Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs14 PDF
Curs14 PDF
Cursul 14
GÂNDIREA DE GRUP
5. Abordări cantitative
Janis a fost acuzat mereu că a făcut multe afirmaţii nefondate. Într-adevăr, deşi formaţia
lui este de psiholog experimentalist, deşi a publicat multe studii riguroase asupra schimbării de
atitudine, el nu a căutat argumente cantitative pentru conceptul de groupthink, dînd prilej multora
să-l atace. Metoda lui este criticabilă: şi-a strîns datele prin interviuri cu cei ce au participat la
evenimente şi cu observatorii avizaţi din epocă şi nu le-a analizat cantitativ, ci a procedat la o
reconstrucţie intuitivă a episoadelor istorice.
Există, totuşi, studii cantitative care confirmă ideile lui Janis. În cadrul acestora, sunt
prezente două abordări: analiza de conţinut şi experimentul.
Philip Tetlock, de pildă, a realizat în 1979 analize de conţinut asupra discursurilor
politicienilor importanţi implicaţi fie în situaţii în care, potrivit lui Janis, a apărut gîndirea de
grup, fie în situaţii de criză rezolvate cu succes, în care nu au existat efecte vizibile ale gîndirii de
grup. Tetlock a constatat că primul grup avea o percepţie mai simplistă asupra chestiunilor de
politică externă şi folosea constant epitete pozitive cu privire la Statele Unite şi la aliaţii lor, ceea
ce indică o percepţie biasată asupra in-group-ului. De asemenea, politicienii afectaţi de gîndirea
de grup făceau referiri mai negative la oponenţii lor interni sau externi. Concluziile acestea au
oferit o evidenţă empirică analizelor lui Janis.
Cît priveşte experimentul ca metodă de explorare a gîndirii de grup, vom cita demersul
Mattiei Flowers din 1977. Această cercetătoare a folosit un plan 2x2, manipulînd două premise
ale gîndirii de grup: stilul de leadership (în acest caz, complicii care jucau rolul de lider erau
instruiţi să încurajeze ori să descurajeze discutarea alternativelor) şi coeziunea (coeziunea slabă a
fost obţinută prin alcătuirea unor grupuri de subiecţi care nu se cunoşteau între ei, iar cea înaltă
prin utilizarea unor grupuri de prieteni). Rezultatele experimentului au confirmat parţial ipotezele
lui Irving Janis. Cercetătoarea americană a constatat că stilul de leadership deschis a determinat
Ştefan Boncu – Psihologie socială
Cursul 14
grupurile să găsească mai multe soluţii şi să utilizeze mai multă informaţie disponibilă. Cît despre
efectele coeziunii, ele n-au putut fi puse în evidenţă.