Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii

Daniel - Ovidiu Crocnan

prof. gr. I dr.

FIZICÃ
manual pentru clasa a XI-a
F1 + F2

Filiera teoreticã
Profil real: Matematicã - informaticã
ªtiinþe ale naturii
Filiera tehnologicã
Calificãri profesionale
Filiera vocaþionalã
Profil militar: Matematicã - informaticã

EDITURA SIGMA
 Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei ºi Culturii nr. 4742 din 21.07.2006, în
urma evaluãrii calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi
este realizat în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii
nr. 3252 din 13.02.2006.

Redactor: Dana Florina Nãstase

Tehnoredactor: Mihai Niþã
Coperta: Mihai Niþã

Referenþi: Conf. dr. Viorel Bocancea

Prof. gr. I. drd. Ioan Suciu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

CROCNAN, DANIEL OVIDIU
Fizicã F1 + F2 : manual pentru clasa a XI-a / Daniel Ovidiu
Crocnan. - Bucureºti : Sigma, 2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-649-263-X ; ISBN (13) 678-973-649-263-1

53(075.35)

© 2006 Editura SIGMA

Toate drepturile de editare aparþin Editurii SIGMA.
Nici o parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al editurii.

ISBN (10) 973 - 649 - 263 - X

ISBN (13) 978 - 973 - 649 - 263 - 1

Editura SIGMA
Sediul central:
Str. G-ral Berthelot, nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169
Tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70
e-mail: office@editurasigma.ro; web: www.editurasigma.ro
Distribuþie:
Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35
Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele:
080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM)
e-mail: comenzi@editurasigma.ro; sigmadistrib@yahoo.com
Anticariat:
e-mail: comenzi_anticar@editurasigma.ro; web: www.anticar.ro
 Cuprins
Capitolul 1: Oscilaþii ºi unde mecanice
1.1. Oscilatorul mecanic .................................................................................................................................. 5
1.1.1. Fenomene periodice. Procese oscilatorii în naturã ºi în tehnicã ...................................................... 5
1.1.2. Mãrimi caracteristice miºcãrii oscilatorii.......................................................................................... 9
1.1.3. Oscilaþii amortizate ........................................................................................................................ 14
1.1.4. Modelul „oscilatorului armonic” .......................................................................................................16
1.1.5. Compunerea oscilaþiilor paralele. *Compunerea oscilaþiilor perpendiculare .....................................24
1.2. Oscilatori mecanici cuplaþi ....................................................................................................................... 28
1.2.1. Oscilaþii mecanice întreþinute. Oscilaþii mecanice forþate ............................................................... 28
1.2.2. Rezonanþa .....................................................................................................................................30
1.2.3. Consecinþe ºi aplicaþii .................................................................................................................... 33
1.3. Unde mecanice ........................................................................................................................................35
1.3.1. Propagarea unei perturbaþii într-un mediu elastic. Transferul de energie ......................................... 35
1.3.2. Modelul „undã planã”. Periodicitatea spaþialã ºi temporalã .............................................................40
1.3.3. Reflexia ºi refracþia undelor mecanice ...........................................................................................44
1.3.4. Unde seismice ...............................................................................................................................49
1.3.5. Interferenþa undelor mecanice. Unde staþionare ............................................................................. 53
1.3.6. Acustica ........................................................................................................................................59
1.3.7. Difracþia undelor mecanice – studiu calitativ ..................................................................................63
1.3.8. Ultrasunetele ºi infrasunetele. Aplicaþii în medicinã, industrie, tehnicã militarã .............................. 64

Capitolul 2: Oscilaþii ºi unde electromagnetice

2.1. Circuitul RLC în curent alternativ .............................................................................................................. 68
2.2. Oscilaþii electromagnetice libere. Circuitul oscilant ................................................................................... 82
2.3. Câmpul electromagnetic. Unda electromagneticã .....................................................................................89
2.4. Clasificarea undelor electromagnetice ...................................................................................................... 94
2.5. Aplicaþii ....................................................................................................................................................98

Capitolul 3: Optica ondulatorie

3.1. Dispersia luminii. *Interpretare electromagneticã .................................................................................... 104
3.2. Interferenþa luminii ................................................................................................................................. 109
3.2.1. Dispozitivul Young ....................................................................................................................... 113
3.2.2. Interferenþa localizatã. Aplicaþii .................................................................................................... 118
3.3. *Difracþia luminii. Aplicaþii ...................................................................................................................... 123
3.4. *Polarizarea luminii. Aplicaþii .................................................................................................................. 127

Capitolul 4: *Teoria haosului

4.1. *Determinism ºi predictibilitate. Condiþii. Modele .................................................................................... 133
4.2. *Determinism ºi în predictibilitate. Comportamentul haotic. Condiþii ....................................................... 140
4.3. *Descrierea comportamentului haotic. Spaþiul fazelor. Atractori clasici ºi stranii .................................... 142
4.4. *Elemente de geometrie fractalã ............................................................................................................ 150
Probleme recapitulative ...................................................................................................................................... 155
 Indicaþii privind utilizarea manualului

Ordinea parcurgerii textului, când sunt douã coloane înguste, este: coloana din stânga ºi apoi cea din
dreapta.

Dacã intervine un element care „sparge“ cele douã coloane (de exemplu: un titlu sau o figurã, un tabel –
extinse pe întreaga lãþime a paginii), atunci se continuã cu acesta. Sub el se reia desfãºurarea textului, tot pe

douã coloane, citindu-se întâi cea din stânga ºi apoi cea din dreapta.

Semnificaþia marcajelor laterale este urmãtoarea:

1. Marcaj lateral: materie studiatã la F , la 1 orã pe sãptãmânã de fizicã din trunchiul comun,
2
filiera tehnologicã, pentru calificãrile profesionale.

2. Marcaj lateral: materie studiatã exclusiv la F , la 2 ore pe sãptãmânã de fizicã din trunchiul
2
comun, filiera tehnologicã.

3. Observaþie: La programa tip F1 materia se studiazã integral la filiera teoreticã, profil real, specializãrile
matematicã-informaticã ºi ºtiinþele naturii. Conþinuturile marcate cu * (asterisc) nu sunt obligatorii la filiera vocaþionalã,

profil militar, specializare matematicã-informaticã.

Laborator

Marcaje
laterale
Titlu de lecþie

Titlu de paragraf

Rezumat

Exerciþii
1.1. Oscilatorul mecanic
1.2. Oscilatori mecanici cuplaþi
1.3. Unde mecanice

Capitolul 12
OSCILAÞII DE
ELEMENTE ªI UNDE MECANICE
TERMODINAMICÃ
1.1. Oscilatorul mecanic

1.1.1. Fenomene periodice. Procese oscilatorii în naturã ºi în tehnicã

Fenomenele periodice sunt frecvent întâlnite în Lunã

naturã, ca de exemplu: orbitele electronilor în atom;
miºcarea de revoluþie a Pãmântului; rotaþia Pãmântului
în jurul propriei axe; reapariþia, o datã la 75 ani, a
cometei Halley.
În cazul miºcãrii de rotaþie a Lunii în jurul Pãmân- Fig. 1.
tului este greu sã ne imaginãm, indiferent cum am Miºcarea Lunii
desena traiectoria acesteia, cã, la un moment dat, poziþia Pãmânt în jurul Pãmântului.
acesteia nu se va suprapune pe o poziþie anterioarã. Nu toate fenomenele periodice care se referã la
Deoarece energia sa potenþialã, în acea situaþie, va fi miºcarea unor corpuri conduc la traiectorii circulare sau
aceeaºi cu cea pe care o avea la trecerea anterioarã eliptice ale acestora. Cine nu a urmãrit miºcarea unei
prin punctul respectiv, din legea conservãrii energiei pendule, vibraþiile corzii unei chitare sau ale unui resort
rezultã cã ºi energia sa cineticã va fi aceeaºi. Nici direcþia elastic? Cine nu a urmãrit, pe scheme virtuale, deplasarea
de miºcare a Lunii nu poate fi aleasã la întâmplare pistoanelor unui motor de automobil (fig. 2)?
deoarece momentul cinetic al acesteia trebuie, la rândul
sãu, sã se conserve. Din aplicarea celor douã legi de
conservare rezultã cã miºcarea Lunii pe propria-i orbitã
Fig. 2.
este o miºcare periodicã. Pistoanele cilindrilor
Legile de conservare menþionate furnizeazã motorului unui automobil
argumente privind existenþa fenomenelor periodice din au miºcãri oscilatorii.
univers.
5
 Vibraþiile unui cristal de cuarþ într-un ceasornic,
vibraþiile produse de un flaut sau alt instrument de suflat,
vibraþiile corzilor vocale când vorbim, toate sunt miºcãri
ce reflectã o anumitã periodicitate. Aceste miºcãri
periodice poartã numele de oscilaþii.
Oscilaþie: Miºcare periodicã, alternativã a unui corp
în raport cu o poziþie particularã numitã poziþie
de echilibru.
În fizicã, oscilaþia are ºi accepþiunea de variaþie
periodicã a unei mãrimi care caracterizeazã un
sistem fizic.
Oscilator: Obiect sau sistem care are o miºcare
oscilatorie.
Oscilaþiile au, potrivit definiþiei anterioare, douã
aspecte comune:
ž miºcarea oscilatorie se desfãºoarã de o parte ºi
alta a unei poziþii de echilibru;
ž miºcarea este periodicã, se repetã dupã un
anumit interval de timp.
Sã urmãrim miºcarea oscilatorie a câtorva sisteme
simple.
A. Oscilatorul elastic. Un corp de masã m legat
la un punct fix prin intermediul unui resort elastic se
deplaseazã pe un sistem de ghidare orizontal (fig. 3).
Frecãrile sunt micºorate cu ajutorul suflantelor
sistemului de ghidare prin care aerul pompat menþine
corpul într-o stare de imponderabilitate.
Prin comprimarea JGresortului (fig. 3a) în acesta
apare o forþã elasticã ( . ). Dacã neglijãm frecãrile cu
aerul, forþa elasticã este singura forþã care acþioneazã
asupra sistemului pe direcþie orizontalã. În plan vertical,
forþa de atracþie gravitaþionalã ce acþioneazã asupra
corpului de masã m este echilibratã de forþa datoratã JG
curenþilor de aer ascendenþi eliberaþi prin suflante (6 ) .
Sã urmãrim pe diagrama forþelor (fig. 3b) ce se întâmplã
prin eliberarea sistemului din fig. 3a.
6
Fig. 3. Miºcarea oscilatorie a unui corp legat de un
resort elastic (a); diagrama forþelor (b).
Odatã eliberatã legãtura care menþineJG
sistemul în
repaus, sub acþiunea forþei elastice ( . ) resortul se
destinde imprimând miºcare corpului de masã m. Forþa
elasticã este o forþã variabilã al cãrei modul, pentru
deplasãri mici faþã de poziþia de echilibru este pro-
porþional cu deplasarea (comprimarea/alungirea)
resortului (fig. 4).
Fig. 4.
Dependenþa
forþei elastice
de alungirea/
comprimarea
resortului, în
apropierea
poziþiei de
echilibru.
Destinderea resortului determinã o scãdere a forþei
elastice, deci implicit,
JG G potrivit principiului fundamental
al dinamicii ( . = UI ) ºi a acceleraþiei imprimate
corpului. La trecerea prin poziþia de echilibru, atât forþa
elasticã cât ºi acceleraþia sistemului este nulã. Ca
urmare a acþiunii forþei elastice, viteza sistemului creºte
de la zero (fig. 3a1) la o vitezã maximã, atinsã la trecerea
prin poziþia de echilibru (fig. 3a2). Potrivit principiului I
al dinamicii, în virtutea inerþiei, corpul îºi va continua
miºcarea pe direcþia vitezei determinând alungirea
resortului. Ca urmare, în resort apare din nou o forþã
elasticã variabilã al cãrei modul creºte cu alungirea.
Aceastã forþã este orientatã de astã datã în sens invers
miºcãrii. Acceleraþia imprimatã corpului este de sens
contrar miºcãrii ºi creºte o datã cu forþa, ceea ce
determinã ca miºcarea corpului sã fie încetinitã pânã
la oprire atunci când corpul se aflã la o distanþã maximã
faþã de poziþia de echilibru (fig. 3a3). Sub acþiunea forþei
elastice miºcarea se reia în sens invers trecând prin
poziþia de echilibru (fig. 3a4) ºi ajungând apoi în poziþia
iniþialã (fig. 3a5). Dacã frecãrile cu mediul extern ar fi
nule, miºcarea s-ar repeta la infinit. În realitate, cu toate
precauþiile experimentale, frecarea nu poate fi înlãturatã
ceea ce va determina în timp oprirea oscilatorului.
Sã urmãrim miºcarea anterioarã din punct de
vedere energetic pe diagramele corpului liber. Atunci
când sistemul se aflã la depãrtare maximã (A) faþã de
poziþia de echilibru, întreaga energie (E ) a acestuia este
în formã potenþialã (E ) (fig. 5).
t Aceastã componentã este maximã când depãrtarea faþã
p
Fig. 5. Variaþia energiei cinetice ºi potenþiale în decursul unei oscilaþii.
Pe mãsurã ce acesta se destinde energia potenþialã
trece în formã cineticã pentru ca, în poziþia de echilibru,
întreaga energie sã fie cineticã (Ec). Continuarea miºcã-
rii, ca urmare a inerþiei, duce la o nouã transformare a
energiei cinetice, de data aceasta, în energie potenþialã.
Dupã care procesul se repetã. Dacã miºcarea este fãrã
frecare energia totalã a sistemului, în cursul miºcãrii,
se conservã modificându-se doar valorile componentelor
sale. Are loc o oscilaþie a componentelor cineticã ºi
potenþialã a energiei.
B. Pendulul gravitaþional. Un corp de masã m
atârnat într-un punct fix prin intermediul unui fir lung,
inextensibil, de masã neglijabilã ºi lungime L, scos din
poziþia de echilibru (direcþia verticalei terestre locale)
formeazã un pendul gravitaþional (fig. 6a).
a b c vitezei (Fcf = mv2/L). Miºcarea unui pendul real, ca ºi cea
d e
Fig. 6. Oscilaþia unui pendul gravitaþional.
În ipoteza simplificatoare cã singura forþã care acþio-
neazã asupra corpului este forþa gravitaþionalã, compo-
nenta tangenþialã la traiectorie a acestei forþe este res-
ponsabilã de miºcarea oscilatorie imprimatã pendulului.
de poziþia de echilibru este maximã (fig. 6a). Ea scade
devenind zero în momentul
trecerii prin poziþia de
echilibru. Aceastã scãdere
determinã scãderea propor-
þionalã a componentei
tangenþiale a acceleraþiei
sistemului. Viteza în decur-
sul miºcãrii din starea a în
starea b creºte de la zero la
o valoare maximã, atinsã în
momentul trecerii prin
poziþia de echilibru. Miºcarea continuã apoi în virtutea
inerþiei, determinând îndepãrtarea pendulului faþã de
poziþia de echilibru, de partea cealaltã a poziþiei de
echilibru. Aceasta determinã o creºtere proporþionalã a
componentei tangenþiale a greutãþii, deci ºi a accelera-
þiei sistemului, de data aceasta orientate în sens contrar,
pânã la atingerea unei deviaþii maxime (fig. 6c). În acest
moment, viteza pendulului este zero. Miºcarea se
reproduce apoi identic, în sens contrar de aceastã datã
trecând din nou prin poziþia de echilibru (fig. 6d) ºi cea
de deviaþie maximã (fig. 6e). Dacã frecãrile dintre pendul
ºi mediu ar fi nule, miºcarea s-ar continua un interval
de timp nedeterminat.
Pe tot parcursul miºcãrii componenta normalã a
forþei gravitaþionale, este echilibratã de tensiunea din
fir.
O observaþie importantã în acest caz este cã, în
cazul unghiurilor de oscilaþie (θ ) mici, componenta
tangenþialã a forþei gravitaþionale poate fi asimilatã unei
forþe elastice.
În realitate, în afara forþei gravitaþionale, ca urmare a
miºcãrii corpului pe o porþiune de traiectorie circularã
apare ºi o forþã centrifugã, forþã proporþionalã cu pãtratul
7
a oscilatorului elastic, este supusã forþelor de interac-
þiune cu mediul (de exemplu forþa de frecare). Aceastã
interacþiune determinã în timp oprirea oscilatorului.
ªi în acest caz miºcarea sistemului poate fi pusã
pe seama oscilaþiei componentelor cineticã ºi potenþialã
a energiei mecanice a sistemului. În cazul absenþei
interacþiunilor cu mediul extern, energia mecanicã totalã
se conservã. Pendulul trece în cursul miºcãrii de la
energie potenþialã maximã (fig. 6a, c, e), în poziþiile de
maximã depãrtare faþã de echilibru la energie cineticã
maximã (fig. 8b, d), în poziþia de echilibru, prin stadii
intermediare în care suma celor douã energiei (cineticã
ºi potenþialã), este constantã (Et= Ec + Ep = const).
Concluzie:
Rezumat
ž Fenomenele periodice sunt fenomenele care se
repetã dupã un anumit interval de timp.
ž Miºcarea oscilatorie este o miºcare periodicã, de o
parte ºi alta a unei poziþii de echilibru. Ea este datoratã
unei forþe orientate permanent spre poziþia de echilibru.
Fig. A
1. Referitor la un oscilator elastic orizontal, care dintre
afirmaþiile urmãtoare sunt adevãrate? Motivaþi.
a. Miºcarea oscilatorului depinde de masa m a acestuia.
b. Miºcarea oscilatorului depinde de modul în care acesta
este pus în miºcare.
c. Miºcarea oscilatorului depinde de proprietãþile elastice
ale sistemului.
d. Într-un satelit sistemul nu ar putea funcþiona.
2. Referitor la un pendul gravitaþional, care dintre afirmaþiile
de la exerciþiul 1 sunt adevãrate?
8
Pentru a se produce oscilaþii mecanice într-un
sistem, acesta trebuie sã prezinte douã tipuri de
proprietãþi: elasticitate ºi inerþie. Când sistemul este
scos din poziþia de echilibru, elasticitatea determinã o
forþã care readuce sistemul la echilibru. Inerþia
determinã scoaterea sistemului din poziþia de echilibru.
Acest joc constant între proprietãþile elastice ºi cele
inerþiale stau la baza miºcãrii oscilatorii. Proprietatea
elasticã a oscilatorului rãspunde de energia potenþialã,
iar proprietatea inerþialã (masa) de energia cineticã. Când
sistemul oscileazã are loc un transfer de energie între
cele douã forme ale acesteia în oscilator. Dacã
oscilatorul este izolat, energia totalã se conservã.
ž Exemple simple de miºcãri oscilatorii sunt: oscilatorul
elastic (fig. A) ºi pendulul gravitaþional (fig. B).
ž Miºcarea oscilatorie implicã o tranformare a energiei
mecanice din formã cineticã în formã potenþialã ºi
invers.
Fig. B
3. Într-un tub de sticlã în formã de U, care are unul dintre
capete astupat cu un dop, este turnat un lichid colorat.
Ce se întâmplã cu lichidul din tub când se scoate dopul?
Se presupune frecarea cu pereþii vasului neglijabilã.
4. Descrieþi comportarea unui oscilator elastic vertical.
Care ar fi diferenþele faþã de un oscilator identic care
oscileazã în plan orizontal?
5. În cazurile oscilatorilor reali se constatã atenuarea în
timp a miºcãrii acestora. Descrieþi pe câteva cazuri con-
crete cauzele acestei atenuãri.
 1.1.2. Mãrimi caracteristice miºcãrii oscilatorii
În paragraful anterior s-a definit miºcarea oscilatorie
ca o miºcare periodicã produsã de o parte ºi de alta a
unei poziþii de echilibru, miºcare în care are loc un trans-
fer de energie mecanicã, din formã cineticã în formã
potenþialã ºi invers, la un bilanþ energetic constant în
cazul oscilatorului izolat de mediu.
Caracteristica principalã a unui fenomen de tip
periodic este reproducerea lui identicã, dupã un anumit
interval de timp. Acest interval poartã numele de
perioadã.
Perioadã (T): Intervalul de timp în care oscilatorul
efectueazã o oscilaþie completã (atinge acelaºi
punct, succesiv, deplasându-se în acelaºi sens).
[T]SI = s (secundã).
O mãrime fizicã înruditã perioadei este frecvenþa.
Frecvenþa unui oscilator (ν): Numãrul de oscilaþii
efectuate în unitatea de timp.
Dacã perioada unui oscilator este de 0,1 secunde,
atunci oscilatorul va realiza 10 oscilaþii complete în timp
de o secundã. Se poate trage concluzia cã între
frecvenþã ºi perioadã existã relaþia:
<ν =  ⇔ < =  ⇔ ν = 
ν <
Unitatea de mãsurã a frecvenþei (în SI) este:
[ν ];1 = < = [ = [− ,
unitate de mãsurã care, în onoarea fizicianului german
Heinrich Hertz, cel care a produs pentru prima datã pe
cale artificialã unde radio, poartã numele Hertz, notat Hz.
1 Hz = 1 s–1.
Adesea, frecvenþele oscilatorilor ating valori foarte
mari, caz în care este necesarã utilizarea unor multiplii
(tabelul 1).
Tabelul 1
Frecvenþa
 8MZQWILI
0b%SQTWPMZ\b%S0b U[
0b%UMOIPMZ\b%50b µ[
!0b%OQOIPMZ\b%/0b V[
Exemplu
O staþie radio emite pe frecvenþa de 102,8 MHz.
Care este perioada oscilaþiilor emise?
Rezolvare
Frecvenþa oscilaþiilor emise este 102,8 MHz =
= 1,028 · 108 Hz.
Cum perioada este datã de inversul frecvenþei, se
obþine:
 
<= = 0b = ! V[
ν  ⋅ 
Dacã multiplicãm frecvenþa de 2π ori se obþine o
altã mãrime caracteristicã a miºcãrii oscilatorii – pulsa-
þia. Utilitatea ºi semnificaþia acestei mãrimi va fi discu-
tatã ulterior. Pulsaþia reprezintã o vitezã de variaþie a
unei mãrimi unghiulare (nu neapãrat legatã de o miº-
care de rotaþie). Dacã mãrimea unghiularã, a cãrei vite-
zã de variaþie o reprezintã pulsaþia, este mãsuratã în
radiani (rad), atunci unitatea de mãsurã a pulsaþiei este:
[ω];1 = ZIL
[
ZILQIVQ [MK]VLÂ .
Din definirea pulsaþiei ºi din relaþiile dintre frecvenþã
ºi perioadã se poate scrie cã:
π
ω = πν =
<

În exemplele de oscilatori discutate în lecþia ante-
rioarã, poziþia oscilatorului se modifica în timpul osci-
laþiei. Vectorul de poziþie în acest caz poartã numele de
elongaþie ºi este un vector cu originea în poziþia de
echilibru a masei m a oscilatorului. Fiind vorba de o
distanþã, elongaþia în Sistemul Internaþional de Unitãþi
se mãsoarã în metri (m). Ca notaþii se utilizeazã x sau
y, dupã cum oscilaþia are loc în plan orizontal sau vertical.
Valoarea maximã a elongaþiei (xmax) poartã numele
de amplitudine (A). În funcþie de sensul pozitiv ales
pe direcþia pe care se face miºcarea, atât elongaþia cât
ºi amplitudinea pot avea valori pozitive sau negative dupã
cum miºcarea este în sensul axei sau în sensul invers
acesteia (fig. 1).
Fig. 1.
Amplitudinea ca ºi
elongaþia pot fi
pozitive sau negative
în raport cu sensul
axei de coordonate.
9
 Laborator k
A. Studiul unui oscilator elastic în câmp
gravitaþional
Figura 2 ilustreazã un aranjament experimental
care pune în evidenþã miºcarea oscilatorie a unui
oscilator elastic în câmp gravitaþional. O masã m Fig. 2.
Oscilator elastic
conectatã de un resort elastic de constantã elasticã k, Miºcarea în câmp
oscileazã. De masa m este legat un marker care va hârtiei gravitaþional.
trasa pe un tambur de hârtie ce se roteºte cu vitezã
constantã, traiectoria miºcãrii.
Se obþine o oscilogramã a miºcãrii oscilatorii (fig. 3a).
Pe oscilogramã sunt marcate douã dintre mãrimile
caracteristice ale oscilatorului, amplitudinea (A) ºi peri-
oada (T) a acestuia.

Fig. 3. Oscilogramã (a) ºi graficul de variaþie

al vitezei (b) calculat ca pantã a tangentei graficului
de la punctul a, în câteva puncte ale oscilogramei. a b

Urmãrind graficul y = y(t) (fig. 3a) se pot face constantã numitã fazã iniþialã (ϕ0). În acest caz
câteva observaþii privind legea de miºcare a oscilatorului y(0) = Asinϕ0, iar relaþia generalã în forma 1″ devine:
ºi mãrimile care caracterizeazã aceastã miºcare. y(t) = Asin(ωt + ϕ0).

Din forma graficului recunoaºtem o funcþie sinus Pe computer, se poate obþine viteza oscilatorului în
de amplitudine A ºi perioadã T. Legea de miºcare cãutatã orice moment din calculul pantei tangentei la graficul
y = y(t) va fi de forma:
curbei y = y(t) în diferite puncte ale oscilogramei. În acest
π\
fel se obþine graficul reprezentativ al vitezei (fig. 3b). ªi
( ) = ) [QV
a \ (1) acesta, ca funcþie de timp, este de tip sinusoidal, dar
<
defazat cu π/2 faþã de legea de miºcare. Aceasta înseamnã
Þinând cont de relaþiile dintre perioadã (T), frecvenþã cã, dacã legea de miºcare este datã de funcþia sinus, cea
(ν) ºi pulsaþie (ω), relaþia (1) poate fi scrisã ºi în a vitezei va fi datã de funcþia cosinus sub forma:
variantele:
y(t) = A sin 2πνt (1′) sau v(t) = vmax cos(ωt + ϕ0),
y(t) = A sin ωt (1″) unde vmax este viteza maximã atinsã de oscilator în
În cazul în care miºcarea nu porneºte din origine, timpul miºcãrii.
astfel încât la t0 = 0, y(0) ≠ 0, se introduce o mãrime
m
Laborator k
Investigarea experimentalã a unor procese
oscilatorii simple

A. Verificarea legii de miºcare a oscilatorului

Miºcarea
elestic
hârtiei
Oscilatorul elastic orizontal este constituit dintr-un
resort de constantã elasticã k ºi un solid de masã m
care poate fi asociat unui punct material. Masa resor-
tului este neglijabilã faþã de masa m. Oscilatorul este Fig. 4. Oscilatorul elastic în miºcare.

prevãzut cu un marker care, în timpul miºcãrii, va desena miºcare printr-un impuls aplicat acestuia în poziþia de
pe tamburul cu hârtie, aflat în miºcare cu o vitezã echilibru.
constantã, oscilograma miºcãrii. Oscilatorul este pus în Se traseazã oscilograma miºcãrii.

10
 Temã în clasã: 3. Arãtaþi cã legea de miºcare a oscilatorului este de
1 . Numiþi forþele care se exercitã asupra corpului când forma:
acesta trece prin poziþia de echilibru. Desenaþi diagrama ⎛ 2π ⎞
corpului liber în aceastã poziþie. ( ) = `UI` KW[ ⎜
` \ \ + ϕ0 ⎟ 
⎝ < ⎠
2. Numiþi forþele care se exercitã asupra corpului la un
moment t în care acesta se aflã în miºcare, elongaþia lui fiind 4. Numiþi semnificaþiile ºi unitãþile de mãsurã (în SI) ale
x(t). Desenaþi diagrama corpului liber pentru x(t) > 0. x
mãrimilor care intervin în ecuaþie: max, T, t ºi ϕ0.

Laborator
B. 1. Studiul factorilor care pot influenþa peri-
oada oscilatorului elastic
Experiment 1: m = 250 g ; k = 10 N·m–1
Se deplaseazã oscilatorul din fig. 4 pe o distanþã
de 5 cm la dreapta poziþiei de echilibru. La momentul
t = 0, se lasã resortul liber fãrã vitezã iniþialã. Se înre-
gistreazã oscilograma x = x(t) (fig. 5).
Fig. 5. Fig. 6.
Experiment 2: m = 250 g ; k = 10 N·m–1.
Se deplaseazã oscilatorul pe o distanþã de 5 cm
la dreapta poziþiei de echilibru. La momentul t = 0 se
lanseazã punctul material de masã m spre stânga cu o
vitezã iniþialã nenulã. Se înregistreazã oscilograma
x = x(t) (fig. 6).
Experiment 3: m = 250 g ; k = 10 NEm–1.
Se deplaseazã oscilatorul pe o distanþã de 7 cm
la dreapta poziþiei de echilibru. La momentul t = 0 se
lasã resortul liber fãrã vitezã iniþialã. Se înregistreazã
Fig. 7.
oscilograma x = x(t) (fig. 7).

Temã în clasã: Pentru experimentele 1, 2 ºi 3: 3. Depinde perioada oscilatorului elastic de condiþiile

1. Determinaþi pe oscilograma corespunzãtoare iniþiale? Justificaþi pe grafic rãspunsul.

perioadele de oscilaþie ale oscilatorilor. Verificaþi prin 4. Determinaþi din grafic, amplitudinea oscilaþiilor.
mãsurare directã perioada proprie T a oscilatorilor. a) Depinde amplitudinea oscilaþiilor de viteza iniþialã?

2. Determinaþi din grafic condiþiile iniþiale (x0 ºi v0) b) Depinde amplitudinea oscilaþiilor de elongaþia iniþialã?

ale oscilatorilor.

Experiment 5:
Laborator
Pentru resorturi cu constante
elastice cuprinse între k = 5 N·m–1 ºi k = 30 N·m–1, cu
–1
B.2 o ratã de creºtere de 5 N·m , se urmãreºte dependenþa

Experiment 4: Pentru un acelaºi resort elastic de perioadei oscilatorului de constanta elasticã a acestuia.

constantã k = 10 N·m
–1 Masa oscilatorului se menþine constantã.
se urmãreºte dependenþa
ž Se traseazã oscilogramele pentru fiecare
perioadei oscilatorului de masa acestuia. Se traseazã
oscilator.
oscilogramele pentru mase ale oscilatorului cuprinse
Din oscilograme se mãsoarã perioada oscilatorului
între 50 g ºi 300 g, cu o ratã de creºtere de 50 g.
ºi se completeazã tabelul 3.
ž Din oscilograme se mãsoarã perioada
oscilatorului ºi se completeazã tabelul 2. Tabelul 3
Tabelul 2 3HULRDGD7 e e e e e e
8MZQWILI< j j j j j j +WV[\IV\IMTI[      
5I[IO       \QK SÍV6–Uw
U        S       
ž Trasaþi graficul < =< ( U) . žTrasaþi graficul < =< ( S) .

11
 Temã în clasã: Pentru experimentele 4 ºi 5: 2. Reuniþi într-o unicã expresie concluziile experi-

1. Ce formã au graficele trasate < =< U ºi

mentelor.

< =< S pe baza tabelelor 2 ºi 3? Cum este orientatã

3. Indicaþi sursele de eroare.

panta graficelor?
4. Calculaþi erorile relative ºi erorile absolute.

Laborator
C. Studiul factorilor care pot influenþa ampli-
tudinea oscilatorului elastic liniar
Experiment 6: m = 250 g; k = 10 N·m–1.
Se deplaseazã oscilatorul pe o distanþã de 7 cm
la dreapta poziþiei de echilibru. La momentul t = 0 se
lasã resortul liber fãrã vitezã iniþialã. Se înregistreazã
oscilograma x = x(t) (fig. 8).
Experiment 7: m = 250 g; se înlocuieºte resortul
k′ = 7 N·m–1.
cu un altul cu constanta de elasticitate
Se deplaseazã oscilatorul pe o distanþã de 7 cm
la dreapta poziþiei de echilibru. La momentul t = 0, se
lasã resortul liber fãrã vitezã iniþialã. Se înregistreazã
oscilograma x = x(t) (fig. 9).

Fig. 8 Fig. 9

Temã în clasã: Pentru experimentele 6 ºi 7 amplitu- masei m a oscilatorului;

dinea oscilaþiilor este de 7 cm.
1. Determinaþi grafic perioada oscilatorului în fiecare
caz în parte.
2. Depinde perioada oscilatorului de amplitudine?
Concluzii:
1. Din experimentele realizate rezultã cã perioada
T
( ) a oscilatorului:
ž depinde direct proporþional de rãdãcina pãtratã a
ž depinde invers proporþional de rãdãcina pãtratã a
constantei elastice k a acestuia;
ž nu depinde de amplitudinea oscilaþiei.
2. Din experimentele realizate rezultã cã amplitu-
dinea (A) a oscilatorului:
ž depinde de condiþiile iniþiale (vitezã, elongaþie,
constantã elasticã);
ž depinde de perioada (T) a oscilatorului.

Rezumat
ž Mãrimile caracteristice miºcãrii oscilatorii sunt iar legea vitezei: v(t) = vmax cos(ωt + ϕ0).
T x
perioada ( ), frecvenþa (ν), pulsaþia (ω), elongaþia (( ) ž Perioada T a oscilatorului elastic
y
sau ( )) ºi amplitudinea oscilaþiei (A). depinde de masa acestuia ºi de

ž Între perioadã, frecvenþã ºi pulsaþie existã relaþiile: constanta elasticã ºi nu depinde

Tν = 1 ºi ω = 2πν = 2π/T. de amplitudinea oscilaþiei.

ž Legea de miºcare a unui oscilator elastic este de tipul: ž Amplitudinea oscilaþiei depinde de condiþiile iniþiale

x(t) = Asin(ωt + ϕ0), ºi de perioada oscilatorului.

1. Proiectaþi ºi realizaþi un experiment dupã modelul celui 2. Un oscilator cu amplitudinea de 2,4 cm îºi începe miº-

de la oscilatorul elastic din care sã stabiliþi mãrimile de carea din poziþia de echilibru. Dupã 25 ms elongaþia lui

care depind perioada ºi amplitudinea miºcãrii oscilatorii este 1,2 cm. Determinaþi pulsaþia, perioada ºi frecvenþa

a unui pendul gravitaþional. oscilatorului. Care este legea de miºcare a oscilatorului?

12
3. Oscilogramele unor oscilatori elastici sunt date în figurile 8. Pentru resorturile figurate în diagramele a-d, ale cãror
de mai jos. oscilograme sunt reprezentate mai jos, stabiliþi:
a) Au fost identice condiþiile iniþiale?

b) Precizaþi sensul vitezei oscilatorului în punctele A, B, C, R R

D ºi E.
m m
o
c) Dacã este vorba de acelaºi oscilator, de ce amplitu-

dinile oscilaþiilor nu sunt egale?

0 1 x x 0 1 x
0 (cm) (cm)
0,1 0,1

0,2

0,3 0,3
t (s) t (s)
a b c a b

4. Se considerã oscilaþia unui resort elastic orizontal ideal, R R

de constantã elasticã k. Dacã masele prinse de resort au m m
fost m1, m2 ºi m3, iar înregistrãrile oscilaþiilor aratã ca în O O
figurile de mai jos, indicaþi:
x 0 0,5 x x 0 1 x
a) cea mai mare amplitudine a miºcãrii; 0 (cm) 0 (cm)
b) cea mai mare frecvenþã a miºcãrii.
Ordonaþi amplitudinea ºi frecvenþa miºcãrilor în funcþie
0,1
de masele m1, m2 ºi m3 ale oscilatorilor.
0,2
0,2

0,3
0,3
c t (s) t (s) d

a) perioada ºi amplitudinea oscilaþiilor;

b) condiþiile iniþiale ale miºcãrilor;
c) valorile forþei exercitate asupra fiecãrui resort la
momentul t = 0, dacã k = 20 N/m;
5. Un obiect aflat la capãtul unui resort oscileazã deter- d) legile de miºcare ale oscilatorului.
minând oscilograma alã- 9. Oscilograma unui os-
turatã. Reprezentaþi gra- cilator elastic este datã în
ficul spaþiu-timp dacã se figura alãturatã.
produc urmãtoarele modi- a) Care este amplitudi-
ficãri: nea oscilaþiei?
a) amplitudinea ºi frec- b) Care este faza iniþialã
venþa se reduc la jumãtate; a oscilaþiei?
b) masa creºte de patru ori; c) Care este poziþia oscilatorului la momentul t0 = 0?
c) amplitudinea se dubleazã, iar frecvenþa scade la
10. Fie doi oscilatori elas-
jumãtate;
tici ce oscileazã în plan ver-
d) masa scade de patru ori.
tical ºi ale cãror oscilograme

6. Determinaþi amplitudi- sunt date alãturat.

nea ( A), frecvenþa ( ν) ºi a) Care sunt frecvenþele

faza iniþialã ( ϕ0) a oscila- celor doi oscilatori?

þiei reprezentate în osci- b) Care este primul moment

lograma alãturatã. în care oscilatorul A atinge viteza maximã?

c) Care este primul moment în care energia potenþialã a

7. Un oscilator are legea de miºcare: y = 0,06 sin50πt (cm). oscilatorului B este maximã?

Sã se stabileascã amplitudinea, perioada ºi frecvenþa d) Dacã ambii oscilatori au aceeaºi masã, care este

oscilatorului. raportul constantelor elastice ale acestora?

13
 1.1.3. Oscilaþii amortizate
Frecare nulã. Frecare nenulã. Frecare mare Regim
Din experimentele cu oscilatori mecanici se consta- Miºcare Miºcare Miºcare oscilatoriu
tã cã miºcarea acestora nu dureazã un timp nedefinit. O periodicã. pseudoperiodicã. aperiodicã critic.
parte din energia mecanicã a acestora este disipatã în
mediu. Dacã responsabile de acest transfer sunt forþele
de frecare, cãldura produsã se distribuie între sistem ºi a b c d
mediu. În alte cazuri, de exemplu în oscilaþia corzii unei
chitare, transferul de energie de la oscilator la mediu are Fig 2. Oscilaþie neamortizatã (a), Oscilaþii amortizate în

loc ºi sub formã de energie sonorã. În cazul în care forþele diferite medii: în aer (b), în apã (c), în melasã (d).

de frecare sunt responsabile de transferul de energie prin m aflat în oscilaþie ºi þinând cont cã forþa care determinã
efectuarea unui lucru mecanic, rezultatul acestui transfer oscilaþia, în cazul oscilatorului elastic, este forþa elasticã
este diminuarea amplitudinii oscilaþiei pânã la repaus. JG JG
Procesul poartã numele de amortizare. (. = −S a ) rezultã cã pe direcþia de miºcare, echilibrul

Dacã frecarea se realizeazã între douã corpuri solide forþelor se scrie: – ky bv ma.
– = (1)

ne aºteptãm ca aceasta sã fie independentã de viteza În ecuaþia (1), atât acceleraþia, cât ºi viteza, depind

relativã de deplasare dintre cele douã corpuri. În acest de poziþia y a oscilatorului astfel încât forma soluþiei aces-

caz, forþa de frecare este constantã, ceea ce determinã tei ecuaþii nu rezultã imediat. Pe baza formei grafice a

un transfer de energie în unitatea de timp constant pe
tot parcursul oscilaþiei.
Amortizarea prin intermediul unei forþe constante
nu este nici singura ºi nici cea mai frecvent întâlnitã
situaþie de amortizare a miºcãrii unui oscilator.
Amortizarea oscilaþiilor unui oscilator elastic prin frecarea
cu un mediu fluid poate fi proporþionalã cu pãtratul
vitezei acestuia în timp ce pentru alte situaþii frecarea
poate fi proporþionalã, de exemplu, cu puterea întâi a
vitezei. Sã considerãm acest ultim caz de amortizare.
legii de miºcare reprezentatã în oscilograma din fig. 2b,
se pot face o serie de observaþii asupra formei soluþiei
acestei ecuaþii.
Dupã cum apare din grafic (fig. 2b) dacã frecvenþa
oscilatorului este, de exemplu, de o oscilaþie/minut, iar
t
la 0 = 0 amplitudinea era 1 cm, dupã un minut ( = 1 t
minut) amplitudinea ajunge la jumãtate din valoarea
iniþialã (0,5 cm). Ce se va întâmpla dupã încã un minut?
Dar dupã încã unul? Dupã cum ne aºteptãm,
amplitudinea se va înjumãtãþi de fiecare datã. Aceastã

a b amortizare este descrisã de o scãdere exponenþialã a

amplitudinii de forma: ( ) = 0
–βt
, (1) At Ae
unde β este un parametru numit coeficient de amorti-
Fig 1. zare. Dimensiunea acestuia, din condiþia adimensiona-
–1
Oscilator elastic în litãþii exponentului, este în SI, s . Dupã cum s-a discutat
câmp gravitaþional în lecþia precedentã, miºcarea oscilatorie este periodicã,
oscilând în medii de iar forma generalã a acesteia este:
densitãþi diferite
yt
( ) = sinω
0 A t(2)

Comparativ cu cazul discutat în lecþia anterioarã, unde cu ω0 s-a notat pulsaþia oscilatorului neamortizat.
în care neglijam forþa de frecare (fig. 1a), sã adãugãm De data aceasta amplitudinea ne mai fiind constan-
de aceastã datã forþa de frecare în diagrama forþelor tã, ci datã de relaþia (1), forma generalã a legii de
care acþioneazã asupra oscilatorului elastic (fig. 1b). miºcare va fi: yt
( ) = ( ) = 0e At
–βt
sin ω′A(3) t
Sã punem oscilatorul sã se deplaseze într-un lichid mai unde cu ω′ s-a notat pulsaþia oscilatorului amortizat.
puþin dens, de exemplu în apã, sau într-unul mai dens, Exponenþiala este înfãºurãtoarea graficului miºcãrii
de exemplu în melasã. Dacã în cazul apei amortizarea oscilatorii. Funcþia (3) descrie oscilaþiile slab amortizate.
oscilaþiei este mai rapidã decât în aer (fig. 2c), în melasã În acest caz oscilaþiile amortizate se numesc pseudo-
resortul elastic nici mãcar nu va mai oscila (fig. 2d).
Dacã forþa de frecare este proporþionalã
periodice T
. Pseudo-perioada ( ), este puþin mai micã
JG cu viteza
G T
decât perioada proprie ( 0) a oscilatorului.
oscilatorului, ea poate fi scrisã sub forma: . = −J^ .
Z
Deci se poate spune cã oscilaþia amortizatã diferã
Constanta b depinde de proprietãþile mediului, de
forma ºi dimensiunile corpului care oscileazã. Semnul de cea neamortizatã prin douã elemente:

minus aratã cã forþa de frecare este orientatã în sens a) amplitudinea nu mai este constantã, ci scade

contrar celui de deplasare al corpului. Aplicând principiul exponenþial în timp;

JG G ω′) este ceva mai micã decât

fundamental al dinamicii (. = UI ) corpului de masã
b) pulsaþia oscilatorului (

pulsaþia proprie ( ω0) a acestuia (cazul neamortizat).

14
 Dacã forþa de frecare este proporþionalã cu viteza,
pe mãsurã ce oscilaþia se amortizeazã, forþa de frecare
scade în intensitate ceea ce determinã ºi scãderea
energiei disipate. În aceste condiþii, cel puþin teoretic,
din forma exponenþialã a curbei de amortizare se poate
spune cã oscilatorul pierde un anumit procent fix de
energie în fiecare perioadã.
Din proporþionalitatea forþei de frecare cu viteza ºi
din proporþionalitatea vitezei cu distanþa parcursã de osci-
lator în fiecare perioadã rezultã proporþionalitatea ampli-
tudinii oscilaþiei cu forþa de frecare.
Lucrul mecanic efectuat de forþa de frecare este pro-
porþional cu aceastã forþã ºi cu distanþa parcursã (ampli-
tudinea), deci este proporþional cu pãtratul amplitudinii
(A2). Deoarece atât lucrul mecanic al forþei de frecare
cât ºi energia mecanicã a oscilatorului (dupã cum vom
vedea în lecþia urmãtoare) sunt proporþionale cu A2,
energia pierdutã de oscilator prin frecare în fiecare ciclu
va fi un procent fix din întreaga energie a oscilatorului.
În cazul amortizãrii produse în melasã (fig. 2d)
sistemul nu mai oscileazã. În acest caz legea de miºcare
va fi o scãdere exponenþialã de tipul:
y(t) = A e–λ , t
unde λ este o constantã. Miºcarea poartã numele de
miºcare aperiodicã. Amortizarea limitã corespunzãtoare
separaþiei dintre regimul pseudo-periodic ºi cel aperiodic
se numeºte amortizare criticã (fig. 2c).
Rezumat
ž Când o forþã de frecare proporþionalã cu viteza
F
( f = – bv) acþioneazã asupra oscilatorului, miºcarea
a
acestuia va fi amortizatã ( ). Legea de miºcare pentru
amortizãrile slabe, este: y = Ae–const t sinω′t, unde, faþã
de cazul oscilatorului neamortizat, amplitudinea osci-
laþiei scade exponenþial în timp, iar pulsaþia este ceva
1. Amplitudinea oscilaþiilor amortizate ale unui punct
material este egalã cu 5 dm, iar dupã 5 minute scade la
doar 5 cm. Care este valoarea coeficientului de amortizare?
2. Amplitudinea iniþialã a oscilaþiilor amortizate este egalã
cu 3 cm, iar peste 10 s devine egalã cu 1 cm. Peste cât
timp amplitudinea va deveni egalã cu doar 0,3 cm?
3. Amplitudinea oscilaþiilor amortizate ale unui pendul
gravitaþional se micºoreazã de douã ori în timp de 1 minut.
De câte ori se va micºora amplitudinea în timp de 3 minute?
4. Un pendul gravitaþional cu lungimea de 10 cm oscileazã
într-un mediu cu coeficientul de amortizare de 0,5/π s
–1
.
Exemplu
Un oscilator elastic orizontal realizeazã ultimele trei
oscilaþii înainte de oprire astfel încât pe o riglã gradatã
paralelã cu acesta se înregistreazã urmãtoarele poziþii ale
masei m legate de oscilator: 20 cm, 5,6 cm ºi
12,8 cm. Considerând coeficientul de amortizare constant,
determinaþi lungimea nedeformatã a resortului elastic.
Rezolvare
Oscilatorul are o miºcare amortizatã. Notãm cu
L0 lungimea în stare netensionatã a resortului, iar cu
L1= 20 cm, L2 = 5,6 cm, L3 = 12,8 cm lungimile înregis-
trate în problemã. Considerãm originea timpului (t0 = 0),
momentul în care se face prima înregistrare a ampli-
tudinii oscilatorului. Atunci amplitudinea oscilaþiei este
A0 = L1 – L0. Peste o jumãtate de perioadã (t = T/2) se
ajunge la a doua poziþie extremã când amplitudinea
este A1 = L0 – L2. Dupã încã o jumãtate de perioadã se
înregistreazã lungimea L3, iar amplitudinea este
A3 = L3 – L0. Dacã legea de variaþie a amplitudinii
oscilaþiei este de tipul A = Ae–β , atunci:
t
L0 – L2 = (L1 – L0)e–β /2 T
(1)
iar L3 – L0 = (L1 – L0)e–β T
(2)
Ridicând la pãtrat prima expresie ºi împãrþind
rezultatul la cea de-a doua se obþine:
(L0 – L2)2 / (L3 – L0) = L1 – L0, de unde rezultã:
L0 = (L1L3 – L22) / (L1 + L3 – 2L ) = 10,4 cm.
2
mai micã decât pulsaþia proprie.
ž Dacã amortizarea creºte, ea poate ajunge în regim
critic (b) sau aperiodic (c), când nu se mai produce
oscilaþia. Cele trei situaþii apar prezentate în diagra-
mele urmãtoare.
Câte oscilaþii complete efectueazã pânã la momentul în
care amplitudinea lui s-a micºorat de 100 ori. Se
2
considerã g = 10 m/s , iar perioada de oscilaþie a
T
pendulului ( 0) se calculeazã cu relaþia < = π O
.
O
5. La închiderea circuitului electric acul indicator al unui
ampermetru oscileazã. Dacã poziþiile sale extreme în
decurs de o perioadã sunt: 23,5; 7,9 ºi 14,2, mãsurate
–3
pe scala de 10 A, iar coeficientul de atenuare este
constant, care este valoarea intensitãþii curentului stabilit
prin circuit?
15
 1.1.4. Modelul „oscilatorului armonic”
Din studiul oscilaþiilor mecanice a rezultat cã amorti-
zarea este cu atât mai mare cu cât interacþiunea dintre
oscilator ºi mediu este mai mare. Energia oscilatorului
este disipatã în mediu, iar amplitudinea oscilaþiei scade
(fig. 1a).
Dacã s-ar putea izola oscilatorul de mediul extern
astfel încât sã nu existe schimb de energie între acestea,
din conservarea energiei mecanice rezultã o oscilaþie a cãrei a b
amplitudine este constantã un timp nedefinit (fig. 1b).
Dacã, din punct de vedere mecanic un oscilator Fig. 1. Oscilograme: oscilator real amortizat (a);

perfect neamortizat nu se poate realiza din cauza oscilator neamortizat (b).

imposibilitãþii eliminãrii oricãrei interacþiuni dintre oscilator circulare uniforme pe un ecran aflat perpendicular pe
ºi mediu, un astfel de oscilator elastic, numit ºi oscilator planul în care are loc rotaþia. Proiecþia acestei miºcãri pe
armonic, poate fi modelat ca proiecþie a unei miºcãri ecran va fi o miºcare oscilatorie armonicã.

Laborator
Obþinerea pe cale experimentalã
a unei miºcãri oscilatorii liniar armonice
Materiale necesare:
– disc vertical cu mecanism de rotire uniformã;
– ecran;
– sursã de luminã (lampã).
Se fixeazã pe disc un corp P. În planul discului, se
ilumineazã sistemul astfel încât pe ecranul situat dia- Fig. 2. Modelarea oscilatorului liniar armonic.

metral opus sursei de luminã apare proiectatã umbra

corpului dinP. Imprimând o miºcare de rotaþie uniformã traiectoriei circulare ºi axele de coordonate situate în

discului, pe ecran, umbra corpului din P va efectua o planul miºcãrii ca în figura 2.

miºcare oscilatorie armonicã (fig. 2). Observaþie: Dacã miºcarea circularã începe din
Dacã notãm cu R raza miºcãrii circulare, atunci originea sistemului (unghi la centru θ0 = 0) miºcarea

A
amplitudinea proiecþiei acestei miºcãri ( ) este egalã umbrei pe ecran este echivalentã unui oscilator elastic

cu R (A = R). Pentru descrierea miºcãrii circulare ale- neamortizat a cãrui miºcare începe din poziþia de

gem un sistem de referinþã cu originea în centrul echilibru.

Tabelul 1. Tablou recapitulativ al miºcãrii circulare uniforme

Relaþii între mãrimile
Mãrimi fizice caracteristice
caracteristice

R = raza vectoare
ν = frecvenþa de rotaþie < ⋅ν = (a)

T = perioada de rotaþie
ω = viteza unghiularã ω = πν = π (b, c)
<
∆ϕ = ϕ – ϕ0 = unghi la centru parcurs de ∆ϕ
ω= (d)
raza vectoare ∆\
v0= viteza liniarã (tangenta la traiectorie) ^ = ω: (e)
Fig. 3. Mãrimi caracteristice în G JG
miºcarea circularã uniformã. a0= acceleraþia centripetã I = ω: (I = −ω : ) 
(f)

16
 Experimentul realizat evidenþiazã existenþa unei B. Viteza oscilatorului armonic
analogii între miºcarea circularã uniformã ºi cea oscila- JJG
torie. Pentru studiul sistematic al celei din urmã reamintiþi-
În fig. 5, proiectând viteza ^ a corpului P aflat în
G
vã din tabelul 1 ºi fig. 3, mãrimile caracteristice ale miºcare de rotaþie, pe axa OO′, se obþine viteza ^ a

miºcãrii circulare uniforme ºi relaþiile dintre acestea. oscilatorului al cãrei modul este:
v = v0cos∆ϕ
Cinematica oscilatorului armonic (4)

A. Determinarea legii de miºcare a oscilato-

rului armonic
Proiecþia Q pe axul OO′ a corpului din P, ce se

deplaseazã odatã cu discul de razã R (fig. 4) este data

în orice moment de expresia: Fig. 5. Proiecþia
y = R sin∆ϕ, (1) pe axa OO′, a vitezei
unde ∆ϕ este unghiul la centru parcurs de corpul din P de rotaþie a corpului, este
în intervalul de timp ∆t = t – t0. viteza instantanee
a oscilatorului armonic.

Fig. 4. Când corpul din P

Þinând seama cã v0 = ωR ºi aplicând conside-

efectueazã o miºcare de rentele de la punctul anterior ( R = A ºi ∆ϕ = ω∆t) prin

rotaþie cu viteza unghiularã înlocuire în relaþia (4) rezultã:

ω, proiecþia lui, Q, se v = ωAcos(ωt + ϕ0) (5)

deplaseazã de-a lungul axei Relaþia (5) reprezintã expresia generalã a vitezei
′
OO , descriind o miºcare unui oscilator liniar armonic.
oscilatorie liniar armonicã. În cazul în care ϕ0 = 0 se obþine:
Întroducând în relaþia (1) R=A ºi ∆ϕ din definirea v = ωAcosωt. (5¢)
Utilizând relaþia trigonometricã:

( )
vitezei unghiulare a miºcãrii circulare (tabel 1, d):

∆ϕ = ω∆t = ω(t – t0) KW[ α = [QV π + α (6)

(2)

pentru t0 = 0 rezultã: expresia vitezei devine:

y = Asin(ωt + ϕ0).
Relaþia (3) reprezintã legea de miºcare a unui
(3)
(
^ = ω ) [QV ω \ + ϕ +
π
 ) . (7)

Din compararea relaþiilor (3) ºi (7) se observã cã între

oscilator liniar armonic.
viteza ºi elongaþia oscilatorului liniar armonic, considerate
Termenul notat cu ω reprezintã pulsaþia oscilato- ∆ϕ egal cu:
în aceastã ordine, existã un defazaj
rului.
Argumentul funcþiei sinus reprezintã faza oscilaþiei, +ϕ = ω\ + ϕ + − ω\ − ϕ = π .
π
  (8)

iar ϕ0 poartã numele de fazã iniþialã.

Semnificaþia acesteia se obþine din forma generalã C. Acceleraþia oscilatorului armonic
a legii de miºcare (3):
JJG
Pentru a determina acceleraþia I a oscilatorului
G
y = Asin(ωt + ϕ0) liniar armonic se observã cã proiecþia acceleraþiei I a
Pentru t = 0: y0(0)= Asinϕ0 (3 ) ′ corpului din P, pe axa OO′ este:
ºi indicã faptul cã la momentul iniþial oscilatorul nu se a = a0sinω∆t. (9)
gãseºte în punctul sãu de echilibru, ci la o distanþã

y0(0) faþã de acesta. Faza oscilatorului se mãsoarã în

radiani.

ϕ0 = 0 relaþia (3) devine:

În cazul particular în care

y = Asinωt. (3 ′′ )
Fig. 6. G
Observaþie: Relaþia obþinutã pentru legea de Proiecþia acceleraþiei I
miºcare (3) este similarã celei obþinute din analiza osci- pe axa OO′ dã G
logramei la studiul oscilatorului elastic în câmp gravi- acceleraþia instantanee I
taþional (pag. 10). a oscilatorului.

17
 Þinând cont de expresia acceleraþiei în miºcarea 2. Considerând cã la momentul t1 poziþia unui
circularã uniformã (tabelul 1, f): y1 = 2 cm ºi viteza este
oscilator liniar armonic este

I = −ω: (10) v1 = 4 cm/s, iar la momentul t2 poziþia este y2 = 3 cm

ºi viteza este v2 = 1 cm/s, determinaþi ecuaþia de
ºi de considerentele de la punctele anterioare ( R = A ºi
∆ϕ = ω∆t), înlocuind în (9) rezultã: miºcare a oscilatorului, ecuaþia vitezei ºi acceleraþiei
ϕ0.
I = −ω ) [QV (ω\ + ϕ ) .
acestuia. Faza iniþialã a celor douã oscilatoare este
(11)

Relaþia (11) reprezintã expresia acceleraþiei oscilatorului Rezolvare

liniar armonic. Relaþia se simplificã, pentru ϕ0 = 0, Aplicând ecuaþiile de miºcare ºi relaþia vitezei osci-

devenind: latorului liniar armonic la momentele 1 ºi 2 , rezultã: t t


I = −ω ) [QV ω\ . (11 )′ a = ) [QV (ω\ + ϕ )
Din relaþiile (3) ºi (11) se observã cã între acceleraþia
^ 0
= ω ) KW[ ω\ + ϕ5
a = ) [QV1ω\ + ϕ 6
a y
( ) ºi elongaþia ( ) este valabilã relaþia:
  
^  = ω) KW[0ω\ + ϕ  5
I = −ω a (12)

Acceleraþia ºi elongaþia oscilatorului sunt în opoziþie

de fazã. Pentru rezolvarea sistemului trebuie sã eliminãm

funcþiile trigonometrice care conþin în argument valorile

Exemple necunoscute ale timpului. Pentru aceasta, vom aplica

formula fundamentalã a trigonometriei:

1. O particulã are o miºcare oscilatorie liniar armoni- sin
2
α + cos
2
α = 1

cã, cu amplitudinea A= 0,5 m ºi frecvenþa ν = 2 Hz. pentru cele douã momente 1 ºi 2 considerate. t t
Faza iniþialã fiind nulã, determinaþi: Se obþine:

T a miºcãrii ºi pulsaþia (ω);

1 6
a) perioada 
a
b) poziþia particulei la momentele: [QV ω\ + ϕ  = 
)
t = 0,5 s, t = 0,75 s ºi t = 1,25 s;
1 6

^
c) expresia vitezei ca funcþie de timp; KW[  ω\ + ϕ  =
d) acceleraþia pe care o are particula la t = 0,75 s. ω  )
Rezolvare ºi respectiv:

1 6

a
a) Potrivit relaþiilor între mãrimile caracteristice:
[QV ω\  + ϕ  = 
<=  ™Q ω = π = πν ,
)
ν
0 5
< 
^
se obþine: KW[  ω\  + ϕ  = .
ω  )
T = 0,5 s ºi ω = π ZIL  [ . Adunând membru cu membru rezultã sistemul cu
b) Aplicarea legii de miºcare implicã în primul rând necunoscutele A ºi ω:
calcularea fazei (ϕ = ω \ ) pentru fiecare moment ºi 
` ^

 + =
înlocuirea în funcþia corespunzãtoare. ) ω  )
Astfel, pentru \ =  [ se obþine ϕ = π ZIL `

^

ºi: +   = .
ºi, înlocuind în y(t) = A sinωt, se obþine: )

ω )
a 0 5
 =  ⋅ [QVπ ⋅  =  U . Din rezolvarea sistemului rezultã:

Corespunzãtor:  
^  − ^
a 05 = − U ºi y(1,25) = 0,5 m. ω=   ≈ 
a − a 
ZIL [
c) Expresia vitezei este:

% a ^^ −− ^^ a  ≈  KU
   
v(t) = ω A cosω t. )
Înlocuind A se obþine:  
.

v(t) = 2π ·cos(4πt). Ecuaþiile oscilatorului vor fi:

d) Relaþia între acceleraþie ºi elongaþie este: y = 3sin(1,7t + ϕ0) [cm]
a = –ω 2y = –(4π)2y v = 5,1cos(1,7t + ϕ0) [cm/s]
atunci: I ( ) = − π a ( ) = π U[ . a = –8,7sin(1,7t + ϕ0) [cm/s2]

18
 Reprezentãri grafice ale elongaþiei, vitezei ºi JG JG G
/ + . = UI ⇔ / − S ( a  + a ) = UI (14)
acceleraþiei oscilatorului armonic
Dupã cum indicã relaþia (3), variaþia în timp a elon-
unde y este elongaþia oscilatorului scos din poziþia de
echilibru de la punctul b.
gaþiei oscilatorului liniar armonic are o formã sinusoi-
Din (13) ºi (14) rezultã:
dalã (fig. 7). În mod analog, tot reprezentãri sinusoidale
au ºi viteza, defazatã faþã de elongaþie cuπ/2 (relaþia 7) – ky = ma (15)

ºi acceleraþia, defazatã faþã de elongaþie cu π.

de unde
U ( )
I+ S a = . (16)

Relaþia (16) reprezintã ecuaþia oscilatorului liniar armonic.

Având în vedere cã acceleraþia oscilatorului depinde în
fiecare moment de elongaþia sa (ecuaþia 12)
2
a = –ω y
se obþine, din compararea relaþiilor (12) ºi (16) pulsaþia
oscilatorului:

ω= S . (17)
Fig. 7. Reprezentãri grafice ale unor mãrimi oscilatorii U

< = π ,
ale oscilatorului liniar armonic: elongaþie (y), vitezã (v),
acceleraþie (a), în acelaºi sistem de coordonate. Din
ω înlocuind ω din relaþia (17), rezultã

Observaþii: perioada T a oscilatorului:

ž Dacã oscilatorul este pus în oscilaþie prin scoa-

terea din poziþia de echilibru la o distanþã egalã cu ampli- < = π U (18)

S
Observaþie: Relaþia obþinutã concordã cu rezulta-
tudinea oscilaþiei ºi nu prin aplicarea unui impuls în

poziþia de echilibru, ecuaþiile mãrimilor caracteristice su-

tele experimentale (vezi 1.1.2.).
ferã o defazare cu π/2 devenind:
y = Asin(ωt + π/2) = Acosωt ′
(3 )
Din <= se obþine frecvenþa oscilatorului:
v = ωAcos(ωt + π/2) = –ωAsinωt (7 ′ ) ν
a = –ω2Asin(ωt + π/2) = –ω2Asinωt (11 ′)
ν=  S
ž Aplicarea relaþiilor (3), (7), (11) sau (3′), (7′), π U . (19)

′
(11 ) în probleme, se alege în funcþie de condiþiile iniþiale. Concluzie: Perioada oscilatorului depinde de

Dinamica oscilatorului armonic – calculul proprietãþile sale inerþiale (masã) ºi de proprietãþile sale

perioadei ºi frecvenþei oscilatorului armonic elastice (constantã elasticã).

Pentru studiul dinamic al oscilatorului armonic vom

considera un resort elastic cu constanta elasticã ( ) ºi k Exemplu
masa neglijabilã de care este suspendat un corp
punctiform de masa m. Rãspunsul oscilatorului la acþiuni Un automobil are suspensiile formate din 4 resorturi,

externe este presupus liniar datoritã unei forþe elastice câte unul pentru fiecare roatã. În cazul în care constanta

de tipul F = –ky, unde y este elongaþia resortului. Pentru elasticã a unui resort este k = 20·103 N/m, iar masa
ca oscilaþia sã nu fie amortizatã se considerã automobilului cu ocupanþi cu tot este 1500 kg, deter-

interacþiunile dintre oscilator ºi mediu nule. minaþi frecvenþa oscilaþiilor datoratã denivelãrilor dru-

Din diagrama forþelor mului. În cât timp va realiza automobilul cinci oscilaþii

(fig. 8b) aplicând principiul complete?

fundamental al dinamicii
Rezolvare
rezultã:
Considerând greutatea uniform distribuitã pe cele
a) la echilibru:
JG JJG JG 4 resorturi, rezultã cã fiecare resort va suporta o greutate
/ + . =  ⇔ / − Sa  =  .(13) de 375 kg. Frecvenþa de vibraþie va fi:
b) Imprimând un impuls
ν=  S =  0b .
oscilatorului, la un moment
π U
oarecare din timpul oscila- a b c
þiei, principiul fundamental \ = V< = V =  [ .
Fig. 8. ν
al dinamicii se scrie:

19
 Energia cineticã ºi potenþialã a oscilatorului Urmãrind reprezentãrile grafice ale celor trei energii

armonic în funcþie de poziþia oscilatorului se observã cã:

Într-un sistem mecanic aflat în oscilaþie, energia a) energia oscilatorului este:

mecanicã se transformã continuu din formã cineticã

⎛ S) ⎞
în formã potenþial㠖 ºi invers. Dacã oscilatorul nu inte- ž pur potenþialã ⎜ -XUI` =  ⎟ , în punctele

racþioneazã cu mediul, energia mecanicã se conservã,

⎝ ⎠
iar transformarea între cele douã forme (cineticã ºi x= ± A ºi

⎛- S) ⎞
potenþialã) a energiei mecanice se realizeazã fãrã pier- ž pur cineticã ⎜ K UI` =  ⎟ în x= 0.
deri. Sã considerãm cã, la un moment dat, pentru un ⎝ ⎠
astfel de oscilator (fig. 9), elongaþia este x, iar viteza v. b) în orice alt punct energia totalã este suma celor

Energia potenþialã a oscilatorului liniar armonic este datã douã energii ºi este datã de relaþia (25).

de expresia: Din relaþia (25) rezultã cã amplitudinea oscilatorului


- X = S` , -
 )= 
(20)
\W\
este:
ω U . (26)

unde k este constanta elasticã. În acelaºi moment,

energia sa cineticã este: Concluzie: Dupã cum s-a evidenþiat ºi experimen-


- K = U^ , tal, amplitudinea oscilatorului depinde de condiþiile ini-
 (21)
þiale, adicã de energia iniþialã ºi de perioada oscilatorului.
unde m este masa oscilatorului. Dintre curbele reprezentate în figura 9, poate cea
Energia totalã a sistemului este: mai utilizatã este curba de energie potenþialã. Forma
 
- = - + - = S` + U^ curbei reprezentative a variaþiei în timp a energiei poten-
\ X
 K . (22)
þiale a oscilatorului armonic este o parabolã. Datoritã
Înlocuind în expresia (22) relaþiile de calcul ale
formei, aceastã curbã este numitã adesea de cãtre
elongaþiei:
fizicieni „groapa de potenþial“.
x = Asin(ωt + ϕ0) (23)
Un rol important în interpretarea graficã a miºcãrii
ºi vitezei:
oscilatorului îl joacã tangenta la curba reprezentativã a
v = ωAcos(ωt + ϕ0) (24)
energiei potenþiale într-un punct Ep(x). Ea exprimã

ºi þinând seama cã ω = S

, se obþine:
valoarea forþei la care este supus oscilatorul în poziþia
U respectivã. Proprietatea rezultã din relaþia:

- =
1 +
6
S)  [QV ω \ + ϕ  S)  KW[  ω \ + ϕ
=
1 6 L = –∆Ep,
\
  unde L este lucrul mecanic efectuat pentru variaþia ∆Ep

   a energiei potenþiale a oscilatorului.

= S) = Uω ) ∆- X
  . (25)
Din L = F∆x, se obþine: .=−
∆`
.
Relaþia (25) indicã faptul cã energia mecanicã a

oscilatorului armonic este constantã în timp (fig. 9). Cu cât este mai înclinatã tangenta la curba
reprezentativã a energiei potenþiale a unui oscilator, cu
atât mai intensã va fi forþa care îl solicitã. Punctul în
care tangenta la „groapa de potenþial“ este orizontalã
semnificã echilibrul forþelor care acþioneazã asupra
acestuia.
Observaþie: Utilizarea relaþiilor (3 ′ ) ºi (7′ ) în
cazurile în care miºcarea oscilatorului începe din poziþia
de echilibru prin aplicarea unui scurt impuls are ca efect
modificarea expresiilor de calcul ale energiei cinetice

- = U^ = Uω ) KW[(ω\  + ϕ )

   
K
ºi potenþiale

- = S` = Uω ) [QV (ω\ + ϕ )
   

X , dar nu ºi a energiei
 

- = Uω )
 
Fig. 9. Curbele de energie cineticã, potenþialã ºi totalã totale .
ale unui oscilator liniar armonic.
20
 Exemplu b
Un oscilator de masã m = 0,2 g oscileazã dupã o
lege de miºcare de forma:
\ =  VLQ π W + π  
  
a) Stabiliþi momentele în care energiile cineticã ºi
potenþialã ale oscilatorului sunt egale.
-K a
b) Determinaþi raportul - X când elongaþia este
Fig. 10. a) Când un pendul simplu este deplasat din
jumãtate din amplitudine. poziþia de echilibru cu un unghi mic (sub 6 grade de
Rezolvare arc) ºi este apoi eliberat, el va efectua o miºcare
a) Energia potenþialã a oscilatorului este: oscilatorie ce poate fi aproximatã cu una liniar
armonicã. b) Diagrama forþelor prin considerarea
- = Uω ) [QV ω\ + ϕ  ,
 
X
aproximãrii.
iar energia cineticã: ž Firul de care este legat corpul de masã m este
- = Uω ) lung, inextensibil ºi de masã neglijabilã.
 
K \
KW[ ω + ϕ  . ž Corpul de masã m este considerat punctiform.
Din condiþia impusã de problemã: Ec = Ep, se obþine: ž Oscilaþiile pendulului au loc într-un plan.
ž Interacþiunea cu mediu este neglijabilã.
⎛π π⎞ ⎛π π⎞
[QV ⎜ \ + ⎟ = KW[ ⎜ \ + ⎟ , JG Aplicãm
G principiul
JG fundamental al dinamicii:
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ . = UI , unde . este rezultanta forþelor care acþionea-
unde s-au înlocuit ω ºi ϕ cu valorile lor din legea de zã asupra pendulului de masã
G m, cauzându-i o miºcare
miºcare. acceleratã cu acceleraþia I (în m/s2). Forþa responsabilã
Aplicând transformarea trigonometricã: de deplasarea pendulului este componenta tangenþialã
cos2α = cos2α – sin2α, în ultima relaþie, se obþine: a greutãþii.
⎛π ⎞ S −  F = mgsinθ
KW[ ⎜ \ + π ⎟ =  , de unde rezultã: \ =
⎝ ⎠  , a = gsinθ.
Dacã amplitudinea unghiularã θ sub care se reali-
unde k i m*. zeazã oscilaþia este micã (sub 6 grade de arc) se poate
) face aproximarea
b) Din condiþia a = , se obþine:
 sin θ ≈ θ.
⎛π π⎞  π π π De exemplu, când θ este 0,1 rad (circa 6 grade),
[QV ⎜ \ + ⎟ = ⇒ \ + = 
⎝ ⎠     sinθ = 0,0998, traiectoria pendulului diferã cu doar
de unde rezultã primul moment în care se realizeazã 2% de distanþa pe care s-ar deplasa un oscilator liniar.
condiþia: t = –2. În aceastã aproximaþie: . = − UO` . Considerând forþa
Atunci raportul Ec / Ep devine:
F, o forþã de tip elastic (F = – kx) rezultã constanta
O

-K
elasticã a oscilatorului S = − UO
⎛π π⎞
= K\O  ⎜  − + ⎟ =  . S = O.
, de unde U
-X ⎝   ⎠
Înlocuind în expresia perioadei (T) a oscilatorului
O O

Pendulul gravitaþional – studiu în limita armonic rezultã perioada de oscilaþie a pendulului

oscilaþiilor armonice gravitaþional:
Miºcarea oscilatorie a pendulul gravitaþional a fost
< = π O
.
studiatã în secolul al X-lea de Ibn Yunus al-Masri, dar O
abia în secolul al XV-lea pendulul avea sã fie utilizat în
Situaþia anterior descrisã, în care perioada proprie
construirea ceasornicelor.
a oscilatorului (T0) este independentã de amplitudinea
Pentru studiul dinamic al pendulului gravitaþional,
unghiularã θ, poartã numele de izocronismul micilor
în limita aproximãrii oscilatorului liniar armonic vom

lucra în urmãtoarele ipoteze:

oscilaþii.
21
 Prezenþa lui g în ecuaþie se poate traduce din punct rezultã:
de vedere fizic prin variaþia perioadei cu latitudinea. Asta
⎛ ∆\ ⎞
înseamnã cã la diferite latitudini de pe glob frecvenþa < = < ⎜  − ⎟ .
oscilatorului va fi diferitã. De exemplu, între Glasgow ⎝ τ ⎠
(g = 9,815 63 m/s2) ºi Cairo (g = 9,793 17 m/s2), Fiind vorba de acelaºi pendul, lungimea acestuia
pentru a avea aceeaºi frecvenþã, un pendul trebuie este constantã. Rezultã cã perioada sa variazã cu înãlþi-
scurtat cu 0,23% din lungimea acestuia. O variaþie si- mea ca urmare a modificãrii suferite de acceleraþia gravi-
milarã se produce ºi cu altitudinea. taþionalã. Perioadele pendulului la suprafaþa Pãmântului
ºi la înãlþimea h sunt date de expresiile:
Exemplu O
< = π
O
ºi respectiv < = π 
Un pendul la suprafaþa Pãmântului o ia înainte cu O O
1,5 minute în decurs de 24 de ore. La ce înãlþime trebuie unde g este dat de expresia.
ridicat pendulul pentru a nu mai rãmâne în urmã? Se 
dã raza Pãmântului R = 6,4·106m ºi g0 = 9,81 m/s2. O = O  ⎛⎜ : ⎞⎟ .
⎝ : + P⎠
Rezolvare R este raza Pãmântului.
Notãm cu T0 perioada pendulului la suprafaþa Din ultimele trei relaþii rezultã cã
Pãmântului, iar cu T perioada la înãlþimea h necunos- P
cutã. Pe Pãmânt pendulul face un numãr N de oscilaþii < = < ⎛⎜  − ⎞⎟ , de unde, substituind, se obþine:
⎝ :⎠
în timpul τ – ∆t, iar la înãlþimea h în timpul τ. Se poate
P = :∆\ =  U .
scrie cã 6 = τ − ∆\ , dar tot 6 = τ . Egalând expresiile τ − ∆\
< <
Rezumat
ž Un oscilator armonic reprezintã un model fizic al unui
oscilator elastic care nu face schimb de energie cu
mediul. Amplitudinea lui rãmâne constantã un timp
indefinit.
ž Legea de miºcare a oscilatorului este: ž Perioada ºi frecvenþa oscilatorului sunt:
y = Asin(ωt + ϕ0),
unde A este amplitudinea oscilaþiei, ω este pulsaþia, < = π US ºi respectiv ν = π US .
iar ϕ0 este faza iniþialã.
ž Legea de variaþie a vitezei este: ž Energia totalã a oscilatorului liniar armonic este
constantã în timp - = Uω )  Ea se transferã între
 
v = ωAcos (ωt + ϕ0), iar cea a aceleraþiei: \

I = −ω ) [QV (ω\ + ϕ ) .


forma cineticã ºi cea potenþialã.
ž Între acceleraþia oscilatorului ºi elongaþie existã relaþia: ž În cazul unui pendul gravitaþional, care oscileazã cu
S amplitudine unghiularã micã (θ< 6 grade de arc)
I = ω a , unde ω = 
perioada de oscilaþie a unui oscilator armonic poate fi
U
ž Reprezentarea graficã a variaþiei în timp a mãrimilor aproximatã ºi este egalã cu:
elongaþie, vitezã ºi acceleraþie este datã în figura de < = π O 
O
mai sus.

1. O particulã aflatã în miºcare oscilatorie liniar armo- Stabiliþi:

nicã se deplaseazã conform ecuaþiei: a) amplitudinea, perioada ºi frecvenþa oscilaþiilor;
a    [m].
=  [QV \ + π
b) poziþia, viteza ºi acceleraþia dupã 5 s de la începerea
miºcãrii.

22
2. La capãtul liber al unui resort orizontal ideal, de con-
stantã elasticã k = 20 N/m, este fixat un corp de masã
m = 20 g (presupus punctual) care poate culisa fãrã frecare
pe o tijã. Se depãrteazã corpul de poziþia sa de echilibru ºi i
se dã drumul astfel încât, la distanþa x1 = 4 cm de poziþia de
echilibru, viteza sa este v1 = 2 m/s.
a) Care este viteza corpului la trecerea prin poziþia de
echilibru?
b) Care este amplitudinea miºcãrii?
3. O insectã cu masa de 0,5 g, aºezându-se pe o frunzã,
o face sã vibreze cu o frecvenþã de 1 Hz.
a) Care ar fi constanta elasticã a unui resort care s-ar
comporta similar frunzei?
b) Care ar fi frecvenþa de vibraþie a frunzei dacã insecta ar
avea masa de 1,5 g?
4. Un mobil de masã m = 0,5 kg se deplaseazã, sub
acþiunea unei forþe de tip elastic, faþã de un centru fix,
într-o miºcare oscilatorie. La distanþa y = 2 cm, viteza
corpului este v = 0,4 m/s, iar forþa ce acþioneazã asupra
corpului F = 0,8 N. Scrieþi ecuaþia de miºcare a mobilului
dacã faza iniþialã a miºcãrii este nulã.
5. Un oscilator liniar ce oscileazã cu amplitudinea
A = 2 cm se aflã, la momentul t1 = 0,01 s de la începutul
miºcãrii, în punctul y = 0,4 cm de poziþia de echilibru.
Considerând faza iniþialã nulã, determinaþi:
a) pulsaþia; b) perioada; c) viteza oscilatorului în poziþia y;
d) acceleraþia miºcãrii oscilatorului când elongaþia este
maximã.
6. Lãsat liber în apã, un corp cilindric vertical, de lungime
l0 = 0,3 m ºi densitate ρ = 800 kg/m3, oscileazã.
Amplitudinea acestei oscilaþii este A = 1,3 cm.
a) Arãtaþi cã forþa ce acþioneazã asupra cilindrului este de
tip elastic.
b) Determinaþi perioada oscilaþiei.
c) Determinaþi ecuaþia miºcãrii.
7. Legea de miºcare a unui oscilator de masã m = 2 kg
2 7
este a =  [QV  \ +  KW[  \ [cm]. Determinaþi:
a) amplitudinea ºi faza iniþialã; b) viteza maximã a oscila-
torului în timpul miºcãrii; c) forþa maximã ce acþioneazã
asupra oscilatorului.
8. Un obiect atârnat de un resort executã o miºcare oscila-
torie armonicã. Dacã iniþial obiectul se aflã la 20 cm
deasupra poziþiei sale de echilibru, iar frecvenþa oscilaþiei
acestuia este 2 s–1, sã se determine:
a) ecuaþia de miºcare;
b) ecuaþiile vitezei ºi ale acceleraþiei;
c) valorile maxime ale vitezei ºi acceleraþiei.
9. Într-un ascensor se plaseazã un oscilator armonic
format dintr-un resort ideal, de constantã elasticã k, la
capãtul cãruia se gãseºte un corp punctiform de masã
m. Dacã greutatea proprie a resortului se poate neglija,
stabiliþi care este perioada oscilatorului când ascensorul
se deplaseazã: a) accelerat cu acceleraþia a; b) uniform;
c) încetinit cu acceleraþia a. Ce modificãri apar în situaþiile
(a) ºi (c), faþã de (b)?
10. Un oscilator efectueazã o miºcare descrisã de ecuaþia:
a =  [QV π\ +  [cm]. Determinaþi:
π
 
a) valorile maxime ale vitezei ºi acceleraþiei oscilatorului;
b) momentele când viteza ºi acceleraþia sunt maxime;
c) reprezentaþi grafic legea de miºcare, variaþia vitezei ºi
acceleraþiei oscilatorului.
11. Coarda unei chitare vibreazã cu o frecvenþã de
440 Hz. Un punct situat în centrul ei se deplaseazã cu o
amplitudine A = 3 mm ºi o diferenþã de fazã ϕ0 = 0.
Stabiliþi: a) ecuaþia de miºcare;
b) valorile maxime ale vitezei ºi acceleraþiei.
12. Un oscilator orizontal are masa m = 150 g ºi constanta
elasticã k = 300 N/m. Când elongaþia este x1= 0,012 m,
viteza este v1 = 0,3 m/s. Aflaþi:
a) energia totalã a oscilatorului; b) amplitudinea miºcãrii;
c) viteza maximã atinsã în timpul miºcãrii?
13. Un pendul are perioada de oscilaþie pe Pãmânt
T = 1,6 s. Care este perioada de oscilaþie pe Marte dacã
acceleraþia este gM = 3,71 m/s2? Se dã acceleraþia pe
pãmânt gP = 9,81 m/s2.
14. Dupã ce aterizeazã pe o planetã, un explorator
construieºte un pendul cu care vrea sã determine
acceleraþia gravitaþionalã. Dacã lungimea pendulului este
l = 50 cm, iar pendulul face 100 oscilaþii complete în
136 s, care este valoarea acceleraþiei gravitaþionale
calculate de explorator?
15. Miºcarea pistoanelor motorului unui automobil poate
fi aproximatã cu o miºcare oscilatorie armonicã. Depla-
sarea pistoanelor (dublul amplitudinii oscilaþiei) este 0,1 m,
iar motorul are o turaþie de 3500 oscilaþii/minut.
a) Calculaþi acceleraþia pistonului în punctele extreme ale
miºcãrii. b) Dacã masa pistonului este 0,45 kg, ce forþã
netã se exercitã în aceste puncte? c) Care sunt viteza ºi
energia cineticã a pistonului la mijlocul deplasãrii?
d) Ce putere medie este necesarã pentru ca pistonul sã
accelereze din repaus la valoarea sa maximã?
e) Dacã turaþia motorului este 7000 oscilaþii /minut, care
sunt rãspunsurile la întrebãrile b ºi c?
16. Miºcarea unei particule este datã de ecuaþia:
y(t) = 25 sin10t, unde elongaþia este datã în centimetri,
iar timpul în secunde.
a) În ce momente energia cineticã este dublul celei po-
tenþiale? b) În ce momente cele douã energii sunt egale?
c) În ce momente forþa elasticã este maximã ºi care este
valoarea ei? Se dã masa oscilatorului m = 0,1 kg. d) În
ce momente viteza este jumãtate din valoarea maximã?
Care sunt valorile energiei cinetice ºi potenþiale ale
oscilatorului în aceste momente?
23
 1.1.5. Compunerea oscilaþiilor paralele. *Compunerea oscilaþiilor perpendiculare
Reprezentãri fazoriale
Sunetul arareori este pur, rezultat al unei singure unde cu ϕ ºi ϕ s-au notat fazele iniþiale ale celor douã
1 2

oscilaþii. Cel mai adesea, la realizarea lui concurã oscilaþii.

suprapunerea mai multor oscilaþii. Diferite dispozitive Reprezentarea fazorialã a celor douã oscilaþii este
de amortizare, de mare întindere, se bazeazã pe efectul datã în figura 2.
cumulat al amortizãrilor produse de diferiþi oscilatori.
Oscilaþiile atomilor unui solid, ca urmare a agitaþiei
termice a acestuia la o anumitã temperaturã sunt în
realitate miºcãri complexe rezultate în urma interac- Fig. 2.
þiunilor, cu un numãr mare de atomi vecini. Acestea Diagramã fazorialã
sunt doar câteva exemple în care oscilaþia realã a unor pentru suprapunerea
corpuri se obþine ca sumã a unor oscilaþii simple a douã oscilaþii
produse simultan. de frecvenþe egale.
Pentru înþelegerea compunerii oscilaþiilor este utilã
reprezentarea acestora cu ajutorul fazorilor. Utilizând metoda analiticã de compunere a vecto-
rilor, se obþine amplitudinea:
A = (A + A ) + ( A + A ) ,
2
1x 2x
2
(3) 1y 2y
2

Fazor (vector rotitor): Formã de reprezentare a unei unde: A = A cos ϕ , A = A sin ϕ

1x 1 1 1y 1 1

mãrimi oscilatorii. Fazorul este un vector orientat A = A cos ϕ , A = A sin ϕ

2x 2 2 2y 2 2

dupã o direcþie care face cu abscisa un unghi Înlocuind în (3) ºi fãcând calculele, rezultã:
egal cu faza oscilaþiei la momentul respectiv ºi
are modulul egal cu amplitudinea miºcãrii (fig. 1). A = A + A + 2A A cos( ϕ – ϕ ),
2 2
1 2
2
1 2 2 1 (4)
unde pentru calcul s-au utilizat relaþiile trigonometrice:
sin α + cos α = 1 2 2

Fig. 1. Reprezentare
fazorialã a unei oscilaþii.
Proiecþia vectorului
axa Oy dã y = A sinϕ0
momentul t 0 = 0. La un
moment ulterior, rotaþia
vectorului în sens antiorar,
cu viteza unghiularã
cu pulsaþia miºcãrii
oscilatorii, determinã modificarea elongaþiei.
′
y = Asin( ωt + ϕ0).
Utilitatea acestui tip de reprezentare este datã de
posibilitãþile pe care le oferã în determinarea rezultantei
a douã sau mai multor oscilaþii imprimate aceluiaºi
oscilator.
Compunerea oscilaþiilor paralele – descriere
cantitativã
Pentru simplitate, sã considerãm douã oscilaþii de
acelaºi sens ºi pulsaþie (ω), produse cu o diferenþã de
fazã ∆ϕ ºi ale cãror amplitudini sunt A ºi A . 1 2
Elongaþiile la momentul t vor fi date de expresiile:
y = A sin(ωt + ϕ ) (1)
1 1 1
ºi: sinα sinβ + cosα cosβ = cos(α – β).
G
) pe
Faza iniþialã a oscilaþiei compuse este datã de:
la ) a + ) a ) [QV ϕ + ) [QV ϕ
\O ϕ = =   (5)
) ` + ) ` ) KW[ ϕ + ) KW[ ϕ
Oscilaþia
G rezultantã se exprimã prin proiecþia fazo-
ω egalã rului ) pe axa Oy, sub forma:
y = Asin(ωt + ϕ ), (6)
unde A este dat de relaþia (4), iar ϕ rezultã din relaþia (5).
În mod similar, se pot compune mai multe oscilaþii
armonice paralele.
Cazuri particulare:
1) Dacã ∆ ϕ = 2kπ, (k i q).
Din cos 2kπ = 1, se obþine:

) = ) + ) +  ) ) = ) + ) = ) + ) . (4′) 0 5
Se spune cã oscilaþiile sunt în fazã. În acest caz
amplitudinea este maximã.
2) Dacã ∆ϕ = (2k + 1)π (k i q).
Din: cos(2k + 1)π = –1, se obþine:
0) 5

ºi: ) = ) + ) −  ) ) =  − ) = ) − ) . (4″)

y = A sin(ωt + ϕ ),
2 2 2 (2) Se spune cã oscilaþiile sunt în opoziþie de fazã.
Amplitudinea rezultantã este minimã.
24
 π ω − ω ω + ω
3) Dacã ∆ϕ = (S +  )(S ∈ T ) . = ∆ω =ω
 Dacã notãm:

ºi

1 6
Din KW[ S +  π =  se obþine: se obþine ecuaþia bãtãilor:

y = 2A cos∆ωt ωt.
)  = ) + ) .
sin (8)
(4 ″′) Factorul în cosinus variazã foarte încet, din cauza
diferenþei ∆ω mici a pulsaþiilor. El descrie variaþia
y amplitudinii. Cel de-al doilea termen reprezintã termenul
t oscilator propriu-zis. Reprezentând variaþia în timp a

elongaþiei se observã cã amplitudinea variazã (fig. 4).

a)

y
t
b)
Fig. 3. Reprezentãri posibile ale compunerii unor
oscilaþii armonice. Se observã cã rezultatul este tot o
oscilaþie armonicã.

