Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pediatrie
Pediatrie
ANAMNEZA LA SUGAR
1. PRIMELE ÎNTREBĂRI
- dezvoltare statică şi psihomotorie
- când s-a întors spre zgomot şi lumină, când a apucat sau a vrut să apuce obiecte
- când şi-a ridicat capul, sau a ocupat poziţia sprijinită
- întoarcere laterală sau pe abdomen, sau poziţia şezândă
- statul în picioare, umblatul sau târâşul
- perceperea primelor cuvinte, imitarea unor mişcări sau mimica persoanelor din mediu
- creştere în lungime, creşterea în greautate, perimetrul cranian şi toracic exprimat numeric şi în timp
- dinamica dentiţiei
- dacă dezvoltarea copilului nu a fost perturbată de anumite afecţiuni ca otita, infecţia urinară, rahitismul
2. ALIMENTAŢIA SUGARULUI ÎN MOMENTUL EXAMINĂRII
- naturală, mixtă, artificială
- alimentaţia naturală până la ce vârstă în mod exact
- când şi care a fost motivul înţărcării
- când a primit primul aliment artificial
- la ce intervale şi cât a mâncat sugarul înainte de a se îmbolnăvi
- cantitatea de ceai, cantitatea de lichide pe 24 de ore
- când au introdus alimente noi şi cum au fost primite de sugar
- apetitul sugarului în momentul de faţă
- regurgitează sau varsă în momentul de faţă
- numărul scaunelor, cantitatea, calitatea lor
- existenţa şi caracterul diurezei
- caracterul somnului diurn şi nocturn, ritm, durată
Vaccinurile
Vaccinurile / imunizarile reprezinta un capitol foarte important in ingrijirea copilului
dumneavoastra. Ele
protejeaza copilulde o serie de boli infectioase potential grave. In prezent difteria si poliomielita
sunt
aproape eradicate, iar rujeola si tuseaconvulsiva apar rareori. Totusi atat timp cat exista pericolul
de
imbolnavire, copiii trebuie vaccinati la timp. In Moldovavaccinarea copiilor este gratuita, insa
parintii
trebuie sa stie ca ei sunt cei care dau sau nu acordul.
Cum actioneaza vaccinurile?
Vaccinurile sunt facute din bacterii sau virusi care determina bolile respective, dar cu actiune
diminuata
sau chiar morti.Atunci cand acesti virusi sau aceste bacterii modificate sunt injectate in corpul
copilului,
sistemul imunitar actioneaza insensul stimularii organismului in a produce anticorpi. Odata
produsi, acesti
anticorpi ramani activi in corpul copilului tau sisunt gata de actiune daca apare pericolul unei boli
reale.De exemplu, daca in zona apare .virusul tusei convulsive (cineva il aduce din alta tara),
copilul tau
nu se va imbolnavisau va face o forma mult mai usoara a bolii comparativ cu un copil nevaccinat.
Problemele legate de vaccinarile copiilor:
Majoritatea vaccinurilor se administreaza prin injectare. In plus pentru a obtine protectia dorita
aproape
toate vaccinurileinjectate trebuiesc administrate repetat. Cei mai multi copii nu au nici o problema
dupa
ce sunt vaccinati. Inainte deadministrarea vaccinului medicul va verifica starea de sanatate a
copilului si
tot istoricul imunizarilor anterioare.
Atentie: COPILUL TREBUIE SA FIE PERFECT SANATOS! Daca copilul este bolnav, vaccinarea
trebuie amanata. Uneori, dupa administrarea unui vaccin copiii sunt mai agitati,sau somnolenti, au
putina
febra sau o rosata a pielii in jurullocului unde s-a injectat vaccinul. Nu aveti nici un motiv de
ingrijorare
atat timp cat copilul nu pare bolnav.In primele 24 de ore dupa administrarea vaccinului DTP este
bine sa
dati copilului cate o doza pediatrica deparacetamol la fiecare 6 ore, mai ales dupa prima
administrare a
acestui vaccin. Dupa fiecare administrare de vaccinpuneti intrebarile necesare medicului de familie
pentru
a nu va face griji inutile in cazul reactiilor normale dupa vaccin dar si pentru a sti cum sa actionati
in orice
situatie deosebita.
Calendarul vaccinarilor in republica Moldova
Virsta HVB BCG VPO DTP DT/Td ROR
Vaccinari
24 ore HVB1
3-5 zile BCG1
1 luna HVB2
2 luni VPO1 DTP1
4 luni VPO2 DTP2
6 luni HVB3 VPO3 DTP3
12 luni ROR1
22-24 luni VPO4 DTP4
6-7 ani BCG2 VPO5 DT ROR2
14-15 ani Td
adulti:20. Td
25,30,35,40,50,60ani
bolile severe ce pot aparea daca nu se respecta calendarul imunizarilor:
Difteria:
Difteria este o boala infectioasa severa, in care se poate forma o membrana in portiunea
posterioara a
nasului si gatului,impiedicand astfel respiratia,la intirzierea primului ajutor copilul poate deceda
prin
sufocare. Se poate preveni prinvaccinarea DTP.
Rujeola:
Rujeola este o boala potential severa. Ea poate determina febra mare si complicatii de tipul
infectiei la
nivelul ochiului,surditate, crup, complicatii la nivelul creierului. Se poate preveni prin vaccinare
ROR.
Tusea convulsiva:
Este o infectie bacteriana periculoasa, mai ales la sugari. Tusea are un aspect particular –
copilul
are crize de tuse “latratoare” care se termina printr-un “latrat”. Acest
“latrat” inspirator duce la stop al respiratiei. Complicatiile include convulsii,
pneumonie,
infectie otica, hernii si uneori complicatii cerebrale. Sepoate preveni prin vaccinare DTP.
Tetanosul:
Tetanosul este o infectie care poate duce la deces. Ea apare atunci cand o rana (chiar superficiala)
este
contaminata cupamant continand spori de tetanos. Afecteaza sistemul nervos central (creierul si
maduva
spinarii). Este foarte importantsa preveniti boala prin vaccinare si revaccinare periodica. Se poate
preveni
prin vaccinare DTP.
Poliomielita:
Este o boala virala care afecteaza sistemul nervos central. Poate determina paralizii ale
membrelor, si
uneori paralizii extensive, cuprinzand muschii respiratori, meningita si chiar moartea.Protectia
impotriva
acestei boli este esentiala.Se previne prin vaccinarea repetata cu VPO
Luna 1-in decubit ventral ridica p-u cateva secunde capul,degetele stranse in pumn.
Zambeste,prezinta
miscari ale gl.oculari tresare la zgomote puternice,brusc.
Luna 2-in decubit ventral ridica capul p-u 1-2 minute,degetele usor flectate. Intoarce capul in
directia
zgomot.auzit,urmareste un obiect din fata ochilor,gangureste.
Luna 3- periada de la 3-6 luni este perioada care se caracterizeaza prin elaborarea miscarilor
coordonate,apucare,intoarcere,tiriere. In aceasta luna sta in decubit ventral tine capul pe cateva
minute,extensia degetelor,isi recunoaste mama,isi priveste mainele se joaca cu ele manifesta
bucurie
la auzul vocilor cunoscute intoarce capul spre sursa sunetului.
Luna 4-sta in pozitie sezanda prin tractiune de antebrate isi ridica umerii si capul.,se intoarce de pe
cap pe abdomen,intinde mana dupa o jucarie,cauta syrsa sonora,gangureste,rade spontan la
stimulat
emite multe vocale izolate.
Luna 5-sustinut se sprijina pe plante scurt timp sade sprijinit apuca obiecte si le aduce spre
gura,emite
grupe de sunete in ritm rapid isi manifesta nemultamirea daca contactul social ii este necunoscut.
Luna 6- sta in sezut se intoarce de pe abdomen pe spate incepe sa se tarasca apuca obiectele cu o
singura mana isi priveste imaginea in oglinda,articuleaza silabe izolatte.
Perioada de la 6-12 luni este caracterizata prin perfectionarea motilitatii formarea mersului si a
limbajului.
Luna 7- se ridica pe sezut din decubit dorsal apuca obiectele intre palma si degetele 2-3 manifesta
interes p-u jucarii cauta o jucarica crescuta,pronunta pe silabe.
Luna 8-sustinut de axile paseste,apuca obiectele cu 3 degete,manifesta interes crescut fata de
jucarii,incepe sa se formeze intelegerea limbajului,priveste si se bucura de vederea imaginii in
oglinda
pronunta clar silabele izolate sau repetate.’
Luna 9- sta in picioare sprijinit mai mult timp,merge sustinut de ambele maini,se ridica singur in
picioare motricitatea fina,se joaca emitand pe adult pronunta spontan sau imitativ silabe repetate
fara
semnificatie.
Luna 10-se aseaza si se ridica cu mai multa usurinta,se catara si merge lateral,merge in 4
labe.percepe
interzicerea pronunta clar cuvinte formate din silabe
Luna 11-merge sustinut de o singura mana sta singur in picioare,ofera obiectele care i se
cer,,pronunta 1-2 cuvinte clare si cu sens,intinde piciorul mana p-u imbracat.
Luna 12- face pasi fara sprijin dar cu baza larga de tinere,cu trunchiul aplicat inainte stand in
picioare
se apleaca si ridica jucaria,arata parti ale corpului,pronunta 3-4 cuvinte cu sens.
2 ani-urca si coboara scara,alearga cu usurinta prinde o minge,se joaca cu alti copii isi inchee
nasturii,formeaza propozitii din 3-4 cuvinte isi spune numele.
2 ani si 6 luni-sare pe loc pe ambele piciioare se opreste la comanda din alergare,deseneaza tinind
corect creionul,isi spune numele intreg varsta si adresa se autoserveste hraneste inchee,imbraca
se
spala foloseste in cuvinte trecutul.
