteu se găseşte o extensie a cavităţii articulare a genunchiului numită
bursa sau recesul subpopliteu (Recessus subpopliteus).
Inserţia se face pe faţa posterioară a tibiei, deasupre liniei muşchiului solear.
Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de uşoară flexie şi rotaţie internă a gambei .
Muşchiul flexor lung al degetelor (M. flexor digitorum longus) este un muşchi
profund şi medial al gambei.
Originea este pe faţa posterioară a tibiei, sub linia muşchiului solear.
Originea este mai extinsă în 1/3 mijlocie a tibiei şi liniară în 1/3 inferioară. În porţiunea
inferioară originea lasă loc de pasaj pentru muşchiul tibial posterior.
Inserţia se face prin patru tendoane care perforează muşchiul flexor scurt al
degetelor şi se inseră pe baza falangelor distale II-V.
Inervaţia este dată de nervul tibial.
Acţiunea este de flexie (plantară) a degetelor piciorului.
Muşchiul flexor lung al halucelui (M. flexor hallucis longus) este un muşchi
profund şi lateral al gambei. Originea este pe 2/3 inferioare ale faţei posterioare a
fibulei, lateral de creasta medială. Inserţia se face pe baza falangei distale I. Inervaţia
este dată de nervul tibial. Acţiunea este de flexie (plantară) a halucelui.
134
Muşchii piciorului sunt muşchi scurţi, care se clasifică în muşchii dosului
piciorului şi muşchii plantari.
Muşchii halucelui:
135
Muşchiul flexor scurt al halucelui (M. flexor hallucis brevis) este situat sub
muşchiul abductor al halucelui, în stratul III muscular. Are două capete de origine,
printre care trece tendonul flexorului lung al halucelui.
- capul medial (Caput mediale) are originea pe faţa inferioară a cuneiformului
lateral.
- capul lateral (Caput laterale) are originea pe faţa inferioară a cuboidului.
Inserţia este pe baza falangei proximale a halucelui.
Inervaţia – capul medial – nervul plantar medial.
– capul lateral – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de flexie (plantară) a halucelui.
136
Muşchiul flexor scurt al degetului mic (M. flexor digiti minimi brevis) este
situat sub muşchiul abductor al degetului mic, în stratl III muscular.
Originea este pe faţa plantară a bazei metatarsianului V şi pe teaca fibroasă a
muşchiului fibular lung.
Inserţia este pe faţa inferioară a bazei falangei proximale a degetului mic.
Inervaţia – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de flexie a degetului mic.
Muşchiul opozant al degetului mic (M. opponens digiti minimi) este un fascicul inconstant
al muşchiului flexor scurt al degetului mic. Este ceva mai scurt şi mai lateral de flexorul scurt.
Denumirea acestui muşchi este improprie, dar s-a făcut prin similitudine cu muşchii hipotenarului.
Originea este pe 1/3 proximală a metatarsianului V..
Inserţia este pe partea laterală a bazei falangei proximale a degetului V.
Inervaţia – nervul plantar lateral
Acţiunea este de flexie şi uşoară abducţie a degetului mic.
Muşchiul flexor scurt al degetelor (M. flexor digitorum brevis) este situat
superficial, în stratul I, sub aponevroza plantară, în loja centrală a plantei.
Originea este pe faţa plantară a apofizei mediale a tuberozităţii calcaneului.
Inserţia se face prin patru tendoane, pe faţa inferioară a falangei mijlocii a
degetelor II-V. Printre capetele bifurcate de inserţie trec tendoanele muşchiului flexor
lung al degetelor.
Inervaţia – nervul plantar medial.
Acţiunea este de flexie (plantară) a degetelor II-V.
137
Muşchiul pătrat al plantei sau flexorul accesor (M. quadratus plantae/
flexor accesorius) este situat sub flexorul scurt al degetelor (stratul II). Este format
din două fascicule dreptunghiulare.
Originea se face prin două capete (medial şi lateral), nenominalizate însă, pe
marginea medială, respectiv pe marginea laterală a feţei inferioare a calcaneului.
Inserţia se face pe partea laterală a tendonului (încă nebifurcat) al flexorului
lung al degetelor.
Inervaţia – nervul plantar lateral.
Acţiunea este de flexie (plantară) a degetelor II-V. Ajută acţiunea flexorului lung.
138
Muşchii interosoşi plantari (Mm. interossei plantares) sunt în număr de trei
şi ocupă spaţiile interosoase metatarsiene II, III şi IV. Sunt situaţi în stratul IV al
muşchilor plantari. Sunt muşchi adductori ai degetelor III, IV şi V şi sunt inervaţi de
nervul plantar lateral.
Trebuie să menţionăm faptul că axul de referinţă al piciorului, pentru acţiunea
de abducţie – adducţie este reprezentat de degetul II.
Au originea pe partea medială a corpurilor metatarsienelor III, IV şi V şi
inserţia pe partea medială a extremităţii distale a falangei proximale a degetelor III-V.
1
MAISSIAT Jacques Henri. (1805-1878) anatomist francez.
2
GÉRDY Pierre N. (1797-1856) chirurg francez.
3
HEY William (1736-1819) anatomist şi chirurg englez.
4
BURNS Allan (1781-1813) anatomist şi chirurg scoţian.
1
HESSELBACH Franz Kaspar (1759-1816) anatomist şi chirurg german.
140
adductor (Canalis adductorius) al lui Hunter 2. Septul medial se fixează pe buza
medială a liniei aspre.
- septul intermuscular vastoadductor (Septum intermusculare vasto-
adductorium) numit şi membrana vastoadductoare, septul intermuscular anteromedial
sau fascia subsartorială este de formă triunghiulară şi uneşte muşchiul adductor
mare cu muşchiul vast medial, acoperit de septul intermuscular medial. Acest sept
participă la formarea canalului adductor şi poate fi considerat şi o dependenţă a
septului intermuscular medial.
2
HUNTER John (1728-1793) chirurg scoţian.
141
medială a tuberozităţii calcaneului şi maleola medială. Participă la formarea canalului
calcanean al lui Richet 1. Trece peste tendoanele muşchilor flexori ai piciorului.
(lat. lacinia-ae = ciucure, fimbrie, poala hainei)
- retinaculul superior al muşchilor peronieri (Retinaculum musculorum
fibularium/peroneorum superius) este o bandeletă sagitală laterală, între partea
laterală a tuberozităţii calcaneului şi maleola laterală. Participă la formarea canalului
peronierilor. Trece peste tendoanele muşchilor peronieri lung şi scurt.
- retinaculul inferior al muşchilor peronieri (Retinaculum musculorum
fibularium/peroneorum inferius) este o bandeletă sagitală laterală, aflată în continuarea
retinaculului inferior al extensorilor (a piciorului Y-lui). Acest retinacul fixează tendoanele
muşchilor peronieri la marginea laterală a piciorului.
O mare parte din tendoanele muşchilor membrului inferior sunt învelite în teci
tendinoase, pentru a fi protejate. Tecile, de forma unui manşon, învelesc porţiunile
paraarticulare ale tendoanelor sau cele cu tendinţă la frecare mare. Tecile tendinoase,
din punct de vedere structural, seamănă cu septurile intermusculare. În interiorul lor
se găsesc teci sinoviale. Mai există şi tecile fibroase care şi ele cuprind teci sinoviale.
Între tendon şi teaca sinovială se înterpune o cantitate redusă de lichid sinovial.
Tecile tendinoase sunt anexe ale muşchilor. Totodată, tecile tendinoase, împreună
cu structurile osteoarticulare pe lângă care se află, formează nişte compartimente
1
RICHET Didier Dominique Alfred (1816-1891) chirurg francez.
142
osteofibroase. Toate tecile tendinoase ale membrului inferior se găsesc în regiunile
maleolare şi ale piciorului.
143
- teaca tendinoasă a muşchiului flexor lung al halucelui (Vagina tendinum
musculi flexoris hallucis longi) este situată posterior şi înveleşte tendoanele flexorului
lung al halucelui.
144
- legătură lungă (Vinculum longum),
- legătură scurtă (Vinculum breve),
(lat. vinc(u)lum-i = legătură, lanţ)
Artera iliacă internă (A. iliaca interna) este ramura de bifurcaţie medială
a arterei iliace comune. Este principala arteră a bazinului. Emite însă şi trei ramuri
importante pentru membrul inferior:
- artera obturatorie (A obturatoria) părăseşte bazinul prin canalul obturator,
trece pe lângă articulaţia şoldului, unde emite ramura acetabulară (R.
145
acetabularis) şi ajunge în partea medială a regiunii femurale unde se divide în două
ramuri:
- ramura anterioară (R anterior) se distribuie muşchilor adductori.
- ramura posterioară (R. posterior) se distribuie muşchilor posteriori ai
coapsei. Uneori dă naştere ramurii acetabulare.