Exemplu
Calculaþi frec- k1
Fig. 4. Fenomenul bãtãilor.
k2
venþa oscilaþiei Se obþine astfel o modulare în amplitudine, cu o
configuraþiei din ω + ω
figurã. Se considerã suprafeþele fãrã frecare. Con- „purtãtoare“ de pulsaþie  ºi o amplitudine
stantele elastice ale celor douã resorturi sunt k1 ºi k2, ω − ω
iar masa oscilatorului este m. „modulatã“, de pulsaþie . Frecvenþa oscilaþiilor

Rezolvare rãmâne constantã. Amplitudinea atinge valoarea
Când masa m oscileazã, unul dintre resorturi este
alungit, iar celãlalt comprimat cu aceeaºi alungire. maximã pentru cos∆ωt = ±1; când frecvenþa bãtãilor
∆x1 = –∆x2 = ∆x este datã de expresia:
ν bãtãi = |ν 1 – ν 2|, (9)
unde ∆x1 este alungirea resortului de constantã elasticã
k1, iar ∆x2 cea a resortului k2. iar perioada acestora (Tb) este:
< =  =   = π 
Forþa elasticã în orice moment este: <<
F = –k1∆x1 – (–k2∆x2) = –k1∆x + k2(–∆x) =
J ν < − < ω − ω 
= –(k1 + k2)∆x = k′∆x,
unde k′ = k1 + k2. * Compunerea oscilaþiilor perpendiculare
Cum frecvenþa unui oscilator de constantã elasticã Pentru simplitate, sã considerãm oscilatorul solicitat
simultan dupã douã direcþii perpendiculare, dupã care
k′ este ν =  S ′ , rezultã ν =  S + S . va oscila potrivit ecuaþiilor:
π U π U x = Asin(ωt + ϕ )
1
(1)
y = Bsin(ωt + ϕ ). (2)
2

Fenomenul bãtãilor. Când pulsaþiile sunt diferite, Stabilirea ecuaþiei traiectoriei se obþine eliminând
rezultã forme de oscilaþie care nu mai sunt armonice.
timpul din cele douã relaþii. Înmulþim cele douã ecuaþii
Un caz particular îl reprezintã fenomenul bãtãilor. Pentru
cu cosϕ2, respectiv cosϕ1.
`
a se produce, pulsaþiile celor doi oscilatori trebuie sã = [QVω \ KW[ ϕ + KW[ ω\ [QVϕ ⋅ KW[ ϕ
difere foarte puþin. Pentru simplitate sã presupunem )
cã oscilaþiile au amplitudini egale. Atunci: a
= [QVω\ KW[ ϕ  + KW[ ω \ [QVϕ  ⋅ KW[ ϕ
a = a + a  = ) [QV ω  \ + ) [QV ω  \ = *

⎛ ω − ω ⎞ ω + ω ⎞
\ ⎟ [QV⎛⎜ 
Scãzând cele douã ecuaþii rezultate, membru cu
=  ) KW[ ⎜  \⎟  (7) membru rezultã:
⎝  ⎠ ⎝  ⎠
25
 [ \ Se obþin aºa numitele „figuri Lissajous”.
FRV ϕ − FRV ϕ = FRV ωW VLQϕ − ϕ  . (3) Aceste curbe pot fi închise sau deschise (fig. 6)
$ %
dupã cum este sau nu îndeplinitã condiþia ca oscilatorul
Înmulþim cele douã ecuaþii iniþiale cu sinϕ2, res-
sã treacã printr-un acelaºi punct P dupã un acelaºi
pectiv cu –sinϕ1 ºi adunãm ecuaþiile rezultate.
interval de timp.
Se obþine:
[ \
VLQ ϕ − VLQ ϕ = − VLQ ωW VLQϕ − ϕ  (4)
$ %
Ridicãm la pãtrat ecuaþiile (3) ºi (4) ºi apoi le
adunãm. Se obþine:
 
` a `a
 +  −  )* KW[∆ϕ = [QV ∆ϕ ,

(5)
) *
unde ∆ϕ = ϕ − ϕ  .
Relaþia (5) reprezintã ecuaþia unei elipse înscrise

într-un dreptunghi de laturi 2 A ºi respectiv 2B. Excentrici-

tatea, direcþia axelor elipsei ºi sensul de miºcare pe elipsã

a punctului material supus miºcãrilor oscilatorii depind

de valoarea defazajului ∆ϕ.
π Fig. 6. Figuri Lissajous pentru suprapuneri de diferite
a) Dacã: ∆ϕ = N , unde k = 0, 1, 2, ..., oscilaþia frecvenþe.

rezultantã are ca traiectorie o dreaptã (fig. 5a ºi e).

π Figurile Lissajous sunt

b) Dacã: ∆ϕ = N +  , unde k = 0, 1, 2 ... tra-
 utilizate în mãsurarea directã a
iectoria oscilaþiei este o elipsã centratã (fig. 5c). frecvenþelor oscilaþiilor cu
⎧ π π⎫ ajutorul oscilografului catodic
c) Dacã: ∆ϕ∈ ⎨±N ± N ±  ⎬ , unde k = 1, 2, 3, ..., (fig. 7).
⎩   ⎭
traiectoria oscilaþiei este o elipsã oblicã (fig. 5b, b′, d, d′). a
frecvenþã
variabilã
cunoscutã

frecvenþã
necunoscutã

Fig. 7. Oscilograf catodic (a); schema de intrare a

semnalelor (b).
Fig. 5. Pentru aceasta se aplicã pe o pereche de plãci de
Observaþii: deflexie ale oscilografului o tensiune cu frecvenþa
ž Când 0 < ∆ϕ < π, traiectoria este parcursã în cunoscutã, dar variabilã, iar pe cea de-a doua pereche
sens antiorar (elipsã stângã). de plãci tensiunea cu frecvenþã necunoscutã. Se variazã
ž Când π < ∆ϕ < 2π traiectoria este parcursã în frecvenþa cunoscutã pânã se obþine una dintre figurile
sens orar (elipsã dreaptã). Lissajous închise (fig. 6). Din figura Lissajous astfel
ž Când A = B = 2l elipsa devine un cerc, înscris obþinutã se stabileºte raportul frecvenþelor celor douã
într-un pãtrat de laturã 2l. tensiuni. Acest raport este egal cu raportul numãrului
Când frecvenþele oscilaþiilor perpendiculare nu sunt punctelor de contact ale figurii Lissajous cu o direcþie
egale, atunci traiectoria punctului este mai complicatã. orizontalã, respectiv una verticalã (fig. 6).
26
 Rezumat
ž Oscilaþiile pot fi reprezentate ž În cazul a douã oscilaþii perpendiculare de aceeaºi
prin fazori – vector rotitor de pulsaþie ω: x = Asin(ωt + ϕ1) ºi y = Bsin(ωt + ϕ2)
modul egal cu amplitudinea traiectoria miºcãrii este:
 
oscilaþiei ºi orientare faþã de `
 +
a
 −
`a
KW[ ∆ϕ = [QV ∆ϕ cu ∆ϕ = ϕ1 – ϕ2.
abscisã egalã cu faza acestuia. ) * )*
ž Compunerea a douã oscilaþii ž Când pulsaþiile nu sunt
armonice paralele: egale se obþin traiectorii mai
y1 = A1sin(ωt + ϕ1) ºi y2 = A2sin(ωt + ϕ2) este tot o complicate (figurile Lissajous).
oscilaþie y = Asin(ωt + ϕ) a cãrei amplitudine este: Pe baza lor se stabileºte una
) = ) + ) +  ) ) KW[ϕ − ϕ  , iar faza:
dintre frecvenþe când cealaltã
este cunoscutã.
) [QV ϕ + ) [QV ϕ .
\O ϕ =
) KW[ ϕ + ) KW[ ϕ

1. Un resort a cãrui lungime nedeformatã este l are
constanta elasticã k. Resortul este tãiat în douã bucãþi
de lungimi nedeformate l1 ºi l2, unde l1 = nl2 ºi n întreg.
Care sunt constantele elastice k1 ºi k2 ale celor douã
resorturi exprimate în funcþie de n ºi R?
2. Douã resorturi articulate între ele sunt legate de un
corp de masã m. Dacã resorturile au constantele elastice
k1 ºi k2, arãtaþi cã frecvenþa oscilaþiilor corpului de masã
m este ν = 
SS
π S + S U . Miºcarea corpului de masã
 
m pe suprafaþa de sprijin este fãrã frecare.
3. Fie sistemul din figurã format din corpurile de mase
m1 = 1 kg ºi m2 = 3 kg
ºi resortul de con-
stantã elasticã
k = 250 N/m. Miºca-
rea corpurilor este fãrã frecare.
a) Care este frecvenþa de oscilaþie a sistemului?
b) Care este raportul energiilor cinetice ale celor douã
corpuri?
c) Arãtaþi cã energia cineticã a oscilatorului este datã de
- = UUU^+ −U^ .

K
 
4. Electronii unui osciloscop sunt deviaþi de douã câmpuri
electrice perpendiculare între ele astfel încât în fiecare
moment t deplasarea este datã de:
x = Acosωt ºi y = Acos(ωt + α).
Descrieþi traiectoria electronilor ºi gãsiþi ecuaþia ei:
a) dacã α = 0°;
b) dacã α = 30°;
c) dacã α = 90°.
5. Gãsiþi ecuaþia miºcãrii rezultate prin suprapunerea a
douã oscilaþii cu elongaþii paralele descrise de ecuaþiile:
a) y1 = 6 sin ωt ºi y2 = 8 cos ωt;
( )
b) a =  [QV ω\ + π ºi a =  [QV ω\ + π . ( )
6. Într-un punct P se suprapun trei oscilaþii armonice cu
elongaþii paralele. ªtiind cã în urma acestor suprapuneri
punctul P rãmâne în repaus ºi cã douã din oscilaþii sunt:
y1 = 7,4 sin(ωt + 45°) ºi y2 = 6 sin(ωt + 150°).
Gãsiþi expresia instantanee a celei de-a treia elongaþii.
7. Gãsiþi traiectoria miºcãrii unui corp care efectueazã
simultan oscilaþiile:
x = 2sin(2πt + 30°) (cm) ºi y = 2sin(2πt + 90°) (cm).
8. Considerãm douã oscilaþii perpendiculare:
x = Axcos(ωxt + ϕ1) ºi y = Aycos(ωyt + ϕ2), care se compun.
a) Dacã ωx / ωy este un numãr raþional curba este închisã
ºi miºcarea se repetã la intervale regulate de timp. Pentru
Ax = Ay ºi ϕ1 = ϕ2 desenaþi curba Lissajous obþinutã pentru
ωx / ωy = 1/2; 1/3 ºi 2/3.
b) Arãtaþi cã forma curbei Lissajous depinde de diferenþa
de fazã ϕ1 – ϕ2.
c) Trasaþi curbele pentru ϕ1 – ϕ2 = 0; π  π (ZIL ) .
9. Douã oscilaþii, cu frecvenþe de 70 Hz ºi respectiv
65 Hz, având amplitudinile de 0,04 m, produc fenomenul
de bãtãi.
Sã se determine:
a) legea de miºcare a oscilaþiei compuse;
b) frecvenþa bãtãilor;
c) momentele în care amplitudinea devine maximã.
27
 1.2. Oscilatori mecanici cuplaþi

1.2.1. Oscilaþii mecanice întreþinute. Oscilaþii mecanice forþate

În lecþiile anterioare s-a arãtat cã un sistem meca- Creºterea energiei mecanice a unui oscilator se
nic (resort elastic, pendul gravitaþional etc.) scos din poate realiza prin aplicarea din exterior a unei forþe.
poziþia de echilibru poate, în anumite condiþii, oscila. Dacã forþa externã care acþioneazã asupra oscila-
Dacã dupã momentul iniþial, oscilatorul nu mai este torului este una constantã aceasta determinã depla-
influenþat de cauza care a provocat oscilaþia spunem sarea oscilatorului cu o anumitã amplitudine în afara
cã aceasta este liberã. Oscilatorii reali sunt influenþaþi poziþiei de echilibru, dar nu va fi în mãsurã sã permitã
în decursul miºcãrii de forþe de interacþiune cu mediul reproducerea constantã a oscilaþiei. Pentru ca oscilaþia
extern (forþe de frecare), care determinã în timp sã aibã loc trebuie ca acþiunea forþei externe aplicate
amortizarea acestora. sã fie de scurtã duratã ºi
În cazul în care forþele de frecare din sistemul oscilant ritmicã, aplicatã în momen-
ºi dintre acesta ºi mediu, pot fi neglijate pe un interval tele în care aceasta deter-
scurt de timp, oscilaþiile pot fi privite ca neamortizate, minã creºterea amplitudinii ºi
oscilatorul putând fi aproximat cu unul ideal. nicidecum în momentele în
Din punct de vedere energetic s-a constatat, în studiul care ar duce la o scãdere ºi
oscilaþiilor amortizate, cã în fiecare perioadã, oscilatorul, mai rapidã a acestora.
ca urmare a interacþiunilor cu mediul, cedeazã o parte Deci, pentru întreþinerea
din energia sa mecanicã. Pentru ca oscilaþia sã fie oscilaþiilor sau producerea
întreþinutã, oscilatorul trebuie sã primeascã, în acelaºi oscilaþiilor forþate este impor-
interval de timp, o energie echivalentã celei disipate. Dacã tantã nu numai aplicarea Fig.2. Aplicarea
energia primitã este mai mare, fiecare nouã oscilaþie va ritmicã a forþei externe, ci ºi ritmicã a unei forþe (b)
creºte energia oscilatorului momentul acestei acþiuni. care sã cedeze
producând oscilaþii forþate. Un grafic al variaþiei sistemului oscilator o
Forþele externe care acþio- acestei forþe în timp ar putea energie echivalentã
neazã asupra unui oscilator arãta ca în fig 2b. S-a arãtat celei pierdute prin
pot determina: însã cã pentru obþinerea frecare (a), determinã
a) reducerea amplitudinii acestor efecte este mult mai producerea oscilaþiilor
întreþinute (c).
miºcãrii - este cazul forþelor de simplu de aplicat oscilatoru-
frecare (fig. 1a); lui o forþã externã de formã sinusoidalã.
b) creºterea amplitudinii F = F0 sinωt
oscilatorului (fig. 1b) sau men- Fig. 1. Oscilaþii amor- Pentru a determina care sunt proprietãþile acestei
þinerea constantã a amplitudinii tizate (a); forþate (b) forþe, amplitudinea ºi pulsaþia oscilaþiilor forþate, realizaþi
oscilaþiei (fig. 1c).
ºi întreþinute (c). urmãtorul experiment.

Laborator b
Fig. 3.
Studiul oscilaþiilor armonice forþate Dispozitiv de studiu
Materiale necesare: al oscilaþiilor
întreþinute;
– doi oscilatori identici cu frecvenþa naturalã ν0
oscilator elastic (a),
– sistem de producere a oscilaþiilor forþate (fig. 3) c
sistem de întreþinere
– sistem de înregistrare a oscilogramelor oscilatorului. a oscilaþiilor (b),
ž Doi oscilatori identici, identic amortizaþi având sistem de afiºare
frecvenþa de oscilaþie ν0 = 1 Hz, sunt iniþial în repaus. a computerizatã a
O forþã externã oscilantã de tipul: oscilogramei (c).
F = F0sin(2 πν t)i

28
 este aplicatã fiecãruia dintre oscilatori în acelaºi
a
moment t = 0. F0 este amplitudinea forþei incidente,
iar ν i
frecvenþa forþei externe aplicate.
ž Variem frecvenþa νi
a forþei aplicate.
ž Se înregistreazã oscilogramele oscilatorilor. Peste
acestea se suprapun diagramele forþelor care
acþioneazã asupra celor doi oscilatori (fig. 4 a, b).

Observaþii:
ž Oscilatorul „1” (fig. 4a). Dupã depãºirea fazei
tranzitorii a miºcãrii ºi stabilirea stãrii staþionare, b
deplasarea este în fazã cu forþa exterioarã aplicatã.
ž Oscilatorul „2” (fig. 4b). Amplitudinea oscilatorului
creºte rapid la o valoare maximã. Dupã depãºirea fazei
tranzitorii oscilaþia atinge un regim staþionar. Oscilaþia
o
este defazatã cu 90 faþã de forþa aplicatã.

Fig. 4. Oscilogramele miºcãrilor oscilatorii forþate determinate asupra unor oscilatori cu

frecvenþa proprie ν0 = 1 Hz, de cãtre forþe oscilatorii de tipul F = F sin(2πνt) având frecvenþele
0

ν01=0,4 Hz (a), ºi respectiv ν =1,01 Hz (b). În fiecare caz în parte s-a suprapus diagrama
02

forþei excitatoare. Curba neagrã indicã forþa aplicatã, iar cea color, rãspunsul oscilatorului.

Concluzii:
Aplicarea unei forþe exterioare de tip periodic deter- Faza staþionarã se realizeazã dupã o scurtã perioadã
minã producerea oscilaþiilor forþate. Frecvenþa oscilato- de tranziþie în care se produce „acordarea”
celor douã
rului este determinatã nu de frecvenþa proprie a acestuia, frecvenþe.
ci de cea a forþei externe aplicate.

Rezumat
ž Oscilaþia oscilatorilor reali, ca urmare a interacþiunilor
cu mediul, sunt amortizate.
ž Pentru a întreþine oscilaþia sau a-i mãri amplitudinea
forþate dacã amplitudinea creºte.
ž Dacã se aplicã o forþã externã excitatoare de tip
sinusoidal (F = F sin2πνt), dupã o scurtã perioadã
0

trebuie suplimentatã periodic energia pierdutã de tranzitorie se ajunge la o fazã staþionatã. În aceastã fazã
oscilator. Aceasta va permite realizarea oscilaþiilor frecvenþa stãrii staþionare a oscilaþiei este datã de
întreþinute dacã amplitudinea rãmâne constantã sau frecvenþa forþei ºi nu de frecvenþa naturalã a oscilatorului.

1. Completaþi textul lacunar. d) Imprimã frecvenþa oscilatorului.

Dacã forþele de frecare dintre oscilator ºi mediu pot fi 3. ªtiind cã timp de 8 min amplitudinea oscilaþiilor
neglijate oscilaþiile sunt .............. Dacã energia primitã amortizate s-a micºorat de 3 ori, determinaþi coeficientul
de oscilator este mai mare decât cea pierdutã, oscilaþiile de amortizare.
vor fi .........., iar dacã energia totalã a oscilatorului va
4. Dacã amplitudinea unei oscilaþii este de 32% faþã de
rãmâne constantã, oscilaþiile sunt ........... Forþa exterioarã
valoarea sa iniþialã în t
în acest caz trebuie sã fie aplicatã ............. astfel încât 0 care este constanta de timp a
amortizãrii.
sã nu determine .............. mai rapidã a oscilaþiei.
5. Trasaþi graficul poziþie-timp a unui oscilator ce
2. Referitor la forþa externã aplicatã unui oscilator, precizaþi efectueazã oscilaþii amortizate de la 0 la 10 s, dacã
care dintre afirmaþiile enunþate mai jos sunt corecte:
frecvenþa oscilatorului este de 1,5 Hz, iar constanta de
a) Au totdeauna rolul de întreþinere a miºcãrii oscilatorii.
timp este de 3 s.
b) Poate fi aplicatã oricând în timpul miºcãrii.
c) Este constantã în modul.

29
 1.2.2. Rezonanþa

În lecþia anterioarã s-a arãtat cã rãspunsul unui este o forþã sinusoidalã de tipul F = F0 sin2πνt are sens
oscilator aflat într-o oscilaþie staþionarã, þine seamã de sã urmãrim dependenþa amplitudinii oscilatorului de

frecvenþa forþei externe aplicate ºi nu de propria sa amplitudinea forþei excitatoare ( F0) ºi de frecvenþa

frecvenþã. Sã urmãrim ce se întâmplã cu amplitudinea ν

acesteia ( ), dar ºi de proprietãþile mediului în care are

oscilatorului într-un proces de transfer de energie, sau loc oscilaþia. Ne aducem aminte din studiul oscilatorului

altfel spus, de cine depinde amplitudinea oscilatorului. amortizat de impactul mediului asupra amortizãrii

Dacã forþa externã (forþa excitatoare) aplicatã oscilatorului oscilaþiei.

Laborator
Materiale necesare:
– oscilator elastic (pendul gravitaþional în

condiþii de izolare);

– sistem de producere a oscilaþiilor forþate;

Fig. 1.
– sistem de înregistrare.
Dispozitiv de studiu al
oscilaþiilor întreþinute:
În experiment se poate utiliza fie un oscilator
oscilator elastic.
elastic (fig. 3 pag. 28), fie un pendul gravitaþional aflat

în condiþii de izocronism (fig. 1). În ambele cazuri 2. Dependenþa amplitudinii oscilatorului de

excitatorul utilizat trebuie sã permitã modificarea frecvenþa forþei excitatoare (νex)
frecvenþei forþei externe cu care acþioneazã asupra os- ž Pentru aceeaºi amplitudine a forþei de excitaþie

cilatorului. se mãreºte progresiv frecvenþa acesteia înregistrându-se

În experiment se urmãreºte dependenþa amplitu- amplitudinea oscilatorului.

dinii oscilatorului de: ž Se ridicã curba amplitudine-frecvenþã.

a. amplitudinea forþei excitatoare ( F0); 3. Dependenþa amplitudinii oscilatorului de

b. frecvenþa forþei excitatoare ( νex); mediul în care se produce oscilaþia
c. proprietãþile mediului în care are loc oscilaþia. ž Comportarea oscilatorului în medii diferite poate

De fiecare datã doi dintre parametrii sunt fi urmãritã în aer ºi prin scufundarea oscilatorului în

menþinuþi constanþi ºi se variazã cel de-al treilea. Se lichide de diferite densitãþi (apã, petrol, etc).

înregistreazã amplitudinea oscilaþiei. ž În fiecare caz în parte se variazã frecvenþa forþei

1. Dependenþa amplitudinii oscilatorului de excitatoare ºi se mãsoarã amplitudinea oscilaþiilor

amplitudinea forþei excitatoare (F0) oscilatorului.

žPentru aceeaºi frecvenþã a forþei de excitaþie se ž Se ridicã curbele amplitudine-frecvenþã în fiecare

mãreºte progresiv amplitudinea acesteia. caz în parte.

Observaþii:
Experimentul 1. Amplitudinea oscilaþiilor

forþate creºte odatã cu creºterea amplitudinii ( F0)

a forþei excitatoare. Înþelegerea acestui rezultat

este facilã dacã ne aducem aminte cã, atunci

când vrem sã dãm pe cineva în balansoar,

2 2 2
pentru a mãri amplitudinea acestuia trebuie sã
1 1
acþionãm cu o forþã mai mare.
2 1
Experimentul 2. Experimentul poate fi urmãrit 3 3
1
ºi în succesiunea de imagini din fig. 2, în care
3
s-a realizat un cuplaj între trei pendule gravitaþio- 3
nale. Douã dintre acestea (1 ºi 2) sunt de lungimi

apropiate, iar cel de-al treilea diferit (3). Fig. 2.

30
 Se observã cã, punând în oscilaþie unul dintre pen-
dulele scurte (1) cel care începe sã oscileze este pendu-
lul cu aceiaºi lungime (2). Vibraþiile celuilalt pendul
(3) sunt abia perceptibile. Dacã þinem cont cã lungimea
pendulului influenþeazã frecvenþa acestuia potrivit
relaþiei: ν = π OO , se poate trage concluzia cã am-
plitudinea oscilaþiilor forþate este cu atât mai mare cu
cât frecvenþa forþei excitatoare este mai apropiatã de
frecvenþa naturalã a oscilatorului. Transferul de energie
cãtre oscilator este în acest caz, mai eficient.
Fenomenul observat poartã numele de rezonanþã.
Când frecvenþa forþei aplicate ºi a oscilatorului sunt
egale, rezultatul este o rezonanþã perfectã. Mãrirea
amplitudinii oscilatorului înseamnã o creºtere a energiei
acestuia. Se poate spune cã la rezonanþã transferul de
energie de la excitator (pendulul 1) la rezonator (pendulul
2) este maxim. Deci: transferul maxim de energie are
loc la o anumitã frecvenþã, numitã frecvenþã de rezo-
nanþã ºi este un proces selectiv . ž Dacã amortizarea este foarte mare nu se mai
Dacã se realizeazã o variaþie continuã a frecvenþei
forþei excitatoare ºi se înregistreazã amplitudinea oscila-
torului (cerinþa experimentului 2) se obþine o dependenþã
de tipul celei din figura 3, care poartã numele de curbã
de rezonanþã. Maximul acestei curbe indicã frecvenþa
la care se produce fenomenul de rezonanþã.
Fig. 3. Curbã de rezonanþã
Experimentul 3. Rezultatele experimentale sunt
reprezentate grafic în fig. 4 unde pe abscisã este datã
frecvenþa oscilatorului, iar pe ordonatã amplitudinea (în
cazul pendulului gravitaþional poate fi datã amplitudinea
unghiularã a acestuia). Cele trei curbe corespund unor
medii de densitãþi diferite (cu coeficienþi de amortizare
din ce în ce mai mari).
Fig. 4.
Frecvenþa de
rezonanþã scade cu
creºterea amortizãrii.
Din curbele de rezonanþã din figura 4 rezultã cã la
rezonanþã:
ž În cazul în care amortizarea este slabã, frecvenþa
excitatorului νex este aproape egalã cu frecvencþa natu-
ralã (ν0) a oscilatorului (curba 1).
ž Dacã amortizarea creºte (deci cresc schimburile
energetice cu mediul), amplitudinea oscilaþiilor se
diminueazã, frecvenþa de rezonanþã scade, iar rezonanþa
are loc pe un palier mai larg (curba 2).
produce rezonanþã (curba 3). Acest rezultat experimental
poate fi confirmat teoretic. Sã considerãm cazul simplu
al unui oscilator elastic orizontal aflat într-un mediu de
rezistenþã neglijabilã (β = 0). În acest caz asupra
oscilatorului de masã m acþioneazã douã forþe, forþa
elasticã ºi forþa periodicã de excitaþie. Din legea a II-a a
dinamicii
G JG JG
UI = . M` + . MT ,
þinând cont cã acceleraþia oscilatorului este a = –ω2x,
iar constanta de elasticitate este k = – mω02  se obþine:
F0sinωt – kx = – mω x.
2
Rezultã cã elongaþia oscilaþiilor forþate este datã de:
. .
`= [QV ω\ = [QV ω\
S − Uω U (ω − ω )
Amplitudinea oscilaþiilor forþate este:
.
)=
U (ω − ω )

Deci amplitudinea oscilaþiilor forþate este depen-
dentã de amplitudinea forþei excitatoare (F0), de pulsaþia
acesteia (ω), de masa m ºi de frecvenþa proprie (ω0) a
oscilatorului. Potrivit ultimei relaþii rezultã cã, dacã
ω = ω0, amplitudinea creºte la infinit. Acest lucru nu
se întâmplã în realitate datoritã amortizãrii care
determinã o valoare finitã a amplitudinii.
Un rãspuns puternic la rezonanþã, potrivit fig. 3,
nu se produce doar la atingerea valorii maxime a
acesteia. Dupã cum apare ºi în grafic, rezonanþa nu
scade imediat la zero de o parte sau alta a frecvenþei de
31
rezonanþã. Din aceastã cauzã este descrisã de obicei o
„bandã de rezonanþ㔠în care fenomenul este semnifi-
cativ. Aceastã bandã reprezintã domeniul de frecvenþã Factor de calitate (Q): Mãrime caracteristicã rezo-
∆ν, în jurul frecvenþei de rezonanþã în care amplitudinea nanþei unui sistem oscilant. Poate fi definitã ca
) raportul dintre frecvenþa de rezonanþã ν ºi rez.

oscilaþiei este mai mare ca  (fig. 3). Pentru caracte- lãþimea benzii de rezonanþã la o amplitudine a
 )
oscilaþiei egalã cu
rizarea formei curbei de rezonanþã se introduce o  , unde A este amplitudinea
mãrime numitã factor de calitate (Q). la rezonanþã. ν
Grosimea benzii de rezonanþã (∆ν) este datã de 9= ZMb 

∆ν
raportul dintre frecvenþa de rezonanþã (νrez) a oscilatorului
ºi factorul de calitate (Q). Relaþia anterioarã este doar o bunã aproximare în
∆ν = νrez/Q.
situaþia unei valori mari a lui Q.

Rezumat
ž Fiecare corp are o frecvenþã proprie de vibraþie numitã frecvenþã naturalã. Aceasta
depinde de caracteristicile sale fizice ºi de materialul din care este confecþionat.
ž Amplitudinea oscilaþiilor forþate depinde de amplitudinea forþei excitatoare ºi de
frecvenþa acesteia.
ž Rezonanþa reprezintã o creºtere a amplitudinii de oscilaþie a unui sistem fizic ºi are
loc atunci când frecvenþa forþei excitatoare aplicate oscilatorului este apropiatã de
frecvenþa naturalã a acestuia.
ž Rezonanþa depinde de proprietãþile mediului. Dacã amortizarea este slabã, frecvenþa
excitatorului νex este aproape egalã cu frecvenþa naturalã ν0 a oscilatorului. Dacã
amortizarea creºte, amplitudinea oscilaþiilor se diminueazã, frecvenþa de rezonanþã
scade, iar rezonanþa are loc pe un palier mai larg . Dacã amortizarea este foarte mare
nu se mai produce rezonanþã.

1. Cum depinde amplitudinea oscilatorului de: 3. Asupra unui corp cu masa m = 2g aflat în oscilaþie, cu
a) amplitudinea forþei exterioare? o frecvenþã proprie de 20 Hz, acþioneazã o forþã de
b) frecvenþa forþei exterioare? excitaþie Fex = 20sin5πt (N). Care va fi amplitudinea
c) proprietãþile mediului? oscilaþiilor forþate?

2. Completaþi textul lacunar. 4. Determinaþi amplitudinea forþei de oscilaþie care,

Amplitudinea forþei excitatoare este cu atât mai mare cu
cât frecvenþa acestuia este mai ..... de ... naturalã a
oscilatorului. Transferul de energie cãtre oscilator este
maxim la ......... Dacã amortizarea creºte frecvenþa de
rezonanþã ......... Amplitudinea oscilaþiilor forþate depinde
de ............. forþei ........ de pulsaþia acesteia, de masa
ºi ........ a oscilatorului. Factorul ................ reprezintã
intervalul de frecvenþã la ..... benzii de rezonanþã.
acþionând asupra unui oscilator de masã m = 200 g,
determinã o amplitudine de 10 cm. Diferenþa dintre
pãtratele frecvenþelor proprii a oscilatorului ºi a pãtratului
2
frecvenþei forþei este de 500 Hz .
5. Determinaþi factorul de calitate în cazul unui oscilator
mecanic forþat a cãrui frecvenþã de rezonanþã este de
700 Hz dacã lãþimea benzii de frecvenþã este de 50Hz.

32
 1.2.3. Consecinþe ºi aplicaþii
Poate cã adesea aþi auzit pe cineva spunând,
referindu-se la propriile sale idei cã acestea sunt „în
rezonanþ㔠cu ale altcuiva. Alteori poate aþi folosit
expresia „a fi pe faz㔠sau „sunt defazaþi” ultima cu
referire directã la relaþiile dintre douã persoane. Sunt
expresii provenite din fizica oscilaþiilor ºi intrate în limbajul
uzual. Nu acestea sunt însã principalele beneficii ale
cunoaºterii fenomenelor oscilatorii, a amortizãrii, a
oscilaþiilor forþate sau a rezonanþei.
Pentru compensarea amortizãrii oscilaþiilor produse
de forþele de frecare, se poate furniza oscilatorului
energie. Balansierul unui ceasornic este un oscilator
întreþinut de cãderea progresivã a unei greutãþi (fig. 1).
Oscilaþia acestuia pune în miºcare roata de clichet care,
la rândul ei, printr-un sistem de roþi dinþate pune în
miºcare acele ceasornicului.
Fig. 1.
Balansier Energia potenþialã
gravitaþionalã datã de
cãderea unei greutãþi
este utilizatã încã din
secolulul al XVII-lea ca
sursã de energie
pentru funcþionarea
cesornicelor.
Mecanismul unui ceas
Greutate
greutate cu pendul: faþã (a) ºi
a b profil (b).
O serie importantã de beneficii ale oscilaþiilor sunt
utilizate în proiectarea ºi utilizarea instrumentelor muzi-
cale. O notã muzicalã suficient de tare, produsã în apro-
pierea unui pian face sã vibreze coardele notei respective
(trei coarde pe fiecare clapã). De ce nu se produce
fenomenul ºi la vioarã? Dacã aþi auzit o vioarã cântând
un „pizzicato” aþi observat probabil cã sunetul notelor
sale se stinge rapid. Se spune cã factorul de calitate
(Q) al viorii este mult mai mic decât cel al pianului.
Rezonanþele sale vor avea din aceastã cauzã amplitudini
mult mai mici.
Atenuarea unui sunet muzical este una dintre ca-
racteristicile acestuia. Un bun instrument va avea un factor
de calitate potrivit instrumentului respectiv. La chitarã, de
exemplu, Q este cuprins între 1000 ºi 10000. Un
sintetizator de proastã calitate va tãia brusc sunetul când
clapa respectivã este eliberatã. Din contrã, boxele stereo
nu trebuie sã reverbereze dupã oprirea sunetului. Calitatea
acestora este cu atât mai bunã cu cât redau mai bine
sunetul (nu-l modificã), deci când Q este mic (Q = 1).
Procesul de amortizare are loc în majoritatea siste-
melor fizice. Sunetul este amortizat în aer, lumina este
absorbitã la trecerea prin apã, corzile unei chitare nu
vibreazã la nesfârºit. Dacã într-o coardã de chitarã este
de dorit ca amortizarea sã fie cât mai micã pentru a
produce sunetele caracteristice instrumentului, în cazul
sistemului de suspensie al unui automobil, este impor-
tant pentru confortul pasagerilor ca amortizarea sã fie
cât mai rapidã. În acest fel, când automobilul trece peste
o denivelare el nu va oscila la nesfârºit. Sistemul de
amortizare, în acest caz, trebuie sã fie în regim critic
sau în apropierea acestuia. Nici o amortizare aperiodicã
nu este utilã în acest caz deoarece, dacã automobilul
întâlneºte douã denivelãri successive, iar prima deni-
velare cauzeazã comprimarea la limitã a amortizorului,
ºocul imediat al celei de-a doua nu ar mai putea fi
absorbit.
Fig. 2.
Un semnal
cu frecvenþa egalã
cu frecvenþa de rezo-
nanþã a unui pahar
poate produce
spargerea acestuia.
Exemple ale efectelor rezonanþei sunt numeroase.
O anumitã notã produsã de un instrument de suflat,
prelungit suficient, poate sparge un pahar de cristal,
dacã atinge frecvenþele naturale de vibraþie ale acestuia.
De acest fenomen trebuie sã se þinã seama ºi în
construcþii.
Iatã câteva exemple faimoase de oscilaþii forþate ºi
de producere a rezonanþei. Tacoma Narrows Bridge, un
pod dat în folosinþã în SUA în iulie 1940, s-a prãbuºit pe
7 noiembrie al aceluiaºi an (fig. 3a, b). Un vânt, nu
mai puternic de 70 km/h, a cauzat oscilaþii podului pe
frecvenþa sa naturalã. Aceasta a dus la creºterea
amplitudinii atât de mult încât podul s-a rupt. Cauza
precisã a prãbuºirii este controversatã, dar fenomenul
de rezonanþã a jucat un rol principal. Cãderea podului a
implicat douã mecanisme. Iniþial, vibraþiile relativ slabe
au fãcut ca acesta sã se comporte ca aripa unui avion.
Vântul care bãtea peste pod a determinat apariþia unor
vârtejuri care la rândul lor au produs o variaþie a presiunii.
Aceasta a dus la apariþia unei forþe verticale, determi-
nând o oscilaþie în plan vertical. Cu cât creºtea viteza
vântului, cu atât creºtea frecvenþa acestei vibraþii, pro-
33
ducând fenomenul de rezonanþã. În momentul atin-
gerii vibraþiilor naturale ale podului (0,2 Hz) rezonanþa a
devenit maximã determinând ruperea (fig. 3b).
Fig.3.
Prãbuºirea podului
Tacoma Narrows
Bridge, SUA, 7
noiembrie 1940.
Ruperea unei secþiuni din autostrada Nimitz –
Oakland, SUA, în 1989 în timpul unui cutremur, este
un alt exemplu datorat producerii rezonanþei. Un
cutremur produce multe frecvenþe de vibraþie scãzute
care au loc simultan. Frecvenþele care le auzim în timpul
cutremurului nu sunt cele mai puternice. Majoritatea
energiei este disipatã în vibraþii cuprinse între 1 ºi 10 Hz,
sub pragul sonor al urechii umane. Construcþiile sunt
aºezate pe straturi de deºeuri, nãmol, nisip sau rocã.
Cutremurul va pune în vibraþie fundaþia construcþiei
similar modului în care vibreazã un jeleu sau piftia pe o
farfurie când o zgâlþâim. Porþiunea ruptã a autostrãzii
Rezumat
ž Cunoaºterea comportãrii corpurilor la oscilaþii, amor-
tizarea sau amplificarea acesteia are numeroase
aplicaþii în tehnicã, artã muzicalã sau construcþii.
ž Fenomenul de rezonanþã are un impact major în
1. Descrieþi mecanismul de întreþinere al oscilaþiilor unui
ceasornic mecanic.
2. De cine depinde durata sunetului unui instrument muzi-
cal? Cum influenþeazã mãrimea respectivã proprietãþile
instrumentului muzical?
34
era construitã pe un strat nãmolos cu o frecvenþã de
rezonanþã de 2,5 Hz, cu o bandã de rezonanþã cuprinsã
între 1 ºi 4 Hz. Cutremurul, cu amestecul sãu de frec-
venþe a fãcut ca stratul de nãmol sã rãspundã masiv
frecvenþei de 2,5 Hz. Analiza pãturii asfaltice a arãtat cã
frecvenþa acesteia era tot de 2,5 Hz ceea ce a fãcut-o
sã intre în rezonanþã cu nãmolul ºi sã se rupã (fig. 4).
Fig. 4.
Porþiune ruptã a
autostrãzii Nimitz
– Oakland, SUA,
dupã un cutremur
din 1989.
ªi în cazul clãdirilor înalte se
pune problema evitãrii rezonanþei.
Una dintre cauzele posibile poate fi
vântul (fig. 5).
Fig. 5. Vibraþie verticalã.
Este modelul de vibraþie al
construcþiilor înalte. Dacã
frecvenþa naturalã a materialelor
din care este confecþionatã
clãdirea este atinsã de excitatorul
extern rezultatul poate fi
distrugerea construcþiei.
Ca urmare a unor astfel de exemple s-a ajuns astãzi
ca problema rezonanþei sã fie una prioritarã în proiectarea
construcþiilor de poduri, ºosele sau zgârie-nori.
proiectarea construcþiilor în scopul evitãrii producerii
acestuia prin inducerea unor vibraþii de frecvenþã egalã
cu frecvenþa naturalã de vibraþie a acestora de cãtre
vânturi, cutremure sau alte fenomene.
3. Descrieþi ce proprietãþi trebuie sã aibã sistemul de
suspensie al unui automobil ºi de ce?
4. Ce influenþã are fenomenul de rezonanþã asupra
construcþiilor?
5. Realizaþi un referat cu tema „Rezonanþa în construcþii
– mãsuri de securitate”.
 1.3. Unde mecanice
1.3.1. Propagarea unei perturbaþii într-un mediu elastic. Transferul de energie
Undele sunt prezente pretutindeni în jurul nostru.
Undele sonore: seismice, electromagnetice (precum
lumina, undele radio sau TV, razele X), undele produse
la suprafaþa unui lichid ºi încã altele, atât de diferite
între ele, pot fi înþelese din punctul de vedere al
comportãrii lor fãcând apel la un model conceptual
numit, „modelul undei”. Similar modelului punctului
material cu care aþi putut studia deplasarea unui corp
indiferent de tipul acestuia, tot aºa „modelul undei”
permite descrierea generalã a unei unde, a comportãrii
sale în mediu, indiferent de tipul sãu. Modelul este con-
stituit pe ideea propagãrii cu vitezã constantã a unei
perturbaþii.
Pentru a discuta însã principalele caracteristici se-
lectate pentru descrierea „modelului und㔠este nece-
sarã, încã de la început, o distincþie clarã între diferitele
tipuri de unde:
ž undele mecanice – necesitã existenþa unui
mediu de propagare (apã, aer, sol etc.);
ž undele electromagnetice – nu necesitã un mediu
de propagare, putându-se propaga chiar ºi în vid;
ž undele materiale – reprezintã fundamentul fizicii
cuantice, sunt comportãri ondulatorii ale unor particule
din atom, precum electronul.
În acest capitol ne vom ocupa doar de undele
mecanice.
O picãturã de apã cade într-un lac liniºtit (fig. 1).
Pe suprafaþa apei apar cercuri concentrice. Dacã pe
aceastã apã punem o bãrcuþã de hârtie, vom constata
cã ea va sãlta pe valurile formate, fãrã însã a înainta
într-o direcþie sau alta. De aici rezultã ºi concluzia cã,
deºi valul (perturbaþia) se deplaseazã dintr-un loc în altul,
apa (mediul) rãmâne pe loc. Când privim un val de
apã, ceea ce vedem este de fapt doar o rearanjare a
suprafeþei acesteia. Impulsul iniþial creazã perturbaþia
care se propagã, în timp ce forþa gravitaþionalã determinã
rearanjarea suprafeþei.
Fig. 1. Producerea undelor la suprafaþa unui lichid.
Potrivit exemplului anterior, existenþa unei unde
mecanice necesitã:
– o sursã de perturbaþie;
– un mediu ce poate fi perturbat;
– conexiuni fizice prin intermediul cãrora porþiuni
adiacente ale mediului sã se poatã influenþa.
Propagarea undelor se poate produce în orice mediu
(fig. 2).
a
b
c
Fig. 2. Propagarea undelor în mediu: solid - datã de
deplasarea lateralã a corzii elastice (a); gazos – datã de
deplasarea pistonului într-un corp de pompã ce conþine un
gaz (b), lichid - datã de deplasarea lateralã a unei plãci (c).
În toate cele trei cazuri producerea perturbaþiei într-un
punct al mediului determinã propagarea acesteia. În
primul caz, secþiuni succesive de coardã se deplaseazã
perpendicular pe poziþia de echilibru urmãrind miºcarea
porþiunii iniþiale ºi revenind la aceasta prin acþiunea
forþelor de tensiune din coardã. În cel de-al doilea caz,
gazul suferã comprimãri ºi rarefieri succesive determi-
nate de deplasarea pistonului, iar perturbaþia produsã
este propagatã de ciocnirile elastice ale particulelor
constituente. În cel de-al treilea caz, la suprafaþa apei,
particulele au o miºcare mai complicatã.
Dupã modul în care miºcãrile particulelor mediului
de propagare sunt corelate cu direcþia de propagare a
perturbaþiei, undele pot fi clasificate în:
a) unde transversale – particulele se deplaseazã
perpendicular pe direcþia de propagare a undei (fig. 2a).
b) unde longitudinale – particulele se deplaseazã
paralel cu direcþia de miºcare a undei (fig. 2b).
Cazul al treilea prezentat, o undã de la suprafaþa
unui lichid, este de fapt o suprapunere a miºcãrii longi-
tudinale ºi a celei transversale. Particulele descriu în
35
acest caz traiectorii circulare sau eliptice. În partea
superioarã a traiectoriei, particula se deplaseazã în sensul
de propagare al undei, în partea sa inferioarã deplasa-
rea este în sens invers acesteia. Miºcarea este una de
suprafaþã, intensitatea miºcãrii scãzând rapid cu adân-
cimea (fig. 3).
Fig. 3. Undã
superficialã într-un
mediu lichid. Este
sale apar în medii solide (fig. 5a). Oscilatorul elastic
pune în oscilaþie coarda, determinând o miºcare periodi-
cã. Similar, în cazul undei longitudinale produsã într-un
fluid prin variaþii locale ale presiunii, proprietãþile elas-
tice ale mediului permit propagarea perturbaþiei, în ime-
diata vecinãtate a pistonului tubului (fig. 5b). Sãgeata
indicã, în ambele cazuri, propagarea oscilaþiei.
amplitudine
(A)
creastã Fig. 5. Propagarea undelor

un exemplu de m vale
transversale ºi

suprapunere a unei amplitudine

(A)
longitudinale.

miºcãri longitudi-
nale cu una trans-
versalã a particule-
lor mediului.
Atât undele transversale, cât ºi cele longitudinale

pot fi reprezentate grafic prin imaginea, deja familiarã,

a unei sinusoide. De exemplu, pentru o undã transver-

salã (fig. 4a), curba (1) ar putea reprezenta unda la un

moment t 0, în timp ce curba (2) ar reprezenta-o la un

moment ulterior (t > t0 ). Punctul A ar fi creasta undei,

în timp ce punctul B ar corespunde punctului cel mai

de jos al acesteia. În cazul undei longitudinale (b), în

curba (1) a aceluiaºi grafic, maximele ar putea

reprezenta o densitate mare de spire pe unitatea

lungime, iar minimele – o densitate micã. În altã

reprezentare, curba (2), ar putea fi interpretatã ca

deplasãri ale spirelor faþã de poziþia proprie de echilibru.

ªi aici apar maxime ºi minime.

Fig. 4.
a
Undã transversalã (a)
ºi longitudinalã (b) ºi
În cazul undei transversale produse în coarda vi-
b reprezentãri sinusoi- JG
dale ale acestora (1,
brantã, forþa rezultantã ( . ), care acþioneazã asupra

fiecãrui element de volum al acesteia este datoratã com-

2). Pe ordonatã pot
A
punerii tensiunilor care apar între elementele de volum
deplasare densitate

fi reprezentate fie
densitatea de par- învecinate (fig. 6).

ticule, fie deplasarea

B 1 acestora, fie distanþa

unui element de
volum în raport cu

2 poziþia de echilibru.

Producerea undelor transversale implicã posibilitatea

deplasãrii straturilor de mediu paralel unul faþã de altul.

O datã cu aceastã deplasare apar forþe elastice care

tind sã readucã stratul deplasat în poziþia de echilibru.

Lichidele ºi gazele, de exemplu, sunt medii în care

undele transversale nu se propag㠖 cazul formãrii valu- Fig. 6. Forþa rezultantã a tensiunilor din coarda
rilor de la suprafaþa lichidului nu este inclus, modul lor vibrantã. Orientarea este datoratã curburilor coardei.

de formare fiind complicat de miºcãrile particulelor pe Rezultatul este accelerarea sau încetinirea miºcãrii

traiectorii închise, circulare sau eliptice. Undele transver- porþiunii de coardã pe direcþia transversalã direcþiei de
propagare a undei.

36
 Se observã cã, în funcþie de curbura corzii, rezul-
tanta tensiunilor în fiecare punct acþioneazã fie în sus
(fig. 6a, d), fie în jos (fig. 6b,c) determinând variaþia
corespunzãtoare a acceleraþiei pe direcþia respectivã.
Unda transversalã se propagã cu o vitezã constantã
(vt), vitezã care depinde de tensiunea T la care este su-
pusã coarda (la deplasarea straturilor acesteia unul faþã
de altul), ºi de masa unitãþii de lungime a acesteia (µ).
< termicã la care sunt supuse moleculele. Deplasarea din
^ =
\
µ. (1)
Exemplu
O coardã de lungime l = 3 m este întinsã prin
m
intermediul unui corp cu masa = 2 kg. Dacã masa
corzii este 100 g, sã se determine viteza de deplasare a
unei oscilaþii în coarda întinsã.
Rezolvare
Forþa de tensiune în coardã este:
T = mg = 19,6 N,
iar masa unitãþii de lungime, µ, este:
µ=
U =  SO U
.
O Potrivit celor discutate anterior, o undã reprezintã o
Viteza de propagare a undei va fi:
^ = < =  U[ .
µ
Care va fi timpul în care oscilaþia se va deplasa de
la perete la scripete?
^ = ∆` ⇒ ∆\ =  [ .
∆\
Formarea undelor longitudinale implicã posibilitatea
apariþiei în mediu a unor forþe elastice, la deformarea
prin comprimare sau întindere. În cazul undelor longitu-
dinale propagate într-un mediu solid, viteza undei este
invers proporþionalã cu rãdãcina pãtratã a densitãþii me-
diului (ρ). Constanta de proporþionalitate este rãdãcina
pãtratã din modulul Young (E) al mediului respectiv.
^O = - . (2)
ρ
Relaþia (2) de calcul a vitezei unei unde longitudi-
nale într-un solid poartã numele de formula lui New-
ton .
Într-un solid (cazul corzii vibrante) moleculele sau
atomii acestuia, având poziþii relativ fixe unii faþã de
alþii, pot fi consideraþi fie aceºtia, fie o micã porþiune
din coardã drept particula care intrã în oscilaþie.
În cazul fluidelor trebuie þinut seamã de agitaþia
poziþia de echilibru trebuie sã ia în calcul un volum mic
de fluid ºi nu molecule individuale. Volumul mic de
fluid astfel ales trebuie sã fie, comparativ cu drumul
liber mediu al moleculelor (distanþa medie parcursã între
douã ciocniri), suficient de mare. În acest fel compo-
nenta deplasãrii datorate miºcãrii termice este anulatã.
Variaþia presiunii unui strat de fluid determinã o variaþie
de presiune în stratul urmãtor, ceea ce reprezintã
transportul perturbaþiei (unda). Viteza undei (de pildã
viteza sunetului) depinde de densitatea fluidului.
Deoarece oscilaþiile sonore se efectueazã foarte repede,
iar conductivitatea termicã a fluidelor este micã, cãldura
nu are timp sã se propage de la un element de volum
la altul al fluidului astfel încât propagarea undei se poate
trata în limitele unui proces adiabatic. În acest caz, viteza
undei longitudinale produsã se determinã cu relaþia:
,
S IL
^=
ρ
unde kad este o mãrime care poartã numele de modul
de compresie adiabatic al fluidului .
Concluzie:
perturbaþie a unei condiþii de echilibru, perturbaþie care
se propagã dintr-o regiune în alta a spaþiului, cu o vitezã
constantã, care depinde de tipul undei ºi proprietãþile
mediului.
Transferul de energie
Propagãrii unei unde trebuie sã-i asociem o energie
deoarece producerea acesteia implicã acþiunea unei
forþe. Aceasta este aplicatã unei porþiuni de mediu care
este deplasat în raport cu poziþia sa de echilibru. Se
efectueazã în acest fel un lucru mecanic. Pe mãsurã
ce perturbaþia se propagã, asupra fiecãrei porþiuni din
mediu se exercitã o forþã care determinã deplasarea
acestuia, deci exercitarea unui lucru mecanic. Ca
urmare se realizeazã un transfer de energie dintr-un
punct în altul al mediului de propagare.
37
 Laborator
Evidenþierea transferului de energie
de cãtre o undã
ž Experimentul utilizeazã un ºir de pendule gravi-
taþionale identice (fig. 7a).
ž Deplasãm din poziþia de echilibru primul pendul
ºi îl lãsãm sã se miºte liber.
Observaþii:
1. Perturbaþia pendulului 1 se transmite prin
intermediul pendulelor 2, 3 ºi 4, ultimului pendul care
va devia (fig.7b).
2. Deviaþia unghiularã a ultimului pendul este
aproximativ egalã cu a primului pendul (egalitatea ar fi
Concluzii:
ž Unda mecanicã transportã energie prin mediu,
din aproape în aproape cu vitezã finitã.
ž În timpul propagãrii nu are loc transfer de
substanþã.
Dacã sursa de perturbaþii transferã mediului
(presupus omogen ºi izotrop) în unitatea de timp t
energia (E), atunci puterea emisã de sursã, sau fluxul
de energie emis, este P = E/t = Φ.
Energia emisã de sursã se transferã întregului
mediu. (În experiment, în lipsa frecãrilor cu aerul
pendulul 5 ar avea aceeaºi amplitudine unghiularã cu
pendulul 1). Situaþia descrisã este un caz particular
întrucât, dacã fluxul de energie este transmis unidirec-
Rezumat
ž Unda este o perturbaþie a unei condiþii de echilibru
care se propagã dintr-o regiune în alta a spaþiului.
ž Undele pot fi: mecanice – au un mediu de propagare,
electromagnetice – se pot propaga ºi în vid, de materie
– descrise în fizica cuanticã ca procese ondulatorii ale
unor particule.
ž Miºcarea particulelor mediului în care se propagã o
undã mecanicã, ca efect al unei perturbaþii, poate fi
pe direcþia de propagare a undei - undã longitudinalã,
perpendicular pe aceasta - undã transversalã, sau
complexã rezultatã din suprapunerea primelor douã.
ž Perturbaþia se propagã cu o vitezã constantã (într-un
mediu omogen) care depinde de tipul undei ºi de
proprietãþile mediului. Într-un solid (o coardã), viteza
undei transversale este: ^ = < , unde T este tensi-
\
µ
38
1 5
2 3 4 5 1 2 3 4
a b
Fig. 7.
perfectã în cazul unui sistem ideal, care n-ar suferi
pierderi de energie prin interacþiune cu mediul).
3. Pendulele intermediare rãmân imobile.
4. Energia mecanicã a primului pendul s-a transmis
ultimului pendul prin intermediul celorlalte.
5. Propagarea perturbaþiei nu s-a produs
instantaneu.
þional, din conservarea energiei mecanice rezultã
conservarea amplitudinii perturbaþiei – E „proporþional
cu” A2.
În general însã lucrurile nu stau aºa. Sã vedem ce
se întâmplã în cazul propagãrii unei perturbaþii în spaþiu,
ca în cazul undelor de la suprafaþa apei (fig. 1) sau a
sunetului în aer. ªi în acest caz emisia de cãtre sursã a
unui flux de energie se transmite mediului, dar în toate
direcþiile. Astfel, pe mãsura propagãrii perturbaþiei, un
volum din ce în ce mai mare din mediu este expus
acesteia ceea ce înseamnã o disipare a energiei iniþiale
unui mediu din ce în ce mai mare. Aceasta duce la
scãderea amplitudinii perturbaþiei.
unea, iar µ este masa unitãþii de lungime. Pentru unda
longitudinalã: ^ = -,
T
ρ
unde E este modulul Young al mediului elastic solid,
iar ρ este densitatea.
ž În cazul unui fluid procesul de propagare se poate
aproxima printr-un proces adiabatic, iar viteza undei
longitudinale în mediu depinde de densitatea mediului
(ρ) ºi modulul de compresie adiabatic (kad) al acestuia.
SIL
^= .
ρ
ž Unda mecanicã transportã energia prin mediu, din
aproape în aproape cu vitezã finitã ºi fãrã transfer de
substanþã.
1. Care din urmãtoarele afirmaþii, referitoare la existenþa
undelor mecanice, sunt adevãrate?
a) Necesitã o sursã de perturbaþie.
b) Necesitã un mediu ce poate fi perturbat.
c) Între porþiunile adiacente ale mediului trebuie sã existe
conexiuni.
d) Mediul trebuie sã fie omogen.
2. Care din urmãtoarele afirmaþii, referitoare la undele
dintr-o coardã elasticã sunt adevãrate?
a) Sunt perpendiculare pe direcþia de propagare.
b) Viteza de propagare este proporþionalã cu rãdãcina
pãtratã a tensiunii.
c) Viteza de propagare este proporþionalã cu masa unitãþii
de lungime.
d) Apar ºi în lichide sau gaze.
3. Care din urmãtoarele afirmaþii, referitoare la undele
longitudinale, sunt adevãrate?
a) Direcþia de oscilaþie este paralelã cu direcþia de
propagare.
b) Viteza de propagare depinde invers proporþional de
rãdãcina pãtratã a densitãþii mediului.
c) La gaze, unda se manifestã prin variaþii locale ale
presiunii ºi densitãþii mediului.
4. Descrieþi propagarea unei unde transversale într-un
mediu elastic.
5. Completaþi textul lacunar:
O undã reprezintã o perturbare a unei … … … care se
propagã … … … … a spaþiului, printr-un material în cazul
undelor …, cu vitezã … care depinde de … undei ºi
proprietãþile …. Într-un solid, viteza undei … depinde de
…. … ºi unitatea de …. Viteza undei longitudinale depinde
de … Young al … … solid ºi de … acestuia. În cazul unui
fluid procesul de propagare poate fi aproximat cu un
proces … Viteza undei … în mediu va depinde de
densitatea … ºi modulul de … ….
6. Explicaþi, din punct de vedere energetic, ce se întâmplã
la cãderea unei pietre într-o apã liniºtitã.
7. Ce tipuri de energii pot fi asociate undelor care se
propagã printr-o coardã vibrantã?
8. Pentru undele mecanice discutate în acest capitol sã
se analizeze dependenþa vitezei de propagare de
amplitudinea undei.
9. Viteza undei, într-o coardã supusã la o anumitã
tensiune, este 200 m/s. Care va fi viteza dacã tensiunea
se dubleazã? Dar dacã aceasta se reduce la jumãtate?
10. Viteza undei într-o coardã este 150 m/s la o tensiune
a corzii de 75 N. La ce tensiune este supusã coarda dacã
viteza este de 180 m/s?
11. Care este viteza undei transversale propagatã printr-un
fir metalic supus unei tensiuni T = 89 N, dacã o bobinã din
acest material, având 305 m, are o masã de 35,5 kg.
12. O coardã de 50 m lungime ºi masa m1 = 1,2 kg se
leagã cu o altã coardã, cu lungime dublã ºi diametrul jumã-
tate din al celei dintâi. Corzile fiind fãcute din acelaºi material,
ºi tensionate cu o greutate având masa m = 40 kg, sã se
determine timpul în care coarda rezultatã poate fi strãbãtutã
de un impuls transversal.
13. Viteza unei unde longitudinale într-un mediu este de
120 m/s. Care va fi viteza undei într-un mediu în care
densitatea este de douã ori mai mare, iar modulul lui
Young de douã ori mai mic?
14. Care este valoarea constantei adiabatice a unui proces
de propagare a unei perturbaþii în aer, dacã viteza de
propagare este 330 m/s, iar densitatea aerului este
29 g/m3?
15. Un pescar observã cã pluta undiþei efectueazã 20
oscilaþii complete timp de 10 s ºi ca distanþa dintre crestele
vecine ale valurilor este de 1,2 m. Care este viteza valurilor
faþã de pescar?
16. O barcã balanseazã pe valurile ce se propagã cu viteza
de 1,5 m/s faþã de þãrm. ªtiind cã distanþa dintre douã
adâncituri vecine ale valurilor este de 6 m, calculaþi
perioada de oscilaþie a bãrcii.
39
 1.3.2. Modelul „undã planã”. Periodicitatea spaþialã ºi temporalã
Studiul stãrii varietãþii undelor întâlnite în naturã,
atât din punctul de vedere al mediilor în care acestea
se propagã, a vitezelor sau direcþiilor de oscilaþie în raport
cu direcþia de propagare, impune gãsirea unui model
de undã. Pe baza unui astfel de model ar trebui identifi-
cate caracteristicile generale a undelor ºi a comportãrii
acestora, ar trebui gãsitã, în orice moment, deplasarea
oricãrei particule care participã la fenomenul ondulatoriu
descris. Care ar putea fi forma funcþiei care ar descrie
comportarea unui astfel de model?
Pentru simplitate vom considera cazul propagãrii
unei perturbaþii dupã o singurã direcþie x a spaþiului.
Deplasarea unei particule (considerate în descrierile ante-
rioare ca molecule în cazul unui solid sau volum de
mediu, în cazul unui fluid) depinde atât de momentul
în care se face observaþia (t), cât ºi de poziþia acesteia
(x). Astfel, funcþia care descrie comportarea acesteia
trebuie sã fie o funcþie de cele douã variabile y = y(x, t).
Aceastã funcþie va arãta deplasarea unei particule aflate
într-un punct x la un moment t în raport cu propria-i
poziþie de echilibru. Evaluarea deplasãrii nu s-ar putea
astfel realiza decât dupã specificarea celor douã variabile.
Nu orice funcþie de douã variabile poate descrie
însã o undã care se propagã cu o vitezã constantã.
Pentru aceasta, funcþia care descrie deplasarea în orice
moment a oricãrei particule faþã de poziþia de echilibru
ar trebui sã descrie deplasarea cu o vitezã constantã pe
direcþia de propagare (x) fãrã a modifica forma undei. O
astfel de funcþie ar trebui, pentru o anumitã deplasare
δ sã repete întocmai forma iniþialã, adicã graficul lui
y(x – δ) sã fie identic cu graficul lui y(x) (fig. 1).
δ = vt ( – δ)
fx
Fig. 1.
Cum distanþa δ dupã care funcþia este identicã cu G dacã perturbaþia parcurge o distanþã egalã cu o lungime
ea însãºi este parcursã de undã cu viteza constantã ^ ,
într-un anumit interval de timp t, atunci se poate scrie cã:
y(x – δ) = y(x – vt).
Toate funcþiile pentru care cele douã variabile apar
împreunã sub forma (x – vt) rãspund cerinþelor mode-
lului impus.
Exemple de astfel de unde pot fi:
y(x, t) =(x –vt) ,
2
y(x, t) = e sau y(x, t) = sin(x – vt). Astfel, fiecare
(x – vt)
40
undã poate avea propria ei funcþie dependentã de forma
ºi viteza de propagare, dar toate undele care se propagã
pe direcþia pozitivã a axei x, indiferent de formã, vor fi
descrise de o funcþie de forma:
y(x, t) = y(x – vt).
Observaþie:
O undã cu aceleaºi proprietãþi care s-ar deplasa în
sens invers ar fi de forma:
y(x, t) = y(x + vt).
Cazul undelor sinusoidale
Dacã sursa care produce perturbaþia este un oscila-
tor armonic, indiferent dacã oscilaþia este pe direcþia
de propagare (cazul coardei vibrante) sau perpendicu-
lar pe aceasta (cazul unei oscilaþii de presiune într-un
gaz), forma undei generate va fi de tip sinusoidal.
Atât pe modelul corzii vibrante (fig. 5a, pag. 35),
cât ºi pe cel al undei longitudinale de variaþie a presiunii
într-un gaz (fig. 5b pag. 36) pot fi determinate mãrimile
caracteristice miºcãrii ondulatorii (fig. 2):
G
λ ^
Fig. 2.
– amplitudinea (A) – reprezintã depãrtarea maximã
pe care o particulã o are faþã de poziþia de echilibru;
– lungime de undã (λ) – distanþa dintre douã
particule succesive cu comportare oscilatorie similarã;
[λ]S.I. = m.
– perioada (T) – Considerând v, viteza de propagare
a undei, din relaþia de definiþie a acesteia pe direcþia de
propagare (x):
^ =
∆`
∆\
, (3)
de undã (∆x = λ), intervalul de timp ∆t, în care are loc
aceastã deplasare, va fi egal cu o perioadã (T). Atunci:
^ = . (4)
λ
<
Aplicând relaþia dintre perioadã ºi frecvenþã (ν):
T·ν = 1, relaþia (4) se poate scrie ºi:
v =λν. (5)
 Cum intervalul de timp (t ), dupã care oscilaþia
Exemple ajunge la oscilatorul P poate fi exprimat ca:
x
x

1. Nota mi a unui pian are o frecvenþã de aproxi- \` =

`
, (8)
^
mativ 264 Hz ºi o lungime de undã, în aer, de 1,31 m. unde v este viteza undei, relaþia (7) devine:
Care va fi viteza sunetului în aer?
Rezolvare <4 ^< 9
a X = ) [QV π \ − ` = ) [QV π \ − `
< λ 4 9. (9)
Aplicând relaþia v = νλ se obþine v = 346 m/s. Ecuaþia (9) este cunoscutã sub numele de ecuaþia
2. Problemã experimentalã undei plane ºi exprimã elongaþia, la un moment dat t,
O metodã practicã de determinare aproximativã a a oricãrui punct aflat pe direcþia de propagare, la o
vitezei luminii (radiaþia electromagneticã cuprinsã între distanþã x faþã de sursã.
aproximativ 400 ÷ 700 nm) o oferã cuptorul cu microun- O reprezentare convenabilã a relaþiei (9) se poate
de. Între datele care figureazã pe plãcuþa din spate a da definind o mãrime k, numitã numãr de undã, de
acestuia, se poate citi ºi frecvenþa microundelor.
Introduceþi pe tava cuptorului bomboane fondante, forma: S = π .
λ
aºezate în ºiruri paralele, una lângã alta. Îndepãrtaþi Cum ω = <π , rezultã: a ( ` \ ) = ) [QV (ω\ − S` ) .
dispozitivul de rotire al tãvii (dacã acesta existã) ºi lãsaþi
unul, douã minute cuptorul sã funcþioneze. Scoþând Observaþii:
tava din cuptor veþi constata cã unele dintre bomboane ž Propagarea undei depinde de mediu, prin viteza
s-au topit mai mult decât altele. Mãsuraþi cu o riglã cu care aceasta se deplaseazã în mediul respectiv.
distanþa dintre douã din cele mai topite bomboane aflate ž Propagarea undei depinde de sursã, prin frecvenþa
în ºiruri diferite, consecutive. Aceasta vã va da de oscilaþie a acesteia.
semilungimea de undã a radiaþiilor. Utilizând formula
(5) se obþine viteza luminii.
(
Funcþia a ` \  = ) [QV π <\ − λ` este o funcþie )
(Date numerice: ν = 2450 MHz; λ ≈ 12 cm) periodicã în ambele variabile, având perioadele λ pentru
mãs
periodicitatea spaþialã ºi T pentru cea temporalã.
v = λ·ν ≈ 294 000 km/s
Aceste proprietãþi pot fi uºor evidenþiate.
Observaþie: Valoarea aproximativã gãsitã se dato-
reazã impreciziei de mãsurare a lungimii de undã λ. I. Periodicitate spaþialã
⎛ \ `+λ⎞
a  ` + λ \  = ) [QVπ ⎜ − ⎟=
Ecuaþia undei plane ⎝< λ ⎠
Sã urmãrim propagarea unei perturbaþii pe un lanþ ⎛ \ `⎞
de oscilatori cuplaþi (fig. 3). = ) [QVπ ⎜ − ⎟ − ) [QVπ =
⎝< λ⎠
⎛ \ `⎞
= ) [QVπ ⎜ − ⎟ = a  ` \  .
⎝< λ⎠
P0 Px
x
Exemplu
Determinaþi distanþa dintre douã puncte care
Fig. 3. Lanþ de oscilatori cuplaþi pentru demonstrarea
oscileazã:
producerii undelor transversale într-un mediu. a) în fazã;
Dacã la momentul t = 0, primul oscilator montat, b) în opoziþie de fazã.
P , începe sã oscileze armonic la un moment ulterior t
0 x Rezolvare
, oscilaþia va ajunge la un alt oscilator, P , situat la x a) Din condiþia ca la momentul t, douã puncte M 1

distanþa x faþã de primul. Acesta va reproduce miºcarea ºi M sã oscileze în fazã rezultã:

2

oscilatorului din P . 0
⎛\ ` 5 ⎞
Considerând ecuaþia oscilatorului din P de forma: a 5 = a 5 ⇔ ) [QVπ ⎜ − ⎟=
0
⎝< λ ⎠
\
a8 = ) [QV ω \ = ) [QV π (6) ⎛ \ `5 ⎞

< = ) [QVπ ⎜ −  ⎟ + S π ,
ecuaþia oscilatorului din P va fi: ⎝< λ ⎠
0 5 \   unde k i m – {0}.
a8 = ) [QV ω \ − \ ` = ) [QV π \ − `
< <  (7)
41
 Rezultã: ` 5 = `5 + Sλ sau a) Dupã cât timp intrã în oscilaþie un punct situat
la distanþa x = 8 m faþã de sursã?
λ
` 5 − ` 5 = S λ ⇔ ` 5 − ` 5 =S . b) Care este defazajul între sursã ºi punctul
 respectiv?
Deci între douã puncte aflate în fazã diferenþa de c) La ce distanþã se aflã douã puncte ale cãror
drum δ = ` 5 − `5  este egalã cu un multiplu întreg
oscilaþii sunt defazate cu π '
al lungimii de undã (un multiplu par de semilungimi de
undã). Rezolvare:
b) În cazul opoziþiei de fazã se pune condiþia: a) Din ecuaþia oscilaþiei:
⎛ \ ` 5 ⎞ y = A sin(ωt + ϕ )
` 5 = ` 5 ⇔ ) [QVπ ⎜ − ⎟=
0

⎝< λ ⎠ prin identificare, se obþine:

A = 0,25 (mm); ω = 100π; ϕ = 0.
⎛ \ `5 ⎞
0

= ) [QVπ ⎜ −  ⎟ + S + π ,

λ ⎠ Din ω = π se obþine perioada: < = π =  [ .
⎝< < ω 
unde k i m – {0}. Viteza de propagare a undei este:
λ =  U [ 
Rezultã: ` 5 − ` 5 = S +  λ . ^ =
<
 iar timpul dupã care oscilaþia ajunge în punctul
Deci între douã puncte aflate în opoziþie de fazã x = 8 m este:
diferenþa de drum (δ) este egalã cu un multiplu impar
\ =
` =  [
de semilungimi de undã. ^
.
II. Periodicitate temporalã b) Ecuaþia undei în punctul M se scrie:
= ) [QVπ \ − 5 .
`  
⎛\ +< `⎞
a  `  \ + <  = ) [QV π ⎜
⎝ <
− ⎟=
λ⎠
a5
< λ  
Defazajul între sursã ºi punctul M va fi:
⎛ \ ` ⎞
= ) [QVπ ⎜ − ⎟ + ) [QVπ ⎜ ⎟ =
⎛<⎞
 − 5 =

 
`
⎝< λ⎠ ⎝<⎠ ∆ϕ = ϕ − ϕ 5 = π \
− π \
< < λ
⎛ \ `⎞
= ) [QVπ ⎜ − ⎟ = a  ` \  .
⎝< λ⎠ = π 5 =  π ZILQIVQ
`
λ
0 5.
Intervalele de timp dupã care elongaþia unui punct c) Considerând douã puncte M ºi N între care existã
de pe undã ia aceeaºi valoare este un numãr întreg de defazajul:
perioade (kT; k i m*). ϕ5 − ϕ6 = π

Exemplu defazajul se poate scrie:

` ` 
ϕ 5 − ϕ 6 = π \ − 5 − π \ − 6 = π  
O sursã aflatã într-un mediu elastic emite unde < λ < λ   
plane de forma: de unde:
y = 0,25sin100πt (în mm). `5 − `6 = λ =   U .
ªtim cã lungimea de undã este λ = 10 m. 

Rezumat ž În cazul undelor sinusoidale, ecuaþia undei plane

ž Modelul „undã plan㔠are rolul de a identifica trãsã-
turile determinante ale unei unde: amplitudine (A), este:
frecvenþã (ν), perioadã (T), lungime de undã (λ), fazã aX  <
= ) [QV π \ − `  = ) [QV π <\ − λ`  .
(ϕ ) ºi vitezã a undei (v). El are rolul de a construi
0
^<
modelul propagãrii cu vitezã constantã a unei perturbaþii ž Funcþia care descrie propagarea unei unde este
pentru a identifica comportarea acesteia. periodicã în spaþiu, cu perioada λ ºi în timp, cu
ž În cazul unei propagãri unidirecþionale o astfel de perioada T.
relaþie trebuie sã fie de forma: y(x, t) = y(x + vt).

42
1. Care dintre urmãtoarele afirmaþii sunt adevãrate în cazul 9. Perioada unei miºcãri ondulatorii, care se propagã pe
unei funcþii care descrie propagarea unei unde? o direcþie orizontalã, este de 3·10
–3
s. Distanþa între
a. Funcþia trebuie sã depindã doar de poziþie. douã puncte consecutive, a cãror diferenþã de fazã este
b. Funcþia trebuie sã depindã doar de timp. π
c. Funcþia trebuie sã depindã de poziþie ºi timp.  , are valoarea de 30 cm. Calculaþi:
d. Funcþia trebuie sã fie liniarã în variabilele de care a) lungimea de undã;

depinde. b) viteza de propagare.

e. Funcþia trebuie sã fie sinusoidalã. 10. Ecuaþia unei unde armonice într-o coardã este:

2. Distanþa de echilibru y(x, t) = 0,001 sin(314t + 62,8x) (în m).

dintre particulele unui a) În ce sens se miºcã unda?

mediu este de 1 cm, iar b) Care este viteza sa?

graficul alãturat indicã c) Care sunt lungimea de undã, frecvenþa ºi perioada

elongaþia acestora la undei?

momentul t = 0, când d) Care este deplasarea maximã a unui segment oarecare

mediul este parcurs de o undã longitudinalã. Desenaþi al coardei?

poziþia corespunzãtoare a particulelor la momentul t = 0. e) Care este ecuaþia vitezei ºi a acceleraþiei unei particule,
situatã pe coardã în punctul x = –3 cm?
3. Figura alãtu-
ratã reprezintã, la
11. Ecuaþia unei unde transversale care se propagã într-o

⎛ ` ⎞
momentul t = 0,
coardã este: a `  \  =  [QV ⎜ π\ − ⎟ .
imaginea parti- ⎝  ⎠
culelor unui mediu strãbãtut de o undã longitudinalã. Dacã mãrimile sunt date în S.I., determinaþi:
Distanþa de echilibru dintre particule este de 1 cm. a) viteza de propagare a undei;
Reprezentaþi graficul elongaþiei particulelor la momentul b) viteza ºi acceleraþia maximã ale particulelor din coardã.
t = 0.
12. O undã longitudinalã se propagã de-a lungul unui
4. Cum se modificã viteza unei unde care se propagã resort orizontal, în sensul negativ al axei Ox. Distanþa dintre
într-o coardã vibrantã dacã lungimea de undã a acesteia douã puncte care oscileazã în fazã este de 20 cm.
creºte de douã ori? Sursa emiþãtoare fixã a resortului vibreazã cu o frecvenþã

5. Este posibilã producerea unei unde longitudinale într-o de 25 Hz ºi o amplitudine de 3 cm (se presupune cã nu

coardã vibrantã? Argumentaþi rãspunsul. Este posibilã existã amortizare). Stabiliþi:

producerea unei unde transversale într-un baston de oþel? a) viteza de propagare a undei;

Argumentaþi rãspunsul. În cazul în care rãspunsul pentru b) ecuaþia undei, ºtiind cã sursa emiþãtoare se gãseºte în

oricare dintre cele douã întrebãri este afirmativ, explicaþi origine ºi cã la t = 0, ϕ(0, 0) = 0;
cum a-þi produce o astfel de undã. c) viteza ºi acceleraþia maxime ale unei particule oarecare

6. Urechea umanã percepe sunete ale cãror frecvenþe a resortului.

sunt cuprinse între 20 ºi 20 000 Hz. Care este lungimea 13. Ecuaþia unei unde transversale într-o coardã este:

de undã a sunetelor extreme? Se dã viteza sunetului în a = 0

 KW[ π  ` − \ 5 , unde x ºi y sunt date în centi-
aer de 330 m/s.
metri, iar t în secunde.
7. Undele emise de un emiþãtor radio se propagã în aer cu a) Determinaþi amplitudinea, lungimea de undã, frecvenþa,
viteza c = 3·108 m/s. Lungimile lor de undã fiind cuprinse perioada ºi viteza de propagare.
între valorile 10 m (unde scurte) ºi 2 000 m (unde lungi),
b) Schiþaþi forma coardei la momentele \ =  [ ºi
stabiliþi valorile frecvenþelor undelor radio scurte ºi lungi.
 [. 
8. O sursã sonorã situatã sub apã are frecvenþa de 750 Hz \ =

ºi produce unde cu lungimea de undã de 2 m. Cu ce c) Care este tensiunea în coardã dacã masa pe unitatea
vitezã se va propaga sunetul în apã? de lungime a acesteia este m = 4 g/cm?

43
 1.3.3. Reflexia ºi refracþia undelor mecanice

În discuþiile de pânã acum, am considerat cã

undele se deplaseazã indefinit fãrã sã loveascã nici un

obstacol. În practicã nu se pot realiza astfel de condiþii,

fapt pentru care trebuie luate în discuþie fenomenele
care se petrec când unda întâlneºte suprafaþa de
separaþie dintre douã medii.
La întâlnirea acestor suprafeþe au loc, într-o mãsurã
mai mare sau mai micã, douã fenomene: reflexia ºi
refracþia undei.
A. Reflexia ºi refracþia într-o coardã elasticã
Laborator
1. Reflexia într-o coardã elasticã
Reflexie: Fenomenul de întoarcere a undei în mediul
din care provine, când întâlneºte suprafaþa de
separaþie a douã medii.
Refracþie: Fenomenul de modificare a direcþiei de
propagare a undei la trecerea acesteia dintr-un
mediu în altul, când întâlneºte suprafaþa de
separaþie a acestora.
I II

Materiale necesare:
– corzi elastice din diferite materiale
– barã de fixare
– inel de masã neglijabilã, care se poate deplasa
liber pe bara de fixare
– dispozitiv de fixare a corzii de barã.
ž Se fixeazã coarda elasticã în poziþia întinsã
orizontal, cu ajutorul dispozitivului de fixare astfel încât, Fig. 1. I) Reflexia undei la
capãtul 2 al corzii sã fie fix. capãtul fix al corzii;
ž Se imprimã capãtului 1 al corzii un impuls II) reflexia corzii la capãtul
transversal pe coardã (fig. 1. I). liber.
Observaþii: Când impulsul ajunge la capãtul 2 al
corzii, el este reflectat, dar suferã ºi un salt de fazã de determina schimbarea sensului impulsului reflectat.
180°. Explicaþia acestei comportãri este datã de principiul ž Se desface capãtul fix (2) al corzii ºi, cu ajutorul
acþiunii ºi al reacþiunii. Când impulsul întâlneºte suportul inelului, se permite acesteia deplasarea liberã pe
de care este legat rigid, coarda va exercita asupra acestuia suport. Impulsul transversal imprimat corzii la capãtul
o forþã. Potrivit principiului al III-lea ºi suportul va exercita 1 este reflectat în 2 (fig. 1.II) fãrã schimbarea sensului
asupra corzii o forþã egalã ºi de sens contrar, ceea ce de oscilaþie.

Cazul I studiat poate fi asimilat reflexiei pe un mediu

mai dens iar cazul II reflexiei pe un mediu mai puþin dens.
Concluzie: La întâlnirea suprafeþei de separaþie dintre
douã medii, când unda incidentã întâlneºte un mediu
mai dens, are loc un salt al undei reflectate de 180° (π
radiani). Acestui salt îi corespunde o semilungime de undã.
2. Refracþia în coarda elasticã
Un studiu similar al refracþiei, considerând douã corzi a
legate, de densitãþi diferite, evidenþiazã faptul cã, indiferent
de densitãþile celor douã medii (fig. 2), refracþia are loc ºi
este întotdeauna însoþitã de reflexie.

Fig. 2. Reflexia ºi refracþia unui semnal

la frontiera a douã medii. v1 ºi v2 reprezintã vitezele
de deplasare ale undelor în cele douã medii. b

44
 B. Reflexia ºi refracþia undelor de suprafaþã
Pentru înþelegerea celor douã fenomene care se
produc la suprafaþa de separaþie a douã medii sunt
necesare câteva consideraþii preliminare asupra
propagãrii undelor în spaþiu. Sã presupunem în acest
caz o sursã punctiformã de oscilaþii armonice situatã
într-un mediu elastic. Oscilaþiile sursei vor genera o undã
ce pune în oscilaþie, pe rând, toate particulele mediului.
În cazul propagãrii undei se pot distinge suprafeþele
de undã ºi frontul de undã.
Suprafaþã de undã: Mulþimea tuturor punctelor care
oscileazã în fazã.
Front de undã: Suprafaþa de undã cea mai depãrtatã
de sursã.
Suprafeþele de undã pot avea forme diferite, de-
pendente de proprietãþile mediului ºi de forma sursei.
În cazul, însã, al unui mediu omogen ºi izotrop ºi al
unei surse punctiforme sau sferice, suprafeþele de undã
vor fi sfere concentrice (fig. 3a).
Dacã sursa de oscilaþie este planã, undele produse
vor fi unde plane (fig. 3 b).
Observaþie:
La depãrtare mare, o undã sfericã poate fi aproximatã,
într-un spaþiu restrâns, cu o undã planã.
Cristiaan Huygens, în „Tratatul despre luminã“,
publicat în 1690, enunþa un principiu care, de atunci,
i-a purtat numele – „principiul Huygens“.
Laborator
Urmãrirea propagãrii fronturilor de undã
Materiale necesare:
– bazin cu apã, cu perete despãrþitor;
– oscilator
– sursã punctiformã de oscilaþii (baghetã);
– sursã planã de oscilaþii (riglã).
1) Se practicã o deschidere îngustã în peretele
despãrþitor al bazinului, la nivelul suprafeþei apei. Cu
ajutorul sursei punctiforme de oscilaþii, în partea din
dreapta a bazinului se produc unde circulare (fig. 5a).
Se observã cã, o datã ajuns la fantã, frontul de
undã va genera, în bazinul din stânga, o undã circularã,
ca ºi cum sursa de oscilaþii ar fi chiar în fantã.
Concluzie: Indiferent de localizarea fantei ºi de for-
ma undelor din bazinul din dreapta, în bazinul din stânga
a b
Fig. 3. O sursã sfericã de oscilaþii determinã
– într-un mediu omogen ºi izotrop – unde de formã
sfericã (aici, vãzute în secþiune). Se disting câteva
suprafeþe de undã ºi frontul de undã. O sursã planã
determinã formarea unei unde plane.
CRISTIAAN HUYGENS
1629-1695
Fig. 4.
Fizician ºi astronom olandez.
A studiat oscilaþiile pendulului
ºi a propus ipoteza ondulatorie
a luminii, a adus importante
perfecþionãri lunetei, cu care a
descoperit satelitul Titan al
planetei Saturn.
Principiul oferã o metodã de construire a suprafeþelor
de undã. El poate fi ilustrat prin urmãtoarele
experimente.
a
b
Fig. 5. Exemplificarea principiului lui Huygens pentru:
unde circulare (a); unde plane (b).
2) Se înlocuieºte sursa de oscilaþii punctiforme
cu una planã, cu ajutorul cãreia se produc unde lini-
are. Se constatã cã, ajuns la peretele despãrþitor,
frontul de undã va genera, în partea stângã a bazi-
nului, acelaºi tip de unde circulare.
se produc unde circulare, ca ºi cum fanta ar reprezenta
o sursã de oscilaþii punctiforme.
45
 De aici derivã ºi urmãtoarea formulare a „princi- Observaþie: Dacã fundul cuvei din fig. 5 este
piului Huygens“. transparent ºi deasupra acesteia se plaseazã o sursã

Orice punct al frontului de undã poate fi consi- de luminã, pe un ecran se vor putea proiecta
derat ca un nou centru de perturbaþii, de la care se imaginile undelor produse la suprafaþã. Aceste

propagã unde secundare. Înfãºurãtoarea tuturor aces- imagini se formeazã deoarece crestele undei
tor unde secundare, ce oscileazã în fazã, formeazã noul acþioneazã ca niºte lentile convergente, tinzând sã

front de undã. focalizeze lumina, în timp ce vãile acþioneazã ca

În fig. 6 este datã lentile divergente, tinzând sã o împrãºtie (fig. 7). În

construcþia frontului de acest fel, crestele apar pe ecran ca dungi luminoase,

undã pentru o undã planã în timp ce vãile – ca dungi întunecate. Aºa au fost

ºi, respectiv, una circula- obþinute imaginile din fig. 8b, 9a ºi 11a.
rã, prin aplicarea princi-
piului Huygens câtorva Fig. 7.
dintre punctele mediului Fig. 6. Generarea frontului Obþinerea
imaginii
aflate pe frontul de undã. de undã, potrivit
undelor de pe
Principiului Huygens.
suprafaþa apei.

A. Reflexia undã planul

incidentã
Laborator
obstacolului

v
Evidenþierea reflexiei l
Materiale necesare:
l
– cuvã cu apã v
undã
reflectatã
– riglã de plastic b c
– sistem oscilator.
Fig. 8. Dispozitivul experimental (a), imaginea
Se realizeazã unde rectilinii pe reflexiei a undelor liniare formate la suprafaþa
suprafaþa apei dintr-o cuvã, prin lichidului (b) ºi diagrama propagãrii acestora (c).
intermediul unui oscilator, având
în capãt o riglã de plastic. Dacã razã N
oblic faþã de direcþia de propagare incidentã
a undelor rectilinii astfel formate, i
S l
este aºezat un perete, se obþine
r
imaginea din fig. 8. razã
Un experiment similar, dar a b
reflectatã
R
de data aceasta utilizând unde
circulare, este prezentat în fig. 9. a Fig. 9. Reflexia undelor circulare.

Concluzii:
ž Unda reflectatã se propagã cu aceeaºi frecvenþã la plan) este egal cu unghiul de incidenþã  (unghiul Q

(ν) cu a undei incidente. dintre raza incidentã ºi normala în punctul de incidenþã

ž Unda reflectatã se propagã cu aceeaºi vitezã (v) la plan) (m = m ) (fig. 10).
cu a undei incidente (ele se deplaseazã în acelaºi me- Q Z

diu). Relaþia (1) constituie legea a II-a a reflexiei ºi poate

ž Cele douã unde au aceeaºi lungime de undã: fi demonstratã pe baza principiului Huygens.
λ= ^ Se considerã un front de undã AB (fig. 10) care se
ν deplaseazã spreGsuprafaþa de separaþie a celor douã
ž Unda incidentã, unda reflectatã ºi normala la medii, cu viteza ^ . Frontul de undã atinge suprafaþa de
suprafaþa de separaþie se aflã în acelaºi plan (Legea I a separaþie a celor douã medii mai întâi în punctul A′. În
reflexiei). Urmãrind direcþia de propagare a undei acest moment, conform principiului Huygens, acest
reflectate, se constatã cã unghiul de reflexie Z (unghiul punct devine sursã de noi oscilaþii, producând unde
dintre raza reflectatã ºi normala în punctul de incidenþã secundare circulare ce se propagã în mediu cu viteza
46
G
^ . Pe mãsurã ce alte puncte ale frontului de undã întâl-
nesc suprafaþa de separaþie a celor douã medii, ºi aces-
tea devin – cu o anumitã întârziere în raport cu ′ – A
surse secundare de oscilaþii, producând la rândul lor
unde circulare. Înfãºurãtoarea acestor unde circulare
Fig. 10.
produse formeazã noul front de undã. Ultimul punct al Diagrama de aplicare a
frontului de undã care va întâlni suprafaþa de separaþie principiului Huygens
B B t
va fi , în ″, dupã un interval de timp de la incidenþa pentru stabilirea legii a
A
frontului în punctul ′. În acest interval de timp undele II-a a reflexiei.
A
circulare produse în ′ s-au deplasat pe o distanþã v·t
AA
egalã cu distanþa ′ ″. Din egalitatea triunghiurilor rA′B″A″ = rB′A′B″
AB A ABB
dreptunghice formate, ′ ″ ″ ºi ′ ′ ″, se obþine: adicã: ri = rr.

2. Refracþia
Laborator
Evidenþierea refracþiei
Materiale necesare: a
– cuvã cu apã;
– placã groasã de plexiglas; Fig. 11.
– riglã cuplatã la un sistem oscilator. Producerea
fenomenului de
ž Plasãm pe fundul unei cuve cu apã o placã refracþie (a)
groasã de plexiglas ºi vom crea astfel, prin diferenþa
de nivel din cele douã pãrþi ale cuvei, medii cu ºi reprezentarea

proprietãþi de propagare diferite. schematicã a

ž Prin intermediul unei rigle cuplate la un vibrator, reflexiei ºi

producem unde rectilinii incidente pe suprafaþa apei. refracþiei

ž La suprafaþa de separare a celor douã medii, la suprafaþa de

se constatã modificarea direcþiei de propagare (fig. b

separare a celor

11). A avut loc fenomenul de refracþie. douã medii (b).

Concluzii: Temã în clasã:

ž Unda refractatã are aceeaºi frecvenþã cu unda Utilizând figura 12, explicaþi pe baza principiului lui
incidentã. Huygens fenomenul de refracþie ºi deduceþi legea a II-a,
ž Cele douã unde au lungimi de undã diferite. a refracþiei (2), utilizând triunghiurile A′B′B″ ºi A′A″B″.
ž Cele douã unde nu au aceeaºi vitezã de propagare
în cele douã medii. AB = frontul indei incidente
ž Cele douã unde se aflã în acelaºi plan. ″ ″ = frontul undei refractate
A B
Legea a doua a refracþiei stabileºte o legãturã între Q = unghi de incidenþã
unghiurile de incidenþã ºi respectiv refracþie ºi
proprietãþile mediilor în care are loc fenomenul (proprie-
G G
_l = unghi de refracþie

tãþi descrise de vitezele celor douã unde: ^ , ^  , sau v1 = viteza undei în mediul 1.

de lungimile lor de undã: λ1, λ2): v2 = viteza undei în mediul 2.

VLQmQ λ
^

= , (2)
m
[QV _ ^
 λ
unde unghiul de incidenþã este m , cel de refracþie este
Q
Fig. 12. Demonstrarea legii refracþiei cu ajutorul
_m , v1 ºi v2 sunt vitezele în cele douã medii, iar λ1 ºi λ2 principiului lui Huygens.
lungimile de undã ale undelor din cele douã medii.

47
 Rezumat
žLa suprafaþa de separaþie a douã medii, undele suferã
fenomene de reflexie ºi refracþie.
ž Reflexia este dependentã de condiþiile de frontierã,
adicã de natura mediului pe care se face reflexia. Dacã
acesta este mai dens ca mediul de propagare a undei
incidente, prin reflexie se pierde o semilungime de
undã.
ž Prima lege a reflexiei, respectiv refracþiei, se referã
la coplanaritatea razelor incidentã, reflectatã ºi
normalei la suprafaþa de separaþie a celor douã medii
1. Definiþi termenii: suprafaþã de undã ºi front de undã.
2. Ce vã sugereazã diagramele din
imagine? Explicaþi!
3. Completaþi spaþiile lacunare din diagramã.
4. Care dintre relaþiile urmãtoare reprezintã legea
refracþiei:
[QV mL ^ [QV Lm ^ [QV _
m = λ 
a) [QV _m = ^  # b) [QV _m = ^  # c) λ
  [QV m
L Cum vã aºteptaþi sã se
5. Care este unghiul de deviaþie al unei unde sonore, la
trecerea din aer în apã, sub un unghi de incidenþã de
10°, dacã viteza undei în aer este de 330 m/s, iar în apã
de 1500 m/s?
48
ºi respectiv a razei incidente, refractate ºi normalei.
ž Legile reflexiei ºi refracþiei referitoare la unghiurile
fãcute de undã cu normala la suprafaþa de separaþie a
celor douã medii sunt: m m în cazul reflexiei ºi
Q Z
VLQmQ λ
în cazul refracþiei.
^

= 
m
[QV _ ^
 λ
ž Principiul Huygens: Oricare punct al unui front de undã
este sursa unor unde circulare. Înfãºurãtoarea undelor
produse de fiecare punct al frontului de undã determinã
noul front de undã.
6. Prin capãtul liber al unei corzi, legatã la celãlalt capãt,
sunt trimise impulsuri cu amplitudinea A. Impulsurile sunt
reflectate fãrã pierdere de amplitudine. Care este
amplitudinea într-un punct al corzii: (a) dacã aceasta este
legatã rigid ºi (b) în cazul în care capãtul la care se produce
reflexia se poate miºca liber.
7. Într-o cuvã, în care se aflã un lichid, o undã rectilinie
de frecvenþã ν = 25 Hz se deplaseazã spre un obstacol
plan, plasat perpendicular pe suprafaþa apei. Viteza undei
este de 0,4 m/s, iar unghiul de incidenþã este i.
a) Reprezentaþi schematic ceea ce aþi vedea dacã i= 45°.
b) Cum se modificã reprezentarea în cazul în care i = 0°?
8. Un vibrator, având o suprafaþã dreaptã, produce unde
superficiale, la suprafaþa apei dintr-un vas. Acestea se
deplaseazã în timp de 1,5 s pe o distanþã de 33 cm.
Distanþa dintre douã creste succesive este de 4 cm.
Care este frecvenþa vibratorului? Explicaþi cum aþi folosi
dispozitivul pentru a evidenþia fenomenul de refracþie.
9. Descrieþi, construind o diagramã, ce se întâmplã cu o
undã planã incidentã pe o deschidere practicatã într-un
obstacol:
a) dacã deschiderea este largã;
b) dacã deschiderea
este îngustã.
modifice reprezentarea
schematicã, în cazul în
care lungimea de undã
a undei plane incidente se micºoreazã ?
 1.3.4. Unde seismice
Interiorul Pãmântului, aºa cum aratã cercetãrile la

care s-a ajuns pânã în prezent, este format din câteva

zone diferenþiate din punct de vedere structural (fig. 1). Cutremur: Eliberare de energie elasticã acumulatã
într-un punct focal aflat sub suprafaþa Pãmântului.

Undele produse de cutremure sunt de mai multe

tipuri:
1. Undele primare (P), numite aºa deoarece sunt
Fig. 1. primele care apar pe o seismogramã. Sunt unde longitu-
Diagrama
structurii dinale ºi au viteze mari de propagare (fig. 3). La întâl-
interioare a nirea suprafeþei de separaþie a douã medii cu proprietãþi
Pãmântului. fizice diferite, ele se refractã. Viteza acestor unde este
mai micã în zona lichidã a Pamântului.
Crusta are o grosime de circa 12 km pe fundul

bazinelor oceanice, ºi între 25 ºi 60 km în zonele

continentale. Sub crustã se aflã mantaua, care coboarã
pânã la o adâncime de 2900 km. Ea este similarã, din
punct de vedere al materialului care o compune,
materialului selenar sau al unor meteoriþi, ºi formeazã
rezervorul de material pentru crustã. Litosfera reprezintã
zonele rigide, reci, iar astenosfera – zonele ductile, calde.
Miezul de fier lichid înconjoarã un miez de fier solid,
care se pare cã se aflã într-o rotaþie relativã faþã de restul
Pãmântului.
Crusta nu este un înveliº continuu. Ea este formatã
din plãci continentale ºi oceanice (fig. 2a) care se depla-
seazã, una în raport cu alta, prin mecanisme datorate
curenþilor de convecþie ai magmei din manta (fig. 2b).
Fig. 3. Unde
primare (P).
2. Undele secundare (S) sunt unde transversale
care determinã ca suprafaþa terestrã sã vibreze
perpendicular pe direcþia de propagare (fig. 4). Au viteze
mai mici de propagare comparativ cu cele ale undei P,
de unde ºi înregistrarea ulterioarã a acestora pe seis-
mogramã. Dispariþia undelor S la 2900 km sub scoar-
þa terestrã indicã faptul cã partea externã a miezului
este lichidã, undele transversale neputându-se propaga
în mediu lichid.

Fig. 4. Unde
secundare (S).
a
3. Undele Love (L), dupã numele matematicianu-
lui britanic A.E.H. Love, care le-a prezis într-un model
arhipelag vulcanic
abis
dorsalã oceanicã
abis publicat în 1911, sunt asemãnãtoare valurilor oceanului
b ocean Fig. 2. ºi se produc doar la suprafaþa Pãmântului. Undele (L)
Plãcile tectonice au o miºcare strict orizontalã (fig. 5).
ridicare terestre (a) ºi
mecanismul de
manta migrare al
curenþi de convecþie
acestora (b).
Datoritã tensiunilor cumulate în crusta terestrã ca
urmare a acestor deplasãri, îndeosebi în zonele de
graniþã ale plãcilor tectonice, apar cutremurele. Fig. 5. Unde de suprafaþã (L).
49
 4. Undele Rayleigh (R), dupã numele lui J. W.
Strutt, lord Rayleigh, care le-a demonstrat existenþa –
matematic – în 1885, sunt o combinaþie de miºcare
verticalã ºi orizontalã (fig. 6).
Fig. 6. Undele de suprafaþã (R).
Vitezele undelor P ºi S sunt afectate de modificãrile
de densitate ºi rigiditate ale zonelor strãbãtute. Aceste
viteze tind sã creascã o datã cu adâncimea în manta,
datoritã creºterii presiunii ºi a densitãþii.
Fig. 7.
a Direcþiile de
propagare ale
undelor unui
cutremur (a) ºi
principalele zone
seismice
de pe glob (b).
b
Înregistrarea cutremurelor este realizatã cu ajutorul
seismografelor. Dacã mare parte dintre acestea sunt
astãzi electronice, principiul de funcþionare se bazeazã
pe utilizarea unui tambur cu hârtie ºi a unui pendul
având la capãt un inscriptor. Acesta înregistreazã pe
tamburul aflat în rotaþie uniformã orice trepidaþie a
scoarþei Pãmântului (fig. 8a, b).
a b
50
c
Fig. 8. Seismograf (a) – schema de principiu (b);
seismograma unui cutremur înregistrat de la o staþie din
Peru în septembrie 1998 (c).
Înregistrarea poartã numele de seismogramã
(fig. 8c). Din studiul seismogramei se poate stabili depãr-
tarea faþã de epicentrul cutremurului. Pentru exprimarea
energiei eliberate de un cutremur, este utilizatã scala
Richter (tabel 1).
Tabelul 1. Efecte tipice ale unui cutremur potrivit
magnitudinii – datã de scala Richter.
Magnitudine Efecte
sub 3,5 În general nu sunt simþite, dar se pot
înregistra.
3,5 – 5,4 Simþite, dar rareori produc pagube.
Distrugeri minore imobilelor bine proiec-
sub 6 tate. Distrugerea caselor cu rezistenþã
seismicã slabã.
6,1 – 6,9 Distrugeri semnificative pe arii întinse,
pânã la 100 km depãrtare de epicentru.
7,0 – 7,9 Cutremur major - produce pagube seri-
oase pe întinderi mari.
Cutremur mare – provoacã pagube ºi la
peste 8 sute de km distanþã de epicentru.
Magnitudinea pe scala Richter este calculatã din
amplitudinea cea mai mare a unei unde seismice ºi
indiferent de tipul acesteia are la bazã o scalã logaritmicã
în bazã 10, ceea ce înseamnã cã între douã grade
succesive creºterea magnitudinii este de un ordin de
mãrime. Pe aceastã scalã, dacã energia eliberatã de
un cutremur cu magnitudinea 1 este echivalentã cu
doar câteva kilograme de trinitrotoluen (TNT), o magni-
tudine de 8 pe scala Richter elibereazã o energie echiva-
lentã detonãrii a 6 milioane de tone de TNT (fig. 9).
Efectele unui cutremur nu depind numai de magni-
tudinea acestuia ci ºi de: distanþã, condiþiile de sol, stan-
dardele de construcþie ºi alþi factori. Pentru estimarea
 b este direct proporþionalã cu magnitudinea (energia
a cutremurului ºi determinã distrugeri proporþionale cu
Fig. 9.
Charles F. Richter
în 1934 (a)
A inventat scala logaritmicã de mãsurã a cutremurelor
care-i poartã numele (diagrama datã în echivalent energetic
ºi exemple de cutremure cu diverse magnitudini (b).
efectelor provocate de un cutremur seismologii utilizeazã
scala de intensitate Mercali. Scala Mercali are 12 grade
ºi estimeazã efecte ale cutremurelor asupra construcþiilor
ºi a altor elemente de mediu (de exemplu, un cutremur
de gradul X pe scara Mercali poate fi descris în funcþie de
efecte ca: majoritatea clãdirilor ºi fundaþiile acestora sunt
distruse, apa se revarsã pe malurile râurilor ºi canalelor,
pãmântul se surpã pe arii largi, drumurile sunt rupte.
Temã în clasã: Completaþi într-un tabel, utilizând
diferite surse de informare, efectele dupã care se face
estimarea pe scala Mercali.
Fig. 11. Imagini ale devastãrilor produse de un
cutremur din Kobe, Japonia 1995.
Caracteristicile seismice generale în þara
noastrã, în zona seismicã Vrancea
În þara noastrã seismicitatea în scoarþã este împãr-
þitã variat de-a lungul teritoriului, cu magnitudini de
obicei mai mici de 5,5 grade. Epicentrele de seismicitate
adâncã de 70-200 km sunt concentrate într-o arie
restrânsã din zona Vrancea ºi ajung la magnitudini de
pânã la 8 grade (R). La declanºarea în adâncime a unui
seism, miºcarea pãmântului provoacã apariþia unei unde
sferice de volum, cu douã componente:
ž unda P, undã de compresie care determinã miº-
carea particulelor solului paralel cu direcþia de propagare,
cu o vitezã de 7,8 km/s. Amplitudinea acestei unde
cutremurului). Miºcarea este perceputã la suprafaþã ca
un mic ºoc în plan vertical. Nu este periculoasã pentru
clãdiri deoarece deþine circa 20% din energia totalã a
cutremurului.
ž unda S, undã de forfecare care determinã miº-
carea particulelor solului perpendicular faþã de direcþia
de propagare. Are o vitezã de propagare de 4,6 km/s ºi
este resimþitã la suprafaþã sub forma unui balans în
plan orizontal. Deþine circa 80% din energia totalã a
magnitudinea cutremurului ºi cu durata de oscilaþie.
Clãdirile cad datoritã rezonanþei între frecvenþa proprie
de oscilaþie ºi frecvenþa undei incidente.
Avertizarea seismicã a zonelor de risc se bazeazã
pe particularitãþile zonelor seismice adiacente. În cazul
Bucureºtiului zona de seismicitate Vrancea este carac-
terizatã de:
– cutremurele mari se produc întotdeauna în aceeaºi
arie geograficã, de mici dimensiuni;
– staþionaritatea modelelor de radiaþie – ca meca-
nism de propagare;
– distanþa faþã de epicentru este de circa 130 km.
Aceste particularitãþi creeazã posibilitatea unui
interval de timp de avertizare de 25-30 de secunde.
Deºi scurt, timpul este suficient pentru întreruperea
distribuirii gazului sau a energiei electrice principalele
surse de risc post cutremur, a întreruperii activitãþilor
cu grad ridicat de pericol (reactoare nucleare, apã grea,
combinate chimice etc.): decuplarea alimentãrii cu
energie electricã a garniturilor de cale ferat㠖 ceea ce
determinã oprirea acestora (atât trenuri de suprafaþã,
cât ºi metrou).
Sistemul de alertare seismicã este alcãtuit din patru
componente:
1 – sistem de monitorizare compus din mai mulþi
senzori;
2 – legãturi de comunicaþie în timpi reali pentru
transmiterea datelor de la senzori la computer;
3 – unitate de procesare pentru convertirea datelor;
4 – sistem de producere ºi comunicare radio a alar-
mei seismice.
Realizarea alertãrii - În epicentru este instalat un
seismometru racordat prin radio la staþia de recepþie
din Bucureºti. ªocul perceput de seismometru la
producerea undei (P) este transpus în unde radio ºi
transmis instantaneu la Bucureºti unde se dã alarma
seismicã, dupã o prelucrare computerizatã a undei, timp
de 2 secunde. Dupã un interval de circa 10 secunde
se formeazã unda (S) care ajunge la Bucureºti dupã
cel puþin 25 de secunde de la alertare.
51
 Tabelul 2. Cutremurele de pãmânt de adâncime
intermediarã din regiunea Vrancea, în ultimii 60 de ani. Mãsurile de securitate pentru limitarea distrugerilor
provocate de cutremure includ:
,I\I 5IOVQ\]LQVM )LÁVKQUM ž întãrirea fundaþiilor, ca ºi proiectarea unor clãdiri
SU suficient de flexibile pentru a putea absorbi vibraþiile fãrã
VWQMUJZQM!   producerea fenomenului de rezonanþã.
UIZ\QM!   ž educarea cetãþenilor în vederea pregãtirii imobi-
I]O][\!    lelor pentru un posibil cutremur ºi a ceea ce aceºtia
UIQ!! !  trebuie sã facã în cazul unui cutremur.

Rezumat
ž Interiorul Pãmântului este for- Eliberarea de energie se realizeazã prin intermediul
mat din câteva zone diferenþi- undelor elastice care pot fi de mai multe tipuri: princi-
ate din punct de vedere struc- pale (P), secundare (S); Love (L) ºi Rayligh (R).
tural: crustã, manta, miez ž Mãsurarea magnitudinii
lichid, un miez de fier solid. cutremurelor se realizeazã
Aceste zone sunt grupate în: prin interpretarea seismogra-
litosfer㠖 reprezintã zonele rigide, reci, ºi astenosferã melor produse de seismo-
– zonele ductile, calde. grafe.
ž Cutremurele sunt eliberãri de energie elasticã acu- ž Cutremurele sunt clasificate
mulatã într-un punct focal aflat sub suprafaþa Pã- din punct de vedere al magni-
mântului. Aceste tudinii potrivit scãrii Richter,
acumulãri de ener- iar din punct de vedere al efectelor potrivit scãrii Mercalli.
gie se realizeazã P S ž Cutremurele care prezintã un grad ridicat de risc pentru
îndeosebi în zonele Bucureºti sunt evenimente de adâncime intermediarã,
de graniþã ale plã- cu magnitudini apropiate de 8, la o distanþã faþã de
cilor tectonice.
L R epicentru de circa 130 km.

1. Completaþi textul: 3. Care din urmãtoarele afirmaþii, referitoare la undele

Cutremurele sunt … de … … acumulate într-un punct … seismice, sunt adevãrate?
aflat sub suprafaþa Pãmântului. Ele se realizeazã îndeosebi
în zonele de graniþã a … … ca urmare a … … a acestora.
Undele (P) sunt unde … ºi au viteze … de propagare.
Undele (S) sunt unde …. care determinã ca suprafaþa
terestrã sã vibreze … pe direcþia de propagare. Au viteze
de propagare mai … comparativ cu cele ale undei P.
Undele (L) se produc doar la … Pãmântului ºi au o miºcare
… …. Undele (R) sunt o combinaþie de miºcare … ºi …
a) Undele primare (P) au viteza cea mai mare.
b) Undele secundare (S) nu se propagã prin medii lichide.
c) Undele de suprafaþã au lungimi de undã mici.
d) Undele P ºi S nu depind de densitatea sau rigiditatea
mediului în care se propagã.
4. Utilizând informaþiile din lecþie comentaþi urmãtoarea
seismogramã:

2. Identificaþi pe urmãtoarele machete de propagare, tipul

ºi caracteristicile undei.

5. Realizaþi un referat cu tema „Metode antiseismice în

proiectarea construcþiilor”.

6. Realizaþi o listã de mãsuri ce trebuie respectate de

fiecare cetãþean în timpul ºi dupã producerea unui
cutremur. Realizaþi o dezbatere pe aceastã temã.

52
 1.3.5. Interferenþa undelor mecanice. Unde staþionare

Principala diferenþã dintre propagarea undelor ºi

miºcarea altor corpuri este aceea cã undele nu
manifestã vreo repulsie analogã forþelor de interacþiune
normale dintre suprafeþele corpurilor în contact.
Ce se întâmplã în cazul în care douã sau mai multe Fig. 1. Zone

unde trec simultan prin aceeaºi regiune din spaþiu? de interferenþã

Acestea se pot suprapune producând fenomenul de produse de

cãderea
interferenþã. Studiul acestui fenomen face apel la unor stropi de
principiul independenþei propagãrii undelor cunoscut ºi ploaie într-o
sub numele de principiul de superpoziþie. baltã. Se verificã
principiul
superpoziþiei.

Principiul de superpoziþie: Principiu conform cãruia,

dacã douã sau mai multe unde sunt prezente simultan
în acelaºi punct din spaþiu, deplasarea produsã
mediului în acel punct este suma deplasãrilor
individuale produse de fiecare dintre unde.
Urmãriþi stropii de ploaie ce cad într-o baltã (fig. 1)
ºi veþi observa cum undele circulare apãrute în urma
impactului acestora cu apa rãmân nemodificate ºi dupã
suprapunerea lor în aceeaºi zonã. Nu se modificã nici
centrele de oscilaþie, nici forma circularã a undelor Ce .
se întâmplã însã cu elongaþiile particulelor mediului
supuse simultan acþiunii a douã sau mai multe unde?
Dacã, de exemplu, douã unde y1(x, t) ºi y2(x, t) se
suprapun, funcþia y(x, t) care descrie miºcarea se obþine
prin adunarea funcþiilor de undã ale celor douã unde
individuale:
y(x, t) = y1(x, t) + y2(x, t).
Matematic, aceastã proprietate a funcþiei de undã
derivã din condiþia de linearitate a funcþiei de undã, funcþia
y(x, t) conþine variabilele doar la puterea întâi. Drept
consecinþã, dacã douã funcþii y1(x, t) ºi y2(x, t) sunt
descrieri ale unor unde ºi suma lor, y(x, t) = y1(x, t)+
+ y2(x, t) reprezintã o undã.

Laborator
A. Interferenþa în coarda vibrantã
Materiale necesare:
– coarde vibrante din diferite materiale;
– sistem de fixare.
ž Se deplaseazã brusc ºi simultan în acelaºi sens
apoi în sensuri contrare, capetele unei coarde elastice
orizontale, bine întinse, producându-se douã impulsuri.
Observaþii: Fig. 2.
ž Cele douã impulsuri au aceeaºi formã ºi ampli- Interferenþã constructivã în coarda vibrantã.

tudine (A) ºi sunt orientate: în acelaºi sens (fig. 2a); în

sensuri contrare (fig. 3a).
ž Cele douã impulsuri se propagã unul spre
celãlalt cu aceeaºi vitezã.
ž Efectele lor se însumeazã în locul în care
semnalele se suprapun determinând o amplitudine:
de douã ori mai mare (2A) (fig. 2b)- interferenþã

constructivã ; sau nulã (fig. 3b) -

interferenþã distructivã.

ž Dupã interferenþã fiecare impuls îºi urmeazã

calea proprie de propagare (fig. 2c ºi 3c). Fig. 3. Interferenþã distructivã în coarda vibrantã.

53
 Concluzii:
– Prezenþa unui impuls într-un mediu elastic nu

modificã propagarea altui impuls prezent în acelaºi

mediu.

– La întâlnire, semnalele se suprapun fãrã a se

elimina; ele interfereazã, fiecare semnal aducându-ºi

propria contribuþie la semnalul rezultant.

– În cazul interferenþei distructive, suprapunerea a a

douã semnale poate duce la dispariþia acestora.

– Interferenþa se produce doar în cazul semnalelor

de aceeaºi naturã.

Rezultatul acestui experiment aratã cã, atunci când

douã (sau mai multe) semnale interfereazã, elongaþiile

rezultante – în toate punctele mediului de propagare –

sunt egale cu suma algebricã a elongaþiilor provocate

de fiecare dintre semnale luat individual. Aceasta

reprezintã o altã formulare a principiului de superpoziþie.

Principiul este valabil doar în cazul semnalelor de am-

b
plitudine micã, care vibreazã în aceeaºi direcþie – ca ºi
Fig. 5. Interferenþa a douã unde circulare la suprafaþa
cum vibraþia s-ar propaga într-un mediu unidimensional.
apei – imagine stroboscopicã (a) ºi reconstrucþia

B. Interferenþa a douã unde circulare la supra- acesteia pe baza principiului de superpoziþie.

faþa unui lichid (mediu bidimensional) În construcþia franjelor de interferenþã din diagrama
Cu ajutorul unui oscilator (fig. 4a) se produc osci-
(b) s-a utilizat principiul superpoziþiei:
laþii de aceeaºi frecvenþã ºi amplitudine, în douã puncte
– Punctele mai deschise corespund intersecþiei
de pe suprafaþa unui lichid. Propagarea acestor oscilaþii
unei creste cu o vale; rezultatul fiind interferenþa distruc-
determinã în mediu interferenþa (fig. 4b).
tivã ºi amplitudinea minimã a punctului respectiv.

– Un punct care corespunde intersecþiei a douã creste

sau douã vãi corespunde unei interferenþe constructive,

care dã naºtere franjelor de amplitudine maximã.

– Liniile mai închise sunt franjele întunecate, cele

mai deschise sunt franje luminoase.

– Franja centralã, dintre cele douã surse, este o

franjã de amplitudine maximã.

a b – Poziþiile franjelor nu se modificã, figura de inter-

Fig. 4. Dispozitiv de producere a interferenþei la supra-

ferenþã este staþionarã.

Pentru a se obþine interferenþa, în experiment s-a

faþa unui lichid (a). Interferenþa a douã unde circulare la
suprafaþa apei – vãzute în luminã naturalã (b). pus de la început condiþia cã undele trebuie sã aibã

Observaþii: aceeaºi frecvenþã ºi aceeaºi amplitudine. Condiþia de

ž În locul undelor concentrice produse de fiecare

obþinere a franjelor de interferenþã se numeºte condiþie
dintre oscilatori între surse apar o serie de linii alternative
de coerenþã.
luminoase ºi întunecoase imobile numite franje de
interferenþã.
ž Liniile luminoase - franje de amplitudine maximã -
apar datoritã suprapunerii punctelor de pe suprafaþa Surse coerente: Surse care vibreazã cu aceeaºi
lichidului care au amplitudine de vibraþie maximã. frecvenþã ºi a cãror diferenþã de fazã este
ž Liniile întunecate - franje de amplitudine minimã - constantã în timp.
sunt puncte de pe suprafaþa lichidului aflate în repaus.

În luminã stroboscopicã se pot observa cele douã C. Stabilirea condiþiilor de maxim ºi minim de
unde circulare emise de fiecare punct-sursã (fig. 5a). interferenþã
Imaginea de interferenþã va arãta diferit, dupã cum este Se considerã douã surse de oscilaþie: S1 ºi S2, care
evidenþiat ºi în diagrama din fig. 5b. respectã condiþia de coerenþã. Stabilim poziþiile punctelor

54
M din spaþiul de interferenþã pentru care amplitudinea oscilator
franjei este maximã (a) sau nulã (b).
ventru noduri
M

fus
a

Fig. 6. Diferenþa de drum δ între douã raze,

S1M ºi S 2M.

a) Dupã cum se observã (fig. 6), cele douã unde

parcurg distanþe diferite pânã în punctul M. Diferenþa
de drum (δ) este diferenþa dintre distanþele parcurse de
cele douã unde, figurate prin direcþiile lor de propagare,
S1M ºi S2M. În notaþia precedentã:
δ = S1M – S2M = d1 – d2 = S1S′ (1)
Punctul M este situat pe o franjã de amplitudine
maximã dacã cele douã unde ajung în fazã în acest
punct, astfel încât sã creeze o interferenþã constructivã.
Cum S′M = S2M, acest lucru revine la a spune cã, b c d
cele douã unde sunt în fazã în punctele S′ ºi S2. Pentru
aceasta, distanþa S1S′ (δ) trebuie sã fie egalã cu un Fig. 7. Dispozitiv de producere a undelor staþionare (a).
numãr întreg de lungimi de undã (λ). Creºterea frecvenþei de oscilaþie determinã creºterea
numãrului de fuse. Frecvenþa pentru care se formeazã
δ = S λ = S λ
 (S ∈ P ) (2) un singur fus (b) se numeºte fundamentalã (ν1). Pentru
douã fuse (c) frecvenþa (ν2) este de douã ori mai mare,
b) Poziþia punctelor situate pe o franjã de ampli-
pentru trei fuse (d), de trei ori mai mare etc.
tudine nulã trebuie sã îndeplineascã condiþia ca undele
sã ajungã în punctul respectiv în opoziþie de fazã, sau: În cazul unei unde staþionare (fig. 7a, b, c) distin-
λ
gem punctele de amplitudine maximã, numite ventre,
; ; = δ = S +
    S∈P. (3) ºi cele de amplitudine zero, numite noduri. Numãrul de

noduri este întotdeauna mai mare cu o unitate decât
Concluzie: numãrul de ventre întrucât la capete, orice undã
Un punct M al câmpului de interferenþã este situat staþionarã se sfârºeºte cu un nod (punctele sunt fixate).
pe o franjã de amplitudine maximã, când diferenþa de
Imaginile undelor staþionare din figura 7 sunt
drum dintre undele care interfereazã este un numãr rezultatul suprapunerii pe retinã a mai multor imagini
par de semilungimi de undã ºi pe o franjã de amplitudine
ale corzii vibrante, ca urmare a remanenþei retinei. În
nulã când diferenþa de fazã dintre unde este un multiplu realitate, într-o perioadã, firul trece prin poziþiile ce apar
impar de semilungimi de undã. Rezultatele sunt valabile
în succesiune în figura 8.
în cazul surselor ce vibreazã în fazã.
D. Unde staþionare
Unei coarde fixate la ambele capete i se imprimã
la unul dintre capete o miºcare oscilatorie. În coardã se
formeazã unde care se reflectã la celãlalt capãt. În acest
fel, pe lângã unda incidentã, apare o undã reflectatã,
de aceeaºi frecvenþã (undele provind de la aceeaºi
sursã). Diferenþa de fazã dintre cele douã unde este Fig. 8.
constantã în timp. Cele douã unde se vor combina potrivit Aspecte ale firului
principiului de superpoziþie, dând naºtere unui nou tip din figura 7b, la
intervale de câte
de undã, care pare a staþiona – numitã undã staþionarã un sfert de
(fig. 7). perioadã.
55
 Determinarea poziþiei nodurilor ºi ventrelor unde:

Sã considerãm pe o coardã vibrantã un punct M în `+O+

λ − ` = ` + λ
care ajung atât unda incidentã, cât ºi cea reflectatã    (10)

(fig. 9). Prin suprapunere se produce unda staþionarã. Deci:

` + λ O + λ 
a =  ) KW[ π
λ
 [QV π \ −
λ
 
<
  (11)

Fig. 9. O coardã în care iau naºtere ` + λ

unde staþionare. În orice punct M al corzii, diferenþa de  ) KW[ π 
λ
termenul reprezintã aici amplitudi-
fazã dintre unde este constantã în timp, deci este
îndeplinitã condiþia de coerenþã.
Drumurile parcurse de cele douã unde pânã în M sunt:
  + λ 
π −
 < λ 
O
\
AM = x1 ºi, respectiv, AB + BM = x2. nea, iar termenul reprezintã faza

Diferenþa de drum va fi:

x2 – x1 = AM + MB + BM – AM = 2BM = 2x (4) miºcãrii.

La aceastã diferenþã de drum se mai adaugã o Punctele pentru care amplitudinea este maximã

semilungime de undã, echivalentã schimbãrii de fazã îndeplinesc condiþia:

cu π radiani, adicã cu o semilungime de undã, datoratã ` + λ

reflexiei din B. KW[ π  = ± (12)
λ
Pentru cã diferenþa de drum, δ =  ` + λ , nu
` + λ
adicã:

depinde de timp, rezultã cã ea este constantã. Aceasta π  = Sπ

λ
(13)
determinã îndeplinirea condiþiei de coerenþã.
Care este elongaþia în punctul M (fig. 9)? de unde:

Dacã punctul A oscileazã dupã legea: `UI` = 0 S − λ

 k 5 
( = 1, 2, ...). (14)

a = ) [QVπ \ (5) Deci: punctele situate la distanþã egalã cu un numãr

<
ecuaþia undei incidente care vine din A în punctul M este: impar de sferturi de lungimi de undã faþã de punctul A
vor oscila cu amplitudine maximã. ven-
 ` ,
Ele se numesc

tre.
Q
< λ 
a = ) [QVπ \ − 
(6) Analog, se pune condiþia de determinare a poziþiei

 \ + ` + λ 
iar a undei reflectate este: nodurilor (amplitudinea sã fie zero), adicã:

` + λ
= ) [QV π −
 < λ  0 5
aZ
O
π  = S +  π (15)
(7) λ 
de unde rezultã:
Cum cele douã unde se gãsesc în acelaºi plan, cele

douã oscilaþii care se regãsesc în punctul M vor fi para- `UQV = S λ (k = 0, 1, 2, ...) (16)

lele, dând o miºcare rezultantã a cãrei elongaþie este:

a = a +a =
Deci: punctele situate la distanþã egalã cu un numãr
  `  \
Q Z

" par de sferturi de lungimi de undã faþã de punctul A în ,

+`+λ
#
repaus, sunt noduri.
 < λ  + π < −
O
= ) [QV π \ −
 ##$

λ
!
Distanþa dintre un nod ºi un ventru va fi:
(8)

Se transformã suma în produs, utilizând relaþia:

`UQV − `UI` = S
λ−

0S − 5 λ = λ (17)

α+β α−β În fig. 7 se observã c㠖 pentru o aceeaºi lungime

[QV α + [QV β =  [QV KW[
  a firului – se pot forma unul sau mai multe fuse ale

undei staþionare. Aceste fusuri vor fi produse doar la

ºi se obþine:

`+ + λ − `  O + λ   anumite frecvenþe. Frecvenþa ν1 care determinã

a =  ) KW[  π    
O
 [QV  π \ − 

formarea unui singur fus este numitã fundamentalã.

λ λ
 <
  (9)
Frecvenþa ν2 la care apar douã fusuri va fi de douã ori

56
mai mare ca ν1 ºi va reprezenta a doua armonicã; ν3, iar pentru k = 2, k = 3 etc., se obþin armonicele lor.
frecvenþa la care apar trei fusuri, este de trei ori ν1 ºi se Acestea vor fi multipli întregi ai frecvenþei fundamentale.
numeºte a treia armonicã etc. Se pune problema gãsirii
acestor frecvenþe.
Dat fiind faptul cã formarea undelor staþionare Exemplu
implicã existenþa nodurilor la capetele corzii, acest lucru O coardã vibrantã orizontalã cu lungimea de 1,5 m
implicã formarea unui numãr întreg de semilungimi de ºi masa m = 0,5·10–3 kg, este legatã de ramura unui
undã. Lungimea firului va fi în acest caz un multiplu de diapazon care vibreazã cu frecvenþa ν = 150 Hz. Celãlalt
semilungimi de undã: capãt al firului întins peste un scripete fix, pe un taler
O = S
λ
(k = 1, 2, ...). (18) uºor, se aflã o masã m′. Care este valoarea masei de pe
 taler, pentru a se obþine trei fuse de vibraþie staþionarã?
ªtim deja cã λ = ν , unde: vt este viteza undelor
^\
Rezolvare
transversale, iar ν frecvenþa oscilaþiei. Viteza undei Pentru formarea a 3 fuse de vibraþie staþionarã, deci
transversale într-o coardã vibrantã este datã de relaþia: a trei ventre, lungimea corzii trebuie sã îndeplineascã
^\ = < condiþia (18), deci:
.
µ (19) λ
O = 
Înlocuind în (18) expresiile lungimii de undã ºi, 
respectiv, a vitezei, se obþin frecvenþele proprii (νpr) ale Viteza undei transversale este datã de relaþia:
corzii: ^\ = < = <O =
U OO


.
µ U U
ν XZ = S ⋅  < (20) iar lungimea de undã:
O µ
Pentru k = 1 rezultã frecvenþa fundamentalã: λ=
^\
. Rezultã m′ = 1,125 kg.
ν
ν =  < ,
O µ

Rezumat
ž Principiul de superpoziþie afirmã cã, dacã douã sau
mai multe unde sunt prezente simultan în acelaºi punct
din spaþiu, deplasarea produsã mediului în acel punct
este suma deplasãrilor individuale produse de fiecare
dintre unde.
ž Interferenþa a douã unde într-o coardã vibrantã poate
fi constructivã sau distructivã dupã cum prin interferenþã
apar un maxim sau un minim.
ž Interferenþa a douã unde de suprafaþã determinã
apariþia maximelor ºi minimelor de interferenþã.
ž Condiþia de interferenþã numitã
condiþia de coerenþã afirmã cã sur-
sele care vibreazã trebuie sã aibã
aceeaºi frecvenþã ºi amplitudine.
ž Condiþia ca într-un punct M inter-
ferenþa undelor sã producã un maxim
este ca diferenþa de drum (δ) sã fie
un numãr par de semilungimi de
undã
λ
δ = S (S ∈ P) .

ž Condiþia ca într-un punct M, interferenþa a douã unde
sã producã un minim este ca diferenþa de drum (δ) sã
fie un numãr impar de semi-lungimi de undã
δ%(S) λ (S ∈ P) .
ž În cazul unei unde staþionare se produc maxime de
interferenþã (ventre) în punctele situate la distanþã egale
cu un numãr impar de sferturi de lungimi de undã ºi
nuluri în punctele situate la distanþe egale cu un numãr
impar de sferturi de lungimi de undã.
ž Frecvenþele la care se produc unde
staþionare într-o coardã vibrantã sunt date
de relaþia:
 <
ν=S (K] S =    ) .
O µ
unde l este lungimea corzii, T este tensiu-
nea din coardã, iar µ este masa unitãþii de
lungime. Pentru k = 1 se obþine frecvenþa
fundamentalã, iar pentru k = 2, 3 se
obþine armonicele de ordinul 2, 3 etc.

57
1. La momentul t = 0 douã impulsuri care se propagã 7. În figura alãturatã sunt reprezentate suprafeþe de undã
pe o coardã vibrantã cu viteza de 1 m/s pot fi reprezen- circulare emise de douã surse.
tate ca în figura alãturatã. a) Sunt cele douã surse în fazã? Explicaþi!
Desenaþi pentru urmãtoa- b) Stabiliþi dacã, în cazul
rele 6 secunde, la fiecare punctelor P, Q ºi R reprezen-
secundã cum o sã varieze tate în figurã, se produce
forma acestei reprezentãri. interferenþã constructivã sau
2. Acelaºi enunþ ca la problema precedentã aplicat distructivã. Distanþa dintre
impulsurilor din figurile alãturate. douã cercuri consecutive
este egalã cu lungimea de
undã λ. (Daþi distanþele în
funcþie de λ.)
8. O coardã vibreazã conform ecuaþiei:
π
a = [QV ` [QV π\  unde x ºi y sunt date în metri, iar t în
3. O coardã vibrantã în care se produc unde staþionare 
are lungimea 2 m. Care este secunde. Determinaþi:
frecvenþa undei reprezentate a) amplitudinea ºi viteza undelor a cãror suprapunere poate
în figura alãturatã dacã viteza genera aceastã vibraþie;
de propagare este 40 m/s? b) distanþa dintre noduri;
4. Dacã unda staþionarã din imaginea alãturatã are o c) viteza unei particule de pe coardã situatã în x = 1,5 m,
frecvenþã de 100 Hz care la momentul t = 9,8 s de la începutul miºcãrii.
este viteza de propagare a 9. Douã unde armonice se propagã simultan în lungul
acesteia? unei drepte. Dacã funcþiile lor de undã sunt:
5. În figura alãturatã este reprezentatã o coardã vibrantã y1(x, t) = 0,003cos(400t – 0,8x)
care oscileazã cu o frecvenþã ν0. y2(x, t) = 0,003cos(580t – 0,8x).
a. Câte ventre se formeazã Determinaþi unda rezultatã prin interferenþa celor douã.
dacã frecvenþa se dubleazã?
10. Douã miºcãri ondulatorii coerente, cu frecvenþa de
b. Dacã tensiunea în coardã
640 Hz, se propagã printr-un mediu, cu viteza de 30 m/s.
creºte de patru ori, pentru ce frecvenþã (scrisã în funcþie
Stabiliþi diferenþa de fazã cu care interfereazã într-un
de ν0) coarda va oscila staþionar având acelaºi numãr de
punct situat la 25,2 m ºi, respectiv, 27,3 m de originile
ventre?
6. De la douã difuzoare aflate la o distanþã d unul de
acestora.

altul sunt emise unde sonore cu frecvenþa de 170 Hz 11. Douã unde care se propagã pe o coardã, în aceeaºi

de-a lungul aceleaºi direcþii. Dacã te depãrtezi de cele direcþie, cu aceeaºi frecvenþã, de 100 Hz, au lungimea

douã difuzoare pe direcþia acestora nu se va auzi nici un de undã de 0,01 m ºi amplitudinea de 2 cm. Care este

sunet chiar dacã ambele difuzoare sunt în funcþiune. Dacã amplitudinea undei rezultante dacã undele iniþiale sunt
π'
sunetul are viteza de 340 m/s, care sunt trei valori posibile defazate cu

ale lui d?

58
 1.3.6. Acustica

Sunetul este o undã mecanicã longitudinalã ce C. Timbrul – este caracteristica sunetului datoritã
cãreia putem, de exemplu, diferenþia instrumentele mu-
acoperã un spectru de frecvenþe cuprins între 20 Hz ºi
zicale, chiar dacã acestea produc aceeaºi notã muzi-
20 kHz. Energia se transmite de obicei prin aer, dar
calã (fig. 1).
undele longitudinale, cu aceleaºi frecvenþe, transmise

prin alte medii sunt cunoscute tot sub denumirea de

sunete.

Se pot distinge trei intervale diferite de frecvenþã:

- joasã frecvenþã cuprinsã între 20 ºi 400 Hz

- medie frecvenþã cuprinsã între 400 ºi 1600 Hz

Fig. 1.
- înaltã frecvenþã cuprinsã între 1600 ºi 20000 Hz,
Unda produsã de
Sunetul poate fi produs de orice vibraþie a unui corp
diapazon (a);
care transmite aerului o parte din energia sa de oscilaþie. flaut (b); clarinet (c).
Sunetul se propagã sub forma unei serii de comprimãri
ºi rarefieri ale aerului, iar caracteristicile sale sunt: înãl-
Diferenþele observate se datoreazã faptului cã, pe
þimea, intensitatea ºi timbrul.
lângã sunetul fundamental emis de diapazon (fig. 2a),
A. Înãlþimea sunetului este calitatea sunetului instrumentele muzicale emit ºi o serie de sunete de
de a fi mai profund (grav) sau mai acut (ascuþit).
frecvenþe superioare, dar de intensitãþi mult mai mici
Se poate arãta experimental cã înãlþimea sunetului
decât cel fundamental (fig. 2). Aceste sunete se nu-
depinde de frecvenþa oscilaþiei sonore. Urechea va
mesc armonici.
interpreta douã sunete ca având aceeaºi înãlþime dacã
intensitate relativã

intensitate relativã

intensitate relativã
frecvenþa lor este aceeaºi. Sunetele mai înalte sunt cele diapazon flaut clarinet
care au frecvenþã mai mare.

B. Intensitatea sau tãria sunetului (I) – este

determinatã de energia undei sonore, în unitatea de

timp, prin unitatea de suprafaþã.

1 = -
;⋅\
armonici armonici armonici
Ea depinde atât de mãrimi care caracterizeazã sursa Fig. 2. Armonicile sunetului fundamental – sunt cele
sonorã, amplitudinea (A) ºi frecvenþa oscilaþiei ( ), cât ν care determinã timbrul, în cazul diferitelor
ºi de mãrimi care caracterizeazã mediul de propagare, instrumente muzicale.
ρ
densitatea ( ) ºi viteza de propagare (v). În cazul unei
Propagat sub forma unor mici comprimãri ºi rarefieri
unde sonore plane, energia totalã a oscilatorului este:
ale aerului, sunetul poate fi descris prin prisma variaþiilor
- = Uω ) Uπν ) locale de presiune. Astfel, într-o conversaþie normalã, pre-
 
=
 . (2)
siunea aerului în dreptul urechii este de circa 10–2 Pa
Cum m reprezintã masa oscilatorului (în acest caz (valoare foarte micã, în comparaþie cu presiunea
– un strat de mediu ale cãrui particule suferã oscilaþia), atmosfericã normalã, care este aproximativ 105 Pa).
ea poate fi scrisã ca: Variaþia presiunii aerului la pragul inferior al auzului
U = ρ⋅> = ρ⋅;⋅ O ;
= ρ⋅ ⋅ν ⋅ \ , (3) este de 3·10–5 Pa. La acest prag, deplasarea maximã
unde ρ este densitatea mediului, iar V este volumul suferitã de o moleculã din aer este de circa 10–11 m,
unui strat de mediu intrat în oscilaþie. Cu S s-a notat ceea ce este cu un ordin de mãrime mai mic decât dia-
aria suprafeþei frontului de undã, iar cu l distanþa metrul atomic (≈ 10–10 m).
parcursã cu viteza v într-un interval de timp t. Înlocuind Similar, sunetul cel mai tare care poate fi tolerat
(2) ºi (3) în (1), rezultã: de urechea umanã este dat de o variaþie de presiune
de circa 29 Pa. Aceasta corespunde unei deplasãri a
= πρ)ν^ .
1
moleculelor de 10–5 m.
Unitatea de mãsurã a intensitãþii sonore, în S.I., este: Dat fiind faptul cã viteza moleculelor de aer, a cãror
?
U (_IT\  UM\Z] XÂ\ZI\ )
[ ]; 1
1 = .
vibraþie o receptãm ca sunet, este de circa 500 m/s, ne
putem aºtepta ca ºi viteza sunetului sã aibã acelaºi ordin


59
de mãrime. În tabelul 1 sunt date câteva valori ale vitezei ne vor prelua vibraþiile membranei, transferându-le, sub
sunetului în diferite medii, la diferite temperaturi. Se forma de impuls electric, la creier. Aici, impulsurile sunt
observã dependenþa de temperaturã în cazul aerului. interpretate ca sunete de frecvenþe diferite, dependente
Puteþi s-o explicaþi? de localizarea nervului în membrana bazilarã.
Tabelul 1. Viteza sunetului în diferite medii [în m/s]. Urechea umanã detecteazã intensitãþi sonore cu-
prinse pe un interval de 12 ordine de mãrime. Cu toate
Solide (20°C) Lichide (20°C) Gaze (20°C) acestea, ea nu percepe cel mai intens sunet ca fiind
granit 6000 apa dulce 1493 aer 331,4 de 1012 ori mai intens decât cel mai slab deoarece inten-
fier 5130 apa de mare hidrogen 1269,5
cupru 3750 1532 (3,6% oxigen 317,2 sitatea senzaþiei sonore nu este proporþionalã cu intensi-
plumb 1230 salinitate) azot 339,3 tatea sunetului fizic. Tãria relativã a sunetului (β) este
aluminiu 5100 mercur 1450 aer (15°C) datã de relaþia:
Urechea umanã, organul care realizeazã detecþia β = TO ⎜⎛ 1 ⎟⎞ ,
sunetului este formatã din trei regiuni distincte: urechea ⎝ 1 ⎠
externã, medianã ºi internã. Figura 3 prezintã principalele unde I0 = 10–12 W/m2 este intensitatea sunetului la
compartimente ale urechii. pragul de audibilitate, iar I intensitatea sunetului consi-
derat. Pe aceastã scalã, pragul de audibilitate (nivelul
a b c scãriþã
cel mai puternic – ce nu poate fi suportat de ureche fãrã
cohleea a fi distrusã) – este de 1 W/m2 ºi corespunde la:
nicovalã
β = 10 lg(1/10–12) = 10 lg1012 = 120 dB.
Cu dB s-a notat decibelul, unitatea de mãsurã a
intensitãþii relative a sunetelor. Decibelul reprezintã o
relaþie între o cantitate mãsuratã ºi un nivel de referinþã
d (20 µPa). Aceasta permite ca scala de mãsurã în dB sã
ciocan fie mai apropiatã de percepþia sunetului, care este
fereastra logaritmicã, faþã de variaþia presiunii sonore de cãtre
ovalã
urechea umanã.
rampa vestibularã vârful
Tabel 2. Intensitatea relativã a unor unde sonore.
cohleei
Sursa sonorã β (dB) Sursa sonorã β (dB)
motor de avion 150 bâzâit de þânþar 40
concert rock 120 ºoaptã 30
e fereastra
trafic aglomerat 80 foºnet de frunze 10
rotundã
rampa zonã de rezonanþã pentru frecvenþe joase
aspirator 70 limita auzului 0
timpanicã
conversaþie normalã 50
zonã de rezonanþã pentru
Pentru o înþelegere mai profundã a percepþiei su-
frecvenþe medii
netelor, urmãriþi diagrama din fig. 4.
120 pragul durerii
zonã de rezonanþã pentru frecvenþe înalte 120
100
100

Fig. 4.
intensitatea relativã (dB)

80
80
Fig. 3. Structura urechii umane – urechea externã (a), 60 Nivelul intensitãþii
urechea medie (b), ureche internã (c), detaliu ureche
60
40 sonore, în funcþie
medie ºi internã (d), zone de rezonanþã ale membranei 40
de frecvenþa
sunetelor
20
bazilare din cohlee (e). 20

percepute a fi de
pragul auzului 0

Un rol important în recepþia sunetului îl are cohleea 0

tãrie egalã.
(melcul). Aceasta este divizatã, de-a lungul întregii sale 20 50 100 500 1000
frecvenþã (Hz)
5000 10000

lungimi, de membrana bazilarã, care conþine fibre ner-
voase. Membrana bazilarã are o masã pe unitatea de
lungime (µ) variabilã. Tensiunea pe diferitele ei porþiuni
este de asemenea variabilã. Aceste caracteristici diferite
determinã proprietãþi de rezonanþã pentru frecvenþe
diferite (fig. 3e). Terminaþiile nervoase din aceastã regiu-
60
În diagramã sunt reprezentate dependenþe ale in-
tensitãþii sonore (în dB) în funcþie de frecvenþa sunetului
într-un interval cuprins între 0 ºi 120 dB, sunete per-
cepute de ureche ca fiind de intensitate egalã. Luând
curba cea mai de jos ca prag al auzului, se poate,
compara intensitatea sonorã la 100 Hz ºi 1000 Hz.
Urmãrind axele verticale, constatãm cã sunetul de 100 Hz
este cu aproape 38 dB mai intens decât cel de 1000 Hz.
Frecvenþã cea mai uºor de auzit este cea de 3300 Hz,
în timp ce frecvenþe foarte mici sau foarte mari trebuie
sã aibã intensitãþi mai mari pentru a putea fi auzite.
Instrumente muzicale. Cum orice sunet are la
origine o vibraþie, rezultã cã orice instrument care va
produce într-un fel sau altul o vibraþie va determina
producerea unui sunet.
Corzile vibrante sunt fire flexibile fixate la capete.
Ele sunt puse în miºcare prin frecare (vioarã), lovire
(pian), ciupire (chitarã), iar frecvenþa sunetului produs
depinde de lungimea corzii ºi de tensiunea din fir,
conform relaþiei stabilite în lecþia precedentã:
ν S = S^ = S < (S =   )
4 4 µ
unde L este lungimea corzii vibrante, v este viteza
sunetului în mediul respectiv ⎛⎜ ^ = µ< ⎞⎟ , µ este masa
⎝ ⎠
unitãþii de lungime, iar T tensiunea din fir. În aceastã
expresie, k reprezintã numãrul de fuse care se formeazã.
În cazul barelor ºi lamelor vibrante, vibraþiile depind
nu numai de lungimea acestora ci ºi de aria ºi forma
lamei respective. În cazul diapazonului, sunetul emis
are o anumitã frecvenþã, determinatã de geometria
acestuia, care corespunde de obicei notei „la” din gama
diatonicã (440 Hz) – fig. 5.
Fig. 5. Frecvenþele sunetelor în gama diatonicã
(formatã din tonuri ºi semitonuri naturale).
Tuburile sonore sunt tuburi cu pereþii rigizi, care
produc sunete când aerul din interiorul lor este fãcut sã
vibreze. Un astfel de tub este format din camera de
compresie A ºi tubul de rezonanþã C (fig. 6).
L
1 A 1′
B
2 2′
3 3′
a b
Aerul, suflat în camera A, este obligat sã iasã printr-un
orificiu strâmt – unde loveºte o panã B (buzã), punând-o
în vibraþie. Se produce astfel un sunet care poate fi
auzit ºi fãrã tubul de rezonanþã. Tuburile sonore pot fi
deschise la ambele capete (orgã) sau la un singur capãt
(nai). În fig. 6 sunt reprezentate forma sunetului fun-
damental produs în astfel de tuburi ºi armonicile de
ordinul doi ºi trei.
În cazul unui tub deschis la ambele capete,
frecvenþele de rezonanþã sunt date de relaþia:
νS = S^ pentru k = 1, 2, ...
4
iar în cazul celor deschise la un singur capãt:
νS = S^ pentru k = 1, 3, 5, ...
4
În acest caz apar numai armonici impare.
Exemplu
Considerând viteza sunetului 345 m/s, determinaþi
primele trei armonici într-un tub de lungime L = 2,46 m,
dacã:
a) tubul este deschis la ambele capete;
b) tubul este deschis la un singur capãt;
c) tubul este deschis la ambele capete, câte armo-
nici sunt posibile în domeniul de frecvenþã:
20 Hz F 20 kHz.
Rezolvare
a) se aplicã relaþia: νV = S^ .
4
Pentru k = 1 se obþine: ν1 = 70 Hz.
Armonicile vor fi: ν2 = 2ν1 = 140 Hz
ºi: ν3 = 3ν1 = 210 Hz.
b) Se aplicã relaþia: νV = S^4 pentru k = 1, 3, 5
ºi se obþine: ν1 = 35 Hz; ν3 = 3ν1 = 105 Hz
ºi: ν5 = 5ν1 = 175 Hz.
c) Se obþin 285 de armonici.
Fig. 6. Unde longitudinale într-un tub sonor deschis (a)
(1 – prima armonicã ν = ^4 , 2 – a doua armonicã
ν2 = 2ν1, 3 – a treia armonicã ν3 = 3ν1 ) ºi, respectiv,
Y
închis (b) (1′ – prima armonicã Y′ =
4 , 2′ – a doua
armonicã ν′ = ν′ , 3′ – a treia armonicã ν′ =  ν′ ).
61
 Rezumat
ž Sunetul este o undã mecanicã longitudinalã ce aco-
perã un spectru de frecvenþe cuprins între 20 Hz ºi
20 KHz. Se pot distinge trei intervale diferite de
frecvenþã: joasã frecvenþã ( 20 - 400 Hz); medie frecven-
þã (400 - 1600 Hz) ºi înaltã frecvenþã (1600 - 20 kHz).
ž Caracteristicile sunetului sunt: înãlþimea, intensitatea
ºi timbrul.
ž Înãlþimea sunetului este calitatea sunetului de a fi
mai profund sau mai acut ºi depinde de frecvenþa
oscilaþiei sonore.
ž Intensitatea (I) – este determinatã de energia undei
sonore, în unitatea de timp, prin unitatea de supra-
faþã. I = 2π2ρA2ν2v ºi are ca unitatea de mãsurã W/m2.
ž Timbrul este caracteristica sunetului care permite
diferenþierea instrumentelor muzicale, chiar dacã acestea
produc aceeaºi notã, pe baza armonicelor acestora.
ž Urechea umanã, organul care realizeazã detecþia
sunetului este formatã din trei regiuni distincte: ure-
chea externã, medie ºi internã.
ž Tãria relativã a sunetului (β ) este datã de relaþia:
β = TO ⎜⎛ 1 ⎟⎞ ,
⎝ 1 ⎠
1. Care din urmãtoarele afirmaþii referitoare la sunet sunt
adevãrate:
a) caracteristicile sunetului perceput de ureche sunt:
înãlþimea, intensitatea ºi timbrul;
b) înãlþimea sunetului nu depinde de frecvenþa oscilaþiei;
c) intensitatea sonorã depinde de mãrimile care
caracterizeazã sursa sonorã;
d) intensitatea sonorã nu depinde de caracteristicile
mediului de propagare.
2. Care sunt limitele între care sunt cuprinse sunetele?
a) 20 kHz F 100 kHz;
b) 100 Hz F 1000 Hz;
c) 20 Hz F 20 kHz.
3. Un fir de sârmã cu lungimea 0,8 m este întins între douã
puncte fixe. Frecvenþa lui fundamentalã este de 150 Hz.
Stabiliþi viteza undei în fir. Dacã tensiunea maximã la care
9 2
poate fi supus firul înainte de a se rupe este 1,6·10 N/m ,
care va fi frecvenþa fundamentalã cea mai înaltã de vibraþie
ce poate fi produsã de creºterea tensiunii? Se dã
3 3
densitatea oþelului 8·10 kg/m .
4. Stabiliþi primele patru armonici ale unei corzi în lungime
–3
de 1 m, având masa unitãþii de lungime de 2·10 kg/m,
62
I
unde 0 = 10
–12 2
W/m este inten-
sitatea sunetului la pragul de
audibilitate, iar I intensitatea
sunetului considerat. (Se mã-
soarã în decibeli dB.)
ž Corzile vibrante sunt fire flexibile fixate la capete.
ž Frecvenþa sunetului produs depinde de lungimea
acestora ( L) ºi de tensiunea din fir T
( ):
ν = S^ <
S =    , unde µ este masa unitãþii
4 µ
de lungime, L este lungimea corzii vibrante, v este
viteza sunetului în mediul respectiv, iar k reprezintã
numãrul de fuse care se formeazã. Pentru k = 1 se
obþine frecvenþa fundamentalã, iar pentru k = 2, 3,
..., armonicele de ordinul 2, 3 etc.
ž Tuburile sonore sunt tuburi cu pereþi rigizi, care
produc sunete când aerul din interiorul lor este fãcut
sã vibreze. Un astfel de tub este format din camera de
compresie A ºi tubul de rezonanþã.
ž În cazul tuburilor închise frecvenþele produse sunt
νS = S^ , unde k = 1, 2, ..., iar pentru
date de relaþia
4
νS = S^ , unde k = 1, 3, 5, ... .
cele deschise,
4
când tensiunea din fir este de 80 N. Care este tensiunea
din coardã dacã frecvenþa fundamentalã creºte la 120 Hz?
5. Calculaþi frecvenþa sunetelor emise printr-un tub deschis
ºi prin altul închis, cu lungimea de 1 m, dacã se produce
un sunet fundamental.
6. Care este tensiunea dintr-un fir metalic, cu lungimea
de 3 m ºi densitatea liniarã de 5 g/cm dacã, apãsându-l în
centrul sãu, este emis un sunet fundamental de 50 Hz?
7. Frecvenþa fundamentalã a unui tub de orgã, deschis la
ambele capete, corespunde sunetului „mi“ (261,6 Hz) pe
scala muzicalã cromaticã. Cea de-a treia armonicã a unui
tub de orgã, închis la unul din capete, are aceeaºi valoare.
Care sunt lungimile celor douã tuburi?
8. Un tub deschis la ambele capete, de 2 m lungime, are
la 410 Hz o frecvenþã de rezonanþã, iar la 492 Hz –
urmãtoarea rezonanþã. Care este viteza sunetului în
coloana de aer din tub?
9. Într-o zi de lucru, nivelul mediu al intensitãþii sonore al
unei strãzi este de 100 dB, când este parcursã, într-un
minut, pe o transversalã a sa, de 100 de maºini. Dacã la
sfârºit de sãptãmânã numãrul acestora scade cu 25 în
fiecare minut, care va fi nivelul sonor al strãzii?
 1.3.7. Difracþia undelor mecanice – studiu calitativ
La întâlnirea unui obstacol de cãtre o undã, pe lângã
fenomene ca reflexia sau refracþia, poate apãrea ºi
difracþia undei. Difracþie: Abaterea unei unde de la direcþia iniþialã
Faþã de refracþie, care implicã la rându-i o schim- de propagare la trecerea de un obstacol.
bare a direcþiei de propagare, în cazul difracþiei abaterea
de la direcþia iniþialã se produce în acelaºi mediu ºi nu
ca urmare a trecerii undei dintr-un mediu în altul.

Laborator
Materiale necesare:

– bazin cu apã;
– vibrator;
– riglã de plastic; a c
b
– obstacole de diferite mãrimi.
Fig. 1. Difracþia pe un obstacol.
1. Difracþia pe un obiect
ž Se realizeazã unde paralele în bazinul cu apã cu
ajutorul unui oscilator similar celui utilizat în experi-
mentul de la pag. 54, de care se conecteazã o rigla de
plastic.
ž Dacã în faþa acestor unde se pune un obstacol plan
cu dimensiuni variabile, se obþin situaþii de propagare
ca în fig. 1. a b c
Observaþie: Când obstacolul are dimensiuni Fig. 2. Difracþia pe o fantã.
comparabile cu lungimea de undã a undei, difracþia
este mai intensã. Pare cã unda a ocolit obstacolul propagare ca în fig. 2.
respectiv. Observaþie:
2. Difracþia pe o fantã Reducerea dimensiunilor fantei, astfel încât aceasta
Dacã în locul obiectului din experimentul 1 în calea sã devinã comparabilã cu lungimea de undã a undei
undei se pune o fantã reglabilã, se obþin situaþii de evidenþiazã mai bine fenomenul.

Fenomenul de difracþie este cu atât mai vizibil cu
cât dimensiunile obstacolului/fantei prin care se produce
difracþia, devin mai apropiate ca dimensiuni de lungimea
de undã a undei respective.
Explicarea fenomenului este datã de Principiul
Huygens. Odatã ajuns la nivelul obstacolului/fantei,
frontul de undã poate fi interpretat ca o mulþime de noi
oscilatori ce oscileazã în fazã. Fiecare dintre aceºti
oscilatori va produce unde circulare la suprafaþa apei, a
cãror înfãºurãtoare formeazã noul front de undã.
Dacã în cazul obstacolelor mici, acestea sunt
practic înconjurate de noul front de undã, semicircular,
cu creºterea dimensiunilor acestuia, vor exista domenii,
la mijlocul acestor corpuri, pentru care nu se pot forma
unde liniare.

1. Urmãriþi fenomenul de difracþie în cazul undelor
circulare – se înlocuieºte dispozitivul cu riglã cu unul circular
(o barã metalicã).
2. Realizaþi diagramele de propagare în cazul utilizãrii unor
obstacole/fante de mãrimi diferite.
3. Cum se produce propagarea?
4. De cine este influenþatã difracþia?
63
 1.3.8. Ultrasunetele ºi infrasunetele. Aplicaþii în medicinã, industrie, tehnicã militarã
Dincolo de limitele de audibilitate ale urechii umane
se întind domeniile de frecvenþe ale ultrasunetelor (la
limita superioarã) ºi infrasunetelor (la cea inferioarã).
Ultrasunetele
Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecvenþe de
peste 20 kHz. Aceste frecvenþe sunt utilizate de unele
vieþuitoare. Liliecii, de exemplu, emit semnale ultraso-
nore scurte cu frecvenþe cuprinse între 30 – 60 kHz. O
parte din aceste semnale sunt recepþionate în urma
reflexiei pe diferitele corpuri din mediu ca ecouri. În acest
fel liliacul va realiza o hartã sonorã a mediului în care
trãieºte putând detecta obstacolele sau hrana aflatã în
miºcare.
Principalele modalitãþi de producere a ultrasunetelor
cu importanþã practicã utilizeazã efectele: piezoelectric
ºi magnetostrictiv.
Efectul piezoelectric - pe feþele unui cristal
(turmalinã, titanat de bariu sau stronþiu) supus la defor-
mãri de tracþiune sau comprimare apar sarcini electrice
egale, de semne contrare. Aceste sarcini electrice îºi
schimbã semnul dacã se înlocuieºte tracþiunea prin
comprimare ºi invers.
Fig. 1.
Generator
piezoelectric.
Partea esenþialã a unui generator piezoelectric o
reprezintã lama piezoelectricã pe feþele cãreia sunt
aplicaþi doi electrozi (straturi subþiri metalice) legaþi la o
sursã de tensiune alternativã. Sub acþiunea câmpului
electric alternativ lama vibreazã cu o frecvenþã egalã
cu cea a tensiunii aplicate. Vibraþiile lamei sunt
transmise mediului înconjurãtor sub formã de
ultrasunete. Astfel de generatori ajung la frecvenþe de
circa 150 MHz ºi intensitãþi ale radiaþiei ultrasonore de
pânã la câteva sute de W/cm2.
Efectul piezoelectric invers (electrostricþiunea)
- constã în dilatãri ºi comprimãri succesive ale cristalului
sub acþiunea unui câmp electric alternativ. ªi prin acest
efect sunt produse ultrasunete.
Efectului magnetostrictiv - constã în deformarea
corpurilor feromagnetice (fier, nichel, cobalt) sub
acþiunea unui câmp magnetic. Introducând o barã de
nichel (Ni) într-un câmp magnetic (produs de exemplu
de o bobinã), paralel cu lungimea ei, aceasta se
scurteazã. Variaþia periodicã a câmpului magnetic
determinã o variaþie periodicã a lungimii barei. În cazul
64
unor frecvenþe mari ale câmpului alternativ vibraþiile
capetelor barei dau naºtere la ultrasunete.
Proprietãþi ale ultrasunetelor:
ž Deoarece lungimea undei emise este mai micã
decât dimensiunile liniare ale sursei, ultrasunetele pot
fi emise ºi se propagã sub formã de fascicule, spre
deosebire de sunetele obiºnuite care se împrãºtie în
toate direcþiile.
ž Fenomenul de difracþie nu apare decât pentru
obstacolele de dimensiuni foarte mici, în timp ce
sunetele obiºnuite ocolesc practic aproape orice
obstacol.
ž Ultrasunetele suferã reflexie ºi refracþie la
suprafaþa de separare a douã medii ca ºi celelalte unde
– pe aceastã bazã au fost construite oglinzi concave
sau lentile speciale care sã realizeze focalizarea acestora.
ž Din proporþionalitatea intensitãþii cu pãtratul
frecvenþei rezultã cã energia ultrasunetelor este mult
mai mare decât energia sunetelor cu o aceeaºi
amplitudine.
ž Absorbþia în mediu, fenomen care apare la
propagarea tuturor oscilaþiilor elastice devine în cazul
ultrasunetelor foarte importantã. Dupã cum s-a arãtat,
intensitatea unei unde elastice scade cu distanþa de la
sursã dupã o lege exponenþialã de tipul
I = I0 e–kx,
unde k depinde atât de caracteristicile mediului (densita-
te, vâscozitate, cãldurã specificã etc.), cât ºi de frecvenþa
undei. Din cauza frecvenþelor mari ale acestor unde,
scãderea va fi rapidã, astfel încât propagarea ultrasune-
telor nu se realizeazã pe distanþe mari (la o frecvenþã de
circa 3000 kHz absorbiþia este practic completã, la o
distanþã de cca. 0,6 cm). În lichide ºi solide, ca urmare
a scãderii coeficientului de absorbþie faþã de aer,
ultrasunetele sunt mult mai puþin atenuate.
ž La propagarea în lichide a ultrasunetelor apare
uneori fenomenul de cavitaþie ultrasonorã.
Cavitaþie: Fenomen specific lichidelor, cavitaþia apare
sub influenþa unor tensiuni interne locale sau a
unor variaþii rapide de presiune. Constã în apariþia
unor cavitãþi de vapori în interiorul lichidului.
Cavitaþia poate fi hidraulicã sau ultrasonorã.
În cazul cavitaþiei ultrasonore, variaþiile locale de
presiune ce însoþesc propagarea undei ultrasonore duc
la formarea unor cavitãþi, cu predilecþie în punctele în
care existã particule în suspensie, aer sau vapori. Acestea
sunt rapid umplute cu gazele dizolvate în lichid sau cu
vaporii lichidului respectiv. În semiperioada urmãtoare
în aceleaºi locuri în care au apãrut cavitãþile iau naºtere
presiuni de ordinul a 108 – 1011 Pa, creºteri locale de
temperaturã sau descãrcãri electrice. În final, cavitatea
se distruge dând naºtere unei unde de ºoc. Apariþia
efectului este condiþionatã de gradul ºi puritatea lichi-
dului, presiunea ºi frecvenþa undelor ultrasonore.
Temã în clasã:
Identificaþi prin studiu individual din diverse surse
efecte ºi aplicaþii ale cavitaþiei.
Aplicaþii ale ultrasunetelor
Proprietãþile ultrasunetelor permit folosirea lor într-o
mare varietate de aplicaþii practice.
ž Ultrasunetele produc încãlzirea substanþei din
celulele vii ceea ce duce la folosirea lor terapeuticã -
încãlzirea unor þesuturi.
ž Conservarea alimentelor – prin folosirea unor
ultrasunete de frecvenþã ºi intensitate potrivitã cu efect
în distrugerea microorganismelor.
ž Mãsurarea unor distanþe în topografie. În esenþã
procedeul este acelaºi ca ºi în cazul folosirii sunetelor
obiºnuite, prezentând însã avantajul fasciculelor dirijate.
De asemenea se pot produce semnale foarte scurte
ceea ce mãreºte precizia mãsurãrii intervalului de timp
dintre producerea semnalului direct ºi înregistrarea celui
reflectat.
ž Utilizare în procese tehnologice, cum ar fi: spãla-
rea/curãþarea, uscarea, sudarea unor corpuri, prelucra-
rea unor piese. În principiu, prelucrarea cu ajutorul
ultrasunetelor are la bazã fenomenul de cavitaþie. În
cazul operaþiunilor de curãþare de pildã, datoritã ºocurilor
hidraulice particulele de abraziv sunt lovite cu putere
de suprafaþa piesei smulgând aºchii din aceasta.
ž Defectoscopia ultrasonorã este un proces care
utilizeazã ultrasunetele pentru detectarea defectelor in-
terne, de structurã (fisuri, goluri), dintr-un material sau
o piesã prelucratã. Principalele tipuri de defectoscoape ultra-
sonore utilizeazã transmisia (fig. 2) sau reflexia (fig. 3).
Fig. 2. Defectoscop prin transmisie.
La defectoscopul prin transmisie emiþãtorul ºi re-
ceptorul de ultrasunete sunt situate de o parte ºi de
alta a piesei. Dacã între emiþãtor (E1) ºi receptor (R1)
nu existã nici un defect semnalul ultrasonor transmis
trece neatenuat producând o anumitã deviaþie a acului
aparatului de înregistrare (A1). În cazul în care întâlneºte
un gol (D) o parte a semnalului ultrasonor este reflectat
pe suprafaþa de separare dintre metal ºi aerul din golul
respectiv ºi semnalul este mult atenuat ceea ce este
indicat de înregistratorul (A2).
Metoda are douã incoveniente: 1) reflexia ultrasu-
netelor pe feþele opuse ale piesei îngreuneazã observa-
rea defectelor; 2) procedeul nu permite stabilirea adân-
cimii în material la care se gãsesc defectele. Aceste
incoveniente sunt în bunã mãsurã eliminate de defec-
toscopul prin reflexie.
Fig. 3. Defectoscop prin reflexie.
La defectoscopul prin reflexie, emiþãtorul ºi
receptorul sunt situate de aceeaºi parte a piesei unul
lângã altul. Ultrasunetele se propagã prin piesã, ajung
la faþa opusã unde sunt reflectate ºi apoi revin la re-
ceptor. Dacã în piesã existã un defect, semnalul ultraso-
nor se reflectã de acesta ºi ajunge la receptor mai de-
vreme faþã de semnalul reflectat de faþa opusã. Emiþã-
torul genereazã impulsuri scurte la intervale lungi, cons-
tante, care împreunã cu semnalul reflectat, sunt
marcate pe ecranul unui oscilograf. Dacã 1 ºi 3 indicã
locurile unde spotul ultrasonor are devieri bruºte care
marcheazã momentele în care a fost emis/receptat
semnalul ultrasonor, 2 indicã primirea unui semnal
reflectat de un defect. Poziþia relativã a acestui semnal
în raport cu 1 ºi 3 permite determinarea adâncimii la
care se gãseºte defectul.
Ca metodã de diagnostic în medicinã, ultrasunetele
sunt direcþionate spre organul investigat. Datoritã
reflexiei parþiale a ultrasunetelor atunci când acestea
întâlnesc suprafaþa de separaþie dintre douã medii cu
densitãþi diferite pe monitorul unui computer va apãrea
imaginea respectivului organ.
Cu ajutorul ultrasunetelor se pot examina diferite
organe interne. Comparativ cu razele X, utilizarea ultra-
sunetelor prezintã mai puþin risc (malformaþii, produce-
65
rea cancerului). În aceastã tehnicã, ultrasunetele sunt
emise ca impulsuri, astfel încât acelaºi cristal poate fi
utilizat atât ca emiþãtor cât ºi ca detector. Sunetul
recepþionat de la organ este transformat în semnal
electric, care este apoi convertit în imagine pe monitor.
Infrasunetele
Infrasunetele au frecvenþe prea mici pentru a putea
fi percepute de urechea umanã. Infrasunetele sunt
produse pe cale naturalã de spargerea valurilor de þãrm,
furtuni, curenþi atmosferici (30 – 40 Hz), cutremure,
meteoriþii care intrã în atmosferã. Tuburile lungi de orgã
din marile catedrale produc deasemenea infrasunete.
Alte surse de infrasunete includ aurora borealã
(0,1 – 0,01 Hz), vânturile solare, curenþi de aer din
unele peºteri (20 - 30 Hz), etc. Unele structuri produse
de om cum ar fi motoarele mijloacelor de transport
produc infrasunete.
Infrasunetele, deºi sunt sub pragul de audibilitate
al urechii umane, pot fi detectate de cãtre vieþuitoare.
Unele pãsãri, de exemplu, au capacitatea de a prevedea
furtunile. Elefanþii utilizeazã infrasunetele (12 – 35 Hz)
pentru a comunica la mari distanþe (10 – 20 km), ca
ºi balenele care-ºi transmit mesaje la frecvenþe joase,
la mari distanþe, în mediul acvatic. Efectul paralizant al
rãgetului unui tigru se spune cã s-ar datora frecvenþelor
din gama infrasunetelor (în jur de 18 Hz, frecvenþa de
rezonanþã a globului ocular uman, care produce
alarmarea).
Deoarece infrasunetele nu sunt absorbite în aceeaºi
mãsurã ca undele sonore, acestea se pot propaga pe
distanþe lungi. Factorul determinant în acest sens este
conducþia termicã care descreºte cu frecvenþa undei.
De exemplu, pe Pãmânt 99% dintr-un sunet de 1 kHz
este absorbit de atmosferã dupã parcurgerea unei
distanþe de circa 7 km, în timp ce, în cazul unei unde
cu frecvenþa de 1 Hz distanþa creºte la peste 3000 km.
Alþi factori la fel de importanþi sunt legaþi de temperaturã
ºi structura vânturilor atmosferice. Inversiile de
temperaturã ºi vânturile determinã reflexia ºi refacþia
infrasunetelor astfel încât aceste emisii pot fi ghidate
de jur împrejurul Pãmântului prin reflexii între partea
superioarã a atmosferei ºi sol. Efectul este similar
recepþiei pe distanþe mari a undelor radio cu lungimi de
undã scurte ca urmare a reflexiei acestora pe ionosferã.
Aplicaþii
ž Studiul infrasunetelor generate de diferite feno-
mene naturale poate determina mai profunda lor înþele-
gere. De exemplu, aurora borealã, erupþiile vulcanice ºi
taifunul, generatori de infrasunete pot fi studiaþi pe baza
recepþiei ºi analizei undelor infrasonore generate de
aceste fenomene.
66
vibraþii radiale
infrasunete
infrasunete - audio
instabilitãþi audio
instabilitãþi audio
ºi infrasunete
Fig. 4. Tornadele sunt surse recunoscute
de infrasunete.
ž Utilizarea infrasunetelor pentru detectarea poziþiei,
intensitãþii ºi a altor caracteristici ale surselor din care
provin. De exemplu, recepþia infrasunetelor unei explozii
nucleare, a unei rachete sau a unui taifun pot determina
stabilirea coordonatelor acestora.
ž Prevederea unor dezastre naturale - precum
erupþiile vulcanice, cutremurele, turbulenþele aerului,
erupþia sondelor petroliere ºi altele pot produce
infrasunete înainte de declanºare, astfel încât, pe baza
detecþiei acestora, producerea lor devine predictibilã.
ž Monitorizarea activitãþii atmosferice. Infrasunetele
sunt influenþate de starea atmosferei în timpul propa-
gãrii, iar aceastã influenþã este strâns legatã de tempera-
turã ºi vânturi. Prin mãsurarea proprietãþilor de propagare
ale undelor infrasonore generate de surse naturale sau
artificiale, pot fi detectate unele caracteristici ale
fenomenelor meteorologice. Marele avantaj al metodei
este acela cã detecþia ºi monitorizarea atmosferei poate
fi fãcutã continuu.
ž Studiul proprietãþilor undelor infrasonore pe baza
mãsurãrii influenþei asupra acestora a altor unde ce se
propagã prin atmosferã. De exemplu, infrasunetele,
trecând prin ionosferã produc perturbaþii ale acesteia.
Aceste perturbaþii determinã distorsiuni ale propagãrii
undelor electromagnetice. Mãsurarea parametrilor legaþi
de astfel de distorsiuni pot furniza informaþii privind
infrasunetele. Similar, mãsurând parametrii interacþiunii
dintre infrasunete ºi alte tipuri de unde, pot fi studiate
comportamente ale celor din urmã.
Organismul uman nu numai cã dã rãspunsuri ca-
racteristice la infrasunete (tabelul 1), dar poate genera
prin intermediul unora dintre organe infrasunete slabe.
Mãsurarea proprietãþilor acestor infrasunete dau
informaþii cu privire la starea activitãþii organismului.
 Tabelul 1
Frecvenþã (Hz) Efecte
100 - 200 Iritaþie, greþuri, tremurãturi, ameþeli, anxietate, obosealã extremã.
70 - 100 Senzaþii greu tolerabile în zona toracicã, schimbãri ale ritmului respirator, greþuri.
Presiune sternalã, salivaþie excesivã, dureri la înghiþire, de cap ºi abdominale; post expunere:
60 - 70
tuse ºi obosealã.
Lipsa acuitãþii vizuale, distorsionãri ale orientãrii spaþiale, coordonare muscularã slabã, pierderi
30 - 60
de echilibru etc.
Activitatea intelectualã este inhibatã, blocatã ºi apoi distrusã. Activitatea medulei este blocatã,
încetând funcþionarea autonomã a acesteia. Frecvenþa letalã este în jur de 7 Hz, frecvenþã care
1 - 30 corespunde cu frecvenþa undelor alfa ale creierului ºi frecvenþa de rezonanþã a organelor interne
ceea ce determinã ruperea acestora ºi instalarea morþii. Creºterea temperaturii corpului pânã la
atingerea unor temperaturi letale, deshidratare, microleziuni ale þesuturilor.

ž Dezvoltarea unor generatoare de infrasunete de
mare putere, ca urmare a efectelor pe care
infrasunetele de frecvenþã joasã ºi intensitate mare le
au asupra organismului uman pot determina
numeroase aplicaþii militare printre care ºi aºa numitele
„gloanþe acustice” al cãror efect asupra þintei umane
poate fi cuprins de la disconfort la moarte. Datoritã
posibilitãþilor de propagare la distanþe mari ºi a marii
capacitãþi de penetrare, infrasunetele pot fi utilizate ca
arme ofensive.

Rezumat
ž Ultrasunetele se întind pe domenii de frecvenþe la
limita superioarã a pragului de audibilitate a urechii
umane, iar infrasunetele la cea inferioarã. Ultrasune-
tele pot fi generate pe baza efectului piezoelectric sau
a celui magnetostrictiv.
ž Proprietãþi ale ultrasunetelor, precum: emisia
fascicularã, difracþie slabã, energie mult mai mare decât
a sunetelor obiºnuite cu o aceeaºi amplitudine, absorbþia
foarte puternicã în gaze, cavitaþia ultrasonorã în lichide,
determinã o serie de aplicaþii în domenii precum:
medicinã ºi alimentaþie (conservarea alimentelor), tehnicã
– controlul defectoscopic al materialelor, mãsurarea unor
distanþe etc.
ž Infrasunetele sunt produse atât pe cale naturalã
(fenomene atmosferice, cutremure, vulcani activi etc.),
cât ºi artificialã (motoare, vibraþii ale unor sisteme tehnice).
Absorbþia este slabã, infrasunetele propagându-se pe
distanþe lungi.
Se pot utiliza în cercetarea unor fenomene naturale
care produc aceste unde: detectarea prezenþei acestora,
industria militarã, ca urmare a efectelor nocive pe care
le pot avea asupra organismelor vii.

1. Care dintre urmãtoatele afirmaþii referitoare la ultra-
sunete sunt adevãrate
a) Sunt produse cu frecvenþe sub 20 kHz.
b) Produc fenomenul de cavitaþie în corpurile solide.
c) Sunt utilizate în defectoscopie.
d) Au energii mai mari decât ale unei radiaþii sonore de
aceeaºi amplitudine.
2. Realizaþi un referat cu tema: „Cavitaþia – descriere ºi
aplicaþii”.
3. Identificaþi, pe baza proprietãþilor ultrasunetelor,
posibilitãþi de aplicaþie ale acestora în domeniul medical.
4. Realizaþi un poster de prezentare a uneia dintre
aplicaþiile infrasunetelor.
5. Care dintre urmãtoatele afirmaþii referitoare la infra-
sunete sunt adevãrate:
a) Pot fi produse pe cale naturalã de valuri ºi vânturi.
b) Sunt absorbite mai rapid decât undele sonore.
c) La anumite frecvenþe produc distrugeri ale organismu-
lui uman.
d) Se propagã pe distanþe scurte.
6. Realizaþi un referat cu tema: „Aplicaþii meteorologice
ale infrasunetelor”.
7. Ce efecte au infrasunetele asupra organismului uman?
8. Cum sunt utilizate ultra ºi infrasunetele în lumea animalã?
9. Vasele de pescuit utilizeazã sonarele pentru a detecta
bancurile de peºti. Dacã ecoul unui impuls sonor este
detectat la 0,1 s dupã emisie, iar viteza sunetului în apa
marinã este 1500 m/s, determinaþi: a) la ce adâncime
se aflã bancul de peºti? b) unde a ajuns semnalul în 0,1 s?
c) de ce semnalul reflectat dureazã mai mult decât cel emis?
67
2.1. Circuitul RLC în curent
alternativ
2.2. Oscilaþii electromagnetice
libere. Circuitul oscilant
2.3. Câmpul electromagnetic
Unda electromagneticã
2.4. Clasificarea undelor
electromagnetice
2.5. Aplicaþii

Capitolul 2
ELEMENTE
OSCILAÞII DE TERMODINAMICÃ
ªI UNDE ELECTROMAGNETICE
2.1. Circuitul RLC în curent alternativ

Circuitele de curent continuu sau alternativ repre- este de forma:

zintã o combinaþie de elemente pasive de circuit: rezis- ] = =5 [QVπν\ = = [QVπν\ ,
toare ( ), bobine ( ) ºi conden-

satoare ( ) ºi a unui generator de tensiune

unde UM este valoarea maximã a tensiunii, U valoarea
ei efectivã, iar ν frecvenþa fenomenului oscilatoriu.
continuã ( ) sau alternativã ( ). Sã sintetizãm în experienþele urmãtoare rolul

Dacã în cazul generatorului de tensiune continuã, fiecãruia dintre elementele pasive de circuit în circuitele

tensiunea este constantã (U), în cazul celui alternativ, de curent continuu sau alternativ, prin modificãrile pe

polaritatea tensiunii se schimbã. Valoarea ei instantanee care acestea le aduc tensiunii sau intensitãþii curentului.

A. Rezistorul în curent continuu ºi alternativ

Laborator
Materiale necesare:
- generator de curent continuu (c.c.) ºi alternativ (c.a.);
- rezistor;
- osciloscop cu spot multiplu;
- ampermetru/voltmetru în c.c. ºi c.a.; Fig. 1.
- condensatoare de legãturã.
se introduc în circuit ampermetrul (legat în serie cu
1. Rezistorul în curent continuu rezistorul) ºi voltmetrul (legat în paralel la bornele
Se realizeazã, utilizând generatorul de curent acestuia) în regimul de funcþionare continuu.
continuu, dispozitivul din fig. 1. ž La închiderea comutatorului K se citesc indicaþiile
Pentru mãsurarea tensiunii ºi a curentului electric instrumentelor de mãsurã.

68
 ž Prin aplicarea legii Ohm pe o porþiune de circuit,
se determinã valoarea R a rezistenþei electrice a
=
rezistorului: : = .
1
2. Rezistorul în curent alternativ
ž Se realizeazã un circuit format din rezistorul de
studiat, generatorul de tensiune alternativã ºi un
osciloscop cu spot multiplu, ultimul cu rolul de a mãsura
ºi vizualiza intensitatea curentului ºi tensiunea electricã
alternativã de pe rezistor. Pe ecranul acestuia, la închi-
derea întrerupãtorului, apare imaginea intensitãþii
curentului ºi tensiunea alternativã aplicatã (fig. 2).
Observaþie: În circuitul de curent alternativ care
conþine doar un rezistor, tensiunea ºi intensitatea
curentului oscileazã în fazã.
Sã discutãm pe scurt diagrama curent/tensiune în
raport cu timpul (fig. 2). Se observã cã sensul curentului
în circuit se modificã dupã un interval de timp constant,
iar amplitudinea maximã este aceeaºi, indiferent de
orientarea curentului. Sensul curentului nu are însã
nici un efect asupra comportãrii rezistorului în circuit.
Trecerea curentului prin rezistor, indiferent de sens, va
determina în urma interacþiunilor dintre electronii ºi
atomii reþelei, încãlzirea acestuia. Transferul de energie
realizat în urma acestor ciocniri este dependent doar de
intensitatea curentului. Dacã cuantificãm acest transfer
de energie în cãldura Q, aceasta va fi datã de:
Q = i2R,
unde i este valoarea instantanee a intensitãþii curentului.
Cum efectul de încãlzire este proporþional cu pãtratul
intensitãþii curentului, sensul curentului nu va avea nici
o influenþã asupra încãlzirii. Efectul de încãlzire, produs
de un curent alternativ cu intensitatea maximã Im nu
va fi însã acelaºi cu al unui curent continuu de aceeaºi
intensitate. Aceasta deoarece valoarea Im, a curentului
alternativ este doar una instantanee. Ceea ce este
important în cazul curentului alternativ este valoarea
medie a curentului care produce acelaºi efect termic
cu al unui curent continuu.
Din forma sinusoidalã a graficului i = i(t) (fig. 2)
rezultã cã valoarea instantanee (i) a curentului este datã
de:
i = IMsinωt,
de unde:
L

= 15 [QV ω\
Fãcând observaþia cã graficul funcþiilor sinus ºi
cosinus sunt identice pe acelaºi interval de timp se
poate scrie cã:
(sin2ωt)med = (cos2ωt)med
Utilizând relaþia sin2ωt + cos2ωt = 1
Fig. 2.
rezultã 2sin2ωt = 1 sau VLQ ωW  .

Substituind în expresia lui i2 rezultã:


= 5 = 1 ⇒ 1 = 5 = 15
1 1
 Q UML
 
Cu I s-a notat valoarea efectivã a intensitãþii curen-
tului.
ªi pentru tensiune se pot face observaþii similare,
ceea ce conduce la o relaþie între valoarea efectivã a
tensiunii (U) ºi cea maximã (UM) de tipul:
= = =5 =  =5 ,

Legea lui Ohm pentru o porþiune de circuit,
U = IR,
rãmâne valabilã în cazul circuitului de curent alternativ
cu rezistor, pentru valorile efective ale curentului ºi
tensiunii alternative. Comportarea rezistorului în curent
alternativ este similarã celei în curent continuu.
B. Condensatorul în curent continuu ºi
alternativ
Dacã una dintre armãturile metalice ale conden-
satorului (fig. 3), este încãrcatã cu sarcinã pozitivã (A),
aceasta va determina o redistribuire a sarcinilor electrice
libere din cea de-a doua armãturã (B) determinând un
exces de sarcini negative pe faþa apropiatã de armãtura
(A). Sarcinile pozitive de pe faþa opusã (din B) vor fi
neutralizate prin legarea la pãmânt a acestei armãturi.
Fig. 3.
Fenomene fizice
într-un condensator.
69
 Laborator
Condensatorul în curent continuu ºi
alternativ (circuit serie RC)
Materiale necesare:
– generator de curent continuu ºi alternativ;
– condensator;
– rezistor;
– osciloscop cu spot multiplu;
– ampermetru ºi voltmetru.
ž Se realizeazã circuitul din fig. 4a.
ž La închiderea comutatorului K se urmãresc
indicaþiile ampermetrului ºi ale voltmetrului comutate
în regim de funcþionare în curent continuu.
Observaþii: La închiderea comutatorului, acul
ampermetrului va avea o deviaþie revenind apoi la zero.
Voltmetrul va indica tensiunea electricã de pe armãturile
condensatorului.
ž Se realizeazã circuitul din fig. 4b.
ž Se leagã în circuit osciloscopul cu spot multiplu.
Conectat într-un circuit de curent continuu, imediat
ce comutatorul K este închis (fig. 4a), condensatorul,
iniþial descãrcat, se încarcã cu sarcinã electricã. La
închiderea comutatorului în circuit, ia naºtere un curent
electric a cãrui intensitate scade pe mãsura acumulãrii
de sarcinã electricã pe armãturile condensatorului. Pe
mãsurã ce creºte sarcina electricã acumulatã pe
armãturi, creºte simultan ºi tensiunea pe armãturi, ceea
ce duce la scãderea curentului prin circuit la zero. Deci,
într-un circuit de curent continuu, condensatorul limi-
teazã, ºi apoi împiedicã, dupã un timp scurt, trecerea
curentului electric prin circuit.
Ce se întâmplã însã în curent alternativ?
Din menþinerea imaginii curentului ºi tensiunii pe
ecranul osciloscopului un timp nedefinit rezultã cã
procesul nu este limitat temporar, ca în cazul circuitului
de curent continuu, decât de eventuala decuplare a
circuitului. Deci condensatorul permite trecerea
curentului alternativ. Dacã vom considera cele douã
alternanþe ale curentului; pe alternanþa pozitivã
armãturile condensatorului se încarcã cu sarcinã
electricã într-un sens (sarcinã negativã pe una dintre
armãturi ºi pozitivã pe cealaltã), în timp ce pe alternanþa
negativã, schimbarea sensului curentului determinã ºi
schimbarea sensului de încãrcare. Aceasta duce la
descãrcarea armãturilor de sarcinile iniþiale ºi reîncãrca-
rea cu sarcini de semn schimbat.
Urmãrind diagrama variaþiei în timp a curentului ºi
a b
u
i
c d
Fig. 4.
Pe ecranul acestuia va apãrea atât imaginea tensiunii
alternative (fig. 4c), cât ºi cea a curentului alternativ
reprezentatã în diagrama din fig. 4d.
punctat ºi variaþia intensitãþii curentului în circuitul fãrã
condensator (iR), se constatã:
π
– o defazare înainte cu a curentului în raport cu

tensiunea.
– o scãdere a intensitãþii maxime a curentului prin
circuit. Aceasta se poate explica prin introducerea unei
rezistenþe aparente suplimentare în circuit prin inter-
mediul condensatorului. Efectul rezistiv al condensato-
rului în circuitul de curent alternativ este exprimat de
cãtre mãrimea numitã reactanþã capacitivã (Xc)
definitã ca:
;& =  =  ,
ω& πν&
unde C este capacitatea electricã a condensatorului,
iar ν este frecvenþa tensiunii generatorului.
Sã aplicãm legea a II-a Kirchoff în cazul circuitului din
figura 4b. Cãderea de tensiune pe condensator (Uc) este:
T
8F = ,
&
iar legea a II-a Kirchoff se scrie:
Mãrimile instantanee pentru tensiune ºi curent pot
fi scrise în funcþie de mãrimile efective mãsurate.
tensiunii pe condensator (fig. 4d), în care s-a trasat X = 8 VLQ ωW ºi =  VLQω + ϕ .
L , W

70
 Sarcina de pe armãturile condensatorului poate fi Permiþând trecerea curentului alternativ, conden-
determinatã plecând de la relaþia: satorul poate fi utilizat pentru filtrarea componentei con-
GT tinue a curentului, respectiv a tensiunii electrice, faþã
L= = , VLQωW + ϕ . de componenta alternativã.
GW
Se poate arãta cã sarcina q va fi datã de expresia: C. Bobina în circuitul de curent continuu ºi al-
T =
 ⎛ π⎞
VLQ ⎜ ω + ϕ − ⎟ . (Verificaþi!)
,
W
ternativ
ω ⎝ ⎠ Se ºtie cã trecerea unui curent electric printr-o bo-
Înlocuind valorile tensiunilor în Legea a II-a Kirch- binã determinã apariþia unui câmp magnetic. Dacã in-
off, aceasta se scrie: tensitatea curentului variazã în timp, inducþia magneticã
⎛ π⎞ în bobinã va fi variabilã. Aceasta implicã un flux mag-
[QV ω = [QV (ω + ϕ ) + [QV ⎜ ω + ϕ − ⎟ .
1
= \ :1 \ \
ω ⎝ \ ⎠ netic variabil care va determinã apariþia fenomenului
Relaþia poate fi reprezentatã fazorial (fig. 5). de autoinducþie, adicã inducerea unei tensiuni alter-
native, care sã se opunã variaþiei fluxului magnetic
inductor. Tensiunea indusã în bobinã este datã de:
Fig. 5. ]= −4 LQ ,
Reprezentare fazorialã L\
a triunghiului tensiunilor adicã depinde atât de caracteristicile bobinei prin induc-
într-un circuit serie RC. tanþa acesteia (L), cât ºi de viteza de variaþie a curentului
Din triunghiul tensiunilor rezultã impedanþa circui- ce parcurge bobina.
tului (Z): În cazul în care intensitatea curentului este con-
 stantã, neproducându-se fenomenul de autoinducþie,
B = = = : + ⎛⎜  ⎞⎟ = : + @ + ne aºteptãm ca singura acþiune a bobinei în circuitul
1 ⎝ ω+ ⎠ de curent continuu sã fie datoratã rezistenþei electrice
ºi defazajul \O ϕ = %  .
@K proprii a acesteia.
: :ω+

Laborator
Bobina în curent continuu ºi alternativ
Materiale necesare:
– generator de curent continuu ºi alternativ;
– ampermetru ºi voltmetru; a b
– bobinã cu miez de fier mobil;
– conductoare de legãturã;
– osciloscop cu spot multiplu. Fig. 6.

ž Se realizeazã circuitul din fig. 6a în care s-a

legat sursa de curent continuu. i
ž Se mãsoarã intensitatea curentului din circuit ºi
tensiunea pe bobina cu ºi fãrã miez de fier (cu instru-
mentele de mãsurã comutate pe regimul de func- u
þionare corespunzãtor). c d
ž Se realizeazã circuitul din figura 6b.
Observaþie: Instrumentele de mãsurã a curentu- tului ºi a tensiunii pe bobinã, cu ºi fãrã miez de fier.

lui ºi tensiunii alternative sunt etalonate în valori efective. ž Diagrama curentului ºi tensiunii înregistrate de

ž Se leagã în circuitul de curent alternativ oscilos- osciloscop este datã în figura 6c, d, comparativ cu inten-

copul cu spot multiplu pentru a vizualiza imaginea curen- sitatea curentului din circuitul fãrã bobinã (iR).

Concluzii:
ž În cazul mãsurãtorilor în curent continuu rezis- introducerea acestuia nemodificând datele furnizate de

tenþa bobinei este micã ºi nu depinde de miezul de fier, instrumentele de mãsurã.

71
 ž În curent alternativ intensitatea curentului scade, de curent alternativ.
ceea ce semnificã introducerea unei rezistenþe aparente Sã pornim de la cazurile cele mai simple: circuitul
de cãtre bobinã, rezistenþã dependentã de introducerea serie RLC ºi circuitul paralel RLC.
sau nu, a miezului de fier (mai mare în primul caz). Circuitul serie cu rezistor, bobinã ºi conden-
π sator (RLC)
ž Se observã o defazare a tensiunii în bobinã cu 
Dacã într-un circuit de curent alternativ se mon-
înaintea curentului. teazã în serie un rezistor, o bobinã ºi un condensator,
Sã aplicãm legea a II-a Kirchoff în cazul circuitului se obþine un circuit serie RLC (fig. 8a).
din figura 6a cu sursã de curent alternativ, þinând cont
de rezistenþa electricã (R) a firului de sârmã din care
este confecþionatã bobina. Legea a II-a Kirchoff pentru
circuitul serie RL se scrie:
LQ ⎞ a
] + ⎛⎜ − 4 ⎟ = :Q
⎝ L\ ⎠
tensiunea tensiunea cãderea
i
generatorului autoindusã de tensiune
u
în bobinã pe condensator

Mãrimile instantanee ale tensiunii ºi curentului, în u

funcþie de valorile efective, sunt:

u
i i

] = =[QVω\
b c d
Q =  [QVω − ϕ .
1 \

Viteza de variaþie a intensitãþii curentului este:

LQ L
=
( 1[QVω\ − ϕ)
= 1ωKW[ω\ − ϕ =
L\ L\
π
= 1[QV ⎛⎜ ω\ − ϕ + ⎞⎟ .
⎝ ⎠ Fig. 8.
Înlocuind expresiile tensiunii, intensitãþii curentului
Circuit serie RLC (a) ºi imaginile posibile
obþinute la osciloscop (b, c, d).
ºi vitezei de variaþie a acestuia rezultã:
La osciloscop se va vizualiza variaþia în timp a
8 VLQ ωW = 5, VLQωW − ϕ + ω/, VLQ ⎛⎜ ωW − ϕ + π ⎞⎟ . curentului ºi a tensiunii conform uneia din figurile 8b,
⎝ ⎠
c sau d.
Fig. 7. Reprezentarea Pentru descrierea acestor posibilitãþi, scriem ecuaþia
fazorialã a legii a II-a teoremei a II-a a lui Kirchoff pentru circuitul din
Kirchoff pentru un
circuit serie RL – fig. 8.a.
LQ Y
triunghiul tensiunilor. ] + ⎛⎜ −4 ⎞⎟ = + :Q
⎝ L\ ⎠ +
\MV[Q]VMI \ MU LM \MV[Q]VMI KÂLMZMI

Dacã aplicãm teorema Pitagora în triunghiul tensiu- OMVMZI\WZ]T]Q I]\WQVL]KÝQM

I JWJQVMQ
XM IZUÂ\]ZQTM
KWVLMV[I\WZ]T]Q
LM \MV[Q]VM
XM ZMbQ[\WZ

nilor: Notând cu ϕ defazajul dintre curent ºi tensiune,

8  = 5, + ,ω/ , mãrimile instantanee vor fi:
se obþine impedanþa (Z) a circuitului: X = 8 VLQ ωW
L = , VLQωW − ϕ
= = 8 = 5  + ω/ . GL ⎛ π⎞
, GW
= , ω FRVωW − ϕ = , ω VLQ ⎜ ω W − ϕ + ⎟ .
⎠
Din definiþia tangentei rϕ, rezultã defazajul: ⎝
ω4 @ 4 Sarcina de pe armãturile condensatorului, se poate
\O ϕ =
:
=
:
, verifica, cã este datã de relaþia:
unde XL = ωL poartã numele de reactanþã inductivã. T = −
,
FRVωW − ϕ = −
, ⎛ π⎞
VLQ ⎜ ωW − ϕ + ⎟ .
Ambele mãrimi se mãsoarã în ohm (Ω). ω ω ⎝ ⎠
Pe baza concluziilor experimentelor anterioare, Înlocuind tensiunile în Legea a II-a Kirchoff pentru
utilizând reprezentarea fazorialã, se pot analiza circuitele circuitul serie RLC, se obþine:
72
 ⎛ π⎞ 1 ⎛ π⎞ (XL > XC), iar intensitatea curentului este defazatã în
= [QVω\ = 4 ω1 [QV⎜ ω\ −ϕ + ⎟− [QV⎜ ω\ −ϕ + ⎟ + urma tensiunii (ϕ > 0) (fig. 9a).
⎝  ⎠ ω+ ⎝ ⎠
b) În cazul în care tensiunea autoindusã în bobinã
 :1[QV ω\ −ϕ . (UL) este mai micã decât cãderea de tensiune pe
Observaþii: condensator (UC) (adicã UL < UC), efectul capacitiv va
ž Dacã ϕ > 0, curentul este defazat în urma fi predominant (XL < XC), iar intensitatea curentului este
tensiunii. defazatã înaintea tensiunii (ϕ < 0) (fig. 9b).
ž Dacã ϕ < 0, curentul este defazat înaintea c) În cazul în care cele douã tensiuni sunt egale,
tensiunii. UL = UC, cele douã efecte – inductiv ºi capacitiv – se
Diagramele fazoriale sunt reprezentate în fig. 9a, b, c. vor compensa (XL = XC), iar curentul ºi tensiunea vor fi
în fazã (fig. 9c). Spunem cã s-a realizat starea de
a b c rezonanþã (ϕ = 0).
Pentru cazurile (a) ºi (b), din triunghiul tensiunilor
(fig. 9a ºi b) se obþine impedanþa circuitului:

B = = = : + ω4 − 
, ω+
  

ω4 − 
ºi: ϕ= ω+ ,
Fig. 9. Diagramele fazoriale ale circuitului RLC serie. \O
:
a) În cazul în care tensiunea autoindusã în bobinã
ωL = XL ºi
 =@
(UL) depãºeºte cãderea de tensiune pe condensator (UC) unde: ω+ +
(adicã UL > UC), efectul inductiv va fi predominant reprezintã reactanþele inductivã ºi respectiv, capacitivã.

Laborator ž Mãsurând panta graficelor, stabiliþi valorile Z1,

Z2 ale impedanþei, în fiecare caz.
Studiul circuitului serie RLC – determinarea
impedanþei ºi a fazei circuitului Mãsurarea defazajului
• Se mãsoarã defazajul cu ajutorul osciloscopului
Materiale necesare: cu dublu spot, astfel:
– generator de tensiune alternativã (variabilã); – se stabileºte frecvenþa generatorului de tensi-
– voltmetru; – rezistor; une (de exemplu: 500 Hz) ºi valoarea corespunzãtoare
– bobinã; – condensator; de baleiere a osciloscopului (exemplu: 0,5 ms/cm).
– osciloscop; – conductoare de legãturã. – se leagã bornele Y1 ºi Y2 ale osciloscopului la punc-
• Se realizeazã circuitul din fig. 10.
tele indicate în circuit. La Y1 se observã tensiunea la bor-
nele circuitului, iar la Y2 tensiunea la bornele rezistorului.
Mãsurarea impedanþei Imaginea obþinutã la osciloscop este cea din fig. 11.
ž Se mãsoarã intensitãþile efective ale curentului
pentru diferite valori ale tensiunii, la douã valori diferite
ale frecvenþei (ν1 < ν2).

Fig. 10. Fig. 11.

ž Se verificã frecvenþa generatorului observând cã,
Frecvenþa (Hz) U (V) 5 10 15 20 pe ecran, perioada (T) este de 4 cm.
ν1 I1 (A) Deci T = 4 D 0,5 = 2 ms; ν = < =  0b .
ν2 I2 (A)
ž Mãsurând decalajul în timp (τ) al celor douã
ž Reprezentaþi grafic: U1 = f (I1), pentru ν1 = ct. curbe, decalaj proporþional cu faza ϕ ( ϕ = π τ ),
<
ºi: U2 = f (I2), pentru ν2 = ct. stabiliþi valoarea defazajului.
73
 Dacã tensiunea generatorului este:
Exemplu ] = = [QV ω\
Unui circuit serie RLC, cu R = 1 kΩ, C = 1 µF ºi prin cele trei ramuri ale circuitului se vor stabili curenþii:
L = 1 H, i se aplicã o tensiune de 220 V, cu frecvenþa ž prin rezistor: =
ν = 50 Hz. Determinaþi:
L: =
: [QV ω\ ;

@ 4 [QV4ω\ −  9 ;
a) impedanþa circuitului; ž prin bobinã: L4 =
= π
b) intensitatea maximã;

@ K 4ω\ +  9 .
c) defazajul; ž prin condensator: L+ =
= π
d) cãderea de tensiune pe bobinã, ºtiind cã ei îi
corespunde un sfert din rezistenþa totalã a circuitului. Prin aplicarea primei teoreme Kirchoff, se obþine
e) cãderea de tensiune pe condensator. curentul total, care are intensitatea:
Rezolvare i = iR + iL + iC
a) Impedanþa circuitului RLC serie este: Înlocuind valorile instantanee ale curenþilor în
ecuaþia Legii I Kirchoff, rezultã:
B = : + @ 4 − @ + 0 5 
1 6  π  +
 
= =
, [QV ω\ − ϕ = [QV ω\ w [QV ω\ −
unde: XL = ωL = 2πνL = 314 Ω : @4 

@ K [QV4ω\ +  9 .
 =  = + π
@+ = =   Ω
ω+ πν+
În general, intensitatea curentului total ºi tensiunea
Z = 3038 Ω. generatorului nu vor fi în fazã. Aici, cu ϕ s-a notat
b) Din B = = se obþine valoarea efectivã a defazajul dintre cele douã mãrimi. Pentru stabilirea defa-
, zajului (ϕ) ºi a impedanþei (Z) a circuitului, se utilizeazã
intensitãþii curentului: , = =B =  ) . ºi în acest caz metoda fazorialã. De aceastã datã, dupã
Între aceasta ºi intensitatea maximã existã relaþia: cum se observã din ecuaþia legii I Kirchoff, pentru
, UI`
circuitul RLC paralel, tensiunea aplicatã celor trei
, =
 elemente ale circuitului este aceeaºi, variind intensitãþile
=
curenþilor prin ramurile circuitului. De aceea, se vor
de unde: , UI` = , =
B

=  ). reprezenta fazorial curenþii prin cele trei ramuri ale
circuitului (fig. 13).
@ 4 − @+
c) Defazajul (ϕ) este: ϕ = IZK\O ≈ −D .
:
d) Impedanþa bobinei este:

49

B4 = @ 4 + : =  Ω ,

iar tensiunea pe aceasta va fi: UL = ZLI = 29 V.

e) UC = XC I =227,2 V. a b c

Circuitul paralel RLC în curent alternativ Fig. 13. Diagrame fazoriale: (a) predominã componenta
inductivã; (b) predominã componenta capacitivã ºi (c)
În cazul legãrii în paralel a unui rezistor, cu rezistenþa egalitatea celor douã componente (XC = XL) stabileºte
electricã R, a unei bobine de inductanþã L ºi a unui condiþia de rezonanþã a circuitului.
condensator cu capacitatea C, ºi al cuplãrii acestui
circuit la un generator de tensiune alternativã de Potrivit diagramei fazoriale, defazajul rezultã din
frecvenþã ν (pulsaþie ω = 2πν), se obþine un circuit relaþiile:
RLC paralel (fig. 12). =
: ω4 − ω+
− − =ω+
= ω4
,4 ,+
\O ϕ = =
,: =
:
Fig. 12.
Circuit RLC sau \O ϕ =
1+ − 1:
= :
 ω + − 
ω4
 ,
paralel. 1:

iar impedanþa Z a circuitului se obþine aplicând teorema

lui Pitagora „triunghiului curenþilor“ (fig. 12).
74
 ,

0 4 − + 5
= , : + , ,
În reþeaua din fig. 14 se considerã cunoscute: ten-
siunea e, frecvenþa, rezistenþele electrice R1 ºi R2,
4 =B 9 = 4 =: 9 + 4 ω=4 − =ω+9
  
⇔ inductanþa bobinei (L) ºi capacitatea condensatorului
(C). Analiza circuitului duce la determinarea curentului
⇔  =  +  − 
  
total i ºi a defazajului dintre curent ºi tensiune.
B : @4 @+   Notãm cu (1) ºi (2) cele douã ramuri ale circuitului.
Pasul 1: Analiza ramurei (1) a circuitului.
Deci: B= 
 +  − 

 
:  @ 4 @+  ž Se ia ca referinþã curentul 1 (fig. 15).
ºi `+ = ω+
i

unde: XL = ωL ž Se traseazã diagrama fazorialã þinând cont de

reprezintã reactanþele inductivã ºi capacitivã. defazajele introduse de elementele reactive ale
circuitului. În acest caz condensatorul determinã o
defazare în urmã a tensiunii.
Exemplu
O rezistenþã de 500 Ω ºi un condensator de 2 µF
se conecteazã în paralel la un generator de curent
alternativ cu tensiunea efectivã U = 220 V ºi frecvenþã
ν = 50 Hz. Determinaþi:
a) valoarea maximã a intensitãþii curenþilor prin Fig. 15.
rezistenþã (ImR) ºi condensator (ImC) ºi în circuitul total Din diagramã se determinã 1 ºi ϕ1.
i
(Im); Pasul 2: Analiza ramurei (2)
b) defazajul dintre curent ºi tensiune (ϕ).
Rezolvare
Diagrama fazorial㠞 Se ia ca referinþã curentul 2. i

este datã în figura alãtu- ž Se traseazã diagrama fazorialã (fig. 16) þinând
ratã. cont cã bobina defazeazã tensiunea înaintea curentului.
a) tensiunea maxi-
mã este: =U = = =  >
iar pulsaþia: ω = 2πν = 100π rad/s. În aceste condiþii,
intensitãþile maxime ale curenþilor vor fi:
=U Fig. 16.
• prin rezistor: 1
U: = : =  ) ;
=U = =U ω+ = ! Din diagramã se determinã 2 ºi ϕ2.
ž prin condensator: 1 U+ = ) ; i

+ @ Pasul 3: Analiza întregului circuit.

ž ºi total: 1 U = 1 U: + 1U+ = 
 
) . ž Se ia ca referinþã tensiunea U1 = U2 = e.
ž Se traseazã diagrama fazorialã (fig. 17).
Aplicarea metodei fazoriale în reþelele
electrice de curent alternativ
Pentru rezolvarea reþelelor electrice de curent
alternativ sã urmãrim paºii analizei unui caz tipic de
reþea (fig. 14).

Fig. 17.
ž Se determinã din diagramã ºi ϕ. i

Fig. 14.
Exemplu tipic de reþea
de curent alternativ.

75
 Exemplu Diagramele fazoriale pentru cele douã ramuri sunt:

Fie reþeaua din figura de mai jos conectatã la o

sursã de curent alternativ cu tensiunea de 220 V ºi
frecvenþa de 50 Hz. Sã se determine, utilizând diagra-
mele fazoriale:
a) curenþii ºi tensiunile în cele douã ramuri ale
reþelei;
b) curentul total din reþea;
c) caracterul reþelei.
b) Pentru a determina curentul total se adunã
fazorial cei doi curenþi. Din teorema cosinusului,
obþinem: ,  = , + , + ,, FRVϕ + ϕ  .
Pentru a determina
cos(ϕ 1 + ϕ 2) utilizãm
relaþiile între funcþiile
Rezolvare trigonometrice plecând
a) Pentru rezolvarea reþelei se pot iniþial calcula de la tgϕ1 ºi tgϕ2 care
reactanþele elementelor pasive din circuit. sunt cunoscute:
Din: ω = 2πν = 2π · 50 = 314 rad/s,
înlocuind în expresiile reactanþelor inductivã ºi capacita- \O ϕ+ \O ϕ  + !
\Oϕ + ϕ  = = = 
tivã se obþin:  − \O ϕ \O ϕ  −  − !

;/
= ω/ =  ⋅  Ω =  Ω
 
KW[ϕ + ϕ  = = =
;/
= ω/ =  ⋅  Ω =  Ω  − \O ϕ + ϕ 

 − 
  
@ + =
ω+
=
 ⋅  ⋅ −
  Ω = = ! .
!
Din I = I1 + I2, aplicând legea Ohm pentru curentul Înlocuind în relaþia curentului, I2 din teorema cosi-
alternativ, se obþine pentru ramura (1): nusului ºi extrãgând radicalul, rezultã: I = 5,06 A.
=  c) Pentru a determina caracterul reþelei se calculea-
1 = = =  ) zã defazajul ϕ = ϕ1 – ϕ3 dintre curentul total I ºi
: +  @ 4 − @ + 

  +  − 

tensiunea reþelei.
ºi, respectiv, pentru ramura (2): Folosind teorema cosinusului în triunghiul
curenþilor, se obþine:
1 = = =

=  ) 
:
+ @ 4
 + 
 1 = 1 + 1 − 1 1KW[ϕ

de unde rezultã:
Defazajele pentru cele douã ramuri sunt: 
+ 1 − 1  
+  − 
KW[ ϕ = = !
1
@ 4 − @ +  −   =
\O ϕ = = =−   ⋅  ⋅ 
 ,
1 1

: 
Din relaþia ϕ = ϕ1 – ϕ3 rezultã:
de unde rezultã ϕ1 = arctg(–0,62).
KW[ ϕ =KW[ϕ − ϕ =KW[ ϕ KW[ϕ +[QVϕ [QVϕ =
@ 4 
\O ϕ = = = ! , KW[ ϕ \O ϕ
:  = +  − KW[ ϕ
+ \O ϕ  + \O ϕ 
de unde rezultã ϕ2 = arctg0,392.
Se observã din semnul tangentelor cã, în timp ce
ramura (1) are un caracter capacitiv (curentul este de-
sau KW[ϕ = !
+ 
≈.
fazat înaintea tensiunii), ramura (2) are un caracter Deci circuitul are un comportament rezistiv.
inductiv.

76
 Analiza energeticã a circuitelor de curent 3. Puterea pe condensator. Când componenta
alternativ π
Curentul alternativ joacã un rol important în de circuit este condensatorul, defazajul produs de

distribuirea ºi utilizarea energiei electrice. Este util de acesta determinã o si-
urmãrit ce se întâmplã din punct de vedere energetic tuaþie similarã cazului
cu elementele unui circuit de curent alternativ sau, ce discutat anterior al
se întâmplã cu puterea într-un astfel de circuit. bobinei (fig. 20). De
Puterea instantanee (p) pe un element al circui- data aceasta furniza-
tului, în funcþie de mãrimile instantanee ale curentului rea energiei cãtre con-
ºi tensiunii, se scrie: densator duce la
p = ui. producerea câmpului
1. Puterea pe rezistor. În cazul rezistorului, tensiu- electric între armãturile
nea ºi intensitatea curentului sunt în fazã (fig. 18), ceea acestuia. ªi aici pute- Fig. 20.
ce face ca produsul lor sã fie totdeauna pozitiv. rea medie este nulã.
Energia, în acest caz este furnizatã rezistorului în În cazul general al unui circuit RLC, indiferent de
orice moment de cãtre sursã, indiferent de sensul combinaþia componentelor, dacã între curent ºi tensiune
curentului. Din sime- existã un defazaj ϕ, puterea instantanee va fi datã de:
tria curbei reprezenta-
tive a puterii, în raport S = XL =  8 VLQ ωW  ⎡⎣ ,
cu semiînãlþimea se
poate determina valoa-
rea medie a puterii:
8UML =  =5 15 ,

unde U M ºi I M sunt
valorile maxime ale
tensiunii ºi curentului.
Utilizând valorile efective ale acestora (U, I) din == 5
ºi , = 0 rezultã:
,
 VLQω W − ϕ⎤⎦ .
Variaþiile în timp ale tensiunii ºi intensitãþii curen-
tului ºi puterii pot fi cele din figura 21.
Dezvoltând sin(ωt – ϕ), se obþine relaþia:
P = UIcosϕ – UIsin(2ωt – ϕ),
unde prima componentã este constantã, iar cea de a
doua, alternativã.
Fig. 18.
Din figura 21 se observã cã, deºi valorile medii ale
intensitãþii curentului (i) ºi tensiunii (u) sunt nule pe
=
interval de o perioadã, valoarea medie a puterii va fi
 diferitã de zero. Acest lucru se datoreazã faptului cã

 produsul a douã mãrimi oscilatorii armonice nu este o

Pmed = UI. mãrime oscilatorie armonicã.
2. Puterea pe bobin㠖 conectarea unei bobine,
a cãrei rezistenþã electricã se poate neglija, la un
generator de curent
alternativ determinã o
π
defazare cu a cu-
 UmImcosj
rentului, în raport cu
tensiunea (fig. 19).
În acest caz
semnul produsului
celor douã mãrimi u ºi
i este alternativ pozitiv
sau negativ cu perioa-
de egale, ceea ce face Fig. 19. Fig. 21. Puterea instantanee ºi medie
ca simetria curbei puterii sã se realizeze în jurul axei. într-un circuit de curent alternativ.

Aceasta determinã ca puterea medie sã fie nulã. Când
p > 0 sursa cedeazã energie bobinei pentru formarea
câmpului sãu magnetic, iar când p < 0 bobina cedeazã
energia câmpului sãu magnetic, sursei.
Singurul element din circuitul RLC care disipã
energie este rezistorul. Condensatorul ºi bobina realizeazã
doar redistribuirea acesteia de la generator în câmpurile
electric ⎛⎜ ?+ =  +=5 ⎞⎟ al condensatorului ºi magnetic
⎝  ⎠
77
 Rezolvare
⎛ 415 ⎞ Din expresia puterii consumate prin efect Joule pe
⎜ ?4 = al bobinei. Valorile date în paranteze
⎝  ⎟⎠ rezistor:
reprezintã valorile maxime ale acestora. P = UIcosϕ,
Utilizãm diagrama tensiunilor în cazul circuitului pentru calculul acesteia, trebuie determinatã intensita-
RLC serie (fig. 22a). tea efectivã a curentului în circuit. Aceasta rezultã din
relaþia:
, =
=,
B
unde impedanþa Z a circuitului este:
0
B = : + @ 4 − @ + 5 

P
a b
Fig. 22. Diagrama fazorialã a tensiunilor în circuitul RLC
serie (a) ºi a puterilor în acelaºi circuit (b).
Prin înmulþirea cu I a laturilor triunghiului tensiu-
nilor, se obþine un triunghi asemenea, numit „triunghiul
puterilor” (fig.22b). Se pot urmãri în acest caz puterile
distribuite fiecãrui element de circuit.
Din tensiunea la bornele rezistorului UR scrisã în func-
þie de tensiunea efectivã de la bornele generatorului,
UR = Ucosϕ, rezultã pentru putere expresia:
P = UIcosϕ.
ž Puterea disipatã pe rezistor reprezintã puterea activã:
[P]S.I. = W (Walt)
ž Termenul cosϕ reprezintã factorul de putere ºi
aratã ce fracþiune din putere este disipatã prin efect
Joule.
ž Produsul UI poartã numele de putere aparentã
(Pa) ºi exprimã energia transferatã circuitului, în unitatea
de timp, de cãtre generatorul de curent alternativ.
Expresia ei este datã de:
Pa = UI,
iar unitate de mãsurã este:
[Pa]S.I. = VA (voltamper)
ž Cea de-a treia laturã din triunghiul puterilor, notatã
cu Pr, reprezintã puterea reactivã. Ea este utilizatã în
bobinã ºi condensator pentru generarea câmpurilor
magnetic ºi respectiv, electric.
Expresia ei este:
Pr = UIsinϕ,
iar unitate de mãsurã este:
[Pr] = VAR (voltamper reactiv).
Exemplu
Calculaþi puterea medie pierdutã într-un circuit RLC
serie în care R = 250 Ω, L = 0,6 H, C = 3,5 µF,
tensiunea generatorului este U = 150 V ºi frecvenþa
ν = 60 Hz.
78
cu: XL = ωL = 2πνL = 226 Ω
ºi: @+ =  =  =  Ω .
ω+ πν+
Înlocuind, se obþine: I = 0,255 A.
Determinarea factorului de putere cosϕ necesitã
calculul defazajului, din relaþia:
@ 4 − @+
\O ϕ = ⇒ arctgϕ = –64,8°.
:
Semnul „–“ semnificã faptul cã în circuit predominã
caracterul capacitiv. Înlocuind în expresia puterii, se
obþine: P = 16,3 W.
Circuitul serie RLC la rezonanþã
Dupã cum s-a constatat din studiul circuitului RLC,
pentru anumite valori ale componentelor circuitului ºi
ale frecvenþei se poate întâmpla ca tensiunea ºi
intensitatea curentului în circuit sã fie în fazã (fig. 8c,
9c). În acest caz se spune cã circuitul este la rezonanþã.
Condiþia de rezonanþã se scrie:
⇔ ω4 =  ,
@4 = @+
ω+
adicã: ω = ω  = πν =  ⇒ ν=  =ν .

4+ π 4+
Perioada de oscilaþie va fi:
< = π 4+ = < ,
unde cu ω0, ν0 ºi T0 s-au notat pulsaþia, frecvenþa ºi
perioada proprie a circuitului la rezonanþã.
În diagrama fazorialã din fig. 9 c, se observã cã la
rezonanþã, tensiunea bobinei ºi a condensatorului sunt
egale în modul ºi opuse ca sens, ceea ce face ca suma
lor sã fie egalã cu zero (UL – UC = 0).
Pe de altã parte tensiunea pe rezistor este egalã cu
tensiunea sursei, ceea ce face ca la frecvenþa de rezo-
nanþã circuitul sã se comporte de parcã bobina ºi con-
densatorul nici nu ar exista în circuit.
Dacã într-un circuit RLC am putea varia inductanþa
bobinei (L) sau capacitatea condensatorului (C) am
varia prin aceasta frecvenþa de rezonanþã. Acesta este
principiul prin care se selecteazã un anumit emiþãtor la
un aparat de radio sau un televizor. Trasarea curbei
intensitatea curentului – frecvenþã (I = I(ν)), permite
evidenþierea frecvenþei de rezonanþã ºi a maximului
înregistrat de curent în aceastã situaþie.
Pe de altã parte, forma curbei de rezonanþã, aºa
cum discutam ºi în cazul oscilaþiilor mecanice, implicã
ºi o corespondenþã între rezistenþa electricã ºi atenuarea
semnalului. Cu cât rezistenþa este mai mare, atenuarea
este mai puternicã, iar curba de rezonanþã este mai
largã ºi mai aplatizatã.
La rezonanþã, atât intensitatea curentului,
I = U/R, cât ºi tensiunile la bornele bobinei:
=4 = , : @ 4 = 4 =:ω4 9 ω =ω 
ºi condensatorului:

=+ = ,: @+ =4 = 9 , devin maxime.
ω:+ ω = ω

Factorul de calitate (Q) al unui circuit, dupã cum s-a

Fig. 23. Variaþia intensitãþii curentului în funcþie de
frecvenþã, într-un circuit RLC, pentru trei rezistenþe
diferite ale circuitului.
Dacã frecvenþa de rezonanþã depinde de valorile L
ºi C ale bobinei ºi condensatorului, din grafic se observã
ºi influenþa rezistenþei electrice asupra caracteristicilor
curbei de rezonanþã.
Cu cât scade rezistenþa electricã (R) a circuitului,
vãzut, descrie comportarea acestuia la rezonanþã. În
cazul circuitelor de curent alternativ, acest factor este
definit de raportul dintre tensiunile la bornele bobinei
(UL), respectiv a condensatorului (UC), ºi tensiunea la
bornele generatorului (U), prin una din expresiile:
9 =  ==4  sau 9 =  ==+ 
ω =ω  ω = ω

curba de rezonanþã devine mai îngustã ºi mai ascuþitã
evidenþiind o intensitate mai mare a curentului. Compor-
tarea este normalã având în vedere cã, din legea Ohm,
, = 8 , intensitatea este invers proporþionalã cu
5 9 = 4ω  # 9 =  ºi respectiv 9 =
rezistenþa circuitului.
Forma curbei I = I(ν) este importantã în proiectarea
aparatelor de radio ºi a televizoarelor.
Cu cât vârful de rezonanþã este mai ascuþit, cu atât
mai bunã va fi discriminarea dintre douã frecvenþe de
transmisie apropiate. Pe de altã parte, dacã vârful este
prea ascuþit, o parte din informaþii se pierd astfel încât
orice transmisie trebuie sã realizeze un optim între
discriminare ºi calitatea informaþiei, ceea ce implicã
emisia într-o bandã mai largã de frecvenþã.
ž În cazul în care factorul de calitate are valori mari,
Q > 10, vom spune cã circuitul este selectiv.
ž Dacã Q < 1, circuitul este neselectiv.
Înlocuind valorile lui UL ºi UC, la rezonanþã se obþine:
 4

: :+ω  : +
Rezonanþa circuitului RLC paralel
Dupã cum a rezultat din diagrama fazorialã (fig. 13c),
în situaþia în care intensitãþile curenþilor, prin elementele
reactive ale circuitului, sunt egale, tensiunea ºi
intensitatea curentului total vor fi în fazã. Condiþia de
realizare este ca reactanþa inductivã ºi cea capacitivã
sã fie egale: XL = XC,
condiþie din care se obþine frecvenþa la rezonanþã:

ν =
π 4+ .

Rezumat π
ž În circuitul de curent alternativ pur rezistiv, tensiunea sitãþii curentului din circuit, ºi-l defazeazã cu  înaintea
electricã ºi intensitatea curentului electric oscileazã în
fazã. tensiunii.
ž Bobina este un element de circuit care se opune ž Impedanþa circuitului serie RL este:
oricãrei variaþii a curentului din circuit. Variaþia curen-
tului va determina apariþia unei tensiuni autoinduse: B = =1 = : + ω4 , iar defaza-
LQ jul curent – tensiune (ϕ) este:
] = −4 (L este inductanþa bobinii). ω4
L\
: , unde:
\O ϕ =
ž Într-un circuit de curent alternativ bobina introduce
o rezistenþã aparentã ceea ce duce la scãderea inten- ωL = XL poartã numele de reactanþã inductivã.

79
 ž Pentru un circuit paralel RLC impedanþa este:
ž Condensatorul este un element de circuit care are B=
 
rolul de a separa componenta alternativã de cea  +⎛  −  ⎞


continuã a curentului electric. Pe prima o lasã sã treacã, : ⎜@

⎝ 4 @ + ⎟⎠
iar pe cea de-a doua nu. Rezonanþa are loc pentru o aceeaºi frecvenþã de rezo-
ž În curent alternativ, un condensator introduce o rezis- nanþã ca ºi în cazul circuitului serie.
tenþã aparentã, ºi defazeazã înainte curentul în raport ž Energia maximã într-o bobinã parcursã de curent
cu tensiunea. 41
ž Impedanþa circuitului RC serie este: alternativ este: ?4 = 5 ,

unde M este intensitatea maximã a curentului.
( )
B = =1 = : + ω+ ,
 I

ž Energia maximã într-un condensator este:

unde: ω+ = @ K este reactanþa

?+ =  +=5 ,
unde M tensiunea electricã maximã pe armãturile
 (ϕ este defazajul curent –
U este

capacitivã, iar \O ϕ = :ω + condensatorului.

tensiune). ž Produsul I poartã numele de putere
U

ž Pentru circuitul serie RLC impedanþa este: aparentã ( a

P =U I ) ºi exprimã energia
 transferatã circuitului în unitatea de
=
( ) ω4 −
P


B = 1 = : + ω4 − ω+ , iar \O ϕ =
 ω+ . timp, de cãtre generatorul de curent alternativ.
: [ a]SI = VA (voltamper)
P

ž La rezonanþa XL = XC ž Puterea activã ( ), puterea disipatã pe rezistor este:

P

I cos ϕ ; [ ]SI = W (watt)

rezultã ^  =  ;
P = U P

ž cosϕ poartã numele de factor de putere ºi aratã ce

π 4+ fracþiune din putere este disipatã prin efect Joule.
ν0 este frecvenþa de rezo-
ž Puterea reactivã r = I sinϕ , este utilizatã în bobinã
nanþã a circuitului.
P U

ºi condensator. [ r]SI = VAR (voltamper reactiv)

P

1. Stabiliþi schema circuitului a cãrui diagramã fazorialã 4. Un condensator de 2 µF se conecteazã la un generator

este:
a b c intensitatea curentului în circuit, când frecvenþa este:
2. Unui circuit format dintr-o rezistenþã R = 1 kΩ ºi un
condensator C = 1 µF, legate în serie, i se aplicã o
tensiune alternativã de 220 V ºi frecvenþã de 50 Hz.
Determinaþi: a) impedanþa circuitului; b) tensiunea
maximã; c) intensitatea maximã.
3. Un circuit format dintr-un rezistor cu R = 50 Ω ºi o
bobinã cu L = 10 mH, legate în serie, este conectat la
un generator ce produce o tensiune alternativã de 220 V,
cu o frecvenþã de 50 Hz. Determinaþi: a) impedanþa
circuitului; b) tensiunea ºi intensitatea maximã;
c) intensitatea efectivã.
de curent alternativ de 220 V ºi frecvenþã variabilã. Aflaþi
a) 50 s–1; b) 60 s–1; c) 1000 s–1.
5. Având un generator de curent alternativ de 220 V ºi
50 Hz, determinaþi intensitatea curentului, dacã se
conecteazã la o bobinã de: a) 1 mH; b) 100 mH; c) 10 H.
6. O rezistenþã de 100 Ω ºi o bobinã de 100 mH se
conecteazã în serie cu un generator de c.a. de 220 V ºi
50 Hz. Calculaþi: a) reactanþa inductivã; b) impedanþa;
c) intensitatea efectivã; d) intensitatea maximã;
e) defazajul dintre tensiune ºi intensitatea curentului.
7. Un rezistor de 60 Ω, un condensator de 3 µF ºi o
bobinã de 0,4 H, legate în serie, sunt conectate la un
generator de 90 V cu o frecvenþã de 60 Hz. Care este
tensiunea pe combinaþia bobinã-condensator? Dar pe
rezistor-condensator?
8. Douã bobine, cu inductanþele L1 = 0,2 H ºi L2 = 0,3 H,
sunt legate în serie la o reþea cu frecvenþa tensiunii de

80
50 Hz. Curentul are intensitatea efectivã I = 1,5 A. 16. Se ºtie cã circuitul reprezentat în figurã are, în regim
a) Care este tensiunea reþelei? sinusoidal, R = 2 Ω, P1 = 2 W, 8 = –2 var, =U =  > .
b) Care este tensiunea la bornele fiecãrei bobine? Z

9. Douã condensatoare legate în serie au capacitãþile Se cer: a) 8 ; b) U; c) P, P ; d) cosϕ, pentru întregul

Z r

C1 = 0,3 µF ºi C2 = 0,5 µF. Dacã tensiunea reþelei este circuit; e) I.

U = 120 V, iar curentul are intensitatea I = 12 mA,
determinaþi frecvenþa reþelei.
10. Un circuit paralel RLC este alimentat de la un generator
cu tensiunea efectivã U ºi frecvenþa ν′. Intensitatea efectivã
este de 5 A, iar curentul prin bobinã este IL = 5 A. Care este
valoarea efectivã a curentului total I la o frecvenþã ν = 5ν′? 17. Se dã circuitul reprezentat în figurã. Alimentat în curent
continuu la o tensiune u = uc = 100 V, circuitul ia o
11. Pe ecranul unui osciloscop se observã forma a douã putere totalã P1 = 10 W. Capacitatea fiecãrui condensa-
tensiuni, u1 ºi u2. Calibrarea celor 1 div.  
douã semnale este de 5 V/div, iar tor este C = 1 µF. La frecvenþa ν  = 0b se rea-
π
baza de timp este pe poziþia lizeazã în regim sinusoidal o rezonanþã de tensiune în
0,1 ms/div. Determinaþi amplitudi- latura 1 ºi circuitul primeº-
nea celor douã tensiuni, tensiunile te la borne o putere
efective corespunzãtoare, perioada reactivã Pr = 75 var. Se cer
ºi frecvenþa oscilaþiilor. pentru regimul sinusoidal:
12. Un circuit paralel este format dintr-un rezistor a) R; b) XL0; c) valoarea
(R = 1 kΩ), o bobinã (L = 25 mH) ºi un condensator efectivã U0 a tensiunii la
variabil. Frecvenþa generatorului este de 1 kHz. bornele circuitului;
a) Care este capacitatea condensatorului C0 la care se d) P0, puterea activã totalã
a circuitului; e) intensitãþile
realizeazã rezonanþa? curenþilor ºi tensiunile la
b) Care este impedanþa circuitului, ºi defazajul, în cazul bornele elementelor.
în care capacitatea condensatorului devine jumãtate din
valoarea capacitãþii de rezonanþã? 18. Un rezistor de 50 Ω ºi un condensator de 20 µF sunt
13. Calculaþi intensitatea curen- conectate în serie la un generator de tensiune alternativã
tului total absorbit de circuitul alã- cu frecvenþa ν = 55 Hz ºi tensiunea efectivã de 100 V.
turat dacã sursa are tensiunea a) Care sunt factorul de putere ºi puterea medie disipatã
U = 100 V, la frecvenþa ν = 50 Hz, în circuit? b) Dar în cazul în care condensatorul este
iar parametrii circuitului sunt înlocuit cu o bobinã cu inductanþa L = 0,4 H?
R1 = 2 Ω , R2 = 4 Ω , L = 10 mH. 19. Un circuit RLC serie este format din R = 20 Ω,
L = 30 mH, C = 2000 µF. Dacã circuitul se alimenteazã la
14. L π2
220 V ºi 50 Hz, calculaþi: a) intensitatea maximã;
În circuitul din figura de mai jos, = 1/ H,

C = 50 µF, iar frecvenþa

curentului este ν = 50 Hz. b) factorul de putere; c) puterea activã ºi reactivã.

Calculaþi valoarea rezisten- 20. Într-un circuit RLC valorile efective ale intensitãþii
þei rezistorului R astfel încât curentului ºi tensiunii sunt 5 A ºi respectiv 220 V, iar
curentul total sã fie în fazã defazajul produs este de 45°. a) Care este rezistenþa
cu tensiunea. totalã a circuitului? b) Care este reactanþa totalã (XL – XC)
15. Se dã circuitul din figura de mai jos, la care se cunosc: a circuitului? c) Care este puterea disipatã în circuit?
r = 40 Ω; r = 60 Ω;
1 2 21. Un circuit paralel este format dintr-un rezistor ºi un
L = 20 mH; L = 50 mH.
1 2 condensator. Valorile efective ale tensiunii ºi intensitãþii
Determinaþi capacitatea curentului sunt U = 100 V ºi I = 1,4 A, iar puterea
condensatorului C, dacã activã P = 100 W. Determinaþi:
ecuaþiile tensiunii ºi cu- a) rezistenþa ºi reactanþa capacitivã a circuitului;
rentului în ramura princi- b) intensitãþile efective ale curenþilor prin cele douã
⎛ ⎞ π derivaþii;
palã sunt: ]= [QV⎜  \ + ⎟ , i = 1,42sin3140t c) factorul de putere al circuitului;
⎝ ⎠ d) diagrama fazorialã.
(se lucreazã cu douã zecimale).

81
 2.2. Oscilaþii electromagnetice libere. Circuitul oscilant
Descãrcarea unui condensator pe rezistor ºi bobinã
Laborator
Materiale necesare:
– generator de curent continuu;
– condensator variabil;
– rezistori cu rezistenþã fixã ºi variabilã;
– bobinã;
– osciloscop;
– întrerupãtoare ºi fire de legãturã.
A. Descãrcarea unui condensator printr-un
rezistor
ž Se realizeazã montajul din figura 1a.
ž Pe armãturile condensatorului se aplicã un
semnal dreptunghiular.
ž Se culege semnalul între punctele Y1 ºi Y2 pentru
a fi vizualizat pe osciloscop.
ž Se urmãreºte la osciloscop variaþia tensiunii pe
armãturile condensatorului. Semnalul dreptunghiular
aplicat va determina încãrcarea ºi descãrcarea
periodicã a condensatorului prin rezistorul de rezistenþã
R (fig. 1c).
ž Se variazã rezistenþa electricã din circuit.
Observaþii:
Condensatorul permite acumularea unei anumite
sarcini electrice pe armãturile sale ºi restituirea acesteia
circuitului.
Sarcina condensatorului reprezintã sarcina pozitivã
acumulatã pe una dintre armãturi. Armãturile
condensatorului se încarcã cu sarcini egale, dar de
semn opus: QA = –QB.
Pentru simplitate sã ne limitãm la o singurã descãr-
care a condensatorului (fig. 1c) ºi sã considerãm cir-
cuitul simplificat din figura 2, în care condensatorul
deja încãrcat, se descarcã la închiderea circuitului.
Fig. 2. Descãrcarea unui condensator
printr-un rezistor.
82
semnalul generatorului de tensiune
a c
variaþia tensiunii pe armãturile condensatorului
b
Fig. 1. Schema electricã (a) dispozitivul
experimental utilizat la încãrcarea/descãrcarea unui
condensator (b); forma semnalelor generatorului de
tensiune ºi tensiunea de pe armãturile
condensatorului (c).
La închiderea comutatorului k, condensatorul C
începe descãrcarea prin rezistor determinând trecerea
unui curent prin acesta. Dupã cum apare pe ecranul
osciloscopului, descãrcarea este de formã exponenþialã
(fig. 1c).
Se poate spune cã sarcina electricã Q pe
condensator la un moment dat, în timpul descãrcãrii
acestuia, este datã de o relaþie de tipul:
−
\
9 = 9 ⋅ M τ ,
unde τ este o constantã de timp a circuitului. Pare re-
zonabil, din observarea dependenþei descãrcãrii de capa-
citatea C a condensatorului ºi de rezistenþa R a rezis-
torului, cã aceastã constantã de timp (τ) trebuie sã de-
pindã de cele douã mãrimi (τ = RC). Constanta de timp
τ poate fi definitã ca timpul dupã care sarcina electricã
de pe armãturile condensatorului a scãzut de e ori.
În urma descãrcãrii condensatorului energia câm-
pului electric dintre armãturile acestuia va fi cedatã
reþelei rezistorului prin efect Joule, în urma unui transfer
ireversibil de cãldurã.
 Descãrcarea unui condensator printr-o bobinã
Laborator
Se realizeazã montajul din fig. 3.
E, r
k
–q +q
timp A B
O
C
k¢ R
(L, r)
Fig. 3. Descãrcarea unui condensator
printr-o bobinã. Schema circuitului.
ž Se închide întrerupãtorul k. De la generatorul
de curent continuu, condensatorul se încarcã cu sarcina
electricã q = CUAB.
ž Se regleazã rezistenþa variabilã R, la zero.
ž Se deschide întrerupãtorul k; se închide între-
rupãtorul k′. Se urmãreºte imaginea obþinutã la osci-
loscop. Imaginea obþinutã va fi asemãnãtoare celei
prezentate în fig. 4a. Este vorba de un semnal oscila-
toriu amortizat.
Descãrcarea condensatorului prin bobinã, în cazul
unei rezistenþe mici a circuitului, nu se face ca în cazul
descãrcãrii prin rezistor printr-o simplã exponenþialã. În
acest caz se observã amortizarea în timp a semnalului,
amortizare care creºte o datã cu creºterea rezistenþei
electrice a circuitului. Amortizarea are drept cauzã
pierderea de energie prin efect Joule, datoritã rezistenþei
proprii (r) a bobinei. Mãrirea rezistenþei interne a
circuitului (prin creºterea treptatã a lui R) pune în
evidenþã amortizarea mai rapidã a semnalului (fig. 4b)
pânã ce acesta va trece în regim aperiodic (fig. 4c).
Oscilaþiile care au loc în sistem se datoreazã
faptului cã, la descãrcarea condensatorului bobina este
parcursã de o sarcinã variabilã care determinã apariþia
fenomenului de autoinducþie, adicã se genereazã o
tensiune electromotoare de autoinducþie ce reîncarcã
condensatorul. Astfel are loc o oscilaþie a energiei elec-
trice din condensator ºi a celei magnetice din bobinã
dintr-o formã în alta.
Circuit LC
Condensatorul, prin încãrcare, acumuleazã energie
în câmpul electric dintre armãturi, manifestându-ºi
aceastã energie sub forma unei tensiuni electrice.
ž Se mãreºte rezistenþa electricã a rezistorului variabil
R. Se obþin la osciloscop succesiv imaginile din fig. 4b
ºi c.
uAB
t
T a
t
b
t
c
Fig. 4. La descãrcarea unui condensator printr-o
bobinã, creºterea rezistenþei interne a circuitului va
determina creºterea amortizãrii semnalului pânã ce
acesta trece în regim aperiodic.
Bobina, la rândul ei acumuleazã energia în câmp
magnetic, energie manifestatã prin intermediul depla-
sãrii electronilor care formeazã curentul electric care o
strãbate. Condensatorul ºi bobina sunt în acest fel
extremitãþile unui lanþ reactiv în care energia este
transferatã dintr-o formã în alta. Când aceste douã
componente sunt conectate în acelaºi circuit rezultatul
tendinþelor lor complementare de transfer de energie
este unul particular.
Indiferent de cine va poseda iniþial energie,
condensatorul sau bobina cele douã componente vor
face schimb de energie între ele creând propria lor
variaþie alternativã a tensiunii ºi curentului (tabelul 1).
Global, comportarea unui circuit LC ideal ce nu
pierde energie prin efect Joule, este similarã celei a unui
oscilator elastic sau al unui pendul gravitaþional în care
are loc, în decursul oscilaþiei, un transfer de energie
din formã cineticã în formã potenþialã.
Oscilaþiile libere care se produc într-un astfel de
circuit se produc într-un interval de timp nedefinit.
Temã în clasã: Identificaþi pentru fiecare caz prezentat
în tabelul 1 situaþia corespunzãtoare a unui pendul gravi-
taþional. Justificaþi rãspunsul.
83
 Tabel 1. Comportarea unui circuit oscilant ºi a unui oscilator armonic

Diagrama circuitului , tensiunea (e) / Diagrama

intensitatea curentului (i) Observaþii oscilatorului
armonic
a Odatã încãrcat condensatorul de la sursã, este
eliminatã sursa din circuit ºi închis comutatorul K.
Condensatorul începe descãrcarea. Tensiunea la
bornele sale scade, trecerea curentului electric prin
bobinã determinã apariþia unui câmp magnetic a cãrui
inducþie creºte la o valoare maximã pe mãsurã ce
intensitatea curentului din circuit creºte. - X = UI` -+ = 
Prin bobinã continuã sã treacã curent pânã la
descãrcarea completã a condensatorului când
tensiunea pe armãturile acestuia este nulã. (b)
b Bobina menþine prin autoinducþie trecerea curentului
chiar dacã la bornele ei nu mai este aplicatã o tensiune.
Ea va genera o tensiune electricã de autoinducþie ce
menþine curentul pe aceeaºi direcþie. Armãturile
condensatorului se încarcã cu o polaritate inversã celei
iniþiale.
Când energia în bobinã este din nou zero conden- - =  - = UI`
satorul va fi încãrcat la maximum. Tensiunea pe X +

armãturile sale este maximã, dar de polaritate inversã

celei iniþiale. (c)
c Descãrcarea condensatorului se produce similar cazului
anterior, singura modificare fiind sensul curentului din
circuit. Trecerea acestuia prin bobinã va determina
apariþia unui câmp magnetic variabil, dar de sens
contrar situaþiei precedente. Scãderea tensiunii se - = UI` - = 
produce pânã la neutralizarea armãturilor. (d) X +

d Chiar ºi dupã ce tensiunea pe condensator devine nulã,

bobina este parcursã de un curent de autoinducþie, în
acelaºi sens cu cel determinat de descãrcarea
condensatorului. Aceasta duce la reîncãrcarea
condensatorului cu o polaritate inversã. (e) - X =  -+ = UI`
e Bobina acþioneazã ca un generator mãrind tensiunea
pe condensator pânã la completa epuizare a ener-
giei câmpului magnetic indus ºi dispariþia acestuia.
Tensiunea pe plãcile condensatorului ajunge încã o
datã la valoarea sa maximã în timp ce curentul prin
bobinã se anuleazã. În acest fel s-a realizat un ciclu
complet de transfer de energie între cele douã - X = UI` -+ = 
componente din circuit. Întregul proces se reia.
Din urmãrirea în paralel a funcþionãrii circuitului perioade de oscilaþie, transferul ireversibil al unei pãrþi
LC ºi al unui oscilator armonic rezultã o similitudine din energie în cãldurã, în circuit se vor produce oscilaþii
între comportarea acestor sisteme în care se produc amortizate.
fenomene oscilatorii. Circuitul LC poartã din aceastã Dacã încãrcãm un condensator cu sarcina electricã
cauzã numele de circuit oscilant. Dacã în circuit existã q ºi apoi îl cuplãm la bornele AB ale unei bobine, tensi-
pierderi de energie datorate interacþiunilor dintre electroni unea pe cele douã elemente de circuit va fi aceeaºi
ºi atomii reþelei, ceea ce determinã, pe parcursul fiecãrei (UAB).
84
 Potrivit legii autoinducþiei, tensiunea pe bobinã este: se obþine, prin derivare:
] )* = −4 LL ,
L\ (1) 0 5 4
L = − 9 Uω  [QV ω  \ + ϕ = 9 Uω  KW[ ω  \ + ϕ +
π
 (11) 9
unde d este valoarea instantanee infinitezimalã a
i

intensitãþii curentului de descãrcare. Aceasta este Notând: Qmω0 = Im, relaþia (11) devine:
datã, de relaþia: L =
LY 
L\
= Y. (2) L 4
= , U [QV ω  \ + ϕ + π .
 9(11′)
Observaþie: Cu „·“ s-a notat prima derivatã a Observaþie: În circuitul oscilant, între sarcina q ºi
mãrimii respective (aici, sarcina electricã) în raport cu intensitatea i a curentului existã un defazaj de π 
timpul.
Cum tensiunea pe cele douã elemente ale
circuitului este aceeaºi, se poate scrie:
]= Y. (3)
+
Y = − 4 LY a b
Din (1) ºi (3), rezultã: + L\ . (4)
Fig. 5. Într-un circuit oscilant ideal (a), oscilaþiile sarcinii
LY = Y
Observaþie: L\ este a doua derivatã a sarcinii electrice q de pe armãturile condensatorului ºi cele ale
curentului i din bobinã sunt neamortizate (b).

în raport cu timpul.
Dupã cum s-a determinat la studiul perioadei de
Relaþia (4) se poate scrie: Y +  Y =  . (4′) oscilaþie a pendulului gravitaþional aceasta nu depindea
4+ de masa (m) a pendulului ci numai de lungimea aces-
 este un numãr pozitiv (atât inductanþa
Raportul 4+ tuia (l). Aceasta este ºi cauza pentru care pendulul va
continua sã oscileze cu aceeaºi frecvenþã chiar dacã,
L a bobinei, cât ºi capacitatea C a condensatorului fiind în urma interacþiunilor cu mediul, amplitudinea
pozitive), deci putem sã-l scriem ca pãtratul unui numãr oscilaþiilor scade (fig. 6). Frecvenþa de oscilaþie este
notat „ω“. independentã de energia oscilatorului.
Y + ω  Y =  . (4″)
Relaþia (4″) este echivalentã ecuaþiei:

` + ω ` =  , (5)
adicã ecuaþia oscilatorului liniar armonic ( ` , a doua
derivatã a elongaþiei reprezintã chiar acceleraþia
acestuia). ªi în acest caz, soluþiile cãutate vor fi de forma
unei funcþii sinus sau cosinus de tipul:
1
Y = 9U [QV ω  \ + ϕ 6 (6) Fig. 6.
Temã în clasã: Verificaþi dacã expresia (6) este soluþie Aceeaºi
l observaþie este valabilã ºi în cazul circuitului
a ecuaþiei (4″). LC. Frecvenþa de oscilaþie este strict dependentã de
Concluzie. În cazul unui circuit LC ideal sarcina caracteristicile condensatorului (C) ºi ale bobinei (L) ºi
electricã de pe armãturile condensatorului variazã nu depinde de valorile maxime ale tensiunii sau
periodic ºi neamortizat. Mãrimea ω poartã numele de curentului din circuit. Abilitatea unui astfel de circuit
pulsaþie ºi este datã de expresia: de a menþine o singurã frecvenþã naturalã în pofida a
ω  =  = ω  . (7) cât de multã sau cât de puþinã energie este transferatã
4+
Din relaþia (7) se poate scrie frecvenþa oscilatorului: între componentele circuitului nu este o caracteristicã
exclusivã a unor circuite proiectate special în acest scop.
ν =  Fiecare circuit de curent alternativ în care intrã o
π 4+ (8)
combinaþie de bobine ºi condensatoare are tendinþa de
ºi perioada acestuia: < = π 4+ . (9) a manifesta aceastã proprietate când frecvenþa
O altã mãrime care oscileazã în circuit este generatorului de tensiune la care este conectat circuitul
intensitatea curentului electric prin bobinã. Din definiþia se apropie de frecvenþa naturalã de oscilaþie a acestuia.
intensitãþii: L =
LY (10) Când frecvenþa generatorului este identicã frecvenþei
L\ naturale a oscilatorului se atinge regimul de rezonanþã.
85
 Circuitul oscilant, cum am vãzut, este sediul produ-

cerii unui fenomen care constã într-o deplasare a elec- Fig. 7.

tronilor din circuit dintr-o parte în alta a poziþiei lor indivi- Oscilaþiile energiei
duale de echilibru, cu transformarea energiei câmpului electrice din condensator
electric dintre armãturile condensatorului în energie a ºi a celei magnetice
câmpului magnetic al bobinei – ºi reciproc.
din bobinã.
Energia câmpului electric dintre armãturile conden-

satorului are, în orice moment, valoarea datã de expresia:

ε = εM + εU =
9U =
+= U =
4, U
+  
. (16)

εM =  +] =  Y
  + . (12)

Relaþia (16) reprezintã legea de conservare a

Dacã la momentul iniþial condensatorul este
energiei în circuitul oscilant.
încãrcat, atunci:

q = Qmcosω0t. (13)
Influenþa rezistenþei electrice a circuitului în
Relaþia (12) devine:
circuitele LC reale
9U KW[  ω \ = 9U  + KW[ ω \
De îndatã ce rezistenþa unui circuit LC creºte, cal-

εM =
+ +
. (14) culul frecvenþei de rezonanþã prin relaþia (8 ) nu mai este
 
practic corect. În tabelul 2 sunt date o serie de circuite LC
În acelaºi timp, în bobinã, energia instantanee a
cu o rezistenþã adaugatã, care utilizeazã condensatoare ºi
câmpului magnetic este:
bobine cu aceleaºi caracteristici: 10 µF ºi respectiv

4,
ε U =  4L  =  4 , U

[QV  ω  \ = U  − KW[ ω  \
100 mH. Potrivit relaþiei (8), frecvenþa de rezonanþã ar
(15)
   trebui sã fie 159,155 Hz. Urmãriþi în tabel cum este atinsã

Reprezentând grafic (fig. 7), se observã cã ambele frecvenþa maximã în cazul fiecãrui tip de montaj. Tendinþa

mãrimi oscileazã periodic, cu perioada T0/2, în opoziþie de modificare a punctului în care impedanþa circuitului

de fazã. atinge valoarea sa maximã / minimã sau minimã într-un

Însumând (14) cu (15), se obþine energia totalã circuit LC este numitã antirezonanþã.
din circuit:

Tabelul 2. Influenþa rezistenþei electrice în circuitele LC de curent alternativ – se urmãreºte variaþia frecvenþei

minime în raport cu frecvenþa calculatã prin relaþia (8) pentru valorile date de 10 µF ºi respectiv 100 mH, la o valoare

calculatã de 159,155 Hz.

Circuit LC paralel i = (n)

i Circuit LC serie i = (n)i

cu rezistenþã în serie ºi bobinã cu rezistenþã în paralel pe bobinã

136,8

cu rezistenþe în serie ºi C cu rezistenþã în paralel pe condensator

180

Concluzii: rezonanþã;
Într-un circuit LC, paralel: C
– R în serie cu condensatorul ( ) ridicã frecvenþa
– R în serie cu bobina (L) coboarã frecvenþa de de rezonanþã.

86
 A þine seama de efectul pe care rezistenþa electricã electronilor liberi care vor da naºtere unor curenþi cir-
a circuitului LC o are asupra funcþionãrii acestuia este culari. Potrivit regulii Lenz aceºti curenþi au un astfel de
important pentru cã, dacã este posibilã realizarea unor sens încât se opun variaþiei cauzei care i-a produs ºi
condensatoare cu rezistenþã electricã neglijabilã, nu determinã apariþia unor forþe care se opun miºcãrii
acelaºi lucru se întâmplã cu bobinele care au rezistenþe oscilatorii a plãcuþei. În acest fel, în prezenþa câmpului
considerabile. Mai mult, rezistenþa electricã a acestora magnetic, plãcuþa va fi frânatã mult mai rapid decât în
tinde sã creascã odatã cu creºterea frecvenþei, pe seama lipsa acestuia.
unui efect, numit efect pelicular, în care curentul
Aplicaþii ale circuitului oscilant
alternativ tinde sã fie exclus din a se deplasa prin centrul Rezonanþa este o proprietate foarte importantã a
conductorului, reducând astfel secþiunea activã a
circuitelor de curent alternativ, cu utilizãri într-o gamã
acestuia (secþiunea prin care trece). Astfel, bobina nu largã de aplicaþii.
numai cã are o rezistenþã electricã, dar aceasta este ºi
Una dintre utilizãri este aceea de a stabiliza condiþiile
dependentã de frecvenþã. de frecvenþã stabilã în circuitele proiectate pentru
Un alt efect cauzator de probleme suplimentare
producerea semnalelor alternative (fig. 9).
este miezul de fier al bobinei în care pot apãrea curenþi
Foucoult (Eddy). Aceºtia se manifestã ca o rezistenþã
suplimentarã în circuit. Efectul, deºi poate fi micºorat
prin proiectare ºi utilizarea miezurilor din foi (tole) nu
poate fi complet eliminat.
Evidenþierea curenþilor Foucoult (Eddy)
Existenþa curenþilor Foucault (Eddy) poate fi uºor demon-
stratã prin deplasarea, într-o miºcare oscilatorie, a unei
plãci metalice nemagnetice în câmp magnetic (fig. 8). Fig. 9. Circuit de stabilizare a frecvenþei.

O altã utilizare este în aplicaþiile în care se doreºte

o creºtere sau descreºtere mare a impedanþei la o
anumitã frecvenþã. Un circuit oscilant se poate utiliza
G
* G
în acest caz pentru a „bloca” o frecvenþã sau un interval
de frecvenþe, acþionând ca un „filtru” care selecteazã
G ^
^ anumite frecvenþe. Din aceastã cauzã, astfel de circuite
Fig. 8.
poartã numele de „filtre”.
JG JG Dispozitiv care
. . demonstreazã
Practic acesta

formarea
este ºi modul de Selectorul de
curenþilor Foucault. funcþionare al selec- frecvenþã al
torului de frecvenþe unui aparat
de radio.
Când placa intrã în câmpul magnetic, variaþia al unui aparat de

fluxului acestuia prin placã determinã inducerea unei radio (fig. 10).
tensiuni electromotoare. Aceasta determinã deplasarea Fig. 10.

Rezumat
ž Scãderea sarcinii În timpul descãrcãrii are loc un transfer de energie din
electrice de pe armãturile formã electricã în formã magneticã.
unui condensator în tim- ž În cazul unui circuit LC ideal (R = 0) miºcarea
pul descãrcãrii acestuia oscilatorie este datã de ecuaþia Y + ω Y =  , similarã
celei a oscilatorului armonic. Perioada circuitului este
\
−
printr-un rezistor, este de tip exponenþial: 9 = 9 ⋅ M τ ,
(τ = RC) este constanta de timp a circuitului. 7 =π /& , unde L ºi C sunt impedanþa bobinei, res-
ž Descãrcarea unui condensator printr-o bobinã poate pectiv capacitatea condensatorului.
fi de tip exponenþial, periodicã sau aperiodicã, depen- ž Efectul rezistenþei electrice R a bobinei din circuitul
dent de rezistenþa electricã a bobinei. oscilant este amortizarea oscilaþiei. Energia oscilato-
uAB
rului este transformatã ireversibil în cãldurã prin efect
t t
T
t Joule.

87
1. Care din urmãtoarele afirmaþii este adevãratã:
a) Totdeauna, într-un circuit, descãrcarea condensatorului
este oscilatorie.
b) În circuitul oscilant ideal, defazajul dintre sarcina
condensatorului ºi intensitatea curentului este π .
c) În circuitul oscilant real, energia totalã din circuit se
conservã.
2. În figurile urmãtoare sunt date trei imagini, privind
descãrcarea unui condensator dintr-un circuit oscilant.
u u u b) exprimaþi sarcina q de pe armãturile condensatorului
t t t la momentele t1 = 0,5 ms ºi t2 = 3 s;
a b c c) exprimaþi energiile electricã ºi magneticã din conden-
Care din ele reprezintã:
a) un circuit oscilant cu o rezistenþã internã micã;
b) un circuit oscilant ideal;
c) un circuit oscilant cu rezistenþã internã mare.
3. Urmãriþi tabelul 1 ºi discutaþi comportarea circuitului
oscilant din punct de vedere energetic prin comparaþie cu
un oscilator armonic.
4. Cum se schimbã frecvenþa oscilaþiilor libere într-un
circuit oscilant:
a) dacã mãrim distanþa dintre armãturile condensatorului?
b) dacã introducem în bobinã un miez de fier?
5. Ce inductanþã trebuie sã aibã un circuit oscilant al
cãrui condensator are capacitatea C = 2 µF pentru ca
frecvenþa oscilaþiilor produse sã fie ν = 103 Hz? Se
considerã rezistenþa circuitului nulã.
6. Cum se schimbã perioada ºi frecvenþa oscilaþiilor libere
într-un circuit oscilant dacã se micºoreazã inductanþa de
4 ori ºi se mãreºte capacitatea de 9 ori?
7. Un condensator de 2 µF se încarcã la 200 V, iar armã-
turile sale se leagã la o bobinã cu inductanþa L = 20 mH.
Determinaþi:
a) frecvenþa proprie de oscilaþie a circuitului;
b) intensitatea maximã a curentului în circuit.
88
8. Care este perioada de oscilaþie a unui circuit LC format
dintr-o bobinã de 10 mH ºi un condensator de 25 µF?
9. Un condensator de 50 µF se leagã în serie cu o bobinã.
Care este inductanþa L a bobinei, pentru ca circuitul sã
realizeze rezonanþa la o frecvenþã a tensiunii de 50 Hz.
10. Un condensator de capacitate C = 2 µF este încãrcat
la tensiunea U = 20 V. În cazul în care condensatorul se
leagã la bornele unei bobine de inductanþã L = 40 mH ºi
rezistenþã neglijabilã:
a) determinaþi pulsaþia proprie (ω0) a circuitului;
ºi intensitatea curentului prin bobinã, în funcþie de timp,
sator, ºi respectiv din bobinã, la momentele t1 = 0,2 ms;
t2 = 10 s.
11. Un circuit oscilant este format dintr-un condensator
de 40 µF ºi o bobinã. Ce valoare trebuie sã aibã inductanþa
bobinei, pentru ca frecvenþa proprie a circuitului sã fie
ν0 = 330 Hz ?
12. Dacã frecvenþa oscilaþiilor într-un circuit oscilant este
de 440 Hz, ºi în paralel cu condensatorul circuitului se
leagã un al doilea condensator, având capacitatea
C′ = 20 µF, determinaþi capacitatea ºi inductanþa ele-
mentelor circuitului oscilant, dacã frecvenþa devine 300 Hz.
13. Imaginea pe osciloscop a tensiunii de pe armãturile
unui condensator, într-un circuit oscilant, este cea datã în
figurã. Se dau: semnalul „bazã de timp“ 500 µs/div ºi etalonul
vertical 2 V/div.
a) Care este sarcina maximã ce
încarcã condensatorul, în cazul în 2V
care capacitatea acestuia este
C = 0,4 µF?
500 ms
b) Care este energia maximã a
câmpului electric al conden-
satorului?
c) Care este inductanþa bobinei?
d) Care este intensitatea maximã a curentului?
 2.3. Câmpul electromagnetic. Unda electromagneticã

Mãrimi caracteristice câmpului ºi undei electromagnetice

JG
Studiile electricitãþii ºi ale magnetismului au scos G .  9 Z
G
în evidenþã faptul cã, baza producerii acestor fenomene - = = ⋅ ⋅ . (2)
Y  πε Z  Z
este existenþa sarcinii electrice (în cazul câmpului Dacã direcþia acestui vector este aceeaºi cu a forþei
electric) ºi a deplasãrii acesteia (în cazul câmpului care o determinã, sensul depinde de semnul sarcinii
magnetic). Iniþial cele douã câmpuri nu pãreau a avea care creeazã câmpul. În mod arbitrar acesta s-a stabilit
legãturã unul cu altul putându-se descrie independent a fi orientat cãtre sarcinã dacã aceasta este negativã ºi
interacþiunile electrice de cele magnetice. dinspre sarcinã dacã este pozitivã (fig. 2).
Interacþiuni electrice – câmp electric
Formalismul matematic al interacþiunii electrice a
purtãtorilor de sarcinã a fost stabilit de Charles August Fig. 2.
de Coulomb, care a dat o interpretare cantitativã ºi a Orientarea vectorului
intensitate a câmpului
mãsurat pentru prima datã interacþiunea dintre sarcini electric.
electrice. Relaþia datã de el, numitã mai târziu forþa
coulombianã (electrostaticã) dintre douã sarcini electrice O modalitate de vizualizare a câmpului electric,
Q, q, aflate la distanþa r una de alta, care interacþioneazã propusã tot de cãtre Coulomb, introducea conceptul de
în vid este: G linie de câmp electric, curba la care vectorul inten-

. =  ⋅ 9Y ⋅ Z ,
G
(1) sitate a câmpului este tangent în fiecare punct (fig. 3).
πε Z Z
unde ε0 (permitivitatea electricã a vidului) este o mãrime
care caracterizeazã proprietãþile electrice ale vidului ºi
are valoarea (ε0 = 8,85 · 10–12 C2/Nm2). Forþa de
interacþiune în alt mediu decât vidulGeste:
) = πε ε ⋅ 4T U
G
⋅
 U
U U
 (1′) Fig. 3. Vizualizarea câmpului electric, creat la suprafaþa

unde εr (permeabilitatea electricã relativã) este o mãri- apei, de o încãrcare de sarcinã: firicele fine de pãr, tãiate

me adimensionalã ºi pozitivã care descrie de câte ori scurt, s-au presãrat pe apã. a) o singurã sarcinã; b) douã

este mai puternicã forþa coulombianã într-un mediu

sarcini de sens contrar; c) douã sarcini de acelaºi sens.

oarecare faþã de vid. Interacþiuni magnetice – câmp magnetic

Studiile lui Cristian Õersted ºi Andre Marie Ampere
au evidenþiat legãtura dintre sarcinile electrice în miº-
care ºi producerea câmpului magnetic stabilind de-
Fig. 1. plasarea de sarcinã drept sursa acestui câmp (fig. 4).
Forþe coulombiene
de atracþie (a)
ºi respingere (b).

Forþa electrostaticã, forþã prin care interacþioneazã

la distanþã sarcinile electrice, nu este o mãrime a b c
satisfãcãtoare pentru descrierea suportului acestei
interacþiuni, câmpul electric. Principala obiecþie este
aceea cã o mãrime care caracterizeazã câmpul electric
trebuie sã depindã în exclusivitate de sarcina care
produce câmpul respectiv, nu ºi de sarcina asupra cãreia a′ b′ c′
acesta acþioneazã (sarcinã de probã). O idee simplã în Fig. 4. Vizualizarea câmpului magnetic, creat de
rezolvarea problemei a fost definirea mãrimii vectoriale,
JG trecerea curentului electric printr-un conductor. S-a
numitã intensitatea câmpului electric ( - ), ca presãrat piliturã de fier pe un carton prin care trece

raportul dintre forþa coulombianã ºi sarcina de probã: conductorul parcurs de curent (a, b, c).

89
 Biot ºi Savart, doi fizicieni
JG francezi, au stabilit propriile lor variaþii. Maxwell a realizat o teorie integratã
expresia inducþiei magnetice ( * ) a câmpului magnetic a celor douã câmpuri pe baza unui set de patru ecuaþii,
produs de deplasarea în vid, cu viteza v, a unei sarcini care de atunci îi poartã numele. Aceste ecuaþii
electrice q: G G
reprezintã formulãri ale legilor lui: Ampere, Faraday ºi
G
%= 
µ TY × U
, Gauss (una pentru câmpul electric ºi alta pentru cel
π U  (3) magnetic), la care s-a adãugat expresia forþei Lorentz,
unde r este distanþa dintre poziþia instantanee a sarcini forþã care acþioneazã asupra unei particule purtãtoare a
electrice ºi punctul în care calculãm inducþia câmpului. unei sarcini electrice q ceG se deplaseazã
G G G
în câmpuri
Aici mãrimea µ0 = 4π·10–7 T·m/s este permeabilitatea
magneticã a vidului, mãrime care caracterizeazã proprie-
tãþile magnetice ale acestuia. În raport cu vidul, un câmp
magnetic în alt mediu va fi de µr ori mai mare, unde µr
este permeabilitatea relativã a mediului, mãrime pozitivã
ºi adimensionalã. G G
Gµ ⋅ µ TY × U
%=  ⋅ U
. (3′)
π U dintr-o deplasare a electronilor liberi din circuit de o parte
Din relaþia de definiþie a inducþiei magnetice, datã
de Biot ºi Savart, ca produs vectorial al vectorului vitezã
ºi al celui de
G
poziþie, rezultã cã direcþia inducþiei
magnetice ( * ) este perpendicularã pe direcþia de propa-
gare. Vectorul de poziþie pleacã în acest caz radial din
sarcina care creeazã JG câmpul. Vectorul intensitate a
câmpului electric, - , are aceeaºi direcþie radialã cu
vectorul de poziþie, ceea ce face ca vectorul inducþie sã
fie perpendicular ºi pe acesta.
Concluzie. În cazul unui câmp electric ºi a unuia
magnetic creat de o sarcinã electricã aflatãJG în miºcare,
vectorii intensitate a Gcâmpului electric (- ) ºi inducþia
câmpului magnetic ( * ) sunt perpendiculari pe direcþia
de deplasare a sarcinii (direcþia vitezei).
Deºi am definit mãrimile care caracterizeazã cele
douã câmpuri, pânã acum nimic nu evidenþiazã cã între
acestea ar exista o legãturã, alta decât cea datã de sar-
cina electricã, sau cã cele douã câmpuri s-ar influenþa
reciproc. Aspectul a fost relevat de Faraday, descoperi-
torul fenomenului de inducþie, care a arãtat cã un câmp
magnetic variabil în timp determinã inducerea unei
tensiuni electromotoare alternative sau a unui curent
alternativ dupã cum circuitul în care se produce este
deschis sau închis.
Pe baza analizei datelor expuse mai sus, în 1865,
James Cleark Maxwell, dezvoltã o ipotezã simetricã a
comportãrii celor douã câmpuri, ºi anume cã o variaþie
a câmpului electric determinã la rândul ei o variaþie co-
respunzãtoare a câmpului magnetic. Deºi la data res-
pectivã ipoteza lui Maxwell nu a putut fi probatã, din
cauza dificultãþilor de detecþie ale câmpurilor magnetice
slabe produse de variaþii ale câmpului electric, el a
justificat ipoteza pe baza comportãrii circuitului oscilant.
Dupã cum s-a vãzut în lecþia anterioarã, într-un astfel
de circuit cele douã câmpuri se genereazã reciproc din
90
electrice ºi magnetice, ) = T( + Y × % . Cele patru
ecuaþii descriu câmpul electromagnetic ºi propagarea
acestuia prin intermediul unor unde care au fost numite
electromagnetice.
Unda electromagneticã
Am vãzut în lecþia anterioarã cã, într-un circuit
oscilant, se produce un fenomen oscilatoriu care constã
ºi de alta a poziþiilor lor instantanee de echilibru – cu
transformarea reciprocã a câmpului electric în câmp
magnetic. Dacã o astfel de oscilaþie este fãcutã sã se
propage, spunem cã s-a format o undã electromag-
neticã.
Experimental, undele electromagnetice au fost
obþinute pentru prima datã de Hertz (fig. 5).
HEINRICH HERTZ
(1857-1894)
Fig. 5. A descoperit undele
radio, demonstrând modul cum
acestea pot fi generate. Le-a
determinat viteza, arãtând cã
este aceeaºi cu viteza luminii. A
evidenþiat fenomenele de
reflexie, refracþie ºi difracþie la
undele radio.
Cu ajutorul a douã circuite (emiþãtor ºi receptor)
formate din niºte înfãºurãri de sârmã (bobine) la
capetele cãrora erau douã sfere (condensatorul), Hertz
a reuºit sã producã în înfãºurarea receptorului, prin inter-
mediul unor impulsuri de tensiune în înfãºurarea emiþã-
torului, unde electromagnetice cu o frecvenþã de apro-
ximativ 100 MHz (în domeniul de radiofrecvenþã).
Pentru a studia procesul de formare a undelor
electromagnetice, sã considerãm un circuit oscilant în
care, printr-un procedeu oarecare, putem menþine
oscilaþiile electrice. Acest lucru este echivalent cu
menþinerea în regiunea circuitului a unui câmp electric
ºi a unuia magnetic, ambele variabile. Pentru ca
propagarea sã aibã loc, sistemul trebuie sã fie cât mai
puþin izolat de spaþiul înconjurãtor (deschis).
Dacã luãm, de pildã, un condensator cu armãturile
foarte apropiate ºi o bobinã cu spirele înfãºurate des,
atunci – practic – câmpurile vor fi concentrate între
armãturi ºi în interiorul bobinei. Pentru creºterea
capacitãþii de iradiere a circuitului, trebuie sã mãrim
distanþele între armãturile condensatorului ºi sã realizãm
o porþiune de circuit care sã aibã inductanþã (L), dar nu
sub forma unei bobine, ci a unui circuit mai deschis
(fig. 6).
a) b) c) d)
Fig. 6. Circuite oscilante cu diferite grade de
deschidere.
Dacã îndepãrtãm armãturile condensatorului ºi vom
întinde într-o linie dreaptã conductorii care leagã bobina
cu condensatorul, se obþine un circuit oscilant deschis
numit dipol.
Schematic, dipolul se poate reprezenta prin douã
sarcini egale ºi de semn contrar, +q ºi –q, distanþa dintre
ele, l, în cazul discutat de noi, variind periodic. În cazul
câmpului electric staþionar, linia de câmp, prin convenþie
începe din sarcina pozitivã ºi se terminã în sarcina negativã.
Acest lucru se întâmplã ºi în cazul în care sarcinile care
formeazã dipolul se aflã în miºcare. Sã studiem grafic în
ce fel apare o linie de câmp electric în jurul dipolului ºi
forma acesteia, începând de la starea în care sarcinile
+q, –q se aflã la distanþa l una de alta (fig. 7).
Linia de câmp este, în acest caz, abc. Pe mãsurã
ce sarcinile se apropie, linia de câmp se închide, sub
forma unei bucle. Prin miºcarea ulterioarã a sarcinilor
în câmp se formeazã o linie de câmp închisã.
Fig. 7. Liniile de câmp în jurul dipolului,
în momente succesive.
Când existã un numãr mare de sarcini care oscilea-
zã, în dipol va exista o suprapunere de linii de câmp, ca
în fig. 8.
Fig. 8. Producerea liniilor de câmp în spaþiul din jurul
unui dipol. Vedere planã.
Producerea câmpului electric variabil va determi-
na apariþia, în jurul dipolului, a unui câmp magnetic
variabil, perpendicular pe cel dintâi.
Fig. 9.
La frecvenþe
înalte, câmpurile
se detaºeazã de dipol
ºi se propagã în spaþiu
sub formã de unde
electromagnetice.
Deci se poate spune cã, datoritã sarcinii în miºcare,
în jurul dipolului se genereazã ºi se distrug periodic un
câmp electric ºi unul magnetic (fig. 9).
Prin realizarea unui circuit oscilant deschis Hertz a
delocalizat câmpurile electric ºi magnetic care, generân-
du-se reciproc, se propagã în mediul înconjurãtor. Radi-
ind în spaþiu unde electromagnetice, energia circuitului
oscilant scade, iar dacã nu este recuperatã de la o sursã
de energie externã, oscilaþia se atenueazã. Compen-
sarea pierderilor de energie poate fi obþinutã prin
realizarea unui cuplaj inductiv (de tipul celui realizat la
transformator) între circuitul oscilant deschis ºi circuitul
oscilant al generatorului (fig. 10).
1 2
Fig. 10.
Pe poziþia 1 a comutatorului K condensatorul se
încarcã, iar pe poziþia 2 se descarcã prin bobinã, în
circuitul oscilant producându-se oscilaþii electromagne-
tice. În circuitul dipolului se va induce o tensiune electro-
motoare alternativã cu o perioadã egalã cu cea a oscila-
þiilor magnetice din circuitul oscilant.
Un experiment simplu poate pune în evidenþã
principiul de emisie discutat anterior (fig. 11).
91
 Laborator
Studiul dipolilor semiundã
Materiale necesare:
– 2 dipoli identici
– generator de înaltã frecvenþã
– bec cu incandescenþã.
ž În experiment sunt utilizaþi doi dipoli identici (do-
uã circuite oscilante deschise), primul, cuplat la un
generator de înaltã frecvenþã (fig. 11), va genera unde
electromagnetice.
ž Frecvenþa undelor generate poate fi modificatã
prin schimbarea lungimii dipolului.
ž Dacã lungimea celui de-al doilea dipol este egalã
cu a primului, se produce fenomenul de rezonanþã,
caz în care becul cu incandescenþã conectat la cel
Fig. 11.
de-al doilea dipol se aprinde. La rezonanþã lungimile
celor doi dipoli (l) sunt egale cu jumãtate din lungimea
de undã λ a undelor electromagnetice generate de
λ
primul dipol, O = . Acesta este ºi motivul pentru care

dipolii descriºi poartã numele de dipoli semiundã. Primul
reprezintã antena semiundã emiþãtoare, iar cea de-a
doua, antena semiundã receptoare.

Dupã cum apare în reprezentãrile din figura 9 ºi unde ε0 ºi µ0 sunt permitivitatea, respectiv permeabili-
din figura 12, cele douã câmpuri, caracterizate de mãri- tatea magneticã a vidului. Valoarea lui c coincide cu
G
mile fizice vectoriale: intensitateaG câmpului electric, ( , viteza luminii. Deci lumina este o undã electromag-
ºi inducþia câmpului magnetic, % , sunt perpendiculare neticã. Într-un mediu oarecare cu permitivitatea relativã
(εr) ºi permeabilitatea magneticã relativã (µr), viteza
între ele. Din aceastã cauzã, undele electromagnetice
sunt unde transversale. Mai mult, când într-un punct undei este:
 F
din spaþiul din jurul dipolului, câmpul electric este Y= =
εεµµ εµ ,
maxim, ºi cel magnetic este la rândul sãu maxim.  U  U U U

iar raportul dintre intensitatea câmpului electric ºi

inducþia magneticã a unui câmp electromagnetic în
-
vid este: = K
*

Exemple
1. O undã electromagneticã se propagã într-un
Fig. 12.
material de fontã, având ε = 10 ºi µ = 1000. Sã se
r r
Câmpurile electrice ºi magnetic se propagã
perpendicular unul faþã de altul ºi cu faze egale.
determine viteza de propagare ºi lungimea de undã a
G G unei unde având o frecvenþã de 100 Hz.
Valorile momentane ale vectorilor ( ºi % sunt Rezolvare
funcþii sinusoidale ºi oscileazã în fazã Viteza undei electromagnetice într-un mediu de
E = Em sin 2πνt permitivitate relativã ε ºi permeabilitate magneticã
B = Bm sin 2πνt,
r

relativã µ este datã de relaþia:

unde ν este frecvenþa undei electromagnetice.
r

G G   K
Sinusoidele descrise de vectorii ( ºi % corespund Y= = = =
εµ ε ε µ µ
U U
εµ
U U

^
lungimii de undã λ = .  ⋅ 
ν = =  ⋅  U[
Maxwell a stabilit cã viteza de propagare a undei  ⋅ 
electromagnetice în vid este datã de expresia: Y  ⋅  PV
 , Din v = λν rezultã λ = = =  ⋅  P .
F= ν  +]
ε µ

92
 2. Câmpul electric maxim în vecinãtatea unui
emiþãtor radio are intensitatea 10 V/m. Care este
–3
valoarea maximã a inducþiei B? Cum este aceastã
valoare comparativ cu cea a câmpului magnetic
terestru? Se dã inducþia câmpului magnetic terestru
B = 2 · 10 T.
0
–5
1. Patru sarcini electrice aflate într-un sistem de referinþã
inerþial se comportã dupã cum urmeazã: prima se aflã în
repaus, a doua se miºcã rectiliniu uniform, a treia – se
miºcã uniform accelerat, a patra efectueazã oscilaþii ar-
monice. Care dintre ele produce unde electromagnetice?
Justificaþi rãspunsul.
2. Circuitul oscilant al unui aparat de radio este format
dintr-o bobinã cu inductanþa L = 5 · 10–8 H ºi un conden-
sator. Care trebuie sã fie capacitatea condensatorului
pentru ca acesta sã fie acordat pe lungimea de undã de
94 m?
3. Un emiþãtor produce unde electromagnetice. Cum tre-
buie modificatã capacitatea antenei pentru ca frecvenþa
undelor emise sã se micºoreze de douã ori?
4. Care este lungimea antenei semiundã, dacã frecvenþa
oscilaþiilor electromagnetice induse în aceasta este
proporþionalã cu frecvenþa proprie a circuitului oscilant
ale cãrei caracteristici sunt: C = 0,1 mF; L = 1 mH?
5. Viteza de propagare a unei unde electromagnetice este
v = 0,9 c. ªtiind cã frecvenþa undei este ν = 1012 Hz,
calculaþi:
a) perioada ºi lungimea de undã a undei;
b) spaþiul parcurs de undã în timpul t = 3 ms.
6. Raportul dintre lungimea de undã a unei unde elec-
tromagnetice într-un mediu oarecare ºi cea corespun-
zãtoare în vid este k = 0,8. Distanþa dintre douã puncte
A ºi B ale mediului este d = 10 m. În cât timp parcurge
unda distanþa AB?
7. Pentru ce lungime de undã este adaptat un radiore-
ceptor, dacã circuitele sale oscilante au capacitatea
C = 8 nF ºi inductanþa proprie L = 2 MH?
8. Un circuit oscilant are capacitatea C = 0,6 mF ºi
inductanþa proprie L = 10–4 H. Aflaþi lungimea de undã a
radiaþiei emise.
9. Frecvenþa unei unde electromagnetice care se propagã
din vid într-un mediu cu εr = 81 ºi µr = 1 este ν = 2 MHz.
Aflaþi: a) lungimea de undã a undei în mediul respectiv;
b) variaþiile absolutã ºi relativã ale lungimii de undã în
raport cu cea corespunzãtoare în vid.
Rezolvare
Presupunând emiþãtorul în vid, viteza de propagare
a undei este c = 3 · 108 m/s. Din expresia c = E/B
se obþine * = - =
− >  U
  ⋅ − 7 .
K  ⋅  U  [
Cum inducþia câmpului magnetic terestru este
B0 = 2 · 10–5 T, rezultã o inducþie B cu ºapte ordine de
mãrime mai micã.
10. Amplitudinea câmpului electric al unei unde electro-
magnetice este E0 = 0,09 V/m.
a) Calculaþi amplitudinea câmpului magnetic în vid.
b) Presupunând neschimbatã amplitudinea câmpului elec-
tric, calculaþi amplitudinea câmpului magnetic într-un
mediu pentru care εr = 81 ºi µr = 1.
11. Capacitatea condensatorului unui circuit oscilant poate
varia între C1 = 56 pF ºi C2 = 667 pF. Lungimea de undã
a radiaþiilor emise este cuprinsã între λ1 = 40 m ºi
λ2 = 2 600 m. Aflaþi intervalul de valori ale inductanþei.
12. Fie douã circuite oscilante cu L1 = 4,5 · 10–3 H;
C1 = 2 · 10–9 F ºi L2 = 3 · 10–3 H, din care primul este
excitator, iar al doilea rezonator. Aflaþi:
a) capacitatea celui de-al doilea circuit, dacã cele douã
circuite sunt în rezonanþã;
b) lungimea de undã ºi frecvenþa de acordare a celor douã circuite.
13. O antenã semiundã recepþioneazã unde elec-
tromagnetic de o frecvenþã datã ν. Calculaþi lungimea de
undã a undelor respective ºi lungimea proprie a antenei.
Se dã ν = 0,95 MHz.
14. Un radioreceptor are un condensator de capacitate
variabilã, cuprinsã între C1 = 20 pF ºi C2 = 500 pF. Lun-
gimea de undã minimã recepþionatã este λmin = 200 m.
a) Ce inductanþã are receptorul?
b) Care este lungimea de undã maximã recepþionat în
acest caz?
c) Cu cât trebuie micºoratã inductanþa proprie a bobinei
astfel încât, folosind condensatorul cu capacitatea micã,
sã recepþionãm unde cu frecvenþa ν = 2 MHz?
d) Care este, în acest caz, lungimea de undã maximã
recepþionatã?
15. Prin bobina de inductanþã L a unui circuit oscilant de radio-
recepþie trece un curent electric de intensitate maximã Im.
ªtiind cã viteza de propagare a undelor electromagnetice
este v, iar tensiunea electricã maximã la bornele conden-
satorului este Um, arãtaþi cã lungimea de undã la care
este acordat acest circuit oscilant este datã de relaþia
λ = 2πvLIm/Um.
93
 2.4. Clasificarea undelor electromagnetice

Undele electromagnetice pot fi

clasificate atât dupã proprietãþile lor,
cât ºi dupã sursele care le produc.
În primul caz, criteriul de clasi-
ficare îl reprezintã frecvenþa sau
lungimea de undã a undei electro-
magnetice. Spectrul de frecvenþã
(lungimea de undã) variazã pe o plajã
largã de valori de mai multe ordine
de mãrime, (fig. 1 Tabelul 1).

Fig. 1. Spectrul radiaþiei

electromagnetice.

Tabelul 1. Principalele domenii de frecvenþã (lungimi de undã) ale radiaþiilor electromagnetice

7LSXOUDGLD LHL )UHFYHQ D+] /XQJLPHDGHXQG P
9
Unde radio (UR) câteva zeci – 10 Unde lungi: 3·10 – 750;
4

Unde medii: 750 – 50;

Unde scurte: 50 – 10;
Unde ultrascurte: 10 – 0,3.
Microunde (MU) 109 – 3·1011 0,3 – 3·10-3XQGHGHFLFHQWLúLPLOLPetrice)
,QIUDURúX,5 3·1011 – 3·1014 10 –3 – 7,5·10 –7,5DSURSLDWFXOXQJLPLGHXQG 
DSURSLDWHGRPHQLXOXLYL]LELOúL,5vQGHS UWDW-UDGLD LH
WHUPLF 
14 14 –7 –7
Vizibil (VIZ) 3·10 – 8·10 7,5·10 – 3,8·10
14 17 –7 –10
Ultraviolet (UV) 8·10 – 3·10 3,8·10 – 6·10 89DSURSLDWvQLPHGLDWDYHFLQ WDWH
DGRPHQLXOXLYL]LELOvQGHS UWDWúLH[WUHPvQYHFLQ WDWHD
UDGLD LHL;
17 19
5DGLD LH; 3·10 – 3·10 10 –9 – 10 –12 m
19 22 –12 –14
5DGLD LHJDPD (γ) 3·10 – 3·10 10 – 10 m

O altã posibilitate de clasificare este în funcþie de
sursele care produc radiaþia. În acest caz radiaþiile
electromagnetice pot proveni din surse naturale sau
artificiale (surse realizate de om, special în scopul
producerii unor unde electromagnetice cu anumite
caracteristici).
Surse naturale
Doar în ultimele decenii omul, prin dezvoltarea teh-
nologiei, a fost capabil sã înregistreze întregul spectru
al radiaþiei electromagnetice. În acest fel imaginea sa
despre univers a cãpãtat o cu totul altã cuprindere.
Universul conþine obiecte care emit mari cantitãþi de
radiaþie electromagneticã cu lungimi de undã sub sau
94
peste cele care pot fi vãzute direct de cãtre om. Unele
dintre obiectele cosmice emit preponderent în banda
de radiaþie infraroºie, altele în vizibil, altele în ultraviolet
sau alte lungimi de undã ale spectrului electromagnetic.
Razele X, de exemplu, sunt emise de gãurile negre,
stelele neutronice, sistemele de stele binare, exploziile
unor supernove, stele, Soare ºi chiar unele comete.
Razele gama sunt produse de zonele cele mai fierbinþi
ale universului, în evenimente violente precum exploziile
unor supernove (o modalitate prin care moare o stea),
de distrugere ale atomilor sau de evenimente mai puþin
dramatice aºa cum sunt transformãrile radioactive ale
unor radioizotopi.
 Poate cele mai spectaculoase descoperiri în Un calcul estimativ al puterii de emisie a Soarelui
astronomia de raze gama s-au fãcut la sfârºitul anilor comparativ cu cea a Pãmântului realizatã pe baza legii
1960 ºi începutul anilor 1970, când detectoare de la Stefan-Boltzman conduce la valorile:
bordul sateliþilor Vela, la origine sateliþi militari au început – pentru Soare:
sã înregistreze scurte emisii de raze gama din spaþiul RS = (5,67 10 W/m K)· (6000 K) = 73483200 W/m
. –8 2 4 2

cosmic îndepãrtat. Astãzi, astfel de emisii gama, au loc – pentru Pãmânt (considerând o temperaturã
cel puþin o datã pe zi, cu durate de la fracþiuni de secundã medie pe suprafaþã de 300 K):
la câteva minute din cele mai neaºteptate direcþii ale RP= (5,67 10 W/m K)(300 K) = 459 W/m .
. –8 2 4 2

spaþiului cosmic. Energiile acestor emisii în doar câteva
secunde pot fi mai mari decât întreaga energie emisã
de Soare în toatã existenþa sa de circa 10 miliarde de
ani! Pânã acum se pare cã astfel de procese provin
doar din afara galaxiei noastre, deºi cercetãtorii susþin
cã astfel de evenimente au avut loc cu o frecvenþã de
Deci cu o temperaturã de aproximativ 20 de ori mai
mare ca a Pãmântului, Soarele emite de aproximativ
160000 de ori mai multã radiaþie decât acesta.
3. Cu cât este mai cald corpul (temperatura corpului
este mai mare), cu atât mai scurtã va fi lungimea de

circa 1/10 ani ºi în constelaþia Cãii Lactee.

6
undã a radiaþiei maxime emise(legea Wien). Legea Wien
este o relaþie matematicã care face legãtura dintre
Temã în clasã. Pe grupe realizaþi un studiu bibliografic temperatura corpului emisiv (T) ºi lungimea de undã
asupra caracteristicilor principalelor formaþiuni cosmice
maximã a radiaþiei emise (λmax).
ºi a emisiilor electromagnetice ale acestora.

Cea mai importantã sursã de radiaþie electromag- +

λUI` = ,
neticã pentru Pãmânt este Soarele. <
unde C este numitã constanta Wien ºi are valoarea
Soarele - este o stea gazoasã cu un diametru de C = 2898·10 mK.
–6

10 diametre Pãmântene, cu o structurã neomogenã

9

În cazul Soarelui, din legea Wien rezultã:

formatã din 67 de elemente chimice, preponderent fiind
hidrogenul (75%), urmat de heliu, carbon, azot, sodiu,  ! µ U3
λUI`; = =   µ U
siliciu ºi fier. În Soare, în urma reacþiilor nucleare de  3
fuziune, se dezvoltã temperaturi de circa 2E10 K, ºi 7

Iar în cazul Pãmântului:

presiuni de 10 atmosfere în centru, iar la suprafaþã
8

temperatura atinge circa 6000 K.  ! µ U3

Studii realizate, încã din secolul al XIX-lea, asupra
radiaþiei electromagnetice au condus la formularea a
patru legi referitoare la radiaþie:
1. Orice corp emite continuu radiaþie, cu condiþia
ca temperatura acestuia sã fie mai mare de zero absolut
(–273 C).o
2. Obiectele cu o temperaturã mai mare emit mai
λUI`8 = = ! µ U
3
Se constatã cã, în timp ce maximul de emisie al
radiaþiei electromagnetice a Soarelui este în domeniul
vizibil cel al Pãmântului este în domeniul radiaþiei infra-
roºii.
4. Corpurile care sunt bune absorbante de radiaþie
sunt ºi bune emiþãtoare. Atât Soarele cât ºi Pãmântul

multã energie pe unitatea de suprafaþã (legea Stefan au o eficienþã de absorbþie/emisie de aproape 100%,
Boltzman): deci pot fi asemuite unor corpuri negre.
R = σT 4, Radiaþiile electromagnetice emise de Soare cuprind
unde: R este putere de emisie, T este temperatura corpului întregul spectru de lungimi de undã de la undele radio
negru, iar σ este o constantã (σ = 5,67 10 Wm K ).
. –8 –2 –1
la radiaþie X ºi γ (fig 2).

Putere de emisie (R): Energia emisã în unitatea de

timp de unitatea de suprafaþã a corpului emisiv,
în toate direcþiile de aceiaºi parte a acestuia.
Corp negru: Corp care absoarbe în totalitate radiaþiile
care cad pe suprafaþa sa, indiferent de lungimea
de undã a acestora sau de unghiul de incidenþã. Fig 2. Imagini ale Soarelui în: vizibil (a), infraroºu (b) ºi
ultraviolet (c).

95
 Pãmântul - Deºi Soarele trimite pe Pãmânt o mare
cantitate de energie sub formã de radiaþie electromag-
neticã, pãstrarea echilibrului energetic al Pãmântului
cere ca energia emisã în spaþiu de cel din urmã sã fie
aceeaºi cu cea primitã de la Soare. Dacã acest lucru
nu s-ar întâmpla, energia Pãmântului ar creºte sau ar
scãdea afectând întreaga biosferã. Pãmântul ºi tot ceea
ce se aflã pe el, reprezintã surse de radiaþie electro-
magneticã cu un maxim de emisie în domeniul IR.
Surse naturale terestre
Orice corp este, dupã cum am vãzut, o sursã de
radiaþie IR – din zona îndepãrtatã a acestui domeniu de
frecvenþe (radiaþie termicã) (fig. 3).
Fig. 3. Imaginea unui om în IR. Emisia are o lungime de
undã de circa 10 µm. O astfel de imagine se obþine
prin colorare artificialã pe computer, a zonelor cu
temperaturi distincte.
Radiaþia gama este emisã de sursele terestre radi-
oactive (izotopi radioactivi), combinate chimic în minerale
sau în gazele atmosferice. Acestea provin din lanþurile de
dezintegrare ale unor elemente grele. De exemplu, U
92
(uraniul –238), emite prin dezintegrare o particular alfa
(nucleu de heliu) însoþitã de o radiaþie electromagneticã
din spectrul gama cu o energie de 48 keV.
Fig. 4. Dispozitiv de producere a radiaþiei X (a) ºi schema acestuia (b) (catod fierbinte la înaltã tensiune – emite
electroni prin efect Joule (1); diferenþa de tensiune dintre catod ºi anod va accelera electronii care sunt deplasaþi pe
orizontalã ºi pe verticalã de câmpurile electrice a douã perechi de plãci de deflexie (2); plãci de accelerare (3);
anodul este þinta metalicã prin ciocnirea cu care fascicolul de electroni va determina producerea radiaþiei X (4).
96
kiloelectron volt (keV): 103 eV (electron volt).
Electron volt (eV): Unitate de mãsurã a energiei în
fizica atomicã ºi nuclearã egalã cu energia la care
este accelerat un electron cu sarcina 1,6·10–19 C
de o tensiune de 1 V. Relaþia de trecere de la eV
la Joule este: 1 eV = 1,6·10 –19J.
Alþi izotopi ai uraniului emit gama într-un spectru
energetic cuprins între mai puþin de 1 keV ºi ceva mai
mult de 1,14 MeV. De exemplu, nucleele radioactive
ale 88Ra226(radiu) au o emisie alfa acompaniatã de o
emisie gama de 200 keV. Spectrul radiaþiilor gama emise
sunt caracteristice elementului putând fi utilizate la
detectarea prezenþei elementului într-o probã
radioactivã.
O serie de alte surse cu emisie electromagneticã o
constituie fenomenele atmosferice (furtuni, tornade,
etc. sau de altã naturã).
Surse artificiale
Mediul în care trãim este invadat de radiaþie electro-
magneticã generatã artificial. Undele radio ºi microun-
dele sunt generate electronic de cãtre oscilaþii ale
electronilor în conductoare, prin modularea tensiunilor
aplicate ºi a lungimii antenelor. Frecvenþa radiaþiei este
de obicei controlatã utilizând frecvenþele naturale ale
unor circuite cu cristale de cuarþ. Metoda este folositã
pentru generarea undelor electromagnetice utilizate în
cuptorul cu microunde (cu un dispozitiv numit magne-
tron), dar ºi la radar sau utilizarea telecomandatã a unor
dispozitive electronice.
238 Razele X - sunt produse prin accelerarea unui
fascicul de electroni cu ajutorul unei tensiuni electrice
înalte. Fasciculul astfel accelerat ciocneºte o þintã
metalicã producând radiaþia X. Razele astfel obþinute
au energii determinate în întregime de tensiunea de
accelerare a electronilor ºi de structura þintei.
1 2 3
4
fascicul de electroni
înaltã
tensiune
raze X
 Rezumat
ž În funcþie de lungimea de undã sau frecvenþa acestora
radiaþiile electromagnetice se clasificã în: unde radio,
microunde, infraroºu, vizibil, ultraviolet, raze X sau gama.
ž În funcþie de sursele care produc aceste radiaþii
acestea se clasificã în surse naturale, terestre sau
extraterestre ºi surse artificiale.
ž Indiferent de sursã, radiaþia emisã de un corp se
supune urmãtoarelor legi:
1. Orice corp emite continuu radiaþie, cu condiþia ca
temperatura acestuia sã fie mai mare de zero absolut
(–273 oC).
2. Obiectele cu o temperaturã mai mare emit mai
multã energie pe unitatea de suprafaþã (legea Stefan-
Boltzman):
R = σT 4,
unde: R este putere de emisie, T este temperatura
corpului negru, iar σ este o constantã (σ = 5,67·10–8
Wm–2K–1).
3. Cu cât este mai cald corpul (temperatura corpului
este mai mare) cu atât mai scurtã va fi lungimea de
undã a radiaþiei maxime emise (legea Wien).
λmax = C/T,
unde C este numitã constanta Wien ºi are valoarea
C = 2898·10–6 mK.
4. Corpurile care sunt bune absorbante de radiaþie
sunt ºi bune emiþãtoare. Un corp perfect absorbant
(emiþãtor) al radiaþiei se cheamã corp negru.

1. Care sunt principalele criterii de clasificare ale radiaþiilor 5. Descrieþi modul de producere al undelor radio.
electromagnetice? 6. Numiþi surse de radiaþie gama ºi modul de producere
2. Copiaþi în caiete cele douã coloane (A) ºi (B) ºi uniþi al acestora.
tipul radiaþiei (coloana A) cu domeniul lungimii de undã al 7. Cum sunt produse razele X?
acesteia (coloana B)
A B (m) 8. Dacã puterea de emisie (R) a unui corp negru este
unde radio 10–9 – 10–12 106 W/m, care este temperatura suprafeþei acestuia?
microunde 3,8·10 – 6·10–10
–7 Se dã constanta din legea Stefan-Boltzman:
infraroºu 3·104 – 0,3 σ = 5,67·10–8 Wm–2K–1.
vizibil 10–12 – 10–14 9. Care este puterea de emisie (R) a unui corp negru a
ultraviolet 0,3 – 3·10–3 cãrui temperaturã la suprafaþã este de 103 K? Se dã
radiaþie X 7,5·10–7 – 3,8·10–7 σ = 5,67·10–8 Wm–2K–1.
radiaþie gama (γ) 10–3 – 7,5·10–7 10. Pentru corpurile din problemele 8 ºi 9, determinaþi
3. Copiaþi în caiete cele douã coloane (A) ºi (B) ºi uniþi lungimile maxime ale radiaþiilor emise. Se cunoaºte
tipul radiaþiei (coloana A) cu domeniul de frecvenþã al constanta Wien (C = 2898 10–6 mK). În ce domenii de
acesteia (coloana B). radiaþii se aflã aceste maxime?
A B (Hz) 11. Dacã radiaþia maximã emisã de un corp negru are o
unde radio 3·1011 – 3·1014 lungime de undã de 3,7·10–5 m care este puterea de
microunde 3·1014 – 8·1014 emisie (R) a corpului? Se cunosc: C = 2898· 10–6 mK,
infraroºu 8·1014 – 3·1017 σ = 5,67·10–8 Wm–2K–1.
vizibil 3·1017 – 3·1019. 12. Puterea de emisie a unui corp negru este 104 W/m2.
ultraviolet 1019 – 3·1022 Care este lungimea de undã maximã a radiaþiei emise?
radiaþie X câteva zeci – 109 Corpul emisiv este de formã sfericã ºi are o razã de 3,2·103 m.
radiaþie gama (γ) 109 – 3·1011 Care este energia emisã în unitatea de timp a acestui corp
4. Care sunt cele patru legi ale radiaþiei ºi care este la lungimea de undã maximã a radiaþiei emise?
semnificaþia fizicã a mãrimilor care au fost definite pentru Se cunosc: C = 2898·10–6 mK, σ = 5,67·10–8 Wm–2K–1.
unele dintre acestea?

97
 2.5. Aplicaþii
Undele radio. Undele radio au lungimile de undã
cele mai mari din cadrul spectrului electromagnetic.
Aceste unde sunt purtãtoare ale semnalelor radio, TV
sau al telefoniei mobile. Ele ºi-au gãsit o largã
aplicabilitate în transmisia la distanþã a informaþiei -
telecomunicaþii.
Radiocomunicaþia a fost realizatã pentru prima
oarã de italianul Guglielmo Marconi în 1895. Principiul
radiocomunicaþiei este dat în figura 1 ºi cuprinde un
sistem de emisie (a) ºi unul de recepþie (b).
a b
Fig. 1. Radiocomunicaþia – sistemul de emisie (a):
microfon (M), generator de înaltã frecvenþã (GIF),
modulator (Mod.), amplificator (Amplif.), antenã de
emisie (AE); sistemul de recepþie (b): antenã de
recepþie (AR), amplificator de înaltã frecvenþã
(Amplif.IF), demodulator (Demod.), amplificator de
joasã frecvenþã (Amplif.JF), difuzor.
Generatorul de înaltã frecvenþã produce un semnal
de înaltã frecvenþã (fig. 2b) care constituie unda
purtãtoare. Acest semnal este modulat în frecvenþã (fig.
2d) sau în amplitudine (fig. 2c) de cãtre modulator.
Peste acest semnal sunt suprapuse în modulator
oscilaþiile electromagnetice de joasã frecvenþã (fig. 2a)
a Din cele învãþate la opticã, formarea imaginii color
b sensibile la câte unul din cele trei domenii de frecvenþã
c de discriminare a ochiului. Aceasta este ºi ideea
d citim aceastã paginã linie cu linie ºi literã cu literã.
Fig. 2. Oscilaþie de joasã frecvenþã (a); undã purtãtoare
(b), undã modulatã: în amplitudine (c); în frecvenþã (d).
98
produse de microfon. Acesta transformã unda sonorã
în semnale electrice care vor constitui de fapt informaþia
transmisã. Oscilaþiile electromagnetice de înaltã
frecvenþã având energie mare transmit la distanþã unda
sonorã tradusã în semnal electric de joasã frecvenþã.
Undã de înaltã frecvenþã, ca urmare a rolului de
transmitere a informaþiei, poartã denumirea de undã
purtãtoare. Amplificatorul are rolul de a mãri puterea
oscilaþiilor electromagnetice de înaltã frecvenþã
modulate. Undele electromagnetice modulate sunt
emise de antenã.
Receptorul prin antena de recepþie, acordatã pe
frecvenþa emiþãtorului va determina în circuit apariþia
unor oscilaþii electromagnetice de aceeaºi frecvenþã cu
oscilaþiile electromagnetice venite de la emiþãtor. De
aici semnalul ajunge la detector care separã
componenta de joasã frecvenþã pe care o trimite spre
amplificator ºi de aici la difuzor. Acesta va decoda
semnalul de joasã frecvenþã sub forma unui semnal
sonor produs de vibraþiile membranei elastice a
difuzorului.
Undele radio sunt transmise în câteva benzi de
frecvenþã numite adesea unde lungi, medii, scurte ºi
ultrascurte. Fiecare dintre aceste benzi conþine un
anumit domeniu de frecvenþe, iar fiecãrei staþii de radio
emisie i se atribuie o anumitã frecvenþã din bandã.
Televiziunea – procesele fizice care concurã la
funcþionarea televiziunii moderne sunt: transformarea
undelor electromagnetice din domeniul vizibil în
semnale electrice; propagarea acestor semnale prin
diferite canale de comunicaþie (radiaþie electromagne-
ticã, cablu, reþele optice) ºi reconversia semnalului re-
cepþionat în imagine.
pe retinã este datoratã celulelor fotoreceptoare (conuri
– de trei tipuri distincte potrivit fotopigmentului conþinut)
ale radiaþiei vizibile. Punctele luminoase înregistrate de
celulele fotoreceptoare determinã producerea unei
imagini care apare continuã ca urmare a puterii limitate
producerii unor imagini de televiziune. Procesul de
scanare al imaginii formate din puncte de diferite culori
ºi de diferite intensitãþi opereazã în acelaºi mod în care
Fiecare paginã astfel înregistratã conþine 525 de linii ºi
se înregistreazã 30 de imagini pe secundã pentru
producerea senzaþiei de miºcare.
 CAMERÃ DE STUDIO DR
OR
DV
O Fig. 3. b
OV DA Diagrama unei
camere TV
OA ºi a obþinerii c
semnalului TV. Mascã Fig. 4. Recepþia
semnalului ºi
producerea imaginii în
MIX COD SIN televizor (a): scanarea
AVR alternativã a liniilor

SS substanþã impare urmatã de

M
fosforescentã cele pare (b);
(roºie, verde, structura ecranului
Sistemul de emisie: În principiu, lumina venitã de albastrã) televizorului (c).
la obiect este descompusã prin intermediul unui sistem

de oglinzi (O, OR, OV, OA) în trei culori fundamentale fotodiode vor permite transmiterea semnalului electric

(roºu (R), verde (V), albastru (A)) (fig. 3). Fiecare pentru formarea fiecãrui ecran imagine.

imagine formatã este convertitã de detectorul radiaþiei Sistemul de recepþie: Procesul de recepþie com-
respective (DR; DV; DA) în semnal electric. Amestecul portã urmãtoarele etape (fig. 4a):
celor trei imagini este realizat într-un mixer (MIX) de ž unda radio modulatã cu semnalul video este
culoare care va produce un semnal al strãlucirii fiecãrei recepþionatã de antenã TV(1).
pãrþi a obiectului scanat de cei trei detectori. De aici
ž Selectorul de canale (2) are rolul de a selecta frec-
semnalul este transmis unui codificator de culoare
venþa undei purtãtoare a staþiei TV de o manierã similarã
(COD) care stabileºte cantitatea din fiecare culoare care
celei a recepþiei unui post de radio.
intrã în fiecare punct al imaginii. Semnalul este transmis
ž Semnalul electric de la antenã trece apoi printr-un
apoi unui sincronizator de semnal care are rolul de a
lanþ de detecþie (3) care va realiza decodificarea semna-
sincroniza cei trei detectori pentru ca aceºtia sã scaneze
lului din punct de vedere al intensitãþii luminoase (4),
simultan aceaºi zonã a obiectului (SIN). În final se
culorii (5) ºi a sincronizãrii (6) prin separarea celor trei
adaugã semnalul sonor (SS) înainte de transmiterea
semnale pe care le va trimite spre ecran ºi a semna-
acestuia prin unde radio sau prin cablu.
lului de sunet.
Detectorii sunt constituiþi de cãtre un microcip
ž Fasciculele de electroni ale celor trei semnale
conþinând mii de fotodiode sensibile la luminã. În fiecare
luminoase vor scana ecranul pentru a forma imaginea.
dintre aceste fotodiode lumina determinã eliberarea unui
Fiecare imagine este realizatã prin douã scanãri ale
numãr de electroni care va produce un anumit nivel de
liniilor impare ºi a celor pare (fig. 4b).
sarcinã negativã proporþional cu intensitatea luminoasã.
Ecranul conþine fâºii fine de substanþe diferite care,
Fiecare ºir de elemente dã o singurã linie din cele 525
la impactul cu fasciculele de electroni, vor produce
de linii ale imaginii. Electrozii care pleacã de la aceste
luminã verde, albastrã sau roºie (fig. 4c). Acestea sunt

acoperite de o mascã cu goluri care permite fiecãrui

1
fascicul de electroni sã loveascã numai fâºia ce produce
tub culoarea corectã. Aceasta va produce lumina coloratã
cinescop
2 a cãrei strãlucire este proporþionalã cu intensitatea
a
fasciculului de electroni. Miºcarea orizontalã ºi verticalã
a fascicolelor de electroni este realizatã prin intermediul
3 4 unor bobine de deflexie.

Cuptorul cu microunde
5 ecran La frecvenþe înalte, ca în cazul celor ale microun-

delor, radiaþia electromagneticã poate induce o creºtere

6 a amplitudinii oscilaþiilor atomilor sau moleculelor unei

substanþe. Aceste miºcãri se manifestã ca o creºtere a

difuzor temperaturii corpului iradiat. Cuptorul cu microunde

99
funcþioneazã pe acest principiu. pag 640-641 copy 1 1
Fascicolul de microunde produs de un magnetron
2
loveºte paletele unui ventilator care va reflecta micro-
microcip IR
undele în farfuria pe care se gãsesc alimentele. Micro-

undele vor lovi moleculele de apã din conþinutul

LED
acestora, apã care formeazã mici dipoli electrici – ca
comanda de execuþie a mesajului
urmare a diferenþei de distribuþie a electronilor între

atomul de oxigen ºi cei de hidrogen – producând

Fig. 7. Transmiterea impulsurilor IR în cod binar de
cãtre telecomandã este realizat cu ajutorul unui cip (1)
oscilaþia acestora. Oscilaþia extrem de rapidã pe care o
care codificã semnalul. Acesta este transmis de un LED
imprimã moleculelor de apã este evidenþiatã ca nivel
unitãþii de recepþie (2) unde o fotodiodã emite un
macroscopic de o creºtere a temperaturii.
semnal de cod cãtre un microcip.
ventilator fascicul de microunde
Dupã acest mesaj urmeazã mesajul de adresã care

pregãteºte dispozitivul de recepþie pentru preluarea

magnetron comenzii, setul de impulsuri în cod binar care constituie

mesajul executabil. Mesajul scris de LED este transmis

Fig. 5.
unitãþii de recepþie (2). Decodarea de cãtre unitatea de
Cuptor cu microunde –
reflexii recepþie se bazeazã pe o fotodiodã sensibilã la radiaþia
diagrama de funcþionare.
tavã rotitoare IR. Radiaþia în pulsuri ajunsã la fotodiodã va elibera niºte

Telecomanda electroni care vor forma un curent slab care intrã într-un
decodor, un microcip care decodificã mesajul
Prima telecomandã a unui televizor a apãrut în
recepþionat.
1950. Aceasta putea deschide sau închide televizorul
Temã pentru acasã: Realizaþi un referat cu tema
sau comuta canalul TV, dar legãtura se fãcea prin cablu.

Mai târziu s-a realizat prima telecomandã fãrã fir.

Dezvoltarea sistemelor telecomandate s-a produs odatã
cu apariþia tranzistorului ºi utilizarea radiaþiei IR introduse
ca sistem de telecomandã, în anii ’80 ai secolului trecut,
în locul ultrasunetelor.
Temã pentru acasã: Realizaþi un referat cu tema
„Semiconductorii ºi principiul tranzistorului“.
Telecomanda utilizeazã un semnal IR pulsant care
este preluat de receptor. Frecvenþele radiaþiilor IR utilizate
sunt cuprinse între 30 kHz ºi 40 kHz pentru a nu interfera
cu alte surse. Semnalele sunt transmise cu ajutorul
„Principiile de operare ale circuitelor logice – microcipul“.
Radiolocaþia: Radarele reprezintã instrumente cu
un rol important în meteorologie, transporturi ºi armatã.
Cuvântul vine din acronimul în limba englez㠄Radio
Detection and Ranging”. Radarul produce un puls de
energie electromagneticã care, focalizat de o antenã,
este transmis în atmosferã. Obiectele aflate în calea
acestui puls electromagnetic, numite þinte, împrãºtie
energia electromagneticã. Parte din aceasta se va
reîntoarce la radar (fig. 8).

unui LED cu IR (Light Emiting Diode - Diodã cu Emisie

Luminescentã) în cod binar (fig. 6).

a b c
Fig. 6. Tipuri de pulsuri utilizate în transmiterea
mesajelor în cod binar: semnale codate prin lungimea Fig. 8. Emisie (a) ºi recepþie (b) radar.
pulsului (a); semnale codate prin lungimea spaþiilor
dintre pulsuri (b); variaþia ordinii pulsurilor (c). Fiind împrãºtiat în toate direcþiile, semnalul retrans-

mis la radar de cãtre þinte este mai slab decât semnalul

Prin grupe de astfel de semnale este codat mesajul
iniþial. El este proporþional cu mãrimea þintei ºi numãrul
cãtre dispozitivul care îl recepþioneazã, îl traduce ºi îi
de þinte întâlnite (fig. 8b). Mãrimea mãsuratã de radar
transmite execuþia comanzii. Recunoaºterea adresei este
importantã deoarece fãrã aceasta semnalul ar putea fi
este puterea de revenire a semnalului. O revenire mare
a semnalului, în cazul utilizãrii radarului în meteoro-
procesat de alt receptor din zonã. Apãsarea butonului
logie, poate însemna, de exemplu, existenþa în
telecomenzii va trimite LED-ului, prin intermediul cipului
atmosferã a unei arii de precipitaþii bogate (reflexia
de codificare, un mesaj de alertare a receptorului IR
semnalului radar se face în acest caz pe picãturile de
solicitat (fig. 7).

100
 În cazul radiaþiei ultraviolet sistemele de înregistrare
a b
sunt plasate pe sateliþi (de exemplu satelitul „The

International Ultraviolet Explorer” - IUE realizeazã

observaþii ale universului în domeniul UV extrem).

Unele tipuri de telescoape capteazã unde electro-

magnetice în alte domenii de frecvenþã: infraroºu, raze

X, gama, ultraviolet sau microunde (fig. 11 ºi 12).

Fig. 9. Radiotelescop (a). Observatorul radio-astronomic
din New Mexico - compus din 27 antene dispuse în Y pe o
distanþã de 36 km. Fiecare antenã are 26 m în diametru,
cântãreºte peste 200 t ºi se deplaseazã pe linii de cale
Fig. 11.
feratã. În focarul fiecãrei antene se gãseºte un
Satelitul ERS-1 transmite
preamplificator electronic care conduce semnalul radio
microunde cu lungime de
amplificat la un etaj de amplificare (b).
undã de circa 5,7 cm.
ploaie), în timp ce o revenire micã implicã precipitaþii Imagine a þãrmurilor

slabe. Majoritatea radarelor lucreazã cu lungimi de undã Alaskãi.

cuprinse între 0,8 cm ºi 10 cm.

Radioastronomia. Captarea undelor electromag-

netice se realizeazã cu radiotelescoape, care le focali-

zeazã prin reflexie (fig. 9a). În cazul undelor de radio-

frecvenþã, din cauza lungimilor de undã mari, radio-

telescoapele sunt cu mult mai mari decât telescoapele

Fig 12. Sateliþi precum
Landsat 7 pot înregistra
optice. Pentru obþinerea unor imagini clare, cu o rezo-
radiaþia infraroºie
luþie bunã, radiotelescoapele pot fi combinate în reþele,
emisã de Pãmânt.
pe arii extinse funcþionând astfel ca un unic radioteles-

cop cu o deschidere egalã cu aria respectivã (fig. 9b).

Utilizãri ale razelor X ºi gama - Puterea de penetrare
a radiaþiilor X le face ideale pentru diagnosticul medical.
În deceniul al ºaselea al secolului trecut, Penzias
Pe de altã parte, energia radiaþiilor X este suficientã
ºi Willson, cercetãtori ai Laboratoarelor Bell (SUA), au
pentru a determina ionizãri ceea ce le face sã prezinte
detectat accidental, cu o antenã cu zgomot scãzut, un
risc biologic în cazul absorbþiei de cãtre þesutul uman.
semnal straniu din univers, care venea din toate direcþiile
Razele gama datoritã energiei lor extrem de mari
cu o intensitate constantã. Dacã semnalul ar fi venit
pot ucide celulele vii, fapt pe care medicina îl utilizeazã
dintr-o singurã direcþie el ar fi fost pus pe seama unei
în distrugerea þesuturilor tumorale cancerigene. Existã
surse de radiaþie aflatã pe direcþia respectivã. Curând
mai multe posibilitãþi de acþiune asupra þesuturilor
oamenii de ºtiinþã ºi-au explicat aceastã ciudatã radiaþie
tumorale, fie prin iradiere directã controlatã de la surse
ca pe un zgomot de fond al universului produs în urma
de radiaþii gama conþinând izotopi radioactivi, cum este
unui eveniment care se crede, ar proveni din chiar
cobaltul 60, fie prin ingestia directã a izotopilor radioactivi
începuturile acestuia. Radiaþia respectivã are o lungime
emiþãtori ai radiaþiei gama. În cazul ingestiei, de
de undã caracteristicã unei temperaturi de circa 3 K.
exemplu, se utilizeazã un radio-izotop încorporat chimic
Conversia în metrii o puteþi face ºi voi utilizând legile
într-o moleculã solubilã pentru care o anumitã parte a
radiaþiei din lecþia precedentã.
corpului constituie þinta predilectã. Intratã în fluxul
Detecþia radiaþiilor electromagnetice nu se poate face
sanguin aceasta este transportatã în zona þintei. Acest
în totalitate de pe Pãmânt a cãrui atmosferã este practic
tip de tratament produce distrugeri celulare atât celulelor
opacã la unele dintre lungimile de undã ale radiaþiei
canceroase cât ºi celor normale, ultimele posedã însã
electromagnetice de provenienþã cosmicã (fig. 10).
sisteme de reparare viabile absente în cazul celulelor
Micro- IR
Altitudine (km) UV Raze X Raze γ
Viz.

Unde unde Fig. 10. tumorale ceea ce le permite, într-o oarecare mãsurã

400 radio Transparenþa refacerea.

200 atmosferei Razele gama de provenienþã extraterestrã pot fi

100 terestre la diferite detectate de instrumente situate în baloane

50 domenii de meteorologice sau în sateliþi aflaþi la mare altitudine,

25 frecvenþã ale urmare a faptului cã, similar radiaþiilor X acestea sunt

radiaþiei
în cea mai mare parte absorbite de atmosferã.
nivelul mãrii electromagnetice.

101
 Efecte ale radiaþiei electromagnetice asupra 2. Excitaþia – este procesul prin care radiaþia

omului ºi mediului – mãsuri de protecþie incidentã cauzeazã eliberarea electronilor din atomi sau

Efectele care pot fi produse de radiaþia electromag- molecule. Aceºti electroni liberi sunt apoi disponibili sã

neticã asupra mediului biologic depind de energia aces- interacþioneze cu alþi atomi ºi molecule în sistemele

tor radiaþii. iradiate. În general electronii liberi sunt capturaþi rapid

Radiaþia UV este foarte nocivã pentru viaþã. Deºi o de alþi atomi, iar energia acestora se adaugã energiei

cantitate însemnatã de radiaþii UV, venite de la Soare, termice a sistemului cu efecte minore.

penetreazã partea superioarã a atmosferei, mare parte 3. Ionizarea – este procesul prin care, captând

din aceste radiaþii sunt absorbite prin douã procese care suficientã energie de la radiaþie, moleculele pot suferi

au loc în stratosferã. Radiaþiile UV cu lungimi de undã ruperi ale legãturilor chimice. Acestea pot cauza

de pânã la 180 nm sunt absorbite de moleculele de modificãri sau distrugeri ale complexelor moleculare.

oxigen din partea superioarã a stratosferei. Acestea Energiile legãturilor covalente ºi a celor ionice dintre

disociazã parþial. Atomii proveniþi în urma disocierii se atomii unor molecule anorganice simple (aºa cum este

combinã cu molecule de oxigen ducând la formarea clorura de sodiu) sunt cuprinse între 2 ºi 5 eV, circa

ozonului (O3). Apare în acest fel un strat bogat în ozon jumãtate din energiile de ionizare ale unui atom. Multe

între 20 ºi 50 km altitudine. La rândul sãu ozonul molecule organice importante în biologia celulei au

absoarbe radiaþia ultravioletã cu lungimi de undã energii de legãturã (aºa numitele „legãturi slabe”)

cuprinse între 185 - 290 nm ducând din nou la formarea cuprinse între circa 0,04 ºi 0,3 eV.

oxigenului molecular. Cele douã transformãri au rate

Interacþiunea indirectã
similare de producere ceea ce permite menþinerea
În celulã, care are un bogat conþinut de apã, sunt
constantã a concentraþiilor celor douã componente.
produse prin interacþiune indirectã în urma reacþiei de
Importanþa acestui strat bogat în ozon este absorbþia
hidrolizã a apei specii reactive (radicali liberi) precum
radiaþiei UV cu lungimi de undã inferioare valorii de 290 + +
ionul hidroxil - OH sau ionul hidroniu - H3O . De obicei,
nm, radiaþii foarte agresive pentru lumea vie.
aceºti ioni au energii scãzute ºi se recombinã reformând

molecula de apã. În cazul în care energiile sunt mai

Fig. 13. mari radicalii liberi vor forma peroxidul de hidrogen

Absorbþia (H2 O2).

moleculã UV oxigen radiaþiilor UV în 3(H2O) + energie → 3 H+ + 3OH– → (H2O2) + 2 H2O
de oxigen atomic atmosferã: a) prin Aceastã moleculã este puternic reactivã, iar în
intermediul interacþiune cu moleculele organice din interiorul celulei
ozonului ºi b) prin produce lanþuri de radicali organici specii extrem de
intermediul
reactive în mediu. Aceºtia vor putea ataca ADN-ul sau
moleculã moleculã oxigen
UV de
oxigenului
alte molecule importante din celulã care regleazã funcþii
de ozon oxigen atomic molecular.
vitale ale acesteia. Deºi celulele au dezvoltat mecanisme

de apãrare împotriva distrugerilor provocate de radicalii

Radiaþia poate determina modificãri la nivelul unor
liberi producerea acestora în exces poate determina
structuri biologice precum celulele în douã moduri: direct
distrugeri care sã ducã la mutaþii genetice sau la moartea
(prin absorbþia energiei radiaþiei incidente) sau indirect
celulei. Interacþiunea moleculelor de apã cu radiaþia
(prin crearea de specii chimice înalt reactive care vor
reprezintã doar unul din efectele distructive ale radiaþiei
l
ataca molecu ele biologic active din interiorul celulei).
asupra moleculelor, studiile biochimiei radiaþiei

Interacþiune directã. Mecanismele prin care dovedindu-se extrem de complexe în ceea ce priveºte

radiaþia electromagneticã poate afecta direct sistemele efectele radiaþiei asupra sistemelor biologice. Studiile

biologice sunt: aratã însã cã efecte majore în intervale scurte de timp

1. Termalizarea – proces prin care moleculele, pe sunt date de interacþiunea cu radiaþia electromagneticã

seama energiei cedate de radiaþie îºi mãresc energia de mare energie cum sunt radiaþiile ultraviolete, razele

cineticã. Aceasta determinã la nivel macroscopic o X sau gama. Efectul este unul cumulativ în sensul cã

creºtere a temperaturii sistemului. Dacã temperatura sunt necesare mai multe loviri ale þintei într-un interval

devine prea mare complexele moleculare se pot scinda. de timp suficient de scurt pentru ca sistemul de apãrare

Energia cineticã medie a moleculelor într-o celulã al celulei sã fie depãºit ºi leziunea sã devinã

(datoritã miºcãrii lor termice) este de circa 0,04 eV, permanentã.

foarte aproape de limita inferioarã a energiei unora dintre Împotriva efectelor negative ale radiaþiilor electro-

legãturile moleculare ale unor molecule organice. magnetice de mare energie, ale cãror efecte sunt cele

102
mai cunoscute la acest moment soluþia adoptatã de niul nuclear ºi a lucrului în zonele de risc. În condiþii
comunitatea internaþionalã este recunoaºterea unui normale de expunere riscul de expunere la aceste radiaþii
nivel de risc asumat, maxim admisibil care a creat ºi a urmãrilor lor este extrem de scãzut.
standarde stricte de utilizare a combustibililor din dome-
Rezumat
În tabelul 1 sunt sintetizate mecanismele fizice de producere a radiaþiilor electromagnetice cu diferite lungimi de

undã, instrumentele cu care acestea sunt produse ºi detectate, ºi câteva din aplicaþiile lor.

1. Descrieþi emisia/recepþia undelor radio. 6. Care este importanþa descoperirii radiaþiei de 3 K în

2. Descrieþi modalitatea, producerea ºi transmisia
semnalelor TV.
3. Pe baza cunoºtinþelor de clasa a IX-a, privind producerea
imaginii color în ochi, realizaþi o analogie cu imaginea TV.
4. Descrieþi funcþionarea unui receptor TV.
5. Din surse variate explicaþi structura ºi funcþionarea unui
microcip. Exemplificaþi rolul acestuia în funcþionarea
telecomenzii.
explicarea istoriei universului.
7. Descrieþi mecanismele de protecþie ale atmosferei la
radiaþiile UV cu λ < 295 nm.
8. Realizaþi un referat cu tema „Efecte ale radiaþiilor
electromagnetice de mare energie”.
9. Alegeþi din tabelul recapitulativ un tip de radiaþie ºi
realizaþi un referat privind sursele, producerea, detecþia
ºi aplicaþii ale radiaþiei respective.

103
 3.1. Dispersia luminii:
*Interpretare electromagneticã
3.2. Interferenþa
3.2.1. Dispozitivul Young
3.2.2. Interferenþa localizatã
3.3 *Difracþia luminii. Aplicaþii
3.4 *Polarizarea luminii. Aplicaþii

Capitolul 32
ELEMENTE DEONDULATORIE
OPTICA TERMODINAMICÃ
3.1. Dispersia luminii. *Interpretare electromagneticã

În lecþiile anterioare am vãzut cã lumina este o este foarte mare, orice variaþie oricât de micã a vitezei

componentã a spectrului radiaþiei electromagnetice unei componente a luminii în raport cu alta, ar

care, într-un domeniu de lungimi de undã cuprins între determina efecte observabile. Astfel de efecte nu au

aproximativ 400 ºi 750 mm, poate fi recepþionatã de fost observate. Deci o variaþie a vitezei luminii în funcþie

organul vizual uman, ochiul. Deci lumina nu este altceva de lungimea de undã în spaþiul intergalactic (a cãrui

decât un câmp electromagnetic alternativ de înaltã densitate de materie este de mai puþin de un atom pe

frecvenþã care, dupã cum s-a constatat experimental, centimetru cub de spaþiu), nu a fost observatã.

se deplaseazã în vid cu o vitezã c = 2,9979 · 108 m/s. Cea de-a doua afirmaþie (2°), referitoare la depen-

Dacã în spaþiul intergalactic se pare cã viteza denþa vitezei luminii de lungimea de undã a acesteia în

luminii, nu depinde de frecvenþa (sau lungimea de mediile obiºnuite, a fost constatatã experimental.

undã) a acesteia (1°), în mediile transparente obiºnuite Fenomenul poate fi evidenþiat cu ajutorul unei

(cele cu care venim în contact în experimentele de prisme optice, în care lumina cu diferite lungimi de

laborator) acest lucru se întâmplã (2°). Adicã viteza undã se comportã diferit în timpul refracþiei prin prismã.

luminii se modificã în funcþie de lungimea de undã. Pe un ecran se poate vizualiza spectrul luminii.

La prima afirmaþie (1°) rãspunsul este dat printre Indicele de refracþie, dupã cum apare ºi din fig. 1,

altele ºi de studiile asupra eclipselor stelelor duble descreºte cu creºterea lungimii de undã, astfel încât

îndepãrtate, studii care au evidenþiat cã acestea nu lumina albastrã (λ = 470 nm) este refractatã mai mult
prezintã anomalii în compoziþia spectralã a luminii, la decât cea roºie (λ = 650 nm).

începutul sau sfârºitul unei eclipse. Dacã viteza luminii

în spaþiu intergalactic ar depinde de lungimea de undã

a radiaþiei, atunci începutul ºi sfârºitul eclipsei ar fi

Fig. 1. Deviaþia luminii al-
δ
bastre ( A), de exemplu, este
observat în dominanta de culoare a luminii, care are
pentru majoritatea mediilor
viteza mai micã sau respectiv mai mare. Cum distanþele
optice transparente mai
de la Pãmânt la oricare sistem observabil de stele duble δ
mare decât a celei roºii ( R).

104
 Este util sã rememorãm din clasa a IX-a câteva
VLQ
$ + δP
rezultate obþinute în studiul prismei optice. 
Atunci s-a arãtat cã, în cazul unei prisme optice Q= $ (1),
cu unghiul de refringenþã A, aplicând legea refracþiei VLQ

pe cele douã feþe laterale ale unghiului diedru, se poate unde δm reprezintã unghiul
determina indicele de refracþie (n) al prismei (fig. 2) minim de deviaþie.
potrivit relaþiei:
Fig. 2. Deviaþie minimã ( δm) la parcursul simetric al
luminii prin prismã.

Laborator
Studiul dispersiei în prisma opticã
Materiale necesare:
– banc optic;
– prisme optice din diferite materiale transparente
cu acelaºi unghi de refringenþã (A);
– prisme optice din aceleaºi materiale cu unghiuri
de refringenþã diferite;
– lentile convergente (L1, L2);
– fantã (F);
– sursa de luminã albã (S);
– ecran (E);
– filtre de diferite culori.
A. Studiul caracteristicilor spectrelor
ž Pe bancul optic se realizeazã montajul din figura 3.
ž Se trimite un fascicul de luminã albã prin fanta
F paralel cu muchia prismei.
ž Se înlocuieºte prisma P1 cu prisme din acelaºi
material, dar cu unghiuri refringente diferite.
ž Se înlocuieºte prisma P1 cu prisme din mate-
riale diferite, dar cu acelaºi unghi de refringenþã.
ž Pe ecran se obþine spectrul luminii albe care
reprezintã o imagine a fantei F în diferite culori.
Observaþii:
– spectrele sunt deviate diferit (sub diverse
unghiuri);
– întinderea spectrelor este diferitã.
1
1+2
L1 P1 P2 L2
Fig. 3. Metoda prismelor încruciºate utilizatã de
Newton (1672).
Concluzie. Forma spectrului depinde atât de
unghiul de refringenþã, cât ºi de proprietãþile optice ale
mediului (materialul din care este confecþionatã prisma).
B. Dependenþa indicelui de refracþie de lungi-
mea de undã.
ž Se realizeazã montajul din figura 3, în care între
sursã ºi fantã se introduce un filtru optic. Acesta are
rolul de a selecta din întreg spectrul luminii albe doar o
bandã îngustã de lungimi de undã. Se utilizeazã prisme
al cãror unghi de refringenþã este cunoscut.
ž Se variazã unghiul de incidenþã pânã se ajunge
la unghiul de deviaþie minimã (δm) care se mãsoarã.
ž Se completeazã tabelul:
λ δU [dat de relaþia (1)]
ž Se calculeazã indicii de refracþie (n).
ž Banda lungimilor de undã ale filtrelor sunt date
pe acestea. Pentru calcul se poate utiliza (lungimea de
undã medie a domeniului respectiv).
ž Se realizeazã graficul n = f(λ).

Pentru prisme din diferite materiale (sticlã crown, acril, În general, în mediile optice obiºnuite, indicele de

cuarþ) se obþin variaþii ale indicelui de refracþie în funcþie refracþie creºte cu scãderea lungimii de undã (creºterea

de frecvenþa radiaþiei asemãnãtoare celor din fig. 4. frecvenþei). Aceasta echivaleazã cu o deviere mai

puternicã prin prismã a radiaþiei violete faþã de cea roºie.

Existã însã ºi medii (de exemplu, vaporii de iod) în care

variaþia indicelui de refracþie cu lungimea de undã este

inversã. În prismele realizate din astfel de materiale,

Fig. 4. deviaþia radiaþiei roºii este mai mare decât a celei violet.

Variaþia, în funcþie de Spunem cã astfel de medii prezintã o dispersie anomalã.

frecvenþa radiaþiei Din numeroasele experimente realizate se ºtie astãzi

incidente, a indicelui de cã dependenþa indicelui de refracþie ( n) de mediul

refracþie, în trei medii dispersiv poate fi destul de complicatã.
transparente.