3 ani-miscarile sunt mult mai sigure,poate sta intrun picior,arunca si prinde mingea inchee si
decide
nasturii se imbraca si desbraca,recita o poezie,raspunde la intrebarile puse,povesteste mici
evenimente,vocabularul format din 300-500 cuvinte
MASA
La făt
la 30 săptămîni cu talia 40cm – masa = 1300g
la fiecare 1cm în minus, scade 100g
la fiecare 1cm în plus, adaugă 200g
Copilul născut la termen – masa = 2700g - 4500g (media 3200g-3500g)
Copilul născut la termen cu masa < 3000g – masa mică la naştere
Copilul născut la termen cu masa 4000g – 4500g – fătul mare (grupa de risc pentru
traumatism la naştere)
Masa >4500g – gigant (problem endocrine)
Masa < 2500g – prematur (!!! Daca talia normală, iar masa mică – nu-i prematur,
dar e reţinerea dezvoltării intrauterine)
!!! În primele zile după naştere este o pierdere fiziologică în greutate cereprezintă 5-8%
din masa iniţială. În ziua a 5-a se opreşte pierderea, ziua 7-a revine la greutatea iniţială.
4-6 luni – dublarea greutăţii de la naştere
1 an – triplarea greutăţii de la naştere
I lună – adaugă 600g (copil la termen – 30g/zi)
II-III lună – 800g/lunar
IV lună – 750g/lună
Următoarele luni minus 50g din luna precedentă
Masa ideală se calculează după formula:
Primele 6 luni: M+800 x N (M-masa la naştere; N-luna de viaţă)
6 luni-1an: M + 800 x 6 + 400 x (N-6) (M-masa la naştere; N-luna de viaţă)
În anul 2: adaugă 250g lunar
După 2 ani – 11ani: 10,5+2 x (N-1) (N-vîrsta în ani)
12-15 ani – 5N-20 (N-vîrsta în ani)
Eu-/normotrofie: ±10% masa ideală
Malnutriţie (dificit de masă):
o gr.1: deficit 10-20%
o gr.2: -20-30%
o gr.3: ->30%
Paratrofie (masă în plus în primul an de viaţă)
o gr.1: adaos 10-20%
o gr.2: +20-30%
o gr.3: +>30%
Obezitate (masă în plus dupa I an)
TALIA
La făt
Primele 5 luni – (luna de sarcina)2
După 5 luni – luna de sarcină x 5 (luna de sarcină = 28zile; sarcina = 10luni)
La nou-născut
Naşterea la termen: 48-56cm
La prematuri: <47cm
I an de viaţă copilul adaugă:
I trimestru: 3cm/lună
II trimestru: 2,5cm/lună
III trimestru: 1,5-2cm/lună
IV trimestru: 1cm/lună (I trimestru = 3luni; total în primul an talia = 25,5cm)
II an copilul creşte 1cm/lună
După II an: talia se calculează după formula:
4 ani = 100cm
o an în „minus” = scadem 8cm pentru fiecare an din 100cm
o an în „plus” = adunăm 6cm la 100
o ex. Copilul are 3 ani, deci din 100cm scadem 8cm, talia = 92cm
Copilul are 6 ani, deci adăugam la 100cm cite 6 cm pentru fiecare an, talia =
112cm
8 ani = 130cm
o an în „minus” = scadem 7cm pentru fiecare an
o an în „plus” = adunăm 5cm
Perioade critice de alungire:
♀ - I – 6-8 ani
II – 8-11,5 ani
♂ - I - 4-5,5 ani
II – 13,5-14,5 ani
PERIMETRUL CRANIAN
La făt
34 săptămîni – 32cm
o Fiecare săptămînă în „minus” = scadem 1cm
o Fiecare săptămînă în „plus” = adunăm 0,5cm
La nou-născut
Naşterea la termen: 34-36cm
La prematuri: <33cm
Pînă la 1 an de viaţă se calculează după formula:
6 luni – 43cm
o Fiecare lună în „minus” = scadem 1,5cm
o Fiecare lună în „plus” = adunăm 0,5cm
Ideal la 1 an – 46cm
La 2 ani - +1cm
După 2 ani:
5 ani – 50cm
o Fiecare an în „minus” = scadem 1cm
o Fiecare an în „plus” = adunăm 0,5cm
La făt
N-7 (N-săptămîna de gestaţie)
La nou-născut
Naşterea la termen: 32-34cm
La prematuri: <31cm
!!! La 4 luni perimetrul cran. = perim. cutiei toracice
Pînă la 1 an de viaţă se calculează după formula:
6 luni – 45cm
o Fiecare lună în „minus” = scadem 2 cm
o Fiecare lună în „plus” = adunăm 0,5cm
La 2 ani - +1,5cm
După 2 ani:
10 ani – 63cm
o Fiecare an în „minus” = scadem 1,5cm
o Fiecare an în „plus” = adunăm 3cm
I an de viaţă :
65cm corespund 8kg
o Fiecare în „minus” = scadem 300g
o Fiecare în „plus” = adunăm 250g
După 3 ani:
125cm corespund 25kg
o Fiecare 5cm în „minus” = scadem 2kg
o Fiecare 5cm în „plus” = adunăm 3kg
Copilul se naste cu primordiile dintilor de lapte si celor permanenti care erup la diferite termene. De regula
dintii erup in grupuri la anumite intervale de timp.
- rahitism
- endocrinopatii
- medicamente: tetraciclina
- 2 – 2 ½ (3 ani) = molarii II
Prin urmare la 1 an copilul are de obicei 8 dinti. La 2 ani si inceputul celui de -al treilea se termina eruptia
celor 20 de dinti de lapte. La virsta de 5-6 ani se incepe inlocuirea dintilor de lapte prin dinti permanenti.
Inlocuirea dintilor de lapte cu cei permanenti are loc in aceeasi consecutivitate in care are loc eruptia si se
incheie la 11-12 ani. La virsta de 12-14 ani erup molarii 2, iar cind se termina perioada pubertatii apar
De obicei eruptia dintilor de lapte si a celor permanenti este fara durere.Insa la unii copii (cu rahitism, anemie,
neurastenie) eruptia dintilor este insotita de edem, ingrosiea gingiilor si sensibilitatea lor la durere, de
hipersalivatie, excitabilitate, somn nelinistit, anorexie. Nu toate bolile sunt insotite de acest act. Unii copii in
timpul eruptiei dintilor aduc obiectele ce le nimeresc in mina la gura pentru a le roade.
-Vitamina A itirzie activitatea gl.teroide si homonului tireotrop din hipofiza si mareste activitatea horm.
Gonadotrop. Aceaste vitamine este numeste antiinfectioasa, in lipsa ei se micsoreaza imunitatea organismului,
duce la micsorarea cresterii in lungime a scheletului, in SNC apare schimbari de denevrare, actioneaza asupra
vederii, aceasta vitamina este foarte raspindita in alimente alimaniere si vegetariene (morcov,in fructe si
legume de culoare verzi inchisi).
-Vitamina D – sunt citeva tiputi (D1D2D3D4D5),cel mai important este D3,apsorbtia lui are loc in duoden sau in
portiunea proximala a intestinului subtire,dupa absorbtie patrunde in vena porta apoi in ficat unde sufera un
complex de modificari sub actiunea fementilor. In caz de boli ale ficatului insuficienta vit. D pot duce la
rahitism ,osteoporoza.
-Vitaminsunita K are 3 tipuri dintre care 1, 2 sunt liposolubile dar K3 este hidrosolubila. Insuficienta de
vitamina duce la deateza hemoragica, are loc dereglarea hemostazei, apar hemoragii.
-Vit. E – are o functie antioxidanta care preintimpina distrugerea membranei celulare,mai ales in diferite boli si
stresuri. O cantitate mare de vit.E copilul primeste drept depozit in ultimele 2 luni de sarcina. Bogate in vit.E
sunt: carnea, ficat, galbenus de ou si ulei.
-Vit. B1 – teamina,intra in componenta unor enzime,ia parte la excitarea si transmiterea senzatiei nervoase
spre organul efector. Necesitatile in vitamina B1 creste odata cu cresterea organismului si in caz de folosirea
unor cantitati mari de energie. Insuficienta vit. B1 duce la scaderea poftei de mincare , voma, dispepsie,
slabiciuni generale, astenie, somnolenta.
-Vit. B2- periboflavin , are rolul de transportarea hidrogenului de la substrat la receptor,schimbul de vit.B2
depinde de cantitatea de proteine in alimentatie. In caz de insuficienta apare: stomatita angulara, glosita,
uscaciunea gurei, fisuri ale buzelor, conjunctivita,colaps.
-Vit. B3(PP)- intra in componenta NATPH sau NAT,o mare cantitate se gaseste in ciuperci,lapte ,ficat,peste,in
caz de insuficienta apare dearee, glusita, astenie.
-Vit. B6- joaca un rol important in schmbul de lipide,intra in componenta unor enzime, se absoarbe mucoasa
intestinului, in caz de insuficienta duce la stoparea cresterii copilului. Copilul este exitat,anemie.
-Vit . B12 – prticipa la maturizarea eritrocitelor, in caz de insuficienta duce la anemie B12 dificitar.
- Vit. C – acidul ascorbic, are functii de activarea fermentilor,care duc la schimbarea de lipide,glucide,participa
la absorbtia glucozei din intestin, sporeste activitatea ficatului. Insuficienta de vit. C este foarte rar
intilnit,doarec ea este aproape in toate produsele alimentare si apare numai in caz de o foame indelungata.
Vitaminele joaca un rol important in metabolismul proteic, lipidic, glucidic, ele activeaza actiunea unor enzime
intestinale, participa la absorbtia mai buna a mucoasei intestinale.
Rahitismul este o boală metabolică generală apărută în perioada de creştere, provocată de hipovitaminoza D şi
caracterizată prin dereglarea metabolismului calciului şi fosforului cu tulburarea funcţiilor organismului,
mineralizării osoase.