- artera fesieră superioară (A. glutea superior) este o arteră de calibru
important, care trece printre rădăcinile plexului sacral şi părăseşte bazinul prin
orificiul suprapiriform, trecând în regiunea fesieră, unde se ramifică:
- ramura superficială (R. superficialis) pentru partea superioară a
muşchiului fesier mare.
- ramura profundă (R. profundus) însoţeşte nervul fesier superior şi
se îndreaptă spre lateral, pătrunde între muşchii fesieri mijlociu şi mic, pe
care îi vascularizează şi se termină la nivelul muşchiului tensor al fasciei late.
Se bifurcă într-o ramură superioară (R. superior) şi o ramură inferioară (R.
inferior).
- artera fesieră inferioară (A. glutea inferior) este şi ea o arteră de calibru
important, care trece printre rădăcinile plexului sacral şi părăseşte bazinul prin
orificiul infrapiriform, trecând în regiunea fesieră. Se distribuie părţii inferioare a
muşchiului fesier mare şi articulaţiei şoldului. Din această arteră se desprinde artera
insoţitoare a nervului ischiadic (A. commitans nervi ischiadici):
(lat. committo-misi = a pune împreună, a întruni)
147
- ramura acetabulară (R. acetabularis) este o ramură profundă, de
calibru mic şi vascularizează articulaţia şoldului.
- ramura ascendentă (R. ascendens) este o ramură terminală, profundă,
ascendentă şi de calibru mic, care se anastomozează cu ramura ascendentă
a arterei circumflexe laterale.
- ramura descendentă (R. descendens) este ramura terminală a arterei
circumflexe femurale mediale. Este de calibru mic.
- artera circumflexă femurală laterală (A. circumflexa femoris lateralis) se
desprinde din porţiunea iniţială a arterei, puţin mai jos decât cea medială, are o direcţie
orizontală şi se împarte în următoarele ramuri:
- ramura ascendentă (R. ascendens) înconjoară colul femurului şi se
anastomozează cu ramura ascendentă a arterei circumflexe mediale, apoi se
îndeaptă ascendent spre muşchiul iliac, pe care îl irigă.
- ramura descendentă (R. descendens) este o ramură principală a
arterei circumflexe femurale laterale. Trece pe sub muşchiul drept femural şi
ajunge la vastul lateral, vascularizându-i pe amândoi. Participă la formarea
reţelei articulare a genunchiului.
- ramura transversală (R. transversus) se distribuie muşchiului vast
lateral.
- arterele perforante (Aa. perforantes) sunt în număr de trei sau patru, se
desprind pe toată lungimea arterei femurale profunde şi trec imediat în compartimentul
posterior al coapsei, prin orificiile aponevrozei de inserţie a muşchiului adductor mare.
Posterior formează mai multe anastomoze, mai ales între ele.
Artera poplitee (A. poplitea) continuă artera femurală de la hiatul tendinos
şi până la arcul tendinos al muşchiului solear. Are o direcţie oblică descendentă,
fiind situată profund la nivelul fosei poplitee. Este însoţită de vena poplitee şi nervul
tibial. Emite următoarele ramuri:
- artera superioară laterală a genunchiului (A. superior lateralis genus) se
distribuie articulaţiei genunchiului şi participă la formarea reţelei articulare a
genunchiului.
- artera superioară medială a genunchiului (A. superior medialis genus) se
distribuie articulaţiei genunchiului şi participă la formarea reţelei articulare a
genunchiului.
148
- artera mijlocie a genunchiului (A. media genus) se distribuie capsulei
articulare şi ligamentelor încrucişate.
- arterele surale (Aa. surales) sunt în număr de 2-5 şi vascularizează
tegumentul şi muşchii surei (moletului).
- artera inferioară laterală a genunchiului (A. inferior lateralis genus) se
distribuie articulaţiei genunchiului şi participă la formarea reţelei articulare a
genunchiului.
- artera inferioară medială a genunchiului (A. inferior medialis genus) se
distribuie articulaţiei genunchiului şi participă la formarea reţelei articulare a
genunchiului.
149
- artera recurentă tibială posterioară (A. recurrens tibialis posterior) este o ramură
inconstantă, care poate înlocui artera recurentă tibială anterioară
- ramurile maleolare mediale (Rr. malleolares mediales) sunt ramuri scurte,
care se desprind din porţiunea distală a arterei, înainte de pătrunderea acesteia în
canalul calcanean. Aceste ramuri se anastomozează cu ramurile maleolare mediale
ale arterei tibiale anterioare şi formează reţeaua maleolară medială (Rete malleolare
mediale)
- ramurile calcaneene (Rr. calcanei) se desprind şi ele din porţiunea distală
a arterei şi se anastomozează cu ramurile calcaneene din artera fibulară, formând
reţeaua calcaneană (Rete calcaneum).
150
Artera fibulară (A. fibularis/peronea) se desprinde din trunchiul tibiofibular
şi se îndreaptă spre lateral, în compartimentul posterior al gambei. Trece printre
muşchiul tibial posterior, situat profund şi muşchiul flexor lung al halucelui şi apoi se
îndreaptă posterior de maleola laterală. Este însoţită de venele fibulare. Emite artera
nutritivă a fibulei (A. nutricia/nutriens fibulae) şi alte câteva ramuri:
- ramura perforantă (R. perforans) este o ramură distală, care străbate
membrana interosoasă şi pătrunde în compartimentul anterior al gambei.
- ramura comunicantă (R. communicans) este tot o ramură distală, care se
uneşte cu artera tibială posterioară.
- ramurile maleolară laterale (Rr. malleolares laterales) sunt ramuri terminale,
care participă la formarea reţelei maleolare laterale (Rete malleolare laterale). Din
ramurile maleolare laterale se desprind şi ramuri calcaneare (Rr. calcanei), care
participă la formarea reţelei calcaneene (Rete calcaneum).
Artera tibială anterioară (A. tibialis anterior) se desprinde din artera tibială
posterioară, trece pe deasupra marginii superioare a membranei interosoase a gambei
şi pătrunde în compartimentul gambier anterior. Parcurge un traiect descendent,
fiind însoţită de venele tibiale anterioare şi nervul fibular profund şi se continuă cu
artera dorsală a piciorului. Emite următoarele ramuri:
- artera recurentă tibială anterioară (A. recurrens tibialis anterior) este o
ramură recurentă care se desprinde din porţiunea proximală a arterei şi care participă
la formarea reţelei genunchiului.
- artera maleolară anterioară laterală (A. malleolaris anterior lateralis) este
o ramură distală, care participă la formarea reţelei maleolare laterale (Rete
malleolare laterale) împreună cu ramurile maleolare laterale ale arterei fibulare.
- artera maleolară anterioară medială (A. malleolaris anterior lateralis) este o
ramură distală, care participă la formarea reţelei maleolare mediale (Rete malleolare
mediale) împreună cu ramurile maleolare mediale ale arterei tibiale posterioare.
Artera dorsală a piciorului (A. dorsalis pedis) sau pedioasă este ramura
terminală a arterei tibiale anterioare. Limita dintre artera tibială anterioară şi artera
pedioasă este reprezentată de marginea inferioară a retinaculului inferior al
extensorilor. Artera dorsală a piciorului este o arteră superficială, o arteră la care se
151
poate lua pulsul, putând să fie comprimată de planul osos tarsian. Este însoţită de
nervul fibular profund. Emite următoarele ramuri:
- artera tarsală laterală (A. tarsalis lateralis) este principala arteră colaterală
a pedioasei. Participă la formarea unui fel de arcadă, împreună cu artera arcuată.
- arterele tarsale mediale (Aa. tarsales mediales) sunt ramuri scurte care se
îndreaptă spre marginea medială a piciorului.
- artera arcuată (A. arcuata) este o ramură inconstantă, arcuită spre lateral,
desprinsă la nivelul articulaţiei tarsometatarsiene.
- arterele metatarsele dorsale (Aa. metatarsales dorsales) se desprind din
artera dorsală a piciorului (prima) şi din artera arcuată (celelalte). Se găsesc în spaţiile
intermetatarsiene şi se bifurcă în arterele digitale dorsale (Aa. digitales dorsales)
pentru marginile de deget corespunzătoare.
- artera plantară profundă (A. plantaris profunda) este ramura terminală a
arterei dorsale a piciorului. Pătrunde în profunzimea spaţiului intermetatarsian, trece pe
plantă şi participă la formarea arcadei plantare profunde împreună cu artera plantară
laterală.
Vena safenă mare (V. saphena magna), safena internă sau safena lungă
îşi are originea în vena marginală medială şi se continuă apoi anterior de maleola
medială. Urcă pe faţa medială a gambei, însoţită de nervul safen, ocoleşte posterior
condilul medial al femurului şi apoi urcă pe faţa medială a coapsei, însoţită de
ramura cutanată anterioară a nervului femural. La circa 3-4 cm inferior de
ligamentul inghinal vena safenă mare face o crosă, străbate fascia lată prin hiatul
safen şi se varsă în vena femurală. În porţiunea terminală, la nivelul crosei, vena
safenă mare primeşte mai mulţi afluenţi, care formează „steaua venoasă“ a lui
Paturet 1:
- venele ruşinoase externe (Vv. pudendae externae) însoţesc arterele
ruşinoase externe. Vena ruşinoasă externă superficială adună sângele din regiunea
1
PATURET Georges (1889-1959) anatomist francez.
