Felicia SUCALĂ

Corina BIRLEANU Ştefan BOJAN Ovidiu TATARU

MECANISME Şl ORGANE DE MAŞINI

* *

RISOPRINT
CLUJ-NAPOCA 2006
 Cuprins

Prefaţă...................................................................................................... 5
Cuprins.................................................................................................... 7
12. Elemente de tribologie................................................................ 11
12.1. Frecarea.....................................................................................11
12.1.1. Frecarea uscată...................................................................11
12.1.1.1 Teorii asupra frecării uscate......................................... 13
12.1.1.2 Legile frecării uscate......................................................14
12.1.2. Frecarea limită..................................................................... 16
12.1.3. Frecarea semilichidă........................................................... 18
12.1.4. Frecarea elasto-hidrodinamică........................................... 18
12.1.5. Frecarea lichidă....................................................................20
12.1.5.1. Elemente de teoria hidrodinamică a ungerii...............20
12.2. Uzarea cuplelor de frecare........................................................ 28
12.2.1. Uzarea de aderenţă............................................................. 28
12.2.2. Uzarea abrazivă................................................................... 31
12.2.3. Uzarea de oboseală.............................................................32
12.2.4. Uzarea de coroziune........................................................... 32
12.2.5. Fenomenul stick-slip............................................................33
12.3. Lubrifianţi.................................................................................... 34
12.3.1. Lubrifianţi lichizi....................................................................34
12.3.2. Unsori consistente...............................................................48
12.3.3. Lubrifianţi solizi....................................................................52
13. Lagăre cu alunecare cu ungere hidrodinamică........................ 54
13.1. Noţiuni generale........................................................................ 54
13.2. Calculul lagărelor cu alunecare radiale pe baza teoriei
hidrodinamice a ungerii.............................................................56
13.2.1. Adaptarea relaţiilor de bază la fusul radial
cilindric de lungime finită..................................................... 56
13.2.1.1. Ecuaţia presiunii pentru cuplul fus-cuzinet..................56
13.2.1.2. Portanţa filmului de lubrifiant....................................... 59
13.2.1.3. Coeficientul de frecare.................................................60
13.2.1.4. Turaţia de trecere......................................................... 62
13.2.1.5. Debitul de lubrifiant necesar ungerii
lagărului în regim hidrodinamic.................................... 63
13.2.1.6. Echilibrul termic al lagărelor cu alunecare..................64
5 Cuprins

13.2.2. Discuţia parametrilor importanţi ai ungerii hidrodinamice...65

13.2.2.1. Jocul relativ y ................................................................65
13.2.2.2. Grosimea minimă a peliculei de lubrifiant hmin............ 67
13.2.2.3. Raportul t / d ............................................................... 68
13.2.2.4. Alegerea uleiului.:......................................................... 68
13.2.3. Metoda de calcul a lagarelor radiale cu alunecare............69
13.2.3.1. Tipul uleiului este cunoscut..........................................69
13.2.3.2. Tipul uleiului este la liberă alegere............................. 74
13.3. Proiectarea lagărelor cu alunecare............................................ 76
13.3.1. Forme constructive de cuzineţi şi
recomandări de utilizare......................................................76
13.3.2. Corpul şi capacul lagarului................................................. 78
13.3.2.1. Calculul corpului........................................................... 78
13.3.2.2. Calculul capacului........................................................ 79
13.3..Exemple de calcul................................................................... 79
14. Lagăre cu rostogolire................................................................... 89
14.1. Generalităţi................................................................................. 89
14.2. Elemente de calcul.................................................................... 93
14.2.1. Eforturi unitare de contact In rulmenţi................................ 93
14.2.2. Relaţii cinematice în rulmenţi.
Solicitări variabile ale elementelor rulmentului...................... 95
14.2.3. Frecarea în rulmenţi............................................................... 97
14.2.4. Turaţia
* limită....... '.............................................................. 102
14.2.5. Determinarea dimensiunii rulmentului.............................. 104
14.2.5.1 Cauzele ieşirii din uz a rulmenţtilor............................104
14.2.5.2. Sarcina de bază şi durabilitatea rulmenţi..................105
14.2.5.3. Sarcina dinamică echivalentă.................................... 109
14.2.5.4. Durabilitatea nominală corectată............................... 121
14.2.5.5. Sarcina statică............................................................124
14.2.6. Calculul si alegerea rulmenţilor........................................ 127
14.3. Proiectarea lagarelor cu rulmenţi............................................132
14.4. Montarea şi demontarea rulmenţilor....................................... 139
14.5. Exemple de calcul....................................................................140
15. Transmisii prin angrenaje.......................................................... 151
15.1. Generelităti............................................................................... 151
..15.2. Legea fundamentală a angrenării............................................153
..15.3. Caracteristicile roţilor dinţate cilindrice................................... 157
15.3.1. Elementele roţilor dintate cilindrice.................................. 157
15.3.2. Ecuaţiile evolventei în coordonate polare........................159
Cuprins

15.3.3. Roata dinţata cu profil in evolventă şi crem allera........... 16(

15.3.4. Determinarea grosimii dindelui s* masurată
pe un cerc cu raza rx............................................................16
15.3.5. Generarea suprafeţelor flancurilor dinţilor roţilor
dinţate cilindrice cu dinţi drepţi şi înclinaţi......................... 16:
15.3.6. Elementele rotii dintate cilindrice cu dinţi în clin a ţi.......... 16:
i i * ,

15.4. Caracteristicile angrenajelor cilindrice....................................16(

15.4.1. Elementele angrenajului evolventic....................................16<
15.4.2. Determinarea unghiului de angrenare............................... 16.
15.4.3. Determinarea distantei dintre axe..................... ................. 17
15.4.4. Determinarea modificării specifice a distanţei dintre axe.17(
15.4.5. Clasificarea angrenajelor în funcţie de
suma coeficienţilor de îngrosare.......................................171
15.5. Metode de prelucrare a roţilor dinţate.................................... 17'
15.5.1. Metoda copierii....................................................................17'
15.5.1. Metoda rostogolirii.............................................................. 17;
15.6. Caracteristicile roţilor dintate cilindrice
prelucrate cu cuţit pieptene.................................................. 17f
15.6.1. Dimensiunile de baza ale roţilor dintate cilindrice...
5 1
1/ '
15.6.2. Influenţa deplasării specifice asupra formei dintelui 17
15.6.3. Subtăierea roţilor dintate...........................................
1 !
I /f
15.6.4. Determinarea numărului minim de dinţi care
se pot prelucra fără subtăiere...................................... I7
15.6.5. Noţiunea de coeficient de micşorare
a jocului la capul dintelui................................................. 18(
15.7. Coeficienţi de calitate ai angrenajelor.................................... 18'
15.7.1. Gradul de acoperire............................................................ 18
15.8. Scopul corijării roţilor dinţate.......................................... ........ 18Í
15.9. Materiale utilizate în constructia * roţilor
1 dintate.......................18i
1
15.10. Forme de distrugere ale roţilor dinţate................................. 185
15.11. Calculul de rezistentă al angrenajelor cilindrice
cu dinţi drepţi................................................................. ........ 19'
15.11.1. Consideraţii generale....................................................... 19'
15.11.2. Forţele care acţionează în angrenajele
cilindrice cu dinţi drepţi............................................. ........ 19!
15.11.3. Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi
la presiune de contact......................................................195
15.11.4. Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi
la solicitarea de încovoiere a dintelui.............................. 20:
O Cuprins

15.11..5. Precizări privind ordinea desfăşurării calculului............209

15.12. Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice
cu dinţi înclinaţi......................................................................... 211
15.12.1. Consideraţii generale....................................................... 211
15.12.2. Angrenajul echivalent....................................................... 212
15.12.3. Forţele care acţionează în angrenajele
cilindrice cu dinţi înclinaţi............................................. 218
15.12.4. Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi
la presiune de contact.......................................................220
15.12.5. Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi
la solicitarea de încovoiere a dintelui..............................222
15.12.6. Precizări privind ordinea desfăşurării calculului
unui angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi........................... 224
15.13. Angrenaje conice cu dinţi drepţi............................................ 225
15.13.1. Geometria angrenajelor conice....................................... 227
15.13.1.1. Angrenajul echivalent................................................228
15.13.1.2. Dimensiunile geometrice ale roţilor dinţate
conice cu dinţi drepţi...................................................231
15.13.2. Calculul de rezistenţă al angrenajelor
conice cu dinţi drepţi......................................................... 234
15.13.2.1. Calculul forţelor......................................................... 234
15.13.2.2. Calculul la solicitarea de contact..............................235
15.13.2.3. Calculul la solicitarea de încovoiere........................ 237
15.13.2.4. Precizări privind ordinea desfăşurării calculului..... 238
15.14. Angrenaje melcate.................. ................................................ 239
15.14.1. Particularităţi geometrice şi cinematice.......................... 240
15.14.2. Materiale pentru angrenaje melcate................................245
15.14.3. Calculul forţelor care acţionează
în angrenajele melcate......................................................247
15.14.4. Calculul de rezistenta al angrenajelor melcate...............250
15.14.4.1. Calculul angrenajelor melcate la
presiune de contact..................................... 250
15.14.4.2. Calculul angrenajelor melcate la încovoiere......... 252
15.14.4.3. Calculul termic al angrenajelor melcate................252
15.15. Stabilirea tensiunilor admisibile............................................. 259
15.15.1. Tensiuni admisibile pentru solicitarea de contact...........260
15.15.2. Tensiuni admisibile pentru solicitarea de încovoiere.... 267
15.16. Exemple de calcul...................................................................274
B ibliografie.......................................................................................... 287
 1 5 . TRANSMISII PRIN ANGRENAJE

15.1. Generalităţi

Angrenajele sunt mecanisme cu roţi dinţate care servesc la

transmiterea directă şi forţată a mişcării de rotaţie între doi arbori.
Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi
dispuşi în mod regulat pe suprafeţe teoretice (în general de revoluţie)
numite suprafeţe de rostogolire. Roata dinţată montată pe arborele
conducător se numeşte pinion şi se roteşte cu turaţia n^ iar roata
dinţată condusă, montată pe arborele condus, se roteşte cu turaţia n2.
Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate dintr-
un angrenaj, în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două
roţi dinţate se numeşte angrenare. Angrenajul poate transmite
işcarea de rotaţie în ambele sensuri, fapt posibil prin utilizarea
dinţilor
1 cu flancuri simetrice.
Clasificarea angrenajelor se face după următoarele criterii:
Poziţia relativă a axelor mişcării de rotaţie:
- angrenaje cu axe paralele (fig. 15.1, a,b,c);
- angrenaje cu axe concurente (fig. 15.1, d,e,f);
- angrenaje cu axe încrucişate (fig. 15.1, g);
II. Felul suprafeţelor de rostogolire:
- angrenaje cu suprafeţe de rostogolire de revoluţie: - cilindrice;
- conice;
- hiperbolice;
- toroidale;
- angrenaje cu suprafeţele de rostogolire care nu sunt de
revoluţie;
* '
.Poziţia relativă a suprafeţelor de rostogolire:
- angrenaje exterioare (fig. 15.1);
- angrenaje interioare;
IV.Forma dinţilor roţilor dinţate:
- cu dinţi drepţi (fig. 15.1, a,d);
- cu dinţi înclinaţi (fig. 15.1, b,e);
- cu dinţi curbi (fig. 15.1, f);
- angrenaje cu dinţi în V, Z sau W (fig. 15.1, c);
V. Felul contactului între flancuri: - angrenaje cu contact liniar;
 Transmisii prin angrenaje;
- angrenaje cu contact punctiform;
VI. Profilul dinţilor: - angrenaje cu profil în evolventă;
- angrenaje cu profil în cicloidă;
- angrenaje cu profil în arc de cerc
, sau alte profile;
VII Modul de mişcare a
axelor geometrice ale
arborilor:
angrenaje cu axe -
fixe (ordinare);
angrenaje cu axe
mobile (planetare).
Angrenajele formează
o categorie de organe
de maşini foarte des
utilizată în cele
verse maşini şi
utilaje ca ur­
mare a avan­
tajelor lor:- ra­
port de trans­
mitere cons­
tant; - durabili­
tate şi siguran­
ţă în funcţiona-
re; - gabarit re- d.
dus; - posibili­
tatea de a transmite puteri într-un
domeniu larg de viteze şi rapoarte
de transmitere; - randament ridicat
(ajungând la 0,995).
Dezavantajele angrenajelor
sunt: - necesitatea unei precizii
înalte de execuţie şi montaj; -
funcţionare cu zgomot la viteze
ridicate; - limitarea la o serie de
rapoarte de transmitere deoarece
numărul de dinţi trebuie să fie un
Fig. 15.1
număr întreg.
I egea fundamental. ! ¿1 angiunârii 153
15.2. Legea fundamentală a angrenării

Realizarea unui raport de transmitere constant impune ca

llancurile dinţilor să satisfacă anumite condiţii, stabilite de legea
lundamentală a angrenării. Pentru demonstrarea acestei legi, se vor
studia două pârghii profilate, reprezentate în figura 15.2, ale căror
profite sunt identice cu profilele dinţilor roţilor dinţate şi tangente în
punctul A, unde sunt suprapuse două puncte Ai şi A2, rigid legate de
elementele 1, respectiv 2. Cele două pârghii reprezintă practic o
pereche de dinţi în angrenare. Având în vedere faptul că asupra
pârghiei 1 acţionează un moment motor Tm (în sens orar), iar asupra

__ <pi *...:

Fig. 15.2
154 Transmisii prin angrenaje
pârghiei 2 un moment rezistent Tr (tot în sens orar) şi considerând cele
două pârghii ca fiind corpuri absolut rigide, se poate spune că profilele
nu se pot îndepărta unele de altele şi nici nu pot pătrunde unele în
altele. în consecinţă, mişcarea relativă a profilelor se reduce la
rostogolire însoţită de alunecare pe tangenta comună t - t, dusă în
punctul de contact A. Determinarea condiţiilor pe care trebuie să le
îndeplinească profilele dinţilor pentru ca raportul de transmitere să fie
constant, se face studiind mecanismul înlocuitor, şi nu cele două
pârghii. Mecanismul înlocuitor este O1 K1 K2 O2 (fig.15.1), la care, pe
baza proprietăţilor celor trei centre instantanee de rotaţie [62], se
determină poziţia tuturor centrelor instantanee relative şi absolute
(notate cu I în fig. 15.2). Astfel, centrul instantaneu li2 al elementului 1
în raport cu elementul 2 este situat pe linia centrelor în punctul în care
normala comună n - n intersectează această linie. Acest punct se
numeşte pol de angrenare şi se notează cu C. Ţinând seama de faptul
ca în centrul instantaneu relativ de rotatie 1 C.1 vitezele relative sunt
egale cu zero (prin acest punct trec centroidele în mişcare relativă)
rezultă că vitezele absolute ale pârghiilor în acest punct trebuie să fie
egale între ele, adică:
V d = VC2 , (15.1)
unde: vei este vectorul viteză a punctului Ci solidar cu pârghia 1 şi
care la momentul dat se suprapune cu punctul C;
Vc2 - vectorul viteză al punctului C2 solidar cu pârghia 2 şi care
la momentul dat se suprapune tot cu punctul C.
Având în vedere că:
vc, = OjC.co, şi v(,2 = 0 2C.(o2

din condiţia: i 12 = — =const., (15.2)

© 2

rezultă: i = — = — -. (15.3)
12 ©2 0,0
Ţinând seama de relaţia (15.3) şi de modul în care s-a construit
mecanismul înlocuitor, se poate spune că normala comună dusă în
punctul de contact al celor două profile reciproc înfăşurătoare împarte
linia centrelor roţilor dinţate în segmente invers proporţionale cu
vitezele lor unghiulare. Având în vedere că vitezele unghiulare 0 1 =
const. şi o)2=const., rezultă că i12= const. Dacă se mai ia în considerare
că distanţa dintre axe O 1 O2 = const., atunci din relaţia (15.3) se obţine
I egea fundamentală .1 .manmării 155
OiC = const şi 0 2C const. în consecinţă, pentru asigurarea unui
i aport de transmitere constaotpolul angrenării trebuie să fie un punct
lix pe linia centrelor. Deci legeâ fundamentală a angrenării poate fi
lormulată în felul următor: pentru ca raportul de transmitere să fie o
mărime constantă, suprafeţele flancurilor dinţilor trebuie să fie astfel
. ilese încât, în orice poziţie a roţilor dinţate, normala comună la aceste
suprafeţe reciproc înfăşurătoare să treacă prin centrul instantaneu
relativ de rotaţie, care trebuie să fie un punct fix şi să împartă linia
centrelor în părţi invers proporţionale cu vitezele unghiulare absolute
a/e profilelor. Din legea fundamentală a angrenării rezultă că
oentroidele mişcării sunt cercuri cu razele rw1 = O1 C şi rw2 = 0 2C,
numite cercuri de rulare, de rostogolire sau primitive. în consecinţă,
telaţia (15.3) devine:
• _ © 1 rw2
■12 - — - — (15.4)
o2 r 1
în cazul în care angrenajul transmite o putere P[kW] de la arbó­
lele motor care are turaţia n^rot/min], la arborele condus cu turaţia
n2[rot/min], momentele de torsiune corespunzătoare vor fi:
Ti =9550. — ; T2 =9550. — . [N.m] (15.5)
n1 n2
şi luând în considerare relaţia (10.4) rezultă:
_ n 1 T2
i-i2 - (15.6)
n 2 T,
Dacă se ţine seama de pierderile datorită frecărilor, prin
intermediul randamentului rj, relaţia (15.6) devine:
¡1 2 = - ^ - . (15.7)
1

