STRATEGII DIDACTICE

INTUITIVE
ÎN ALFABETIZARE
Mariana Zamfir StrăuŃ (coord.) - STRATEGII DIDACTICE INTUITIVE în alfabetizare
© 2008 by SC Creative Media & Art, ConstanŃa
Toate drepturile, în special dreptul de multiplicare şi comercializare, precum şi cel de traducere,
sunt rezervate SC Creative Media & Art, ConstanŃa.
Nici o parte a lucrării nu poate fi reprodusă în nici un fel (fotocopiere, microfilm sau alte
procedee), sau memorizată în sisteme electronice, prelucrată, multiplicată sau răspândită fără
permisiunea scrisă a SC Creative Media & Art, ConstanŃa.

Această lucrare este distribuită gratuit în format electronic pentru diseminarea informaŃiilor legate
de cercetarea psihopedagogică asupra mijloacelor multimedia care a avut loc în anul şcolar
2006/2007.

Dreptul de autor asupra fiecărui articol aparŃine autorilor săi.

ISBN : 978-973-0-05510-8
Coordonator
Mariana Zamfir StrăuŃ, psihosociolog, director program cercetare Creative Media & Art
ConstanŃa

Colectivul de autori
Giorgiana Maria AncuŃa, educatoare, GrădiniŃa PP nr. 1 Călimăneşti, jud. Vâlcea
Daniela Balici,educatoare,GrădiniŃa cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea,jud.Vâlcea
Cristina Barabaş, institutor, Şcoala Lumina, jud. ConstanŃa
Valeria Benchea, institutor I, Şcoala cu clasele I-VII nr.3 Cisnădie, jud. Sibiu
Mariana Călitu, învăŃătoare, Şcoala cu clasele I-IV Lunca Mărcuş,com.Dobârlău, jud.Covasna
Elena Cărăvan, institutor, Şcoala nr. 21 „Gheorghe łiŃeica” Craiova, jud. Dolj
Olivia Cioacă, institutor, Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Viteazul”Alexandria, jud.Teleorman
Zenovia Cioca, învăŃătoare,Colegiul NaŃional„Constantin Cantacuzino”Târgovişte, jud. Argeş
Gabriela Ciocârdaru, educatoare, GrădiniŃa Boldeşti-Scăeni, jud. Prahova
Ana Ciorbă, învăŃătoare, Liceul Teoretic „Mircea Eliade” ReşiŃa, jud. Caraş-Severin
Marinela Clinciu, educatoare, GrădiniŃa Bran-Poartă, jud. Braşov
Virginia Coman, educatoare, GrădiniŃa „Andersen” ConstanŃa, jud. ConstanŃa
Ana Curetean, învăŃătoare, Şcoala Generală nr. 3 Arad, jud. Arad
Rodica Damaschin, educatoare, GrădiniŃa Maria Montessori Suceava, jud. Suceava
Mariana Dicu, institutor, Şcoala Generală nr. 5 Braşov, jud. Braşov
Maria Dinculescu, educatoare, GrădiniŃa PP Nord 2 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Livia Dobrescu, institutor, Sc. Gen. nr. 11 ”St. O. Iosif” Brasov, jud. Braşov
Reghina Drăghici, educatoare, GrădiniŃa „Andersen” ConstanŃa, jud. ConstanŃa
Ioana Gabriela Dumitra, învăŃătoare, Şcoala cu clasele I-VIII Piatra Olt, jud. Olt
Gica GicuŃa Farcaş, institutor, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 31 Braşov, jud. Braşov
Lorena Farcaş, educatoare, GrădiniŃa cu program normal nr. 16A Braşov, jud. Braşov
Rodica Farcaş, învăŃătoare, Şcoala Generală Teliu-Vale, judeŃul Braşov
Carmen Florea, educatoare, GrădinŃa „Andersen” ConstanŃa, jud. ConstanŃa
Mihaela Furdui, institutor, Şcoala nr. 1 Petrila, jud. Hunedoara
Victoriana-Aprilia Gălbenuş, institutor, Şcoala nr. 2 „Sf. Andrei” Slobozia, jud. IalomiŃa
Monica Georgescu, educatoare, GrădiniŃa PP Nord 2 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Aurica Gherzu, educatoare, GrădiniŃa cu Program Prelungit nr. 2 Slobozia, jud. IalomiŃa
Gica Ionescu, institutor, Şcoala cu clasele I-VIII ,,Evanghelie Zappa”Broşteni, jud. IalomiŃa
Florentina IoniŃă, învăŃătoare, Şcoala Generală nr. 6 Braşov, jud. Braşov
Octaviana IoniŃă, educatoare, GrădiniŃa „Andersen” ConstanŃa, jud. ConstanŃa
Rodica Istrat, învăŃătoare, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 OŃelu Roşu, jud. Caraş-Severin
Marilena Leurzeanu, institutor, Şcoala Generală nr. 6 „Andrei Mureşianu”Braşov, jud. Braşov
Maria Marinică, învăŃătoare,Colegiul NaŃional „Constantin Cantacuzino”Târgovişte,jud.Argeş
Lăcrămioara Maruneac, educatoare, GrădiniŃa Maria Montessori Suceava, jud. Suceava
Ana Modoran, învăŃătoare, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 ReşiŃa, jud. Caraş-Severin
LucreŃia Moldovan, învăŃătoare, Şcoala Generală Cristeşti, jud. Mureş
Maria Nistor, educatoare, GrădiniŃa cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea, jud.Vâlcea
Emilia Maria Păunescu, educatoare, GrădiniŃa PP Nord 2 Râmnicu Vâlcea, jud.Vâlcea
Floarea Pârvu, educatoare, GrădiniŃa PP Nord 2 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Rozalia Petrescu, educatoare, GrădiniŃa nr. 4 Boldeşti-Scăeni, judeŃul Prahova
Laura Piroş, institutor, Şcoala Generală nr. 6 „Andrei Mureşianu” Braşov, jud. Braşov
Mariana Felicia Rad, institutor, Şcoala nr. Vulcan, jud. Hunedoara
Paul Roată, institutor, Şcoala Troianul, jud. Teleorman
Roxana Elena Ruiu, educatoare, GrădiniŃa PP Nord 2 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Maria Secelean, educatoare, GrădiniŃa Teliu-Vale, jud. Braşov
Mihaela Stroescu, educatoare, GrădiniŃa PP Nord 2 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Georgeta Suditu, învăŃătoare, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 Boldeşti-Scăeni, jud. Prahova
Tălmaciu Claudia, educatoare, GrădiniŃa PP Nord 1 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Maria Tesu, institutor, Şcoala Generală nr. 6 „Andrei Mureşianu” Braşov, jud. Braşov
Gheorghe Toader, învăŃător, Şcoala Băleni, jud. DâmboviŃa
Irina Trifan, educatoare, GrădiniŃa Cristeşti, jud. Mureş
Adina Cristina Tulbure, institutor, Colegiul National de Arte “Regina Maria”, jud. ConstanŃa
Aurora Ungureanu, educatoare, GrădiniŃa PP Nord 2 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Anca Văduva, educatoare, GrădiniŃa PP Ostroveni 2 Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Marin Vărzan, institutor, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 OŃelu Roşu, jud. Caraş-Severin
Iudith Venter, învăŃătoare, Şcoala nr. Arad, jud. Arad
AdeluŃa Diana Vrânceanu,educatoare,GrădiniŃa Lunca Mărcuş,comuna Dobârlău,jud.Covasna
Simona Vrînceanu, Şcoala Gen. nr. 8 Braşov, jud. Braşov
Mariana Vuia, institutor, Colegiul NaŃional „Elena Ghiba Birta” Arad, jud. Arad
 STRATEGII DIDACTICE INTUITIVE

“E-Abecedarul este un produs foarte interesant pe piaŃa românească, deoarece întruneşte

câteva calităŃi ieşite din comun. În primul rând, o foarte bună coordonare vizual-auditivă, şi în al
doilea rând, posibilitatea unor imagini dinamice.

Se ştie că un om care aude reŃine cam 30% din informaŃie, unul care vede cam 40%, unul
care aude, vede şi se şi motivează reŃine, mult mai mult, peste 90%, ajunge aproape de 100%.
În cazul e-Abecedarului, lucurile chiar aşa stau. Motivează copilul. Motivează prin imagini
dinamice, motivează prin sonor, prin faptul că utilizează tehnologiile corect, care să-i permită să
meargă de la simplu la complex, şi prin partea de animaŃie, care este facută foarte frumos.
Din alt punct de vedere, având o structură logică, E-Abecedarul învaŃă copilul chiar de la vârstă
mică să coreleze faptele şi să gândească logic, îi dezvoltă foarte bine şi inteligenŃa laterală şi
inteligenŃa vertical-analitică de la o vârstă timpurie – din acest punct de vedere E-Abecedarul este
un succes, având capacitatea de a forma devreme copilul.

Şi-a şi dovedit eficienŃa în învăŃare, căci copii care folosesc produsul, învaŃă mult mai
repede şi mai bine abecedarul. În plus, E-Abecedarul s-a dovedit a fi foarte performant şi la copii
cu dizabilităŃi în învăŃare pentru că a reusit să le dezvolte abilitatea de a citi mult mai rapid, deşi
iniŃial alte metodologii nu reuşeau. Mai are încă un avantaj: este printre puŃinele produse care au
în urma lor un studiu de cercetare fundamentat care a fost şi recunoscut ca best practice.”

Prof. Drd. Florian Colceag

Expert internaŃional în Gifted Education, reprezentant în România al World Council for

Gifted and Talented Children; Preşedinte EDUGATE - ConsorŃiul Român pentru EducaŃia
Copiilor SupradotaŃi şi TalentaŃi şi IRSCA Gifted Education: www.supradotati.ro.
IRSCA Gifted Education este o asociaŃie non-profit, înregistrată în registrul asociaŃiilor şi
fundaŃiilor cu nr. 36/13.09.2004, cu o activitate recunoscută la nivel naŃional şi internaŃional,
partener UNESCO, membru WCGTC- World Council for Gifted and Talented Children şi ECHA
- European Council for High Ability (2006); The Asia-Pacific Federation of the World Council
for Gifted and Talented Children (2007) - cele mai înalte foruri internaŃionale în domeniul
educaŃiei copiilor înzestraŃi şi talentaŃi- educaŃia de excelenŃă (gifted education).
Cuprins

Partea I
STRATEGII DIDACTICE INTUITIVE ÎN ALFABETIZARE

Partea a II-a
Provocarea de a fi părinte
Arta şi rolul ei în educaŃie
Alfabetizarea emoŃională
Stimularea creativităŃii, intuiŃiei şi empatiei
E-abecedar

Bibliografie

Index de termeni şi idei

 Argument
Adina Tulbure – autoarea e-abecedarului

Una dintre cele mai importante achiziŃii ale copilului la vârsta şcolară şi preşcolară este achiziŃia
deprinderilor de citit-scris. În timp ce în limba engleză, de exemplu, oferta de softuri
educaŃionale destinate special formării acestei deprinderi abundă, pe piaŃa românească acestea
sunt în număr atât de mic, încât adesea parinŃii şi educatorii nu au de ales. Ce calităŃi pedagogice
ar trebui să aibă un astfel de soft? Care este locul învăŃătorului şi educatorului într-o echipă
multidisciplinară de concepŃie a acestuia?

Copii care la doi ani şi jumătate ştiu deja să utilizeze un calculator, să acceseze programe şi
jocuri, să deseneze în Paint, copii care au de mici posibilitatea de a folosi un instrument puternic,
răspunzător de dezvoltarea accelerată a lumii din ultimii 20-30 de ani, copii care după un an de
"mânuire" a calculatorului încep să aibă preferinŃe faŃă de un anumit joc sau un anumit program -
pe ei îi găsim în grupele de grădiniŃă şi în clasele I, cu feŃişoare serioase, preocupaŃi parcă mai
mult de lumea abstractă decât de jucăriile din plastic sau din pluş, de clasicul alfabetar sau de
abac, copii care ne răspund cu un zâmbet cunoscător de câte ori vine vorba despre calculator,
deja cel mai bun prieten de ani buni.
Aceşti copii au crescut cu calculatorul în casă, având părinŃii ca model, fiind atraşi în mod natural
de acesta şi în efortul lor de dezvoltare şi maturizare absorbind deprinderile de folosire a
calculatorului odată cu cele de folosire a culorilor, cărŃilor, jucăriilor teleghidate. Computerul
face parte din "jucăriile" şi universul copiilor şi este firesc ca ei să înveŃe de foarte timpuriu să îl
folosească. UşurinŃa cu care accesează "keyboard-ul" sau "mouse-ul" smulge exclamaŃii de uimire
de pe buzele părinŃilor şi cunoscuŃilor, adesea aceştia supraevaluând potenŃialul intelectual al
preşcolarului. ImportanŃa interacŃiunii directe, a jocurilor de comunicare, de mânuire, de
explorare, a ieşirilor în natură, a poveştilor citite seara la culcare, sau a picturii şi modelajului
nu este cu nimic mai mare decât cea care ar trebui acordată şi acestui nou mod de explorare,
comunicare, joc - folosirea calculatorului. Părerile despre cât de benefic este calculatorul asupra
dezvoltării armonioase a copilului sunt împărŃite. Acestea însă nu vor putea opri evoluŃia tehnică
şi nici nu vor putea Ńine departe copiii, tinerii, adulŃii, de calculator. Unii părinŃi aleg să excludă
această influenŃă "nefastă" Ńinând copilul departe de calculator, alŃii încearcă să dezvolte
abilităŃi avansate alocând prea mult timp acestuia în viaŃa copilului lor.
În acest context, datoria noastră, a celor care ne ocupăm nemijlocit de educaŃia copiilor la
vârstele cele mai sensibile ale copilăriei, este să găsim modalităŃile cele mai bune pentru a
integra, a eficientiza, a folosi, a maximiza, a descoperi noi valenŃe ale computerului în educaŃia
specifică.
Din punct de vedere pedagogic, alfabetizarea presupune parcurgerea anumitor etape de lucru.
Aceste etape deosebit de importante ar trebui respectate indiferent de mijlocul didactic pe care
îl folosim în predare. Astfel, un soft destinat alfabetizării ar trebui să Ńină cont în primul rând de
etapele didactice, de secvenŃele de învăŃare care duc în final la formarea deprinderii de a citi şi a
scrie. Demersul informatic ar trebui să fie modelat în funcŃie de aceste secvenŃe, depăşind stadiul
de simplu joc de memorie sau pe cel de corespondenŃă sunet-literă.
Dacă la gradiniŃă obiectivul principal este să îl familiarizăm pe copil cu forma grafică a literelor
şi cu corespondenta sunet-literă, aceasta finalitate fiind uşor de urmărit şi de aplicat într-un joc
simplu de memorie, la şcoală intervine o altă finalitate pedagogică, şi anume formarea
deprinderii de a citi cuvinte, propoziŃii, texte, cu intonaŃia potrivită, de a le repovesti, de a le
înŃelege. IntervenŃia cadrului didactic este indispensabilă acestei finalităŃi, dar dacă dorim să
folosim computerul ca mijloc didactic în acest proces, utilizând un soft potrivit pentru obiectivul
de învăŃare propus, atunci trebuie să depăşim cadrul clasicelor jocuri de "potrivire", de
memorare, de identificare a unei litere, pe care marii producători autohtoni ni le-au pus la
dispoziŃie.
În mod practic, un soft dedicat alfabetizării ar trebui să aibă toate calităŃile unui abecedar şi să
vină în plus cu facilităŃile oferite de tehnica modernă. Din această cauză, învăŃătorul sau
educatorul devine practic creatorul unui astfel de material, şi nu numai un consultant. Textele
folosite într-un astfel de soft, exerciŃiile propuse, cuvintele, imaginile, succesiunea temelor,
metodele, obiectivele educaŃionale şi chiar tematica unui astfel de material sunt foarte
importante în construcŃia sa, îmbinându-se necesar conform unei logici didactice, psihologice,
morale, estetice, etice...
Finalitatea materialului astfel construit este apropierea copilului de carte, dezvoltarea gustului
pentru lectură, eliminând voit asocierea citirii cu recompense cuantificabile (fie ele şi de ordin
abstract - puncte, floricele etc.), ci, dimpotrivă, lăsând copilului posibilitatea de a descoperi
bucuria de citi, de a descoperi şi de a folosi citirea (un important instrument intelectual) în
explorarea lumii, fără nici o altă satisfacŃie decât cunoaşterea în sine. În centrul atenŃiei
copilului va sta imaginea, sunetul, litera, şi nu punctajul acumulat la sfârşitul jocului.
Pornind de la aceste idei şi principii, am creat un abecedar electronic, ca mijloc didactic auxiliar,
o primă încercare de acest gen în România, care este în prezent folosit cu titlu experimental în 20
de clase din Ńară sub conducerea învăŃătorilor şi părinŃilor care au finanŃat din resurse proprii
această iniŃiativă, reuşind deja să obŃină rezultate încurajatoare. ParticipanŃii în proiect îşi
doresc să finalizeze un ghid şi un îndrumător didactic, care ar putea fi folosit în viitor de marile
companii producătoare de astfel de materiale pentru uz didactic.
Pentru mai multe detalii şi noutăŃi legate de acest proiect, vizitaŃi www.abecedar.com

Elearning.Romania, 2007-01-20

Citare:
Tulbure, Adina. Calculatorul şi alfabetizarea. Apărut în: Elearning.Romania, 2007-01-20.
Bucureşti: TEHNE- Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în EducaŃie. Disponibil online:
http://www.elearning.ro.
 Cele mai frumoase gânduri… şi nu numai...
Autor: Marilena Leurzeanu

A fost cineva, a fost ceva, a fost pentru ceva , a fost pentru cineva...
A fost o toamnă dulce şi caldă, cu miros de brânduşe şi multă LUMINĂ.
Şi totul a început undeva la malul mării de unde răsare soarele şi de unde vine LUMINA.
Şi raza de soare a trimis în centrul Ńării mesajul de IUBIRE al unei echipe ce ne-a luminat
pe NOI şi pe EI.
NOI, ÎNVĂłĂTORII, cei care facem să pătrundă RAZA DE SOARE şi EI, COPIII, cei
care stau cu braŃele larg deschise să prindă LUMINA ÎNłELEPCIUNII şi a CUNOAŞTERII.
Şi a venit Raza de soare cu E-Abecedarul care i-a facut să crească, să se dezvolte şi să
rodească. A fost un DAR pe care l-au primit EI şi NOI.
Şi DARUL a fost împărŃit cu alŃii: părinŃi, prieteni... şi fiecare a simŃit cum cresc, cum se
dezvoltă şi cum rodesc LITERELE, SILABELE, CUVINTELE şi TEXTELE în LUMINĂ,
CULOARE şi SUNETE.
Şi... a venit din nou toamna dulce şi caldă, cu miros de brânduşe şi multă LUMINĂ.
Partea I

STRATEGII DIDACTICE INTUITIVE IN ALFABETIZARE

Autor: Mariana Zamfir StrăuŃ

Scurtă prezentare generală. Prin prezenta cercetare ne propunem să demonstrăm

importanŃa pe care o au strategiile didactice bazate pe intuiŃie în formarea şi dezvoltarea
abilităŃilor de citire, concomitent cu păstrarea interesului pentru cunoaştere şi mai ales
dezvoltarea interesului pentru a citi.
Pornim de la premisa că un mijloc educaŃional eficient are în primul rând caracteristicile
specifice epocii de dezvoltare a umanităŃii în care se desfăşoară activitatea cu elevii, în acest caz
un mijloc educaŃional multimedia utilizat pe calculator. Acest mijloc educaŃional ar trebui să fie
destul de flexibil încât să asigure parcurgerea materiei în ritmul propriu de învăŃare al fiecărui
copil, dar şi organizarea învăŃării de către fiecare cadru didactic în funcŃie de necesităŃile pe care
le identifică la o clasă de elevi. Mijloacele educaŃionale astfel concepute ar trebui să se adreseze
mai ales atenŃiei, motivaŃiei, memoriei dar şi creativităŃii elevilor – fiind vorba de formarea unor
deprinderi intelectuale – deprinderi de citit-scris – care se consideră a fi cel mai greu de format
datorită nivelului de abstractizare pe care îl presupun, şi care depăşeşte capacitatea de achiziŃie a
cunoştinŃelor copiilor de vârste cuprinse între 4-10 ani.
Abecedarul suport al cercetării a fost construit astfel încât să cumuleze caracteristicile
enumerate mai sus, combinând metodologia învăŃării citirii prin analiza fonematică a cuvintelor
cu cea a citirii globale, antrenând copilul în învăŃare, atât ca învăŃăcel cât şi ca autodidact.
Cercetarea Strategii Didactice Intuitive (SDI), întreprinsă în anul şcolar 2006 – 2007,
referitoare la impactul e-abecedarului asupra copiilor şi utilitatea sa ca manual auxiliar, a cuprins
1004 copii, părinŃii acestora şi 65 cadre didactice din 14 judeŃe din Ńară.
Ipoteza cercetării: Cu cât mai mult sunt utilizate metodele didactice intuitive în predare,
cu atât mai mult procesul de învăŃare şi formare a deprinderilor de citire şi de scriere este
accelerat şi individualizat.
 Să urmărim aşadar rezultatele acestei cercetări, prin confirmarea sau infirmarea ipotezei
lansate.

EducaŃia în secolul XXI – provocarea tehnologizării. Omul este capabil de a crea

unelte, de a le transfera altor persoane şi altor generaŃii prin comunicare conştientă şi prin
educaŃie, depăşindu-şi astfel condiŃia de fiinŃă stăpânită de instincte primare. Tehnologia este o
extensie directă a minŃii şi ale abilităŃilor psihice umane.

Ritmul de dezvoltare a tehnologiilor în domeniul informaticii şi politicile de marketing ale

marilor firme producătoare de calculatoare presează guvernele şi populaŃia să achiziŃioneze
sisteme de hardware şi software din ce în ce mai performante. Astăzi calculatorul a pătruns în
aproape toate sălile de clasă, odată cu electrificarea la sate. Oare se întrezăreşte la orizont o nouă
eră educaŃională, sau omenirea s-a implicat într-un uriaş experiment care supune generaŃiile
actuale de copii unui mare risc?

De-a lungul timpului, progresul tehnic s-a reflectat în instrumentele de predare în şcoli: de
la planşe didactice, animale împăiate şi machete s-a trecut la derularea diapozitivelor, dotarea tot
mai sofisticată a laboratoarelor de fizică, biologie şi chimie, ajungând astăzi la prezentarea
filmelor şi a prezentărilor în Microsoft Power Point pe calculatorul clasei sau prin videoproiector,
lecŃii online, forumuri, chat-uri şi videoconferinŃe. Astăzi copiii şi tinerii îşi fac temele/ referatele
fără să mai meargă la bibliotecă, ci căutând de acasă pe internet bibliografia necesară.
 Argumente pentru utilizarea calculatorului de către copii ar fi: calculatoarele îmbunătăŃesc
performanŃa academică a copilului, fiind un factor motivant de învăŃare; cu cât mai devreme
utilizează copiii calculatorul, cu atât vor face faŃă mai bine mai târziu cererii de pe piaŃa muncii şi
vor avea mai mult succes în carieră; dacă calculatorul nu va fi introdus pe scară largă în şcoli,
atunci copiii din familiile cu posibilităŃi scăzute de a oferi acestora acces la un calculator personal
au mai puŃine şanse de a se adapta noilor tehnologii, deoarece învăŃarea este dependentă de
informare şi de legătura cu lumea.

Pe de altă parte, contraargumente: cercetarea, pe plan mondial, în privinŃa impactului

calculatorului asupra învăŃării, este aproape inexistentă, astfel că nimeni nu poate spune cu
precizie cum se poate utiliza în modul cel mai eficient tehnologia în educaŃie; şcolile au de făcut
mari eforturi financiare pentru dotarea tehnologică, existând parcă o presiune a firmelor
producătoare de hardware de a-şi vinde produsele; există o mare penurie de software educaŃional
eficient, de înaltă de calitate, testat la clasă; mişcarea, respectiv simŃul kinestezic şi senzorial în
timpul învăŃării sunt esenŃiale în copilărie, ele sprijină dezvoltarea intelectuală şi înŃelegerea
conceptelor ştiinŃifice, iar calculatorul oferă doar activităŃi statice; activităŃile artistice aduc o
atitudine pozitivă referitoare la învăŃare şi îmbunătăŃesc performanŃele academice ale elevilor;
contactul emoŃional al copilului cu adulŃi responsabili, care îi tratează cu grijă şi respect pentru
ceea ce este şi devine copilul, este extrem de importantă pentru întreg procesul de asimilare a
cunoaşterii; oferta de informaŃii mult prea mare de pe internet poate dezorienta copilul, iar lucrul
cu calculatorul nu dezvoltă aceste capacităŃi copiilor; calculatorul poate crea dependenŃă.

Utilizarea excesivă a calculatorului de către copil şi de la o vârstă fragedă îl poate

determina pe copil să-şi minimalizeze capacitatea creatoare şi personalitatea, atribuind
calculatorului capacitatea de a găsi soluŃii la orice problemă, pe când experimentarea directă a
realităŃii îi dă copilului încrederea în forŃele proprii şi respect de sine.
 Teorii ale învăŃării. Dintre teoriile învăŃării le enumerăm pe cele ale lui I.P. Pavlov
(învăŃarea = formarea temporară a unor legături între diferiŃi centri nervoşi; factori fundamentali
în învăŃare: imitaŃia şi curiozitatea), E. Thorndike (învăŃarea = o succesiune de încercări şi erori, o
substituire de reacŃii) şi Watson (învăŃarea = o succesiune de reflexe condiŃionate). Aceste teorii
asociaŃioniste au fost infirmate de experienŃele ulterioare, care au dovedit că învăŃarea antrenează
întreaga viaŃă psihică: procesele de cunoaştere, afectivitatea, priceperile motorii, atenŃia şi voinŃa.

O altă teorie a învăŃării se desprinde din teoria psihogenezei operaŃiilor intelectuale

elaborată de J. Piaget, care a demonstrat pe baza studiilor efectuate asupra intelectului copiilor de
diferite vârste, că operaŃiile mentale se nasc prin interiorizarea acŃiunilor reale. "Epistemologia
genetică" fondată de Piaget a influenŃat în mod pozitiv psihologia contemporană şi studiile asupra
educaŃiei sistematizate.

Teoria genetic-cognitivă a lui J. Bruner a fost fondată pe baza operei lui Piaget. El
prezintă posibilitatea cunoaşterii lumii prin trei modalităŃi: o modalitate activă (prin manipularea
obiectelor, experimentare şi exersare; este o modalitate caracteristică în primii ani de viaŃă); o
modalitate iconică (care se bazează pe imagini vizuale, fără manipulare efectivă şi este
caracteristică vârstei de 5 - 7 ani, corespondentă perioadei preoperaŃionale definită de Piaget) şi o
modalitate simbolică (unde cuvintele sau alte semne convenŃionale înlocuiesc imaginile,
permiŃând apariŃia conceptelor şi a noŃiunilor). In cadrul procesului de învăŃare primei modalităŃi
de cunoaştere îi corespunde cunoaşterea dată de senzaŃii şi percepŃii, celei de-a doua modalităŃi îi
corespunde cunoaşterea dată de reprezentări şi imaginaŃie, apoi, într-o ultimă fază, este implicat
procesul superior al gândirii, al abstractizării.
 ÎnvăŃarea în corelaŃie cu celelalte procese şi activităŃi psihice. Procesele şi activităŃile
psihice sunt strâns interconectate în procesul învăŃării. În etapa de rezolvare a unei probleme rolul
principal în învăŃare îl are gândirea, care organizează percepŃia, atenŃia, memoria şi imaginaŃia;
iar în etapa de fixare şi consolidare a soluŃiei pe primul loc se situează memorarea şi inteligenŃa.
SusŃinerea energetică a învăŃării este realizată de motivaŃie, voinŃă, afectivitate şi nu î ultimul
rând, de comunicarea dintre profesor şi elev, care implică limbajul.

AtenŃia. Este condiŃia de bază a procesului de învăŃare, care îi sporeşte eficienŃa şi îl

facilitează. AtenŃia asigură o bună receptare senzorială şi perceptivă a stimulilor, o înŃelegere mai
profundă, o memorare mai durabilă, selectarea priceperilor şi deprinderilor adecvate.

Elementele care favorizează concentrarea involuntară a atenŃiei sunt deosebit de

importante văzute prin prisma activităŃii de predare, deoarece profesorul trebuie să cunoască
aceste elemente ca modalităŃi de captare a atenŃiei elevilor, precum sunt: noutatea obiectelor,
fenomenelor, situaŃiilor, intensitatea stimulilor, contrastul, mişcarea, schimbarea stimulilor, ca
factori externi, iar ca factori interni interesul şi motivaŃia. Cultivarea intereselor elevilor este una
dintre sarcinile principale ale şcolii, ele influenŃând profund viaŃa psihică a viitorului adult.

PercepŃia. PercepŃia constă în cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor în complexitatea lor

şi în momentul în care ele acŃionează asupra organelor senzoriale. PercepŃia cuprinde o structură
complexă de senzaŃii şi implică factori care trebuie luaŃi în considerare în procesul de predare-
învăŃare: o atitudine motorie, o stare de pregătire intelectuală, şi o atitudine efectivă, motivaŃia,
interesele. Această multitudine de factori trebuie luată în considerare în procesul de predare –
învăŃare.

Memoria. Este funcŃia psihică fundamentală care face posibilă fixarea, conservarea,
recunoaşterea şi reproducerea fenomenelor psihice. Memoria vizuală asigură păstrarea şi
reproducerea reprezentărilor, memoria verbal-logică reŃine idei, memoria afectivă creează
posibilitatea retrăirii unor emoŃii, memoria motorie face posibilă formarea de priceperi şi
deprinderi, memoria de scurtă durată este memoria de lucru, iar memoria de lungă durată poate
păstra impresiile chiar ani de zile. Pentru o învăŃare eficientă sunt importanŃi următorii factori:
motivaŃia intrinsecă (scopul memorării), cunoaşterea efectelor (elevul trebuie să afle de ce anume
a luat o notă proastă); înŃelegerea materialului de învăŃat; voinŃa; intenŃia de a Ńine minte;
repetarea dinamică a cunoştinŃelor, de aprofundare şi de stabilire de noi punŃi asociative din
materialul de învăŃat.

Creativitatea este un proces psihic de generare a noilor idei, concepte sau de asociere
între ideile şi conceptele asimilate deja. Conceptul de creativitate a fost introdus de G. Allport în
1938. Mai este denumită şi gândire divergentă şi în mod obişnuit este asociată cu acŃiunea
generatoare de nou. Creativitatea este un subiect cercetat în psihologia comportamentală,
psihologia socială, psihometrie, ştiinŃele cognitive, filozofie, studii privind inteligenŃa artificială,
istorie, economie, design, afaceri, management, ş.a. Deşi s-au întreprins studii asupra creativităŃii
în viaŃa de zi cu zi, asupra celei excepŃionale şi chiar asupra creativităŃii artificiale şi au fost date
peste 60 de definiŃii ale creativităŃii, nu există încă o definiŃie sau o perspectivă asupra
creativităŃii care să aibă autoritate deplină şi nici tehnici standardizate de măsurare a acesteia.