153
femurală, iar vena ruşinoasă externă profundă are drept afluenţi venele labiale/
scrotale anterioare (Vv. labiales/scotales anteriores) şi venele dorsale superficiale
ale penisului/clitorisului (Vv. dorsales superficiales penis/clitoridis).
- vena circumflexă iliacă superficială (V. circumflexa ilium superficialis)
adună sângele peretelui abdominal lateroinferior. Ea se formează la nivelul crestei
iliace şi se varsă în vena safenă mare.
- vena epigastrică superficială (V. epigastrica superficialis) are un traiect
descendent, dinspre regiunea hipogastrică spre vena safenă mare.
- vena safenă accesorie (V. saphena accesoria) are un traiect ascendent pe
coapsă, fiind situată lateral de vena safenă mare. Este cel mai mare afluent al venei
safene mari.
(gr. saphenes = limpede, vizibil)
Vena safenă mică (V. saphena parva) safena externă sau safena scurtă
îşi are originea în vena marginală laterală şi se continuă apoi posterior de maleola
laterală. Urcă pe faţa posterioară a gambei, însoţită de nervul sural şi de nervul
cutanat sural medial, apoi perforează fascia şi se varsă în vena poplitee. În 1/3
superioară a gambei se află în şanţul dintre cele două capete ale gastrocnemianului,
într-o dedublare a fasciei gambei.
De multe ori vena safenă mică nu se varsă în vena poplitee, ci are un traiect
ascendet pe coapsă, vărsâdu-se în vena femurală sau în vena safenă mare.
Porţiunea femurală a venei safene mici se numeşte vena Giacomini 2.
2
GIACOMINI Carlo (1840-1898) anatomist italian.
154
Venele fibulare (Vv. fibulares/peroneae) sunt în număr de două, însoţesc
artera fibulară şi se varsă în vena tibială posterioară.
Venele tibiale posterioare (Vv. tibiales posteriores) sunt şi ele în număr de
două şi însoţesc artera tibială posterioară. Cele două vene tibiale posterioare se
unesc şi formează vena poplitee.
Venele tibiale anterioare (Vv. tibiales anteriores) sunt în număr de două şi
însoţesc artera tibială anterioară. Se varsă în venele tibiale posterioare.
Venele surale (Vv. surales) însoţesc arterele surale şi se varsă în vena
poplitee.
Venele geniculare (Vv. geniculares) însoţesc arterele genunchiului şi se varsă
în vena poplitee.
Vena poplitee (V. poplitea) este vena profundă a fosei poplitee. Însoţeşte
artera poplitee, fiind situată superficial de arteră. Adună venele tibiale, surale şi
geniculare şi se continuă cu vena femurală.
155
- venele perforante (Vv. perforante) însoţesc arterele perforante şi au
originea pe faţa posterioară a coapsei, străbat muşchiul adductor mare şi se varsă
în vena profundă femurală.
Vena iliacă internă (V. iliaca interna) este principala venă a bazinului.
Primeşte însă şi afluenţi de la membrul inferior:
- venele fesiere superioare (Vv. gluteae superiores) însoţesc artera fesieră
superioară, trec prin orificiul suprapiriform şi se varsă în vena iliacă internă.
- venele fesiere inferioare (Vv. gluteae inferiores) însoţesc artera fesieră
inferioară, trec prin orificiul infrapiriform şi se varsă în vena iliacă internă.
- venele obturatorii (Vv. obturatoriae) însoţesc artera obturatorie, parcurg
canalul obturator şi se varsă în vena iliacă internă.
1
ROSENMÜLLER Johann Christian (1771-1820) anatomist german.
2
CLOQUET Hippolyte (1787-1840) medic, anatomist şi chirurg francez.
157
- nodul tibial posterior (Nodus tibialis posterior) este situat profund, posterior
de membrana interosoasă a gambei, lângă vasele tibiale posterioare.
- nodul fibular (Nodus fibularis) este situat mai superficial lângă vasele
fibulare.
Membrul Inferior este inervat în primul rând, de plexul lombosacral, care este
format din anastomozarea ramurilor ventrale ale nervilor spinali corespunzători. Sunt
însă şi ramuri dorsale ale nervilor spinali, care participă la inervarea membrului inferior.
Nervii cutanaţi fesieri superiori (Nn clunium superiores) sunt ramurile
terminale ale ramurilor dorsale ale nervilor lombari. Sunt nervi cutanaţi destinaţi
pielii regiunii coxale. Aceşti nervi se anastomozează şi formează plexul posterior
(Plexus posterior). (lat. clunis-is = şold)
Nervii cutanaţi fesieri mijlocii (Nn clunium medii) sunt ramurile terminale
ale ramurilor dorsale ale nervilor sacrali. Sunt nervi cutanaţi destinaţi regiunii fesiere.
158
PLEXUL LOMBOSACRAL
(Plexus lumbosacralis).
Nervul muşchiului obturator intern (N. musculi obturatorii interni) provine din
nervii L5-S2 şi inervează muşchiul omonim şi muşchiul geamăn superior.
Nervul muşchiului piriform (N. musculi piriformis) provine din nervii S1-2 şi
inervează muşchiul omonim.
Nervul muşchiului pătrat femural (N. musculi quadratus femoris) provine
din nervii L4-S1 şi inervează muşchiul omonim şi muşchiul geamăn inferior.
Nervul fesier superior (N. gluteus superior) provine din nervii L4-S1, apoi
părăseşte bazinul prin orificiul suprapiriform şi inervează muşchii fesier mijlociu,
fesier mic şi tensor al fasciei late.
Nervul fesier inferior (N. gluteus inferior) îşi are originea în nervii L5-S2 şi
apoi părăseşte bazinul prin orificiul infrapiriform şi inervează muşchiul fesier mare.
Nervul micul sciatic (N. cutaneus femoris posterior) provine din nervii S1-3
şi părăseşte bazinul prin orificiul infrapiriform, este ataşat feţei interne a muşchiului
fesier mare şi devine superficial la marginea inferioară a acestuia. Aici emite nervii
cutanaţi fesieri inferiori (Nn clunium inferiores), nervi recurenţi pentru pielea
regiunii fesiere inferioare şi ramuri perineale (Rr. perineales) pentru pielea regiunii
perineale, a scrotului şi a labiilor mari.
Micul sciatic coboară superficial, sub fascia lată, în interstiţiul dintre muşchii
semitendinos şi biceps femural, perforează fascia lată în jumătatea
posterosuperioară a coapsei şi inervează pielea regiunii posterioare a coapsei.
Nervul cutanat perforant (N. cutaneus perforans) perforează ligamentul sacrotuberal şi se
distribuie pielii porţiunii medioinferioare a fesei.
161
Nervul ruşinos (N. pudendus) provine din nervii S2-4, dar şi din S1. Iese
din bazin prin orificiul infrapiriform, după care ocoleşte ligamentul sacrotuberal,
pătrunde între acesta şi ligamentul sacrospinos şi se îndreaptă spre perineul posterior
prin orificiul ischiadic mic. Ajunge în fosa ischioanală şi se îndreaptă spre peretele
lateral al acesteia, unde pătrunde în canalul pudendal.
Nervul sciatic (N. ischiadicus) sau marele sciatic este ramura terminală a
plexului sacral. Este nervul cel mai voluminos şi mai lung al corpului. Îşi are originea
din trunchiul lombosacral şi din toţi nervii care alcătuiesc plexul sacral (L 4-S3). Este
format prin alăturarea a doi nervi (tibialul şi fibularul comun), care reprezintă şi
ramurile terminale ale nervului. Părăseşte bazinul prin partea laterală a orificiului
infrapiriform, coboară pe muşchii pelvitrohanterieni, unde este încrucişat de artera
fesieră inferioară, care emite o ramură pentru acest nerv. Pătrunde în compartimentul
posterior al coapsei, pe sub capul lung al bicepsului femural şi coboară pe partea
posterioară a coapsei în şanţul dintre capul scurt al bicepsului femural şi muşchii
semitendinos şi semimembranos.
Tibialul şi fibularul comun se separă, de regulă, la nivelul unghiului superior
al fosei poplitee. Diviziunea se poate produce şi mai sus, la orice nivel.
Nervul fibular comun (N. fibularis/peroneus communis) numit şi sciatic
popliteu extern este ramura terminală laterală a nervului sciatic şi îşi are originea în
nervii spinali L4-S2. Este situat sub marginea medială a muşchiului biceps femural,
traversează septul intermuscular posterior al gambei. Emite o ramură cutanată şi
două ramuri terminale.
- nervul cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) este emis în
partea superioară a fosei poplitee, devine rapid superficial şi se distribuie tegumentului
regiunii posterolaterale a gambei. Acest nerv emite o ramură comunicantă (R.
communicans fibularis/peroneus), care se va uni cu nervul cutanat sural medial.