Unghiul a (fig. 15.2) format de normala la profile şi perpendicula­

ra dusă pe linia centrelor, se numeşte unghi de angrenare. în cazul
studiat unghiul a este variabil, deoarece pentru fiecare poziţie a
flancurilor dinţilor, normala corespunzătoare are altă direcţie. în timpul
angrenării, punctul de contact A descrie în planul fix o curbă LPL’, care
se numeşte linie de angrenare. Linia de angrenare se poate folosi
drept criteriu de bază la alegerea felului angrenajului cilindric. Cu cât
lorma liniei de angrenare este mai simplă cu atât realizarea practică a
angrenajului este mai uşoară, respectiv procesul tehnologic de
fabricaţie a roţilor dinţate este mai simplu. în cazul în care linia de
 rransmisii prin angrenaje

angrenare este o dreaptă, unghiul de angrenare a este constant, iar

profilul dintelui are forma unei evolvente.
Condiţiile geometrico-cinematice exprimate de legea fundamen
tală a angrenării nu determină univoc forma profilelor dinţilor ambelor
roţi dinţate ce intră în angrenare. Formula care exprimă teorema
curburii profilelor Euler şi Savary [62], transcrisă pentru cazul roţilor
dinţate din figura 15.2 are forma:
1 1 f 1 1 \
+ . an a . (15.8)
w1 w2 Vp-ţ +AC p2 - AC j
Deoarece pentru fiecare poziţie a dinţilor în contact, normala la
profile are direcţii diferite, rezultă că unghiul a este variabil.
Cunoscând valoarea razei de curbură p^ a profilului dat pentru
poziţia dată, corespunzătoare punctului de contact A (fig. 15.2) şi
ţinând seama de legea fundamentală a angrenării, cu formula (15.8)
se poate determina raza de curbură p2 a profilului conjugat cores
punzătoare aceluiaşi punct A. Făcând un raţionament similar pentru
mai multe poziţii succesive ale profilului dat rezultă profilul conjugat.
Ţinând seama de faptul că punctul C este fix şi că mecanismul
înlocuitor este valabil şi pentru poziţiile imediat următoare ale profileloi
(rotite cu unghiurile d<pi respectiv dcp2) rezultă că în timp ce elementul
conducător 1 al mecanismului patrulater înlocuitor se roteşte cu un un^
ghi dcpi, viteza punctului de pe bielă care la momentul dat coincide cu
polui C are direcţia bielei K^K2. în cazul în care viteza punctului C.,
(punct al bielei care la momentul dat se suprapune cu punctul C) ai
avea o direcţie oarecare în plan, ar da componente atât pe direcţi;i
bielei cât şi pe direcţia 0 i0 2. Existenţa unei componente pe direcţia
0 i0 2 ar face ca punctul C să nu mai fie fix şi deci legea fundamentala
a angrenării să nu fie satisfăcută. în consecinţă, punctul 0
considerându-se fix, centrul instantaneu absolut de rotaţie l43 (al bielei
faţă de batiu) se găseşte pe o dreaptă perpendiculară pe biela KiK
dusă din punctul C.
Pe baza celor expuse se poate construi profilul cojugat al
profilului dat printr-o metodă grafică, obţinând la început razele de
curbură ale profilului conjugat. Se consideră cunoscut profilul |1,
(fig. 15.2) şi linia centrelor 0 i0 2. Se duce normala în punctul A
(considerat punct de contact) şi se determină centrul de curbură K t şi
punctul C. La intersecţia dreptei şi a perpendicularei dusă în
Caracteristicile roţilor dintate
, , — ru , , f I
157
punctul C la direcţia bielei K|K2 se determină centrul instantaneu de

K,C dă centrul de curbură K2 al profilului p2- Această construcţie este

identică cu metoda Bobillier [62],

15.3. Caracteristicile roţilor dintate cilindrice

15.3.1. Elementele roţilor dintate cilindrice

f 3

în figura 15.3 sunt reprezentate schematic două roti dintate

cilindrice, cu dinţi drepţi,
lespectiv cu dinţi încli­
naţi.
1
Elementele roţilor1
se
vor studia în secţiunile A
- A, respectiv B - B,
perpendiculare pe axele
roţilor.
1
Forma secţiunii 1

transversale a dintelui se
numeşte profilul dintelui
(fig. 15.4). Partea exte­
rioară a dintelui este Fig.15.3
limitată de un cerc care
se numeşte cerc de cap dintelui
şi a cărui rază se ,/ ş \
notează cu ra. Cercul f
care delimitează dintele V ■ ■ 1 M
de corpul rotii ’ dintate
1 se / \ j/ y vj I / /\\ N\^ \ \
numeşte cerc de picior şi / / V r > ^ r» ra ><y/ ^
raza lui se notează cu rf. / / ' / / ' ic .... 1 / . r> ' ■
Profilul dintelui, din j I 1 f t .. r— '''•''>.■>4 ^ - - ' \\ 1 : i
motive de rezistentă, se 0
racordează la bază, Fig. 15.4
forma racordării depin­
zând de metoda de prelucrare. Cercul care trece prin punctul unde
începe racordarea se numeşte cerc de racordare, a cărui rază se
notează cu rrc. Elementele de bază necesare la calculul roţilor dintate
sunt numărul de dinţi z şi pasul p. Pasul care reprezintă lungimea
arcului de cerc dintre flancurile de acelaşi sens a doi dinţi alăturaţi,
158 Transmisii prin angrenaje
măsurată pe un cerc oarecare de raza rx, se noteaza cu px şi se
determină cu reiatia:
*
£
2 ti r
7 C 1 i 2 L _ ( 1 5 9 )

z
Pasui unghiular x este unghiul la centru corespunzător pasului
circular şi se determină cu relaţia:
X=— (15.10)
z
Cercul de divizare este cercul pe care pasul şi unghiul de pre
siune sunt egale cu pasul şi unghiul de presiune ale cremalierei de
referinţă standardizate.
Pasul de divizare se notează cu p şi este distanţa dintre
flancurile de acelaşi sens a doi dinţi consecutivi, măsurată pe cercul
(ie divizare cu raza r. Acest pas este dat de relaţia:
2 7i r
p = -— . (15.11)
z
Prin împărţirea lungimii cercului de divizare la numărul de dinţi
z, s-a obţinut o mărime numită pas. în mod asemănător, prin împărţirea
diametrului de divizare la numărul de dinţi se obţine o lungime numită
modul sau pas diametral:
m = —. (15.12)
z
Modulul prezintă faţă de pas avantajul că este o mărime
comensurabilă, pe când pasul fiind un multiplu de n, este
incomensurabil. Relaţia dintre pas şi modul se obţine dacă în relaţia
(15.11) se înlocuieşte 2.r = d şi se ţine seama de relaţia (15.12)
Rezultă:
p = ti.m (15.13)
Modulul se măsoară în milimetri şi este standardizat. Pentru ca
un angrenaj să poată funcţiona este necesar ca roţile dinţate
componente să aibă acelaşi pas (acelaşi modul) pe cercurile de
divizare: pi = p2 = p; rm = m2 = m. Alte două elemente importante ale
roţilor dinţate sunt grosimea dintelui s sau arcul dintelui (care este
lungimea arcului de cerc dintre flancurile de sensuri diferite ale
aceluiaşi dinte) şi lărgimea golului dintre dinţi t sau arcul golului (care
este lungimea arcului de cerc dintre profilele de sens contrar a doi A

dinţi consecutivi), ambele măsurate pe cercul de divizare. înălţimea

dintelui h este de asemenea un element al rotii dintate.
Caracteristicile roţilor dintate 159
Profilul dinţilor poate fi: - evojvenţic la care linia de angrenare
este o dreaptă şi unghiul deTangrenare a este constant; - în cicloidă cu
linia de angrenare formată din două arce de cerc şi unghiul de
angrenare a variabil [62]; - angrenajul QU CQle care este un caz
particular al angrenajului cicloidal, linia de angrenare fiind formată
doar dintr-un singur arc de cerc [58]; - /n arc de cerc etc.
în continuare se va considera că profilul dintelui roţii dinţate ci­
lindrice cu dinţi drepţi sau înclinaţi este evolventic.

15.3.2 Ecuaţiile evolventei în coordonate polare

în figura 15.5 sunt reprezentate două ramuri ale evolventei

descrise de punctul M al dreptei care se rostogoleşte fără alunecare

Fig.15.5
pe cercul cu raza rb numit cerc de bază. Ele se întâlnesc în punctul de
întoarcere M0 situat pe cercul de bază. Punctele B şi C rigid legate de
dreapta generatoare (fig. 15.5,b) descriu evolvente deformate. Punctul
B descrie o evolventă alungită, iar punctul C o evolventă scurtată.
Având în vedere că în cazul evolventei normale (fig. 15.5,c) lungimea
segmentului dreptei generatoare MN este egală cu lungimea arcului
corespunzător al cercului de bază pe care dreapta s-a rostogolit fără
alunecare (rezultă din generarea evolventei) se poate scrie egalitatea:
MN = M0N. (15.14)
înlocuind lungimile segmentului MN = rb.tg ax şi a arcului M0N
r.(0x + a*), detrminate din figura 15.5,c, în egalitatea (15.14), se obţine
9X= tg a x - ax. (15.15)
160 Transmisii prin angreniijo

Funcţia 0X de unghiul ax se numeşte funcţie involută şi s<>

notează cu inv ax. Deci relaţia (15.15) devine:
inv ax = tg ax - ax. (15.1(1)
Din triunghiul MON se determină raza polară rx, în funcţie de
raza cercului de bază:
(15.1/)
cosa
Ecuaţiile (15.16) şi (15.17) sunt ecuaţiile evolventei normale in
coordonate polare, exprimate în funcţie de parametrul ax, care estr
unghiul de presiune [62].

15.3.3. Roata dinţată cu profil în evolventă şi cremaliera dinţată.

/v

In cazul în care profilul dintelui are forma unei evolvente, apare

cremalieră dreapta de divizare încă un element al roţii
dintate: cercul de bază
cu raza rb. Se alege un
punct M pe profilul
evolventic (fig. 15.6)
care în acelaşi timp s;i
fie situat şi pe cercul de
divizare cu raza r. Se
construieşte în acest
punct unghiul de
presiune MON. Acest
unghi este standardizat
Fig. 15.6
şi se notează cu a,
având valoarea numerică a = 20°. în consecinţă cercul de divizare so
caracterizează nu numai prin modulul standardizat, dar şi prin unghiul
de presiune standardizat. Din figura 15.6 rezultă:
rb = r.cos a. (15.18)
Pe baza formulei (15.12) se poate scrie:
m.z
1 • (15.19)
2
înlocuind relaţia (15.19) în relaţia (15.18) se obţine:
m.z
rb = -----. cos a. (15.20)
2
<:. ifacteristicilcî roţilor dintate
I I I MMI ' I -|. ........................................... T \
161
Se presupune că numărul de dinţi ai roţii dinţate (fig. 15.6) se
măreşte continuu şi la un moment dat devine egal cu infinit. In acest
1 , 1/ rb = r = oo, adică cercul de bază şi cel de divizare se transformă în
diopte iar profilul evolventic al dintelui se transformă de asemenea
intr-o dreaptă. O astfel de roată dinţată a cărui număr de dinţi z = oo şi
n i profilul dintelui liniar se numeşte cremalieră. Pasul cremalierei,
m;isurat pe orice dreaptă paralelă cu dreapta medie (corespunzătoare
ili.imetrului de divizare), are aceeaşi valoare egală cu rc.m. Revenind
l.i număr finit de dinţi şi presupunând că dreapta de divizare se
ii.insformă în cerc de divizare astfel ca centrul lui să fie situat
'loasupra dreptei de divizare (fig. 15.6), se obţine o roată dinţată cu
il.intura interioară. Angrenajul interior este format dintr-o roată dinţată
n i dantură exterioară aşezată în interiorul unei roţi cu dantură
interioară, ambele roţi rotindu-se în acelaşi sens. Relaţiile matematice,
i .ire determină elementele roţii dinţate cu dantură interioară cât şi
i ’lementele angrenajului interior, se obţin în mod similar ca şi în cazul
loţilor cu dantură exterioară, respectiv al angrenajului exterior [62],

15.3.4. Determinarea grosimii dintelui sx măsurată pe un cerc cu

raza rx

Pasul roţii dinţate se compune din grosimea dintelui sd şi lărgi­

mea golului sg, ambele măsurate pe cercul de divizare (fig. 15.7):
p = s + t. (15.21)
In general, roţile dinţate se proiectează astfel încât pasul să nu
se împartă egal între grosimea dintelui şi lărgimea golului. De aici
lezultă că grosimea dintelui măsurată pe cercul de divizare nu va fi
egală cu jumătatea pasului, adică cu 7t.m/2 , ci se poate exprima astfel:
Tt. m
s — + A. m . (15.22)
2
Felul rotii dintate este determinat de valoarea coeficientului de
mgroşare: A > O, roata dinţată se numeşte pozitivă; A = O, roata dinţată
poartă numele de roată zero; A < O , roata dinţată este negativă,
l ’entru determinarea grosimii dintelui sx (fig. 15.7) se exprimă unghiul y
(unghiul închis de dreptele OM0 = rb şi şi OV ) în funcţie de inv ax şi
înv a. Se poate scrie:
162 Transmisii prin angrenaje

S v/2 r

s/2r
/
\
/ A
/ X
înv a

înv a H
i i

Fig. 15.7

din care se obţine:

2.rx.( + inv a - inv ax).

2. r
Ţinând cont de relaţia (15.18) şi de figura 15.7, rezultă: rb = r.cos a r
rx.cos a*. Utilizând valoarea lui rx exprimată din această egalitate şi
luând în considerare ecuaţia (15.22), se obţine:
cosa 71 i /•
m. —+ A - z ( m v a x inva ) (15.23)
cosa..

15.3.5. Generarea suprafeţelor flancurilor dinţilor roţilor dinţate

cilindrice cu dinţi drepţi şi înclinaţi.

Prin rostogolirea fără alunecare a planului generator (fig

15.8,a) pe cilindrul de bază, dreapta NN’ situată în acest plan şi
paralelă cu generatoarea cilindrului de bază, M0M 0, generează
suprafaţa laterală a flancului dintelui. în timpul rostogolirii planului
generator, fiecare punct al dreptei NN' generează o evolventă
Totalitatea acestor evolvente formează flancul dintelui. Intersectia 1
acestui flanc cu planul generator cât şi cu un cilindru de rază r*
(concentric cu cilindrul de bază) este o linie dreaptă. Rezultă deci că
suprafaţa laterală a flancului dintelui este o suprafaţă riglată cilindrică
Caracteristicile roţilor dinţate 163
evoventică

cilindru de bază cilindru de bază

evolventa

evolventa

planul generator

reapta generatoare

suprafaţă riglată suprafaţă riglată

cilindrică evolventică elicoidală evolventică evolventa

a. b.
Fig. 15.8

în timpul rostogolirii fără alunecare a planului generator pe cilin­

drul de bază (fig. 15.8,b), dacă dreapta generatoare, este înclinată cu
unghiul (3b faţă de generatoarea cilindrului de bază, formează flancul
dintelui înclinat şi concomitent cu aceasta se înfăşoară treptat pe
cilindrul de bază formând astfel o linie elicoidală. Unghiul de înclinare
al acestei linii elicoidale este tot (3b. Intersecţia flancului dintelui cu
orice cilindru concentric cu cilindrul de bază este o linie elicoidală.
Astfel se obţin infinit de multe elice, începând cu cea situată pe
cilindrul de bază şi terminând cu elicea situată pe cilindrul exterior.
Toate aceste elice vor avea unghiuri de înclinare diferite, dar acelaşi
pas. Flancul dintelui înclinat se intersectează cu planul generator după
o linie dreaptă. Din cele expuse rezultă că suprafaţa laterală a dintelui
înclinat este o suprafaţă riglată elicoidală evolventică.

15.3.6. Elementele rotii dintate cilindrice cu dinţi înclinaţi

- Unghiul de înclinare aj elicej. Relaţiile dintre unghiurile elicelor si

tuate pe cilindrii de raze diferite (fig. 15.9) se obţin desfăşurând în plan
164 Transmisii prin angrenaje
cilindrii respectivi ţinând seama de faptul că paşii tuturor elicelor p,
sunt egal între ei. Astfel, de exemplu, după desfăşurarea cilindrilor de
divizare, de bază şi de o rază oarecare, se obţin triunghiurile
reprezentate în figura 15.10. Notaţiile din această figură au urmă-

linii elicoidale.J

inferior

Fig. 15.11 1 ------

toarele semnificaţii: AAb este arcul cu care punctul M 0 (fig. 15.10) este
decalat faţă de punctul M0 (M 0 fiind punctul de revenire al evolventei
E situat în planul frontal superior, iar punctul M0 al evolventei E situat
în planul frontal inferior); AAXeste arcul cu care punctul N’ (fig. 15.10)
este decalat faţă de punctul N (N’ fiind punctul de intersecţie al
Caracteristicile roţilor dinţate ___ _____________ 165
cilindrului de rază rx cu evoivşnta E’, iar N punctul de intersecţie al
aceluiaşi cilindru cu evolventa E); AA are o semnificaţie similară. Din
figura 15.11, respectiv 15.12, (în care sunt reprezentate proiecţiile
evolventelor E’ şi E pe planul frontal inferior), se pot scrie relaţiile:
AA b AA AA
b=
tgPb tgPx tgP
< M0OM” = < NON”;
rb rx
Din cele două relaţii se obţine:
AAb tg p b r fa
AA tgp r
Exprimând din aceste două rapoarte valoarea lui tg pb şi având
în vedere că rb = r.cosat (a t - unghiul de presiune în planul frontal)
rezultă: tg pb = tg p.cos at. (15.24)
Lungimea arcului de decalare AAb rezultă din figura 15.12 :
AAb = b tgpb, (15.25)
sau ţinând seama de de ecuaţia (15.24) se obţine:
AAb = b.tg p.cos at. (15.26)
- Pasul fronţaj Dt, njigduM frontal mt si unghiul de Qreşiune frontal a,.
Pentru deducerea relaţiilor cu care se determină aceste elemente se
foloseşte cremaliera cu dinţi înclinaţi (fig. 15.12), care se secţionează
cu un plan normal pe linia dintelui (fig. 15.13). Menţionăm că în
secţiunea normală a cremalierei, modulul mn are valoarea
standardizată. Din figura 15.12 se poate scrie:
P » = -\. (15.27)
cosp
Ţinând seama de relaţia (15.14), ecuaţia (15.27) va avea forma:
7t.m n
Pt =
cosp '

mt= - ^ - . (15.28)
cosp
Relaţia dintre unghiul de presiune standardizat a n (din secţiunea
normală) şi unghiul a t (din secţiunea frontală) se determină din
triunghiurile ABD şi ABC (fig. 15.13), scriind raportul tangentelor celor
două unghiuri:
 Transmisii prin angrenajt;

Fig. 15.13

= B9 (15.29)
tgan BD
Ţinând seama de egalitatea BD = BC.cos p obţinută din triun
ghiul BDC, rezultă:
tg a t = ^ . (15.30)
cosB