În activitatea creatoare există mediul creaŃiei, procesul de creaŃie şi produsul creaŃiei. E.S.
Taylor decelează cinci niveluri ale creativităŃii: expresivă, productivă, inovativă, inventivă (
valoroasă atât pentru individ cât şi pentru umanitate) şi emergenŃa (care revoluŃionează diversele
domenii ale cunoaşterii sau practicii – chimie, medicină, biologie, matematică, literatură,
economie, artă plastică, tehnică, etc., cum sunt: teoria relativităŃii a lui Albert Einstein,
simbolismul în pictură al lui Pablo Picasso, ori în sculptură a lui Constantin Brâncuşi).

Etapele procesului creativ sunt considerate a fi pregătirea, incubaŃia (asociată cu

premoniŃia), inspiraŃia (numită şi iluminarea) şi verificarea.

Creativitatea a fost atribuită, de-a lungul timpului, intervenŃiei divine, proceselor psihice
cognitive, mediului social, trăsăturilor de personalitate, şansei şi a fost asociată cu geniul, cu
bolile mintale şi simŃul umorului.

Există interacŃiune între creativitate, inteligenŃă, randament (preşcolar, şcolar), conŃinutul

învăŃământului şi rezultatele învăŃării. Una din definiŃiile date inteligenŃei face trimitere la
capacitatea individului de a se adapta la noi situaŃii (Claparede şi Stern), inteligenŃa putând fi
astfel considerată unul dintre factorii generatori ai creativităŃii.

Omul în general, în dezvoltarea sa, în primii trei ani de viaŃă achiziŃionează primele trei
importante caracteristici (R. Steiner) care îl definesc ca om şi îl deosebesc de celelalte regnuri din
natură: în primul an de viaŃă dobândeşte verticalitatea, în cel de-al doilea vorbirea, iar în cel de-
al treilea se recunoaşte pe sine – dobândirea conştiinŃei de sine. După asimilarea Eu-lui, copilul
începe să imite adultul, punând astfel în practică cea mai valoroasă metodă de învăŃare,
experimentarea. Copilul are tendinŃa naturală de a învăŃa prin experimentare, tendinŃă izvorâtă
din însăşi calitatea sa de a fi om. Dr. Maria Montessori spune în cartea sa „Mintea absorbantă” că
„un copil nu este o fiinŃă inertă care ne datorează tot ceea ce ştie să facă, ca şi când ar fi un vas
gol pe care dorim să-l umplem” şi „educaŃia nu este ceea ce face educatorul, ci este un proces
natural care are loc spontan în fiinŃa umană.”. Putem concluziona că în dezvoltarea noastră ne
creăm tiparele de învăŃare şi experienŃele proprii de viaŃă.

Copilul îşi creează singur propriile strategii de învăŃare, pe care le urmează de-a lungul
vieŃii, îmbunătăŃindu-le pe parcurs. Pentru aceasta, el are nevoie de un mediu adecvat şi de
libertate de exprimare. IntervenŃia adultului în educaŃie – a mamelor şi a cadrelor didactice – este
necesară pentru a observa copilul, pentru a-i asigura mediul armonios pentru învăŃare (spaŃiul şi
instrumentele de lucru necesare) şi pentru a-i insufla copilului încredere în propriile capacităŃi,
adultul conducându-se după diferitele stadii de dezvoltare mintală prin care trec toŃi copiii.
În dezvoltarea sa, după asimilarea Eu-lui în jurul vârstei de trei ani, copilul începe să imite
adultul, punând astfel în practică cea mai valoroasă metodă de învăŃare, experimentarea. Copilul
are tendinŃa naturală de a învăŃa prin experimentare, tendinŃă izvorâtă din însăşi calitatea de a fi
om. Copilul îşi creează modul propriu prin care să înveŃe şi propriile experienŃe de învăŃare.
Nu mai există motive pentru care copiii să fie doar spectatori ai demersului didactic. E
necesar ca elevul să se implice direct în întreg procesul de învăŃare, să-şi manifeste deplin
creativitatea, propria nevoie interioară de a învăŃa. Ceea ce adultul trebuie să-i asigure copilului
în acest scop este libertatea de exprimare.
În zilele noastre, creativitatea noastră se manifestă deplin prin adaptarea noastră în lumea
în care trăim, la tranziŃia prin care trece civilizaŃia noastră. Cu toŃii avem nevoie să ne manifestăm
creativitatea, fie că suntem elevi sau profesori, părinŃi, specialişti într-un domeniu sau oameni de
afaceri.
Creativitatea este o trăsătură de personalitate care e necesar să fie încurajată încă din
copilărie prin cultivarea respectului de sine în elevii noştri, ea nu este doar un har dăruit de
Dumnezeu unui Eminescu, da Vinci, Mozart sau Edison, ci este însăşi exprimarea de sine a
fiinŃei umane, în orice domeniu se manifestă.

Empatia este capacitatea cuiva de a se identifica mental şi/sau emoŃional cu dorinŃele,

aşteptările, ideile, sentimentele şi acŃiunile unei alte persoane, fiinŃă sau obiect. Empatia însemnă
capacitatea de a se imagina pe sine în locul altcuiva, necesită conştiinŃa de sine şi conştiinŃa altui
sine (obiectul empatiei), un cadru moral şi un cadru estetic de referinŃă. Lipsa acestor factori, la
extreme, este patologică, în afecŃiuni ca boala lui Asperger sau autism (deşi unii cercetători susŃin
exact contrariul, că empatia este exacerbată la persoanele care suferă aceste afecŃiuni, iar aparenta
lor apatie este doar o evitare a durerilor şi emoŃiilor puternice resimŃite de la cei din anturaj), şi în
dereglări psihice, cum sunt narcisismul şi comportamentul antisocial.

Empatia este un termen care a început să fie utilizat de pe la începutul sec. XX, provenind
din cuvântul german Einfühlung, cu semnificaŃia, nu neapărat excluzivă, de experienŃă estetică.
Empatia poate fi cel mai bine explicată prin ceea ce simte un actor intrând în pielea personajului
său. Empatia este parte importantă în artă, în consilierea psihologică, în educaŃie, marketing,
afaceri, management şi în multe alte domenii.
Empatia este o punte între cel puŃin două minŃi, este o comunicare intersubiectivă. Printre
alte forme de conştiinŃă socială este decisivă pentru dezvoltarea simŃului moral. Moralitatea
cuprinde sistemul de valori şi credinŃe ale unei persoane asupra a ceea ce este dezirabil ca gând,
sentiment, acŃiune şi limbaj. Ea începe să se dezvolte din copilărie, până la momentul în care
adultul are propriile sale standarde morale şi principii şi este conştient şi capabil de a evalua
standardele şi regulile societăŃii în care s-a format.
Empatia (capacitatea de a simŃi emoŃiile altcuiva, de a înŃelege motivaŃia acŃiunilor altei
persoane) mai este asociată şi cu intuiŃia (capacitatea de a înŃelege fără efort stări sau procese ce
au loc, inclusiv stări psihologice ale altor persoane, aparent fără vreo cunoaştere empirică
prealabilă) sau telepatia (capacitatea de a citi gândurile altei persoane sau chiar de comunicare cu
alte persoane fără a vorbi), capacităŃi extrasenzoriale înnăscute care pot fi dezvoltate prin
exerciŃiu.
Unii cercetători au pornit de la ipoteza că doar în copilărie omul e capabil de o reală
empatie. Conform acestora, în cazul durerii resimŃite de altcineva el se simte împiedicat în a-i
face vreun rău altuia datorită faptului că se imaginează în locul acelei persoane, şi nu datorită
faptului că s-ar aştepta la vreo pedeapsă. În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că există
copii cu diferite niveluri de simŃ empatic. AlŃi cercetători definesc empatia drept capacitatea
cuiva de a-şi transpune sinele în persoane sau obiecte.
Putem concluziona că empatia este o trăsătură de caracter, având niveluri diferite la
persoane diferite.
 În domeniul educaŃiei empatia este o trăsătură foarte importantă a părintelui şi cadrului
didactic şi, asociată cu intuiŃia, inteligenŃa şi ingeniozitatea pot aduce mari beneficii generaŃiilor
care vin. Ei pot înŃelege la un nivel superior necesităŃile copilului – biologic-fiziologice, de
siguranŃă, de acceptare, de stimă şi autodezvoltare - şi chiar pot transfera copiilor aceste trăsături.
Copiii, sau elevii de orice vârstă, văd în persoana care se ocupă de educaŃia lor un model pe care
şi-l asumă – în mod conştient sau nu - numai în cazul în care sistemul lor de valori sau adevărul
lor interior rezonează cu sistemul de valori al modelului ales. Elevii la rândul lor vor deveni
empatici pentru cei din anturajul lor.
Acest proces începe de când bebeluşul priveşte atent chipul mamei sale şi, deşi
sensibilitatea sa vizuală nu este dezvoltată suficient, îi imită mimica nu doar superficial, ci prin
aceeaşi trăire. ReacŃia copilului la anumiŃi stimuli reproduce exact reacŃia mamei la acelaşi
stimul, de exemplu manifestarea faŃă de o insectă.
Copilul este capabil de a avea răspunsuri emoŃionale faŃă de alte persoane în general
înaintea împlinirii vârstei de 3 ani, odată cu asumarea Eu-lui, diferit de acum de al mamei sau
fratelui geamăn. Ei chiar încep să imite anumite stări emoŃionale cu intenŃia vădită de a induce în
eroare, de a păcăli.
Empatia necesită şi o anumită experienŃă a emoŃiilor şi sentimentelor, conştientizarea
acestora, pentru ca apoi să fie recunoscute prin manifestările exterioare ale unei alte persoane.
În cadrul procesului de învăŃare empatia şi încrederea au un rol decisiv, deoarece acestea
constituie o bază pentru înŃelegere, comunicare şi relaŃionare.
Dacă ne punem întrebarea: «care ar trebui să fie calităŃile unui bun elev?», întrebând
cadrele didactice vom găsi răspunsul: dorinŃa de a învăŃa (capacitate critică şi creativă),
încrederea în sine, o strategie de învăŃare (de achiziŃionare, evaluare şi aplicare în practică a celor
învăŃate) şi empatia (capacitatea de a percepe motivaŃiile, sentimentele şi comportamentul altora,
alături de capacitatea de a conştientiza şi comunica toate acestea).
Aşadar empatia este elementul comun al învăŃătorului ideal şi elevului ideal.
Pentru dezvoltarea empatiei atât în noi înşine, cât şi în copiii sau persoanele de a cărei
educaŃie ne ocupăm, este important să conştientizăm stările emoŃionale şi să-i ajutăm pe copii să
le conştientizeze, la rândul lor. Jocurile (de mimare a emoŃiilor) şi cântecele pe această temă
(“Cum face micuŃul greieraş?”) sunt cele mai la îndemână instrumente de conştientizare a
emoŃiilor şi în acelaşi timp cele mai eficiente şi acceptate de către copii. Aceste jocuri pot începe
prin a crea o listă a emoŃiilor cunoscute de copii, bineînŃeles, o listă cu desene asociate fiecărei
stări emoŃionale. Apoi copiii vor încerca, pe rând, să exprime acele stări. E indicat să evităm a
sublinia doar emoŃii pozitive, deoarece în viaŃa de zi cu zi oamenii au parte de întreg spectrul
emoŃional. Din momentul în care exerciŃiile de conştientizare a emoŃiilor proprii îşi fac efectul
prin descoperirea în viaŃa de zi cu zi a manifestărilor acestora, copiii vor putea înŃelege mai bine
stările prin care trec cei din anturajul lor.
Din acest punct, pasul următor este de a dezvolta în copii iubirea faŃă de semeni. De
asemenea, şi aici jocurile şi cântecelele ritmate îi pot ajuta să conştientizeze felul în care membrii
familiei îi iubesc pe ei. Copiii pot vorbi pe rând despre ceea ce face mama, tatăl, fratele, sora,
bunica, etc. special pentru ei. Sunt dovezi de dragoste din partea acestora. Apoi copiii pot vorbi
despre felul în care îşi manifestă ei înşişi dragostea faŃă de membrii familiei. Copiii sunt invitaŃi
să asculte bătăile inimii celor dragi. Apoi jocul poate continua cu colegii de clasă, cu colegii de
şcoală, vecinii din cartier ş.a.m.d. Copiii vor descoperi că oamenii din întreaga lume sunt ca ei,
foarte diferiŃi ca aspect, personalitate şi cultură, şi totuşi asemănători prin emoŃiile lor. Ei vor
înŃelege în acest mod că emoŃiile trăite de ei le trăiesc şi alte persoane, că există o anumită unitate
în emoŃiile oamenilor, ca şi cum întreaga omenire ar avea o singură inimă. Prin această inimă
unică a omenirii se dezvoltă empatia.
Este important să alocăm timp dezvoltării empatiei, la fel cum este necesară dezvoltarea
elementelor de logică în gândirea elevilor. Rezultatele nu sunt imediate sau evidente, însă au o
importanŃă crucială în dezvoltarea armonioasă a copilului.
CerinŃele programei şcolare pot fi mai bine abordate cu ajutorul unor manuale care să
sprijine cadrul didactic în demersul său de a dezvolta în elevi calităŃi şi trăsături ale omului
viitorului, respectiv empatia, creativitatea, intuiŃia, libertatea deplină în gândire şi exprimare.

MotivaŃia. Motivele fundamentale pentru procesul educativ sunt ataşamentul copilului

faŃă de mama sa, apoi, tendinŃa de afirmare, motivaŃia de realizare, care se manifestă în încercarea
de aplicare a aptitudinilor dobândite şi din dorinŃa de a obŃine succes. AspiraŃiile, ambiŃia,
motivaŃia de realizare contribuie la sporirea eficienŃei muncii, a învăŃării şi chiar la soluŃionarea
unor probleme. Supraestimarea condamnă individul la o viaŃă de eşecuri, iar subestimarea duce la
ratarea Ńelurilor realizabile.

MotivaŃia extrinsecă reprezintă dorinŃa de afirmare, tendinŃele normative, teama de

consecinŃe şi ambiŃia şi motivaŃia intrinsecă reprezintă curiozitatea, dorinŃa de a afla cât mai mult.
MotivaŃia intrinsecă este fundamentul formării competenŃelor gândirii logico-matematice şi a
utilizării strategiilor de raŃionament operaŃional-formal. MotivaŃia intrinsecă este mai importantă
şi mai eficientă în învăŃare decât cea extrinsecă, dar la vârste mici acest raport se inversează.

Dată find complexitatea şi importanŃa motivaŃiilor, în procesul de învăŃare-predare este

nevoie cunoaşterea profundă a elevilor, de practicarea unei instruiri diferenŃiate, adaptată nevoilor
individuale de cunoaştere, adaptat specificului motivaŃional individual.

IntuiŃia. IntuiŃia este mai presus de mintea raŃională, este începutul creativităŃii, care ne
defineşte ca fiinŃe umane. Procesul creării începe cu intuiŃia şi apoi formulează concepte,
răspunsuri emoŃionale, imagini şi forme şi în final manifestări fizice. IntuiŃia nu rezonează
conştient cu logica în minte, însă poate descoperi lucruri despre lumea fizică, lumea viselor,
sentimentele oamenilor şi idei, utilizând percepŃia psihică pentru acordajul tuturor acestor
elemente. IntuiŃia este o binecuvântare care ne umple mintea conştientă de bucurie, iubire, pace şi
înŃelepciune intuitivă.
În procesul de învăŃare-predare intuiŃia are un rol covârşitor, însă prea puŃin luat în
considerare în educaŃia sistematizată din prezent. Conform teoriei lui Piaget asupra dezvoltării
inteligenŃei, perioada de vârstă 4 – 9 ani este perioada în care copilul asimilează informaŃia mai
ales pe baza intuiŃiei. În prezent tocmai în această perioadă de vârstă, în învăŃământul românesc
de masă, copilul învaŃă să scrie şi să citească şi, atunci când i se înlesneşte utilizarea intuiŃiei,
acest proces se desfăşoară lin, fără obstacole. În situaŃiile contrare, copilul se străduieşte să înveŃe
cu logica adultului, aşa cum i se impune, însă nerespectarea acestui ritm de dezvoltare
intelectuală a copilului duce la pierderi iremediabile pentru viitorul adult. Copilul îşi pierde
interesul de a citi, găseşte alte domenii în care să-şi canalizeze intuiŃia, respectiv orinde
altundeva, numai în procesul de învăŃare nu.
Educarea adecvată a citirii, într-o primă etapă, necesită la copii: să utilizeze citirea pentru
a afla înŃelesuri din tipărituri; să aibă frecvente şi intense ocazii de a citi; să fie expuşi la
relaŃionări frecvente şi regulate de rostire pe silabe; să afle despre natura sistemului de scriere
alfabetic; să înŃeleagă structura cuvintelor vorbite.

Progresul adecvat de învăŃare a citirii oricărei limbi alfabetice, într-o a doua etapă,
depinde de: copilul să fi lucrat asupra înŃelegerii reprezentării alfabetice a suneteleor; o practică
suficientă de citire pentru a obŃine fluenŃă în citirea diferitelor tipuri de texte; cunoştinŃe şi
vocabular suficient dezvoltate anterior pentru a acorda textului scris înŃeles şi interes ; control
asupra procedurilor de monitorizare a înŃelegerii şi repararea greşelilor; interes continuu şi
motivaŃie de a citi din diferite motive.

Subminarea oricăruia dintre aceste elemente de dezvoltare creşte posibilitatea ca învăŃarea

citirii să fie întârziată sau împiedicată.

Aşadar intuiŃia şi motivarea sunt cruciale. Deşi majoritatea copiilor încep şcoala cu
atitudini pozitive şi aşteptări de succes, cam pe la sfârşitul claselor primare şi tot mai pregnant
ulterior, unii dintre copii îşi pierd interesul. Este imperios necesar ca paşii să fie făcuŃi pentru a
asigura depăşirea acestor obstacole de către copii în timpul claselor primare.

O altă mare piedică în învăŃarea citirii este dislexia, care este caracterizată prin probleme
de înŃelegere a textului, de despărŃirea în silabe şi de organizarea gândurilor, şi ea poate fi
descoperită încă de la gradiniŃă sau poate să rămână nediagnosticată. Deoarece interferează cu
abilitatea de a învăŃa la şcoală, dislexia poate deveni frustrantă atât pentru elevi cât şi pentru
părinŃi. Atunci când majoritatea copiilor învaŃă să citească, ei folosesc anumite metode de
"decodificare": recunoaşterea imaginilor literelor şi învăŃarea sunetelor corespunzătoare fiecărei
litere. Apoi încep să-şi imagineze cum vor arăta şi cum vor suna literele atunci când sunt puse
împreună pentru a forma cuvinte. Pentru dislexici, procesul de decodificare poate fi o încercare
grea, din mai multe motive. În formele mai uşoare ale acestei boli, pacienŃii nu confundă decât
sunetele sau literele asemănătoare, le distorsionează (cum ar fi diferenŃa dintre "p" şi "b") sau pot
percepe incorect spaŃiile dintre litere, ceva de genul: UntextfărăspaŃiiîntrecuvinte. Sau: „Unt extin
cor ectspa Ńiat”. Dislexicii inversează ordinea silabelor, citesc de la cap la coadă, sar litere sau le
«pun din burtă», ori nu pot citi un cuvânt. Nu scriu după dictare, uită propoziŃiile auzite, îşi
găsesc greu vorbele. AlŃi dislexici se concentrează greu, îşi coordonează greu mişcările sau nu au
simŃul orientării. Pot avea un simptom sau le pot avea pe toate, însă cu terapia potrivită pot fi
recuperaŃi în mare măsură. Cauzele specifice ale dislexiei nu sunt cunoscute, şi probabil există
multe cauze. Cel puŃin 14 zone ale creierului sunt implicate în procesul de citire. Se pare că în
cazul dislexiei mesajele trimise de către creier devin amestecate ori confuze. Dislexicii pot fi
capabili să perceapă perfect, însă ceea ce percep ei poate fi total diferit faŃă de ceea ce percep
majoritatea oamenilor.
 Majoritatea copiilor cu dislexie prezintă o mare diferenŃă între coeficientul de inteligenŃă
şi rezultatele şcolare, diferenŃă ce nu poate fi explicată prin surzenie, probleme de vedere, o slabă
pregătire a profesorilor, lipsa de motivare sau factori emoŃionali. Poate fi prezentă şi discalculia -
probleme referitoare la abilităŃile matematice. Boala Einstein sau Leonardo da Vinci este însă atât
de controversată încât nici până astăzi nu i s-a dat de capăt. În câteva cuvinte însă se poate spune
că este o tulburare de învăŃare a scrisului şi cititului în condiŃiile în care nu există nici o deficienŃă
senzorială.
Copilul dislexic, observându-şi colegii citind şi progresând, ar putea să se simtă incapabil
pentru că nu poate Ńine pasul cu ei, şi pe măsură ce continuă să aibă insuccese la şcoală, respectul
de sine se poate diminua. Probleme asemănătoare dislexiei întâmpină şi copiii cu probleme
logopedice.
Georgeta Burlea, un logoped ieşean, lucrează cu dislexici de 17 ani; studiile efectuate,
care au dus la realizarea unei lucrări de doctorat având această temă au făcut ca în 2004 să-şi
patenteze un dispozitiv de diagnosticare a dislexo-disgrafiei. "Este vorba despre un dispozitiv
format din două discuri, pe care sunt imprimate toate literele alfabetului şi imagini care, rotite,
duc la formarea de cuvinte. Eu l-am numit «Caruselul cuvintelor» şi l-am brevetat anul trecut la
OSIM. Cu acest carusel se pot depista semnele dislexo-disgrafiei foarte uşor", explică prof.
Burlea. InvenŃia a primit în 2004 medalia de argint la Salonul de Inventică de la Iaşi, apoi
medalia de bronz la Salonul Mondial al InvenŃiilor "Eureka 2004" de la Bruxelles. "Caruselul
cuvintelor" a primit apoi şi aprobarea Mnisterului EducaŃiei pentru a fi introdus în grădiniŃe şi în
şcoli.
Este limpede aşadar că există categorii de elevi pentru care cadrul didactic trebuie să
aplice strategii particulare de predare. Pentru copiii dislexici şi în general pentru toŃi copiii care
prezintă probleme de asimilare a scris-cititului se recomandă aplicarea uneia sau mai multora
dintre variantele: supraînvăŃarea (prin repetare şi prin găsirea unor strategii de a învăŃa cum să
înveŃe; de exemplu, pentru înŃelegerea unui text, copilul poate fi stimulat, prin exemplul
dascălului, să gândească cu voce tare; metodă utilizată în sistemul educaŃional Montessori şi în
modelul de şcoală dezvoltat de academicianul rus Schetinin în oraşul Tekos), învăŃarea prin
unităŃi mici (copilul se poate concentra mai bine asupra lor, asimilând apoi întregul mai lesne;
este o metodă dezvoltată şi utilizată în sistemul educaŃional alternativ „Step by step”) şi
prezentarea multisenzorială (copilul va percepe astfel materialul de învăŃat prin intermediul mai
multor simŃuri; variantă utilizată în metoda pedagogică Waldorf şi în pedagogia curativă, bazate
pe sistemul filozofic al lui R. Steiner).
Prezentarea multisenzorială antrenează intuiŃia copiilor, prin acordarea percepŃiilor în
timpul învăŃării, exact la vârsta la care ei percep şi înŃeleg lumea prin intermediul acestei
aptitudini psihice deosebite. IntuiŃia, ca şi capacitate psihică, poate fi stimulată prin diverse
metode, aici intervenind măiestria profesorului, respectiv creativitatea, empatia şi propria sa
intuiŃie. Aşa cum am subliniat şi mai sus, copiii vin la şcoală cu anumite expectanŃe şi atitudini
pozitive, iar dacă în şcoală el întâlneşte obstacole în a-şi utiliza intuiŃia, caracteristică etapei sale
de dezvoltare intelectuală, poate să-i scadă motivaŃia de a învăŃa, de aplicare a celor învăŃate
(respectiv cititul) şi chiar de a mai merge la şcoală.
E-abecedarul pe care îl oferă Creative Media & Art a fost creat pe baza bogatei experienŃe
de predare la clasa I a scris-cititului a doamnei Adina Tulbure şi a minunatelor ei idei, prin
compoziŃiile muzicale ale lui Aramis Drenga şi cu vocea copilului Ramon Drenga.
În construirea e-abecedarului au fost luate în considerare:
1) predilecŃia generaŃiei actuale de copii de a-şi utiliza cu predominanŃă emisfera dreaptă a
creierului, adică intuiŃia, creativitatea şi empatia;
2) tendinŃa generală de a fi utilizate noile tehnologii în procesul de predare-învăŃare;
3) orientarea spre activităŃi constructive şi educative a tendinŃei copiilor de a-şi petrece o
mare parte a timpului în faŃa calculatorului;
4) utilizarea markerilor acustici şi vizuali utilizaŃi în construirea jocurilor pe calculator în
scop educativ;
5) utilizarea culorilor, sunetelor, graficii şi animaŃiei pentru asocierea unor simboluri cu
sunetele cunoscute, lasând copilul să intuiască mai mult decât să memoreze mecanic în procesul
de învăŃare;
6) intrarea în lumea simbolurilor scrise prin vocale;
7) oferirea învăŃătorilor şi elevilor posibilităŃii de a-şi utiliza capacitatea creatoare şi
inteligenŃa emoŃională prin crearea de instrumente proprii de învăŃare şi de predare.
Au fost aşadar respectate în crearea e-abecedarului toate aspectele care trebuie luate în
considerare într-o teorie a învăŃării, recomandate de Bruner (1966), respectiv, predispoziŃia
elevilor de a învăŃa, structura cunoaşterii; secvenŃa de învăŃare; şi tipul de feed-back.
 Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaŃie de calitate şi să fie axată pe
valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiŃii, fundamentale
din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.
Observând că e-abecedarul a plăcut şi a stimulat corectarea deficienŃelor de vorbire
copiilor foarte mici şi copiilor cu cerinŃe educaŃionale speciale (CES), s-a născut ideea lansării
unei cercetări privind aplicabilitatea lui, a publicării datelor obŃinute şi împărtăşirea experienŃei
cadrelor didactice într-o carte scrisă în nume colectiv.
Proiectul "Strategii Didactice Intuitive" (SDI) a fost lansat în luna octombrie 2006 şi
cuprinde: e-abecedarul; cercetarea sociopsihopedagogică; cursuri de formare a cadrelor didactice
în metode intuitive, interactive şi inovative de predare şi stimularea cadrelor didactice de a-şi
construi propriile suporturi de curs de tip e-learning; cursuri de informare a părinŃilor asupra
etapelor de dezvoltare ale copilului, a problemelor de asimilare a scris-cititului între normal şi
patologic şi a soluŃiilor ce pot fi luate în considerare, a importanŃei stimulării şi susŃinerii
creativităŃii copiilor lor.
Website-ul deschis pentru acest proiect educaŃional este www.abecedar.com, iar
participanŃii la cercetarea SDI pot fi întâlniŃi pe forumul acestui site.

Metodologia cercetării

PopulaŃia investigată şi aria de cercetare

Cercetarea de faŃă se referă la copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 15 ani din diferite
instituŃii de învăŃământ din judeŃele Arad, Braşov, Caraş Severin, ConstanŃa, DâmboviŃa, Dolj,
Hunedoara, IalomiŃa, Mureş, Olt, Prahova, Sibiu, Teleorman şi Vâlcea, care au utilizat abecedarul
multimedia (numit şi e-abecedar) conceput de echipa de creaŃie a firmei Creative Media & Art în
procesul de învăŃare a scrierii şi citirii, în perioada anului şcolar 2006-2007, în număr de 1.004 de
copii.

Dintre cei 1.004 elevi, asupra a 120 dintre ei a fost aplicat un sondaj de opinie (anexa nr.
1). O parte dintre ei le-au completat singuri, iar pentru o altă parte educatoarele şi învăŃătoarele
acestora, ca operatori de interviu, au utilizat sondajul de opinie adresat copiilor ca protocol de
interviu.

Pentru a veni în întâmpinarea opiniilor copiilor incluşi în acest studiu, ne-am orientat şi
spre oamenii din jurul acestor copii, respectiv educatoarele, învăŃătoarele şi părinŃii acestora.
Aşadar ne-am adresat, în mod diferenŃiat, adică pe baza a două sondaje de opinie, părinŃilor
acestor copii pe de o parte şi cadrelor didactice pe de altă parte, în total 148 de persoane adulte.

Sondajele de opinie adresate părinŃilor (anexa nr. 2), în număr de 83, consemnează
informaŃiile preluate de la 20 de taŃi şi 63 de mame, în timpul şedinŃelor cu părinŃii, dintre care
84,33 % din mediu urban şi 15,67 % din mediul rural; iar sondajele de opinie adresate cadrelor
didactice (anexa nr. 3), în total 65 persoane, au consemnat opiniile a 61 cadre didactice
participanŃi în cercetare, dintre care 42 învăŃători, 22 educatoare şi 1 profesor, şi a 4 cadre
didactice neparticipanŃi la cercetare.

Asupra unui alt grup de elevi, respectiv 120 din cei 1.004 incluşi în cercetarea de faŃă, a
fost aplicat un test de evaluare pentru elevi (anexa nr. 4) de către 9 învăŃătoare şi educatoare, din
3 grădiniŃe, 4 şcoli din învăŃământul de masă şi două şcoli speciale.

Pentru a acoperi diversitatea grupelor de vârstă şi a situaŃiilor în care elevii învaŃă scris-
cititul în anul şcolar 2006 – 2007 în judeŃele respective, metoda de eşantionare utilizată este cea
neprobabilistă/ nealeatoare intenŃională. Prin urmare nu putem realiza un calcul al
reprezentativităŃii acestor grupe de vârstă şi situaŃii, care reprezintă experienŃe particulare sociale
ale acestor elevi.

Aria de investigare cuprinde judeŃele Arad, Braşov, Caraş Severin, ConstanŃa,

DâmboviŃa, Dolj, Hunedoara, IalomiŃa, Mureş, Olt, Prahova, Sibiu, Teleorman şi Vâlcea,
respectiv localităŃile: Alexandria, Arad, Boldeşti-Scăeni, Bran, Braşov, Călimăneşti, Cisnădie,
ConstanŃa, Craiova, Cristeşti, Lumina, Ostroveni, OŃelu Roşu, Petrila, Piatra Olt, Râmnicu
Vâlcea, ReşiŃa, Sibiu, Slobozia, Suceava, Târgovişte, Târgu Mureş, Troianul, Urziceni, Vulcan.

Perioada investigată este anul şcolar 2006 - 2007, iar investigaŃia propriu-zisă de teren s-
a desfăşurat pe perioada octombrie 2006 – iunie 2007, începând cu prima clasă care a utilizat e-
abecedarul (primul volum), în octombrie 2006, clasa I a doamnei institutor Gica Ionescu din
Slobozia, şi odată cu primele notiŃe luate de cadrele didactice privind comportamentul copiilor în
primele zile de utilizare la clasă a e-abecedarului, şi încheindu-se cu completarea ultimelor teste
de evaluare a elevilor şi a interviurilor (anexa nr. 5) luate cadrelor didactice via internet de către
coordonatorul cercetării.

Ancheta-pilot a fost efectuată în octombrie 2006, când cele patru tipuri de chestionare
utilizate în cadrul cercetării au fost aplicate asupra unui număr de 15 copii, 3 cadre didactice şi 14
părinŃi, de către institutor Livia Dobrescu din Braşov, fiind studentă la Universitatea „Spiru
Haret” din Braşov, Facultatea de Psihologie, în urma căreia coordonatorul cercetării a adus unele
modificări de redactare a celor patru tipuri de chestionare – trei sondaje de opinie şi un test de
evaluare pentru elevi. Ancheta-pilot pentru testarea instrumentului creat pentru interviul cadrelor
didactice a fost realizată în octombrie 2007, de către institutor LucreŃia Moldovan din Târgu
Mureş, fiind studentă la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, Facultatea de ŞtiinŃe ale
EducaŃiei, în urma căreia nu au fost făcute modificări asupra protocolului de interviu.

