MECANISMELE DE APARARE

Conceptul ,,mecanism de aparare” este unul din conceptele de baza ale psihanalizei, psihopatologiei si psihozei
clinice.
Aparut la Freud in studiile dedicate psihonevrozelor de aparare, acest concept isi datoreaza celebritatea Anei
Freud,care , pornind de la contributiile tatalui sau realizeaza o sinteza a datelor privind mecanismele de aparare
descriind tintele si motivele apararii.
Mecanismele de aparare a eului ,in psihanaliza reprezinta ,,o serie reprezentativa de operatii care se opun
ruperii echilibrului si dezagregarii individualitatii biopsihice” ( P.P. Neveanu –Dictionar de psihologie) Eul
fiind socotit instanta ce asigura constanta individuala, mecanismele de aparare a eului se pun pe seama sa desi
nu au intotdeauna caracter constient si sunt foarte diverse.
Cu privire la mecanismele de aparare ,Laplanche si Pontalis subliniau ca ,, Apararea intr-un mod general, se
refera la excitatiile interne (pulsiuni) si, electiv la acele reprezentari (amintiri, fantasme) de care pulsiunile sunt
legate, la acele situatii capabile sa declanseze excitatia si in masura in care aceasta nu este compatibila cu
echilibrul si de aceea este dezagreabila pentru ea.
Afectele neplacute, motivele sau semnalele de aparare pot fi deasemenea obiecte ale apararii.
Procesele defensive se specializeaza ca mecanisme de aparare ,mai mult sau mai putin integrate eului.
Mecanismele de aparare ale eului deseori iau alura unor compulsiuni si opereaza cel putin partial in mod
inconstient.
De foarte multe ori conceptul de aparare este apropiat de cel de interdictie pentru evitarea dezechilibrului si
neplacerii.
Ana Freud enumera ca mecanisme de aparare a eului refularea ,regresiunea, formatia reductionala, izolarea ,
anularea retroactiva, proiectia , introiectia, reintoarcerea spre sine, intoarcerea spre contrar, sublimarea.
In 1950, J. B.Coleman a fost cel care a sistematizat si definit mecanismele de aparare a eului.
Conceptul,,mecanisme de aparare” a starnit interesul multor cercetatori, numarul documentelor consacrate
acestora ajungand la 1169 intre 1991-1995.
Termenul ,,aparare” a aparut pentru prima data in 1894 , in ,,Die Abwehr-Neuropsychosen “articol ce apartinea
lui Freud si in care acesta voia ,, sa fundamenteze o teorie psihologica a isteriei dobandite, a numeroaselor fobii
si obsesii si a unor psihoze halucinatorii”.
Freud folosea termenul de ,, psihonevroza” pentru a desemna o serie de afectiuni in care conflictul psihic este
determinant si in care etiologia este psihogena. In viziunea lui Freud , simptomele intalnite in cazul acestor
afectiuni sunt expresia simbolica a unor conflicte petrecute in prima copilarie.
Avand ca punct de plecare rolul apararii in cazul isteriei, Freud a incercat sa identifice locul ocupat de diversele
tipuri de aparare in celelalte psihonevroze. Astfel, in 1896 Freud publica ,,Noi observatii asupra
pshihonevrozelor de aparare “ , in care sublinia ca apararea este ,,centrul nucleic al mecanismului psihic
raspunzator de respectivele nevroze”.
Freud clasifica diversele psihonevroze in functie de modalitatiile defensive:
1.Conversiunea afectului , in cazul isteriei;
2.Transpunerea sau deplasarea afectului , in cazul nevrozei obsesionale;
3.Respingerea concomitenta a reprezentarii si a afectului sau proiectia, in cazul psihozei.
La Freud refularea este omniprezenta pentru ca toate tipurile de psihonevroza implica inconstientul , refularea
fiind originea constituirii inconstientului.
Desi Freud folosea adesea termeni de,,aparare” si ,, refulare”, la inceput ii folosea foarte rar ,,ca si cum ar fi pur
si simplu echivalenti”.
Folosind conceptul de aparare in postfata la ,,Inhibitie , simptom si angoasa “ ce aparea in 1926, Freud preciza
ca ,,este convenabil sa-l folosim pentru a desemna in general toate procedeele de care se serveste eul in
conflictele susceptibile de a conduce la o nevroza , in timp ce cuvantul refulare desemneaza un mod de aparare
mai bine determinat si pe care cercetarile noastre ne-au permis sa-l cunoastem mai bine”.
