Ghid privind interpretarea principalelor dispoziț ii:

Directiva 2008/98/CE privind deșeurile

(nu este obligatoriu din punct de vedere juridic)

Notificare: Prezentul document conține orientări fără caracter obligatoriu în temeiul Directivei
2008/98/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și
abrogarea anumitor dispoziții ale Directivei, denumită și Directiva-cadru privind deșeurile sau Directiva-
cadru privind deșeurile. Acest document de orientare este destinat să ajute autoritățile naționale și
operatorii economici să interpreteze prezenta directivă. Conținutul, inclusiv exemple, reflectă punctele
de vedere ale Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene și, ca atare, nu este obligatorie din punct de
vedere juridic. Interpretarea obligatorie a legislației UE este de competenţa exclusivă a Curții de Justiție a
Uniunii Europene (CJEU). Opiniile exprimate în acest document de orientare nu pot aduce atingere
poziției pe care Comisia ar putea să o aibă față de CJEU.

Este sarcina statelor membre de a aplica legislația UE în materie de mediu, practicile de aplicare a
acesteia diferă între statele membre, în funcție de circumstanțe, structuri administrative, regionale sau
locale sau din orice alt motiv. În cazuri practice similare celor prezentate, circumstanţe diferite pot
justifica o decizie diferită din partea autorității competente. Prin urmare, exemplele nu ar trebui în niciun
caz să fie interpretate ca decizii stabilite ale respectivului stat membru, sau legiuitorii şi/sau organele de
competente ar fi obligate obligate să le ia. În implementarea practică și punerea în aplicare, vor trebui
întotdeauna luate în considerare circumstanțele specifice și contextul situației gestionării deșeurilor,
precum și cerințele legislației.

Pagina 1 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
În document, este considerată ca bază legislația europeană în vigoare la momentul elaborării. Anexa 1
conține data adoptării tuturor actelor juridice citate, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO)
și la o legătură cu intrarea corespunzătoare pe site-ul internet al EurLex. Trebuie remarcat faptul că actele
juridice pot fi modificate sau abrogate. Informațiile privind astfel de modificări pot fi găsite în intrările
EurLex la actele din secțiunea "Relația dintre documente"; versiunile consolidate ale actelor pot fi găsite
la:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:02008L0098-
20180705&qid=1530169759067&from=EN
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în acest text numit CJUE, este menționată prin această denumire,
chiar dacă hotărârea a fost pronunțată atunci când numele oficial al Curții a fost diferit. Anexa 2 conține o
referință la data, numărul cazului și un link către intrarea corespunzătoare pe site-ul Web EurLex.
Materiale suplimentare privind jurisprudența pot fi găsite pe site-ul oficial al CJEU
http://curia.europa.eu/. Acest document se referă la o serie de hotărâri ale CJUE referitoare la directivele
anterioare privind deșeurile 75/442/CEE sau, respectiv, 2006/12/CE, în cazul în care impactul hotărârilor
citate poate fi încă aplicabil.

1. DEFINIŢII

1.1. Definiţia deşeurilor

1.1.1. Subiect și context

Definiția deșeurilor este unul dintre conceptele cheie ale Directivei-cadru privind deșeurile (denumită în
continuare DCD) (a se vedea considerentul 8 DCD). Aceasta determină ce intră sub incidența directivei.

Concepția DCD privind deșeurile influenţează abordarea UE față de gestionarea deșeurilor. De exemplu,
mișcările transfrontaliere de deșeuri, astfel cum sunt definite în DCD, sunt supuse cerințelor procedurale
stricte din Regulamentul UE (CE) nr. 1013/2006 privind transportul deșeurilor.1 De asemenea, DCD are
rolul de a determina domeniul de aplicare și modul de aplicare a altor instrumente ale UE referitoare
direct la gestionarea deșeurilor, de exemplu Directiva privind depozitele de deșeuri (Directiva
1999/31/CE) și Directiva privind emisiile industriale (2010/75/CE).

În plus, definiția "deșeurilor" a DCD este de asemenea importantă, pentru că documentele juridice din
alte domenii ale legislației de mediu se referă la aceasta. De exemplu, articolul 2 alineatul (2) din
Regulamentul REACH prevede că REACH nu se aplică deșeurilor în sensul DCD.2 Astfel, deșeurile în sensul
definiției DCD sunt explicit și specific excluse din cerințele REACH.

1
Rețineți că articolul 28 WSR 1013/2006 prevede, în cazul unui dezacord între autoritățile competente interesate cu
privire la clasificarea ca deșeu sau fără deșeuri, a normelor mai stricte, și anume regimul Regulamentului privind
transportul deșeurilor.
2
Regulamentul REACH (CE) 1907/2006 face referire la deșeuri în sensul Directivei 2006/12 / CE. În conformitate cu
articolul 41 și cu anexa V la DCA, astfel de referințe trebuie înțelese ca trimiteri la DCA.
Pagina 2 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 1.1.2. Care este definiția deșeurilor din noua DCD și ce sa schimbat?

Articolul 3 alineatul (1) din noua DCD definește deșeurile astfel "orice substanță sau obiect pe care
titularul îl aruncă sau intenționează sau este obligat să îl arunce".

Termenii "substanță" și "obiect" nu trebuie înțeleși în sensul legislației UE privind substanțele chimice, ci
ca termeni autonomi ai legislației privind deșeurile care trebuie citiți pe larg. Orice substanță sau obiect
este fie deșeu, fie non-deșeu.3 Definiția deșeurilor în sine nu a fost modificată în comparație cu directiva-
cadru anterioară privind deșeurile (2006/12/CE). CJUE a fost obligat să clarifice și să interpreteze
conceptul de deșeuri în mai multe rânduri, având în vedere definiția deșeurilor conform directivelor
anterioare.

Cu toate acestea, în două domenii-cheie, legiuitorul a înăsprit conceptul de deșeu prin includerea
conceptelor de subproduse (a se vedea capitolul 1.2 de mai jos) și a criteriilor de încheiere a deșeurilor (a
se vedea capitolul 1.3 de mai jos).

Atât noțiunea de "subprodus", cât și cea de "sfârșitul deșeurilor" ("încetarea statutului de deşeu")
introduc o distincție între deșeuri și non-deșeuri.

1.1.2.1. Termenul cheie "arunca"

Termenul-cheie al definiției deșeurilor este "arunca", utilizat în trei alternative ("orice substanță sau
obiect: (1) pe care titularul îl aruncă sau (2) intenționează sau (3) trebuie să renunțe", fără a oferi definiții
sau clarificări cu privire la sensul exact al acestora.

Cu toate acestea, prima alternativă descrie o acțiune sau o activitate a titularului substanței sau a
obiectului, a doua descrie intenția titularului, iar a treia o obligație legală (a se vedea exemplele de mai
jos). Aceste trei alternative nu sunt întotdeauna ușor de diferențiat. În ceea ce privește a doua alternativă
(intenția de a se debarasa), rețineți că CJEU a recunoscut că intenția titularului se deduce din acțiunile
sale în lumina obiectivelor DCD şi având în vedere elementele prezentate de Curte este un test obiectiv.

Pentru o serie de situații zilnice, alocarea acțiunilor și activităților titularului la una dintre cele trei
alternative de "aruncare" și, prin urmare, la clasificarea unei substanțe sau a unui obiect ca deșeu este o
sarcină ușoară. De exemplu, un articol aruncat într-o coș de gunoi este aruncat și, prin urmare, este
considerat deșeu. Pe de altă parte, pentru o serie de cazuri și într-o gamă foarte largă de circumstanțe,
rămâne incertitudinea.

CJUE a recunoscut necesitatea flexibilității în adoptarea unei abordări de la caz la caz, precum și
necesitatea de a lua în considerare toate circumstanțele concrete de fapt implicate. În plus, Curtea a

3
Uneori, termenul "produs" este utilizat sinonim pentru "non-deșeuri". Cu toate acestea, datorită riscului de
confuzie cu alte concepte, termenul nu este utilizat în acest sens în sensul prezentului ghid. În cazul în care termenul
"produs" este utilizat, acesta nu trebuie înțeles ca fiind opusul deșeurilor.
Pagina 3 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
statuat că, având în vedere scopurile și obiectivele urmărite prin DCD, noțiunea de deșeu nu poate fi
interpretată restrictiv.4

 Aruncarea se aplică atât recuperării, cât și eliminării deșeurilor. Cu toate acestea, trebuie
subliniat că acest lucru nu înseamnă că orice substanță care face obiectul unei operațiuni de
recuperare/eliminare, astfel cum este enumerată în anexele la Directiva DCD, reprezintă deșeuri
per se, însă ar putea fi considerată dovadă a deșeurilor;5
 Eliminarea poate implica o valoare comercială pozitivă, neutră sau negativă. Nu se face nicio
distincție pe baza faptului că substanța / obiectul este comercializabil sau nu;6
 Renunțarea poate fi intenționată / deliberată din partea titularului sau neintenționată /
involuntară / accidentală7 (a se vedea și 1.1.2.4 de mai jos) sau chiar poate apărea cu sau fără
cunoștința titularului;8
 Locul de depozitare al unui material nu influențează statutul său (dacă este sau nu este deșeu).9

Trebuie remarcat faptul că nici un factor sau indicator nu este concludent. Este întotdeauna necesar să se
ia în considerare toate circumstanțele. Prin urmare, niciunul dintre exemplele prezentate în paragrafele
următoare nu are scopul de a avea prioritate față de cazurile din viața reală, deoarece circumstanțele
acestor cazuri pot conduce la alte rezultate.

1.1.2.2. Exemple practice pentru cele trei alternative de "aruncare"

Renunțați:

• Un articol este aruncat într-un coș de gunoi;

• O companie transferă materiale către un colector de deșeuri.

Intenția de a renunța:

 În planul de dezafectare în cazul închiderii viitoare, un sit de exploatare indică faptul că va trimite
în afara amplasamentului, pentru eliminarea sau recuperarea adecvată a oricăror stocuri de
materii prime care nu pot fi returnate;
 deținătorul de piatră rătăcită care a fost depozitată pentru o perioadă nedeterminată de timp
pentru a aștepta o utilizare posibilă a aruncării înapoi în mare sau intenționează să renunțe la
pietrele rămase. 10

Cerința de a renunța:

4
Cazurile conexe C-418/97 și C-419/97 ARCO (2000), paragrafele 36 și următoarele; Cauza C-252/05 Thames Water
(2007), paragraful 28; Cauza C-188/07 Commune de Mesquer (2008), paragraful 39, 44.
5
Cazuri conexe C-418/97 și C-419/97 ARCO (2000), paragraful 51; Cazul C-9/00 Palin Granit Oy (2002), paragraful
27.
6
Cazurile conexe C-206/88 și C-207/88 Vessoso și Zanetti (1990), punctul 9 (hotărâre înaintea Directivei 91/156 /
CEE).
7
Cauza C-252/05 Thames Water (2007), punctul 28.
8
Cauza C-1/03 van de Walle (2004) paragraf 46 și următoarele.
9
Cauza C-9/00 Palin Granit Oy (2002), paragraful 28/29.
10
Case C-9/00 Palin Granit Oy (2002), paragraf 39.
Pagina 4 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
  Orice ulei care conține PCB-uri peste 50 ppm trebuie eliminat în conformitate cu prevederile
Directivei 96/59 / EC PCB / PCT UE și, prin urmare, trebuie considerat deșeu;
 Stocurile de pesticide interzise trebuie eliminate și, prin urmare, trebuie gestionate ca deșeuri.

1.1.3. Deșeuri de petrol în mediul marin și legislația privind deșeurile

Problema deversărilor de petrol din mediul marin ar trebui să fie considerată oportună şi o practică
relevantă a deșeurilor în cazul în care uleiul combustibil greu a contaminat teritoriul Comunei de
Mesquer (Bretania) ca urmare a scufundării petrolierului Erika la 12 decembrie 1999. A devenit din nou
relevant pentru UE, în contextul lecțiilor învățate dintr-o deversare de petrol ca urmare a unui accident în
timpul forării în larg în Golful Mexic, în aprilie 2010.11 După acest accident, Comisia a decis să revizuiască
legislația existentă aplicabilă în cazuri similare și să examineze modul în care ar putea fi aplicată legislația
privind deșeurile.

Caseta 1: Trebuie considerate deșeuri deversările de petrol din mediul marin?

Deșeurile de petrol, precum cele din Bretania sau din Golful Mexic, sunt considerate deșeuri
conform legislației UE privind deșeurile. În hotărârea C-188/07 din 24 iunie 2008 (Commune de
Mesquer)12, CJUE a constatat că hidrocarburile deversate accidental pe mare după naufragiu,
amestecate cu apă și sedimente și care se deplasează de-a lungul coastei unui stat membru până la
spălarea lor pe această coastă constituie deșeuri în sensul DCA, în cazul în care acestea nu mai pot fi
exploatate sau comercializate fără prelucrare prealabilă.

În interpretarea acestei hotărâri, este evident că orice hidrocarburi vărsate accidental pe mare, în
cazurile în care nu mai pot fi exploatate sau comercializate fără o prelucrare prealabilă, ar trebui
considerate deșeuri. Acest lucru se va aplica și eventualelor deversări de petrol provenite de la
forajele offshore. În consecință, tratarea, depozitarea sau prelucrarea ulterioară a acestora ar
trebui să satisfacă cerințele legislației privind deșeurile.

În plus, caracterizarea deversărilor de petrol pe mare ca "deșeuri" poate avea consecințe directe
asupra responsabilității companiilor implicate în activități petroliere și asupra gradului de
răspundere a acestora, după cum este descris mai jos.

11
Rețineți că, în octombrie 2010, Comisia Europeană a publicat Comunicarea COM (2010) 560 final intitulată
"Confruntarea cu provocările legate de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore" (disponibilă la:
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0560:FIN:EN:PDF). Comunicarea cuprinde primul
pas în promovarea unui cadru juridic cuprinzător care să asigure standarde uniforme de siguranță aplicabile în UE și
în țările terțe și să includă propuneri care să cuprindă, printre altele, prevenirea accidentelor, răspunsul la dezastre
și răspunderea. Prezenta secțiune este pregătită în scopul îndeplinirii angajamentului Comisiei de a examina
aplicabilitatea DCA pentru deversările de petrol din acest document, exprimat în comunicare. În paralel, Comisia
efectuează și alte acțiuni în acest stadiu.
Pagina 5 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 1.1.3.1. Responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor provenite din scurgerile de
petrol

Clasificarea deversărilor de petrol ca deșeuri implică consecințe juridice, inclusiv aplicarea regulilor DCD și
a Directivei 2004/35 / CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător.

În conformitate cu principiul "poluatorul plătește", costurile de gestionare a acestor deșeuri sunt

suportate de producătorul inițial de deșeuri sau de deținătorii de deșeuri actuali sau anteriori. În acest
context, CJEU a declarat în cazul comunist de Mesquer că "aplicarea principiului" poluatorul plătește "(...)
ar fi frustrat dacă (...) persoanele implicate în producerea deșeurilor nu și-au îndeplinit obligațiile
financiare, pentru că prin această directivă, chiar dacă originea hidrocarburilor care au fost vărsate pe
mare, deși neintenționat și care a provocat poluarea teritoriului costier al unui stat membru, a fost clar
stabilită".12

În ceea ce privește principiul "poluatorul plătește", CJUE a mai susținut în hotărârea C-188/07 că
"costurile de eliminare a deșeurilor trebuie să fie suportate fie de" deținătorii anteriori ", fie de"
producătorul produsului din care " au apărut deșeurile în cauză ".13

Statele membre sunt obligate să obţină rezultatul care trebuie atins în ceea ce privește răspunderea
financiară pentru costul de eliminare a acestor deșeuri. Acestea sunt, prin urmare, obligate să se asigure
că legislația lor națională permite ca acest cost să fie alocat fie titularului actual, fie titularilor anteriori, fie
producătorului produsului din care provin deșeurile.14

În conformitate cu DCD, statele membre trebuie să se asigure că costurile gestionării deșeurilor sunt
suportate de producătorul original de deșeuri sau de deținătorii de deșeuri actuali sau anteriori. Statele
membre pot decide ca costurile gestionării deșeurilor să fie suportate parțial sau în totalitate de către
producătorul produsului de unde au provenit deșeurile și că distribuitorii produselor din care au provenit
deșeurile pot împărți aceste costuri. (Articolul 14 din DCD). Prin urmare, numai dacă statele membre
utilizează această posibilitate, producătorii produsului din care provin deșeurile pot suporta costurile de
gestionare a deșeurilor.

Responsabilitatea pentru gestionarea deversărilor de petrol - i. e. colectarea, transportul, recuperarea și

eliminarea, precum și supravegherea acestor operațiuni și supravegherea siturilor de depozitare15 - pot fi
stabilite pe baza articolului 15, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorul
sau titularul procedează singur la tratarea deșeurilor sau dacă tratamentul este tratat de o unitate sau de
o întreprindere care efectuează operațiuni de tratare a deșeurilor sau aranjate de un colector de deșeuri
privat sau public.

Atunci când uleiurile vărsate colectate sunt transferate de la producătorul sau titularul inițial la o unitate
sau întreprindere care efectuează operațiuni de tratare a deșeurilor sau la un colector de deșeuri privat
sau public, responsabilitatea pentru efectuarea unei operațiuni complete de recuperare poate rămâne la
producătorul de deșeuri. Statele membre pot specifica condițiile de responsabilitate și pot decide în ce

12
Cauza C-188/07 Commune de Mesquer, punctul 72.
13
Cauza C-188/07 Commune de Mesquer, punctul 79.
14
Cauza C-188/07 Commune de Mesquer, punctul 80.
15
A se vedea definiția "gestionării deșeurilor" în articolul 3 alineatul (9).
Pagina 6 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
cazuri producătorul inițial să își păstreze responsabilitatea pentru întregul lanț de tratament sau în ce
cazuri responsabilitatea producătorului și a titularului ar putea fi împărțită sau delegată între cei implicați
în lanțul de tratament.

1.1.3.2. Cum ar trebui manipulate deversările de petrol?

Legislația UE privind deșeurile nu prevede metode detaliate pentru colectarea uleiurilor uzate uzate și
tratarea lor ulterioară; deci statele membre trebuie să decidă ce măsuri trebuie luate pentru a minimiza
riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu și / sau pentru a restabili mediul în starea sa anterioară.
În orice caz, totuși, gestionarea uleiurilor vărsate ar trebui să respecte normele legislației UE privind
deșeurile, cum ar fi ierarhia deșeurilor, minimizarea riscurilor pentru sănătate și mediu, cerințele de
eliminare în condiții de siguranță sau - dacă este cazul - dispozițiile privind deșeurile Directiva privind
incinerarea și cele mai bune tehnici disponibile - standarde BAT.

1.1.4. Care este relația dintre definiția deșeurilor și lista de deșeuri?

Articolul 7 din DCD clarifică faptul că, doar pentru că o substanță sau un obiect figurează în Decizia
privind lista deșeurilor (2000/532/CE), aceasta nu înseamnă că este vorba de deșeuri în toate
circumstanțele. Este vorba de deșeuri numai în cazul în care este îndeplinită definiția "orice substanță sau
obiect pe care deținătorul îl aruncă sau intenționează sau este obligat să îl arunce".

1.2. Conceptul de subprodus

1.2.1 Subiect și context

Prin intermediul unui număr de hotărâri16, CJEU a dat indicații cu privire la faptul că un material poate fi
considerat ca fiind ceva pe care o întreprindere dorește să o exploateze mai degrabă decât o substanță
sau un obiect care este aruncat. Noua DCD nu modifică în fond aceste considerații juridice, însă le-a
codificat la articolul 5 pentru a îmbunătăți certitudinea juridică și a introdus în articolul 5 alineatul (2) un
mandat pentru Comisie de a stabili criterii tehnice pentru anumite materiale pe baza acestor considerații
juridice. Ar trebui subliniat faptul că dacă un material este deșeu sau nu trebuie să fie determinat în
lumina tuturor circumstanțelor, ținând seama în mod corespunzător de obiectivul DCD.

În sensul prezentului ghid sunt utilizate următorii termeni ilustrativi:

 Produs - toate materialele create în mod deliberat într-un proces de producție. În multe cazuri,
este posibil să se identifice unul (sau mai multe) produse "primare", acestea fiind materialele
principale produse;
 Reziduuri de producție - un material care nu este produs în mod deliberat într-un proces de
producție, dar poate sau nu să fie un deșeu.

Un reziduu de producție care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) DCD este un
subprodus. Având în vedere că orice substanță sau obiect poate fi fie deșeu, fie non-deșeu, subprodusele
sunt privite prin definiție ca non-deșeuri. Aceasta înseamnă că subprodusele ar trebui să fie supuse, după

16
Palin Granit, cauza C-9/00 Palin Granit Oy (2002), p. I-3533.
Saetti, C-235/02, Ordinul Saetti, 15 ianuarie 2004.
Pagina 7 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
caz, legislației care exclude deșeurile din domeniul său de aplicare, precum REACH (a se vedea punctul
1.2.10 de mai jos).

O încadrare privind statutul materialului, dacă o anumită substanță sau obiect este sau nu un subprodus,
trebuie în primul rând să fie făcută de producătorul substanței sau al obiectului, împreună cu autoritățile
naționale competente, pe baza legislației naționale aplicabile care transpune DCD.