Metode de cercetare

Analiza documentelor. Dintre documentele nesociologice studiate: rezultate ale

activităŃii copiilor (documente nescrise, vizuale, aparŃinând culturii materiale), cărŃi, reviste,
dicŃionare, website-uri pe Internet (documente scrise cifrice şi necifrice publice), eseuri, notiŃe şi
articole scrise de cadrele didactice implicate în cercetare (documente scrise, cifrice şi necifirce,
publice şi personale), fotografii în format electronic (documente nescrise vizuale) şi Monitorul
Oficial al României. Dintre documentele sociologice studiate: dicŃionare, manuale, notiŃe de curs
şi cărŃi de psihologie şi de sociologie; cărŃi şi website-uri de pe Internet referitoare la strategiile
didactice intuitive şi inovative; cercetări sociologice din alte Ńări referitoare la problemele de
învăŃare a scris-cititului; (din lucrările proprii: ) lucrare de licenŃă referitoare la metode alternative
educaŃionale, articole şi rapoarte de activitate.

Sondajul de opinie. Una dintre metodele sociologice utilizate în această cercetare face
parte din metodele cantitative de tip anchetă sociologică, în unele cazuri directă, în alte cazuri
anchetă indirectă, respectiv sondajul de opinie. Instrumentele de lucru sunt 5 chestionare,
respectiv 3 sondaje de opinie, un test de evaluare pentru elevi şi un protocol de interviu pentru
cadrele didactice.

Chestionarul utilizat pentru sondajul de opinie adresat copiilor (anexa nr. 1) cuprinde 10
întrebări, dintre care:

• după forma răspunsului: 4 întrebări închise, de tip dicotomic (întrebările nr. 4, 7, 8, 9); 1
întrebare semiînchisă (nr. 5, referitoare la ceea ce îi place cel amai mult copilului să
lucreze pe calculator) şi 5 întrebări deschise (întrebările nr. 1, 2, 3, 6, 10);
• după funcŃia instrumentală: 1 întrebare de debut (întrebarea nr. 1, privind ceea ce a
apreciat cel mai mult copilul la e-abecedar);
• după conŃinutul lor: 4 întrebări factuale (nr. 4, 7, 8, 9, respectiv dacă deŃine acasă
calculator personal, sex, mediu social şi dacă a primit un cd cu e-abecedarul) şi 6 întrebări
de opinie (întrebările nr. 1, 2, 3, 5, 6, 10, referitoare la ceea ce i-a plăcut şi ceea ce nu i-a
plăcut la e-abecedar, ceea ce ar dori copilul să mai conŃină e-abecedarul, ce preferă
copilul să facă la calculator, care sunt cele mai importante 3 preocupări ale copilului şi
alte observaŃii pe care doreşte să le mai facă).

Chestionarul utilizat pentru sondajul de opinie adresat părinŃilor (anexa nr. 2) cuprinde 24
de întrebări, dintre care:
 • după forma răspunsului: 13 întrebări închise (dintre care 5 cu răspunsuri dicotomice,
respectiv întrebările nr. 7, 19, 20, 22, 23 şi 8 întrebări având răspunsuri policotomice,
respectiv numerele 4, 10, 12, 13, 16, 17, 18, 21), 8 întrebări semiînchise (întrebările nr. 1,
2, 3, 5, 6, 8, 11, 15) şi 3 întrebări deschise (nr. 9, 14, 24);
• după funcŃia instrumentală: 1 întrebare de debut (nr. 1, referitoare la obişnuinŃa de a citi
seara copilului o poveste la culcare), 2 întrebări-filtru (întrebările nr. 5 şi 8);
• după conŃinut: 10 întrebări factuale (întrebările nr. 7, 12, 13, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23,
referitoare la deŃinerea în gospodărie a unui calculator personal, la poziŃia pe care copilul
la care se referă părintele o ocupă între fraŃii săi, procentul din bugetul familiei acordat
educaŃiei copiilor, vârstă, sex, sexul copilului, nivelul de pregătire educaŃională, mediul
social şi dacă a primit copilul un e-abecedar), 10 întrebări de opinie (întrebările nr. 2, 3, 4,
9, 10, 11, 14, 15, 16, 24 care consemnează opiniile părinŃilor referitoare la cea mai mare
satisfacŃie şi cea mai mare dificultate în educaŃia copiilor, referitoare la manualele
multimedia şi efectul acestora asupra copiilor, referitoare la importanŃa unor procese
psihice şi capacităŃi psihosociale în învăŃare, referitoare la cele mai importante preocupări
ale copilului, la nevoile sale şi la eroii săi şi observaŃii şi sugestii)

Chestionarul folosit pentru sondajul de opinie aplicat cadrelor didactice (anexa nr. 3)
cuprinde 17 întrebări, dintre care:

• după forma răspunsului: 9 întrebări închise (dintre care 4 dicotomice – nr. 6, 11,
15, 16 – şi 5 policotomice, respectiv întrebările nr. 3, 8, 9, 12, 13), 6 întrebări cu răspunsuri
semiînchise (nr. 1, 2, 4, 5, 10, 14) şi 2 întrebări deschise (întrebările nr. 7 şi 17, referitoare la
opinia cadrului didactic asupra efecetului unui manual multimedia asupra elevilor şi observaŃii şi
sugestii);
• după funcŃia instrumentală : 1 întrebare de debut (întrebarea nr. 1, referitoare la
ceea ce oferă satisfacŃie cadrului didactic în munca sa) şi o întrebare-filtru (întrebarea nr. 4,
referitoare la aprofundarea cunoştinŃelor pedagogice);
• după conŃinutul lor: 5 întrebări factuale (nr. 11, 12, 13, 14, 15, sex, vârstă, nivel de
pregătire, calitatea cadrului didactic respondent, mediul social, calitatea de participant în
cercetarea de faŃă) şi 8 întrebări de opinie (nr. 1, 2, 3, 7, 8, 9, 10, 17, respectiv referitoare la cea
mai mare satisfacŃie în activitatea desfăşurată, la cea mai mare dificultate privind învăŃarea scris-
cititului, la manualele multimedia şi la efectul lor asupra elevilor, referitoare la importanŃa unor
procese şi trăsături psihice în învăŃare şi în predare, referitoare la necesitatea existenŃei unor
cursuri de formare a cadrelor didactice în metode de predare intuitive şi interactive; observaŃii şi
sugestii).

Chestionarul utilizat în cercetare pentru testul de evaluare al elevilor (anexa nr. 4)

cuprinde 10 întrebări, dintre care:

• după forma răspunsului: 9 întrebări închise (dintre care 2 dicotomice, respectiv nr. 6 şi 9;
şi 7 policotomice, respectiv întrebările nr. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8) şi 1 întrebare deschisă (nr. 10,
observaŃii şi sugestii);
• după conŃinut: 6 întrebări factuale (întrebările nr. 4, 5, 6, 7, 8, 9, referitoare la
timpul de când este utilizat e-abecedarul de către elevul respectiv, clasa, vârsta, nivelul de
pregătire al respondentului, mediul social) şi 1 întrebare de opinie (nr. 10, observaŃii şi sugestii).

Chestionarul utilizat pentru testele de evaluare ale elevilor a fost elaborat cu sprijinul
institutor Adina Tulbure, învăŃătoare cu experienŃă de predare a scris-cititului la clasa I şi
autoarea e-abecedarului. Primele 3 întrebări ale chestionarului au fost utilizate de către cadrele
didactice ca ghid de observaŃie.

Interviul. Coordonatorul cercetării a elaborat, în semestrul al II-lea 2007, un protocol de

interviu, în vederea obŃinerii unor rezultate calitative pe baza unui interviu structurat aplicat prin
e-mail cadrelor didactice participante la cercetare.

Protocolul de interviu adresat cadrelor didactice (anexa nr. 5) cuprinde 10 întrebări de

opinie deschise, dintre care 1 întrebare de debut (întrebarea nr. 1, referitoare la reacŃia copiilor
când au aflat că vor învăŃa literele într-un mod inedit).

ObservaŃia. Peste 85 % dintre cadrele didactice participante la cercetare au luat notiŃe

privind comportamentul copiilor la prima lor întâlnire cu e-abecedarul în clasă sau în sălile de
informatică, pentru a se putea determina ulterior care componente ale e-abecedarului au fost
apreciate în primul rând de către copii şi apoi, în timp, care trăsături psihice şi de comportament
şi care aptitudini ale copilului au fost stimulate.
 ObservaŃia noastră se încadrează în clasificările metodologice astfel:

• în funcŃie de criteriul observat: este o observare a acŃiunii (a comportamentelor elevilor în

faŃa calculatorului atunci când este utilizat e-abecedarul şi rezultatele în dobândirea aptitudinilor
de scriere şi citire de către copii);
• în raport cu mediul observat: este o observaŃie de teren, în fiecare clasă de copii care au
fost incluşi în studiu;
• după gradul de structurare: notiŃele cadrelor didactice sunt slab structurate (au consemnat
data şi comportamentele mai deosebite ale copiilor în timpul lucrului cu e-abecedarul la
cabinetele de informatică, sau, după caz, la calculatorul din clasă), iar primele trei întrebări din
chestionarele testelor de evaluare pentru elevi sunt puternic structurate (au fost consemnate
aptitudinile elevilor, ca itemi foarte fini, la o distanŃă de 3 luni de utilizare permanentă a e-
abecedarului în timpul orelor de limba română);
• după poziŃia faŃă de realitate a materialului observat, observaŃia a fost participativă,
operatorii de teren fiind cadre didactice în clasele respective.

Ghidul de observaŃie. ObservaŃia, ca metodă psihopedagogică de cercetare, s-a

orientat asupra aptitudinilor, proceselor psihice şi a trăsăturilor psihice ale elevilor.

Aptitudinile consemnate au fost: interesul pentru a citi silabe noi; interesul pentru a
citi propoziŃii noi; citirea la prima vedere a unui cuvânt, citirea la prima vedere a unei propoziŃii
sau a unui text scurt; intonaŃia citirii unui text la prima vedere; dicŃia în rostirea cuvintelor pe
silabe familiare; dicŃia în rostirea cuvintelor pe silabe noi; recunoaşterea literelor învăŃate în
interiorul cuvintelor familiare; recunoaşterea literelor învăŃate în interiorul cuvintelor noi;
recunoaşterea literelor învăŃate în afara cuvintelor familiare; recunoaşterea literelor învăŃate în
afara cuvintelor noi; reconstruirea unui cuvânt din silabele proprii cuvântului; formarea unui
număr cât mai mare de cuvinte dintr-un număr mediu de silabe (5-10 silabe); formarea unui
număr cât mai mare de cuvinte din mai mult de 10 silabe; formarea unui număr cât mai mare de
propoziŃii dintr-un număr mediu de cuvinte (5 – 10 cuvinte); formarea unui număr cât mai mare
de propoziŃii din mai mult de 10 cuvinte.
 Procesele psihice şi trăsăturile psihice ale elevilor consemnate au fost: atenŃia ca nivel
de concentrare; atenŃia ca durată de concentrare; atenŃia distributivă; memoria de scurtă durată;
memoria de lungă durată; memoria vizuală; memoria auditivă; memoria olfactivă; memoria
gestuală; memoria afectivă; gândirea intuitivă; gândirea logică deductivă (particularizarea);
gândirea logică inductivă (generalizarea); limbajul verbal; limbajul nonverbal; limbajul afectiv-
emoŃional; limbajul expresiv (exprimarea artistică); limbajul ludic (exprimarea prin joc);
imaginaŃia prin asemănări şi deosebiri, imaginaŃia prin metaforă; imaginaŃia creatoare; imaginaŃia
tehnică; creativitatea prin imitaŃie; creativitatea prin invenŃie; creativitatea prin intuiŃie;
creativitatea constructivă; creativitatea distructivă; inteligenŃa emoŃională; inteligenŃa socială;
inteligenŃa practică; adaptarea prin modificarea de sine; adaptarea prin modificarea de sine;
adaptarea prin modificarea mediului înconjurător; adaptarea socială; simŃul etic (adevăr, dreptate,
morală); exteriorizarea simŃului estetic prin aprecierea a ceea ce este frumos în mediul
înconjurător; exteriorizarea simŃului estetic prin exprimarea în cuvinte, gesturi, creaŃii;
exteriorizarea simŃului afectiv prin acceptarea manifestării afective la alŃii; exteriorizarea simŃului
afectiv prin acceptarea manifestării afectivităŃii altora în relaŃia directă cu copilul; exprimarea
afectivităŃii prin exprimarea prin atingeri corporale; exprimarea afectivităŃii prin dăruirea de mici
cadouri; exprimarea afectivităŃii prin exprimarea prin cuvinte.

Aceşti itemi au fost completaŃi de către învăŃătoarele şi educatoarele participante la

cercetarea SDI consecutiv în lunile martie şi iunie 2007, cu calificative pe o scală de la 1 la 10
pentru întrebarea nr. 1 şi cu calificative codate cu FB (foarte bine), B (bine), M (mediu), S (slab)
şi FS (foarte slab) pentru întrebările nr. 2 şi 3 din chestionarul utilizat pentru testele de evaluare a
elevilor şi ca ghid de observaŃie.
 Căile de comunicare în cadrul cercetării

Datorită ariei largi de investigare, au fost utilizate mijloace moderne de comunicare

între cadrele didactice ca operatori sociologici de teren şi coordonatorul cercetării. Astfel, au fost
utilizate, pe lânga serviciile de poştă, conexiunea la Internet şi telefonia. Datorită existenŃei
Internetului s-a utilizat poşta electronică, mesageria instant şi audioconferinŃa mesageriei instant.
Echipa de creaŃie a Creative Media & Art a conceput şi lansat, în septembrie 2006, prima variantă
a website-ului http://www.abecedar.com, unde a fost prezentat un demo al e-abecedarului
(primul volum), a fost deschis un forum de discuŃii pentru participanŃii la cercetare şi un box-
chat, au fost postate toate articolele elaborate pe parcursul cercetării, iar cadrele didactice au avut
posibilitatea de a-şi crea pagini proprii pentru clasele lor, ca bloguri.

Prin aceste metode tehnice moderne, coordonatorul cercetării a avut posibilitatea să

ofere în permanenŃă instrucŃiuni, consultaŃii şi asistenŃă participanŃilor la cercetare şi toŃi cei
implicaŃi au avut oportunitatea de a se cunoaşte între ei şi de a face schimb de experienŃă.

O altă metodă de comunicare cu participanŃii a fost organizarea de workshopuri, pe

parcursul anului şcolar 2006-2007, de către coordonatorul cercetării Mariana StrăuŃ, respectiv la
Petroşani (4 octombrie 2006, Sala de ConferinŃe a Bibliotecii UniversităŃii din Petroşani şi 11
octombrie 2006, Sala de seminarii din demisolul Bisericii Sf. Varvara Petroşani), Braşov (24
octombrie 2006, Casa Corpului Didactic Braşov), Craiova (14 decembrie 2006, GrădiniŃa nr. 1
„CăsuŃa fermecată” Craiova), Boldeşti-Scăeni (28 februarie 2007, Şcoala Generală nr. 1 Boldeşti-
Scăeni), Arad (14 martie 2007, Şcoala Generală „Ioan Slavici” Arad), şi Timişoara (21 aprilie
2007, Liceul bilingv „William Shakespeare” Timişoara); şi de către autoarea e-abecedarului
Adina Tubure, la ConstanŃa (noiembrie 2006) şi Slobozia (martie 2007). In cadrul acestor
workshopuri, coordonatorul cercetării a prezentat e-abecedarul, obiectivele şi metodologia
cercetării SDI, şi câteva metode de predare intuitive şi interactive care pot fi utilizate în predarea
scris-cititului. ActivităŃile desfăşurate şi impactul prezentărilor şi discuŃiilor referitoare la e-
abecedar, la cercetarea SDI şi la cursurile de formare în metode de predare intuitive din timpul
acestor workshopuri au fost consemnate în rapoartele de activitate pe anul 2006 şi pe semestrul I
al anului 2007, de către coordonatorul cercetării.

Analiza şi interpretarea rezultatelor

În cele ce urmează vom prezenta structura populaŃiei investigate în cadrul acestei

cercetări.

Cadre didactice
6%

Copii
Parinti 87%
7%

Figura nr. 1. Structura populaŃiei investigate (%).

Ce spun copiii despre e-abecedar. Dintre copiii incluşi în această cercetare, 120 au făcut
parte dintr-un sondaj de opinie şi aproape trei sferturi (73,33 %) dintre copiii care au răspuns
întrebărilor acestui sondaj de opinie deŃin calculator acasă, iar ceilalŃi, peste un sfert dintre ei,
respectiv 26,67 %, au lucrat cu manualul multimedia numai în clasă sau în cabinetul de
informatică. Dintre cei 120 de copii jumătate sunt fete şi jumătate (50 %) sunt băieŃi. Doar 9,17
% dintre copiii incluşi în sondajul de opinie referitor la e-abecedar locuiesc în mediul rural, iar un
procent de peste nouăzeci locuiesc şi învaŃă în mediu urban (90,83 %).

Părerile copiilor referitor la ceea ce le-a plăcut cel mai mult la e-abecedar au fost destul de
uniform împărŃite între aprecierea imaginilor, a sunetului şi a vocilor, a prezentărilor şi poeziilor
literelor, a faptului că au învăŃat ceva, că au învăŃat să silabisească, că „este pe calculator”, că este
interactiv. Cei mai mulŃi dintre copii (17,93 %) au apreciat imaginile, desenele şi culorile e-
abecedarului, aşadar aspectul vizual-estetic al manualului a fost cel mai bine cotat de către
utilizatorii direcŃi ai manualului. AlŃi copii au apreciat la abecedarul multimedia faptul că îi învaŃă
ceva, că se aude cuvântul silabisit şi pentru că este interesant (15,12 %); faptul că este interactiv
şi că poate fi utilizat oricând, atât acasă cât şi la şcoală (14,62 %); modul de prezentare a literelor
şi poeziile asociate acestora (13,67 %); sunetul, vocea de copil şi în general vocea bine
pronunŃată (12,73 %); cuvintele, textul, lecŃiile (11,32 %); cântecul „Poveste de Crăciun”
(10,37 %); şi chiar totul (4,24 %).

Dintre nuanŃările răspunsurilor lor cităm câteva motive pentru care e-abecedarul a plăcut
micilor utilizatori: „este altfel decât cartea”; „când am învăŃat singur literele şi să citesc”; „că îmi
explică lecŃiile” şi „că pun mouse-ul pe literă şi pentru că se aude”. Ca o imagine de ansamblu,
putem observa că micuŃii utilizatori au apreciat la e-abecedar mai ales mişcarea imaginilor,
sonorul şi faptul că este interactiv, cu alte cuvinte exact calităŃile unui mijloc educaŃional,
respectiv prezentarea multisenzorială (văz – auz – simŃ tactil), care să le stimuleze învăŃarea şi
dezvoltarea psihică armonioasă.

Copiii au declarat şi ceea ce nu le-a plăcut, în afara celor aproape trei sferturi dintre ei
(74,17 %), respectiv „că nu are jocuri”, „că nu puteam să scriu”, desenele, faptul că „desenele
animate se mişcă prea încet”, „că nu sunt destule lecŃii” şi că „nu ne spune şi poveşti”. De
asemenea, ei au declarat ceea ce ar dori să mai conŃină e-abecedarul: jocuri, exerciŃii uşoare,
scrierea şi jocul cu literele, poveşti vorbite, poveşti cu litere, mai multe cântece, ghicitori, glume,
surprize, poezii la toate literele, „poezii ca să desenezi după ele” şi desene de colorat.
 Creatoarea e-abecedarului a Ńinut cont de toate aceste observaŃii ale copiilor care au
utilizat deja primul volum al e-abecedarului, astfel că al doilea, şi mai ales cel de-al treilea volum
al e-abecedarului au fost concepute mult mai interactive.

Dintre activităŃile preferate de copiii pe calculator pe primul loc, adică în 34,17 % dintre
răspunsurile lor, se situează jocurile, apoi învăŃarea lucrurilor noi (în 25 % dintre cazuri), să
deseneze (18,33 %), să caute diferite lucururi pe Internet (12,5 %), respectiv activităŃi care
implică acŃiune şi interacŃiune, după care ei preferă activităŃile pasive, respectiv desenele animate
(6,67 %) şi filmele (3,33 %).

Dintre activităŃile generale preferate de copiii încluşi în acest sondaj de opinie, pe primul
loc se situează activităŃile intelectuale, respectiv învăŃatul, scrisul, cititul, socotitul, răsfoirea
cărŃilor cu ilustrate, şi rezolvarea temelor pentru acasă, în 20,83 % din răspunsuri; iar apoi
activităŃile ludice (18,05 %), respectiv jocurile în casă, cele de construit, jucăriile şi jocurile cu
prietenii; urmează activităŃile de exprimare artistică vizuală – desenat, colorat şi pictură, în
procent de 15; apoi activităŃile pasive, de vizualizare a filmelor sau desenelor animate, în 11,67 %
din răspunsurile copiilor; pe acelaşi loc, cu un procent de 9,73 % din răspunsurile copiilor, se
situează atât practicarea unor sporturi (şi aici copiii s-au referit la înot, tenis, fotbal, mersul cu
bicicleta şi karate), cât şi jocurile pe calculator, pe telefonul mobil şi lucrul cu e-abecedarul;
urmează apoi activităŃile artistice kinetice - dansul şi baletul, în proporŃie de 4,17 %; mişcarea
fizică în aer liber, plimbări prin parc şi la munte, respectiv 3,33 %, rămânând ca ultimul loc, de
2,22 % să îl ocupe preocuparea copiilor pentru sănătate, ajutorul acordat părinŃilor, îngrijirea
fraŃilor mai mici, ordinea şi curăŃenia.

70 % dintre copii care nu au avut de făcut observaŃii, însă nici sugestii, iar 30 % dintre
micii utilizatori, după ce au lucrat cu primul volum al e-abecedarului, au declarat că este frumos,
că le place foarte mult, că este atractiv, interesant, că îi învaŃă lucruri bune, îi captivează, e
important pentru ei, este „un prieten preŃios” şi că „îmi doresc mai multe manuale ca e-
abecedarul”. Din acelaşi procent de 30 la sută dintre ei doresc mai multe jocuri, imagini şi desene
de colorat, cântece, poezii, poveşti şi exerciŃii.

După cum am afirmat mai sus, următoarele două volume au fost concepute Ńinând cont de
sugestiile copiilor şi de obiectivele generale ale manualului, respectiv introducerea mai multor
secvenŃe interactive, inclusiv scrierea unor cuvinte, formarea de propoziŃii, descrierea interactivă
a unor situaŃii de viaŃă (pentru îmbogăŃirea vocabularului şi fixarea celor învăŃate) şi o prezentare
de gală a tuturor literelor alfabetului la final, în aceeaşi atmosferă de basm.

Părerea părinŃilor despre e-abecedar. Dintre părinŃii copiilor incluşi în cercetare, 83 au

făcut parte dintr-un sondaj de opinie, dintre care aproape un sfert (24,10 %) sunt taŃi, iar trei
sferturi (75,90 %) sunt mame. Ei locuiesc în proporŃie de 15,67 % în mediu rural şi mai mult de
trei sferturi, respectiv 84,33 %, în mediul urban.
4%
6%

8%

8% 44%

30%

Liceu Studii superioare

Scoala postliceala Clase primare
Scoala profesionala Clase gimnaziale

Figura nr. 2. Nivelul de studii al părinŃilor (%).

Aşa cum se poate observa şi în figura nr. 2, peste trei sferturi dintre părinŃii care au
răspuns acestui sondaj de opinie au liceul ca nivel minim de studii absolvite. Aproape jumătate
(44 %) au absolvit liceul, iar 30 % au urmat şi absolvit o facultate.
Mai mult de jumătate dintre părinŃii respondenŃi au vârste cuprinse între 26-35 ani,
26,51% dintre ei fac parte din grupa de vârstă cuprinsă între 36-45 ani; 9,64% dintre subiecŃi au
vârste situate între 18-25 ani, iar 8,43% au peste 45 ani.
Copiii la care se referă aceşti părinŃi sunt 50,60 % băieŃi şi aproape jumătate (49,40 %)
sunt fetiŃe. Dintre aceşti copii, 67,47 % sunt copii unici sau primul născut din familie, 18,07 % au
fraŃi mai mici şi mai mari, respectiv sunt fraŃi mijlocii, iar în 14,46 % din cazuri, sunt mezinii
familiei.
 Timpul acordat de către părinte copilului pentru dezvoltarea aptitudinilor acestuia este de
6 ore/săptămână în 49,40% din cazuri, de 6-14 ore/săptămână în 43,37 % din familii şi doar în
7,23% din situaŃii părinŃii acordă mai mult de 14 ore/săptămână în acest scop.
Bugetul alocat în aceste familii pentru dezvoltarea potenŃialului copiilor, în aproape
jumătate (49,40 %) din cazuri, este de mai puŃin de un sfert din venitul total al familiei; în 28,92
% din cazuri este cuprins între 26 – 50 % din venitul familiei; în 20,48 % din cazuri se alocă
peste jumătate din bugetul familiei în acest scop şi există un singur nonrăspuns la întrebarea
respectivă (nr. 17 din chestionarul aferent sondajului de opinie adresat părinŃilor, anexa nr. 3).
În gospodăriile acestor familii există cel puŃin un calculator personal în 83,13 % din
cazuri, iar în 16,87 % din cazuri nu deŃin calculator acasă. În 72 din cazuri, respectiv în proporŃie
de 86,75 %, copilul la care se referă părintele a primit un e-abecedar acasă, iar în restul de 13,25
% din cazuri copilul a utilizat doar la şcoală e-abecedarul.
În peste jumătate (51,81 %) dintre răspunsurile părinŃilor referitor la timpul permis
copilului în faŃa calculatorului, aceştia au declarat că le acordă 1-2 ore/zi, iar în 19,28 % din
cazuri copiilor le este permis accesul la calculator mai puŃin de o oră/zi. 10,84 % dintre părinŃii
respondenŃi la sondajul de opinie nu au răspuns, mulŃi dintre ei nedeŃinând acasă un calculator.
Iată ce declară părinŃii care acordă timp nelimitat copiilor la calculator: „am observat că
nu foloseşte calculatorul în mod abuziv”, „are şi activităŃi extraşcolare şi efectiv nu prea are
timp”, „nu are calculator” şi „promovez ideea de dezvoltare liberă, independentă a copilului”.
Aceşti părinŃi reprezintă un procent de aproape 10 la sută (9,64 %) dintre cei care au răspuns la
acest sondaj de opinie.
Alte două situaŃii sunt părinŃii care acordă copilului între 3 şi 5 ore la calculator, respectiv
6,02 %, şi părinŃii care nu acordă deloc timp copilului la calculator (2,41 %).
Şi părinŃii îşi petrec timpul în faŃa calculatorului. 12,5 % dintre respondenŃi se informează
despre dezvoltarea psihologică şi intelectuală a copilului de pe website-uri de pe Internet.
În 86,75 % din cazuri, părinŃii declară că îşi aprofundează cunoştinŃele referitoare la
creşterea şi educarea armonioasă a copilului, dintre care 38,55 % nu menŃionează din ce motiv,
un sfert (25,30 %) dintre ei motivează că doresc să poată educa mai bine copilul; 12,05 % dintre
ei motivând că doresc să se informeze, şi că e minunat că au această oportunitate de informare
faŃă de generaŃiile anterioare de părinŃi; iar 10,85 dintre părinŃi îşi motivează răspunsul „pentru o
relaŃie mai bună cu copilul” şi „ca să îl înŃeleg”.
 În 13,25 % din cazuri părinŃii declară că nu îşi aprofundează cunoştinŃele referitoare la
dezvoltarea copilului, dintre care 7,23 % nu-şi motivează răspunsul; iar ceilalŃi motivează că „nu
ştiu să citesc”, „nu am timp” sau „nu ştiu ce să fac în acest sens”.
ModalităŃile de informare ale părinŃilor sunt, în principal, cărŃile şi revistele, în mai mult
de jumătate din cazuri (52,78 %); după care este televiziunea, radioul, în proporŃie de peste un
sfert din cazuri (29,17 %); urmând website-urile pe Internet (12,5 %) ca surse de informare şi alte
modalităŃi, în proporŃie de 5,55 %, respectiv pregătirea profesională, şedinŃele cu părinŃii, din
experienŃa părinŃilor şi bunicilor, sau toate modalităŃile la un loc.
Pregătirea copilului pentru intrarea în lumea cunoaşterii şi a literelor este povestea spusă
sau citită seara la culcare de părinŃi sau bunici. Să urmărim declaraŃiile părinŃilor referitoare la
citirea unei poveşti la culcare.
64,17 % dintre părinŃii din acest sondaj au declarat că obişnuiesc să citească poveşti
copilului seara la culcare. Dintre aceştia, 19,48 % declară că ei consideră că citirea poveştilor
seara are ca efect dezvoltarea imaginaŃiei la copii; 18,18 % dintre părinŃi declară că le dezvoltă
vocabularul, iar 15,58 % că le dezvoltă nivelul de cunoaştere. AlŃi părinŃi, în proporŃie de 14,28
% declară că citirea poveştilor la culcare aduce un somn liniştit copiilor; 12,98 % dintre ei declară
că le spun poveşti copiilor pentru îmbunătăŃirea relaŃiei afective cu copilul; iar procente din ce în
ce mai mici dintre părinŃi declară că rareori citesc seara poveşti copiilor, că poveştile le plac atât
copiilor cât şi părinŃilor, că le citesc din obişnuinŃă şi cei mai puŃini declară că citirea copiilor câte
o poveste seara le deschide acestora apetitul de a citi ei înşişi.
35,83 % dintre părinŃi au declarat că ei nu obişnuiesc să citească poveşti seara la culcare
copiilor, peste un sfert dintre ei (27,90 %) au declarat că nu au timp, iar 16,28 % dintre
respondenŃi au spus că deja copilul citeşte singur. AlŃi părinŃi declară că ei nu obişnuiesc deloc,
că nu ştiu să citească, că e prea obosit copilul sau părintele, sau că nu mai este potrivită vârsta
copilului pentru a-i citi poveşti la culcare.
Răspunsurile atât de diferite ale părinŃilor incluşi în eşantionul prezentului studiu provin
din diversitatea experienŃelor de viaŃă ale acestora, ale nivelului de educaŃie şi mediului socio-
cultural în care trăiesc.
Poveştile, basmele şi pildele citite sau spuse copiilor reprezintă primul instrument de
lărgire a universului cunoaşterii acestora. Dacă adăugăm numărul părinŃilor conştienŃi de acest
lucru la numărul copiilor care citesc deja singuri poveşti, obŃinem un procent de peste 80 %
numai din acest studiu, de situaŃii în care copiii beneficiază şi îşi dezvoltă capacităŃile
intelectuale, imaginative, lingvistice şi creative prin poveste.
Referitor la cea mai mare satisfacŃie a părintelui în educarea copilului său, 42,86 % dintre
părinŃii respondenŃi au declarat că îşi doresc să fie un bun prieten al fiului/ fiicei lor; 39,56 % au
declarat că satisfacŃia lor constă în lucrările prin care copilul demonstrează ce a învăŃat; peste
15% dintre ei se declară mulŃumiŃi atunci când copilul lor are rezultate şi aptitudini deosebite faŃă
de colegii lui de vârstă, un părinte declară că satisfacŃia lui cea mai mare este de a asigura cele
mai bune condiŃii pentru educaŃia copilului său; iar un alt părinte declară că satisfacŃia sa ca
părinte în educarea copilului său este de a se "bucura împreună de micile succese şi încurajând-o
şi îndrumând-o când greşeşte".
La întrebarea referitoare la opinia părintelui privind cea mai mare dificultate întâmpinată
de copil în învăŃarea scris-cititului, 37,35 % dintre părinŃi consideră că este durata de concentrare
a atenŃiei copilului; 19,28% dintre părinŃi consideră căprincipala dificultate în asimilarea scris-
cititului este recunoaşterea poziŃiei unui sunet într-un cuvânt (la început, la mijloc, la sfârşit); alŃi
19,28% părinŃi consideră dificultatea cea mai mare recunoaşterea literelor în cuvintele noi; 15,66
% dintre părinŃi consideră problemele de pronunŃie principalul obstacol în învăŃarea scris-
cititului; iar 8,43% dintre părinŃi au alte opinii (copiii lor nu au întâmpinat dificultăŃi, non-
răspunsuri şi caligrafia).
Iată şi răspunsurile părinŃilor incluşi în eşantion referitor la utilitatea manualelor
multimedia: 81,93% dintre ei le consideră utile, iar 18,07% nu au răspuns, neexistând nici un
răspuns concret că ele nu ar fi utile.
Dintre părinŃii care consideră aceste manuale utile (81,93%), părerile lor sunt foarte
nunaŃate referitor la efectul asupra copilului a unui manual multimedia. Astfel, 14,48 % consideră
că un manual multimedia ar fi "benefic pentru dezvoltarea cunoştinŃelor copilului"; 12,08 %
dintre părinŃi consideră că ar avea "un efect pozitiv - ar lucra cu plăcere şi cu interes"; 9,64 %
dintre respondenŃi consideră că elevii "ar învăŃa mai uşor alfabetul" cu ajutorul unui manual
multimedia, deoarece le place să lucreze cu calculatorul. 4,85% dintre părinŃi consideră că
manualele multimedia contribuie la "fixarea cunoştintelor, exerciŃiu, dorinŃa de cunoaştere,
satisfacŃia exerciŃiilor rezolvate". Redăm mai jos şi alte răspunsuri ale părinŃilor, referitor la
efectul unui manual multimedia asupra copiilor: "util şi relaxant pentru copil, părinŃi şi bunici";
"o mai bună utilizare a calculatorului, plus îmbunătăŃirea cunoştinŃelor"; "ar fi în pas cu tehnica
modernă, s-ar simŃi mai stăpân pe sine, ar avea mai multă încredere în el"; "este foarte bun, copiii
fiind atraşi de tot ce este nou, are un impact mai bun asupra învăŃării" şi iată o observaŃie
importantă (copilul) "reŃine mult mai uşor cuvintele datorită impactului vizual şi pronunŃă mult
mai corect literele" (auzind pronunŃia corectă de oricâte ori are nevoie).
PărinŃii chestionaŃi în acest studiu consideră ordinea importanŃei în învăŃarea scris-cititului
a trăsăturilor de personalitate, a capacităŃilor şi trăsăturilor psihice după cum urmează: atenŃia,
inteligenŃa, logica, simŃul datoriei, memoria, creativitatea, intuiŃia, afectivitatea, empatia,
adaptabilitatea şi exprimarea prin artă.
89,16 % dintre părinŃii respondenŃi consideră necesare şi oportune cursurile de parenting,
motivând aceasta astfel: "pentru a cunoaşte nevoile vârstei şi etapele de dezvoltare ale copilului";
"ne-ar ajuta să descoperim la timp problemele copiilor"; "copiii de azi sunt mult mai receptivi şi
mai inteligenŃi"; o mamă declară "doresc să fiu sigură că folosesc cele mai bune metode pentru
dezvoltarea armonioasă a copilului". Dintre părinŃii (10,84% dintre subiecŃi) care nu consideră
necesare cursurile de parenting cei mai mulŃi nu motivează opinia, iar trei dintre ei se declară
mulŃumiŃi de cunoştinŃele pe care le posedă deja referitor la dezvoltarea copilului.
În opinia a 21,57 % dintre părinŃi jocul este una dintre cele trei preocupări mai importante
ale copilului, urmând apoi socotitul, scrisul, temele, cititul în opinia a 19,21 % dintre părinŃii
respondenŃi, apoi respectiv calculatorul, desenul, pictura, dansul, muzica, pianul, desenele
animate, sportul, ajutorul acordat părinŃilor în gospodărie, televizorul, artizanatul, modelingul şi
plimbările.
Un procent foarte mare (72,29 %) dintre părinŃii respondenŃi consideră că nevoia
fundamentală a copiilor este cea afectivă. 12,05% dintre părinŃi consideră nevoile materiale ca
fiind de primă importanŃă pentru copilul la care face referire, iar în opinia a 10,84% dintre părinŃi
nevoie fundamentală a copilului este cea spirituală. Alte opinii se referă la timpul acordat de
părinte copilului său.
Aproape jumătate dintre părinŃii respondenŃi consideră că eroii copilului lor sunt
personajele imaginare din desene animate sau din filme, în 39,76% din cazuri părinŃii consideră
că membrii familiei sunt eroii copiilor lor, iar 9,64 % dintre ei afirmă că eroii copiilor sunt
întruchipaŃi de persoane din anturajul acestora.
Prezentăm mai jos opiniile părinŃilor chestionaŃi în această cercetare referitoare la e-
abecedar:
 "Este foarte bun";
"Copilului i-a plăcut abecedarul şi le mulŃumim domnilor învătători";
"Să se pună accent pe creativitate, pe comunicare. În rest, este foarte educativ, un lucru
bun pentru căre este folosit calculatorul";
"Îl apreciez, pentru că este folositor, în acest timp care zboară şi nu prea lasă părinŃilor
timp prea mult pentru a se ocupa de copil";
"Atractiv, colorit superb, realizare excelentă! Pot fi create şi manuale de matematică?";
"Copilul meu a învăŃat să scrie şi să citească singur cu ajutorul calculatorului, din diferite
programe educaŃionale pentru copii";
"Felicitări celor ce l-au elaborat!"

