TRANSFER DE CĂLDURĂ PRIN

CONDUCTIVITATE
continuare

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 1
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o λ = proprietate fizică specifică fiecărui tip
de material,
o λ = exprimă comportarea materialului la
transferul termic conductiv.
o Dimensiunile conductivităţii termice rezultă
din condiţia de omogenitate dimensională a
ecuaţiei (21):
⎡ (J / s ) ⋅ m ⎤ ⎡ W ⎤
[λ ] = ⎢ 2 ⎥ = ⎢ ⎥ (32)
⎣ m ⋅ K ⎦ ⎣m⋅ K ⎦
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 2
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Conductivitatea termică este dependentă
de proprietăţile fizice ale materialului:
– temperatură,
– densitate,
– porozitate,
– umiditate.
o În fig. urmatoare este prezentat intervalul
de variaţie al conductivităţii termice pentru
diverse materiale.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 3
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
Gaze organice si vapori

Materiale izolante amorfe

Uleiuri

Gaze anorganice si vapori

Lichide organice
Lichide anorganice
Solutii anorganice apoase

Solutii organice apoase

Materiale pulverulente

Materiale refractare
Cristale

Metale lichide
Aliaje metalice industriale
Metale pure

0,001 0,01 0,1 1 10 100 1000

λ [W/(m.K)]
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 4
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Alegerea materialelor pentru construcţia
aparaturii de transfer de căldură se face şi în
funcţie de λ:
– pt. accelerarea transferului termic se utilizează
materiale cu valori λ ridicate (metale, aliaje),
– pt. reducerea sau inhibarea transferului se utilizează
materiale cu valori λ scăzute (materiale izolante).
– în procesele de transfer termic este necesară
cunoaşterea sau determinarea conductivităţii fluidelor,
mărime necesară pentru calculul coeficientului global
de transfer termic.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 5
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Conductivitatea termică a gazelor:
– Deducere pe baza teoriei cinetico-moleculare;
– Variatia cu T (legea lui Sutherland):
32
273 + C ⎛ T ⎞
λT = λ0 ⎜ ⎟ (35)
T + C ⎝ 273 ⎠
– în care λT este conductivitatea la temperatura
T, λ0 este conductivitatea la 273 K, T este
temperatura absolută, iar C este o constantă
caracteristică fiecărui gaz.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 6
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
Valorile λ0 şi C din ecuaţia (35)

λ0 C λ0 C
Gazul Gazul
[W/(m.K)] [K] [W/(m.K)] [K]

Hidrogen 0,1594 94 Oxid de carbon 0,0215 156

Azot 0,0243 102 Amoniac 0,0200 626
Aer 0,0234 122 Dioxid de sulf 0,0077 396
Oxigen 0,0234 144 Clor 0,0072 351

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 7
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Conductivitatea termică a lichidelor
– Conductivitatea termică a lichidelor este
funcţie de temperatură şi de presiune.
– Cu excepţia apei şi glicerinei, conductivitatea
termică a lichidelor scade cu creşterea
temperaturii.
– Conductivitatea termică a soluţiilor apoase
este mai redusă decât a apei şi scade cu
creşterea concentraţiei solutului.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 8
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
26 61
1 - glicerina anhidra;
24 59 2 - acid formic;
Conductivitatea termica, λ/1,16 W/(m2.K)

Conductivitatea termica, λ/1,16 W/(m2.K)

3 - metanol;
22 57
4 - etanol;
20 55 5 - anilina;
53
6 - acid acetic;
18
7 - acetona;
16 51 8 - butanol;
49 9 - nitrobenzen;
14
10 - benzen;
47
12 11 - toluen
45 12 - xilen;
10
13 - ulei de vaselina;
0 20 40 60 80 100 120 140
Temperatura, C
0 14 - apa (pe ordonata din dreapta).

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 9
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Conductivitatea termică a materialelor solide
– λ pentru solide are valori foarte diferite,
funcţie de natura şi proprietăţile mat.
– Funcţie de valoarea λ, solidele se împart în:
• materiale izolante λ = 0,02 – 0,12 W.m-1.K-1
• materiale refractare λ = 0,60 – 3,50 W.m-1.K-1
• materiale metalice λ = 8,70 – 458 W.m-1.K-1

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 10
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Umiditatea măreşte mult conductivitatea
termică a materialelor; conductivitatea
termică a materialului umed este mai mare
decât suma conductivităţilor apei şi
materialului uscat.
o Pentru materialele poroase,
conductivitatea termică scade cu creşterea
porozităţii (a densităţii aparente), tinzând
către conductivitatea termică a aerului
(0,023 W.m-1.K-1 la 20 0C).
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 11
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Conductivitatea acestor materiale se poate
calcula cu relaţia:
⎛ 3λ p ⎞
1 − ⎜1 − ⎟ ⋅ε
⎜ 2λ m + λ p ⎟
λ ≅ λm ⎝ ⎠
(39)
⎛ 3λm ⎞
1+ ⎜ − 1⎟ ⋅ ε
⎜ 2λ m + λ p ⎟
⎝ ⎠
– λm = conductivitatea materialului propriu zis,
– λp = conductivitatea fluidului din pori,
– ε = porozitatea (fracţia de goluri) materialului.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 12
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o λ creşte aproximativ liniar cu creşterea
temperaturii după o funcţie de forma:

λT = λ0 + b ⋅ T (40)

λT = λ0 (1 + β ⋅ T ) (41)

în care coeficienţii b şi β sunt

caracteristici fiecărui material în parte
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 13
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Materialele metalice au cea mai ridicată
conductivitate termică.
o Conductivitatea termică a metalelor pure
este aproximativ proporţională cu
conductivitatea electrică.
o Aliajele metalice au o conductivitate
termică mai scăzută decât metalele
constituente aflate în stare pură.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 14
 COEFICIENTUL DE
CONDUCTIVITATE TERMICĂ
o Cu excepţia Cu şi Al, λ pt. metale scade cu
creşterea temp. după o relaţie de forma:

λ = λ0 (1 − k1T − k 2T 2
) (43)

o Pentru calcule aproximative, se poate

considera o dependenţă liniară a λ de T:

λ = λ0 (1 − k1T ) (44)

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 15
 Conductivitatea termică a unor materiale solide
Materiale λ Materiale T λ
nemetalice [W/(m.K)] metalice [K] [W/(m.K)]
azbest 0,15 - 0,21 alamă 303 113
azbociment 0,35 aluminiu 373 207
beton 1,28 argint 373 416
cărămidă 0,69 – 0,81 bronz 303 189
lemn de fag 0,23 – 0,41 cadmiu 291 94
lemn de brad 0,17 – 0,35 cupru 373 378
nisip uscat 0,35 – 0,81 fontă 373 49
plută 0,04 – 0,05 grafit 373 151
polistiren 0,04 nichel 373 59
poliuretan 0,04 oţel (1%C) 291 45
rumeguş 0,07 – 0,09 oţel inox 293 16
sticlă 0,70 - 0,81 plumb 373 33
vată minerală 0,07 staniu 373 59
vată de sticlă 0,03 - 0,07 tantal 291 55
zgură 0,22 - 0,29 zinc 373 110

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 16
 Transfer termic conductiv în
regim staţionar
o Regimul staţionar este definit prin
constanţa în timp a câmpului de
temperatură.
o Temperatura oricărui punct din sistem
rămâne constantă, fluxul termic care trece
prin orice secţiune a sistemului este
constant, fluxurile care trec prin
suprafeţele izoterme sunt egale şi
acumularea de căldură în sistem este nulă.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 17
 Transfer termic conductiv în
regim staţionar
o Condiţia de staţionaritate se scrie:
∂T (45)
=0
∂t
o În condiţii de regim staţionar ecuaţia (27):
∂T ⎛ ∂T ∂T ∂T
2 2 2
⎞ (27)
ρ ⋅ cp = λ ⎜⎜ 2 + 2 + 2 ⎟⎟ = λ∇ 2T
∂t ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠

o devine:
a∇ T = 0 2 (46)

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 18
 Transfer termic conductiv în
regim staţionar
o Întrucât difuzivitatea termică a este
diferită de zero, (46) se scrie:
∂T ∂T ∂T
2 2 2
∇ T = 2 + 2 + 2 =0
2
(47)
∂x ∂y ∂z
o Ecuaţia (47) poate fi rezolvată analitic
pentru câteva cazuri particulare care
prezintă importanţă practică.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 19
 Transfer termic prin pereţi plani
simpli
o Se consideră (fig) un δ
perete plan, omogen, a
cărui suprafaţă este λ

infinit mare T1
comparativ cu
grosimea δ a acestuia. T2
o Transferul termic are qx
loc unidirecţional, pe
direcţia x, normală la x1 x2
suprafaţă peretelui.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 20
 Transfer termic prin pereţi plani simpli
2
o Ecuaţia (47) se scrie: d T (48)
2
=0
dx
o După o primă integrare rezultă:
dT (49)
= k1
dx
de unde printr-o nouă integrare se obţine:
T = k1 x + k 2 (50)

ecuaţie care arată că variaţia temperaturii în

interiorul peretelui este liniară dacă λ este
constant în raport cu temperatura
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 21
 Transfer termic prin pereţi plani simpli
o k1 şi k2 se obţin din cond. la limită:
pentru x = 0, T = T1
(51)
pentru x = δ , T = T2

o Înlocuind prima condiţie în (50) se obţine:

k 2 = T1 (52)
o Din a 2-a condiţie şi k2 înlocuite în (50) şi
ţinând cont de (49), se obţine:
dT T1 − T2
k1 = =− (53)
dx δ
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 22
 Transfer termic prin pereţi plani simpli
o Ecuaţia (53) = expresia grad(T) pentru un
perete plan, omogen, de grosime δ.
o Înlocuind (53) în legea lui Fourier (22) se
obţine relaţia de calcul a fluxului unitar:
λ
q = (T1 − T2 ) (54)
δ
o Fluxul termic total va fi:
λ λ
Qs = A(T1 − T2 ) = AΔT (55)
δ δ
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 23
 Transferul termic prin
pereţi plani compuşi
Se consideră un perete
λ1
format din n straturi
λ2 λn

paralele cu:

ΔT1
- grosimile δ1, δ2, ..., δn,

ΔT2
- conductivităţile termice λ1,
ΔTtotal

λ2, ..., λn
ΔTn - căderile de temperatură
corespunzătoare ∆T1, ∆T2,
δ1 δ2 δn q
..., ∆Tn
T0 T1 T2 Tn-1 Tn
- T0 şi Tn = temperaturile pe
feţele exterioare ale
peretelui
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 24
 Transferul termic prin
pereţi plani compuşi
ΔT1 + ΔT2 + ... + ΔTn = T0 − Tn (61)

o Regimul fiind staţionar, fluxurile termice

transmise prin fiecare strat sunt egale
între ele:
λ1 λ2 λn
ΔT1 = ΔT2 = ... = ΔTn = q (62)
δ1 δ2 δn

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 25
 Transferul termic prin
pereţi plani compuşi
o Din (62) se poate scrie:
δ1
ΔT1 = T0 − T1 = q
λ1
δ2
ΔT2 = T1 − T2 = q (63)
λ2
................................
δn
ΔTn = Tn−1 − Tn = q
λn

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 26
 Transferul termic prin
pereţi plani compuşi
o Adunând ecuaţiile (63) membru cu membru:
δi n
T0 − Tn = q ∑ (64)
i =1 λi
care se poate scrie:
T0 − Tn T0 − Tn
q= sau Q = ⋅A
n
δi n
δi (64*)
∑λ ∑λ
i =1 i i =1 i

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 27
 Transferul termic prin
pereţi plani compuşi
o Notând căderea totală de temperatură cu ∆T, (64*) se
poate scrie:

Q = k ⋅ A ⋅ ΔT (65)

unde:
1 ⎡ W ⎤
k= ⎢ m2 ⋅ K ⎥
n
δi ⎣ ⎦ (66)
∑λ
i =1 i

coeficientul total de transfer de căldură conductiv.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 28
 Transferul termic prin
pereţi plani compuşi
o Inversul acestuia este rezistenţa totală la
transmisia căldurii prin conducţie,
exprimată ca sumă a rezistenţelor termice
parţiale (raportate la unitatea de
suprafaţă):

1 δi n ⎡m ⋅K⎤ 2
RT = = ∑ ⎢ ⎥ (67)
k i =1 λi ⎣ W ⎦
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 29
 Transferul termic prin
pereţi plani compuşi

Din ecuaţiile prezentate rezulta:

o pentru aceeaşi grosime δ a peretelui,
căderea de temperatură va fi cu atât mai
mare cu cât λ este mai mic;
o pentru materiale cu acelaşi λ, căderea de
temperatură va fi proporţională cu
grosimea stratului, δ.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 30
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
Considerând un perete
cilindric omogen de
lungime l, având raza
re interioară ri şi raza
T+
d T
Te exterioară re în care
r+d
r Ti
T
căldura se transmite din
interior spre exterior
r
ri

(deci T1 > T2), ec. Fourier

pt. transfer termic
conductiv unidirecţional
se scrie (în coordonate
cilindrice):
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 31
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
dT
Qs = −λA (68)
dr
o Suprafaţa normală la fluxul termic este
A = 2πrl (68a)
şi (68) se scrie:
dT
Qs = −2πλrl (69)
dr

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 32
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
o Separând variabilele şi integrând,
considerând că λ este independent de T:
r2 T2
dr
Qs ∫ = −2πλl ∫ dT (70)

r r
1 T 1

o Rezolvând integralele şi grupând termenii

se obţine în final:

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 33
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
2πλl (T1 − T2 ) πλl (T1 − T2 )
Qs = = (71)
r2 d2
ln ln
r1 d1
unde d1 şi d2 sunt diametrele
corespunzătoare razelor r1 şi r2.
o Dacă în (71) se înmulţeşte şi numitorul şi
numărătorul cu grosimea peretelui cilindric,
(r2 – r1), rezultă:

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 34
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
2πl (r2 − r1 ) ⋅ (T1 − T2 )
Qs = λ =
(r2 − r1 ) ln(r2 r1 ) (72)

=λ
( A2 − A1 ) ⋅ (T1 − T2 )
= λ ⋅ Am
ΔT
(r2 − r1 ) ln( A2 A1 ) Δr
unde prin Am s-a notat aria medie
logaritmică a suprafeţei de transfer
termic:

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 35
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
A2 − A1
Am = (73)
ln( A2 A1 )
o Dacă în relaţia (71) se adoptă l = 1 m, fluxul
termic specific pe unitate de lungime va fi:
2πλ (T1 − T2 )
q= [W/m] (74)
ln(r2 r1 )

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 36
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
o Ecuaţia (71) scrisă sub forma:
Qs rx
T1 − Tx = ⋅ ln (75)
2πλl r1

permite calculul temperaturii în interiorul

peretelui la o rază oarecare, rx:
Qs rx T1 − T2 rx
Tx = T1 − ⋅ ln = T1 − ⋅ ln (76)
2πλl r1 ln(r2 r1 ) r1
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 37
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
o Pentru pereţi nu prea groşi calculul se
poate simplifica, înlocuind raza medie
logaritmică cu raza medie aritmetică:
rma = ½(re + ri);
o Pentru pereţi subţiri, în locul razei medii se
poate folosi re sau ri.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 38
 Transferul termic prin pereţi
cilindrici simpli
o Aceste simplificări introduc următoarele
erori:
– sub 10% când re/ri < 3,2 şi se lucrează cu
media aritmetică;
– sub 10% când re/ri < 1,24 şi se lucrează cu re
sau ri;
– sub 1% când re/ri < 1,5 şi se lucrează cu media
aritmetică;
– sub 1% când re/ri < 1,02 şi se lucrează cu re
sau ri.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 39
 Transfer termic prin pereţi
cilindrici compuşi
Se consideră un perete
format din n straturi
r
cilindrice concentrice cu
- grosimile δ1, δ2, ..., δn-1,
n
rn Tn
-1

- cond. termice λ1, λ2, ...,

T n-1
r3 T2
T1
r2
r1
λn-1
- căderile de temp. coresp.
∆T1, ∆T2, ..., ∆Tn-1
- T1 şi Tn = temp. pe faţa
interioară, respectiv
exterioară a peretelui

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 40
 Transfer termic prin pereţi
cilindrici compuşi
ΔT1 + ΔT2 + ... + ΔTn−1 = T1 − Tn (77)

o Regimul fiind staţionar, fluxurile termice

transmise prin fiecare strat sunt egale
între ele:

q1 = q2 = ... = qn = q (78)

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 41
 Transfer termic prin pereţi
cilindrici compuşi

Qs1 2πλ1 (T1 − T2 )

q1 = =
l ln (r2 r1 )
Qs 2 2πλ2 (T2 − T3 )
q2 = =
l ln (r3 r2 ) (79)
.......................................
Qsn 2πλn−1 (Tn−1 − Tn )
qn = =
l ln (rn rn−1 )
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 42
 Transfer termic prin pereţi
cilindrici compuşi
o Ecuaţiile (79) puse sub forma:
q ⋅ ln (r2 r1 )
T1 − T2 =
2πλ1
q ⋅ ln (r3 r2 )
T2 − T3 =
2πλ2 (80)
...............................
q ⋅ ln (rn rn−1 )
Tn−1 − Tn =
2πλn−1

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 43
 Transfer termic prin pereţi
cilindrici compuşi
şi adunate membru cu membru conduc la
expresia: (81)

q ⎡ ln (r2 r1 ) ln (r3 r2 ) ln (rn rn−1 ) ⎤

T1 − Tn = ⋅⎢ + + ... + ⎥
2π ⎣ λ1 λ2 λn−1 ⎦

de unde rezultă expresia fluxului unitar q,

respectiv a fluxului total Qs:

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 44
 Transfer termic prin pereţi
cilindrici compuşi
π (T1 − Tn )
q= n −1 (82a)
1 ri +1
∑
i =1 2λi
⋅ ln
ri

π ⋅ l ⋅ (T1 − Tn )
Qs = n −1
1 ri +1 (82b)
∑
i =1 2λi
⋅ ln
ri
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 45
 Transfer termic conductiv în
regim nestaţionar
o În cazul proceselor nestaţionare,
temperatura şi fluxul termic într-un punct
oarecare sunt mărimi variabile în timp.
o În industriile de proces, conducţia în regim
nestaţionar apare în cazul pornirii, opririi
sau modificării de sarcină a instalaţiilor
termice care funcţionează predominant în
regim staţionar.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 46
 Transfer termic conductiv în
regim nestaţionar
o La încălzirea sau răcirea mediilor
conductive, fluxul termic depinde de:
– rezistenţele termice interne
– rezistenţele termice de suprafaţă,
o Cazurile limită sunt reprezentate de:
– corpurile cu rezistenţe interne neglijabile
– corpurile cu rezistenţe de suprafaţă
neglijabile.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 47
 Transfer termic conductiv în
regim nestaţionar
o Corpurile cu rezistenţe termice interne
neglijabile:
– conductivitate termică relativ ridicată
– suprafaţă exterioară de contact cu mediul
ambiant mare în comparaţie cu volumul corpului,
o Temperatura T a corpului la momentul t se
determină din ecuaţia:
T − Tf
= exp(− Bi ⋅ Fo ⋅ G ) (83)
T0 − T f
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 48
 Transfer termic conductiv în
regim nestaţionar
o unde:
α ⋅l a ⋅t A⋅l
Bi = ; Fo = 2 ; G = (84)
λ l V
o Bi = criteriul Biot,
o Fo = criteriul Fourier (timpul relativ),
o G =factor geometric
– G = 1 pentru plăci infinite,
– G = 2 pentru cilindri infiniţi şi bare pătrate infinite,
– G = 3 pentru cuburi şi sfere.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 49
 Transfer termic conductiv în
regim nestaţionar
o T0 = temperatura iniţială uniformă a corpului,
o Tf = temperatura fluidului cu care corpul este pus
în contact,
o α = coeficientul individual de transfer termic
între corp şi fluid (W.m-2.K-1),
o l = raza suprafeţei sau semigrosimea corpului (m),
o a = difuzivitatea termică a corpului (m2.s-1),
o λ = conductivitatea termică a corpului (W.m-1.K-1),
o A = suprafaţa corpului (m2),
o V = volumul corpului (m3).
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 50
 Transfer termic conductiv în
regim nestaţionar
o Corpurile cu rezistenţe termice de
suprafaţă neglijabile - temperatura
suprafeţei, Ts, este constantă în timp şi
egală cu temperatura fluidului, Tf.
– În cazul unei plăci plane infinite, de grosime L,
cu temperatura iniţială uniformă T0, variaţia în
timp a temperaturii în planul central (z = 0)
este de forma:
T − Ts 4 n
1 ⎛ nπ ⎞ ⎡ ⎛ nπ ⎞
2
⎤
= ∑ sin⎜ z ⎟ exp⎢⎜ ⎟ ⋅ Fo⎥ ; n = 1,2,3,..., (85)
T0 − Ts π i =1 n ⎝ L ⎠ ⎢⎣⎝ 2 ⎠ ⎥⎦
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 51
 TRANSFER TERMIC RADIANT

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 52
 TRANSFER TERMIC PRIN RADIAŢIE
o Energia radiantă, de natură termică, este emisă
de orice corp aflat la T > 0 K
o În procesele industriale în care intervine
transferul termic, este important transferul de
energie radiantă la temperaturi cuprinse între
700 – 2200 K.
o Deşi emisia de radiaţii termice are loc la orice
temperatură, iar transferul radiant decurge
concomitent cu transferul conductiv şi convectiv,
la temperaturi normale (300 – 400 K), ponderea
sa în transferul global de căldură este neglijabilă.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 53
 TRANSFER TERMIC PRIN RADIAŢIE
o Energia radiantă Q
Q incidentă pe suprafaţa
QR
unui corp se distribuie
astfel:
QA – o parte absorbită (QA),
– o parte reflectată (QR),
– restul difuzată (QD),
QD
străbătând corpul.

Q = QA + QR + QD = AQ + RQ + DQ = ( A + R + D) ⋅ Q (86)
A+ R + D =1
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 54
 TRANSFER TERMIC PRIN RADIAŢIE
o A = coeficientul de absorbţie,
o D = coeficientul de reflecţie
o R = coeficientul de difuzie (permeabilitate)
o Aceşti coeficienţi iau valori cuprinse între
0 şi 1, în funcţie de:
– natura corpului,
– starea suprafeţei sale,
– temperatură,
– spectrul radiaţiei incidente.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 55
 TRANSFER TERMIC PRIN RADIAŢIE
o Corpul negru absoarbe toate radiaţiile incidente:
A = 1; R = D = 0.
o Corpul alb reflectă toate radiaţiile incidente:
R = 1; A = D = 0.
o Corpul diaterm este transparent pentru toate
radiaţiile incidente: D = 1; A = R = 0.
o Corpurile cenuşii absorb pe toate lungimile de
undă o anumită proporţie din radiaţiile incidente.
Aceste corpuri au A < 1 = constant.
o Corpurile colorate absorb selectiv radiaţia
incidentă pe anumite lungimi de undă.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 56
 TRANSFER TERMIC PRIN RADIAŢIE

o Corpurile lucioase reflectă parţial radiaţiile

incidente într-o direcţie determinată, unghiul de
incidenţă fiind egal cu unghiul de reflecţie.
o Corpurile mate reflectă parţial radiaţiile
incidente în toate direcţiile.
o Radiaţia monocromatică corespunde unei anumite
frecvenţe (υ) sau lungimi de undă (λ), între cele
două mărimi existând relaţia:
c
Viteza luminii
λ= (87)
υ
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 57
 TRANSFER TERMIC PRIN RADIAŢIE
o Radiaţia integrală cuprinde întreg spectrul de
radiaţii cu lungimi de undă variind de la zero la
infinit.
o Puterea totală de emisie (E) = cantitatea de
energie radiată de un corp în unitatea de timp, pe
unitatea de suprafaţă, în toate direcţiile şi pe
toate lungimile de undă:
Q
E= 2
[W/m ] (88)
A
– Q = energia radiată de corp în unitatea de timp,
– A = suprafaţa de radiaţie.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 58
 TRANSFER TERMIC PRIN RADIAŢIE
o Factorul de emisie (e) = raportul dintre puterea
totală de emisie a corpului (E) şi puterea totală de
emisie a corpului negru (E0):
E (89)
e=
E0
o Intensitatea de radiaţie (Iλ) = energia radiată de
unitatea de suprafaţă a unui corp, în unitatea de
timp, pe o anumită lungime de undă, λ:
dE (90)
Iλ = [W/m ] 3