15.4. Caracteristicile angrenajelor cilindrice

\

15.4.1. Elementele angrenajului evolventic

în figura 15.14 sunt reprezentate profilele evolventice în

angrenare pentru cazul angrenajului exterior. Linia de angrenare este
o dreaptă tangentă la cele două cercuri de bază cu razele rbi şi rb2. Se
poate constata uşor că la acest angrenaj, contactul dintre profilele E,
şi E2 poate avea loc pe linia de angrenare numai în intervalul Ki K2
care reprezintă lungimea reală a liniei de angrenare. Aceasta se
explică prin faptul că în exteriorul punctelor Kt şi K2 nu se respectă
legea fundamentală a angrenării, adică normala M’K2 (dusă la profilul
E^ intersectează normala M” K ’2 (dusă la profilul E2) şi ca urmare
angrenajul se blochează, iar în anumite cazuri dinţii se rup.
Asigurarea contactului pe porţiunea corespunzătoare a liniei de
Caracteristicile . iiujri «iu i|<th u ( iinuii i< (i 167

Fig. 15.14
angrenare (KiHy se realizează prin limitarea lungimilor evoventelor şi
anume prin intermediul cercurilor de cap (exterioare) cu razele rai şi ra2
(fig. 15.15) în aşa fel încât contactul să aibă loc între punctele Ki şi K2.
Punctele de intersecţie ale cercurilor de cap ale roţilor dinţate cu linia
de angrenare se notează cu A, respectiv E. în punctul A începe
angrenarea, piciorul dintelui roţii 1 intră în angrenare cu vârful dintelui
roţii conduse 2 şi continuă până în punctul E în care este în contact
vârful dintelui primei roţi cu piciorul dintelui roţii 2. Segmentul AE se
numeşte partea activă a liniei de angrenare. Angrenajul trebuie să fie
astfel proiectat încât segmentul AE să fie situat în interiorul lui Ki K2.
Profilul dintelui nu participă în întregime în procesul de angre­
nare. Părţile active ale profilelor dinţilor celor două roţi se determină în
lelul următor: se intersectează profilul dintelui roţii 1 cu un arc de cerc
cu raza OiA şi se obţine punctul inferior de pe piciorul acestui dinte
care intră în angrenare cu punctul extrem al capului dintelui roţii 2. în
mod asemănător, intersectând profilul roţii 2 cu un arc de cerc cu raza
0 2E, se obţine pe piciorul dintelui un punct care intră în angrenare cu
vârful dintelui roţii 1. Arcul MM’, notat cu e2, se numeşte arc de angre
nare şi reprezintă traiectoria descrisă de un punct al profilului dintelui
în perioada în care cele două profile se află în angrenare.
 Transmisii prin angrenaje

Fig. 15.15
Distanţa măsurată pe linia centrelor, între cercul exterior al unei
roţi şi cercul interior al celeilalte roţi se numeşte joc la capul dintelui şi
se notează cu c. Mărimea acestui joc depinde de felul prelucrării şi se
exprimă în funcţie de modul cu relaţia:
c = c0.m, (15.31)
unde: c‘0 este coeficientul jocului la capul dintelui şi are valoarea c‘0-
0.20...0,30.
Elementele angrenajului sunt: linia de angrenare, polul
angrenării, distanţa dintre axe, cercurile de rostogolire, partea activă ;î
profilului dintelui, arcul de angrenare,unghiul de angrenare etc. Aceste
elemente caracterizează angrenajul şi nu pot fi distinse pe o singura
roată care nu este în angrenare.

15.4.2. Determinarea unghiului de angrenare

La determinarea elementelor angrenajului se presupune că

dinţii unei roţi intră în golurile celeilalte fără joc între flancuri, asigurând
totodată un joc la capul dintelui standardizat. Considerând că între
flancurile dinţilor nu există joc (fig. 15. 15) şi ţinând seama de faptul c;i
cercurile de rulare se rostogolesc fără alunecare, se poate spune ca
grosimea dintelui primei roţi măsurată pe cercul de rostogolire este
Caracteristicile angrenajelor cilindrice 169
ogală grosimea golului dintre dinţii roţii doi şi invers. Astfel se poate
scrie: —
Sw1 —tw2i tw1 —Sw2i (15.32)
unde: sw1, sw2 sunt arcele dinţilor, măsurate pe cercurile de rostogolire
ale celor două roţi (arcele de rosogolire ale dinţilor);
tw i, tw2 - arcele golurilor, măsurate pe cercurile de rostogolire ale
celor două roţi (arcele de rostogolire ale golurilor).
Păsurile pe cercurile de rostogolire ale celor două roţi, notate
pwi şi pW2 se determină cu relaţiile:
Pw1 ~ sw1 + twi, Pw2 Sw2 fw2- (15.33)
Ţinând seama de a doua egalitate a sistemului (15.32) putem
scrie:
Pwi SW1 sw2. (15.34)
Pasul pw1 măsurat pe cercul de rostogolire şi raza cercului de
rostogolire rw1 se pot scrie conform relaţiei (15.9), respectiv pe baza
figurii 15.15, astfel:
rwi cosa ,. c
Pwi = -------— : rw1 = n .-------- , (15.35)
Z1 cosaw
2.71:.r, c o sa
rezultă. pw1
z, cos a

Se observă că parte dreaptă a egalităţii este produsul dintre

pasul standardizat p = Ti.m şi raportul cos a/cos aw. Prin urmare, pasul
măsurat pe cercul de rostogolire se determină cu relaţia:
cosa cosa
pwi = p ---------= 7t.m.--------- . (15.36)
cosaw cosaw
Pornind de la formula (15.23) se scriu relaţiile de calcul pentru
grosimile dinţilor sw1 şi sw2, ţinând seama de faptul că în cazul de faţă
unghiul de presiune ax corespunde unui punct de pe profilul evolventei
care în acelaşi timp se află şi pe cercul de rostogolire, deci este egal
cu unghiul de angrenare aw:
cosa
swi = m. --------- + A1- z 1(invaw -in v a )
cosaw 2
cosa K (15.37)
sw2 = m.-------- + A2 - z 2(invaw - inva)
cosaw 2
înlocuind relaţiile (15.36) şi (15.37) în ecuaţia (15.35) se obţine:
Ai + A2 + inv a .(Z | + z2) - inv aw.(zi + z2) = 0,
170 Transmisii prin angrenai"

A
de unde: înv aw + m va, (15.3«)

în care s-au folosit notatiile: As = Ai + A2 şi zs = Zi + z2.

15.4.3. Determinarea distantei dintre axe.

Din figura 15.15 rezultă următoarea relaţie de calcul penii u

distanta dintre axe:
aw = rw1 + rw2. (15.39)
Ţinând seama de relaţiile de calcul deduse anterior pentru rw :,.i
r,» se obţine:
?
m.(z, + z2) cosa
aw (15.40)
2 cosa w •\

15.4.4. Determinarea modificării specifice a distanţei dintre axe

Intr-un caz particular se poate întâmpla ca suma coeficienţii!

de îngroşare a dinţilor să aibă valoarea As = 0, când din relaţia (15.3M)
se obţine: aw = a. în consecinţă, conform relaţiei (15.40), rezultă că .i
= a = n + r2, ceea ce înseamnă că percurile de divizare sunt şi cercuri
de rostogolire.în cazul
general însă angrena
jele se proiectea/. i
.astfel încât As * 0, <^oc.i
aw £ a = n + r2.
funcţie de valoarea li
As, cercurile de divizam
Fig. 15.16 pot să se intersectezo,
pot fi tangente sau să fie situate la o distanţă m.y unul de altul
(fig. 15.16). Valoarea m.y se numeşte modificarearea distanţei dintm
axe. Din figura 15.16 rezultă:
aw = n + r2 + m.y. (15.4 I )
înlocuind relaţia (15.41) în (15.40) şi exprimând razol<>
cercurilor de divizare n şi r2 în funcţie de modul şi numărul de dinţi :.<>
obţine:
/
Zi+Z2 cosa
y= 1
2 cosa w J
Metode de preluoniio n tnţilni dinl.ilo 171
15.4.5. Clasificarea angrenajelor în funcţie de suma coeficienţilor
de îngroşare

în funcţie de valoarea sumei coeficienţilor de îngroşare a dinţilor

angrenajele se împart în:
angrenaj zero - când As = Ai + A2 = 0;
angrenai pozitive - când As = Ai + A2 > 0;
: angrenaj negativ - când As = Ai + A2 < 0.
Ţinând seama de relaţiile (15.38),(15.40) şi (15.42) rezultă
următoarele caracteristici ale angrenajelor: pentru angrenajul zero aw
= a, aw = a = m.(zi + z2)/2, y =0; în cazul angrenajului pozitiv aw> a,
aw > a, y > 0; la angrenajul negativ aw < a, aw < a, y < 0.
Luând în considerare semnele coeficienţilor Ai şi A2, se observă
că angrenajele zero, pozitive şi negative, pot fi formate din diferite
combinaţii de roţi dinţate: zero, pozitive şi negative, astfel ca să fie
îndeplinită condiţia impusă pentru As. De exemplu, angrenajul zero se
poate forma din două roţi dinţate zero cu Ai = A2 =0, sau dintr-o roată
pozitivă Ai > 0 şi alta negativă A2 < 0, în aşa fel încât I Aii = A:

15.5. Metode de prelucrare a roţilor dinţate

15.5.1. Metoda copierii.

La această metodă, cel mai frecvent se aplică frezarea roţilor

dinţate pe maşini universale sau speciale de frezat. în cazuri mai rare
se foloseşte turnarea, ştanţarea sau rularea la cald. Frezarea roţilor
dinţate (fig. 15.17) cu freză disc sau freză deget (al cărui profil în
Freză
-+r , ‘AV.

freză deget K

semifabricat
\semifabricat
a. Fig. 15.17 b.
172 Transmisii prin angrenaje

secţiune axială este identic cu forma golului dintre dinţii roţii de

prelucrat) se realizează în felul următor: scula (freza disc sau
deget) rotindu-se în jurul axei sale, se deplasează concomitent în
în lungul generatoarei semifabricatului, prelucrând un gol .dintre dinţi
Apoi revine în poziţie iniţială, iar semifabricatul se roteşte, cu ajutorul
capului divizor, cu un unghi x = 360°/z. Având în vedere că forma
evolventică a profilului dintelui depinde de raza cercului de bază, iar
acesta de numărul de dinţi, rezultă că la prelucrarea roţilor dinţate care
au număr diferit de dinţi, chiar dacă au acelaşi modul, sunt necesare
scule diferite, ceea ce înseamnă că trebuie să existe un număr foarte
mare de freze şi în consecinţă preţul este mare. Din această cauză,
întregul domeniu al numerelor uzuale de dinţi se împarte în câteva
grupe şi pentru fiecare grupă
se execută numai o singură
freză. în consecinţă, se va
putea prelucra precis numai o
singură roată dinţată din
grupa respectivă (aceea la
care golul dintre dinţi este
exact copia sculei) toate
celelalte se prelucrează cu
erori, care pentru multe cazuri
din practică sunt admisibile.
Cu freze disc speciale
se pot prelucra şi roţi dinţate
Fig. 15.18 .
cu dinţii înclinaţi.
? în cazul în
care nu se pretinde o precizie prea mare şi unghiul de înclinare al
dinţilor este mic, se pot folosi aceleaşi freze (fig. 15.18) ca şi la prelu­
crarea roţilor dinţate cu dinţi drepţi, cu menţiunea că alegerea frezei
trebuie să se facă în funcţie de un număr fictiv de dinţi, numit număr
echivalent de dinţi zv şi nu în funcţie de numărul real de dinţi al roţii de
prelucrat. Modul în care se determină numărul de dinţi echivalent se
va prezenta în cadrul subcapitolului 15.12.2.

15.5.2 Metoda rostogolirii.

Una din metodele de prelucrare prin rostogolire este

mortezarea cu o sculă având forma unei roti dintate, numită cutit roată
•» 1 l *

(fig. 15.115). în timpul mortezării, cuţitul roată execută o mişcare

Metode de pre!ucian> .1 loţilni Hinţulo 173
tehnologică de sus în jos, eliminând aşchii din semifabricatul de
prelucrat. în perioada în
cuţitul roată revine în poziţia
iniţială, atât scula cât şi semi­
fabricatul de prelucrat se rotesc
cu unghiurile A(psc, respectiv A(pr,
între care există relaţia:
CDp i 4

unde: zsc şi z reprezin­

tă numărul de dinţiv ai
sculei, respectiv ai roţii
de prelucrat.
Procesul des­
cris se repetă până ce
suma unghiurilor Acp
devine egală cu 360°.
O astfel de angrenare
se numeşte angrenare
de prelucrare. Profilul
dintelui roţii de prelucrat
rezultă ca o înfăşurătoare
a poziţiilor profilului dintelui
cutitului
1 roată,• construită în
planul semifabricatului. Având Fig. 15.19
în vedere faptul că evolventa înfăşoară întotdeauna orice evolventă,
rezultă că una şi aceeaşi sculă se poate folosi la prelucrarea roţilor cu
orice număr de dinţi. în timpul prelucrării, cercul de rulare al sculei se
rostogoleşte fără alunecare pe cercul de divizare r al roţii de prelucrat.
Mărirea numărului de dinţi■? la cutitul 1 roată nu influenţează
+ forma
profilului dintelui roţii de prelucrat. Deci egalând cu infinit numărul de
dinţi al cuţitului roată, se obţine cuţitul pieptene (fig. 15.20), cu care se
pot prelucra roţi dinţate cu orice număr de dinţi. în timpul prelucrării,
cuţitul pieptene execută numai mişcarea tehnologică, de dute-vino (fig.
15.20) iar roata de prelucrat execută două mişcări (fig. 15.21), una de
rotaţie cu viteza unghiulară cor iar alta de translaţie cu viteza liniară v,
în acest caz, trebuie să fie satisfăcută relaţia vr = ror.r. în timpul
174 Transmisii prin angrenaje

prelucrării, dreapta de rostogolire a cremalierei se rostogoleşte fără

alunecare pe cercul de divizare al roţii de prelucrat.
Prelucrarea roţilor dinţate prin metoda rostogolirii se mai poate
face cu sculă freză melc, cănd productivitatea prelucrării creşte
considerabil faţă de prelucrarea. cu cuţit roată sau cuţit pieptene.
Proiecţia muchiilor de aşchiere ale cuţitului pieptene (fig. 15.22) pe un
plan perpendicular pe axa roţii de prelucrat se numeşte contur
generator. în STAS 821-81 este dată definiţia cremalierei de referinţă
şi a cremalierei generatoare. Unghiul de înclinare al flancului dintelui

/
scula
dreapta de rostogolire

/777
// r L r \j= ±
roata de prelucrat
' CD
t •

/Jiu l EZL
i i
ur
z±s z is
T

Fig. 15.20 Fig. 15.21

cremalierei de referinţă este a0= 20°.Pasul de referinţă p =7im.Jocul de

referinţă la capul dintelui c0 care reprezintă distanţa dintre dreapta de
fund şi dreapta de racordare (fig 15.22), se determină cu relaţia: c0 =
CQ.m (unde c*0este coeficientul jocului de referinţă la capul dintelui).
înălţimea capului de referinţă este egală cu h*0am şi reprezintă distanţa
dintre dreapta de racordare şi linia de referinţă sau dreapta medie
(unde h 0aeste coeficientul înălţimii capului de referinţă). înălţimea
piciorului de referinţă este egală cu m.h*0a + m.câ. înălţimea dintelui de
referinţă h0 = 2,m.h*0a + m. c j,. Raza de racordare este p0f.
Rotile dintate cu dinţi înclinaţi se prelucrează cu acelaşi cutit
1 « 3 5 I 3 1

pieptene ca şi cele cu dinţi drepţi, cu deosebirea că scula se fixează

sub un unghi p în raport cu planul frontal al semifabricatului. Şi în
acest caz, profilul de referinţă se obţine prin proiectarea muchiilor
Caracteristicile roţilor dinţate cilindrice prelucrate cu cuţil pieptene 175
aşchietoare pe un plan perpendicular pe axa semifabricatului. De aici
dreapta de racordare m.pof

ao. =m.c0
inia de referinţă
h0

dreapta de fund
I

7i.m/2
«
7t.m/2
a \
h Co=m.Co - •
l
j

p-----
!^------ E = 3--------------
x.m fr.
Fig. 15.22
rezultă că, valoarea pasului frontal pt, a modulului frontal mt şi a
unghiului de presiune frontal otot se determină cu relaţiile (15.27),
(15.28) şi (15.30). Grosimea dintelui cremalierei de referinţă măsurată
pe dreapta medie şi lărgimea golului sunt egale între ele şi egale cu
pt/2. Fixând sub un unghi (3 cuţitul pieptene, dimensiunile cremalierei
de referinţă pe înălţimea ei nu se schimbă şi în consecinţă se pot scrie
relaţiile:
hot = 2.mt. h'0at + mt.c0,
de unde rezultă:
h Oat
L = h ’^.cos6;
0a
c Ot c*0. cos(3. (15.43)

15.6. Caracteristicile roţilor dinţate cilindrice prelucrate cu

cuţit pieptene

15.6.1. Dimensiunile de bază ale roţilor dintate cilindrice

Pentru determinarea dimensiunilor roţilor 1 dintate

* cilindrice,t se
va studia angrenarea cremalierei de referinţă cu roata dinţată, adică
angrenarea de prelucrare (fig. 15.23).
în timpul prelucrării, cercul de divizare al roţii se rostogoleşte fă­
ră alunecare pe dreapta de rulare (rostogolire) a cremalierei. în funcţie
de poziţia cremalierei faţă de roata de prelucrat, oricare din dreptelo
paralele cu dreapta medie poate să se suprapună cu dreapta do
rostogolire. Distanţa dintre dreapta medie şi dreapta de rostogolii"
 Transmisii prin angrenni«’
(fig. 15.22) se numeşte deplasare de profil şi se notează cu m.x, urul
x este coeficientul de deplasare a orofilului dintelui. Valoarea lui *

dreaptă de racordare

linia de referinţă

dreapta de

Fig. 15.23 “ w
poate fi pozitivă, negativă sau egală cu zero. Distanţa dintre cercul de
cap al roţii şi dreapta de fund a sculei se numeşte joc la capul dintelui
al angrenării de prelucrare. Distanţa dintre cercul de cap al roţii şi
dreapta de racordare se notează cu m.Ay, unde Ay este coeficientul de
micşorare a jocului la capul dintelui, semnificaţia acestuia precizându
se în continuare.
Din figura 15.23 se poate scrie:
ra = r + m.x + m.ha - m. Ay,
m.z , .
sau: ra = — - + m.x + m.ha - m. Ay. v
Diametrul cercului de cap da se va determina cu relaţia:
da = m.(z + 2.x+2.h^ - 2. Ay). (15.44)
înălţimea dintelui h se calculează cu relaţia:
h = m.c*+2.m.h*a -m . Ay= m.(Co+2.h*a - Ay). (15.45)
Determinarea grosimii dintelui pe cercul de divizare se face por
nind de la figura 15.23 şi ţinând seama de faptul că cercul de divizare
se rostogoleşte fără alunecare pe dreapta de rulare, astfel:
sd = MM’ = ^ p + 2 .m .x .tg a . (15.46)
Luând în considerare relaţia (15.22), din ecuaţia (15.46) rezultă
A = 2.x.tg a şi în consecinţă formula (15.38) devine:
caracteristicile roţilor dlnţnlo cilindrice prelucrate cu cuţit pieptene 177

inv aw = inv a + (x1 + x2). — - (15.47)

Z 1 + Z 2

Din figura 15.23 se vede că prin mărirea distanţei m.x, se

măreşte şi grosimea dintelui pe cercul de divizare, adică semnele lui A
şi x coincid. Prin urmare dacă x > 0, roata este pozitivă, dacă x < 0,
roata este negativă şi la x = 0 rezultă o roată dinţată zero. Din relaţiile
(15.45) şi (15.47) rezultă că dimensiunile roţilor dinţate depind de
coeficientul de deplasare de profil. Cu alte cuvinte la aceleaşi valori
ale lui z şi m se pot mări sau micşora diametrul de cap al roţii şi
grosimea dintelui prin schimbarea lui x.