Ce spun unele dintre cadrele didactice care au lucrat cu e-abecedarul

Bună seara! SunteŃi participantă la cercetarea psihopedagogica „Strategii Didactice
Intuitive în Alfabetizare”. Vă invit în această seară să-mi răspundeŃi sincer şi cât mai detaliat
posibil la câteva întrebări referitoare la metodele de alfabetizare pe care le utilizaŃi şi măsura în
care v-a ajutat abecedarul multimedia creat de Adina Tulbure.
Mariana StrăuŃ: Cum au reacŃionat copiii când au auzit că veŃi utiliza un nou fel de
manual, că vă veŃi folosi de calculator ca să învăŃaŃi literele?

Georgeta Suditu: S-au bucurat, deşi a lucra pe calculator nu era o noutate pentru ei.
LucreŃia Moldovan: Au fost bucuroşi! Majoritatea dintre ei visau doar la calculator. Iar
alŃii nici măcar nu l-au atins până în ziua în care i-am dus în cabinetul de informatică. Îmi
amintesc că i-am întrebat dacă le place mai mai mult să înveŃe alfabetul cu ajutorul calculatorului
sau să rămânem în clasă la manual . Răspunsul a fost unul categoric în favoarea calculatorului.
 M.S.: Din ce grupă de vârstă fac parte elevii dvs.?Au elevii dvs. dificultăŃi de învăŃare, în
general? Dacă le-aŃi identificat, care sunt acestea? PuteŃi să ne vorbiŃi mai pe larg despre un caz
aparte, fără a numi copilul?
G.S.: Sunt copii de 6 şi 7 ani. Din 24 de elevi, numai 2 nu au auz fonematic, întrucât nu
au frecventat gradiniŃa, fiind rromi.
L.M.: Copiii mei fac parte din grupa de vârstă 7-10 ani şi sunt toŃi 16- rromi. ToŃi dar
absolut toŃi au dificultăŃi de /în învăŃare. La 4 dintre ei am observat dificultăŃi de exprimare a unor
sunete, cred că le pot numi dificultăŃi de limbaj. Aş avea nevoie de un logoped, dar nu există în
şcoală, motiv pentru care nu am făcut prea mari progrese decât la un elev care nu reuşea să-l
pronunŃe pe „R” şi care atunci când se controlează îl rosteşte. M-au ajutat foarte mult materialele
de corijare a limbajului-metodă practică ale lui Natanel Dobra, pe care le-am găsit postate pe
internet, şi care ne dă posibilitatea să le folosim.
Sunt convinsă că dificultăŃile în învăŃare vin de la faptul că ei studiază într-o limbă
străină, acasă şi în afara orelor de curs toŃi vorbesc limba rromani sau Ńigăneşte, limbă pe care eu
nu o cunosc. Alte cauze a acestor dificultăŃi ar putea fi:
-nu se pregătesc deloc acasă;
-părinŃii nu au posibilitatea să-i ajute, neştiind carte;
-nu vin suficient de motivaŃi din familie; ş.a.
M.S.: În ce măsură vă ajută curriculum-ul naŃional în predarea scris-cititului la copiii cu
dificultăŃi de învăŃare? Dar a celor care au un nivel mai ridicat decât media clasei?
G.S.: Mă ajută la ambele categorii, dacă utilizez metode adecvate, aplicate diferenŃiat,
pliate pe caracteristicile fiecărei grupe în parte. Consider că aici intervine măiestria învăŃătorului,
capacitatea lui de a ajunge la sufletul copilului, de a-i trezi interesul, dorinŃa de a învăŃa scris-
cititul, dorinŃa de a izbândi în orice demers intreprins.
L.M.: La clasa I curriculum-ul este în regulă. Trebuie să învăŃăm alfabetul! Iar din cei cu
nivel mai ridicat nu am. Şi chiar dacă aş avea nu ei sunt majoritari în nici o clasă .Eu am căutat
mereu cale de mijloc în sensul că nu am sacrificat pe cei buni în favoarea celor mai slabi dar nici
invers !
M.S.: Ce rol consideraŃi, din experienŃa dvs., că are arta în învăŃarea literelor?
 G.S.: Pentru ca un copil să manifeste interes şi să-şi însuşească facil şi cu plăcere, pe tot
parcursul perioadei, priceperi şi deprinderii în învăŃarea scris-cititului, e necesar ca învăŃătorul să
utilizeze metode cât mai variate şi să facă apel la artă în mod deosebit.
L.M.: Nu prea înŃeleg la ce artă vă referiŃi aici .Dar dacă este vorba de felul în care
prezentaŃi literele, cuvintele şi respectiv propoziŃiile, la folosirea culorilor în tot ce prezintă
abecedarul atunci pot să spun că încântă ochiul şi copiii sunt captivaŃi în întregime pe parcursul
întregii ore de curs.

M.S.: Ce rol consideraŃi că are intuiŃia în învăŃare, în general, la vârsta şcolară mică, luând
în considerare experienŃa dvs.?
G.S.: IntuiŃia e primordială la vârsta şcolară mică şi în mod deosebit pentru copiii cu
dificultăŃi în învăŃare. Apelând la intuiŃie, copiii nu numai că învăŃa mai uşor, dar capătă
încredere în forŃele lor, având în vedere că sunt la început de drum. IntuiŃia, de altfel trebuie să ne
însoŃească pe tot parcursul vieŃii.
L.M. : Am să plec de la această definiŃie a intuiŃiei: INTUÍłIE s. f. 1. capacitate a
gândirii de a descoperi nemijlocit şi imediat adevărul pe baza experienŃei şi a cunoştinŃelor
dobândite anterior, fără raŃionamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare şi
însuşire a cunoştinŃelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor şi
fenomenelor studiate. pătrunderea instinctivă în esenŃa unui lucru; descoperire bruscă,
revelatorie a unui adevăr, a soluŃiei unei probleme. inspiraŃie, presentiment. (< fr. intuition, lat.
intuitio, it. intuizione).
Ce poate fi mai important decât intuiŃia atunci când te confrunŃi cu conŃinuturi noi, când
trebuie să-Ńi însuşeşti atâtea forme şi atâtea sensuri noi în fiecare zi?
M.S.: Ce rol consideraŃi că are mişcarea fizică, dansul, jocul şi psihodrama pentru copii în
general şi pentru învăŃare, în special – din experienŃa dvs.?
G.S.: Mişcarea fizică, dansul, jocul şi psihodrama trebuie să facă parte din viaŃa copilului
în general, la fel ca şi în învăŃare. Personal, întotdeauna le-am îmbinat armonios în predare şi
rezultatele sunt pe măsura efortului depus. E drept, nu sunt demersuri facile, dar suntem răsplatiŃi
pe deplin de către copii, prin interesul pe care-l manifestă pentru cunoaştere, prin bucuria care se
citeşte pe chipurile lor, prin rezultatele finale obŃinute.
L.M.: Avem nevoie cu toŃii să ne destindem ,să ne relaxăm, să uităm că lecŃia de
Abecedar a fost grea şi obositoare, că am scris prea mult ş.a .Vom reuşi să facem toate aceste
lucruri prin mişcare şi joc iar în ce mă priveşte mai puŃin prin dans şi psihodramă pe care nu le-
am încercat cu elevii.
M.S.: Ce rol are afectivitatea în învăŃare – emoŃiile pozitive, cele negative – şi legătura
sufletească dintre elev şi dascăl?
G.S.: Se pot obŃine rezultate uimitoare, chiar şi astăzi, când interesul pentru învăŃătură a
început să scadă, mai ales în familiile copiilor, doar abordând o atitudine pozitivă, având mare
grijă să creezi o relaŃie afectivă puternică între copil şi învăŃător. Alfabetizându-i emoŃional, chiar
şi copiii mai putin dotaŃi intelectual reuşesc să progreseze, uneori depăşindu-i pe cei cu un IQ
peste medie, dar care nu au învăŃat să-şi gestioneze emoŃiile, trăirile de fiecare zi.
L.M.: Afectivitatea în opinia mea ocupă locul II după motivaŃie în învăŃare şi aş continua
prin a spune că procesele afective îndeplinesc un rol major în susŃinerea energetică a activităŃii.
Dacă procesele cognitive furnizează imagini, concepte, idei, cele afective furnizează energia
necesară formării şi operării cu aceste produse psihice. Iar legătura sufletească dintre elev şi
dascăl este esenŃială pentru a crea o relaŃie solidă bazată pe înŃelegere şi respect reciproc între cei
doi parteneri prinşi în procesul de predare-învăŃare-evaluare.
M.S.: În ce măsură utilizaŃi metode proprii dvs. în predare? PuteŃi să vorbiŃi mai pe larg
despre aceste metode, spre a fi utile şi altor dascăli?
G.S.: Nu mă pot considera un deschizător de drum în ceea ce priveşte metodologia, pot
însă să afirm că am fost mereu preocupată în a găsi metoda cea mai potrivită pentru fiecare copil
în parte. Folosind material intuitiv, jocul didactic, chiar şi în clasele terminale, muzica, dansul,
alfabetizându-i emoŃional, reuşeşti să ai rezultate bune şi satisfacŃii pe măsură.
L.M.: Nu utilizez metode proprii, create de mine, nu este treaba mea să inventez metode
eu doar încerc să le aplic pe cele deja existente Ńi să le adaptez la clasa la care predau momentan .
Vă spuneam că nu merge prea bine la copiii mei metoda tradiŃională, fonetică-analitico-
sintetică şi atunci am încercat alte metode cum ar fi:
• Metoda globală sau „priveşte şi spune” şi constă în memorarea vocabularului, la
vederea acestuia. Pe cartonaşe scriu cuvinte uzuale, cuvinte care denumesc obiecte cu care copii
lucrează zi de zi, cuvinte care le sunt aproape, cuvinte care au semnificaŃie pentru ei, cuvinte care
îi interesează. Atunci când vorbesc despre obiect le prezint şi cartonaşul cu numele respectiv, în
mod repetat până este reŃinut.
 • Metoda Montessori (prezentare multisenzorială) - metoda mi se pare deosebit de
utilă deoarece pune accentul pe folosirea a cât mai multe canale de recepŃionare a informaŃiilor
(pipăit , văz, auz).
• Metoda lingvistică integrală - metodă în care scrisul şi cititul se predau integrat,
copiii fiind întrebaŃi ce doresc să scrie. Textul de la care se pleacă este în funcŃie de interesul
celor mici.
• Metoda naturală (Freinet) - în care copiii spun texte scurte, legate de experienŃa
lor zilnică. Le scriu şi le afişez în clasă. Ele constituie memoria colectivă. Metoda se bazează pe
faptul că, materialele cu sens, care au o anumită semnificaŃie, crează o stare afectivă pozitivă şi
vor fi mai uşor memorate decât cele fără sens.
• Metoda funcŃională care constă în scrierea şi citirea de texte funcŃionale, strâns
legate de interesele micilor şcolari.
M.S.: Ce avantaje şi ce dezavantaje ale e-abecedarului puteŃi enumera? Cum credeŃi că pot
fi îmbunătăŃite? AveŃi recomandări pentru manualele multimedia, în general, sau pentru
manualele auxiliare?
G.S.: Abecedarul electronic oferă toate avantajele enumerate de Adina în prezentarea
acestuia. E un material auxiliar şi consider că ar putea fi îmbunătăŃit, oferind mai multe exerciŃii
interactive care plac mult copiilor şi îi antrenează fantastic. Copiii noştri, din păcate, manifestă
din ce în ce mai multă lipsă de concentrare, sunt hiperactivi şi asemenea tip de exerciŃii le
captează uimitor atenŃia.
L.M.: Mi-a demonstrat că alfabetul se poate preda şi cu ajutorul calculatorului şi cu mai
mult succes;

Mi-a diversificat activitatea la clasă şi m-a ajutat să-mi motivez copiii să
vină la şcoală pentru că mergem la cabinetul de informatică;

A reuşit acest abecedar să-mi capteze atenŃia copiilor pe o durată mai
lungă (45 minute)

Elevii mei şi-au format deprinderi de utilizare a calculatorului în scopuri
utile .

Mi-ar fi plăcut ca e-abecedarul să fie structurat după programă pe lecŃii şi
nu pe volume;

LecŃia mi-ar fi plăcut să fie structurată pe etape: captare, verificare,
predare, dirijarea învăŃării, ceva jocuri şi evaluare.

Studiu psihopedagogic asupra învăŃării scris-cititului cu ajutorul e-

abecedarului
73,33 % dintre copiii care au răspuns direct la sondajul de opinie adresat copiilor (anexa
nr. 1) şi 83,13 % dintre copiii ai căror părinŃi au răspuns la sondajele de opinie respective adresate
părinŃilor (anexa nr. 3) deŃin acasă calculator, astfel că putem concluziona că aproape trei sferturi
din copiii la care se referă aceste sondaje au avut posibilitatea să lucreze cu e-abecedarul atât la
şcoală cât şi acasă pe parcursul anului şcolar 2006-2007.
Asupra unui grup de 120 copii a fost aplicat un altfel de test, atât la începutul utilizării e-
abecedarului ca suport auxiliar de curs la clasă, cât şi la sfârşitul anului şcolar 2006-2007.

21%

Clasa I
40%
Gradinita
Alte situatii

39%

Fig.nr.3. Structura populaŃiei de copii asupra cărora s-au aplicat teste de evaluare (%).
 Cadrele didactice care au aplicat aceste teste de evaluare au absolvit, în 66% din cazuri,
liceul pedagogic, iar in 34% din situaŃii au absolvit studii superioare.
În cercetarea de faŃă copiii asupra cărora au fost aplicate testele de evaluare provin, în
93% din cazuri, din mediul urban, şi în 7% din cazuri din mediul rural. Copiii testaŃi sunt în mod
egal fete şi băieŃi, având vârste cuprinse între 6-8 ani în 84% din cazuri, între 9-12 ani în 13% din
cazuri, doi dintre copii au vârste cuprinse între 3-5 ani şi un subiect are vârsta mai mare de 12 ani.
Prin acest studiu panel am intenŃionat evidenŃierea diminuării, acolo unde este cazul, a
deficitului de atenŃie, de memorie, de limbaj sau de adaptare prin motivarea copilului, stimularea
creativităŃii şi mai ales a intuiŃiei acestuia, utilizând abecedarul multimedia în alfabetizare.
Rezultatele cercetării sunt evidenŃiate de efectul pe care l-a avut utilizarea e-abecedarului asupra
aptitudinilor de învăŃare a scris-cititului şi a proceselor şi trăsăturilor psihice ale acestor copii,
prin aplicarea unor teste la începutul utilizării e-abecedarului la clasă şi la finalul anului şcolar.
Testele, prin acordarea de calificative pe o scală de la 1 la 10, evidenŃiază:
1) dezvoltarea aptitudinilor de scris-citit: interesul pentru a citi silabe noi; interesul
de a citi propoziŃii noi; citire la prima vedere a unui cuvânt, citire la prima vedere a unei
propoziŃii/a unui text; intonaŃia citirii unui text la prima vedere; dicŃia în rostirea cuvintelor
familiare; dicŃia în rostirea cuvintelor noi; recunoaşterea literelor învăŃate în interiorul cuvintelor
familiare şi noi; recunoaşterea literelor învăŃate în afara cuvântului familiar şi a celui nou;
reconstruirea cuvântului din silabele proprii cuvântului; formarea unui număr cât mai mare de
propoziŃii din 5-10 silabe şi din peste 10 silabe; formarea unui număr cât mai mare de propoziŃii
din 5-10 cuvinte şi din mai mult de 10 cuvinte.
2) Dezvoltarea proceselor psihice/ a trăsăturilor psihice ale copilului: atenŃia ca nivel
de concentrare; atenŃia ca durată de concentrare; atenŃia distributivă; memoria de scurtă durată;
memoria de lungă durată; memoria vizuală, auditivă, olfactivă, gestuală şi afectivă; gândirea
intuitivă, gândirea logică deductivă (particularizarea); gândirea logică inductivă (generalizarea);
limbajul verbal; limbajul nonverbal; limbajul afectiv-emoŃional; limbajul expresiv (exprimarea
artistică); limbajul ludic (exprimarea prin joc); imaginaŃia prin asemanări şi deosebiri; imaginaŃia
prin metaforă, imaginaŃia cretoare şi cea tehnică; creativitatea prin imitaŃie; creativitatea prin
invenŃie, prin intuiŃie; imaginaŃia constructivă şi cea distructivă; inteligenŃa emoŃională;
inteligenŃa socială; inteligenŃa practică; adaptarea prin modificarea de sine; adaptarea prin
modificarea mediului înconjurător; adaptarea socială; simŃul etic (adevăr, dreptate, morală);
exteriorizarea simŃului estetic prin aprecierea a ceea ce este în mediul înconjurător; exteriorizarea
simŃului estetic prin exprimarea în cuvinte, gesturi, creaŃii; exteriorizarea simŃului afectiv prin
acceptarea manifestării afective la alŃii, prin acceptarea manifestării afecŃiunii altora în relaŃia
directă cu copilul, prin atingeri corporale, prin dăruirea de mici cadouri şi exprimarea prin
cuvinte.
Calificativul acestor itemi a scăzut doar în cazul creativităŃii distructive, la 10,53 % dintre
copii cuprinşi în cercetare.
In cazul dezvoltării proceselor psihice şia trăsăturilor de personalitate nu există creşteri
spectaculoase, cum era şi de aşteptat, pe de o parte pentru perioada relativ scurtă de timp de la
prima până la a doua testare, fiind necesară o mult mai mare perioadă de timp pentru a fi
identificate schimbări majore, şi pe de altă parte pentru că aceste trăsături psihice sunt la această
vârstă relativ stabile sau ar fi putut fi influenŃată de alŃi factori.
În medie la trei sferturi din cazuri calificativele pentru aceste trăsături şi procese psihice
au fost constante.
Semnificativă este creşterea semnificativă a atenŃiei ca durată de concentrare în 52,63%
din cazuri. De asemenea este semnificativă (de la calificative de 6 la calificative de 8,9 şi 10)
dezvoltarea limbajului verbal, a imaginaŃiei prin metaforă şi a adaptării prin modificarea de sine
la 42,10% dintre copii.
Copii care au utilizat e-abecedarul şi-au dezvoltat, în proporŃie de 36,84% capacitatea de
exprimare a simŃului afectiv prin cuvinte şi limbajul expresiv.
O creştere semnificativă a calificativelor s-au înregistrat la 31,58% dintre copii testaŃi şi la
atenŃia distributivă, memoria de scurtă durată, memoria vizuală, gândirea logică deductivă,
imaginaŃia prin asemănări şi deosebiri şi la adaptarea prin modificarea mediului înconjurător.
În 26,31 dintre cazuri s-au dezvoltat memoria auditivă, cretivitatea prin invenŃie,
creativitatea prin intuiŃie, exteriorizarea simŃului estetc prin cuvinte, gesturi, creaŃii şi
exteriorizarea simŃului afectiv prin acceptarea manifestării afectivităŃii altora în relaŃia directă cu
copilul.
La cei doi copii cu vârste cuprinse între 3-5 ani s-au înregistrat creşteri semnificative ale
calificativelor limbajului verbal şi adaptării sociale.
La copilul cu vârsta de peste 12 ani (copil cu cerinŃe educaŃionale speciale) s-a înregistrat
o creştere a calificativului acordat pentru atenŃia ca durată de concentrare de la 4 la 7, de la 6 la 8
pentru atenŃia ca nivel de concentrare, de la 6 la 9 la adaptarea socială şi de la calificativul de 5 la
calificativul de 6 pentru limbajul expresiv şi cel ludic.
In medie la peste 30% dintre copiii testaŃi s-au înregistrat creşteri ale calificativelor
acordate aptitudinilor de învăŃare a scris-cititului.
Interesul pentru a citi silabe noi a crescut în 42,10% şi a rămas acelaşi în 57,90% din
cazuri. Interesul pentru a citi propoziŃii noi a crescut în 63,16 % situaŃii, ceea ce implică şi
creşterea plăcerii de a citi a copilului.
Semnificative sunt creşterile calificativelor citirii la prima vedere a unui cuvânt, la
73,68% dintre copii şi ale citirii la prima vedere a unei propoziŃii sau a unui text scurt în 68,42%
dintre cazuri.
În 63,16% din situaŃii copiii şi-au dezvoltat aptitudinile de recunoaştere a literelor învăŃate
în afara cuvântului nou, de formare a unui număr cât mai mare de propoziŃii din mai mult de 10
silabe şi de formare a unui număr cât mai mare de propoziŃii din mai mult de 10 cuvinte.
Putem concluziona că, în situaŃiile în care copiii aveau, din diverse motive, un deficit de
atenŃie, acesta a fost ameliorat prin utilizarea e-abecedarului.
E-Abecedarul este un suport excelent pentru exersarea cititului pe parcursul unui întreg an
şcolar. Manualul cuprinde 400 de filmuleŃe: pentru fiecare literă, pentru cuvinte familiare şi texte
din mediul familiar copilului şi are o parte interactivă cu ajutorul căreia copilul învaŃă să
compună cuvinte pe alfabetar, să scrie cu ajutorul tastaturii. Interactivitatea manualului a avut
rolul deosebit de a creşte capacitatea copilului de a-şi concentra atenŃia pe o durată mai mare şi în
mare măsură a contribuit la interesul copilului pentru a citi propoziŃii şi texte noi.
E-Abecedarul îmbină elemente de accelerare a învăŃării (imagini în miscare cu suport
sonor, efecte sonore şi vizuale) cu elemente afective şi imaginative, respectând ritmul individual
de învăŃare al fiecărui copil. EficienŃa sa este probată deja de peste 1000 de copii, majoritatea
având vârste cuprinse între 3 şi 7 ani, precum şi de un program de cercetare realizat de 60 de
educatori şi învăŃători din toată Ńara care atestă eficienŃa sa în învăŃare.
Abecedarul multimedia este unic pentru că sonorul este realizat şi prelucrat cu tehnologie
performantă astfel încât fiecare sunet se aude mult mai bine decat în mod natural.
Pentru că produsul se personalizează, motivaŃia de studiu a copilului creşte. Stimularea
motivaŃiei este unul dintre cele mai importante efecte ale utilizării e-abecedarului în alfabetizare.
De asemenea vocea de copil din e-abecedar creează o atitudine empatică şi o motivaŃie în plus
celui care învaŃă.
Cel mai mare atu, necuantificabil la această vârstă este capacitatea e-abecedarului
de a genera înclinaŃia spre a citi şi dragostea de a învăŃa, de a descoperi. Copiii doresc să
repete experienŃa citirii şi cer alte cărŃi pentru a le descoperi!
Recomandabilă este continuarea cercetării printr-un studiu psihopedagogic panel
aprofundat. Şi dacă am învăŃat ceva din acest efort făcut, este că învăŃătorii eficienŃi sunt capabili
să mânuiască un amestec special de ingrediente educative pentru fiecare copil cu care lucrează.
Dar asta ar însemna să existe un meniu complet de materiale, strategii şi medii din care învăŃătorii
eficienŃi să aibă ce alege. În schimb asta înseamnă că provocarea noastră cea mai importantă
pentru noi ca societate este de a ne asigura că învăŃătorii noştri au acces la acele unelte şi au
cunoaşterea necesară pentru a le utiliza adecvat. Cu alte cuvinte, e puŃin evident când copiii
experimentează dificultăŃi în învăŃarea citirii, chiar şi la cei cu dizabilităŃi identificabile de citire,
şi necesită moduri radical diferite de sprijin decât copiii cu risc scăzut. Mediile copilăriei care
dezvoltă alfabetizarea timpurie şi educaŃia desăvârşită sunt importante pentru toŃi copiii. EducaŃia
de calitate, pe baza programelor educative care să corespundă nevoilor de educaŃie ale fiecărui
copil, este cea mai indicată intervenŃie pentru copiii care prezintă probleme de învăŃare a citirii.
Cele mai spectaculoase rezultate s-au înregistrat la copiii care au fost identificaŃi de
învăŃător ca având probleme de concentrarea atenŃiei – iar aceştia, în urma folosirii abecedarului
multimedia au obŃinut cea mai mare frumoasă şi vizibilă dezvoltare a abilităŃilor de citire şi
scriere.
Din acest punct de vedere considerăm, conform rezultatelor obŃinute prin această
cercetare, că ne-am atins scopul, acela de a accelera şi individualiza procesul de învăŃare şi de
formare a deprinderilor de citire şi de scriere. Astfel, ipoteza lansată la iniŃierea acestei
cercetări este confirmată.
Partea a II-a

Provocarea de a fi părinte

Tipuri de părinŃi
Autor: Livia Dobrescu

Rolul mamei şi rolul tatălui în creşterea copiilor - argumente pro şi contra

În toate studiile de psihologie şi medicină este precizat că pentru a creşte şi a se dezvolta
normal, un copil are nevoie constantă de prezenŃa mamei.
Capcanele societăŃii moderne: cerinŃele materiale; copilul nu este vinovat de problemele
cotidiene iar acestea nu trebuie să afecteze relaŃia lui cu tine; orice copil care nu creşte în
contactul psihologic cu mama sa şi cu tatl său suportă consecinŃele acestei anormalităŃi.
TaŃii şi copiii mai întâi se joacă, apoi se odihnesc împreună. Această apropiere creează
încrederea reciprocă. Copiii au nevoie de asemenea taŃi „sentimentali”: este cea mai bună metodă
împotriva agresivităŃii între tineri, după cum certifică ultimele studii.
TaŃii care se ocupă de toate aspectele creşterii copilului, reuşesc să-i stimuleze copilului
inteligenŃa. Au o influenŃă foarte puternică asupra umorului, a curiozităŃii, a plăcerii, a învăŃării şi
a încrederii în sine. TaŃii nu trebuie să se comporte într-un fel anume, ei trebuie să fie exact aşa
cum sunt întotdeauna. TaŃii stimulează copiii în mod diferit decât o fac mamele. Ei au mai multă
încredere în copii şi aşteaptă mai întâi ca micuŃul să acŃioneze singur, înainte de a interveni..
Mamele intervin mult mai repede pentru a proteja copilul.
PrezenŃa timpurie a tatălui în educaŃia copilului are un efect de lungă durată: adolescenŃii
se simt mai bine în pielea lor, privesc în viitor cu mai mult curaj şi aproape toŃi vor urma studii
superioare, fiind mai puŃin agresivi sau violenŃi. Fără ajutor din partea mamei, taŃii nu vor reuşi să
facă faŃă complet cerinŃelor unui copil.
Din nevoia de ajutor pe care o au cele mai mute familii în supravegherea copilului se
ajunge de mute ori la implicarea necontrolată din partea rudelor. Socrii, cumnaŃii, etc. se pot
transforma în cei mai mari critici ai familiei, deteriorând astfel relaŃiile. Nu este normal şi nu este
de acceptat ca părinŃii să dirijeze vieŃile copiilor ajunşi adulŃi la rândul lor şi care au întemeiat o
familie, fie ea tânără şi fără experienŃă. Asta nu înseamnă să existe refuz categoric de a accepta
sfaturile părinŃilor ci doar o limitare a implicării, o anumită intimitate.

