„MODELUL MILTON”- CONSTRUIREA INTERVENTIILOR METAFORICE ÎN

PSIHOTERAPIE

Oana Maria Popescu

Rodica Miron

Cosmina P?curar

Loredana Drobot

(lucrare prezentata in cadrul Conferintei Nationale de Hipnoza Ericksoniana, 2007)

“Învata-ma si voi uita,

Arata-mi si îmi voi aminti,

Implica-ma si voi întelege”.

(Nadia Lalak, 2003)

1. Metafora terapeutica si modelul Milton

Metafora terapeutica este un tip de metafora conceptuala prezentata sub forma de

poveste sau alta paralela la o întreaga situatie sau un aspect al ei, relatata de catre
psihoterapeut clientului.

Cei mai cunoscuti „utilizatori” de metafore în lumea moderna sunt George Lakoff, unul
din cei mai de seama lingvisti din SUA, si Milton Erickson, asa-numitul „parinte al
hipnoterapiei moderne”. Conform cu Erickson metafora detine un rol crucial în comunicarea
si experienta umana. Comunicarea umana este privita în psihoterapia Ericksoniana ca fiind
o metafora, iar metaforele sunt utilizate în hipnoterapie pentru a comunica simultan la mai
multe nivele.

Programarea neurolingvistic? nume?te „modelul Milton” tipul de limbaj care î?i are
originile în utilizarea limbajului de c?tre Milton Erickson, respectiv un model de contruire a
propozi?iilor cuprinzând o mul?ime de omisiuni, distorsiuni ?i generaliz?ri. Folosirea
limbajului complex distrage mintea con?tient? ?i permite accesul mai facil la resursele
incon?tiente.

În sens larg modelul Milton se refer? la utilizarea comunic?rii de tip metaforic ?i a

limbajului Ericksonian. Metaforele realizeaz? conexiuni creative între 2 evenimente sau
experien?e pentru a crea un exemplu, iar Milton Erickson, maestrul terapiei metaforice,
când a fost întrebat care sunt cele mai importante trei variabile ale terapiei a r?spuns:
„observ?, observ?, observ?”, cu referire la metaforele furnizate în terapie de c?tre clientul
însu?i.

Cei mai de seam? mae?tri contemporani ai comunic?rii care au utilizat metaforele ca ?i

modalitate de comunicare au fost Nelson Mandela, Winston Churchill, John F. Kennedy,
Mohamed Ali ?i Martin Luther King.

Metafora func?ioneaz? la mai multe nivele. Mintea con?tient? proceseaz? con?inutul

pove?tii în timp ce incon?tientul recep?ioneaz? mesajul ascuns în metafor?. Mesajul
metaforei duce la schimbare, iar mintea con?tient? se concentreaz? pe suprafa?a pove?tii.
În poveste se creeaz? realit??i paralele, a?a cum se întâmpl? în vis, astfel încât problemele
pot fi rezolvate la nivel incon?tient.

Pe de alt? parte, ne spunem nou? în?ine, încontinuu, în minte, versiuni diferite ale
propriei noastre pove?ti de via??. Versiunile auto- construite ale scriptului vie?ii proprii nu
sunt nimic altceva decât metafore personale, nu neap?rat conforme adev?rului realit??ii
externe.

2. Tipuri de metafore ?i interven?ii metaforice în psihoterapie

De cele mai multe ori folosirea sintagmei „metafor? terapeutic?” ne duce cu gândul la
pove?ti, parabole, aforisme, basme, ?i alte forme de comunicare verbal? sau scris?. Îns?
metafora terapeutic? se refer? la toate tipurile de interven?ii care implic? crearea de
paralele cu situa?ia de via?? a clientului sau accesarea posibilit??ii de identificare cu con?
inutul metaforic prezentat. Astfel, în marea familie a metaforelor terapeutice î?i g?sesc locul
pove?tile ?i basmele, respectiv biblioterapia ca metod? terapeutic?, filmele ?i implicit video-
sau cinematerapia, muzica, respectiv meloterapia, teatrul ?i ca urmare dramaterapia ?i
psihodrama, jocurile ?i terapia prin joc, umorul, recadrarea, sculptura familial?, temele de
cas? ?i ritualurile ca tehnici împrumutate din terapia cognitiv- comportamental?.

De altfel, orice psihoterapie eficace implic? utilizarea metaforelor într-o form? sau alta.

Bibilioterapia

Bibiloterapia se bazeaz? pe citirea ?i discutarea pove?tilor. Conform biblioterapiei, o

serie de pove?ti clasice ne înva?? despre diferite valori: “C?r?ile junglei” despre respect ?i
prietenie, “Pinocchio” despre dragoste, devo?iune ?i îndr?zneal?, “Cenu??reasa” despre
încredere ?i armonie, iar “Harry Potter” despre prietenie ?i bun?tate, pentru a da doar
câteva exemple.

Bruno Bettelheim, în „The Uses of Enchantment”, 1976, exemplific? din punct de

vedere psihanalitic care sunt mesajele pe care le transmite basmul sau povestea. În „Cei
trei purcelu?i” este prezentat principiul pl?cerii versus principiul realit??ii. Acest basm îl
înva?? pe copil s? nu fie lene? ?i s? ia lucrurile u?or pentru c? poate muri. Planificarea
inteligent? ne poate face victorio?i. Este prezentat ?i avantajul de a te maturiza, pentru c?
cel de-al treilea purcelu? este cel mai mare ?i mai vârstnic.

Casele simbolizeaz? ?i progresul istoric al omului de la casa de paie la cea de c?r?

mid?, iar din punct de vedere psihanalitic de la personalitatea dominat? de id la cea
influen?at? de superego ?i controlat? de ego.

Cei doi purcelu?i mai tineri tr?iesc în conformitate cu principiul pl?cerii, c?utând
gratificare imediat?. Cel de-al treilea a înv??at s? tr?iasc? în conformitate cu principiul
realit??ii.

Copilul înv??? de asemenea c? exist? posibilitatea de a-?i dezvolta inteligen?a pentru

a fi victorios asupra unui oponent mai puternic.

Lupul este o proiec?ie extern? a r?ut??ii copilului, a dorin?ei sale de a devora ?i a

anxiet??ii ca s? nu aib? cumva soarta similar? lupului.

Copilul în?elege subcon?tient ?i diferen?a dintre a mânca ?i a devora, respectiv între

principiul pl?cerii necontrolat ?i cel controlat (purcelul aduce ?i mâncare în cas?).

Purcelu?ul cel mai mare este superior celor mai tineri (atipic, pentru c? in pove?ti de
obicei fratele cel mai mic triumf?). Copilul poate identifica progresul s?u, identificându-se pe
rând cu fiecare din cei trei purcelu?i.

Lupul prime?te ceea ce merit?, ?i astfel este adus în scen? ?i principiul drept??ii.

