Erată cuprinzând greșelile tehnice din

Cărțile cu materia pentru concursul de rezidențiat în domeniul MD – Ediția I si Ediția a II-a

Această erată este adresată tuturor celor care au primit cărțile cu materia de la mine!

În primele două coloane din tabel se gasește trimiterea către pagina și paragraful (sub forma 1-8, unde 1 reprezintă numărul paginii,
iar 8 reprezintă numărul paragrafului) unde se găsește greșeala după cum urmează:

În prima coloană se găsește trimiterea pentru Ediția I a cărții (varianta inițială – Copertă ALBĂ, 644 de pagini)

În a doua coloană se găsește trimiterea pentru Ediția a II-a a cărții (varianta cu coperta color, 603 pagini). Această trimitere este
valabila si pentru persoanele care au achiziționat cartea de la persoana ce detine contul de Facebook: Despre dinți.

Diferența de pagini este dată de aranjarea diferită a textului în pagină, între cele două Ediții ale cărții neexistănd diferențe de
conținut!

În a treia coloană se găsește fragmentul de text care conține greșeala, aceasta fiind evidențiată cu scris de culoare ROȘIE

În a patra coloană se găsește același fragment de text cu diferența ca acesta conține varianta indreptată și evidențiată cu scris de
culoare VERDE!
 Trimitere
GREȘIT CORECT
Ed. I Ed. II
1-8 1-8 În fluxul sanguin, substanţa anestezică locală circulă sub două forme: În fluxul sanguin, substanţa anestezică locală circulă sub două forme:
forma legată, transportată de o proteină circulantă (acid forma legată, transportată de o proteină circulantă (acid α1
glicoproteină - AGP)… glicoproteină - AGP)…
1-9 1-9 În circulaţie, glicoproteina transportă şi… În circulaţie, α1 glicoproteina transportă şi
2-6 2-6 Lidocaina este din punct de vedere chimic o acetamidă Lidocaina este din punct de vedere chimic o acetamidă
de tip 2-(dietilamino)-N-(2,6- dimetilfenil)-monohidroclorid, cu de tip 2-(dietilamino)-N-(2,6-dimetilfenil)-monohidroclorid, cu
masa moleculară de 270,8 şi cu formula generală C14H22N2° masa moleculară de 270,8 şi cu formula generală
(lidocaină clorhidrat). Soluţia are un pH de aproximativ 6,5 (5,0- C14H22N2O•HCl (lidocaină clorhidrat). Soluţia are un pH de
7,0). aproximativ 6,5 (5,0-7,0).
3-Tabel 3-Tabel 3IVI ESPE 3M ESPE
Col 1 – Col 1 –
randul 3 randul 3
3-Tabel 3-Tabel În loc de Cantitatea de adjuvant este exprimată în
Col 5 – Col 5 –
mg (miligrame) µg (micrograme)
rand. 5, rand. 5,
7, 8, 9, 7, 8, 9,
10 10
4-6 4-6 Manifestările sistemice apar de la niveluri plasmatice de Manifestările sistemice apar de la niveluri plasmatice de
lidocaină nelegată de peste 6,0 Hg/ml lidocaină nelegată de peste 6,0 µg/ml.
6-Tabel 6-Tabel În loc de Cantitatea de adjuvant este exprimată în
Col 5 – Col 5 –
mg (miligrame) µg (micrograme)
rand. 5, rand. 5,
6 6
8-5 8-5 Articaina este considerată un anestezic local amidic, dar Articaina este considerată un anestezic local amidic, dar
care conţine atât o grupare amidică, cât şi una esterică. Are care conţine atât o grupare amidică, cât şi una esterică. Are
formula metil 4-metil-3-(2-propil-amino-propanol-amino)- formula metil 4-metil-3-(2-propil-amino-propanol-amino)-
tiophen-2-carboxilat monohidroclorid, formula structurală fiind tiophen-2-carboxilat monohidroclorid, formula structurală fiind
C13H20N2°3S (articaină clorhidrat). C13H20N2O3S•HCl (articaină clorhidrat).