- nervul fibular superficial (N. fibularis/peroneus superficialis) se mai numeşte
şi nerv musculocutanat (inervează puţină musculatură şi multă piele) şi este ramură
terminală a nervului fibular comun. Ia naştere în compartimentul lateral al gambei,
unde se situează mai întâi între fibulă şi muşchiul peronier lung. Apoi este situat între
muşchii peronieri lung şi scurt, pe care îi inervează prin ramuri musculare (Rr.
musculares) şi în 1/3 inferioară a gambei traversează septul intermuscular anterior al
162
gambei pentru a ajunge între muşchii peronieri şi extensorul lung al degetelor, după
care devine superficial, perforează fascia gambei trece peste retinaculul inferior al
muşchilor extensori şi se termină cu ramurile cutanate:
- nervul cutanat dorsal medial (N. cutaneus dorsalis medialis), care
se distribuie părţii mediale a dosului piciorului .
- nervul cutanat dorsal intermediar sau mijlociu (N. cutaneus dorsalis
intermedius), care se distribuie tegumentului părţii laterale a dosului piciorului,
dar nu ajunge până la marginea laterală a acestuia, unde mai există nervul
cutanat dorsal lateral (N. cutaneus dorsalis lateralis) din nervul sural. Atât
nervul cutanat dorsal medial, cât mai ales cel intermediar se împart în nervi
digitali dorsali ai piciorului (Nn. digitales dorsales pedis). Cei doi nervi
cutanaţi realizează anastomoze între ei.
- nervul fibular profund (N. fibularis/peroneus profundus) se mai numeşte şi
nerv tibial anterior (inervează multă musculatură şi puţină piele) şi este ramură
terminală a nervului fibular comun. Ia naştere tot în compartimentul lateral al gambei,
traversează septul intermuscular anterior al gambei, devine profund, coboară lateral
de artera tibială anterioară, între muşchiul tibial anterior şi extensorul lung al halucelui,
trece pe sub retinaculul inferior al extensorilor şi ajunge pe dosul piciorului. Aici trece
pe sub muşchiul extensor scurt al halucelui şi devine superficial în primul spaţiu
interdigital.
Pe parcurs dă ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii tibial
anterior, extensorii lung şi scurt al degetelor, extensorii lung şi scurt ai halucelui. În
primul spaţiu interdigital emite nervii digitali dorsali (Nn. digitales dorsales pedis)
pentru pielea laterală a halucelui şi medială a degetului secund.
Nervul tibial (N. tibialis) numit şi sciatic popliteu intern este ramura de
bifurcaţie medială a sciaticului. Are originea în nervii spinali L 4-S3. Se găseşte relativ
superficial în fosa politee, pe care o traversează vertical, trece pe sub arcada
solearului împreună cu mănunchiul vascular tibial posterior, pătrunzând în partea
profundă a compartimentului posterior al gambei. Coboară între muşchii flexor lung
al degetelor piciorului şi flexor lung al halucelui, sub muşchiul solear. Se îndreaptă
spre canalul calcanean, unde trece pe sub retinaculul flexorilor, împreună cu vasele
tibiale posterioare. În canal calcanean este situat între muşchiul flexor lung al
163
degetelor piciorului, situat anterior şi muşchiul flexor lung al halucelui, situat
posterior. În canal sau ceva mai înainte se divide în ramurile terminale plantare.
Pe parcurs nervul tibial emite următorele ramuri:
- ramuri musculare (Rr. musculares) pentru muşchii triceps sural, plantar,
popliteu, tibial posterior, flexor lung al degetelor piciorului şi flexor lung al halucelui.
- nervul interosos crural (N. interosseus cruris) pentru periostul tibiei şi
fibulei şi pentru capsula articulară talocrurală.
- nervul cutanat sural medial (N. cutaneus surae medialis) se desprinde în
fosa poplitee şi însoţeşte vena safenă mică (externă). Se mai numeşte nerv safen
extern. Se uneşte cu ramura comunicantă fibulară (R. communicans fibularis/
peroneus) a nervului cutanat sural lateral (N. cutaneus surae lateralis) şi se
continuă în acelaşi ax, ca nerv sural. Nervul cutanat sural medial şi nervul sural
inervează tegumentul jumătăţii posteroinferioare a gambei.
- nervul sural (N. suralis) însoţeşte vena safenă mică şi se divide în:
- nervul cutanat dorsal lateral (N. cutaneus dorsalis lateralis) continuă
nervul sural pe marginea laterală a piciorului şi a degetului mic.
- ramurile laterale ale calcaneului (Rr. calcanei laterales) provin din
nervul sural şi se distribuie pielii zonei laterale a calcaneului.
- ramurile mediale ale calcaneului (Rr. calcanei mediales) provin din nervul
tibial, la ieşirea din canalul calcanean şi se distribuie tegumentului feţei plantare a
calcaneului.
Nervul plantar medial (N. plantaris medialis) este ramură terminală a nervului
tibial şi este în primul rând un nerv cutanat. Se desprinde în canalul calcanean sau
deasupra acestuia. Nervul plantar medial trece pe sub muşchiul abductor al
halucelui, ajunge sub aponevroza plantară şi se aşează între abductorul halucelui şi
muşchiul flexor scurt al degetelor piciorului. Inervează muşchii abductor al halucelui,
flexorul scurt al degetelor piciorului, capul medial al flexorului scurt al halucelui,
capul oblic al muşchiului adductor al halucelui şi lombricalii I şi II. Perforeză
aponevroza plantară şi se împarte în nervi digitali plantari comuni (Nn. digitales
plantares communes), care se bifurcă în nervi digitali plantari proprii (Nn.
digitales plantares proprii) pentru primele 7 margini de deget.
Nervul plantar lateral (N. plantaris lateralis) este şi el ramură terminală a
nervului tibial şi este în primul rând un nerv motor. Trece şi el pe sub muşchiul
abductor al halucelui, traversează superficial muşchiul pătrat al plantei şi se îndreaptă
164
spre muşchiul abductor al degetului mic, în loja laterală a plantei. Inervează muşchiul
pătrat al plantei şi abductorul degetului mic. În dreptul tuberozităţii metatarsianului V
se împarte în două ramuri:
- ramura superficială (R. superficialis) inervează muşchii flexor scurt
şi oponent ai degetului mic şi se împarte în nervi digitali plantari comuni
(Nn. digitales plantares communes), care se bifurcă în nervi digitali plantari
proprii (Nn. digitales plantares proprii) pentru ultimele 3 margini de deget.
Nervii digitali plantari comuni au ramuri comunicante nenominalizate.
- ramura profundă (R. profundus) trece în loja plantară mijlocie şi
inervează muşchii interosoşi plantari şi dorsali, muşchii lombricali III şi IV,
capul transvers al adductorului halucelui şi capul lateral al flexorului scurt al
halucelui.
165
REGIUNILE MEMBRULUI INFERIOR
(Regiones membri inferiores)
REGIUNILE ŞOLDULUI
REGIUNEA FESIERĂ
(Regio glutealis)
166
Este o regiune patrulateră, convexă, aflată pe partea posterioară a articulaţiei
şoldului. Acoperă posterior bazinul. Relieful acestei regiuni formează fesele, nates sau
clunes.
(lat. nates-ium = fese, clunes pl clunis-is = şold, coapsă, crupă (echivalent fesă la cal))
Limite:
- superolateral – marginea superolaterală a muşchiului fesier mare, care
corespunde aproximativ cu linia care uneşte spina iliacă posterosuperioară cu
trohanterul mare. Această linie desparte regiunea fesieră de regiunea coxală.
- lateral – limita laterală a coapsei, mai precis o linie care uneşte trohanterul
mare cu marginea posteroinferioară a muşchiului fesier mare. Limita laterală a
regiunii este trecerea dintre partea cărnoasă şi tendinoasă a muşchiului fesier mare.
- inferior – plica fesieră (Sulcus glutealis) corespunde cu marginea postero-
inferioară a muşchiului fesier. Inferior se învecinează cu regiunea posterioară a
coapsei.
- medial – şanţul interfesier (Crena analis/ani/interglutealis), care inferior se
adânceşte şi formează foseta coccigiană (Foveola coccygea). Şanţul interfesier se
mai numeşte clunium, crena clunium, rima clunium, rima ani. Medial se invecinează
cu regiunea sacrală.
(lat. crena-ae = despicătură, crăpătură; rima-ae = crăpătură, spărtură))
Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă şi se palpează spina
iliacă posterosuperioară, tuberozitatea ischiadică şi trohanterul mare.
167
Planul de acoperire conţine o piele groasă, un subcutis bine reprezentat şi
fascia muşchiului fesier, parte a fasciei late. În dreptul trohanterului mare, deasupra
fasciei fesiere se află bursa subcutanată trohanterică.