Dispari?ia primilor doi purcelu?i nu este dramatic?: copilul în?elege c? trebuie s? ne

debaras?m de formele de existen?? anterioare dac? dorim s? ajungem într-o form?
superioar?. Cei trei purcelu?i sunt aceea?i persoan?, în stadii diferite (r?spunsul lupului
este exact la fel).

Gândirea copilului este direc?ionat? spre propriul s?u progres ?i el poate trage propriile
concluzii.

Pove?tile terapeutice

Unele din cele mai vechi pove?ti din lume sunt cele ale aborigenilor australieni, care
povestesc despre na?terea fenomenelor naturale. Se spune c? totul a început cu ?apte
femei care controlau focul, ?i un b?rbat a venit ?i a furat focul pentru el însu?i.
Neputincioase, femeile se ridicar? la cer ?i devenir? constela?ia “?apte surori”, în timp ce
b?rbatul refuza s? împart? focul cu ceilal?i. Enervat de cererile oamenilor, el arunc? cu c?
rbuni în ei, ?i porni un incendiu în care el însu?i fu incinerat. ?i mai tr?ie?te ?i azi,
transformat în cioar?.
 Michael Yapko spunea c? “pove?tile ca instrumente educa?ionale au fost principala
metod? de educare ?i socializare în istoria uman?”.

Biblia este o poveste metaforic? despre facerea lumii. Ca specie, oamenii au folosit
pove?tile pentru a explica lumea în care tr?iesc ?i propriile origini. Aceste pove?ti ne ajut?
s? definim ?i s? în?elegem multe lucruri care altfel ar fi de neîn?eles, ?i astfel ne permit s?
ne cre?m lumea.

Isus ?i Budha nu ?ineau cursuri, ci foloseau parabole. Zen Budhi?tii sunt cunoscu?i
pentru pove?tile lor profunde. Piesele de teatru, baletul ?i opera sunt alte forme de
metafore, ca ?i video-clipurile ?i filmele. Pove?tile ne pot împlini visele ?i visele noastre
sunt de fapt pove?ti.

Nadia Lalak (2003) spunea:

“Înva??-m? ?i voi uita,

Arat?-mi ?i îmi voi aminti,

Implic?-m? ?i voi în?elege”.

Pove?tile sunt o parte important? de implicare a clien?ilor în în?elegerea informa?iei.

Pove?tile au ?i puterea de a disciplina. De exemplu în Nepal exist? tradi?ia ca

pedeapsa pentru comportamentul neadecvat la copii s? fie înlocuit? de pove?ti cu
personaje înfrico??toare. Pove?tile inspir? ?i motiveaz?, invoc? emo?ii, promoveaz?
schimbarea, creaz? leg?turi minte-corp, au puterea de a vindeca.

Milton Erickson utiliza pove?ti metaforice structurate în scop terapeutic.

Comunicarea metaforic? în terapie prezint? mari avantaje. În primul rând sunt

“ateoretice”. O astfel de comunicare aduce oamenii laolalt?, ne ajut? s? ne conect?m unii la
al?ii, s? facem noi în?ine conexiuni ?i s? form?m noi rela?ii. Povestea nu are leag?tur?
doar cu con?inutul s?u verbal, ci în primul rând cu conectarea. Pove?tile relateaz? informa?
ia mai eficace decât un simplu fapt ?i se apropie mai mult de experien?a personal?.

Metaforele sunt o form? de comunicare indirect?, imaginativ? ?i implicit? cu clientul. De

multe ori cuvintele “metafor? terapeutic?”, “poveste terapeutic?” sau “poveste care vindec?”
sunt folosite in acela?i mod.

Exist? o diferen?? între pove?tile orale ?i cele scrise. Pove?tile transmise pe cale oral?
sunt dinamice, a?a cum trebuie s? fie pove?tile, ?i ele sunt adaptate de la povestitor la
povestitor ?i de la un ascult?tor la altul.
 Pove?tile au o serie de caracteristici ale comunic?rii eficace:

- sunt interactive
- ne înva?? prin atractivitate
- înving rezisten?a
- dezvolt? abilit??ile de rezolvare a problemelor
- creaz? posibilit??i
- invit? la luarea independent? a deciziilor
Basmele
Perspectiva psihanalitic?

Copilul are nevoie de o modalitate prin care s? se în?eleag? pe sine în lumea complex?
în care tr?ie?te. De obicei copilul g?se?te în?elesuri în basme. Basmele comunic? cu
copilul la mai multe niveluri. Conform modelului psihanalitic al personalit??ii umane
basmele poart? mesaje importante la nivel con?tient, subcon?tient ?i incon?tient.

Copiii, indiferent de nivelul lor intelectual ?i de vârsta pe care o au, par s? prefere
basmele populare oric?ror alte pove?ti. Aceste basme fac referire la presiunile interne pe
care copilul le în?elege automat în mod incon?tient ?i ofer? solu?ii temporare ?i
permanente la problemele sale.

Problemele cu care copiii se confrunt? sunt multiple: dezam?giri, dileme, rivalit??i între
fra?i, achizi?ionarea unei valori proprii, realizarea existen?ei sinelui, dep??irea dependen?
elor.

Copilul nu poate în?elege mediul s?u în mod ra?ional, ci prin intermediul viselor cu
ochii dechi?i, fanteziei ?i jocului. Astfel, con?inutul incon?tient este încorporat în fanteziile
con?tiente. Basmele ofer? noi dimensiuni imagina?iei copilului, pe care probabil i-ar fi dificil
s? le descopere de unul singur. Mai important chiar, forma ?i structura basmelor sugereaz?
copilului imagini prin intermediul c?rora î?i poate structura fanteziile ?i î?i poate g?si un
drum în via??.

Atât la copil, cât ?i la adult, incon?tientul este un determinant important al

comportamentului incon?tient. Conform teoriei psihanalitice dac? materialului incon?tient îi
este permis s? ajung? la nivel con?tient ?i s? fie prelucrat prin intermediul imagina?iei,
poten?ialul s?u d?un?tor (prin reprimare presupunându-se c? duce la personalit??i rigide,
obsesiv-compulsive) este mult redus, ?i are, dimpotriv?, un efect pozitiv.

Copilul are nevoie de sugestii în form? simbolic? despre cum poate dep??i diverse
probleme ?i poate ajunge la maturitate. Pove?tile „corecte politic” nu men?ioneaz? îmb?
trânirea sau moartea, limitele existen?ei noastre, sau dorin?a de via?? etern?.
 Basmele prezint? la modul imaginar procesul dezvolt?rii umane ?i fac acest proces
mai atractiv pentru copil. Pe lâng? în?elesul lor profund psihologic, basmele sunt o oper?
de art?. Basmele nu ar putea avea impact dac? nu ar fi o form? de art?. ?i în acest sens
basmele sunt unice, fiind o form? de art? pe care copilul o poate în?elege.

În basm este exprimat? ?i mo?tenirea noastr? cultural?. În func?ie de punctul de

vedere asupra basmului, putem g?si în el în?elesuri diferite. De exemplu în „Scufi?a Ro?ie”
faptul c? este înghi?it? de lup este privit ca tem? pentru:

- noaptea care devoreaz? ziua

- iarna care înlocuie?te anotimpurile calde
- zeul care înghite victima sacrificat?.