Freud a descris ( conform analizei lui Buckley –1995) 10 mecanisme de aparare:
-regresia ( notiune ce apare in ,,Interpretarea viselor” si ale carei stranse legaturi cu fixatia sunt precizate in
,,Introducere in psihanaliza” , 1916);
-sublimarea si formatiunea reactionala ( Trei studii privind teoria sexualitatii, 1905);
-proiectia ( ,,Presedintele Schreber,” 1911);
-intoarcerea impotriva propriei persoane si transformarea in contrariu ( ,,Pulsiuni si destine ale pulsiunilor
“,1915a)
-introiectia sau identificarea ( ,,Doliu si melancolie”,1917b)
-anularea retroactiva si izolarea ( ,,Inhibitie , simptome si angoasa”, 1926)
Pornind de la contributiile tatalui sau, A. Freud publica in 1936 ,,Eul si mecanismele de aparare” , prima lucrare
pe aceasta tema.
Autoarea are meritul ca pe langa sinteza cunostintelor existente la acea data in epoca , are si contributii proprii,
prezentand elemente fundamentale pentru ceea ce mai tarziu devenea analiza apararii.
Ana Freud descrie scopurile si motivele apararilor, intocmeste un inventar al mecanismelor descrise deja si
prezinta alte tipuri de aparare (refuzul in fantezie sau refuzul in cuvinte si acte ).Apoi ,abordand identificarea cu
agresorul si ceea ce ea numeste ,,o forma de altruism “ , A. Freud ridica si problema combinarii dintre
mecanismele de aparare si problema utilizarii lor alternative impotriva amenintarilor de ordin intern si extern.
O alta contributie in domeniu o datoram Melaniei Klein care descrie un grup de mecanisme de aparare precocee
,unele fiind calificate drept ,,aparari ce distorsioneaza imaginea “.(Vaillant, 1993)
M. Kleine include clivajul , pe care il considera cea mai primitiva aparare impotriva angoasei, idealizarea si
identificarea proiectiva.
M. Klein afirma ca eul este capabil sa stabilesca relatii primitive cu obiectul ,,in fantasma si realitate” ; sa
resimta angoasa si sa utilizeze mecanisme de aparare. (ce actioneaza pentru protejarea nou-nascutului mai intai
impotriva fricii de moarte si apoi impotriva persecutiilor din exterior si interior).
Opera M. Klein a fost continuata de Fairbairn (1952/1974) si de Kernberg (1975) (a descris si alte mecanisme
de aparare: idealizarea primitiva, refuzul primitiv, omnipotenta,deprecierea si identificarera proiectiva).
Interesul pentru mecanismele de aparare a crescut mult in decursul ultimului sfert de secol , astfel incat a
devenit un concept fundamental al practicii contemporane.
Exista un interes deosebit pentru:
-definirea mecanismelor de aparare si a relatiilor dintre acestea;
-clasificarea mecanismelor de aparare;
-stabilitatea si /sau transformarea mecanismelor de aparare in cazul tulburarilor psihopatologice si pe parcursul
psihoterapiei; - functionarea apararii in maladiile de ordin fizic;
-aparitia mecanismelor de aparare si evolutia de-a lungul ciclului de viata;
-dezvoltarea instrumentelor de evaluare.
Aspectele majore care reies din modul cum functioneaza apararea pot fi scoase in evidenta raspunzand la
urmatoarele intrebari:
I.-Care este continutul termenului de mecanism de aparare?
Mecanismele de aparare sunt modalitati care se dezvolta pentru a proteja Eul atat in situatii normale cat si in
cele patologice.Ele sugereaza un mod de functionare asemanator cu cel al unei masini a sistemului psihic
implicat. Mecanismul de aparare are un caracter inconstient si automat.
Pentru a prezenta mecanismele de aparare, Freud le compara cu niste arme: pusti , lanci sau chiar cu o tigaie si
vede o relatie intre mecanismele de aparare si patologie.El foloseste termenul ,,masura” pentru toate elementele
care indeplinesc functii defensive.
II.-Impotriva cui se apara eul?
Dupa Freud, mecanismele de aparare au doua tinte:pulsiunile sinelui si afectele legate de aceste pulsiuni.
Pulsiunile sinelui incearca sa patrunda in constient pentru a fi satisfacute aici sau cu scopul sa trimita spre
constient unii din derivatii lor.
Astfel ia nastere conflictul dintre eu si pulsiuni.
Afectele legate de pulsiunile sinelui- ex: iubirea,dezirenta,gelozia,durerea,doliul-sunt supuse unor masuri
variate adoptate de eu pentru a le tine sub control.
Freud a considerat totdeauna ,,Apararea ca fiind o aparare impotriva afectului , in sensul ca daca nu am avea de
- a face cu un afect neplacut ,nu ne-am mai apara.