Este mai uşor să fii părinte de băiat sau de fată? Idei preconcepute
Iubirea părinŃilor pentru copii este una necondiŃionată, totală, şi trebuie să rămână una
nediscriminatorie.
Rolul social al bărbatului şi al femeii este stabilit de părinŃi încă dinainte ca copilul să
poată vorbi. Stereotipurile părinŃilor sunt preluate „în bloc” de copii. „Eu sunt băiat, nu mai
plâng!” „Numai fetele se joacă toată ziua cu păpuşile!”
PărinŃii tind să acorde mai mare importanŃă băieŃilor decât fetelor sub aspectul pedepselor
dar şi al recompenselor. „Un băiat trebuie să devină bărbat!” fetele au mai mare libertate în
privinŃa felului în care sunt îmbrăcate, a jocurilor pe care le joacă şi cu cine se joacă.
Sugestii:
- TreceŃi pe rând ca părinŃi în roluri diferite pentru ca copilul să vă perceapă în
roluri mai puŃin tradiŃionale;
- Îmbrăcămintea trebuie să aibă culori diferite indiferent de sex.;
- Jucăriile să fie combinate pentru a intra şi în rol de tată şi în rol de mamă;
- Prietenii copilului ăs fie de ambele sexe;
- FaceŃi complimente fără aluzie la stereotipurile sexuale (fetiŃelor cât de puternice
sunt, iar băieŃilor cât de sensibili ).
Copiii crescuŃi de mame singure dezvoltă şi ei probleme specifice. Aceşti copii intră mai
greu în tiparul masculin – feminin, având o identificare ambiguă. Aceşti copii au probleme cu
partenerii de sex opus.

Ce fel de părinte sunt?

Varianta 1. Părinte indulgent
- îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără prea mari restricŃii;
- cea mai mare valoare o reprezintă libertatea de expresie;
- manifestă sensibilitate la drepturile altora;
 - se consultă cu copilul atunci când ia o decizie;
- manifestă căldură şi interes faŃă de tot ce face copilul;
- cazurile în care îl pedepseşte pe copil sunt foarte rare;
- copilul îşi dezvoltă o identitate proprie, va avea o personalitate distinctă,
marcantă, originală;
- copilul se simte important, special, fapt ce îi va determina creşterea stimei de sine.
Dezavantaje:
- copilului crescut într-o manieră indulgentă, îi va fi greu să înŃeleagă rolul
limitelor, al regulilor şi să Ńină cont de ele atunci când situaŃia o va cere; pentru
foarte mulŃi adulŃi, el poate fi considerat obraznic sau chiar copil – problemă.
- PărinŃii se pot aştepta ca în curând el „să preia controlul familiei” în sensul că va
face numai ce vrea el şi cu greu va accepta sfaturi.
- Părintele va fi depăşit de problemă.

Varianta 2. Părintele autoritar

- îi cere să respecte cu stricteŃe, fără să comenteze, regulile impuse;
- aceste reguli au valoare absolută, iar la cea mai mică greşeală este urmată de
pedeapsă;
- părintele nu se simte obligat să răspundă întrebărilor suplimentare: „De ce? Pentru
că sunt mama / tatăl tău! Nu discutăm!”
- intenŃia copilului de a-şi manifesta independenŃa este interpretată ca o formă de
răzvrătire, fapt ce reprezintă o sursă importantă a conflictelor părinte – copil;
- de obicei părintele este rece şi detaşat faŃă de copil impunând respectul muncii şi a
efortului;
- acest stil autoritar îl învaŃă pe copil să devină ordonat, disciplinat, respectuos faŃă
de cei de care îi este frică, îi dezvoltă simŃul critic, îl învaŃă să devină perfecŃionist;
Dezavantaje:
- un copil crescu de părinŃi autoritari va învăŃa foarte greu să devină maleabil,
sensibil la dorinŃele altora, va fi neiertător cu cei care greşesc;
- va întâmpina dificultăŃi în realizarea unei comunicări eficiente;
 - va fi lipsit de iniŃiativă, de curaj, veşnic nemulŃumit, se va teme permanent să nu
greşească;
- pentru el, a greşi e sinonim cu „a fi un ratat”
- preocuparea lui majoră este „Ce va zice tata / mama când va afla?”
- scade stima de sine „Am greşit! Nu sunt bun de nimic! Niciodată nu voi putea
să…"
- Un nivel scăzut al stimei de sine în copilărie are urmări negative marcante pe
parcursul întregii vieŃi, asemenea unui coşmar care te urmăreşte în permanenŃă şi
de care ( în cazuri fericite) scapi cu mare greutate.

Varianta 3. Părintele protector

- este aparent un părinte model, extrem de atent la nevoile copilului şi se dedică cu
toată fiinŃa meseriei de părinte;
- prioritatea lui este să-i ofere copilului securitate, deoarece conştientizează că un
copil este o fiinŃă foarte fragilă, care are nevoie de sprijin şi protecŃie;
- îşi învaŃă copilul să fie precaut şi rezervat faŃă de tot ce vine din afara sferei
familiei;
- uneori protecŃia acordată copilului este exagerată, părinŃii devin veşnic îngrijoraŃi,
văd catastrofe şi calamităŃi la fiecare colŃ de stradă;
- când îşi văd copilul plângând, ei devin agitaŃi, creând fără să-şi dea seama, mai
multă tensiune;
- când apare o problemă, părintele protector se grăbeşte să caute vinovaŃii şi să Ńină
morală;
- asemeni părinŃilor autoritari, acceptă greu situaŃia în care copilul începe să-şi
dezvolte independenŃa, însă ei nu creează conflicte, ci intră în panică, „se
consumă”.
Dezavantaje:
- când sunt foarte mici, copiii care au părinŃi exagerat de protectori pot manifesta
tulburări ale somnului şi ale regimului alimentar, stări de frică nejustificate;
 - o dată cu trecerea timpului, copilul se simte din ce în ce mai sufocat şi are tendinŃa
de a se îndepărta de părinŃi, găseşte că e dificil să comunice direct cu părintele
despre problemele personale, de teamă că nu-l va înŃelege şi se va îngrijora;
- copilul va învăŃa să ascundă informaŃii, va avea o viaŃă secretă, personală,
nebănuită de părinte;
- când va fi pus în situaŃia de a-şi exprima frustrarea sau mânia, preferă să se
exprime indirect prin acte de răzbunare sau de sabotaj.

Varianta 4. Părintele democratic

- are în vedere ca întotdeauna să fie respectate drepturile copilului;
- stabileşte reguli pe care le aplică cu consecvenŃă;
- pentru el nu legea este pe primul loc ci omul;
- este indulgent, flexibil, deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora
viaŃa copilului şi a familiei;
- este suficient de autoritar pentru a impune o disciplină riguroasă, pentru a-l învăŃa
pe copil să respecte reguli şi să îndeplinească eficient sarcinile care i se dau;
- încurajează copilul să fie independent, respectându-i opiniile, interesele şi
personalitatea;
- manifestă căldură faŃă de copil, îl apreciază, îl consideră membru responsabil al
familiei;
- copilul îşi va dezvolta un echilibru emoŃional, îşi va dezvolta deprinderi de
comunicare eficientă, va manifesta creativitate, iniŃiativă,capacitate decizională,
autonomiei personală;
- va avea curajul să –şi exprime punctul de vedere;
- va fi capabil să-şi aleagă meseria care i se potriveşte cel mai bine, îşi va îndeplinii
propriile vise nu pe cele ale părinŃilor;
Dezavantaje:
- se va adapta cu greu stilului autoritar ( pe care îl va întâlni la şcoală, în grupurile
de prieteni etc.)
- ar putea fi considerat „bleg” pentru că nu va executa prompt sarcinile care i se
dau, sau „impertinent” pentru că „discută” ordinele;
 Important de ştiut: O persoană poate avea mai multe stiluri parentale, în funcŃie de diferiŃi
factori.
Într-o familie, fiecare dintre părinŃi poate avea propriul său stil parental, care se
completează cu cel al partenerului, sau poate fi incompatibil, ajungând să dezorienteze copilul şi
să-i creeze un climat afectiv nefavorabil dezvoltării armonioase.

Arta şi rolul ei în educaŃie

„Ca un copil să manifeste interes şi să-şi însuşească facil şi cu plăcere, pe tot parcursul
perioadei, priceperi şi deprinderi în învăŃarea scris-cititului, e necesar ca învăŃătorul să utilizeze
metode cât mai variate şi să facă apel la artă în mod deosebit.„ – Georgeta Suditu, învăŃăŃoare,
Boldeşti-Scăeni, jud. Prahova

EducaŃia prin artă – motivaŃii şi modalităŃi de realizare la vârsta şcolară

mică
Autor: Adina Tulbure

De ce “EducaŃie prin artă“ ?

Dincolo de aspectul său fragil şi uşor dezorientat sau profund ataşat de mamă (adult),
copilul de şapte ani a dobândit deja independenŃă în acŃiunile sale, îşi stăpâneşte perfect reflexele
corporale, postura verticală, are abilitatea de a explora spaŃiul înconjurător şi de a înŃelege
acŃionând în planul fizic. Nivelul dezvoltării deprinderilor motrice de bază este ridicat, permiŃând
astfel formarea deprinderilor de motricitate fină, cum ar fi scrisul, decupajul, modelajul ş.a.
Din punct de vedere afectiv, micul şcolar încă nu este independent. Lumea emoŃiilor sale,
a sentimentelor este încă populată de emoŃiile şi sentimentele preluate din peisajul familial şi/sau
şcolar. ReacŃiile acestuia la diverşi stimuli sunt de fapt copii (adesea preferenŃiale) după modele
comportamentale afişate de mamă, tată sau alt personaj preferat (învăŃătoare, alŃi copii). TendinŃa
care începe să se manifeste încă de la vârsta de 5 ani este de a-şi orienta comportamentul după
valorile etice. Lumea gândirii sale este încă săracă şi copilul este aici dependent în totalitate de
mediu el intrând în clasa I cu foarte puŃine deprinderi intelectuale formate.
Actul artistic are o eficienŃă maximă la această vârstă deoarece transformă gestul copilului
în simbol afectiv, etic, estetic. Prin actul artistic copilul porneşte de la un nivel pe care îl
stăpâneşte foarte bine (cel fizic), comunicând un sentiment (inconştient sau conştient), şi ajunge
la explorarea unei lumi pe care urmează să o cucerească în timpul şcolii – lumea gândirii
(reprezentări, percepŃii, limbaj etc). Simbolurile cu care arta operează, îl orientează, îl oglindesc
şi îl comunică pe cel care le foloseşte, obligându-l să se implice total (fizic, afectiv şi intelectual)
în actul de creaŃie. Arta permite comunicarea de dincolo de cuvânt, de dincolo de noŃiuni şi
concepte, şi creează un spaŃiu în care copilul se simte în siguranŃă, stăpân şi liber, deci apt să
exploreze relaŃii, raporturi, operaŃii, forme, mărimi, şi să-şi antreneze funcŃiile psihice (memoria,
atenŃia). Astfel procesul învăŃării se transformă într-un proces spiralat, care permite revenirea în
punctul de pornire dar cu un bagaj informaŃional şi instrumental mai larg decât cel iniŃial.
ImaginaŃia şi creativitatea pot fi dezvoltate prin artă, ele susŃinând apoi dezvoltarea celorlalte
procese şi funcŃii psihice.

Cum se poate educa prin artă

FaŃă de produsul artistic, omul se poate situa în două ipostaze: consumator şi creator. Cei
care consumă artă sunt, în mod indirect formaŃi de produsele pe care le consumă. Cei care
creează se formează în procesul creaŃiei dar au influenŃă formatoare şi asupra celor care consumă
produsele realizate de ei. În clasă copilul devine succesiv creator şi consumator al produselor
celorlalŃi, învaŃă acŃionând, găseşte un rost (orientare spre scop) dezvoltării sale motrice, îi învaŃă
pe ceilalŃi, integrându-se astfel în comunitate, socializându-se. O primă regulă deci în demersul
educaŃiei prin artă este de a oferi posibilitatea tuturor copiilor de a comunica prin produsele lor,
chiar dacă acestea nu au valoare estetică. O alta regulă importantă este de a evalua creaŃiile
copiilor prin prisma implicării lor în formarea elevului.
Iată câteva modalităŃi de implicare a actulului de creaŃie artistică în procesul de predare-
învăŃare la clasa I:
 -Folosirea simbolurilor gestuale în memorarea poeziilor sau în învăŃarea literelor;
(demonstraŃie practică);
-Folosirea simbolurilor geometrice în învăŃarea cifrelor şi a numerelor; (ilustrare prin
planşa “Roata zecilor”);
-Folosirea poeziilor pentru înŃelegerea conceptului de număr; (fişe cu poeziile folosite la
clasa);
-Folosirea nuanŃelor şi ritmurilor melodice în întelegerea mesajului unui text literar;
(demonstraŃie practică);
-Folosirea culorilor, formelor şi a tehnicilor plastice în învăŃarea literelor; (prezentarea
caietelor de scriere a elevilor clasei I ) ;
-Formarea deprinderii de a citi pornind de la interpretarea unei poezii (poveşti) memorate.
(demonstraŃie practică).

Este mai eficient acest demers decât cel clasic ?

Pentru a găsi o modalitate de a evalua eficienŃa demersului propus, ne vom raporta la
cerinŃele programei, la durata acŃiunii, la influenŃele pe termen lung.
- centrarea procesului instructiv-educativ pe elev, nu pe conŃinuturi ;
- trecerea la un învăŃământ formativ ;
- învăŃarea prin descoperire;
- dezvoltarea capacităŃilor de analiză, de comunicare, de creaŃie.
Acestea sunt câteva dintre cerinŃele programei, bine abordate de educaŃia prin artă .
Fiecare lecŃie atinge toate nivelurile fiinŃei celui care învaŃă, copilul primeşte şi oferă
simultan, învaŃă împreună cu ceilalŃi. Obiective care cer desfăşurare mare in timp sunt abordate
astfel implicit în asemenea lecŃii.
Demersul pedagogic se împleteşte cu demersul artistic, copilul dar si învăŃătorul
beneficiază de ambele exersând cum să dăruiască în timp ce învaŃă şi cum să înveŃe în timp ce
dăruieşte, efectele pe termen lung (asupra ambilor) fiind: flexibilitate în gândire, rapiditate în
adaptare, creativitate şi eficienŃă în acŃiune, cunoaştere de sine.
 Alfabetizarea emoŃională
Autor: Georgeta Suditu

Polarizat, pentru început, pe corijarea deficienŃelor emoŃionale şi sociale cu grad mare de

risc pentru copii (mânia, furia, agresivitatea, lipsa de comunicare), opŃionalul “Alfabetizare
emoŃională” derulat pe parcursul unui an şcolar (clasa a III-a) a condus, prin antrenamentul
psihologic realizat, la beneficii nebănuite iniŃial. Elevii stăpânesc într-o mai mare măsură abilităŃi
esenŃiale pentru viaŃă: tactul, autocontrolul impulsurilor şi sentimentelor, perseverenŃa şi
optimismul în faŃa eşecurilor şi a frustrărilor, capacitatea de automotivare, competenŃa
interpersonală şi empatia. Dacă la începutul anului şcolar, când au avut ca sarcină de lucru să se
reprezinte ca grup (pe foi flipchart) sub forma unui pom ale cărui frunze erau calităŃile şi
defectele lor, pomul avea cinci frunze colorate în oranj tulburat (intoleranŃă, egoism, agresivitate,
comoditate, neatenŃie) spre sfârşitul anului pomul s-a înverzit, rămânându-i doar două frunze
oranj. S-a realizat într-un an ceea ce nu se reuşise în primii doi. Gratitudinea călduroasă a
elevilor, trăsăturile pozitive de caracter ce au înmugurit, empatia şi capacitatea de introspecŃie de
care au început să dea dovadă au fost indicii ale continuării acestui tip de demers didactic.
Daniel Goleman, în lucrarea sa “InteligenŃa emoŃională” consideră această meta-
aptitudine “la fel de puternică şi, uneori, chiar mai puternică decât inteligenŃa cognitivă în
diferenŃierea indivizilor care promit, în egală măsură, urmează cam aceleaşi studii şi au cam
aceleaşi şanse” Relevarea importanŃei inteligenŃei emoŃionale în economia devenirii armonioase a
copilului nu trebuie să inducă însă ideea că aceasta poate înlocui sau suplini inteligenŃa cognitivă,
ci doar că este necesar de a reformula strategiile educării şi evaluării calităŃilor şcolarilor, la
nivelul necesităŃilor.
 Personal, am fost convinsă de necesitatea introducerii acestui program de “EducaŃie
socială şi emoŃională” (SEL), aşa cum se întâmplă în zeci de mii de şcoli din întreaga lume, în
mod obligatoriu, în programele şcolare din grădiniŃe şi şcoli, dat fiind faptul că ne confruntăm cu
serii de copii “cu tot mai multe probleme emoŃionale, tot mai singuri şi mai deprimaŃi, mai furioşi
şi mai nestăpâniŃi, mai emotivi şi mai înclinaŃi să se îngrijoreze din orice, mai impulsivi şi mai
agresivi” (op.cit., pag. 24).
Şcolii îi revine în primul rând datoria de a forma complet elevii, “punând la treabă în
acelaşi timp mintea şi sufletul”(op.cit., pag. 25).
Atunci când IE va deveni ca şi IQ-ul “drept măsură a calităŃii umane, cu siguranŃă
familiile noastre, şcolile, slujbele, comunităŃile în care trăim vor fi toate mai umane şi mai
stimulatoare”(op.cit., pag. 18).
La baza educaŃiei emoŃionale stau principii pe care ar trebui să le respectăm cu toŃii:
1. Fii conştient de propriile sentimente, dar şi de ale celorlalŃi.
2. Fii empatic şi ia in considerare punctele de vedere ale celorlalŃi parteneri educaŃionali.
3. Dobândeşte-Ńi echilibrul şi fă faŃă impulsurilor emoŃionale şi comportamentale.
4. Construieşte-Ńi scopuri şi planuri pozitive.
5. Recurge la o conduită socială adecvată în relaŃiile cu ceilalŃi.
Obiectivele cadru urmărite sunt:
I. Formarea capacităŃii de conştientizare de sine emoŃională şi de administrare a emoŃiilor în
mod productiv.
II. Dezvoltarea capacităŃilor cognitive de “alfabetizare emoŃională”, de selectare şi adaptare
eficientă a metodelor şi tehnicilor la particularităŃile elevilor.
III. Formarea şi dezvoltarea unor capacităŃi comportamentale corecte în abordarea relaŃiilor
interpersonale.
ConŃinuturile învăŃării se referă la :
1. Conştientizarea de sine emoŃională.
2. Administrarea sentimentelor în mod productiv.
3. Stăpânirea stresului. Metode de relaxare.
4. Empatia. Citirea emoŃiilor.
5. Acceptarea de sine. ÎnŃelegerea perspectivei altora.
6. Răspunderea personală.
 7. Comunicarea. Metode şi tehnici de comunicare eficientă.
8. Atitudinea pozitivă faŃă de viaŃă.
9. Dinamica de grup.Cooperarea.
10. Abordarea relaŃiilor interpersonale. Rezolvarea conflictelor.
Din nevoia de a lucra cât mai atractiv şi pentru că dispun la clasă şi în şcoală de aparatura
necesară, am realizat o parte din temele cuprinse în opŃional ca prezentări în Power Point,
alternând cu lucrul în echipă, în perechi, finalizate cu prezentarea rezultatelor pe foi flipchart.
Tema “Exprimarea sentimentelor” e un exemplu în acest sens şi poate fi vizualizat pe
Internet, pe http://www.abecedar.com/alfabetizareemotionala .
Finalitatea unor asemenea demersuri, realizate cu ştiinŃă şi delicateŃe, se va concretiza, în
plan calitativ, în educarea unor copii care vor fi mai sănătoşi şi care-şi vor stăpâni prin inteligenŃă
viaŃa emoŃională, “ aducând civilizaŃia pe străzi şi afecŃiunea în viaŃa comună”(op.cit., pag. 25).
“Bine nu poŃi vedea decât cu sufletul, ceea ce este esenŃial este invizibil pentru ochi”.(
Antoine de Saint Exupery - Micul prinŃ).

Bibliografie
1. Cristescu Stoian, Florentina - Alfabetizarea emoŃională.
2. Goleman, Daniel - InteligenŃa emoŃională, Editura Curtea veche, Bucureşti 2005.
 Creativitatea în predare şi în învăŃare

Cultivarea creativităŃii în învăŃământ

Autor: IoniŃă Florentina

ExigenŃele vieŃii contemporane şi nevoia de a face faŃă problemelor complexe şi

schimbărilor din diferite sectoare de activitate au transformat problema creativităŃii într-o
prioritate.
Se apreciează că depistarea şi stimularea creativităŃii la toate vârstele, mai cu seamă la
vârstele copilariei şi adolescenŃei este un obiectiv general al educaŃiei .

Formarea comportamentului creator al elevilor

Multă vreme creativitatea a fost considerată un har divin, pe care îl aveau puŃini oameni.
ConcepŃia conform căreia talentele şi geniile sunt înnăscute a fost depăşită. DiscuŃiile însă
continuă cu privire la căile concrete de interacŃiune dintre influenŃa mediului şi a eredităŃii, dintre
învăŃare, maturizare şi dezvoltare. Din punct de vedere ştiinŃific, corect este să se caute şi să se
gasească modalităŃi prin care toŃi factorii interacŃionează, contribuie la formarea
comportamentului creator, întrucât numai în interacŃiune pot avea eficienŃa aşteptată.
Aşadar, rolul şcolii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece
ramâne “principalul instrument pe care societatea îl foloseşte pentru cultivarea creativităŃii la
membrii ei tineri, de vârstă şcolara” (F. şi A.Turcu, 1999).
AcŃiunea de formare a comportamentului creator este recomandabil să înceapă cât mai
timpuriu. Pentru că interacŃiunea şi combinarea originală a factorilor creativităŃii se face simŃită
de la vârste mici, mulŃi elevi din clasele primare manifestă în mod spontan curiozitate,
independenŃă, imaginaŃie bogată, adică unele caracteristici de creativitate în formare.
Comportamentul creator presupune o dezvoltare intelectuală armonioasă a elevilor. La
formarea comportamentului creator o contribuŃie de seamă o are dezvoltarea imaginaŃiei elevilor.
Cosmovici (1998) arată că “funcŃia esenŃială a procesului de creaŃie originală o constituie
imaginaŃia”. În procesul instructiv – educativ trebuie descătuşată fantezia elevilor, trebuie
cultivată imaginaŃia prin lecŃii practice de abilităŃi practice, desen, muzică, literatură, geografie…
etc.
EducaŃional se poate acŃiona pe numeroase căi pentru a forma şi dezvolta comportamentul
creativ al elevilor.

Descoperirea potenŃialului creativ la şcolarul mic

PotenŃialul creativ la vârsta şcolară este în plină dezvoltare, chiar dacă ciclului curricular
al achiziŃiilor fundamentale (clasele I-II) şi stă preponderent sub semnul acumulării acelor
structuri ce îi vor permite lărgirea orizontului şi recombinările atât de necesare creaŃiei.
Şcolarul din primele două clase manifestă fantezii mai reduse în execuŃii de desene,
modelaje, colaje şi încă nu are formate deprinderile de alcătuire a compunerilor scrise.
După 8-9 ani se formează, treptat, capacitatea de a compune, de a povesti, de a crea
poveşti. Tot dincolo de această vârstă, desenul devine mai încărcat de “atmosferă”, clişeele încep
să fie eliminate, se manifestă elemente de originalitate deosebită.
Pentru a dezvolta capacităŃile creatoare ale elevilor, cadrele didactice trebuie să cunoască
în primul rând trasaturile comportamentului creativ, care se referă la:

nivelul de inteligenŃă generală

gândirea divergentă

fluenŃa gândirii

receptivitatea

spirit de observare

imaginaŃie creatoare

originalitate

perseverenŃă, iniŃiativă

nonconformismul în idei
 S-a confirmat, experimental însă, faptul că randamentul şcolar nu reflectă fidel nivelul de
creativitate al unui elev. De aceea, e greşit a încuraja creativitatea doar la acei elevi care au
rezultate şcolare deosebite. Eistein fusese un elev slab, dar a dat fizicii, mai tarziu, importanta
Teorie a RelativităŃii!

Drept căi de depistare a potenŃialului creativ la şcolarul mic menŃionăm :

 Analiza realizărilor obŃinute la olimpiade, concursuri, competiŃii cu caracter creativ
 Teste de investigare a originalităŃii (exemplu: găsirea de cât mai multe întrebuinŃări
neobişnuite ale unei cărămizi; obŃinerea a cât mai multe desene pornind de la un
simplu cerc)
 Teste de investigare a flexibilităŃii şi fluidităŃii gândirii (exemple: -“găsiŃi mai multe
soluŃii de rezolvare a problemei X ,, ; - „daŃi cât mai multe exemple de cuvinte care
încep cu litera « m »„ )
 Aprecierile proprii sau ale cadrului didactic pe baza unor chestionare.

ModalităŃi de dezvoltare a potenŃialului creativ la şcolarul mic

Creativitatea angajează întreaga personalitate a elevului. În şcoală nu se poate vorbi de
creaŃii de mare originalitate, decât la elevii excepŃionali, la ceilalŃi fiind vorba de un potenŃial
creativ ce urmează a fi dezvoltat pe diferite căi, atât în procesul de învăŃământ, cât şi în cadrul
activităŃilor extracurriculare.
Pentru a putea dezvolta eficient acest potenŃial creativ al micului şcolar, trebuie mai întâi
înlăturate o serie de bariere şi blocaje, cum ar fi :
a) Blocaje culturale :
o conformismul (atât la elev cât şi la cadrul didactic)
o neîncrederea în fantezie şi preŃuirea exagerată a gândirii logice
b) Blocaje metodologice :
o rigiditatea tiparelor (algoritmilor) care îngustează gândirea divergentă, creativă
o fixitatea funcŃională (folosirea obiectelor doar în scopul pentru care au fost create, deşi
ele ar putea oferi lejer şi alte utilizări (exemplu: agrafele de prins colile de hârtie)
o critica permanentă
c) Blocaje emotive :
 o teama de a nu greşi
o graba de a accepta prima idee
o descurajarea rapidă
o tendinŃa exagerată de a-i întrece pe alŃii
Predarea creativă vizează un antrenament intelectual şi motivaŃional – atitudinal al
cadrului didactic în raport cu continuturile abordate .
ÎnvăŃarea creativă se defineşte prin faptul că elevii sunt implicaŃi intelectual şi acŃional în
descoperirea cunoştintelor, în descoperirea noului pe baza a ceea ce au învăŃat. ÎnvăŃarea creativă
se bazează pe căutare activă, pe exploatare, problematizare, pe punere şi dezvoltare de probleme
în manieră originală.
Pentru ca elevii să ajungă la această formă superioară de învăŃare, ei au nevoie de
îndrumarea profesorului. Educatorul trebuie să dea dovadă de spirit inventiv şi inovator în
activitatea sa.
Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relaŃia sa cu elevii.
Nu este indicată poziŃia despotică, autoritară, care poate crea blocaje afective. E nevoie de
un climat democratic, destins, prietenos.
Profesorul are însă indatorirea de a cultiva disponibilităŃile imaginative ale întregii clase,
folosind metode adecvate acestui obiectiv didactic major.