Basmele abund? ?i în elemente religioase, ?i multe pove?ti biblice au o structur?

asem?n?toare basmelor. De exemplu „1001 de Nop?i” este plin? de referin?e la religia
islamic?. Multe din pove?tile fra?ilor Grimm fac referire la Dumnezeu.

Basmele sunt terapeutice pentru c? pacientul î?i g?se?te propriile solu?ii prin
contemplarea a ceea ce basmul pare c? implic? despre sine însu?i ?i conflictele sale
interne în acel moment al vie?ii.

Basmele nu au preten?ia s? descrie lumea a?a cum este, ?i nici nu ne dau sfaturi
referitoare la ceea ce ar trebui s? facem. De obicei basmul nu are nimic de-a face cu via?a
exterioar? a pacientului, ci cu problemele sale interioare. Natura nerealist? a basmului este
foarte important? pentru c? devine clar c? el nu con?ine informa?ii despre lumea extern?, ci
despre procesele interne.

Miturile au multe lucruri comune cu basmele, dar în mituri eroul principal este frecvent
prezentat ca personaj demn de urmat.

Basmele r?spund în mod sugestiv la întreb?ri eterne:

- Cum este lumea cu adev?rat?

- Cum îmi voi tr?i via?a în aceast? lume?
- Cum pot fi eu însumi?

Basmul este o experien?? de via?? pentru copil, ?i adolescen?ii care nu au parte de

basme în copil?rie încearc? s? compenseze acest lucru în adolescen??, prin credin?a în
astrologie, vr?jitorie, droguri, aderarea la un cult condus de un guru, etc. (Bettelheim,
1976). Basmele sunt o etap? prin care omul trebuie s? treac?.

Cu cât o persoan? se simte mai sigur? în mediul s?u, cu atât mai pu?in are nevoie de
proiec?iile infantile (basme, religie, mituri, etc.).
 Basmele seam?n? de altfel cu visele. Prin intermediul basmului persoana se distan?
eaz? de con?inutul incon?tientului, pe care-l poate vedea exterior lui, ?i asupra c?ruia
poate dobândi controlul.

Când copilul spune despre un basm „îmi place”, înseamn? c? are ceva s? îi spun? ?i
basmul trebuie repetat.

Perspectiva analizei tranzac?ionale

Basmele ajut? la inocularea normelor societ??ii în mintea copilului la modul con?tient,

dar la nivel subcon?tient pot furniza roluri, loca?ii ?i orare atractive ?i stereotipe pentru un
scenariu de via?? defectuos.

Analiza structural? a scenariului este bazat? pe Matricea Scenariilor a lui Steiner.

Drama poate fi analizat? ca schimb?ri ale rolului ?i loca?iei într-un continuum al

timpului. Intensitatea dramei este influen?at? de num?rul de permut?ri într-o perioad? de
timp (Viteza Scenariului) ?i contrastul dintre pozi?iile permutate (Gama Scenariului). O
vitez? ?i o gam? sc?zute înseamn? plictiseal?. Momentul fiec?rei permut?ri variaz?
independent, de la supriz? la suspans.

A?a cum analiza st?rilor eului este o parte a analizei tranzac?ionale structurale, analiza
rolului este o parte a analizei jocului ?i scenariilor, în definirea identit??ilor implicate în ac?
iune. Sloganul de pe tricoul unui om poate reprezenta sloganul scenariului s?u. Cu ajutorul
acestui slogan se poate determina, adesea printr-o întrebare indirect?, ce rol joac? în
via??.

Persoana care “tr?ie?te într-un scenariu” a simplificat de obicei vederea asupra lumii cu
un minimum de personaje dramatice. Diagrama rolurilor furnizeaz? un mijloc de fixare a
unui num?r prestabilit de identit??i cheie vizualizate în terapie. Când o persoan? cunoa?te
care a fost “basmul s?u preferat” rolurile cheie pot fi a?ezate în cerc ?i apoi se distribuie
rolurile în via??. Mai pu?in frecvent acest lucru poate func?iona ?i invers, ?i povestea
clasic? g?sit? se potrive?te cu rolurile. Aceast? imagine în circumscrierea ac?iunii are o
utilitate similar? cu analiza jocului.

S?ge?ile din diagram? nu indic? ac?iunea secven?ial?, ci regula c? toate rolurile se pot
schimba între ele, ?i c? o persoan? poate juca orice rol într-un moment sau altul ?i poate
vedea orice persoan?, inclusiv terapeutul, într-unul din aceste roluri la un moment dat.
Unele persoane pot prezenta semne de manierism a unora din acestea. Regula schimb?rii
rolurilor este aceea?i ca ?i în analiza jocului, unde într-un anumit moment o persoan? joac?
“cu toate c?r?ile din joc”, ?i analiza visului, unde “fiecare persoan? din vis este cel ce
viseaz?”. Tratamentul nu poate fi complet pân? nu este analizat? pozi?ia persoanei în
fiecare rol.
În analiza dramei sunt suficiente trei roluri pentru a înf??i?a mi?c?rile emo?ionale care sunt
drame. Aceste roluri de ac?iune, spre deosebire de rolurile de identitate la care ne-am
referit înainte, sunt Persecutorul, Salvatorul ?i Victima. Drama începe când aceste roluri
sunt stabilite sau anticipate de public. Nu exist? dram? f?r? o schimbare a rolurilor. Aceasta
este indicat? de o schimbare a pozi?iei vectorului din diagram?. În urm?toarele trei
exemple se poate urm?ri permutarea rolurilor.

A. În “Cânt?re?ul din flaut” eroul începe ca Salvator al ora?ului ?i Persecutor al ?obolanilor,

apoi devine Victima a în?el?ciunii Persecutorului primar (care nu-i pl?te?te onorariul) ?i
ca r?zbunare devine Persecutor al copiiilor din ora?. Primarul se schimb? din Victim?
(a ?obolanilor) în Salvator (angajându-l pe cânt?re?), în Persecutor (dubl? schimbare),
în Victim? (copiii lui mor). Copiii se schimb? din Victime Persecutate (?obolanii) în
Victime Salvate, în Victime Persecutate de Salvatorul lor (contrast crescut).
B. În “Scufi?a Rosie” eroina începe ca
Salvator (mâncare ?i companie pentru bunica : SV, ?i prietenie ?i instruc?iuni pentru lup:
:S V). În schimbarea de suspans ea devine Victim? pentru Persecutorul lup ( P V), care
într-o schimbare nea?teptat? este Victim? a p?durarului Persecutor ( P V), care în acest
act joac? dou? roluri deodat? (vitez? crescut?), de asemenea Salveaz? pe Scufi?a Ro?
ie ?i pe bunica ( S V). Într-o versiune a pove?tii, Scufi?a Ro?ie, jucând toate trei rolurile,
se transform? în Persecutor îndesând pietre în burta lupului împreun? cu p?durarul.
Schimb?rile bunicii sunt: V S,

V P, V S ; lupul: V S, P V,

V P (direc?ia s?ge?ilor arat? ini?iativa).