In opinia psihanalistilor Laplanche si Pontolis 1967 apararea este dirijata in general impotriva pulsiunii si doar
selectiv impotriva reprezentarilor de care este legata pulsiunea, a situatiilor in masura sa declanseze pulsiuni
dezagreabile pentru eu ori impotriva afectelor neplacute.
III.-Din ce motive se apara eul?
Dupa Freud exista trei motive pentru care eul este nevoit sa se apere: frica de supra-Eu, frica de real,teama ca
intensitatea pulsiunii sa nu devina excesiva.
IV.-Ce inseamna o aparare reusita?
Apararea reusita este din punct de vedere al Eului si nu din termenii unei lumi exterioare de adaptare la aceasta
lume.
Criteriile de reusita sunt legate de urmatoarele scopuri: sa impiedice intrarea in constiita a pulsiunii interzise ,sa
indeparteze angoasa conexa pulsiunii, sa evite orice forma de neplacere.
In cazul refularii reusita apararii este afectiva atunci cand orice constientizare dispare.
Freud considera ca o aparare reusita este ,,un lucru periculos” pentru ca restrange domeniul competentei eului
care falsifica realitatea .
Ea poate avea consecinte nefavorabile pentru sanatate sau pentru dezvoltarea ulterioara.
V.- Ce este o aparare adaptativa?
Apararea adaptativa faciliteaza atat homeostaza psihica cat si adaptarea subiectului la mediu.
Ca sa fie adaptativa , nu trebuie sa anihileze complet afectul, sa fie orientata pe termen lung , sa aiba o
specificitate crescuta, sa nu blocheze ci dimpotriva sa canalizeze afectele astfel incat utuilizatorul tipurilor de
aparare sa devina o persoana agreabila si atractiva.
VI.-Exista aparari normale si aparari patologice?
Apararile sunt atat normale cat si patologice. Atata timp cat functionarea mintala nu este afectata in supletea si
armonia sa in adaptarea la real ,apararile sunt benefice .
In situatia in care acestea sunt prea rigide, prost adaptate realitatilor interne si externe sau de un singur tip este
vorba de aparari patologice pentru ca sunt decalate in raport cu nivelul de dezvoltare al individului sau situatiei
improprii in care se afla subiectul.
Tendinta acestor aparari este in permanenta sa deformeze perceperea realitatii si sa perturbe alte functii ale
Eului.
VII.- Cum se definesc mecanismele de aparare?
Pentru Laplanche si Pontolis( 1967) mecanismele de aparare reprezinta diferitele tipuri de operatii in care
apararea se poate concretiza , apararea la randul ei fiind ansamblul operatiilor a caror finalitate este sa reduca ,
sa suprime orice schimbare succeptibila de a pune in pericol integritatea si constanta individului biopsihologic.
Widlocher considera ca ,,Mecanismele de aparare vor fi diferitele tipuri de operatii in care apararea se poate
concretiza, , adica formele clinice ale acestor operatii defensive”
Pentru Widlocher apararea ,, reprezinta ansamblul operatiilor a caror finalitate este de a reduce un conflict
intrapsihic, facand in asa fel incat unul dintre mecanismele acestuia sa fie inaccesibil experientei constiente.”
Considerand ca notiunea de aparare este inseparabila de conflictul subiacent, sustine ca mecanismele de aparare
trebuiesc studiate intotdeauna in cadrul conflictului.
Mecanismele de aparare , in numar de zece , au fost prezentate de Ana Freud la inceputul lucrarii sale ,, Eul si
mecanismele de aparare “ (1936).
Lista A. Freud devenita clasica, cuprinde: 1.refulare; 2.regresia; 3.formatiunea reactionala; 4. izolarea; 5.
anularea retroactiva; 6.proiectia; 7.introiectia; 8. intoarcerea catre propria persoana; 9.transformarea in
contrariu; 10. sublimarea.
Alta lista a mecanismelor de aparare apare sub forma unui glosar , in anexa B a unui articol semnat de
G.Bibring, Dwyer, Huntington, si Valenstein (1931) care se referea la procesele psihologice studiate in cursul
graviditatii si la relatiile precoce mama-copil.
Aceasta lista numita si ,,lista lui Valenstein” cuprinde treizeci si noua de mecanisme la care se adauga doua
variante de refuz si patru tipuri de identificare , deci in total lista cuprinde patruzeci si trei de mecanisme de
aparare.