168
Mănunchiurile vasculonervoase ale regiunii sunt în număr de trei:
- mănunchiul ischiadic (sciatic) pătrunde în regiune prin partea laterală a
interstiţiului infrapiriform. Este format din nervul ischiadic (sciatic mare) din plexul
sacral. Nervul sciatic mare este cel mai lung şi mai gros nerv din organism. El este
însoţit de nervul cutanat femural posterior (sciatic mic) şi de artera şi vena însoţitoare
a nervului ischiadic.
- mănunchiul fesier inferior pătrunde în regiune prin partea centrală a interstiţiului
infrapiriform şi este format din artera fesieră inferioară, ramură a arterei iliace interne,
din venele fesiere inferioare şi din nervul fesier inferior, ramură a plexului sacral.
- mănunchiul ruşinos intern pătrunde în regiune prin partea medială a interstiţiului
infrapiriform şi după un scurt traiect în regiune o părăseşte prin orificiul ischiadic mic.
Este format din artera ruşinoasă internă, ramură a arterei iliace interne, din venele
ruşinoase interne şi din nervul ruşinos, ramură a plexului sacral.
La vascularizarea regiunii mai participă şi arterele circumflexe femurale medială
şi laterală prin ramurile lor ascendenre, acetabulară (artera circumflexă medială) şi
transversă (artera circumflexă laterală).
Referiri practice:
Deşi prin volumul muscular şi accesibilitate, pare cea mai potrivită regiune pentru injecţii, de
fapt regiunea gluteală nu este locul potrivit pentru injecţii intramusculare, datorită bogatei reţele
arteriovenoase şi mai ales datorită prezenţei în regiune a nervului sciatic.
REGIUNEA COXALĂ
(Regio coxalis)
169
Limite:
- superior – creasta iliacă separă regiunea coxală de regiunile abdominale
(flancuri).
1
- anteroinferior – porţiunea iliotrohanterică a liniei Roser – Nélaton 2. care
uneşte spina iliacă anterosuperioară cu tuberozitatea ischiatică, trecând peste vârful
trohanterului mare. Linia iliotrohanterică separă regiunea coxală, de regiunea femurală
anterioară.
- posteroinferior – o linie care uneşte spina iliacă posterosuperioară cu
trohanterul mare. Această linie separă regiunea coxală de regiunea fesieră.
1
ROSER Wilhelm (1817-1888) chirurg german.
2
NÉLATON Auguste (1807-1873) chirurg francez.
170
- stratul profund este format din muşchiul fesier mic şi originea muşchiului
drept femural (capul reflex).
În profunzime găsim partea superioară a orificiului ischiadic mare format de
incizura ischiadică mare a coxalului şi ligamentul sacrospinos. Această parte se află
deasupra muşchiului piriform, între acesta şi muşchiul fesier mijlociu. Aici se află un
interstiţiu numit şi foramen suprapiriforme, prin care trece, dinspre bazin spre
membrul inferior, mănunchiul fesier superior
Referiri practice:
Este regiunea recomandată pentru injecţii intramusculare. Mănunchiul fesier superior este la
limita cu regiunea fesieră. Pemtru a proteja acest mănunchi injecţiile intramusculare se fac în partea
anterosuperioară a regiunii.
Unghiul dintre colul şi corpul femurului este de circa 125 0 la adult. Coxa vara reprezintă o
descreştere a acestui unghi. Acest lucru se întâmplă la bătrâni sau în cazuri patologice. Coxa vara
duce la scăderea înălţimii individului. Coxa valga este creşterea acestui unghi şi este fizilogică la
copil.
REGIUNILE COAPSEI
Regiunile femurale sau coapsa sunt situate în jurul femurului. Există o regiune
femurală anterioară şi una posterioară.
Este una dintre cele mai mari regiuni ale corpului. Este o regiune convexă
situată în partea anterioară a coapsei.
Limite:
1
- superomedial – ligamentul inghinal al lui Fallopio sau Poupart 2, care
uneşte spina iliacă anterosuperioară cu tuberculul pubian.
1
FALLOPIO Gabriel (1523-1562) anatomist şi chirurg italian.
2
POUPART François (1661-1709) anaomist şi chirurg francez.
171
- superolateral – linia care uneşte trohanterul mare cu spina iliacă anterosuperioară.
- lateral – marginea laterală a coapsei şi septul intermuscular lateral.
- medial – marginea medială a coapsei şi marginea posterioară a muşchiului
adductor mare. Septul intermuscular medial este parte componentă a regiunii. El
desparte compartimentul anterior al coapsei de cel medial.
- inferior – o linie convenţională care uneşte cei doi epicondili ai femurului şi
care trece la circa 1-2 cm superior de baza patelei.
Este o regiune extinsă, în cadrul căreia unii anatomişti au mai descris două regiuni, care
însă nu sunt recunoscute da Terminologia anatomică. Aceste regiuni sunt: regiunea subinghinală şi
regiunea obturatorie.
1
PATURET Georges (1889-1959) anatomist francez.
172
- nervul subcostal (N. subcostalis) ramura ventrală a nervului spinal T12 care
se distribuie părţii superolaterale a regiunii femurale anterioare, dar şi regiunii coxale.
- ramura cutanată laterală (R cutaneus lateralis) este ramura nervului
iliohipogastric, traversează peretele abdominal deasupra crestei iliace şi se distribuie
pielii regiunii superolaterală a coapsei.
- ramura femurală (R. femoralis) este ramura nervului genitofemural. Se
desprinde pe faţa anterioară a psoasului mare, trece prin lacuna vaselor, anterior de
artera femurală, străbate apoi fascia ciuruită şi inervează cutanat triunghiul femural.
- nervul femurocutanat (N. cutaneus femoris lateralis) coboară lateral de
psoasul mare, traversează lacuna muşchilor şi se distribuie pielii jumătăţii latero-
inferioare a coapsei.
- ramura cutanată (R cutaneus) provine din ramura anterioară a nervului
obturator. Se distribuie cutisului părţii inferomediale a coapsei.
- ramurile cutanate anterioare (Rr. cutanei anteriores) din nervul femural.
Aceste ramuri sunt destinate pielii regiunii anteromediale a coapsei. Ele apar la
rădăcina coapsei, medial de nervul cutanat femural lateral şi lateral de ramura
femurală a nervului genitofemural.
Nodurile limfatice inghinale sunt cele mai importante limfatice ale membrului
inferior, dar joacă şi un rol foarte important în drenajul limfatic al peretelui abdominal
şi al perineului (în special a regiunii urogenitale). Nodurile inghinale sunt clasificate
în superficiale şi profunde:
Nodurile inghinale superficiale sunt un grup numeros de până la 20 de noduri
situate superficial de fascia lată, sub ligamentul inghinal şi care la rândul lor se împart
în două grupuri, orizontal şi vertical:
- nodurile superomediale fac parte din grupul orizontal şi sunt situate medial
de hiatul safen. Drenează limfa perineului anterior.
- nodurile superolaterale fac parte tot din grupul orizontal şi sunt situate
lateral de hiatul safen. Drenează limfa regiunii coxale şi a peretelui abdominal.
- nodurile inferioare fac parte din grupul vertical, sunt situate de-a lungul
porţiunii terminale a venei safene interne şi se găsesc sub hiatul safen. Drenează
limfa membrului inferior, fiind cele mai importante noduri limfatice ale membrului
inferior.
173
Nodurile inghinale profunde sunt un grup mai puţin numeros decât grupurile
superficiale. Sunt situate sub fascia lata şi medial de vena femurală, dar adesea sunt
inconstante. Se împart în:
1
- nodul proximal al lui Rosenmϋller este situat cel mai profund, în canalul
femural, dar este inconstant.
- nodul intermediar al lui Cloquet 2 este situat ceva mai superficial, în canalul
femural, dar este şi el inconstant.
- nodul distal este situat cel mai superficial.
Planul de acoperire conţine o piele mai groasă lateral şi mai subţire medial,
un subcutis variabil, fascia lată şi tractul iliotibial al lui Maissiat 3. Fascia lată este
perforată de hiatul safen, care va fi prezentat la canalul femural.
În subcutis se găseşte şi vena safenă mare şi afluenţii ei. La circa 3-4 cm
inferior de ligamentul inghinal vena safenă mare face o crosă, străbate fascia lată
prin hiatul safen şi se varsă în vena femurală. În porţiunea terminală, la nivelul crosei,
vena safenă mare primeşte mai mulţi afluenţi, care formează „steaua venoasă“ a lui
Paturet 1: Afluenţii venei safene mari sunt: venele ruşinoase externe, vena circumflexă
iliacă superficială, vena epigastrică superficială şi vena safenă accesorie.
1
ROSENMÜLLER Johann Christian (1771-1820) anatomist german.
2
CLOQUET Hippolyte (1787-1840) medic, anatomist şi chirurg francez.
3
MAISSIAT Jacques Henri. (1805-1878) anatomist francez.
1
PATURET Georges (1889-1959) anatomist francez.
174
- muşchiul drept femural este singurul care trece peste articulaţia
şoldului. Are o poziţie superficială, în axul coapsei şi are la rândul lui, două
capete de origine: capul drept şi capul reflex.