8-7 8-7 Articaina este indicată numai pentru anestezia loco-regională în Articaina este indicată numai pentru anestezia loco-regională în
medicina dentară sau chirurgia oro-maxilo-facială şi se livrează medicina dentară sau chirurgia oro-maxilo-facială şi se livrează
numai cu adrenalină 1/20000 (forma “simple")… numai cu adrenalină 1/200.000 (forma “simple")…
 8-10 8-10 Metabolizarea articainei este hepatică, în proporţie de Metabolizarea articainei este hepatică, în proporţie de 8% iar
8% iar eliminarea din organism are loc în 12 – 24 de ore, în eliminarea din organism are loc în 12 - 24 de ore, în urină – 95%
urină – 95% sub formă de metaboliţi, iar 25% sub formă de sub formă de metaboliţi, iar 2-5% sub formă de articaină
articaină nemetabolizată. nemetabolizată.
9-Tabel 3-Tabel 3IVI ESPE 3M ESPE
Col 1 – Col 1 –
randul 2 randul 2

9-4 9-4 Este contraindicată administrarea articainei la copii sub 4 ani. în Este contraindicată administrarea articainei la copii sub 4 ani. În
cazul copiilor peste 4 ani cu greutate medie de 20-30 kg sunt cazul copiilor peste 4 ani cu greutate medie de 20-30 kg sunt
suficiente doze de 0,25-1 ml soluţie injectabilă. Pentru copii cu suficiente doze de 0,25 - 1 ml soluţie injectabilă. Pentru copii cu
greutate între 30-45 kg sunt necesare doze de 0,52 ml soluţie greutate între 30 - 45 kg sunt necesare doze de 0,5 - 2 ml soluţie
anestezică. anestezică.
11-7 11-7 Adrenalina este o monoamină simpatomimetică derivată Adrenalina este o monoamină simpatomimetică derivată
din fenilalanină şi tirozină; are formula structurală C9H13NO3. din fenilalanină şi tirozină; are formula structurală C9H13NO3.
Noradrenalina este un derivat de tirozină rezultată din dopamină, Noradrenalina este un derivat de tirozină rezultată din dopamină,
având formula structurală CgH ̂NC. având formula structurală C8H11NO3.
12-Tabel Receptori Efecte Adrenalină vs. Receptori Efecte Adrenalină vs.
Noradrenalină Noradrenalină
al Contracţia musculaturii netede de la A mare sau egal αl Contracţia musculaturii netede de la A ≥ NA
nivelul ureterelor, uretrei, muşchilor NA nivelul ureterelor, uretrei, muşchilor
erectori... erectori...
cx2 Inhibarea eliberării de insulină la nivelul A mare sau egal α2 Inhibarea eliberării de insulină la nivelul A ≥ NA
pancreasului; Stimularea eliberării de NA pancreasului; Stimularea eliberării de
glucagon de la nivelul pancreasului; glucagon de la nivelul pancreasului;
|31 Contracţia sfincterelor
Creşterea debitului tractului
cardiac: gastro-
creşterea A=N β1 Contracţia sfincterelor
Creşterea debitului tractului
cardiac: gastro-
creşterea A=N
intestinal;
alurii ventriculare ... intestinal;
alurii ventriculare...
β2 Relaxarea musculaturii netede bronşice - A ≫ NA
f32 Relaxarea musculaturii netede bronşice - A>NA
minim efect bronhodila- tator; compensat
minim efect bronhodila- tator; compensat
de efectul pe receptorii αl - astfel că
de efectul pe receptorii al - astfel că
efectul global al...
efectul global al...
P3 Lipoliză în ţesutul adipos; Stimulare A< NA β3 Lipoliză în ţesutul adipos; A< NA
SNC. Stimulare SNC.
21-8 21-8 Această anestezie este practicată în mod frecvent pe cale orală în Această anestezie este practicată în mod frecvent pe cale orală în
medicina dentară. Este destul de rar folosită în prezent pe cale medicina dentară. Este destul de rar folosită în prezent pe cale
cutanată în chirurgia oro-maxilo-facială, când procesele cutanată în chirurgia oro-maxilo-facială, când procesele
inflamatorii sau tumorale însoţite de trismus nu permit accesul la inflamatorii sau tumorale însoţite de trismus nu permit accesul la
tocul de puncţie. locul de puncţie
27-2 27-2 Nervul auricular mare şi occipital inferior pot fi Nervul auricular mare şi occipital inferior pot fi anesteziaţi
anesteziaţi printr-o infiltraţie retroauricuiară. printr-o infiltraţie retroauriculară.
28-3 28-3 dinţi în malpoziţie care produc leziuni traumatice importante ale dinţi în malpoziţie care produc leziuni traumatice importante ale
părţilor moi, şi care nu pot fi redresaţi ortodonţie; părţilor moi, şi care nu pot fi redresaţi ortodontic;
30-2 30-2 În cazul administrării intravenoase a antibioticului, aceasta se va În cazul administrării intravenoase a antibioticului, aceasta se va
face cu 30 de minute înainte de intervenţie. La pacienţii alergici face cu 30 de minute înainte de intervenţie. La pacienţii alergici
la (3-lactamine, sau la care s-au administrat (3-lactamine în la β-lactamine, sau la care s-au administrat β-lactamine în
ultimele două săptămâni, se va recurge la un protocol alternativ, ultimele două săptămâni, se va recurge la un protocol alternativ,
de exemplu cu clindamicină 600 mg (la copii 20 mg/kg, de exemplu cu clindamicină 600 mg (la copii 20 mg/kg,
maximum 600 mg). maximum 600 mg).