Acestea sunt: refulare, regresia, formatiunea reactionala, izolarea,anularea retroactiva, proiectia, introiectia,
intoarcerea catre propria persoana,sublimarea (nu figureaza transformarea in contrariu, deci a preluat noua de la
A. Freud ), altruismul,ascetismul, deplasarea, identificarea,(cu obiectul iubit; cu obiectul pierdut; cu agresorul;
autopunitiva ), intelectualizarea; rationalizarea; refuzul ( prin exagerare ; in fantezie ), retragerea , somatizarea ,
traducerea in act, blocajul, complezenta, conduita contrafobica,controlul, controlul prin gandire,
depersonalizarea, desexualizarea,detasarea ,evitarea , limitarea functiilor eului, reliefarea afectelor, ritualizarea ,
sexualizarea.
Voi incerca descrierea a douazeci si noua de mecanisme de aparare ,considerate de Serban Ionescu cele mai
semnificative,pentru intelegerea acestui concept.
1.Activismul sau activitatea de substitutie este ,,gestionarea conflictelor psihice sau a situatiilor traumatice
externe prin recurgerea la actiune, in locul reflectiei sau al trairii sentimentelor
Ca modalitate defensiva , activismul este o strategie construita pentru a servi drept derivatie, menita sa lupte
impotriva angoasei.
Activismul nu acopera comportamentele patologice , el ar fi ,,un apel la a recunoaste ca respectiva conduita este
legata de unele conflicte emotionale”.
2.Afilierea este ,,solicitarea ajutorului si sustinerii celuilalt atunci cand subiectul trece printr-o situatie
generatoare de angoasa”.
Afilierea este considerata mecanismul de aparare datorita dovezilor aduse in sprijinul efectelor aduse de ea
asupra evolutiei persoanelor studiate.
In 1979, Berman si Syme demonstreaza pe un esantion reprezentativ de sapte mii de persoane ca legaturile
sociale au un efect protector asupra starii de sanatate, iar la o sustinere sociala scazuta, riscul mortalitatii creste.
3.Afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor
Traind un conflict emotional sau un eveniment exterior stresant persoana care utilizeaza acest mecanism de
aparare isi comunica fara ocolisuri sentimentele si gandurile, intr-un mod care nu este nici agresiv nici
manipulator.” (DSM-IV 1994/1996).
Fundamentele acestui mecanism de aparare sunt: refuzul ferm al cererilor nerezonabile ale altora , exprimarea
opiniilor proprii ,a fricii ,afectiunii, tandretii , a emotiilor resimtite ,etc.
Afirmarea de sine este utila in gestionarea unei situatii conflictuale,rezultate in urma unei comunicari dificile cu
ceilalti.
Exprimandu-si tristetea,individul gaseste o usurare , dar declanseaza mecanismul de aparare afilierea.
4. Altruismul este ,,devotament fata de celalalt care-i permite subiectului sa iasa dintr-un conflict.
Altruismul se sprijina pe patru fundamente :
-un tip special de formatiune reactionala;
-un mijloc de a evita agresivitatea;
-o placere,,prin procura”;
-o manifestare a masochismului.
Freud adauga un al cincilea fundament; faptul de a fi pierdut o fiinta iubita provoaca ,,pasiunea de a ajuta pe
ceilalti”.
5.Anticiparea apare pe durata unei situatii conflictuale,si consta in a-ti imagina viitorul:
-,,experimentand dinainte propriile reactii emotionale ;
-prevazand consecintele a ceea ce s-ar putea intampla;
-planuind diferite raspunsuri sau solutii posibile” ( DSM-IV , 1994/1996)
De patologie este legata absenta anticiparii .
Ea este prezenta la omul sanatos , iar melancolicul nu-si imagineaza nimic.
Patologica este anticiparea –catastrofa a fobicilor ,hipohondrilor si a marilor anxiosi, in cazul lor fiind vorba
despre un simptom nu despre un mecanism de aparare.
6. Anularea retroactiva este ,, iluzia potrivit careia ,un eveniment , o actiune sau o dorinta conflictuale ar
putea fi anulate gratie puterii absolute a unei actiuni sau dorinte ulterioare, considerate a avea un efect de
distrugere retroactiva .Se prezinta sub trei forme usor diferite intre ele:
-succesiunea a doua formule verbale sau a doua conduite diferite , a doua suprimand-o pe cea dintai in mintea
persoanei care utilizeaza acest mecanism;
-actiunea care poseda puterea magica de distrugere trebuie sa fie inversul celei dintai care ar putea fi eficienta;
-o experienta neplacuta este repetata prin inversarea rolurilor,fiind astfel anulata.
Anularea in cele trei forme se refera la ,,un eveniment, o emotie pulsionala sau un traumatism.
7.Ascestismul adolescentului este,,refuzarea de catre adolescent a oricaror placeri corporale, chiar si acelor mai
inocente.Acest mecanism de aparare este destinat sa protejeze eul impotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o
sursa de angoasa.