Metode şi tehnici de depistare a capacităŃilor creative la elevi

În vederea dezvoltării creativităŃii “există mijloace nespecifice, fără o relaŃie cu un anume
obiect din învăŃământ şi metode specifice în raport cu o anumită materie, în funcŃie de conŃinutul
ei” (Nicola Gr., 1981)
Exemple de mijloace nespecifice :
 proba de tip imaginativ – inventiv - când se cere copiilor să elaboreze o compunere
având în centru un obiect simplu: o frunză, o floare, o picatură de apă.
 a-II-a proba, de tip problematic , în care elevii sunt solicitaŃi să formuleze cât mai
multe întrebări în legătura cu obiectele cunoscute: foc, stele, aer, ocean.
Exemple de metode şi procedee specifice :
 metoda descoperii dirijate, utilizată aproape la toate obiectele de studiu:
 • la geografie - călătoriile pe hartă – şcolarul porneşte dintr-un punct şi avansând
spre un anume oraş, descrie peisajul, bogăŃiile naturale, localităŃile întâlnite ;
• la istorie – elevii pot căuta în unele documente cauzele declanşării unui
război ;
• la literatură – să găsească un alt sfârşit al întâmplării prezentate sau să continue
povestirea folosind personaje în stilul autorului .
O altă metodă de exersare şi stimulare a creativităŃii individuale şi de grup este metoda
pălăriilor gânditoare (“six thinking hats”, de Edward de Bono) care:
- permite persoanei să se ocupe la un moment dat de un singur aspect, de o singură
latură a gândirii ;
- face posibile schimbări de perspectivă în exersarea şi desfăşurarea gândirii unei
persoane, fără ca Eul acesteia să fie afectat .
Scurtă descriere a metodei «şase culori, şase pălării, şase moduri de a exersa gândirea» :
• pălăria albă: informaŃii, date, fapte ; albul indică neutralitatea, iar cel ce
poartă pălăria albă: trebuie să imite calculatorul (neutru, obiectiv); prezintă informaŃii, fapte, dar
fără implicare personală, în mod cât mai obiectiv;
• pălăria roşie: emoŃie şi sentimente ; roşu indică implicarea afectivă; cel ce
poartă pălăria roşie: poate să-şi exteriorizeze emoŃiile şi sentimentele; nu trebuie să-şi justifice
trăirile afective ;
• pălăria neagră: gândire logică negativă, pesimisul, judecata critică, totul
este sumbru, avocatul diavolului ; negrul indică pesimismul; cel ce poartă pălăria neagră scoate în
evidenŃă aspectele negative, greşeli, erori, dezavantaje ;
• pălăria galbenă: gândire pozitivă, constructivă, optimism, încredere,
concentrare pe beneficii şi avantaje; cel ce poartă pălăria galbenă: priveşte în viitor cu încredere
şi speranŃă; este preocupat de aprecierea pozitivă a lucrurilor; realizează speculaŃii posibile (cum
ar fi dacă…);
• pălăria verde: gândire creativă, idei noi, alternative posibile ; cel ce poartă
pălăria verde: dă dovadă de creativitate; este generator de idei şi soluŃii noi; provoacă pe alŃii să
se gândească la posibilităŃi alternative, soluŃii cât mai diverse;
• pălăria albastră: organizarea, monitorizarea şi controlul gândirii, gândirea
despre gândire, iar cel ce poartă pălăria albastră: este focalizat pe definirea riguroasă a problemei,
identificarea întrebărilor şi găsirea soluŃiilor; realizează o privire de ansamblu asupra situaŃiei,
face rezumate, trage concluzii; este coregraful şi regizorul gândirii.
ActivităŃile în afara clasei şi extracurriculare oferă numeroase prilejuri pentru a cultiva
imaginaŃia şi creativitatea. În cercurile de elevi se desfăşoară o activitate liberă, unde se pot
exersa diferite metode de stimulare a imaginaŃiei. Vizitarea expoziŃiilor, muzeelor, excursiile,
drumeŃiile lărgesc orizontul, câmpul fanteziei copiilor şi sunt surse inepuizabile de întrebări.
Preocuparea de formare a independenŃei în gândire şi exprimare implică şi o legatură cu
familia. PărinŃii trebuie conştientizaŃi că tutelarea excesivă impiedică dezvoltarea intelectului,
manifestarea independentă a gândirii şi fanteziei lui, factori esenŃiali în dobândirea viitoare a unei
autentice competenŃe profesionale.
În concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală. Dar se vede
necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire şi stilul de lucru în clasă, cristalizate în
secole de învăŃământ tradiŃional, prea puŃin preocupat de această latură a personalităŃii elevului,
care capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.
Aşadar creativitatea trebuie încurajată şi cultivată prin respectul de sine, ea nu este doar
un har divin, ci chiar exprimarea de sine a omului.
 Anotimpurile alfabetului - o abordare creativă
Autor: Elena Cărăvan

A fost odată ca niciodată... a fost un an când TOAMNA împlinise vârsta de a merge la

şcoală... şi fiindcă până atunci se jucase cu toŃi băieŃii şi fetiŃele de vârsta ei, n-a plecat singură ci
i-a luat şi pe copii... Unde!? La şcoală, bineînteles!!
Soarele, care-şi făcuse o parte din multele-i bagaje, le-a urat: ''Drum bun!" zâmbindu-le
din spatele unei frunze arămii.
Acesta a fost începutul. Ce-a urmat!? Pas cu pas şi-au facut prieteni noi -- LITERELE --
pe care le puteau transforma graŃie imaginaŃiei de care dispunea fiecare, în prietenii lor.
Aerul de poveste, culorile ce deveneau parcă vrăjite în mâinile lor, curiozitatea vârstei au
transformat anotimpurile obişnuite în ANOTIMPURILE ALFABETULUI.
Nu mică le-a fost mirarea când Crăiasa Soarelui i-a invitat în vacanŃă. Ce repede trecuse
timpul!
Înainte de a pleca au aranjat toate desenele cu literele alfabetului gândindu-se la toate
bucuriile, reuşitele, dorinŃele din acel an. Le-au pus pe toate într-un altfel de ghiozdan, un
"GHIOZDAN CU VISE", pe care îl vor putea deskide în toamna următoare alŃi copii...
VreŃi să-l deschideŃi? Dacă da, am putea începe, aŃi deveni personaje ale unei poveşti
asemănătoare cu aceasta..."
Aceasta este povestea pe care în urma cu patru ani le-o spuneam micilor mei elevi. Le-a
plăcut! Desenele lor, ideile, zâmbetele mai ales mi-au arătat mereu acest lucru...
Cât i-a ajutat!? Ce rol a jucat în formarea lor? Ce amintiri s-au păstrat? Răspunsul l-am
aflat îndeosebi în clasa a IV-a când, cerându-le să-mi vorbească despre clasa I, amintirile erau
multe şi frumoase.
Redau câteva dintre ele pentru a sublinia impactul avut, însoŃite de "prietenii lor", literele
din clasa I.
"mi-a plăcut când am început să învăŃăm literele alfabetului pentru că doamna învăŃătoare
ne-a spus că le putem transforma în "prieteni de joacă" (N.A.C.)
"literele le <personalizăm>, transformându-le în fiinŃe" (D.L.M.)
"literele de ieri şi cele de azi îmi sunt la fel de prietene" (M.D.)
"după prima mea vacanŃă de elev mi-am făcut prieteni noi -- literele" (A.N.)
 "Anotimpurile alfabetului" reprezintă o modalitate potrivită de a-l introduce pe copilul
meu de 6-7 ani în lumea alfabetului, a cuvintelor...
Oferindu-i posibilitatea de a ajunge în această lume, de a face parte din ea, cu ajutorul a
ceea ce copilul ştie şi îi face plăcere - povestea, desenul, jocul, imaginaŃia creatoare - îi ofer de
fapt acesul spre o cunoaştere proprie vârstei sale.

SticluŃa cu dar
Autor: Marilena Leurzeanu şi Simona Vrînceanu

Un pescar a găsit pe Ńărmul mării o sticluŃă. Era soare, ceva strălucea în nisip şi micul
pescar gândi:
- E ceva mic ca şi mine, dar ce strălucitor…
- Comoara vieŃii mele, rosti un gând.
- Visezi !…, rosti altul.
- Ce poate fi ? se aruncă alt gând curios.
- Hai mai bine să vedem ! Repede ! îndrăzni gândul cel mai curios.
- Unde te arunci ca fraierul ? se înfurie alt gând care, mai prevăzător, încerca să-i
tempereze pe toŃi.
- Ei, da, vorbi pescarul cu glas curajos, sunt o mie de posibilităŃi de a deveni bogat. Cel
mai mult aş pierde dacă nu aş şti ce este acolo.
Din câŃiva paşi fu lângă obiectul strălucitor. Era o sticlă, luminată şi încălzită de soare. Se
aplecă, o scutură de nisip şi de algele care se lipiseră de gâtul ei.
În sticlă se afla ceva. Oare ce i se dăruise ?
 - Un mesaj ! strigă un gând.
- Un drum de făcut ! Iar trebuie să-Ńi faci de lucru… , rosti apăsat un gând nesuferit.
Dar altul, milos :
- Dacă are nevoie vreun naufragiat de ajutor ?
- ÎŃi funcŃionează imaginaŃia ! râse altul.
- Seamănă cu o… , rosti pescarul, iar cu glas tare, ca să le ascundă pe toate gândurile
jucăuşe, care i se păreau cam temătoare.
Scutură sticla. Ceva suna ca un clinchet. O fi hârtie ? Ba nu, parcă-i din lemn uşor… sau
pânză, nu…, e ca un os.
Nu vedea prea bine ce era înăuntru pentru că apa mării lovise probabil sticla de nisip de
prea multe ori, atunci când valurile au adus-o la Ńărm.
- Stau aşa şi mă uit la o sticlă şi nu pot desluşi nimic… Doamne, dă-mi o idee, ce să fac ?
- Dacă explodează ?
- E un dar, rosti gândul îngerului păzitor.
- Ia să scoatem dopul !
Pescarul trase cu greu dopul care i se părea că miroase a mare, a peşte, dar poate a
bogăŃie. « Oare cum miros banii înainte de a-i avea? », se întrebă mirat pescarul. « Ei, da, miros
a bine când îi munceşti, a greutate când îi iei de la alŃii şi a durere când tragi prea mult cu barca
pentru a strânge nişte biete vieŃuitoare ce vor fi din dar de mare, dar de hrană pentru oameni, dar
aşa e să fie… »
Sticla se scutură în mâinile omului nerăbdător şi brusc alunecă, rostogolindu-se printre
scoicile aduse de curenŃi. Se sparse, nici pescarul nu ştia cum, parcă prea repede, pentru a i se
arăta darul.
- Înseamnă că merit un dar…, gândi el mulŃumit de sufletul său.
Scria ceva nedesluşit pe un mic pergament ce acoperea se pare un lucru misterios.
Desfăcu cu grijă îndoiturile făcute cu răbdare, fineŃe şi minuŃiozitate de cineva de departe. Era ca
un batic de mătase. În interiorul lui se simŃea obiectul, ca o umflătură fină, alungită.
- Ce să caute o rămurică, o crenguŃă ? Un… , se aruncă un gând.
- Nu, e un dar, rosti iar, calm, gândul îngerului.
Pescarul desfăcu răbdător baticul mic de mătase. Degetele aspre I se agăŃau de firele fine
de mătase albăstrie… şi deschise…
 - Un ac ! … Un ac ?!?
De firul de aŃă al acului se agăŃa un bileŃel. Scria într-o limbă necunoscută lui. Într-o clipă
uită de sticlă şi cu baticul cu ac plecă în grabă spre satul din apropiere, să-i desluşească cineva
misterul.
Deodată, dinspre sat văzu venind un marinar grăbit să ajungă la docul din apropiere.
- Te rog, marinarule, explică-mi ce scrie aici ! Cred că voi găsi calea spre o comoară. L-
am găsit într-o sticlă aruncată de mare la Ńărm, se rugă pescarul, curios nevoie mare.
Marinarul începu să râdă în hohote.
- E în japoneză. Scrie aşa : « łi-am cusut inima ta de a mea, dar dacă nu am prins sufletul
tot? » E un dar. Aşa fac japonezii. Îndoaie tot ce le trece prin minte şi aruncă cu gânduri din
inimă, năucindu-te cu gândurile lor de iubire. Oare cine i-o fi învăŃat? Cine ştie? O fac demult…
O fi alergat vreunul la iubita lui şi de îndrăgostit ce era nu a fost atent şi a scăpat darul.
- Seamănă cu o felicitare de-a noastră ! râse şi pescarul.
- Da, dar noi respectăm reguli : doar hârtie, doar imagine şi mesaj. Au imaginaŃie !!! Din
orice fac un dar.
Pescarul luă baticuŃul din mâinile marinarului grăbit şi-l salută.

Ai câştigat un dar ! De azi vei şti că iubirea poate fi ascunsă în orice lucru şi întotdeauna
sufletul îi va trăda locul unde poate fi găsită.
*******
Pentru a stimula intuiŃia copilului, ce alt simŃ ar trebui introdus în poveste ?
ImaginaŃi continuarea poveştii astfel încât să îl adăugaŃi şi pe acesta.
 Povestea e-abecedarului
Autor: Mariana StrăuŃ

La început au fost doi ochi căprui de copil miraŃi de noutatea cuvântului.

Prima întâlnire cu abecedarul.
Pe măsură ce copilul a descifrat tainele abecedarului, în inima sa s-a născut dorinŃa de a
crea cu mintea sa şi cu mânuŃele sale un abecedar, atunci când va deveni „om mare”.
Peste anii de şcoală acest gând-abecedar a devenit un prieten apropiat al copilului cu ochii
căprui şi sufletul mare. Gândul-abecedar a fost îndrumătorul paşilor copilului spre liceul
pedagogic.
Anii au trecut şi copilul cu ochi căprui şi suflet mare a acumulat experienŃă de viaŃă şi de
predare a abecedarului la alŃi copii. Aceştia priveau miraŃi simbolurile tainice colorate viu de
mâna învăŃătoarei şi apoi de mânuŃele lor…
Aşa am învăŃat cu toŃii alfabetul, cu aceeaşi bucurie şi mirare, datorită atâtor dascăli de
suflet…
Dar povestea copilului cu ochi căprui şi suflet mare, devenit acum om mare, nu se opreşte
aici.
Ca la un semn al unei baghete magice uriaşe, gândul-abecedarul, a adunat ajutoarele
necesare aducerii lui în viaŃă. Mai întâi a venit Iubirea-pentru-copii, cu toate vocalele în braŃe.
Apoi a venit Muzica-pentru-copii, cu toate notele muzicale. Iată şi Vocea-cristalină-a-silabelor-
şi-cuvintelor, veselă şi jucăuşă. Iată şi Desenele-vesele-pentru-copii, după care se ascunseseră
celelalte litere, dând cu toŃii năvală în grădina copilului cu ochi căprui şi suflet mare, care acum
era deja om mare.
Copilul cu ochi căprui şi suflet mare se numeşte Adina Tulbure. Toate ajutoarele ei au
lucrat oră de oră, zi şi noapte, până ce abecedarul a prins viaŃă pe calculatorul ei.
Acum abecedarul e frumos şi vioi, vesel şi colorat îmbrăcat, şi se pregăteşte să vă bată la
uşă, dragi copii şi învăŃători-copii-în-suflet.
- Bucuroşi de oaspeŃi?
 E-abecedar
EducaŃia şi calculatorul
Autori: Rodica Fărcaş şi Maria Secelean

Pentru copil, nici o perioadă nu va conta în viaŃă mai mult ca primii ani. De aceea, e
necesar, în calitate de educatori şi părinŃi, să oferim copilului toată dragostea, atenŃia şi priceperea
noastră pentru a se dezvolta în mod echilibrat şi fericit. Asigurându-i copilului tandreŃe, răbdare,
entuziasm şi echilibru în toate vom putea spera la rezultate mulŃumitoare. Urmărirea îndeaproape
a evoluŃiei copilului în toate domeniile dezvoltării sale: fizică, psihică şi socială, permite să se
intervină în mod eficient şi la timp pentru a rezolva numeroase probleme care se ivesc pe
parcursul creşterii sale.
În ultimele decenii se constată o creştere a interesului pentru stadiile de început ale vieŃii,
cărora li s-au relevat noi planuri ale evoluŃiei şi noi disponibilităŃi. Totodată cercetările au arătat
că de la un deceniu la altul se produc schimbări importante în mediul de viaŃă al oamenilor şi de
aceea nu pot să un aibă urmări şi în dezvoltarea biologică şi psihică a noilor generaŃii. Există deja
date obŃinute în SUA, India, Chile, Anglia, Japonia de către Tanner(1978), Roche(1979),
Molina(1979), care au demonstrat transformări ale creşterii în înălŃime, ale coborârii debutului
pubertăŃii datorită regimului alimentar şi noului stil de viaŃă. Schimbările din contextul general
socio-cultural produc stimulări noi ale activităŃii cerebrale, formează abilităŃi şi capacităŃi psihice
la vârste mai mici şi influenŃează nivelul dezvoltării acestora pe tot parcursul vieŃii. Copiii sunt
antrenaŃi de timpuriu în jocuri mai bogate şi mai bine susŃinute de o industrie specializată şi în
continuă expansiune şi de realizările de vârf în tehnica informaticii şi a calculatoarelor.
În paralel cu evoluŃia societăŃii, se urmăreşte îndeaproape evoluŃia educaŃiei în vederea
optimizării legăturilor dintre ele şi completării reciproce ale acestora. Deoarece educaŃia
urmăreşte formarea unor personalităŃi creative şi active care să se integreze cu uşurinŃă în
societate, este neapărat necesar ca aceasta să Ńină pasul cu nivelul dezvoltării sociale, culturale şi
tehnologice din prezent în vederea transformării şi pregătirii a obiecŃilor educaŃionali pentru
mediul de actualitate.
 În zilele noastre, unde totul este informatizat, iar munca oamenilor este preluată sau
uşurată de calculatoare, când nivelul informaticii a ajuns la standardele înalte, iar tendinŃa este
vizibil ascendentă în domeniu, se simte nevoia unei inovaŃii în domeniul învăŃării, încă din primii
ani de studii.
La clasele primare, printre obiectivele prioritare urmărite sunt şi învăŃarea citit-scrisului.
Cadrele didactice încearcă să găsească metode cât mai atractive şi interesante pentru copii în
vederea însuşirii deprinderilor şi cunoştinŃelor, metode care vizează dezvoltarea intuiŃiei,
creativităŃii, perspicacităŃii copiilor. O soluŃie ideală ar fi utilizarea suporturilor electronice pentru
învăŃarea sau consolidarea cunoştinŃelor. De mare actualitate, aceste mijloace de informare şi de
învăŃare pot fi utilizate cu succes şi în clasele mici, încă din prima clasă. Folosirea imaginilor
însoŃite de texte sau litere, animaŃii care stârnesc curiozitatea şi alungă monotonia sunt doar
câteva dintre elementele care pot fi folosite.
La clasa I, abecedarul constituie cartea-temelie, fundamentul cititului şi scrisului. Fiecare
generaŃie aşteaptă cu nerăbdare această carte pentru a o răsfoi şi a-i dezlega tainele. Dincolo de
Abecedar, copiii sunt dornici să vadă, să-şi aprofundeze cunoştinŃele, iar mijloacele preferate de
aceştia sunt jocurile, imaginile, înregistrările audio-vizuale.

Aşadar, atât noi, cadrele didactice, cât şi copiii şi părinŃii suntem pregătiŃi să acceptăm noi
şi noi metode de învăŃare.
 De la Abecedarul lui Creangă la e-abecedar
Autor: Livia Dobrescu

Abecedarul este cartea în care şcolarii clasei I, ajutaŃi de învăŃătorii lor, descoperă marea
taină a cititului şi a scrisului. În abecedar, spunea învăŃătorul Ion Creangă, se află „cheia şi lacătul
luminii şi înŃelegerii, a instrucŃiei primare, temelia pe care se realizează întregul învăŃământ”. Ca
prima carte care pune bazele insuşirii citirii şi scrierii, abecedarul constituie începutul amplului
proces al cunoaşterii, proces legat direct de activitatea de informare, care nu poate fi concepută în
afara cărŃilor. Preocuparea pentru apariŃia primelor manuale destinate învăŃării citirii, a existat
începând din secolul al XVII-lea, iar munca pentru îmbunătăŃirea acestor cărŃi nu s-a oprit
niciodată. Astfel, apariŃia bucoavnelor sau bucvariilor a însemnat un mare pas înainte faŃă de
perioada precedentă când, neexistând nici un fel de manuale speciale, citirea se învăŃa pe cărŃile
religioase.
Cea dintâi bucoavnă românească cunoscută, s-a tiparit la Bălgrad (Alba Iulia) în 1699
şi se intitula „Bucoavna ce are în sine deprinderea învăŃării la carte a copiilor”. Treptat locul
bucoavnelor îl ia abecedarul care se ocupă în mod special de învăŃarea cititului şi a scrisului,
urmand ca restul învăŃăturilor să fie cuprinse în cărŃi de citire. În 1726 a fost publicat în
româneşte şi slavoneşte primul Abecedar (bucoavna) din łara Românească, aparŃinând
ieromonahului Ştefan, devenit Ştefan Episcopul. Această lucrare, intitulată „Intîia învăŃătură
pentru tineri”, este cel de-al treilea abecedar dupa cel apărut la Iaşi, în greceste (1651) şi cel de la
Alba Iulia (1699). InvăŃământul era slab organizat, puŃină ştiinŃă de carte, citirea şi scrierea
buchiilor chirilice, după psaltire şi ceaslov, se predau copiilor în şcoli improvizate, în chiliile
mănăstirilor sau în tinda bisericilor, de către dascali modeşti şi fără pregătire adecvată. Metoda de
predare? Nici una sau una dibuită empiric, păstrată şi mai târziu prin şcolile săteşti.
Un loc aparte în istoria abecedarului îl ocupă Ion Creangă, el însuşi învăŃător. Creangă
găsise la intrarea în învăŃământ, abecedarul lui Iarca în care scrierea se realiza separat de citire. În
vremea aceea, o clasă se făcea cu nişte bănci, cu o ladă de nisip şi cu nişte cercuri de fier înfipte
în perete. Marele povestitor şi-a dat seama de lipsurile existente în alcătuirea abecedarului din
timpul său. În anul 1867, spunea G. Călinescu, Creangă se uni cu cinci institutori, (C. Grigorescu,
Gh. Ienăchescu, V. Răceanu, N. Climescu, A. Simionescu), spre a compune un abecedar ca
lumea. Până atunci, copiii învăŃaseră să citească cum dădea Dumnezeu şi după cum era şi
dascălul, cărŃi fiind puŃine şi proaste. „Astfel dar, de la începutul carierei noastre didactice, fiind
lipsiŃi de un abecedariu întocmit cum se cade, chiar în anul 1863 - 1864 ne-am întrunit şi am luat
hotărârea de a ne aduna în toate serile, în localul şcoalei de la Trei Ierarhi, şi a păşi la
coordonarea materialului, pe care în vreme îndelungată şi cu multă trudă îl adunasem înadins, şi
tot adunam, pentru intocmirea unui abecedariu. Şi astfel am izbutit a alcătui <<Metoda noua de
scriere şi cetire pentru usul clasei I primară>>. Manualul se vinde atât de repede încât imediat se
va mai scoate o ediŃie. În 1889, anul morŃii lui Creangă, <<Metoda nouă...>> va apărea în a XXI-
a ediŃie.”( apud Constantin Părăşcan, în ÎnvăŃământul primar nr. 4 /2003). Abecedarul conŃinea şi
mici istorii morale, poezii naive şi cimilituri, iar în EdiŃia I, din 1868, consemnăm prima
semnătură de autor a lui Creangă, care, ca orice prozator care se respectă, debutează cu o
poezioară purtând un titlu ce astăzi poate provoca zâmbete maliŃioase: "Păsărica în timpul
iernii"...
Abecedarul lui Creangă şi al colaboratorilor săi, a însemnat o nouă cucerire, aceea că
scrisul se învaŃă o dată cu cititul, se introduceau treptat vocalele şi consoanele (în combinaŃii
diferite). La vremea ei cartea a adunat tot ce a fost mai bun în pedagogia avansată a timpului, o
mare experienŃă personală a dascălului Creangă, a colegilor săi precum şi a învăŃătorilor cu care
Creangă Ńinea legătura. Animat de dorinŃa sinceră de a-i ajuta pe învăŃători sa realizeze un
învăŃământ viu, Ion Creangă alcătuieşte împreună cu Gh. Ienăchescu un "PovăŃuitoriu la cetire
prin scriere după sistema fonetică". Ca metodică a predării citirii şi scrierii, "PovăŃuitoriul"
îmbrăŃişează poziŃia cea mai înaintată din vremea aceea, orientându-se cu consecvenŃă către un
învăŃământ conştient şi intuitiv. Meritul "PovăŃuitoriului" faŃă de alte metodici apărute în acel
timp la noi, consta în faptul că el oferea învăŃătorilor nu principii şi precepte abstracte, copiate
după metodicile străine, ci indicaŃii precise, concrete, mergând până la formularea întrebărilor pe
care învăŃătorul le pune în cadrul predării.
La apariŃia acestei lucrări, revizorul şcolar Mihai Eminescu a trimis Ministerului
Cultelor şi InstrucŃiunii Publice, la data de 26 mai 1876, un raport entuziast în care analizează sub
diferite aspecte însemnătatea pedagogică a cărŃii. În cadrul raportului, revizorul şcolar arata că,
după "sistema veche", copiii învăŃau cu greu şi cu dezgust, prin frică şi fără "să-şi poată da sama",
uitând apoi într-o lună ceea ce au învăŃat într-un semestru. În continuare, el scrie: "Deosebirea
între metoda propusă de această broşură şi învăŃarea rutinară şi mecanică, precum se profesează
ea în genere în şcoalele noastre, este deosebirea dintre învăŃământul viu şi intuitiv şi mecanismul
mort al memorării de lucruri neînŃelese de copii; este deosebirea dintre pedagogie şi dresură… "
Oricât de modestă în aparenŃă ar fi cartea, ea înseamnă începutul unei reforme adânci
în instrucŃia elementară, ea a rupt-o cu dogmatismul, izvorul metodei propuse este însăşi natura
inteligenŃii, procesul ei de dezvoltare". În primele pagini ale "PovăŃuitoriului", Ion Creangă a
arătat cu o profunzime pedagogică deosebită care trebuie să fie activitatea învăŃătorului în
perioada preabecedară, când copilul se adaptează la viaŃa şcolară şi când trebuie să capete
deprinderi care să-l ajute apoi la însuşirea citit-scrisului. Indicând diferite jocuri şi exerciŃii în
acest sens, Creangă scrie: "Folosul acestor exerciŃii va fi că şcolarii se vor deprinde a gândi, a
vorbi cu uşurinŃa şi a cunoaşte fiinŃele şi lucrurile din mai multe puncte de vedere – ceea ce vrea
să zică a le deştepta mintea şi treptat, treptat a le lărgi cercul cunoştinŃelor". Apreciind această
parte a "PovăŃuitoriului", Mihai Eminescu face în raportul său următoarele consideraŃii, în
întregime îndreptăŃite: "Nu mai întâlnim pe învăŃătorul sever şi Ńeapăn, cu vergile-n mână, ci un
suflet uman care se coboară la treapta sufletelor copilăreşti şi le disciplinează”. "Domnule
Ministru, Cartea alăturată pe lângă acest raport, intitulată: "PovăŃuitoriu la cetire prin scriere",
spune metoda după care trebuie să se predeie scrierea şi citirea în clasa I-ea primară, sper a
ajunge la Ńintă uşor şi temeinic. Ea se referă la abecedariul, compus de Creangă, Ienăchescu ş.a.,
care pân’ acuma e cel mai bun abecedariu românesc, aprobat atât de comisia examinatoare, cât şi
de onor. Ministeriu". Nu trebuie uitat că lucrarea lui Ion Creangă, care în 1876 îşi atrăgea aceste
elogioase aprecieri din partea lui Mihai Eminescu, a zăcut în anii următori într-un pod, nefiind
aprobată de minister. În aceasta privinŃă, Creangă scria la 10 noiembrie 1876: "Ce-i drept,
prostişor lucru am făcut, dar şi-a luat plata, caci înapoiat de onorul, ministeriului actual, cartea
şede la răcoare în pod la părintele Ienăchescu, tovarăş la pagubă. Vr-o 30-40 de galbeni, nu-s mai
mulŃi". Aceasta scrisoare a fost publicată în revista Convorbiri literare în anul 1906.
Metoda fonetică, cea mai înaintată pentru acel timp, a fost alungată din şcoală de
guvernanŃii reacŃionari. Doi ani mai târziu, dând instrucŃiuni pentru redactarea unui abecedar,
ministerul îşi dovedea poziŃia retrogradă, cerând: "Abecedarul se va elabora în condiŃiuni de a se
întrebuinŃa atât cu metodul fonetic, cât şi cel silabistic". (InstrucŃiuni publicate în „Timpul” de la
8 iulie 1878). Mai târziu, metoda fonetică a fost alungată cu totul, fiind înlocuită cu diferite
metode antiştiinŃifice, menite să împiedice dezvoltarea gândirii copiilor şi însuşirea conştientă a
citirii şi scrisului, culminând cu metoda globală structuralistă, introdusă în mod oficial în şcoala
noastră în 1938.
Primul abecedar lucrat după metoda fonetică, analitico – sintetică a apărut în anul
1955, înlocuind abecedarele alcătuite pe baza metodei cuvintelor normale şi a celor globale.
Acest abecedar a avut de la început printre autori pe Maria Giurgea şi Maria Ioana Georgescu
Boştină şi a beneficiat de multe revizuiri de-a lungul anilor, proces amplu în care au fost
antrenate colective de învăŃători din toate judeŃele Ńării.
Abecedarele autohtone au urmat cursul schimbărilor politice, al reformei din
învăŃământ şi al nenumaratelor modificări de programă. Dacă în comunism "Biblia" şcolarului de
clasa I era politizată şi propagandistă, rigidă şi seacă, acum, autorii de Abecedare luptă să le Ńină
în pas cu precocitatea celor mici şi să concureze cu restul canalelor de informare. AtracŃia lor stă
în imagini vii, culoare şi stimularea învăŃării prin joc, iar programa le cere învăŃătorilor ca, la
finalul clasei I, cei mici să poată mai degrabă comunica bine şi să-şi exprime un punct de vedere
decât să reproducă texte sau să scrie fără poticneli.
ÎnvăŃătorii spun că generaŃiile noi, expuse unei cantităŃi uriaşe de informaŃii venite
prin televizor, internet sau jocuri, se plictisesc repede, sunt agitate şi ştiu multe încă de acasă sau
de la grădiniŃă. Încă de la începutul anilor ‘70 şi până în 1995, şcolarii claselor I au învăŃat dintr-
un Abecedar cu coperta albastră şi cartonată, în care vedete erau lecŃiile "Lizuca şi ceasul" şi
"Costache şi ochelarii". Instrument de propagandă, menit să introducă şoimii patriei în "pâine"
încă din primul an de şcoală, Abecedarul vechi era presărat cu lecŃii despre 23 August şi poezii ca
"Partidul" sau "Cravata mea". În primii şase ani de democraŃie, manualul a rămas acelaşi, cu
modificări pe ici pe colo. Elevii din imagini au fost dezbrăcaŃi de uniformele de şoim, steagurile
şi-au pierdut stema, lecŃiile cu manifestaŃii în stradă au fost înlocuite de ghicitori, iar poeziilor
"Partidul" şi "Cravata mea" le-au luat locul inocentele "Gândăcelul" şi "Tanu", ale Elenei Farago.
Au apărut atunci şi primele lecŃii despre Paşte şi despre Moş Crăciun.
GeneraŃiile copiilor "cu cheia de gât" aveau două ore de program TV într-o zi, nu ştiau
ce e computerul, aşa că erau mai interesaŃi de ceea ce se făcea la şcoală. Elevii de acum sunt
foarte isteŃi, foarte dezgheŃaŃi şi agitaŃi, le captezi greu atenŃia şi le-o menŃii şi mai greu", (a
constatat Marina Rădulescu, învăŃătoare de peste 20 de ani la Liceul "Alexandru VlahuŃă", din
Bucureşti). Abecedarele s-au transformat pentru a face faŃă pretenŃiilor celor mici, iar programa
este facută în aşa fel încât să dea mână liberă învăŃătorului în privinŃa ritmului de lucru. Celebra
propoziŃie "Ana are mere", prima pe care o învăŃau elevii clasei I, nu i-ar mai mişca acum pe
învăŃăcei. Ea a dispărut deja din manuale, odată cu schimbarea ordinii în care sunt învăŃate
literele. "Programa le spune clar învăŃătorilor care sunt obiectivele pe care trebuie să le atingă,
dar nu le impune nici metoda de lucru şi nici timpul în care să le îndeplinească", (explica
Gabriela Droc, inspector general în învăŃământul primar). Dacă vechile manuale îi grăbeau pe
dascăli spre învaŃarea literelor, cele noi le permit mai multe ore de semne grafice şi de
comunicare cu cei mici.
Mult timp însă Abecedarul a rămas defazat şi au trebuit să treacă ani buni până când
părinŃii prezentaŃi în manuale s-au despovărat de preocupările muncitoreşti sau agricole. Textele
s-au mulat pe o nouă realitate, iar preocupările intelectuale ale părinŃilor sunt scoase la vedere.
Aceştia au evoluat de la "Tata cântă pe tractor/ Mama cozonac ne face" şi "Tata e miner. Mama e
filatoare", ajungând să fie ilustraŃi acum în bibliotecă sau în faŃa calculatorului.
La ora actuală, pe piaŃa liberă circula trei Abecedare şi alte patru au fost aprobate de
Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. ÎnvăŃătorii au dreptul să le aleagă pe cele care li se par mai
atrăgătoare pentru cei mici şi să îi ademenească spre învăŃare prin metode proprii.
Chiar dacă micuŃii se identifică uşor cu personaje din desenele animate, autorii le pun în cărŃi cu
zgârcenie.
Tudora Pitilă, unul dintre autorii unui Abecedar al Editurii Aramis, spune că manualele nu
abundă în personaje de acest tip, pentru că nu tot timpul le oferă exemple pozitive copiilor: "Am
apelat puŃin la imagini şi personaje de desene animate pentru că învăŃătorii s-au plâns că micii
elevi reproduc la şcoală dialoguri din desene sau din filme, pline de violenŃă. Pe de altă parte, ele
sunt protejate prin copyright". Cheia succesului unui Abecedar stă în design, este de părere
autoarea. "Prin ilustraŃie se stârneşte cel mai bine interesul unui copil de şase ani. Imaginile
ilustrează viaŃa de familie, joacă", completează ea.
Un studiu făcut asupra Abecedarelor in 2002 şi coordonat de Alina Coman, lector la
Universitatea Transilvania din Braşov, arată ca femeile sunt discriminate în raport cu bărbaŃii. "În
general, băieŃii/ bărbaŃii lucrează, construiesc, repară, vindecă, explică, dirijează circulaŃia, citesc
ziarul, conduc. Se desprinde uşor ideea că aceştia îndeplinesc acŃiuni ce presupun competenŃe
intelectuale, dinamism. Fetele desenează, culeg flori, îngrijesc gospodăria, ascultă, tricotează. De
cele mai multe ori, acŃiunile sunt simple, pasive", spune Alina Coman. Stereotipurile acestea duc
la judecăŃi greşite, crede ea. "În timp ce ne aşteptăm ca bărbaŃii să aducă progresul ştiinŃific,
femeilor le revine rolul de a-i inspira şi îngriji, fiecare dintre sexe fiind descurajat să intre în rolul
celuilalt", completează Coman. W şi Q nu apareau în Abecedarele comuniste, din lipsa cuvintelor
care să înceapă cu aceste litere şi care să fie accesibile copiilor. Acum, ei învaŃă despre Xena şi
Will, iar la litera K menŃioneaza emisiunea "Kiki Riki Miki". LecŃia despre kilogram, din vechile
Abecedare, a fost surclasată de povestea elefantului Kim. "Elefantul Kim din Kane/ A mâncat
Kiss şi banane/ A băut cola şi Kik/ Acum nu mai vrea nimic", învaŃă cei mici din noile
Abecedare.
Cu acest abecedar virtual intrăm într-o nouă etapă şi anume aceea folosirii calculatorului
în însuşirea citit-scrisului. Copilul are posibilitatea să vizualizeze şi să audă litera de câte ori
doreşte. De asemenea, desparte în silabe dar vede şi aude şi cuvântul scris întreg. Ba mai mult, şi
aici este un mare câştig faŃă de tradiŃionala planşa cu litere, copilul are posibilitatea printr-un
simplu clic, să audă un susur de apă, să cânte alături de mama care îşi adoarme copilul sau să
scrie cuvinte şi propoziŃii, şi am enumerat doar câteva din posibilităŃi. Este un început bun, de
mare ajutor elevilor şi dascălilor. Modern, plin de sensibilitate şi de dragoste, apreciat deopotrivă
de elevi, dascăli, dar şi de părinŃi.

