Dinamica relatiei profesor-elev in procesul de invatamant

1. Caracteristicile si semnificatiile educationale ale relatiei

profesor-elev

2.Tipuri de relatii in invatamantul special.

1. Caracteristicile si semnificatiile educationale ale relatiei p 222h75c

rofesor-elev.

Procesul de invatamant nu este conceput in afara unui dialog

profesor-elev , efectuandu-se si numeroase cercetari in domeniul
sociologiei si psihologiei sociale in acest sens.

Un aspect important legat de aceasta problema este aceea de a

crea conditii necesare ca aceasta relatie sa se transforme intr-un
dialog autentic.

Dialogul autentic este atunci cand:

- "fiecare persoana se angajeaza in intregime exprimandu-si cu

sinceritate emotiile, sentimentele, experientele, acceptand
sentimentele, ideile si nevoile celorlalti , pentru ca doreste sa le
inteleaga , sa-si modifice atitudinea si intentiile cooperarii cu ceilalti".

In acest sens este importanta-COOPERAREA

-considerarea elevilor ca facand parte dintr-un grup social.

-o sarcina importanta a profesorului fiind stimularea comunicarii elev-

elev- o motivatie superioara posibilitatii de a comunica nu doar cu
profesorul ci si cu colegii sai.

Din punct de vedere psihosocial, putem distinge un nivel:

-formal

-informal

1. Nivelul formal
-include toate elementele care apar ca urmare a interactiunii
profesor- elev datorita rolurilor in care acesta este implicat ( dirigintele
,etc).

-aceste relatii au un continut RATIONAL si repreiznta canale prin care

se transmit informatie semantica.

Semantic= care se refera la sensurile cuvintelor.

2.Nivelul informal

-reprezinta realtii cu o puternica incarcatura afectiva

-sunt canale prin care se transmit informatii ecto-semantice sub

forma sentimentelor, emotiilor.

!!!! Intre cele 2 niveluri exista o relatie de interdependenta.

Alte caracteristici ale relatiei profesor-elev

-sunt relatii asimetrice , oficiale , se stabilesc in scoala implica

drepturi si indatoriri, continutul relatiei fiind influentata de modul in
care se stabilesc obligatiile .

-sunt conditionate de particularitatile de varsta, de sistemul relatiilor

din clasa de elevi.

-sunt dinamice-raporturile oficiale cu prioritate in fata celor personale.

Tipuri de relatii :

-de comunicare -se transmit informatii

-de conducere - democratic

- laissez-faire

-autocratic

-socioafective
 Tipurile de relatii care determina formarea unui climat
psihosocial:

-Profesor-clasa de elevi

-profesor-elev

-elev-elev

Obiectii :

Unii profesori isi orienteaza atentia si explicatiile spre unii elevi si-i
ignora pe altii.

!!!! Relatia pedagogica este un factor stimulativ pentru motivatia in

invatare , iar aceste simpatii, antipatii influenteaza procesul de
invatare.

Functiile profesorului

a) Organizarea procesului de invatamant

-aplicarea unor strategii potrivite

-dezvoltarea gandirii elevilor

-trezirea interesului,stimularea motivatiei

-gasirea unor metode, adecvate , crearea unei atmosfere prielnice

studiului, dozarea diferentelor, dezvoltarea unor strategii de realizare
a problemelor.

b) Educator

-indeplinirea statutului de model, partener, sfatuitor

-crearea unei atmosfere de securitate si incredere in clasa, crearea

unei relatii de simpatie profesor-elev.

-formarea elevilor pentru munca independenta

-ii ajuta pe elevi sa-si gaseasca propria identitate.

c) Partener al educatiei

-se refera la raportul profesor-elev : profesorul trebuie sa colaboreze

cu toti factorii educativi, jucand rolul de consultant al parintilor.

d) Membru al corpului profesoral

Competente pe care trebuie sa le aiba profesorul.

