ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ

Definiţie: Ancheta epidemiologică

reprezintă totalitatea investigaţiilor
efectuate în variate grupuri de Disciplina de APSS și Epidemiologie – UMF Iași
persoane în scopul depistării cauzelor
apariţiei şi evoluţiei bolilor transmisibile (malaria, hepatita virală B, HIV/SIDA) sau netransmisibile (boli
cardio-vasculare: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă; diabet zaharat; ulcer gastro-duodenal; cancer
hepatic), pentru elaborarea măsurilor prevenţionale şi de combatere a acestora.

Obiective:
1.Rezolvarea urgenţelor în epidemiologie (apariţia unor boli cu răspândire rapidă şi consecinţe grave asupra
populaţiei ~ adică boli cu morbiditate şi mortalitate crescută).
Exemplu: hepatită virală B, gripă, HVA, toxiinfecţiile alimentare.
2.Cunoaşterea factorilor de risc implicaţi în producerea unor maladii netransmisibile.
Exemplu: fumatul, hipertensiunea arterială, obezitatea - pentru bolile cardio-vasculare.
3.Evitarea “importului” (se referă la boli ţinute sub control sau eradicate într-un teritoriu şi ai căror agenţi
patogeni provin din zone geografice în care boala are o frecvenţă ridicată) şi “exportului” (se referă la boli
cu frecvenţă ridicată într-un anumit teritoriu şi ai căror agenţi patogeni sunt transferaţi în zone geografice în
care bolile respective sunt ţinute sub control sau eradicate) unor boli transmisibile.
Exemple:
a) “import” pentru România – malaria adusă din Turcia;
b) “export” pentru România – tuberculoza în cazul persoanelor ce provin din zone unde boala
este ţinută sub control (ţările din Vestul Europei) şi care călătoresc în România.
4.Evaluarea măsurilor de prevenţie şi combatere.

Tipuri de anchetă epidemiologică (clasificare):

1.Ancheta epidemiologică operaţională:
-prevenţională (evaluează starea de sănătate a populaţiei şi riscurile la care este expusă aceasta).
-de combatere (de urgenţă)
Exemplu: Ancheta epidemiologică într-un focar de hepatită virală A sau B.
2.Anchete epidemiologice speciale (de cercetare) ~ utilizate în cadrul programelor de supraveghere.

1
 ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ DE COMBATERE

Definiţie: Ancheta epidemiologică ce asigură orientarea intervenţiilor în sensul stopării evoluţiei şi

lichidării unui proces epidemiologic.
-Are utilizare practică în special în bolile transmisibile.

Ancheta epidemiologică de combatere are două etape:

-de orientare (preliminară);
-de aprofundare (definitivă).

1.Etapa de orientare (preliminară) este realizată de medicul de familie şi constă în:

-depistarea şi diagnosticarea precoce a cazului/cazurilor de boală folosind investigaţii epidemiologice, clinice
şi de laborator;
-stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic;
-elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgenţă (izolarea bolnavilor, a suspecţilor şi a posibililor
contacţi);
-în raport de situaţie: decontaminare, dezinsecţie, deratizare;
-intensificarea măsurilor de educaţie pentru sănătate a populaţiei;
-informarea operativă a unităţilor sanitare ierarhic superioare, privind situaţia epidemiologică apărută şi
măsurile preliminare adoptate;
-întocmirea fişei de anchetă epidemiologică de urgenţă (de raportare).

2.Etapa de aprofundare (definitivă) constă în cunoaşterea procesului epidemiologic pe baza datelor

obţinute în prima etapă, prin colaborarea medicului de familie cu epidemiologi sau cu alţi specialişti.

Obiectivele anchetei epidemiologice de urgenţă:

1.Cunoaşterea factorilor procesului epidemiologic prin culegerea, prelucrarea şi interpretarea datelor

epidemiologice.

a. Culegerea datelor se realizează prin convorbire (anamneză, interviu), observaţie epidemiologică,

investigaţii de laborator, informaţii speciale (utilizând diferite surse).

a.1. convorbirea cu bolnavul sau cu anturajul acestuia:

-data debutului real al bolii;
-data probabilă şi circumstanţele contaminării;
→ aceste două elemente permit stabilirea retrospectivă a perioadei de incubaţie a bolii respective – în
această perioadă persoana este foarte contagioasă fiind o sursă importantă de agent patogen pentru
receptivii din anturaj
2
- precizarea momentului infectant:
 anamneza conduce la identificarea unui singur moment infectant
 uneori din anamneză rezultă mai multe momente posibil infectante
-relaţiile cu anumite persoane din familie, rude, colectivitate, loc de muncă, mijloace de transport în comun
→ printre contacţi se poate afla sursa de agent patogen, iar contacţii receptivi pot beneficia de măsuri de
prevenţie
-antecedente patologice de tip infecţios şi ce preparate imunizante a primit ~ne oferă informaţii despre
receptivitate;
-existenţa în anturajul bolnavului a animalelor domestice, sălbatice, rozătoarelor, păsărilor, artropodelor şi
relaţiile stabilite cu acestea (în special în cazul zooantroponozelor) ~ ne oferă informaţii despre sursa de
agent sau despre modurile şi căile de transmitere.
a.2. observaţia epidemiologică permite aprecierea condiţiilor igienico-sanitare ale locuinţei, calitatea igienei
corporale şi a alimentaţiei, modul de îndepărtare a reziduurilor, situaţia instalaţiilor tehnico-sanitare în focarul
epidemic (şi la locul de muncă).
a.3. investigaţii de laborator utile pentru depistarea surselor de agent patogen, cunoaşterea receptivităţii
populației, cunoaşterea modurilor şi căilor de transmitere.
a.4. informaţii speciale: situaţia topografică a localităţii, sursele de apă, reţeaua de comunicaţii etc.
b. Prelucrarea datelor - informaţiile obţinute vor fi sistematizate (pentru o corectă interpretare) şi incluse în
variate documente care vor facilita aplicarea măsurilor de prevenţie şi combatere, cum ar fi: fişa de anchetă
epidemiologică, tabele, grafice, schiţe, hărţi etc.
c. Interpretarea datelor:
c.1 analiza datelor din tabelul cu persoanele diagnosticate poate releva:
-repetarea aceluiaşi nume (existenţa unui focar familial) → Exemplu: BDA;
-repetarea aceleiaşi adrese (existenţa probabilă a sursei în locuinţa sau colectivitatea respectivă) →
Exemplu: un focar de infecţie streptococică într-o grădiniţă;
-menţionarea aceleiaşi profesii (caracterul profesional al bolii) → Exemplu: un focar de leptospiroză
la o fermă de animale.
c.2 analiza schiţelor/hărţilor localităţii sau colectivităţii în care a apărut boala poate indica posibila grupare a
îmbolnăvirilor în zona din apropierea sursei de apă potabilă (aceste date oferă informaţii asupra sursei de
agent patogen, a modului şi căilor de transmitere).
c.3 analiza unui grafic ne poate oferi date referitoare la debutul, evoluţia în timp, vârful epidemiei şi perioada
de descreştere a unei epidemii → Exemplu: Epidemie de gripă.
2.Elaborarea măsurilor pentru stingerea procesului epidemiologic şi evitarea reapariţiei lui
Datele culese, prelucrate şi interpretate asigură elaborarea şi aplicarea măsurilor de combatere a unei
boli şi prevenţia apariţiei acesteia în viitor.
a.Măsuri igienico-sanitare (comune sau generale)
-sunt recomandate de legislaţia de profil;
-au ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de igienă individuală, de familie sau de colectivitate, a mediului natural
sau ocupaţional.
b.Măsuri anti-epidemice (de combatere sau de control)
3
b.1 Măsuri faţă de bolnavi:
-depistarea activă şi precoce a cazurilor tipice sau atipice de boală şi a suspecţilor;
-izolarea bolnavilor în spital sau la domiciliu;
-declararea nominală (exemple: hepatitele virale, tetanosul, antraxul, HIV/SIDA) sau numerică a cazului de
boală (exemple: gripa, angina streptococică, bolile diareice);
-măsuri de decontaminare, dezinsecţie, deratizare.
b.2 Măsuri faţă de suspecţi:
-aceleaşi ca şi pentru bolnavi, până la clarificarea diagnosticului.
b.3 Măsuri faţă de contacţi:
-izolarea în familie sau colectivitate, carantinarea (=limitarea activităţii persoanelor sănătoase sau animalelor
sănătoase care au fost expuse unui contact infectant);
-supraveghere pe durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii respective;
-examen clinic, termometrizare;
-examen de laborator;
-chimio-/antibiotico-/sero-/imunoglobulinoprevenţie;
-măsuri de decontaminare, dezinsecţie, deratizare;
-educaţie pentru sănătate.
b.4 Măsuri faţă de purtători:
-evidenţa şi dispensarizarea lor;
-“sterilizarea” microbiologică prin metode variate;
-supravegherea;
-educaţie pentru sănătate;
-excluderea temporară sau definitivă din diferite sectoare (alimentaţie publică, aprovizionare cu apă,
colectivităţi de copii).
b.5 Măsuri faţă de convalescenţi:
-dispensarizare (supraveghere).
Exemplu pentru convalescentul după hepatită virală B cu evoluţie favorabilă:
 supraveghere clinică şi cu laboratorul timp de un an de zile:
-la 1 lună, la 3 luni, la 6 luni:
-examinarea dimensiunilor ficatului,
-TGP, bilirubină;
-la 1 an:
-TGP, bilirubină,
-proteine totale,
-antigen HBs;
 excluderea de la donarea de sânge pentru toată viaţa.
b.6 Alte măsuri:
-vaccinare, revaccinare în focare, perifocare sau în populaţie;
-imunoglobulino- şi chimioprevenţie;
-testări în populaţie (exemplu: IDR la tuberculină) pentru stabilirea gradului de receptivitate a acesteia;
Focarul epidemic se supraveghează pe durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii respective
calculată din momentul depistatării ultimului caz.
4
 Fişa de anchetă epidemiologică
utilizată pentru culegerea informaţiilor epidemiologice, dar şi ca act medico-legal;
în bolile transmisibile, aceasta fişă cuprinde 7 categorii de date:
1. Date asupra bolnavului;
2. Date asupra sursei de agent patogen;
3. Date asupra modurilor şi căilor de transmitere;
4. Date asupra gradului de receptivitate;
5. Date asupra intervenţiei factorilor favorizanţi;
6. Date asupra măsurilor elaborate;
7. Concluzii.

în bolile netransmisibile se utilizează o fişă care păstrează structura fişei de anchetă folosită în bolile
transmisibile, dar este mai complexă deoarece această categorie de boli sunt multicauzale, iar factorii
investigaţi sunt numeroşi.

5
 ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ ÎN BOLILE NETRANSMISIBILE

- cu ajutorul anchetei cercetătorul efectuează o măsurare a fenomenului luat în studiu

- formularea întrebărilor:
o concisă, clară, se evită termenii de strictă specialitate (cuvinte care să fie înţelese indiferent
de statutul socioeconomic, profesie, nivel educaţional)
o să nu sugereze răspunsul sau să fie evazive (neclare)
o să nu cuprindă date din antecedentele îndepărtate ale persoanei (apare riscul unor erori)
o se preferă răspunsuri precodificate (da / nu; mai mult / mai puţin)
o să nu fie numeroase – este de preferat un timp limitat acordat completării (10-20 min.)
- înainte de redactarea întrebărilor – trebuie să se definească precis ceea ce va fi măsurat (de obicei se
cercetează factorii de risc implicaţi în producerea maladiilor netransmisibile) → se face o listă cu toţi
factorii de risc, după care ne oprim asupra celor ce pot fi evaluaţi de noi
- calităţi:
o exactitatea = capacitatea de a furniza o măsurare exactă a parametrilor
o reproductibilitatea = calitatea de a oferi o măsurare identică în mod repetat
- Structura:
o date despre pacient:
 nume, prenume
 data şi locul naşterii
 vârstă
 sex
 profesie, locul de muncă
 nivel educaţional
 domiciliu, telefon,
 stare civilă
 situaţie economică
o date despre diagnostic:
 cel de bază
 cele complementare
o factorii de risc implicaţi în etiologia bolii luate în studiu – cei mai importanţi şi care pot fi
cuantificabili
o rezultatele investigaţiilor paraclinice

Exemple:
- AE în BCV
- AE în boli cerebrovasculare
- AE în cancerul de col uterin