Metode de predare ale citirii şi scrierii

Metoda care stă la baza învăŃării citirii / scrierii este metoda fonetică, analitico sintetică. Până să
se ajungă la această metodă care Ńine seama atât de particularităŃile fonetice ale limbii române cât
şi de particularităŃile psihice ale şcolarului mic, în şcoala românească s-au folosit o serie de alte
metode.

Metoda literizării (slovenirii) este cea mai veche metodă folosită în Europa până în a doua
jumătate a sec. al XIX-lea. Procesul citirii se desfăşura prin unirea literelor în silabe şi a silabelor
în cuvinte. Fiecare literă era numită printr-un cuvânt. A era az, ceea ce însemna eu. B era buki –
literă. G era glagoli – alfabet. Citind un cuvânt se rostea denumirea fiecărei litere, astfel că sensul
cuvântului era ascuns în aceste denumiri. ÎnvăŃarea era mecanică ba chiar chinuitoare. Se învăŃau
literele, apoi silabele izolate, apoi cuvinte şi propoziŃii, proces care dura 2 – 3 ani. Lucrurile s-au
mai simplificat odată cu înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, când literele au devenit a, be,
ce, de, etc. Totuşi pronunŃarea se făcea tot pe litere, astfel rama se citea re- a- me- a, ceea ce
ducea la îndepărtarea copilului de întelesul cuvintelor.
Metoda silabisirii - constă în memorarea literelor şi apoi a silabelor. Citirea se făcea tot mecanic.

Metoda fonetică analitică – avea ca noutate citirea cuvintelor care au fost în prealabil împărŃite
în silabe şi sunete, pentru a le da copiilor posibilitatea însuşirii în mod conştient a structurii
fonetice şi grafice a cuvintelor.

Metoda fonetică sintetică – se pune accentul pe sinteza sunetelor în silabe şi a silabelor în

cuvinte. Neajunsul metodei constă în faptul că nu foloseşte analiza fonetică şi grafică a
cuvintelor. Până la apariŃia metodelor fonetice, citirea şi scrierea erau două activităŃi separate.
Odată cu folosirea acestor metode, se apropie mai mult cele două activităŃi.

Metoda scripto – lega : elevii scriu mai întâi litera de mână şi cuvinte în care se găseşte aceasta,
după care se predă litera de tipar. Metoda dă prioritate scrierii, deşi scrierea este un proces mult
mai complex decât citirea.

Metoda cuvintelor normale – în predarea scris–cititului se porneşte de la un cuvânt, nume de

fiinŃă sau de lucru care cuprinde sunete – litere învăŃate şi un sunet nou. Aceste cuvinte au fost
denumite cuvinte normale.

Metoda globală – se citesc şi se scriu cuvinte în întregime, uneori chiar şi propoziŃii, pe baza
formei întregi care elimină procesele gândirii: analiza şi sinteza. Lipsa analizei şi sintezei fonetice
şi grafice a cuvintelor face aproape imposibilă însuşirea unei citiri şi scrieri conştiente.

Metoda fonetică, analitico – sintetică şi-a dovedit superioritatea faŃă de vechile metode
deoarece ea Ńine seama atât de cerinŃele pedagogice ale învăŃării cât şi de particularităŃile
psihologice ale începătorilor în procesul citirii şi scrierii.

Bibliografie:
- Vasile Molan – Indrumător pentru folosirea abecedarului, 1996, Editura Aramis.
- Constantin Părăşcan, ÎnvăŃământul primar nr. 4 /2003
- Jurnalul naŃional / 'PovăŃuitoriu la cetire prin scriere' 14 Ianuarie 2006 | de Mihai Ştirbu,
Costin Anghel
- Evenimentul zilei / "Abecedarul, de la <Ana are mere> la <Kiki Riki Miki> – 13 martie 2006

Doi prieteni în ajutorul scris-cititului

Autor: Mariana Dicu

Printre principalele abilităŃi, deprinderi şi competenŃe de care ar trebui să dispună elevul

zilelor noastre se numără şi aceea de a utiliza computerul. În acelaşi timp, am auzit de foarte
multe ori spunându-se că utilizarea calculatorului ar avea efecte negative asupra copilului (
îndepărtarea de lectură, instalarea oboselii după folosirea îndelungată, înclinarea spre violenŃă în
urma vizionării unor jocuri). Mult timp am crezut şi eu acelaşi lucru.
Când elevii mei au intrat în clasa I, în anul 2004, aveau vârste de 6,7 şi chiar 8 ani. Pe
lângă diferenŃele de vârstă (erau diferiŃi ca dezvoltare psihologică), aveau şi un oarecare
neastâmpăr care nu putea fi lesne înfrânt şi o nesecată dorinŃă de a vedea lucruri noi, deosebite,
frumos colorate, care să le stârnească interesul. Astfel, abecedarul a intrat în competiŃie cu
explozia de desene animate, cu atractivele jocuri pe calculator şi multicolorele cărticele care îi
înconjoară. Grea sarcină să poŃi capta atenŃia acestor năzdrăvani, dintre care unii erau „aşi în
jocurile pe calculator”, iar alŃii nu se descurcau să meargă singuri la brutărie şi să cumpere o
pâine. Am căutat să atenuez aceste discrepanŃe, alegând metode de lucru potrivite acestui demers,
procurând materiale auxiliare de bună calitate, în concordanŃă cu particularităŃile de vârstă ale
elevilor şi cu nivelul colectivului, astfel încât să asigur atingerea obiectivelor propuse.
 Percepând trebuinŃele generaŃiei de azi, m-am decis să mă folosesc de ele în crearea unor
motivaŃii ale învăŃării. Am folosit materiale didactice pe suport video şi pe CD, alături de
materialele didactice tradiŃionale. Aceste materiale pe suport electronic nu erau lecŃii şcolare,
erau „lecŃii de viaŃă” sau exemple de bună practică. Filme despre cum să ne purtăm şi despre ce
să nu facem, aspecte de la toate activităŃile pe care le-am desfăşurat în clasă sau în afara ei, vizite,
serbări, activităŃi cu părinŃii şi întâlniri cu personalităŃi.
Creativitatea, inovaŃia, jocul şi experimentele au fost mereu „alături” de noi. Am
organizat multe activităŃi şi am „testat” tot felul de metode. ReacŃia copiilor şi rezultatele obŃinute
ne-au surprins pe toŃi, dar ne-au dat şi curaj să încercăm mereu lucruri noi. Avem şi o deviză:
„Încercarea te răsplăteşte cu cea mai frumoasă diplomă”.
Când am simŃit că totuşi mai lipseşte ceva şi pentru „a mai da o mână de ajutor” elevilor
mei, am scris cartea „Piticul Ştie-Tot şi Anotimpurile”- carte de căpătâi pentru şcolarii mici”. În
format electronic această carte nu seamănă cu e-abecedarul pentru că are o formă de „călătorie la
şcoala celor mici”. BinenŃeles că le-a plăcut copiilor, aşa cum şi la grădiniŃă erau încântaŃi de
diafilmele prezentate de doamna educatoare, şi cum sunt încântaŃi de tot ceea ce nu înseamnă
lecŃii.
La un moment dat, în activitatea mea (promoŃia 2004) am lucrat la clasă cu o fetiŃă
hipoacuzică. În prima săptămână de şcoală nu am ştiut ce probleme are, observasem doar că mă
urmărea tot timpul cu privirea, iar câteodată se uita la colegii ei şi abia după aceea rezolva şi ea
cerinŃa respectivă. La prima întâlnire cu părinŃii am aflat că în urma unei boli copilul nu mai
auzea şi purta aparat auditiv. Am început să caut, să inventez, să testez metode de lucru pentru a
veni în ajutorul fetiŃei. Am studiat materiale şi am participat la întâlniri cu specialişti în educaŃia
copiilor hipoacuzici. La una dintre aceste întâlniri, o doamnă din Anglia ( care lucra de mult timp
cu persoane care aveau acest tip de handicap) a spus că în şcolile unde ea predă, computerul este
foarte apreciat de copiii care nu aud, pentru că monitorul calculatorului, cu imagine, culoare,
mişcare, poate fi „auzit” şi le este de foarte mare ajutor acestor copii.
Nu aveam calculator la şcoală în acea perioadă şi nici eleva nu avea acasă. Ne-am
descurcat cum am putut şi am fost cu toŃii foarte mândri că a învăŃat să scrie şi să citească, iar
poeziile le memora şi le recita cu multă plăcere. Predominantă a fost participarea analizatorului
vizual, ea operând mai ales cu imagini, figuri, desene, culoare şi având o memorie intuitiv-
plastică. În această situaŃie „calitatea imaginii” a fost prioritară şi acum mi-am pus de multe ori
întrebarea „Oare e-abecedarul ar fi putut să facă mai mult pentru acest copil?”. Cred că, aşa cum
se întâmplă şi cu desenele animate, intervine şi memoria afectivă care îi ajută pe copii să reŃină
propriile trăiri afective care au însoŃit vizionarea unui material.
Înainte de a prezenta elevilor mei e-abecedarul, ne-am amintit cum a fost în clasa I. Şi eu,
şi ei am Ńinut minte momentele plăcute: laudele, excursiile, concursurile, serbările, cadourile
primite şi ziua când am sărbătorit o sută de zile de şcoală. Mi-a fost foarte uşor să-i fac să-şi
amintească Abecedarul, manualul care i-a însoŃit pe drumul citit-scrisului.
I-am invitat în laboratorul de informatică şi le-am prezentat abecedarul electronic. Au fost
foarte încântaŃi. I-am întrebat: „Dacă aŃi fi din nou în clasa I şi dacă aŃi avea posibilitatea să
alegeŃi, care ar fi abecedarul cu care aŃi vrea să lucraŃi?” Din 21 de elevi 12 au ales e-abecedarul,
iar 9 elevi au spus că ar folosi ambele variante. ToŃi au fost de acord că la şcoală preferă
manualele, dar acasă le-ar plăcea să lucreze numai pe calculator.
La vârsta aceasta ( 9, 10 ani ), copiii sunt încântaŃi de computer, dar nu ca instrument
şcolar, mai mult ca activitate de joacă şi de „cultură generală”. Când trebuie să scrie o compunere
lasă calculatorul şi iau creionul şi caietul. Nici prietenii nu şi-i fac pe cale electronică.
Computerul este prieten cu desenele animate şi cu televizorul, face parte din viaŃa copiilor, dar
încă nu este perceput ca un instrument de învăŃare.
Calculatorul are un rol important pentru că informaŃia de pe disc este complexă, ea se
adresează văzului prin imagini foto şi video, dar şi prin cuvânt scris. Se adresează auzului prin
cuvânt rostit şi muzică, se adresează emoŃionalului prin modul de prezentare. Fiind implicaŃi mai
mulŃi analizatori, cresc şansele ca materialul să fie memorat cu mai multă uşurinŃă.
De multe ori mi s-a întâmplat să citesc o carte, să-mi placă foarte mult, dar să fiu
dezamăgită de filmul realizat după carte. Mi se umple sufletul de căldură la vederea unei imagini
deosebite. Pictorul desenează tabloul, dar scriitorul nu găseşte cuvintele cele mai potrivite.
Împreună, imaginea, cuvântul şi sunetul reuşesc să redea forma completă, perfecŃiunea.
Cred că cei doi prieteni, Abecedarul şi Abecedarul electronic trebuie „să colaboreze”. Se
completează unul pe celălalt, şi totul în folosul copilului, al elevului nostru.
 E-abecedarul în ajutorul citit-scrisului
Autori: Maiana Călitu, AdeluŃa Diana Vrânceanu

Instruirea prin intermediul calculatorului este o metodă alternativă de lucru, integrată în

sistemul de predare-învăŃare. Este o modalitate care se extinde pe măsură ce tot mai multe şcoli
sunt echipate cu calculatoare ori îşi organizează laboratoare de învăŃare dotate cu calculatoare.
După cum se ştie, în modelul clasic de instruire, profesorul/institutorul un are posibilitatea
să constate în timp optim dacă fiecare dificultate întâlnită în lecŃie a fost sau un depăşită.
Ca atare, neînŃelegerile se cumulează, devin bariere în înŃelegerea cunoştinŃelor viitoare,
creându-se astfel, blocări în învăŃare.
Instruirea prin intermediul calculatorului beneficiază de mari posibilităŃi de transmitere
sau prezentare a unor noi conŃinuturi. Ea include mari posibilităŃi de receptare şi asimilare a
informaŃiilor complexe din partea celor care învaŃă. Asigură o tratare interdisciplinară a
conŃinuturilor date prin accentuarea relaŃiilor dintre diferite domenii de cunoaştere(discipline)
prin asocierea şi deschiderea la noi domenii. În felul acesta lărgeşte câmpul de reprezentări care
facilitează înŃelegerea mai profundă a materiei noi de studiat. La vârsta şcolară mică, copiii au o
mare dorinŃă de a afla lucruri noi, deosebite cu ajutorul cărŃilor vii colorate, a imaginilor, a
filmelor TV (desene animate), jocurilor pe calculator etc.
Cu toate seriile mele de elevi am căutat să utilizez în procesul de predare-învăŃare o
mulŃime de mijloace didactice confecŃionate de mine, în concordanŃă cu particularităŃile de vârstă
ale elevilor şi cu nivelul fiecărui colectiv de elevi, astfel încât să asigur atingerea obiectivelor
propuse. Alături de materialele şi metodele tradiŃionale, am folosit şi mijloace didactice pe suport
video şi pe CD şi metode activ-participative. Jocurile didactice sunt nelipsite în aproape toate
lecŃiile pe care le predau, la toate disciplinele. Am utilizat şi utilizez jocuri diadactice luate din
diverse cărŃi de specialitate dar şi jocuri compuse de mine, fie ca momente în lecŃie, fie ca
activităŃi propriu-zise.
MenŃionez că m-am ajutat foarte mult atât în activitatea de predare-învăŃare, cât şi în
verificarea şi evaluarea cunoştinŃelor.
Abecedarul este “cartea de căpătâi” cea prin intermediul căreia copiii învaŃă citit-scrisul,
baza întrgii activităŃi viitoare a oricărui individ.
 Abecedarul este şi rămâne întipărit în mintea copilului, ca fiind cartea cea mai frumos
colorată, cu multe desene, imagini etc. Când le-am prezentat elevilor abecedarul electronic au
fost foarte miraŃi şi încântaŃi în acelaşi timp. Elevii chiar şi-au exprimat dorinŃa de a învăŃa cu
ajutorul unui astfel de abecedar. Mi-au spus că le place şi abecedarul clasic, dar dacă ar avea şi
acasă calculator(cei care un au) ar învăŃa cu mare placere după abecedarul electronic.
Calculatorul are un rol important, reprezintă una dintre metodologiile cele mai eficiente în
antrenarea subiecŃilor în jocuri pedagogice, de mare calitate grafică, jocuri care solicită
inteligenŃa, perspicacitatea, atenŃia distributivă şi creativitatea.
Elementele de feed-back indică rezultatele şi progresele imediat obŃinute, semnalizează
eventualele dificultăŃi sau greşeli ivite, facilitează depăşirea sau corectarea acestora.
Utilizând e-abecedarul elevii învaŃă mai uşor, se corectează, deoarece acesta se adresează
văzului prin imagini, auzului prin cuvânt rostit şi muzică, dar şi afectivului prin modul de
prezentare. Fiind implicaŃi mai mulŃi analizatori, cresc şansele ca materialul să fie însuşit cu
multă uşurinŃă, deoarece imaginea, cuvântul şi sunetul, împreună redau forma completă.
Asumându-şi o serie de roluri şi funcŃii în cadrul realizării acestui tip de instruire e-
abecedarul poate fi privit ca al treilea actor, care împreună cu învăŃătorul şi elevii contribuie la
căutarea şi găsirea unor soluŃii mai bune la problemele specifice învăŃării citit-scrisului.
Utilizând, în învăŃarea citit-scrisului, e-abecedarul, ne dăm seama tot mai mult de
importanŃa calculatorului în activitatea didactică.
Este foarte clar căci calculatorul devine mijloc de intervenŃie directă în organizarea
situaŃiilor de învăŃare, preluând o serie de sarcini legate de organizarea activităŃilor de repetiŃie,
de exersare, de evaluare.
Calculatorul ajută elevii să progreseze rapid şi cu rezultate mai bune, mai ales îi poate
sprijini pe cei cu rezultate mai slabe.
E-abecedarul alături de abecedarul clasic ajută pe micul şcolar să-şi însuşească cu succes
citit-scrisul, baza activităŃii viitoare.
Utilizarea e-abecedarului de către elevii clasei I are numeroase aspecte pozitive în însuşirea citit-
scrisului.

Câteva sfaturi pentru părinŃi se cuvine a fi precizate:

- Este necesară folosirea unui calculator performant.

- PărinŃii trebuie să deschidă CD-ul înaintea elevilor, să realizeze o vizualizare a e-abecedarului şi

o cunoaştere a sarcinilor de lucru, pentru a-i putea dirija în parcurgerea celor trei nivele de
învăŃare şi a le oferi un sprijin elevilor, în scopul valorificării tuturor activităŃilor de învăŃare.

- Dacă apar dificultăŃi la deschiderea CD-ului, imposibilitatea deschiderii sau lipsa sonorului,
dificultăŃi datorate unor carenŃe în pregătirea în informatică a unor păinŃi, este indicată
consultarea unui informatician.

- Copiii sunt atraşi de animaŃie, de imaginile frumos realizate, având un colorit viu, intens, de
vocea suavă a copilului şi de timbrul foarte plăcut al adulŃilor care citesc, recită sau cântă, de
simplitatea textelor, de cântecul de Crăciun.

- În parcurgerea activităŃilor de învăŃare să se Ńină cont de nivelul de pregătire şi de performanŃele

şcolare ale fiecărui elev. Astfel, unii elevi vor putea citi la prima vedere silabele, cuvintele,
propoziŃiile sau textele, urmând ca, prin vocea care se aude pe CD, să se verifice singuri, în ce
măsură au citit corect sau nu. AlŃi elevi, cu posibilităŃi mai modeste de învăŃare, vor citi o dată cu
vocea de pe CD, care este un model pentru toŃi elevii, având posibilitatea de a repeta cele citite
ori de câte ori este nevoie.

- Vocea de pe CD oferă un model de citire cursivă şi expresivă a propoziŃiilor şi textelor,

respectând pauzele logice şi intonaŃia cerută de semnele de pnctuaŃie.

- E-abecedarul are un număr impresionant de exerciŃii de citire (silabe, cuvinte, propoziŃii şi

texte), de compunere de cuvinte din silabe, de scriere cu litere de tipar sau de mână, toate fiind
exerciŃii interactive.

- Oferă elevilor un conŃinut informativ bogat, elevii putând intui animale, plante,
instrumente muzicale, meserii şi unelte speciice, sporturi, piese de mobilier, camere cu destinaŃii
speciale (bucătărie, dormitor, baie,sufragerie), aparate casnice, părŃi ale corpului omenesc, reŃete
de bucătărie.
 Ne jucăm, Abecedarul învăŃăm!
Autor: Gica-GicuŃa Farcaş şi Lorena-Maria Fărcaş

În cadrul unui sistem educaŃional, metodologia didactică trebuie să fie consonantă cu toate
modificările şi transformările survenite în ceea ce priveşte finalităŃile educaŃiei, conŃinuturile
învăŃământului, noile cerinŃe ale elevilor şi societăŃii. Metodologia se cere a fi suplă şi pemisivă
la dinamica schimbărilor care au loc în compartimentele procesului instructiv-educativ.
Proiectarea şi realizarea optimă a activităŃii în structurile educative depind de felul cum se
desfăşoară, dimensionează şi articulează componentele materiale, procedurale şi organizatorice,
care imprimă un anumit sens şi o anumita eficienŃă pragmatică formări tineretului.
Sistemul modern de învăŃământ este în fond un sistem informaŃional care, pentru o
perfectă funcŃionare, implică operaŃiile de colectare, transmitere, stocare şi prelucrare a
informaŃiei. Totalitatea aplicaŃiilor sistemelor de prelucrare a informaŃiilor în învăŃământ
reprezintă învăŃământul asistat pe calculator. Acesta presupune instruirea asistată pe calculator-
realizată în procesul de predare-învăŃare pentru însuşirea cunoştinŃelor, formarea priceperilor şi
deprinderilor, exersarea asistată pe calculator, folosită pentru fixarea cunoştinŃelor; verificarea
asistată pe
calculator se realizează cu ajutorul programelor pentru testarea nivelului de învăŃare şi pentru
evaluarea răspunsurilor pe baza algoritmilor.
Calculatorul este considerat a fi unul dintre cele mai reprezentative instrumente
tehnologice realizate în epoca modernă, el fiind un mijloc de învăŃământ integrat sistemului uman
de învăŃare, rămâne un auxiliar preŃios, un mijloc de evaluare informatizată.
 Se recomandă tot mai mult integrarea calculatorului în activitatea didactică de comunicare
pentru valoarea demonstrativă şi intuitivă a acestei surse de informare, pentru actualizarea
informaŃiei, pentru avantajul transmiterii unui volum mare de informaŃie, pentru valoarea lui
formativ-educativă. Anumite sarcini ale predării pot fi preluate de mijloacele tehnice audio-
vizuale sub îndrumarea învăŃătorului (se orientează receptarea informaŃiei, se stimulează
receptarea activă, interpretarea informaŃiei).
În afară de orele special dedicate lucrului cu calculatorul (ex. opŃional “Prietenul meu,
calculatorul”) se impune şi utilizarea tehnicilor multimedia în cadrul diferitelor discipline de
învăŃământ.
Cursurile multimedia pe suport CD sau DVD ori crearea de diapozitive (slides) animate,
însoŃite de fundal sonor, reprezintă mijloace eficiente de instruire.
E-abecedarul folosit la clasa de elevi pe care am condus-o, cât şi la grupa pregătitoare de
la grădiniŃă, a avut asupra elevilor şi preşcolarilor un impact extraordinar.
L-am folosit mai mult pentru exersare sau antrenament, consolidare, repetiŃie. Eu l-am
privit ca pe un al treilea actor, care, împreună cu mine şi cu şcolarii mei, a contribuit la găsirea
unor soluŃii mai bune la problemele specifice instruirii. Utilizându-l am reuşit să angajez elevii în
mod activ într-un climat de interogaŃii, să se implice în pronunŃarea corectă a sunetelor, să
despartă cuvinte în silabe, să citească corect propoziŃii, să se folosească de avantajele feed-back-
ului imediat.
Am utilizat E-abecedarul în anumite secvenŃe ale lecŃiei.
Am realizat o predare interactivă a noi cunoştinŃe, E-abecedarul constituind un suport
didactic pentru consolidarea deprinderilor de despărŃire în silabe, de găsire a unor exemple pentru
cuvinte care să conŃină literele studiate la început, în interior sau la sfârşit, de citire conştientă.
Am organizat concursuri pe echipe, rezultatele fiind lăudabile.
Folosit în diverse momente ale lecŃiei sau chiar pe tot parcursul acesteia, calculatorul
aduce schimbări semnificative în practicile pedagogice, reînnoieşte modurile de predare şi de
învăŃare, schimbă strategiile de lucru cu elevii, modifică rolul învăŃătorului.
Calculatorul este utilizat nu pentru a prelua activitatea de predare a învăŃătorului ci pentru
a veni în sprijinul predării, ajutându-l pe dascăl să-şi îndeplinească în condiŃii mai bune funcŃia sa
didactică fundamentală.
 Abecedarul electronic - modalitate de motivare a elevilor pentru
cunoaştere şi studiu individual pe calculator
Autor: Zenovia Cioca
"Jocul este un impuls irezistibil, prin care copilul îşi modelează propria-i statuie”
- Jean Chateau, Copilul şi jocul -

Se ştie că, de obicei, şcolarii mici utilizează computerul doar pentru jocuri. Având în
vedere că jocul reprezintă o particularitate şi o necesitate utilă a vârstei şcolare mici, le-am
prezentat acest abecedar ca pe un joc pe calculator şi tot aşa l-au perceput. L-au folosit în partea a
doua a orei şi întotdeauna a fost aşteptat ca o răsplată a muncii lor deşi eu astfel îmi atingeam un
alt obiectiv, acela de a consolida şi recapitula ceea ce studiasem puŃin mai înainte.
Studiile au demonstrat că se învaŃă şi se reŃine mult mai uşor cu cât un element se percepe
prin mai multe simŃuri şi prin mai multe activităŃi. Consider că acest tip de abecedar ne ajută din
plin în acest sens.
În primul rând imaginea, prin delicateŃea formei şi culorii ei, vine să alinte ochiul şi să
stimuleze creierul spre noi conexiuni iar gândirea spre noi raŃionamente. AnimaŃia aleasă cu
multă grijă incită elevii spre calm, delicateŃe, meditaŃie, armonie în mişcări şi toleranŃă în relaŃiile
cu ceilalŃi. Sunetul reprezentat de vocile clare, calde ce rostesc silabele, cuvintele şi propoziŃiile,
îmbie la ascultare atentă şi stimulează imaginaŃia spre o exprimare şi o rostire la fel de
afectuoasă, corectă.
 Am sesizat că până şi elevii mai agitaŃi de felul lor se potoleau şi deveneau foarte atenŃi la
imaginile şi sunetele prezentate pe ecran, încercând să îşi apropie intonaŃia şi tonalitatea vocii de
cea ascultată.
Ritmul nu este nici el de neglijat. Sugerează contemplare, romantism, relaxare şi plăcere.
Schimbarea ritmului are un efect important în a realiza trăirile personajelor. Cred că vocile
acestei lucrări pot fi un model pentru multe cadre didactice, atât prin expresivitate, cât şi prin
caldură, claritate şi ritm adecvat.
Compunerea şi descompunerea silabelor, cuvintelor şi corespondenŃa acestora cu
imaginea accesată prin mouse, completează modul de cunoaştere prin simŃul tactil. Alăturând
sunete şi silabe cu imaginile corespunzătoare se consolidează reprezentarea sunet-imagine care
vine să cristalizeze percepŃia mediului înconjurător prin cuvinte, noŃiuni, concepte.
Prin faptul că elevul participă activ la însuşirea noilor cunoştinŃe, aceasta se realizează
rapid, cu puŃin efort şi este de durată. Interesul pentru astfel de activităŃi este mult mai mare,
atmosfera de lucru este plăcută, captivarea în acŃiune reduce timpul afectat altfel, din cauza
monotoniei, unor mişcări de prisos ce le-ar consuma energia concentrată acum spre rezolvarea
sarcinilor din ce în ce mai complexe, abordându-se principiul în spirală, antrenându-le resursele
în creativitate, intuiŃie, imaginaŃie.
Printre conŃinuturile prezentate ar fi fost mai eficient să fie strecurate mai multe exerciŃii
cu răspuns de control oferit de calculator, de exemplu de ordonare a cuvintelor şi silabelor,
programe prin care elevul să fie nevoit să scrie şi să se verifice singur. Astfel de exerciŃii ar fi
contribuit la creşterea încrederii în forŃele proprii şi i-ar fi motivat mai bine pentru studiul
individual.
Faptul că totul se desfaşoară sub caracterul ludic şi în prezenŃa calculatorului, două
elemente esenŃiale în viaŃa celor mici, acceptate şi dorite de ei, face ca progresul să fie asigurat,
să-i motiveze şi să descopere mereu noul, să se implice cu seriozitate în activitatea de învăŃare şi
însuşire a noilor cunoştinŃe. Chiar şi prin simpla utilizare a computerului în ora de citire la clasa I
şi grădiniŃă, simŃi că dezvoltă un sentiment de responsabilitate din partea elevilor, că îi determină
să “se joace serios”, să trateze totul cu simŃ de răspundere.
Apreciez iniŃiativa autoarei manualului şi echipei care l-a realizat, a reuşit să ne scoată din
tipare şi ne-a ajutat să dezvoltăm la elevi noi capacităŃi intelectuale într-un timp scurt, cu maximă
eficienŃă.
 Rezultate obŃinute la clasă prin utilizarea abecedarului multimedia
Autor: IoniŃă Florentina

Până în prezent acest program a avut impactul scontat de mine înca de la început.

Utilizarea programului e simplă pentru orice copil.

Acomodarea cu noul mod de predare am realizat-o prin activităŃi cu caracter ludic.