15.6.2. Infuenţa deplasării specifice asupra formei dintelui

Se compară trei roţi dinţate cu acelaşi modul şi acelaşi număr

de dinţi, prelucrate cu aceeaşi sculă pieptene, dar având coeficientul
de deplasare specifică diferit (fig. 15.24). Din condiţiile puse rezultă
că razele cercurilor de bază şi de divizare ale celor trei roţi vor fi egale
şi date de relaţiile: rb = r.cos a şi r = m.z/2.
Se poate, deci, afirma că profilele dinţilor la toate cele trei roţi
sunt conturate de evolventele aceluiaşi cerc de bază. în consecinţă,
diferenţa dintre aceste roti va fi determinată de valorile coeficienţilor x.
La prima roată x< 0, la a doua x = 0, la a treia x > 0. Pe baza celor
expuse, se poate afirma (rezultă şi din fig. 15.24) că rai< ra2< ra3
respectiv sd1< sd2< sd3. în consecinţă, diametrul de cap al roţii pozitive
va fi mai mare decât diametrele de cap ale roţilor zero şi negativă, de
asemenea, dintele roţii pozitive este mai rezistent la bază decât dintele

Fig. 15.24
178 Imnsmisil prin angrenaje
celorlalte două roţi. în acelaşi timp, grosimea dintelui măsurată pc;
cercul de cap sa va fi cu atât mai mică cu cât x are valoarea mai marc,
adică sa1 > sa2 > sa3. în figura 15.24 se vede că profilele dinţilor suni
formate din aceeaşi evolventă însă pentru profilul dintelui roţii 2 esto
folosită partea evolventei mai îndepărtată de cercul de bază, lai
porţiunea de evolventă corespunzătoare profilului dintelui roţii 3 est<;
cea mai îndepărtată de acest cerc de bază. Din proprietăţii«'
evolventei, rezultă că razele ei de curbură sunt cu atât mai mari cu cal
punctele de pe evoventă sunt mai îndepărtate de cercul de bază. Prin
urmare, dintele roţii pozitive suportă sarcini superficiale mai mari decât
dintele roţii zero sau negative, deoarece are raza de curbură mai
mare.

15.6.3. Subtăierea roţilor dintate

9 9
\

în paragraful 15.4.1. s-a arătat că două profile evolventice pot li

în contact numai pe porţiunea Ki K2 a liniei de angrenare (cazul
angrenajelor exterioare). în exteriorul acestei porţiuni, evolventele so
intersectează şi nu se respectă legea fundamentală a angrenării. în
consecinţă, dinţii sau se înţepenesc sau se rup.
Să studiem ce se întâmplă în cazul angrenării de prelucrare
dacă contactul dintre profilul sculei şi profilul dintelui are loc în afara
punctului Kt (fig. 15.25). în cazul angrenării de prelucrare, punctul A
se determină la intersecţia dreptei de racordare cu linia de angrenare,
în cazul de fată, A este exterior \

punctului deci la o angrenare dreapta de K OC

obişnuită ar trebui să apară racordare
înţepenirea sau ruperea dinţilor,
însă în cazul angrenării de
prelucrare, porţiunile care împie­
dică angrenarea sunt eliminate
prin aşchiere. Acest fenomen
poartă numele de subtăierea roţii
dinţate. în urma subtăierii, baza
dintelui se subţiază,
•t * din care ^ ’9- 15.25
cauză dintele pierde din rezistenţă şi se taie o parte din evolventă,
micşorându-se astfel partea activă a profilului dintelui.
Caracteristicile roţilor (ilnţalc cilindrice prelucrate cu cuţit ploplene 179
15.6.4. Determinarea numărului minim de dinţi care se pot
prelucra fără subtăiere

Pentru a evita apariţia subtăierii la roata dinţată, este necesar

ca în timpul prelucrării, scula să fie aşezată în aşa fel încât dreapta de
racordare să intersecteze linia de angrenare în interiorul segmentului
KtK2 (fig. 15.26) sau în cazul limită chiar în punctul Ki.
Linia de angrenare în consecinţă, condiţia
Linia de referinţă eliminării fenomenului
de subtăiere se repre­
zintă grafic în modul
Dreapta de rostogolire arătat în figura 15.26.
Din această figură,
Dreapta de racordare rezultă că pentru evita­
rea subtăierii trebuie să
fie satisfăcută condiţia:
CKi > CA (15.48)
Fig. 15.26 Din aceeaşi figură,
m.z
rezultă: CHm = OC.sina = r.sina .an a
~2~ (15.49)
CF m.h*a- m . x m . ( h '- x )
CA
ana ana an a
înlocuind relaţiile (15.49) în (15.48), se obţine:
2 (h , -x ) 2. h 2.x
z > (15.50)
an‘ a sm^a a n "a
Dacă x = 0 (cazul roţii zero), atunci z = zmin şi formula (15.50)
devine:
2. h
min (15.51)
an‘ a
Pentru rotile dintate cilindrice cu dinţi înclinaţi, numărul minim
de dinţi se determină cu relaţia:
încl 2 ,h at
mm (15.52)
s in a t
0
Dacă cuţitul pieptene are caracteristicile: h*a = 1 şi a = 20
atunci zmin = 17.
Valoarea minimă a deplasării specifice de profil, la care se
180 Transmisii prin angrenai"
evită, subtăierea dintelui se determină cu ajutorul inegalităţii (15.50)
Z o
x > ha
a — . sin a.
2

înlocuind în această relaţie valoarea lui sina din ecuaţia (15.51)

corespunzătoare numărului de dinţi zmin, rezultă:
xmin = h ; . ^ . (15.53)
min
Pentru rotile dintate cilindrice cu dinţi înclinaţi, valoarea minim; i
a deplasărilor specifice de profil la care se elimină subtăierea se
încl

obţine
1
cu relaţia:
’
x nun
inc! = hat .Zminmcî■ • ' (15.54)
' '
^min
Din cele expuse în paragraful 15.6.2. rezultă că la o anumiţii
valoare a lui x, grosimea dintelui sa, măsurată pe cercul exterior, devine
zero. Cu alte cuvinte, dintele se ascute, ceea ce nu este permis nic i
chiar atunci când se transmit puteri destul de mici. Din această cauz;i,
dintele trebuie să fie verificat la ascuţire.

15.6.5. Noţiunea de coeficient de micşorare a jocului la capul

dintelui

La studierea angrenării de prelucrare s-a introdus noţiunea de

coeficient de micşorare a jocului la capul dintelui Ay, dar nu s-a lămurit
sensul fizic al acestuia. Pentru a clarifica rolul lui este necesar să se
studieze nu angrenarea de prelucrare, ci angenajul ce se proiectează,
adică, în cazul de faţă, angrenajul format din roţile prelucrate cu cuţit
A

pieptene. In majoritatea cazurilor, la proiectarea angrenajului este

necesar să se îndeplinească următoarele două condiţii:
- dinţii roţilor angrenează fără joc lateral, adică fără joc între flancuri;
-jocul la capul dintelui să aibă valoarea prescrisă de standard.
Prima condiţie se asigură prin respectarea relaţiei (15.41)
ilustrată grafic în figura 15.27,a. A doua condiţie impune satisfacerea
relaţiei:
aw = rai + m.c* + rc,
care este reprezentată grafic în figura 15.27,b. Având în vedere că
aceste condiţii trebuie respectate astfel încât distanţa dintre axe să
rămână neschimbată, rezultă că cele două relaţii se pot egala între
ele, obţinându-se: ri + r2 + m.y = ra1+ m c + rr2. (15.55)
Coeficienţi de calilule ;il .inuion.ijoloi

m.c*

Fig. 15.27

Ţinând seama de relaţiile (15.44), (15.45) şi de faptul că:

rf2 = ra2 - h = ra2 - m.(2.h*a + c - Ay),
relaţia (15.55) devine:
Ay = (xt + x2) - y. (15.56)
Coeficientul de micşorare a jocului la capul dintelui, dat de
relaţia (15.56), este necesar pentru asigurarea unui angrenaj fără joc
între flancuri, dar cu un joc la capul dintelui standardizat.

15.7. Coeficienţi de calitate ai angrenajelor

Coeficienţii de calitate reprezintă mărimi adimensionale, care

caracterizează mersul lin al angrenajelor, rezistenţa la uzură, la
solicitări de contact a roţilor dintate, coeficientul de formă a dintelui
? î 7

etc. Fiecare dintre aceste mărimi caracterizează o calitate bine

determinată a angrenajului Pentru evaluarea propriei, iiiloi
182 Transmisii prin angrenajo
angrenajelor care se proiectează, cu scopul de a le compara cu alic
angrenaje similare, este necesar ca proiectantul să aibă metode
simple şi accesibile de determinare a coeficienţilor de calitate. In
continuare se va studia gradul de acoperire.
>

15.7.1. Gradul de acoperire.

Pentru determinarea gradului de acoperire, se studiază schema

de angrenare prezentată în figura 15.28, în care sunt reprezentat*!
două profile omoloage E 1 şi E 2 (profilele primei roţi), respectiv E] şi
E 2(profilele roţii doi),
partea activă a liniei de
angrenare AE, pasul de
bază pb = bim2 şi arcul de
angrenare eb = mim:»
măsurat pe cercule de
bază. După cum se vede
din figura 15.28, în
eb= mim2; momentul în care profilele
Pb= bim2. E 2şi E 2 ies din angre­
nare, profilele E 1 şi E,
Fig. 15.28 încă nu intră În angre­
nare (deoarece angrenarea începe doar în punctul A ). Rezultă deci ca
pentru o perioadă de timp, angrenarea se întrerupe şi va începe din
nou numai după ce profilul E ' va parcurge linia de angrenare pe
distanţa B A Este clar că restabilirea contactului dintre dinţi este
însoţită de şocuri. O astfel de întrerupere a angrenării are loc.
totdeauna când pasul de bază este mai mare decât arcul de angrenare
pb > eb. Raportul dintre arcul de angrenare şi pasul de bază se
numeşte grad de acoperire şi se notează cu s. în cazul de faţă se
poate scrie:
s = — < 1. (15.57)
Pb
Din cele expuse rezultă că în cazul când relaţia (15.57) este
satisfăcută, o perioadă de timp se află în angrenare o pereche de dinţi
şi o perioadă angrenarea este complet întreruptă. Angrenajele care
lucrează în astfel de condiţii nu se pot folosi în practică, deoarece
Coeficienţi de calitate ai angrenajelor 183
raportul de transmitere este Variabil şi apar şocuri. Pentru ca cele
două roţi să angreneze în mod corespunzător, este necesar ca arcul
de angrenare să fie mai mare decât pasul de bază (fig. 15.29), adică
gradul de acoperire să fie mai mare decât unitatea:
'■'b (15.58)
_

> 1.
Pb
A

In acest caz,
înainte ca profilele E 2 şi
E "să ajungă în punctul E
(ultimul punct de
angrenare), profilele E , şi
E “ au intrat deja în an­
grenare în punctul A. în
momentul în care profilele
Fig. 15.29 E 2 şi E 2termina angrena­
rea, adică ajung în punctul E, profilele E 1şi E ” se află în punctul B,
adică au parcurs deja porţiunea AB a liniei de angrenare. în
consecinţă, o perioadă de timp sunt în angrenare o pereche de dinţi,
iar o altă perioadă de timp sunt în angrenare două perechi de dinţi.
Rezultă deci că în acest caz întreruperea angrenării nu are loc. Se
poate spune deci că gradul de acoperire caracterizează continuitatea
angrenării, mersul lin al roţilor dinţate şi într-o oarecare măsură şi
mersul silenţios.
Gradul de acoperire s-a exprimat în funcţie de pasul de bază şi
arcul de angrenare măsurat pe cercul de bază. El mai poate fi
exprimat ca un raport dintre arcul de angrenare măsurat pe cercul de
divizare şi pasul măsurat pe acelaşi cerc, sau ca un raport dintre arcul
de angrenare măsurat pe un cerc de rază rx şi pasul măsurat pe
acelaşi cerc. Se poate scrie:
b e
(15.59)
Pb P Px
Pentru determinarea relaţiei de calcul a gradului de acoperire
se foloseşte egalitatea (15.59). Având în vedere proprietăţile
evolventei, din figura 15.28 se poate scrie: eb = mim2 = AE. Din
aceeaşi figură rezultă:
AE = AC + CE = AK2 - CK2 + K,E - K,C.
184 Transmisii prin angrena|o
Având în vedere egalităţile:
AK2 = rb2.tg aa2; CK2 = rb2.tg a;
KiE = rb1.tg aai; KiC = rb1.tg a ,
se obţine:
eb = AE = rb2.(tg aa2 -tg a) + rb1. (tg aai - tg a) (15.60)
Pe baza formulelor (15.15) şi (15.10) se poate scrie:
pb = p. — =■%. m.cosa. (15.61)
r
înlocuind relaţiile (15.60) şi (15.61) în ecuaţia (15.515) şi ţinând
seama de egalităţile:
m.z1 m.z7
Tm - - — i-.cosa; rb2 = — -2-.cosa,
se obţine următoarea relaţie de calcul pentru gradul de acoperire:
~ - Z* ,(tgaa2-tg
2 V ^ a ) + -^ ^ - .( tg a a1- tg a ) , (15.62)
.71 Z. 71
sau exprimând:
K iE = J r~ - rb
2, ; K 2A = J ra22 - rb22 şi = aw.sin a w,

- r bi + y r a2 - r b2 - a w.sin a w
rezultă: (15.63)
7i. m. cosa
Luând în considerare faptul că unghiurile de presiune a ai şi a.,
cât şi unghiul de angrenare a w sunt funcţii de coeficienţii de deplasare
de profil x1 şi x2, rezultă că gradul de acoperire este o funcţie de aceşti
coeficienţi. Mărind valorile lui Xi şi x2l gradul de acoperire se micşo
rează. După cum se vede din relaţia (15.62), valoare lui s nu depinde
de modul, dar depinde de numărul de dinţi z. Nu înseamnă însă c;»
mărind z nelimitat şi s se va mări în aceeaşi măsură. Aceasta se
explică prin faptul că prin mărirea lui z se micşorează diferent; i
tangentelor. Astfel, cremaliera are z = oo şi totuşi valoarea gradului do
acoperire a unui angrenaj format dintr-o roată dinţată şi cremaliem
este o valoare finită e = 1,10...1,20 şi nu poate depăşi 1,58 [62], în
unele cazuri, când se transmit puteri mari, este necesar ca e = 2, sau
chiar mai mare. Pentru realizarea unei astfel de valori, trebuie folosite'
roţi dinţate cu dinţi înclinaţi. După cum s-a văzut, la aceste roţi, profilul
dinţilor în secţiunea frontală superioară este decalat faţă de cel din
secţiunea (planul) frontală inferioară cu un arc AAb dat de reiaţi;i
A

(15.26). In conscinţă, dinţii unei astfel de roţi nu intră şi nu ies din

Scopul corijării roţilor dinţa 185

angrenare cu întregul lor flanc în acelaşi timp ci treptat, începînd cu

profilul din secţiunea frontală inferioară (fig. 15.30) şi terminând cu
cel din secţiunea frontală superioară. Rezultă deci că durata de
angrenare nu depinde numai de lungimea arcului de angrenare, ci şi
de arcul de decalare a profilelor din cele două secţiuni. Astfel se poate
scrie:
ebt + AAb bt A A (15.64)
încl
P u Pbt Pbt

unde: ebt este arcul de angrenare în

secţiune frontală;
pbt - pasul măsurat pe cercul de bază
Fig. 15.30 în secţiunea frontală.
Raportul dintre ebt şi pbt se poate exprima cu o relaţie similară
cu ( 1 5 . 6 3 ) :

b2
aw . s i n a wtt
e, (15.65)
7i.mt.cosa,
Ţinând seama de expresia (15.25) şi de relaţia: pbt = pt.cos at
7r.mt.cos at, rezultă:
AA, b .tg P .c o sa , b.tg(3
(1 5 .6 6 )
Pb
7i.m( cosa, TC.m
înlocuind relaţiile (15.65) şi (15.66) în (15.64), rezultă:
o o /o O
^ -4 + A 2 rb2 - a w.sinawt b.tgp
s.încl (15.67)
7i.mt.cosat n. m t