1.2.2 Este materialul vizat un reziduu de producție sau un produs?

Un reziduu de producție este altceva decât produsul final pe care procesul de producție urmărește în
mod direct să îl producă.17 În cazul în care producția materialului în cauză este "rezultatul unei alegeri
tehnice", acesta nu poate fi un reziduu de producție și este considerat un produs.18

În cazul în care producătorul ar fi putut să producă produsul primar fără a produce materialul în cauză,
dar a ales să nu facă acest lucru, aceasta poate fi o dovadă că produsul în cauză este un produs și nu un
reziduu de producție. De asemenea, o modificare a procesului de producție pentru a furniza materialului
respectiv caracteristici tehnice specifice ar putea indica faptul că producția materialului în cauză a fost o
alegere tehnică.

1.2.3 Condiții pentru ca un reziduu de producție să fie un subprodus și nu un deșeu

Articolul 5 alineatul (1) DCD stabilește următoarele patru condiții pe care un reziduu de producție trebuie
să le îndeplinească pentru a fi considerat un subprodus:

 Utilizarea ulterioară a substanței sau a obiectului este sigură;

 Substanța sau obiectul pot fi utilizate direct fără altă prelucrare, în afară de practica industrială
obișnuită;
 Substanța sau obiectul sunt produse ca parte integrantă a procesului de producție; și
 Utilizarea ulterioară este legală, adică substanța sau obiectul îndeplinesc toate cerințele
relevante privind produsul, mediul și protecția sănătății pentru utilizarea specifică și nu vor
conduce la efecte negative generale asupra sănătății mediului sau sănătății umane.

Aceste teste sunt cumulative, ceea ce înseamnă că toate cele patru condiții trebuie îndeplinite. Originea
și semnificația criteriilor sunt discutate în secțiunile următoare.

Ce se înțelege prin "utilizarea ulterioară este sigură"?

"Utilizarea ulterioară este sigură" înseamnă că nu este o simplă posibilitate, ci o certitudine; cu alte
cuvinte, se garantează că materialul va fi utilizat. Scopul acestui criteriu este acela că, dacă o utilizare
ulterioară nu ar fi sigură, ar exista riscul ca materialul să fie aruncat ca deșeu.

În cazul Palin Granit19, CJEU a hotărât că "deținătorul de pietre rămase care rezultă din cariera de piatră
care este depozitată pe o perioadă nedeterminată de timp pentru a aștepta o eventuală utilizare a

17
Cauza C-9/00 Palin Granit Oy (2002), punctul 32.
18
Cauza C-235/02 Saetti (2004), punctul 45.
19
Cauza C-9/00 Palin Granit Oy (2002), punctul 39.
Pagina 8 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
aruncării înapoi în mare sau intenționează să renunțe la pietrele rămase, care trebuie clasificate drept
deșeuri “.

Astfel, dacă titularul materialului în cauză îl stochează pe o perioadă nedeterminată, utilizarea ulterioară
nu este sigură.

Cealaltă parte a acestui argument este prezentată în cazul Avesta Polarit20, unde hotărârea a constatat că
o parte din stânca din stânga dintr-o operațiune minieră ar putea fi clasificată ca un subprodus în care
titularul a folosit-o pentru realizarea umpluturii necesare a mea și a oferit garanții în legătură cu
identificarea și utilizarea reală a stâncii rămase în acest scop. În mod similar, în cauza Saetti21,
certitudinea utilizării producției de cocs în ansamblul său și în aceleași scopuri ca și produsele rafinăriei a
contribuit la faptul că materialul nu a fost considerat deșeu. Un alt caz care are în vedere criteriul
"certitudinii utilizării" este cazul spaniol de deșeuri22, în care CJUE a considerat că este posibil ca o
substanță să nu fie considerată deșeu dacă ar fi sigur că va fi utilizată pentru satisfacerea nevoilor altor
operatori economici decât operator economic care la produs.

Cu siguranță, utilizarea în continuare poate fi, desigur, dificil de dovedit definitiv în avans. Cu toate
acestea, "certitudinea utilizării ulterioare" poate fi indicată, de exemplu prin:

 Existența contractelor între producătorul de materiale și utilizatorul ulterior;

 un câștig financiar pentru producătorul de materiale;
 Există o piață solidă (ofertă și cerere sănătoasă) pentru această utilizare ulterioară;
 Dovada că materialul îndeplinește aceleași specificații ca și alte produse de pe piață.

Pe de altă parte, următoarele exemple de indicii care indică faptul că utilizarea ulterioară este incertă:

 Nu există o piață pentru material;

 Se utilizează numai o parte din material, restul care trebuie eliminat (ar trebui tratat inițial ca
deșeu);
 Câștigul financiar al deținătorului de deșeuri este nominal față de costul tratării deșeurilor.

Rețineți că criteriile menționate anterior oferă îndrumări cu privire la ceea ce ar putea indica faptul că
criteriul "utilizare ulterioară este sigur/nesigur" este îndeplinit; ele nu sunt în sine criterii suplimentare.
Ca întotdeauna, trebuie luate în considerare toate circumstanțele factuale specifice ale cazului.

1.2.4 Ce se înțelege prin "utilizată direct fără alte procesări ulterioare, altele decât practica
industrială normală"?

Dacă un reziduu de producție trebuie tratat înainte de a fi utilizat, acest lucru poate indica o operațiune
de tratare a deșeurilor. Prin urmare, CJEU a subliniat în hotărârile sale cu privire la definiția deșeurilor că
un reziduu de producție poate fi considerat doar un subprodus dacă utilizarea ulterioară este sigură fără
o prelucrare prealabilă23. Pe de altă parte, trebuie să se considere că materia primă primară materialele

20
Cauza C-114/01 Avesta Polarit (2003).
21
Cauza C-235/02 Saetti (2004).
22
Cauza C-121/03 Cazul de gunoi (2005).
23
e. g. Cauza C-194/05 Comisia / Italia (2007), punctul 39.
Pagina 9 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
necesită, de obicei, o prelucrare înainte ca acestea să poată fi utilizate în procesele de producție. Aceste
tehnici de tratare care abordează caracteristicile tipice legate de deșeuri ale reziduurilor de producție,
cum ar fi contaminarea cu componente periculoase sau necorespunzătoare, ar împiedica clasificarea
acestora ca ne-deșeuri. Acest lucru trebuie să garanteze că astfel de operațiuni, care ar putea prezenta
riscuri pentru mediul înconjurător sau pentru sănătatea umană, sunt monitorizate în conformitate cu
legislația privind gestionarea deșeurilor, în conformitate cu principiul precauției. Pe de altă parte, un
tratament care este o practică industrială normală, de ex. modificarea mărimii sau a formei prin tratarea
mecanică nu împiedică reziduurile de producție să fie considerate ca un subprodus.

În ceea ce privește reziduurile de producție, CJUE a constatat în cazul Niselli24 că "deșeurile" nu trebuie
înțelese ca excluzând "toate reziduurile de producție care pot fi reutilizate sau reutilizate într-un ciclu de
producție fie fără tratare prealabilă și fără a afecta mediul, sau după efectuarea unui tratament prealabil,
fără a impune, totuși, o operațiune de recuperare prevăzută în DCD. "

Pentru a îndeplini criteriul de a fi "utilizat direct fără altă prelucrare ulterioară, în afară de practica
industrială normală", punctul crucial este acela de a determina ce este "practica industrială normală". Pot
fi luate în considerare următoarele:

Practica industrială obișnuită poate include toate etapele pe care un producător le-ar lua pentru un
produs, cum ar fi materialul filtrat, spălat sau uscat; sau adăugarea de materiale necesare utilizării
ulterioare; sau efectuarea controlului calității. Cu toate acestea, tratamentele considerate în mod
obișnuit ca operațiuni de recuperare nu pot fi, în principiu, considerate ca practici industriale obișnuite în
acest sens. Unele dintre aceste sarcini de procesare pot fi efectuate pe site-ul producției producătorului,
unele pe site-ul următorului utilizator și unele pe intermediari, atâta timp cât acestea îndeplinesc și
criteriul de "produs ca parte integrantă a unei producții proces'.

Caseta 2: Exemplu de deșeuri și deșeuri nepericuloase: Zgură și praf din producția de fier și oțel

Zgura de furnal este produsă în paralel cu fierul fierbinte într-un cuptor de furnal. Procesul de producție
al fierului este adaptat pentru a se asigura că zgura are calitățile tehnice necesare. O alegere tehnică se
face la începutul procesului de producție care determină tipul de zgură produsă. Mai mult decât atât,
utilizarea zgurii este sigură într-o serie de utilizări finale bine definite, iar dovada unei cereri poate fi
furnizată. Zgura din furnal poate fi utilizată direct la sfârșitul procesului de producție, fără prelucrare
ulterioară, care nu face parte integrantă din acest proces de producție (cum ar fi zdrobirea pentru a
obține dimensiunea corespunzătoare a particulelor). Acest material poate fi, prin urmare, considerat un
subprodus și nu se încadrează în definiția deșeurilor.

Dimpotrivă, zgura de desulfurare este produsă datorită necesității de a îndepărta sulful înainte de
prelucrarea fierului în oțel. Zgura rezultată este bogată în sulf, nu poate fi utilizată sau reciclată în
circuitul metalurgic și, prin urmare, este de obicei eliminată într-un depozit de deșeuri. Un alt tip de
exemplu este praful extras din procesul de producție a oțelului atunci când se curăță aerul din interiorul
instalației. Acest lucru este capturat în filtre printr-un proces de extracție. Aceste filtre pot fi curățate,
iar conținutul metalic poate fi returnat ciclului economic printr-o operație de reciclare. Ambele
reziduuri de producție sunt, prin urmare, deșeuri în punctul de producție, conținutul de fier extras din
filtrele care încetează a mai fi deșeu odată ce a fost reciclat.
24
Cauza C-457/02, Niselli (2004).
Pagina 10 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 1.2.5 Ce se înțelege prin "produs ca parte integrantă a unui proces de producție"?

Formularea articolului 5 alineatul (1) litera (c) din DCD impune ca substanța sau obiectul "să fie produs"
ca parte integrantă a unui proces de producție. Se poate deduce din aceasta că procesul în care se
produce subprodusul trebuie să fie o parte integrantă a unui proces de producție. Prin urmare, un
material care este gata pentru utilizare ulterioară printr-o parte integrantă a unui proces de producție
poate fi considerat un subprodus. Dacă un material părăsește site-ul sau fabrica unde acesta este produs
pentru a fi supus unei prelucrări ulterioare, aceasta poate reprezenta o dovadă că aceste sarcini nu mai
fac parte din același proces de producție, descalificându-l astfel ca subprodus.

Următoarele puncte pot fi luate în considerare de autoritățile competente pentru a determina într-un caz
particular dacă o substanță sau un obiect este "produsă ca parte integrantă a unui proces de producție":

 Care este natura și amploarea sarcinilor necesare pregătirii materialului pentru utilizare
ulterioară directă? Cât de integrate sunt aceste sarcini în procesul principal de producție?
 De asemenea, sarcinile care se desfășoară ca parte a "practicii industriale obișnuite" sunt, de
asemenea, "o parte integrantă a unui proces de producție"? Documentul de referință relevant -
BREF ar putea fi luat în considerare.

Este necesar să se definească domeniul de aplicare al unui proces de producție. Aceasta nu este neapărat
o sarcină ușoară, așa cum ilustrează exemplele de mai jos.

Instalațiile de desulfurare a gazelor arse elimină sulful din gazele de ardere produse în combustia
combustibililor fosili sulfuroși în centralele electrice, pentru a împiedica aceste emisii să contribuie la
poluarea aerului și la ploile acide. Materialul rezultat, gipsul de desulfurizare a gazelor de ardere (FGD),
are aceeași gamă de utilizări ca și gipsul natural, în special în producția de plăci de ipsos. Procesul este
modificat și controlat pentru a produce gips de FGD cu caracteristicile necesare. Generarea de gips din
reziduurile de la curățarea gazelor de ardere de pe amplasamentul centralei electrice poate fi considerată
parte integrantă a unui proces de producție (generarea de energie), iar gipsul FGD este un subprodus.

1.2.6 Ce se înțelege prin "utilizarea ulterioară este legală"?

Problema dacă este legal să se utilizeze un subprodus a apărut în cazul Avesta Polarit25, unde pietrele
rămase au fost clasificate ca un subprodus în care titularul le-a folosit în mod legal pentru completarea
necesară a minei. În cazurile de gunoi din Spania26, CJEU a acceptat faptul că utilizarea efluentului
animalier poate să nu se încadreze în categoria deșeurilor dacă este utilizată ca îngrășământ pentru sol, în
cadrul unei practici legale de răspândire pe parcele clar identificate și dacă depozitarea sa este limitată la
necesități din aceste operațiuni de răspândire.

Articolul 5 alineatul (1) litera (d) DCD clarifică faptul că utilizarea ulterioară a materialului trebuie să fie
legală, adică substanța sau obiectul îndeplinesc toate cerințele relevante privind produsul, mediul și
sănătatea la nivelul UE și la nivelul statelor membre pentru utilizarea specifică și să nu ducă la efecte
adverse globale asupra mediului sau a sănătății umane.

25
Cauza C-114/01 Avesta Polarit (2003).
26
Cauza C-121/03 (2005), alin. 60.
Pagina 11 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Respectarea cerințelor relevante referitoare la produs, mediu și sănătate pentru utilizarea specifică poate
fi evaluată relativ ușor. Acesta poate fi, de exemplu, indicat prin:

 un material care îndeplinește specificațiile tehnice relevante pentru utilizarea ulterioară sau un
obiect care îndeplinește specificațiile produsului relevante pentru utilizarea ulterioară;
 în cazul în care nu există specificații tehnice relevante pentru material, poate fi totuși legal să se
utilizeze pur și simplu dacă utilizarea sa specifică nu este interzisă.

Următoarele cerinţe indică faptul că utilizarea ulterioară este ilegală:

 materialul nu îndeplinește specificațiile tehnice sau un obiect nu îndeplinește specificațiile

produsului necesare pentru a fi utilizabile. Un exemplu este piatra sau pietriș care nu îndeplinesc
specificațiile tehnice asociate cu utilizarea unui astfel de material pentru construcția drumurilor.
 materialul este interzis pentru utilizare sau materialul trebuie eliminat sau recuperat ca deșeu
prin anumite metode obligatorii. (ex.: transformatoarele care conțin PCB în ulei la niveluri mai
mari de 50 ppm sau deșeuri care conțin poluanți organici persistenți care trebuie tratate în
conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 850/2004 privind POP.)

Cu toate acestea, articolul 5 alineatul (1) litera (d) din Directiva DCD impune, de asemenea, o evaluare
pentru a confirma faptul că utilizarea reziduurilor de producție nu conduce la efecte adverse generale
asupra sănătății asupra mediului sau sănătății umane. Acest lucru ar trebui să se aplice din punctul de
vedere al utilizării materiilor prime primare care ar putea, de asemenea, să ducă la anumite riscuri pentru
mediu sau pentru sănătate. O indicație ar putea fi obținută din evaluarea utilizării și tratării reziduurilor
de producție în conformitate cu dispozițiile legislației privind deșeurile şi dacă s-ar împiedica efectele
adverse asupra mediului și asupra sănătății umane.

1.2.7 Cum se determină dacă un material este sau nu un "subprodus"?

Indiferent dacă un material este un "subprodus" sau un "deșeu", trebuie să se decidă de la caz la caz.

Un arbore de decizie pentru a determina dacă un material este un subprodus este prezentat în figura
următoare:

Pagina 12 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 Materialul a fost produs în mod
Materialul este un produs, nu
deliberat? (Procesul de producție a
un reziduu de producție
fost modificat pentru a produce
DA materialul?)

NU

Materialul este un reziduu de

producție - se aplică testele de mai
jos

Utilizarea materialului este Materialul este deşeu

sigură?
NU

DA

Materialul poate fi utilizat direct fără

alte prelucrări, altele decât practica Materialul este deşeu
industrială obișnuită
NU

DA

Materialul este produs ca parte

integrantă a procesului de producție? Materialul este deşeu
NU
DA

Utilizarea ulterioară a materialului

Materialul este un produs este legală, conforml articolului 5 Materialul este deşeu
secundar care nu este deșeu alineatul (1) lit. d din DCD?
DA NU

Figura 1: Arborele de decizie pentru a determina dacă un material este un subprodus27

1.2.8 Dezvoltarea criteriilor de subprodus la nivelul UE

Comisia are competenţa, în temeiul DCD pentru a defini criteriile "subproduselor" pentru anumite
substanțe sau obiecte specifice prin procedura de comitologie. În plus, statele membre pot stabili criterii
la nivel național pentru încadrarea unui material ca subprodus. Aceste criterii trebuie să se bazeze pe cele
patru condiții stabilite în DCD și descrise mai sus.

27
Modificat de la Comisia Europeană, Comunicare către Consiliu și Parlamentul European privind Comunicarea
interpretativă privind deșeurile și subprodusele (2007).
Pagina 13 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 1.2.9 Care este relația dintre obținerea statutului de "subprodus" și a legislației REACH?

Un obiect considerat subprodus, în temeiul DCD este, în principiu, supus Regulamentului REACH (CE)
1907/2006, deoarece dispozițiile de excludere prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul
REACH nr. 1907/2006 se aplică numai "deșeurilor". Toate cerințele REACH (de exemplu, obligațiile de
înregistrare și comunicare) trebuie să fie îndeplinite, după caz.

Trebuie remarcat faptul că anexa V la Regulamentul REACH include o exceptare de la obligația de

înregistrare privind "subprodusele". Rețineți că termenul "subproduse" nu este definit în Regulamentul
REACH în sine. Documentul de orientare pentru anexa V la Regulamentul REACH, emis de Agenția
Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), face trimitere la articolul 5 din DCD pentru definirea
"subprodusului"28.

Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că exceptarea prevăzută în anexa V la Regulamentul REACH se
aplică numai cu condiția ca subprodusele să nu fie importate sau introduse pe piață în sine.

1.3. Conceptul de "încetarea statutului de deșeu"

1.3.1 Subiect şi context

Directiva-cadru privind deşeurile (WFD) defineşte conceptul de încetarea statutului de deșeu (EoW) prin
stabilirea condițiilor în care substanțele sau obiectele care îndeplinesc definiția deșeurilor pot, după o
operațiune de recuperare (inclusiv reciclare), să obțină un statut de non-deșeuri și, astfel, nu intră în
domeniul de aplicare al legislației privind deșeurile.

Conceptul de încetarea statutului de deșeu (EoW) urmează abordarea sistematică a legislației UE privind
deșeurile până în prezent. Cu alte cuvinte, obligațiile specifice ale producătorilor de deșeuri și ale
titularilor rămân în vigoare până la finalizarea unei operațiuni de recuperare în conformitate cu
obiectivele DCD, reducând astfel la minimum posibilele riscuri legate de deșeurile pentru sănătate și
mediu. În acest sens, conceptul de EoW este strâns legat de înțelegerea finalizării unui proces de
recuperare și de înțelegerea recuperării în sine, care este definită acum în articolul 3 alineatul 15 din DCD
ca fiind "orice operațiune al cărei rezultat principal este deșeurile (a se vedea în detaliu definiția de
recuperare de la punctul 1.4.4 de mai jos, a se vedea impactul asupra punctului în care un material
încetează a mai fi deșeu la punctul 1.3.5 de mai jos ). Rețineți că, în considerentul 22 din DCD se
precizează că o operațiune de recuperare în scopul atingerii statutului EoW poate fi la fel de simplă ca și
verificarea deșeurilor pentru a vedea dacă acestea îndeplinesc criteriile EoW.

Abordarea DCD în ceea ce privește stabilirea criteriilor și luarea deciziilor privind EoW este dublă:

 Pentru anumite fluxuri de deșeuri specifice (cum ar fi agregate, hârtie, sticlă, metal, anvelope și
textile), criteriile EoW pot fi stabilite la nivelul UE prin procedura de comitologie (articolul 6
alineatul (2) DCD), în conformitate cu condițiile cumulative enumerate în Articolul 6 alineatul (1),
care sunt explicate în detaliu mai jos (a se vedea capitolul 1.3.2). Odată ce criteriile EoW sunt
stabilite la nivel comunitar, acestea sunt obligatorii pentru statele membre. Dacă acestea au fost
stabilite într-un regulament al UE, ele sunt, de asemenea, obligatorii pentru actorii privați. Statele

28
Disponibil la adresa http://guidance.echa.europa.eu/docs/guidance_document/annex_v_en.pdf , p. 17
Pagina 14 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 membre nu pot aplica dispoziții diferite privind EoW pentru domeniul de aplicare a criteriilor care
au fost stabilite la nivelul UE, cu excepția adoptării de măsuri de protecție mai stricte, în condițiile
stabilite în temeiul articolului 193 din TFUE.
 În cazul în care nu au fost stabilite astfel de criterii, statele membre pot decide dacă anumite
deșeuri au încetat să mai fie deșeuri, luând în considerare jurisprudența aplicabilă (a se vedea
punctul 1.3.4 de mai jos).

