REACŢII DE OXIDO – REDUCERE

Reacţii cu transfer de electroni

OXIDAREA este reacţia în care o particulă ( atom, ion, moleculă) cedează electroni.
REDUCEREA este reacţia în care o particulă ( atom, ion, moleculă) acceptă electroni.
Cele 2 reacţii se produc simultan.
Într-o reacţie redox nr electronilor cedaţi este egal cu nr electronilor primiţi.
Reactantul care cedează electroni se numeşte reducător. Reducătorul se oxidează.
Reducători:
metalele ( Na, Fe, Al),
H2, C, CO

Reactantul care acceptă electroni se numeşte oxidant. Oxidantul se reduce.

Oxidanţi:
nemetalele : O2, halogenii (Cl2, Br2, I2), S - nemetalele care formează ioni 
MnO2, KMnO4, K2Cr2O7, (oxizi, săruri ale metalelor tranziţionale)
HNO3, H2SO4 concentrat.
Ioni + ( ex ionul hidroniu H3O+ )

Unele substanţe pot fi atât agenţi oxidanţi cât şi agenţi reducători. Ex. S, HCl, H2O2

NUMĂRUL DE OXIDARE este o sarcină reală sau formală care se atribuie unui element
într-o combinaţie chimică, în funcţie de electronegativitatea sa.

N.O. reprezintă sarcini reale pentru ioni şi sarcini formale pentru atomii dintr-o moleculă.

Se atribuie semnul – elementului cel mai electronegativ din legătură chimică.

Valoarea numerică a N.O. este egală cu nr de electroni folosiţi în legătura chimică.

REGULI de stabilire a N.O.

1. Substanţele elementare au N.O. = 0

Na0 Ca0, S0, H20, O20, Cl20, N20

2. Hidrogenul poate avea numerele de oxidare:

0 în molecula de hidrogen H20

+1 în compuşii covalenţi H+1Cl-1, H2+1O-2, N-3H3+1
-1 în hidrurile ionice Na+1H-1, Ca+2H2+1

3. Oxigenul poate avea numerele de oxidare:

-2 în compuşii ionici şi covalenţi

H2+1O-2 C+4O2-2, S+6O3-2 Ca+2O-2

-1 în peroxizi H2+1O2-1, Na2+1O2-1

+2 în oxidul de fluor F2-1O+2 ( pt că F este mai electronegativ decât O)

4. N. O. al ionilor mono şi poliatomici este egal cu sarcina ionului.

5. Suma algebrică a N.O. a elementelor dintr-o combinaţie chimică este zero.
H2+1S+6O4-2 +2+6-8 = 0
Reacţiile redox au loc cu modificarea nr de oxidare.
Reacţiile în care nu se modifică N.O. nu sunt reacţii redox.

H+1Cl-1 + Na+1O-2H+1  Na+1Cl-1 + H2+1O-2

În reacţia de oxidare N.O. creşte, iar în reacţia de reducere scade.

Dacă un element prezintă mai multe N.O. , atunci N.O.max este egal cu nr grupei.

Ex. S-2 S0 S+4 S+6 sulful este în gr a VI-a

STABILIREA COEFICIENŢIILOR REACŢIILOR REDOX

1. scrierea ecuaţiei chimice

2. stabilirea nr de oxidare
3. selectarea elementelor care îşi modifică nr de oxidare
4. scrierea ec reacţiilor de oxidare şi reducere
5. egalarea nr de electroni (prin c.m.m.c).
6. găsirea coeficienţilor şi punerea lor în ec chimică
7. egalarea algebrică a celorlalte elemente

SERIA ACTIVITĂŢII METALELOR

Seria BEKETOV - VOLTA

Este un şir descrescător al reactivităţii chimice ( sau al caracterului reducător).

K, Ca, Na, Mg, Al, Zn, Fe, Sn, Pb, H , Cu, Hg, Ag, Pt, Au

• Metalele aflate înaintea hidrogenului în seria activităţii, îl pot dezlocui din acizi şi din
apă; cele aflate după hidrogen nu pot.

Exemple:

Na + HCl  NaCl + ½ H2 Na + H2O  NaOH + ½ H2

Zn +2 HCl  ZnCl2 + H2 Zn + H2O  ZnO + H2

Cu + HCl  nu reacţionează Cu + H2O  nu reacţionează

• Fiecare metal din seria activităţii poate dezlocui din compuşii lor, metalele care îl
urmează şi poate fi dezlocuit, la rândul său, de cele care îl preced.

Exemple:

2Al + Fe2O3  Al2O3 + 2Fe

Fe + CuSO4  Fe SO4 + Cu

Cu +2 AgNO3  Cu(NO3)2 +2 Ag

Al..................Fe.....................Cu............Ag