15.8. Scopul corijării roţilor dinţate

Roţile dinţate cu deplasări de profil se mai numesc şi roţi dinţate

corijate. Corijarea roţilor dinţate are drept scop îmbunătăţirea compor­
tării în funcţionare a angrenajului din care fac parte, prin intermediul ei
putându-se realiza:
- creşterea rezistenţei la presiune de contact, în acest scop, se adoptă
deplasări de profil pozitive, obţinându-se astfel o rază de curbură a
flancurilor mai mare;
- realizarea unei rezistenţe maxime la încovoiere şi egalizare; i
rezistenţei la încovoiere la baza dintelui pinionului şi a roţii conduse
(tot deplasări de profil pozitive);
186 Transmisii prin angrenai
- egalizarea alunecării relative maxime la baza dintelui roţii şi pinionu
lui, micşorarea acestor alunecări pe cât posibil;
- realizarea unei distanţe dintre axe impuse;
- utilizarea unor rotii dintate
1 cu un număr de dinţi< mai mic decât 17 fi i m
pericolul apariţiei interferenţei.
Depasarea profilului dinţilor se poate face diferit la cele doi in
roţi dinţate şi anume:
- xs = x-i + x2 = 0 (xi = -x2), se spune că angrenajul este cu danii im
compensată, deoarece în acest caz se schimbă doar raportul dinlm
înălţimile capului şi piciorului dintelui, unghiul de angrenare 'In
funcţionare rămâne egal cu cel de la prelucrare iar distanţa dintre a x e
aw = a (distanţa dintre axe de referinţă);
- xs = x-i + x2 yt 0 , dantura este executată cu deplasări specifice x-t / x...
pozitive sau negative, funcţie de cerinţele impuse angrenajului
Distanţa dintre axe aw * a şi unghiul de angrenare aw * a.
Mărimea deplasărilor de profil nu poate fi aleasă arbitrar ci cu
respectarea următoarelor condiţii:
- evitarea interferenţei şi a subtăierii în timpul funcţionării respectiv . i
prelucrării;
- evitarea ascuţirii dinţilor pe cercul exterior;
- menţinerea gradului de acoperire s > 1 ,2 .
Necesitatea deplasării profilului dintelui este legată de
îmbunătăţirea condiţiilor de lucru a angrenajului. Alegând peniiu
profilul dintelui o porţiune corespunzătoare a evolventei, se modific, i
razele de curbură ale flancurilor şi comportarea la oboseală a acestora
se îmbunătăţeşte, în acelaşi timp, se modifică grosimea dintelui In
baza sa, ceea ce duce la creşterea rezistenţei la încovoiere a dintelui
Pentru stabilirea cât mai corectă a valorilor coeficienţilor de deplasam
a profilului, Xt şi x2, care să îndeplinească cerinţele pretinse
angrenajului, se utilizează conturele de blocare [14], [49], Aceste, i
sunt trasate pentru diferite perechi de numere de dinţi [14] respectiv
date în DIN 3992 (fig. 15.31). După DIN 3992, funcţie de criteriul
urmărit, se alege x£ (fig. 15.31,a) sau după ce Xj; s-a determinat în
funcţie de distanţa dintre axe impusă (din STAS sau din alte condiţii)
se repartizează pe roţi (xi, x2), folosind figura 15.31 ,b pentru angrenaje
cu u > 1 (reductoare) sau figura 15.31,c pentru cele cu u < I
(multiplicatoare). Domeniul util al diagramei din figura 15.31,a, se
împarte între curbele Pt şi P9. în direcţia P, spre P9 capacitaten
 pentru cazuri speciale

"^pentru
, yţr y j,T ^portanta
y . . y , .r mare.nane
.■
' ,y si baza,

, K bentfu alunecări eaan^âte

x A' / / / ,^ ^ ^.^
pen :ru grad de acoperire
■

entru cazuri speciale

20 40 60 80! 100 120 140 160 1§0 200 220 240 (Zi+Z2), (Zn1+Zn2)

Practică
teoretic

Fig. 15.31
portantă a angrenajului creşte, dar scade gradul de acoperire. Zona
recomandată este cuprinsă între P3 şi P6 unde se consideră alunecările
egalizate. în funcţie de suma numerelor de dinţi Zi+ z2 sau zni+ zn2 se
determină suma deplasărilor de profil xi+x2. Pe diagramă se determina
punctul A de coordonate ( z i + z 2) / 2 (abscisă) şi ( x i + x 2) / 2 ordonată, prin
el se interpolează apoi o dreaptă D (dacă punctul cade între doun
188 ____ Transmisii prin angrenaj
drepte marcate cu Li, L 2 ,...L i 7 sau Si, S2 ,...,Si2) pe care penliu
punctele z^ şi z2 de pe abscisă rezultă Xi şi x2 pe ordonată.

15.9. Materiale utilizate în constructia roţilor dintate

9 9 9

Roţile dinţate se pot executa dintr-o gamă largă de materi.il> >

Principalele materiale utilizate sunt: oţelurile, fontele, alama, bronzul -,.i
materiale plastice (textolit, poliamidă etc.), materiale sinterizate olt
Alegerea corectă a materialelor şi tratamentelor termice se face In
funcţie de destinaţia angrenajului, tipul sarcinii care-l încarcă, dur; il*«
de funcţionare impusă, caracteristicile mecanice ale materialului
tehnologia de execuţie adoptată etc.
Din grupa oţelurilor, care reprezintă materialul de bază peniiu
roţi dinţate, se folosesc: oţeluri carbon de calitate de îmbunătăţite
OLC 35, OLC 45, OLC 55, OLC 60 - pentru încărcări şi viteze mu i
oteluri
■r aliate de îmbunătatire
f - 40 Cr 10,1 33 MoCr 1 1 ,' 35 M nSil^
pentru încărcări şi viteze medii, respectiv 50VCr11, 34 MoCrNi 15, '.u
MoCrNi 20 - pentru încărcări foarte mari cu şocuri (ultimele dou.i
mărci, în general pentru dimensiuni mari); oţeluri carbon de calitate </<
cementare - OLCIO, OLC 15, OLC 20 - pentru roţi dinţate solicit;it*>
puţin, la viteze periferice moderate (6 ... 1 2 m/s); oţeluri aliate de
cementare - 15 Cr 08, 18 MoCr 10, 21 MoMnCr 12, 20 MnB 5 - peniih
solicitări medii şi mari şi respectiv 13 CrNi 30, 19 MoCrNi 13, .'l
TiMnCr 12 - pentru solicitări mari şi foarte mari, roţi dinţate du
dimensiuni mari; oţeluri turnate şi în cazul roţilor dinţate puţin solicit; ih
- oţelul carbon obişnuit.
Rotile dintate executate din oteluri de îmbunătăţire, au duritaUm
ş i 1 * 1

flancului dintelui HB<3500 N/mm2. Prelucrarea danturii se face dup.i

tratamentul termic de îmbunătăţire. Aceste angrenaje prezint, i
avantajul că se rodează bine în funcţionare şi astfel sarcina se
distribuie mai uniform.
în cazul angrenajelor executate din oţeluri de îmbunătăţire •■<•
recomandă ca duritatea flancurilor dinţilor la pinion să fie mai mare c. i
la roată, adică HBpinion^HBr0ată + 50 N/mm2.
Pentru mărirea capacităţii portante, flancurile dinţilor se durific .i
superficial. La aceste roţi dinţate se aplică iniţial tratamentul termic <1*
îmbunătăţire, care asigură o duritate de HB = 2500...3500 N/mm1’ m
întreaga secţiune a dintelui, apoi se frezeazn dantura, după care :;<>
I orme de distrugere «le toţilor dinţate 189
aplică un tratament superficial de durificare a flancului la HRC
55...65. în acest caz se poate asigura tenacitatea miezului dintelui.
Durificarea flancului dintelui se poate face termic prin călire cu flacără
sau prin inducţie şi termochimic prin cementare, nitrocementare,
nitrurare, cianurare etc. Datorită deformaţiilor care pot să apară după
tratamentul de durificare dantura trebuie rectificată.
Călirea cu flacără sau prin inducţie se poate aplica la roţile
dintate
1 executate din oteluri
1 de îmbunătăţire.
1
Tratamentul termic de cementare cu călire se poate aplica la
oţelurile carbon de calitate sau aliate de cementare cu un conţinut de
carbon C < 0 , 2 %.
în cazul unor angrenaje deschise care funcţionează la încărcări
şi viteze mici, fără şocuri se pot utiliza fontele şi anume: fontele cenuşii
cu grafit lamelar - Fc 200, Fc 400; fontele cu grafit nodular - Fgn 600-
2, Fgn 700-2; fontele maleabile perlitice- Fmp 700-2 şi fontele aliate.
Pentru micşorarea frecării şi pentru creştera randamentului la
angrenajele melcate şi în diferite aparate se utilizează roţi din bronz,
angrenând cu un melc sau pinion din oţel. în unele cazuri (diametre
mai mari de 2 0 0 mm) din bronz se execută doar coroana rotii dintate
sau a rotii
5 melcate.
Roţile dinţate de dimensiuni mici, solicitate de forţe mici şi medii
se pot executa din materiale sinterizate. Aceste roţi, înainte de
montare, pot fi impregnate cu ulei şi nu necesită altă ungere.
Asemenea roţi pot fi folosite în aparate, maşini textile sau casnice.

15.10. Forme de distrugere ale roţilor dinţate

Calculul angrenajelor sub aspectul rezistenţei trebuie să

pornească de la cauzele care duc la distrugerea roţilor dinţate. Aceste
cauze pot fi grupate în două categorii: cauze care duc la distrugerea
flancurilor dinţilor şi cauze care duc la ruperea dinţilor.
Calculul de rezistenţă al angrenajelor constă în determinarea di­
mensiunilor minime şi a condiţiilor de ungere la care să nu apară nici o
formă de distrugere. Problema stabilirii cauzelor care duc la
distrugerea roţilor dinţate prezintă interes şi pentru exploatare, în
vederea asigurării măsurilor de remediere ce se impun în cazul
angrenajelor care se deteriorează înainte de vreme.
Ciupirea (pittinciul) este principala cauză care duce la scurtam, i
vieţii unui angrenaj din material cu duritate mică sau mijlocie(HB- :JM))
190_________________________________ Transmisii prin aiKji <mi. ij<•
Fenomenul se manifestă prin de.
prinderea unor aşchii fine de pe
suprafeţele active ale flancurilei
şi apariţia, ca urmare a acestei
desprinderi, a unor gropiţe locali
zate cu precădere pe linia polului
a. b (fig. 15.32,a). Mărimea suprafeţei
c.
Fig. 15.32 acestor gropiţe şi numărul lor duce
la abateri mari ale flancurilei
dinţilor de la forma corectă, deci la o angrenare necorespunzătoare eu
şocuri şi zgomot.
Apariţia ciupiturilor este cauzată de oboseala superficială .i
flancurilor dinţilor determinată de solicitarea la presiune de contaci vi
ea apare numai în prezenţa lubrifiantului. Factorul principal c a r e
provoacă fisurile iniţiale este reprezentat de tensiunile tangenţiale
subsuperficiale, produse de forţa normală pe dinte şi forţa de frecai e
în prezenţa mişcării relative. Formarea ciupiturilor poate fi progresive
şi duce în final la distrugerea angrenajului (ciupiturile cresc ca mărime

nici nu cresc ca număr. Acest aspect este mai puţin dăunător e.i
primul. Formarea ciupiturilor este întâlnită la angrenajele utilizate in
cutii de viteze (maşini-unelte, tractoare, camioane etc.) sau în carca^.e
închise (reductoare de turaţie). Se consideră că după acoperire, i
suprafeţei flancurilor active cu ciupituri în procent de peste 2 %, roţile
dintate
* nu mai funcţionează
ţ normal. Pentru evitarea apariţiei
l i acestei
forme de distrugere a flancurilor dinţilor se recomandă efectuarea u n u i
calcul corect la presiune de contact şi durificarea suprafeţei flancuriloi
Grimarea (fig. 15.32,c) reprezintă o formă de distrugere .i
flancurilor dinţilor cu aspect de sudură, cu adâncituri şi zgârieturi în
direcţia mişcării de alunecare. Apare în cazul unor sarcini şi v i t e z e
mari care duc la întreruperea filmului de lubrifiant pe anumite porţiuni
Rugozitatea mare a suprafeţei flancurilor dinţilor, alunecările s p e c i f i c e
mari şi abaterile importante de profil şi pas, contribuie la apariţia
gripării. Griparea poate fi limitată sau poate cuprinde întreaga
suprafaţă a flancurilor. Evitarea gripării se poate face utilizând uleiuri
mai vîscoase sau uleiuri aditivate.
Uzura abrazivă se manifestă prin îndepărtarea unor particule
fine de pe suprafaţa dintelui datorită alunecării relative dintre dinii
Existenţa unor particule abrazive între dinţii în contact, accelereaza
Calculul de rezistenţă; il,arigrer îajelor cilindrice cu dinţi drepţi 191
procesul de uzură. AcestI tip de uzură este frecvent întâlnit la
transmisiile cu roţi dinţate deschise şi însoţesc celelalte forme de
uzură în cazul angrenajelor închise în carcase.
Strivirea flancului constă în deformarea plastică a profilelor, for-
mându-se în zona polului angrenării, pe dinţii pinioanelor, adâncituri,
iar pe dinţii roţii conduse ieşituri. Acest fel de distrugere poate apărea
la rotile dintate din materiale moi cu durităti mai mici de 200 HB, la o
ungere insuficientă şi la viteză scăzută.
Comziunea de contact poate apărea la roţile dinţate care stau
mult timp în repaus sub sarcină.
Fisuri pe flanc pot să apară ca urmare a unor tensiuni
remanente datorită unor tratamente termice defectuoase.
Exfolierea apare de asemenea în cazul executării unor trata­
mente termice greşite, când stratul dur se desprinde de pe flancurile
active ale dinţilor sau se exfoliază flancurile dinţilor angrenajelor care
lucrează la viteze mici.
Desprinderi de aşchii au loc la roţile dinţate cementate, ca urma­
re a formării şi dezvoltării unor fisuri de oboseală.
Ruperea djnţjlor onn oboseală este cauza principală a scoaterii
din uz a roţilor dinţate executate din materiale dure sau a angrenajelor
din materiale plastice. Fenomenul este cauzat de încovoiera repetată
a dintelui, ceea ce duce la formarea unor fisuri de oboseală şi în final
la ruperea dintelui. Fisura începe de obicei în zona de racordare a
dintelui cu corpul roţii, unde există un concentrator puternic de tensiuni
(fig. 15.32,b).
Ruperea dinţilor prin suprasarcini se produce datorită
unor suprasarcini statice sau prin şoc.

15.11. Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu

dinţi drepţi

15.11.1. Consideraţii generale

Principalele cauze care duc la distrugerea angrenajelor sunt

ciupirea (pittingul) ca rezultat al unei stări hertziene de tensiune şi
ruperea prin încovoiere a dintelui, considerând secţiunea periculoasa
la baza dintelui.
La calculul angrenajelor cilindrice trebuie să se ţină seama d<>
următorii factori condiţiile de montaj, precizia de prelucrare, tratam«mi
192 Transmisii prin angrenai»;

tul termic, modul de ungere, condiţiile de exploatare, sarcina do

transmis, viteza periferică, durata de exploatare etc. Aceşti factori
influenţează capacitatea portantă a angrenajelor, acţiunea lor stabiliri
du-se pe baza a numeroase încercări experimentale. O metodă de cal
cui completă, trebuie să cuprindă în mod fidel, în relaţii matematice fe
nomenele care se petrec în procesul angrenării. Calculul de rezistenţa
al angrenajelor cilindrice şi conice este standardizat (STAS 12268-84)

15.11.2. Forţele care acţionează în angrenajele cilindrice cu dinţi

drepţi

în timpul angrenării, contactul dintre dinţii sub presiune, se de

plasează de la vârful dinţilor spre bază la roata condusă şi invers la
cea conducătoare. Punctul de aplicaţie al rezultantei presiunilor de
2 contact Fn, având direcţia
normală la profilul evolventic,
se deplasează pe flancul
activ, direcţia ei rămâne
suprapusă continuu normalei
comune N - N (linia de
angrenare - fig. 15.33).
La calculul de rezis­
tenţă se neglijează forţa de
frecare dintre flancuri, care
apare datorită mişcării d©
--- ---------------------1 .

alunecare, presupunând ca
Fig. 15.33 forţa rezultantă din angre­
naj acţionează după direcţia normalei comune la cele două profile în
punctul de contact. Forţa normală Fn, se determină în funcţie de
puterea P-,[kW] sau de momentul de torsiune T^N.m] care acţionează
pe pinion, cu relaţia:
T 2 .Ti
•Fn= - i (15.68)
bl
dwl c o s a

unde: T i= 9 5 5 0 Pi
.-^ [N m l VW.

n /
dacă Pt se înlocuieşte în kW şi ni în rotaţii/min.
Forţa normala Fn se descompune într-o componentă tangenţială
Ft şi una radială Fr:
Calculul de rezisteriţă al arignenajelor cilindrice cu dinţi drepţi 193

„..cosotw
^ ; = 77 (15.69)
d wi
Fr = F^sin aw = Ft.tg aw. (15.70)
Pentru angrenajele cu dantura zero: aw = a = 20° şi dwi = di.
în timpul angrenării datorită impreciziei de execuţie şi montaj,
apar sarcini suplimentare dinamice. Repartiţia lor pe lungimea dinţilor
nu este uniformă, ajungându-se la concentrări de sarcini pe anumite
porţiuni de pe flancul dintelui. La calculul roţilor dinţate este nevoie să
se ia în considerare situaţia reală privind încărcarea dinţilor. Din
această cauză se va lucra cu o forţă efectivă de calcul pentru
solicitarea de presiune de contact ( F nHef) şi respectiv pentru încovoiere
(FnFef), forţe care se presupun a fi constante în timp şi uniform
repartizate pe lungimea dintelui. Sub acţiunea acestor forţe efortul
unitar din dinte este egal cu cel produs de sarcina de bază variabilă şi
cea suplimentară. Relaţiile de calcul pentru aceste forţe sunt [30], [40]:

FnHef = F n.K A. K v. K Hp .K Ha; (15.71)

F nFef = F n . K A . K v . K F p . K F a , (15.72)

unde: KA este factorul de utilizare care ţine seama de suprasarcina

exterioară, a cărei valoare depinde de tipul şi caracteristicile
de funcţionare ale maşinii motoare şi de lucru, de raportul
momentelor de inerţie, de turaţie, felul cuplajelor etc. Valorile
acestui coeficient se dau în tabelul 15.1.
Kv - factorul dinamic, care ia în considerare sarcina suplimen­
tară dinamică produsă în angrenaj datorită erorilor de execuţie
şi montaj, a deformaţiilor elastice ale dinţilor, arborilor etc.
provocate de încărcare. Valorile lui sunt date în tabelul 15.2.
KHp, Kpp-factorul de repartiţie a sarcini pe lăţimea danturii pentru
presiune de contact, respectiv încovoiere, factor care ţine
seama de repartiţia neuniformă a sarcinii datorată erorii direc­
ţiei dintelui (tab. 15.7, 15.8, 15.15 şi relaţiile 15.75 şi 15.76).
KHa,K Fa - factorul repartiţiei frontale a sarcinii (între perechile de
dinţi aflate simultan în angrenare) pentru solicitarea de
presiune de contact, respectiv de încovoiere a dintelui,
depinde de gradul de acoperire al angrenajului, precizii)
acestuia, încărcare şi viteza periferică. Relaţiile de calcul ale
acestuia sunt date în tabelul 15.10 şi figura 15.35.
194 Transmisii prin an(jn>nni*
Factorul de utilizare Ka la transmisiile reductoare T a b e lu l Ifi I
Caracteristica de funcţionare a maşinii moi<Mn>
Caracteristica de Uniformă Şocuri uşoare Şocuri mm .in
funcţionare a maşinii Motor electric, Motor poli- Moloi mmi"
antrenate turbină cu abur cilindric cu ar cilindric <ii n
şi cii gaze dere internă dero minim
Uniformă Generatoare, venti­
latoare, turbocompresoare,
transportoare, ascensoare u-
şoare, mecanism de avansuri 1,00 1,25 1.7
la maşini-unelte, amestecă-
toare materiale cu densitate
uniformă.
Şocuri meof/'/Transmisia princi­
pală maşini-unelte, ascen­
soare grele, mecanismele de
rotaţie a macaralelor, pompe 1,25 1,50 2,00
policilindrice cu piston, agita­ şi mai mi
toare şi amestecătoare mate­
riale cu densitatea neuni­
formă.
§ocur[ Quţemice. Foarfece,
prese, ştanţe, laminoare, ma­
şini siderurgice, prese de bri­ 1,50 1,75 2 ,2 5
chetat, concasoare, instalatii şi mai mi
de foraj.