1.3.2 Care sunt condițiile pentru stabilirea criteriilor EoW la nivelul UE?

Condițiile cumulative pentru anumite fluxuri specifice de deșeuri sunt prevăzute la articolul 6 alineatul (1)
literele (a) - (d) din DCD. Acestea sunt:

 Substanța sau obiectul sunt utilizate în mod obișnuit în scopuri specifice;

 Există o piață sau o cerere pentru o astfel de substanță sau obiect;

Aceste prime două condiții sunt legate. Respectarea acestor două criterii poate fi indicată prin:

o Existența unor condiții de piață bine stabilite, legate de cerere și ofertă;

o Un preț verificabil pe piață fiind plătit pentru material;
o Existența unor specificații sau standarde comerciale.
 Substanța sau obiectul îndeplinesc cerințele tehnice în scopul specific și respectă legislația și
standardele existente aplicabile produselor;
o Respectarea acestui criteriu poate fi indicată prin respectarea specificațiilor tehnice sau a
standardelor tehnice relevante care sunt utilizate pentru materialele virgine în același scop.
Materialul trebuie să fie gata pentru utilizare finală și nu ar trebui să fie necesare măsuri
suplimentare de tratare a deșeurilor.
 Utilizarea substanței sau a obiectului nu va conduce la efecte adverse generale asupra mediului
sau asupra sănătății umane.
o Respectarea acestui criteriu poate fi indicată prin compararea utilizării materialului în
conformitate cu legislația relevantă a produsului cu utilizarea aceluiași material în conformitate
cu legislația privind deșeurile. Următoarele întrebări sunt, de asemenea, relevante: Este
legislația privind produsele suficientă pentru a minimiza în mod adecvat impactul asupra
mediului sau asupra sănătății umane? Ar elibera materialul din regimul deșeurilor conducând la
riscuri mai ridicate pentru mediu sau pentru sănătate?

Pentru mai multe detalii, consultați documentul Centrului Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei
Europene privind metodologia de stabilire a criteriilor EoW29.

Prin stabilirea criteriilor EoW, autoritățile trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului (a se
vedea considerentul 22 din DCD). Eliberarea materialelor recuperate din domeniul de aplicare al
legislației privind deșeurile nu ar trebui, în niciun caz, să slăbească protecția mediului sau a sănătății.

29
Comisia Europeană, criteriile de încheiere a deșeurilor, raportul final (2008), disponibil la
http://susproc.jrc.ec.europa.eu/documents/Endofwastecriteriafinal.pdf.
Pagina 15 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 1.3.3 Exemplu practic: Încetarea statutului de deşeu pentru resturile de fier și oțel

La 31 martie 2011, a fost adoptat Regulamentul (UE) nr. 333/2011 al Consiliului30 care conține criterii EO
pentru resturile de fier, oțel și aluminiu. Documentul a intrat în vigoare începând cu data de 9 octombrie
2011.

Regulamentul stabilește criterii prin care resturile de fier și oțel și deșeurile de aluminiu (inclusiv resturile
de aliaje de aluminiu) pot înceta să fie deșeuri. Cerințele privesc atât intrarea cât și producția procesului
de recuperare, precum și procesele și tehnicile de tratare. Producătorul sau importatorul de deșeuri care
au încetat să mai fie deșeu este obligat să emită o declarație de conformitate în conformitate cu un
model prevăzut în anexa III la regulament.

Un obiectiv de stabilire a criteriilor EoW la nivelul UE este acela de a crea certitudine juridică și condiții de
concurență echitabile în UE-27. În cadrul Regulamentului 333/2011, acest lucru este evidențiat prin
introducerea de responsabilități în ceea ce privește rolul organismelor de evaluare a conformității și al
verificatorilor de mediu (a se vedea articolul 6 alineatul (5) din regulamentul respectiv), precum și
"verificatori externi independenți" în țările terțe, Articolul 6 alineatul (6).

1.3.4 Ce se întâmplă dacă nu s-au stabilit criterii EoW la nivelul UE?

În cazul în care nu au fost stabilite criterii EoW la nivelul UE (articolul 6 alineatul (4) DCD), statele membre
pot decide la nivel național dacă anumite deșeuri au încetat să mai fie deșeuri. Acest lucru se poate referi
la clasele de materiale recuperate din deșeuri sau la deciziile cu o singură cauză. În deciziile lor, statele
membre (aceasta înseamnă orice nivel din statul membru căruia i se încredințează sarcina de a elabora
astfel de criterii în cadrul structurii administrative naționale) sunt legate de directivele aplicabile și
trebuie să țină seama de jurisprudența CJUE.

Statele membre trebuie să respecte cerințele de notificare în conformitate cu Directiva 98/34 /CE. Toate
proiectele de reglementări tehnice ale statelor membre privind criteriile EO trebuie să fie notificate astfel
încât să poată fi verificate de către Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) DCD și în ceea ce
privește impactul acestora asupra funcționării pieței interne. Aceasta include reglementări tehnice de
facto, cum ar fi dispoziții administrative sau acorduri voluntare (pentru detalii, a se vedea articolul 1 din
Directiva 98/34/CE). Deciziile unice nu trebuie să fie notificate, chiar dacă acestea se pot baza pe
dispoziții administrative generale pentru care notificarea este obligatorie.

1.3.5 În ce moment un deșeu, supus unei operațiuni de recuperare (inclusiv reciclare),

încetează să mai fie deșeu?

Definițiile deșeurilor și EoW, recuperarea și reciclarea trebuie înțelese în mod coerent. Momentul în care
un material sau o substanță ajunge la EoW este simultan cu finalizarea proceselor de recuperare și
reciclare.

Definiția recuperării prin WFD (a se vedea 1.4.4 de mai jos) nu include numai procesele în care un
material înlocuiește efectiv alte materiale, ci și procesele de preparare a unui material rezidual astfel
încât să nu mai reprezinte riscuri legate de deșeuri și este gata să fie utilizat ca materie primă în alte

30
JO L 94 din 8.4.2011
Pagina 16 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
procese. În general, punctul de finalizare a unei operațiuni de recuperare poate fi considerat momentul în
care devine disponibilă o contribuție utilă pentru o prelucrare ulterioară, care nu reprezintă riscuri
specifice pentru deșeuri pentru sănătate și mediu. Legislația specifică privind criteriile EoW poate
determina un anumit punct în care deșeurile devin non-deșeuri (a se vedea mai jos).

1.3.6 Trebuie să se demonstreze statutul de "încetarea statutului de deșeu"?

Articolul 6 alineatul (1) DCD nu prevede un anumit punct al lanțului în care trebuie demonstrat EoW.

Măsurile adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (2) din DCD pot, totuși, să stabilească termene și
condiții specifice. De exemplu, în Regulamentul (UE) nr. 333/2011 al Consiliului privind criteriile EO
privind deșeurile metalice, transferul de posesie de la un titular ("producătorul" materialului EOW) unui
alt titular este o condiție legală pentru atingerea statutului EO. Rețineți că producătorul de materiale,
adică persoana care transferă mai întâi materialul unei alte persoane ca ne-deșeu, este responsabilă de
furnizarea de dovezi conform cărora criteriile EoW au fost îndeplinite prin declarația de conformitate (a
se vedea în detaliu mai jos la punctul 1.3.8 , în cazul importului, vezi mai jos la punctul 1.3.9).

1.3.7 Cum va afecta aplicarea criteriilor "sfârșitul deșeurilor" asupra obiectivelor de reciclare?

În conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din DCD, statutul de EOW este prelungit în scopul numărării
obiectivelor de reciclare și de recuperare în temeiul directivelor specifice privind fluxul de deșeuri. Un
material recuperat, care încetează a mai fi deșeu, se înscrie în obiectivele de recuperare (inclusiv
reciclarea), cu excepția cazului în care există cerințe specifice în directivele privind fluxul de deșeuri care
ar necesita o monitorizare suplimentară. De exemplu, resturile de oțel provenite de la vehiculele scoase
din uz care îndeplinesc criteriile EoW nu mai sunt deșeuri: astfel de resturi ar trebui să fie incluse în
obiectivul de reciclare al Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz chiar înainte de a fi efectiv
reprocesat într-un topitor.

1.3.8 Conceptul de "încetarea statutului de deșeu" înseamnă că instalațiile de reprelucrare nu

mai sunt clasificate drept instalații de reciclare?

Conform definiției sale din articolul 3 alineatul (17) DCD, reciclarea (detalii pot fi găsite mai jos în capitolul
1.4.6) este reprelucrarea deșeurilor. Dacă o instalație de reprelucrare (cum ar fi o fabrică de oțel)
primește numai material certificat ca îndeplinind criteriile EoW, activitatea sa nu este un proces de
reciclare sau de recuperare, ci un proces de producție care implică materii prime secundare nedestinate.

1.3.9 Cu toate acestea, este important de menționat că, chiar și în astfel de cazuri, instalațiile
de reprelucrare, de ex. fabricile de hârtie continuă să joace un rol-cheie în lanțul de
aprovizionare/reciclare, deoarece procesează materiile prime secundare în produse utile
destinate consumatorului final. Această activitate de prelucrare, deși nu poate fi
considerată reciclare din punct de vedere juridic, implică de facto aceleași operațiuni ca și
reciclarea. Cum va afecta importul criteriilor " încetarea statutului de deșeu"?

Regulamentul (UE) 333/2011 a abordat această problemă prin faptul că, pentru materialele importate în
UE pentru care se solicită statutul de EoW, importatorul (adică prima persoană din UE care introduce
materialul pe teritoriul UE) trebuie să demonstreze statutul de EoW pentru fiecare lot prin emiterea unei

Pagina 17 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
declarații de conformitate. Cu toate acestea, nu trebuie încă văzută ca o regulă generală pentru toate
criteriile EoW stabilite la nivelul UE.

Care este relația dintre aplicarea criteriilor privind "sfârșitul deșeurilor" și legislația REACH (sau altă
legislație care stabilește cerințele privind produsele)?

Pentru un material care indeplineşte criteriul EoW, producătorul asociat al acestui material, adică cel care
introduce materialul pe piață pentru prima dată după ce acesta încetează să mai fie deșeu, trebuie să se
asigure că materialul îndeplinește toate cerințele relevante din Regulamentul REACH (CE) 1907/2006 și
Regulamentul CLP 1272/2008. Substanțele recuperate din deșeuri sunt scutite de obligațiile de
înregistrare conform Regulamentului REACH dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 2
alineatul (7) litera (d) din Regulamentul REACH.

Cu toate acestea, obligația de a comunica informații în lanțul de aprovizionare în temeiul Regulamentului

REACH se aplică fără restricții. Aceste condiții sunt că substanța trebuie să fi fost înregistrată, substanța
recuperată trebuie să aibă aceeași identitate și proprietăți chimice ca cea originală și, în final, că
reciclarea are toate informațiile relevante privind substanța. Informații suplimentare sunt furnizate într-
un document de orientare publicat de ECHA31.

1.4. Definiții ale prevenirii deșeurilor și ale opțiunilor de gestionare a deșeurilor

1.4.1 Subiect şi context

Următorul capitol prezintă definiții relevante pentru ierarhia deșeurilor. Definițiile clare sunt esențiale
pentru înțelegerea nivelurilor ierarhiei gestionării deșeurilor, evitându-se astfel situațiile de
implementare slabă (a se vedea capitolul 3 de mai jos). În general, trebuie subliniat că o descriere de
către operator, în conformitate cu terminologia definițiilor din DCD, nu înseamnă că acesta automat
efectuează astfel de operațiune; circumstanțele specifice ale operațiunii planificate trebuie să fie
întotdeauna luate în considerare atunci când se evaluează dacă definiția este îndeplinită.

1.4.2 Ce se înțelege prin "prevenirea deșeurilor"?

Prevenirea deșeurilor este definită la articolul 3 alineatul (12) DCD după cum urmează: "Măsurile luate
înainte ca o substanță, un material sau un produs să devină deșeu care reduce:

 cantitatea de deșeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau extinderea duratei de viață a
produselor;
 impactul negativ al deșeurilor generate asupra mediului și sănătății umane; sau
 conținutul de substanțe nocive din materiale și produse ".

Întrucât reducerea cantităților de deșeuri poate fi numită prevenire cantitativă a deșeurilor, reducerea
conținutului de substanțe nocive în materiale și produse poate fi numită prevenire calitativă a deșeurilor.

31
Agenția Europeană pentru Produse Chimice, Ghidul privind deșeurile și substanțele recuperate, Versiunea 2 (mai
2010), disponibil la http://guidance.echa.europa.eu/docs/guidance_document/waste_recovered_en.pdf.
Pagina 18 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Din punct de vedere tehnic, "prevenirea" nu este o operațiune de gestionare a deșeurilor, deoarece se
referă la substanțe sau obiecte înainte de a deveni deșeuri. În consecință, nu se aplică obligațiile care
decurg din legislația privind gestionarea deșeurilor (autorizații și înregistrare, inspecții, cerințe privind
transferurile transfrontaliere).

Exemple de măsuri de prevenire a generării deșeurilor sunt prevăzute în anexa IV la DCD.

Tabelul 1.1: Exemple de măsuri de prevenire a generării deșeurilor

Exemple de măsuri de prevenire a generării deșeurilor în statele membre

Conștientizarea între întreprinderi: portaluri de informare online privind producția eficientă din punct de
vedere al utilizării resurselor (inclusiv eficiența energetică) finanțate de autoritățile competente.
Platforma abordează procesele specifice de producție și oferă studii de caz și analize științifice privind
economiile materiale.
Acorduri voluntare cu consumatorii / producătorii / întreprinderile / industria: pentru a atinge indicatori
și obiective în ceea ce privește eficiența utilizării resurselor, reutilizarea produselor etc.
Sisteme de management al mediului (EMAS, ISO 14001), de ex. introducerea de programe regionale sau
naționale de promovare a EMAS pentru a încuraja atât organizațiile publice, cât și cele private să-și
îmbunătățească performanța generală de mediu, printre altele prin creșterea prevenirii deșeurilor și prin
îmbunătățirea metodică a eficienței utilizării resurselor.
Instrumente economice care pot fi realizate prin introducerea de stimulente, impozite, depozite și plăți
obligatorii. Aceasta poate include, de exemplu, introducerea unei taxe pe carbon pe ambalaj.
Campanii de conștientizare și informare adresate publicului care pot fi desfășurate la nivel local, regional
și național. Acestea pot aborda diferite grupuri-țintă și, de preferință, luând în considerare fluxurile
prioritare de deșeuri ale unui stat membru (de exemplu, deșeuri alimentare, deșeuri textile, deșeuri din
construcții și demolări ...).
Ecoetichetarea produselor ecologice, de ex. datorită producției lor materiale și eficiente din punct de
vedere energetic, absenței substanțelor periculoase etc.
Înlocuirea substanțelor periculoase în produse cu substanțe ecologice pentru a reduce pericolul pe care îl
reprezintă produsele și deșeurile.
Stabilirea sistemelor de leasing (de exemplu, pentru autoturisme, echipamente de birou de înaltă
tehnologie etc.).
Promovarea reutilizării prin crearea de centre de reutilizare, platforme de reutilizare online și rețele de
reparații pentru bunuri de uz gospodăresc, subvenționarea magazinelor de mâna a doua.

1.4.3 Ce se înțelege prin "reutilizare"?

La articolul 3 alineatul 13 din DCD se prevede următoarea definiție a "reutilizării": "Orice operațiune prin
care produsele sau componentele care nu sunt deșeuri sunt folosite din nou în același scop pentru care
au fost concepute". Reutilizarea este un mijloc de prevenire a deșeurilor; nu este o operațiune de
gestionare a deșeurilor. De exemplu, dacă o persoană preia un material, de ex. bucata de îmbrăcăminte,
direct de la actualul proprietar cu intenția de a reutiliza (chiar dacă unele reparații sunt necesare), în
același scop, aceasta cuprinde dovezi că materialul nu este un deșeu.

Pagina 19 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 1.4.4 Ce este "pregătirea pentru reutilizare"?

Definiția "pregătire pentru reutilizare" (articolul 3 alineatul (16)) este: "verificarea, curățarea sau
repararea operațiunilor de recuperare prin care produsele sau componentele produselor care au devenit
deșeuri sunt pregătite astfel încât să poată fi refolosite fără orice altă prelucrare prealabilă. "Prin
definiție, pregătirea pentru reutilizare este un caz specific de recuperare (a se vedea 1.4.5 de mai jos).

Diferența principală dintre "reutilizare" și "pregătire pentru reutilizare" constă în faptul că în primul caz
materialul sau obiectul nu a devenit deșeu, în timp ce în cazul "pregătirii pentru reutilizare", materialul în
cauză a devenit deșeu în sensul definiției deșeurilor (a se vedea capitolul 1.1 de mai sus, în special
exemplele indicate la punctul 1.1.2.3). Exemplele de pregătire pentru reutilizare cuprind repararea
bicicletelor, a mobilierului sau a echipamentelor electrice sau electronice care au fost deja eliminate de
proprietarii acestora.

1.4.5 Ce se înțelege prin "recuperare"?

Definiția "recuperării" este unul dintre conceptele-cheie ale DCD.

Pe de o parte, "recuperarea" și termenul opus "eliminare" (definit în mod negativ ca operațiuni care nu
sunt recuperate, a se vedea mai jos la capitolul 1.4.8) cuprind împreună "tratarea deșeurilor" (a se vedea
articolul 3 alineatul (14) DCD). Orice tratare a deșeurilor poate fi fie o operațiune de recuperare, fie o
operațiune de eliminare; CJUE a menționat în mod explicit că nici o operațiune nu poate fi clasificată în
același timp ca eliminare și recuperare32.

În practică, poate fi dificil să se facă distincția în unele cazuri dacă o operație întrunește într-adevăr
această definiție. În 2004, a fost publicat un studiu în numele Comisiei Europene, care evaluează
operațiunile curente de tratare a deșeurilor din Europa, așa cum apar în practică, și identifică criteriile
care ar putea ajuta la clasificarea corectă a operațiunilor33.

Pe de altă parte, recuperarea este împărțită în trei subcategorii: pregătirea pentru reutilizare (vezi
capitolul 1.4.5), reciclarea (a se vedea capitolul 1.4.6) și alte recuperări (a se vedea capitolul 1.4.7).
Exemple de subcategorii pot fi găsite în capitolele respective; a se vedea în special distincția dintre
reciclare și recuperare în capitolul 1.4.6 de mai jos.

Această definiție a recuperării a fost introdusă nou în DCD, luând drept punct de plecare jurisprudența
Curții Europene a Justiției, în care abordarea de substituire ca o condiție prealabilă pentru recuperare a
fost dezvoltată în hotărârile ASA34 și cuptorul de ciment35.

Faptul că deșeurile trebuie să servească un scop util "ca rezultat principal" al operațiunii de recuperare
este un aspect important al diferențierii recuperării de operațiunile de eliminare. CJUE a declarat cu

32
Cauza C-6/00 ASA (2002), punctul 63
33
http://ec.europa.eu/environment/waste/studies/recovery_disposal.htm. Rețineți că acest studiu sa bazat pe
jurisprudența existentă, iar constatarea acestuia ar putea fi revizuită în lumina noii definiții de "recuperare" stabilită
în DCA.
34
Cauza C-6/00 ASA (2002).
35
Cauza C-228/00 Comisia / Germania (2002).
Pagina 20 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
privire la incinerarea deșeurilor în cuptoare de ciment că "din termenul utilizat în principal (...) rezultă că
deșeurile trebuie utilizate în principal drept combustibil sau alt mijloc de generare a energiei, ceea ce
înseamnă că o cât mai mare o parte din deșeuri trebuie consumate în timpul exploatării și cea mai mare
parte a energiei generate trebuie recuperată și utilizată."36 Criteriul a fost introdus pentru a preveni
utilizarea incorectă și recuperarea frauduloasă.

Conform noii definiții de recuperare din DCD, substituția obținută, care este esențială pentru recuperarea
deșeurilor, nu poate avea loc doar în instalația unde se tratează deșeurile, ci și "în economia mai largă".
Aceasta are drept scop facilitarea clasificării incineratoarelor de deșeuri cu generarea eficientă a energiei
ca operațiuni de recuperare37. Clasificarea instalațiilor de incinerare a deșeurilor destinate prelucrării
deșeurilor solide municipale trebuie să se bazeze pe formula R138 din anexa II.

Trebuie remarcat faptul că, conform definiției de la articolul 3 alineatul (15) DCD, aceste dispoziții se
aplică nu numai în cazul în care un material înlocuiește efectiv alte materiale, ci și în procesele de
preparare a unui material rezidual astfel încât să nu mai reprezinte deșeuri și este gata să fie utilizat ca
materie primă în alte procese.

În anumite procese de producție, cum ar fi co-procesarea, deșeurile pot fi utilizate într-o operațiune care
combină două opțiuni de recuperare a gestionării deșeurilor în același timp. Conținutul energetic al
deșeurilor este recuperat (funcționarea R1) ca energie termică, înlocuind astfel combustibili, în timp ce
fracțiunea minerală a deșeurilor poate fi integrată (deci reciclată) în matricea produsului sau materialului
produs, de ex. cimentul clincher, oțel sau aluminiu (funcționarea R4 sau R5, a se vedea o listă a
operațiunilor de recuperare din anexa II la DCD).

Anexa II la DCD stabilește o listă neexhaustivă a operațiunilor de recuperare. O operațiune poate fi o

operațiune de recuperare, chiar dacă nu este menționată în anexa II, dacă respectă definiția generală a
recuperării.

1.4.6 Ce se înțelege prin "reciclare"?

Definiția "reciclării" în conformitate cu articolul 3 alineatul 17 din DCD este: "orice operațiune de
recuperare prin care deșeurile sunt reprocesate în produse, materiale sau substanțe, fie în scopuri
originale, fie în alte scopuri. Aceasta include reprelucrarea materialelor organice, dar nu include
recuperarea energiei și reprelucrarea în materiale care urmează să fie utilizate ca combustibili sau pentru
operațiuni de umplere. "

Ideea comună în spatele reciclării este aceea că un material rezidual este procesat pentru a-și modifica
proprietățile fizico-chimice, permițându-i să fie folosit din nou pentru aceleași sau alte aplicații. Scopul
explicit al DCD este că UE ar trebui să devină mai mult o "societate de reciclare", încercând să evite
generarea de deșeuri și să utilizeze deșeurile ca resursă (a se vedea considerentul 28).

36
Cauza C-228/00 Comisia / Germania (2002), punctul 43.
37
http://ec.europa.eu/environment/waste/framework/pdf/guidance.pdf.
38
R1 înseamnă o operațiune care îndeplinește cerințele privind eficiența energetică specificate în anexa II la DCA
(așa-numita "formulă R1" conținută în aceasta).
Pagina 21 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Activitățile specifice de gestionare a deșeurilor clasificate drept reciclare în cadrul DCD includ (dar nu se
limitează la acestea):

 Reciclarea materialelor: de ex. plastic granulat și granulat pentru extrudare sau turnare; o sticlă
de deșeuri zdrobită clasificată pentru sablare, sortarea deșeurilor de hârtie pentru a îndeplini
criteriile privind sfârșitul deșeurilor; și
 Producția de compost care îndeplinește criteriile EoW39.

Reciclarea include orice tratament fizic, chimic sau biologic care conduce la un material care nu mai este
un deșeu. Articolul 3 alineatul (17) din Directiva DCD nu impune o caracterizare specială a activității de
prelucrare sau de reprocesare, atâta timp cât aceasta servește scopului de a genera un material utilizat în
original sau în alte scopuri și, prin urmare, de a închide cercul material economic. În consecință,
reprelucrarea în materiale care urmează să fie utilizate ca combustibili sau pentru operațiunile de
umplere este exclusă din reciclare (și, în ceea ce privește DCD, reprezintă "altă recuperare", a se vedea
1.4.7 de mai jos). În conformitate cu ierarhia deșeurilor de la articolul 4 alineatul (1) DCD (a se vedea
capitolul 3 de mai jos), se preferă reciclarea înaintea celorlalte forme de recuperare.

Din definiția de reciclare a DCD rezultă că numai reciclarea deșeurilor în produse, materiale sau substanțe
poate fi acceptată ca reciclare. Prelucrarea deșeurilor care duce încă la un deșeu care ulterior suferă alte
etape de recuperare a deșeurilor nu ar fi considerată reciclare, ci pre-tratare înainte de recuperare
ulterioară. O astfel de operațiune ar fi clasificată drept "pregătire înainte de recuperare sau eliminare"
sau "pre-procesare" înainte de recuperare. Aceasta ar include operațiuni precum dezmembrarea,
sortarea, zdrobirea, compactarea, peletizarea, uscarea, mărunțirea, condiționarea, reambalarea,
separarea, amestecarea sau amestecarea în cazul în care materialul sau substanța rezultată din astfel de
operațiuni este încă deșeuată. Aceste activități nu stau pe o anumită treaptă a ierarhiei deșeurilor
(articolul 4 din DCD) și pot fi considerate, în schimb, "precursori" pentru anumite tipuri de recuperare.

De exemplu, reprelucrarea biologică a deșeurilor în vederea stabilizării deșeurilor înainte de o operațiune

de umplere trebuie clasificată ca o prealabilă tratare înainte de recuperarea "altor" (a se vedea punctul
1.4.7 de mai jos) și nu ca o operațiune de reciclare.

Trebuie remarcat faptul că definiția de reciclare din DCD este puțin diferită de definiția de reciclare
utilizată în directivele referitoare la fluxurile specifice de deșeuri (pentru a înțelege acest termen, a se
vedea capitolul 2.1). Definițiile termenului de "reciclare" din aceste directive, care diferă de Directiva UE-
cadru privind deșeurile, rămân în vigoare, în special pentru calcularea obiectivelor.

39
Criteriile EoW pentru compostul din deșeuri biologice la nivelul UE sunt în prezent în discuție. În sensul
prezentului document, se recuperează compostul care nu a încetat să mai fie considerat deșeu conform oricărui
standard național existent și utilizat ca îngrășământ. Cu toate acestea, în ceea ce privește problema la care se
reciclează un compost, ar putea fi util articolul 2 alineatul (6) din decizia recent adoptată privind obiectivele de
reciclare; se prevede: "În cazul în care calculul țintei se aplică la digestia aerobă sau anaerobă a deșeurilor
biodegradabile, intrarea în tratamentul aerobic sau anaerob poate fi considerată reciclată atunci când acest
tratament generează compost sau digestat care, după orice reprocesare suplimentară necesară, un produs, material
sau substanță reciclată pentru tratarea terenurilor care să aibă ca rezultat beneficii pentru agricultură sau pentru
îmbunătățirea ecologică ".
Pagina 22 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 1.4.7 Ce se înțelege prin "altă recuperare"?

Alte forme de recuperare nu sunt menționate în secțiunea de definiție, dar figurează în articolul 4
alineatul (1) DCD, în care reciclarea se situează deasupra altor forme de recuperare. "Alte recuperări"
reprezintă orice operațiune care îndeplinește definiția pentru "recuperare" în temeiul DCD, dar care nu
respectă cerințele specifice pentru pregătirea pentru reutilizare sau pentru reciclare.

Exemple de alte operațiuni de recuperare sunt:

 Incinerare sau coincinerare în cazul în care utilizarea principală a deșeurilor este ca un

combustibil sau alt mijloc de generare a energiei. Este o operațiune de gestionare a deșeurilor cu
recuperare de energie, clasificată ca R1 în anexa II la DCD. Aceasta contrastează cu incinerarea
deșeurilor fără recuperare de energie, clasificată ca operațiune de eliminare D10 în anexa I la
DCD. Pentru a determina dacă incinerarea în incineratoare dedicată incinerării deșeurilor urbane
solide ar trebui clasificată ca R1 sau D10 în conformitate cu criteriile de eficiență energetică,
consultați documentul de orientare al Comisiei40;
 Operațiuni de umplere a sterilului care îndeplinesc definiția de recuperare și în conformitate cu
articolele 4 și 13 din DCD41

1.4.8 Ce se înțelege prin "eliminare"?

În conformitate cu articolul 3 alineatul (19) din DCD, definiția "eliminării" este: "orice operațiune care nu
este recuperată, chiar dacă operația are drept consecință secundară recuperarea substanțelor sau a
energiei".

Din această definiție rezultă că orice operațiune de tratare a deșeurilor care nu îndeplinește criteriile
definiției de recuperare este în mod implicit considerată a fi eliminată. Formularea "chiar dacă
operațiunea are drept consecință secundară recuperarea substanțelor sau a energiei" reflectă, prin
contrast, ideea că orice operațiune de recuperare trebuie să îndeplinească criteriul "rezultatului
principal" fiind "deșeuri care servesc unui scop util" prin înlocuirea materialului altfel ar fi fost utilizate în
acest scop.

Anexa I la DCD stabilește o listă neexhaustivă a operațiunilor de eliminare; acestea includ depozitarea în
depozitele de deșeuri, incinerarea cu recuperare redusă de energie și injectarea în pământ.

40
Ghidul european pentru utilizarea formulării de eficiență energetică R1 pentru instalațiile de incinerare destinate
prelucrării deșeurilor solide municipale în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile 2008/98 / CE, anexa II,
nepublicată încă.
41
‘Backfilling’ is explicitly accepted by Article 11(2) (b) WFD as a recovery operation. However, the WFD itself does
not provide a definition for backfilling. Article 2(6) of Commission Decision establishing rules and calculation
methods for verifying compliance with the targets set in Article 11 (2) of Directive 2008/98/EC states that
‘backfilling’ means a recovery operation where suitable waste is used for reclamation purposes in excavated areas
or for engineering purposes in landscaping and where the waste is a substitute for non-waste materials’. It should
be stressed that one of the conditions of this definition is that the operation concerned meets the recovery
definition of Article 3(15) WFD, which has to be assessed depending on the specific circumstances of the operation
planned in the light of the objectives of the WFD. The fact that an operation is referred to as ‘backfilling’ by the
operator does not automatically make the operation a recovery operation.
Pagina 23 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Tabelul 1.2: Exemple de operațiuni de gestionare a deșeurilor

Exemple de operațiuni de gestionare a deșeurilor

Recuperare: cuprinde subcategoriile de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte recuperări. Consultați
subcategoriile pentru exemple.
Pregătirea pentru reutilizare: Curățarea, verificarea și repararea produselor uzate care au devenit
deșeuri, astfel încât acestea să poată fi folosite din nou (de exemplu, reparația bicicletelor, a mobilierului
sau a echipamentelor electrice și electronice).
Reciclarea: utilizarea deșeurilor ca materie primă în procese precum hârtia, sticla și producția de metale,
inclusiv pregătirea deșeurilor pentru îndeplinirea acestei funcții.
Alte recuperări: recuperarea energiei (incinerare și coincinerare prin care energia generatoare este
rezultatul principal - în cazul instalațiilor destinate incinerării deșeurilor solide municipale care respectă
criteriile definite prin formula R1 de eficiență energetică din anexa II la DCD) ; prelucrarea combustibililor;
umpluturi (inclusiv, de exemplu, în minele de sare). Pentru toate aceste operațiuni este necesar ca toate
condițiile din articolul 3 alineatul (15) și articolul 13 din DCD să fie îndeplinite.
Eliminarea: depozitarea în depozitele de deșeuri (chiar și atunci când gazul de gunoi este utilizat pentru
recuperarea energiei); incinerarea și coincinerarea care nu îndeplinesc criteriile pentru a fi definite ca
recuperare (în cazul instalațiilor destinate incinerării deșeurilor solide municipale care nu respectă
criteriile definite prin formula de eficiență energetică R1 din anexa II la DCD) definiția de recuperare.

1.5. Definiții în ceea ce privește colectarea deșeurilor

1.5.1 Ce se înțelege prin "colectare" și "colectare separată"?

"Colectarea" este definită la articolul 3 alineatul (10) din DCD drept: "colectarea deșeurilor, inclusiv
sortarea preliminară și stocarea preliminară a deșeurilor în scopul transportului către o instalație de
tratare a deșeurilor."

Momentul colectării este începutul oricăror procese de gestionare a deșeurilor care intră sub incidența
DCD. O instalație de tratare trebuie înțeleasă în sensul definiției "tratării" din articolul 3 alineatul (14) din
DCD, și anume ca o instalație în care se efectuează "operațiuni de recuperare sau eliminare, inclusiv
preparare înainte de recuperare sau eliminare".

"Colectarea separată" este definită la articolul 3 alineatul (11) DCD ca o colecție în care fluxul de deșeuri
este ținut separat în funcție de tipul sau natura sa, astfel încât să faciliteze un tratament specific (a se
vedea capitolul 4 de mai jos pentru detalii).

1.5.2 Care sunt diferitele tipuri de stocare recunoscute de DCD?

Considerentul 15 din DCD face distincție între diferitele tipuri de depozitare a deșeurilor:

 Depozitarea temporară a deșeurilor până la colectarea acestora;

 Depozitarea deșeurilor în așteptarea tratamentului; și
 Depozitarea deșeurilor ca parte a procesului de colectare.

Pagina 24 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Distincția între termeni este relevantă, întrucât articolele 23 și 26 din DCD, referitoare la cerințele de
autorizare și de înregistrare, disting în mod clar între operațiunile de colectare (inclusiv depozitarea
temporară) și tratamentele de tratare. Acestea din urmă includ operațiunile de depozitare în curs de
recuperare și eliminare, care sunt clasificate, în mod direct, la rubricile R13 din anexa II și D15 din anexa I
la DCD.

1.5.2.1 Depozitarea preliminară a deșeurilor, în așteptarea colectării

Depozitarea preliminară a deșeurilor până la colectarea acestora are loc la locul de producție. Această
depozitare preliminară, în așteptarea colectării pe locul de producere a deșeurilor, nu este o operațiune
de tratare a deșeurilor conform punctelor D15 anexa I (împreună cu nota de subsol (***)) și R13 anexa II
(împreună cu nota de subsol **** *)) la DCD.

1.5.2.2 Depozitarea (preliminară) a deșeurilor ca parte a procesului de colectare

Considerentul 16 din DCD prevede că "depozitarea preliminară" menționată ca parte a definiției

"colectării" [articolul 3 alineatul (10) din Directiva DCD] este înțeleasă drept "stocare în așteptarea
colectării în instalații în care se descarcă deșeuri pentru a permite pregătirea acestora pentru transport
suplimentar pentru recuperare sau eliminare în altă parte". Aceasta înseamnă că "depozitarea
preliminară" este stocarea la o altă instalație decât cea care a produs deșeurile în primul rând. Distincția
dintre depozitarea preliminară a deșeurilor în așteptarea colectării, pe de o parte, și depozitarea
deșeurilor în curs de tratare, pe de altă parte, ar trebui să se facă în funcție de obiectivul prezentei
directive în funcție de tipul de deșeu, cantitatea și perioada de timp a stocării și a obiectivului de tratare
al colecției. Această distincție ar trebui să se facă de către statele membre.

1.5.2.3 Depozitarea deșeurilor în așteptarea tratamentului

Depozitarea deșeurilor în curs de tratare este stocarea în instalația în care deșeurile vor fi supuse unei
operațiuni de eliminare sau recuperare sau depozitarea acestora în orice alt punct ulterior punctului său
de colectare; de exemplu. o stație de transfer a deșeurilor care ar constitui o operațiune D15 sau R13.
Depozitarea deșeurilor în curs de tratare este o operațiune de tratare a deșeurilor în conformitate cu
punctele D15 din anexa I și R13 anexa II la DCD. Dacă, de regulă, deșeurile sunt depozitate mai mult de
trei ani în așteptarea recuperării sau mai mult de un an până la eliminare, situl pentru depozitarea
deșeurilor este definit ca un depozit de deșeuri în conformitate cu articolul 2 litera (g) din Directiva
1999/31 privind depozitele de deșeuri / CE.

1.5.3 Pentru care activitățile de colectare sunt autorizațiile impuse de directivă?

În conformitate cu articolul 23 din DCD, sunt necesare autorizații pentru operațiunile de tratare a
deșeurilor, și anume operațiunile de eliminare sau recuperare prevăzute în DCD. O autorizație nu este
necesară pentru colectarea deșeurilor și pentru sortarea și depozitarea preliminară, care este considerată
ca parte a colectării. În conformitate cu articolul 26 din DCD, autoritățile competente din statele membre
sunt obligate să țină un registru al unităților sau al întreprinderilor care colectează deșeuri în mod
professional dar care nu sunt obligate să dețină o autorizație.

Pagina 25 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Cu condiția îndeplinirii cerințelor prevăzute la articolul 23 din DCD, orice autorizaţie în temeiul legislației
UE sau al statelor membre poate fi combinată cu autorizaţia prevăzută la articolul 23, pentru a evita o
povară birocratică inutilă.

Articolul 24 DCD prevede că statele membre pot renunța la cerința unei autorizații în cazul:

 Eliminarea deșeurilor nepericuloase pe locul în care sunt produse. BAT ar trebui să fie luate în
considerare în acest caz; sau
 Recuperarea deșeurilor.

În astfel de cazuri, statele membre trebuie să stabilească tipurile și cantitățile de deșeuri care fac obiectul
unei astfel de derogări, precum și metoda de tratare care trebuie utilizată (articolul 25 din DCD). Astfel de
scutiri trebuie să garanteze că deșeurile sunt tratate fără a pune în pericol sănătatea umană sau care
dăunează mediului. Atunci când se scutesc deșeurile periculoase pentru recuperare, se stabilesc cerințe
suplimentare.

Pentru ce tipuri de activități de colectare este necesară înregistrarea conform directivei?

În conformitate cu articolul 26 din DCD, înregistrarea este necesară pentru:

 unități / întreprinderi care colectează sau transportă deșeuri în mod profesionist;

 unități/ întreprinderi care au beneficiat de o derogare de la cerințele de autorizare pentru
recuperarea / eliminarea deșeurilor proprii pe site-ul propriu;
 dealeri sau brokeri.

Această înregistrare poate fi în conformitate cu sistemele existente în vigoare de către statele membre.
Atunci când este posibil, autoritățile competente ar trebui să utilizeze înregistrările existente în scopul
înregistrării.

În ceea ce privește colectarea sau transportul deșeurilor, termenul "în mod profesionist" înseamnă că
unitățile sau întreprinderile transportă deșeuri în mod normal și în mod regulat42. CJUE a constatat în
cazul Tombes43 că "unitățile sau întreprinderile care colectează sau transportă deșeuri în mod
profesionist sau care asigură eliminarea sau recuperarea deșeurilor în numele altor persoane, în cazul în
care nu fac obiectul autorizării, trebuie înregistrate la autoritățile competente ".

Exemple de activități de colectare a deșeurilor, care se efectuează de obicei în mod profesionist și care
necesită înregistrare, constau în colectarea deșeurilor provenite de la ferme de către un contractor de
deșeuri pe o rută planificată, societățile de construcții care colectează deșeuri din construcții și demolări.

În schimb, sistemele de colectare a deșeurilor care nu se desfășoară în mod profesionist nu sunt supuse
înregistrării; Considerentul 17 din DCD enumeră următoarele exemple ale unor astfel de scheme:
medicamentele deșeu colectate de farmacii, scheme de preluare în magazine pentru bunuri de consum și
scheme comunitare în școli.

42
Cauza C-270/03, Comisia / Italia (2005)
43
Cazurile conexe C-304/94, C-330/94, C-342/94 și C-224/95, Tombesi și alții (1997).
Pagina 26 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Orice activitate de colectare a deșeurilor care nu se desfășoară pe bază profesională este scutită (în
conformitate cu articolul 20 alineatul (2) DCD) de cerințele referitoare la deșeurile periculoase prevăzute
la articolele 19 (etichetarea) și 35 (DCD).

Pentru mai multe informații și exemple de bune practici privind autorizarea și înregistrarea, consultați
îndrumările: http://ec.europa.eu/environment/waste/framework/inspections.htm.

2. Excluderi din domeniul de aplicare

2.1 Contextul excluderilor, tipurile de excluderi din cadrul DCD

DCD revizuită încearcă să clarifice ceea ce este reglementat de directivă și ceea ce nu este. Excluderile de
la articolul 2 alineatul (1) la articolul 2 alineatul (3) se referă la elementele care ar îndeplini definiția
deșeurilor (a se vedea capitolul 1.1 de mai sus), dar din diferite motive nu ar trebui să facă obiectul
dispozițiilor DCD.

În comparație cu DCD precedentă (Directiva 2006/12 / CE), scutirile au fost modificate și există mai multe
dintre acestea. Unele dintre excluderi sunt descrise în acest capitol.

DCD prevede o serie de abordări de reglementare pentru excluderi:

 articolul 2 alineatul (1) enumeră excluderile din domeniul de aplicare al directivei;

 articolul 2 alineatul (2) exclude articolele "în măsura în care acestea sunt reglementate de altă
legislație comunitară". În comparație cu legislația anterioară, articolul 2 alineatul (2) clarifică
faptul că numai legislația UE și nu legislația statelor membre pot prevedea excluderi par.44
Articolul 193 TFUE (fostul articol 176 din Tratatul CE) permite statelor membre să mențină sau să
introducă măsuri de protecție mai stricte măsuri.

Articolul 2 alineatul (3) DCD exclude sedimentele "fără a aduce atingere altei legislații comunitare".
Această prevedere este explicată în capitolul 2.6.

Trebuie să se facă distincția între excluderile, pe de o parte, și fie normele specifice pentru anumite
cazuri, fie gestionarea anumitor categorii de deșeuri, astfel cum sunt prevăzute în directivele specifice UE
care sunt complementare la DCD, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (4) ) DCD. Aceste directive
privind operațiunile de tratare a deșeurilor sau fluxurile de deșeuri completează DCD în domeniul lor de

44
În jurisprudența sa privind Directiva 75/442, CJUE a hotărât, de asemenea, că legislația comunitară sau națională
trebuie considerată drept "altă legislație", trebuie să conțină dispoziții precise care să organizeze gestionarea
deșeurilor și să asigure un nivel de protecție cel puțin echivalent la cea rezultată din Directiva 75/442. A se vedea
cauza C-114/01 Avesta Polarit (2003), punctul 61; Thames Water (2007), paragraful 34; Cazul C-121/03, Comisia /
Spania, "Cazul de gunoi" (2005), paragraful 69.
Pagina 27 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
aplicare. În ceea ce privește DCD, fiecare directivă specifică are statut lex specialis. În cazurile în care
definițiile din prezentele directive se deosebesc de cele din Directiva-cadru privind apa (a se vedea, de
exemplu, definiția "tratamentului" din Directiva 2000/53 / CE privind VEL sau definiția "reciclării" din
Directiva 94/62 / CE privind ambalajele) , se aplică definițiile directivelor specifice.45 DCD, totuși, se aplică
în toate cazurile care nu fac obiectul unei reguli exhaustive sau al unei alte excluderi printr-o directivă
specifică.

2.2 Excluderea pentru sol (in situ), a solului și a clădirilor contaminate neexpuse
(articolul 2 alineatul (1) litera (b) DCD)
2.2.1 Subiect și context

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) din DCD exclude din domeniul de aplicare al directivei "terenuri (in situ),
inclusiv sol contaminat neexploatat și clădiri legate permanent de pământ".

"In situ" înseamnă în mod esențial în poziția inițială; excluderea se referă la terenuri, soluri și clădiri care
se află în poziția lor inițială și nu au fost perturbate, de exemplu prin săpături sau demolări.

Contextul acestei excluderi, care a fost introdus recent în DCD, este hotărârea "van de Walle "46 în care
CJUE a constatat că deținătorul de hidrocarburi accidental vărsate și care contaminează solul și apele
subterane" aruncă "acest material. Drept rezultat, astfel de hidrocarburi au fost clasificate drept deșeuri;
în consecință, solul contaminat a devenit supus regimului de deșeuri. Acest lucru a condus la discuții
privind modul de coordonare a legislației privind deșeurile cu legislația privind protecția solului. În
conformitate cu DCD actuală, un astfel de sol contaminat ar fi exclus din domeniul de aplicare al DCD, iar
măsurile de protecție a solului s-ar aplica.

2.2.2 Cum trebuie înțeles termenul "sol contaminat"?

Termenul "sol contaminat" nu este definit în DCD sau în alte acte juridice la nivel comunitar. Un criteriu
minim care trebuie aplicat de autoritățile competente pentru a determina dacă solul este considerat a fi
contaminat este dacă acesta prezintă oricare dintre "proprietățile deșeurilor care o fac periculoasă"
conform anexei III la DCD. În plus, termenul "contaminat" poate fi clarificat prin compararea acestuia cu
opusul său, termenul "sol necontaminat" din articolul 2 alineatul (1) litera (c) din DCD. Din modul de
redactare al acestei dispoziții, "sol necontaminat și alte materiale care apar în mod natural" se poate
deduce că solul necontaminat se referă, în esență, la soluri virgine sau la sol care sunt echivalente cu
solurile virgine. În absența standardelor UE, legislația națională privind solul (acolo unde există) poate fi
consultată pentru a determina tipul și nivelul de contaminare a solului în care un sol ar putea fi
considerat echivalent cu solul virgin.

2.2.3 Exemple de excluderi în temeiul acestei dispoziții

 Solul contaminat neexploatat, aflat sub curtea unei stații de distribuție;

 Placi de azbest pe acoperișul unei clădiri;
 Un site greenfield înainte de construcție.

45
Cauza C-444/00 MayerParry (2003), punctul 57
46
Case C-1/03 van de Walle (2004).
Pagina 28 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 2.3 Excluderea pentru solul excavat și alte materiale care apar în mod natural
[articolul 2 alineatul (1) litera (c) DCD]
2.3.1 Subiect și context

Excluderea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din DCD se referă la "solul necontaminat și alte
materiale care apar în mod natural în cursul activităților de construcție, în cazul în care este cert că
materialul va fi utilizat în scopul construcției în stare naturală site-ul din care a fost excavat ".

Contextul acestei excluderi constă în faptul că un regim de gestionare a deșeurilor a fost în general
considerat inadecvat pentru acest tip de material, chiar dacă se îndeplinește definiția aruncării în
capcană.

Pentru a fi excluse din domeniul de aplicare al DCD, cerințele de aici sunt de trei ori. Materialul trebuie să
fie:

 necontaminat;
 excavat în timpul activităților de construcție;
 să fie utilizate în stare naturală în scopuri de construcție pe același amplasament.

Regimul de gestionare a deșeurilor se aplică oricărui material utilizat în construcții care nu îndeplinește
cumulativ aceste trei criterii. Cu toate acestea, este posibil să se evalueze dacă un astfel de material
îndeplinește criteriile pentru produsele secundare și pentru sfârșitul deșeurilor (a se vedea capitolul 1.3
de mai sus), astfel cum se subliniază în considerentul 11 din DCD.

2.3.2 Ce se înțelege prin "sol necontaminat"?

"Sol necontaminat" se referă, în esență, la soluri virgine sau soluri echivalente solului virgin (a se vedea
capitolul 2.2.2 de mai sus). Alte materiale care apar în mod natural reprezintă solul, pietrele, pietrișul,
piatra etc. Materialul fabricat de om, cum ar fi betonul, sau obiectele care au fost modificate de om, de
ex. materialele din lemn, nu sunt excluse din domeniul de aplicare al DCD.

2.3.3 Exemple de certitudine de utilizare a unui material în sensul articolului 2 alineatul (1)
litera (c) din DCD

Pentru a fi exclus, materialul excavat trebuie folosit într-o activitate de construcții pe amplasament.
Siguranța utilizării ar putea fi dedusă, de exemplu, din:

 Planuri sau proiecte de construcție pentru situl în cauză. Acestea pot conține estimări ale sumelor
excavate și dacă va exista un excedent sau un deficit al acestor materiale;
 Condiții de planificare-autorizare;
 Planuri de gestionare a deșeurilor pentru construcții și demolări, dacă este necesar;
 Pentru dezvoltări la scară mai largă, Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM).

Pagina 29 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 2.3.4 Ce înseamnă "pe site"?

Un sit de construcție va fi de obicei definit în funcție de permisiunea de planificare asociată.

Exemple de elemente care pot fi considerate "pe site" includ:

 Un proiect de construcție pentru o autostradă de 100 km, unde materialul excavat dintr-o
secțiune de construcție este utilizat în stare naturală în aceeași secțiune de construcție.
 Solul sau alt astfel de material preluat temporar de pe amplasament, dar returnat ulterior și
utilizat pe amplasament în scopul construcției (operațiunea de transport ca atare nu este
relevantă).

2.4 Excluderea pentru materialelor din agricultura și forestiere [articolul 2 alineatul

(1) litera (f) DCD]
2.4.1 Subiect și context

Articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Directiva DCD exclude "materiile fecale, în cazul în care nu sunt
acoperite de alineatul (2) litera (b), paiele și alte materiale agricole sau forestiere naturale nepericuloase
utilizate în agricultură, silvicultură sau pentru producerea de energie din această biomasă procese sau
metode care nu dăunează mediului sau care pun în pericol sănătatea oamenilor ".

2.4.2 Materiile fecale și relația cu excluderea de la subprodusele de origine animală (ABP) a

articolului 2 alineatul (2) lit. (b) DCD

Materiile fecale sunt compuse din fecale și urină excretate de animale într-un cadru agricol sau forestier.
Nu include materia fecală umană.

Excluderea articolului 2 alineatul (1) lit. (f) DCD se aplică materiilor fecale numai dacă excluderea de la
subprodusele de origine animală (ABP) a articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva DCD nu acoperă
materialul. Ideea din spatele acestei structuri a fost aceea de a lega excluderea fără echivoc într-o
condiție care constituie o excepție, și nu (așa cum se poate înțelege și paragraful) de a crea o excepție de
la excepție. Aceasta înseamnă, în esență, că ABP sunt, în principiu, acoperite de excluderea prevăzută la
articolul 2 alineatul (2) litera (b) din DCD, cu excepția materiilor fecale provenite din agricultură, care
intră sub incidența excluderii de la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din DCD.

2.4.3 Paie și alte materiale "naturale nepericuloase"

Conform excluderii, caracterul (ne) periculos al materialului este un criteriu decisiv; aceasta trebuie
evaluată în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și în anexa III la DCD. Exemple de
materiale din agricultură sau din silvicultură care ar putea fi considerate materiale naturale nepericuloase
sunt:

 paie din cereale și alte culturi;

 tăiat iarba;
 lemn natural, lemn tăiat, așchii de lemn, rumeguș etc .;
 alte biomase.
Pagina 30 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 2.4.4 Procese care nu dăunează mediului sau care nu pun în pericol sănătatea oamenilor

Dispoziția "nu dăunează mediului sau pune în pericol sănătatea umană" se aplică întregului paragraf, și
anume orice utilizare a materialelor specificate în agricultură sau silvicultură, precum și utilizarea lor
pentru producerea de energie.

Standardul minim pentru a nu dăuna mediului sau care pune în pericol sănătatea umană este respectarea
standardelor legislației UE în domeniul mediului.

2.5 Excluderea subproduselor de origine animală (ABP) (articolul 2 alineatul (2)

litera (b) DCD)
2.5.1 Obiectul și contextul

În temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva DCD, "subprodusele de origine animală, inclusiv
produsele prelucrate reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, cu excepția celor destinate
incinerării, depozitării sau utilizării într-o instalație de biogaz sau compost" din DCD, în măsura în care
acestea sunt reglementate de regulamentul respectiv.

Rețineți că Regulamentul (CE) nr. 1774/2202 a fost abrogat începând cu 4 martie 2011 prin Regulamentul
(CE) nr. 1069/2009 privind ABP. În conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr.
1069/2009, "Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 se interpretează ca trimiteri la prezentul
regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență stabilit în anexă “.

Regulamentul (CE) 1069/2009 privind ABP urmărește excluderea animalelor care au murit (altele decât
cele sacrificate ca fiind adecvate pentru consumul uman) și a altor materiale condamnate din lanțul
furajelor pentru animale și realizarea unei prelucrări sigure și eliminarea subproduselor de origine
animală produse în Uniune. În conformitate cu regulamentul ABP, numai materialele provenite de la
animale declarate adecvate pentru consumul uman în urma inspecției veterinare, sub rezerva restricțiilor
prevăzute la articolul 11, pot fi utilizate pentru producerea furajelor. Secțiunea 4 a Regulamentului ABP
1069/2009 face distincția între trei categorii de materiale (cu materiale din categoria 1 care implică cele
mai multe riscuri) și prevede un sistem distinct de tratament pentru fiecare categorie.

2.5.2 Abordarea de bază și excluderea contra pentru ABP destinat tratării deșeurilor

Intenția a fost de a clarifica în noua DCD domeniul de aplicare al legislației privind deșeurile cu privire la
ABP care face obiectul Regulamentului privind ABP, pe motivul că ar trebui evitate dublarea normelor și
că ABP ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al DCD oriunde s-ar afla sunt destinate utilizărilor
care nu sunt considerate operațiuni de deșeuri (a se vedea considerentele 12 și 13 din DCD).

În consecință, ABP în sensul Regulamentului ABP sunt excluse, însă excluderea conține o contrapondere
pentru acele ABP care sunt destinate incinerării, depozitării sau utilizării într-o instalație de biogaz sau de
compost, deoarece acestea sunt operațiuni tipice de tratare a deșeurilor cu riscuri pentru mediu care
trebuie monitorizate în conformitate cu legislația privind deșeurile. Aceasta înseamnă, în esență, că
determinarea dacă un ABP acoperit de Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 face obiectul legislației privind
deșeurile depinde de soarta acesteia.

Pagina 31 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
În practică, evaluarea dacă un material este tratat în cadrul regimului ABP sau al legislației privind
gestionarea deșeurilor este uneori complexă. Rezultatul unei astfel de evaluări poate avea repercusiuni
considerabile, pornind probabil de la problema autorității competente corespunzătoare din statele
membre. De exemplu, abordarea pentru deșeurile de catering este descrisă mai jos.

2.5.3 Exemple de deșeuri de catering

Caseta 3: Exemplu de deșeuri de catering

Regulamentul (CE) 1069/2009 privind SBA nu include deșeurile din sectorul alimentar (a se reține că
definiția deșeurilor este în mod substanțial aceeași cu cea din cadrul DCA, a se vedea articolul 3 din
Regulamentul (CE) nr. sub anumite conditii. În toate cazurile în care aceste condiții nu sunt îndeplinite,
materialele care îndeplinesc definiția WFD a deșeurilor vor face obiectul legislației privind gestionarea
deșeurilor și nu al Regulamentului ABP.

Condițiile în care deșeurile de catering fac obiectul Regulamentului ABP sunt următoarele:

• dacă deșeurile de catering provin dintr-un mijloc de transport care operează pe plan
internațional;
• dacă deșeurile de catering sunt destinate hranei;
• dacă deșeurile de catering sunt destinate procesării prin sterilizare sub presiune sau prin alte
metode de prelucrare a subproduselor de origine animală, în special în ceea ce privește
parametrii care trebuie aplicați acestor metode de prelucrare, în special timpul, temperatura,
presiunea și dimensiunea particulelor; sau pentru transformarea în biogaz sau pentru
compostare.

În plus, atât timp cât materialul este destinat uneia dintre metodele de tratare enumerate la articolul 2
alineatul (2) litera (b) din DCA, acesta este din nou supus legislației privind gestionarea deșeurilor.
Pentru deșeurile de catering provenind dintr-un mijloc de transport care operează pe plan
internațional, depozitarea este într-adevăr singurul tratament admisibil în temeiul Regulamentului ABP
(a se vedea articolul 8 litera (f) și articolul 12 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. Astfel, acesta face
obiectul DCA.

2.5.4 Este arderea ABP și a produselor derivate ca și combustibil exclus din domeniul de
aplicare al DCD?

Regulamentul privind ABP face distincția între ABP care sunt deșeuri și ABP utilizate drept combustibil (a
se vedea, de exemplu, articolul 12 literele (a), (b) și (e) din Regulamentul privind sistemul ABP). De
exemplu, incinerarea de ABP (inclusiv "produse derivate" din legislația privind ABP, cum ar fi sela) ca
combustibil este supusă legislației privind deșeurile depinde, în primul rând, dacă materialul îndeplinește
definiția deșeurilor sau cea a " produs "în cadrul DCD (a se vedea capitolele 1.1, 1.2 de mai sus). În cazul
în care se supune legislației privind deșeurile, operațiunea de incinerare trebuie să respecte cerințele
Directivei 2000/76 / CE privind incinerarea deșeurilor.

Pagina 32 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Astfel cum sa explicat mai sus, lista de operațiuni de tratare a deșeurilor de la articolul 2 alineatul (2)
litera (b) din DCD care face obiectul excluderii de la contra conține "incinerare" numai în cazul în care nu
este menționată "coincinerarea".

Cu toate acestea, termenul "incinerare" trebuie înțeleasă ca o operațiune tipică de tratare a deșeurilor,
incluzând astfel coincinerarea, chiar dacă nu este menționată în mod explicit. Prin urmare, ABP care sunt
deșeuri și sunt destinate incinerării sau coincinerării sunt incluse în domeniul de aplicare al DCD și, prin
urmare, aceste operațiuni ar trebui să se desfășoare în conformitate cu Directiva 2000/76 / CE privind
incinerarea deșeurilor.

2.6 Excluderea sedimentelor de dragare (Articolul 2 (3) WFD)

2.6.1 Obiectul și context

Excluderea articolului 2 alineatul (3) din DCD se referă la "sediul relocat în interiorul apelor de suprafață
în scopul gestionării apelor și a căilor navigabile sau al prevenirii inundațiilor sau al atenuării efectelor
inundațiilor, secetelor sau pământurilor" fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din alte dispoziții
comunitare relevante " recuperare (...) în cazul în care se demonstrează că sedimentele nu sunt
periculoase ".

Obligațiile care decurg din legislația comunitară, și anume din Directiva-cadru privind apa, nu sunt
afectate de excludere.

2.6.2 Cerințe pentru sedimente

Stăvila de dragare non-periculoasă este exclusă din domeniul de aplicare al DCD numai în cazul în care
este pusă în altă parte în apele de suprafață în scopul (numai) de:

 gestionarea apelor și a căilor navigabile;

 prevenirea inundațiilor;
 atenuarea efectelor inundațiilor și secetelor; sau
 reclamarea terenului.

Se exclud sedimentul din dragare. Astfel, excluderea în scopul gestionării apelor etc. nu se aplică atât
dragării, cât și relocării sedimentelor. Dacă sedimentele sunt utilizate în continuare în afara corpurilor de
apă, nu sunt îndeplinite criteriile de excludere prevăzute la articolul 2 alineatul (3) DCD și se aplică
legislația privind gestionarea deșeurilor. În toate cazurile, sedimentele trebuie să fie nepericuloase, luând
în considerare criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din DCD.

Pagina 33 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 3. Ierarhia deșeurilor

Ierarhia deșeurilor reprezintă piatra de temelie a politicilor și legislației europene privind deșeurile.
Scopul său principal este de a minimiza efectele nefaste ale deșeurilor asupra mediului și de a crește și
optimiza eficiența resurselor în managementul și politica deșeurilor.

3.1 Care este impactul noii ierarhii de deșeuri și ce sa schimbat în comparație cu

ierarhia anterioară?

Noua ierarhie a deșeurilor, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din Directiva DCD, reprezintă o ordine
prioritară pentru gestionarea deșeurilor, reflectând o abordare generală conform legislației UE privind
gestionarea deșeurilor. Ierarhia stabilește cinci modalități posibile de tratare a deșeurilor (deși, din punct
de vedere tehnic, "prevenirea" nu este o măsură de gestionare a deșeurilor deoarece se referă la
substanțe sau obiecte înainte de a deveni deșeuri) și acordă prioritate acestor măsuri după cum urmează:

 Prevenirea;
 Pregătirea pentru reutilizare;
 Reciclarea;
 Alte recuperări, de ex. recuperarea energiei; și
 Eliminarea.

Această prioritizare stabilește o ordine prioritară a ceea ce constituie cea mai bună opțiune generală de
mediu în legislația și politica privind deșeurile.

Cele mai importante modificări în ceea ce privește ierarhia anterioară a deșeurilor din Directiva 2006/12 /
CE sunt următoarele:

 fosta ierarhie a deșeurilor, care conținea prevenirea, recuperarea și eliminarea, a fost extinsă la
cinci etape;
 "Pregătirea pentru reutilizare" a fost introdus ca un nou concept;
 Legislația anterioară privind deșeurile a acordat o importanță egală pregătirii pentru reutilizare,
reciclare și alte recuperări. În conformitate cu obiectivele de îmbunătățire a eficienței utilizării
resurselor și de apropierea UE de o societate de reciclare (a se vedea considerentul 28), noua
DCD face distincție între acestea, iar acum se clasifică pregătirea pentru reutilizare deasupra
reciclării, în timp ce reciclarea se situează deasupra altor tipuri de recuperare.

Aplicarea ierarhiei deșeurilor a devenit obligatorie pentru statele membre, care iau măsuri pentru a
încuraja opțiunile care oferă cele mai bune rezultate globale în materie de mediu. Aceasta înseamnă că,
pentru fluxurile speciale de deșeuri, statelor membre li se permite să se îndepărteze de ierarhia
deșeurilor atunci când acest lucru este justificat de gândirea ciclului de viață privind impactul global al
generării și gestionării acelor fluxuri specifice de deșeuri (a se vedea capitolul 3.3 de mai jos).

3.2 Cum se referă conceptul ciclului de viață la ierarhia deșeurilor?

Conceptul ciclul de viață (LCT) este o abordare care analizează avantajele și compromisurile în amonte și
în aval legate de bunuri și servicii. LCT ia în considerare întregul ciclu de viață, începând cu extracția
Pagina 34 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
resurselor naturale, inclusiv prelucrarea, fabricarea, comercializarea, distribuția, utilizarea și tratarea
deșeurilor. Prin introducerea gândirii asupra ciclului de viață în politicile privind deșeurile, DCD integrează
politicile privind deșeurile, atunci când se îndepărtează de ierarhia deșeurilor, în cadrul mai larg de
reducere a presiunilor asupra mediului și de sporire a eficienței utilizării resurselor. În timpul vieții lor,
produsele (bunurile și serviciile) pot contribui la diferite efecte asupra mediului.

Ierarhia deșeurilor a fost elaborată ținând seama implicit de abordările ciclului de viață. În consecință,
ierarhia deșeurilor ar trebui să conducă la gestionarea deșeurilor în modul cel mai eficient din punct de
vedere al utilizării resurselor și ecologic. Statele membre nu pot deroga decât de la ierarhia deșeurilor
pentru anumite fluxuri de deșeuri și atunci când acest lucru este justificat de gândirea pe ciclul de viață.
Trebuie subliniat faptul că Directiva-cadru privind deșeurile promovează utilizarea LCT numai atunci când
se îndepărtează de ierarhia deșeurilor pentru anumite fluxuri de deșeuri. Atunci când statele membre iau
decizii în conformitate cu ierarhia deșeurilor, acest lucru nu trebuie justificat de gândirea ciclului de viață
privind impactul global al generării și gestionării deșeurilor în cauză.

3.3 Este ierarhia deșeurilor obligatorie din punct de vedere juridic și în ce condiții
sunt permise plecările de la ierarhie?

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) DCD, ierarhia deșeurilor se aplică "ca ordine prioritară în
legislația și politica privind prevenirea și gestionarea deșeurilor".

Trebuie menționat că articolul 4 alineatul (2) din DCD oferă statelor membre un anumit grad de
flexibilitate. Aceștia trebuie să încurajeze acele opțiuni care oferă cel mai bun rezultat ecologic. Aceasta
înseamnă că îndeplinirea acestui obiectiv poate duce la plecarea de la ordinea prioritară a ierarhiei
deșeurilor pentru fluxurile specifice de deșeuri. Mai mult decât atât, trebuie să existe o justificare pentru
abaterea de la ea și orice abatere de la ierarhie trebuie să fie justificată de motive de "gândire pe ciclu de
viață". Articolul 4 alineatul (2) DCD permite ieșirea din ierarhie în cazurile în care LCT indică faptul că
respectarea ierarhiei duce la un impact mai mare asupra mediului. În concluzie, derogarea de la ordinea
prioritară ar trebui să cuprindă o exceptare pentru fluxurile individuale de deșeuri și trebuie justificată pe
baza gândirii pe ciclul de viață. Articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din DCD prevede că "statele
membre iau în considerare principiile generale de protecție a mediului în materie de precauție și
sustenabilitate, fezabilitate tehnică și viabilitate economică, protecția resurselor, precum și a mediului
general, sănătății umane, impactul social "atunci când se aplică ierarhia deșeurilor. Atunci când se aplică
ierarhia deșeurilor, statele membre trebuie să se asigure că elaborarea legislației și a politicii în materie
de deșeuri este un proces complet transparent, respectând normele naționale existente privind
consultarea și implicarea cetățenilor și a părților interesate.

Exemple practice privind aplicarea evaluării ciclului de viață (Life Cycle Assessment - LCA) și gândirea
ciclului de viață (LCT) pot fi găsite la: http://lct.jrc.ec.europa.eu/pdf-directory/ReqNo-JRC65850-LB-NA-
24916-EN-N.pdf.

3.4 Cine trebuie să respecte principiile ierarhiei?

Destinatarii ierarhiei deșeurilor sunt statele membre care trebuie să respecte ierarhia deșeurilor în
politica și legislația lor privind gestionarea deșeurilor.

Pagina 35 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
De asemenea, sunt implicați în mod direct autorități de reglementare și autorități la nivel regional și local.
CJUE a afirmat în repetate rânduri că "obligația unui stat membru de a lua toate măsurile necesare
pentru atingerea rezultatului prevăzut de o directivă, fie ea generală sau particulară, este obligatorie
pentru toate autoritățile statelor membre, inclusiv pentru chestiunile aflate în jurisdicția lor, instanțele
judecătorești. "47 Aceasta înseamnă că ierarhia deșeurilor trebuie respectată și aplicată de toate nivelurile
administrative relevante dintr-un anumit stat membru care se ocupă de politicile și legislația privind
deșeurile.

Într-o serie de dispoziții ale DCD (de exemplu, articolele 8, 10, 15, 21, 22 și 28), se face referire la ierarhia
deșeurilor care subliniază funcția sa ca principiu global, adesea împreună cu alte principii-cheie ale DCD,
dispozițiile privind protecția sănătății umane și a mediului prevăzute la articolul 13. La punerea în aplicare
a acestor dispoziții, autoritățile statelor membre ar trebui, prin urmare, să ia în considerare și
modalitățile de aplicare eficientă a ierarhiei deșeurilor în acest context.

În special, articolul 28 alineatul (1) și articolul 29 alineatul (1) din DCD subliniază faptul că planurile de
gestionare a deșeurilor și programele de prevenire a generării deșeurilor trebuie stabilite în conformitate
cu ierarhia deșeurilor.

Un alt domeniu important în care se face referire la ierarhia deșeurilor este "responsabilitatea pentru
gestionarea deșeurilor" (articolul 15 din DCD) care impune statelor membre să stabilească, în
conformitate cu articolul 4, responsabilități pentru producătorii și deținătorii de deșeuri și pentru alți
actori din gestionarea deșeurilor zonă. Măsurile naționale determină, prin urmare, ca actorii din sectorul
privat, cum ar fi sectorul gestionării deșeurilor, să fie, de asemenea, obligați să respecte principiile
enunțate la articolul 4 din DCD.

3.5 Care este relația dintre gândirea ciclului de viață și evaluarea ciclului de viață?

Obiectivul fundamental al gândirii în materie de viață-ciclism (LCT) este de a fi conștient de impactul

general asupra mediului al produsului sau al serviciului. Scopul său este de a asigura că anumite efecte
asupra mediului nu sunt omise atunci când se evaluează alternativele și pentru a se evita pur și simplu
schimbarea impactului asupra mediului de la un mediu de mediu la altul. Prin urmare, deciziile sunt
transparente, bazate pe motive mai solide și mai eficiente.

În cadrul conceptual definit de LCT există o serie de metode cantitative de susținere a deciziilor, cum ar fi
evaluarea ciclului de viață (LCA), analiza cost-beneficiu (CBA), costul ciclului de viață (LCC) și LCA socială
(LCA) . Aceste metode oferă un sprijin cuprinzător, bazat pe știință, pentru luarea deciziilor și elaborarea
politicilor, în sensul că aspectele legate de mediu, sociale și costuri pot fi luate în considerare simultan. Cu
toate acestea, trebuie remarcat faptul că, în cazul aplicării LCT, nu există nicio obligație legală în temeiul
articolului 4 alineatul (2) din DCD de a utiliza oricare dintre aceste metode de sprijin disponibile.

Pentru aspectele de mediu, LCT este susținut în modul cel mai cuprinzător prin utilizarea instrumentului
cantitativ de evaluare a ciclului de viață (LCA), așa cum este definit de ISO 14040 și 140444. Printre
metodele LCT bazate mai sus, evaluarea ciclului de viață ( LCA) este cea mai răspândită metodă de
evaluare și cuantificare a aspectelor de mediu.

47
Cauza C-129/96 Inter-Environnement Wallonie ASBL împotriva Regiunii Wallonne (1997), punctul 40.
Pagina 36 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Îndrumări detaliate detaliate privind aplicarea LCT / LCA pentru gestionarea deșeurilor sunt prezentate în
documentele de orientare tehnică publicate de CCC.48 Ca punct de plecare, Ghidul JRC privind LCT / LCA
pentru factorii de decizie politică și mediul de afaceri49 oferă o serie de abordări pentru evaluarea ciclului
de viață impactul produselor, cum ar fi amprenta de carbon, analiza fluxului de materiale și calcularea
costului ciclului de viață.

3.6 Cum poate fi aplicată metodologia ciclului de viață pentru deciziile de

gestionare a deșeurilor?

Atunci când se aplică LCT / LCA serviciilor de gestionare a deșeurilor, evaluările se concentrează de obicei
pe o comparație a diferitelor opțiuni de gestionare a deșeurilor, și nu pe acoperirea întregului ciclu de
viață al produselor care au devenit deșeuri. De exemplu, atunci când se evaluează diferite opțiuni pentru
gestionarea deșeurilor biologice, etapele de producție ale produselor alimentare care au devenit deșeuri
biologice nu sunt de obicei luate în considerare. Prin urmare, serviciile LCT / LCA aplicate serviciilor de
gestionare a deșeurilor pot diferi de produsul LCT / LCA, care reprezintă întregul ciclu de viață al unui
produs, în care gestionarea deșeurilor poate juca doar un rol minor. Cu toate acestea, dacă una dintre
opțiunile de gestionare a deșeurilor evaluate include materiale care se întorc în ciclul de viață al unui
produs, limitele sistemului studiului ar trebui să fie extinse pentru a include impactul potențial asupra
mediului sau beneficiile unor astfel de servicii de gestionare a deșeurilor. De exemplu, în ceea ce privește
gestionarea deșeurilor municipale, inclusiv reciclarea, trebuie luate în considerare beneficiile economisirii
materiilor prime virgine în etapele de producție ale produselor.

4. Colectarea separată

4.1 Ce se înțelege prin "colectarea separată" în DCD?

"Colectarea separată" este definită la articolul 3 alineatul (11) din DCD ca fiind o colecție în care fluxul de
deșeuri este menținut separat de deșeurile de alt tip sau natură, pentru a facilita un tratament specific.
Informații suplimentare privind definiția colectării separate pot fi găsite în capitolul 1.5.1.

4.2 Care este motivul fundamental al colectării separate?

Motivul de bază al ideii de colectare separată este reflectat în considerentul 28 din DCD: "În conformitate
cu obiectivul de a contribui la apropierea UE de o societate de reciclare și ca mijloc de facilitare sau

48
Aceste documente de orientare vor fi publicate în curând ca rapoarte științifice ale JRC pe site-ul JRC.
49
Comisia Europeană, Realizarea realității consumului și producției durabile (2010), disponibilă la:
http://lct.jrc.ec.europa.eu/pdf-directory/Making%20sustainable%20consumption%20and%20production%20a%
20reality- A% 20guide% 20 pentru% 20business% 20și% 20policy% 20 factorii de decizie% 20to% 20Life% 20Ciclu%
20Ghinking% 20 și% 20Assessment.pdf.
Pagina 37 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
îmbunătățire a potențialului său de recuperare, înainte de a întreprinde operațiuni de recuperare care
oferă cel mai bun rezultat global de mediu ". În plus, considerentul subliniază că separarea compușilor
periculoși de fluxurile de deșeuri poate contribui la obținerea unui management ecologic. Astfel,
colectarea separată vizează facilitarea recuperării și, în special, reciclarea și îmbunătățirea calității
produselor recuperate, precum și identificarea și eliminarea compușilor periculoși din deșeurile mixte
pentru a reduce impactul.

Considerentul 28 WFD se referă la "separarea sursei", care solicită separarea în momentul producerii
pentru prima dată a deșeurilor, în loc să se separe deșeurile deja amestecate.

În conformitate cu aceste obiective, se dorește colectarea separată pentru a obține, în cele din urmă, un
tratament și, în special, recuperarea și reciclarea fracțiilor separate de deșeuri. În practică, acest lucru ar
necesita depozitarea separată și transportul fracțiilor de deșeuri colectate separat, precum și respectarea
interdicției de amestecare a deșeurilor (a se vedea capitolul 5 de mai jos).

4.3 Ce categorii de colectare separată se referă la DCD și care sunt actorii

implicați?

DCD face distincția între diferitele categorii de colectare separată, fiecare aplicând diferitelor fluxuri de
deșeuri. Destinatarii înființării unei colectări separate sunt statele membre. Următoarele patru categorii,
cu grade diferite de obligații, sunt recunoscute de DCD:

 O obligație generală de a încuraja colectarea separată pentru a facilita recuperarea;

 O obligație generală de a introduce colectarea separată pentru a facilita reciclarea;
 Obligația de a introduce colectări separate pentru hârtie, metal, plastic și sticlă pentru a facilita
reciclarea acestor fluxuri de deșeuri;
 Obligația de a introduce colectarea separată a uleiurilor uzate și de a încuraja colectarea separată
a deșeurilor biologice.

Obligațiile stabilite prin DCD sunt completate de cerințele privind colectarea separată în următoarele
directive privind fluxurile de deșeuri:

 Articolul 5 Directiva 2002/96 / CE privind DEEE;

 articolul 7 Directiva 2006/66 / CE privind bateriile;
 Articolul 6 alineatele (1) și (3) / anexa I Directiva 2000/53 / CE privind vehiculele scoase din uz; și
 Articolul 6 (3) Directiva 96/59 / CE privind deșeurile care conțin PCB / PCT.

4.3.1 Obligația generală de a încuraja colectarea separată pentru a facilita recuperarea

Articolul 10 alineatul (2) DCD încurajează statele membre să utilizeze colectarea separată a deșeurilor
pentru a facilita sau a îmbunătăți recuperarea. Această prevedere se aplică tuturor fluxurilor de deșeuri.
O precondiție este că colectarea separată este "practicabilă din punct de vedere tehnic, ecologic și
economic" (a se vedea capitolul 4.4 de mai jos).

În plus, prin trimiterea la respectarea obligațiilor statului membru în temeiul articolului 10 alineatul (1)
DCD, articolul 10 alineatul (2) din DCD precizează că colectarea separată trebuie să fie o măsură necesară

Pagina 38 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
pentru a se asigura că deșeurile sunt supuse operațiunilor de recuperare, în conformitate cu principiile
stabilite în articolul 4 (ierarhia deșeurilor, a se vedea capitolul 3 de mai sus) și 13 (Protecția sănătății
umane și a mediului) DCD.

În cazul în care condițiile preliminare menționate anterior sunt îndeplinite, statele membre sunt obligate
să introducă colectarea separată a deșeurilor până în 2015 pentru hârtie, metal, plastic și sticlă.

4.3.2 Obligația generală de a introduce colectarea separată pentru a facilita reciclarea

În conformitate cu articolul 11 alineatul (1) alineatul (2) din DCD, statele membre trebuie să instituie
sisteme separate de colectare ca măsuri de promovare a reciclării de înaltă calitate. Având în vedere
faptul că reciclarea este un caz specific de recuperare (a se vedea capitolul 1.4.6 de mai sus), articolul 11
este lex specialis în comparație cu articolul 10, ceea ce înseamnă că, în cazurile în care este necesară
colectarea separată pentru a facilita reciclarea deșeurilor, se aplică articolul 11.

Articolul 11 alineatul (1) alineatul (2) se aplică tuturor fluxurilor de deșeuri în mod similar cu articolul 10
alineatul (2) DCD și, din nou, o condiție prealabilă este că colectarea separată este practicabilă din punct
de vedere tehnic, ecologic și economic "(a se vedea capitolul 4.4 de mai jos). O condiție suplimentară este
că colectarea separată trebuie să fie "adecvată pentru îndeplinirea standardelor de calitate necesare
pentru sectoarele de reciclare relevante". "Reciclarea de înaltă calitate", așa cum se menționează la
articolul 11, este orientată spre standardele de calitate ale industriilor de reciclare.

Articolul 11 alineatul (1) alineatul (2) din DCD indică faptul că statele membre "instituie" sisteme de
colectare separată, prin care sunt îndeplinite condițiile prealabile.

4.3.3 Obligația de a introduce colectări separate pentru hârtie, metal, plastic și sticlă pentru
a facilita reciclarea acestor fluxuri de deșeuri

Articolul 11 alineatul (1) alineatul (3) din DCD conține o obligație directă ("se instituie") ca statele
membre să introducă cel puțin colectarea separată pentru cele patru fluxuri de deșeuri enumerate
explicit - hârtie, metal, 2015. Cu toate acestea, dispoziția conține o trimitere la articolul 10 alineatul (2)
din DCD și, prin aceasta, la condiția ca colectarea separată a acestor fluxuri de deșeuri să fie "practicabilă
din punct de vedere tehnic, ecologic și economic" (a se vedea capitolul 4.4 de mai jos). Viabilitatea
colectării separate a fracțiunilor uscate de deșeurile menajere a fost demonstrată prin practica și
experiența îndelungată din multe state membre. Prin urmare, colectarea separată a acestor fluxuri de
deșeuri ar trebui introdusă, în principiu, și în celelalte state membre, dacă se îndeplinesc condițiile
prealabile menționate anterior.

4.3.4 Posibilitatea de amestec

DCD nu include o declarație explicită care să cuprindă colectarea în comun a diferitelor fluxuri de deșeuri
reciclabile (ca un flux combinat).

Ca punct de plecare, ar trebui să se țină seama de faptul că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1)
alineatul (3) din DCD și sub rezerva condițiilor prevăzute în această dispoziție, există obligația de a
dispune până în 2015 colectarea separată pentru hârtie , metal, plastic și sticlă. Colectarea separată este
definită ca o colecție separată specifică fluxului de deșeuri (a se vedea mai sus).
Pagina 39 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Pe de altă parte, instituirea unei colecții separate este, de asemenea, supusă principiului
proporționalității (sub rezerva articolului 10 alineatul (2) DCD: necesitatea și practicabilitatea tehnică,
ecologică și economică). Considerând că scopul colectării separate este reciclarea de înaltă calitate,
introducerea unui sistem separat de colectare nu este necesară dacă obiectivul reciclării de înaltă calitate
poate fi realizat la fel de bine cu o formă de colectare combinată.

Astfel, colectarea în comun a mai multor fluxuri de deșeuri poate fi acceptată ca îndeplinind cerința
privind colectarea separată, însă trebuie examinată criteriul de referință al "reciclării de înaltă calitate" a
fluxurilor unice de deșeuri colectate separat; dacă separarea ulterioară poate realiza o reciclare de înaltă
calitate similară celei obținute prin colectarea separată, atunci amestecul ar fi în conformitate cu articolul
11 din DCD și cu principiile ierarhiei deșeurilor. Practic, aceasta exclude, de regulă, colectarea
amestecului de deșeuri biologice și alte fracții de deșeuri umede cu fracțiuni uscate, cum ar fi de ex.
hârtie. Pe de altă parte, în funcție de tehnologia de separare disponibilă, ar trebui să fie posibilă
colectarea în comun a unor reciclabile uscate (de exemplu, metal și plastic), dacă aceste materiale sunt
separate de standarde de înaltă calitate într-un proces de tratare ulterioară.

4.3.5 Obligația de a introduce colectarea separată a uleiurilor uzate și a deșeurilor biologice

Articolul 21 alineatul (1) litera (a) din DCD impune statelor membre să se asigure că uleiurile uzate sunt
colectate separat, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic. Acesta este un concept
diferit și mai strict decât formularea "practică din punct de vedere tehnic, ecologic și economic", astfel
cum se utilizează la articolele 10 și 11. În consecință, statele membre pot permite scutiri numai dacă
colectarea separată nu este fezabilă din motive tehnice. Considerentul 44 DCD explică faptul că
principalele motive pentru colectarea separată a uleiurilor uzate sunt importanța pentru gestionarea
adecvată a uleiurilor uzate și pentru prevenirea deteriorării mediului cauzată de eliminarea
necorespunzătoare a uleiurilor uzate.

O cerință suplimentară de colectare separată a uleiurilor uzate cu caracteristici diferite este inclusă în
articolul 21 alineatul (1) litera (c) din DCD. Ideea acestei prevederi este că amestecarea uleiurilor uzate cu
caracteristici diferite împiedică reciclarea uleiurilor uzate.

Articolul 22 din DCD solicită statelor membre "să ia măsuri, după caz, pentru a încuraja" colectarea
separată a deșeurilor biologice, în vederea compostării și digestiei deșeurilor biologice. Considerentul 35
DCD explică în continuare importanța facilitării colectării separate a deșeurilor biologice, inclusiv
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Un exemplu ar fi metanul, un gaz de gunoi de aproximativ
25 de ori mai puternic decât CO2, din eliminarea deșeurilor în depozitele de deșeuri.50 Comparativ cu
articolul 21 din DCD care solicită statelor membre să "asigure" colectarea separată și să facă fezabilitatea
tehnică singura condiție, Articolul 22 din Directiva DCD lasă la latitudinea statelor membre introducerea
colectării separate a deșeurilor biologice, însă obligă statele membre - "ia măsuri" - pentru a încuraja în
mod concret colectarea separată.

50
În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Directiva 99/31 / CE privind depozitele de deșeuri, cel
târziu până la 16 iulie 2016, cantitatea de deșeuri biodegradabile care trec la depozitele de deșeuri trebuie redusă la
35% din cantitatea totală deșeuri municipale biodegradabile produse în 1995 sau ultimul an înainte de 1995 pentru
care sunt disponibile date Eurostat standardizate.
Pagina 40 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
În comunicarea sa din 18 mai 2010 privind viitoarele etape în gestionarea deșeurilor biologice în
Europa51, Comisia ajunge la concluzia că compostarea și digestia anaerobă oferă cele mai promițătoare
rezultate ecologice și economice pentru deșeurile biologice care nu pot fi prevenite. O precondiție
importantă este o contribuție de bună calitate la aceste procese. În practică, astăzi acest lucru ar fi cel
mai bine realizat prin colectarea separată. Prin urmare, în comunicarea sa, Comisia recomandă statelor
membre să utilizeze cât mai mult posibil opțiunile prevăzute la articolele 11 și 22 din DCD pentru a
introduce sisteme de colectare separată în mod prioritar, în conformitate cu normele de concurență din
Tratatul privind funcționarea al Uniunii Europene.

4.4 Ce înseamnă "din punct de vedere tehnic, ecologic și economic", așa cum se
utilizează în articolele 10 și 11 din DCD?

Combinația de termeni "practică din punct de vedere tehnic, ecologic și economic" descrie condițiile
preliminare pentru ca statele membre să fie obligate, într-o măsură diferită, să instituie o colectare
separată în temeiul articolelor 10 și 11 din DCD. Formularea a fost introdusă în DCD fără exemple
precedente în legislația UE privind gestionarea deșeurilor.

"Punct de vedere tehnic practicabil" înseamnă că colectarea separată poate fi implementată printr-un
sistem care a fost dezvoltat din punct de vedere tehnic și sa dovedit a funcționa în practică. "Mediu
practicabil" trebuie înțeleasă astfel încât valoarea adăugată a beneficiilor ecologice să justifice posibilele
efecte negative asupra mediului ale colectării separate (de exemplu emisiile suplimentare din transport).
"Posibil din punct de vedere economic" se referă la o colecție separată care nu cauzează costuri excesive
în comparație cu tratarea unui flux de deșeuri nedeclarate, având în vedere valoarea adăugată a
recuperării și reciclării și principiul proporționalității.

5. Interzicerea amestecării pentru deșeurile periculoase

Articolul 18 alineatul (1) din DCD obligă statele membre să se asigure că deșeurile periculoase nu sunt
amestecate.

5.1 Obiectul și fundalul; abordarea generală a DCD la amestecarea deșeurilor

Amestecarea deșeurilor este o practică obișnuită în UE și este recunoscută ca operațiune de tratare prin
anexele I și II la DCD (a se vedea notele de subsol privind operațiunile D13 / R12). În multe domenii ale
gestionării deșeurilor, amestecarea deșeurilor este o practică de zi cu zi.