- muşchiul vast lateral este partea cea mai voluminoasă.
- muşchiul vast medial este mai voluminos în partea inferioară a coapsei.
- muşchiul vast intermediar este situat între vastul lateral şi cel medial
şi sub drepul femural.
În jurul tendonului de inserţie a muşchiului cvadriceps femural se află mai
multe burse: bursa subcutanată prerotuliană, bursa subfascială prerotuliană, bursa
subtendinoasă prerotuliană, bursa suprarotuliană, bursa subcutanată infrarotuliană
şi bursa infrarotuliană profundă.
2
- muşchiul articular al genunchiului al lui Dupré este un muşchi profund,
desprins din vastul intermediar.
2
DUPRÉ anatomist şi chirurg francez din sec XVII.
175
- muşchiul gracil este un muşchi superficial, subţire, aflat pe faţa medială a
coapsei. Porneşte de pe ramura inferioară a pubisului, la condilul medial al tibiei.
- muşchiul obturator extern este un muşchi lat, triunghiular, care porneşte de
pe faţa externă a membranei obturatorii şi pe ½ inferioară a marginii osoase
ischiopubiene, la fosa trohanterică a femurului.
1
GIMBERNAT Antonio de (1734-1816) anatomist şi chirurg spaniol
2
COOPER sir Astley Paston (1768-1844) chirurg englez.
176
- peretele lateral – vena femurală,
- peretele posterior – muşchiul pectineu.
- orificiul profund – este situat superior, la nivelul lacunei vaselor şi este
reprezentat de inelul femural (Anulus femoralis), delimitat de ligamentele inghinal şi
lacunar, muşchiul pectineu şi vena femurală. Orificiul profund este acoperit de septul
femural (Septum femorale), care aparţine fasciei transversale.
- orificiul superficial – este situat anteroinferior şi este de formă ovalară. El se
numeşte deschiderea safenă (Hiatus saphenus) şi este situat la nivelul fasciei late,
inferior de 1/3 medială a ligamentului inghinal. Pe aici pătrunde în profunzime crosa
venei safene mari, pentru a se vărsa în vena femurală. Marginea laterală a hiatului
safen este mai bine reprezentată şi se numeşte marginea falciformă sau arcuată
3
(Margo falciformis/arcuatus) sau ligamentul lui Hey şi Burns 4. Extremitatea
superioară a marginii arcuate se numeşte cornul superior (Conu/ Crus superius).
Extremitatea inferioară a marginii arcuate se numeşte cornul inferior (Conu/Crus
inferius). Hiatul safen este acoperit de o fascie subţire, cu numeroase orificii, numită
fascia ciuruită (Fascia cribrosa) a lui Hesselbach 5. Prin orificiile fasciei ciuruite
trec afluenţii venei safene mari.
Canalul femural conţine ţesut adipos şi inconstant noduri inghinale profunde.
Acestea sunt situate sub fascia lată şi medial de vena femurală şi sunt reprezentate de:
- nodul proximal al lui Rosenmϋller 1 situat profund.
- nodul intermediar al lui Cloquet 2 situat mai superficial.
Datorită conformaţiei bazinului, canalul femural este mai larg şi mai scurt la femeie.
(lat. hiatus-i = deschidere)
Referiri practice:
Canalul femural este sediul herniilor femurale, care sunt mai frecvente la femeie.
4
Canalul adductor (Canalis adductorius) al lui Hunter sau canalul sub-
sartorial face legătura între coapsă şi fosa poplitee. Este un canal musculofibros,
prismatic triunghiular, uşor infundibular, cu o direcţie oblică, dinspre anterior spre
posterior, având circa 10 cm.lungime. Canalul continuă triunghiul femural şi conţine
mănunchiul vasculonervos femural. În partea anterosuperioară mănunchiul vasculo-
nervos este format de artera femurală situată anterior, vena femurală situată
posterior şi nervul safen. Canalul are trei pereţi şi două orificii:
- lateral – muşchiul vast medial,
- medial – muşchiul adductor mare,
- anterior – septul intermuscular vastoadductor, dublat superficial de muşchiul
croitor.
- orificiul superior, superficial sau anterior este delimitat de marginea superioară
a septului intermuscular vastoadductor.
- orificiul inferior, profund sau posterior este reprezentat de deschiderea
adductorului (Hiatus adductorius), un orificiu situat în partea aponevrotică a
muşchiului adductor mare, între acesta şi extremitatea inferomedială a femurului.
Referiri practice:
Artera femurală se palpează imediat sub ligamentul inghinal, la jumătatea acestuia. Tot aici
se incanulează artera, pentru cateterism. Cateterul introdus prin artera femurală poate ajunge până
în ventriculul stâng. Prin cateter se poate introduce ţintit substanţă de contrast pentru efectuarea de
angiografii.
(gr. angeion = vas sau cavitate a corpului; grapho = a scrie)
Limite:
- superior – plica fesieră sau şanţul fesier (Sulcus glutealis) desparte
această regiune de cea fesieră.
- lateral – marginea laterală a coapsei şi septul intermuscular lateral.
- medial – marginea medială a coapsei şi marginea medioposterioară a
muşchiului adductor mare. Septul intermuscular medial nu aparţine regiunii.
- inferior – o linie convenţională care uneşte cei doi epicondili ai femurului şi
care trece superior de fosa poplitee.
179
Inervaţia cutanată a regiunii femurale posterioare este asigurată de nervul
micul sciatic (N. cutaneus femoris posterior). Acesta perforează fascia lată în
jumătatea posterosuperioară a coapsei.
Planul de acoperire conţine o piele mai groasă lateral şi mai subţire medial,
un subcutis variabil şi fascia lată
În subcutis se găsesc vene afluente ale safenei mari. Nu se găsesc noduri
limfatice, iar limfa se drenează spre nodurile inghinale şi poplitee.
REGIUNILE GENUNCHIULUI
Limite:
- superior – o linie convenţională care uneşte cei doi epicondili ai femurului şi
care trece la circa 1-2 cm superior de baza patelei.
- inferior – o linie convenţională transversală care trece prin tuberozitatea
tibiei.
- medial – marginea posterioară a tractului iliotibial.
181
- lateral – marginea posterioară a muşchiului gracil.
182
- bursa subfascială prerotuliană este situată între fascie şi rotulă. Poate depăşi
limitele rotulei. Această bursă poate lipsi uneori, fiind separată de cea subcutanată
numai de fascie.
- bursa subtendinoasă prerotuliană este de asemenea inconstantă şi este
situată între tendonul de inserţie al cvadricepsului şi rotulă. Este cea mai profundă
dintre bursele prerotuliene.
- bursa suprarotuliană este situată între femur şi tendonul de inserţie al
cvadricepsului. De regulă comunică cu cavitatea articulară a genunchiului.
- bursa infrarotuliană profundă este situată între ligamentul rotulian şi tibie.
Între ligamentul rotulian şi plica sinovială infrarotuliană se află corpul adipos infra-
rotulian.
- bursa subtendinoasă a muşchiului croitor este situată sub tendonul
muşchiului, la nivelul labei de gâscă. Este o bursă separată de bursa anserină, cu
care poate să comunice.
- bursa anserină este situată sub tendoanele care formează laba de gâscă.
Limite:
- superior – prelungirea posterioară a liniei convenţionale care uneşte cei doi
epicondili ai femurului şi care trece la circa 1-2 cm superior de baza patelei.
- inferior – prelungirea posterioară a liniei convenţionale transversale care
trece prin tuberozitatea tibiei.
- medial – marginea posterioară a tractului iliotibial.
- lateral – marginea posterioară a muşchiului gracil.
184
În mod secundar mai participă nervul cutanat sural lateral şi nervul safen
(medial).
1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
185
- artera poplitee continuă artera femurală. Pătrunde în regiune prin hiatul
tendinos, situat superomedial, are o direcţie oblică descendentă şi părăseşte regiunea
prin unghiul inferior al rombului, pe sub arcul tendinos al muşchiului solear. La nivelul
fosei poplitee are o poziţie profundă. Emite următoarele ramuri:
- artera superioară laterală a genunchiului,
- artera superioară medială a genunchiului,
- artera mijlocie a genunchiului,
- arterele surale sunt în număr de 2-5 şi vascularizează tegumentul şi
muşchii surei (moletului).
- artera inferioară laterală a genunchiului,
- artera inferioară medială a genunchiului.
- vena poplitee este situată lateral de artera poplitee şi ceva mai superficial.
Este de regulă unică, dar pote fi şi dublă. Pătrunde în regiune pe sub arcul tendinos
al solearului şi are o direcţie oblic verticală spre hiatul tendinos. Se formează prin
unirea venelor tibiale anterioare şi posterioare şi primeşte drept afluenţi venele surale
şi geniculare. Se continuă cu vena femurală.