30-3 30-3 Se monitorizează apoi INR (International Normalisation Ratio, . Se monitorizează apoi INR (International Normalisation Ratio,
valori normale 0,8 - 1,2), urmând a se practica extracţia dentară valori normale 0,8 - 1,2), urmând a se practica extracţia dentară
doar după ce INR Λ 2,1 (acest lucru se întâmplă de obicei la 2 – doar după ce INR ≤ 2,1 (acest lucru se întâmplă de obicei la 2 -
3 – 4 zile de la întreruperea tratamentului cumarinic). 3 - 4 zile de la întreruperea tratamentului cumarinic).
30-4 30-4 pacienţi cu risc scăzut: pacienţi cu risc scăzut:
• bun control metabolic, regim stabil, asimptomatic!, fără • bun control metabolic, regim stabil, asimptomatici, fără
complicaţii (neurologice, vasculare, infecţioase); complicaţii (neurologice, vasculare, infecţioase);
31-7 31-7 Este permisă practicarea extracţiilor dentare numai . Este permisă practicarea extracţiilor dentare numai
atunci când leucocitele > 2. 000/mm3 şi trombocitele atunci când leucocitele > 2.000/mm3 şi trombocitele
> 50. 000/mm3. > 50.000/mm3.
42-7 43-1 Anumite medicamente influenţează vindecarea. Astfel, Anumite medicamente influenţează vindecarea. Astfel,
citostaticele, anticoagulanteΛ şi glucocorticoizii întârzie citostaticele, anticoagulantele şi glucocorticoizii întârzie
vindecarea plăgii postextracţionale. vindecarea plăgii postextracţionale.
56-1 56-1 Vestibuloplastia la mandibulă a fost descrisă pentru prima data Vestibuloplastia la mandibulă a fost descrisă pentru prima data
în 1924 de Kazajian. în 1924 de Kazanjian
56-4 56-4 Prima plastie a şanţului pelvilingual a fost descrisă de Prima plastie a şanţului pelvilingual a fost descrisă de Trauner
Traunenn (1952) şi a fost modificată de Macintosh şi (1952) şi a fost modificată de Macintosh şi Obwegesser (1967),
Obwegessenn (1967), prin prin
 58-5 58-5 Oiwegeser realizează osteotomia corticalei vestibulare şi orale Obwegesser realizează osteotomia corticalei vestibulare şi orale
la baza crestei alveolare cu instrumentar rotativ. la baza crestei alveolare cu instrumentar rotativ.