Cu toate acestea, legislația UE recunoaște că fluxurile individuale de deșeuri ar trebui, în principiu, să fie
separate de alte deșeuri și să nu fie amestecate din următoarele motive:

51
Disponibil la http://ec.europa.eu/environment/waste/compost/pdf/com_biowaste.pdf.
Pagina 41 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
  asigurarea unei gestionări adecvate a deșeurilor (reutilizarea și recuperarea fluxurilor omogene
sunt în general mai ușoare decât pentru fluxurile mixte);
 simplificarea gestionării deșeurilor (și în special a operațiunilor de reciclare și recuperare), având
în vedere faptul că caracteristicile fluxurilor de deșeuri unice pot fi mai ușor de previzionat și de
control decât de proprietățile deșeurilor mixte;
 evitarea contaminării fluxurilor de deșeuri care sunt adecvate pentru reciclare și evitarea
includerii substanțelor periculoase în produsele care provin din materiale reciclate; și
 prevenirea amestecării deșeurilor cu intenția de a reduce nivelurile de contaminare și de
caracteristici periculoase pentru a respecta valorile limită (a se vedea, de exemplu, articolul 5
alineatul (4) Directiva 99/31 / CE privind depozitele de deșeuri) sau pentru a evita cerințele legale
exemplu interdicția de amestecare prevăzută la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006
privind transportul deșeurilor).

În ceea ce privește preferințele pentru fluxurile omogene de deșeuri, restricțiile privind amestecul sunt
strâns legate de principiul colectării separate, după cum se arată clar în articolul 10 alineatul (2) DCD, care
se aplică tuturor fluxurilor de deșeuri: "Atunci când este necesar să se asigure și să se faciliteze
recuperarea deșeurilor, se colectează separat dacă este posibil din punct de vedere tehnic, ecologic și
economic și nu se amestecă cu alte deșeuri sau alte materiale cu proprietăți diferite "(a se vedea pentru
detalii capitolul 4 de mai sus).

În special în ceea ce privește deșeurile periculoase, impactul amestecului este îngrijorător deoarece este
posibil ca diferite deșeuri periculoase să reacționeze chimic unul cu celălalt și să agraveze efectele
periculoase; în plus, pot fi produse substanțe periculoase suplimentare sau substanțe periculoase din
deșeuri ar putea fi diluate și distribuite în mediu, în loc să fie eliminate și distruse prin tratarea
corespunzătoare a deșeurilor periculoase.

Astfel, măsurile care limitează amestecul de deșeuri periculoase sunt măsuri care să asigure siguranța
gestionării deșeurilor și eliminarea substanțelor periculoase din deșeuri, atât din motive generale pentru
protejarea sănătății umane, cât și a mediului, în conformitate cu principiile generale ale articolului 13 din
DCD, dar de asemenea, din motive de sănătate și securitate la locul de muncă. Având în vedere aceste
aspecte, interzicerea, în principiu, a amestecării deșeurilor periculoase este o expresie a principiului
precauției și a principiului acțiunii preventive.

Directiva 91/689 / CEE privind deșeurile periculoase anterioare (abrogată prin DCD) a recunoscut deja în
principiu o interdicție privind amestecarea deșeurilor periculoase și prevedea derogări de la aceasta. Cu
toate acestea, textul acestei dispoziții nu avea criterii clare și aplicabile. După cum sa subliniat deja în
propunerea Comisiei privind o nouă DCD, unul dintre principalele obiective ale noii Directive-cadru este
de a spori eficiența interdicției de amestecare și de a clarifica condițiile în care amestecarea deșeurilor
periculoase poate fi acceptabilă.

Interdicția de amestecare se aplică pe tot parcursul lanțului de deșeuri, de la producătorul de deșeuri la

toți cei implicați în efectuarea tratării deșeurilor. De asemenea, interdicția de amestecare se aplică
tuturor deșeurilor periculoase în sensul articolului 3 alineatul (2) DCD, cu excepția deșeurilor periculoase
produse de gospodării (articolul 20). Normele specifice suplimentare pentru amestecarea uleiurilor uzate
sunt prevăzute la articolul 21 alineatul (1) litera (c) din DCD.

Pagina 42 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Structura articolului 18 din DCD face clar faptul că, în principiu, amestecarea deșeurilor periculoase este
interzisă. Cu toate acestea, derogările de la această interdicție sunt posibile în condiții stricte și
cumulative, detaliate la articolul 18 alineatul (2) din DCD.

5.2 Cum trebuie înțeleasă termenul cheie "amestecare" și care este relația cu
termenii "amestecare" și "diluare" cu WFD?

Termenul "amestecare" nu este definit în DCD, nici termenii "amestecare" (utilizați în descrierea
operațiunilor de tratare din anexele I și II) și "diluare" (articolul 18 alineatul (1) DCD).

Documentul BREF privind industriile de tratare a deșeurilor52 utilizează mai mult termenul de
"amestecare" pentru amestecarea lichidelor decât pentru substanțele solide, cu excepția cazului în care
se amestecă un solid într-un lichid.

Diluarea poate fi înțeleasă ca incluzând amestecarea cu scopul de a reduce nivelurile de concentrație ale
agenților periculoși prezenți în deșeuri.

Cu toate acestea, aceste definiții nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic și în nici un caz nu trebuie
înțelese ca introducând categorii separate de "amestecare".

Într-adevăr, interdicția privind amestecarea deșeurilor periculoase la articolul 18 alineatul (1) DCD și
cerințele de derogare prevăzute la articolul 18 alineatul (2) DCD se aplică indiferent de starea de agregare
a deșeurilor în cauză și de motivele - dacă există - sau instituție să efectueze amestecarea deșeurilor. Pe
baza acestei înțelegeri, "amestecarea" și "diluarea" ar fi subcategorii de amestec pentru care nu sunt
prevăzute dispoziții specifice și care sunt introduse în principal în scopuri de clarificare.

5.3 Ce tipuri de amestecuri de deșeuri periculoase fac obiectul interdicției de

amestecare?

Interdicția de amestecare prevăzută la articolul 18 alineatul (1) DCD se aplică în trei cazuri: amestecarea
deșeurilor periculoase cu:

 alte categorii de deșeuri periculoase;

 deșeuri nepericuloase; și
 substanțe sau materiale.

Abordarea DCD este o interdicție exhaustivă de amestecare a deșeurilor periculoase, în conformitate cu

principiul precauției. Se referă la orice amestecare (a se vedea înțelesul exhaustiv al acestui termen din
capitolul 5.2 de mai sus) a deșeurilor periculoase cu deșeuri nepericuloase (adică deșeuri care nu prezintă
niciuna dintre proprietățile din anexa III la DCD) și orice amestecare a deșeurilor periculoase cu orice
deșeuri nepericuloase - deșeuri de substanțe sau de materiale, indiferent de circumstanțe, de tehnica
utilizată sau de intenția deținătorului de deșeuri. Derogările de la principiile interzicerii amestecurilor ar
putea fi permise în temeiul articolului 18 alineatul (2) din DCD în condiții stricte și cumulative. Acest lucru

52
http://www.google.com/search?hl=en&q=BREF+document+on+waste+treatment+industries.
Pagina 43 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
ar trebui să se aplice, de exemplu, operațiunilor de tratare a deșeurilor periculoase, care includ etapele
de amestecare în procesul operațional.

Spre deosebire de cele două scenarii menționate mai sus, amestecarea deșeurilor periculoase cu alte
deșeuri periculoase este interzisă doar dacă cele două deșeuri se află în categorii diferite (a se vedea
pentru interpretarea acestui termen capitolul 5.4 de mai jos).

Exemple de tratament pentru care se aplică interdicția de amestecare și care sunt permise numai în
condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (2) literele (a) - (c) DCD (a se vedea capitolul 5.5 de mai jos)
sunt:

 Amestecarea deșeurilor periculoase cu deșeuri nepericuloase înainte de tratare (de exemplu,

incinerare) astfel încât să le ofere proprietățile tehnice necesare pentru operațiunile planificate;
 Amestecarea solului contaminat cu sol necontaminat pentru a-l reutiliza.

5.4 Cum trebuie înțeleasă termenul "diferite categorii de deșeuri periculoase" din
articolul 18 alineatul (1)?

Amestecarea deșeurilor periculoase cu alte deșeuri periculoase este interzisă numai dacă cele două
deșeuri nu aparțin aceleiași categorii.

Termenul "categorii de deșeuri" este menționat în DCD fără a fi utilizat în mod uniform. La articolul 2
alineatul (4), se face trimitere la anumite fluxuri de deșeuri; la articolul 11 alineatul (2) litera (b), se pare
că "categoria de deșeuri" se referă la o înregistrare în Decizia 2000/532 / CE a Comisiei privind deșeurile
(LOW). Nici alte dispoziții actuale ale legislației UE privind deșeurile nu oferă un concept clar despre ceea
ce se înțelege.

Referința a fost inclusă anterior în Directiva 91/689 / CEE, făcând trimitere la anexa I la directiva
respectivă, dar anexa I la Directiva 91/689 / CEE nu a fost preluată în noua DCD. Cu toate acestea,
raționamentul care stau la baza anexei I la Directiva 91/689 / CEE poate să servească drept principiu
direct atunci când se evaluează dacă deșeurile periculoase sunt de categorii diferite. Intenția anexei I la
Directiva 91/689 / CEE era de a descrie și clasifica deșeurile în funcție de natura lor sau de activitatea care
le-a generat.

În consecință, categoriile de deșeuri periculoase în sensul articolului 18 alineatul (1) DCD ar trebui citite
ca deșeuri periculoase de natură similară, indiferent de originea lor.

În plus, în conformitate cu scopul urmărit prin interzicerea amestecului și prin principiul precauției
subiacente, orice interpretare a "diferitelor categorii de deșeuri periculoase" nu ar trebui înțeleasă prea
mult. Având în vedere faptul că articolul 18 alineatul (1) se referă la noțiunea de deșeu "periculos"
definită la articolul 3 alineatul (2) din Directiva DCD, coroborată cu anexa III la DCD și cu mențiunile (*)
pentru LOW, se propune ca deșeurile să fie considerate ca aparținând unor categorii diferite dacă:

 două deșeuri periculoase prezintă proprietăți diferite în ceea ce privește anexa III la DCD; sau
 sunt clasificate în diferite (*) - intrări în LOW.

Pagina 44 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Această abordare trebuie aplicată cu atenție dacă rezultatul este, de fapt, conform cu atitudinea generală
a DCD față de amestecarea deșeurilor periculoase. De exemplu, trebuie avut în vedere faptul că LOW este
generat de surse și că nu poate oferi întotdeauna rezultate adecvate în ceea ce privește principiile
articolului 13 și siguranța tratării deșeurilor. Într-o serie de cazuri, înregistrările individuale LOW sunt
foarte largi, acoperind o varietate de tipuri de deșeuri care, cu siguranță, nu ar trebui amestecate, chiar
dacă proprietățile care le fac periculoase sunt identice din punct de vedere al sănătății și al mediului (de
exemplu intrarea 17 05 03 * - solurile și pietrele care conțin substanțe periculoase - se pot aplica
diferitelor soluri contaminate cu diferiți poluanți).

În toate cazurile în care această abordare nu dă întotdeauna la rezultate adecvate, având în vedere
raționamentul interdicției de amestecare, abordarea poate fi completată / modificată prin luarea în
considerare a raționamentului articolului 18 alineatul (1) din DCD, astfel cum sa subliniat mai sus.

5.5 Care sunt condițiile în care amestecul de deșeuri periculoase care fac obiectul
interdicției prevăzute la articolul 18 alineatul (1) DCD poate fi permis?

Articolul 18 alineatul (2) literele (a) - (c) DCD stipulează cerințele în temeiul cărora statele membre pot
permite amestecarea. Cele trei condiții preliminare sunt următoarele:

 operațiunea de amestecare este efectuată de o unitate sau de o întreprindere care a obținut o

autorizație în conformitate cu articolul 23;
 sunt respectate dispozițiile articolului 13 și nu se mărește impactul negativ al gestionării
deșeurilor asupra sănătății umane și asupra mediului; și
 operațiunea de amestecare utilizează cele mai bune tehnici disponibile.

Toate cele trei cerințe trebuie îndeplinite.

5.6 Care sunt consecințele cerinței prevăzute la articolul 18 alineatul (2) litera (a),
conform căreia operațiunile de amestecare pot fi efectuate numai de către
unitățile / întreprinderile care au obținut o autorizație conform articolului 23
din DCD?

Din articolul 18 alineatul (2) litera (a) din DCD, se poate deduce că amestecarea este permisă numai
atunci când este deliberată și întreprinsă pentru a obține un anumit rezultat care, la rândul său, respectă
cerințele de autorizare și cerințele BAT. Din această cerință se poate concluziona că:

 amestecarea nu este permisă ca acțiune involuntară sau accidentală; orice operațiune de tratare
trebuie să fie efectuată astfel încât să se asigure că se efectuează numai operații de amestecare
intenționate și neintenționate;
 nu poate fi exceptată de la cerințele privind permisul (articolul 24 din DCD);
 amestecarea în timpul colectării și transportului este permisă numai dacă colectorii și
transportatorii au obținut o autorizație de a face acest lucru (o înregistrare în sensul articolului 26
din Directiva-cadru privind apa nu este suficientă).

În conformitate cu articolul 23 alineatul (1) litera (b) DCD, fiecare tip de operațiune (inclusiv operațiunile
de amestecare, a se vedea textul articolului 18 alineatul (2) din DCD) trebuie menționat în permis. În
Pagina 45 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
consecință, autorizația trebuie să precizeze ce operație de amestecare este permisă. Ținând seama de
principiul trasabilității, autorizația poate include informații precum o descriere a amestecurilor de deșeuri
amestecate și a producției de deșeuri generate.

Pentru deșeurile mixte recent generate, măsurile de control, inclusiv trasabilitatea, conform articolului 17
din DCD, se aplică în întregime.

5.7 Care sunt criteriile menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (b) DCD atunci
când se stipulează că "dispozițiile articolului 13 sunt respectate și că impactul
negativ al gestionării deșeurilor asupra sănătății umane și asupra mediului nu
este sporit"?

Articolul 18 alineatul (2) litera (b) din DCD stabilește criterii care reflectă standardele minime privind
impactul operațiunilor de amestecare asupra sănătății umane și a mediului în general, precum și asupra
obiectelor protejate, inclusiv apă, aer, sol, plante, animale etc. enumerate la articolul 13 din DCD.

De exemplu, diluarea substanțelor periculoase în produsele reciclate (de exemplu diluarea pesticidelor în
produsele din plastic reciclat) ar crește impactul negativ asupra mediului.

Referindu-se la "gestionarea deșeurilor" (a se vedea definiția din articolul 3 alineatul (9) DCD) și nu numai
la operațiunea de amestecare, se pot aborda, de asemenea, posibilele efecte ale amestecului dincolo de
operațiune și instalație. Prin includerea principiului general al articolului 13 din DCD și, în plus, cerând ca
efectele negative să nu fie majorate, ar putea deveni necesar, în temeiul articolului 18 alineatul (2) litera
(b) din DCD, să se evalueze toate posibilele efecte negative asupra mediului și sănătății din perspectiva
principiului precauției.

Impactul articolului 13 DCD nu este întotdeauna evident datorită naturii sale generale. Ca punct de
plecare, trebuie avut în vedere faptul că conținutul articolului 13 din Directiva DCD este aproape identic
cu cel al articolului 4 din Directiva 2006/12 / CE; jurisprudența care a interpretat articolul 4 poate fi
consultată în continuare ca ghid pentru deciziile viitoare. În cazul specific al amestecului de deșeuri
periculoase, se poate deduce că, în mod minim și fără a aduce atingere altor decizii concrete,
amestecarea deșeurilor nu trebuie permisă dacă principalele caracteristici ale deșeurilor care urmează să
fie amestecate sunt impactul reacția chimică sau principalele caracteristici ale ieșirii din operația de
amestecare nu sunt exact cunoscute.

Gestionarea deșeurilor nu trebuie să crească impactul negativ asupra sănătății umane și asupra mediului.
Dovada unei creșteri a acestui impact poate fi, de exemplu, dacă volumul total al pericolului generat de
deșeurile generate sau pericolul generat de acestea este mai mare decât cel al deșeurilor / materialului
de intrare.

Pagina 46 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 5.8 Cum se evaluează BAT pentru amestecarea deșeurilor, astfel cum se
menționează la articolul 18 alineatul (2) litera (c) DCD?

BAT este definită la articolul 3 alineatul (20) din DCD, cu o trimitere la Directiva IPPC53, care sugerează că
BAT este definită în cadrul documentelor BREF elaborate în cadrul procesului Sevilla de către Centrul
Comun de Cercetare al Comisiei din Sevilla pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei IPPC. În
lipsa unei orientări clare în aceste documente, BAT trebuie evaluată ținând cont de stadiul tehnologiei
tehnologiei deșeurilor.

5.8.1 Industria de tratare a deșeurilor BREF

Utile - deși foarte generale - remarcile privind amestecul deșeurilor pot fi găsite în BREF privind industriile
de tratare a deșeurilor.54

Următoarele citate provin din secțiunea BAT privind tehnicile de luat în considerare în determinarea BAT:

"Amestecarea trebuie împiedicată să determine ca vreunul din deșeurile care urmează să fie amestecate
să fie tratat sau prelucrat la un nivel de calitate mai scăzut decât este de dorit".

Documentul BAT cere, de asemenea, ca amestecarea și amestecarea să fie permise în temeiul legislației
privind deșeurile.

În ceea ce privește amestecarea sau amestecarea, cele mai bune procedee tehnice de tratare a deșeurilor
sunt următoarele:

"Să aibă și să aplice reguli de amestecare / amestecare orientate pentru a restrânge tipurile de deșeuri
care pot fi amestecate / amestecate pentru a evita creșterea emisiilor de poluare a tratamentelor de
deșeuri în aval. Aceste reguli trebuie să ia în considerare tipul de deșeuri (de exemplu, periculoase,
nepericuloase), tratarea deșeurilor care urmează a fi aplicate, precum și următoarele etape care vor fi
efectuate asupra producției de deșeuri ".

5.8.2 Incinerarea deșeurilor BREF

Documentul BREF pentru incinerare analizează dacă este permisă amestecarea sau nu și în ce condiții ar
trebui să fie efectuată. Următoarele citate sunt din secțiunea de document BREF privind tehnicile de luat
în considerare la determinarea BAT:

• "Tehnicile utilizate pentru tratarea și amestecarea deșeurilor sunt pe scară largă și pot include:
amestecarea deșeurilor lichide periculoase pentru a satisface cerințele de intrare pentru
instalație" (secțiunea 4.1.5.1);

53
Directiva IPPC 2008/1 / CE este abrogată începând cu 7 ianuarie 2014 de noua Directivă IE 2010/75 / UE.
Trimiterile la Directiva IPPC vor fi interpretate ca trimiteri la Directiva IE în conformitate cu articolul 81 alineatul (3)
din anexa X la Directiva IE.
54
Ibidem nota de subsol 54, pagina 87.
Pagina 47 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 • "Prelucrarea prealabilă a deșeurilor ambalate lichide și a deșeurilor solide ambalate sau în vrac
pentru a produce un amestec pentru alimentația continuă în cuptor poate fi efectuată".
(secțiunea 4.1.5.3).

În ceea ce privește amestecul, BAT pentru incinerarea deșeurilor este următoarea:

„8. Segregarea depozitării deșeurilor în conformitate cu o evaluare a riscurilor a caracteristicilor lor

chimice și fizice pentru a permite depozitarea și prelucrarea în condiții de siguranță, conform descrierii de
la punctul 4.1.4.5 ";

'11. Amestecarea (de exemplu, prin amestecarea buncăr-macara) sau pre-tratarea ulterioară (de
exemplu, amestecarea unor deșeuri lichide și de pastă sau distrugerea unor deșeuri solide) de deșeuri
eterogene la gradul necesar pentru a îndeplini specificațiile de proiectare ale instalației de recepție
(4.1.5.1). Atunci când se ia în considerare gradul de utilizare a amestecului / pre-tratamentului, este
deosebit de important să se ia în considerare efectele intermediare (de exemplu consumul de energie,
zgomotul, mirosul sau alte eliberări) a pre-tratamentelor mai extinse (de exemplu, mărunțirea). Pre-
tratarea este cel mai probabil să fie o cerință în cazul în care instalația a fost proiectată pentru o
specificație îngustă, deșeuri omogene ";

"Utilizarea unei combinații adecvate a tehnicilor și principiilor descrise la punctul 4.6.1 pentru
îmbunătățirea epurării deșeurilor în măsura în care este necesară pentru a obține o valoare TOC în
reziduurile de cenușă sub 3% în greutate și de obicei între 1 și 2% %, incluzând în special: [...] c. utilizarea
tehnicilor de amestecare și de tratare prealabilă a deșeurilor, descrise în BAT 11, în funcție de tipul
(tipurile) de deșeuri primite în instalație. "

În ceea ce privește amestecarea, BAT pentru incinerarea deșeurilor periculoase este următoarea:

"Amestecarea, amestecarea și tratarea prealabilă a deșeurilor în vederea îmbunătățirii omogenității, a

caracteristicilor lor de ardere și a arderii la un nivel corespunzător, ținând seama de considerentele de
siguranță. Exemple sunt mărunțirea deșeurilor periculoase împrăștiate și ambalate, descrise la 4.1.5.3 și
4.1.5.6.

6. Anexa 1: Actele juridice citate în document

Actele juridice abrogate sunt marcate cu un asterisc (*)

Citare Referință completă Link

DCD Directiva 2008/98 / CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind
deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L
312, 22.11.2008, p. 3).

Pagina 48 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 Citare Referință completă Link
EOW privind Regulamentul (UE) nr. 333/2011 al Consiliului din
anumite deșeuri 31 martie 2011 de stabilire a criteriilor care
metalice stabilesc când anumite tipuri de deșeuri metalice
încetează să mai fie considerate deșeuri în
temeiul Directivei 2008/98 / CE a Parlamentului
European și a Consiliului (JO L 94, 8.4.2011) , p. 2)
DCD precedentă Directiva 2006/12 / CE a Parlamentului European
* și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile
(JO L 114, 27.4.2006, p. 9). *
Listă de deșeuri Decizia Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a
/ LOW Deciziei 94/3/CE de stabilire a listei de deșeuri în
conformitate cu articolul 1 litera (a) din Directiva
75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și
Decizia 94/904/CE a Consiliului o listă a deșeurilor
periculoase în conformitate cu articolul 1 alineatul
(4) din Directiva 91/689 / CEE a Consiliului privind
deșeurile periculoase [notificată cu numărul C
(2000) 1147] (OJ L 226, 6.9.2000, p. 3).
Directiva privind Directiva Consiliului 91/689 / CEE din 12
deșeurile decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (JO
periculoase * L 377, 31.12.1991, p. 20. *
Regulamentul Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului
privind European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind
transportul transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p.
deșeurilor 1).
Directiva privind Directiva Consiliului 1999/31 din 26 aprilie 1999
depozitele de privind depozitarea deșeurilor (JO L 182,
deșeuri 16.7.1999, p. 1), modificată ultima dată prin
Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului
European și al Consiliului din 22 Octombrie 2008
(JO L 311, 21.11.2008, p. 1).
Directiva privind Directiva 2000/76 / CE a Parlamentului European
incinerarea și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind
deșeurilor incinerarea deșeurilor (JO L 332, 28.12.2000, p.
91).
Directiva DEEE Directiva 2002/96 / CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind
deșeurile de echipamente electrice și electronice
(DEEE) (JO L 37, 13.2.2003, p. 24), modificată
ultima dată prin Directiva 2008/112 / CE al
Parlamentului European și al Consiliului din 16
decembrie 2008 (JO L 345, 23.12.2008, p. 68).
Regulamentul Regulamentul (CE) 1907/2006 al Parlamentului
REACH European și al Consiliului din 18 decembrie 2006
privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și
Pagina 49 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 Citare Referință completă Link
restricționarea substanțelor chimice (REACH), de
înființare a Agenției Europene pentru Produse
Chimice, de modificare a Directivei 1999/45 / CE
și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 793/93 și
Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei,
precum și Directiva 76/769 / CEE a Consiliului și
Directiva 93 / 2000/21 / CE (JO L 396, 30.12.2006,
p. 1).
Regulamentul Regulamentul (CE) 1272/2008 al Parlamentului
CLP European și al Consiliului din 16 decembrie 2008
privind clasificarea, etichetarea și ambalarea
substanțelor și amestecurilor, de modificare și
abrogare a Directivelor 67/548 / CEE și 1999/45 /
CE și de modificare a Regulamentului (CE) nr. (CE)
nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
Directiva privind Directiva 96/59 / CE a Consiliului din 16
deșeurile PCB / septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor
PCT policlorurați și a terfenililor policlorurați (PCB /
PCT) (JO L 243, 24.9.1996, p. 31).
Directiva privind Directiva 94/62 / CE a Parlamentului European și a
ambalajele Consiliului din 20 decembrie 1994 privind
ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365,
31.12.1994, p. 10).
Directiva VSU Directiva 2000/53 / CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind
vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p.
34)
Directiva privind Directiva 2006/66 / CE a Parlamentului European
bateriile & și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind
acumulatorii bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și
acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157 /
CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1).
Directiva privind Directiva 2006/21 / CE a Parlamentului European
deșeurile și a Consiliului din 15 martie 2006 privind
miniere gestionarea deșeurilor din industriile extractive și
(din industriile de modificare a Directivei 2004/35 / CE -
extractive) Declarația Parlamentului European, Consiliului și
Comisiei (JO L 102, , 11.4.2006, p. 15).
Regulamentul Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului
POP’s European și al Consiliului din 29 aprilie 2004
privind poluanții organici persistenți și de
modificare a Directivei 79/117 / CEE (JO L 158,
30.4.2004, p. 7).
Regulamentul Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului
Pagina 50 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 Citare Referință completă Link
privind European și al Consiliului din 21 octombrie 2009
subprodusele de de stabilire a normelor sanitare privind
origine animală subprodusele de origine animală și produsele
derivate care nu sunt destinate consumului uman
și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. privind
produsele subproduse) (JO L 300, 14.11.2009, p.
1).
Regulamentul Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului
privind European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de
subprodusele de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele
origine animală de origine animală care nu sunt destinate
anterior* consumului uman (JO L 273, 10.10.2002, p. 1).
abrogat cu efect de la 4 martie 2011 de către
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului din 21 octombrie 2009.
Directiva privind Directiva 91/271 / CEE a Consiliului din 21 mai
apele reziduale 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO
L 135, 30.5.1991, p. 40).
Directiva IPPC Directiva 2008/1 / CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind
prevenirea și controlul integrat al poluării
(versiune codificată) (JO L 24, 29.1.2008, p. 8).
Directiva emisii Directiva 2010/75 / UE a Parlamentului European
industriale și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind
emisiile industriale (prevenirea și controlul
integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17)
Directiva-cadru Directiva 2000/60 / CE a Parlamentului European
privind apa și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire
a unui cadru de politică comunitară în domeniul
apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
Directiva privind Directiva 2004/35 / CE a Parlamentului European
răspunderea și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind
pentru mediu răspunderea pentru mediul înconjurător în ceea
ce privește prevenirea și repararea daunelor
aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).
Technical Directiva 98/34 / CE a Parlamentului European și a
Standards and Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei
Regulations proceduri pentru furnizarea de informații în
Directive domeniul standardelor și reglementărilor tehnice
98/34/EC (JO L 204, 21.7.1998, p. 37).
Directiva privind Directiva 89/106 / CEE a Consiliului din 21
deşeurile din decembrie 1988 privind apropierea actelor cu
construcții şi putere de lege și a actelor administrative ale
demolări statelor membre referitoare la produsele pentru
89/106/CEE construcții.
Pagina 51 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
7. Anexa 2: jurisprudența CJUE citată în document

Cazul Data Părţi Link

Cazurile conexe 28.03.90 Procedura penală împotriva lui G. http://eur-
C-206/88 și C- Vessoso și a lui G. Zanetti (Vessoso lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
207/88 și Zanetti). do?uri=CELEX:61988J0206:EN:HTML
Cazurile conexe 25.06.97 Procedurile penale împotriva lui http://eur-
C-304/94, C- Tombesi și Adino Tombesi (C- lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
330/94, C- 304/94), Roberto Santella (C- do?uri=CELEX:61994J0304:EN:HTML
342/94 și C- 330/94), Giovanni Muzi și alții (C-
224/95 342/94) al).
Cazurile conexe 15.06.00 ARCO Chemie Nederland Ltd http://eur-
C-418/97 și C- împotriva Ministerului van lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
419/97 Volkshuisvesting, Ruimtelijke do?uri=CELEX:61997J0418:EN:HTML
Ordening en Milieubeheer și alții
(ARCO).
C-6/00 27.02.02 Abfall Service AG (ASA) în http://eur-
Bundesminister für Umwelt, Jugend lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
und Familie (ASA). do?uri=CELEX:62000J0006:EN:HTML
C-9/00 18.04.20 Palin Granit Oy și Vehmassalon http://eur-
kansanterveystyön kuntayhtymän lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
hallitus (Palin Granit Oy). do?uri=CELEX:62000J0009:EN:HTML
C-228/00 26.09.02 Comisia Comunităților Europene v http://eur-
Republica Federală Germania lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
(cuptoare de ciment belgiene). do?uri=CELEX:62000J0228:EN:HTML
C-116/01 03.04.03 SITA EcoService Nederland BV, http://eur-
fostă Verol Recycling Limburg BV v lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
Ministrul van Volkshuisvesting, do?uri=CELEX:62001J0116:EN:HTML
Ruimtelijke Ordening en
Milieubeheer
Cauza C-444/00 19.06.03 Regina la cererea companiei Mayer http://eur-
Parry Recycling Ltd v Agenția de lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
Mediu și secretarul de stat pentru do?uri=CELEX:62000J0444:EN:HTML
mediu, transport și regiuni (Mayer
Parry).
Cauza C-114/01 11.09.03 Acțiune împotriva Avesta Polarit http://eur-
Chrome Oy, fostul Outokumpu lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
Chrome Oy (Avesta Polarit). do?uri=CELEX:62001J0114:EN:HTML
C-235/02 15.01.04 Procedura penală împotriva lui http://eur-
Marco Antonio Saetti și Andrea lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
Frediani Saetti și Frediani (Saetti). do?uri=CELEX:62002O0235:EN:HTML

Pagina 52 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 Cazul Data Părţi Link
C-457/02 11.11.04 Niselli. http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
do?uri=CELEX:62002J0457:EN:HTML
C-1/03 07.09.04 Paul Van de Walle și alții c Texaco http://eur-
Belgia SA (van de Walle). lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
do?uri=CELEX:62003J0001:EN:HTML
C-270/03 09.06.05 Comisia Comunităților Europene http://eur-
împotriva Republicii Italiene. lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
do?uri=CELEX:62003CJ0270:EN:HTML
C-121/03 08.09.05 Comisia Comunităților Europene c http://eur-
Regatul Spaniei (Cazul de gunoi de lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
grajd). do?uri=CELEX:62003J0121:EN:HTML
C-252/05 10.05.07 Thames Water Utilities Ltd https://eur-
împotriva Diviziei de Sud-Est din lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
Londra, Judecătoria Bromley do?uri=CELEX:62005J0252:EN:HTML
Magistrates 'Court (Thames Water)
C-188/07 24.06.08 Commune de Mesquer împotriva http://eur-
Total France SA (Commune de lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
Mesquer). do?uri=CELEX:62007J0188:EN:HTML

Pagina 53 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
Cuprins
1. DEFINIŢII ..............................................................................................................................................2
1.1. Definiţia deşeurilor .....................................................................................................................2
1.1.1. Subiect și context ....................................................................................................................2
1.1.2. Care este definiția deșeurilor din noua DCD și ce sa schimbat? .............................................3
1.1.2.1. Termenul cheie "arunca" ................................................................................................3
1.1.2.2. Exemple practice pentru cele trei alternative de "aruncare" .........................................4
1.1.3. Deșeuri de petrol în mediul marin și legislația privind deșeurile............................................5
1.1.3.1. Responsabilitatea pentru gestionarea deșeurilor provenite din scurgerile de petrol....6
1.1.3.2. Cum ar trebui manipulate deversările de petrol?...........................................................7
1.1.4. Care este relația dintre definiția deșeurilor și lista de deșeuri? .............................................7
1.2. Conceptul de subprodus .............................................................................................................7
1.2.1 Subiect și context ....................................................................................................................7
1.2.2 Este materialul vizat un reziduu de producție sau un produs? ..............................................8
1.2.3 Condiții pentru ca un reziduu de producție să fie un subprodus și nu un deșeu ...................8
1.2.4 Ce se înțelege prin "utilizată direct fără alte procesări ulterioare, altele decât practica
industrială normală"?..............................................................................................................................9
1.2.5 Ce se înțelege prin "produs ca parte integrantă a unui proces de producție"? ...................11
1.2.6 Ce se înțelege prin "utilizarea ulterioară este legală"? .........................................................11
1.2.7 Cum se determină dacă un material este sau nu un "subprodus"? .....................................12
1.2.8 Dezvoltarea criteriilor de subprodus la nivelul UE................................................................13
1.2.9 Care este relația dintre obținerea statutului de "subprodus" și a legislației REACH? ..........14
1.3. Conceptul de "încetarea statutului de deșeu" ..........................................................................14
1.3.1 Subiect şi context ..................................................................................................................14
1.3.2 Care sunt condițiile pentru stabilirea criteriilor EoW la nivelul UE?.....................................15
1.3.3 Exemplu practic: Încetarea statutului de deşeu pentru resturile de fier și oțel ...................16
1.3.4 Ce se întâmplă dacă nu s-au stabilit criterii EoW la nivelul UE? ...........................................16
1.3.5 În ce moment un deșeu, supus unei operațiuni de recuperare (inclusiv reciclare), încetează
să mai fie deșeu?...................................................................................................................................16
1.3.6 Trebuie să se demonstreze statutul de "încetarea statutului de deșeu"?...........................17
1.3.7 Cum va afecta aplicarea criteriilor "sfârșitul deșeurilor" asupra obiectivelor de reciclare? 17

Pagina 54 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 1.3.8 Conceptul de "încetarea statutului de deșeu" înseamnă că instalațiile de reprelucrare nu
mai sunt clasificate drept instalații de reciclare? .................................................................................17
1.3.9 Cu toate acestea, este important de menționat că, chiar și în astfel de cazuri, instalațiile de
reprelucrare, de ex. fabricile de hârtie continuă să joace un rol-cheie în lanțul de
aprovizionare/reciclare, deoarece procesează materiile prime secundare în produse utile destinate
consumatorului final. Această activitate de prelucrare, deși nu poate fi considerată reciclare din
punct de vedere juridic, implică de facto aceleași operațiuni ca și reciclarea. Cum va afecta importul
criteriilor " încetarea statutului de deșeu"? .........................................................................................17
1.4. Definiții ale prevenirii deșeurilor și ale opțiunilor de gestionare a deșeurilor .........................18
1.4.1 Subiect şi context ..................................................................................................................18
1.4.2 Ce se înțelege prin "prevenirea deșeurilor"? ........................................................................18
1.4.3 Ce se înțelege prin "reutilizare"? ..........................................................................................19
1.4.4 Ce este "pregătirea pentru reutilizare"? ...............................................................................20
1.4.5 Ce se înțelege prin "recuperare"? .........................................................................................20
1.4.6 Ce se înțelege prin "reciclare"? .............................................................................................21
1.4.7 Ce se înțelege prin "altă recuperare"? ..................................................................................23
1.4.8 Ce se înțelege prin "eliminare"? ...........................................................................................23
1.5. Definiții în ceea ce privește colectarea deșeurilor ....................................................................24
1.5.1 Ce se înțelege prin "colectare" și "colectare separată"? ......................................................24
1.5.2 Care sunt diferitele tipuri de stocare recunoscute de DCD? ................................................24
1.5.2.1 Depozitarea preliminară a deșeurilor, în așteptarea colectării ............................................25
1.5.2.2 Depozitarea (preliminară) a deșeurilor ca parte a procesului de colectare .........................25
1.5.2.3 Depozitarea deșeurilor în așteptarea tratamentului ............................................................25
1.5.3 Pentru care activitățile de colectare sunt autorizațiile impuse de directivă? ......................25
2. Excluderi din domeniul de aplicare ...................................................................................................27
2.1 Contextul excluderilor, tipurile de excluderi din cadrul DCD....................................................27
2.2 Excluderea pentru sol (in situ), a solului și a clădirilor contaminate neexpuse (articolul 2
alineatul (1) litera (b) DCD) ...................................................................................................................28
2.2.1 Subiect și context ..................................................................................................................28
2.2.2 Cum trebuie înțeles termenul "sol contaminat"? .................................................................28
2.2.3 Exemple de excluderi în temeiul acestei dispoziții ...............................................................28
2.3 Excluderea pentru solul excavat și alte materiale care apar în mod natural [articolul 2
alineatul (1) litera (c) DCD]....................................................................................................................29

Pagina 55 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 2.3.1 Subiect și context ..................................................................................................................29
2.3.2 Ce se înțelege prin "sol necontaminat"?...............................................................................29
2.3.3 Exemple de certitudine de utilizare a unui material în sensul articolului 2 alineatul (1) litera
(c) din DCD ............................................................................................................................................29
2.3.4 Ce înseamnă "pe site"? .........................................................................................................30
2.4 Excluderea pentru materialelor din agricultura și forestiere [articolul 2 alineatul (1) litera (f)
DCD] 30
2.4.1 Subiect și context ..................................................................................................................30
2.4.2 Materiile fecale și relația cu excluderea de la subprodusele de origine animală (ABP) a
articolului 2 alineatul (2) lit. (b) DCD.....................................................................................................30
2.4.3 Paie și alte materiale "naturale nepericuloase" ...................................................................30
2.4.4 Procese care nu dăunează mediului sau care nu pun în pericol sănătatea oamenilor ........31
2.5 Excluderea subproduselor de origine animală (ABP) (articolul 2 alineatul (2) litera (b) DCD) .31
2.5.1 Obiectul și contextul .............................................................................................................31
2.5.2 Abordarea de bază și excluderea contra pentru ABP destinat tratării deșeurilor ................31
2.5.3 Exemple de deșeuri de catering ............................................................................................32
2.5.4 Este arderea ABP și a produselor derivate ca și combustibil exclus din domeniul de aplicare
al DCD? 32
2.6 Excluderea sedimentelor de dragare (Articolul 2 (3) WFD) ......................................................33
2.6.1 Obiectul și context ................................................................................................................33
2.6.2 Cerințe pentru sedimente .....................................................................................................33
3. Ierarhia deșeurilor.............................................................................................................................34
3.1 Care este impactul noii ierarhii de deșeuri și ce sa schimbat în comparație cu ierarhia
anterioară? ............................................................................................................................................34
3.2 Cum se referă conceptul ciclului de viață la ierarhia deșeurilor? .............................................34
3.3 Este ierarhia deșeurilor obligatorie din punct de vedere juridic și în ce condiții sunt permise
plecările de la ierarhie?.........................................................................................................................35
3.4 Cine trebuie să respecte principiile ierarhiei? ..........................................................................35
3.5 Care este relația dintre gândirea ciclului de viață și evaluarea ciclului de viață?.....................36
3.6 Cum poate fi aplicată metodologia ciclului de viață pentru deciziile de gestionare a
deșeurilor? ............................................................................................................................................37
4. Colectarea separată ..........................................................................................................................37
4.1 Ce se înțelege prin "colectarea separată" în DCD? ...................................................................37
Pagina 56 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa
 4.2 Care este motivul fundamental al colectării separate? ............................................................37
4.3 Ce categorii de colectare separată se referă la DCD și care sunt actorii implicați?..................38
4.3.1 Obligația generală de a încuraja colectarea separată pentru a facilita recuperarea ...........38
4.3.2 Obligația generală de a introduce colectarea separată pentru a facilita reciclarea .............39
4.3.3 Obligația de a introduce colectări separate pentru hârtie, metal, plastic și sticlă pentru a
facilita reciclarea acestor fluxuri de deșeuri .........................................................................................39
4.3.4 Posibilitatea de amestec .......................................................................................................39
4.3.5 Obligația de a introduce colectarea separată a uleiurilor uzate și a deșeurilor biologice....40
4.4 Ce înseamnă "din punct de vedere tehnic, ecologic și economic", așa cum se utilizează în
articolele 10 și 11 din DCD? ..................................................................................................................41
5. Interzicerea amestecării pentru deșeurile periculoase ....................................................................41
5.1 Obiectul și fundalul; abordarea generală a DCD la amestecarea deșeurilor ............................41
5.2 Cum trebuie înțeleasă termenul cheie "amestecare" și care este relația cu termenii
"amestecare" și "diluare" cu WFD? ......................................................................................................43
5.3 Ce tipuri de amestecuri de deșeuri periculoase fac obiectul interdicției de amestecare?.......43
5.4 Cum trebuie înțeleasă termenul "diferite categorii de deșeuri periculoase" din articolul 18
alineatul (1)? .........................................................................................................................................44
5.5 Care sunt condițiile în care amestecul de deșeuri periculoase care fac obiectul interdicției
prevăzute la articolul 18 alineatul (1) DCD poate fi permis? ................................................................45
5.6 Care sunt consecințele cerinței prevăzute la articolul 18 alineatul (2) litera (a), conform căreia
operațiunile de amestecare pot fi efectuate numai de către unitățile / întreprinderile care au obținut
o autorizație conform articolului 23 din DCD? .....................................................................................45
5.7 Care sunt criteriile menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (b) DCD atunci când se
stipulează că "dispozițiile articolului 13 sunt respectate și că impactul negativ al gestionării
deșeurilor asupra sănătății umane și asupra mediului nu este sporit"? ..............................................46
5.8 Cum se evaluează BAT pentru amestecarea deșeurilor, astfel cum se menționează la articolul
18 alineatul (2) litera (c) DCD? ..............................................................................................................47
5.8.1 Industria de tratare a deșeurilor BREF ..................................................................................47
5.8.2 Incinerarea deșeurilor BREF ..................................................................................................47
6. Anexa 1: Actele juridice citate în document .....................................................................................48
7. Anexa 2: jurisprudența CJUE citată în document..............................................................................52

Pagina 57 din 57

Dorela MIRICĂ – consilier

A.P.M. Dâmboviţa