Imaginile pline de culoare şi sunet i-au atras pe copii, chiar şi pe cei timizi şi i-au determinat să
perceapă lecŃia cu plăcere, să nu se mai plictisească, să fie atenŃi pe o perioadă mai lungă de timp,
să manifeste interes constant şi perseverenŃă, seriozitate şi implicare.

Copiii sunt încântaŃi să descopere mereu câte ceva nou, interesant. Nu mai vor ore decât
cu calculatorul.

În centrul atenŃiei elevilor a stat imaginea, sunetul, litera, lumea simbolurilor scrise.

Programul i-a motivat pe elevi, le urmăreşte progresele, le stimulează creativitatea. Elevul

este implicat activ în învăŃare şi însuşirea noilor cunostinŃe este mai rapidă, deoarece
receptivitatea vizuală e mai mare decât cea auditivă.

Utilizarea culorilor, a sunetelor, a graficii şi a animaŃiei pentru asocierea unor simboluri

cu sunete cunoscute se bazează pe intuiŃie şi nu pe memoria mecanică. Cei 15 copii implicaŃi în
program citesc mai bine, mai rapid, mai expresiv. Rezolvarea sarcinilor s-a făcut în mod
individual, timpul foarte bine folosit, elevii având nevoie de o perioadă mai redusă pentru
realizarea sarcinilor şi chiar pentru stabilirea feedback-ului. Am mai constatat că acei elevi care
de regulă erau dezinteresaŃi (ştiau să citească) şi plictisiŃi au fost captaŃi de animaŃia programului
şi s-au implicat activ în lecŃie.

Nu pot să nu apreciez că şi atmosfera de lucru e cu totul alta: mai placută, mai relaxată,
elevii sunt degajati în timpul orei şi receptivitatea la solicitările mele este pozitivă. Am pus accent
pe interdisciplinaritate, am stimulat elevii în aplicarea cunoştinŃelor teoretice în exerciŃii cu
conŃinut practic.

Personal, acest tip de activitate reprezintă o experienŃă nouă, dar plăcută, care mi-a permis
să lucrez foarte mult individual, aplicand metode şi tehnici de lucru moderne, activ- participative.

Calitatea actului educaŃional a cunoscut o îmbunătăŃire calitativă, de substanŃă,

optimizând procesul instructiv. Acest program mi-a permis să susŃin lecŃii într-o multitudine de
forme şi conŃinuturi.

Elevii au dobândit o serie de capacităŃi intelectuale: flexibilitatea şi mobilitatea gândirii,

stimularea creativităŃii, a imaginaŃiei, exersarea vorbirii, pronunŃia clară, vorbirea fluentă.

EFECTE EVIDENTE , PROGRES, REUŞITĂ 100%, EFICIENłĂ.

MulŃumesc Adina că am avut posibilitatea să intru în acest program realizat de o

învăŃătoare care este receptivă la nou, la nevoile copiilor, înzestrată cu har didactic şi talent cu
carul.
 A gândi înseamnă a crea.
(Scurt îndrumar de utilizare a e-abecedarului)
autor Marilena Leurzeanu
„Dumnezeu te-a trimis pe pământ pentru a-l înlocui, pentru a da noi sensuri,
pentru a duce începutul său înainte”- Constantin Noica

Alfabetizarea copiilor este primul act instructiv care deschide drumul spre cunoaştere. De
realizarea acestui proces, cu rezonanŃe eficiente atât informative cât şi formative depinde în mare
masură succesul şcolar de mai târziu al elevului. Pedagogii tuturor timpurilor au căutat
îmbunătăŃiri continue ale acestui proces. Este suficient să ne gândim la multitudinea metodelor
de predare a citirii şi scrierii în dezvoltarea istorică a şcolii (a literarizării, a silabisirii,
fonomimica, fonetica, metoda analitico-sintetică etc.) sau la seriozitatea cu care s-a privit
alcătuirea acestui abecedar pentru a ne convinge de eficienta unui abecedar multimedia facut cu
har si cunoastere pedagogica. Cuvintele au vibraŃie şi vibraŃia este ViaŃa.
În alcătuirea acestui abecedar s-a adoptat metoda fonetică, analitico-sintetică, cu
îmbunătăŃirile puse în lumină în aplicarea acestei metode. Aşa se face că s-a acordat mai mare
atenŃie succesiunii sunetelor în funcŃie de greutatea lor în pronunŃare, de modul cum se combină
în mediul fonematic al cuvintelor, de dificultăŃile întâlnite în scrierea grafic corespunzător, de
frecvenŃa lor în limba noastră.
Gradarea diferitelor tipuri de silabe, consolidarea prin exerciŃii mai numeroase a unui tip de
silabă pentru a se trece la altul mai dificil, introducerea noului tip de silabă mai întâi în silaba de
la sfârşitul cuvântului, prima silaba fiind de un tip cunoscută de elevi, construirea coloanelor de
cuvinte prin procedee variate, de combinare a silabelor în cuvinte, au fost obiective care au stat la
baza alcătuirii acestui abecedar. Pentru formarea deprinderilor de citire conştientă şi corectă s-au
avut în vedere unele caracteristici ale sunetelor limbii noastre care se însuşesc mai greu de copii.
Este vorba de diftongii monofonematici – ea, uă, oa, ia, ie etc. Sau de semivocala “i” aşezată fie
la începutul cuvintelor, fie la sfârşitul acestora.
 Prin citire trebuie să-l determinăm pe copil ca, odată cu pronunŃarea cuvintelor şi
înlănŃuirea lor în text, să recunoască mesajul informaŃional transmis de acestea. Acest E-
Abecedar ne oferă mult mai mult: culoare, imagine, Lumină, voce, blândeŃe, vibraŃii, într-un
cuvânt ARMONIE şi ECHILIBRU. Predarea sunetului îl putem începe pornind de la acest
material auxiliar, de unde putem porni o poveste, apoi un scenariu ca în final un Joc de rol sau o
Psiho-dramă. E-Abecedarul, prin imaginile şi textele care ni le oferă pot să sugereze o bază
informativă pentru discuŃiile din clasă. Pot pregăti orele de EducaŃie plastică, de Consiliere şi
Orientare, de AbilităŃi practice şi nu numai; totul depinde de cât suntem de creativi dacă ne
gândim la metafora
"CÂND APRINZI O LUMÂNARE SE LUMINEAZĂ ÎNTREAGA CAMERĂ,
CÂND APRINZI UN SUFLET SE LUMINEAZĂ INTREG UNIVERSUL".
Nu este obligatoriu ca întotdeauna să se pornească de la tema din abecedar. Tu,
învăŃătorule, poŃi să alegi altă temă, mai potrivită stilului tău didactic, dar şi mediului de hrănire
în care vrei să-Ńi educi elevii. PoŃi să găseşi cuvântul potrivit din care să desprinzi sunetul nou
ajutându-te de acest E-Abecedar. Fă-l pe copil să simtă că este o creatură unică în Univers şi că se
potriveşte într-un puzzle complex al acestor vremuri.
FIłI CÂT DE ORIGINALI DORIłI SĂ FIłI, DAR FIłI CALMI ŞI ASCULTAłI
CÂNTECUL DIN JURUL VOSTRU PENTRU CĂ ACEASTA ESTE CHEIA MUZICALĂ PE
CARE VI SE CERE SĂ O CÂNTAłI.
Fiecare imagine din acest abecedar poate vorbi despre o idee, despre un gând ce pot fi
folosite ca teme de reflecŃie punând astfel accentul pe educarea perspicacităŃii minŃii, formarea
capacităŃilor intelectuale, pe formarea valorilor morale, pe dezvoltarea gustului şi dorinŃei de a
căuta calea spre cunoaştere.
Pentru a da curs dezvoltării mintale, actul citirii şi al scrierii, trebuie să pacurgă drumul de
la acŃiunea cu obiectele exterioare până la interiorizarea acestora. De exemplu, analiza şi sinteza
fonetică, atunci când se pleacă de la cuvinte cu substrat evident concret, poate să devină treptat
pentru elevi un mecanism operativ al gândirii proprii. Elevii vor reuşi să formuleze propoziŃii,
apoi să le împartă în cuvinte, silabe şi sunete sau din sunete şi silabe să compună cuvinte şi apoi
propoziŃii. Ezteriorizarea, prin vorbire sau prin scriere, a celor gândite certifică gradul de
interiorizare a acŃiunilor mintale. Procesul nu estei deloc uşor, mai ales că învăŃătorul trebuie să
urmărească, pentru fiecare elev, stadiile prin care trece asimilarea operaŃiilor. Fiecare copil îşi are
ritmul său propriu în acŃiune, deci reuşita însuşirii citirii şi scrierii depinde foarte mult de modul
cum cunoaştem şi luăm în consideraŃie acest aspect.
ÎnvaŃă-i pe copii cu pasiune! Gândeşte-te că numai astfel se vor apropia de frumuseŃea
care dă naştere la tot ce-i bun! ÎnsufleŃeşte-Ńi vorbirea, fiecare lecŃie va fi mai vie decât o fiinŃă!
Gândeşte-te că ai o singură menire ce depăşeşte propria-Ńi voinŃă: Să creezi lumea de mâine!
Creativitatea în educaŃie este ca un izvor termal care bolboroseşte în timp ce curge cu
bucurie şi entuziasm şi care doreşte să păstreze aceasta. Uneori creativitatea curge aparte, într-o
manieră puternică şi pasionată; alteori curge uniform. Ocazional creativitatea poate să fie adusă la
nemişcare atunci când ne simŃim la un nivel jos emoŃional.
Creativitatea învăŃătorului este o reflecŃie a stării sale interioare. Când este „în curgere” şi
sentimentele sunt deschise şi libere, elevul şi învăŃătorul pot să creeze din abundenŃă, fără efort,
iar lucrurile şi oamenii vin spre ei. Creativitatea este similară cu a simŃi sentimentul unicităŃii şi
dorinŃei de a împărtăşi cu ceilalŃi, de a te exprima şi de a te simŃi plin de bucurie când faci asta.
Când eşti în această stare de spirit, orice pare uşor de atins.

ÎnvăŃătorule, Creativitatea este puterea ta, potenŃialul tău să creezi ceea ce există mereu în
formă nemanifestată, aşteptând să fie exprimat. PoŃi să intri în rezervorul infinit al creativităŃii în
orice moment şi „seminŃele creativităŃii” sunt ustensile minunate care te vor ajuta să descoperi
orice ai avea nevoie. Curgerea începe din punctul de linişte interioară şi când îŃi vei permite
libertatea să fii mai deschis, creativitatea ta va curge abundent. Fă orice poŃi ca să încurajezi
dinamica curgerii libere a creativităŃii şi să îndepărtezi limitările din trecut care te-au Ńinut în
spate. Explorează şi fii creativ ca un copil, rămânând impresionat de minunea vieŃii. Lasă să plece
orice dezamăgire, nu o lăsa să te capteze, las-o să dispară repede şi înlocuieşte-o cu dorinŃa de a
crea. Să explorezi şi să dezvolŃi creativitatea în orice cale te atrage aşa încât să te poŃi exprima şi
să trăieşti la potenŃial tău deplin.

Creativitatea este scânteia care îŃi păstrează interesul pentru viaŃă viu, este mereu nou şi
câteodată devine insistent, dar niciodată plictisitor. Creativitatea te scoate afară din ceea ce e
lumesc spre tărâmul viselor, posibilităŃilor şi miracolelor. Gândeşte-te: ce vrei să creezi? Lasă
liber potenŃialul tău, permite imaginaŃiei să joace, lasă creativitatea să curgă. Tu creezi viaŃa prin
gândurile şi credinŃele tale; aşa că trebuie să fii atent la natura gândurilor tale şi la ceea ce
gândeşti constant despre asta. ViaŃa ta este manifestarea gândurilor tale. Înăuntrul tău se află o
bogăŃie, o profunzime şi o adâncă înŃelpciune care pot aduce la suprafaŃă întregul tău potenŃial şi
să te ajute să creezi un nou plan pentru viaŃa ta, pentru clasa ta, cu care poŃi să CREEZI şi să
RECREEZI şi să redesenezi lecŃiile tale şi viaŃa ta, după cum doreşti.

Pentru a fi un CREATOR trebuie să fii liber să creezi şi să faci ceea ce-Ńi place.
CREATIVITATEA este un proces conştient care cere de asemenea o minte clară, intenŃii clare şi
o atenŃie centrată.

LecŃiile unui învăŃător devin creative atunci când dansul cuvintelor se îmbină armonios cu
muzica culorilor şi când copilul simte toate acestea şi le aşterne uşor în cifre, eseuri, desene şi
cântece. ,,Orice” îi e permis unui copil ca el să fie creativ, iar dacă îi dai libertate „cu porŃia” îl
inciŃi să simtă o şi mai mare nevoie de libertate.

Le spui copiilor: „PoŃi oricând să fii creativ, dacă îmbini dorinŃa de a imagina cu ajutorul
„muzicii” şi a imaginilor bine alese. Pui preŃ pe o lucrare dacă ea emite valori înalte, frumos
încadrate în tema dată. Uneori "dai cu băŃul în baltă" pentru că nu eşti „pe frecvenŃă”, dar odată
ce ai ridicat vibraŃia sentimentelor, cunoştinŃele tale dansează, iar gândurile, mentalul tău creează
o lume aşa cum izvorăşte din inima dorinŃelor. Nu vei putea spune niciodată că imaginile şi
sunetele sunt deajuns, dacă dacă cuvintele şi gândurile tale nu împărtăşesc aceasta.”

O lecŃie creativă trebuie să parcurgă traseul:

imagine
sunet
cuvânt
gând
acŃiune creatoare

Pentru această imagine de ansamblu, învăŃătorul are nevoie de colecŃii de secvenŃe

muzicale, de imagini, fie acestea fotografii, desene, scheme, reproduceri, prezentări tip Microsoft
Power Point, elemente naturale, de texte sugestive, potrivit alese fiecărui conŃinut. Modalitatea de
a oferi elevilor conŃinutul lecŃiei este foarte importantă, deoarece aceasta trezeşte interesul
copiilor, focalizează atenŃia dirijând fluxul creator spre realizare plenară.

Odată ce copii au mentalizat imaginea „finală” a produsului lor, creativitatea începe să se

manifeste, fără ca să existe piedici când parcursul de realizare se împotmoleşte parŃial. Tocmai
piedicile şi greşelile de abordare pot fi cele care îl pot face pe copil să le transforme în momente
de maximă creaŃie. Prezentarea şi recunoaşterea valorii lucrării de către colectivul de copii şi de
către învăŃător, pe baza respectării criteriilor alese anterior şi a amprentei originale, personale,
sunt momentele cele mai aşteptate şi mai emoŃionante. Acestea sunt cele care dau încredere în
posibilităŃile proprii, în Eu-l interior. Cu atât este mai mare valoarea lor, cu cât sunt mai dese în
viaŃa copiilor şi cu cât aceştia se obişnuiesc să declanşeze instantaneu fluxul creator, la auzul
muzicii şi a dorinŃei de combina şi imagina noi posibilităŃi de rezolvare a unor situaŃii atractive.

Atunci când copilul are satisfacŃia lucrului împlinit, poŃi aşterne peste lucrarea lui
cuvântul „creativitate”.

Tu, învăŃătorul, nu ai fost decât un dirijor al orchestrei.

 În loc de PostfaŃă :

Le mulŃumesc tuturor celor care au înŃeles sinceritatea demersului meu creativ şi dorinŃa mea de a
aduce o rază de lumină în viaŃa celor mai mici învăŃăcei la efortul cărora am asistat în calitate de
învăŃătoare de-a lungul anilor:

AsociaŃia InvăŃătorilor Arădeni – care mi-a oferit pentru prima dată posibilitatea să vorbesc în
public colegilor mei învăŃători din toate colŃurile Ńării despre intenŃia acestui proiect cu ocazia
Congresului NaŃional al ÎnvăŃătorilor

Administratorului sitului didactic.ro – care a lasat pe forumul de profil invitaŃia deschisă

tuturor cadrelor didactice care doreau să susŃină un astfel de proiect.

PărinŃilor copiilor cu autism care au venit cu idei în beneficiul tuturor utilizatorilor şi care au
vorbit despre iniŃiativa mea

IRSCA Gifted Education – care a adus recunoaştere internaŃională efortului echipei noastre

Tuturor colegilor mei învăŃători care au sprijinit moral şi financiar acest proiect curajos
transformându-l din idee într-un exemplu de bună practică în domeniu.

Îi mulŃumesc de asemeni soŃului meu, Aramis Drenga , fără talentul, inspiraŃia, răbdarea,
meticulozitatea, muzicalitatea, dăruirea căruia e-abecedarul nu s-ar fi născut, fiilor mei :

Ramon Drenga a cărui voce divină şi candidă a crescut odată cu abecedarul şi Bogdan Drenga al
cărui gângurit l-am surprins la cuvântul “mama”, cel mai preŃios cuvânt, măsurând astfel, cu
vârsta lui, vârsta e-abecedarului .

"Nimic nu e mai înălŃător decât să te simŃi parte dintr-o mişcare care îşi
doreşte să îmbunătăŃească viaŃa şi viitorul unei naŃiuni prin copiii ei.
Afilierea noastră la EDUGATE
confirmă credinŃa în viitor. Într-un viitor mai bun şi mai luminos pentru
copiii noştri. Dar nu o credinŃa pasivă în care aşteptăm ca alŃii să
acŃioneze materializând idealurile pe care le împărtăşim cu toŃii, ci una
 activă, prin care întelegem să ne implicăm prin a ne aduce aportul de
energie, timp şi cunoaştere la înfăptuirea unei nobile misiuni.
AcŃionăm pe o direcŃie şi o cale puŃin bătătorită, aceea de a găsi un
numitor comun pentru o dezvoltare psiho-ecologică a mijloacelor de
învăŃământ multimedia destinate copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară
mică. Este adevarăt că dezvoltarea softului educaŃional a început să ia
amploare şi în România; dar pentru a-l face eficient, ecologic şi atractiv
deopotrivă este nevoie să luăm în considerare experienŃa şi cunoaşterea
educatorilor şi învăŃătorilor, modelatorii de suflete ai naŃiunii. La vârsta
înmuguririi este esenŃial ca elevii să îşi manifeste potenŃialul la
maximum, iar mijloacele didactice multimedia le oferă posibilitatea de a-şi
organiza singuri învăŃarea. Pe de altă parte timpul pe care îl acordă
învăŃării asistate de calculator trebuie să fie judicios organizat iar softul
folosit ales cu exigenŃă.
Ne dorim ca astfel de întâlniri unde cele mai noi şi mai valoroase iniŃiative
din educaŃie să fie făcute cunoscute publicului larg sş fie cât mai dese şi
cât mai populare în rândul cadrelor didactice, părinŃilor şi de ce nu,
elevilor - poate viitori dascăli la rândul lor.
Spiritul nu poate fi încătuşat si nu Ńine cont de condiŃiile materiale
pentru a se manifesta. Datoria noastră de dascăli este să îl lăsăm să se
manifeste liber. Să oferim copiilor noştri un cer pe care să ne reînveŃe
zborul. Să îi ajutăm să îşi creeze viitorul singuri, aşa cum îşi doresc"

Adina Tulbure
Bibliografie
1. ALBU, Gabriel – Introducere într-o pedagogie a libertăŃii. Despre libertatea copilului şi
autoritatea adultului, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
2. BĂLAN, Bogdan, BANCU, Ştefan, COSMOVICI, Andrei, CUCOŞ, Constantin (coord.) –
Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice; curs elaborat în
tehnologia învăŃământului la distanŃă, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
3. BERRON, Joachim – Dossiers pédagogiques. La pédagogie curative selon Rudolf Steiner,
Institut de Pédagogie Curative, Externat médico-educatif, Editions Triades, Paris, 1972.
4. BIRKENBIHL, Vera, F. – Tare de cap ? mod de întrebuinŃarea a creierului, de la « a
poseda » la « a şti să-Ńi foloseşte » creierul, Editura GEMA PRESS, Bucureşti, 1999.
5. BORSELLINO, Chuck & Jenni – Cum să creşti nişte copii minunaŃi, Editura SAMUEL,
Mediaş, 2004.
6. CALGREN, Frans (text), KLINGBORG, Arne (selecŃia imaginilor) – EducaŃie pentru
libertate. Pedagogia lui Rudolf Steiner. Imagini şi relatări din mişcarea internaŃională a
şcolilor Waldorf, traducere din limba germană. EdiŃie alcătuită în colaborare cu Centrul
Waldorf din România – Bucureşti, Editura TRIADE, Cluj-Napoca, 1994.
7. CANFIELD, Jack, HANSEN, Mark Victor – Supă de pui pentru suflet. 101 povestiri
pentru mângâierea inimii şi înviorarea sufletului, A treia porŃie, Editura Amaltea,
Bucureşti, 2003.
8. CAZACU, Achim – Sociologia educaŃiei, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1998.
9. CHAMBELL, Ross – Adevărata iubire pentru copii, Traducere de Constantin Popescu,
Editura « Vestea bună », Craiova, 1991.
10. CHELCEA, Septimiu – Cum să redactăm în domeniul ştiinŃelor socioumane – un raport
de cercetare, o lucrare de licenŃă, o tezã de doctorat, un articol ştiinŃific, o monografie,
Şcoala NaŃională de Studii Publice « David Ogilvy », Bucureşti, 2000.
11. COSMOVICI, Andrei, IACOB, LuminiŃa (coord.) – Psihologie şcolară, Editura Polirom,
Iaşi, 1999.
12. CREłU, Elvira – Psihopedagogia şcolară pentru învăŃământul primar, Editura Aramis,
Bucureşti, 1999.
13. DOBSON, James – Copilul îndărătnic. De la naştere până la adolescenŃă, originally
published in English under the title: « The Strong-Willed Child », Translated into
Romanian with permission from Tyndale House Publishers, Inc., Wheaton, Illinois,
U.S.A., Misiunea Creştină NOUA SPERANłĂ, Timişoara, 1995.
14. DOBSON, James – Dr. Dobson răspunde la întrebările dumneavoastră despre creşterea
copiilor, original în limba engleză « Dr. Dobson answers your questions about RAISING
CHILDREN [1982], Misiunea Creştină « Noua speranŃă », Timişoara, 1993.
15. GHERGUł, Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinŃe speciale. Strategii de
educaŃie integrată, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
16. GHERGUł, Alois – Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri şi
examene de obŃinere a gradelor didactice, Editura Polirom, 2005.
17. HAYES, Nicky, ORRELL, Sue – Introducere în psihologie, Editura ALL, Bucureşti, 1997.
18. HOLDEVICI, Irina, VASILESCU, P., Ilie – Psihoterapia – Tratament fără medicamente,
Editura Ceres, Bucureşti, 1994.
19. HOLDEVICI, Irina – Psihoterapia tulburărilor anxioase, Editura Ceres, Bucureşti, 1998.
20. HOLTZAPFEL – Tendances évolutives et destins d’enfants. Elements de
morphopsychologie dynamique (traduit de l’allemand par le docteur J. Berron), Editions
Triades, Paris, 1972.
21. IONESCU, Ion, I. – Sociologia şcolii. Politici, practici şi actori ai educaŃiei şcolare,
Editura Polirom, Iaşi, 1997.
22. JOUBREL, Henri, BERTRAND, Paul – DicŃionar al educaŃiei în familie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.
23. KLIMM, Helmuth – Pedagogie curativă pe baze antropozofice, Editată de Facultatea
Liberă pentru ŞtiinŃele Psihice, Editura Filosofică şi Antroposofică, Goetheanum
Dornbach, ElveŃia, f.a.
24. KÖNIG, Karl – La mouvement Camphill (première edition allemande en 1965), Editions
Camphill, St-Prex, 1986.
25. MAXWELL, John – Clipele împlinirii copilului meu, originally published in English
under the title « Breakthrough Parenting » [1998], Misiunea Creştină NOUA
SPERANłĂ, Timişoara, 1998.
26. MITROFAN, Iolanda, MITROFAN, Nicolae – Familia de la A… la Z, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1991.
27. MONTESSORI, Maria – Mintea absorbantă, Traducere: Marcel Căpraru, Editura APA,
Drobeta Turnu Severin, 2006.
28. MUCCHIELLI, Alex (coord.) – DicŃionar al metodelor calitative în ştiinŃele umane şi
sociale, traducere de Veronica Suciu, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
29. MULLINAX, Marolen, DINU, Marieta – Manual de instruire Montessori, Lucrare editată
cu sprijinul reprezentanŃei UNICEF în România cu fonduri de la Comitetul NaŃional
UNICEF SUA, tiraj: 6000 exemplare, Casa SperanŃa – ConstanŃa, România, septembrie
1998.
30. MURPHY, Ben – Să gândim pozitiv, Editura Niculescu SRL, Bucureşti, 2004.
31. NEAMłU, Cristina, GHERGUł, Alois – Psihopedagogie specială. Ghid practic pentru
învăŃământul deschis la distanŃă, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
32. ONORICA, Mare, Elena – DificultăŃi psihopedagogice de recuperare a autismului
infantil precoce. Teză de licenŃă. Coordonator ştiinŃific dr. Felicia Iftene, Universitatea
 “Avram Iancu”, Facultatea de Pedagogie Socială, Catedra de Psihiatrie a Copilului şi
Adolescentului, Cluj-Napoca, 1999.
33. PEIRCE, Penney – FolosiŃi-vă intuiŃia!, Traducere de Anca Perl, Editura Teora,
Bucureşti, 2000.
34. POHONłU, Eugen – IniŃiere în artele plastice, PrefaŃă de Dan Grigorescu, Editura
Albatros, 1980.
35. POPESCU-NEVEANU, Paul – DicŃionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti,
1978.
36. RADU, Ion – Psihologie şcolară, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974.
37. SIEK-PISKOSUB, Teresa – Jocuri şi activităŃi distractive în învăŃarea limbilor străine,
Editura Polirom, Iaşi, 1997.
38. SILER, Todd – Gândeşte ca un geniu ! Nu trebuie să fii un geniu ca să gândeşti ca şi cum
ai fi ! , Traducere de Cristina-Mihaela Băşoiu, Editura Teora, Bucureşti, 1999.
39. SONNEKUS, M. – The Psyhic life of the child with specific learning disabilities, Pretoria,
1982.
40. STEINER, Rudolf – Pédagogie curative. 12 conférences faites à Dornach du 25 juin au 7
juillet 1924. Introduction et traduction dr. J. Berron, Editions Anthroposophiques
Romandes, Genève, 1982.
41. ŞCHIOPU, Ursula, VERZA, Emil – Psihologia vârstelor. Ciclurile vieŃii, Editura
Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1981. THOUSAND, Jaqueline, Villa, Richard, Nevin,
Ann – Creativity and collaborative learning: a practical guide to empowewring students
and teachers, published by Paul H. Brookes, Baltimore, MD
42. TOFFLER, Alvin – Powershift. Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1995.
43. VIRTUE, Doreen – Copiii indigo – cum să-i hrănim şi să-i îngrijim, Traducere de
Maria_Pia Luttman, Editura For You, Bucureşti, 2003.
44. WALSCH, Neale Donald – ConversaŃii cu Dumnezeu pentru adolescenŃi şi părinŃi. Cu o
prefaŃă de Alanis Morisette, Traducere de Matilda BistriŃeanu şi Monica Vişan, Editura
For You, Bucureşti, 2003.
45. WEIHS, Thomas, J. – Copilul cu nevoi speciale. Elemente de pedagogie curativă (lucrare
publicată cu sprijinul AsociaŃiei pentru promovarea învăŃământului special, a terapiei
 sociale şi agriculturii biodinamice în România – Centrul Simeria), Editura Triade, Cluj-
Napoca, 1998.
46. WIGGINS, James, A., WIGGINS, Beverly, B., VANDER, Zanden, James – Social
Psychology, 5th edition (international edition), 1994.
47. ZAMFIR, Cătălin, VLĂSCEANU, Lazãr – DicŃionar de sociologie, Editura Babel,
Bucureşti, 1998.
48. http://www.supradotati.ro/curricula.php
49. http://www.supradotati.ro/tehnici_predare.php
50. http://www.unicef.org/infobycountry/romania
51. http://www2.unesco.org/wef/countryreports/romania/rapport_2.html
52. http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/500_de_copii_sint_depistati_anual_la_i
asi_cu_boala_geniilor_121791.html
53. *** - Biblia sau Sfânta scriptură a Vechiului şi Noului Testament. Cu trimeteri,
Societatea Biblică.
54. *** - Charter of Fundamental Rights of the European Union, European Commision,
Directorate-General Justice, Freedom and Security, Editions BIOTOP, Collection Mini-
Book, Paris, 2005.
55. *** - ConvenŃia ONU cu privire la drepturile copilului, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 109/28 septembrie 1990.
56. *** - Ghid juridic privind protecŃia copiilor şi a familiei, OrganizaŃia « SalvaŃi copiii »,
Bucureşti, 2005.
57. *** - Legea Fundamentală a educaŃiei, Cartierul General, SCAP, CIE, EducaŃia în noua
Japonie, vol.2 (Tokyo, 1948), pp.109-111 (Din învăŃămânul japonez din 1945), 31 martie
1947, Japonia
58. *** - Lege nr. 17/2007din 09/01/2007 privind educaŃia tinerilor supradotaŃi, capabili de
performanŃă înaltă Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 43 din 19/01/2007. Act
intrat în vigoare la data de 18 februarie 2007.
Index de termeni şi idei

A
abecedar,
abstractizare,
activităŃi artistice,
adaptabilitate,
adult responsabil,
anturaj,
aptitudine,
artă,
Asperger,
atenŃie,
autism,

B
Bono,
Brîncuşi,
Bruner,
Burlea,
C
calculator,
capacităŃi extrasenzoriale,
cercetare,
cerinŃe educaŃionale speciale,
chestionar,
citire globală,
Claparede,
conştiinŃă de sine,
copilărie,
creativitate,
curiozitate,
curriculum şcolar,

D
da Vinci,
dependenŃă,
dezvoltare intelectuală,
dezvoltare psihică,
discalculie,
dislexie,
dislexo-grafie,
durata de concentrare a atenŃiei,

E
e-abecedar,
e-learning,
Edison,
educaŃie,
educaŃie prin artă,
Einfühlung,
Einstein,
Eminescu,
emisfera dreaptă,
emoŃie,
empatie,
Eu,
F
factor motivant,
feed-back,
fixarea cunoştinŃelor,

G
gândire,

I
imaginaŃie,
imitaŃie,
ingeniozitate,
inteligenŃă,
inteligenŃă emoŃională,
intuiŃie,
ipoteză,

Î
învăŃare,
învăŃarea prin unităŃi mici,
învăŃământ de masă,
învăŃător,

J
joc

L
limbaj,
logopedie,

M
manual auxiliar,
manual multimedia,
marker acustic,
memorie,
metodă pedagogică,
metode de predare intuitive,
metodologie,
mijloace educaŃionale,
Montessori,
motivaŃie,
Mozart,

N
narcisism,

O
ocupaŃii intelectuale,

P
parenting
Pavlov,
părinŃi,
percepŃie,
Piaget,
Picasso,
prezentare multisenzorială,
proces de învăŃare-predare,
proces psihic,
programă şcolară,
punte asociativă,

S
Scetinin,
scris-citit,
simbol,
sistem educaŃional,
software,
Steiner,
Stern,
strategie de învăŃare,
supraînvăŃare,
surzenie,

T
Taylor,
tehnologie,
teorii,
Thorndike,
trăsătură de caracter,

V
viaŃă psihică,
voinŃă,

W
Waldorf,
Watson,