modelul de optimizare neliniara

Modelul de gestiune cu cerere constanta , perioada constanta de reaprovizionare si ruptura de stoc

Discontinuităţile în livrare determină managerii întreprinderilor să stocheze mărfuri, pentru a acoperi

cererile de vanzare sau consumul. Deoarece stocarea unui produs are un cost (datorat imobilizării de
fonduri, pazei, degradării, etc.), tendinţa este de a stoca o cantitate cât mai mică. Pe de altă parte o
politică de a avea stocuri cât mai mici, implică reaprovizionări mai dese, care pot să inducă: costuri de
reaprovizionare şi pierderi de profit în cazul rupturilor de stoc (clienţii neputând să aştepte, se adresează
concurenţei). Astfel, trebuie să fie definită o regulă de reaprovizionare, (momentul efectuării comenzii şi
cantitatea comandată), care să conducă la o sumă minimă a acestor costuri.

Prin crearea modelului de gestiunese stabileste o politică optimă de aprovizionare care să minimizeze
costul total de gestiune a stocului, avand in vedere anumite ipoteze iniţiale.

In modelul precedent, discutat saptamana trecuta, modelul de gestiune se refera

la:

-cerere constanta

- perioada constanta de aprovizionare

- stocul se consuma integral doar la finalul perioadei T, nu inainte

In modelul de gestiune cu ruptura de stoc intervine epuizarea stocului (consumarea totala) inainte de
finalul perioadei T

Principalii parametrii de gestiune în condiţiile optimizării costurilor totale de stocare pentru un articol

Putem sa ne gandit ca avem o activitate economica de comert: un magazine

Optimizarea stocului astfel incat costul total sa fie optim.

Se presupune ca ne aprovizionam cu aceeasi cantitate periodic. Nu se cunosc nici perioada optima, dar
nu se stie nici cantitatea optima. Acestea vor fi determinate in urma scrierii modelului.

Descrierea situatiei economice.

Perioada definita Teta ( poate fi saptamana, luna, an)

Cantitatea necesara: N ( pe perioada de referinta)

Costuri de stocare – este pe unitatea de produs/ unitatea de timp ( cat ne costa sa stocam un produs pe
o unitate de timp definita)

Costuri de reaprovizionare

Presupunem ca facem reaprovizionarea la intervale egale (T)

n- cantitatea cu care se fac reachizitionarile

r- numarul de reachizitionari

visual, se poate face un graphic -> cantitatea, intervale de timp egale : Linii punctate intre intervale

Ma aprovizionez cu cantitatea n , pe care o consum si ajung la 0. Idea e sa ma aprovizionez la intervale

de timp egale.

De fiecare data n este acelasi, si T este acelasi.

 N/n =r
 Teta/T = r

Cantitatea optima cu care ne aprovizionam astfel incat costul total sa fie minim.

Costul in perioada T

Avem:

Costul de achizitionare Ca si Costuri de stiocare Cs (unitatea de timp si unitatea de produs)

Q (Teta)

Cs mediu: Cs* n/2*T

Cs pe intreaga perioada: n/2*Cs*Q

Costurile de aprovizionare

r*Ca = N/n*Ca

 Ctotal= N/n* Ca +n/2*Cs*Q

Elementele planului optim de gestiune, corespunzatoare modelului sunt:

1. Cantitatea optima de reaprovizionare

n optim = sqrt(2*N*Ca/*Cs)*sqrt((Cs+Cp)/Cp)

2. stocul optim de siguranta

Wolfram

1. Cantitatea optima de reaprovizionare

n =sqrt((2*10^8*648000)/(360*16/100))*sqrt((16/100+9/100)/(9/100))

n=10^5

2. Stocul optim