Pentru ochiul circuitului se scrie cea de a doua teoremă a lui

Seminar 1. Analiza circuitelor electronice. Kirchhoff:

1.1 Considerente privind analiza circuitelor electronice E  R i D  uD

Analiza circuitelor electronice are ca scop final determinarea valorilor iar relaţia ce redă dependenţa curentului prin diodă funcţie de
mărimilor electrice (tensiuni şi curenţi) dintr-un circuit dat. tensiunea la bornele ei este:

Relaţiile şi teoremele din electrotehnică - relaţii ce vor fi amintite în  uD 

continuare - sunt aplicabile doar pentru circuitele cu componente iD  I S (exp   1)
exclusiv liniare. În cazul circuitelor electronice, circuite ce înglobează  U T 
componente active (diode, tranzistoare, ...) ce au un caracter puternic
neliniar este exclusă utilizarea directă a acestora. Se obţine astfrel un sistem cu doua ecuaţii, cu două necunoscute.
Înlocuind expresia lui iD in prima relaţie se obţine:
Pentru analiza unui circuit electronic există următoarele alternative:
 Rezolvarea analitică cu ajutorul relaţiile lui Kirchhoff;  uD 
E  R I S (exp   1)  uD
 Rezolvarea grafică; sau  U T 
 Modelarea (liniarizarea) elementelor neliniare şi aplicarea
teoremelor şi relaţiilor din electrotehnică. relaţie care poate oferi valorea teniunii u D. Rezolvarea acestei ecuaţii
însă poate ridica probleme ea putând fi rezolvată fie pe cale numerică
Problema 1.1 prezintă în cazul unui circuit simplu cele trei metode de (prin aproximaţii succesive) fie prin dezvoltarea în serie a
rezolvare mai sus amintite. exponenţialei.
Problema 1.1 Având valoarea tensiunii pe diodă (uD) se poate obţine din prima
Pentru circuitul din figura 1.1 să se calculeze valoarea curentului iD şi relaţie valoarea curentului iD.
a tensiunii uD. Se consideră cunoscute valorile mărimilor UT, , IS, rD.
Aşa după cum se poate observa, această primă metodă conduce la
expresii complicate greu de abordat, chiar şi pentru acest circuit
simplu.

Figura 1.1

Metoda analitică cu relaţiile lui Kirchhoff

1
Metoda rezolvării grafice Toate cele trei regimuri de funcţionare vor fi tratate pe parcursul
seminarului din acest semestru.
Rezolvarea grafică presupune trasarea într-un plan (i,u) a
caracteristicii componentei active şi a dreptei de sarcină aferente ei, Schema electrică ce modelează dioda semiconductoare în regim de
dreptă obţinută prin tăieturi (vezi figura 1.2). Coordonatele punctului curent continuu este prezentată în figura 1.3. (Seminarul 2 va
de intersecţie a celor două curbe reprezintă soluţia problemei. aprofunda modelarea diodei semiconductoare pentru diferite regimuri
de funcţionare, aici prezentându-se doar atât cât este necesar pe
moment.)
rD uD0
în conductie
A K

A K
blocatã
A K
IS
i iD = iD(uD)
E/R solutia problemei
Figura 1.3

Figura 1.2 Grafic modelul anterior

dreapta de sarcinã a diodei ar putea fi reprezentat astfel:
iD

Însă soluţia este dificilă în cazul circuitelor electronice complicate.

Necesită precizii de reprezentare deosebite (de obicei aplicarea
acestei soluţii se face pe hârtie milimetrică)
uD acurateţea rezultatului
E u
fiind direct legată de aceasta.
blocatã conductie
Metoda modelării componentelor neliniare
i
Modelarea componentelor electronice presupune înlocuirea acestora
cu scheme echivalente care să conţină doar elemente liniare, iD
înlocuirea făcându-se în funcţie de regimul de semnal în care lucrează
dispozitivul elctronic. Se pot distinge următoarele regimuri de
funcţionare:
 regim de curent continuu; Figura 1.4 IS
 regim dinamic permanent de semnal mic; şi Cu acest model schema inţială se poate redesena aşa ca în figura
u 1.5,
u
 regim dinamic permanent de semnal mare. ţinând cont că dioda este polarizată direct (în conducţie).uD0 D

2
  Prima teoremă a lui Kirchhoff
iN

i1

i4 i2
i3
Figura 1.6
Figura 1.5
Suma algebrică a intensităţii curenţilor care circulă printr-un nod
S-a obţinut astfel un circuit electric liniar, suficient de simplu pentru a este nulă.
putea aplica teoremele din electrotehnică. Teorema Kirchhoff II N
pentru ochiul de circuit rezultat este: i j  0
j 1

E  uD 0  iD (R  rD ) sau:
Suma curenţilor care intră într-un nod este egală cu suma curenţilor
din care rezultă imediat: care ies din acel nod.
E  uD 0
iD  N N
R  rD i   i 
1 1

iar valoarea uD este dată de:  A doua teoremă a lui Kirchhoff

uD  uD 0  rD iD

Parcurgând cele trei metode de rezolvare pentru circuitele electronice

se poate concluziona că cea de a treia, metoda liniarizării, deşi o
metodă aproximativă conduce la rezultat pe cea mai simplă cale.