Nu este 80 După paragraful:

Valabil Fracturi posterioare cu deplasare
Pentru • înfundarea reliefului osos al arcadei temporo-zigomatice, cu perceperea unei discontinuităţi osoase „în treaptă”, „în
şanţ” sau „în V”, în funcţie de numărul liniilor de fractură (unice, duble, triple), care este ulterior mascată de edem;
Editia I • discretă echimoză sau escoriaţie în dreptul arcadei temporo-zigomatice;
• limitarea mişcărilor mandibulare, care este mult mai evidentă decât în fracturile anterioare, fragmentul osos înfundat
presând pe apofiza coronoidă şi pe tendonul m. temporal.
Se va insera paragraful:
Investigatii radiologice
Constituie baza diagnosticului fracturilor de malar, examenul radiologic fiind obligatoriu.
Pentru stabilirea diagnosticului de fractură de malar, se recomandă unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de investigatii
radiologice (imagistice):
a) incidența semiaxială Hirtz: cea mai largă indicație, deoarece proiectează reliefurile osoase zigomatice și arcada temporo-
zigomatică, în afara contururilor osoase cranio-faciale, putându-se observa liniile de fractură, direcția și gradul de dislocare al
fragmentelor ososase;
b) CT - indicat mai ales pentru fracturile de malar vechi, vicios consolidate (mai ales CT cu reconstrucție tridimensională).