Factorul dinamic K Tabelul 1?>

Tipul angrenajului Relaţii de calcul. Recomandări. \

Angrenaje cilindrice Pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi (sp = 0), Kv se alege din I miui .
15.34 iar pentru cele cu dinţi înclinaţi cu cp > 0, din figura 15.35 I Vnim
danturi înclinate cu sp < 0,se face o interpolare liniară:
Ky — K vp ~ S p ( Kvp _ K v a ),
unde K va este valoarea lui Kv determinat din figura 15.34 ca peniiu ••
dantură dreaptă iar Kvp din figura 15.35.
Observaţii în figurile 15.34 şi 15.35, dreptele s-au trasat pentru fi<*c u«*
treaptă de precizie numai până la valoarea v.Z i/100 până la c .u r mi
recomandă a utiliza angrenajul cu precizia respectivă.__________
Angrenaje conice Wu.b
cu dinţi drepţi, Kv — 1 + (15 ( \)
înclinaţi sau curbi
unde: wv=6.g0.Vtm[(dmi + dm2)/(2 .u )j2/3 < w vmax. (1£ 1 )
5 se dă în tabelul 15.3; go - în tabelul 15.4; w vmax - în tabelul
u - raportul de angrenare. Dacă în relaţia (1 5 .7 4 ) w v > w vm.,.,
_____ adoptă Wv = Wvmax-____________________________________
Angrenajul cu melc Se adoptă din tabelul 15.6.
cilindric
 Precizia angrenajului dupi 3reazia angrenajului du-
criteriul de iunc]ionare lină Dăcriteriul de funcfcm-
b lină STAS 6273 - 81 ,

Domeniul
rezonantei rezonanei
principale principale
h*------ »

Valorile coeficientului 5 Tabelul 15.3

Duritatea suprafeţei dinţilor Tipul dinţilor
l IB, <3500 sau Drepţi, fără modificarea capului
HB2 <3500 Drepţi, cu modificarea capului
înclinaţi sau curbi
HBi > 3500 sau Drepţi, fără modificarea capului
HB2 > 3500 Drepţi, cu modificarea capului
înclinaţi sau curbi

Valorile coeficientului g0 Tabelul 15.4

Modulul m Treapta de precizie după criteriul funcţionării line conform STAS
mm 6460-81

Până la 3,55
3,55-10
Peste 10

Valoarea maximă w vmax Tabelul 15.5

Modulul m Treapta de precizie după criteriul funcţionării line conform STAS
mm 6460-81

Până la 3,55
3,55 - 10
Peste 10
 96 _______ ___________ Transmisii prin angrenaj

Precizia şi factorul dinamic Kvia angrenajele melcate cilindrice T a b e lu l 15.0

Treapta de Viteza Fa( Ionii
precizie Precizia transmisiei periferică dinnnih
conform melcate a melcului Kv
STAS 6461-81 *
Vt-i, m/s
6 Foarte precisă, lucrează la viteze şi sarcini Peste 6 1,0 I I
mari
7 Precisă, lucrează la viteze moderate şi 3-6 1,1 IV
sarcini mari (sau invers)

04

co
8 Medie (de uz general) 1,2 \ , \

1
I ....... J 5 ......... Redusă, lucrează la viteze şi încărcări mici
.....
Până ia 2 1,3 - l /l

Factorii KHp şi KFp---------

pentru angrenajele cilindrice_____
----------- ^
T a b e lu l 1 ?> / |
Kho M B

Duritatea flancurilor dinţilor | Treapta de Poziţia pinionului Relaţia de cal» ni I

precizie a faţă pentru
Pinion Roată angrenajului de reazem e V *
IE
5 6 Simetrică 0,1 v|/d + 1 j
5 6 Nesimetrică 0,15 v|/d + 1
7 8 Simetrică
< 3 5 00 HB 5 6 ' In consolă
sau < 3 5 00 HB 7 8 Nesimetrică 0,25 v|/d + 1
> 3500 HB 15 10 Simetrică
7 8 In consolă 0,35 \\fd + 1
15 10 Nesimetrică
15 10 In consolă 0,5 vj/d + 1
Durificate superficială 5 6 Simetrică 0,2 \}'d + 1 I
> 3 5 00 HB > 3 5 00 HB 5 6 Nesimetrică 0,3 \}/d + 1
7 8 Simetrică
5 6 in consolă
7 8 Nesimetrică 0,5 \j/d + 1
15 10 Simetrică
7 8 In consolă 0,7 \|/d + 1
15 10 Nesimetrică

L ...
15 10 | în consolă V|/d + 1 |
K fp I

Se calculează cu relaţia: K Fj3 = (1 5 .7 5 )

2
unde: N = — — —- b/ h = m in(bi/hi şi b2/h 2), b i,b2 - lăţimea roţilor, hi, h,
1 + ( b /h ) + ( b / h )
înălţimea dinţilor celor două roti dintate în angrenare.
• Arbori, lagăre, carcase în construcţie rigidă.
(Calculul de rezistent; i al arejrer tajelor cilindrioe cu dinţi drepţi ţ97
Factorii $ K^pentiu angrenajele conice cu HBia > 3500 HB_____ Tabelul 15.8
Poziţia roţilor Dacă dantura Treapta de precizie după criteriu! K Hp
faţă de reazem e este bombată de contact dintre dinţi
5 -6 0,1- +

Da 7 -8 0 ,2 .^ ™ + 1
Am bele roţi 15-10 0,3.v|/am + 1
între reazem e 5 -6 0,3.v|/am + 1
Nu 7 -8 0,5.v|/am + 1
15-10 O J .M /c jm + 1

IO

CD
i
0 ,2 .v |/(jm + 1

00
Da 0 ,4 .v |/d m + 1

1
Una dintre roti 1 5 - 10 0,5.v(/am + 1
în consolă 5 -6 0 ,5 .^ /^ + 1
Nu 7 -8 0 ,7 ■ tjm 1
15-10 'I.O-M-'dm + 1

K fp se calculează cu relaţia (1 5 .7 5 )
Observaţii: 1. Se consideră arborii, lagărele şi carcasele în construcţie normală.
2. Pentru angrenajele cu cel puţin o roată cu HB < 3 5 0 0 M P a se adoptă K hp =
0,5.(1 + KHptabei), în care Knptabei se ia din tabelul de mai sus pentru cazul cu HB > 3 5 00 MPa.
3. Dacă am bele roţi sunt în consolă, se adoptă 1,1. K hp, cu K hp pentru cazul cu o
roată în consolă.
4. La danturile cu corectură de unghi de înclinare Khp ~ 1, iar la danturile cu teşire
se adoptă 1,1. KHptabei, cu KHptabei luat pentru dantură bombată.

Valorile coeficientului de deformare U la angrenajul cu mek: cilindric Tabelul 15.9

............................................ _ _ ..... _ .......................q ............................ ........... .............. ..........................
Z1 6 I 7 8 .. ...I 15 | I 12 ]L J
io r j
r 1 1 j

Coeficientul de deformatie
3 U
1 40 55 ! 72 815 108 127 147 168
2 32 44 71 86 102 117 134
5 7

3 215 315 51 61 76 815 103 118

4 27 36 47 58 70 82 154 108

în cazul angrenajelor melcate, factorii KHp şi KFp se calculează

cu relaţia:
K Hp = K Ha = 1+ ( z 2 /U )3.(1 - x ) , (15.76)
unde: * = M ,m/ M imax = ^ M , t , n , / ( M ^ ^ ^ n , ) ,
in care: Mi, tj, ni sunt momentul încovoietor, timpul de lucru, în ore,
turaţia, în rot/min la regimul i;
Mimax - momentul încovoietor maxim care lucrează minim 1 0 '
cicluri, toate la arborele rotii melcate.
Dacă încărcarea este constantă, rezultă x=1 (dinţii se rodează bino) şi
K Hp = K Fp = 1;
198 Transmisii prin an<|i<>nu|
U este dat în tabelul 15.9

Factorii repartiţiei frontale a sarcinii Tabelul |f> m

Tipul de angrenaj Relaţiile de calcul. R ecoin.unI n
Angrenaje cilindrice exterioare sau interioare Khia din figura 15.36 în funcţie do vil« / i
cu dinţi drepţi, înclinaţi sau în V. treapta de precizie după ( Mi mul
funcţionare lină: | |
_______________________ K r a = 1 + 2 . ( K hcx - 1 ) _______________________________ ( I r<

Angrenaje conice cu dinţi drepţi, înclinaţi sau - Angrenaje neprecise (trepte d< |»o.»ifl
curbi. pentru funcţionarea lină 7 la 11, dup.» I
6 2 7 3 -8 1 ) sau precise, dar cu încarc .u> mim î

K Ha = I/Z2 Ï ( lh IM
unde: - pentru angrenaje cu dinţi du Ipţl

CSI
CO
( Ih n,

CO
ii

l
w
- pentru angrenaje cu dinţi Im Ilhi||
sau în V:
i1/2
— —

ep ( r* Mii)
Z£ = * <

iar cu cp â 1 »

Z 6 =:[1/Sa|l/2 ( i n. n 11
KFa = 1/Y:8 l ( ih n *i
unde: Y 6 == 0 , 2 5 + ( 0 , 7 5 /B an); ( I h H M

can este gradul de acoperiir

al angrenajului echivalent cu dinţi dirpli
- Angrenaje precise cu încărcare noniHili
sau mare:
Kh<x = Kpa = 1 . ( T i îh J

Angrenajul cu melc cilindric KHa - KFa = 0 ,7 5 pentru treptele de pi im i/|fi

şi 7, bine rodate şi - Kf,x I |"=*iHiy
celelalte cazuri. m

K Ha

1 10 15 20 vt) m/s

Fig. 15.36
 ik i jiul cte rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi 199
in 11.3. Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi la presiune
de contact [30], [49]

Calculul la presiune de contact se face aplicând relaţia lui Hertz

iinhilită în Teoria elasticităţii pentru contactul a două corpuri solide
plastice, în următoarele ipoteze: - corpurile sunt omogene şi izotrope, -
inulorialul corpurilor respectă legea lui Hooke (E = ct.), - forţele
p*i< M ioare acţionează normal ia suprafeţe, - suprafeţele sunt netede, -
in i|n ofeţele de contact care iau naştere sub acţiunea forţei exterioare
ani toarte mici în comparaţie cu suprafaţa totală, - se neglijează forţa
'l" liecare.
Presiunea de contact aH = pmax care apare în zona de contact
Imailă numele de presiune hertziană şi poate fi exprimată în modul cel
mai general pentru contactul a doi cilindrii cu relaţia:
'l P 1
aH —i — (15.85)
Pi P j
v ei
f 1 - uf - u 1
2 \ ’

TZ
E E2 J
nude. FnHef este forţa normală efectivă de calcul pentru solicitarea de
contact, calculul ei se face cu relaţia (15.71);
L - lungimea liniei de contact dintre cei doi cilindri;
p1 ,p2 - razele de curbură a flancurilor dinţilor în punctul de con­
tact (fig. 15. 37);
Ei ,E2- modulul de elasticitate pentru materialele celor două roţi;
vi, v r coeficienţii lui Poisson pentru materialul roţilor.
Calculul la presiune de contact a angrenajelor cilindrice se face
Minsiderându-se că angrenarea are loc în polul angrenării C.
t lomentele din relaţia lui Hertz se exprimă pentru cazul angrenajului
i ilindric cu dinţi drepţi cu relaţiile (fig. 15.37):
? TJLt IT'
•
TT' T7" TX'
FnHef •K a . K v . K p. IC j^a * A * ‘ Hp •
(15.86)
d, . c o s a
( ilculul de rezistenţă al ar kjic»lajelor cilindrioe cu dinţi drepţi

[MPa]; (15.95)

factorul lungimii minime de contact, care ţine seama de faptul că

mai multe perechi de dinţi, se află simultan în angrenare, se
calculează cu relaţia:

(15.96)

Fig. 15.38
- oHp - valoarea admisibilă la oboseală a tensiunii hertziene de contact
Relaţia (15.93) este relaţia de verificare a angrenajului cilindric,
cu dinţi drepţi la solicitarea de presiune de contact. Relaţiile' do
 202 Transmisii prin angron.ijn
dimensionare ale angrenajului cilindric cu dinţi drepţi se obţin, dat .1 m
relaţia (15.93) se fac următoarele înlocuiri:
b — V|/a.3w! (15 !)/')
2. a w cosa w
d, = (15 !>Hl
cósa

respectiv:
b = v|/m.m; (15 99)
d! = m.Zt (15.10(1)
şi se consideră ia limită oh = aHp:
] Tj. K, ^ .K v.K j ţj..K ¡| (í_ r \ 2

cl w ? (Z „ Z E ZY cosa

vcosa .J
(15.101)
HP

respectiv:
2 .T
m -K A.K v.K Hp.KHa(Z H.ZE.2 e)2, (15.10.')
i 12
în care: v(/a, vj/m reprezintă factorii de lăţime a danturii în funcţie di’
distanţa dintre axe şi respectiv în funcţie de modul
valoarea lor se determină cu relaţiile:
a 2.v|/d / ( u + 1);
(15.10:i)
V

unde v|/d se adoptă din tabelul 15.12

Tabelul 15.11
Pinion Roată zE,MPa14
Materialul Ei, MPa Materialul E2, MPa
3
Otel
’
206 000 Oţel laminat 206 000 189,8
Oţel turnat 202 000 188,9
Fontă nodulară 173 000 181,4
Bronz cu staniu turnat 103 000 155,0
Bronz cu staniu 113 000 159,8
Fontă cenuşie 126000 la 118000 165,4 la 102.0
Oţel turnat 202 000 Oţel turnat 202 000 188,0
Fontă modulară 173 000 180,5
Fontă cenuşie 118 000 161,4
Fonta 173 000 Fontă nodulară 175 000 > 173,15
nodulară Fontă cenuşie 118 000 156,6
Fontă 126 000 Fontă cenuşie 118 000 146 ia 143,7
cenuşie la 118 000
Oţel 206 000 Textolit 7 850 56,4
Observaţii: la textolit v = 0,5, la celelalte v = 0,3.
Transmisii prin angrenaje_____________________________________________203

Valori optime pentru i|/dla angrenajele cilindrice interschimbabile Tabelul 15.12

Duritatea flancurilor Amplasarea pinionului Treapta de precizie după criteriul
contactului între dinţi
5 -6 7 -8 15 -1 0
Una sau ambele între Simetric 1,3 - 1,4 1.0- 1,2 0,7-0,8
danturi cu : reazeme Asimetric 1,0-1,2 0,7-0,15 0,5-0,6
HB<3500 MPa în consolă 0,7- 0 ,5 -0 ,6 0,3 - 0,4
0,15
Ambele danturi cu Intre Simetric 0,8 - 0,6 0,6 - 0,5 0,5 - 0,4
HB>3500 MPa reazeme Asimetric 0,6-0,5 0,5 - 0,4 0,4-0,3
(durificate superficial) în consolă 0,5 - 0,4 0 ,4 -0 ,3 0,3 - 0,2

Determinarea rezistenţelor admisibile pentru solicitarea de

presiune de contact crHp se va face conform STAS 12268-84, prezentat
in subcapitolul 15.15.