Figura 1.7

1.2 Toreme şi relaţii din electrotehnică utile în analiza circuitelor Suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale surselor din
electronice laturile unui ochi de reţea este egală cu suma algebrică a căderilor
de tensiune pe componentele din laturile ochiului.
3
 N M

E i  Ri k k
i1 k1

Concret pentru circuitul din figura 1.7, teorema a doua a lui

Kirchhoff se scrie:

U 2  U1  U 4  i2R2  i1R1  i4R4  i3R3 Figura 1.9

 Teorema divizorului de tensiune Valoarea curentului printr-o ramură a divizorului de curent este
direct proporţională cu valoarea curentului ce atacă divizorul şi
valoarea rezistenţei din braţul opus, şi invers proporţională cu suma
rezistenţelor divizorului.

R2
I 1  I in
R1  R2

Problema 1.2
Figura 1.8 Să se calculeze valoarea curentului i din circuitul din figura 1.10
cunoscând parametri de regim static ai dodei: u D0 = 0.6V,rD = 10.
Valoarea tensiunii de la ieşirea unui divizor de tensiune este direct
Se va utiliza modelul diodei redresoare pentru regimul de curent
proporţională cu valoarea tensiunii de la intrarea sa, cu valoarea
continuu.
rezistenţei de pe care se culege tensiunea de ieşire şi invers
proporţională cu suma rezistenţelor din divizor.

R2
uOUT  uIN
R1  R2

Figura 1.10
 Teorema divizorului de curent

4
Întru-cât dioda D este poalarizată direct, ea conduce, iar schema Acest ultim sistem se poate rezolva cu ajutorul metodei
echivalenta a circuitului din figura 1.10 este: determinanţilor, iar valoarea care se obţine pentru curentul i este de
6.30 mA.

 Teorema lui Norton (consecinţa a teoremei lui Norton)

Figura 1.11

Rezolvare cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff Figura 1.12

Se vor scrie pe rând: O sursă de curent reală având curentul de scurt-circuit i0 şi rezistnţă
-prima teoremă a lui Kirchhoff pentru nodul A; internă R0 este echivalentă cu o sursă de tensiune reală având
-teorema a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul mare; şi tensiunea electromotoare E0 = R0I0 şi rezistenţa interna R0.
-teorema a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul din stânga.
Astfel:  Teorema lui Helmholtz - Thévenin
 i1  i  iD  0

 E  uD 0  i1R1  iD RD : RD

 E  i1R1  iR2 : R2

Sistem care după efectuarea împărţirilor sugerate şi înlocuirea

valorilor componentelor se transformă în:

 i1  i  iD  0 Figura 1.13

100i1  iD  098
.
 10i  i  01
.
O reţea activă şi liniară se comportă în raport cu două borne A, B
 1 de legătură cu exteriorul, ca o sursă reală de tensiune având
tensiunea electromotoare E, egală cu tensiunea măsurată între
bornele A-B în gol, iar rezistenţa internă egală cu rezistenţa reţelei
5
pasivizate măsurate între bornele A-B. (Prin pasivizarea reţelei se uAB
înţelege înlocuirea surselor de tensiune cu scurt-circuite şi a celor de i   630
. mA
R2
curent cu întreruperi ale circuitului.)
 Teorema superpoziţiei
Problema 1.2
Rezolvare cu ajutorul toremei lui Thévenin Intensitatea curentului electric dintr-o latură a unei reţele electrice
cu mai multe surse de curent continuu este egală cu suma algebrică
Teorema lui Thévenin oferă o soluţie alternativă a problemei. Ochiul a intensităţilor curenţilor pe care i-ar stabili prin acea latură
de circuit din stâmga (vezi figura 1.11) poate fi echivalat Thévenin fiecare sursă în parte, în condiţii de pasivizare a reţelei.
rezultând următoarea configuraţie:
Problema 1.2
Rezolvare cu ajutorul toremei superpoziţiei

Rezolvarea acestei probleme cu ajutorul teoremei superpoziţiei, dacă

se analizează figura 1.11, conduce la studiul a două cazuri distincte.
(În figura 1.11 avem doar două surse.) Figurile 1.15 şi 1.16 vor
prezenta pe rând pasivizarea a câte unei surse.

Figura 1.14

Teorema a doua a lui Kirchhoff pentru acest ochi de circuit este:

R2
E  uD 0  iD (rD  R1 R2 )
R1  R2
Figura 1.15
din care se obţine iD = 3.06 mA. Căderea de tensiune uAB poate fi
calculată acum cu:

uAB  iD rD  uD 0

obţinându-se valoarea 0.63 V. Cunoscând tensiunea între punctele A-

B, adică la bornele rezistenţei R2 (vezi figura 1.11), se găseşte Figura 1.16
valoarea curentului i:

6
Ţinând seama că i' este un curent din braţul unui divizor de curent
pentru cazul figurii 1.15 se poate scrie:

uD 0 R1
i' 
rD  R1 R2 R1  R2

şi analog pentru I" din figura 1.16:

E rD
i" 
R1  R2 rD
R2 

Valoarea lui I se obţine prin însumarea valorilor celor doi curenţi

particulari:

i = i' + i" = 6.3 mA.