CLASIFICARE
- juvenilă
Cu excepţia: Rahitism
- celiac (K 90.0)
- Crohn (K 50)
- neevolutiv
- renal (N 25.0)
MANIFESTARI CLINICE
1. Perioada de debut
excitabilitate
hipertranspiraţii
Simptome posibile
2. Perioada de stare
3. Perioada de reconvalescenţă
4. Sechele postrahitismale
gradul I -Deformarea oaselor capului sub formă de bose frontale parietale uşor exprimate
gradul II -Deformarea oaselor capului cu bose frontale parietale mai accentuate şi mătănii costale
gradul III -Deformarea structurilor sistemului nervos, caput quadratum, şanţ subpectoral, brăţări, genu
valgum, varum
Favorizeaza aparitia:
-spasmofiliei;
-Dereglări respiratorii
-Dereglări cardiace
PROFILAXIA
Profilaxia antenatală
1. Măsuri nespecifice pentru toate femeile însărcinate: mod de viaţă activ, alimentaţie raţională
2. Vitamina D - 500 UI pe zi în ultimul trimestru de sarcină în timpul însorit şi 1000 UI în situaţii speciale
(condiţii de trai nefavorabile, alimentaţie defectuoasă, disgravidie), este indicată femeilor din grupul de risc cu:
gestoze
patologie SNC, care necesită terapie anticonvulsivantă
patologie cardio-vasculară: malformaţii cardiace, hipertensiune arterială, disfuncţii vegetative
patologia aparatului gastro-intestinal, insuficienţă renală
maladii ce necesită antibioticoterapie
maladii endocrine
condiţii sociale nefavorabile
Profilaxia postnatală
1) Măsuri nespecifice
regim corect al copilului: maxim plimbări la aer curat, efort asupra sistemului osos, masaj, igienă
perfectă
alimentaţie la sân, la necesitate produse lactate adaptate, diversificare corectă a raţiei alimentare
2) Profilaxia specifică
prematuritate
dismaturitate
malnutriţie congenitală
traumă intranatală, asfixie în naştere, hipoxie cronică intrauterină
convulsii de orice origine
septicemie
icter neonatal prelungit
malformaţii congenitale gastro-intestinale, bronho-pulmonare
diaree de etiologie diferită
copii cu condiţii sociale precare, din instituţii rezidenţiale
sugarii alimentaţi mixt sau artificial
vitamina D - 1000-1200 UI pe zi, pe parcursul a 18 luni, la copilului născut prematur
vitamina D prin metoda stoss - 200 000 UI per os la 2-4, 6, 9, 12-18 luni (în cazuri excepţionale, când nu este
posibilă administrarea zilnică orală a vitaminei D)
Dezvoltarea sistemului osteomuscular incepe la a 6-7 a saptamina de dezvoltare intrauterina din tesutul
mezodermal al embrionului. Osul are o structura trabecular -lamelara cu canale de osteon Havers. Sructura
osoasa la copii se desfasoara dupa nastere si va coincide cu mersul vertical stabil. Sporul total al sistemului
osos inregistrat pe parcusul vietii este de 27 ori.
Biodinamica tesutului constituie 100 -200% , la virsta de 2 ani – 50-60%, la 3-7 ani – 10%, dupa 8 ani – peste
1% ( in perioada pubertatii are loc o crestere a indicilor ). Aceasta caracteristica de reinoire se refera la oasele
corticale dar pentru tesutul osos trabecular se evidentiaza indicii de 3-10 ori mai mari.
1.reprezinta un proces anabolic pe parcursul caruia are loc formarea temeliei proteice a tesutului osos
(matrice);
3.reprezinta un proces de remodelare si reinoire a tesutului osos si care este supus unui control din partea
glandelor paratiroide si se afla in legatura cu cantitatea de vitamina D. Ca particularitate vasta este
predominarea statusului cartilaginos din care evolueaza procesul de formare a tesutului osos.
Laptele matern este cel mai bun aliment pentru copiii sugari, asigurând toate necesităţile
nutritive ale lor în primele 6 luni (26 săptămâni) de viaţă şi îi este necesar copilului pînă în
al 2 -lea an de viaţă.
Laptele matern este mai mult decât o simplă colecţie de nutrienţi şi o protecţie unică
împotriva infecţiilor şi alergiei, alăptarea la sân asigură nişte efecte considerabile de
protecţie asănătăţii mamei. Necesităţile nutriţionale şi energetice crescute ale femeii ce
alăptează pot fi uşor acoperite prin respectarea recomandărilor privind alimentaşia
sănătoasă. Totodată un regim alimentar adecvat al mamei este mai puţin costisitor decât
amestecurile lactate pentru copii.
Alăptarea la sân are efecte de lungă durată, având în vedere creşterea şi dezvoltarea.
Efectele alăptării sunt mult mai mari dacă ea este începută cât mai devreme., adică chiar
in primele 1-2 ore după naştere, copilul va fi hrănit la cerere şi exclusiv natural în primele
6 luni de viaţă. E preferabilă continuarea alimentaţiei la sân şi în al doilea an de viaţă, mai
cu seamă la categoriile de populaţie cu risc crescut de boli infecţioase.
Într-un secol de degradare ecologică progresivă devine deosebit de important totul ce
este vital, pur şi natural; toate aceste proprietăţi pot fi în cea mai mare măsură atribuite
laptelui matern.
Proteinele laptelui uman diferă nu numai după cantitate raportată la ml sau litru, dar şi după caliatatea
lor.Astfel, laptele matern conţine proteine specifice umane, majoritar fiind proteine din zer şi mai puţin cazeină,
iar spectrul de aminoacizi diferă foarte mult de cel al laptelui de vaci, în special fiind bogat în cisteină şi taurină,
responsabile de prosele de maturizare a celulelor nervoase. Datorită celor enumerate proteina laptelui matern
este mai şor şi practic în totalitate digerată de către sugar, nu provoacă alergie ( spre deosebire de proteina
laptelui de vaci, care, inducând o gastroenteropatie alergică poate provoca chiar şi microhemoragii intestinale)
asigură necesităţile sugarului în primele 6 luni de viaţă şi contribie la dezvoltarea lui adecvată:
► Conţinutul de proteine în laptele matern corespunde necesităţilor copiilor sugari
► Laptele matern conţine preponderent proteine serică, comparativ cu laptele de vaci, în care proteina
majoritară este cazeina şi doar 20% reprezintă fracţia serică
► O parte din proteinele serice ale laptelui matern sunt reprezentate de a- lactalbumină, lactoferină, care
reprezintă sursa tutror aminoacizilor esenţiali pentru organismul copilului sugar
► În laptele de vaci, respectiv şi în formulele preparate în baza acestuia,spre deosebire laptele matern,
proteina majoritară este fi-lacto-globulina, care lipseşte în laptele matern şi poate induce reacţii alergice la
copii
► Cazeina laptelui matern posedă proprietăţi chimice deosebite de cazeina laptelui de vaci, fapt care-i
uşurează digestia
► Cazeina laptelui matern este reprezentată si prin factorii imuni de origine proteică - imunoglobulina A,
lactoferina, lizozima si alte macromolecule, implicate in apărarea specifică si nespecifică a organismului
copilului
Lipidele laptelui matur constitue circa 4 - 4,5 g/100 ml. Deşi concentraţia de acod linoleic şi alţi acizi graşi
polinesaturaţi depinde de regimul alimentar matern şi de rezerva ţesuturilor la mamă, laptele matern este bogat
în acizi graşi polinesaturaţi policatenari care sunt indispensabili pentru dezvoltarea şi mielinizarea creierului.
Lipidele laptelui matern sunt secretate sub formă de picături fine , fiind practic în totalitate (circa 98%)
constituite de trigliceride. Cantitatea de lipide în laptele matern poate varia pe parcursul zilei: concentraţii
maxime sunt constatate de obicei între orele 10 şi 12 ziua. Concentraţia de lipide este întotdeauna mai crescută
în porţia finală de lapte de la sfîrşitul alăptării.
Cantitatea de acizi graşi saturaţi în laptele matern este de 42%, iar de cei nesaturaţi - 57%. Concentraţia de acid
linoleic şi arahidonic este de 0,4gr/100 ml de lapte şi există de asemenea o concentraţie considerabilă de
prostaglandine şi lipază, menită pentru digestia lipidelor consumate .Spre deosebire de laptele matern în laptele
de vacipredomină acizii graşi saturaţi, practic lipsind cei nesaturaţ, nu este prezent nici acidul linoleic, cantitatea
de colesterină, comparativ cu laptele matern este redusă.
► Lipidele laptelui matern acoperă aproximativ 50% din totalul de calorii
► Laptele anterior, care se scurge la începutul alimentării la sân, este mai apos, conţine mai multă
lactoză şi mai puţine lipide, acestea fiind mai multe în laptele posterior, astfel cel mai bogat energetic lapte se
scurge la sfârşitul alimentării
► Laptele posterior în acest fel joacă un rol important în asimilarea de energie şi, deşi se dobândeşte mai
greu, este esenţial ca să nu se întrerupă alimentarea când fluxul de lapte a scăzut sau copilul suge mai puţin
activ
Glucidele laptelui matern în mare parte sunt reprezentate prin lactoză ( ca şi în laptele de vaci, de altfel). Din
punct de vedere cantitativ în laptele matern sunt mai multe glucide decît în laptele de vaci şi cel adaptat, diferă
şi calitatea glucidelor în tipurile de lapte enumerate. Laptele matern în afară de lactoză, care este preponderent
de tip beta ( care favorizează activitatea florei bacteriene fiziologice intestinale) mai conţine o cantitate mică de
galactoză, fructoză şi oligozaharide. Laptele de vaci este mai sărac în glucide, iar lactoza este majoritar de tip
alfa.