C. În “Cenu??reasa” eroina se transform? din Victim? dublu

Persecutat? (mama ?i surorile vitrege) în Victim? triplu Salvat? (zâna ursitoare, apoi ?
oarecii, apoi prin?ul) ?i din nou în Victim? Persecutat? (dup? miezul nop?ii), apoi Victim?
Salvat? din nou. O analiz? brut? a intensit??ii dramei pentru ea, prin totalizarea transform?
rilor, ne d? un num?r de 8 transformari: V pp Vsss Vpp Vs.

Drama se compar? cu jocurile tranzac?ionale, dar drama are un num?r mai mare
de evenimente, un num?r mai mare de permut?ri per eveniment ?i o persoan? adesea
joac? dou? sau trei roluri odat?. Jocurile sunt mai simple ?i exist? o mi?care major?.
Victima devine Persecutor ?i Salvatorul devine Noua Victim?.

Diagrama loca?iei simplific? mi?c?rile de loca?ie prin vectorul axei majore Aproape ?i
Departe care au subdiviziuni în Închis ?i Deschis, în Public ?i Privat (spa?iu). Drama este
mutarea loca?iei, ?i este intensificat? de Gama Scenariului (de la cas? la sala de bal a
castelului, de la R?scruce de Vânturi în China, din curtea din fa?? în Oz) ?i Viteza
Scenariului (aventurile în schimbare ale lui Pinocchio, Ulise, etc).
Mul?i al?i factori pot fi ad?uga?i pentru a cre?te gradul de contrast precum ?i pentru a
intensifica drama rolurilor, cum ar fi momentul zilei, anotimpul, temperatura, nivelul
zgomotului, lumina, dimensiunile, simbolurile incon?tiente, etc. China ?i peisajul joac? un
rol important în romanele istorice care arat? transform?ri ale personajului odat? cu
transform?rile istoriei.

În diagram? cifrele se refer? atât la exemple din basme, cât ?i la locuri reale:

Privat Public Privat Public

Deschis 1 2 5 6 Deschis

Închis 3 4 7 8 Închis

APROAPE DEPARTE

1. Locuri apropiate deschise ?i private: lumini? în p?dure, iaz, curtea din fa??,
acoperi?;
2. Locuri apropiate deschise ?i publice: pia??, teren de joac?, parada pe strad?,
bazin de înot, stadion, ?osea;
3. Locuri apropiate închise ?i private: iaz, cuptor, vizuin?, dormitor, cabinet medical,
creier;
4. Locuri apropiate închise ?i publice: tavern?, teatru, boxa martorilor, masa de ?
edinte, camera de conferin?e, lifturi, vestiare, supermarket, cazinouri, spitale;
5. Locuri îndep?rtate deschise ?i private: covor zbur?tor, deal, gr?dina fermecat?,
Caleea Lactee, tundra, cerul, de?ertul, preeria, plaja lini?tit?, drum de safari;
6. Locuri îndep?rtate deschise ?i publice: împ?r??ii magice, vapoare, sta?iuni de
schi, câmpuri de b?t?lie, plaje de var?, ora?e Europene, Timbuktu, rai;
7. Locuri îndep?rtate închise ?i private: pe?ter?, grot?, casa de turt? dulce, burta
balenei, turnul castelului, sta?ie spa?ial?, mormânt egiptean, iglu, clopot de
scufundare, cadavru, pasaje subterane;
8. Locuri îndep?rtate închise ?i publice: ?ara minunilor, castele, hotel de vacan??, ?
coala de corec?ie, casele sclavilor, bar?ci militare, cabarete, catedrale.

Imaginea unei c?l?torii între oricare din categoriile de mai sus într-o singur? zi scoate la
iveal? drama în mutarea loca?iei.

Diagrama în cadrul diagramei pentru o loca?ie mai fin? poate fi f?cut? pentru analiza prin
retragerea întregii diagrame a loca?iei în cadrul oric?reia din cele 8 subdiviziuni. De
exemplu contrastul între a fi închis într-un spa?iu deschis (cabin? telefonic? exterioar?,
rachet?, etc) ?i a fi într-un spa?iu închis care este atât privat cât ?i public (capel?, sal? de
a?teptare, etc).

În terapie diagrama loca?iei poate fi folosit? pentru a ilustra vizual schimb?rile de loca?ie f?
cute de o persoan?, ?i câteodat? pentru compara?ie cu altele. Poate fi util pentru a ar?ta
tiparele de c?l?torie ale unei persoane ?i a le asem?na cu tiparele scenariului. Multe pove?
ti clasice au tipare de tip Odisee care includ multe c?l?torii, în timp ce altele au perioade
lungi de somn f?r? nici o c?l?torie, cum este “Frumoasa din p?durea adormit?”. Un tipar de
c?l?torie dintr-un basm, de exemplu cas?- p?dure- lumini? dep?rtat- casa de turt? dulce,
poate fi cartografiat numeric pentru referin??.

Structurarea spa?iului, ca ?i a timpului, poate fi util? în mod similar. Vizual ilustreaz? opt
preferin?e posibile ?i arat? unde-?i petrece timpul o persoan?. Pentru tiparul unui scenariu,
scena sfâr?itului tragic al cuiva poate fi localizat? dinainte ?i o “c?l?torie a scenariului”
poate fi evitat?.

Schimb?rile în spa?iile vie?ii pot duce la schimb?ri semnificative. Se pot stabili decizii
importante în via?? intrând în noi localiz?ri ale scenariului, cum ar fi o slujb? nou?, o cas?
nou?, o vacan?? sau intrarea în terapie. Schimb?rile de spa?iu pot duce îns? ?i la anxietate
de separa?ie sau anxietate de sosire, adesea cu semnifica?ie pentru scenariu.

Interpret?rile referitoare la camera în care locuie?te o persoan? din punct de vedere

psihologic, cu imagina?ia ?i concretizarea realit??ii, a fost mult? vreme o parte a tehnicilor
terapeutice în analiza tranzac?ional?. Oamenii î?i pot c?ra camerele din scenariu dup? ei,
ducând la lucruri cum sunt conferin?e publice în dormitor, vorbitul în baie singur, etc.
Injunc?iile parentale pot influen?a aceste lucruri, de exemplu: “Nu-?i p?r?si niciodat?
casa” ?i “Fi în dou? locuri deodat?”.

Un copil este expus la mituri influente, basme ?i povestiri clasice într-un mod care difer? de
la o familie la alta ?i de la o cultur? la alta. Culturile difer? nu numai prin selec?ia natural? a
pove?tilor populare care sunt spuse ?i tip?rite, dar ?i în versiunile disponibile ale acestor
pove?ti. De exemplu “Cenu??reasa” ?i “Scufi?a Ro?ie” au mai mult de 6 finaluri artificiale
diferite. O mam? care cite?te povestea copilului ei are posibilitatea de a alege versiuni
fericite, triste, violente, lipsite de autenticitate, etc. Vârsta ?i starea civil? a mamei sau
preferin?a pentru copil îi pot influen?a alegerea. Multe pove?ti includ “a sc?pa de copil
pentru un timp” indicând c? ar putea fi terapeutice pentru mam?, un mod de comunicare cu
copiii, ?i ele trec de la o genera?ie la alta atât datorit? preferin?ei mamei cât ?i a copilului.
Cititorii furnizeaz? copilului un rol din scenariu. Uneori o persoan? nu-?i poate aminti
povestea preferat? din copilarie, dar mama acelei persoane î?i va aminti cu siguran??.

Matricea scenariului a fost folosit? pentru urm?rirea permisiunilor parentale ?i injunc?iilor.

Zâmbetul cald al mamei poate însemna “acesta e?ti tu” ?i poate adauga un “Nu gândi- Fi
Cenu??reasa” în matricea scenariului. În spiritul amuzamentului ?i al contractului “Hai s?
ne prefacem” dintre copil ?i mam?, pot apare importante injunc?ii: “Nu gândi”, cum ar fi:
“Nu observa personajele minore”, “Nu acorda aten?ie finalului”(Pay-off), ?i “Treci prin asta
iar ?i iar”. Basmul este foarte eficace ?i “prinde” dac? reitereaz? “mitul familiei” din jurul
copilului ?i dac? furnizeaz? matricea timpului longitudinal pentru injunc?ia care trebuie
îndeplinit?.

Dramaterapia

Se bazeaz? pe crearea unei “piese de teatru” în jurul unei pove?ti ?i ajut? astfel la
identificarea cu personajul, descoperirea finalului ?i re?inerea rezultatului.

Prin punerea în scen? a pove?tii se creeaz? o metafor? de tip experien?ial.

McCormack (1989) sus?inea c? îns??i psihoterapia este o metafor? de tip pies? de

teatru.

Videoterapia

Videoterapia sau cinematerapia este folosit? ca interven?ie metaforic?. Clien?ii se pot

identifica cu probleme similare celor pe care le au pentru a construi strategii eficace de ie?
ire din situa?ie. Clien?ii sunt ruga?i s? urm?reasc? anumite filme ?i subiectul lor este
discutat în ?edin?ele de terapie.

Videoterapia folose?te imagini care cer clientului s? introduc? în poveste con?inutul

personal pentru a construi în?elesuri relevante, ducând la o schimbare.

În cinematerapie sau videoterapie exist? de altfel liste de filme care se utilizeaz? pentru
diferite problematici, iar unele din aceste filme sunt folosite în mod similar interven?iilor
hipnotice.

Juc?riile ca metafore

Juc?riile sunt folosite atât în psihoterapia copilului, cât ?i a adultului.

Juc?ria ca obiect are o înc?rc?tur? metaforic?, ea simbolizeaz? un anumit personaj,

fantezie sau situa?ie de via??. De multe ori este mai u?or s? atribuim comportamente,
sentimente sau gânduri p?pu?ii, ?i p?pu?a î?i poate lua libertatea de a spune sau a face
ceea ce clientul consider? c? nu poate face el însu?i.

Jocul ajut? la dezvoltarea sinelui, la interac?iunea minte-corp ?i la rezolvarea

conflictelor. Faciliteaz? dezvoltarea identit??ii ?i aptitudinilor sociale, ?i modeleaz?
comportamentul ?i rolurile adecvate cultural.

Umorul ca metafor?
 Râsul este o activitate uman? timpurie, care apare în jurul vârstei de 4 luni. Râsul pare
a fi un mecanism func?ional care ajut? la adaptarea la problemele vie?ii. Umorul este
folosit pentru a ne descurca cu diferite situa?ii de via??, pentru a ne ajuta s? ne schimb?m
sentimentele, ?i pentru a ne conecta cu al?i oameni. Ne poate ajuta s? ne dezvolt?m
stima ?i coeren?a, s? cre?tem calitatea interac?iunilor noastre cu al?i oameni ?i s? punem
bazele unei bune rela?ii. Umorul poate ajuta la aplanarea conflictelor, schimbarea dispozi?
iei ?i îmbun?t??irea percep?iei vie?ii.

Alte metafore

Ritualurile terapeutice, recadrarea, sculptura familial?, obiectele, imageria ghidat?,

meloterapia, art- terapia, sunt forme de psihoterapie metaforic?.

Unele din cele mai importante metafore sunt cele experien?iale. Crearea experien?ei
posibilei schimb?ri este important? în terapie. Metaforele experien?iale se refer?, ca
exemplu, la o tem? de cas? care s? ajute clientul s? ajung? la rezultatul dorit sau la desf??
urarea unei activit??i în cadrul ?edin?ei terapeutice sau în afara ei.

Înv???m mai mult prin experien??, a?a cum copilul înva?? s? mearg? prin propria
experien??, în care p?rin?ii îi întind o mân? de ajutor.

Hipnoza ca tehnic? metaforic?

Hipnoza în sine este o interven?ie de tip metaforic. Ea se bazeaz? pe crearea unei

imagini, pe accesarea nivelului incon?tient, pe limbajul de tip Ericksonian.

Metafora se aplic? în confruntarea cu acele probleme care pe de o parte sunt

reflectate, tr?ite de client ca fiind imposibil de rezolvat, dar în care terapeutul întrez?re?te
posibilitatea efectiv? de a fi modificate, în cadrul c?rora clientul se declar? incapabil s?
produc? solu?ii viabile sau abord?ri care ar putea fi aplicate cu succes. În toate aceste
cazuri recursul la metafor? poate furniza un “brânci” pentru a ie?i din punctul mort al dezn?
dejdei, al neputin?ei sau bloc?rii de care d? dovad? clientul când se simte paralizat în fa?a
dificult??ilor.

Seam?n? mult cu interpretarea viselor. Clientul este întrebat: “ Dup? tine, asta ce ar
putea însemna?” ?i prin asociere liber? se ajunge la g?sirea în?elesului.

O aplica?ie des utilizat? a hipnozei ca metafor? este aceea din hipnoanaliz?, respectiv
catalizarea prin metafor? hipnotic? a analizei tr?irilor, comportamentelor ?i gândurilor
clientului, precum ?i analiza “visului” hipnotic. Clientul se angajeaz? în verbalizare,
dramatizare, joc terapeutic, desen, etc., ?i se poate elimina astfel “intelectualizarea”
procesului analitic. Astfel hipnoanaliza faciliteaz? expresivitatea. Hipnoanaliza cuprinde ca
tehnici de baz? asocia?ia liber?, inducerea “visului” hipnotic, scrisul automat, desenul
hipnotic, jocul terapeutic, regresia, “privirea în oglind?”, inducerea conflictului experimental,
metaforele pentru abordarea incon?tientului.