-psihopedagogice=cunoasterea elevului

-psihosociale=modul de a conduce o clasa de elvi

-morala=trasaturi de carater si sistemul de P al profesorului

-competenta profesionala

-competenta de a dezvolta relatii bune de comunicare cu elevii si

parintii

Empatia= capacitatea profesorului de a se transpune in sistemul

cognitiv-afectiv al copilului.

-capacitatea de organizare a coectivului

cea mai importanta este comunicativitatea .

2.Tipuri de relatii in scoala speciala

a) profesor-elev; elev-elev

scoala de masa I-IV-acelasi invatator, profesor sport,religie, lb

straina

- copilul trebuie sa aiba mai multe modele

V-VIII-dirigintele+ profesorii

Scoala speciala-se mergea cu profesorul de la I-VIII, mai apare

educatorul, logopedul, CFM-ist
Dezavantaj- copilul se invata cu un singur model, consecintele
negatice in adaptarea sociala ulterioara clasa a VIIIa.

La scoala de masa - un copil trece prin 3 colective de elevi

Scoala speciala- acelasi colectiv, apar modificari ca urmare a

psihodialogului, dar nu se schimba colectivul ca atare.

Relatia elev-elev

-nu se pun 2 hiperchinetici in aceeasi banca

-plasament in banca: un ambliop, hipoacuzic,logopat, trebuie asezati

in prima banca .

Reusita invatamantului special pentru d.m. nu depinde doar de

modalitatea organizatorica prin care el se realizeaza , adica prin
institutii separate sau prin forma integrate invatamantului obisnuit, ci
depinde , mai ales de felul in care se lucreaza cu elevii si de tipul
relatiilor care se instaureaza intre educator si elevii sai, precum si
intre elevii insisi, in procesul activitatilor scolare.

Se subliniaza faptul ca relatia elev cu d.m. , educatorul este , de

regula extrem de nenaturala, integrate, fiind preferate activitatile
didactice desfasurate frontal si metodele verbale, putin eficiente sub
aspect cognitiv si mai ales , sub aspect corectiv-formativ.

Pentru ca profesorul din scoala speciala sa- si desfasoare in

bune conditii munca , este necesar sa realizeze in permanenta o
analiza a greselilor tipice efectuate de elevi.

Pot descoperi aspectele care n-au fost intelese pentru a reveni

asupra lor.

In caz contrar , recurgand numai la inmultirea repetitiilor si a

exercitiilor, nu se face altceva decat se fixeaza ceea ce sa inteles
gresit.
 Legarea cunostintelor precedate de experienta cotidiana a
elevilor d.m. este una din caile cele mai eficiente pentru formarea
interesului de cunoastere si pentru asigurarea intelegerii.

2. Tipuri de relatii in invatamantul special

Aspecte relationare profesor-elev in scoala speciala

Relatia profesor-elev reprezinta modalitatea principala de mediere

didactica, de ipostizare a acesteia intr-o varianta umana, subiectiva .
dincolo de continuturile concrete care se transmit , in activitatea
didactica va fi important foarte mult tipul de interactiune care se va
statornici intre clasa de elevi si profesor, precum si atitudinea
acestuia in a se relationa la grup si la fiecare elev in parte.

Relatia cu elevii nu trebuie sa se reduca doar la un aspect formal,

administrativ, fiind reglementata de coduri deontologice sau
normative institutionale, aceasta se va adecva si personaliza
neincetat , se va dimensiona si relativiza la specificul grupului scolar
sau membri acestuia.

In realitate, raportul invocat este oarecum dezechilibrat, asimetric

din ratiuni obiective ( diferenta de varsta, de cumul experiential, de
statut social, de capital cultural). Iferentele exista in mod evident, dar
ele nu trebuie sa devina motiv de depreciere a elevilor, de infatuare,
de impunere a propiei persoane, de exercitare a autoritarismului.

Autoritatea , care este o dimensiune pozitiva in educatie, nu se

impune , ci se castiga , este atribuita de catre partenerii actului
formativ. Autoritatea liber atribuita potenteaza, de buna seama
calitatea actului educativ.

Plecand de la locul profesorului in conducerea si dirijarea

proceselor educative, de la gradul sau de implicare in aceste procese
, se pot deduce trei tipuri de relatie profesor-elev.

-relatia de tip democratic

-relatia de tip laissez-faire

-relatia de tip autocratic

1. Relatia de tip democratic

Aceasta situatie relationala privilegiaza cooperarea dintre profesor

si elev, aceasta din urma fiind inteles ca o persoana autonoma,
demna, responsabila fata de propriul proces de formare. Elevul nu
mai este identificat cu un obiect pasiv, asupra caruia se actioneaza, ci
devine un actor care se implica activ in alegerea si adecvarea in / la
actul de instruire. Elevului i se acorda un anumit credit, in acord cu
gradul sau de maturizare intelectuala si spirituala, preluand secvential
din atributele "clasice" ale profesorului.

Profesorul va crea multiple situatii de implicare a elevilor , va

antrena efectiv elevii in procesul de deslusire a adevarurilor, se va
lasa interpelat, interogat de elevi. Comunicarea pe directia elevi-
profesor se va intensifica, se va cultiva ideea ca si profesorul are de
invatat de la elevi, ca acestia devin coresponsabili de calitatea
procesului instructiv-educativ. Acest tip de relatie actualizeaza un
raport optim dintre directivitate si libertate. Profesorul nu se retrage
din activitate, nu-si diminueaza prerogativele, el e mereu prezent, dar
este ajutat, complimentat de elevi.

2. Relatia de tip laissez-faire

In acest caz, domina interesele si dorintele elevilor, profesorul

subordonandu-se maximal in favoarea acestor determinari. Se pleaca
de la premisa ca se manifesta in mod natural la copil tentinta de a se
dezvolta spre bine, fara nici o dirijare sau imixtiune din afar. Orice
ingerenta exterioara este considerata apriotic negativa si este
blamata. Initiativa invatarii revine aproape exclusiv elevului . de
aceea, elevii trebuie sa fie lasati sa-si desfasoare activitatea dupa
bunul plac. Activitatea profesorului se va rastrange , acesta fiind ca
un simplu supraveghetor si insotitor al initiativelor elevilor. Se ajunge
astfel la o fetisizare a raportului profesor-elev, la o disimetrie
exagerata in favoarea elevului.

3. Relatia de tip autocratic

In aceasta situatie ,profesorul este actantul principal aproape

exclusiv, al relatiei didactice. Raportul este viciat prin
unidirectionalitatea lui.
-doar profesorul comunica

-de la el emerg ideile

-parerile , valorizarile

-lui ii revine initiativa comunicarii

-el are intotdeauna dreptate.

Elevul este privit ca obiect inert, ca fiinta imperfecta care are

nevoie la tot pasul , de prezenta si tutela celui matur.

Intreg travaliu didactic este denatural ; educatia deevine un

proces de memorie mecanica, de ascultare si receptare pasiva, o
strategie de formare a conformismului.

Obedienta devine tel si criteriu al reusitei scolare. Este blamata

exprimarea libera, cercetarea independenta, afirmarea plenara a
personalitatii. Bazandu-si toata actiovitatea pe impunerea unei
autoritati fortate, uneori construite , aceasta degenereaza intr-o forma
de autoritate , malefica oricarui parcurs de formare.

O capacitate deosebita, necesara in articularea unui raport optim

al profesorului cu elevii sai ,o reprezinta EMPATIA.

Empatia didactica reprezinta acea capacitate a profesorului de a se

transpune in "fiinta elevilor sai , de a intui procesualitatea cognitiva si
afectiva a celor cu care interactioneaza, de a vibra si retrai la modul
afectiv stari, gandiri, proiecte.

Capacitatea invocata presupune un anumit grad de identificare

psihologica cu unoversul existential al elevului simultan cu parerea
unei distante multumitoare astfel incat sa ingaduie o reflectare si
raspunsuri eficiente , rationale, convenabile, situational si pragmatic
in ce priveste probleme ivite.