15.11.4. Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi la

solicitarea de încovoiere a dintelui

Metoda standardizată de calculul a angrenajelor cilindrice cu

dinţi drepţi la solicitarea de încovoiere a dintelui se face considerându-
se următoarele ipoteze simplificatorii:
- se consideră forţa normală Fn aplicată în vârful dintelui (s = 1);
- în calcule se consideră doar efortul unitar de încovoiere din
secţiunea de la baza dintelui:
- secţiunea periculoasă de la baza dintelui se defineşte prin punctele
de tangenţă, la profilul de racordare a piciorului dintelui, a două drepte
înclinate, fiecare cu 30° faţă de axa de simetrie a dintelui (fig. 15.39).
Tensiunea de încovoiere de la baza dintelui va fi dată de
componenta tangenţială: Fta = Fn.cos aa' a forţei normale F„, unde aa'
reprezintă unghiul de presiune al evolventei la capul dintelui. în calcul
se consideră forţa normală efectivă pentru solicitarea de încovoiere
FnFef-
Efortul unitar de încovoiere de la baza dintelui, notat cu a F, va fi:
M F h
op = i i = 7 ,YS ; (15.104)
W b .. S\
6
ín C3PG. FtaFef ” F n p o f.C O S Ota F ^ . K a * K y Kf(3* K fc x .C O S d .i
204 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi dn<p|i

-—. Ka.Kv.Kfp.Kf«.cos aa'; (15.10'.)

cosa
c —, (15.10(1)
Vs

Fig. 15.39

Yt; fiind factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de încovoiei

a dintelui, care ţine seama de lungimea reală a liniei de contact dinii
dinţi,
1 1 el calculându-se cu relaţia:
5
0 75
Y.. =0,25 + ^ — , (15.10/)
8 x
s fiind gradul de acoperire al angrenajului cilindric cu dinţi drepţi
proiectat.
înlocuind relaţiile (15.105) şi (15.106) în (15.104), se obţine:
^ Fa '
r t . i v A .rv v . j v Fp
6. m
. cosoc
G t, = -----------------------. Y ,Y .„. --------
b.m
.cosa

respectiv: aF= i . K AK vK Fp.K Fa.YSa.Ye.YFa < a FP, (15.10H)

b .m
unde: aHp este tensiunea admisibilă la încovoiere pentru materialul dm
care se execută roata dintată verificată, modul de detemii
nare al acesteia fiind prezentat în subcapitolul 15.14.
I ransmisii prin ang re 11ajo 205
YFa- factorul de formă al dintelui pentru solicitarea de încovoiere,
relaţia lui de calcul fiind:
A—
6, hFa .cosaa
Y „ , = —
Fa
mx_2----------- 1, (15.109)
,
rc \ -
^Fa . c o s a
V m J

el putându-se determina şi cu ajutorul graficului prezentat

în figura 15.40 (pentru angrenaje cilindrice, funcţie de
profilul cremalierei generatoare). La predimensionare se
consideră YFa « 2,5 urmând ca după stabilirea valorilor lui
z-i, z2, respectiv Xi şi x2, să se determine din figura 15.40 şi
dacă diferă mult, să se refacă calculul pentru aw sau m.
Ysa - factorul concentratorului de tensiune de la piciorul dintelui,
el se determină grafic din figura 15.41 (funcţie de profilul
cremalierei generatoare). La predimensionare YSl « 2 .
Relaţia (15.108) este relaţia de verificare a angrenajului cilindric
cu dinţi5 drepţi
1 ţ la solicitarea de încovoiere a dintelui. Relaţiile9 de
dimensionare se obţin dacă în (15.108) se înlocuiesc relaţiile (15.97),
(15.98) şi:
Ft = ^ - ; (15.110)
d,

m
d) 2 .aw coSg w (15111)
z, z,.(il2+ l) cosa

respectiv (15.99) şi (15.100), obţinându-se relaţia de calcul a distanţei

dintre axe:

T] z , . ( i l 2 + l ) c o s2 a
a...
w = 1i 0 ■ ? •K A, K,v K FB
• ,,s K F a .*YSa., *Ye..*Y.Fa , (15.112)
2-V a-°FP cos a w
respectiv a modulului:
206________________ Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi dropţi Transmisii prin angreiiaj(!

Determinarea rezistenţelor admisibile pentru solicitarea de

încovoiere a dintelui <3 fp se va face conform STAS 12268-84, prezent; il
în subcapitolul 15.15. ./^VVl^kV

AA

------ -V

•w> «•««MV

AH**

V*J

»VaVSV f- rv'v'-

■v'wV'*1

>v*Jvy-W>iA

iWvV

■
w »»-* ■
*>*

A *iW t
li i 1
50 500 200
sAW

V y M»W
‘ 0,9'
Fig. 15.41
>VS-%A •v*s

* i

rv -—fcyy/JvJ» J jv »

100 200 Relaţiile de calcul pentru dimensiunile geometrice alo

angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi sunt date în tabelul 15.13.
Fig. 15.40
 208 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi du Hi

Tabelul 15 I t
Nr. Mărimea Simbol Relaţia de calcul
9
l
crt
0 1 2 3
1 Număr de dinţi 1
Zi, z2 ■ Zi - se adoptă
r'‘9 î12
- -n- i

2 —
Zl
2. Modul m Se determină pe baza calculului dn
rezistenţă (funcţie de aw) şi •.<>
adoptă o valoare din STAS 822 H/
2 Unghiul de presiune a a = 20°,
3 Raza cercului de r-i, r2 mz-| mz2
divizare f1 = 2 2
4 Raza cercului de Tb-I, rb2 rb1 = r-| cosa
bază rb2 = r2 cos a
5 Distanta de referinţă a
5 7
a = n + r2
dintre axe
6 Distanta dintre axe
1 aw Se calculează din condiţii du *

rezistenţă şi dacă este cazul m >

standardizează
7 Unghiul de angrenare /
a \ !
a w =arccos cosa
a
V w /
8 Suma coeficienţilor X = X1 + z 1 + z 2/-
deplasărilor
1
x =— 1---------(invaw - •invoc)\
X2 2tga
9 Coeficienţi 5
Xi , x 2
17“ z1
» deplasărilor de profil X 1 - x 1min — y j ;

% 17 - Z 2

x 2 - x 2m in ~ ^

Se aleg din tabele sau din

conturele de blocare (fig. 15.31)
10 Raza cercului de Tfi, rf2
picior rf1 =m Z 1 +X-, 1,25)
v /

rf2 = m + x2 1,25 -

\ Z )

11 Raza cercului de cap rai, ra2 ra1 - aw “ rf2 " c

^a2 ~ a w rf1 ~ C

ri—t u n t ----n a - ni- c = c0\m

ií msi ii isu prin angrenaje

Tabelul 15.13 (continuare)

12 Raza cercului de rwi, rw2 rb1 r-| cosa
rostogolire rw 1 -
cosaw cosaw
rb2 r2 COSa
*w2 COSaw COSaw
13 Modulul şi pasul pe m, p m - STAS 822-82
cercul de divizare p = 7rm
14 Modulul şi pasul pe mb, pb mb = mcosa
cercul de bază Pb = u m b
15 Modulul şi pasul pe r r i wi P w cosa
cercul de rostogolire mw m -------------- ; Pw Ttmw
cos a yj
17 Unghiul de presiune a
al evolventei pe aa = arccos rb
a
cercul de cap_____
18 Grosimea dintelui pe K \

cercul de divizare m + 2xtga

2 )
20 Grosimea dintelui pe a cosa
2ra(invaa -in v a )
cercul de cap COSa,
> (0,3...0f5)m
21 Gradul de acoperire
a1 T b i +
ra 2 b2
m cos a
71

a yy sin a w
>1
71 m cos a

15.11.5. Precizări privind ordinea desfăşurării calculului unui

angrenaj cilindric cu dinţi drepţi

în calculul de proiectare al unui angrenaj cilindric cu dinţi drepţi

se cunosc, ca date de proiectare, puterea şi turaţia arborelui pe care
este montată roata conducătoare a angrenajului, raportul de
transmitere, durata de funcţionare impusă angrenajului, schema
transmisiei din care face parte angrenajul respectiv şi uneori este
impusă şi distanţa dintre axe.
Dimensionarea angrenajului se efectuează, după alegerea
materialelor roţilor dinţate şi a tratamentelor termice sau termochimm)
 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi di■i-n

aplicate acestora, pe baza solicitării principale. Solicitarea princip.tlA

se stabileşte, după determinarea numerelor de dinţi ai rolilui
angrenajului, prin compararea numărului de dinţi ai pinionului /, 1:11
numărul critic de dinţi z1cr - acel număr de dinţi pentru care tensiun
efectivă este egală cu cea admisibilă, atât la presiune de contact o. ii
la încovoiere. Impunând condiţia de egală rezistenţă a dinţiloi
solicitarea de presiune de contact şi încovoiere, din egalarea relalnlm
(15.101) şi (15.112):
•*>
cosa
aw OlZ+O-A3 ( Z H Z E Z, V
^a h i
Tţ.z, .(i12+ l) ’ cos2a
K K K K
3
A v* FJ3 Fa*V Sa¡ V s*V1Fa, ’
2.v|/(i .ofp cos2a w

350
C
D
CO
>- 325n

CO
LL.

>- 300
o
>
£
c 275
N

co 250
CD

CD
LL
>- 225
O
t—
>
N 200
CCS
GO
175
05
LL

>- 150
O
c
125
c(1o3
ro
•
100
Lj l

— 75
o
i

50

0 10 20 30 40 50 60 70 80 «)li

Zicr (Znicr. Zvlcr.ZnmvIi i)

Fig. 15.42
I lansmisii prin angrenaje i

rezultă:
^ H p '- ^ H a i]2 + l /ry rj \2 G FP,
z.cr-YFvYSai = - , - ^ ^ r •~~~~-(ZE-Ze.ZH) .—jp-. (15.114)
*^Fp-^Fa-Ys *12 °HP
întrucât factorii YFa] şi YSa sunt dependenţi de Zicr, a cărui
valoare nu este încă cunoscută, în funcţie de produsul z]cr.YFa, -YSai, dat
de relaţia (15.114), din figura 15.42 se determină z1cr pentru
dimensionare.
Pentru z, < z lcr, solicitarea principală fiind cea de presiune de
contact, calculul de dimensionare al angrenajului se va efectua cu
relaţia (15.101), iar pentru z , > z lcr, calculul de dimensionare al
angrenajului se va face pe baza solicitării de încovoiere a dintelui,
aceasta fiind solicitarea principală (numărul de dinţi fiind mai mare,
secţiunea solicitată la încovoiere va fi mai mică).

15.12. Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu

dinţi înclinaţi

15.12.1. Consideraţii generale

Angrenajele cilindrice cu dinţi înclinaţi, în comparaţie cu cele cu

dinţi drepţi prezintă următoarele avantaje: zgomot mai mic în
funcţionare, grad de acoperire mai mare şi ca urmare capacitate
portantă mai mare iar ca dezavantaje se pot menţiona: apariţia forţei
axiale şi deci necesitatea utilizării unor lagăre radial-axiale.
La calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi
înclinaţi trebuie să se ţină seama de particularităţile acestora legate de
cinematica angrenării.
Particularităţile acestui angrenaj sunt:
- liniile de contact dintre dinţi, sunt intersectii ale flancurilor dinţilor cu
c 5 •» •) ?

planul de angrenare şi sunt dispuse înclinat pe înălţimea dintelui, cu

unghiul ßb faţă de generatoarea roţii. Din această cauză de-a lungul
liniei de contact se modifică distanţa până la baza dintelui, adică
braţul forţei care dă momentul încovoietor şi consanta elastică a
dintelui vor deveni mărimi variabile pe lăţimea roţii.
- modul de angrenare, şi anume dinţii intră, respectiv ies din
angrenare progresiv, ceea ce determină existenţa simultană a m.n
multor perechi de dinţi în aiujrenare, exclude poziţiile singular«)
212 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi im lumii

Consecinţa acestui fapt se concretizează în avantajele legale *)•<

silenţiozitatea angrenajului şi de creşterea capacităţii portiiiii« • n
acestuia. 1
- înclinarea dintelui faţă de generatoarea roţii (fig. 15.43) determin, i
creşterea lungimii acestuia faţă de lăţimea ei.
- elementele geometrice ale roţilor şi angrenajului se determin, i In
planul frontal - perpendicular pe axa roţii, unde profilul dintelui < .i«<
evolventic, în timp ce calculul de rezistenţă se efectuează în piuitul
normal - perpendicular pe direcţia dintelui, definită pe cilindml «i«•
rostogolire (divizare). în acest plan acţionează forţa normală diiiiiu
dinţii
1 în contact,• iar secţiunea
1 dintelui este minimă,* fiind definii, i «!•*
modulul normal mn, standardizat.
Metoda de calcul a roţilor
1 dintate
? cu dinţi1 înclinaţi
1 este; mn
standardizată pentru angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi care po< il< li
aplicată şi în acest caz ţinând seama de faptul că un angrenaj cu «linii
înclinaţi poate fi înlocuit cu un angrenaj echivalent cu dinţi drepţi.

15.12.2, Angrenajul echivalent

Angrenajul echivalent este format din două roţi dinţate cilindiu n

cu dinţi1 drepţi
■ 1 fictive,1 care înlocuiesc rotile
1 reale cu dinţi1 înclinaţi.
1 Din
acestor roţi au aceeaşi formă şi dimensiuni ca şi dinţii roţilor reale m
planul normal al acestora.
Există două metode de determinare a angrenajului echivalent
cu diferente mici la rezultatele care se obţin în urma calculelor.
A

In cadrul primei metode se consideră roata dinţată cilindrică cu dii

înclinaţi (fig. 15.43) secţionată cu un plan N-N, normal pe Imn
elicoîdală a dintelui de pe cilindrul de divizare şi care trece pun
punctul C.
Planul N-N intersectează cilindrul de divizare după o elipsă i u
flancurile dinţilor în acest plan nu sunt evolvente. în acest plan
angrenarea are loc pe o porţiune de elipsă corespunzătoare cu :i
paşi normali şi ca urmare flancurile dinţilor se consideră că aparţin
unei roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi, cu raza cercului de divizai«'
egală cu raza de curbură a elipsei în punctul C. Practic se poale
considera că flancurire dinţilor 1 acestei roti1 sunt evolventice. Roala
dinţată cilindrică din planul N-N, are dinţi drepţi, înlocuieşte roata <n
dinţi înclinaţi într-o secţiune normală şi se numeşte roată echivalent<î
l i.nismisii prin angrenaje ____________________________ Z \o

Analog se poate determina şi cealaltă roată dinţată echivalentă

¡1 roţii cilindrice cu dinţi înclinaţi pereche, obţinându-se astfel
.iiujrenajul cilindric cu dinţi drepţi, echivalent angrenajului real cu dinţi
înclinaţi.
■i

N . Planul de
V N v ,/ angrenare

Fig. 15.43

Elementele geometrice ale roţilor echivalente se determina

pornind de la calculul razei de curbură pec a elipsei în punctul C care
este dată de relaţia:

P „:= ^ , (15.115)
\ b,

unde: a f este semiaxa mare a elipsei,

b! - semiaxa mică a elipsei.
Înlocuind relaţiile de calcul pentru ai şi b-i (fig. 15.43) în relaţia
(15.114) se obţine:
p „= 2 , d ,‘ ~ = — ( 15, 116)
eC 4.cos B,d 2. cos |3
214 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi ¡iiolliiii|i

respectiv diametrul cercului de divizare al roţii echivalente:

j .

d n = 2 - P e e = - ------------r r - . . . ( 1 5 . 1 I / )
2.cos'p
Pasul rotii echivalente:
pn = pt.C0S|3 _ H
Modulul rotii5 echivalente este identic cu modulul rotii •» cilindrii n
cu dinţi înclinaţi în planul normal pe dinte:
mn = mt. cosp.
Numărul de dinţiî al rotii l dintate
i cilindrice cu dinţi5 drepţiI *
determină din (15.116) după înlocuirea relaţiilor de calcul i
diametrelor:
m..z m z
rn ,z_ = - "
cos' (3 cos P

zn ___ 3
(15.1 IM)
cos ’ P
în care: zn
11este numărul de dinţi* al rotii
* echivalente;1
z - numărul de dinţi al roţii cu dinţi înclinaţi.
A doua metodă, utilizată de standardul STAS 12268 h.
consideră că în cazul roţilor dinţate care formează angren;
echivalent raza de curbura a flancului dintelui trebuie sa se calcule/t >
cu o relaţie identică cu cea stabilită la roţile dinţate cu dinţi drepţi In
consecinţă, se poate scrie:
dn
P„ = y - s m a n,
•

în planul frontal al roţii cu dinţi înclinaţi, unde profilul dinţiloi

este evolventic, avem:
dt .
Pi - sinat, J
2
iar între unghiuri există relaţia:
sin a
sin a -
cospb
Raza de curbură a flancurilor dinţilor din planul normal sn
calculează în funcţie de cea din planul frontal, ţinând seama de situaţi; i
care există în planul de angrenare (fig. 15.44) cu relaţia:
Pt
Transmisii prin angrenaje 215

Linia de contact
dintre dinţi

Plan de
angrenare

Fig. 15.44

respectiv după înlocuirea lui pt:

d .s in a
Pn
cos2 Bb

Diametrul de divizare al rotii echivalente va fi:

2 .p n _ 2 .d .s in a n 1
dn d. (1 5 .1 1 9 )
s in a n 2.COS" |3b. s i n a n cos2 Pi

iar numărul de dinţi al rotii echivalente:

2r r- C15120)
— cos pb.cosp
Restul elementelor rotii echivalente sunt identice cu cele
prezentate în cazul precedent.
Relaţiile de calcul pentru elementele geometrice alo
angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi sunt prezentate în tabelul 15 M
216 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi im Im te

Tabelul I li
Nr. Mărimea Simbol Relaţia
*
de calcul
crt
1 Număr de dinţi? Z1. Z2 7. ^ - se adoptă

z2 = ip2 . 3
MmS

z i s «

2 Unghiul de înclinare P, Pi, P2 p = Pi = P2

al dintelui cremalierei pe cilindrul de divizare, se adopin
şi elicelor pe cilindrii
de divizare
3 Unghiul de presiune, C^rij a n = 20°
modulul şi pasul Pn mn se determină pe baza calculului
profilului (normal) de de rezistenţă (în funcţie de ; i j ni
I referinţă
* se adoptă din STAS 822-82
pn = 7imn
/
4 Unghiul de presiune, o tt , mt, Pt tg a n 1
modulul şi pasul at = arctg
profilului frontal al Vcospy
cremalierei m n
i'
i mt = — —
cosp
Pn
pt = 7tmt =
cosp
5 Raza cilindrului de ri, r2 mtZ! mtz2
divizare ~ 2 ' r2 = 2
6 Raza cilindrului de f"b1, Tb2 rb1 = r<] cos a
bază Î~b2 —^2 COS^
7 Unghiul de înclinare Pb, Pb1,
al elicei pe cilindrul de pb1 = arctgf ^ t g p = Pb
Pb2
bază l r1 J
•

pb2 = arctgi — tgp = Pb

•.•
r2 ,
8 Pasul axial şi pasul Px, Pn _ 7 tm n
elicei sinp sinp
9 Numărul echivalent Zn1? Zn2 Zjj Zj
de dinţi
COS2PbCOsP cos ’ P
Z, Z,,
2 — __ ~ -
COS P,, COSP COS3P
I mnsmisii prin angrenaje
• ■■ ■ ■ ■■— ■ 1- ^ . . « -------r -T-t- ‘ - i --Ir - fr fii 1 I r- *FI *H‘ I rf f t f . . . . . » . ............................................................................................... ■ ■ ^ ■ 1^ — . W W W I W IW ■ ....................................- ..»»*• •***>•« | I I » « II M » I<III K H IM H « I » .» u T .ir n in
217
n v im n j.Ilm ii îl .•-**

Tabelul 15.14 (continuare

IO Distanta
1 de referinţă
5 a a = u + r2 - în plan frontal
dintre axe
11 Distanta
J dintre axe aw Se impune sau se calculează din
condiţii
5 de rezistentă 1 ....- . ...