Este ingrijorator atunci cand atitudinea adolescentilor ia proportii extreme , refuzandu-si cele mai elementare
necesitati.
8.Clivaj (al eului,al obiectului) este actiunea de separare, de divizare a eului ( clivajul eului) sau a obiectului(
clivajul obiectului) sub influenta unei amenintari angoasante , actiune avand ca rezultat coexistenta celor doua
parti astfel separate care nu se unesc intre ele, in conditiile in care formatia de compromis este imposibila.
Proces de separare, clivajul inaugureaza demarcatia dintre un aparat psihic , diferential si primele relatii
obiectuale de ambivalenta. El nu este o simpla aparare , ci mai degraba o modalitate de a asigura coexistenta a
doua procedee de aparare. Freud sustinea ca aceasta metoda de aparare este aplicata psihozei, pe motiv ca
subiectul psihotic tine cont de realitate,macar partial, chiar si in starea de delir.
9.Contrainvestirea este,,energia psihica a eului care se opune tendintei spre descarcarea pulsiunii”.
Forta inconstienta contrara si cel putin egala cu aceea care porneste din sine si cauta sa ajunga la constiinta”
Contrainvestirea este descrisa de Freud ca un mecanism ce se opune refularii. Ea este legata de refulare si
intretine cu aceasta un raport de opozitie si totodata de proximitate. Ea ar putea fi reprezentata in mod plastic
sub forma unui capac indispensabil si complementar pentr ,,oala” inconstientului .
10. De(negarea) este un mecanism de aparare reprezentat prin refuzul de a-si recunoaste paternitatea
gandurilor, dorintelor , sentimentelor imediat dupa formularea lor sau prin refuzul de catre subiect a unei
interpretari exacte care il priveste,formulate de un interlocutor.
In limbajul curent , o denegare poate fi o minciuna constienta menita sa intimideze un adversar , o incurajare pe
care o persoana si-o adreseaza siesi,ca autosugestie sau o justificare de rea-credinta. Pentru a putea vorbi despre
o ( de)negare aparare,enuntul si negarea sa trebuie sa se refere la elementele purtatoare ale unui conflict
inconstient, care sunt refuzate din chiar acest motiv.
In situatia in care interlocutorul se inseala in interpretarea sa denegarea practicata de subiect isi gaseste
justificarea.
11.Formatiunea reactionala este ,, o modificare a caracterului permitand o economie a refularii , avand in
vedere faptul ca unor tendinte inacceptabile le sunt substituite tendinte opuse , care devin permanente.
In scrierile lui Freud se gasesc o serie de trasaturi de caracter reactionale: dezgust, pudoare si morala, trasaturi
legate de ,,caracterul anal”.Altruismul este vazut de Freud ca o formatiune reactionala, pentru ca se
inregistreaza o transformare a egoismului in altruism si a cruzimii in compasiune.
12. Identificarea este asimilarea inconstienta ,sub efectul placerii libidinale si/sau al angoasei ,a unui aspect , a
unei proprietati, a unui atribut al celuilalt, care conduce subiectul,prin similitudine reala sau imaginara, la o
transformare totala sau partiala dupa modelul celui cu care se identifica.
Identificarea este un anumit tip de relatie cu lumea constitutiva a realitatii.
Acest mecanism isi manifesta finalitatea defensiva ca activitate inconstienta , pentru ca nu este o simpla imitare
, realizeaza un fond comun care , dupa Widlocher ,,este legat de o comuniune ce persista in inconstient.”
13.Identificarea cu agresorul desemneaza faptul ca un subiect , confruntat cu un pericol exterior se identifica
cu agresorul sau in diferite moduri evidentiate de Laplanche si Pontolis (1967).
-fie reluand pe cont propriu agresiunea ca atare ,
-fie imitand fizic sau moral persoana agresorului,
-fie adoptand anumite simboluri de putere care il caracterizeaza pe agresor.
Este un mecanism complex , care combina mai multe aspecte: a se identifica, si apoi a exterioriza , a proiecta.
Nu este o manifestare agresiva directa, ci un raspuns elaborat impotriva angoasei.
14.Identificarea proiectiva este un mecanism ce consta intr-o fantasma in care subiectul isi imagineaza ca
intra partial sau total in interiorul celuilalt , incercand astfel sa se debaraseze de sentimente si pulsiuni simtite ca
indezirabile si incercand in acest mod sa-i faca rau celeilalte persoane, sa o posede si sa o controleze.
Sensul ei este fuga spre alte spatii mentale spre alte persoane .
Capacitatea de a te debarasa de tot ce nu iti place la propria persoana constituie o aparare ce provine din
fantasmele de omipotenta cu puterea interzisa sau posesiva care le insoteste.
15.Intelectualizarea este recurgerea la abstractie si generalizare in confruntarea cu o situatie conflictuala care
l-ar angoasa prea tare pe subiect daca acesta ar recunoaste ca este implicat personal.
A.Freud ( 1936/1993) considera ca pericolele pulsionale ii fac pe oameni inteligenti.
Cand simt prezenta unei primejdii interna sau externa, unul dintre refugiile posibile este intelectualizarea.
Descriind o serie de subiecti care cauta sa-si stapanesca angoasele ,,printr-o vasta intelectualizare a afectelor “
Bohm propune pentru acesta atitudine denumirea nevroza de cerebralizare.
16.Introiectia contituie includerea fantasmatica a obiectului, a unei parti a acestuia sau a legaturii cu el – care
serveste eului drept reper pentru intelegerea obiectului exterior de care detasarea devine astfel posibila.
Introiectia este conceputa in stransa legatura cu proiectia pentru ca mecanismele introiectiei si proiectiei nu
constituie doar un aspect esential al functiei eului- ele sunt radacina lui, instrumentul formarii lui.
17.Izolarea poate fi o eliminare a efectului legat de o reprezentare ( amintire, idee, gand) conflictuala in timp
ce reprezentarea in cauza ramane constienta sau o separare artificiala intre doua idei sau doua comportamente
care in realitate sunt legate , relatia lor neputand fi recunoscuta de catre subiect fara o anumita angoasa .
Izolarea este un mecanism aflat adesea in legatura cu nevroza obsesionala pentru ca asa cum subliniaza Freud:
,,cautand sa impiedice asociatiile punerea in legatura a gandurilor , el ( bolnavul) urmeaza una dintre legile cele
mai vechi ale nevrozei de constrangere , tabuul atingerii , izolarea este suprimarea posibilitatii de contact.
18.Inlaturarea este tentativa de respingere voluntara in afara campului constiintei , a unor probleme,sentimente
sau experiente care il framanta sau il nelinistesc pe subiect.
Posibilitatea inlaturarii din minte a pulsiunilor despre care subiectul stie ca sunt condamnabile si carora le
rezista este si ea parte aleatorie.Freud recunoaste ca ,,imblanzirea “ pulsiunilor nu merge in mod cert pana la a
le face sa dispara , astfel incat sa nu se mai poata vorbi de ele niciodata.
19. Intoarcerea catre propria persoana este refuzarea inconstienta de catre subiect a propriei agresivitati , pe
care o deturneaza dinspre celalalt pentru a o abate asupra propriei persoane , poate fi la originea unor
sentimente de culpabilitate, a unei nevoi de pedepsire, a unei nevroze de esec sau a unor tentative de
autodistrugere.
Exista persoane care nu suporta existenta unor pulsiuni negative in interiorul lor si incearca sa se debaraseze de
acestea ca de propriul dusman.
Subiectul poate refuza orice satisfactie si orice drept la reusita si abordeaza o conduita de autopedepsire care
pot conduce la o nevroza de esec.
Se ajunge pana la agresarea propriului eu corporal, ajungandu-se la false accidente sau chiar acte sinucigase.
20.Proiectia este operatia prin care subiectul expulzeaza in lumea exterioara gandul , afecte si dorinte de care
nu are stiinta sau pe care le refuza in el atribuindu-le altora , persoane sau lucruri din mediul sau inconjurator.
Proiectia apare in cadrul unei activari defensive care elibereaza eul de o neplacere , dar se manifesta in multe
moduri de gandire sau functionare non –patologice.Ea este mecanismul psihic mobilizat cand se pune problema
investigarii personalitatii , obiectul probelor proiective .
21.Rationalizarea- este justificarea logica , dar artificiala care camufleaza fara stirea celui care o utilizeaza,
adevaratele motive,( irationale si inconstiente) ale unora dintre judecatile acestuia dintre ,conduitele si
sentimentele sale , intrucat aceste motive nu ar putea fi recunoscute fara anxietate.
Nu orice rationament suspect este in mod obligatoriu o rationalizare. Erorile de judecata cauzate de premise
eronate , de ignoranta sau de o atentie insuficienta pot angaja gandirea pe o cale gresita. Este cazul capcanelor
semnalate de Freud in studiul sau consacrat proceselor psihice normale.
In acest caz nu actioneaza nici o aparare.
Rationalizarea poate fi individuala, dar si colectiva .
Vorbind despre modul cum razboiul i-a orbit pe contemporanii sai , Freud vorbeste despre faptul ca popoarele
asculta mai mult de voia pasiunilor decat de aceea a intereselor lor.Ele nu invoca interesele decat pentru a-si
rationaliza pasiunile,pentru a putea justifica satisfactia pe care cauta sa le-o aduca.
22.Refugiul in reverie este un mecanism utilizat intr-o situatie de conflict psihologic sau atunci cand subiectul
se confrunta cu factori de stres –care consta in recurgerea la o reverie diurna excesiva ce se substituie cautarii
de relatii interpersonale, unei actiuni in principiu, mai eficienta sau rezolvarii problemelor. Refugiul in reverie
ar fi o stare de relaxare fata de situatia de fata prezenta, in timpul careia se desfasoara o activitate mentala care
nu mai este dirijata de atentie si care este mai mult sau mai putin inspirata de inconstient .
23.Refularea este respingerea in inconstient a unor reprezentari conflictuale care se mentin active , ramanand
totusi inacesibile constientizarii. Intoarcerea elementului refulat , ale carei consecinte pot fi anodine sau
patologice, intervine in caz de esec sau de insuficienta a refularii.
Freud semnala ca acest mecanism este unul din numerosii factori care contribuie la aparitia unei slabiri a
memoriei sau unei deficiente a amintirii.
Widlocher vedea refularea ca fiind o falsa uitare , selectiva, intentionata, care nu elimina afectul si nu este
definitiva.
24.Refuz al realitatii. Acest mecanism de aparare reprezinta actiunea de a refuza realitatea unei perceptii
resemtite ca periculoasa sau dureroasa pentru eu.
Sensul acestui mecanism este cel al operatiei intrapsihice de refuz sau tagaduire , care mai mult decat o simpla
negare este o atitudine de refuzare categorica aflata in legatura cu o perceptie dezagreabila a realitatii
exterioare.
25.Regresia constituie o revenire mai mult sau mai putin organizata si tranzitorie- la moduri de expresie
anterioare gandirii , la conduitele sau relatiile obiectuale in fata unui pericol intern sau extern susceptibil de a
provoca un exces de angoasa sau de frustare.Pe versantul psihic, in timp ce fortele de maturizare si adaptare
tind sa sporeasca eficienta functiilor eului fidele realitatii , apararile impotriva neplacerii actioneaza in sens
contrar si la randul lor altereaza functiile eului.
Regresiile pot fi,,benigne” , cele puse in slujba eului si ,,maligne” cele de pe versantul patologic.
26.Retragerea apatica este o detasare cu rol de protectie, compusa din indiferenta afectiva , din restrictie in
relatiile sociale si activitati exterioare si din supunere pasiva in fata evenimentelor , care permite unei persoane
sa suporte o situatie foarte dificila.
Personalitatea schizoida reprezentata printr-un mod general de indiferenta la relatiile sociale si de restrictie a
registrului afectiv este foarte apropiata de retragerea apatica , diferenta fiind faptul ca prima este permanenta in
timp ce retragerea apatica asemeni celorlalte mecanisme de aparare apare doar in anumite circumstante ,
perturband activitatea .
Dantzer remarca in 1991 ca probabilitatea aparitiei acestui mecanism poate fi conditionata de o serie de factori
a experientei anterioare iar individul in retragerea apatica cauta sa se protejeze reducandu-si interactiunile cu
mediul inconjurator.
27.Sublimarea are la Freud doua sensuri:
-desexualizarea unei pulsiuni avand drept tinta o persoana care ar putea fi dorita sexual.Transformata in
tandrete sau in prietenie , pulsiunea isi schimba scopul , dar obiectul ramane acelasi.
-derivare a energiei unei pulsiuni sexuale sau agresive inspre activitati valorizate social.Pulsiunea se deturneaza
atunci de la obiectul si scopul sau ( erotic sau agresiv) primitiv, fara a fi insa refulata.
A. Freud citeaza sublimarea imediat dupa lista celor noua aparari clasice si semnaleaza ca aceasta apartine mai
mult normalitatii decat nevrozei. Mai tarziu revine , considerand ca este un mecanism de aparare deoarece se
constata o scadere a placerii in raport cu aceea pe care ar fi provocat-o satisfacerea instinctelor.
28.Transformarea in contrariu este un mecanism in care pulsiunea conflictuala este nu numai refulata ci si
inlocuita printr-o pulsiune contrara.
Pentru a desemna acest mecanism de aparare , au fost utilizate trei sinonime:
-,,rasturnarea in contrariu “ ( 1915a / 1968) apartinand lui Freud,
-transformarea in contrariu ( 1936 / 1993),
-modificarea in contrariu ( 1936 / 1993) .
Ultimele doua interpretari apartin Anei Freud.