105

Fig. 5. Variaþia cu frecvenþa a indicelui de reafracþie la
cianinã, în regiunea benzii de absorbþie.
Figura 5 reproduce, rezultatele observaþiilor fãcute
asupra dispersiei într-o soluþie de cianinã. Între A ºi B
indicele de refracþie se micºoreazã, adicã are loc un
mers anomal al acestuia. Variaþia indicelui de refracþie
corespunde în general unei creºteri lente a acestuia
odatã cu creºterea frecvenþei (scãderea lungimii de
undã). Aceeaºi variaþie o prezintã ºi indicele de refracþie
al mediilor transparente (de exemplu, sticlã sau cuarþ)
pe toatã întinderea spectrului vizibil. Pe mãsurã însã ce
ne deplasãm în regiunile ultravioletã sau infraroºie a
spectrului, indicele de refracþie al acestor substanþe
începe sã varieze rapid.
Studiile lui Kundt asupra fenomenului de dispersie
au dus la concluzia cã existã o legãturã directã între
dispersia luminii de cãtre un mediu transparent ºi
absorbþia acesteia de cãtre atomii mediului respectiv.
Kundt a realizat un experiment de dispersie în care
lumina era descompusã în spectrul sãu cu ajutorul unei
prisme, aºezate vertical. Aceasta permitea obþinerea
spectrului sub forma unor fâºii orizontale. În drumul
razelor a aºezat un bec de gaz, în a cãrui flacãrã a produs
vapori de sodiu. Pe ecran, în regiunea galbenã a
spectrului, nu s-a observat numai apariþia unei benzi
întunecate, caracteristicã pentru absorbþia luminii de
cãtre vaporii de sodiu, ci ºi o curbare a spectrului în
sensuri diferite de ambele pãrþi ale domeniului de
absorbþie. În acest fenomen Kundt a recunoscut imediat
efectul unei dispersii anomale. Conul de vapori de
sodiu, care se înãlþa deasupra becului, juca rolul unei
prisme cu muchie refrigerentã orizontalã, încruciºatã
cu prima prismã de sticlã, aºezatã vertical.
În cazul unei densitãþi mici a vaporilor se observã
existenþa a douã regiuni de dispersie anomale
corespunzãtoare celor douã linii de absorbþie care apar
în spectrele sodiului (fig. 6).
Fig. 6.
Dispersie anomalã în vaporii
de sodiu: în cazul unei
presiuni mici a vaporilor,
cele douã linii de absorbþie
ale sodiului apar separat.
106
*Interpretarea electromagneticã a dispersiei
Printre concluziile teoriei lui Maxwell, discutate în
capitolul precedent, a fost ºi stabilirea expresiei vitezei
de propagare a câmpului electromagnetic în vid:

F= , (2)
ε µ 
unde ε0 este permitivitatea electricã a vidului, iar µ0 per-
meabilitatea lui magneticã. Pe de altã parte, în studiul
opticii geometrice s-a definit indicele de refracþie n al unui
mediu ca raportul vitezelor de propagare a câmpului
electromagnetic în vid (c) ºi în mediul respectiv (v):
V= K. (3)
^
Cum viteza de propagare a câmpului electromag-
netic într-un mediu oarecare este, tot din teoria lui
Maxwell, datã de:

Y=
ε  εU µ µU (4)
rezultã cã indicele de refracþie n al unui mediu se poate
calcula cu relaþia:
Q= εµ , (5)
U U
unde εr este permitivitatea electricã relativã, iar µr este
permeabilitatea magneticã relativã a mediului respectiv.
Relaþia (5) este verificatã pentru unele gaze (azot,
hidrogen, heliu), dar pentru o serie de alte substanþe,
ca sticla, apa, alcoolii, relaþia nu se verificã.
O altã neconcordanþã derivã ºi din faptul cã, în timp
ce potrivit relaþiei (5) indicele de refracþie nu depinde
de frecvenþa radiaþiei, în cele discutate în paragraful
anterior s-a vãzut cã dispersia reprezintã tocmai variaþia
indicelui de refracþie cu frecvenþa (lungimea de undã)
radiaþiei.
Rezolvarea problemei dispersiei se bazeazã pe
interacþiunea dintre luminã ºi substanþã. Una dintre
primele teorii acceptate a fost „teoria electronicã a
dispersiei”.
Potrivit acestei teorii esenþa interacþiunii dintre lumi-
nã ºi substanþã se reduce la interferenþa dintre unda
incidentã (primarã) ºi undele secundare apãrute prin
oscilaþii ale electronilor ºi ionilor substanþei, ca urmare
a acþiunii câmpului electromagnetic al undei primare.
Interacþiunea dintre un atom ºi unda de luminã,
poate fi redatã destul de bine dacã atomul este privit ca
un ansamblu de oscilatori armonici. În acest model se
considerã cã electronul este menþinut în atom datoritã
unei forþe cvasi-elastice –kr, unde k este constanta
corespunzãtoare legãturii elastice, iar r este distanþa
electronului faþã de centrul de oscilaþie.
Ecuaþia de miºcare a electronului, de masã m
deplasat din poziþia de echilibru ºi supus acþiunii acestei
forþe intra atomice este Soluþia ecuaþiei este de forma:
m Z = –kr. (6) r = A sinωt (12)


Dupã cum se observã, ecuaþia este a unui oscilator de H(

cu $= . (13)
pulsaþie ω = S , (7) Pω − ω 
U Temã în clasã: Verificaþi dacã relaþia (12) cu
unde ω depinde de natura atomului care determinã
0 amplitudinea datã de relaþia (13) este soluþia ecuaþiei (11).
valoarea constantei k. Sub influenþa câmpului electric, deplasarea sarci-
Oscilaþia electronului din atom în acest model nu nilor din poziþia de echilibru transformã atomul într-un
are un caracter riguros armonic ºi trebuie privitã ca o JG
oscilaþie amortizatã. Amortizarea se datoreazã pierderii dipol al cãrui moment electric (8 ) este: P = re. Dacã
energiei de vibraþie de cãtre atom prin radiaþie sau în unitatea de volum a mediului se gãsesc N atomi,
interacþiune cu alþi atomi, cu trecerea energiei în alte momentul electric al unitãþii de volum devine
forme (de exemplu cãldurã). P = NP = Ner. (14)
Amortizarea poate fi asimilatã unei forþe de frânare, Înlocuind în (14) relaþiile (12) ºi (13) se obþine:
proporþionale cu viteza de miºcare a electronului GU
GW
% Z . H VLQ ωW
3 = 1HU = 1 ( 
Se poate considera aceastã forþã de frânare, de tipul P ω − ω . (15)
GU Similar inducþiei câmpului magnetic poate fi de-
* = − J = − JU , unde coeficientul g depinde de natu-
GW finitã o mãrime fizicã, numitã inducþia câmpului electric
ra atomului. JG
Sub acþiunea luminii care se propagã în mediu, , , datã de expresia:
oscilaþiile electronului vor fi forþate. Componenta magne- D = εE = E + 4πP ′ , (16)
ticã a câmpului exercitã doar o micã influenþã, acesta unde E este intensitatea câmpului electric, iar P′ este
acþionând doar asupra sarcinii în miºcare. Din aceastã momentul electric al unitãþii de volum. Înlocuind (15)
cauzã, putem limita modelul doar la considerarea
acþiunii câmpului electric al undei. Se admite, în felul în (16) ºi þinând cont cã ε V  în ipoteza unui efect
acesta, cã acþiunea undei de luminã slab al câmpului magnetic (µ = 1) rezultã
JG este determinatã
r

de intensitatea câmpului electric (- ) al acesteia. Deci V =  + π6M


=+ 6M
asupra electronului se exercitã o forþã de tipul: U (ω  −ω )
 
U (ν − ν ) . (17)
F = eE, unde
e

E = E cosωt (8) Conform relaþiei (17), indicele de refracþie depinde

0

reprezintã intensitatea câmpului electric al undei. de frecvenþa ν a câmpului exterior, deci relaþia, în
Afirmaþia este corectã doar în cazul când poate fi ipotezele simplificatoare adoptate mai sus, descrie
neglijatã acþiunea moleculelor înconjurãtoare, ipotezã fenomenul de dispersie.
valabilã în gazele rarefiate, unde distanþa dintre molecule Dacã se þine cont de forþa de rezistenþã care con-
este mare. În cazul gazelor la presiune ridicatã, al diþioneazã amortizarea, dependenþa indicelui de refracþie
lichidelor sau al corpurilor solide trebuie sã se þinã seama în funcþie de frecvenþã va fi de tipul celei din figura 7.
de interacþiunea dintre molecule. În ipotezele de mai
sus, ecuaþia (6) devine:
UZ = M- − SZ − OZ , (9)
relaþie ce poartã numele de ecuaþia dispersiei. Dacã
g = 0 (adicã forþa de rezistenþã se poate neglija) relaþia Fig. 7.
se simplificã devenind Curbã de
UZ=M- −Uω Z . (10) dispersie.
Înlocuind E din expresia (8) în (10) ºi împãrþind cu
Se observã asemãnarea cu forma experimentalã a
H acestei variaþii (fig. 5). Aceasta ºi reprezintã unul dintre
m rezultã: U + ω U = ( VLQ ωW , (11)
P  argumente în favoarea teoriei.
Dacã se ia în considerare faptul cã în substanþã
unde N este pulsaþia proprie a electronului.
ω =
P
pot exista câteva specii de sarcini electrice e , de mase
i

107
m , capabile sã oscileze cu frecvenþe proprii ν ; expresia
i Q
(18) devine:
V =+ ∑ 6 M    ,
 M
Q Q
(18)
Q
U (ν − ν )
Q Q
Reprezentarea graficã a indicelui de refracþie în
funcþie de frecvenþa n = n(ν), numitã ºi curbã de
dispersie, va fi de tipul celei din fig. 8.
Fig. 8. Curbã de dispersie în cazul existenþei câtorva
benzi de absorbþie.
Rezumat
ž Dispersia este fenomenul de variaþie
a indicelui de refracþie a mediului în
funcþie de lungimea de undã (frecvenþa)
radiaþiei electromagnetice.
ž Mediile pot prezenta o variaþie nor-
malã sau anomalã a indicelui de
refracþie (regiunea AB).
ž În teoria electronicã a dispersiei interacþiunea dintre
luminã ºi substanþã este redusã la o interferenþã dintre
unda incidentã primarã ºi undele secundare apãrute
1. Daþi un exemplu care conduce la ideea cã, în vid, viteza
luminii nu depinde de lungimea de undã a acesteia. Argu-
mentaþi.
2. Care dintre afirmaþiile urmãtoare, referitoare la
dispersia luminii, este adevãratã într-un mediu?
a) Viteza luminii depinde de lungimea de undã a radiaþiei.
b) Indicele de refracþie creºte cu creºterea lungimii de
undã.
c) Indicele de refracþie scade cu creºterea lungimii de
undã.
d) Indicele de refracþie este constant indiferent de
lungimea de undã.
3. Cum definiþi un mediu dispersiv normal? Dar unul
anomal? Daþi exemple.
4. Descrieþi o metodã experimentalã de determinare a
indicelui de refracþie a unui mediu transparent.
108
Observaþie: Cunoscând din mersul curbei de dis-
persie valoarea lui ω putem determina care compo-
( )
0
nente electrice ale atomului U participã la fenomenul
optic. Cercetãrile aratã cã în regiunea frecvenþelor înalte
M cores-
(luminã vizibilã ºi ultravioletã) valoarea lui U
punde datelor pentru electron, iar în regiunea frecven-
þelor joase (luminã infraroºie) valoarea U M corespunde
ionilor substanþei studiate.
Teoria a fost ulterior dezvoltatã prin luarea în consi-
derare a acþiunii moleculelor mediului, regãsindu-se pe
cale teoreticã ºi alte rezultate experimentale.
prin oscilaþiile electronilor ºi ionilor, ca urmare a câm-
pului electromagnetic. Mediul este vãzut ca un
ansamblu de oscilatori cvasi-armonici asupra cãrora
acþioneazã o forþã de tip elastic (–kr), una de frecare
( w OZ ) ºi forþa electricã a câmpului electromagnetic.
Rezolvarea ecuaþiei unui astfel de oscilator:
UZ
 M-
=  SZ
−  OZ ,
−
conduce la o curbã de dispersie simi-
larã celei experimentale, ceea ce a
acordat credibilitate modelului.
5. Indicele de refracþie pentru luminã violet, într-un anumit
material transparent, este 1,66, iar pentru cea roºie, 1,62.
Care este dispersia unghiularã a luminii vizibile ce trece
printr-o prismã echilateralã cu unghi de refringenþã de 60°,
dacã unghiul de incidenþã este 50°?
6. Descrieþi experimentul lui Kundt, prin care acesta a
identificat existenþa unei legãturi între dispersia ºi absorbþia
radiaþiei într-un mediu transparent.
7. Care sunt ipotezele modelului electromagnetic al dis-
persiei? Care sunt forþele ce acþioneazã asupra oscilatorilor
din mediu? Care sunt rezultatele teoretice cu acoperire
experimentalã? Dezvoltaþi exprimarea matematicã a
teoriei.
 3.2. Interferenþa luminii

Am discutat în lecþia 1.3.5. cã termenul „interfe-

renþ㔠se referã la situaþia în care douã sau mai multe
unde se suprapun în spaþiu. Când se produce, feno-
menul este respectat principiul de superpoziþie, potrivit
cãruia rezultanta deplasãrii unui punct în orice moment,
ca rezultat al suprapunerii mai multor unde, este dat de
adunarea deplasãrilor individuale produse de fiecare
dintre unde ca ºi cum acestea ar acþiona independent.
În acest caz, termenul de „deplasare” este utilizat în Fig. 2. Interferenþa a douã unde circulare,

sens larg. El poate avea înþelesul de deplasare a supra- la suprafaþa apei (a); interferenþa luminii (b).

feþei de o parte sau alta a poziþiei sale de echilibru, pentru Prin compunerea celor douã unde armonice va

undele de la suprafaþa apei, un exces sau un deficit de rezulta tot o undã armonicã:

presiune – în cazul undei sonore care se propagã printr-un E = E0cos(ωt + ϕ), (3)

mediu elastic etc. În cazul undelor luminoase unde: ( 

= ( + ( + (( FRVϕ − ϕ 
 
(4)
(componentã a spectrului electromagnetic), termenul   

„deplasare” are înþelesul de variaþie a componentei -  [QVϕ + -  [QVϕ

\O ϕ =
electrice sau magnetice a câmpului electromagnetic. ºi
-  KW[ ϕ + -  KW[ ϕ . (5)

În optica geometricã (clasa a IX-a) se afirmã prin-

cipiul independenþei fasciculelor de luminã , potrivit Potrivit relaþiei (4), pãtratul amplitudinii unei vibraþii

cãruia fasciculele de luminã nu interacþioneazã între rezultante este diferit de suma pãtratelor amplitudinilor

ele. În unele situaþii chiar aºa stau lucrurile (fig. 1). vibraþiilor componente sau, cu alte cuvinte, energia

vibraþiei rezultante (proporþionalã cu pãtratul amplitu-

dinii) este diferitã de suma energiilor vibraþiilor iniþiale.

Ea poate avea orice valoare cuprinsã în intervalul

dat de limitele:

( = ( − (  (6)

ºi ( = ( + (  (7)

când ( ϕ1 – ϕ2) este cuprins între π ºi 0.

Practic însã, niciodatã nu vom întâlni vibraþii riguros

armonice, care sã dureze un timp nedefinit ºi sã-ºi

Fig. 1. Fasciculele de luminã se suprapun fãrã a
pãstreze amplitudinea constantã. De obicei, vibraþiile
produce fenomene de interferenþ㠖 reprezentare a
într-un izvor de luminã se întrerup ºi reîncep aleator
principiului independenþei fasciculelor de luminã.
(dupã cum se produc emisiile atomilor sau moleculelor

În alte situaþii undele luminoase produc interferenþe. excitate ale izvorului de luminã). Într-un astfel de caz,

Pentru aceasta, este însã nevoie ca acestea sã îndepli- ºi intensitatea I a luminii observate variazã în timp.

neascã o condiþie specialã numitã condiþie de coerenþã. Pentru cã aceste variaþii sunt foarte rapide, iar observa-

A. Coerenþa torul are o anumitã perioadã de reacþie, acesta va recep-

þiona doar o anumitã valoare medie în timp a intensitãþii.

Spre deosebire de undele mecanice, la care
Dacã diferenþa fazelor iniþiale ale undelor care se
rezultatul interferenþei se poate observa, urmãrind ampli-
compun variazã arbitrar, ea poate lua, cu probabilitate
tudinea rezultantã (fig. 2), în cazul luminii, rezultatul
egalã, atât valori pozitive, cât ºi negative. În acest fel,
interferenþei se poate aprecia doar prin intermediul
valoarea medie într-un interval de timp suficient de lung
intensitãþii luminoase.
se anuleazã. Aceasta determinã anularea termenului
Sã considerãm douã unde luminoase, ale cãror
ondulatoriu din relaþia (4), caz în care intensitatea medie
componente instantanee ale câmpurilor lor electrice

sunt date de expresiile:

( 1 ) proporþionalã cu pãtratul amplitudinii ( - ) devine
E1 = E01cos(ωt + ϕ1) (1)
suma intensitãþilor luminii provenite de la cele douã

E2 = E02cos(ωt + ϕ2) (2) surse ( , = , + , ).

109
 Concluzie: În cazul unei variaþii complet întâm-

plãtoare a defazajelor (diferenþe de fazã variabile),

intensitatea radiaþiei rezultante, se obþine din însumarea

simplã a intensitãþilor radiaþiilor componentelor. În acest

caz nu apare fenomenul de interferenþã, iar radiaþiile

poartã numele de radiaþii necoerente. a b c d

În general, izvoarele naturale de luminã sunt surse
Fig. 2. Combinaþia diferitã a undelor de luminã
necoerente, deoarece:
provenite de la cele douã surse I1 ºi I2 va determina în
a) dezexcitãrile atomilor sunt aleatorii; diferite puncte obþinerea unor iluminãri maxime (a, b)
sau minime (c). Distribuþia intensitãþii luminoase pe
b) emisia radiantã a atomilor se amortizeazã prin
întreg intervalul poate fi cea din (d).
pierderile de energie radiantã;

c) miºcarea haoticã a atomilor în sursã determinã Pentru adunarea celor douã funcþii sinusoidale se
o variaþie haoticã a frecvenþelor radiaþiilor emise; poate utiliza metoda fazorialã (fig. 3).

d) ciocnirea atomilor conduce la întreruperea

bruscã a emisiei radiaþiei de cãtre atom.

Pentru ca interferenþa sã aibã loc, termenul

2E01E02 cos ∆(ϕ1 – ϕ2) din relaþia (4) trebuie sã nu se

anuleze în timp. Dacã acest lucru se întâmplã se spune

cã sursele sunt coerente.

Fig. 3.
Surse coerente: Surse ale cãror amplitudini ale
radiaþiilor emise variazã proporþional una în raport În figurã, E1 ºi E2 reprezintã componentele pe
cu cealaltã, iar diferenþa de fazã este constantã direcþia Ox a vectorilor electrici ale celor douã unde.
în timp. Suma acestor proiecþii dã în orice moment valoarea

totalã a amplitudinii ( E′) în punctul P.

În cazul expresiei (4), condiþia de coerenþã este E′ este datã de relaþia:
Potrivit figurii,

-′ = - + - − - KW[π − ϕ = -  + - KW[ϕ =
respectatã, dacã:   
E01(t) = C1E0(t) (8)

ϕ
E02(t) = C2E0(t), (9) = -   + KW[ϕ = - KW[
 (13)

unde C1 ºi C2 sunt constante, iar: Se observã cã amplitudinea undei rezultate prin inter-

ϕ1(t) – ϕ2(t) = ∆ϕ = const. (10) ferenþã în punctul arbitrar P din spaþiu variazã în funcþie
Sã considerãm douã izvoare de luminã ( I1, I2), care de ϕ. Când cele douã unde sunt în fazã (ϕ = 0) se obþine
emit unde coerente cu aceeaºi frecvenþã, date de expre-
E′ = 2E, iar când sunt în opoziþie de fazã (ϕ = π) se
siile (8) ºi (9). Pentru simplitate, vom considera cã ϕ π
obþine FRV = FRV =  , deci E′ = 0.
amplitudinile lor sunt egale:
G  
E01 = E02 = E, iar vectorii intensitate electricã (
au aceeaºi orientare (aceeaºi polarizare - vezi pag. 128)
Concluzie: Interferenþa a douã unde sinusoidale,

având aceeaºi frecvenþã ºi amplitudine ºi o diferenþã

Aceasta înseamnã cã sursele sunt identice ºi se
de fazã constantã produce în spaþiu o undã sinusoidalã
neglijeazã diferenþa de amplitudine cauzatã de parcur-
cu aceeaºi frecvenþã. Amplitudinea acesteia variazã între
surile inegale ale celor douã unde de la surse la punctul
zero ºi dublul amplitudinii uneia dintre unde ºi este de-
din spaþiu în care este observatã suprapunerea (P).
pendentã de diferenþa de fazã ϕ cu care ajung cele
Dacã notãm cu ϕ diferenþa de fazã a undelor care
douã unde în fiecare punct din spaþiu.
sosesc în punctul P, intensitãþile componentelor elec- Se ºtie cã intensitatea luminii este proporþionalã
trice ale câmpurilor care sosesc în acest punct vor fi:
cu pãtratul amplitudinii, deci:
E1 = Ecos(ωt + ϕ) (11)
I = CE′2 (14)

E2 = Ecosωt (12) unde C este o constantã.

110
 Înlocuind (13) în (14) rezultã cã:
Fig. 5.
ϕ ϕ
1 =+-  KW[ =1 KW[  Diagramã fazorialã
  , (15)
a interferenþei
unde cu I0 am notat intensitatea luminoasã produsã într-un punct P
individual de fiecare dintre cele douã surse luminoase a douã unde
considerate. Potrivit rezultatelor de pânã acum, în cu aceeaºi amplitudine E
ipoteza în care se neglijeazã diferenþa de amplitudine ºi diferenþã de fazã ϕ.
cauzatã de parcursul diferit al radiaþiilor la un punct arbi-
surse la punctul P este valabilã relaþia:
trar din spaþiu în care se cerceteazã interferenþa, distri-
ϕ L −L
buþia intensitãþii pe un ecran este datã în figura 4a. = . (16)
π λ
În acest fel o diferenþã de drum (d2 – d1) va
determina o diferenþã de fazã
π
a b
ϕ=  L − L =S L −L  , (17)
λ
Fig. 4. π
Distribuþia de energie într-un plan al spaþiului de unde N = este numãrul de undã definit în una din
interferenþã (a), în ipoteza neglijãrii scãderii amplitudinii λ
undei cu distanþa ºi þinând cont de scãderea lecþiile anterioare.
amplitudinii undei cu distanþa (b). Relaþia (15) devin în acest caz:
π
Intensitatea maximã luminoasã este I = 4I0 , deci , = , FRV G − G  . (18)
fiecare dintre cele douã surse identice are o contribuþie λ
la intensitate egalã cu 2I0. Nulurile care separã maxime-
Din relaþia 18 se pot stabili condiþiile de maxim ºi
le de interferenþã au intensitatea luminoasã, egalã cu
nul ale intensitãþii luminoase, punând condiþiile funcþiei
π
zero. În acest fel interferenþa nu va modifica energia FRV G  − G  .
luminoasã care vine de la surse, ci doar va realiza o
λ
redistribuire a acesteia producând o figurã de interferenþ㠞 Se obþin maxime când:
cu zone luminate ºi întunecate (franje de interferenþã). π π
FRV G − G =  , adicã  L − L = S π ⇒
Þinând cont cã amplitudinea unei unde scade cu
λ λ
λ
⇒ δ =L − L = S λ =S  S∈ P .
deplasarea ne aºteptãm ca pe ecranul pe care vom

observa figura de interferenþã acest lucru sã fie

(19)

evidenþiat de o scãdere a intensitãþii luminoase pe Deci diferenþa de drum este un numãr par de semi-
mãsurã ce distanþa de la surse la ecran creºte. În acest lungimi de undã ºi se obþin nuluri când:
π
caz ne aºteptãm ca o distribuþie realã a intensitãþilor
G  − G =  .
FRV
luminoase sã nu mai producã maxime de intensitate λ
π π
constantã I = 4I0 , ci ca intensitatea acestora sã scadã
adicã:  L − L  = S −  ⇒
cu creºterea distanþei faþã de surse (fig. 4b). λ 

λ
⇒ δ = L − L = S −   S ∈ P w {} , (20)
Se constatã deci, cã în câmpul de interferenþã sunt

puncte în care intensitatea luminoasã este maximã sau 

nulã. Legat de geometria experimentului se pune pro-
blema identificãrii condiþiei obþinerii într-un anumit loc
a unui maxim sau nul de interferenþã. Aceste condiþii
ne aºteptãm sã þinã seama de distanþele de la surse la
punctul în care se considerã fenomenul de interferenþã.
Notãm cu d1 ºi d2 aceste distanþe (fig. 5).
ªtim cã defazajul ϕ este proporþional cu diferenþa
de drum de la cele douã surse la punctul P. Când
aceasta este de o lungime de undã, diferenþa este de o
perioadã, iar ϕ = 2π (rad). Când diferenþa va fi o jumãtate
de lungime de undã, ϕ = π rad, ºi aºa mai departe. Se
poate spune cã între defazajul ϕ ºi diferenþa dintre
drumurile strãbãtute de cele douã unde (d1 ºi d2) de la
deci diferenþa de drum este un numãr impar de semi-
lungimi de undã.
În acest fel, punctul P va fi un punct luminos sau
unul întunecat, dupã cum este respectatã condiþia (19)
sau (20).
Observaþie:
Relaþia (18) este valabilã în cazul în care mediul de
propagare a luminii este vidul. Pentru alte medii trebuie
sã se þinã seamã de variaþia lungimii de undã în mediul
respectiv, deci de indicele de refracþie al mediului.
Pentru aceasta, în relaþia (18) se va înlocui diferenþa
de drum geometric (d2 – d1) cu o diferenþã de drum
optic n(d2 – d1).

111
 În acest caz relaþia (18) devine:
Qπ
, = , FRV G − G . (18′)
λ de luminã într-un mediu ºi indicele de refracþie
Rezumat
ž Lumina produce fenomene de interferenþã dacã
provine din surse coerente.
ž Douã surse de luminã sunt coerente dacã satisfac
simultan condiþiile:
(a) amplitudinile undelor variazã proporþional una în
raport cu cealaltã;
(b) diferenþa de fazã este constantã în timp.
ž Pentru douã surse coerente, monocromatice care
produc radiaþii luminoase de aceeaºi frecvenþã ºi
amplitudine ºi ai cãror vectori electrici oscileazã în
acelaºi plan,
E1 = Ecos(ωt + ϕ) ºi E2 = Ecosωt,
ž Amplitudinea undei rezultante într-un punct din spaþiu
este datã de: - ′ = - KW[ ϕ .

1. Care dintre urmãtoarele afirmaþii, privind fenomenul
de interferenþã a luminii, este adevãratã?
a) Se referã la suprapunerea în acelaºi spaþiu a cel puþin
douã unde luminoase.
b) Nu respectã principiul „superpoziþiei”.
c) Respectã principiul „independenþei fasciculelor de
luminã”.
d) Se produce în cazul unor surse coerente.
2. Care dintre afirmaþiile urmãtoare constituie cauze ale
necoerenþei unor izvoare de luminã:
a) dezexcitarea atomilor masei este aleatorie;
b) emisia radiantã a atomilor nu se amortizeazã;
c) miºcarea haoticã a atomilor din sursã;
d) ciocnirea atomilor din sursã determinã amortizarea
emisiei atomului.
3. Care dintre urmãtoarele afirmaþii caracterizeazã sursa
coerentã:
a) sursele emit radiaþii cu aceeaºi amplitudine:
b) amplitudinile radiaþiilor emise de sursã sunt propor-
þionale;
c) defazajul radiaþiilor este nul;
d) defazajul radiaþiilor este constant.
112
Drum optic: Produsul dintre drumul geometric parcurs
al mediului respectiv.
ž Intensitatea luminoasã în acelaºi punct este:
ϕ
= +- ′ =  1 KW[ 
.
1
ž Apar în spaþiu maxime ºi
nuluri de interferenþã a cãror
distribuþie într-un plan al spa-
þiului de interferenþã variazã cu
distanþa la surse. Scãderea intensitãþii maximelor se
datoreazã diferenþei de drum strãbãtute de undele ce
produc interferenþa.
ž Se obþine maxim când diferenþa de drum este un
numãr par de semilungimi de undã. Se obþine nul de
interferenþã pentru o diferenþã de drum egalã cu un
numãr impar de semilungimi de undã.
4. Gãsiþi expresia amplitudinii interferenþei într-un punct
pentru undele coerente: E1 = Ecos(ωt + ϕ) ºi E2 = Ecosωt.
Între ce limite poate varia aceastã amplitudine? Care sunt,
în aceste cazuri, expresiile intensitãþilor luminoase?
5. Interpretaþi distribuþiile intensitãþilor luminoase din figu-
rile alãturate. Care este cauza diferenþei acestor distribuþii?
6. În cazul interferenþei a douã unde luminoase în vid,
stabiliþi condiþiile de: a) maxim ºi b) nul de interferenþã.
Ce devin aceste condiþii într-un mediul al cãrui indice de
refracþie este n?
7. Care este diferenþa de drum dintre douã surse lumi-
noase ce emit radiaþii coerente cu lungimea de undã
λ = 550 mm, în cazul în care pe ecran s-a format o
bandã luminoasã de ordinul k = 5?
Cum se modificã aceastã distanþã dacã sistemul se scu-
fundã într-un mediu cu indicele de refracþie n = 1,8?
8. Lungimea de undã a cãrei radiaþie venitã de la douã
surse coerente identice este 600 nm. Pentru maximul
k = 2, care este diferenþa de drum dintre maxim ºi cele
douã surse?
 3.2.1. Dispozitivul Young
Prima experienþã de interferenþã a luminii a fost
realizatã la începutul secolului al XIX-lea, de fizicianul
englez Thomas Young (fig. 1). Dispozitivul sãu consta
THOMAS YOUNG
(1773 - 1829)
Fig. 1. Descoperitor al fenomenului de interferenþã a
luminii, care l-a ajutat sã enunþe caracterul
ondulatoriu al acesteia. A fost primul care a reuºit sã
ofere o explicaþie fiziologicã a senzaþiei de culoare.
Are contribuþii la teoriile capilaritãþii ºi elasticitãþii.
Laborator
Interferenþa luminii cu dispozitivul Young
Materiale necesare:
– banc optic (1)
– sursã de luminã (2) sau laser
– filtru monocromatic (3)
– ecran cu 2 fante (4)
– lentilã convergentã (5)
– ecran (6)
ž Utilizând o sursã obiºnuitã de luminã (un bec),
se realizeazã pe bancul optic dispozitivul experimental
din fig. 2. Prin ajustarea distanþei dintre fante ºi ecran
se obþine figura de interferenþã.
ž În cazul în care se dispune de o sursã mono-
cromaticã LASER, o variantã experimentalã poate utiliza
un sistem de douã oglinzi dintre care una semitrans-
parentã (OS1) care va scinda fascicolul provenit de la
sursã în douã, dupã care acestea vor fi proiectate pe
Sã urmãrim cum se produce fenomenul de inter-
ferenþã în dispozitivul Young (fig. 4).
Cele douã fante, S1 ºi S2, se comportã ca douã
surse de luminã identice coerente ceea ce determinã
interferenþa luminii emise de ele.
Fig. 4. Reprezentarea schematicã a dispozitivului
Young pentru calculul diferenþei de drum.
dintr-o sursã de luminã în faþa cãreia se aflã un paravan
cu douã fante dreptunghiulare, S1 ºi S2. Pe un ecran,
se obþine figura de interferenþã (fig. 2).
Fig. 2. Diagrama schematicã a dispozitivului Young
(a) – fantele acþioneazã ca surse secundare de unde
coerente ce produc o figurã de interferenþã pe ecranul
E. Sistemul de franje de interferenþã în cazul unor fante
dreptunghiulare aratã ca în (b) – desenele nu sunt
realizate la scarã.
O2
(5) (4)
(6)
OS1
(2)
Fig. 3.
fante prin intermediul unei lentile (fig. 3).
În oricare dintre variantele experimentale:
ž Se ajusteazã componentele bancului optic
pentru ca fantele sã fie iluminate complet de lumina
provenitã de la lentilã.
ž Se observã figura de interferenþã pe ecranul
situat la mare distanþã.
ž Dacã se înlocuieºte ecranul cu cele douã fante
cu un altul cu fantele situate la o altã depãrtare una
de alta, se obþine o nouã figurã de interferenþã.
ž Se mãsoarã distanþa de la fante la ecran ºi se
verificã relaþiile interferenþei cu dispozitivul Young.
113
 Punctul M se aflã pe ecranul amplasat la distanþa – distanþa dintre planul fantelor ºi ecran D = 2,8 m.
D faþã de planul celor douã fante, S1 ºi S2. Fantele sunt Calculaþi lungimea de undã a radiaþiei (λ = ?).
la distanþa 2l una de alta, iar distanþele de la acestea la
punctul M sunt d1 ºi respectiv d2. Intensitatea luminoasã
Rezolvare
11 franje înseamnã 10 interfranje, deci i = 1 mm.
în punctul M este rezultanta în acest punct a intensitãþii
luminii venite de la cele douã fante. Aceasta se poate λ, OL
L = ⇒ λ= =  ⋅  − U .
calcula cu relaþia: T ,
π Deci λ =  VU
1 = 1 KW[ (L − L )
λ 2. Un dispozitiv Young (fig. 4) prezintã urmãtoarele
Diferenþa drumului parcurs de cele douã unde este: caracteristici: D = 1,2 m; 2l = 0,03 mm. Dacã franja
δ = d2 – d1 = 2lsinθ luminoasã de ordinul doi este poziþionatã la 4,5 cm
Relaþia presupune faptul cã cele douã unde sunt distanþã faþã de franja centralã, determinaþi:
aproape paralele, ceea ce este adevãrat, din punct de a) lungimea de undã a radiaþiei monocromatice
vedere experimental, prin alegerea lui DW l. utilizate;
Dacã fantele dispozitivului Young au formã drept- b) interfranja.
unghiularã, figura de interferenþã care apare prezintã
alternativ benzi luminoase ºi întunecate (fig. 2b). Aceste Rezolvare
benzi poartã denumirea de franje de interferenþã. a) Utilizând relaþia ce determinã poziþia franjei
În aproximarea DW l se poate scrie: maximului de ordin k = 2:
a O a UI`
[QV θ ≅ \O θ = λ= = 560 nm.
, ,
Aplicând condiþiile de maxim ºi nul stabilite în lecþia b) Interfranja este:
anterioarã (relaþiile 19 ºi 20) se obþine:
Sλ , L = λ' =  FP .
a UI`S = ; O
O
Dupã cum s-a arãtat, nu se pot obþine franje de
S −  λ, interferenþã de la izvoare diferite, datoritã faptului cã
a UQV S = ⋅
 O acestea nu pot respecta condiþia de coerenþã. Procedeul
unde k, numit ºi ordinul franjei, ia valori întregi: de obþinere a undelor coerente utilizat de Young, pleca
k = 0; ±1; ±2; ... În acest fel se pot determina de la ideea divizãrii, printr-o metodã oarecare a unui
localizãrile franjelor luminoase (ymax, ; L =  S ) ºi a celor izvor luminos în douã pãrþi – a cãror radiaþii coerente sã
fie suprapuse într-o anumitã zonã din spaþiu. Pentru
i

întunecate  a V]T # R =  S  .
R obþinerea experimentalã a douã surse coerente existã
Maximul central obþinut este maximul luminos de
ordinul zero. De o parte ºi de alta a acestuia vor fi nuluri
întunecate de ordinul 1 (S = ± ) , urmate de maximele
luminoase de ordinul 1 (k = ±1), ºi aºa mai departe.
Distanþa dintre douã franje consecutive de acelaºi
tip poartã numele de interfranjã, iar valoarea ei este
datã de:
λ,
Q = a UI`  S + − a UI` S = Oglinzile Fresnel reprezintã un dispozitiv format din
O
Exemple
1. În urma unei experienþe de interferenþã, s-au
fãcut urmãtoarele mãsurãtori:
– distanþa dintre 11 franje luminoase consecutive:
10 mm;
– distanþa dintre fante 2l = 1,5 mm;
douã posibilitãþi:
1. formarea a douã imagini ale aceluiaºi izvor
luminos (dispozitivul Young);
2. utilizarea ca surse coerente a izvorului luminos
însuºi ºi a unei imagini a acestuia.
Urmãtoarele dispozitive interferenþiale utilizeazã una
sau alta dintre cele douã metode.
A. Oglinzile Fresnel
douã oglinzi plane care fac între ele un unghi de aproape
180°.
În aceste oglinzi se vor forma imaginile I′ ºi Ι ″ ale
unui izvor luminos I, reprezentat de o fantã iluminatã,
paralelã cu muchia comunã a oglinzilor. Un ecran pro-
tector E′ nu va permite luminii sã ajungã direct de la
sursã în câmpul de interferenþã (reprezentat haºurat în
fig. 5).

114

Fig. 5. Oglinzile Fresnel ºi
evidenþierea câmpului de interferenþã.
Dacã izvorul I ºi imaginile acestuia I′ ºi I″ se gãsesc
la distanþa r faþã de muchia comunã O a oglinzilor, iar
ecranul E pe care sunt observate franjele de interferen-
þã se aflã la distanþa D′, relaþia de calcul al interfranjei,
poate fi dedusã plecând de la relaþia interfranjei stabilitã
în cazul dispozitivului Young:
Q = λT, = λ ,′α+Z Z 
Cu α s-a notat unghiul format de una dintre oglinzi
cu direcþia celei de-a doua. În condiþiile descrise,
franjele de interferenþã vor avea aspectul unor benzi
paralele luminate ºi întunecate.
B. Biprisma Fresnel
Biprisma Fresnel este un dispozitiv format din douã
prisme, cu unghiurile A, A′ mici, aºezate ca în fig. 6.
Prin devierea razelor de luminã, în fiecare prismã apar
douã surse virtuale, coerente, care dau pe ecranul E
imaginea de interferenþã.
Fig. 6. Biprisma Fresnel. Prin alegerea unor unghiuri A
ºi A ′ ale prismei mici, imaginile I ′ ″
ºi I ale izvorului I vor
fi apropiate una de alta.
Determinarea maximelor ºi minimelor de interfe-
renþã se face similar dispozitivului Young, þinându-se
cont cã D este în acest caz distanþa de la sursele virtuale
la ecran.
C. Bilentilele Billet
Dispozitivul este format din cele douã jumãtãþi ale
unei lentile, înclinate puþin una faþã de alta (fig. 7).
Acestea vor da douã imagini reale, I′ ºi I ″, ale sursei I.
Mãsurând distanþa 2l dintre cele douã imagini ale
izvorului I, distanþa D pânã la ecranul E pe care se obþine
i
figura de interferenþã ºi interfranja , pentru determinarea
lungimii de undã a luminii produse de sursa I se poate
λ'
utiliza expresia: L= .
O
Fig. 7.
Bilentilele Billet ºi zona de interferenþã a
dispozitivului.
D. Oglinda Lloyd
În acest dispozitiv, ca izvoare coerente sunt utilizate
sursa de luminã (o fantã dreptunghiularã) ºi imaginea
sa într-o oglindã (fig. 8).
Fig. 8. Oglinda Lloyd.
La reflexia pe oglindã care are un indice de refracþie
mai mare decât cel al aerului, în care se aflã izvorul de
luminã, se produce o pierdere a unei semilungimi de
undã. Ca urmare a acestei pierderi, va apare o deplasare
a figurii de interferenþã cu o jumãtate de interfranjã.
Exemplu
Într-o experienþã de interferenþã se utilizeazã oglin-
da Lloyd (fig. 8). Franjele de interferenþã sunt observate
pe un ecran E aflat la distanþa D = 1 m de sursã.
Interfranja are valoarea i = 0,25 mm pentru o poziþie a
sursei situatã la distanþa l faþã de planul oglinzii. Dacã
aceasta se îndepãrteazã de planul oglinzii cu
∆l = 0,6 mm, interfranja devine aproximativ 0,16 mm.
Care este lungimea de undã (λ) a luminii care dã figura
de interferenþã?
Rezolvare λ
Considerând pierderea de o semilungime de undã

la reflexia pe oglindã, diferenþa de drum dintre razele ce
115
produc interferenþa într-un punct M′, de coordonatã x, o modificare a interfranjei, care devine:
λ O ` λ λ,
Q′ =
va fi: δ = , ′5′ −

− , 5′ =
,
− .
 O + ∆O  ,
Înlocuind pe l între cele douã relaþii se obþine:
λ,
Interfranja va avea valoarea: Q=  ′∆O
O λ=
Q
=  UU .
⎛ Q′ ⎞
Îndepãrtarea cu ∆l a izvorului de luminã determinã , ⎜ − ⎟
⎝ Q ⎠

Rezumat ž Biprisma Fre-

snel este o pris-
ž Dispozitivul Young produce mã dublã cu un-
maxime de interferenþã pe ghiuri mici prin
un ecran la distanþele care sursa de lu-
minã I va produce douã imagini virtuale.
N λ' Nr λ' ž Bilentilele Billet – este
\ PD[ LN ºi nuluri la \ QXO N  ⋅ O .
O un dispozitiv format din


λ,
Interfranja în ambele cazuri este datã de Q = douã jumãtãþi de lentile
T
.

înclinate care produc

ž Oglinzile Fresnel dau o interfranjã douã imagini reale ale
sursei.
Q = λ, + Z 
′
αZ
ž Oglinda Lloyd utili-
unde α este unghiul dintre zeazã ca surse coeren-
oglinzi, iar r distanþele de la izvor te o sursã de luminã
I ºi imaginile acestuia.
ºi imaginea acesteia
într-o oglindã.

1. Care din urmãtoarele afirmaþii sunt corecte, în cazul Ce se întâmplã cu distanþa dintre maxime, dacã se pune
suprapunerii a douã unde coerente? un filtru albastru în locul celui roºu? f) Ce se întâmplã cu
a) se produc maxime de interferenþã, dacã: grosimea interfranjelor dacã distanþa dintre fante se
micºoreazã?
KW[  π (L − L ) =  ;
δ 3. Un ecran conþine douã fante aflate la distanþa d una
b) se produc nuluri de interferenþã dacã δ = Sλ ; de alta. Dacã pe fante cade un fascicul de luminã cu
λ, lungimea de undã λ = 500 nm, sub un unghi θ1 = 45° ,
c) interfranja are valoarea:
O
.
sã se determine unghiul θ2 sub care se vede maximul de
2. Un ecran în care s-au practicat douã fante dreptun-
ordin k = 5.
ghiulare s-a pus în faþa unui bec, într-o camerã 4. Dacã dispozitivul lui Young din problema precedentã
întunecoasã, iar între bec ºi fantã s-a pus un filtru roºu. se scufundã în apã, cum se va modifica figura de
Pe un perete situat de cealaltã parte a fantelor s-a obþinut interferenþã?
o imagine a acestor fante. 5. Undele TV ºi radio reflectate de munþii din apropierea
a) Ce proprietate a undelor demonstreazã acest unei staþii de emisie, sau de avioane, pot interfera cu
experiment? b) De ce s-au obþinut câteva benzi luminoase? semnalele directe provenite de la antena de emisie.
c) Care este cauza benzilor întunecate? d) Ce mãsurãtori Stabiliþi ce fel de interferenþã va avea loc în cazul în care
trebuie fãcute pentru a determina lungimea de undã a frecvenþa radiaþiei este de 75 MHz ºi se întâlnesc unda
radiaþiei? Cu ce relaþie se va calcula aceasta? e) Lumina directã venitã de la staþie ºi unda reflectatã de un avion
albastrã are o lungime de undã mai micã decât cea roºie. situat la 1118 m deasupra receptorului.

116
6. Printr-un dispozitiv Young având spaþiul dintre fante
2l = 1 mm, iar ecranul poziþionat la distanþa D = 2 m
faþã de acestea, se trimit succesiv radiaþiile cu lungimile
de undã λ1 = 450 nm ºi λ2 = 620 nm.
Determinaþi, pentru cele douã radiaþii:
a) locul unde apar franjele luminoase de ordinul 3;
b) interfranja;
c) care trebuie sã fie lungimea de undã a radiaþiei λ2
pentru ca maximul de ordinul 3 al acesteia sã se suprapunã
peste maximul de ordinul 5 al celei dintâi (λ1)?
7. Dacã într-un dispozitiv Young se utilizeazã luminã albã,
cum credeþi cã vor arãta franjele de interferenþã formate?
8. Un fascicul conþinând lungimile de undã λ1 ºi λ2 este
incident pe un dispozitiv Young. În figura de interferenþã,
a patra franjã luminoasã a luminii cu lungimea de undã
λ1 se suprapune peste a cincea franjã luminoasã a luminii
cu lungimea de undã λ2. Dacã λ1 este 540 nm, care este
valoarea lui λ2?
9. Cu ajutorul unui dispozitiv Young se realizeazã interfe-
renþa luminii monocromatice cu lungimea de undã
λ =600 nm. Ecranul pe care se observã figura de interfe-
renþã se aflã situat la distanþa D = 2,5 m de fante. Sursa
se aflã pe mediatoarea segmentului, lângã cele douã
fante.
a) Care este distanþa dintre fante, dacã interfranja obþi-
nutã este i = 1 mm?
b) Cum se modificã poziþia maximului central, dacã în
faþa uneia dintre fante se pune o plãcuþã de sticlã de
grosime l = 0,02 mm, cu un indice de refracþie
n = 1,6?
c) Cum se modificã poziþia maximului central dacã, în
absenþa plãcuþei de sticlã, se mutã sursa pe distanþa
y = 1 cm, paralel cu fantele, spre una dintre acestea?
10. Douã surse punctiforme monocromatice coerente,
I1, I2 , sunt aºezate pe axa opticã a unei lentile subþiri L cu
distanþa focalã f. ªtiind cã defazarea dintre undele celor
douã izvoare este ϕ, sã se determine, referitor la figura
de interferenþã care se obþine pe un ecran E situat la
distanþa D de lentilã:
a) distanþa pânã la axa opticã a lentilei pentru punctele
în care se obþin maxime de interferenþã;
b) care este valoarea ϕ ′ a defazajului dintre undele emise
de cele douã izvoare pentru ca, în centrul ecranului, sã se
obþinã un maxim de interferenþã.
11. Care este lungimea de undã (λ) a luminii utilizate
pentru obþinerea unei figuri de interferenþã cu oglinzile lui
Fresnel, dacã unghiul dintre oglinzi este α = 0,001 radiani,
distanþa de la izvoarele I ′ , I ″ (fig. 1) este r = 80 cm, iar
franjele sunt observate pe un ecran aflat la o distanþã,
faþã de izvoarele I ′ , I ″, D = 2,2 m? Interfranja mãsuratã
pe ecran este i = 0,7 mm.
12. Utilizând bilentilele Billet cu o distanþã focalã
f = 0,5 m (fig. 3), asupra cãrora cade un fascicul de luminã
monocromaticã cu lungimea de undã λ = 500 nm, lentile
aflate la o distanþã d = 1 mm una faþã de alta, se obþine,
pe un ecran situat la distanþa D faþã de imaginile izvorului
de luminã prin cele douã lentile, o figurã de interferenþã.
Dacã izvorul este situat pe axul optic principal, sã se de-
termine:
a) distanþa dintre imaginile I ′ ºi I ″ ale izvorului de luminã;
b) interfranja i;
c) lãrgimea câmpului de interferenþã;
d) numãrul franjelor luminoase observate pe ecran.
13. Un experiment de interferenþã utilizeazã o biprismã
Fresnel. Dispozitivul este iluminat cu ajutorul unei surse
punctiforme monocromatice de lungime de undã λ = 550
nm, aflatã în planul de simetrie al biprismei, la distanþa
D = 8 m faþã de ecran. Dacã unghiurile ascuþite ale
biprismei sunt A = A ′= 10′ iar distanþa de la sursa de
luminã la biprisma cu indicele de refracþie n = 1,5 m
este d = 80 cm, sã se determine:
a) distanþa dintre imaginile I ′, I ″ ale izvorului de luminã;
b) valoarea interfranjei i;
c) lãrgimea câmpului de interferenþã.
117
 3.2.2. Interferenþa localizatã. Aplicaþii

A. Pelicule subþiri (lama cu feþe plane paralele)

Figuri de interferenþã pot fi adesea vãzute, în pelicule subþiri precum bulele de sãpun sau petele de ulei din
bãlþile formate dupã ploaie.

Laborator
Vizualizarea figurii de interferenþã în placa
cu feþe plan paralele
Materiale necesare:
– lentile divergente ºi convergente;
– dispozitiv de colimare;
– placã cu feþe plan paralele;
– ecran;
– banc optic; Fig. 1.
– sursã LASER.
• Pe ecran se observã figura de interferenþã formatã
• Se realizeazã dispozitivul experimental din figura 1. din franje luminoase ºi întunecate de egalã grosime.

Pentru a explica formarea figurii de interferenþã din

experimentul anterior sã considerãm o peliculã subþire, δ = VL KW[ Z + λ . (2)

cu grosime uniformã d, situatã în aer. Asupra acesteia La incidenþa normalã, relaþia (3) devine:
cade luminã, la incidenþã foarte aproapiatã de cea nor-
malã, lumina reflectatã de cele douã feþe (superioarã ºi δ = VL + λ . (3)
inferioarã) ale peliculei (fig. 2a). 
), Razele de luminã reflectate, fiind paralele între ele,
În ∆ACD : [QV L = ⇒ vor da figuri de interferenþã la infinit. Ele pot fi observate
)+
⇒ ), = )+ [QV L cu ochiul liber acomodat pentru vederea la distanþã.
AC = 2AO, Potrivit celor discutate în cadrul temei anterioare,
iar în ∆AOB: se vor obþine maxime de interferenþã dacã:
AO = d tgr , deci: δ = V λ . (4)
[QV Z 
)+ = L \O Z = L
KW[ Z
ºi nuluri de interferenþã în cazul:
L δ = V +  λ . (5)
a )* = )+ =
KW[ Z b 

Fig. 2. Înlocuind condiþiile (4) ºi (5) în relaþia (2), se vor

Diagrama parcursului razelor de luminã
într-o peliculã subþire, de grosime d ºi indice
de refracþie n, situatã în aer.
Diferenþa de drum optic dintre cele douã unde
obþine grosimile peliculelor pentru care interferenþa este
constructivã ºi cele pentru care aceasta este distructivã.
Temã în clasã. Utilizând relaþiile (4) ºi (5) determinaþi

reflectate pe suprafaþa superioarã a peliculei (1) ºi pe grosimile peliculelor pentru care se obþine o interferenþã

cea inferioarã a acesteia (2), dupã cum apare în constructivã, respectiv distructivã.

diagrama din fig. 2, este:

(
δ = V )* + *+  − ), − λ

) (1) Exemplu
Segmentele AB, BC ºi AD se pot exprima în funcþie Celulele solare sunt dispozitive care transformã
de unghiul de incidenþã i, unghiul de refracþie r ºi grosi- energia luminoasã în energie electricã. În construcþia
mea d a peliculei (fig. 2b), rezultând, dupã aplicarea lor se utilizeazã semiconductoare, cum ar fi siliciul.
legi lui Snell, expresia: Adesea, ele se acoperã cu o peliculã nereflectorizantã
118
(de exemplu, pelicula de monoxid de siliciu, SiO), pentru
a reduce la minimum pierderile prin reflexie (strat anti- VLS + + λ =  S +  λ (8)
 
reflex). Considerând cã indicele de refracþie al acestei pentru maximul de ordin k + 1.
pelicule este n = 1,45, sã se determine grosimea Fãcând diferenþa rezultã (fig. 3c):
minimã a stratului antireflex pentru radiaþia verde de
550 nm. LS + − LS = λ = αQ (9)
V
Rezolvare de unde interfranja (i) este:
Respectând condiþia de interferenþã distructivã ºi
þinând cont cã, în acest caz, pierderea de o semilungi- = λ . (10)
αV
Q

me de undã are loc atât pe faþa superioarã cât ºi pe cea

inferioarã a stratului de SiO, se va obþine interferenþa În mod similar, utilizând relaþia de calcul a minimelor
distructivã pentru: se determinã minimul de interferenþã.
λ
L= ≈ ! VU . Exemplu
V
Un fascicul de luminã cu λ = 550 nm cade, sub
B. Pana opticã un unghi de incidenþã normalã, pe o panã opticã având
În cazul în care grosimea peliculei subþiri variazã lini-
indicele de refracþie n = 1,5, ºi formeazã 10 franje
ar se obþine ceea ce se numeºte o panã opticã (fig. 3).
luminoase ºi nouã întunecate. Cu cât a variat grosimea
penei pe acest interval?
Rezolvare
b Dacã notãm cu ∆d
variaþia de grosime a
penei pe intervalul în
care apar franjele de
interferenþã ºi notãm
cu x lungimea figurii de
interferenþã (x = 9i).
a c putem scrie cã: \O α = ∆L = ∆L ,
` !Q

Fig. 3. unde: = λ .
Vα
Q
Franje de interferenþã într-o panã opticã (a);
diagrama mersului razelor de luminã într-o panã opticã
Înlocuind ºi aproximând tgα Y α, se obþine:
(b) ºi interfranja (c).

Dacã asupra unei pene optice, cu indicele de ∆L = !λ =  µU .

refracþie n, cãde un fascicul de luminã cu lungimea de
undã λ, razele coerente (1) ºi (2) reflectate pe cele
douã suprafeþe ale penei vor interfera în punctul M, la
intersecþia prelungirilor acestora. Toate punctele de
interferenþã datorate unor raze paralele cu raza (O) se
vor afla într-un plan ce trece prin vârful V al penei.
La incidenþã normalã pe faþa superioarã a penei
optice, al cãrei unghi (α) este foarte mic (de ordinul
minutelor de arc), planul de focalizare a franjelor se va
afla practic pe suprafaþa penei. Se obþin, în acest caz,
V
Pe principiul penei optice (de data aceasta, o panã
de aer) se obþin figurile de interferenþã cunoscute sub
numele de inelele lui Newton. La obþinerea lor este
necesarã o lentilã plan-convexã (fig. 4a). Interferenþa
se obþine din suprapunerea razelor reflectate pe suprafaþa
de sprijin a lentilei ºi pe faþa inferioarã a acesteia.
Fig. 4.
Razele reflectate de

franje localizate, datorate grosimii penei în punctul suprafaþa de sprijin a lenti-

respectiv (franje de egalã grosime). lei ºi suprafaþa sa inferioa-

Dacã pana opticã este plasatã în aer, pentru o

rã (a) determinã o figurã
de interferenþã cunoscutã
anumitã grosime dk condiþia de maxim este: sub numele de inelele lui

VLS + λ = S λ (7) Newton (b). Distorsiuni ale

  inelelor semnificã existenþa

pentru maximul de ordin k ºi: unor imperfecþiuni în

a construcþia lentilei (c).

119
 semitransparentã M ºi are rolul de a egaliza drumurile
optice parcurse prin sticlã de cele douã fascicule
perpendiculare. Figura de interferenþã este determinatã
de diferenþa de drum optic strãbãtutã de cele douã raze.
La deplasarea oglinzii mobile M1, prin telescop se va
putea urmãri apariþia minimelor sau a maximelor de
interferenþã. Cele douã unde coerente se vor deplasa în
interferometru pe distanþele 2L1 ºi respectiv 2L2, determi-
nând o diferenþã de drum δ = 2L2 – 2L1. Condiþia pentru
producerea interferenþei constructive δ = kλ devine în
b c acest caz:
În cazul acesta, figura de interferenþã este formatã
din inele întunecate alternând cu cele luminoase. Aces- δ = 4 − 4 = S λ , unde k = 0, 1, 2, ...

tea reprezintã localizãrile interferenþei distructive ºi, res- Interferometrul Michelson poate fi utilizat la mãsu-
pectiv, constructive (fig. 4b). În centrul figurii se va rarea indicilor de refracþie, a gazelor, în funcþie de lungi-
obþine un nul de interferenþã, o figurã asimetricã de mea de undã a radiaþiei. Pentru aceasta se plaseazã în
interferenþã (fig. 4c) va evidenþia existenþa unor imper- drumul unuia dintre fasciculele de luminã (pe unul din-
fecþiuni ale lentilei respective, fiind astfel un mijloc de tre braþele interferometrului) o celulã de grosime d conþi-
control al calitãþii acesteia. nând gazul de studiat. Lumina va trece prin aceastã
Interferometrul Michelson celulã de douã ori (dus-întors).
Inventat de fizicianul american A. A. Michelson, Oglinda O1
interferometrul este un dispozitiv care împarte un Oglinda O2
fascicul de luminã în douã, pentru a le recombina apoi, L1 Fig. 6.
ºi a obþine o figurã de interferenþã (fig. 5). Utilizarea
interferometrului
Sursã Michelson la
Lamelã d mãsurarea
semitransparentã L2 indicilor de
refracþie.
Principiul de mãsurare utilizeazã ca referinþã o celulã
identicã vidatã. În cazul celulei vidate numãrul de lungimi
de undã pe care radiaþia monocromaticã respectivã le
L
parcurge în celulã este: U = ,
λ ^QL
unde 2 apare din cauza trecerii dus-întors a radiaþiei
prin celula umplutã cu gaz la presiunea de 1 atm. Lu-
mina se deplaseazã în gaz cu o vitezã ceva mai micã
F
potrivit indicelui de refracþie Q al gazului. În acest
Y
caz numãrul de lungimi de undã din celula cu gaz este:
a b L L
U = 
Fig. 5. Schema interferometrului Michelson ºi imaginea λ ^QL λ
franjelor de interferenþã produse (b). V
Împãrþirea fascicolului produs de o sursã monocro-
maticã în douã este realizatã cu ajutorul unei oglinzi
semitransparente (M), înclinatã la 45° faþã de direcþia
incidentã. Unul dintre acestea se reflectã pe oglinda
M1, iar celãlalt pe oglinda M2, dupã ce a trecut printr-o
lamelã transparentã de sticlã, P. Lamela P are aceeaºi
grosime ºi acelaºi indice de refracþie cu oglinda
120
de unde rezultã ∆P = P − P = Q −  G .
λYLG
Fiecare creºtere cu o unitate a lungimii de undã va
duce la suplimentarea cu încã o franjã luminoasã a
figurii de interferenþã, astfel încât indicele de refracþie
se poate determina prin simpla numãrare a franjelor.
Dacã dispozitivul lui Michelson ºi Morley utiliza doar
douã raze care inferferã în cazul unei lame cu feþe plan
paralele, trebuie sã se þinã seama de reflexia multiplã,
deoarece toate fasciculele coerente secundare vor fi
paralele între ele ºi vor interfera dând franje de egalã
înclinare localizate la infinit. În cazul în care placa plan
paralelã îndeplineºte condiþiile necesare unei egalitãþi a
aproximative a intensitãþii luminoase reflectate cu cea
refractatã în urma interferenþei unui numãr mare de raze
apropiate ca intensitate, figura de interferenþã se schimbã.
În locul unei treceri lente de la maxim la minim, ca în
cazul interferometrului Michelson, se obþine o descreºtere b
bruscã a intensitãþii între acestea (fig. 7).

Fig. 8. Controlul optic al suprafeþelor – dispozitiv (a)

Fig. 7.
Distribuþia iluminãrii
în cazul interferenþei
multiple.
O serie de aplicaþii ale metodelor interferenþiale
vizeazã:
1) mãsurarea precisã a distanþelor (cu o eroare de
sub 1o/oo);
2) controlul calitãþii suprafeþelor polizate (oglinzi,
lentile) ale sistemelor optice (fig. 4c).
3) mãsurarea precisã a unghiurilor: Michelson a
utilizat observaþiile interferometrice pentru aprecierea
distanþelor unghiulare dintre stelele duble, a diametrului
unghiular stelar sau în determinarea dimensiunilor
particulelor submicroscopice.
Aparatura actualã în domeniu nu realizeazã doar
mãsurãtori de mare precizie, ci construieºte pe computer,
în douã sau trei dimensiuni, imaginea mãritã a suprafeþei
evidenþiind imperfecþiunile acesteia (fig. 7a, b).
ºi imaginea pe computer a suprafeþei (b).
4) Holograma este o aplicaþie în care se produc
imagini tridimensionale ale unui obiect.
Dispozitivul utilizeazã o razã laser care este împãrþitã
în douã de o oglindã semiargintatã (fig. 9). Una dintre
raze, reflectatã de obiect, va fi înregistratã de un film
fotografic obiºnuit. Cea de-a doua, reflectatã de oglinzile
M1 ºi M2, va ajunge pe film producând o imagine de
interferenþã foarte complicatã.
Aceastã imagine se poate produce doar dacã dife-
renþa de fazã dintre cele douã raze este cosntantã în
timpul expunerii filmului. Holograma va înregistra nu
numai intensitatea luminii împrãºtiate de obiect, ci ºi
diferenþa de fazã dintre cele douã fascicule laser.
Holograma este cel mai bine vizualizatã cu ajutorul
unei radiaþii coerente ce va strãbate filmul developat în
timp ce este privit din direcþia din care vine fasciculul.
Fig. 9. Aranjament experimental pentru producerea
unei holograme (a) hologramã realizatã pe film cilindric.

M2

M1
L2
L1
B
R
SE
LA F

121
 Rezumat
ž Interferenþa localizatã poate fi
produsã în dispozitive simple
precum lama cu feþe plan paralele
(figura de interferenþã este
localizatã la infinit) sau lama
opticã (figura de interferenþã se
aflã localizatã pe faþa lamei).
ž Diferenþa de drum optic, în cazul lamei cu feþe plan
paralele, este datã de relaþia δ =VLKW[ Z + λ care

determinã, în incidenþã normalã a luminii, maxime
1. Sã se determine distanþa dintre inelele Newton cu
numerele 10 ºi 11, dacã distanþa dintre inelele lui New-
ton cu numerele 2 ºi 3 (numãrarea se face începând de
la centru) este de 1 mm, iar inelele se observã în luminã
reflectatã (fig. 4).
2. Considerând o peliculã subþire cu indicele de refracþie
n = 1,36, aflatã în aer, sã se determine care este grosimea
minimã a acesteia, pentru a produce interferenþã cons-
tructivã, dacã este iluminatã cu o radiaþie cu lungimea de
undã λ = 580 nm.
3. Straturile antireflex de pe suprafaþa lentilelor care
formeazã obiectivul aparatului de fotografiat previn reflexiile
interne, ce pot provoca voalarea imaginii. Care este
grosimea minimã a unui astfel de strat de fluorurã de
magneziu ( n = 1,38), aplicatã pe o lentilã cu indice de
refracþie n = 1,66, care va provoca interferenþa distructivã
a unei radiaþii cu lungimea de undã λ = 550 nm?
4. Un strat subþire de iodurã de metil (n = 1,756) este
aºezat între douã plãci paralele de sticlã. Care trebuie sã
fie grosimea stratului pentru ca sistemul sã fie puternic
reflectorizant, la incidenþa normalã a unei radiaþii cu
lungimea de undã λ = 600 nm?
5. O lentilã plan-convexã este aºezatã cu partea bombatã
pe un plan orizontal ºi iluminatã deasupra cu o radiaþie
monocromaticã cu λ = 550 nm (fig. 4). Cât de gros trebuie
sã fie stratul de aer la cel de-al 20-lea inel luminos
(numãrat de la centru), dacã acesta este ultimul inel care
se formeazã?
6. Douã plãci de sticlã cu n = 1,5 formeazã o panã opticã
de aer, prin introducerea la unul dintre capete a unei foi
–3
de hârtie de 5·10 cm grosime. Dacã pana este ilumina-
122
pentru δ = S λ ºi nuluri pentru δ = (S   ) λ , unde
 
k = 1, 2, ...
ž În cazul penei optice, din aplicarea condiþiei de maxim/
minim pentru douã maxime/minime consecutive, se
λ
obþine interfranja =Q , unde α este unghiul penei,
α V
iar n indicele de refracþie relativ al penei în raport cu
mediul.
ž Printre aplicaþiile cele mai importante ale interferenþei
se numãrã controlul planeitãþii suprafeþelor ºi
mãsurarea precisã a corpurilor care poate utiliza un
interferometru Michelson.
tã la incidenþã normalã cu o radiaþie monocromaticã cu
lungimea de undã λ = 500 nm, sã se determine numãrul
de franje întunecate de interferenþã, care se formeazã.
7. O panã de sticlã cu indice de refracþie n = 1,61 este
n = 1,2). Iluminând
acoperitã cu o peliculã subþire de ulei (
cu o radiaþie monocromaticã de 500 nm, se obþine o
interferenþã distructivã, iar cu o radiaþie monocromaticã
de 750 nm, o interferenþã constructiv㠖 la aceeaºi dis-
tanþã faþã de vârful penei. Determinaþi grosimea stratului
de ulei.
8. Un interferometru Michelson utilizeazã o radiaþie roºie
cu lungimea de undã 656,45 nm. Câte franje luminoase
sunt observate dacã oglinda M2 se deplaseazã pe distanþa
de 1 cm?
9. Un interferometru Michelson, ce opereazã la o lungime
de undã de 600 nm, are o celulã de sticlã cu grosimea
de 2 cm pe unul dintre braþe. Cu celula vidatã se obþine
în centru un maxim de interferenþã. Dacã se introduce
aer la presiunea de 1 atm ºi indicele de refracþie
n = 1,00028, câte maxime de interferenþã vor fi observate?
10. Un strat de ulei, cu grosimea de 200 nm pluteºte pe
un strat de apã de 400 nm, care se aflã pe o oglindã
metalicã. Indicii de refracþie sunt n ulei = 1,24 ºi
napã = 1,33. Un fascicul de luminã cade perpendicular pe
suprafaþa uleiului. Care sunt lungimile de undã ale
spectrului vizibil al radiaþiei electromagnetice pentru care
lumina reflectatã de partea superioarã a peliculei de ulei
interferã distructiv cu lumina reflectatã de oglindã.
11. Realizaþi un referat privind dezvoltarea dispozitivelor
interferenþiale cu interferenþa localizatã ºi a aplicaþiilor
acestora.
 3.3. *Difracþia luminii. Aplicaþii

Explicarea interferenþei luminii a constituit dovada
naturii ondulatorii a proceselor luminoase. O confirmare
în plus a venit prin interpretarea din punct de vedere
ondulatoriu a difracþiei luminii. Aceasta fusese semnalatã
de Grimaldi (1660), dar studii ale fenomenului au fost
reluate o sutã de ani mai târziu, de Augustin Fresnel
(1788-1829).
Difracþia = fenomenul de ocolire aparentã a unui
obstacol de cãtre o undã, când dimensiunea
obstacolului are acelaºi ordin de mãrime cu
lungimea de undã a undei incidente.
Fenomenul l-aþi întâlnit la undele produse la supra-
faþa apei dintr-un bazin, când acestea trec dintr-o parte
în alta printr-o fantã cu dimensiuni variabile (fig. 1).
formatã în jurul umbrei unei lame de ras iluminate prin
gura unui ac de cusut. Deºi ne-am fi aºteptat sã existe
un contur net al umbrei, se constatã formarea, în ime-
diata apropiere a obstacolului – a unor franje luminoase
ºi întunecate, alternative, intensitatea acestora scãzând
o datã cu depãrtarea faþã de zona umbritã. Mai mult
încã, aºa cum se evidenþiazã ºi în fig. 2b, zona umbritã
nu mai este clar delimitatã, intensitatea luminoasã scã-
zând progresiv. Este ca ºi cum lumina a ocolit obiectul
opac, iluminând în spatele lui – de unde ºi definiþia
datã fenomenului de difracþie.
a b

Fig. 2. Difracþia produsã de o lamã (a). Distribuþia

intensitãþilor franjelor lumininoase de difracþie (b).

A. Difracþie printr-o fantã îngustã

a c Sã presupunem cã un fascicul paralel de luminã
l monocromaticã cade pe un paravan opac în care este
practicatã o fantã îngustã. Potrivit opticii geometrice, ar
C l λ
C C l trebui ca fasciculul transmis pe un ecran situat la
l oarecare distanþã faþã de fantã sã aibã aceeaºi secþiune
b Cd
ca ºi fanta. Se observã însã cu totul altceva, ºi anume
Fig. 1. Modificarea dimensiunilor fantei variabile dintre o bandã centralã luminoas㠖 care poate fi chiar mai
bazine va determina modificarea formei undelor latã decât fanta – mãrginitã de benzi întunecate ºi
produse în cel de-al doilea bazin. luminoase dispuse alternativ, ultimele fiind de intensi-
În cazul în care unda incidentã are viteza v, frec- tate din ce în ce mai micã.
venþa ν ºi lungimea de undã λ, ea dã naºtere, dupã
trecerea prin fantã, unei unde difractate, cu proprietãþile:
– unda are aceeaºi frecvenþã cu unda incidentã;
– unda are aceeaºi vitezã, în cazul în care mediul
de propagare este acelaºi;
– unda are aceeaºi lungime de undã.
Acelaºi fenomen apare ºi în cazul luminii. De data
aceasta însã, fanta prin care trebuie sã treacã lumina a b
pentru a produce fenomenul de difracþie trebuie sã fie
mult mai îngustã decât cea necesarã în cazul apei,
pentru cã ºi lungimea de undã a radiaþiei luminoase Fig. 3. Difracþie pe o fantã îngustã.

este mult mai micã. Dupã difracþie, lumina paralelã este focalizatã pe ecran

În general, fenomenul de difracþie poate fi eviden- prin intermediul unei lentile convergente obþinându-se o

þiat ori de câte ori în faþa luminii existã un obstacol cu di- distribuþie a intensitãþii luminoase a cãrei reprezentare

mensiuni comparabile cu lungimea de undã a radiaþiei apare în partea dreaptã (a);

forma franjelor de difracþie (b).
respective. Iatã, de pildã, cum aratã figura de difracþie
123
 Pânã acum nu am luat în considerare deschiderea
fantei, considerând-o practic punctiformã. Cum influen-
þeazã însã grosimea fantei figura de difracþie care se
obþine? Sã studiem fenomenul urmãrind fig. 4.
Fig. 4.
Difracþia luminii pe o
fantã de grosime a.
Fiecare porþiune a fantei
acþioneazã ca o sursã
secundarã.
la mijlocul distanþei dintre aceste franje aflându-se franje
luminoase.
Exemplu
O radiaþie monocromaticã cu lungimea de undã
λ = 580 mm cade la incidenþã normalã pe o fantã cu
deschiderea a = 0,3 mm. Ecranul este situat la o
distanþã de 2 m de fantã. Gãsiþi poziþiile primelor franje
întunecate ºi grosimea franjei luminoase centrale.
Rezolvare
a) Primele franje întunecate situate de o parte ºi
alta a franjei luminoase centrale corespund lui k = 1.
 ⋅ − U
Din relaþia [QVθ = ± λ = ±
I  ⋅  U = ±!– .
−

Potrivit principiului Huygens, fiecare porþiune a Din figura 3a se observã cã \O θ = a .

fantei se comportã ca un izvor de luminã. În acest fel, 4
lumina dintr-o porþiune a fantei va interfera cu lumina Cum θ este foarte mic, se poate face aproximaþia
dintr-o altã porþiune a fantei, iar rezultatul pe ecran al a
[QVθ = \O θ = , de unde rezultã:
acestei interferenþe va depinde de unghiul θ. 4
Pentru analiza figurii de interferenþã, sã împãrþim λ
fanta în jumãtate ºi sã considerãm undele 1 ºi 3, care a ≈ 4[QVθ = ± 4 = ± !⋅−  U = ± ! UU .
I
îºi au originea în partea de jos ºi, respectiv, în centrul
b) Grosimea franjei centrale luminoase va fi:
fantei. Unda 1 de pe direcþia indicatã în figurã se va
deplasa mai mult decât unda 3, cu o diferenþã de drum: L =  a = ⋅−  U =  UU .
δ = I [QV θ Observaþie: Grosimea franjei este mult mai mare
 decât cea a fantei.
În acelaºi fel ºi diferenþa de drum între unda 3 ºi
unda 5 este tot I [QV θ . Dacã aceastã diferenþã de drum B. Reþeaua planã de difracþie

este egalã cu o jumãtate de lungime de undã Dacã, în loc de una sau douã fante, avem un nu-
(corespunzãtoare unei diferenþe de fazã de 180°), cele mãr mare de fante paralele, toate de aceeaºi mãrime,
douã unde vor produce o interferenþã distructivã, dând situate la distanþe egale, spunem cã avem o reþea de
naºtere în punctul respectiv unui nul. difracþie. O astfel de reþea (fig. 5) a fost construitã pentru
Deci se poate spune cã se va obþine o interferenþã prima datã de Fraunhofer. Deºi reþeaua din figura 5
conþine doar cinci fante, în realitate aceste reþele sunt
distructivã dacã I [QV θ = λ sau [QV θ = λ . constituite din pânã la câteva mii de fante pe centimetrul
  I
Dacã fanta va fi divizatã în patru pãrþi egale ºi vom liniar, ajungându-se ca distanþa dintre ele sã nu fie mai
utiliza acelaºi raþionament, vom constata cã pe ecran mare de 0,002 mm.
vor fi franje întunecate dacã:
[QV θ = λ b c
I
Divizând fanta în ºase pãrþi egale vom obþine, în
urma unui raþionament identic, franjele de difracþie
întunecate, date de condiþia:
[QV θ = λ .
I
În general, potrivit acestui raþionament, se poate
a
arãta cã nulurile de difracþie prin fantã îndeplinesc
condiþia: Fig. 5. Reþea de difracþie(a); figuri de difracþie în luminã
[QV θ = S λ , unde k = 0; ±1; ±2, ... roºie ºi albã (b ºi c).
I
124
 Dacã o reþea este formatã din N trãsãturi pe o
lungime L, atunci numãrul de trãsãturi pe unitatea de
lungime este V = 6 , iar distanþa dintre douã trãsãturi
4 a) Maximul de difracþie de ordinul k se obþine pentru
4 
este O = . Aceasta poartã numele de constanta reþelei.
6
Construcþia unei astfel de fante se realizeazã prin
zgârieri fine realizate pe un suport transparent, iar
tehnologiile utilizate depind de constanta reþelei dorite.
Considerãm un fascicul paralel de luminã monocro-
maticã care cade pe o reþea (fig. 6):
a b
Fig. 6. Difracþia pe reþea, pentru poziþii diferite ale unui
punct de pe ecranul pe care se obþine figura de
difracþie.
Potrivit figurilor (a) ºi (b), undele paralele strânse
de lentilã într-un acelaºi punct produc o anumitã
intensitate luminoasã. Diferenþa de drum dintre oricare
douã unde care trec prin fante vecine este:
δ = l (sin i ± sin α)
Aceste unde determinã într-un punct de pe ecran
un maxim, dacã este îndeplinitã condiþia de maxim
(δ = kλ). Se obþine:
l (sin i ± sin α) = kλ
Identic, se obþine condiþia de minim de difracþie
pentru: λ
δ = S + 

Dacã, în loc sã folosim o sursã monocromaticã, se
face difracþie în luminã albã, maximele de diferite ordine
se vor obþine sub unghiuri diferite, pentru diferitele lungimi
de undã λ, în timp ce maximul de ordinul zero va apãrea
în luminã albã, deoarece este rezultat prin suprapunerea
tuturor lungimilor de undã componente (fig. 5.c).
Exemplu
Un fascicul de luminã monocromaticã cade per-
pendicular pe o reþea de difracþie cu N = 500 trãsãturi/mm.
Care este lungimea de undã a radiaþiei (λ1) dacã maxi-
mul de difracþie de ordinul doi se obþine sub un unghi
θ = 30°? Care este numãrul total al maximelor de
difracþie date de reþea pentru o radiaþie cu lungimea de
undã λ2 = 450 mm?
Rezolvare
unghiul θ dacã: VLQ θ = N λ ,
1
unde n este constanta reþelei. În cazul nostru,
VLQ θ VLQ°
λ = = =  PP .
N1  ⋅  ⋅ 
b) Din aceeaºi relaþie, considerând λ2 = 450 mm,
se poate scrie
VLQ θPD[ VLQ° 
NPD[ = = = =  .
λ1 λ 1  ⋅  ⋅  ⋅ −

Considerând doar partea întreagã vor rezulta doar
patru maxime de difracþie de o parte ºi alta a maximului
central.
Aplicaþie – Rezoluþia sistemelor optice
Sistemele optice utilizate la obþinerea imaginilor unor
corpuri (lupã, microscop, telescop, aparat de filmat sau
fotografiat) nu pot obþine ca distincte imaginile unor puncte
oricât de apropiate. Acest lucru se datoreazã naturii ondu-
latorii a luminii, respectiv fenomenului de difracþie produs
de aceasta.
Sã considerãm douã surse necoerente, situate la dis-
tanþã mare de o fantã având deschiderea l. Sursele pot fi
considerate punctuale. Dacã nu s-ar produce fenomenul
de difracþie, ele ar putea fi observate pe un paravan (fig. 7.
c) ca douã imagini distincte. Datoritã difracþiei însã,
imaginea surselor este formatã dintr-o regiune centralã
luminoasã, înconjuratã de franje întunecate ºi luminate
(alternative), cu intensitãþi din ce în ce mai mici. Pe ecran
se vor vedea figurile de difracþie.
a b
c d
Fig. 7. Lumina provenitã de la douã surse aflate
la o distanþã mare faþã de o fantã produce,
în urma trecerii prin aceasta, imagini de difracþie pe un
ecran (a, b), care au un grad mai ridicat (c) sau mai
scãzut de suprapunere (d).
Pentru ca imaginile sã fie vãzute ca distincte, trebuie
sã fie satisfãcutã condiþia de rezoluþie numitã ºi criteriul
125
lui Rayleigh. Acest criteriu spune cã: dacã maximul cen-
tral al figurii de difracþie a uneia dintre surse se suprapune
peste primul minim al figurii de difracþie a celei de-a doua
surse, imaginile pot fi considerate ca distincte. Pe baza
criteriului lui Rayleigh se poate determina separarea
unghiularã minimã θm între douã surse, faþã de o fantã,
astfel încât imaginile lor sã aparã încã distincte. Pentru
aceasta, sã ne amintim cã, în cazul difracþiei pe o fantã,
primul minim apare când unghiul satisface condiþia:
λ
[QV θ = , unde l este deschiderea fantei.
O
1. Stabiliþi, în cazul difracþiei, care din urmãtoarele afirmaþii
sunt corecte: a) se produce ori de câte ori obstacolul are
acelaºi ordin de mãrime cu lungimea de undã a radiaþiei;
b) reprezintã ocolirea aparentã a unui obstacol când acesta
este mai mare decât inversul frecvenþei undei respective;
c) nu modificã frecvenþa radiaþiei luminoase dar modificã
viteza acesteia.
2. Precizaþi dacã, în urmãtoarele cazuri, apar fenomene
de difracþie: a) umbra lãsatã de deschiderea unei uºi,
când aceastã întredeschidere este foarte micã iar înãlþi-
mea uºii este foarte mare; b) umbra lãsatã de un firicel
de praf pe fundul unui vas smãlþuit cu alb, dacã în el se
aflã apã; c) pata de luminã ce reprezintã imaginea
filamentului unui bec al unei lãmpi de birou, când sub
aceasta se aflã o oglindã.
3. Lumina cu lungimea de undã λ = 660 nm cade per-
pendicular pe o fantã cu deschiderea 0,3 nm, formând o
figurã de difracþie pe un ecran situat la distanþa de 2 m
de fantã. a) Care este poziþia franjelor întunecate situate
în imediata vecinãtate a maximului luminos central?
b) Care este grosimea maximului central?
4. Un ecran este plasat la distanþa d = 80 cm de o fantã
îngustã, practicatã într-un paravan, fantã iluminatã cu o
radiaþie cu λ = 620 nm. Dacã distanþa dintre prima ºi a
treia franjã întunecatã obþinutã este 3 mm, care este
grosimea fantei?
5. Arãtaþi cã, dacã lumina cade sub un unghi β asupra
unei fante, într-un experiment de difracþie, condiþia de
interferenþã distructivã se modificã, fiind datã de relaþia:
⎛λ⎞
[QV θ = S ⎜ ⎟ − [QVβ unde a este constanta reþelei.
⎝ I⎠
6. Lumina cu lungimea de undã λ = 550 nm ilumineazã
o fantã cu grosimea de 0,6 mm. La ce distanþã trebuie
plasat un ecran pentru ca prima franjã întunecatã sã se
obþinã la 1 mm de maximul central? Care este grosimea
maximului central?
126
Pentru cã λVl în majoritatea cazurilor, se poate
face aproximarea: sin θ Y θ, de unde rezultã cã unghiul
θ= λ.
limitã (în radiani) este
O
În cazul diafragmelor circulare, care se întâlnesc la
multe sisteme optice, o analizã similarã evidenþiazã cã
λ
separarea unghiularã minimã este datã de: θU = 
,
în care D este diametrul deschiderii diafragmei.
7. Între farurile unui automobil care se apropie este o distanþã
de 1,2 m. Care este distanþa maximã la care ochiul le poate
observa ca distincte? Se presupune diametrul pupilei de
5 mm ºi λ = 550 nm. Rezoluþia este determinatã doar de
efectele de difracþie, nu ºi de structura retinei.
8. Pe o reþea de difracþie, cu constanta a = 0,004 nm, cade
normal un fascicul de luminã monocromaticã cu lungimea
de undã λ. Care este valoarea lui λ dacã unghiul dintre
maximele de ordine 1 ºi 3 este 3°?
9. O reþea de difracþie cu 2500 linii/cm este utilizatã pentru
observarea liniilor spectrale ale sodiului. Determinaþi
separarea unghiularã a liniilor galbene ale sodiului de
588,995 nm ºi respectiv 589,592 nm.
10. O reþea de difracþie este calibratã utilizând linia de
546,1 nm a vaporilor de mercur. Linia de ordinul unu
apare sub un unghi de 21°. Care este numãrul de linii pe
fiecare centimetru al reþelei?
11. O reþea de difracþie are 4000 linii/cm. Dacã ea este
iluminatã de soare, iar spectrul acestuia se obþine pe un
ecran sub ce unghi faþã de linia centralã, se obþine linia
albastrã de 400 nm? Dar cea roºie de 650 nm?
12. Lumina vizibilã cuprinsã între 400 ºi 700 nm cade pe
o reþea de difracþie. Se observã maximul central de
difracþie, dar nu se observã spectrul de ordinul doi sau
mai mare. Care este distanþa maximã dintre liniile reþelei?
13. Fasciculul unui laser trece printr-o reþea de defracþie
pentru a produce la o distanþã de 2 m, pe un perete
figura de difracþie. Fasciculul este produs de un laser heliu-
neon cu o lungime de undã λ = 694,3 mm. Dacã sunt
2000 trãsãturi/cm:
a) care este distanþa pe perete dintre maximul central
(de ordin zero) ºi maximul de ordin 7?
b) cât de mult se modificã rãspunsul dacã utilizaþi
aproximaþia sinØ Y Ø?
14. Consultând surse de informaþie variate, realizaþi un
referat cu tema: „Istoria difracþiei”.
 3.4. *Polarizarea luminii. Aplicaþii
Un fascicul de luminã obiºnuit este format dintr-un În 1932, un astfel de material, numit polaroid, a
numãr mare de unde emise de atomii sau moleculele fost descoperit de E. H. Land. Materialul este format din

sursei. Fiecare
G
atom va produce o undã cu o anumitã lanþuri lungi de carbon, întinse în procesul de fabricaþie

orientare - , corespunzãtoare direcþiei de vibraþie a ato- pânã când se produce o aliniere a moleculelor. Dupã

mului. Cum în sursa de luminã este posibilã oricare imersia într-o soluþie cu conþinut de iod, aceste molecule

devin bune conducãtoare de electricitate. Conducþia are

direcþie de vibraþie, unda electromagneticã rezultatã va
fi datã de suprapunerea tuturor undelor produse de fie- loc, în primul rând, datoritã electronilor de valenþã ai

carbonului, care se pot deplasa de-a lungul lanþului. Din

care dintre atomii sursei. Rezultatul este obþinerea lu-
minii nepolarizate, reprezentatã schematic în figura 1a. aceastã cauzã, moleculele absorb lumina al cãrei vector

G intensitate a câmpului electric este paralel cu lanþurile ºi

- transmit lumina al cãrei vector câmp electric este per-

Fig. 1. pendicular pe acestea. Direcþia perpendicularã pe lanþurile

Unda nepolarizatã obþinutã prin moleculare reprezintã direcþia de transmisie.

suprapunerea undelor provenite Ce se întâmplã însã cu intensitatea luminii care

de la toþi atomii sursei (a) ºi trece printr-un material polarizant (fig. 2)?

unda polarizatã liniar (b).

Toate direcþiile vectorului intensitate a câmpului a′
1 2
electric sunt la fel de probabile ºi determinã un plan
perpendicular pe direcþia de propagare a undei, dar în
orice moment ºi în orice punct al direcþiei de propagare
a undei va exista doar un singur câmp electric rezultant.
Dacã însã direcþia de vibraþie a câmpului electric se a
pãstreazã, rezultã o undã polarizatã liniar.
1 2 b′

Undã polarizatã liniar: Undã în care în orice moment,

într-un anumit punct al direcþiei de propagare,
vectorul intensitate a câmpului electric vibreazã b
dupã o aceeaºi direcþie.
Pentru o undã polarizatã, planul format de direcþia 1 2 c′ θ
G
vectorului intensitate a câmpului electric - ºi direcþia
de propagare se numeºte plan de polarizare.
Practic, se poate obþine luminã polarizatã din
luminã nepolarizatã, prin înlãturarea din unda
nepolarizatã a tuturor componentelor, exceptând una, c
al cãrei vector al intensitãþii câmpului electric oscileazã
într-un singur plan. Trei sunt procedeele de obþinere a Fig. 2. Când douã foiþe polarizoare (polarizor - 1 ºi

luminii polarizate: absorbþie selectivã, reflexie ºi difuzie. analizor - 2) au axele de transmisie ∆1, ∆2 înclinate sub
un unghi θ, doar componenta paralelã cu axa
A. *Polarizarea prin absorbþie selectivã analizorului va ajunge la observator (c). Axe paralele –
O metodã de polarizare a luminii este aceea în care intensitatea este maximã (a), axe perpendiculare –
se utilizeazã un material cu urmãtoarele proprietãþi: extincþie totalã (b).

a) transmite
G undele a cãror intensitate a câmpului Intensitatea luminii transmise printr-un astfel de

electric - vibreazã într-un plan pe o anumitã direcþie; material este datã de legea lui Malus.

b) absoarbe undele a cãror intensitate a câmpului 2θ,

G I = I cos
0 (1)

electric - vibreazã, în acelaºi plan, pe o direcþie unde I0 este intensitatea undei incidente, iar θ este

perpendicularã pe prima. unghiul dintre axele de transmisie ale analizorului ºi

polarizorului.

127
 Observaþie: Potrivit legii lui Malus intensitatea este
maximã când θ = 0 sau 180°, deci când axele de trans-
misie ale analizatorului ºi polarizorului sunt paralele, ºi
nulã când acestea sunt perpendiculare.
B. *Polarizarea prin reflexie
La trecerea luminii dintr-un mediu transparent în
altul printr-o suprafaþã de separaþie, unda incidentã se
împarte în douã: o undã reflectatã ºi una refractatã.
Direcþiile celor douã unde sunt date de legile reflexiei ºi
refracþiei, însã, pentru descrierea completã a comportãrii
luminii la suprafaþa de separaþie a celor douã medii
transparente, trebuie determinate intensitãþile celor douã
unde ºi stãrile lor de polarizare.
Când lumina nepolarizatã este reflectatã de cãtre o
suprafaþã, lumina reflectatã poate fi nepolarizatã (în
cazul unghiurilor de incidenþã de 0 ºi 90°), polarizatã
parþial pentru valori intermediare sau complet polarizatã
(fig. 3b).
a b
Fig. 3. Lumina reflectatã de suprafaþa de separaþie a
douã medii este polarizatã parþial faþã de lumina
incidentã (nepolarizatã) (a). Pentru un anumit unghi,
lumina reflectatã va fi total polarizatã (b).
Laborator
Determinarea unghiului Brewster
Materiale necesare:
– acvariu de sticlã, cu apã;
– lapte praf;
– laser He-Ne;
– polarizor;
– suport pentru laser.
ž În acvariul de sticlã se pune apã amestecatã cu
puþin lapte praf. Acesta are rolul de a face vizibilã raza
refractatã.
ž Se aranjeazã laserul astfel încât fasciculul aces-
tuia sã cadã pe suprafaþa apei sub un unghi egal cu
128
Considerând un fascicul de luminã nepolarizatã
incidentã la suprafaþa de separaþie a celor douã medii,
acesta poate fi descris de vectorul intensitate a câmpului
G
electric  -  . În figurã s-a reprezentat prin puncte com-
ponenta vectorului paralelã cu planul de separaþie ºi cu
sãgeþi componenta perpendicularã pe prima. Ambele
componente sunt perpendiculare pe direcþia de propa-
gare. S-a constatat cã, la reflexie, componenta paralelã
se reflectã mai puternic decât cea perpendicularã, ceea
ce determinã o anumitã polarizare a fasciculului. ªi
fasciculul refractat este la rândul sãu polarizat, dar într-o
mãsurã mai micã.
Dacã variem unghiul de incidenþã θ1 pânã când
unghiul dintre raza reflectatã ºi cea refractatã devine
90°, se constatã polarizarea totalã a luminii reflectate,
în timp ce lumina refractatã va fi doar parþial polarizatã.
Unghiul de incidenþã la care se produce polarizarea totalã
a luminii reflectate se numeºte unghi de polarizare qp.
Utilizând figura 3b, se constatã cã:
θ2 = 90° – θp.
Considerând cã reflexia se produce la suprafaþa de
separaþie a aerului ( n1 = 1) cu a altui mediu transpa-
rent, cu indice de refracþie n2 = n, legea lui Snell se
scrie:
[QV θ X [QV θ X [QV θ X
V= = = = \O θ X (4)
[QV θ [QV!° − θ X  KW[ θ X
Expresia n = tg θ
p poartã numele de legea lui
Brewster, iar θp este adesea numit ºi unghi Brewster.
Deoarece indicele de refracþie al unei substanþe
variazã cu lungimea de undã, ºi unghiul Brewster va
depinde de lungimea de undã (frecvenþa radiaþiei).
unghiul Brewster (la suprafaþa aer-apã, acesta este de
aproximativ 53°).
ž În întuneric perfect se cerne deasupra dispozi-
tivului praf de cretã. Se vor observa razele reflectatã ºi
refractatã ºi unghiul de 90° dintre acestea.
 Polarizarea prin reflexie este un fenomen des parcurs, lumina albastrã din spectru este împrãºtiatã
întâlnit. Lumina soarelui reflectatã de apã, zãpadã sau cu probabilitate mai mare, astfel încât culoarea luminii

sticlã va fi parþial polarizatã. Dacã suprafaþa este Soarelui ajunsã la ochii noºtri, va fi deplasatã spre zona
orizontalã va exista o componentã orizontalã, a vectorului roºie a spectrului.

intensitate a câmpului electric, foarte puternicã. Aplicaþii. *Cristale birefringente

Ochelarii cu lentile din materiale polarizante reduc Legendele islandeze despre cãlãtoriile vikingilor,
aceastã componentã a luminii, deoarece axele de conduºi de Leif Ericksson (cel Norocos), de pe coasta
transmisie ale lentilelor sunt orientate vertical. Norvegiei spre Islanda (pe care au ºi descoperit-o) ºi

C. *Polarizarea prin împrãºtiere mai departe, pânã pe coastele continentului american

Lumina incidentã pe un sistem de particule, cum (cca 700-1000 î.Cr.) povestesc despre o misterioasã

sunt cele ale unui gaz, este dupã cum ºtim parþial piatrã a Soarelui, cu ajutorul cãreia aceºtia se orientau

absorbitã de cãtre electronii acestuia, care-ºi vor pe vreme rea, dacã reuºeau sã vadã o „razã de luminã“.

intensifica miºcarea de vibraþie. Aceste variaþii acþio- Aceastã piatrã ar putea fi cordieritul, un cristal ce-ºi

neazã similar, dar de o manierã mai complexã decât schimbã culoarea când este rotit în luminã polarizatã,

cele produse într-o antenã. Componenta orizontalã a sau calcitul optic numit ºi spat de Islanda, având com-

vectorului electric din unda incidentã imprimã sarcinii portãri asemãnãtoare. Cunoaºterea de cãtre vikingi a

o vibraþie dupã direcþia orizontalã, iar cea vertical㠖 o luminii polarizate ºi utilizarea acesteia în navigaþie nu a

vibraþie dupã direcþia verticalã. În acest fel, dupã fiecare fost doveditã direct, dar o astfel de posibilitate existã.

din cele douã direcþii, unda împrãºtiatã de electron va Experimente privind comportarea unui cristal de

avea o anumitã polarizare (fig. 4). spat de Islanda sunt menþionate abia în 1669, de cãtre

Fig. 4. matematicianul danez Bartholinus. Spatul de Islanda,

Lumina nepolarizatã a ca ºi alte corpuri transparente studiate mai târziu, deºi

Soarelui este omogen chimic, este anizotrop, adicã viteza undei

împrãºtiatã de luminoase în interiorul sãu nu este aceeaºi dupã orice

moleculele din aer. direcþie. Într-un astfel de cristal, numit ºi „birefringent“,
Lumina vãzutã de un de pe fiecare suprafaþã de undã se propagã douã seturi
observator aflat în de unde Huygens secundare, unele sferice, iar altele
unghi drept faþã de elipsoidale (fig. 5b). Ele vor fi tangente în lungul unei
luminã direcþia razelor este
direcþii numitã axã opticã a cristalului. Rezultatul trecerii
polarizatã polarizatã liniar,
luminii printr-un astfel de cristal birefringent va fi
liniar datoritã componentei
separarea luminii în douã fascicule: unul, ale cãrui raze
orizontale a vibraþiei
moleculelor. sunt tangente la undele secundare sferice (raze ordinare)

ºi altul ale cãrui raze sunt tangente la undele secundare

Probabilitatea de interacþie a luminii cu molecu- elipsoidale (raze extraordinare) (fig. 5c).

lele, la trecerea prin atmosferã, s-a calculat cã variazã Fig. 5.

invers proporþional cu puterea a patra a lungimii de undã Într-un cristal birefringent
⎛  ⎞ (a), un fascicul de luminã
⎜  ⎟ . În acest fel, lumina violet cu λ = 400 nm va este împãrþit în douã: unul
⎝λ ⎠ tangent la undele sferice
avea o probabilitate de împrãºtiere de aproape zece ori (b), iar celãlalt tangent la
mai mare decât cea a luminii roºii cu λ = 700 nm. La undele elipsoidale (c).
amiazã, lumina Soarelui trece printr-un strat de atmos- a
ferã relativ îngust. O fracþiune micã din luminã va fi
împrãºtiatã, de moleculele din atmosferã, iar culoarea
soarelui va fi alb-gãlbuie, datoritã reprezentãrii în proporþii
relativ egale a tuturor lungimilor de undã din spectru.
Culoarea cerului va apãrea albastrã, datoritã împrãºtierii
mai mari a radiaþiei albastre a spectrului în raport cu
celelalte culori. La apus sau la rãsãrit, grosimea de at- b c
mosferã parcursã de razele Soarelui este mai mare
(ajungând de la aproximativ 5 ori grosimea atmosferei Dacã se roteºte cristalul luând ca ax de rotaþie raza
la paralela de 30°, la aproximativ 11 ori la poli). Pe acest incidentã, raza ordinarã rãmâne fixã, iar cea extraordi-

129
narã se va roti în jurul acesteia. În aceste cristale, legea
lui Snell este valabilã numai pentru raza ordinarã, nu ºi
pentru cea extraordinarã, întrucât cea din urmã diferã
în funcþie de direcþie. La rândul sãu, indicele de refracþie
va depinde de direcþie (tabelul 1).
Tabelul 1. Indici de refracþie ai unor cristale birefringente,
pentru luminã cu λ = 589 nm.
cristal n0 nE
calcit 1,65 1,48
cuarþ 1,54 1,55
turmalinã 1,64 1,62
Aici n0 ºi nE reprezintã indicii de refracþie ai razelor
ordinarã ºi respectiv extraordinarã.
Una din principalele utilizãri ale acestor materiale
este aceea de polarizori. Aceasta se bazeazã pe
proprietatea cã undele ordinare ºi extraordinare din
aceste cristale birefringente sunt polarizate liniar în
direcþii perpendiculare una faþã de alta. Prin separarea
celor douã fascicule se produce un fascicul liniar
polarizat. Astfel de polarizori din cristale birefringente,
constituiþi sub formã de prisme, au purtat numele
descoperitorilor lor: Nicol, Glan; Ahrens ºi alþii (fig. 6).
Fig. 6. Prisma
polarizantã a lui Nicol
(nicolul), tãiatã dintr-un
cristal de spat de
Islanda ºi lipitã cu
balsam de Canada, va
separa raza ordinarã
absorbitã.
Nu întotdeauna într-un cristal birefringent razele
ordinarã ºi extraordinarã se vor separa. Dacã feþele
cristalului sunt tãiate perpendicular pe axa opticã, iar
lumina are incidenþã normalã pe una dintre aceste feþe,
strãbãtând cristalul pe direcþia axei optice, cele douã
raze nu se separã (fig. 5b).
Materiale optic active ºi cristale lichide
Multe aplicaþii practice ale luminii polarizate implicã
utilizarea unor materiale optic active.
Material optic activ: Material care roteºte planul de
polarizare al luminii transmise.
Dacã planul de polarizare este rotit spre dreapta
privind în lungul direcþiei de propagare, materialul se
numeºte dextrogir, iar dacã este rotit spre stânga, levogir.
Efectul pe care îl poate avea un astfel de material este
redat în fig. 7.
130
Fig. 7. Dacã lumina nepolarizatã trece printr-un sistem
de polarizori format din polarizor ºi analizor – ale cãror
axe de polarizare sunt perpendiculare, din sistem nu
iese luminã (a). Introducerea unui material optic activ –
va roti fasciculul liniar polarizat de primul polarizor, iar o
parte din luminã va ieºi prin analizor (b).
Activitatea opticã a unor materiale este datoratã
formei moleculelor acestora. Unele proteine, de exem-
plu, sunt optic active datoritã formei lor spiralate, alte
materiale – precum sticla sau plasticul – pot deveni
optic active dacã sunt supuse la tensiuni. Când lumina
polarizatã trece printr-o astfel de placã de plastic,
nesupusã la tensiuni, ºi apoi printr-un analizor cu axa
de polarizare perpendicularã pe cea a polarizorului, lu-
mina polarizatã nu va putea fi transmisã. Dacã însã
plasticul va fi supus unor tensiuni, regiunile tensionate
mai puternic vor roti lumina polarizatã cu unghiuri mai
mari de rotaþie. Ca urmare, în analizor apar benzi
luminoase ºi întunecate ale luminii transmise, benzi
de culori diferite (fig. 8).
Fig. 8.
Distribuþia tensiunilor într-un
material plastic. Benzile
colorate sunt obþinute când
acesta este pus între douã
plãci polarizoare având axe
perpendiculare.
O aplicaþie a acestui procedeu de evidenþiere a
tensiunilor este utilizatã în construcþii la urmãrirea pe
modele a zonelor de solicitare maximã
Un efect similar al rotaþiei planului de polarizare
este utilizat la ecranele unor calculatoare de buzunar,
ceasuri de mânã ºi alte dispozitive cu afiºaj, prin
intermediul cristalelor lichide.
Cristale lichide: Substanþe ale cãror molecule au ten-
dinþa de orientare dupã o anumitã axã, spre deo-
sebire de cele din lichide, complet dezordonate, sau
din solide, care au un grad înalt de ordonare (fig. 9).
 Fig. 10. În câmp electric extern,
moleculele cristalului lichid vor fi

a reorientate. Acest lucru va determina

modificarea polarizãrii luminii ce
trece prin acesta, în absenþa (b) sau
prezenþa câmpului electric extern (c).
Fig. 9. Comparaþie între gradele de ordonare a stãrilor
solidã, cristal lichid ºi lichidã
Forþele care menþin moleculele cristalului lichid ali-
niate sunt de naturã electrostaticã, din cauza distribuþiei b
spaþiale a sarcinilor electrice din moleculã. Acestea dau
moleculei un caracter de dipol electric, ceea ce permite
orientarea moleculei dupã o anumitã direcþie, numitã
axã directoare a cristalului. Intervenþia unui câmp elec-
tric extern va produce rotaþia moleculelor (fig. 10). c
Cristalul lichid, datoritã naturii sale anizotrope, este
un material birefringent, având din aceastã cauzã indici
de refracþie diferiþi pentru raza ordinarã ºi cea extra-
ordinarã. Ca urmare, ºi vitezele de deplasare ale celor
douã unde refractate vor fi diferite. Aceasta, va
determina în cristalul lichid o rotire a planului de ieºi prin analizor. La aplicarea tensiunii electrice,
polarizare a luminii. Cristalul lichid din dispozitivele de moleculele cristalului lichid se vor roti pe direcþia
afiºaj (fig. 10b) se pune în celule formate din douã câmpului electric aplicat. În acest fel, nu se va produce
plãci de sticlã conectate la sursa de tensiune. Dispozitivul rotirea planului de polarizare, iar lumina va fi total
este plasat între douã plãci polarizante, cu axe de absorbitã de analizor. Astfel, modificarea, la anumite
polarizare perpendiculare, iar în faþa analizorului se pune intervale de timp, a orientãrii moleculelor în celulele
o suprafaþã reflectantã. În absenþa tensiunii pe celula cristalului lichid, va permite iluminarea, sau nu, a
cristalului lichid, lumina polarizatã paralel cu direcþia suprafeþei reflectorizante ºi afiºarea semnelor
axei directoare a cristalului va fi rotitã cu 90° (datoritã alfanumerice, într-o structurã de bazã, formatã din ºapte
grosimii alese, pentru pelicula de cristal lichid), putând segmente (fig. 10a).

Rezumat ž În cazul reflexiei luminii, pe

ž Unda polarizatã este unda în care în orice moment, o suprafaþã între 0° ºi 90°
într-un anumit punct al direcþiei de propagare, vectorul lumina va fi parþial polarizatã
intensitate a câmpului electric vibreazã dupã o aceeaºi cu o polarizare maximã pentru
direcþie. unghiul dat de relaþia Brewster:
ž Lumina polarizatã se poate obþine prin: absorbþia n = tgθp.
selectivã, reflexie sau difuzie. ž Polarizarea prin împrãºtiere este dato-
ratã interacþiei luminii cu un sistem de
ž Absorbþia selectivã stã la particule precum este aerul. Pe baza
baza construcþiei lentilelor fenomenului poate fi explicatã culoarea
polarizoare, având ca bazã aerului în diferite momente ale zilei.
lanþuri lungi de carbon,
bune conductoare de ž Aplicaþii ale polarizãrii
electricitate. Moleculele utilizeazã cristalele birefrin-
absorb lumina al cãrui gente de tipul cordieritului
vector intensitate a câm- sau a calcitului, dar ºi ma-
pului electric este paralel cu lanþurile moleculare ºi o teriale optic active sau cris-
transmit pe cea perpendicularã. talele lichide.

131
1. Lumina provenind dintr-un mediu cu indice de refracþie
n1 este incidentã pe suprafaþa de separaþie cu un al doilea
mediu, de indice n , sub un unghi de incidenþã θ. Unghiul
2
dintre raza reflectatã ºi cea refractatã este β. Arãtaþi,
utilizând dezvoltarea relaþiei sin(A + B), cã:
V [QV β
\O θ =
V − V KW[ β . (1)
b) Arãtaþi cã ecuaþia (1) se reduce la legea lui Brewster
când β = 90°, n1 = 1 ºi n2 = n.
2. Dacã indicele de refracþie al unei plãci de sticlã este
n = 1,52, care va fi unghiul Brewster când placa se aflã
în: a) aer? b) apã?
3. Dacã lumina este incidentã sub un unghi de incidenþã
egal cu unghiul de polarizare, când cade pe o suprafaþã
de sticlã cu indice de refracþie n = 1,65, care va fi unghiul
de refracþie pentru raza transmisã?
4. Utilizând procedeul de determinare a unghiului Brew-
ster, arãtaþi cã, dacã lumina provenind din mediul de
indice de refracþie n1 este incidentã pe un mediu de
indice n2, este valabilã relaþia tgθ = n2/n1. Utilizaþi aceastã
relaþie la stabilirea unghiului Brewster, dacã lumina este
reflectatã de o bucatã de sticlã având n = 1,5, scufun-
datã în apã.
5. La ce unghi deasupra orizontului se aflã Soarele, dacã
lumina acestuia reflectatã pe suprafaþa apei este total
polarizatã?
6. Un fascicul de luminã trece prin douã plãci polarizante
(polarizor, analizor). Dacã I este intensitatea luminii inci-
i
dente pe analizor, iar I este intensitatea luminii transmise
Utilizarea polarizãrii în lumea vie
Unele specii de peºti, amfibieni, artropode ºi octopode
– utilizeazã vederea în luminã polarizatã pentru orientare ,
determinarea distanþelor, apãrare, comunicare sau în alte
scopuri. Ochii multor nevertebrate sunt structuraþi astfel
încât sã conducã la creºterea sensibilitãþii vederii în luminã
polarizatã. Este ºi cazul ochiului compus al albinei. Acestea
utilizeazã vederea polarizatã pentru orientare ºi
determinarea distanþelor. Studiile lui Karl von Frisch, asupra
dansului unor albine din America de Nord, care are loc în
apropierea intrãrii în stup sau chiar în interiorul acestuia,
aratã cã, cu creºterea distanþei faþã de sursa de hranã,
numãrul de circuite parcurse în unitatea de timp scade (fig.
11). Indicaþiile privind direcþia sunt date de linia dreaptã a
dansului. Orientarea, în acest caz, are ca referinþã direcþia
132
prin acesta, sã se determine:
a) care este raportul dacã lumina polarizatã care cade
pe analizor face un unghi de 45° cu axa de polarizare?
b) care va fi unghiul de la punctul precedent, dacã raportul
I/I1 = 1/3?
7. Trei plãci polarizoare paralele sunt centrate pe aceeaºi
axã. Direcþiile axelor de transmisie în raport cu verticala fac
unghiurile θ1, θ2, θ3. Un fascicul plan polarizat, cu planul
de polarizare paralel cu direcþia verticalã, este incident pe
placa din stânga ºi are o intensitate arbitrarã I = 10 unitãþi.
1
Care este intensitatea transmisã prin cea de a treia placã
polarizoare, dacã θ1 = 15°, θ2 = 30° ºi θ3 = 60°.
8. Un material birefringent, cu indicele de refracþie 1,7,
pentru raza ordinarã ºi 1,8 pentru raza extraordinarã,
pentru lumina cu λ = 570 nm, roteºte planul de polarizare
cu 90°. Ce grosime are materialul respectiv?
9. Unii ochelari de soare cu lentile polarizante reduc
intensitatea luminii reflectate de suprafeþe orizontale
precum cele de apã, zãpadã etc. Care trebuie sã fie
orientarea axei de transmisie, pentru ca eficienþa acestora
sã fie maximã?
10. Ar fi posibil de acoperit avioanele cu o peliculã
nereflectorizantã pentru radiaþia cu lungimea de undã de
3 cm, pentru a le face invizibile?
Soarelui. Acest lucru a fost demonstrat prin înlocuirea luminii
Soarelui cu o lampã montatã într-o incintã închisã în care
era ºi stupul. Mutarea acestuia determina reorientarea
dansului, astfel încât unghiul dintre direcþia dreaptã a
traiectoriei ºi lampã rãmânea mereu acelaºi. Faptul cã în
acest tip de orientare intervine lumina polarizatã s-a putut
demonstra prin utilizarea unui filtru polarizor. Rotirea
acestuia a determinat rotirea dansului.
Fig. 11.
Dansul albinei indicã direcþia ºi
distanþa pânã la hranã.
Orientarea se face dupã Soare,
utilizând polarizarea luminii.
 4.1. *Determinism ºi predictibilitate.
Condiþii. Modele
4.2. *Determinism ºi impredictibilitate.
Comportamentul haotic. Condiþii
4.3. *Descrierea comportamentului
haotic. Spaþiul fazelor.
Atractori clasici ºi stranii
4.4. *Elemente de geometrie fractalã
Capitolul 42
ELEMENTE DE TERMODINAMICÃ
*TEORIA HAOSULUI
4.1. *Determinism ºi predictibilitate. Condiþii. Modele
Determinism ºi predictibilitate
Determinismul este un concept filozofic potrivit
cãruia orice eveniment sau acþiune este rezultatul
inevitabil al evenimentelor ºi acþiunilor precedente. Dupã
cum afirma Pierre Simon de Laplace, „dându-se la un
moment dat unei inteligenþe atotcuprinzãtoare toate
forþele prin care natura este pusã în miºcare ºi poziþiile
corpurilor care o compun... nimic nu ar fi nesigur, iar
viitorul ca ºi trecutul ar fi prezent ochilor sãi.” Ideea
enunþatã de Laplace leagã caracterul determinist al
legilor naturii de predictibilitatea evoluþiei sistemelor
studiate de acesta. Un sistem determinist este unul ale
cãrui stãri viitoare sunt complet determinate de stãrile
sale prezente ºi de regula evoluþiei sale. Mai mult,
aceleaºi condiþii iniþiale vor produce totdeauna o evoluþie
identicã a sistemului.
Ca ºi concept filozofic, determinismul este regãsit
încã din antichitatea greacã, dar a fost introdus în ºtiinþe
abia în secolul al XIV-lea, odatã cu stabilirea principiului
cauzalitãþii ca regulã de guvernare a structurilor
dinamice. Fundamentul determinist în construirea
ºtiinþelor moderne a fost pus de Isaac Newton, al cãrui
set concis de principii asupra dinamicii prezicea cu
acurateþe miºcarea unei particule într-o mare varietate
de sisteme. Newton a demonstrat cã legile miºcãrii
formulate de el, combinate prin procesul logicii, putea
descrie de la orbitele planetelor în jurul Soarelui la forma
traiectoriei unui obuz.
Încrederea în determinismul mecanicii newtoniene
era atât de mare încât timp de câteva secole dupã ce
au fost descoperite principiile acesteia, fizica a încercat
doar sã le aplice oricãrui alt proces fizic.
Condiþiile iniþiale
Una dintre cele mai importante inovaþii ale secolului
al XVI-lea a fost ideea cã legile universului ar putea fi
înþelese doar prin exprimarea proprietãþilor fizice ca
mãrimi mãsurabile. Utilizarea valorilor numerice pentru
a descrie lumea fizicã conduce în ultimã instanþã la
necesitatea exprimãrii legilor fizicii prin ecuaþii mate-
matice ºi nu prin simple propoziþii. Principiul funda-
mental al dinamicii, de pildã, poate fi exprimat în cuvinte,
dar pentru aplicarea acestuia unui sistem particular este
necesarã forma lui matematicã.
Cunoaºterea dinamicii sistemului nu implicã doar
cunoaºterea legilor care guverneazã evoluþia sa, ci ºi o
anumitã stare a sistemului, stare datã de un set de
mãsurãtori numite condiþii iniþiale.
133
 ž forþa arhimedicã, datã de greutatea vo-
lumului de fluid dizlocat de corp (FA = –ρgV;
Condiþii iniþiale ale sistemului: Valori ale mãsurãtorilor unde ρ este densitatea aerului) poate deveni
unui sistem fizic, la un anumit moment, considerat semnificativã în cazul unor densitãþi
moment iniþial, valori care expliciteazã starea comparabile ale corpului ºi ale aerului. ªi în
sistemului. acest caz modificarea densitãþii aerului Fig. 3.
determinã dependenþa forþei de altitudine ca
Sistemul fizic poate fi: Sistemul Solar, un obiect ºi în cazul forþei de frecare.
care cade liber pe Pãmânt, un oscilator care-ºi În cazul în care
desfãºoarã miºcarea într-un anumit mediu etc. corpului aflat în cãdere
Principiul fundamental al dinamicii formulat de pe lângã miºcarea de
Newton este un bun exemplu, determinist în sensul cã translaþie i s-a imprimat
existã o conexiune directã între valorile numerice ale ºi o miºcare de rotaþie,
mãsurãtorilor la un anumit moment ºi valorile mãsurate ca urmare a vitezei rela-
la un moment ulterior. tive diferite a acestuia Fig. 4.
Mãsurãtorile care se fac în aplicarea principiului faþã de straturile adiacente de fluid (aer) apare o diferenþã
lui Newton depind de sistemul particular studiat, dar de presiune staticã care determinã devierea lateralã a
includ, de obicei, poziþia, viteza ºi direcþia de miºcare a corpului de la traiectorie.
oricãrei componente a sistemului, cât ºi valorile ºi direc- Datoritã miºcãrii de Polul Nord

þiile forþelor care acþioneazã asupra acestor corpuri la rotaþie a Pãmântului,

un anumit moment din istoria sistemului. corpul în cãdere este
Studierea unui sistem fizic în situaþie realã este ade- deviat spre dreapta (în
sea foarte complicatã putând implica multe tipuri de Emisfera Nordicã) ºi
interacþiuni cu mediul sau cu componente ale acestuia. Þintã
spre stânga (în cea 150°135°120° 105° 90° 75° 60°Ecuator
Un exemplu elocvent în acest sens poate fi cãderea Sudicã) prin acþiunea Fig. 5. Forþa Coriolis.
liberã a unui corp în câmp gravitaþional. Sã vedem care unei forþã numitã forþã
sunt forþele care pot influenþa aceastã miºcare. Coriolis (fig. 5.)
Forþa care
G
determinã cãderea este forþa gravita- În situaþia
þionalã (UO ) în care acceleraþia gravitaþio- existenþei în
nalã este consideratã de obicei constantã. atmosferã a
Aproximarea poate fi fãcutã când miºcarea unor centrii de
are loc pe distanþe mici. Altfel g depinde de joasã ºi înaltã
altitudine, potrivit relaþiei cunoscute din Fig. 1. presiune apãrute Fig. 6. Forþa de gradient.
studiul câmpului gravitaþional: în urma încãlzirii
diferenþiate a anumitor zone ale Pãmântului apar curenþi
J J 5  ,

de aer verticali sau orizontali (vânturile) ce modificã miº-
5 + ] carea corpului. Ultimii sunt datoraþi variaþiei presiunii
unde R este raza Pãmântului, iar z este altitudinea.
În timpul cãderii printr-un fluid (ca de exemplu în
aer) o serie de alte forþe pot fi luate în calcul.
ž forþa de rezistenþã (frecare) – poate fi
aproximatã în anumite condiþii ca fiind
proporþionalã cu viteza.
rF = –Cv,
unde constanta C va depinde de forma ºi
dimensiunile corpului, dar ºi de vâscozitatea Fig. 2.
mediului.
ªi aici lucrurile se pot complica în sensul modi-
ficãrii valorii lui C pe distanþe mari datoritã modificãrii
densitãþii mediului (rarefierea aerului odatã cu creºterea
altitudiniii), deci ºi a vâscozitãþii.
134
atmosferice cu distanþa (gradientul de presiune) de unde
ºi numele forþei care le provoac㠖 forþa de gradient.
Când corpul este încãrcat electric, iar cãderea se
face într-un câmp electric (exemplu: cãderea unei sar-
cini printre armãturile unui condensator aflat la o tensiu-
ne U) apare o forþã de interacþiune de naturã electricã
care, în funcþie de orientarea câmpului, determinã
accelerarea sau încetinirea corpului în cãdere.
Uneori, valoarea acestei forþe poate deveni
semnificativã, funcþie de caracteristicile (masa sa)
corpului.
O sarcinã electricã în miºcare determinã apariþia
unui câmp magnetic perpendicular pe direcþia de
deplasare determinând interacþiunea cu câmpul
magnetic terestru. Aceasta va modifica traiectoria de ale comportãrii sistemului din ce în ce mai apropiate de
miºcare acþionând cu o forþã datã de relaþia .G = Y^G × *G , sistemul dinamic real.
Sã urmãrim procesul de modelare în cazul unor
unde q este sarcina electricã, iar ^G este viteza corpului. sisteme dinamice aplicând formalismul matematic
Orientarea forþei va depinde de orientarea inducþiei utilizat de Newton în studiul dinamicii unui punct ma-
G
magnetice ( * ) a câmpului magnetic local al Pãmân- terial de masã m.
Variabilele sistemului dinamic pot fi:
tului. ž coordonatele de poziþie (notate într-un S.R.
Dacã sistemul descris cartezian: x, y, z)
anterior, simplu la prima ž vectorul de poziþie G = G + +
G G G

vedere, se dovedeºte în Z
G
`Q
G
aR
G
bS 

realitate a fi atât de com- ž viteza instantanee ( ^G = LZL\ = ` Q + aR + bS , unde

plex, ce se întâmplã însã cu ` a b s-au notat derivatele în raport cu timpul a
în cazul unor sisteme di-
  
Fig. 7.
namice ºi mai complexe, de pildã, în cazul deplasãrii coordonatelor de poziþie în Gacelaºi S.R.).
 G G G
omului pe Lunã, în cadrul misiunii Apollo? Dacã în ž acceleraþia ( IG = LL\ Z = ` Q + a R + b S , unde cu
prima situaþie unele variaþii de la traiectoria corpului pot ` a b s-au notat derivatele de ordinul doi în raport cu
sã nu producã efecte notabile, în cel de-al doilea caz     

timpul ale coordonatelor cartezieneG x, y, z).

efectele ar fi putut fi dezastruoase. G
Modelarea. Studierea unui sistem dinamic real Principiul fundamental . = LX = UI este relaþia
G

face apel la modelarea procesului, modelare prin care
se selecteazã un numãr de elemente care definesc un
anumit tip de comportament, ºi se neglijeazã altele.
Orice model trebuie sã aibã douã caracteristici
importante:
care face legãtura între miºcarea L\sistemului ºi cauzele
producerii acesteia ºi poate fi scris pe componente:
.` = U` # . a = Ua # .b = Ub 
unde F , F , F reprezintã rezultantele forþelor individuale,
cu acþiune independentã asupra punctului material pe
x y z

- sã fie cât mai simplu fiecare direcþie de miºcare.

- sã reþinã efectele importante. Aceste forþe pot depinde de o parte dintre variabile,
Avantajul modelãrii este obþinerea unui sistem ideal de exemplu: de variabilele poziþie (x, y, z) în cazul forþei
care uºureazã înþelegerea ºi analiza comportamentului gravitaþionale, de vitezã ` a b (forþa de frecare dintre
   
sistemului dinamic studiat. Gradul de idealizare este un solid ºi un fluid) sau de timp (t) (momentul forþei
constituit din restricþiile impuse sistemului ºi modul în generate de un motor), sau de toate aceste variabile.
care acestea afecteazã rezultatul. În acest din urmã caz principiul fundamental, dupã
Temã în clasã: Pentru influenþele descrise în cazul cele trei direcþii ale sistemului de referinþã ales, este:
cãderii libere a unui corp, identificaþi situaþii în care U` = . ` a b ` a b \
        
(1)
`
acestea pot fi sau nu neglijabile comparativ cu forþa de Ua = . ` a b ` a b \
        
atracþie gravitaþionalã. Utilizând date din literaturã, realizaþi
a

estimãri ale valorilor acestor forþe.

Ub = . ` a b ` a b \

b
       

Construirea unui model trebuie sã aibã în vedere O datã stabilite variabilele, pentru construirea
câteva etape: modelului, trebuie stabilitã forma explicitã a forþei în
I. Observarea comportamentului sistemului dinamic. vederea determinãrii expresiei exacte a ecuaþiei
II. Înþelegerea modului în care acesta se comportã. principiului fundamental. Ca exemplu, de forþe depen-
III. Identificarea variabilelor sistemului respectiv. dente de poziþie,
G
sã considerãm greutatea / ºi forþa
G
 

IV. Evaluarea gradului de complexitate a sistemului. elasticã . .  MT 

V. Evaluarea limitelor de eroare admisibile. În primul caz, datoritã dependenþei acceleraþiei

Temã în clasã: Pentru un sistem dinamic cunoscut,
gravitaþionale de altitudine (z), aceasta se scrie:

detaliaþi etapele de construire a modelului de studiu al / b = − UO ⎛⎜ : ⎞⎟ .
 
acestuia. ⎝ :+ b ⎠
Dacã eroarea datã de model depãºeºte limita de Forþa este neliniarã în z. Când z este mic, în raport
eroare admisibilã evaluatã (V), modelul trebuie dezvoltat cu R acesta se poate neglija.
în sensul cuprinderii unor elemente suplimentare a cãror Forþa elasticã este o forþã de revenire ce apare
influenþã este importantã. Acestea vor da aproximãri într-un sistem dinamic ori de câte ori acesta este scos
135
din poziþia de echilibru. Dacã Un alt dispozitiv, utilizat ade-
forþa acþioneazã dupã direcþia x sea pentru a reprezenta o disipare
a sistemului de coordonate ea a liniarã a energiei este cel din figura Fig. 10. Surse de
este caracterizatã de: 10 reprezentâd o barã de care este amortizare într-un
ž Fx = 0, când x = 0 ºi prinsã o masã m. Când masa m pendul electric
ž F x < 0, când x > 0 se miºcã putem identifica trei orizontal.
(fig. 8a). surse de disipare a energiei:
Dependenþa forþei elastice – disipare prin intermediul aerului (rezistenþa ca
de poziþia de echilibru este datã b urmare a vâscozitãþii mediului – este transferatã energie
în fig. 8b. Fig. 8. sub formã cineticã particulelor aerului.
Cu cât devierea de la echilibru este mai mare cu – disipare în bara rigid㠖 este vorba de disiparea energiei
atât mai mare este ºi devierea forþei Fx de la o dependenþã sub formã de cãldurã ca urmare a tensionãrii solidului.
liniarã în raport cu elongaþia. În acest caz forþa poate fi – frecare în punctul de legãturã al barei.
descrisã de o dezvoltare în serie Taylor în jurul poziþiei De obicei în mecanismele reale sunt prezente toate
de echilibru (x = 0), de tipul: cele trei tipuri de disipare ce produc amortizarea miºcãrii.
2
F(x) = a1x + a2x + a3x + ...,
3
Ca urmare a existenþei mai multor mecanisme de
unde coeficienþii a1, a2, .. sunt derivatele forþei în raport amortizare cu ponderi diferite, în funcþie de caracteris-
cu deplasarea, calculate în poziþia de echilibru. ticile sistemului, este dificil de calculat o singurã
 L.Q
constantã (C) de amortizare. În acest caz vor exista
I = ⋅ constante diferite pentru diferitele moduri de amortizare
Q
Q L` =  .
Q

ºi ponderi diferite ale acestora.

`

În cazul micilor deviaþii faþã de poziþia de echilibru

seria se poate aproxima prin reducere la primul termen al În unele situaþii forþele dependente de vitezã pot fi
acesteia, unde se face notaþia: a1 = –k, obþinându-se neliniare:
.  ` = −α `  , (6)
expresia F(x) = –kx.
O forþã dependentã continuu de vitezã, ca de pildã unde coeficientul α depinde de mãrimea ºi forma
forþa de frecare, la contactul solid-lichid poate fi corpului, dar ºi de densitatea fluidului (mediul). Expresia
exprimatã la rândul ei printr-o serie Taylor de tipul: (6) poate proveni din dezvoltarea în serie Taylor în cazul
  unei posibile neglijãri a primului termen al acesteia ºi
 =J `
.  `   + J ` Z + J ` +  (5) este întâlnitã în cazul avioanelor ca forþã de frânare aero-
unde bn sunt coeficienþii Taylor: dinamicã, sau în cazul vehiculelor, care se deplaseazã
 ⎛ L V. ⎞ cu viteze mari sau cel puþin moderate.
JV = ⎜ V ⎟ .
V ⎝ L` ⎠ ` =  Existã sisteme care pot depinde de poziþie ºi vitezã,
ºi unde se presupune, de asemenea, cã F(0) = 0. de exemplu: cãderea unui corp într-un mediu vâscos,
În cazul aproximãrii liniare expresia (5) devine fãrã însã a depinde explicit de timp.
.  `  = − K` , Forþe dependente de timp în mod explicit pot
unde –c (c > 0) este constanta de amortizare (constan- apãrea, de exemplu, în cazul desprinderii unei rachete
ta de vâscozitate). de la sol – în acest caz arderea carburantului determinã
Modelul amortizãrii liniare este folosit în multe o variaþie în timp a masei rachetei, deci ºi a dinamicii
modelãri ale unor sisteme dinamice pentru a reprezenta acesteia sau, în cazul unui cutremur, când are loc o
efecte care tind sã determine disiparea energiei. disipare în timp a energiei produse în epicentru etc.
Modelul fizic idealizat al acestui efect figurat sche- Principalul element în modelarea dinamicii unui
matic în fig. 8 este un piston care se deplaseazã cu sistem este scrierea ecuaþiilor principiului fundamental
viteza instantanee ` într-un cilin- pentru fiecare din subsistemele identificate. Iatã câteva
dru conþinând un fluid vâscos. exemple:
Rezistenþa datoratã vâscozi-
tãþii ce acþioneazã asupra pisto- Exemple
Fig. 9.
nului produce o forþã modelatã a Reprezentare a
fi proporþionalã cu vitezã ºi de sistemului dinamic
1. Reprezentaþi grafic un oscilator linar (resort elastic
sens contrar acesteia. Dispozi- cu amortizare
la capãtul cãruia se aflã un corp de masã m ) într-un

mediu vâscos ºi modelaþi dinamica acestuia. Miºcarea

tivul poartã numele de amortizor datoratã oscilatorului se realizeazã dupã coordonata x. Dar dacã
(fig. 9). vâscozitãþii.
miºcarea oscilatorie este întreþinutã?

136
 Rezolvare − K` arc Fe = –k(x1 – x2) va fi nulã. Pentru x1 – x2 > 0, Fe
a) Oscilatorul într-un
m este orientatã în sens invers alungirii x1 a resortului k1,
mediu vâscos poate fi repre- de unde ºi semnul „–”. Din motive similare ºi forþa de
zentat ca în figura 11, unde frecare cu aerul va fi dependentã de vitezele atât ale
miºcarea corpului scos din Fig. 11. corpului (m1), cât ºi al osiei (m2), deci . = −K  `  − `   .
N

poziþia de echilibru este datoratã amortizãrii unei forþe

Principiul fundamental pentru subsistemul m1 se scrie:
de tip elastic ( Fe = –kx), ºi a unei forþe de frecare

(solid-fluid, dependentã de vitezã (.I = −K` ) .

U `  = − K  ` − ` − S  ` − ` 
   (1)
Principiul fundamental în acest caz se scrie:
În cazul osiei ecuaþia este ceva mai complicatã,
asupra acesteia acþionând atât forþele datorate
U` = wK` − S` .
sistemului de suspensie reprezentate în ecuaþia (1), dar
b) În cazul în care miºcarea este întreþinutã, dupã
în sens invers, cât ºi amortizãrile proprii datorate elas-
cum a rezultat din studiul oscilaþiilor întreþinute trebuie

intervenit din exterior cu o forþã externã (Fex). Aplicarea ticitãþii cauciucului (–k2x2) ºi frecãrii acestuia (−K ` ) .
unei forþe constante ar duce la stabilirea unei stãri de

echilibru diferite de cea iniþialã ºi o deformare

permanentã a resortului elasic fapt pentru care forþa
care va întreþine miºcarea va trebui sã fie o forþã
dependentã de timp [Fex = Fex(t)]. Ecuaþia (1) în acest
caz devine:
U ` + K ` + S` = .\  .
2. Modelaþi sistemul de suspensie al unei roþi de
motocicletã.
Rezolvare
Sistemul de suspensie al unei motociclete are rolul
de a-l izola relativ pe ocupant de neregularitãþile dru-
mului, pentru micºorarea ºocurilor la care acesta este
supus. O astfel de suspensie este datoratã pe de o parte
sistemului propriu-zis (amortizoare ºi arcuri) care leagã
corpul motocicletei (m1) de osii, iar pe de altã parte de
cauciucuri. În ambele cazuri se poate utiliza un model
de oscilator amortizat.
Sistemul rezultant
Deci U `  = −K  ` − ` −S  ` − ` −K ` −S `
(2)
ªi în acest caz se poate þine cont de o forþã externã
dependentã de timp F(t) datoratã denivelãrilor drumului
ºi deplasãrii motocicletei faþã de drum, deci de momen-
tele în care aceste denivelãri acþioneazã asupra siste-
mului de supensie.
Dacã presupunem viteza constantã, forþele externe
datorate denivelãrilor drumului, vor fi dependente atât
de poziþie (înãlþimea denivelãrilor x(t), cât ºi de viteza
imprimatã de denivelãri `\  . Relaþia (2) devine:
U ` +K ` − ` +S ` − ` +K ` +S ` =
   
= S`\ + K `\  . (3)
3. Într-un oscilator pneumatic (fig. 13) scoaterea
masei m din echilibru determinã oscilaþia acestuia ca
urmare a variaþiilor presiunii aerului din camerele corpu-
lui de pompã.

poate fi reprezentat ca în
diagrama din figura 12.

Posibilitatea de miºcare
independentã în plan

vertical a axului roþii faþã

de corpul motocicletei
determinã utilizarea unor
coordonate diferite pentru
Fig. 12.
miºcãrile acestora (x1, res-
pectiv x2). Vom considera cã în repaus x1 = 0 ºi
Aplicãm principiu fundamental pentru fiecare dintre
cele douã subsisteme (reprezentate de masele m1 ºi m2).
În scrierea principiului fundamental pentru corpul
de masã m1, trebuie þinut seama cã poziþia sa depinde
atât de poziþia faþã de osie (x1), cât ºi de poziþia osiei
faþã de Pãmânt (x2). Forþa în resortul k1 va fi proporþionalã
cu distanþa pe care a fost întins/comprimat arcul
suspensiei (x1 – x2). Dacã, de exemplu, x1 = x2, forþa în
Fig. 13. Oscilator pneumatic.
Gazele din cele douã camere suferã procese izen-
tropice (pρ–γ = const., unde p este presiunea, ρ este
densitatea gazului din fiecare incintã, iar γ este constanta
adiabaticã, γ = cp/cv). La echilibru x0 = 0. Variabilele
x2 = 0. termodinamice sunt p0, ρ0 ºi T0 în fiecare dintre cele
douã camere. Sã se modeleze matematic dinamica
sistemului.
Rezolvare
Efectele variaþiei alternative a presiunii aerului pe
cele douã feþe ale pistonului de secþiune A al corpului
de pompã determinã miºcarea oscilatorie a corpului de
masã m. Ca urmare a deplasãrii pe roþi, forþa de frecare
poate fi consideratã neglijabilã (F = 0). Este uºor de
f

137
intuit funcþionarea oscilatorului pneumatic. O deplasare ecuaþia de miºcare se scrie:
spre dreapta a pistonului va determina în camera (2) o ⎡⎛ γ γ
⎤
⎞ ⎛ ⎞
presiune p2 (p2 > p0), iar în camera (1) o presiune p1 ⎢⎜  ⎟ ⎜  ⎟ ⎥
(p1 < p0), rezultatul fiind o forþã datoratã diferenþei de U` + )X  ⎢⎜ ` ⎟ −⎜ ` ⎟ ⎥ = 
presiune: ⎢⎜  − ⎟ ⎜ + ⎟ ⎥
F = A(p2 – p1)
⎢⎣⎝ L ⎠ ⎝ L ⎠ ⎥⎦
orientatã în sens invers deplasãrii iniþiale (x) a pistonului. Ecuaþia de miºcare care modeleazã sistemul nu
Modelul matematic al sistemului se poate construi depinde explicit de timp (t) ºi este neliniar㠖 forþa de
plecând de la ecuaþia de miºcare a acestuia revenire datoratã compresiei/expansiunii gazului este
neliniarã din cauza relaþiei izentropice dintre p ºi ρ
U`= X − X ) . (γaer = 1,4).
Cele douã presiuni p1 ºi p2 sunt dependente de
poziþia pistonului. Pentru a exprima acest lucru plecãm 4. Modelaþi matematic un circuit de curent alter-
de la conservarea masei gazelor din cele douã camere nativ R, L, C legat la un generator de tensiune U(t).

ale corpului de pompã: Rezolvare

m1 = ρ1A(d + x) = ρ0Ad
În cazul unui circuit RLC
m2 = ρ2A(d – x) = ρ0Ad
legat la un generator de curent
de unde: alternativ cu tensiunea la borne
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
ρ L ⎜  ⎟ ⎜  ⎟ (U(t)), aplicând legea a II-a Kirchoff obþinem ecuaþia
ρ = = ρ ⎜ , iar ρ = ρ ⎜ .
L+ ` `⎟ `⎟
circuitului
⎜ + ⎟ ⎜ − ⎟ Y
⎝ L⎠ ⎝ L⎠ =\ −:1 − − 41 = (1)
+
Din ecuaþia termicã de stare scrisã sub forma: sau în funcþie de sarcina q:
pV = mRT Y
4Y
 + :Y
 + = =\  .
X= U> :< ⇔ X= ρ:<
(2)
+
rezultã Modelul este linear, neautonom (depinde de timp)

ºi de ordinul doi. Stãrile sistemului sunt q ºi Y . Poate fi

Procesul termodinamic al gazului din cele douã fãcutã o analogie cu oscilatorul mecanic amortizat:
camere fiind unul izentropic (procesul este atât reversibil
– lipsit de frecare –, cât ºi adiabatic (nu se schimbã L ® m; R ® c (constanta de vâscozitate); + =  (k =
S
cãldura cu mediul) prin aplicarea ecuaþiei acestuia constantã elasticã), iar U(t) este efectul acþiunii unei
aerului din cele douã camere obþinem: pρ–γ = const. forþei externe.
–γ –γ –γ –γ
p1ρ1 = C = p0ρ0 p2ρ2 = C = p0ρ0 Cum 1 = Y relaþia (2) poate fi scrisã ºi sub forma
X  +
γ
ρ = 41 :1 + 1
= =\  (3)
+ +
Relaþia (3) este de preferat relaþiei (2) deoarece
Din ecuaþiile procesului ºi considerând + = X ρ
−γ
intensitatea I a curentului este mai uºor de mãsurat
rezultã ⎛ ⎞
γ
⎛ ⎞
γ
decât sarcina ( ). q
⎜  ⎟ ⎜  ⎟ În cazul în care circuitul nu conþine condensator
X = X ⎜
`⎟
# X = X ⎜ `⎟ (circuit RL) ecuaþia (3) devine liniarã
⎜ + ⎟ ⎜ − ⎟
⎝ L⎠ ⎝ L⎠ 41 + :1 ==\  .

Rezumat
ž Determinismul este conceptul potrivit cãruia orice
eveniment este rezultatul evenimentelor precedente.
Un sistem determinist este un sistem ale cãrui stãri
sunt complet determinate de starea sa iniþialã ºi de
regula de evoluþie.
ž Mecanica newtonianã aplicatã sistemelor fizice
descrie dinamica acestora prin ecuaþiile matematice
ale principiilor formulate de Newton ºi condiþiile iniþiale
ale sistemului.
ž Sistemele mecanice reale sunt sisteme complexe în
care pot interveni un numãr apreciabil de forþe care vor
determina evoluþia sistemului. Studiul unui astfel de
sistem se face prin modelare (modelul punctului
material; modelul gazului ideal; modelul oscilatorului
liniar armonic).
ž Forþele care intervin în principiul fundamental pot
depinde de coordonatele de poziþie, viteze, timp sau
de toate aceste variabile (de exemplu: greutatea ºi forþa

138
 de tipul .  `  = ∑ I  `  cu I =  L .′ =  .
elasticã depind de poziþie, forþa de frecare cu aerul
∞
′
depinde de vitezã etc.). =
Q
Q
Q
L` Q `

ž Modelarea dinamicii sistemelor mecanice permite

Q

ž Forþa elasticã, departe de echilibru, nu mai depinde

descrierea comportãrii acestora prin rezolvarea
liniar de poziþie. Ea poate fi descrisã de o serie Taylor
ecuaþiilor diferenþiale ale principiului fundamental.

1. Forþa gravitaþionalã exercitatã asupra unui corp de masã 5. Dacã forþa de frecare care acþioneazã asupra unui corp
m la o altitudine z de suprafaþa Pãmântului (se considerã aflat în cãdere de la mare altitudine, în câmp gravitaþionale
: ⎞ 
cunoscutã raza acestuia –R) este: / = − UO ⎛⎜ ⎟
⎛  ⎞
⎜ . = ρ+;^ ⎟ , unde
⎝:+ b⎠ este proporþionalã cu pãtratul vitezei

Dezvoltaþi în serie Taylor pentru cazul z V R ºi aproximaþi ρ este densitatea aerului,
⎝ ⎠
S este secþiunea transversalã
la o relaþie de forma / = − UO + αb . Determinaþi valoarea a corpului, iar C o constantã dependentã de forma
constantei α ºi altitudinea z pentru care G este 98%, acestuia, modelaþi matematic dinamica corpului aflat în
respectiv 90%, din valoarea la suprafaþa Pãmântului. cãdere. Se dã legea de variaþie a densitãþii cu înãlþimea

2. Modelaþi matematic miºcarea unei mase m ce osci- ρ = ρ0 –z/n ( este o constanþã).

e n
leazã prin intermediul a doi 6. Pentru circuitele electrice de curent alternativ din figurile
oscilatori cuplaþi de a-e, determinaþi modelele matematice ale acestora ºi
constante elastice k1 ºi k2. propuneþi un sistem mecanic oscilant (resort-masã m)
echivalent.
În ce condiþii sistemul este echi-

valent celui în care oscilatorul este

i i i
format dintr-un singur resort de

constantã k?
3. Modelaþi matematic miº- a b c
carea sistemului din figura
alãturatã asupra cãreia
acþioneazã ºi o forþã externã i1 i2 i1 i2

dependentã de timp Fx(t). d e

4. În timpul unui cutremur au loc miºcãri laterale violente 7. Pentru sistemele dinamice descrise în imaginile a ºi b,
care induc deplasãri laterale ale clãdirilor ce pot duce la stabiliþi modelele matematice de miºcare. Magneþii (M1 )
forfecãri ale structurilor de rezistenþã ale acestora. Pentru ºi (M2 ) sunt orientaþi cu polii de acelaºi nume unul spre
o clãdire cu trei etaje de mase m1 m2 m3
, ºi reprezentatã celãlalt, iar forþa exercitatã între ei este invers proporþionalã
prin diagrama din figura de mai jos, realizaþi modelarea cu pãtratul distanþei care-i separã. În poziþia de echilibru
matematicã a sistemului. Se cunoaºte miºcarea solului a resortului ( x = 0) distanþa dintre magneþi este d.
x t
în funcþie de timp [ sol( )].

a b

139
 4.2. *Determinism ºi impredictibilitate. Comportamentul haotic. Condiþii
Incertitudini de mãsurare
Unul dintre principiile fundamentale ale ºtiinþelor
experimentale este acela cã nici o mãsurãtoare realã nu
poate fi infinit de precisã, ci include un anumit grad de
incertitudine al mãsurãrii, care þine de limitele de mãsurã
ale instrumentelor folosite. O precizie infinitã a unui
dispozitiv de mãsurã trebuie sã permitã afiºarea de cãtre
dispozitiv a unui numãr infinit de cifre dupã virgulã. Cum
construirea unui astfel de dispozitiv nu este posibilã, va
rezulta o anumitã imprecizie asupra mãsurãrilor realizate
de instrumentul de mãsurã. Creºterea acurateþei de
mãsurare determinã o scãdere a incertitudinii de mãsurare
pânã la valori suficient de mici pentru a conveni scopului
propus. Ea nu poate fi însã complet eliminatã.
Prezenþa incertitudinii în orice mãsurare realã în
studiul sistemelor dinamice implicã faptul cã, în studiul
oricãrui sistem condiþiile iniþiale nu pot fi specificate cu
infinitã exactitate.
Prezenþa incertitudinii în condiþiile iniþiale a unui
sistem conduce la o incertitudine corespunzãtoare a
predicþiei evoluþiei sistemului respectiv. Se presupune
însã cã, dacã incertitudinea în condiþiile iniþiale ar fi de
zece ori mai micã, de zece ori mai micã ar fi incertitudi-
nea predicþiei evoluþiei sistemului. De aceea s-a
considerat, în istoria fizicii, cã este posibil sã se
diminueze incertitudinea predicþiei prin diminuarea in-
certitudinii asupra condiþiilor iniþiale, adicã printr-o mã-
surare mai precisã.
Incertitudinea în mecanica clasicã nu provine din
cauza unor incertitudini ale ecuaþiilor de miºcare, atâta timp
cât acestea sunt complet deterministe, ci din imposibilitatea
determinãrii condiþiilor iniþiale cu infinitã acurateþe.
În 1961, un meteorolog Edward Lorenz, utilizând
un set de 12 ecuaþii ºi datele iniþiale, încerca cu ajutorul
unui program pe computer sã ofere o predicþie a
Laborator
Investigarea experimentalã a condiþiilor de
apariþie a comportamentului haotic
Materiale necesare:
– un pendul gravitaþional format dintr-un magnet
la capãtul unui fir de aþã
– 4-6 magneþi
ž Se aºazã magneþii ca în fig. (2), astfel încât sã
expunã la partea superioarã acelaºi pol magnetic.
140
evoluþiei stãrii vremii. Într-o zi, vrând sã revadã o anumitã
secvenþã, pentru a economisi timp, el a rulat programul
de la mijlocul secvenþei prin introducerea datelor
obþinute într-o rulare anterioarã a programului. Surpriza
lui a fost cã secvenþa obþinutã diferea semnificativ de
cea iniþialã (fig. 1).
Fig. 1.
Experimentul
lui Lorentz.
Diferenþa dezvoltãrii predicþiei provenea din faptul
cã, deºi computerul stoca în memorie ºase zecimale
ale valorilor numerice calculate, Lorentz renunþase la
ultimele trei dintre acestea.
Cum diferenþa iniþialã dintre datele experimentale
era doar de 0,0000127, o astfel de variaþie poate fi
consideratã, de cãtre experimentator, ca un „zgomot
de fond”, sau inacurateþe de mãsurare. Fenomenul
cunoscut ºi sub numele de dependenþa sensibilã de
condiþii iniþiale a arãtat cã mici variaþii ale datelor
experimentale pot duce la variaþii uriaºe în desfãºurarea
experimentului. Acest efect urma sã poarte numele de
efectul fluturelui ( „the butterfly effect”). Numele vine
de la faptul cã diferenþa dintre datele iniþiale ale curbelor
experimentale este atât de micã încât poate fi comparatã
cu cea produsã în atmosferã de bãtaia aripilor unui
fluture. Cu toate acestea experimentul arãta cã o simplã
bãtaie de aripi a unui fluture poate determina în
atmosferã o evoluþie complet diferitã faþã de cazul în
care aceasta nu s-ar fi produs. Cum spunea însuºi
Lorentz, ea poate determina peste o lunã o tornadã care
altfel nu s-ar fi produs sau una care ar fi putut avea loc
poate sã nu se mai producã.
Un astfel de comportament este numit de cãtre
fizicieni comportament haotic.
ž Se ajusteazã lungimea pen-
dulului astfel încât acesta sã ajungã
cât mai aproape posibil de ceilalþi
trei magneþi.
ž Se scoate pendulul din M1 M1
poziþia de echilibru se marcheazã M4
aceastã poziþie ºi se lasã pendulul
sã oscileze. Se urmãreºte oscilaþia M3
pendulului. Fig. 2.
ž Se variazã puþin locaþia unuia dintre magneþi ºi
se urmãreºte ce se întâmplã cu miºcarea pendulului
dacã s-a menþinut aceeaºi locaþie de start a acestuia.
 Observaþie: O micã modificare a poziþiei unuia
dintre magneþi pentru aceeaºi poziþie de start a
pendulului va determina ca pendulul sã dezvolte o
miºcare total diferitã.
Forþa gravitaþionalã ºi forþele de atracþie ºi de
respingere dintre magneþi vor influenþa oscilaþia
pendulului a cãrui traiectorie va fi foarte complexã. Se
observã, dupã repetarea de câteva ori a experimentului
cã va fi foarte greu de prezis cum anume va oscila
pendulul la o nouã micã modificare a poziþiei unuia
dintre magneþii ficºi chiar dacã cunoaºtem cum va
acþiona fiecare dintre magneþi asupra pendulului.
Aceastã miºcare inpredictibilã este numitã adesea
miºcare haoticã.
Concluzie. O micã variaþie a poziþiei iniþiale a siste-
mului poate determina în timp comportãri total diferite
ale acestuia.
Comportamentul descris în experimentele anterioa-
re ºi evidenþiat de Lorentz în 1961 a fost descoperit la
începutul secolului trecut, când fizicianul francez Henry
Poincaré studia ecuaþiile care descriau miºcarea
planetelor în jurul Soarelui.
Aceste ecuaþii sunt o aplicare a principiilor lui
Newton ºi de aceea sunt complet deterministe, adicã
prin cunoaºterea legilor de miºcare ºi a condiþiilor iniþiale,
în acest caz a poziþiilor ºi vitezelor iniþiale, poate fi descrisã
miºcarea în orice alt moment. Aceste determinãri însã
þin de precizia mãsurãrii condiþiilor iniþiale (poziþie ºi
vitezã) care nu poate fi fãcutã cu o infinitã acurateþe,
chiar utilizând instrumente de mãsurã perfecte, prin
imposibilitatea înregistrãrii unor date cu o precizie infinitã.
De aceea se poate spune cã totdeauna va exista o
imprecizie, oricât de micã în predicþiile realizate asupra
comportãrii unui sistem dinamic.
Pânã la Poincaré, lipsa unei precizii infinite a predic-
þiilor astronomice era consideratã o problemã minorã, din
cauza presupunerii pe care o fãceau majoritatea fizicie-
nilor, ºi anume cã micºorarea impreciziei de mãsurã duce
la o micºorare identicã a impreciziei predicþiei. Poincaré a
observat însã cã anumite sisteme astronomice par a
nu se supune acestei reguli privitoare la condiþiile
iniþiale. El a gãsit cã, dacã regula se aplicã sistemelor
de douã corpuri astronomice, în cazul a trei sau mai
1. Ce semnificaþie au incertitudinile de mãsurare ºi de
unde provin?
2. În ce condiþii se poate obþine valoarea exactã a unei
mãsurãtori?
3. Care sunt semnificaþiile experimentului lui Lorentz?
multor corpuri regula nu se mai aplicã. Pentru aceste
tipuri de sisteme, Poincaré a arãtat cã o micã imprecizie
în determinarea condiþiilor iniþiale creºte în timp, astfel
încât douã seturi de condiþii iniþiale cu diferenþe practic
minore vor duce în timp la predicþii finale ce diferã foarte
mult. Poincaré a demonstrat matematic cã un astfel
de comportament se menþine chiar dacã incertitudinea
în condiþiile iniþiale este fãcutã inimaginabil de micã.
Aceast㠄sensibilitate extremã în raport cu condiþiile
iniþiale” studiatã matematic de Poincaré avea sã fie
numitã instabilitate dinamicã sau, pe scurt, .haos
Poate cã diferenþa între sistemele ordonate ºi cele
haotice este ilustratã mai bine de câteva exemple.
ž Ridicarea fumului dintr-o þigar㠖 Iniþial fumul
formeazã un fir subþire ce se ridicã într-o miºcare
laminarã (miºcare în care linii imaginare de curent sunt
paralele), pentru ca apoi ordinea sã înceapã sã se strice,
dispersia fumului devenind o miºcare dezordonatã,
turbulentã. Aceastã trecere este doar un exemplu al
unei tranziþii de la un sistem ordonat la unul haotic.
ž Curgerea apei dintr-o conductã evidenþiazã
comportãri similare.
ž Aruncarea unei monezi are un comportament
similar. Cele douã variabile care caracterizeazã sistemul
sunt înãlþimea de aruncare ºi frecvenþa de rotaþie a
monezii. Teoretic ar fi posibil de controlat aceste variabile
pentru a putea spune pe ce parte va cãdea moneda. În
practicã însã ele sunt de necontrolat astfel încât
rezultatul final nu poate fi prevãzut.
În cazul sistemelor discutate anterior comportamen-
tul haotic derivã din existenþa unor influenþe infinitezi-
male care nu pot fi detectate sau mãsurate ºi care, în
timp, duc la variaþii mari ale sistemului. Deºi comporta-
mental sistemul este determinist, în sensul respectãrii
principiului cauzalitãþii, evoluþia sa nu este predictibilã.
Adesea, sisteme cu o evoluþie predictibilã pe termen
lung, au manifestãri haotice pe termen scurt. Un astfel de
exemplu este dat în lecþia 1.2.1. unde, la începutul acþiunii
unei forþe exterioare periodice asupra unui oscilator, pentru
întreþinerea miºcãrii oscilatorie, apare o miºcare haoticã
tranzitorie pânã la ajustarea frecvenþei de oscilaþie a
oscilatorului ca cea a forþei exterioare aplicate.
4. Ce influenþã are incertitudinea de mãsurare asupra
predicþiei evoluþiei unui sistem?
5. Descrieþi un experiment în care este evidenþiat compor-
tamentul haotic al unui sistem.
6. Daþi exemple de sisteme cu comportament haotic.
141
 4.3. *Descrierea comportamentului haotic. Spaþiul fazelor. Atractori clasici ºi stranii
Sã considerãm, pentru simplitate, cã un sistem
dinamic poate fi descris de un model matematic con-
stând într-un set de ecuaþii diferenþiale de ordinul întâi.
Fiecare stare a sistemului va fi identificatã prin acele
mãrimi care, specificate la un moment dat, determinã
în mod unic evoluþia sistemului. Expresia matematicã
a modelului în variabilele de stare este datã de un set
de n ecuaþii, câte una pentru fiecare stare:
⎧`  = N  `  `V  \ 
⎪`  = N ` 
⎨
`V  \ 
⇔ ` = N  ` `  \ Q =  V
⎪
Q Q V
⎩` V = NV `  `V  \ 
În acest sistem, t este variabila independentã, iar
cele n stãri x1, ..., x sunt variabile dependente. Notaþia
n
funcþionalã astfel descrisã indicã faptul cã în general
viteza de variaþie a unei stãri va depinde de valorile
instantanee ale tuturor stãrilor (stãrile sunt cuplate).
Vom presupune cã dependenþa de timp este datoratã
unui efect extern. În general funcþiile f(x1, ..., x ) pot fi
funcþii de stare liniare sau neliniare. Pentru rezolvarea
sistemului (1) este necesarã specificarea condiþiilor
iniþiale, adicã a valorilor x1(0); x2(0), ..., x (0) ale fiecãrei
stãri la un anumit moment pe care-l vom considera
n
moment iniþial al procesului.
Spaþiul fazelor
Sã presupunem cã pentru un anumit set de condiþii
iniþiale sistemul (1) poate fi rezolvat analitic sau numeric
pentru a obþine un set de soluþii x (t), i = 1, ...n.
i fazelor se pot alege un numãr de puncte, fiecare dintre
Aceste soluþii dau informaþii asupra modului în care
evolueazã fiecare stare a sistemului în raport cu valorile
iniþiale x (0). Soluþiile x (t), laolaltã vor constitui rãspunsul
i i
sistemului.
Comportarea sistemului
poate fi observatã mai uºor pe
cale graficã (fig. 1). Fiecare
grafic în acest caz va reprezenta Fig. 1 .
evoluþia în timp a unei anumite
stãri. O reprezentare mai completã va indica simultan
toate stãrile. Spaþiul (coordonatele) în care apare o astfel
de reprezentare, este cunoscut sub denumirea de
„spaþiul fazelor”.
Pentru construirea unui sistem cu n stãri se
defineºte un spaþiu cartezian cu n dimensiuni (fig. 2),
fiecare din cele n axe ortogonale mãsurând o variabilã
de stare diferitã a sistemului. Într-o astfel de reprezentare
la orice moment t, cele n valori ale variabilelor de stare
x1(t); ..., x (t) vor defini un punct în spaþiul fazelor similar
n a fluidului va avea o anumitã vitezã ^ (fig. 3). Apare în
modului în care coordonatele carteziene (x, y, z)
142
definesc poziþia unui punct material de masã m în
mecanica newtonianã.
Fig. 2. Variaþia în
timp a vectorului
reprezentativ al stãrii
descrie o orbitã în
spaþiul fazelor. În
acest caz un spaþiu
tridimensional
maxim posibil de
(1) reprezentat grafic.
Sistemul punctual din spaþiul fazelor poate fi vãzut
ca un vector de stare x(t) cu n dimensiuni mãsurat de
la originea spaþiului fazelor x(0) = [x1(0), x2(0) ... xn(0)].
Un astfel de vector x(t) = (x1(t), x2(t), ... xn(t)) are
o variaþie continuã în spaþiul fazelor generând o
traiectorie cu originea în punctul iniþial x(0). Fiecare
punct al acestei curbe va defini o stare a sistemului, la
n
un moment (ti) dat.
ž Avantajul utilizãrii reprezentãrii în spaþiul fazelor
este posibilitatea observãrii evoluþiei sistemului pornind
de la o stare iniþialã (condiþiile iniþiale).
ž Dezavantajul îl constituie imposibilitatea practicã
de a produce reprezentãri pentru n > 3.
Observaþie. Spaþiul fazelor nu indicã momentul
(t) asociat unei anumite stãri pe orbita de evoluþie a
sistemului.
În cazul vizualizãrii evoluþiei unui sistem în spaþiul
acestea reprezentând un set de condiþii iniþiale ºi se pot
urmãri orbitele ce rezultã simultan din evoluþia sistemului
din aceste stãri iniþiale. La limita în care numãrul
punctelor iniþiale se extinde la întreg spaþiul fazelor,
colecþia de orbite rezultate formeazã un „curent” al
sistemului dinamic. Se poate face o analogie a orbitelor
individuale cu liniile de curent ale unui fluid (traiectoriile
particulelor individuale ce formeazã fluidul). O astfel de
reprezentare va putea monitoriza comportarea
sistemului pentru toate condiþiile iniþiale posibile.
Orbitele în spaþiul fazelor vor fi determinate de
funcþiile f1(x1, x2, ..., xn, t), ..., fn(x1, x2, ..., xn, t), funcþii
care formeazã un „câmp vectorial”.
Termenul are semnificaþia faptului cã fiecãrui punct
(x1, x2, ..., xn) din spaþiul fazelor îi este asociat un vector
n dimensional (f1, f2, ..., fn).
În cazul curgerii unui fluid în spaþiul tridimensional
în fiecare moment, fiecare particulã (unitate G
de volum)
acest fel în fiecare moment un câmp al vitezelor.
 ž În cazul unui sistem autonom un punct din spaþiul
fazelor (x1, x2, ..., xn) poate fi vizitat numai o singurã
datã de o anumitã orbitã. De exemplu, sunt posibile ca
orbite curbe închise. Fiecare punct al orbitei va fi vizitat
Fig. 3.
repetat, dar direcþia vectorului f va fi aceeaºi în orice
moment în care punctul din spaþiul fazelor este vizitat.
Traiectoria miºcãrii particulelor de fluid va fi în orice
Echilibrul unui sistem dinamic
punct tangentã la vectorul câmpului. În cazul general
Echilibrul sistemelor newtoniene este realizat când
discutat, traiectoriile vor fi tangente câmpului vectorial
forþa totalã ce acþioneazã asupra acestora dispare astfel
(f1, f2, ..., fn).
încât sistemul se aflã în repaus relativ (sau se deplaseazã
rectiliniu uniform) faþã de un sistem de referinþã inerþial.
Exemplu Echilibrul unui sistem dinamic exprimat prin
sistemul de ecuaþii (1) este definit ca ansamblul con-
Se considerã sistemul dinamic modelat de ecuaþiile:
diþiilor pentru care nici una dintre stãrile sistemului nu
⎧ ` = ` se modificã în timp. ( ` = 0; i = 1, ..., n). De aceea,
⎨  (2) Q

⎩ `  = − ` + ` în spaþiul fazelor, o soluþie de echilibru este reprezentatã

Sã se construiascã câmpul vectorial al sistemului. de orice punct cu proprietatea cã o orbitã iniþiatã în
acel punct rãmâne în acel punct pentru totdeauna.
Rezolvare
Configuraþia de echilibru admisã de un sistem
Sistemul este neliniar (datoritã lui [ ) ºi autonom (t este consideratã proprietate de bazã a sistemului,
nu apare în ecuaþii explicit în variabilele de stare – câm- independent de orice intrãri (efecte externe depen-
pul vectorial nu depinde de timp): funcþiile f1(x1, x2) ºi dente de timp), impuse asupra sistemului, care pot
f2(x1, x2) reprezentând sistemul câmpului vectorial sunt: influenþa comportamentul acestuia.
2
f1(x1, x2) = x1. f2(x1, x2) = –x2 + x1 .
O soluþie de echilibru a unui sistem dinamic este
Pentru x1 = 1 ºi ` =
 câmpul vectorial este dat stabilã dacã orice deplasare iniþialã în apropirea echili-
 brului rãmâne un timp indefinit în apropierea echilibrului.
în figura 4.
Dacã, în particular, miºcarea în apropierea poziþiei de
echilibru se apropie asimptotic de echilibru, când
t → ∞, echilibrul se va numi asimptotic stabil (fig. 6).

N Orbitã N
N1 tipicã
`
N1

a `
b
Fig. 6. Echilibru stabil (a), echilibru asimptotic stabil (b).

Fig. 4. Construcþia câmpului vectorial f a sistemului (2)

⎛ ⎞
în punctul ` = ⎜  ⎟ (a). Câmpul de vectori ai
⎝ ⎠
sistemului (2), calculat pentru o mulþime de puncte din
spaþiul fazelor (b). Orbitele sistemului (2) (c).
Observaþie: În cazul unui câmp autonom, carac-
teristic orbitelor de stare este cã acestea nu se inter-
secteazã.
ž În cazul unui câmp vectorial dependent de timp
o orbitã poate reveni într-un punct de fazã vizitat la un
moment anterior, dar direcþia vectorului f se poate
modifica permiþând intersectarea orbitelor.
Stabilitatea echilibrului este foarte importantã în
gãsirea soluþiilor unui sistem de ecuaþii diferenþiale care
modeleazã un sistem dinamic, soluþii cu semnificaþie
fizicã deoarece pentru ca o soluþie sã aibã relevanþã
fizicã, în sistemul modelat ea trebuie sã fie asimptotic
stabilã.
Exemple
1. În cazul unui oscilator liniar armonic neamortizat
descris de ecuaþia U` + S` =  , singura soluþie de
echilibru în spaþiul fazelor este chiar originea acestuia

143
( ` ` ) = ( )
  . Stabilitatea acestei soluþii se poate
Dacã miºcarea este iniþiatã din poziþia de echilibru
2 printr-un impuls infinitesimal spre dreapta sau spre
urmãri construind orbite în spaþiul fazelor.
stânga, bila se va deplasa în punctul B trecând prin

Rezolvare poziþia 3, unde energia sa cineticã va fi maximã ºi înapoi

Plecãm de la observaþia cã în cazul oscilatorului (sau invers). Traiectoria este datã de curba 1 din fig. 9.

liniar armonic singura forþã care acþioneazã în sistem Dacã miºcarea este iniþiatã în A, la o altitudine mai

este conservativã astfel încât energia totalã a sistemului mare decât punctul 2, bila nu va atinge în cursul miºcãrii

este constantã. Alegând m=k= 1 în unitãþile de poziþia 2, având o vitezã pozitivã continuând apoi miºca-

mãsurã potrivite, conservarea energiei mecanice se ′

rea spre dreapta pânã în A ºi înapoi (orbita 3 – fig. 9).

poate scrie:   Din punct de vedere al stabilitãþii celor trei poziþii de

` `
+ = - = KWV[\IV\ , echilibru, poziþia 2 nu este una de echilibru stabil.
 
unde E este definitã de poziþia iniþialã (x0) ºi viteza inþialã În figura 10 sunt prezentate în spaþiul fazelor diagra-
 
` ` me de stare ale unor sisteme caracterizate de doar douã
 
`  - = + . Reprezentarea graficã este în acest variabile de stare.
 
caz un cerc de razã - (fig. 7).
- > -
- > -
Fig. 7. Orbite în planul
` = ` fazelor pentru un
- oscilator neamortizat. a b c

Observaþii: Fig. 10.

ž Sensul de parcurgere al orbitelor este cel orar, Diagrame a unor
deoarece când `
 >  , x creºte, iar când ` <  , x descreºte. sisteme cu douã
ž Toate orbitele sunt curbe închise în spaþiul fazelor, variabile de stare
d e
ceea ce indicã un comportament periodic al acestora. în spaþiul fazelor.

ž Tot din forma curbei se deduce ºi stabilitatea Din diagrame se observã echilibrul sistemului:

condiþiei de echilibru în origine. Dar soluþia nu este ºi a) instabil; b) asimptotic stabil; c) stabil;
d) asimptotic stabil ºi e) stabil.
asimptotic stabil㠖 orbitele nu se apropie asimptotic de

starea de echilibru. Poziþia de echilibru asimptotic stabil pentru care

2. Se considerã o bilã care subspaþiul stabil este întregul spaþiu al fazelor este un
se poate deplasa fãrã frecare
exemplu simplu de atractor.
într-un ºanþ dublu ca în fig. 8.
Construiþi în spaþiul fazelor orbitele

poziþiilor de echilibru. Atractor: O regiune din spaþiul fazelor unui sistem

Fig. 8. dinamic în care sistemul intrã dar pe care nu-l
Rezolvare mai poate pãrãsi prin mijloace proprii cãtre care
Cele trei soluþii de echilibru sunt, potrivit figurii,
tind asimptotic toate orbitele când t → ∞, ºi care
reprezentate de punctele 1, 2 ºi 3.
nu conþine o subregiune cu proprietãþi similare.
Se observã cã pentru poziþii în apropiere de echilibru,
în cazul poziþiilor de echilibru figurate de punctele 1 ºi 3 Atractori clasici ºi atractori stranii
bila va oscila în jurul poziþiilor de echilibru. Orbitele Principala inovaþie a termodinamicii este ideea cã
închise sunt reprezentate în fig. 9a. diferite cauze pot conduce la un acelaºi efect, starea
` caracterizatã de un maxim de entropie. Aceastã stare
de echilibru cãtre care converg toate celelalte stãri poate
3 fi privitã ca un atractor. Este ca ºi cum aceastã stare ar
1
Fig. 9.
atrage stãri posibile diferite ale sistemului astfel încât
Traiectorii
traiectoriile din spaþiul fazelor converg. De exemplu, dacã
x
2 în spaþiul fazelor lãsãm sã cadã o carte, aceasta se va opri pe podea,
al deplasãrii unei bile indiferent de la înãlþimea de la care facem acest lucru
într-un ºanþ dublu. (starea iniþialã), dacã lãsãm liber un pendul, dupã câteva

144
oscilaþii acesta va încetini oprindu-se în poziþia de
echilibru, indiferent de poziþia din care acesta a început
sã oscileze. Aceste diferenþe ale poziþiei iniþiale sunt
treptat reduse pânã dispar complet. Acestea sunt doar
douã exemple de atractori punctuali (fig. 11a).
Sisteme neliniare. Sã presupunem cã facem ca
un astfel de sistem sã devinã neliniar, adicã adãugãm
o forþã care sã amplifice diferenþele. Referitor la exemplul
oscilatorului combinaþia celor douã influenþe, una care
amortizeazã ºi alta care amplificã diferenþele, produce
adesea comportamente foarte complicate. Un exemplu
simplu este cel al unei oscilaþiie regulate, întreþinutã,
ca în cazul pendulei unui ceas. Aceastã formã de
miºcare este un atractor, deoarece diferitele poziþii
iniþiale ale pendulului converg cãtre aceeaºi traiectorie
periodicã. Un astfel de atractor nu este unul punctual
ci o curbã închisã, numitã atractor 1-dimensional sau
„ciclu limitã”, deoarece ea reprezintã o traiectorie închisã
la care este limitat sistemul (fig. 11b). Un exemplu de
atractor periodic este ºi miºcarea orbitalã a unei planete
în jurul Soarelui.
b atracþie
a
Fig. 11. Atractor zero-dimensionale sau punctual:
sãgeþile reprezintã traiectorii care pornesc din puncte
diferite, dar converg cãtre aceeaºi stare de echilibru (a).
Atractor 1 – dimensional sau ciclu limitã. Sãgeþile
corespund începuturilor traiectoriilor din afara
atractorului, dar care sfârºesc în ciclul continuu al
atractorului (b).
Când nelinearitãþile sistemului devin mari apar
atractori de o facturã complicatã.
Traiectoria finalã pe care o va urma sistemul poate
avea o formã foarte neregulatã fãrã o periodicitate apa-
rentã. ªi aceastã traiectorie constituie un atractor, atât
timp cât traiectoriile din vecinãtate sunt „aspirate” de
cãtre aceasta. O astfel de regiune poate avea dimensini
diferite: zero-dimensional – atractorul punctual, unu-
dimensional – ciclul limitã, dar ºi dimensiuni ne-întregi
dimensiuni fracþionale sau, „fractale”. Aceºti din urmã
atractori poartã numele de atractori stranii. Traiectoriile
în interiorul unui atractor straniu sunt total haotice.
O altã caracteristicã a sistemelor ne-lineare este
cã pot conþine mai mult de un singur atractor. Pentru
sistemele pentru care existã mai mult de un singur
atractor se pune întrebarea care va fi atractorul cãtre
care se va deplasa sistemul? Sã ne imaginãm cã un
atractor va corespunde unei mãri, iar traiectoriile care
duc cãtre acel atractor corespund fluviilor, râurilor,
pârâurilor care formeazã bazinul sãu hidrografic.
Dependent de localizarea precipitaþiilor una sau alta
dintre sursele de alimentare cu apã ale bazinului va fi
preponderentã. Similar exemplului expus, fiecare
atractor are un bazin, care reprezintã zona înconjurã-
toare din spaþiul fazelor în care se gãsesc originile
traiectoriilor ce se finalizeazã în atractor. Bazinele,
corespunzând unor atractori diferiþi, sunt separate de o
zonã tampon, îngustã ºi foarte neregulatã (bifurcaþie).
Pentru traiectorii cu originea în aceastã zonã este dificil
de determinat cãrui atractor îi poate aparþine. În acest
caz orice micã fluctuaþie poate trimite sistemul cãtre
unul sau altul dintre atractori (fig. 12). O astfel de zonã
tampon dintre doi atractori poartã numele de bifurcaþie.
În apropierea zonei tampon sistemul manifestã un
comportament haotic dar în interiorul bazinului
miºcarea acestuia este predictibilã spre atractor.
bazin de
atractor
bifurcaþie
Fig. 12. Atractori cu bazinele lor ºi bifurcaþiile ce
limiteazã bazinele.
Situaþii ale creºterii numãrului de atractori pot apare
ca urmare a unei creºteri a energiei sistemului. Aceasta
se explicã prin posibilitatea amplificãrii micilor diferenþe
odatã cu creºterea energiei sistemului, ceea ce va crea
premisa unor comportãri dinamice mai variate
determinate de creºteri ale micilor diferenþe. Dacã
plecãm de la un sistem care iniþial prezintã un singur
atractor prin creºterea energiei se poate obþine o
bifurcaþie, iar atractorul va da naºtere la doi atractori,
sistemul putând produce pentru variaþii mici iniþiale
comportamente diferite. Un exemplu de astfel de sistem
este apa care curge de la robinet. Dacã debitul (debit
volumic/masic = volumul/masa de fluid scurs în unita-
tea de timp) acesteia este foarte mic sistemul va avea
o singurã comportare posibilã ºi anume curgerea apei
picãturã cu picãturã, de o manierã regulatã ºi periodicã.
Când se deschide mai mult robinetul frecvenþa picã-
turilor creºte pânã la un moment dat în care apa se
prelinge sub forma unui firicel continuu. La limita dintre
cele douã curgeri, putem avea uneori unul sau altul
dintre comportamente, variaþie produsã doar de o uºoarã
145
modificare a presiunii fluidului. Dacã energia cedatã siste-
mului creºte pot apare noi ºi noi bifurcaþii ce vor face
diferenþa între noii atractori formaþi. La un moment dat
numãrul de atractori poate deveni infinit sistemul
modificându-se de la unul la altul. Acesta este haosul
adevãrat, în care comportamentul sistemului este total
impredictibil. Revenind la exemplul anterior privind curgerea
apei este ceea ce se întâmplã în cazul în care deschidem
la maxim robinetul iar apa va avea o curgere turbulentã.
Sisteme departe de echilibru
ž Fenomene ce pot fi descrise de modele matema-
tice date de ecuaþii diferenþiale neliniare sunt frecvent
întâlnite în tehnicã, fizicã sau biologie. În sistemele
mecanice sunt întâlnite douã tipuri de neliniaritãþi: cele
datorate geometriei miºcãrii – ca de pildã, miºcarea unui
pendul, ºi cele datorate dependenþei neliniare, a forþei
de poziþie sau vitez㠖 cazul cãderii libere sau frecãrii
solid-fluid.
Sistemele neliniare au comportãri surprinzãtoare,
neîntâlnite în sistemele liniare. Pentru studiul unor astfel
de comportãri ne vom limita la exemple de oscilatori
neliniari, cu un singur grad de libertate (lecþia 4.1 fig. 2),
în care vom porni de la ipoteza cã forþa elasticã ºi cea
de frecare sunt funcþii neliniare de poziþie (x) ºi vitezã
( ` ).
Efectele neliniare ale evoluþiei unui sistem au loc
dacã miºcarea în spaþiul fazelor este suficient de departe
de echilibru. Acest fapt poate avea loc:
ž prin intermediul condiþiilor iniþiale care iniþiazã
miºcarea departe de echilibru;
ž printr-o forþã de excitaþie externã care poartã
sistemul suficient de departe de o poziþie de echilibru
pentru a determina producerea efectelor neliniare;
ž prin iniþierea miºcãrii în apropierea unei poziþii de
echilibru instabil, instabilitate care deplaseazã sistemul
departe de echilibru.
O idee centralã în dinamica sistemelor neliniare
este cea de atractor (set de puncte în spaþiul fazelor)
cãtre care tind asimptotic toate orbitele din bazinul de
atracþie când t → ∞.
S-a vãzut anterior cã:
ž pentru un sistem liniar autonom (independent
de timp), singurul tip de atractor ce poate exista este
un punct de echilibru asimptotic stabil;
ž pentru un sistem armonic oscilant cu oscilaþii
forþate, soluþia stãrii staþionare va defini un atractor pe-
riodic, întregul spaþiu al fazelor constituind bazinul de
atracþie. Atractorii periodici sunt totdeauna curbe închise
în spaþiul fazelor, dar nu orice curbã închisã este un
atractor. O soluþie periodicã este un atractor doar dacã
este asimptotic stabilã. Astfel de atractori periodici apar
146
de obicei în sisteme care prezintã mecanisme de
stabilitate competitive:
ž un mecanism liniar destabilizator care controleazã
miºcarea în apropiere de echilibru;
ž un altul neliniar de amortizare care devine im-
portant departe de echilibru ºi limiteazã miºcarea;
ž un fenomen care nu poate avea loc într-un sis-
tem liniar este posibilitatea coexistenþei unui numãr mai
mare de atractori fiecare dintre ei cu propriul bazin de
atracþie. În acest caz, atractorul cãtre care tinde o
anumitã orbitã din spaþiul fazelor va depinde de locul
unde este iniþiatã orbita respectivã. Mai mult bazinele
de atracþie ale unor atractori multipli sunt separate de
„graniþele bazinului” care în general sunt determinate
de soluþiile instabile.
Sã urmãrim prin câteva exemple efecte ale nelinia-
ritãþilor asupra comportãrii unui oscilator neliniar.
Exemple
1. Amortizarea liniarã ºi neliniarã
Sã considerãm un oscilator liniar amortizat de tipul
celui al cãrui grafic spaþiu-timp este prezentat în fig.
13a ºi a cãrui ecuaþie este de forma: ` + K` + ` =   
(unde masa m ºi constanta elasticã k a oscilatorului se
aleg, pentru simplitate, unitare).
În spaþiul fazelor deplasarea unui astfel de oscilator
conduce la o spiralã care va orbita strângându-se în
jurul poziþiei de echilibru din origine (fig. 13b).
a b
Fig. 13.
Graficul poziþie timp al unui oscilator amortizat
c
cu constanta de amortizare = 0,16 ºi condiþiile
x(0) ` = 
iniþiale = 1 ºi (a). Orbita în spaþiul fazelor
a oscilatorului (b).
În cazul unui oscilator neliniar, pentru o aceeaºi
valoare c a constantei de amortizare ºtim cã apariþia
unui fenomen de tipul K` va cauza descreºterea expo-
nenþialã a unei oscilaþii de tipul `ω


` =  . Deoarece
amortizarea neliniarã determinã disiparea continuã a
energiei este de aºteptat ca orbita din graficul fazelor sã
fie tot o spiralã care se va strânge în origine, diferenþa
faþã de cazul anterior provenind din faptul cã, în timp
ce în cazul amortizãrii liniare forþa de amortizare e propor- în apropierea poziþiei de echilibru sã fie spiralate spre

þionalã cu viteza `
  în cea neliniarã ea poate fi propor- exterior, sistemul tinzând sã se deplaseze departe de

þionalã cu pãtratul vitezei `
 . În acest caz deºi ne echilibru.

aºteptãm sã observãm o scãdere a amplitudinii oscila- Din contrã, cea de-a doua forþã F2, va determina
þiilor, aceasta nu va mai fi exponenþialã ci: disiparea energiei. Mai mult, în apropiere de echilibru,

ž mult mai rapidã decât în cazul oscilatorului liniar

unde x ºi ` sunt mici ºi subunitare, rata de disipare a

departe de echilibru  ` + `    >>  , când ` este, în
energiei prin intermediul lui F2 este mai micã decât adiþia
medie, mai mare decât unitatea ºi
de energie pe baza componentei liniare F1. Departe de
ž mult mai slabã dacã este iniþiatã aproape de
echilibru însã ponderea forþelor se schimbã astfel încât

echilibru  ` + `    <<  , când ` este, în medie, mai
sistemul disipã mai multã energie decât primeºte.
micã decât unitatea (fig. 14).
În acest fel sunt prezente douã mecanisme –
În grafic se observã scãderea iniþialã rapidã a
efectul destabilizant al lui F1, dominant în apropiere de
amplitudinii oscilatorului, departe de echilibru ºi

scãderea mult mai slabã în apropierea echilibrului, mai echilibru ºi cel stabilizator al forþei neliniare F2 domi-

slabã decât în cazul oscilatorului liniar amortizat. nant departe de echilibru. Ne aºteptãm, în acest caz,

ca în spaþiul fazelor undeva în regiunea intermediarã,

cele douã mecanisme sã se echilibreze în medie

rezultând o orbitã strânsã (fig. 15).

`

a b
Fig. 14. Graficul spaþiu-timp al oscilatorului amortizat
neliniar cu coeficientul de amortizare c = 0,16 ºi condi-
þii iniþiale x(0) = 10 ºi ` =  (a) ºi orbita în spaþiul
fazelor (b).
În cazul oscilatorului liniar ºi a celui neliniar apar

diferenþe semnificative de tip cantitativ, în ceea ce

priveºte rãspunsul acestora la o excitaþie externã.

Fig. 15. Orbita în planul fazelor indicând apropierea
Concluzii: asimptoticã de cercul limitã (cercul continuu).
ž Sistemele sunt similare din punctul de vedere al
Pe aceastã orbitã energia adusã sistemului de forþa
faptului cã prezintã o singurã stare de echilibru,

asimptotic stabilã, în originea spaþiului fazelor, iar orbitele

F1 este echilibratã de cea disipatã de F2, iar oscilaþia va
acestora sunt spirale ce se strâng în jurul poziþiei de fi întreþinutã. Orbita închisã obþinutã în acest caz

echilibru în orice regiune din spaþiul fazelor. formeaz㠄ciclul limitã”. O astfel de comportare nu poate

ž Observarea amortizãrii oscilaþiei este ºi un criteriu apare într-un sistem autonom liniar. Ciclul limitã este

prin care se poate stabili dacã oscilatorul este sau nu important, pentru cã, fiind un atractor el reprezintã o

liniar. În primul caz amortizarea este una exponenþialã, stare stabilã, pe termen lung, a sistemului.

în cel de-al doilea caz nu. Concluzie: Pentru apariþia unui atractor de tip ciclu

limitã trebuie sã coexiste douã mecanisme în sistemul

2. Oscilator neliniar amortizat ce evidenþiazã feno- oscilator mecanic, unul care sã furnizeze energie
mene ce nu au loc în sistemele liniare autonome.
sistemului ºi sã-l îndepãrteze de echilibru ºi cel de-al
Sã considerãm un oscilator modelat matematic de
doilea cu efect stabilizator. Mai mult, ciclul limitã trebuie
o ecuaþie de forma ` − K`C −  `  + 
` E + ` =;
c > 0 (1), în care m = k = 1.
sã fie un atractor, adicã soluþiile periodice sã fie

asimptotic stabile.
În cazul acestui sistem, apar douã forþe de amorti-

zare: una liniarã . = K` ºi alta neliniarã

3. În cazul schimbãrii în ecuaþia (1) a semnului

 
. = −K` ` + ` .
termenului de amortizare, rezultã ecuaþia:


Influenþa lui F1 este aceea de a adãuga energie în ` + K`C −  ` + ` E + ` =   ` >  (2)

sistem ceea ce face ca în spaþiul fazelor orbitele iniþiate

147
 Termenul liniar K` este disipativ, iar cel neliniar
−K` `  + `   va adãuga energie sistemului. Originea
spaþiului fazelor este acum asimptotic stabilã, orbitele
iniþiate în apropiere de echilibru se vor apropia asimptotic
de origine (fig. 16).
Fig. 16.
Acest comportament este adevãrat pentru orice
orbitã iniþiatã în interiorul ciclului limitã. Orbitele iniþiate
în afara ciclului limitã se vor depãrta de originea spaþiului
fazelor pe o orbitã spiralã. Ciclul limitã în acest caz este
instabil.
4. Oscilatorul neliniar cu oscilaþii forþate. Fie
oscilatorul descris de ecuaþia:
` + K` + ` + α` = X KW[Ω\  , termenul pcosΩ t


reprezintã forþa externã (excitatoare) care va furniza
energie oscilatorului.
Rãspunsul neliniar al unui astfel de oscilator poate fi
observat în reprezentãrile din fig. 17 în care, oscilaþiilor a
cãror diagrame spaþiu-timp sunt figurate în a ºi b,
corespund diagramele orbitelor din spaþiul fazelor c ºi d.
a c
b d
Fig. 17. Soluþiile numerice ale ecuaþiei
`+
 K` + ` + α`  = X KW[ Ω\ , pentru cazul p = α = 1;
c = 0,05 ºi Ω = 2 cu condiþiile iniþiale x(0) = 0,
` =  (a) ºi respectiv x(0) = 3 ºi ` =  (b) ºi
orbitele în spaþiul fazelor (c) ºi (d).
Se observã cã, dacã primul caz (a) conduce la un
atractor cu amplitudine micã în cel de-al doilea (b),
148
amplitudinea atractorului este mai mare. În ambele
cazuri însã rãspunsul la excitaþii are aceeaºi perioadã,
egalã cu perioada excitaþiei.
Un fenomen interesant pentru oscilatorul descris
de ecuaþia ` +  ` + `  = KW[ Ω\ poate fi pus în
evidenþã prin rezolvarea numericã pentru diferite valori
Ω ale frecvenþei forþei de excitaþie. Potrivit graficului de
variaþie a amplitudinii oscilaþiei în funcþie de frecvenþã
(fig. 18) pentru valori Ω > ΩA pentru care se atinge
maximul amplitudinii oscilaþiei, dupã o comportare
tranzitorie (curbã punctatã) are loc un salt pe ramura
inferioarã a curbei. Fenomenul este cunoscut drept salt
ºi poate avea efecte dramatice în sistemele mecanice.
Fenomenul are loc ºi în situaþia descreºterii Ω sub
valoarea ΩB (fig. 18b), când se produce un salt de pe
ramura inferioarã pe cea superioarã a curbei
reprezentative amplitudine-frecvenþã.
Fig. 18. Fenomenul de salt produs când Ω creºte uºor
faþã de o valoare Ω (a) sau când Ω descreºte uºor de
la o valoare ΩS > ΩB (b).
Fenomenele descrise sunt rezultatul direct al
dependenþei neliniare a frecvenþei oscilaþiilor libere (ω)
de amplitudine. Frecvenþa rãspunsului a(Ω) va urma
îndeaproape dependenþa ω(a) a oscilaþiilor libere (curba
întreruptã).
Din studiul unui astfel de oscilator se constatã cã
prima rezonanþã fundamentalã are loc atunci când
frecvenþa excitatorului Ω este apropiatã de cea a
oscilaþiilor libere ω ale oscilatorului.
Din punct de vedere calitativ trãsãtura caracteristicã
a acestei rezonanþe este existenþa atractorilor periodici
multipli ºi a fenomenului de salt. Dar aceastã rezonanþã
primarã nu este singurul efect important al neliniaritãþii.
Sunt posibile ºi alte rezonanþe neliniare. Se pot obþine
astfel super sau subarmonice de rezonanþã pentru valori
ale frecvenþei excitatorului de câteva ori mai mici (3, 5,
7, 9, ...) sau mai mari ale frecvenþei naturale de oscilaþie.
 Rezumat
ž Orice mãsurare în ºtiinþele experimentale include o
anumitã incertitudine (imprecizie) de mãsurare. Aceasta
determinã la rândul ei o incertitudine a condiþiilor iniþiale.
ž Sistemele în care o variaþie minorã a condiþiilor iniþiale
determinã modificãri pe termen lung majore ale dina-
micii sistemului poartã numele de sisteme haotice.
ž Formulatã de Poincaré la
1900, sensibilitatea unor
sisteme la condiþiile iniþiale
a fost redescoperitã de meteorologul Edwin Lorentz,
care testa un model pe computer de prezicere a stãrii
vremii. El a constatat cã o micã variaþie a datelor iniþiale
este capabilã sã evolueze exponenþial creând
comportamente impredictibile ale sistemului.
• Pentru ca un sistem dinamic descris de un model
matematic constând dintr-un sistem de ecuaþii dife-
renþiale de ordinul 1: ` = N  `   ` \ # Q = V (1),
Q Q V
sã fie rezolvabil trebuie specificate condiþiilor iniþiale:
xi(0); i = 1,n. Soluþiile acestui sistem dau informaþii
asupra evoluþiei în timp a stãrilor sistemului.
• Reprezentarea evoluþiei sistemului dinamic se poate
realiza în „spaþiul fazelor” pe ale cãrui axe carteziene
sunt reprezentate variabilele de stare. În fiecare mo-
ment t, cele n valori ale variabilelor de stare xi(t),
1. Completaþi textul lacunar:
O regiune din ............ unui sistem dinamic în care .........
intrã, dar pe care nu-l mai poate pãrãsi prin ...........,
cãtre care tind .............. toate orbitele când ............ ºi
care nu conþine o .............. cu proprietãþi similare
reprezintã un ...........
O caracteristicã a sistemelor ....................... este cã
pot conþine mai mult de un singur atractor.
Fiecare atractor care caracterizeazã un sistem ..............
are un ...................., care reprezintã zona .....................
din .................. în care se gãsesc .........................
traiectoriilor ce se finalizeazã în atractor.
..................., corespunzând unor atractori diferiþi, sunt
separate de o zonã ....................., îngustã ºi foarte
neregulatã numitã ....................
În apropierea zonei ................. sistemul manifestã un
comportament ........................., dar în interiorul
i = 1, ... n vor defini un punct în spaþiul fazelor
reprezentând o stare a sistemului.
• Totalitatea punctelor descrise de dinamica sistemului
determinã o orbitã.
• Pentru condiþii iniþiale diferite vor rezulta orbite care
vor descrie întreaga comportare a sistemului. Acestea
pot avea puncte de intersecþie (sistemul este depen-
dent de timp) sau nu (sistem autonom – independent
de timp).
• Echilibrul unui sis-
tem dinamic poate fi
instabil, stabil sau
asimptotic stabil.
• Atractorul este o re-
giune din spaþiul fa-
zelor unui sistem dinamic în care sistemul intrã, dar pe
care nu-l mai poate pãrãsi prin mijloace proprii cãtre
care tind asimptotic toate orbitele când t → ∞ ºi care
nu conþine o subregiune cu proprietãþi similare.
• Atractorii pot fi punctuali, liniari, dar ºi cu dimensiuni
fracþionale (fractale) – atractori stranii.
• Traiectorile într-un atractor straniu sunt total haotice.
• Sistemele dinamice neliniare pot conþine mai mulþi
atractori.
............... miºcarea acestuia este .............. spre atractor.
2. Sistemele dinamice pot fi descrise prin modele
matematice de ecuaþii diferenþiale. Descrieþi elementele
unui astfel de model ºi utilizarea acestuia.
3. Rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:
a) Ce este spaþiul fazelor?
b) Ce sunt variabilele de stare din spaþiul fazelor ºi cum
se reprezintã?
c) Indicã spaþiul fazelor momentul (t) asociat unei stãri?
d) Ce formeazã în spaþiul fazelor funcþiile f1(x1, ..., xn, t)
... fn(x1, ..., x n, t)? Daþi un exemplu.
e) Cum caracterizaþi în spaþiul fazelor echilibrul unui
sistem dinamic? Ce puteþi spune de stabilitatea
echilibrului unui sistem dinamic? Exemplificaþi.
4. Identificaþi exemple de siteme dinamice departe de
echilibru. Prin ce se caracterizeazã un astfel de sistem?
149
 4.4. *Elemente de geometrie fractalã
Oscilatorii liberi neliniari, studiaþi în lecþia anterioarã,
sunt caracterizaþi de amortizare liniarã sau neliniarã ºi
de excitaþie armonicã. Pânã prin anii ’70 ai secolului
trecut viziunea asupra dinamicii acestora era aceea cã
astfel de oscilatori evidenþiazã întotdeauna un rãspuns
periodic. Mai târziu au fost descoperite stãri staþionare
care nu numai cã erau aperiodice, dar prezentau ºi alte
caracteristici neobiºnuite care le distinge rãspunsul de
unul periodic obiºnuit. S-a spus cã aceºti oscilatori
prezentau un comportament haotic.
Sã considerãm un oscilator neliniar a cãrui ecuaþie
este de tipul
`
 + K` + α`  = X KW[ Ω\
Am vãzut în lecþia anterioarã, pentru un oscilator
similar, cã, pentru anumite valori ale constantelor
ρ = α = 1, c = 0,05, Ω = 2) rãspunsul obþinut este
( ca a excitatorului, punctul  `  `  ar trebui sã se repete
periodic. Pentru alte valori, acelaºi oscilator va rãspunde
neperiodic evidenþiind unele caracteristici neobiºnuite.
Acelaºi fenomen se produce ºi în cazul oscilatorului
modelat matematic de relaþia (1).
Un rãspuns haotic tipic poate fi modelat dacã se
aleg pentru parametrii ecuaþiei sistemului mecanic
valorile: p = 1, Ω = 0,44964, c = 0,02248 ºi α = 1.
Simularea pe computer a dinamicii sistemului conduce
la stabilirea unei dependenþe a amplitudinii în funcþie
de frecvenþa Ω de tipul celei din fig. 1a, ºi o diagramã
în spaþiul fazelor de forma celei din fig. 1b. Diagrama
fazelor cuprinde aproximativ intervalul de timp al primelor
trei perioade de excitaþie.
Fig. 1
Potrivit figurii 1, rãspunsul sistemului este aperi-
odic, fãrã a se repeta niciodatã chiar dacã excitaþia
aplicatã este periodicã. Chiar ºi o imagine de lungã duratã
a spaþiului fazelor care descrie dinamica sistemului
mecanic nu va evidenþia mare lucru din proprietãþile
oscilatorului. Pentru descoperirea unor astfel de
proprietãþi sã vizualizãm rãspunsul sistemului într-o altã
formã. Pentru aceasta:
a) trebuie lãsat sistemul sã evolueze un interval de
timp suficient de lung astfel încât orice miºcare
tranzitorie sã disparã;
b) se alege arbitrar un moment t0 în care se
150
înregistreazã punctul ϕ C `\  `\ E în spaþiul fazelor;
c) se aºteaptã pânã când excitaþia realizeazã un
ciclu complet, iar la \ = \ = \ + Ωπ s se înregistreazã
un nou punct C `\  `\ E , procesul continuând la
intervale de timp egale ∆\ = π pânã când se înregis-
Ω
treazã un mare numãr de puncte.
Acest sistem de înregistrare conduce la construirea
în spaþiul fazelor unei aºa-numite „hãrþi Poincaré”.
Sã ne imaginãm înainte de a vizualiza harta
Poincaré pentru exemplul sistemului mecanic dat, cum
(1) ar trebui sã arate o hartã Poincare în diferite condiþii de
operare.
ž În cazul unui rãspuns periodic, cu aceeaºi perioadã
la infinit, deci harta ar fi formatã dintr-un singur punct.
ž În cazul unui rãspuns periodic a cãrui perioadã
ar fi, sã zicem de n ori cea de excitaþie, harta Poincaré
ar fi formatã din n puncte repetate la nesfârºit în aceeaºi
ordine.
ž Dacã rãspunsul este aperiodic, atunci toate punctele
obþinute ar fi diferite ºi nici un punct nu s-ar repeta.
ž Dacã rãspunsul este unul pur întâmplãtor, harta
Poincaré ar apãrea ca un nor de puncte fãrã o structurã
distinctã, iar densitatea acestor puncte ar varia uºor
potrivit unui anumit tip de distribuþie de probabilitate.
Fig. 2. Hartã Poincaré a rãspunsului sistemului din
figura 1. Harta a fost realizatã dupã un timp suficient
de mare (t ~ 20.000 s) necesar eliminãrii stãrilor
tranzitorii).
În cazul hãrþii Poincaré a sistemului din fig. 1 (fig. 2) se
observã cã unele regiuni din spaþiul fazelor sunt inaccesibile
sistemului în timp ce, în cele accesibile se formeazã o anumitã
structurã ce constituie un atractor straniu.
Studiul atractorilor stranii se face astãzi în multe
cazuri pe baza hãrþilor Poincare. Acestea înregistreazã
succesiv valorile x ºi ` de forma  `  ` #  ` # ` #
 .
 `V # ` V
 Construcþia acestor puncte se datoreazã existenþei
a douã funcþii f1, f2 care iau un anumit punct Poincare
 V  ºi genereazã, prin aplicarea funcþiei, punctul
 `V  `
imediat urmãtor
` V+ = N `V # ` V  ` V+ = N `V # ` V  (2)
Ecuaþiile (2) sunt un exemplu de sistem dinamic
discret (rezultatul este un set de puncte ºi nu o linie
continuã în spaþiul fazelor).
Observaþii:
1. Sistemul a cãrui dinamicã este descrisã de
ecuaþia (1) este neautonom, spaþiul fazelor este tridi-
mensional. Cea de-a treia dimensiune este t sau faza
Ωt a excitaþiei, care constituie variabilã de fazã. În harta
Poincare este redusã o dimensiune a spaþiului, harta
apãrând ca o proiecþie a sistemului tridimensional,
dinamic continuu într-un plan, discret dinamic.
2. Forma ecuaþiilor f1 ºi f2 care construieºte punctele
hãrþii Poincare nu sunt date de ecuaþiile diferenþiale
originale ale miºcãrii.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale
atractorilor stranii este sensibilitatea în raport cu
condiþiile iniþiale . Prin aceasta se înþelege cã sistemul,
pornind de la condiþii iniþiale apropiate determinã în timp,
în spaþiul fazelor orbite divergente exponenþial una în
raport cu alta.
Sã presupunem cã în figura 2 alegem douã puncte
foarte apropiate ºi urmãrim apoi modul în care evolueazã
sistemul pentru fiecare din condiþiile iniþiale alese.
Dacã de pildã cele douã seturi de condiþii iniþiale
utilizate pentru a genera aceste rezultate sunt:
1. x = 1,712904, ` =  ºi respectiv
2. x = 1,712850, ` =  , deci distanþa
iniþialã dintre puncte este d = 0,000059 observãm cã,
dacã iniþial orbitele sunt apropiate, în scurt timp apare
o divergenþã rapidã a acestora (fig. 3).
Fig. 3. Comparaþie între hãrþile Poincare obþinute
pentru douã seturi de condiþii iniþiale foarte apropiate.
Se observã divergenþa orbitelor începând cu cea de-a
cincea iteraþie.
Importanþa practicã a acestei proprietãþi este aceea
a imposibilitãþii predicþiei comportamentului pe termen
lung al sistemului deoarece nu putem stabili cu
exactitate condiþiile iniþiale. Se poate identifica structura
generalã a atractorului haotic, dar nu se poate stabili
orbita sistemului pe termen lung. Sistemul descris este
însã unul determinist.
Deci, imprecizia în detalierea unei miºcãri haotice
este o combinaþie între:
ž dependenþa sensibilã de datele iniþiale ºi
ž inabilitatea instrumentelor noastre de a determina
exact aceste condiþii.
O proprietate interesantã a atractorilor stranii este
legatã de structura acestora, de modul în care aceºtia
apar la scarã din ce în ce mai micã. Sã considerãm
atractorul din figura 1a. Mãrirea unei porþiuni a acestuia
(fig. 3b) va evidenþia o structurã repetitivã la scarã mai
micã. Aceasta este o structurã fractalã (fig. 4).
Fig. 4.
Structura
fractalã a unui
atractor straniu.
Structura fractalã a atractorilor stranii indicã un grad
ridicat de organizare într-o structurã aparent haoticã.
Structura fractalã este observatã atât în naturã cât
ºi în procese fizice. Exemplele pot include ramurile unui
copac, sistemul arterial, o frunzã etc. (fig. 5).
Fig. 5. Structuri fractale în naturã: ochi, cactus,
dendrite, coroanã de copac, plãmân. frunzã, particule
din nucleu (vezi coperta IV).
151
 Atractorii stranii sunt comuni în naturã ºi au fost
identificaþi în aproape toate domeniile ºtiinþei ºi tehnicii.
Practic, un fenomen dinamic din naturã se manifestã
ca o miºcare haoticã, iar predicþiile pe termen lung ale
detaliilor comportamentului sistemului sunt imposibil
de prezis din cauza sensibilitãþii la condiþiile iniþiale dar
ºi a inabilitãþii noastre de determinare precisã a stãrii
iniþiale a sistemului . Vremea, de pildã, poate intra într-o
astfel de categorie.
Istoria fractalilor nu este lungã. A început în 1975,
cu lucrarea matematicianului Benoit Mandelbrot, „O
teorie a seriilor fractale”. Matematicieni ca Waclaw
Sierpinski, David Hilbert, George Cantor ºi Helge von
Koch au creat primii fractali (fig.1), în general ca exerciþii
abstracte, neavând nici o idee asupra semnificaþiei lor.
Ei dãdeau peste forme bizare care intrau în contradicþie
cu viziunea lor despre spaþiu, suprafaþã, distanþã ºi
dimensiune.
Fig. 1.
Forme fractale (vezi coperta IV).
În 1982, Mandelbrot ºi-a extins douã eseuri
anterioare, creând lucrarea „Geometria fractalã a
naturii”. El a inventat cuvântul „fractal” din latinescul
„frangere” care înseamn㠄a sparge în fragmente
neregulate”, astfel încât curioasele forme au putut fi
unificate sub un singur nume. Prin anii 1980, grafica
pe calculator a progresat într-atât încât forme precum
„Curba lui Von Koch” (fig. 2) ºi „Triunghiul lui Sierpinski”
(fig. 3) puteau fi reprezentate cu detalii explicite.
Aplicaþii pentru fractali
Una dintre primele aplicaþii majore a fost posibilitatea
comprimãrii imaginii, prin trasformarea acesteia în
fractali. Astfel s-au putut obþine raporturi de comprimare
de peste zece mii la unu. Aceasta a ºi permis transmi-
terea in timp real a imaginilor video în miºcare prin liniile
telefonice normale.
Imaginile reprezintã procese care sunt idealizãri
simplificate ale realitãþii. Principiul pãrþii asemãnãtoare
cu întregul (principiul auto-asemãnãrii) este cuprins ºi
realizat aproximativ în naturã: în liniile de coastã, albiile
fluviilor, coroana copacilor, în curgerea tumultuoasã a
lichidelor ºi în organizarea ierarhicã a sistemelor vii.
Procesele care produc astfel de structuri sunt „procese
cu feed-back” cu care aceeaºi operaþie este efectuatã
152
în mod repetat, producerea unei repetiþii fiind modul de
pornire al repetiþiei urmãtoare.
Conceptul matematic de „fractal” caracterizeazã
obiecte cu o diversã gamã structuralã care reflectã
principiul ierarhic de organizare. Obiectele fractale nu
îºi schimbã forma în mod semnificativ când sunt obser-
vate la microscop.
Natura nu s-a limitat în a construi corpuri geome-
trice doar în spaþiul euclidian, un spaþiu particular, a
cãrui mãsurã este un numãr întreg ºi mai mic decât 3.
Sã explorãm câteva imagini din naturã ºi sã încercãm
sã le includem într-o viziune euclidianã. Acest exerciþiu
va sugera dificultatea utilizãrii geometriei euclidiene în
descrierea formelor naturale.
Exemple
1. Curba lui Von Koch
Curba lui von Koch este un fractal geometric deter-
minist. Pentru generarea sa trebuie ales un iniþiator, în
cazul acesta o dreaptã, o lege de construcþie (de trans-
formare, de deformare, de rupere, etc) ºi un proces ce
repetã la nesfârºit aceeaºi a
operaþie dictatã de legea aleasã,
asupra fiecãrei pãrþi rezultate din
operaþia iniþialã. Concret, în acest b
caz legea impune ca dreapta sã
fie divizatã în trei pãrþi egale, sã c
fie înlãturatã partea centralã ºi în Fig. 2.
locul ei sã se punã un triunghi Curba lui Von
echilateral fãrã bazã. Koch.
Continuarea procesului recursiv presupune
aplicarea legii pe fiecare segment de dreaptã rezultat.
În acest caz, cele 4 segmente devin, fiecare în parte,
un „nou” iniþiator, suportul a 4 „imagini” micºorate ºi
aºezate dupã aceeaºi regulã. ªi aºa mai departe... Dupã
un numãr infinit de paºi se obþine ceea ce se numeºte
„fractalul lui Koch”. Aceastã curbã este de lungime infinitã
ºi are o dimensiune proprie cuprinsã între 1 ºi 2
(1,26185...). Este o curbã continuã care depãºeºte
„natura” unei linii, dar nu atinge calitatea de a fi suprafaþã.
2. Triunghiul lui Sierpinski. Triunghiul lui Sierpinski
este un alt exemplu de fractal obþinut printr-o metodã
recursivã simplã. El începe ca un triunghi ºi orice nouã
iterare creazã triunghiuri ce unesc mijloacele laturilor
celorlalte triunghiuri figurate.
Fig. 3. Triunghiul lui Sierpinski.
 3. Fulgul de zãpadã a lui Koch
Fulgul de zãpadã al lui Koch este un alt exemplu
care începe la rândul lui ca un triunghi ºi adaugã
triunghiuri în punctele de trisecþiune.
Fig. 6. Fulgul de zãpadã al lui Koch.
4. Structuri arborescente
Sã generãm un alt „obiect” folosind tot repetiþia
unei legi capabile sã dezvolte o structurã complexã
pornind de la o „sãmânþã”, o „schiþ㔠simplificatã a
unei structuri arborescente. Sã ne imaginãm cã, în vârful
fiecãrei ramuri terminale, ataºãm aceeaºi sãmânþã,
micºoratã de k ori, pentru ca apoi, în vârful fiecãrei
ramuri terminale, ale fiecãrei seminþe micºorate ºi
ataºate fiecãrei ramuri terminale din sãmânþa iniþialã,
sã ataºãm altã sãmânþã identicã cu prima, dar
micºoratã din nou de k ori. Cum aratã oare imaginea
dupã 3, 4, ...n iteraþii? Cum se schimbã aceasta dacã
schimbãm structura seminþei? Dar dacã, în loc de o
structurã deterministã pentru sãmânþã, punem o
sãmânþã generatã aleator? Sau dacã nu se dezvoltã
toate ramurile? Acest experiment pe calculator poate
genera structuri din care unele seamãnã izbitor de bine
unor structuri reale (fig. 7).
a b c
Fig. 7. Structuri arborescente – structura de bazã (a);
prima iteraþie (b); a doua iteraþie (c).
Teme pentru acasã:
1. Construiþi profile fractale ºi încercaþi sã identificaþi
asemãnãri cu figuri cunoscute din realitate.
2. Imaginaþi utilizarea unui astfel de profil pentru
caracterizarea unor obiecte naturale.
Prin rezolvarea temei anterioare veþi constata cã
adevãrata faþetã a geometriei fractale este cea de
„geometrie a naturii”, o metodologie de auto-descriere
comprimatã a unor corpuri din naturã, metodologie mult
mai adecvatã cercetãrilor din geofizicã, astrofizicã sau
biofizicã.
Despre autosimilaritate
O proprietate a unui fractal ce rezultã din modul de
definire al acestuia este autosimilaritatea. Conform
acestei proprietãþi, o parte din structurã seamãnã cu
întregul. Orice decupare la o anumitã scarã, va evidenþia
aceeaºi informaþie, proprietate evidentã în cazul curbei
lui Koch, sau a triunghiului lui Sierpinski. Aceeaºi
proprietate este prezentã ºi în cazul fractalilor aleatori,
fractali în a cãror definire a legii de generare apar unul
sau mai mulþi parametrii aleatori.
Determinarea dimensiunii fractale
Se pune problema dacã, fiind datã o structurã, i se
poate determina dimensiunea fractalã? ªi dacã da,
cum? Pentru aceasta sã ne reamintim câteva lucruri
de bazã din matematicã ºi fizicã, legate de conceptul
de mãsurã. Considerând un cerc, definit în geometria
euclidianã ca locul geometric al tuturor punctelor egal
depãrtate de centru, o caracteristicã importantã a
acestuia este raza (R) (dublul ei este diametrul D).
Lungimea perimentrului unui cerc de razã R este egalã
cu πD. Pentru a ajunge la aceastã valoare sã aproximãm
perimetrul cercului printr-un poligon regulat de laturã
(L) înscris în cerc. Perimetrul va fi aproximat prin lipsã,
cu o valoare dependentã chiar de numãrul laturilor
poligonului (N(L)): P1 (L) ~ N1(L)* L
O aproximare mai bunã se va obþinem dacã L
scade, respectiv când coarda se apropie din ce în ce
mai mult de arcul subîntins. Dacã avem o serie de
poligoane înscrise în cercul de mãsurat (fig. 8), cu laturi
din ce în ce mai mici: L1>L2>L3> ........>Ln
obþinem un ºir de aproximãri: P1(L1)< P2(L2)
Fig. 8.
Se spune cã obiectul analizat este mãsurabil ºi
are sens discuþia asupra dimensiunii acestuia doar dacã
limita ºirului de mai sus existã, este finitã ºi diferitã de
zero. În acest caz, limita este valoarea cunoscutã πD.
Observaþie: Când limita existã ºi este finitã, eroarea
dintre limita ºirului (valoarea adevãratã) ºi o valoare
oarecare din ºirul de aproximãri este cu atât mai micã
cu cât scara de mãsurã (L) este mai micã.
În cazul mãsurãtorilor unor corpuri reale, Richard-
son a propus a se menþiona, pe lângã valoarea numericã
gãsitã, ºi scara de mãsurã, în absenþa acestei precizãri,
valoarea gãsitã nevând semnificaþie.
Doar dupã elaborarea teoriei geometriei fractale de
cãtre Benoit Mandelbrot, aceastã problemã a fost
soluþionatã acceptabil prin translatarea acesteia în
identificarea unei scãri de mãsurã proprii obiectului, ce se
lasã mãsurat cu o unitate specificã acestuia. Unitatea de
153
mãsura este L , unde d este o valoare neîntregã,
d
fracþionarã, intermediarã lui D = (1, 2, 3, ...n) din
geometria euclidianã. Pentru valoarea lui d = Df,
determinatã ºi ataºatã precum o caracteristicã
particularã obiectului analizat, seria aproximãrilor
parametrului mãsurat este convergentã ºi deci obiectul
este mãsurabil. Dacã d este diferit de aceastã valoare,
ºirul fie este divergent, fie este convergent la zero, ºi
deci obiectul nu este mãsurabil.
Concluzii:
În pofida simplitãþii formelor geometrice euclidiene
ca baze teoretice a înþelegerii acestei geometrii pare cã
Rezumat
žUn sistem haotic poate fi carac-
terizat pe baza unei hãrþi Poincaré,
care este o sumã de puncte
\ E , unde t îndeplineºte
C `\  ` i
Q Q
o relaþie de recurenþã de tipul \ = \ − + Ωπ .
Q Q
ž Unele regiuni din spaþiul fazelor sunt inaccesibile
sistemului în timp ce, în cele accesibile se formeazã o
structurã ce constituie un atractor straniu.
ž Una dintre cele mai importante caracteristici ale
atractorilor stranii este sensibilitatea în raport cu
condiþiile iniþiale.
ž Importanþa practicã a acestei proprietãþi este aceea
a imposibilitãþii predicþiei comportamentului pe termen
lung al sistemului deoarece nu putem stabili cu
exactitate condiþiile iniþiale.
ž O proprietate interesantã a
atractorilor stranii este legatã
de structura acestora, de
modul în care aceºtia apar la
scalã din ce în ce mai micã.
1. Completaþi textul lacunar:
Oscilatorii liberi neliniari pot fi caracterizaþi în spaþiul fazelor
printr-o ................ Poincaré. Un sistem neautonom este
............ O caracteristicã a atractorilor stranii este sensi-
bilitatea ................... Importanþa practicã a ...................
este aceea a .................... predicþiei ..................... pe
termen lung al sistemului deoarece nu putem stabili cu
exactitate ....................
2. Enumeraþi etapele de construcþie a unei hãrþi Poincaré.
3. Pentru urmãtoarele condiþii de operare stabiliþi cum
aratã harta Poincaré.
154
norma în naturã este datã de complexitatea fractalã.
Aceasta deoarece sunt mulþi factori care pot afecta un
sistem natural. Miºcarea pendulului este exemplul unei
aproximãri; pendulul real nu este perfect rigid, parametrii
acestuia ºi amortizarea variazã în timp ºi în funcþie de
poziþie, în pofida modelului adoptat. O serie de limitãri
fizice trebuie aplicate construirii modelului matematic
din spatele acestui sistem.
Haosul ºi teoria fractalã dau mijloacele aproximãrii
sistemelor reale prin modelare matematicã ºi ne spun
cât de bune sunt aceste aproximãri.
ž Conceptul matematic de „fractal” caracterizeazã
obiecte cu o diversã gamã de structurã ºi care astfel
reflectã principiul ierarhic de organizare.
ž Exemple de structuri fractale: curba lui Von Koch,
triunghiurile lui Sierpinski ºi fulgul lui Von Koch.
ž O proprietate a unui fractal ce rezultã din modul de
definire al acestuia este autosimilaritatea.
ž Se spune cã obiectul analizat este mãsurabil, ºi are
sens discuþia asupra dimensiunii acestuia, doar dacã
limita ºirului de aproximãri existã, este finitã ºi diferitã
de zero. Când limita existã ºi este finitã, eroarea dintre
limita ºirului (valoarea adevãratã) ºi o valoare oarecare
din ºirul de aproximãri este cu atât mai micã cu cât
scara de mãsurã (L) este mai micã.
a) un rãspuns periodic, cu aceeaºi perioadã ca a excitatorului
punctul  `  `  ;
b) un rãspuns periodic, cu o perioadã de n ori cea de
excitaþie;
c) un rãspuns aperiodic;
d) un rãspuns întâmplãtor.
4. Generaþi pe calculator curba Poincaré a unui sistem
dinamic pe care l-aþi modelat matematic.
5. Generaþi pe calculator o structurã fractalã ºi stabiliþi
dimensiunea acesteia.
 PROBLEME RECAPITULATIVE
Capitolul 1
1. Un corp efectueazã oscilaþii armonice conform legii a) desenaþi graficul spaþiu-timp pentru un ciclu al miºcãrii;
x = 0,04sin(πt + π/3) (m). Peste cât timp de la începutul b) în ce moment, în primul ciclu al miºcãrii corpul este în
miºcãrii faza oscilaþiilor va fi egalã cu π/2? poziþia x = 20 cm?
2. Un corp efectueazã oscilaþii armonice dupã legea 10. Un oscilator armonic liniar oscileazã între gradaþiile
x = 0,08sin(π t/3 + π/6) (m). Care este amplitudinea, 10 cm ºi 60 cm ale unei rigle, executând 10 oscilaþii în
perioada, frecvenþa ºi faza oscilaþiilor? 33 s. Care sunt: a) perioada; b) frecvenþa; c) pulsaþia;
3. În figura alãtu- d) amplitudinea; e) viteza maximã a oscilatorului.
ratã este reprezentat 11. Acceleraþia unui oscilator variazã dupã legea
graficul dependenþei ax = 4cos2x. Care este amplitudinea oscilaþiei?
elongaþiei oscilatorului 12. Un oscilator variazã dupã legea x = 0,2sin3t (în
armonic de timp. Gãsiþi SI). Care este acceleraþia sa maximã?
amplitudinea, perioada,
frecvenþa ºi pulsaþia os- 13. Corpul cu masa de 0,10 kg oscileazã dupã legea
cilaþiilor. x = 0,10 sin(100 πt + π/2) (SI). Aflaþi energia cineticã
maximã a corpului?
4. Un corp punctiform oscileazã armonic. ªtiind viteza 14. Un punct material cu masa de 25 g efectueazã
maximã a corpului, egalã cu 10 cm/s ºi acceleraþia
2 o miºcare oscilatorie armonicã cu amplitudinea egalã cu
maximã de 50 cm/s , determinaþi pulsaþia, perioada ºi
0,2 m. ªtiind cã în momentul în care trece prin poziþia de
amplitudinea oscilaþiilor.
echilibru are viteza de 9,6 m/s, aflaþi: a) ecuaþia miºcãrii;
5. Ce distanþã va parcurge în 15 minute un corp ce b) elongaþia y1 la momentul t1 = 5/6 T; c) elongaþia y2 în
oscileazã armonic cu amplitudinea de 6 mm ºi perioada momentul în care viteza oscilatorului este egalã cu un
de 5 s? sfert din viteza pe care o are în poziþia de echilibru;
6. ªtiind cã amplitudinea oscilaþiilor armonice este d) valoarea maximã a forþei elastice; e) frecveþa ºi perioada
de 12 cm, frecvenþa de 0,7 Hz, iar faza inþialã nulã, aflaþi:
oscilaþiilor.
a) ecuaþia elongaþiei în SI; b) elongaþia ºi faza peste 2s 15. Sub acþiunea unei forþe F = 10 N, un corp cu
de la începutul miºcãrii. masa m = 0,1 kg, atârnat de capãtul unui resort, se
deplaseazã cu x = 5 cm faþã de poziþia de echilibru.
7. Elongaþia unei miºcãri oscilatorii sinusoidale este Calculaþi: a) pulsaþia, perioada ºi frecvenþa oscilaþiilor
datã de expresia: a = [QV (π + π )
\ cm . Scrieþi expre- libere; b) raportul dintre energia cineticã ºi cea potenþialã,
la o distanþã de origine egalã cu jumãtatea amplitudinii.
sia elongaþiei unei alte miºcãri sinusoidale y2 de aceeaºi
frecvenþã, ºtiind cã aceasta este defazatã în timp în urma
16. Când elongaþia ºi viteza unui oscilator armonic
sunt egale cu 10 cm ºi respectiv 2 m/s, energia lui cineticã
lui y1 cu t = 0,1 ms ºi cã satisface condiþia: a =   KU
devine egalã cu energia potenþialã. Care este perioada
< oscilaþiilor?
la momentul
 , în care T este perioada oscilaþiilor con-
siderate.
17. Viteza unui oscilator armonic cu masa de 0,20 kg
variazã conform ecuaþiei v = 0,03sin100t (m/s). Aflaþi: a)
8. Graficul alãturat ecuaþia oscilatorului; b) acceleraþia maximã; c) energia
prezintã dependenþa de mecanicã totalã a oscilatorului.
timp a poziþiei unui
18. Un corp punctiform cu masa de 0,20 kg oscileazã
oscilator. Ce puteþi spune
dupã legea x = 0,40 sin πt (SI). Determinaþi: a) elongaþia;
despre viteza ºi forþa în B b) distanþa parcursã; c) forþa ce acþioneazã asupra corpului;
punctul B. d) energia potenþialã a corpului la 2,5 s de la începutul
a) viteza este pozitivã, forþa este spre dreapta; oscilaþiilor.
b) viteza este negativã, forþa este spre dreapta;
19. Un pendul are frecvenþa oscilaþiilor egalã cu 5 Hz.
c) viteza este zero, forþa este spre dreapta;
Ce frecvenþã are pendulul dacã perioada lui creºte de 3
d) viteza este pozitivã, forþa este spre stânga;
ori?
e) viteza este negativã, forþa este spre stânga;
20. Perioada oscilaþiilor unui pendul gravitaþional este
f) viteza este zero, forþa este spre stânga.
egalã cu π s. Care este lungimea pendulului?
9. La momentul t = 0 un bloc de 500 g oscilând pe 21. De câte ori trebuie sã mãrim lungimea unui pendul
un resort spre dreapta atinge o elongaþie de 15 cm. Dacã
pentru ca perioada lui sã creascã de 7 ori?
elongaþia maximã de 25 cm este atinsã la 0,3 s:

155
 22. Un pendul gravitaþional are lungimea de 0,54 m
ºi efectueazã oscilaþii dupã legea x = 0,03 sin(ωt/3 +
+ 0,5) (m). Care este diferenþa de fazã corespunzãtoare
momentelor de timp 4 s ºi 3 s?
23. Un pendul gravitaþional efectueazã oscilaþii
armonice dupã legea x = 0,02 cos(5t + π/15) (m). Care
este lungimea pendulului?
24. Un pendul gravitaþional efectueazã oscilaþii ar-
monice cu perioada de 0,3 s. Care este perioada oscilaþiilor
acestui pendul pe o planetã cu masa egalã cu a
Pãmântului, dar cu raza de 3 ori mai mare? Se dã raza
Pãmântului Rp Y 6400 km.
25. Se considerã douã pendule cu lungimile l1 ºi l2
al cãror raport este k > 0. Ce valoare trebuie sã aibã
numãrul k pentru ca un ceas cu pendul de lungime l2 sã
înainteze cu 10 s în 24 h, faþã de un ceas cu pendul de
lungime l1 care bate secunda în acelaºi loc?
26. Un pendul bate secunda la ecuator ºi la nivelul mãrii.
a) Care ar fi durata unei oscilaþii dacã Pãmântul ºi-ar
înceta miºcarea de rotaþie?
b) De câte ori ar trebui sã creascã viteza de rotaþie a
Pãmântului pentru ca perioada de oscilaþie sã devinã
infinitã?
c) Cu cât ar lua-o înainte pendulul în 24 h dacã l-am
duce la pol? Acceleraþia gravitaþionalã la nivelul mãrii este
datã de formula g = (9,806 – 0,025cos 2λ) m/s2, λ fiind
latitudinea.
27. Ecuaþia miºcãrii oscilatorii este x = 15sin[π(t +
+0,5)]. Reprezentaþi aceastã oscilaþie armonicã printr-un
fazor.
28. Un corp punctiform participã concomitent la
urmãtoarele douã miºcãri oscilatorii de aceeaºi direcþie:
y1 = 4 sinπt ºi y2 = 8 sin(πt + π/3). Aflaþi amplitudinea ºi
faza iniþialã a oscilaþiei rezultante.
29. Un corp punctiform este supus simultan la douã
miºcãri oscilatorii paralele cu elongaþiile: x1 = cosπt ºi
x2 = 2cosπ(t + 1/2). Aflaþi: amplitudinea, faza ºi scrieþi
ecuaþia oscilaþiei rezultante.
30. Un corp punctiform participã la 2 miºcãri oscilatorii
perpendiculare cu elongaþiile: x = sint ºi y = 2cos t.
Determinaþi amplitudinea ºi faza oscilaþiei rezultante.
31. Douã oscilaþii armonice de aceeaºi direcþie ºi de
aceeaºi perioadã cu amplitudinile de 10 cm ºi 6 cm se
compun într-o oscilaþie rezultantã cu amplitudinea de
14 cm. Gãsiþi diferenþa de fazã a oscilaþiilor componente.
32. Amplitudinea iniþialã a oscilaþiilor amortizate se
micºoreazã de 2 ori în timp de 5 min. Peste cât timp de la
începutul oscilaþiilor amplitudinea se va micºora de opt ori?
33. O undã planã progresivã cu frecvenþa de 4 Hz se
propagã cu viteza de 6 m/s într-un mediu omogen. Care
este diferenþa de fazã între oscilaþiile executate de
punctele mediului separate prin distanþa de 50 cm.
34. Distanþa dintre douã puncte oscilante ale unei
unde plane progresive este egalã cu 25 cm. ªtiind cã
156
defazajul între oscilaþiile acestor puncte este de π/6, aflaþi
lungimea de undã.
35. O legãturã molecularã poate fi modelatã ca un
resort între doi atomi ce vibreazã liniar armonic. În figura
alãturatã este reprezentatã curba energiei potenþiale a unei
molecule de HCl. Deoarece
atomul de Cl are masa mult
mai mare ca a hidrogenului
m
( = 1,67·10
–27
kg) se poate
considera cã cel din urmã vi-
breazã în timp ce primul
lungimea
rãmâne în repaus. Estimaþi
legãturii [nm]
din grafic frecvenþa vibraþiei.
36. O sursã produce oscilaþii cu frecvenþa de 50 Hz,
care se propagã în douã medii diferite. Cunoscând vitezele
de propagare, v1 = 5000 m/s ºi v2 = 1450 m/s, ale
vibraþiilor în cele douã medii, sã se calculeze lungimile de
undã corespunzãtoare.
37. Pe suprafaþa unui lichid o sursã produce oscilaþii
cu frecvenþa de 100 Hz care se propagã cu viteza de
50 cm/s. a) Dacã amplitudinea sursei este de 1 mm,
scrieþi ecuaþia miºcãrii unui punct P aflat la distanþa de
20 cm de sursã (se va considera cã propagarea nu modificã
amplitudinea). b) La momentul iniþial punctul sursã trece
prin elongaþia zero spre valori pozitive. Determinaþi elon-
gaþia punctului P la momentele t1 = 0,399, t2 = 0,4 s ºi
t3 = 0,405 s.
38. O undã se propagã într-un mediu cu modul de
elasticitate E1 = 1011 N/m2 ºi densitate ρ1 = 7000 kg/m3.
Sub incidenþa i = 30° unda trece într-un mediu cu
densitatea ρ 2 = 11,3 · 10 3 kg/m3 ºi cu modulul de
elasticitate E2 = 0,17 · 1011 N/m2. Care este unghiul de
refracþie?
39. Diferenþa de fazã între oscilaþiile efectuate de
douã puncte ale unui mediu elastic este de 30°. ªtiind cã
punctele oscilante se aflã la distanþa de 7 cm ºi cã
frecvenþa oscilaþiilor este de 15 Hz, aflaþi viteza de
propagare a undelor.
40. Douã surse de oscilaþii sincrone de aceeaºi
frecvenþa ºi aceeaºi direcþie genereazã în mediul ambiant
omogen unde mecanice cu amplitudinile de 2 mm ºi
5 mm. ªtiind cã viteza de propagare a undelor este de
320 m, calculaþi amplitudinea oscilaþiilor punctului aflat
la 6,5 m de la prima sursã ºi la 32,3 m de la a doua.
41. În lungul unui cablu se propagã o undã
transversalã cu viteza de 10 m/s. ªtiind cã punctele
cablului oscileazã cu amplitudinea de 2 cm ºi perioada
de 1,4 s, calculaþi: a) lungimea de undã; b) diferenþa de
faze între oscilaþiile efectuate de douã puncte ale cablului
distanþate de 4,5 m.
42. O undã mecanicã cu amplitudinea de 3 cm ºi
perioada de 1,5 s se propagã într-un mediu cu viteza de
20 m/s. Care este elongaþia punctului ce se aflã la 40 m
de la sursã dupã 5 s de la începutul oscilaþiilor?
 43. În ce caz diapazonul sunã mai mult timp: a) dacã 6. Utilizând graficul din figura alãturatã, unde este
este þinut în mânã; b) dacã este fixat de o bancã. reprezentatã dependenþa intensitãþii curentului alternativ
44. În ce caz diapazonul sunã mai tare: a) dacã este de timp, gãsiþi:
þinut în mânã; b) dacã este fixat de o bancã. a) valoarea maximã a
45. curentului;
La trecerea undelor sonore dintr-un mediu în
b) perioada;
altul lungimea lor de undã s-a mãrit de douã ori. Se va
c) frecvenþa;
modifica oare înãlþimea sunetului?
d) pulsaþia curentului;
46. Amplitudinea undelor sonore a fost mãritã de e) ecuaþia dependen-
douã ori, fãrã a modifica frecvenþa lor. Variazã oare înãl- þei i = i(t).
þimea sunetului?

47. Distanþa dintre ramurile unui diapazon este 7. Într-un circuit RLC serie tensiunea efectivã pe

d = 5 cm. Diapazonul oscileazã cu frecvenþa ν = 560 Hz rezistor este de 20 V, la bornele bobinei este de 30 V, iar

ºi cu amplitudinea A = 0,6 mm. La momentul iniþial cele la bornele condensatorului de 15 V. Determinaþi

douã ramuri ale diapazonului sunt apropiate una de alta. tensiunea efectivã la bornele circuitului.

Considerând viteza de propagare a undelor în aer
v = 320 m/s, aflaþi: a) amplitudinea de oscilaþie a
punctului O situat la mijlocul distanþei dintre ramurile
diapazonului; b) legea de oscilaþie a punctului P situat la
distanþe x = 0,7 m de punctul O mãsuratã în direcþie
perpendicularã pe ramurile diapazonului.
48. Într-un tub sonor deschis cu lungimea de 85 cm
se produc sunete. Calculaþi primele patru frecvenþe proprii
ale sunetelor produse.
49. Undele, generate de douã surse coerente sin-
crone, au amplitudinile egale cu 3 cm. ªtiind cã într-un
punct dat undele ajung în opoziþie de fazã, determinaþi
amplitudinea oscilaþiilor rezultante.
8. Un rezistor cu rezistenþã 100 Ω este legat în serie
cu un condensator de capacitate 300 π nF. La capetele
acestei porþiuni de circuit este aplicatã o tensiune
alternativã de 200 V ºi frecvenþa de 500 Hz. Determinaþi
intensitatea curentului în circuit.
9. Intensitatea curentului ce traverseazã un rezistor
de rezistenþa 10 Ω variazã dupã legea: i = 12 sin100 πt
(SI). Calculaþi puterea activã a curentului.
10. În circuitul de curent alternativ alimentat la ten-
siunea de 220 V sunt legate în serie un rezistor de 50 Ω,
o bobinã ºi un condensator. Intensitatea curentului în cir-
cuit fiind de 0,6 A, determinaþi impedanþa circuitului,
factorul de putere ºi puterea activã a curentului.

50. Distanþa dintre primul ºi al patrulea nod al unei 11. O porþiune de circuit în curent alternativ conþine
unde staþionare este de 18 cm. Calculaþi lungimea de un rezistor de 200 Ω, o bobinã ºi un condensator unite
undã a undei progresive. în serie. ªtiind cã tensiunea la bornele porþiunii este de
110 V, iar intensitatea curentului în circuit este de 1 A,

Capitolul 2 calculaþi impedanþa circuitului, factorul de putere ºi

1. Un condensator cu reactanþa capacitivã de 500 Ω puterea activã a curentului.

este conectat la o reþea de curent alternativ industrial 12. Un circuit RLC serie alcãtuit dintr-o bobinã cu

(50 Hz). Calculaþi capacitatea electricã a condensatorului. rezistenþa R = 16 Ω, inductanþa L = 95,5 mH ºi un

2. Tensiunea ºi intensitatea curentului într-un circuit condensator cu capacitatea C este parcurs de un curent

variazã dupã legea: = 30sin(100 π t + π /6) ºi de intensitate Q  [QV −π  \ (A). Determinaþi

C U
u

= 20sin100π . Gãsiþi diferenþa de fazã între tensiunea capacitatea , tensiunea la bornele bobinei tensiunea
U P
i t b
ºi intensitatea curentului. la bornele circuitului ºi puterea disipatã în circuit.

3. Un circuit este format dintr-o bobinã cu inductanþa 13. O bobinã este conectatã la o sursã cu tensiunea
de 3 mH legatã în serie cu un condensator de capacitate u = 30sin314 t (V). Intensitatea curentului prin bobinã

30 µF. Ce frecvenþã trebuie sã aibã curentul pentru ca în este i π

= 21,7sin2 (50t – 1/8) (A). Aflaþi: a) frecvenþa ν a

circuit sã se manifeste fenomenul de rezonanþã? curentului ºi defazajul ϕ al circuitului; b) momentele t ºi

4. Un circuit este format dintr-o bobinã ºi un conden- t1

pentru care intensitatea instantanee a curentului are i
sator cu capacitatea de 300 pF. Ce inductanþã trebuie sã valorile pozitivã respectiv negativã egale cu intensitatea

aibã bobina pentru ca la frecvenþa de 1 MHz în circuit sã efectivã; c) rezistenþa R ºi inductanþa L ale bobinei.

se manifeste fenomenul de rezonanþã a tensiunilor? 14. Dacã se aplicã la bornele unei bobine o tensiune
Desenaþi schema circuitului electric. sinusoidalã de frecvenþã standard ( ν = 50 Hz) ºi tensiune

5. Un circuit serie este alcãtuit dintr-un rezistor efectivã U = 60 V, intensitatea efectivã a curentului prin
I
RLC

ideal cu rezistenþa de 30 Ω, o bobinã cu inductanþa de bobinã este = 4 A, iar dacã se aplicã la bornele bobinei

20 mH ºi un condensator cu capacitatea de 50 µF. La o tensiune continuã U 0

= 10 V, intensitatea curentului

bornele circuitului se aplicã o tensiune cu pulsaþia de este I 0

= 2 A. Determinaþi inductanþa L ºi defazajul ϕ al

1000 rad/s. Determinaþi reactanþa ºi impedanþa circuitului. circuitului de curent alternativ.

157
 15. Un circuit RLC paralel cu un rezistor de 40 Ω,
bobinã cu inductanþa de 0,3/π H ºi un condensator cu
capacitatea de 10–3/(2π) F este alimentat la tensiunea
de 120 V ºi frecvenþa de 50 Hz. Determinaþi: a) intensi-
tatea curentului prin fiecare element de circuit; b) impe-
danþa circuitului; c) intensitatea curentului total; d) defa-
zajul dintre tensiune ºi intensitatea curentului total;
e) puterile curentului în circuit.
d) mãrimile de la 1 ºi 3 dacã se menþine valoarea fectivã
a tensiunii la borne ºi se mãreºte de patru ori valoarea
frecvenþei.
22. Se considerã un circuit paralel alcãtuit dintr-un
rezistor ºi un condensator ideal. Valorile efective ale tensiunii
ºi intensitãþii de alimentare a circuitului fiind = 100 V ºi
U
=  ⋅ − ) , puterea activã = 10 Ω. Calculaþi:
1 P

a) rezistenþa ºi reactanþa capacitivã a circuitului;

16. Un circuit RLCparalel este format dintr-o bobinã b) intensitãþile efective ale curenþilor prin cele douã
idealã cu reactanþa L = 314 W (pentru ν = 50 Hz) în
X
derivaþii;
paralel cu un condensator = 4 µF ºi cu un rezistor cu
C
c) factorul de putere al circuitului;
rezistenþa = 10 Ω. Circuitul este legat la o sursã de
R
d) diagrama fazorialã.
alimentare cu tensiunea = 10 V ºi frecvenþa ν = 50 Hz.
U

Determinaþi impedanþa Z a circuitului, intensitatea a I Capitolul 3

curentului prin circuit ºi defazajul ϕ al circuitului. 1. Într-un dispozitiv Young, cele douã fante 1 ºi 2S S

17. Un rezistor cu rezistenþa = 1 kΩ, o bobinã

R sunt la distanþa 2l = 0,5 mm. pe un ecran paralel cu
idealã cu inductanþa = 0,2 µH ºi un condensator cu
L
S1S2, aflat la distanþa = 1,5 m se observã franjele de
D

capacitatea = 300 pF sunt conectaþi în paralel la o

C interferenþã. În experiment se foloseºte o radiaþie mono-
sursã cu tensiunea = 1 V ºi frecvenþa ν = 250 kHz.
U
cromaticã a cãrei lungime de undã este λ = 0,6 µm.
Determinaþi intensitãþile curenþilor R, L, C prin laturile
I I I Calculaþi distanþa ce separã a cincea franjã întunecoasã
circuitului, intensitatea curentului total ºi defazajul ϕ al
I de planul de simetrie al dispozitivului.
circuitului. 2. Fluxul luminos emis de o sursã este separat în
18. O bobinã idealã cu inductanþa = 1 mH este L douã fascicule cu ajutorul a douã fante aflate la distanþa
legatã în paralel cu un condensator cu capacitatea 2l = 1 mm. Ecranul este situat în aer la distanþa = 1,4 m.
D

C = 40 µF la o sursã cu tensiunea = 2 V ºi frecvenþa ν

U ªtiind cã interfranja este = 0,5 mm, aflaþi lungimea de
i

variabilã. Calculaþi frecvenþa de rezonanþã ν0 a circuitului undã a radiaþiei utilizate.

ºi intensitãþile curenþilor L, C ºi din circuit, în acest caz.
I I I 3. O radiaþie monocormaticã cade pe un dispozitiv
19. La o reþea cu tensiunea = 220 V ºi cu frecvenþa
U Young ale cãrui fante 1 ºi 2 sunt distanþate la 2l = 1 mm.
S S

ν = 50 Hz sunt legate în serie o rezistenþã = 14 Ω ºi o R Pe un ecran se observã franjele de interferenþã ºi se

capacitate = 66,35 µF. Determinaþi:
C constatã cã distanþa dintre douã franje luminoase
a) reactanþa ºi impedanþa circuitului; succesive este 1 = 0,24 mm. Se îndepãrteazã ecranul
i

b) curentul în circuit; cu o distanþã ′ = 0,5 m. În aceastã situaþie, noua

D

c) tensiune ala bornele rezisteþei ºi tensiunea la bornele interfranjã este 2 = 0,44 mm. Ce lungime de undã are
i

condensatorului; radiaþia monocormaticã?

d) factorul de putere; 4. Distanþa dintre fantele unui dispozitiv Young este
e) puterea activã, puterea reactivã ºi puterea aparentã. 2l = 1 mm. Între planul fantelor ºi ecran distanþa este
20. O bobinã de inducþie cu rezistenþa = 16 Ω ºi R D = 1 m.
reactanþa inductivã L = 30 Ω este legatã în serie cu un
X a) Interfranja fiind = 0,6 mm, se cere lungimea de undã
i

condensator a cãrui reactanþã capacitivã este C = 18 Ω.
Circuitul este alimentat de la o reþea cu tensinea = 120 V.
Determinaþi:
a) impedanþa circuitului, intensitatea curentului ºi factorul
de putere al circuitului;
b) tensiunea la bornele bobinei ºi tensiunea la bornele
condensatorului;
c) puterea activã, reactivã ºi aparentã în circuit.
21. Un circuit serie este format dintr-o bobinã ( , )
ºi un condensator. Se ºtie cã la rezonanþã, puterea activã
a circuitului este = 12 V ºi valoarea efectivã a tensiunii
P cu indice de refracþie 1,5, iar cealaltã cu o placã subþire
la bornele condensatorului este 0 = 8 V, dacã tensiunea
U de sticlã cu indice de refracþie 1,78. Punctul de pe ecran
la bornele circuitului are valoarea efectivã = 6 V.
Calculaþi:
a) tensiunea la bornele bobinei;
b) rezistenþa, reactanþa inductivã ºi reactanþa capacitivã;
c) factorul de putere al circuitului;
158
X a radiaþiei monocromatice (în aer) folosite.
U b) Spaþiul dintre paravane se umple cu apã (viteza luminii
în apã este 3/4 din viteza luminii în aer). Care este noua
valoare a interfranjei?
c) ªtiind cã lumina albã are ca limite spectrale radiaþiile
roºie (λR = 0,75 mm) ºi violetã (λy = 0,4 mm), aflaþi
lãþimea spectrului, dacã experimentul Young se realizeazã
cu luminã naturalã în aer.
R L 5. Într-o experienþã de interferenþã cu douã fante,
una din fante este acoperitã cu o placã subþire de sticlã
U în care se afla maximul central înaintea introducerii plãcilor
de sticlã este acum ocupat de a cincea franjã luminoasã
dinaintea introducerii plãcilor. Prespunând cã λ = 3600 Å
ºi cã plãcile au aceeaºi grosime „e”, determinaþi valoarea
lui „e”.
 6. O sursã de luminã emite cu lungimea de undã
S interfranjei. b) Se dubleazã interfranja. Cât este distanþa
λ1 = 0,55 mm, iluminând un dispozitiv Young. La distanþa
D = 1,8 m de planul fantelor 1, 2, paralel cu acestea
F F
se aºazã un ecran. Se observã pe ecran cã distanþa care
separã = 9 franje luminoase consecutive este 9,6 mm.
N L
a) Calculaþi distanþa 1 2 = dintre cele douã fante.
F F a
b) Calculaþi valoarea limitã a distanþei 1 2 = , ºtiind cãF F
pentru valori ale interfranjei mai mici de 0,3 mm feno-
menul este greu de observat cu ochiul liber.
c) Fixându-se distanþa 1 2 la valoarea = 1,1 mm se
F F
înlocuieºte sursa cu o sursã S′ care emite simultan
S
douã radiaþii cu lungimile de undã λ2 = 0,48 mm ºi
λ3 = 0,60 m. În ce punct de pe ecran se suprapun pentru
l
prima oarã cele douã sisteme de franje ºi care sunt nume-
rele de ordine ale franjelor produse de λ2, respectiv λ3?
d) Sursa aflatã la distanþa = 50 cm de planul fantelor
S d
este deplasatã paralel cu planul fantelor, în sus, cu
2 mm. Determinaþi deplasarea franjei centrale.
7. Fie un dispozitiv Young cu distanþa dintre fante
a = 0,12 cm, iluminat cu luminã monocromaticã cu
λ = 0,48 mm. Ecranul de observare paralel cu planul
fantelor se aflã la distanþa = 3 m de acesta.
D
a) Calculaþi valoarea a interfranjei.
i
b) Utilizându-se acelaºi dispozitiv interferenþial iluminat
cu luminã monocromaticã, având λ′, se obþine
′ = 1,5 mm. Determinaþi λ′ . Determinaþi eroarea în
i
calcularea lui λ′ ºtiind c㠄 ” este cunoscut cu o precizie
a
de 5 mm, cu o precizie de 5 mm, iar pentru calcularea
D
lui ′ precizia de mãsurare este de 0,1 mm pentru o lãrgime
i
de 20 interfranje.
c) Întregul dispozitiv este introdus într-un lichid transpar-
ent cu indice de refracþie . Folosind luminã monocro-
n
maticã cu lungimea de undã în vid λ = 0,48 mm valoarea
interfranjei devine 0,9 mm. Calculaþi .
n
d) Dispozitivul este plasat din nou în aer. Se aºazã în faþa
uneia dintre fante o lamã de grosime = 5 mm având e
indicele de refracþie 1,55. Calculaþi deplasarea franjei
centrale.
e) Înlãturându-se lama, se ilumineazã dispozitivul cu
luminã albã, având (0,4 < λ < 0,75) mm.
Se aºazã fanta unui spectroscop în planul ecranului
paralelã cu franja centralã ºi la 15 mm de aceasta.
Determinaþi lungimile de undã ale radiaþiilor care lipsesc
din spectrul observat.
8. Distanþa dintre fantele unui dispozitiv Young este
2 = 1 mm, iar ecranul de observaþie se aflã la = 0,75 m.
l D
Se numãrã pe o distanþã = 5,625 mm un numãr x la un moment dat, reprezentând un numãr mic faþã de
N = 10 franje de interferenþã. a) Aflaþi interfranja ºi lungi-
mea de undã a radiaþiei folosite. b) Dacã spaþiul experienþei
se umple cu un lichid oarecare, valoarea interfranjei devine
1 = 4,219 · 10 m. Ce valoare are indicele de refracþie
i
–4
al lichidului?
9. Un dispozitiv Young având distanþa dintre fante
2 = 0,5 mm ºi distanþa dintre planul fantelor ºi planul
l rezerva de hranã a iepurilor nelimitatã. Dezvoltaþi un model
de observaþie = 1,2 m este iluminat cu radiaþii de
D simplu care sã descrie variaþiile în timp la cele douã
lungime de undã λ = 5 · 10–7 m. a) Aflaþi valoarea
fante-ecran? c) Întregul dispozitiv se cufundã într-un lichid
cu indicele de refracþie = 1,5, iar distanþele rãmân
n
cele iniþiale. Ce valoare are în acest caz interfranja?
10. Într-o experienþã de interferenþã cu dispozitivul
Young, distanþa între fante este = 1 mm. Franjele de
a
a
interferenþã sunt observate pe un ecran aflat la distanþa
D = 2 m de planul fantelor ºi paralel cu acesta. Distanþa care
separã cea de a 7-a franjã întunecoasã aflatã de o parte a
a
franjei centrale, de cea de-a doua franjã întunecoasã situatã
de cealaltã parte a franjei centrale este de 10,4 mm.
a) Calculaþi interfranja.
b) Calculaþi lungimea de undã a radiaþiei monocromatice.
c) Sursa emite simultan douã radiaþii monocromatice
λ = 0,65 mm, respectiv λ′. Se constatã suprapunerea
într-un punct de pe ecran între cea de-a 10-a franjã
luminoasã a lui λ ºi cea de-a 13-a franjã luminoasã a lui
λ′. Calculaþi λ′.
11. Se realizeazã o experienþã de interferenþã cu
ajutorul oglinzilor Fresnel iluminate cu o radiaþie monocro-
maticã λ = 0,59 mm. Imaginea de interferenþã este ob-
servatã pe un ecran paralel cu planul ( 1 2) aflat la distanþa
S S
D = 1,2 m de planul surselor. Distanþa între franja centralã
ºi cea de-a treia franjã întunecoasã este 2,95 mm. Calculaþi
distanþa „2a” dintre cele douã surse coerente 1 ºi 2. S S
12. Se realizeazã o experienþã de interferenþã cu
ajutorul oglinzilor Fresnel iluminat cu luminã monocro-
maticã având λ = 0,49 mm. Imaginea de interferenþã
este observatã pe un ecran perpendicular pe planul me-
diator al segmentului 1 2 aflat la distanþa = 2 m de
S S d
intersecþia celor douã oglinzi. Cunoscând valoarea
interfranjei = 0,25 mm ºi = 1 m, calculaþi:
i r
a) distanþa „a” dintre sursele 1 ºi 2;
S S
b) lãrgimea câmpului de interferenþã;
c) unghiul a dintre cele douã oglinzi.
Capitolul 4
1. Pentru o populaþie constituitã dintr-o singurã specie
în modelul matematic al evoluþiei acestuia se introduce
un termen care descrie rãspândirea unei epidemii în
respectiva populaþie. Se propun pentru aceasta termenii
–γx ºi –εx2, unde γ ºi ε sunt constante pozitive. Discutaþi
care dintre cei doi termeni este mai potrivit pentru descri-
erea fenomenului. Argumentaþi.
2. Considerând x(t) o populaþie dintr-o anumitã specie
rezervele de hranã din teritoriul pe care-l ocupã ºi ignorând
interacþiile cu alte specii ºi eventuale dezastre naturale
modelaþi matematic creºterea populaþiei þinând cont de
resursa limitatã de hranã.
3. Un anumit teritoriu este populat cu iepuri ºi vulpi.
Primii constituie hrana celor de-al doilea. Se considerã
populaþii (iepuri ºi vulpi).
159
 Rãspunsuri selectate
Pag. 12. 2. 6,6π rad/s; 3,3 Hz; 0,3 s; y = 2,4sin6,6πt (cm). 7. 0,06 cm; 0,04 s; 25 Hz.
Pag. 15. 1. 0,00(3). 2. 20,6 s. 3. 8. 4. 63. 5. 12,38 mA.
Pag. 22. 1. 2 m; 12,56 s; 0,079 Hz; 0,19 m; 0,098 m/s; 0,047 m/s2. 2. 7,5 cm; 2,37 cm/s. 3. 2 · 10–2 N/m; 0,18 Hz.
4. y = 6sin8,9t (cm). 5. 20,135 rad/s; 0,352 s; 0,61 m/s; 8,1 m/s2. 10. 12,56 m/s; 3947 m/s2;
\ = S −  [# \ = S [# k i q. 11. y = 3sin880πt; 8,28 m/s; 23 232 m/s2. 12. 3,37 J; 0,044 m; 0,29 m/s.
 
13. 2,6 s. 14. 4,26 /s2.
Pag. 32. 3. 66,7. 4. 1 N. 5. 14.
Pag. 39. 9. 280 m/s; 142 m/s. 10. 108 N. 11. 27,7 m/s. 12. 5,1 s. 13. 60 m/s. 14. 3158 kg / ms2.
Pag. 43. 6. 16,8 m; 16,5 km. 7. 30 MHz; 0,15 MHz. 8. 1500 m/s. 9. 1,2 m; 400 m/s. 10. negativ; v(t) = 0,314 cos(314 t +
+ 62,8x) (m/s); 1 mm. 11. 0,2 m/s; 20π m/s; 40 π m/s . 12. 5 m/s; 3sin(50 πt – 10 πx) : 15 π m/s; 75 π m/s .
2 2 2 2

Pag. 48. 5. 52° 10′.

Pag. 58. 3. 60 Hz. 4. 40 m/s. 8. 2,5 m; 3 m/s; 3 m; 4π m/s. 9. 0,006cos90t · cos(490 – 0,8z).
10. 89,6π rad. 11. 3,46 cm.
Pag. 62. 3. 240 m/s; 421,6 Hz. 4. 100 Hz; 200 Hz; 300 Hz; 400 Hz; 115 N. 5. 82,5 Hz; 165 Hz; 6. 45 kN. 7. 0,63 m;
1,58 m. 8. 164 m/s. 9. 98,76 dB.

Pag. 80. 2. 3336 Ω; 311 V; 0,093 A. 3. 50 Ω; 311 V; 6,22 A; 4,4 A. 4. 796 Hz; 2 A. 5. 700 A; 7 A; 0,07 A. 6. 31,42 Ω;
104,8 Ω; 2,1 A; 2,97 A; 17°25′56′′. 7. 88 V; 106,4 V. 8. 235,5 V; 94,2 V; 141,3 V. 9. 84,89 Hz. 10. 24,51 A.

11. 1 µF; 295,8 Ω; 72°47′41′′. 13. 63,66 Ω. 14. 45,7 A. 16. 2 var;   > ; –4 var;  >) # KW[ ϕ =    .
17. 103 Ω; 103 Ω; 273 V; 985 V; 675 W; 0,274 A; 0,386 A; 386 V. 18. 21,35 W; 0,327; 23,14 W; 0,34.
19. 15,55 A; 2420 W; 77 var. 20. 31,11 Ω, 777W. 21. 100 Ω; 102 Ω; 1 A; 0,98 A; 0,71.
Pag. 88. 5. 12,7 · 10–3 H. 6. < =  < # ν =  ν . 10. 3535,5 Hz; 22,72 µC; 35,41 µC; 0,116 A; 0,065 A; 377 µJ; 314 µJ;
23 µJ; 86 µJ. 11. 5,8 mH. 12. 17,37 µF; 7,5 mH. 13. 2,4 µC; 7,2 µJ; 1,01 H; 3,77 mA.

Pag. 97. 8. Y2000 K. 9. 5,67 · 104 W/m. 10. 1,4 · 10–6 m; 511 · 10–10 m. 11. 4470 nm.
Pag. 117. 6. 2,7 mm; 3,72 mm; 0,9 mm; 1,27 mm; 270 mm. 8. 432 mm. 9. 1,5 mm; 20 mm. 11. 440 nm.
13. 1,39 mm; 3,16 mm; 13,92 mm.
Pag. 122. 1. 2,32 mm. 2. 110 nm. 3. 76 nm. 4. 85,4 µm. 6. 147. 7. 313 mm.
Pag. 126. 3. 4,4 mm. 4. 0,33 mm. 6. 1,1 m. 7. 10,9 km. 8. 624 mm. 9. 1°12′. 10. 670 linii/cm. 11. 9,17°; 14,9°.
Pag. 132. 2. 56°40′; 48,81°. 3. 31,2°. 4. 48,43°. 5. 36,94°. 7. 6,89%.

Bibliografie
– Berhag Gross, , Hitz & Malu, Stuttgart, 1992
Physik

– Bramand P., Durandeau J. P., Faye Ph., Thomassier G., , Ed. Hachette, 1989, Paris
Physique

– Burton, T. D., Introduction to Dynamic System Analysis , McGraw-hill.Inc, USA, 1994

– Coq-Legoëde Clain, Denoyer B., Martin G., Piqué G., Trublin N., Physique 1
re
, Collection G. Martin, Bordas,
Paris, 1988
– Cone Gabriela, Stanciu G., Probleme de fizicã pentru liceu , Ed. Acad. R.S.R., 1987
– Crocnan Daniel Ovidiu, Fizicã, manual pentru clasa a XI-a , Editura Sigma, Bucureºti, 2001
– Crocnan Daniel Ovidiu, Fizicã, manual pentru clasa a XII-a , Editura Sigma, Bucureºti, 2004
– Cros A., Fondaments de la physique , Belin, 1981, France
– Degurse A. M., Gozard F., Gipch L. R., Soulié L., Physique, Hatier, Paris, Juillet 1989
– Halliday D., Resnick R., , vol. II, E.D.P., Bucureºti, 1975
Fizicã

– Knight, R.D., Phyisics for Scientists and Engineers , Pearson Education Inc., USA, 2004
– Kuhn W., Physik, Band 2, Westermann, 1992, Braunschweig
– Sears F. W., Zemansky M. W., Young H. D., , E.D.P., Bucureºti, 1983
Fizicã

– Serway R., Faughn I., College Physics, Sounders College Publ., 1985
– Sexl-Rühnelt-Pflug-Stodler, Physik3, Verlag, Hölder-Pichler-Tempsky, Wien, 1991
– Vlãducã Gh., º.a., Probleme de fizicã pentru clasele a XI-a ºi a XII-a , E.D.P., 1983, Bucureºti
– Culegere de probleme de fizicã pentru liceu , Soc. de ªtiinþe Fizice ºi Chimie
– Fisica y Quimica, Guia Escolar Vox , Bibliograf S.A., 1993, Barcelona
– Young, H.D., Freedman, R.A, th
University Physics, 11 , Pearson Educattion Inc. USA, 2004
ed

– Ionescu, G. Fochianu, V., Cãlin, C., Probleme de fizicã, Ed. Didacticã ºi pedagogicã, Bucureºti, 1978
– Mandelbrot, B. The Fractal Geometry of Nature , Freeman, san Francisco, 1982
– Meriam, J.L., Kraiige, L.G., Engineering Mechanics, vol II, Dynamics , 3rd ed. Wiley, New York, 1992
160