dλ
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 59
 TRANSFER TERMIC PRIN RADIAŢIE

o Dacă se cunoaşte legea de distribuţie a

energiei radiante în funcţie de lungimea de
undă, se poate determina puterea totală de
emisie a corpului:
∞ ∞
E = ∫ dE = ∫ I λ dλ (91)

0 0

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 60
 LEGILE RADIATIEI TERMICE
o Legea lui Planck
legea de distribuţie a intensităţii de radiaţie Iλ,
funcţie de λ, pentru corpul negru, la diferite
temperaturi:
k1 1
Iλ = ⋅ k2 / λT
[W/m ] 3
(92)
λ5
e −1
k1 = 0,374.10-15 W.m2 -prima constantă a lui Planck
k2 = 1,4388.10-2 m.K -a doua constantă a lui Planck

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 61
 LEGILE RADIATIEI TERMICE
o Din legea lui Planck Î:
– intensitatea de radiaţie creşte cu creşterea
temperaturii şi că prezintă un maxim pentru fiecare
temperatură T.
– valoarea lui λmax se obţine prin anularea primei derivate
a intensităţii de radiaţie în raport cu lungimea de undă:

dI λ const
= 0 ⇒ λmax = (93)
dλ T
– (93) = legea de deplasare a lui Wien: maximul
intensităţii de radiaţie se deplasează cu creşterea
temperaturii către lungimi de undă mai mici

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 62
 LEGILE RADIATIEI TERMICE
o Legea Stefan – Boltzmann stabileşte dependenţa
puterii totale de emisie a corpului negru (E0) de
temperatura sa:
∞ 4
⎛ T ⎞ (94)
E0 = ∫ I λ dλ = c0 ⎜ ⎟ [W/m2 ]
0 ⎝ 100 ⎠
c0 = 5,67 W.m-2.K-4 = coeficientul de radiaţie al
corpului negru.
o Pt. corpurile cenuşii, legea Stefan – Boltzmann:
4 4
⎛ T ⎞ ⎛ T ⎞ (95)
E = e ⋅ E 0 = e ⋅ c0 ⋅ ⎜ ⎟ = c⋅⎜ ⎟
⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠
– e = c/c0 < 1 - factorul de emisie al corpului cenuşiu,
– c - coeficientul de radiaţie al corpului cenuşiu
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 63
 LEGILE RADIATIEI TERMICE
o Legea lui Kirchhoff: raportul dintre puterea
totală de emisie (E) şi coeficientul de absorbţie
(A) este acelaşi pentru toate corpurile, egal cu
puterea totală de emisie a corpului negru (E0), şi
este funcţie numai de temperatură:
4
⎛ T ⎞
⎟ = f (T )
E1 E2 E0
= = ... = = E0 = c0 ⋅ ⎜ (96)
A1 A2 A0 ⎝ 100 ⎠
o Consecinţă: pentru un corp în echilibru TD,
coeficientul de absorbţie A este egal cu factorul
de emisie e.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 64
 Transfer termic radiant între
corpuri solide
o Între 2 corpuri solide având T diferite se
stabileşte un schimb reciproc de emisii şi
absorbţii de energii radiante, fluxul radiant al
corpului cu T mai mare fiind mai mare.
o După un timp, între corpuri se stabileşte un
echilibru termic: T celor două corpuri se egalează
şi potenţialul transferului se anulează.
o Transferul de căldură încetează, dar corpurile
continuă să emită şi să absoarbă energie radiantă,
fiecare corp cedând tot atâta energie câtă
primeşte.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 65
 Transfer termic radiant între
corpuri solide
o Se consideră 2 suprafeţe negre plan -
paralele, având temp. T1 şi respectiv T2.
o Emisia de energie în unitatea de timp
(fluxul termic) pentru condiţia T1 > T2 va fi:
4
⎛ T1 ⎞
Qs ,1 = c0 ⎜ ⎟ A (97a)
⎝ 100 ⎠
4
⎛ T2 ⎞ (97b)
Qs , 2 = c0 ⎜ ⎟ A
⎝ 100 ⎠
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 66
 Transfer termic radiant între
corpuri solide
o Fluxul termic net (primit de suprafaţa cu
temperatura mai mică) va fi:

⎡⎛ T ⎞ 4 ⎛ T ⎞ 4 ⎤
Qs = Qs ,1 − Qs , 2 = c0 ⎢⎜ 1 ⎟ − ⎜ 2 ⎟ ⎥ ⋅ A (98)
⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 67
 Transfer termic radiant între
corpuri solide
o Dacă cele două corpuri au o poziţie
arbitrară în spaţiu, fluxul termic net va fi:
⎡⎛ T ⎞ ⎛ T ⎞ ⎤ 4 4

Qs = Qs ,1 − Qs , 2 = c0 ⎢⎜ 1 ⎟ − ⎜ 2 ⎟ ⎥ ⋅ A1 ⋅ k1, 2 (99)
⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦
o k1,2 - factor geometric, (coeficient mutual
de iradiere), reprezentând fracţia din
radiaţia emisă de suprafaţa A1 cu temp. T1,
pe care o primeşte suprafaţa A2 cu temp.
T2 .
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 68
 Transfer termic radiant între
corpuri solide
o În cazul unor suprafeţe reale, fluxurile
radiante se corectează prin introducerea
coeficienţilor de emisie e:
⎡⎛ T ⎞ ⎛ T ⎞ ⎤
4 4

Qs = c0 ⋅ e1, 2 ⎢⎜ 1
⎟ −⎜ 2
⎟ ⎥ ⋅ A1 ⋅ k1, 2 =
⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦
(100)
⎡⎛ T ⎞ ⎛ T ⎞ ⎤
4 4

= c0 ⋅ e2,1 ⎢⎜ 1 ⎟ − ⎜ 2 ⎟ ⎥ ⋅ A1 ⋅ k 2,1
⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 69
 Transfer termic radiant între
corpuri solide
o Ecuaţia (100) se poate scrie şi sub forma:
⎡⎛ T ⎞ 4 ⎛ T ⎞ 4 ⎤
Qs = Qs ,1 − Qs , 2 = c0 ⎢⎜ 1 ⎟ − ⎜ 2 ⎟ ⎥ ⋅ A1 ⋅ K1, 2 (101)
⎢⎣⎝ 100 ⎠ ⎝ 100 ⎠ ⎥⎦

în care K1,2 - coeficient care include

influenţa:
– factorului geometric
– coeficienţilor de emisie.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 70
 Radiaţia gazelor şi vaporilor
o Gazele şi vaporii prezintă particularităţi în ceea
ce priveşte absorbţia şi emisia radiaţiei termice.
o Solidele = spectre continue de radiaţie,
o Gazele = caracter selectiv, absorbind şi emiţând
energia numai în anumite intervale de lungimi de
undă, în altele fiind transparente (diaterme).
o Absorbţia şi radiaţia energiei de către gaze nu
are loc în stratul superficial, ca în cazul solidelor,
ci în volum, datorită drumului mediu liber al
moleculelor de gaz mult mai mare decât distanţa
între particulele corpului solid.
2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 71
 Radiaţia gazelor şi vaporilor

o Gazele mono- şi diatomice (He, Ar, O2, N2,

H2) = practic complet transparente pentru
radiaţia termică,
o Gazele poliatomice (CO2, H2O, NH3, SO2
etc.) posedă o mare capacitate de emisie
sau absorbţie a radiaţiei termice.

2/14/2003
LUCIAN GAVRILĂ – Fenomene de transfer II 72