- nervul tibial numit şi sciatic popliteu intern este ramura de bifurcaţie medială
a sciaticului. Se găseşte relativ superficial în fosa politee, pe care o traversează
vertical şi apoi trece pe sub arcada solearului împreună cu mănunchiul vascular
tibial posterior, pătrunzând în partea profundă a compartimentului posterior al gambei.
În fosa poplitee emite nervul cutanat sural medial. Acesta din urmă se uneşte cu
ramura comunicantă a nervului cutanat sural lateral şi se continuă în acelaşi ax, ca
nerv sural.
Nervul fibular comun numit şi sciatic popliteu extern este ramura terminală
laterală a nervului sciatic. În fosa poplitee este situat sub marginea medială a
muşchiului biceps femural şi tot aici emite nervul cutanat sural lateral. Acesta din
urmă este emis în partea superioară a fosei poplitee, devine rapid superficial şi se
distribuie tegumentului regiunii posterolaterale a gambei. Nervul cutanat sural lateral
emite o ramură comunicantă, care se va uni cu nervul cutanat sural medial.
186
Nodurile poplitee sunt alcătuite din două grupuri, unul superficial şi altul
profund, situate în fosa poplitee:
- nodurile superficiale sunt situate în jurul porţiunii terminale a venei safene
mici. Drenează limfa din teritoriul safenei mici.
- nodurile profunde sunt situate în jurul venei poplitee. Drenează limfa din
zonele profunde ale gambei, de la articulaţia genunchiului, dar şi de la nodurile
superficiale.
Referiri practice:
Artera poplitee se palpează în profunzimea fosei politee, cu gamba uşor flectată. Pentru
palpare se folosesc degetele de la ambele mâini. Podul palmei se pune pe părţile laterale ale
genunchiului, iar degetele, uşor flectate, spre mijlocul fosei poplitee.
1
Chistul popliteal sau chistul Baker este o colecţie anormală de lichid sinovial situată în
fosa poplitee. Poate fi o herniere a membranei sinoviale a genunchiului sau o herniere a burselor lui
Brodie 2. La copil este mai des întâlnit, dar şi este de dimensiuni mai mici.
Limite:
- superior – linia orizontală care trece prin tuberozitatea tibiei şi care separă
regiunea anterioară a gambei de cea anterioară a genunchiului.
1
BAKER William M. (1839-1896) chirurg englez.
2
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
187
- lateral – linia care uneşte condilul lateral al tibiei cu vârful maleolei laterale,
iar în profunzime septul intermuscular posterior al gambei, care delimitează această
regiune, de regiunea posterioară a gambei.
- medial – marginea medială a tibiei, care separă regiunea de cea posterioară.
- inferior – linia care uneşte bazele celor două maleole şi care separă
regiunea de cea talocrurală anterioară.
189
Compartimentul lateral (al peronierilor) este situat între septul intermuscular
anterior al gambei şi septul intermuscular posterior. Primul se fixează de marginea
anterioară a fibulei, iar cel de al doilea de marginea posterioară a fibulei. În această
lojă se găsesc muşchii peronieri lung şi scurt şi nervul fibular superficial.
- muşchiul peronier lung este un muşchi alungit, cu un tendon care reprezintă
2
/3 din lungimea muşchiului, situat superficial. Tendonul ocoleşte posterior maleola
laterală şi apoi traversează bolta plantară dinspre lateral spre medial.
- muşchiul peronier scurt este situat profund de peronierul lung şi este mai
scurt decît acesta, atât corpul cât mai ales tendonul de inserţie.
- nervul fibular superficial se situează mai întâi între fibulă şi muşchiul peronier
lung. Apoi este situat între muşchii peronieri lung şi scurt, pe care îi inervează şi în
1
/3 inferioară a gambei traversează septul intermuscular anterior al gambei pentru a
ajunge între muşchii peronieri şi extensorul lung al degetelor, după care devine
superficial, perforează fascia gambei, trece peste retinaculul inferior al muşchilor
extensori şi se termină cu ramurile cutanate.
Referiri practice:
Nervul fibular comun se bifurcă în ramurile lui terminale în apropierea gâtului fibulei, unde
are o poziţie relativ superficială. Din această cauză se pare că este nervul cel mai afectat de diverse
traumatisme la membrul inferior.
Limite:
- superior – prelungirea posterioară a liniei orizontale care trece prin tuberozitatea
tibiei şi care separă regiunea posterioară a gambei de cea poplitee.
- lateral – linia care uneşte condilul lateral al tibiei cu vârful maleolei laterale,
iar în profunzime septul intermuscular posterior al gambei, care delimitează această
regiune, de regiunea ansterioară a gambei.
- medial – marginea medială a tibiei, care separă regiunea de cea anterioară.
- inferior – linia care uneşte bazele celor două maleole şi care separă regiunea
de cele talocrurale posterioare.
190
Configuraţia externă. La nivelul regiunii, superior, se observă moletul
(Sura), un relief caracteristic produs de muşchiul gastrocnenian. În partea inferioară
proemină tendonul muşchiului triceps sural.
1
BRODIE Benjamin C (1783-1862) chirurg englez.
191
- muşchiul plantar este un muşchi rudimentar, cu un tendon foarte lung şi
subţire, ataşat părţii mediale a tendonului lui Achilles.
Mănunchiul vasculonervos tibial posterior se află între cele două loji musculare.
Este format din artera şi venele tibiale posterioare şi nervul tibial.
- artera tibială posterioară continuă artera poplitee de la arcul tendinos al
muşchiului solear şi până se împarte în ramurile terminale plantare. Porţiunea dintre
desprinderea arterei tibiale anterioare şi desprinderea arterei fibulare se numeşte
trunchi tibiofibular. Emite în regiune artera nutritivă a tibiei şi ramura circumflexă
fibulară, care se îndreaptă lateral, ocoleşte gâtul fibulei şi participă la formarea reţelei
arteriale a genunchiului.
- venele tibiale posterioare sunt în număr de două şi însoţesc artera tibială
posterioară. Cele două vene tibiale posterioare se unesc şi formează vena poplitee.
- nervul tibial numit şi sciatic popliteu intern este ramura de bifurcaţie medială
a sciaticului. Pătrunde în regiune pe sub arcada solearului. Coboară între muşchii
flexorul lung al degetelor piciorului şi flexorul lung al halucelui, sub muşchiul solear.
Se îndreaptă spre canalul calcanean. Pe parcurs, nervul tibial emite următorele ramuri:
- ramuri musculare pentru muşchii regiunii.
192
- nervul interosos crural pentru periostul tibiei şi fibulei şi pentru capsula
articulară talocrurală.
Mănunchiul vascular fibular se află puţin mai lateral şi mai profund decât
mănunchiul tibial posterior. Este format din artera şi venele fibulare şi se află între
muşchiul tibial posterior, situat profund şi muşchiul flexor lung al halucelui.
- artera fibulară se desprinde din trunchiul tibiofibular şi se îndreaptă spre
lateral. Emite artera nutritivă a fibulei, ramura perforantă, care străbate membrana
interosoasă şi pătrunde în compartimentul anterior al gambei şi ramura comunicantă,
care se uneşte cu artera tibială posterioară.
- venele fibulare sunt în număr de două, însoţesc artera fibulară şi se varsă în
vena tibială posterioară.
Limite:
- superior – o linie care uneşte bazele celor două maleole şi care separă
regiunea de cea anterioară a gambei.
- lateral – verticala care trece prin vârful maleolei laterale.
- medial – verticala care trece prin vârful maleolei mediale.
- inferior – o linie arcuită care uneşte vârfurile celor două maleole, cu pliul de
flexie dorsală al piciorului. Această linie corespunde în general, cu articulaţia medio-
tarsiană.
193
Configuraţia externă. La nivelul regiunii se observă cele două maleole, cele
trei tendoane ale extensorilor piciorului şi vena safenă mare în subcutisul premaleolar
medial.
Limite:
- superior – o linie care uneşte bazele maleolei mediale cu extremitatea
superioară a tuberozităţii calcaneului (locul de inserţie al tendonului lui Achilles).
195
- anterior – maleola medială.
- posterior – marginea medială a porţiunii terminale a tendonului lui Achilles şi
tuberozitatea calcaneului. Aici regiunea se învecinează cu cea calcaneană.
- inferior – o linie care uneşte vârful maleolei mediale cu apofiza medială a
tuberozităţii calcaneului
1
RICHET Didier Dominique Alfred (1816-1891) chirurg francez.
196
Mănunchiul vasculonervos tibial posterior se află între muşchii flexor lung al
degetelor piciorului şi flexorul lung al halucelui. Inferior de canal, aceste formaţiuni
vasculonervoase se continuă cu mănunchiul plantar. Este format din artera şi
venele tibiale posterioare şi nervul tibial. Atât artera, cât şi nervul, se pot divide în
ramurile terminale plantare, atât în canal cât şi deasupra lui.
Referiri practice:
Decusaţia tendoanelor Muşchiul tibial posterior care pe gambă se află la mijloc, inainte de
interarea în canal încrucişează muşchiul flexor lung al degetelor şi în canal are o poziţie anterioară.
Muşchiul flexor lung al halucelui care în canal are o poziţie posterior de flexorul lung al degetelor, pe
plantă se încrucişează cu acesta şi devine medial.
Limite:
- superior – o linie care uneşte bazele maleolei laterale cu extremitatea
superioară a tuberozităţii calcaneului (locul de inserţie al tendonului lui Achilles).
- anterior – maleola laterală.
- posterior – marginea laterală a porţiunii terminale a tendonului lui Achilles şi
tuberozitatea calcaneului. Aici regiunea se învecinează cu cea calcaneană.
- inferior – o linie care uneşte vârful maleolei mediale cu apofiza laterală a
tuberozităţii calcaneului
198
REGIUNILE PICIORULUI
REGIUNEA CALCANEANĂ
(Regio calcanea)
Limite:
Este o regiune circularovalară cu raza de circa 3-4 cm. Centrul regiunii se
află posteroinferior şi este partea cea mai proeminentă a regiunii
199
Inervaţia cutanată a regiunii calcaneene este asigurată de:
- ramurile laterale ale calcaneului (Rr. calcanei laterales) provin din nervul
sural şi se distribuie pielii zonei laterale a calcaneului.
- ramurile mediale ale calcaneului (Rr. calcanei mediales) provin din nervul
tibial, la ieşirea din canalul calcanean şi se distribuie tegumentului feţei plantare a
calcaneului.
Limite:
- superior – o linie arcuită care uneşte vârfurile celor două maleole, cu pliul
de flexie dorsală al piciorului. Această linie corespunde în general, cu articulaţia
mediotarsiană. Această limită separă regiunea de cea anterioară a gleznei.
- lateral şi medial – marginile corespunzătoare ale piciorului.
- anterior – extremitatea distală a piciorului, cuprinzând aici şi degetele.
200
Configuraţia externă. Este o regiune convexă, cu relieful osos superficial.
Se observă tendoanele muşchilor extensori şi desenul venos superficial.
Unghia (Unguis) este o formaţiune cornoasă, uşor curbată, translucidă, care
acoperă porţiunea distală, dorsală a degetelor. Pentru amănunte – vezi regiunea
dorsală a mâinii.
201
Fascia dosului piciorului este fascia de înveliş extern a dosului piciorului.
Este continuarea fasciei gambei.
202
calcaneului, iar inserţia este printr-un tendon, care fuzionează cu tendonul extensorului
lung, pe baza feţei dorsale a falangei proximale şi distale ale halucelui.
Referiri practice:
Artera pedioasă este palpabilă şi este folosită pentru luarea pulsului periferic.
Hallux valgus este devierea laterală a halucelui, în articulaţia metatarsofalangiană I. În
stadii avansate halucele poate încăleca degetul II sau poate fi la rândul lui încălecat de degetele II-III.
Degetul în ciocan (hammer toe) este o anomalie (slăbiciune) a muşchilor lombricali şi
interosoşi care au drept rezultat hiperextensia (flexia dorsală) permanentă a falangei proximale şi
flexia (plantară) a falangei mijlocii. Afectează un singur deget de la picior, de regulă degetul II.
203
REGIUNEA PLANTARĂ
(Planta/Regio plantaris)
Este regiunea inferioară a piciorului, cea prin care corpul ia contact cu solul.
Ocupă planta cu excepţia unei mici zone ocupate de regiunea calcaneană. Cuprinde
şi regiunea plantară a degetelor. În profunzimea regiunii se află bolta plantară, un
relief osos arcuit, care susţine greutatea corpului.
204
Sub planul de acoperire se află aponevroza plantară (Aponeurosis plantaris),
porţiunea întărită a fasciei piciorului, care acoperă muşchii plantari. Porneşte de pe
apofiza medială a tuberozităţii calcaneului, prezintă o densificare centrală şi apoi se
împarte în fascicule pentru fiecare deget. Aceste fascicule sunt unite între ele de
fascicule transversale situate proximal şi prin ligamentul metatarsian transvers
superficial situat distal.
205
- ramura profundă se situează între muşchii abductor al halucelui şi
flexorul scurt al halucelui pe care îi vascularizează.
- ramura superficială participă la formarea arcadei plantare superficiale,
atunci când această arcadă există şi când ramura superficială este de un
calibru mai mare.
- nervul plantar medial este ramură terminală a nervului tibial şi este în primul
rând un nerv cutanat. Se desprinde în canalul calcanean sau deasupra acestuia.
Nervul plantar medial trece pe sub muşchiul abductor al halucelui, ajunge sub
aponevroza plantară şi se aşează între abductorul halucelui şi muşchiul flexor scurt
al degetelor piciorului. Inervează muşchii abductor al halucelui, flexorul scurt al
degetelor piciorului, capul medial al flexorului scurt al halucelui, capul oblic al
muşchiului adductor al halucelui şi lombricalii I şi II. Perforeză aponevroza plantară
şi se împarte în nervi digitali plantari comuni, care se bifurcă în nervi digitali plantari
proprii pentru primele 7 margini de deget.
206
- muşchiul opozant al degetului mic este un fascicul inconstant al muşchiului flexor surt al
degetului mic. Este ceva mai scurt şi mai lateral de flexorul scurt. Denumirea acestui muşchi este
improprie, dar s-a făcut prin similitudine cu muşchii hipotenarului.
207
- tendoanele muşchiul flexor lung al degetelor vin dinspre loja medială şi se
inseră prin patru tendoane care perforează muşchiul flexor scurt al degetelor pe
baza falangelor distale II-V.
- tendonul muşchiul peronier lung traversează bolta plantară dinspre lateral
spre medial. Se inseră pe cuneiformul medial şi pe baza metatarsianului I. Susţine
arcul transversal al bolţii plantare, împreună cu tibialul anterior
- muşchiul adductor al halucelui este situat cel mai profund, la nivelul plantei.
Are două capete de origine. Capul oblic îşi are originea pe cuneiformul lateral şi pe
bazele metacarpienelor III şi IV, iar capul transvers îşi are originea pe capsulele
articulaţiilor matatarsofalangiene II-V. Inserţia se face pe partea laterală a bazei
falangei proximale a halucelui.
- muşchiul flexor scurt al degetelor este situat superficial, sub aponevroza
plantară, în loja centrală a plantei. Are originea pe faţa plantară a apofizei mediale a
tuberozităţii calcaneului şi inserţia, prin patru tendoane, pe faţa inferioară a falangei
mijlocii a degetelor II-V. Printre capetele bifurcate de inserţie trec tendoanele
muşchiului flexor lung al degetelor.
- muşchiul pătrat al plantei sau flexorul accesor este situat sub flexorul scurt
al degetelor (stratul II). Este format din două fascicule dreptunghiulare. Originea se
face prin două capete (medial şi lateral), nenominalizate însă, pe marginea medială,
respectiv pe marginea laterală a feţei inferioare a calcaneului. Inserţia se face pe
partea laterală a tendonului (încă nebifurcat) a flexorului lung al degetelor.
- muşchii lombricali sunt muşchi fuziformi, în număr de patru, care se inseră
pe alte tendoane. Primul are un singur cap de origine, iar ceilalţi au câte două
capete de origine. Sunt situaţi în stratul II al muşchilor plantei.
- muşchii interosoşi plantari sunt în număr de trei şi ocupă spaţiile inter-
osoase metacarpiene II, III şi IV. Sunt situaţi în stratul IV al muşchilor plantari. Sunt
muşchi adductori ai degetelor III, IV şi V. Au originea pe partea medială a corpurilor
metatarsienelor III, IV şi V şi inserţia pe partea medială a extremităţii distale a
falangei proximale a degetelor III-V.
Axul de referinţă al piciorului, pentru mişcarea de abducţie – adducţie este
reprezentat de degetul II.
208
- muşchii interosoşi dorsali sunt în număr de patru şi ocupă toate spaţiile
interosoase metatarsiene. Au câte două capete de origine, care se prind pe feţele
care mărginesc respectivul spaţiu interosos. Sunt muşchi abductori ai degetelor (II),
III şi IV.
Referiri practice:
Piciorul plat (Pes platus) reprezintă o prăbuşire a arcului medial al bolţii plantare. Amprenta
plantei în zona mijlocie, devine egală sau mai mare decât a călcâiului. Concavitatea medială devine
rectilinie sau chiar convexă.
BIBLIOGRAFIE
209
8. *** SOBOTTA Atlas of Human Anatomy vol II Edited by J. Staubesand
Urban&Schwarzenberg Munich Vienna Baltimore 1988.
9. *** STEDMAN'S Medical Dictionary 28th Edition Lippincott William&Wilkins
Baltimore Philadelphia 2006.
10. *** Terminologia Anatomica Thieme Stuttgard – New York 1998.
11. *** Terminologia Histologica Wolters Kluwer Lippincott William&Wilkins
Philadelphia 2008.
ANATOMIE
210
MEMBRELE
VOL VI
TÂRGU MUREŞ
2013
211