3. Metafora terapeutic? din perspectiv? psihologic?

Metafora nu este pur ?i simplu un fenomen lingvistic. Este un mecanism conceptual

prin care în?elegem concepte abstracte ?i realiz?m judec??i abstracte. De?i o bun? parte
din sistemul nostru conceptual este metaforic, o parte semnificativ? este non-metaforic?.
Metafora ne permite s? în?elegem un subiect abstract în termeni mai concre?i sau cel pu?
in în form? mai concis?.

Harta metaforei nu este un algoritm matematic. Ea se bazeaz? mai degrab? pe

coresponden?a experien?elor noastre decât pe similitudine. Este o modalitate compact? de
reprezentare a unui subset de tr?s?turi cognitive ?i perceptive ?i permit unui num?r mare
de informa?ii s? fie transferate. Metafora ne permite s? vorbim despre experien?e care nu
pot fi descrise literal. Prin imagerie metafora asigur? o reprezentare vie ?i astfel
memorabil? a experien?ei percepute.

Peivio (1993) spunea c? metaforele sunt procese cognitive care au loc în cadrul unei
reprezent?ri cognitive ?i a unei re?ele de memorie. În?elegerea metaforei implic? re?inerea
informa?iei pe termen lung, asociat? cu termenii metaforici.

Metafora implic? imagerie, asocia?ii verbale, reprezent?ri abstracte ?i produc?ie

lingvistic?, respectiv imageria ?i procesele verbale sunt combinate. Imageria ajut? la
stocarea eficient? a informa?iei ?i asigur? flexibilitatea.

Se presupune c? metafora este o structur? lingvistic? care poate fi conceput? ca

“matrice” sau “punte” care favorizeaz? func?ionarea la nivel de gândire ?i emo?ie prin
intermediul simbolului, înainte ca emo?ia s? apar? în limbaj sub form? de gândire con?
tient?. Metaforele au atât în?eles emo?ional, cât ?i cognitiv.

Lakoff (1980) clasific? metaforele în termeni de structuri cognitive care permit

procesarea informa?iei:

- metaforele ontologice, care se nasc din experien?a corporal? ?i sunt legate de obiecte
neînsufle?ite
- metaforele de orientare, care furnizeaz? orientarea în dimensiuni sau coordonate care
se schimb?
- metafore emo?ionale, ce func?ioneaz? ca matrici ce permit exprimarea emo?iilor ?i
st?rilor afective
- metafore structurale sau cognitive, în care se compar? concepte abstracte, cum sunt
dragostea sau liberatatea, ?i sunt un amestec de metafore ontologice ?i de
orientare.
 Extensiile metaforice produc schimb?ri ale în?elesului la nivel de limbaj. Dar în toate
culturile metaforele î?i men?in calitatea structural? pentru c?:

- produc imagini
- compar? dou? cuvinte, percep?ii, lucruri sau concepte diferite
- au un în?eles literal ?i unul figurativ
- în?elesul literal ias? din context

Lokoff ?i Johnson (1980) spuneau c? metafora combin? dou? tendin?e conceptuale

diferite pentru a produce o nou? semnifica?ie. Acest fenomen de cartografiere a unui
domeniu cognitiv se realizeaz? printr-o serie de entit??i ce formeaz? un “domeniu surs?” ?i
calit??ile transferate devin “un domeniu ?int?”. Asemenea cartografieri sunt asimetrice ?i
par?iale. Se pot proiecta tipare din domeniul surs? în domeniul ?int?.

3.1. Abordarea metaforic? în programarea neurolingvistic?

În conformitate cu John Grinder “Tot ceea ce nu este concret este metaforic- în mod
clar, aceasta implic? marea majoritate a experien?elor noastre de zi cu zi. Rela?ia pe care
o avem cu incon?tientul este cel mai important factor care determin? succesul nostru în
via??, ?i aceasta este o metafor?.”

Metafora este parte integrant? a noului cod NLP. Ea asigur? cadrul de ini?iere a
schimb?rii ?i de dezvoltare a competen?elor prin pove?ti, activit??i ?i exemple care în
aparen?? nu au prea mult de-a face cu problema clientului. Aceast? aparent? confuzie ne
permite s? transmitem idei ?i s? invit?m la noi asocia?ii, care apoi devin experien?? de
via??.

Metafora are ?i func?ia de ini?iere ?i men?inere a schimb?rii organiza?ionale, din

perspectiva program?rii neurolingvistice, compunerea ?i utilizarea metaforelor devenind o
abilitate util? la nivel de management, astfel încât prin utilizarea metaforelor s? se reduc?
rezisten?a la schimbare în cadrul organiza?ional.

John Grinder ?i Carmen Bostic sunt “mae?trii metaforei” în programarea

neurolingvistic? în ultimii ani, atât în ce prive?te metaforele verbale cât ?i cele non-verbale.

Conform teoriei NLP metafora este mai u?or de acceptat ca form? de comunicare
verbal? ?i utilizarea ei se bazeaz? din punct de vedere teoretic pe paradigma lui Wolfram.
Paradigma lui Wolfram asupra schimb?rii sus?ine c? procesele non-liniare sunt în mod tipic
reprezentate de seturi de ecua?ii diferite. Atunci când ne confrunt?m cu un fenomen
complex anticip?m acel fenomen printr-un complex corespondent, respectiv prin
reprezentarea proceselor non-liniare ca seturi de ecua?ii diferen?iale, care din punct de
vedere matematic sunt dificil de calculat. Wolfram arat? îns? c? exist? o alternativ?, strâns
legat? de teoria automatului (care st? la baza teoriei program?rii neurolingvistice), ?i anume
crearea de sisteme de reguli nonconformiste. Cu un simplu set de reguli nonconformiste
este posibil? generarea unui fenomen extrem de complex ?i aceste seturi de reguli pot
servi drept modele pentru procesele non-liniare. Aceasta este practic o metafor?
matematic? asem?n?toare cu geometria non- Euclidian?, abstractizat? înainte de
posibilitatea aplic?rii sale practice, geometrie care face abstrac?ie de axioma paralelelor.

Sistemele formale sunt astfel privite ca tipuri speciale de metafore.

John Grinder îl cita de altfel pe Carl Marx, spunând c? “dac? nu ar exista diferen?e
între aparen?? ?i realitate, nu am avea nevoie de ?tiin??.”

Cu alte cuvinte, orice explica?ie sau descriere a unui fenomen este o metafor?, ?i
uneori metaforele sunt verbale, alteori formale- ca de exemplu teoria automatului sau a
sistemelor nonconformiste. Toate explica?iile reduc în acest fel complexitatea fenomenului
descris. În consecin??, utilizarea metaforei terapeutice poate fi o modalitate de evitare a
reduc?ionismului.

Practic programarea neurolingvistic? se bazeaz? pe combina?ia dintre modelul Meta a

lui John Grinder ?i Richard Bandler, ca metodologie lingvistic? de explorare ?i influen?are a
modelului clientului asupra lumii- respectiv experien?a senzorial?, ?i modelul Milton,
referitor la arta limbajului pentru a utiliza experien?a nespecific? ?i conceptual? în scop
terapeutic.