► Glucidele laptelui matern sunt reprezentate de lactoză, care acoperă 40 % din caloriile furnizate şi care
se digerează/asimilează uşor (>90%) în intestinul subţire
32
► Lactoza neasimilată a laptelui matern ajunge în intestinul gros, unde sub acţiunea bacteriilor se
fermentează si se transformă în acizi grasi cu lanţuri scurte si acid lactic, - compuşi, care, la rândul lor se
asimilează, contribuind la acumularea de energie
► O altă acţiune benefică este micşorarea valorii PH-ului intestinal şi îmbunătăţirea absorbţia Ca
► Lactoza laptelui matern favorizează creşterea lactobacilelor şi celorlalţi reprezentanţi ai
microbiocenozei normale a intestinului, care-l apără pe sugar de gastroenterită
► În timpul infecţiei intestinale la copiii, alimentaţi cu lapte-praf, uneori se dezvoltă intoleranţa de
lactoză, ca rezultat al afectării epiteliului şi scăderii activităţii lactazei, ceea ce impune necesitatea
administrării formulelor speciale, fără lactoză
► Copii, alimentaţi natural, îşi menţin toleranţa faţă de conţinutul sporit de lactoză din laptele matern, de
aceea trebuie să fie alimentaţi în continuare natural
► Laptele matern conţine cantităţi semnificative de oligozaharide
► Acestea deţin un rol important în asigurarea protecţiei de virusuri, bacterii şi toxinele acestora,
contribuind totodată la menţinerea echilibrului micro- biocenozei intestinale, prin favorizarea microflorei
intestinului gros, inclusiv a tulpinelor cu proprietăţi probiotice (în special bacteriile Bifidum)
Mineralele după conţinut diferă mult, dacă e să comparăm laptele matern cu alte tipuri de lapte, în special
laptele de vaci . Mai cuseamă asta se referă la cantitatea comparativ exagerată de natriu , caliu, calciu şi fosfor
în laptele de vaci. Acest fapt determinnă o suprasolicitare osmotică renală a sugarului, sistemul lui reno-urinar
nefiind încă suficient de matur pentru un aşa efort. Alte substanţe minerale, chiar dacă sunt în cantităţi
acceptabile în laptele de vaci nu au o biodisponibilitate suficient de bună, precum aceleaşi elemente din laptele
matern. Aceasta se referă în primul rînd la fier şi zinc.
Vitaminele laptelui matern , de regulă, corespund necesităţilor copilului, dar depind şi de regimul alimentar al
mamei. Oricum laptele matern este întotdeauna adecvat după conţinutul de vitamine, spre deosebire de laptele
de vaci, care, după prelucrarea termică, este practic lipsit şi de puţinul ce-l conţinea.
► Deşi femeile cu un statut nutriţional scăzut pot să producă lapte în cantităţi suficiente si de o calitate
satisfăcătoare pentru dezvoltarea copilului sugar, conţinutul optim al micro-nutrienţlor în lapte şi, respectiv
conţinutul optim al acestora în organismul copilului este într-o oarecare măsură dependent nutriţia mamei
► Pentru a identifica riscul de carenţă a microelementelor nutritive la copil / mamă, precum şi influenţa
adaosurilor nutritive asupra componenţei laptelui matern şi intervenţiilor necesare, este util de a diviza
microelementelor nutritive din laptele matern în două grupe:
microelemente nutritive , care depind de microelemente nutritive , care nu depind de starea
starea sănătăţii mamei sănătăţii mamei
Consumul insuficient si statutul mamei Consumul acestor microelemente de către mamă (inclusiv
influenţează (scade) conţinutul acestor prin adaosuri) precum si insuficienţa lor relativ puţin
componente în laptele matern, iar conţinutul influenţează conţinutul acestora în laptele matern
scăzut al acestora în lapte poate influenţa
dezvoltarea copilului
Rezervele majorităţii acestor microelemente în Deoarece concentraţia acestora în lapte rămâne constantă,
organismul copilului sunt mizere si foarte rapid se atunci când mama are carenţă, ea nu este ferită de epuizarea
istovesc, deaceea dependenţa copilului de aportul rezervelor acestor elemente în timpul lactaţiei
constant al acestora cu laptele matern cau
complementul este evidentă
Concentraţia acestor microelemente în laptele Administrarea de adaosuri mamei va fi mai degrabă utilă
matern poate fi rapid restabilită prin consumul mamei, decât copilului
corespunzător de către mamă
În afară de rolul său imunoprotector activ(protecţie împotriva infecţiei şi alergiei)laptele matern de asemenea
stimulează şi dezvoltă propriul sistem imun al copilului.
Rolul imunobiologic al laptelui matern este mai evident în perioada imediată după naştere(colostrul) şi în
primele luni de viaţă ale copilului; efectele protectoare depind de durata perioadei de alăptare, fiind destul de
importante mai cu seamă copiilor prematuri.
Administrarea la timp a alimentelor complementare, adecvat selectate, are o mare importanţă: fortifică starea
sănătăţii, starea de nutriţie, dezvoltarea fizică a copiilor sugari şi de vârstă fragedă în perioada de creştere
intensă, deaceea necesită o atenţie deosebită din partea sistemului de ocrotire a sănătăţii.
► E indiscutabil faptul, că către vârsta de 6 luni copilul are nevoie şi de alte alimente decât laptele (matern
sau formula)
► Aceasta este legat de faptul, că laptele matern sau formula nu mai acoperă nevoile crescânde de
ingrediente alimentare
► Către vârsta de 6 luni "se maturizează” fermenţii de bază, implicaţi în digestia proteinelor, lipididelor şi
glucidelor scade permeabilitatea mucoasei intestinale, cşe puterea motorie a tractului digestiv, factori, care
argumentează introducerea noilor alimente anume la acestă vârstă
► Este necesar de menţionat, că introducerea neargumentată a complementului la o vârstă mai mică
sporeşte incidenţa reacţiilor alergice şi tulburărilor din partea tractului digestiv
Pe parcursul întregii perioade de întroducere a complimentului, laptele matern trebuie să rămână principalul
tip de lapte, consumat de către copil.
Alimentele complementare se recomandă a fi întroduse către vârsta de 6 luni.
Nu este recomandabilă administrarea laptelui de vaci nemodificat pâna la împlinirea vârstei de 12-24 luni ca
băutură, dar, poate fi folosit, în cantităţi mici la prepararea hranei
37
complementare începând cu vârsta 12 luni. La modul ideal laptele de vaci se recomandă a fi întrebuinţat în
alimentaţia copilului numai după împlinirea vârstei de 12 luni.
Alimentele complementare cu densitate energetică mică pot scădea consumul de energie, deaceea se recomandă
un nivel mediu al densităţii energetice a hranei, corespunzător cifrei de 1 kkal/g. Densitatea energetică a hranei
depinde de frecvenţa alimentării (la o frecvenţă mare densitatea e mai mică). Tot din acecte considerente nu-i
recomandabilă administrarea laptelui de vaci degresat copilului până la vârsta de minimum 2 ani.
Introducerea complementului trebuie să reprezinte un proces de întroducere a unor produse alimentare noi,
diverse după consistenţă, gust, miros şi aspect exterior, concomitent continuând alimentarea la sân.
Nu este recomandat să se dea copilului în acestă perioadă produce sărate şi nici nu se sărează suplimentar
bucatele, administrate micuţului.
Introducerea complementului (diversificarea alimentaţiei)
Întroducerea complementului reprezintă alimentarea copilului sugar cu alimente şi lichide noi suplimentar la
laptele matern. Hrana comlementară poate fi divizată în felul următor:
► Hrana perioadei de tranziţie - acestea sunt produsele (alimentele) complementare , destinate
satisfacerii necesităţilor alimentare şi fiziologice, specifice organizmului copilului sugar;
► Hrana din masa familiei - acestea sunt produsele complementare , care se dau copilului de vârstă
fragedă şi care sunt de fapt produse, consumate de întreaga familie .
În perioada de trecere de la alimentaţia exclusiv naturală la întreruperea alimenttării naturale copiii sugari se
deprind treptat să mănânce alte alimente din masa familiei, până când acestea din urmă nu înlocuesc complet
laptele matern. Copiii sunt fizic pregătiţi să consume alimente din masa familiei către vârsta de 1 an, termen
după care nu mai este necesar ca aceste alimente să fie într-un fel sau altul modificate şi adaptate necesităţilor
copilului.
Termenii, la care începe să fie întrodusă în alimentaţie hrana perioadei tranzitorii, reprezintă o perioadă destul
de vulnerabilă pentru dezvoltarea copilului. Raţia alimentară a copilului suferă schimbări radicale, cea mai
importantă fiind trecerea de la unicul produs ( laptele matern), unde izvorul principal de energie erau grăsimile,
la o întreagă diversitate de produse, necesare pentru suplinirea necesităţilor alimentare. Această perioadă este
importantă nu numai prin creşterea continuă şi modificarea necesităţilor în ingrediente alimentare, dar şi prin
ritmul intens de creştere , dezvoltare şi maturizare fiziologică.
Alimentaţia proastă, principiile şi metodele incorecte de alimentare în acestă perioadă pot spori riscul de
tulburare de nutriţie, retard în creştere şi dezvolatre, carenţă de diferite substanţe nutritive, în deosebi a fierului,
având urmări serioase pentru sănătatea copiluli şi dezvoltarea lui mintală. Deaceea este deosebit de important
rolul cadrelor medicale, care pot influenţa şi îmbunătăţi considerabil practicile alimentare a le copiilor sugari şi
de vârstă fragedă.
Întroducerea prea precoce a alimentelor complementare impune unele riscuri şi anume:
► Hrana complementară , înlocuind o parte din laptele matern, va duce la scăderea producţiei de lapte şi,
respectiv, la posibilitatea micşorăriii consumului de energie şi substanţe nutritive de către copil;
► Copii sugari sunt supuşi acţiunii microbilor patogeni, pezenţi în produsele alimentare şi lichide, care pot
fi contaminate, astfel sporind riscul fenomenelor dispeptice, respectiv a tulburării de nutriţie;
► Riscul bolilor diareice şi a alergiei alimentare este amplificat de către imaturitatea intestinului sugarului,
fapt, care la fel poate induce o tulburare de nutriţie;
► Mamele devin mai devreme fertile, deoarece scăderea consumului de lapte matern reduce perioada de
suprimare a ovulaţiei.
Şi întroducerea prea tardivă a hranei complementare nu este lipsită de probleme, deoarece:
► Aportul insuficient de energie şi substamţe nutritive pe contul exclusiv al laptelui maern poate duce la
retard în creştere şi nutriţie scăzută;
► Incapacitatea laptelui matern de a asigura, de la o anumită vârstă nevoile copilului poate duce la carenţe
diferite de micronutrienţi, mai cu seamă de fier şi zinc;
► Nu va fi asigurată dezvoltarea optimală a abilităţilor motorii corespunzătoare, ca de exemplu
mestecatul, precum şi recepţia adecvată de către copil a noului gust şi structură a hranei.
► Reeşind din toate cele expuse, alimentele complementare se vor întroduce în raţia sugartului la timp.
Până la momentul actual există multe opinii privint termenul de întroducere a complementului, dar, care la
majoritatea specialiştilor se încadrează între 4 şi 6 luni. Cu toate acestea, ultimele recomandări, promovate de
către Academia americană de Pediatrie şi Biroul regional European OMS în cadrul Programului CIMC indică
vârsta de 6 luni ca vârstă optimală pentru întroducerea complimentului.
42
Consumul scăzut de calorii.
Dacă consumul de calorii e mai jos de necesităţile organismului în energie, scade activitatea fizică şi/sau ritmul
dezvoltării fizice. Dacă deficienţa va persista, se va dezvolta malnutriţia protein-calorică. Consumul insuficient
de calorii poate deasemeni induce metabolizarea proteinelor (transformarea lor în energie) şi, bineînţeles, la
deficienţă proteică.
Consumul înalt de calorii.
Consumul exagerat de calorii poate spori depunerea grăsimilor şi duce la masă corporală excesivă.
Densitatea energetică.
La copiii sugari şi de vârstă fragedă densitatea energetică a produselor consumate are o deosebită importanţă,
deoarece necesităţile în calorii la această vârstă depăşesc de 2 - 3 ori necesităţile adulţilor.
Factorii care influenţează densitatea energetică a produselor alimentare.
Grăsimi Zahăr Lapte Frecvenţa
(+) (+) matern alimentării
► l (+ (j>
Densitatea energetică a alimentelor complementar
(-) t Viscozitatea
Apa I alimentelor
complementare
După cum e indicat în chenar, se măreşte densitatea energetică prin conţinutul de grăsimi, zahăr, lapte matern,
alimentare frecventă şi se scade prin volumul mărit de apă sau viscozitate sporită (mult amidon) a alimentelor.
La asimilarea energetică influenţează şi voluumul funcţional (fiziologic) al stomacului, care reprezintă acel
volum de alimente, care poate fi în mod normal îngerat de copil. Volumul funcţional depinde nu numai de
volumul anatomic al stomacului, dar şi de viteza de evacuare din stomac al conţinutului de alimente. Dacă
densitatea energetică a alimentelor e joasă pentru satisfacerea nevoilor energetice, copilul necesită un volum
alimentar mai mare, care poate depăşi volumul funcţional al stomacului.
Volumul funcţional al stomacului este estimat la aproximativ 30 ml/kg de masă corporală pentru copii sugari.
Diverse alimente au o densitate energetică diferită: o densitate energetică mare o are carnea şi peştele gras.
Însă, de regulă, hrana folosită ca complement se bazează pe un produs principal bogat în carbohidraţi (glucide),
şi care are un volum mare şi viscozitate şi, respectiv, o densitate energetică joasă. Ca exemplu poate servi
terciuri de crupe, care au o densitate foarte joasă (0,5 kkal/kg), dacă sunt preparate fără lapte şi grăsime.
Adăugarea apei în scopul micşorării viscozităţii şi îmbunătăţirii digerării lor încă mai mult le scade densitatea
energetică.
Necesităţi proteine:
Consumul de energie
-t
43
► 1-3 luni: 2,5 -2,25g/kg/zi
► 4-12 luni: 2,0 -1,5 g/kg/zi
► 1 -5 ani: 1,2 -1,1 g/kg/zi
► Sugarul necesită 43% din proteine sub formă de aminoacizi esenţiali, copiii mai mari - 36%
Necesităţi lipide
► Pentru sugar: 3,5-6g/kg/zi
► 1-3 ani: 4,5g/kg/zi
► 4 ani si mai mult - 2g/kg/zi.
► Se recomandă ca minimum 30%, optimal 40-50% din necesităţi energetice ale sugarului si copilului mic
să fie satisfăcute pe contul lipidelor, iar după 2 ani nivelul optim să fie 30% din care mai mult de 10% pe contul
lipidelor nesaturate sau polinesaturate.
Necesităţi glucide
► Pentru sugar: 12g/kg/zi
► Celelate vârste: 10g/kg/zi
► După vârsta de 2 ani 60% din necesităţile energetice trebuie satisfăcute pe contul glucidelor, din care
10% să fie carbohidrate simple. Cetoza rezultă în cazul când densitatea energetică a glucidelor este sub 10%
Componeţa alimentelor complementare
Anterior au fost expuse componentele nutritive principale ale hranei de orice fel ( proteine, glucide, grăsimi,
energie), precum şi influenţa pe care o exercită asupra frecvenţei alimentării cantitatea de lapte matern consumat
sau densitatea energetică a alimentelor complementare. Pentru a forma o raţie alimentară adecvată necesităţilor
şi psibilităţilor digestive ale copilului sugar este nevoie de ţinut cont:
► de densitatea energetică a hranei complementare şi frecvenţa alimentării depinde faptul, în ce măsură
copilul îşi va acoperi nevoile sale de energie şi substanţe nutritive;
► de bodiponibilitatea produsului sau a substanţei, care determină ce cantitate de substanţă va fi
asimilată de facto.
Hrana complementară e necesar să întrunească următoarele caracteruistici:
► să fie bogată în energie, proteine, micronutrienţi şi
► să aibă o consistenţă, care îi va permite copilului să o consume mai uşor. Densitatea energetică a
hranei complementare poate fi îmbogăţită prin adăugare de ulei vegetal, unt sau margarină, dar acestea, la
rândul lor, vor micşora densitatea proteinelor şi micronutrienţilor. Din acestă cauză este recomandabil în acest
scop de a adăuga în complement( mai cu seamă cel bogat în amidon) a laptelui( lapte matern, amestec lactat
adaptat sau puţin lapte de vaci sau amestec acidofil), care îmbunătăţesc calitatea proteinelor şi densitatea
ingredientelor nutritive esenţiale.
Biodisponibilitatea şi densitatea substanţelor nutritive la unitatea de energie este diferită în funcţie de
produs. Astfel, produsele de origine animală la o unitate de energie conţin aşa substanţe ca vitamina A,D ,E , B
2, B 12, Ca, Zn în cantitate mai mare .
43
Conţinutul de fier în unele produse ( ficat, carne, peşte) este înalt, iar în altele (laptele şi produsele lactate) - jos.
Totodată vitaminele B 1, B 6, C, acidul folic se conţin în cantităţi mai mari în produsele vegetale, iar unele din
ele, ca boboasele şi porumbul, sunt bogate şi în fier. În general biodisponibilitatea mineralelor din produsele
vegetale este mai joasă ca în cele de origine animală.
Raţia alimentară cu biodisponibilitate mare conţine produse variate , conţinând cantităţi importante de boboase ,
produse bogate în vitamina C şi puţină carne sau peşte. Raţia alimentară cu biodisponibilitate scăzută a
substanţelor nutritive este compusă de obicei din cereale, boboase, legume-rădăcini (morcov, sfeclă etc.), cu
cantităţi foarte mici de carne, peşte sau produse bogate în vitamina C.
Cronologia orientativă şi cantitatea alimentelor complementare
Produsele( în gr.) / vârsta în luni 6 7 8 9 10-12
Suc de fructe 50 50 50 50 50
Pireu de fructe 50 50 50 50 50
Brânză()caşcaval 40 40 40 40 50
Gălbenuş 1/2 1/2 1/2 1
A
Pirei de legume 60-80 130 150 160 160
Unt 2 3 4 5 5
Ulei vegetal 1-1,5 2 2,5 2,5 3
Terci de crupe 10-60 150 160 180 180
Există mai multe clasificări ale formulelor de lapte în funcţie de principiul, după
care sânt repartizate:
A. După gradul de adaptare:
1. Ne adaptate (“Clasice”)
2. Parţial adaptate
3. Adaptate (“umanizate”, maternizate”)
4. Preparate speciale (terapeutice, dietetice)
B. După vârsta, la care sânt indicate:
1. De start (complete)
a) pentru prematuri
b) pentru nou-născuţi la termen
2. De continuare (de diversificare)
C. După particularitatea tehnologică de pregătire:
1. Dulci
2. Acidulate (fermentate)
D. După sursa proteinelor:
1. Din lapte de vacă
2. Din soia (“lapte vegetal”)
3. Din carne (rareori folosită în acest scop)
E. După particularitatea compoziţională:
1. Fără lactoză sau cu cantitatea redusă de lactoză
2. Semicremate sau degrăsate
3. Cu conţinut sporit de lipide
4. Cu conţinut sporit de proteine
5. Cu conţinut sporit de oligoelemente, vitamine etc.
6. Fără gluten
7. Fără fenilalanină
Tratamentul:
1.Repaus la pat in perioada febrei 2-3 zile,dupa normalizarea temperaturii corporale.
2.Dieta cu produse lactate si vegetale, si excluderea ingridientelor extractive si alergice.
3.Interferon leucocitar.In primele 2 zile 0.25 ml in ductul nazal la fiecare 1.5-2 ore. In caz de infectii
adenovirotice se administreaza dezoxiribonucleaza in fiecare narina 3-4 picaturi.
4.In caz de hipertermie- antipiritice conform virstei.
5.Mucolitice in caz de tusa uscata, la ameliorarea tusei se indica expectorante.
6.Terapia de sustragere – sinapisme pe cutia toracica, frectie cu unguent de calendula, etc.
7. Vitaminoterapia – (C, B1,B2) per os in doze majore de 2-3 ori
8.Antihistaminice la pacienti alergici.
9.Terapia cu antibiotic nu este indicate.
Tabloul clinic
Tusea, persistent, atit ziua cit si noaptea,poate depasi 7-10 zile
Dispneea de tip expirator,
Starea toxica (refuzul hranei, paliditate facies toxic cu okii incercanati, cefalee, astenie, diaree, varsaturi episodice, febra)
Sindromul febril(38-39, p/e depasi 2-3 zile
Durerea toracica( dur. Intense sub forma de junghi)
Tahipneea(la sugar mic: 60 resp/min;la sugar 2luni-12l:50 resp./min; la copil 1-5ani:40 resp/min)
Tirajul cutiei toracice
Cianoza
Manifestari CVasculare sunt determinate de reducerea schimbului de gaze in plamini: tahicardie, TA scazuta, edeme, cianoza
Auscultativ: respiratie aspra cu expir prelungit
Principii de trat.
Majoritatea sugarilor şi copiilor mici cu pneumonie necesită internare în spital pentru perioada de instalare a efectului curativ cu
transferarea ulterioară l aun regim al staţionarului de domiciliu, unde copilul este protejat de suprainfecţie şi infecţii nozocomiale.
Poziţionarea copilului: în pat cu trunchiul mai ridicat şi schimbarea poziţiei fiecare 1-2 ore, aşezîndu-l în decubit lateral drept şi stîng,
pentru a evita staza pulmonară.
Regim hidric: optimizat la gradul de deshidratare produs de febră, tahipnee, transpiraţie – prioritate la lichide orale.
Tratament simptomatic: restabilirea permiabilităţii căilor aeriene, fluidificarea secreţiilor, jugularea sindromului febril.
Terapia antibacteriană. Tratamentul etiotrop este decisiv pentru evoluţia clinică a pneumoniei bacteriene la copil şi programarea tacticii
de administrare a antibioticelor necesită o ajustare ideală la:
- calităţile factorului etiologic
- particularităţile clinice ale bolii
- vîrsta copilului
- asocierea complicaţiilor morbide
- caracteristicele preparatului antibacterian (farmacocinetica, farmacodinamica), afectele adverse ale preparatului farmacologic
- tratamentul precedent (pînă 3 luni) cu preparate antibacteriene (poate fi cauza antibiorezistenţei a agentului patogen) - calea orală de
administrare a remediilor antibacteriene este eficientă şi singura la majoritatea copiilor cu pneumonii comunitare cu evoluţie
uşoară/medie
- dacă copilul necesită administrarea i/m a medicaţiei antibacteriene, atunci el necesită şi spitalizare
Primordiile sistemului imun sunt apreciate la embrion in a 7 saptamina de dezvoltare intrauterine la care se
detectează limfocitele-T. La embrionul de 12 saptamini de sarcina e deja prezent timusul si incepind de la
aceasta virsta gestationala pot apărea reacţiile de respingere a transplantului (avort spontan). La 13 saptamini
in organismul fătului deja se determina limfocite -B, iar la 20 saptamini fătul are capacitatea de a sintetiza
toate Ig. dar cel mai efectiv sintetizează IgM. La nou-nascuti mecanismele de protecţie împotriva infecţiei
include factorii nespecifici ca fagocitoza si reacţia cu interferoni. Interacţiunea factorului lizozima, properdina
si complementul. Imunitatea celulara la nou-nascuti e imatura , scăzuta dar IgM se sintetizează uşor si spre
virsta de 2 ani atinge nivelul adulţilor. La nou-nascuti este insuficienta producţia de IgG, sinteza cărora se
intensifica către sfirsitul 1 an de viata. Concentraţia IgG atinge nivelul maturilor lavirsta de 5 ani. Nou-nascutii
sintetizează insuficienta IgA, sintenteza acestora se activează dupa 2-3 ani si atinge adult la 14 -15 ani. IgE la
nou-nascuti sintetizata sufficient, maximum de sinteza a acestor Ig revine la virsta de 6-7 ani, apoi scade
treptat, cel mai mult către virsta pubertara.
La acţiunea antigenelor in acesata perioada duce la o reacţie paradoxala sau neadecvata. Perioadele critice
sunt:
Perioada nou-nascutului- in acesta perioada copilul prezintă o rezistenta scăzuta la floracondiţionat patogena
purulenta(Gram negative). E characteristic predispoziţia la generalizarea procesului inîlamator. stării septice e
sporita sensibilitatea la infecţii virale, contra cărora nu e protejat de anticorpii materni. Perioada de la 4-6 luni
- scade imunitatea pasiva ca rezultat al catabolismuiui anticorpilor malerini, creste activitatea limfocitelor T -
helper. se produce IgM, care nu poate păstra memoria pe iun timp mai îndelungat, se produce o cantitate
insuficienta de IgG. scade IgA. Predispoziţia lainfecţie respiratorie virala acuta, pneumonii, etc.
Perioada 1-2 ani - creste contactul cu mediul ambiant. Se păstrează răspunsul imun primar (IgM).
insuficienta de IgG. IgA. Se determina nefrite, vasculite, infecţii respiratorii virale acute. O RV. reacţii
alergice.
Perioada de la 4-6 ani - se produce a doua incrucisare in formula alba a singelui. Conţinutul limfocitelor
scade. Concentractia IgG si IgM corespunde adultului, este mea insuficienta IgA. creste IgF. Sistemul imun
local este imatur. Predispunerea la boli alergice , boli prin compleze imune, manifestări dc strai
imunodeficitare tardive. Se determina multe boli comice de origine poligemca.
Perioada 12-15 ani - puseul pubertar este insotit de scăderea masei organelor limfatice. Stimularea secreţiei
androgenilor duce al inhibarea imunităţii celulare si la stimularea celei umorale. Conţinutul Ig E in singe
scade. Creste influenta factorilor nocivi (fumatul, xenobioticele) asupra sistemului imun. Creste sensibilizarea
la micobacterii. Se constata o noua creştere a frecventei bolilor comice inflamatorii, boli autoimmune si
limfoproliferative.
54.Afectiuni cornice digestive la copii: gastroduodenita cronica si boala ulceroasa. Etiologie, manifestari
clinice, principii de diagnostic.
Etiologia
Nerespectarea regimului alimentar.
Stările psihoemoţionale.
Majorarea incidenţei maladiilor alergice şi infecţioase.
Deprinderile vicioase ale adolescenţilor (tabagismul, alcoolul, toxicomania, etc.).
Infecţioşi (bacteriile, viruşii, fungii etc.).
Chimici (corozivele, bila şi sucul pancreatic etc.).
Traumatici.
Dereglări imune.
Manifestari clinice:
Dureri abdominale ce pot fi cu caracter de puseu dureros în timpul/după masă, uneori cu caracter de crampe epigastrice.
la copiii mici se localizează în regiunea periombilicală,la copii mari se localizează in epigastru.
Greţuri postprandiale (în gastritele cronice nu este obligator asocierea lor cu vărsăturile, care sunt specifice gastritelor acute).
Vărsături ce apar mai frecvent după mese, evacuarea conţinutului stomacal ameliorează durerile.
Senzaţie de plenitudine.
Senzaţie de saţietate.
Manifestările extradigestive sunt comune gastritei autoimune sau atrofice şi formelor speciale de gastrită cronică:
gastrita Menetrier – edeme şi ascită;
gastrita alergică – diaree, manifestări alergice (urticarie, bronşită spastică, astm), edem angioneurotic;
gastrita flegmonoasă - stare toxică, cu abdomen acut, febră, frisoane, vărsături ce conţin mase purulente;
gastrita chimică – sialoree şi ulceraţii buco-faringiene.
la copiii mari în epigastru.
Principii de diagnostic:
Analiza generală a sîngelui
Analiza generală a urinei
Examenul materialelor fecale prin coproscopie
Examenul coproparazitologic
Examenul materialelor fecale la sînge occult
Examenul endoscopic
Examenul ecografic al organelor interne
Teste de evaluare a infectării cu H.pylori
55. Principiile de tratament si profilaxia afectiunilor cornice ale tractului digestive la copii
Tratamentul nemedicamentos prevede respectarea regimului igienodietetic.
Regimul igienodietetic:
Mese fracţionate în 4-5 prize/zi, cu efect de pansament, prevenind inclusiv refluxul duodenogastral.
Odată cu introducerea antisecretoriilor, regimurile antiulceroase de cruţare mecanică şi chimică sunt indicate doar în acutizări, şi doar
pentru 2-3 zile, după ce raţia alimentară se suplimentează cu pesmeţi din pîine albă, supe din crupe şi legume, terciuri pasate, pireuri,
carne fină de pasăre, peşte (totul fiert); fructe coapte sau fierte, sucuri din fructe, lapte, omlete, budinci etc.
Excluderea produselor şi preparatelor ce stimulează secreţia gastrică.
Asigurarea unui aport alimentar echilibrat, în special cantităţi optime de proteine pentru acoperirea necesităţilor organismului în material
plastic şi ameliorarea proceselor regeneratorii.
Profilaxia tertiara, prin stabilirea restantului functional-dispensarizarea, prin obtinerea unui comportament de protectie si prin tratamente
(dieta, ape minerale) asigura evitarea agravarilor, complicatiilor
57. Infectia cailor urinare la copii: etiologie, tablou clinic, principii de diagnostic.
Etiologie: ITU in copilarie sunt in mod obisnuit cauzate de catre bacteriile de pe pielea din apropierea
uretrei care patrund in uretra si ajung astfel la nivelul tractul urinar. Bacteriile care traiesc in intestinul
gros (in fecale) reprezinta cea mai comuna cauza a infectei. Ocazional, ITU mai sunt cauzate si de
catre bacteriile care patrund din sange sau sistemul limfatic in tractul urinar. (Pielonefrita- e.coli,
klebsiella; glometulonefrita- streptococi,stafilococi, enterococi, pneumococi etc.)
Tablou clinic: La sugar şi copilul mic manifestările clinice ale ITU sunt: febră, iritabilitate, agitaţie
(specifică dacă apare în timpul micţiunii), letargie, vărsături, diaree, inapetenţă, enurezis, disurie,
polakiurie, dureri abdominale, lombalgii, urină urât mirositoare, hematurie, icter şi falimentul creşterii.
ITU diagnosticate la nivelul asistenţei primare se manifestă în special prin polakiurie şi disurie. În
spital cele mai frecvente manifestări ale ITU sunt febra, iritabilitatea, indispoziţia şi manifestările
gastrointestinale. Disuria, polakiuria, urina urât mirositoare, disfuncţia micţională se întâlnesc mai rar.
Principii de diagnostic: Exam clinic; exam paraclinic: analiza urinei, ecografia urinară,
uretrocistografia micţională, scintigrafia renală
DEFINIȚIE: Convulsiile reprezinta contractii involuntare ale musculaturii corpului; ele pot
afecta intreaga musculatura - convulsii generalizate sau numai o parte din musculatura -
convulsii focale. Apar ca urmare a unor descarcari electrice bruste si anormale, excesive si
sincrone datorate depolarizarii neuronilor din sistemul nervos central (SNC).
Desi convulsiile sunt caracteristice epilepsiei, ele pot apare si in alte situatii:
- convulsiile febrile la copii in primii 3-5 ani, in contextul unor pusee febrile(hiperventilatie in caz de febra
mare)
- tulburari metabolice: hipoglicemie, tulburari hidroelectrolitice, encefalopatia hepatica sau uremica
- traumatisme cerebrale, tumori cerebrale
- intoxicatii cu: stricnina, insecticide organofosforice, alcool, droguri, otrăvire etc.
- soc termic,soc electric
Convulsiile reprezintă descarcarea electrica
Desi convulsiile au un aspect dramatic, ele provoaca rareori probleme prin ele insele. Acestea sunt
rezultatul loviturilor din cadere sau prin lovire de obiectele din jur.
TABLOU CLINIC:
Faza tonică:
- se instalează brusc,
- cu pierderea conștienței înainte sau concomitent cu apariția contracturii tonice,
- faciesul devine palid, ochii plafonează,
- copilul devine rigid, muschii devin rigizi, dupa care apar miscari spastice si neregulate,
- cu capul în hiperextensie maxilarele sunt încleștate,
- membrele sunt înțepenite, antebrațele flectate, pumnii strânși, copsele și gambele în extensie,
- toracele este imobilizat,
- apar apneea și cianoza,
- dacă este surprins în ortostatism bolnavul cade,
- ochii se dau peste cap
- pot aparea pierderi necontrolate de urina sau scaun - dupa ce convulsiile iau sfarsit, bolnavul devine
somnoros si confuz.
Faza clonică:
- capul se mișcă ritmic, lateral sau în extensie,
- musculatura feței se contractă ritmic,
- globii oculari execută mișcări în toate direcțiile, pleopele palpită, exită midriază,
- apar spume la gură care devin sanguinolente când limba este rănită
- membrele execută mișcări bruște de flexie și extensie,
- respirația este sacadată, neregulată, zgomotoasă,
- pulsul accelerat și slab, facies vuluos (față cianozată),
- uneori emisiune involuntară de urină și fecale
Faza de rezoluție:
- contracturile încetează,
- respirația devine normală,
- faciesul se recolorează.
CONDUITA DE URGENȚĂ:
- Împiedicarea autotraumatizării. Daca bolnavul este gata sa cada, incercati sa-l prindeti si sa-l așezați usor
întins, pe jos. (poziție culcată, depărtare de surse de foc, de obiecte tari sau tăioase, de sticle etc,; va fi
supravegheat să nu cadă din pat)
Atenție! se va incerca evitarea producerii unui traumatism in cadere: se va incerca prinderea victimei sau
indepartarea unor obstacole de care s-ar putea lovi.
- Menținerea permeabilității căilor respiratorii:
- copilul va fi așezat în poziție de siguranță (decubit lateral, semipronație, astfel se evită căderea limbii în
hipofaringe, și pentru a preveni înecarea cu secreții, sange sau lichide de vomă.
- pipa Guedel,
- aspirarea secrețiilor,
- Verificarea funcțiilor vitale și vegetative,
- Daca respirația se opreste si nu se reia imediat dupa convulsii, mentinem calea aeriana deschisă. Efectuăm
respiratie artificiala dupa criza,
- Abord venos și instituirea unei perfuzii cu Glucoză 10 %, adminsitrarea medicației aticonvulsivante la indicația
medicului,
- Verificăm daca nu sunt si alte leziuni, ca sângerări, fracturi si luăm masurile necesare pentru a le trata,
- Supravegherea pacientului și a FV.
61. Ajutorul de urgent în şoc anafilactic la copii.
Copilul este definit ca pacientul cu vârsta cuprinsă între 1 şi 8 ani. De cele mai multe ori, paşii pe care trebuie
să-i urmaţi într-o situaţie critică nu diferă foarte tare de cei pentru adulţi, însă diferă forţa cu care realizaţi
manevrele.
Primul pas in salvarea celui care a intrat in soc anafilactic este anuntarea serviciilor de urgenta. Pana la
ajungerea acestora, victima trebuie sa fie eliberata de orice o constrange: gulerul de la camasa, cureaua,
pantalonii etc. Este important ca cel afectat sa fie mentinut in pozitie verticala pe cat posibil, pentru a facilita
respiratia intrerupta sau chiar blocata de inflamatia mucoaselor cailor respiratorii. In cazul in care apar stari de
voma, victima trebuie asezata orizontal si intoarsa spre lateral. Sub nici o forma nu dati persoanei care se afla in
soc anafilactic sa bea nici un fel de lichid;Daca pacientul este intins pe spate, se poate ineca. In cazul in care
simptomele indica deficiente circulatorii, persoana trebuie asezata pe spate, cu picioarele ridicate. In conditiile
in care apare stopul respirator, sunt indicate manevrele de resuscitare cardio-pulmonara.
Epinefrina este un hormon care ajuta la deschiderea cailor respiratorii si imbunatateste respiratia si presiunea
sangelui, reducand reactia alergica din organism.
Oricand ii este administrata epinefrina, copilul trebuie dus la sectia de urgenta a celui mai apropiat spital.
In timp ce asteptati sosirea medicului sau a ambulantei, ar trebui sa cereti ajutorul altor persoane in cazul in care
este necesara resuscitarea. Desfaceti toate hainele care l-ar putea strange si incercati sa calmati copilul, care este
foarte probabil sa fie speriat si sa nu inteleaga ce i se intampla. Tineti copilul in pozitie verticala sau pe cat
posibil verticala, pentru a-l ajuta sa respire.
In cazul in care vomita, asezati-l pe o parte.
In cazul in care pare apatic sau da semne de blocaj circulator, ca de exemplu daca este palid, rece si umed, ar
trebui sa-l asezati jos si sa-i ridicati picioarele.
Daca isi pierde cunostinta, supravegheati-l cu atentie in cazul in care inceteaza sa respire sau i se opreste
circulatia.
In cazul in care copilul nu respira, incepeti resuscitarea gura la gura. Si in cazul in care nu puteti sa detectati
semne ale circulatiei sangvine, trebuie sa exercitati presiune asupra toracelui.
Tratamentul curative se face cu Fitomenadion injectabil in doza de 1-2mg. In formele mai grave se
foloseste plasma proaspata care asigura factorii de coagulare.
Tratament
In profilaxie se recomanda doze de 50 – 100 mcg de vitamina K1, care se considera ca sunt suficiente si
se administreaza in special la cei cu deficiente alimentare sau tulburari de absorbtie ale vitaminei K. Comitetul
de nutritie al Academiei Americane de Pediatrie recomanda pentru profilaxie o singura doza de 0,5 – 1 mg
vitamina K1 pe cale parenterala, sau 1 – 2 mg pe cale orala.
Terapia bolii hemoragice primare a NN consta in administrarea lenta i.v. de 0,5 – 1 mg vitamina K1,
care normalizeaza in 24 ore nivelul vitaminei K si al factorilor protrombinodependenti. Administrarea i.v. se
practica pentru a nu provoca formarea hematoamelor, in special cand nu s-a exclus total din diagnostic
eventuala existenta a unei hemofilii sau CID in cazuri grave se administreaza 3 doze de vitamina K la 4 – 8 ore
interval. Trebuie cunoscut ca doze mai mari de 5 mg vitamina K, administrate zilnic, sau de 10 mg vitamina K
doza totala pot produce hiperbilirubinemii la NN. A doua masura terapeutica consta in administrarea
de sange integral sau plasma in cantitate de 10 – 15 ml/kgc/zi, in formele grave ajungandu-se la 30 – 50
ml/kgc/zi de sange izogrup Rh negativ. Daca hemoragiile nu s-au oprit, administrarea de sange sau plasma se va
repeta dupa 2 zile, timp in care se consuma factorii de coagulare cu exceptia F IX. Administrarea concentratelor
de factori dependenti de vitamina K da rezultate bune, dar exista riscul aparitiei trombozelor si a CID, in special
la prematuri, datorita imaturitatii functiei de clearance al ficatului si a deficientei fiziologice de AT
III. Exanguinotransfuzia se indica in cazuri grave, la care se asociaza si o trombocitopenie. Profilaxia obstetri-
cala consta in supravegherea atenta a gravidei, in vederea evitarii prelungirii travaliului si a altor cauze de
anoxie la nastere.
1. Pozitioneaza victima pe spate si ridica-i picioarele pana la nivelul inimii, daca este posibil;
2.Verifica caile aeriene pentru a elimina posibilitatea unei obturatii si fii atent/a daca victima vomita;
3. Verifica respiratia si orice miscare;
4. Compresele cu apa rece aplicate pe frunte;
5. Daca victima respira, restabileste fluxul sanguin ridicandu-i picioarele desupra capului. De asemenea,
indeparteaza cureaua sau articolele de imbracaminte foarte stramte;
6. Daca victima nu-si revine intr-un minut si ramane in continuare inconstienta, suna la urgente;
7. Daca victima a lesinat in urma unor lovituri, ingrijeste-te si de aceste vanatai sau rani. Controleaza sangerarea
prin presarea ranii.
Ce sa nu facem?
Palmele pe care in disperare de cauza le dam ca sa facem ceva sunt cea mai intalnita greseala. Nu ajuta cu
nimic, din contra, pot face rau. La fel si a incerca sa turnam persoanei deja lesinate o bautura dulce pe gat.
Evident, ea nu mai poate inghiti corect in acel moment, plus ca organismul nu foloseste digestia pentru a-si
reveni la starea constienta.
In mod practic o persoana care observa un asemenea moment trebuie sa respecte cateva etape:
1. Eliberarea cailor aeriene si semnele vitale: un asemenea pacient trebuie asezat in decubit lateral (pe o parte)
de preferat pe stanga, cu capul extins spre spate membrul superior de pe sol fiind flectat si sustinand capul in
pozitia extinsa. Aceasta manevra va elibera calea aeriana de baza limbii permitand o respiratie normala.
Eventual se exploreaza cavitatea bucala pentru a nu exista corpi straini. Concomitent se observa miscarile de
respiratie normala ale toracelui.