12 Unghiul de angrenare (Xwt ( acos ou ^

frontal = a rc c o s ---------- L
l aw J
13 Suma coeficienţilor
3 Xst = Xti Zo ^"1 /• • \
frontali ai deplasării + Xt2 Xst = 2 tg a t - in v a ţ )

14 Suma coeficienţilor Xsn —Xni

Xst -

normali ai deplasării + Xn2 sn " cosp

lf> Coeficienţii
? normali ai Xn1 , Xn2 Se aleg din tabele sau din conturele
deplasării de blocare ţinând seama de zn1 şi
Zn2
16 Coeficienţii
J frontali ai Xt1 , Xt2 Xt1 ~ Xn1 C0SP - x t1min
deplasării x t2 = x n2 c o s p > x t2mjn
17 Coeficienţii
1 frontali Xtimim
minimi ai deplasării x t1min - cosp sin a t
Xt2min

x t2min = CO Sp | Sin2 a t
★ ir
18 Coeficienţii de h*al, h*ft, hat = han cosp = 1cosp
înălţime şi de jo c ai h*t, c*t ★ ★
profilului frontal al hft = h fn cosp = 1.25cosp
cremalierei ★
ht = hn cosp = 2.25cosp
-k 9c
c t = c n cosp = 0.25cosp
19 Raza cercului de rwi, rw2 rb1 r-j cosa
rostogolire rw1 ~ “
COSaw cosaw
rb2 r2 co sa
*w2 ~ ~
cosaw cosaw
:^o Modificarea specifică yt \
v __ aw a_ ( i , \ cos a t j
a distantei dintre axe
J Yt ~ ~ n VZ1 ' 2/
t 2 ^ c o s a wl J
21 Coeficientul de micşo­ ¥t H't = xti + xt2 - yt
rare a jocului la capul
dintelui
22 Diametrul cercului de dali da2 da1 =m,.[z1 + 2.(h*at + xti - f,) ]
cap da2 =m,.[z 2 + 2.(h*at + x,2 - y,)j
218 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi înolIlMţl

Tabelul 15.14 (conţinu;»«-)

23 Diametrul cercului de dn, df2 df1 =m,.[z1-2.(h at + c ,-x n )|
picior dn =m,.[z2 + 2.(h*a, + x*,2 - v|/,)|
24 Unghiul de presiune GCyţ
\ " :
'
ayt = arccos — rb ’
frontal pe un cilindru •

oarecare (ry) l PyJ ' m \

ry ^ rb
25 Unghiul de presiune OCyn a yn = arctg(tgayt cospy )
normal pe un cilindru (rv)
26 Grosimea frontală a Sm, St2 st1 = mt (0,57r + 2xt1tg a t )
dintelui pe cilindru de st2 = mt (0,57t + 2xt2tgat )
divizare
27 Grosimea normală a Sn1, Sn2 sn1 = st1 cosp
dintelui pe cilindru de
sn2 = st2 C0SP
divizare
28 Grosimea normală a San san = sat oospg ^ (0,3...0,5)iill
dintelui pe cilindru de cap
29 Gradul de acoperire Soc
frontal Vra1 “ rb1 + Vra2 - rb2 “ aw ',l"
'Ct
(* ---- * _________

Timt cos aţ
~

30 Gradul de acoperire axial

8 = k*9Pb ) b . lăţimea rotii
1 Ttm t

31 Gradul de acoperire total Sy SY ~ sa + £p > ^

• ____ ^

15.12.3. Forţele care acţionează în angrenajele cilindrice cu dinţi

înclinaţi J

Studiul forţelor din angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi se poaln

face utilizând roata echivalentă din figura 15.43,a sau pornind de l i
situaţia prezentată în planul angrenării (fig. 15.43,b).
Forţa Fn normală pe dinte, este situată în planul de angrenam
(fig. 15.43,b).
Componentele sale Fa şi Ftn se exprimă în funcţie de Fn cu relaţii
în care intervine unghiul pbdeoarece planul de angrenare este tangoni
la cilindrii de bază pe care înclinarea dintelui este Şb:
Ftn — F n.C O S (3 b,
Transmisii prin cinuioiu|< 219

Fa=Fn.sin pb=Ftn.sin $blcos ftb=Ft. tgPb . (15.121)

cosa t
Forţa Ftn se regăseşte în plănui frontal T-T şi are componentele
Fr şi F,:
Ft = Ftn.cos at = Fn.cos at.cos (3b = —— ; (15.122)
d,
Fr = Ftn.sin at = Fn.sin at.cos (3b = Ft.tg at, (15.123)
respectiv Fn în funcţie de Ft:
Fn = ------ (15 124)
cosat.cos pb
Dacă se consideră roata echivalentă (fig. 15.43,a) atunci forţa
Fn normală pe dinte se găseşte în secţiunea N-N de-a lungul liniei de
angrenare şi în această secţiune are componentele F. şi Fr:
t\n Fn.cos an,

Fr = Fn.sin a n = F ,.-& -. (15.125)

cosP
Forţa Fln se regăseşte în planul roţii, de-a lungul urmei planului
de secţionare N-N, şi are componentele Ft şi Fa:
F, = F'n.cos 6; (15.126
Fa= Ftn. sin J3 = Fn.cos a n.sin (â = Ft. tg (3, (15.127)
respectiv Fn în funcţie de Ft:
F „= ------ E---- - . (15.128)
cosan.cos|3
Din egalităţile relaţiilor (15.121) - (15.127), (15.122) - (15.126)
(15.123) - (15.125) şi (15.124) şi (15.128) rezultă relaţiile dintre
unghiuri:
tg a ,A ;
cos (3
_ tgpb .
tg 3 =
cosat
cos at.cos pb = cos a n.cos p,
relaţii demonstrate la studiul elementelor roţilor dinţate cilindrice cu
dinţi înclinaţi, în capitolul 15.3.6.
220 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi inc.liiM|i

Existenţa forţei axiale este un dezavantaj al roţilor cilindrice <h

dinţi înclinaţi şi întrucât mărimea sa creşte cu creşterea unghiului <i<*
înclinare p mărimea acestui unghi se limitează la 15...20°.
Pentru roţile cu dantura în V forţele axiale provenite de la c
două danturi

15.12.4. Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi la

presiune de contact [30], [49]

Metoda de calcul se bazează pe aplicarea relaţiei lui Hori/

(15.85) la angrenajul echivalent, care înlocuieşte angrenajul cilindm
cu dinţi înclinaţi:
F
1 nHef r i 1
rl. =
gh •0 + (15.Bl.)
Lk VPi P2 J 1- u,2 1- u
TC +
V. E, E2 J
în această relaţie se fac înlocuirile:
FnHef F n ' K A j<T v ,IV
iv T<T
Hp IX H a 5 (15.12*.))
F.
,KA.Kv.KHp.KHa; (15.13(1)
F" = ------- o
cosa^cosp,,
b 1
Lk (15.131)
cosPb Z".Zp
unde: cos 3b ţine seama de creşterea lungimii liniei de contact dinii<<
dinţi datorită
Z8 - factorul lungimii minime de contact, care ţine seama dn
faptul că mai multe perechi de dinţi, se află simultan in
angrenare, se calculează cu relaţiile:
1/2
1
Z (15.13.’)
3 a

pentru angrenaje cu dinţi înclinaţi sau în V cu ep < 1, şi:

ZE=[1/sa] l/2, ’ ’ (15.133)
pentru cele cu sp > 1;
1 1 2 .cosp în + 1
+ (15.134)
p, p2 d,.tgatw.cosa1 i
unde:
 ransmisii prin angrenaje 221

p„ d, tg a
Pi = P in = — = — ^ c o s a .;
cos p b 2 cos p b

p„ d2 tg a
p, = p , n = — — = — — — c o sa .;
2 -n cos P h 2 cospb

Pu = y L--tgalw = ~ t g a tw.c o s a t;
db] d,
Pu = -^--tgalw = y-tgot^-cosa^
După înlocuiri se obţine:

=Ze.Zp.ZE.ZH. J ^ - . ^ ± i . K A.Kv.KHp.KHa < a I]P, (15.135)

1 12

în care s-au introdus următoarele notaţii şi denumiri:

ZH - factorul zonei de contact; care se determină din figura 15.38 sau
se calculează cu relaţia:
2 .c o sB
z H = . -.... ... ; (15.136)
Vtg a tw.cos" a t
ZE - factorul materialelor, se ia din tabelul 15.11 sau se calculează cu
relaţia (15.95);
Z(! - factorul înclinării dinţilor, se calculează cu relaţia:
Zp = (cosp)1/2, ’ (15.137)
oHp - valoarea admisibilă la oboseală a tensiunii hertziene de contact.
Relaţia (15.135) este relaţia de verificare a angrenajului cilindric
cu dinţi drepţi la solicitarea de presiune de contact. Relaţiile de
dimensionare ale angrenajului cilindric cu dinţi drepţi se obţin, dacă în
relaţia (15.135) se fac următoarele înlocuiri:
b ~ \|/a.aw,
=^ = d i_ c o s ^ = J^ _ c o s o t ; i (15138)
11 2 + 1 cosatw cos (3 cos a tw
21
F = 1
d,
respectiv:
b =\|/m.m„; (15.139)
222 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi ¡i i < : I i i u i | i

şi se consideră la limită aH= aHp:

aw
1 T].KA.KV.KH(3.KH{X / y /
cosa t
\ 2

, (15, VIO)
0 l2 + 1 )-| T- : 2 ’y s H P E / •
2 V|/a-112 '^HP cos a tw /
sau:
2.T| ,KA.Kv.KHp.K
mn 3
2
— cos2 p . ^ ~ l ( Z s.ZH.Zp.ZE (15
1P
Relaţiile (15.140) şi (15.140) reprezintă relaţii de dimension.u I
ale angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi pe baza solicitării de cont.n

15.12.5. Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi la

solicitarea de încovoiere a dintelui

Calculul la încovoiere al dinţilor1 roţilor

^ dintate
l cu danii im
înclinată se face în secţiunea normală pe dinte, considerând că dinii I"
aparţine roţii echivalente cu dinţi drepţi cu numărul de dinţi z„ ,i
modulul mn.
Tensiunea maximă de încovoiere apare în zona de la b. i. . t
dintelui şi se calculează adoptând aceleaşi
ipoteze de calcul ca şi în cazul dinţilor drepţi, 30u
pornind de la relaţia (fig. 15.45):
M
Lvli _ FlanFef h Fa
aF YSa (15.142)
w h S2
U c Fn
>

6
r/v\
in care:
FtanFef Fnpef-COS Ctan—
= Fn.Ka.Kv.Kpp. Kpa.cos a = Fig. 15.45
F.
. K a K v. K p p .K F a .c o s a ; (15.141)
cosPh.cosaj
b
b (15.141)
cosp.Ys.Yp ’
cos p - ţine seama de lungimea mai mare a dintelui determinai, i
de înclinarea dintelui pe cilindrul de divizare;
I ransmisii prin angrenaje 223

Y,: - factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de

încovoiere a dintelui, care ţine seama de lungimea reală a liniei de
contact dintre dinţi,
1 7 el calculându-se cu relaţia:
!>

Y = 0,25 + — ^ - , (15.145)
£<xn
r.„n fiind gradul de acoperire frontal al angrenajului echivalent cu dinţi
drepţi.
Yp - factorul înclinării dinţilor pentru solicitarea de încovoiere,
care ţine seama de faptul că distribuţia sarcinii pe lungimea liniei de
contact este favorabilă din punct de vedere al solicitării de încovoiere.
Ceilalţi factori au aceleaşi semnificaţii ca şi la angrenajele cilindrice cu
dantura dreaptă.
înlocuind relaţiile (15.143), (15.144) şi (15.145) în (15.142), se
obţine:
hr
6 — .c o sa
Ft. K a.K .Kfb m
rr — Y V V n
F i Ocl * eb * P
' Sa p* s \ ^
b. m„ fq >
n ^Fn x o s o c
n
v mn;
respectiv: aF = - S - . K AK vK Fp.KFa.Ys,.YE.YFll < o FP, (15.146)
b .m n

unde: a Hp este tensiunea admisibilă la încovoiere pentru materialul din

care se execută roata dintată verificată, modul de determi-
nare al acesteia fiind prezentat în subcapitolul 15.14.
YFa- factorul de formă al dintelui pentru solicitarea de încovoiere,
relaţia lui de calcul fiind:
hr
6.——,cosaan a ii

YP = — % --------- , (15.147)
Fa / \2
sFn
,c o sa n
v™»y
el putându-se determina şi cu ajutorul graficului prezentat
în figura 15.40 funcţie de zn şi xn i»(pentru angrenaje
cilindrice, funcţie de profilul cremalierei generatoare).
YSa - factorul concentratorului de tensiune de la piciorul dintelui,
el se determină grafic din figura 15.41 (funcţie de profilul
cremalierei generatoare).
224 Calculul de rezistenţă al angrenajelor cilindrice cu dinţi înclin.i(l

Relaţia (15.146) este relaţia de verificare a angrenajului cilindrii

cu dinţi1 înclinaţi1 la solicitarea de încovoiere a dintelui. Relaţiile
1 de
dimensionare se obţin dacă în (15.146) se înlocuiesc relaţiile (15.138),
(15.139) şi:
dl
m n = —
o
.cos(3 ; _
'
I

2a ...w cosa,...
tw
(15.148)
d
cosat
obtinându-se
5 relaţia
V de calcul a distantei
1 dintre axe:
I-- --*--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

+ l) cos" oc
aw= ■■ l -----.KAKv.KFp.KFa.YSa.Y£.YFa , (15.149)
2.v|/a.a FP cos a w
respectiv a modulului:

m=3 — -----•K AK
A v.K„o.K
v * F{3 Fa * .YSSan.Y
* ..YF
s *
a.
Fa (15.150)
7 ] . CT Fp
m . z,

Determinarea rezistenţelor admisibile pentru solicitarea de

încovoiere a dintelui aFp se va face conform STAS 12268-84, prezentai
în subcapitolul 15.15.

15.12.6. Precizări privind ordinea desfăşurării calculului unui

angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi
A

în calculul de proiectare al unui angrenaj cilindric cu dinţi

înclinaţi sunt aceleaşi date de proiectare ca şi la angrenajele cilindrice
cu dinţi drepţi, şi anume: puterea şi turaţia arborelui pe care este
montată roata conducătoare a angrenajului, raportul de transmitere,
durata de funcţionare impusă angrenajului, schema transmisiei din
care face parte angrenajul respectiv şi uneori este impusă şi distanţa
dintre axe.
După alegerea materialelor roţilor dinţate şi a tratamentelor
termice sau termochimice aplicate acestora, trebuie să se determine
solicitarea principală, prin compararea numărului de dinţi ai pinionului
Zi cu numărul critic de dinţi z1cr - acel număr de dinţi pentru care
tensiunea efectivă este egală cu cea admisibilă, atât la presiune de
contact cât şi la încovoiere.
Numărul critic de dinţi se stabileşte impunând condiţia de egală
rezistenţă a dinţilor la solicitarea de presiune de contact şi încovoiere,
 Transmisii prin angmnajo
..................................................................... — ..................................................................................................................... < ■»- - . ...» 4 « I ■ -I •
225

din egalarea relaţiilor (15.140) şi (15.149):

/
cosat
aw (i12+1),:!. 1 K K K- K ■ zB.z,.zs)2.
2 Va*12'^HP V a tw/

T] ■Z1. ( i I2 4- l ) COS QCt

- I ' 2 A v Ffi Fa' S a,’ e* {3‘ Fa. ?
2.v|/a.aFR cos a tw
rezultă:
(Z„.ZP.ZH.ZRV a FP.KHB.KHa i +i
z. ,Yr .Y, = h .-— —..Hi!..................... — > — cosp. 15.151
Ier F a ,’ Sa, V V n 2 V K \
1 e • 1 [3 U HP ^ Fp Foc 112

întrucât factorii YFa şi YSa sunt dependenţi de zni Cr, utilizând

relaţia:
Zicr = Znicr- COS P . C O S ^ b , (15.152)
relaţia (15.151) devine:
V V _ (Z E-ZS-Z H"Zf3)~ QFPrK H|3 ^Ha i 12 +1 M^ 1
nl cr- Fa, ' Sa, V Y <T2 K TC 1 m « 2 R
1e- 1 p HP Fp Fa J12- ^ u s Pb

Numărul de dinţi zn1cr nefiind încă cunoscut, în funcţie de

produsul zn1cr.YFai Ysai, determinat cu relaţia (15.153), din figura 15.42
se determină zn1cr iar cu relaţia (15.152) se obţine z1cr.
Pentru z, < z lcr, solicitarea principală fiind cea de presiune de
contact, calculul de dim ensionare al angrenajului se va efectua cu
relaţia (15.140), iar pentru z , > z )cr, calculul de dim ensionare al
angrenajului se va face pe baza solicitării de încovoiere a dintelui,
aceasta fiind solicitarea principală (numărul de dinţi fiind mai mare,
secţiunea solicitată la încovoiere va fi mai mică).

15.13. Angrenaje conice cu dinţi drepţi

Angrenajele conice au axele roţilor drepte coplanare

concurente, iar suprafeţele lor de rostogolire sunt o pereche de conuri
tangente care se rostogolesc fără alunecare. în funcţie de poziţia
relativă a acestor suprafeţe conice, există:
- angrenaje conice exterioare (fig. 15.46 a,b);
- angrenaje conice interioare (fig. 15.46 c,d);
- angrenaje conice cu roată plană (fig. 15.46 e,f)
După forma liniei dinţilor aceste angrenaje pot fi: