Comunicarea și educația interculturală în școală și grădiniță

Nucleul conceptului de educaţie interculturală, îl constituie : dialogul culturilor, înţelegerea dintre

culturi, valoarea şi originalitatea fiecărei culturi, înţelegerea dintre comunităţi. (Lorcerie, 2002). În ultima
perioadă, societatea tinde tot mai mult să depăşească graniţele impuse de frontiere, se mondializează.
La aceasta se adaugă fenomenul imigraţiei, ce impune creşterea demografică în unele zone ale lumii,
precum şi fenomenul de polarizare a sărăciei/bogăţiei. Educaţia interculturală se referă tocmai la
aceste comunităţi interculturale şi indivizii care fac parte din ele, care trăiesc în acelaşi spaţiu şi
interacţionează, între care există cunoaştere reciprocă, schimburi şi un anumit dinamism al relaţiilor, în
avantajul comun.
Prin urmare, pentru o bună convieţuire a devenit necesară implementarea prin programe
educaționale a educaţiei interculturale , ce promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi
înţelegere firească a raportului ,,eu-celălalt” şi a noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea
diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni şi nu prin aplicarea
sintagmei superior-inferior.
Şcolile îşi bazează activitatea în mare parte pe principiul conform căruia toţi suntem egali. Acum
educaţia interculturală cere şcolii să ia în considerare şi să respecte diferenţele interculturale dintre
indivizi.și să le transforme în resurse pedagogice ,să dezvolte politici şcolare care să permită egalizarea
şanselor în educaţie .Elevii sunt materialul cel mai uşor de prelucrat, dacă dascălul nu are prejudecăţi,
dacă există pasiune, convingere, dragoste şi o preocupare permanentă de a scoate în evidenţă tot ce
are mai valoros un grup etnic.
Realizarea în şcoală a educaţiei interculturale, componentă a “noilor educaţii”, presupune:
 asigurarea unei balanţe între diferitele finalităţi majore ale educaţiei (scopuri culturale,
profesionale de calificare , sociale, de dezvoltare profesională);
 asigurarea de oportunităţi pentru comunicare şi cooperare, chiar între grupuri diferenţiate;
 asigurarea de şanse egale de educaţie;
 reflectarea diverselor realităţi specifice societăţilor multiculturale prin toate tipurile de
curriculum;
 prezentarea informaţiilor din cât mai multe perspective, pentru a stimula conştiinţa
diversităţii şi a unităţii prin diversitate.
Şcoala îşi propune în primul rând să sprijine capacităţile individuale ale fiecărui elev şi să le
întărească încrederea în forţele proprii. Toţi copiii au aceleaşi drepturi şi obligaţii. În mod particular, la
școala noastră suntem de la început cât se poate de sinceri cu părinţii ,încă de la înscrierea copiilor
aici. Încercăm să-i convingem că această convieţuire a culturilor şi tradiţiilor diferite reprezintă un ajutor
pentru dezvoltarea personală a copilului şi le explicăm în acelaşi timp , că nu există nici un fel de
discriminare pozitivă în instituţia noastră. Copiii rromi trebuie să înveţe să respecte regulamentul de
ordine interioară al școlii la fel ca ceilalti, să-şi facă temele şi să vină la şcoală.
Perspectiva interculturală de concepere a educaţiei poate să conducă la atenuarea conflictelor şi la
eradicarea violenţei în şcoală, prin formarea unor comportamente precum (cf. Walker, 1992, p.8):
 aptitudinea de a comunica (a asculta şi a vorbi);
 cooperarea şi instaurarea în sânul unui grup cum ar fi grupul de clasă, de joacă;
 respectul de sine şi de ceilalti, toleranţa faţă de opiniile diferite;
 luarea de decizii în chip democratic;
 acceptarea responsabilităţii altora şi a propriei persoane;
 soluţionarea problemelor interpersonal, etc.
Şcoala, în materie de educaţie interculturală trebuie să-şi propună să realizeze un proces de
integrare prin fructificarea achiziţiilor culturale pe care le posedă elevii si respectarea identității
fiecăruia. În cazul fiecărei etnii, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor dezvăluie faţa necunoscută şi
nebănuită a existenţei membrilor ei ,pune în valoare ceea ce ei înşişi poate că nu mai ştiu iar copiilor le
conferă identitate şi apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, le creează o
“unicitate pozitivă”- adică ceea ce ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor: meserii şi
meşteşuguri, cântece şi dansuri, credinţe şi legi nescrise, costumaţii, vorbire, umor; trăirile - patimile şi
suferinţele interioare, dar şi bucuriile şi valorile lor spirituale.Toţi copiii trebuie să înveţe să trăiască şi să
interacţioneze pozitiv în această lume diversă ,să contracareze atitudini şi practici sociale care
favorizează excluziunea şi marginalizarea, discriminarea şi intoleranţa. . In acest sens, munca cu copiii
continuă până când nu se vor mai face diferențieri și segregări în cadrul grupului, iar părinții vor accepta
toti “colegii” copilului lor.
Prin direcţii sale de acţiune , dezvoltarea şcolii interculturale vizează:
 Programe centrate pe conţinut (orientarea spre transformare curriculară);
 Programe centrate pe social (orientarea spre egalizarea şanselor de reuşită);
 Programe centrate pe elev (orientarea pe relaţionare şi comportament în grup).
Un curriculum care respectă diversitatea culturală trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte
 diversele grupuri sociale, culturale şi etnice, precum şi perspectiva lor asupra lumii trebuie să
fie oglindite în dialoguri şi informaţii vehiculate ,în ilustraţii, poveşti, etc.;
 curriculum-ul trebuie să includă informaţii precise privind diferenţele şi asemănările
culturale şi de rasă dintre grupuri;
 toţi copiii trebuie încurajaţi să perceapă diferenţele culturale într-o lumină pozitivă;
 diversele culturi trebuie să fie descrise în termeni proprii şi nu judecate din perspectiva
noţiunilor de cultură „etnocentrică” sau „eurocentrică”.
Abordarea interculturală în educaţie constituie o nouă manieră de concepere şi implementare a
curriculumului şcolar şi o nouă atitudine de relaţionare între profesori, elevi şi părinţi . O unitate școlară
poate fi incluzivă şi poate dezvolta practici incluzive în abordarea elevilor, dacă se dorește cu adevărat
acest lucru.

2.Proiect relevant pentru educația interculturală

Problema comunicării interculturale în învăţământ conduce în mod firesc la soluţionarea unor
probleme legate de dezamorsarea unor neînţelegeri interculturale prin adaptarea stilului comunicativ la
profilul cultural al elevului,și valorificarea potenţialului cultural diferit al acestuia, etc.
Educaţia este purtătoare prin ea însăşi a unui etos eminamente spiritual. Ea nu numai că facilitează
individului accesul la zestrea culturală, dar se converteşte în instanţă cultural sui-generis. ,,Educaţia
este producătoare de cultură (şi nu numai reproductivă).

Un proiect relevant pentru educatia interculturală a fost proiectul “Educație de calitate – un pas
spre egalitate” , implementat de Centrul Rromilor “Amare Rromentza” finanțat de Fondul Social
European , prin Programul Operațional Sectorial “Dezvoltarea resurselor Umane” 2007-2013 Axa
Prioritară 2 “Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii” Domeniul Major de Intervenție 2.2
“Prevenire și corectarea părăsirii timpurii a școlii” a inclus 40 de grădinițe si aproximativ 800 de copii
rromi si nerromi , din care a făcut parte grupa de preşcolari ( 20 copii ) de la şcoala noastră ,pe o
perioadă de 2 ani, 2009-2011,scopul proiectului fiind , educarea și formarea interculturală a acestora.

Conform protocolului de colaborare care a avut în vedere implementarea componentei “Aplicarea

curriculumului intercultural “la grupele de grădiniță incluse în proiect, Centrul Rromilor “Amare
Rromentza” a dotat corespunzător sălile de clasă unde s-au desfășurat activitățile grupei conduse de
echipa educator–asistent educational și a achiziționat material specific pentru activitățile
interculturale.,a finantat cursuri de formare (“Educatia interculturala pentru prescolarii din
Romania”)pentru echipa de imlementare din unitatile scolare.
 Rezultatele activității proiectului implementat au fost apreciate ca fiind deosebit de importante,in
special pentru imbunătățirea situației școlare și sociale a preșcolarilor rromi, și,in general pentru
imbunătățirea situației comunităților de rromi,mai ales in domeniul educației .Pe parcursul derulării
proiectului s-a imbunătățit frecvența la grădiniță a preșcolarilor rromi ,s-au produs schimbări în relatia
dintre părinți și grădiniță și totodată a fost diminuată discriminarea etnică.

Schimbul de experientă realizat la finalizarea proiectului pentru partenerii din proiect,

Inspectoratele Şcolare Iaşi,Bacău,Buzău,Călăraşi,Asociaţia Rromilor Ursari,Asociaţia Comunitară
Amaroilo ,Primăria Asău,Școala Asău și pentru cei interesați să inițieze astfel de proiecte a izvorât din
dorința de a face cunoscută experiența proiectului“Educație de calitate – un pas spre egalitate” dar și
din necesitatea cunoașterii obiceiurilor și tradiţiilor comunitare precum și a cultivării toleranței inter-
etnice.“Ziua Porţilor deschise”a debutat cu primirea după tradiţie a invitaţior și partenerilor proiectului
și a cuprins : ateliere de lucru realizate cu ajutorul părinților și bunicilor păstrători de tradiţii,expoziţii de
artă meşteşugărească,activitate demonstrativă cu exemple de bune practici din jurnalul grupei
interculturale cuprinsă în proiectul“Educație de calitate – un pas spre egalitate” și un spectacol în
cadrul căruia fiecare etnie a prezentat, obiceiurile şi tradiţiile specifice și în care copii români şi rromi
au dansat atât ţigăneşte, cât şi hora românească în costume tradiţionale. Mai predispuşi spre dialog,
spre diversitate, copiii au fost în mod deosebit “actorii” experienţelor interculturale din acea zi.
Contextul intercultural pe care îl oferă cartierul locuit de rromi favorizează manifestările
interculturale. Grupurile etnice reprezentate în această comunitate, convieţuind în timp, au dezvoltat
relaţii şi schimburi de natură culturală care au prins contur firesc, fără a fi planificate sau forţate.

Manifestări concrete ale interculturalităţii în localitatea Asau apar încă din copilărie, în grupul de
joacă acasă şi în clasă, la şcoală. Jucându- se împreună, copiii români încep să înveţe limba, dialectul
celor din grup, caută modalităţi mai uşoare de comunicare, de înţelegere cu partenerii de joacă de pe
stradă, sau cu cei care le sunt colegi la şcoală. Este specificul vârstei să lege prietenii care, uneori,
durează toată viaţa.
Acest aspect al interculturalităţii se regăseşte şi în şcoală, prin învăţarea limbilor străine (engleză şi
franceză) şi a elementelor de cultură engleză şi franceză dar și a limbii rromani. Studiind aceste limbi
au învăţat multe lucruri şi despre civilizaţia popoarelor respective, despre obiceiurile lor.
Primele manifestări ale schimburilor culturale, ale cunoaşterii altor etnii din acest punct de vedere,
vizează obiceiurile laice şi religioase, latura artistică şi cea culinară.
. Având vecini care aparţin acestor grupuri etnice, unii locuitori au preluat din obiceiurile acestora, de-
a lungul timpului. De exemplu, familiile de rromi vopsesc ouă de Paşti, împodobesc brazi de Crăciun,
copiii lor colindă alături de copiii creştini, gătesc cozonaci şi alte mâncăruri specifice. În localitatea
Asau interferenţele culturale existente între grupurile de români, rromi, sunt reale şi se manifestă între
toţi etnicii din comunitate. Punctul de plecare în acceptarea diferențelor de orice fel este lipsa
prejudecăţilor. Lăsând la o parte prejudecăţile legate de culoarea pielii, de etnie, de religie putem
descoperi lângă noi nişte persoane minunate, cu care se pot realiza nişte schimburi culturale
deosebite.
Ideea de interculturalitate promovată în şcoală constituie o deschidere către educaţia pentru
drepturile omului, către pluralism, către toleranţă, căci “nu este uşor a adopta şi a trăi conform unei
gândiri interculturale.Dezvoltarea la elevi a unor competențe de comunicare și formarea lor în spiritul
interculturalității este un proces de durată dar care poate fi posibil.Chiar dacă la început se manifestă
reţineri, în timp, având la bază comunicarea , relaţiile se dezvoltă, și pot crea o unitate in diversitate.
Constantin Cucoş ilustrează această idee şi ne invită pe toţi la reflecţie:
“Reflectaţi la următorul afiş, care poate fi citit într-un restaurant turcesc din Paris:
Dumnezeul tău este evreu.
Maşina pe care o ai este japoneză.
Pizza este italiană,
 Iar couscous-ul este algerian.
Democraţia pe care o practici este grecească.
Cafeaua ta este braziliană.
Ceasul îţi este elveţian.
Cămaşa este indiană.
Radioul tău este coreean.
Vacanţele tale sunt turceşti,
tunisiene sau marocane.
Cifrele tale sunt arabe
Scriitura îţi este latină,
şi… îi reproşezi vecinului tău că este străin. ”

Perspectiva interculturală deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor. Abordarea

interculturală nu se reduce la o prezentare cumulativă a unor cunoştinţe despre valorile altora, ci
înseamnă cultivarea unor atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate. Această atitudine se
naşte printr-o permanentă comunicare cu alţii şi printr-o decentrare atentă şi optimă faţă de propriile
norme culturale.

Bibliografie:

 Băran-Pescaru, A., Educaţia interculturală ,Editura Universităţii Petrol-Gaze ,Ploieşti, 2008

 Călin, M., Filosofia educaţiei, Antologie,Editura Aramis, Bucureşti, 2001
 Albu, Gabriel, În căutarea educatiei autentice ,Editura Polirom, Iaşi, 2002;
 Cosma,Teodor(coord.),O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Editura Polirom, Iaşi;
2002.