2. Activitatea cardiaca normala se poate determina rapid prin palparea pulsului central adica la arterele carotide.
Acesta trebuie sa fie regulat si sa aiba o frecventa intre 60 si 100 batai/minut. Orice deviatie de la acesti
parametrii indica o cauza cardiaca a crizei de pierdere de cunostinta si examinare medicala de urgenta.
3. Un caz special il reprezinta lipsa miscarilor respiratorii spontane si/sau lipsa pulsului carotidian situatie care
indica ori iminenta unui stop cardio-respirator ori chiar un stop cardio-respirator. Se vor executa de urgenta
manevre de resuscitare cardio-pulmonara (masaj cardiac extern si respiratie “gura la gura”) pana la sosirea unei
echipe medicale specializate in asemenea situatii.
Ce nu trebuie sa faceti!
1. Mobilizarea sub orice forma a pacientului (poate compromite calea aeriana sau poate agrava o eventuala
leziune traumatica aparuta in urma caderii).
2. Administarea de orice fel de substante/medicamente pe cale digestiva (pe langa faptul ca nu se stie exact
cauza crizei, deci nu se poate da un tratament tintit, riscam sa determinam aspirarea acestuia si/sau de lichide in
calea aeriana lucru care provoaca complicatii pulmonare grave).
3. Neprezentarea la medic pentru consult specializat sau nechemarea unui medic/echipe de urgenta care sa
evalueze corect pacientul.
4. Intarzierea manevrelor de resuscitare cardio-pulmonara in cazul instalarii stopului cardio-respirator (functia
cerebrala este compromisa ireversibil dupa 3-5 minute de lipsa a circulatiei eficiente cerebrale).
64. Ajutorul de urgent în caz de ingestie a unei subst. toxice de către copii, inclusiv
în intoxicatie cu medicamente.
Variante de raspuns:
1. Ca masura de prim ajutor, poti da copilului sa bea rapid apa sau lapte, pentru a dilua substanta toxica si a
preveni reactiile adverse imediate.
2. Tratament - Daca pare verosimila ipoteza intoxicatiei accidentale, trebuie sa se ia urgent legatura cu
serviciul de specialitate sau cu serviciul de urgente al spitalului de pediatrie cel mai apropiat. In asteptarea
ajutorului, este total contraindicat sa se determine copilul sa manance sau sa bea. Contrar unei opinii larg
raspandite, nu trebuie in nici un caz sa i se dea lapte copilului. Nici nu trebuie incercat sa i se produca voma.
Orice intoxicatie potentiala necesita o spitalizare in cursul careia vor putea fi efectuate tentativele de evacuare a
continutului stomacului multumita administrarii de medicamente sau prin spalatura stomacala.
Absorbtiile de apa de Javel (solutie de hipoclorit de sodiu) diluata, cele mai frecvente, nu sunt in general
periculoase. In schimb, daca este vorba de inghitirea de apa de Javel concentrata sau de caustice (produse pentru
spalatul veselei, detartrante, pentru desfundarea canalului, de exemplu), copilul trebuie spitalizat de urgenta intr-
un serviciu de otorinolaringologie si trebuie cautate eventualele leziuni ale stomacului sau ale esofagului.
Inhalatiile de derivati ai petrolului sunt deosebit de periculoase deoarece acestia pot provoca o atingere
pulmonara. O supraveghere in mediu spitalicesc care dispune de un serviciu de reanimare este un lucru care se
impune.
3. Test:
Corect B: Tot ce trebuie să faci e să-i clăteşti gura cu apă şi să-l faci să elimine tot ce a înghiţit. Este
nerecomandat să-i dai să bea ceva înainte de a primi sfatul unui specialist.
Chiar dacă sunt mulţi care încă mai cred că laptele e un antidot, află că, dimpotrivă, grăsimea din lapte
poate accelera trecerea substanţelor toxice în sânge.
4. Primul ajutor in intoxicatii
Intoxicatiile acute reprezinta o urgenta medicala, deoarece in unele cazuri ele pot fi letale. Studiile
epidemiologice au aratat ca exista diferente evidente in functie de varsta, atat in ceea ce priveste frecventa si
caracterul intoxicatiei cat si in privinta substantelor implicate.
Astfel:
- la copii predomina intoxicatiile accidentale, fata de adult unde majoritatea sunt voluntare, in scop suicid
- majoritatea intoxicatiilor la copii se produc sub varsta de 5 ani
- sub varsta de 1 an, predomina intoxicatiile cu medicamente, prin supradozaj sau utilizarea necorezpunzatoare a
acestora
- intre 1-5 ani predomina intoxicatiile accidentale cu diverse substante casnice: detergenti, sampon, sapun,
diversi solventi casnici, dezinfectanti, etc.
Primele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a absorbtiei toxicului, prin
idepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit in organism, masuri care se pot incepe la domiciliu:
- in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutului tubului digestiv fie prin
provocarea de varsaturi (prin stimularea fundului gatului cu degetul sau cu o lungurita dupa ce s-a baut un pahar
cu apa calda sau lapte) fie prin administrarea unor purgative
- in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei din mediu
- in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun si apa in cantati mari (dus)
- prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheata pe locul injectarii si a unui
garou, proximal de locul injectarii.
Provocarea varsaturilor este contraindicata la:
- victime inconstiente
- in caz de convulsii
- ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.
Intoxicatiile acute cu medicamente
Primul ajutor:
- evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-respiratorie in cazul in care
victima este in stop cardio-respirator
- apelarea serviciului de urgenta 112
- daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte)
- daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi
- se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie
- pana la sosirea echpei medicale se poate apela serviciul TOXAPEL pentru a solicita informatii cu privire la
acordarea primului ajutor.
Intoxicatiile cu monoxid de carbon - CO
Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediu
- transportul cat mai repede la spital
- daca e la indemana, administrarea de oxigen - care este considerat si antidotul intoxicatiei cu CO.
Intoxicatia cu fum
Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediul cu fum, avand in vedere si propria siguranta
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-
respiratoare daca este necesar
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital
- daca este disponibil, administrarea de oxigen.
Intoxicatia cu naftalina
Primul ajutor:
- in cazul intoxicatiei prin inhalare: parasirea incaperii, indepartarea naftalinei si aerisirea incaperii
- in cazul ingestiei: se administreaza apa si se provoaca varsaturile
- se transporta victima la spital.
De retinut!
NU se administreaza: ulei vegetal sau lapte, deoarece naftalina este solubila in grasimi si prin acestea ar creste
absorbtia toxicului.
Sunt contraindicate provocarea varsaturilor, spalatura gastrica si administrarea purgativelor, deoarece exista
riscul perforatiei. Nu se va incerca neutralizarea sau diluarea toxicului!
Orice afectiune a sistemului respirator sau diminuare a functiei pulmonare poate sta la baza insuficientei
respiratorii la copii. Ea nu este o boala in sine, ci mai degraba un simptom al unei afectiuni pulmonare.
Insuficienta respiratorie acuta este mai frecventa printre bebelusi si copii mici decat printre adulti in principal
din cauza diferentelor anatomice si gradului de dezvoltare fizica. Caile respiratorii la copii cuprind zona care se
extinde de la nas la faringe, orofaringe, laringe si trahee, iar problemele pot aparea din mai multe cauze.
nou-nascutii si sugarii sunt obligati sa respire nazal pana la 2-6 luni, din cauza apropierii epiglotitei de
nazofaringe;
Dimensiunile mici ale cailor respiratorii la copii pot sta la baza obstructiei nazale si aparitiei problemei. La
copiii mai mari, tesutul adenoidal si limfoid amigdalian este proeminent si contribuie la obstructia cailor nazale.
Asadar, pe langa obstructia cailor respiratorii si leziunile tesuturilor pulmonare sau slabirea musculaturii care
ajuta la patrunderea aerului in organism pot determina aparitia insuficientei respiratorii.
Alte cauze frecvente care pot sta la baza insuficientei pediatrice respiratorii sunt:
astmul;
pneumonia;
edemul pulmonar;
embolia pulmonara;
botulismul infantil;
apneea de somn;
infarctul etc.
Cum se trateaza insuficienta respratorie la copii?
Insuficienta respiratorie este o urgenta medicala si necesita ventilatie artificiala asistata rapida. Copilul
este internat si beneficiaza de gimnastica respiratorie pentru a-i fi drenate si aspirate fluidele secretate in
exces. Medicul trece apoi la tratarea simptomelor prezente. Daca apare febra, medicul va folosi
antitermice pentru a o regla si echilibra. De asemenea, se asigura hidratarea copilului prin administrare
perfuzabila pentru a echilibra nivelul de electroliti.
Daca cel mic este internat cu alte afectiuni medicale asociate sau independente ori cauzate de afectiunea
sistemului respirator ca anemie, malnutritie sau rahitism se apeleaza la tratament cu suport imunologic.
Intre timp medicul incearca sa depisteze care este cauza care a stat la baza aparitiei simptomului pentru
a putea stabili schema terapuetica adecvata si a indeparta cauza. Tratarea simptomului nu ajuta la
vindecarea afectiunii declansatoare.
Decompensare respiratorie idiopatica
Afectiune a nou-nascutului, mai ales a prematurului, cauzata de existenta membranelor fibrinoase in alveolele
pulmonare si responsabila de o insuficienta respiratorie acuta.
Boala membranelor hialine, legata de un efect de maturitate a plamanilor, survine, in principal la prematuri
(copii nascuti inainte de 35 de saptamani de sarcina).
Simptome Decompensarea respiratorie apare de cele mai multe ori in cursul primelor ore ale vietii, uneori chiar
din primele minute. Ea se manifesta printr-o crestere a frecventei respiratorii, prin semne de lupta a copilului
pentru a respira (zbaterea aripilor narilor, gemete, scobirea toracelui in cursul inspiratiei).
Tratament Tratamentul consta in punerea sub oxigen a copilului in cazurile moderate, (incinta inchisa, care
acopera capul copilului, legata cu o conducta de aductie a aerului); In cazurile mai severe, prin ventilatie
artificiala care permite, la sfarsitul expiratiei, sa se mentina deschise alveolele pulmonare ale copilului. Punerea
la punct a surfactantilor artificiali, administrati pe cale traheala prematurilor de varsta mica, a contribuit la
eficacitatea tratamentului.