In ,,Pulsiuni si destine ale pulsiunilor “ ( 1915a / 1968 ) Freud mentioneaza perechile sadism- masochism si
voyeurism –exhibitionism,prin care ilustreaza trecerea de la activitate la pasivitate, precum si transformarea
iubirii in ura.
Laplanche si Pontolis (1967) sustin ca obiectul pulsiunii se poate si el modifica, trecand de la propria persoana
la celalalt , iar trecerea de la activitate la pasivitate se poate face si in sens invers.
29. Umorul consta in prezentarea unei situatii traite ca traumatizante astfel incat sa fie reliefate aspectele ei
placute , ironice, insolite. Numai in acest caz ,(umor aplicat siesi ) , umorul poate fi considerat un mecanism de
aparare.
Explicarea acestui mecanism de Freud:
Eul refuza sa se lase coplesit de o realitate neplacuta si lanseaza lumii exterioare un fel de sfidare. El dovedeste
astfel ca situatiile traumatizante ii provoaca placere.. Astfel, prin triumful narcisismului , eul isi afirma
invincibilitatea fara a abandona terenul sanatatii psihice acest fapt diferentiind umorul de omnipotenta
psihotica.De asta data si supraeul ofera sprijin , aici pierzandu-si rolul obisnuit de judecator sever.
Pe langa mecanismele specifice de aparare,individul mai poseda si mecanisme de aparare sociala,care-i permit
adaptarea in societate.
Apararile sociale sunt de trei categorii:
-luarile de distanta prin atacuri,intimidari,evitari
-imobilizarile care sunt blocaje de tip inhibitie
-retragerile-apropierile-supunerea ,justificarile sau seductia .
Acestea satisfac principalele nevoi ale Eu-lui social:participarea,relatii positive de diferite feluri cu parteneri
sociali din acelasi grup,securitatea si valorizarea personala in mediul grupal,consideratie sociala.Exemple de
astfel de mecanisme pot fi:
-,,sistemele de securitate descrise de Gardiner in 1947-ansamblul conduitelor utilizate de indivizii aceleiasi
societati pentru a infunda pericole si frustrari
- forme socializate ale apararilor interne (Mucchielli1981):distractiile,ecologismul si toxico-maniile
-apararile transpersonale-permit Eu-lui sa se protejeze manipuland relatiile cu lumea.
In conceptia lui Lang,o aparare transpersonala este boala psihica si atitudinile nevrotice descrise de Horney
K.Mucchielli care se exprima sub forma unor modalitati de relatie cu celalalt:apropierea extrema de
celalalt,tentative de a-i castiga admiratia sau separatia.
Mecanismele de aparare grupale au stransa legatura cu anxietatea grupului (Anzieu si Kaaes) ,ideologia
acestuia (Roussillon) avand functii de aparare ca protejarea identitatii grupului contra distorsiunilor istorice si
politice,eliminarea incertitudinii inlocuind perceptia faptelor istorice contradictorii,asigurarea confortului
grupului evitand faptele nelinistitoare,justificandu-I viziunea avuta despre lume si filtrand cele doua tipuri de
valori:binele si raul.
Mergand mai departe,Mucchieli demonstreza ca ideologia acopera unele mecanisme de aparare
clasice:refularea,proiectia ,anularea,sublimarea.
Mecanismele de aparare erau considerate de Bibring E.modalitati de organizare a tensiunilor de catre Eu,cu
functia de a distruge progresiv tensiunea schimband conditiile interne care ii dau nastere.El a introdus conceptul
de eliberare (1973) evidentiind familiarizarea cu o situatie anxiogena sau desprinderea libido-ului
Lagache sustine si el conceptul de eliberare in ce priveste elementele caracteristice ale eliberarii:
-recunoasterea ,considerate de subiect ca esentiala, a dorintelor sale si a apararilor fantasmatice
-rolul important jucat de constiinta,care,fara sa fie exclusiv este determinant
-ridicarea apararilor
precizand ca acestea fac apel la inteligenta in sensul in care aceasta este definita ca o capacitate de acomodare
la situatii noi.
Cunoasterea mecanismelor de aparare este foarte importanta pentru ca pe langa o mai buna intelegere a
functionarii psihicului permite si o serie de aplicatii in practica clinica unde servesc drept indicatori ai
functionarii psihicului la pacientii in curs de psihoterapie sau ca indici diagnostici si de evolutie in cazul
tulburarilor psihopatologice. Deasemenea utilizarea mecanismelor de aparare a devenit curenta in domenii ca
preventia si educatia sanitara,medicina tulburarilor fizice sau selectia profesionala,a aparut necesitatea studierii
ontogenezei si evolutiei in cursul ciclului de viata a mecanismelor de aparare.