La ora actual? David Grove a introdus o nou? metod? de abordare derivat? din NLP în
care se lucreaz? direct cu experien?a metaforic? ?i simbolic? a clientului. Abordarea la
acest nivel necesit? un nou model lingvistic, numit “limbajul curat”, abordarea în sine fiind
descris? ca “modelul metaforic”. NLP-ul este extins cu încorporarea constructelor simbolice
?i metaforice.

Metaforele Groviene difer? de cele “clasice” prin faptul c? sunt generate în întregime de
experien?a clientului, sunt reprezentate ca ?i constructe interne folosind modalit??i vizuale,
auditive ?i kinestezice, ?i sunt codificate prin atribute simbolice care au în?eles ?i
semnifica?ie pentru client. De exemplu, dac? clientul folos?te o expresie de genul “Continui
s? m? lovesc de un zid”, atributele zidului sunt considerate ca având semnifica?ie pentru
problema de prezentare (Cât de mare este zidul? Din ce este f?cut? Câte c?r?mizi con?
ine?, etc). În plus loca?ia zidului în rela?ie cu cel care îl descrie, secven?a evenimentelor,
direc?ia din care este privit devin evenimente în cadrul metaforei ?i parte a
comportamentului repetitiv. Grove nume?te aceasta mecanismul replicativ.

3.2. Abordarea metaforic? în psihoterapia cognitiv- comportamental?

 Psihoterapia cognitiv? se centreaz? pe gândurile ?i credin?ele care produc stressul
emo?ional. Scopul psihoterapiei este acela de a ajuta clien?ii s? renun?e la gândurile
distorsionate ?i s? le înlocuiasc? cu gânduri “s?n?toase.”

Prin procesele interactive din terapia cognitiv- comportamental? se apeleaz? practic la

metafore terapeutice, folosite ca metode de înv??are cognitiv? sau comportamental?.
Grani?ele gândirii ?i credin?elor sunt extinse.

Una din tehnicile frecvent folosite pentru schimbarea perspectivei clientului asupra
semnifica?iei evenimentelor este cea a caleidoscopului. Caleidoscopul, o juc?rie pentru
copii, reflect? lumina în diverse moduri pe m?sur? ce lentila este rotit?. Persoana rote?te
caleidoscopul ca metafor? pentru schimbare, pentru reconstruc?ie

De altfel cele mai multe tehnici cognitiv- comportamental? sunt de natur? metaforic?.
Se presupune c? experien?a uman? a înv???rii este dominat? de analogie ?i metafor?.
Înv??ând transform?m ceea ce este str?in în ceva familiar, ca de exemplu atunci când
compar?m inima cu o pomp?. Atunci când cre?m, modific?m contextul ?i transform?m ceva
familiar în ceva nefamiliar. Procesele de comparare a diferen?elor ?i similitudinilor ajut? la
conceptualizarea unei noi perspective. De altfel teoriile moderne sus?in c? rela?iile sociale
umane sunt asem?n?toare fizicii cuantice.

Ideea clasic? a obiectivit??ii- aceea c? lumea are o stare difinit? a existen?ei

independent? de oserva?ie, a fost radical schimbat? de fizica cunatic?. Pagels, în 1982,
spunea c? “Starea actual? a existen?ei depinde par?ial de modul în care o observ?m ?i de
ceea ce alegem s? vedem. Realitatea obiectiv? trebuie înlocuit? de realitatea creat? de
observator.” Cadrul conceptual al realit??ii create de observator este transpus în lumea
înconjur?toare prin fun?ionarea min?ii umane.

3.3. Abordarea metaforic? în psihanaliz?

În compara?ii un lucru este ca ?i cel?lalt; în metafore un lucru este cel?lalt. În

metaforele “vii” ecua?ia este în?eleas? ca analogie, în timp ce în metaforele “moarte” este
acceptat? identitatea de termeni. În psihanaliz? metaforele “vii” au tendin?a de a regresa
spre “metafore moarte” prin gândirea ?i ac?iunile analistului ?i analizandului.Conceptele
anlitice sunt uneori simple reiter?ri ale fanteziilor incon?tiente, care sunt metafore
“moarte”. Ceea ce se încearc? este procesul invers, de re-transformare a metaforelor
“moarte” în unele “vii”.

Pe de alt? parte psihanaliza în sine este la rândul s?u o abordare terapeutic?

metaforic?. Se pleac? de la premiza c? cele mai multe evenimente cotidiene pot fi privite ca
fiind metafore. Visele sunt un exemplu clasic de metafor? pentru lumea con?tient?, iar
interpretarea viselor este o metod? metaforic?.
 Metafora nu este doar o form? de exprimare verbal?, ci un mod de gândire larg r?
spândit, fundamental ?i sistematic, din perspectiva psihanalitic?. Se sus?ine c? adesea ne
gândim la obiecte, propriet??i sau rela?ii dintr-un domeniu (numit domeniu ?int?) ?i în mod
sistematic încadr?m aceste obiecte ?i propriet??i în alt domeniu (numit domeniu surs?).
Acestea sunt ceea ce numim metaforele conceptuale.

Probabil cele mai cunoscute metafore în psihanaliz? sunt metodele Jungiene, respectiv
amplificarea mitologic? ?i imagina?ia activ?. Miturile sunt considerate valoroase din punct
de vedere psihologic pentru anumite vise, fantezii ?i experien?e ale oamenilor moderni,
prin similitudinea acestora cu miturile. Jung argumenta c? zeii exist?, dar numai metaforic ?
i în m?rime natural?. În conformitate cu teoria sa psihismul este intrinsec mitopoetic, iar
“psihologia este o mitologie modern?.”

Psihanaliza consider? metafora o realitate subiectiv? bazat? pe reflectare. Ceea ce

vedem ?i tr?im când ne privim în oglind? este un chip cu noi dimensiuni. Prin percep?ia
imaginii reflectate apare o nou? realitate. Astfel, prin reflectare ne aprofund?m cunoa?terea
proprie prin faptul c? avem experien?e proprii care nu ar fi fost posibile f?r? ajutorul oglinzii.

3.4. Abordarea metaforic? în psihodram?

Psihodrama se bazeaz? în primul rând pe metafor?, pe plus-realitate. Imagina?ia este

dimensiunea vie?ii noastre care se afl? la baza plus-realit??ii. Invita?ia de a face apel la
imagina?ie este punctul central al psihodramei, ca ?i al hipnozei ?i terapiei prin joc.

Psihodrama asigur?, ca metafor?, distan?area ?i protec?ia eului, func?ioneaz? ca

intermediar între ac?iune ?i reflec?ie pasiv?, subiectivitate ?i obiectivitate, spontaneitate ?i
calcul; duce la schimbarea seturilor atitudinale ?i prin utilizarea imageriei ne ajut? s? intr?m
în lumea complex? a sentimentelor, complexelor mitologice ?i dimensiunilor spirituale.

Psihodrama se bazeaz? în mare m?sur? pe teoria rolurilor. Se pleac? de la presupunerea

c? oamenii î?i definesc rolul propriu ?i pe al altora prin înv??are social?, c? î?i formeaz?
expectan?e legate de rolul propriu ?i al altora, c? îi încurajeaz? pe ceilal?i s? ac?ioneze
conform rolului în care “i-au distribuit” ?i c? vor ac?iona în conformitate cu rolul adoptat.

Prin implicarea teoriei rolurilor este implicat modelul pluralist al psihismului, conform cu
teoria psihodramatic?. Psihoterapia care trateaz? fiecare parte a psihismului ca rol ce poate
fi pus în scen? are mai mari ?anse de promovare a schimb?rii.

Este utilizat? înclina?ia natural? de “a spune pove?ti”, ca metod? de schimbare terapeutic?,

de la tr?irea propriei vie?i ca ?ir de evenimente la g?sirea unor sensuri care pot fi
interpretate ca parte a procesului de înv??are ?i dezvoltare.

Prin aceste caracteristici psihodrama devine o metafor? experien?ial?.

 4. Func?iile metaforei terapeutice

In context terapeutic metaforele sunt utilizate ca unelte pentru transformare, facilitând

noi moduri de gândire, sim?ire ?i comportament. Construite adecvat ele sunt foarte
puternice ?i eficace în facilitarea schimb?rii pentru c? ele comunic? direct cu mintea incon?
tient?, ocolind facult??ile critice ale min?ii con?tiente.

Dup? Esparza (2001) metaforele ?i pove?tile, în context terapeutic pot:

- S? furnizeze un mecanism cheie pentru schimbarea modului propriu de reprezentare a
lumii.
- S? determine amintirea a ceva
- S? ilustreze, demonstreze sau explice un punct de vedere
- S? creeze realit??i alternative
- S? deschid? noi posibilit??i ?i strategii.
- S? normalizeze sau s? recontextualizeze o pozi?ie particular? sau un anume con?inut.
- S? transporte multiple nivele de informa?ii.
- S? faciliteze noi tipare de gândire, sim?ire ?i comportamente.
- S? stimuleze gândirea lateral? ?i creativitatea.
- S? recadreze sau reformuleze o problem? sau situa?ie.
- S? introduc? un dubiu într-o pozi?ie care sus?ine c? exist? doar o singur? cale.
- S? ofere sau ghideze asocia?ii ?i gândirea în anumite direc?ii.
- S? permit? clientului s?-?i formuleze o opinie sau s? î?i g?seasc? direc?ia proprie.
- S? ocoleasc? defensele egoului.
- S? permit? clientului s? proceseze direct la nivel incon?tient (sugestii indirecte)
- S? schimbe subiectul sau s? redirec?ioneze discu?ia.
- S? sugereze solu?ii sau noi opinii.
- S? creeze un pasaj între con?tient ?i incon?tient.
- S? trimit? sugestii min?ii incon?tiente
- S? îmbun?t??easc? alian?a terapeutic? ?i comunicarea
- S? faciliteze accesarea experien?elor resurs?
- S? îmbunat??easc? dispozi?ia.

Recitarea de formule, practicarea ritualurilor sau jocul pot preg?ti din punct de vedere
psihologic acei clien?i care au dificult??i în confruntarea cu situa?ii dureroase sau tr?rile
asociate evenimentelor nepl?cute. Procesul terapeutic poate fi în mod constant „sabotat”
de c?tre client, prin rezisten?ele mobilizate- cel pu?in din punct de vedere analitic. Pe de
alt? parte introducerea metaforelor terapeutice poate facilita procesul schimb?rii prin
utilizarea rezisten?elor ca material care promoveaz? schimbarea.

5. Metaforele generate de client în psihoterapie

 Frecvent clien?ii î?i aduc propriile metafore în terapie ?i dac? îi ascult?m cu aten?ie le
putem sesiza. Expresiile folosite de client au adesea înc?rc?tur? metaforic?, ?i pe de alt?
parte clientul poate exprima metaforic ceea ce dore?te ?i nu poate exprima în mod direct.

Nota: cazurile clinice prezentate un sunt publicate pentru a respecta confidentialitatea

6. “Ambalajul”

Fiind o metod? de comunicare indirect?, metafora are valoare mai ales în acele situa?ii
clinice în care comunicarea direct? este ineficient?.

Metafora poate ajuta sau motiva clien?ii care cred c? problema lor nu are o solu?ie,
este eficient? atunci când clientul nu poate accepta ceea ce îi spune terapeutul sau este
folositoare atunci când se vehiculeaz? o idee ce ar putea fi deranjant? pentru client. Dar
mai mult decât atât, mesajul metaforic are impact mult mai mare decât comunicarea
direct?.

Strategia metaforic? leag? problema de rezultatul dorit.

Cum am construi o interve?ie metaforic? prin care s? ar?t?m care este valoarea metaforei?
Probabil pornind de la ideea c? psihoterapia în sine este o metafor? ?i c? se bazeaz? în
primul rând pe “teatru”.

Bibliografie:

1. Bandler, R., Grinder, J. “The Structure of Magic”, Science and Behavior Books, 1975
2. Bandler, R., Grinder, J. “Patterns of the hypnotic techniques of Milton erickson”, vol.
I ?i II, 1975-1977, Science and Behavior Books
3. Barker, P. “Using metaphors in psychotherapy”, Brunner- Mazel, 1991
4. Battiello, G. “Cognitive- behavioral therapy and metaphor”, Perspectives in
psychiatric Care, 2007
5. Berlin, R.M., Orlson, B., Cano, C.E., Engel, S. “Metaphor and psychotherapy”,
American Journal of Psychotherapy, 1991 Jul;45(3):359-67.
6. Bettleheim, B. “The uses of enchantment”, Richard Clay Publishers, 1976
7. Blatner, A. “Useful metaphors in psychotherapy”, Metaphoria, 2006
8. Burns, G.W. “101 Healing Stories for Adults”, Wiley Publishing, 1990
9. Erickson, M. “My voice will go with you”, Sidney Rosen, 1982
10. Erickson, M. “The nature of sugegstion and hypnosis”, Irvington Publishers, 1989
11. Friedelberg, R., Gorman, A. “Integrative Psychotherapeutic Processes with
Cognitive Behavioral Procedures”, published online, 2007,www.springerlink.com
12. Gargiulio, G. “Ontology and metaphor: reflections of the unconscious and the I in
the therapeutic setting”, The Chicago Open Chapter for Psychoanalysis, 2005
13. MacCormack, T. , “Believing in make-believe: looking at theater as a metaphor for
psychotherapy”, Family process, 1997 Jun;36(2):151-69.
14. Oates, J.D. “Metaphor restructuring: a new approach to
therapy”,www.adam.com.au, 2007
15. Tompkins, P., Lawley J. “Meta, Milton and Metaphor: Models of subjective
experience”, Rapport Magazine, 36,1996
16. White, M., Epston, W. “Narrative means to therapeutic ends”, Norton and Company,
1990