89-1 88-6 Papilomul este o proliferare tumorală benignă a stratului spinos Papilomul este o proliferare tumorală benignă a stratului spinos
al epiteliului, având drept cauză probabilă infecţia cu virusul al epiteliului, având drept cauză probabilă infecţia cu virusul
papiloma uman (HPV). Studiile arată că dintre cele peste 100 de papiloma uman (HPV). Studiile arată că dintre cele peste 100 de
tipuri de HPV, cel puţin 24 sunt implicate în apariţia tipuri de HPV, cel puţin 24 sunt implicate în apariţia
papiloamelor cu localizare oro-maxilo-facială, iar tipurile virale papiloamelor cu localizare oro-maxilo-facială, iar tipurile virale
2, 6 şi ll sunt în mod relativ constant identificate 2, 6 şi 11 sunt în mod relativ constant identificate
92-10 92-9 30. CHISTUL FOLICULAR (DENTIGEN) 30. CHISTUL FOLICULAR (DENTIGER)
Patogenie şi aspecte clinice Patogenie şi aspecte clinice
Chistul folicular (denumit şi chist dentigen) apare prin Chistul folicular (denumit şi chist dentiger) apare prin
transformarea chistică a sacului folicular care înconjoară transformarea chistică a sacului folicular care înconjoară
coroana unui dinte neerupt. coroana unui dinte neerupt.
136-3 137-3 Vestibulul este considerat ca o veritabilă valvă de admisie cu Vestibulul este considerat ca o veritabilă valvă de admisie cu
reglaj automatic (I. Chassignol). reglaj automatic (J. Chassignol).
138-3 139-1 Orice excitaţie anormală a căilor nazale superioare determină Orice excitaţie anormală a căilor nazale superioare determină
reflex o încetinire a ritmului respirator (Ii. Magne, A. Mayer). reflex o încetinire a ritmului respirator (H. Magne, A. Mayer).
138-5 139-3 Dacă în această perioadă se produc blocări ale pasajului Dacă în această perioadă se produc blocări ale pasajului
aerian-nazal, ele sunt foarte grave deoarece până la un an, calea aerian-nazal, ele sunt foarte grave deoarece până la un an, calea
 orală nu are posibilitatea să-l supleeze (Neubergei; De Coster,
Hoffer).
143-7 144-1 marea majoritate a autorilor subliniază aspectul de potenţare
negativă reciprocă, precum şi necesitatea şi utilitatea unei terapii
complexe atât prin metodele ORI., cât şi prin cele ale O.D.F
144-3 144-6 Practic, se ajunge - după calculele sale, confirmate şi de cele ale
lui Miiller – la o dublare a volumului pasajului aerian
157-6 157-4 a) Pătrunderea alimentelor în cavitatea natală este
prevenită prin acolarea palatului moale la peretele posterior al
farigelui (încă din perioada stadiului I) prin acțiunea muşchilor
ridicător şi tensor al vălului palatin.
160-6 160-1 Sagital, între vârful limbii şi faţa linguală a incisivilor inferiori,
rămâne în medie un spaţiu de 5 – 7 cm (Cleall).
167-5 166-5 Deglutiţia este o funcţie, care se efectuează zi și noapte, în
timpul şi între mese. În timpul primului stadiu al deglutiţiei
(studiul bucal) iau naştere forţe puternice
167-7 166-7 Timpul I al degluliţiei se schimbă cu vârsta. Pentru sugari este
caracteristică o deglutiţie în care maxilarele sunt depărtate, iar
limba propulsată se aşează între creste în legiunea anterioară
172-4 171-2 Dacă policele are o poziţie mai orizontală, este posibilă
apariţia şi a unei denivelări a planului ocluzal inferior în
regiunea incisivă (irfraalveolodenţie).
174-5 173-2 Este mult incriminat sentimentul de frustrare, generat de lipsa
afecţiunii materne. În acest sens, sunt edificatoare statisticile lui
Adomi-Bracessi şi colab., efectuate
179-2 177-2 Referitor la dintele cel mai frecvent absent, observaţiile mele
plasează pe primul loc incisivul lateral superior, urmat de
molarii de minte inferori şi superiori, premolarii II inferiori,
incisivul lateral inferior, incisivul central inferior, premolarii II
superiori, molarii III, primii premolari
orală nu are posibilitatea să-l supleeze (Neuberger; De Coster,
Hoffer).
marea majoritate a autorilor subliniază aspectul de potenţare
negativă reciprocă, precum şi necesitatea şi utilitatea unei terapii
complexe atât prin metodele ORL., cât şi prin cele ale O.D.F
Practic, se ajunge - după calculele sale, confirmate şi de cele ale
lui Müller – la o dublare a volumului pasajului aerian
b) Pătrunderea alimentelor în cavitatea nazală este
prevenită prin acolarea palatului moale la peretele posterior al
farigelui (încă din perioada stadiului I) prin acțiunea muşchilor
ridicător şi tensor al vălului palatin
Sagital, între vârful limbii şi faţa linguală a incisivilor inferiori,
rămâne în medie un spaţiu de 5 – 7 mm (Cleall).
Deglutiţia este o funcţie, care se efectuează zi și noapte, în
timpul şi între mese. În timpul primului stadiu al deglutiţiei
(stadiul bucal) iau naştere forţe puternice
Timpul I al degluliţiei se schimbă cu vârsta. Pentru sugari este
caracteristică o deglutiţie în care maxilarele sunt depărtate, iar
limba propulsată se aşează între creste în regiunea anterioară
Dacă policele are o poziţie mai orizontală, este posibilă
apariţia şi a unei denivelări a planului ocluzal inferior în
regiunea incisivă (infraalveolodenţie).
Este mult incriminat sentimentul de frustrare, generat de lipsa
afecţiunii materne. În acest sens, sunt edificatoare statisticile lui
Adorni-Bracessi şi colab., efectuate
Referitor la dintele cel mai frecvent absent, observaţiile mele
plasează pe primul loc incisivul lateral superior, urmat de
molarii de minte inferori şi superiori, premolarii II inferiori,
incisivul lateral inferior, incisivul central inferior, premolarii II
superiori, molarii IIi,(Molarii II inferiori) primii premolari
184 181 După paragraful:
În anodonțiile de premolar II, predecesorul temporar, respectiv molarul II, poate persista până la vârste înaintate (45- 50
ani). Longevitatea mai mare a acestora este explicată de Hamisch (1950) prin faptul că rămânând la nivelul planului de ocluzie
suportă influenţa favorabilă a stimulului funcţional, în special masticator. Brabant consideră că "longevitatea" acestora s-ar datora
anchilozei osteoradiculare.

Se vor insera paragrafele următoare:

Manifestările clinico-funcţionale determinate de anodonţii nu sunt prea evidente; în absenţa premolarului II este posibil,
ca prin denivelarea planului de ocluzie (ca urmare a deplasărilor verticale şi orizontale a antagoniştilor şi vecinilor) relaţia de
ocluzie sa devină traumatogenă şi să apară obstacole în dinamica mandibulară.
Anodonţia de molar de minte
De regulă nu pune probleme, decât dacă este asociată cu alte anomalii dento-maxilare. Anodonția molarului III poate fi
de la factor favorizant în terapia incongruențelor laterale până la factor agravant când devine lipsa stimulului tardiv de creştere
sau mezializare, sau când pierderea molaralui de 6 sau 12 ani stigmatizează pacientul în edentat terminal. Și ele pot fi uni sau
bilaterale, uni sau bimaxilare
În cazuistica ultimilor ani este evident că anodonţia redusă pare să nu mai respecte descrierile clasice, întâlnindu-se tot
mai frecvent situații atipice, așa-numitele anodonții „haotice (Milicescu 1994). Acestea se particularizează atât prin numărul,
diferit de dinţi cât şi prin interesarea diferită a grupelor dentare (uneori absolut, haotică), care nu se regăseşte în tiparele existente,
care răstoarnă ipoteze etiopatogenice dar mai ales antrenează tulburări clinico-funcţionale majore ridicând mari probleme în
abordarea terapeutică.
183-5 181-3 - fonetice – pronunţia deficitară a fonemelor dentale - fonetice – pronunţia deficitară a fonemelor dentale
şi siflante, cu proiectare a salivei în timpul vorbirii; şi siflante, cu proiectare a salivei în timpul vorbirii;
- ocluzale – care rezultă din edentaţia în sine, cât şi - ocluzale – care rezultă din edentaţia în sine, cât şi
din migrările secundare; din migrările secundare;
- anodontale – care pot apărea precoce, dar mai - parodontale – care pot apărea precoce, dar mai
frecvent ca răspuns tardiv la trauma ocluzală. frecvent ca răspuns tardiv la trauma ocluzală.

186 183 După paragraful:

Tratamentul anodonţiilor, cu precădere a celor întinse, este o strategie de lungă durată, care face întotdeauna apel la o
colaborare interdisciplinară (odontoterapie conservatoare, ortodonţie, chirurgie, protetică, implantologie). Ea trebuie planificată
cât mai precoce, pentru a putea fi folosite toate resursele posibile în perioada de creştere a copilului în vederea pregătirii
elementelor de suport pentru viitoarea lucrare protetică.
Textul care urmează până la finalul subiectului nu este acoperit de tematică, prin urmare nu trebuie învățat pentru
examenul de rezidentiat!
189-9 186-9 În raport cu sectorul de arcadă interesat, rezultatele studiului În raport cu sectorul de arcadă interesat, rezultatele studiului
meu, ca şi majoritatea datelor din literatură converg spre meu, ca şi majoritatea datelor din literatură converg spre
concluzia la care au ajuns Orlando şi Bemardini, sumând un concluzia la care au ajuns Orlando şi Bernardini, sumând un
mare număr mare număr
197-4 189-1 Deshaume(1959), vorbind de o inducţie vasculară ce ar Deshaume(1959), vorbind de o inducţie vasculară ce ar
determina o hiperactivitate a lamei dentare, Quinet de un determina o hiperactivitate a lamei dentare, Quinet de un
material embrionar disponibil excedentar, Gretlier şi Tessier material embrionar disponibil excedentar, Grether şi Tessier
(1962) de o perturbare histochimică (1962) de o perturbare histochimică
198 195 După paragraful:
Atitudinea terapeutică în cazul dinţilor supranumerari nu este atât de discutată întrucât, în majoritatea situaţiilor (cu unele
excepţii) îndepărtarea chirurgicală este metoda de elecţie. Pentru activitatea clinico-terapeutică este important să se judece dinţii
supranumerari după consecinţele pe care le-au cauzat la nivelul dinţilor din seria normală. Din acest punct de vedere, putem vorbi
de:
1. dinţi supranumerari care nu au perturbat erupţia dinţilor permanenţi (erupţi sau incluşi);
2. dinţi supranumerari care au determinat incluzia dinţilor permanenţi.
Textul care urmează până la finalul subiectului nu este acoperit de tematică, prin urmare nu trebuie învățat pentru
examenul de rezidentiat!
203-4 199-3  existenţa unor formaţiuni tumorale de tipul  existenţa unor formaţiuni tumorale de tipul
chistului pericoronar, folicular; odontoamelor, chistului pericoronar, folicular; odontoamelor,
adamantinoamelor, etc. adamantinoamelor, etc.
 oteoscleroza procesului alveolar după traumatisme.  osteoscleroza procesului alveolar după
Traumatismele accidentale sau intervenţiile chirurgicale traumatisme. Traumatismele accidentale sau intervenţiile
practicate pe maxilare pentru diferite afecţiuni (plastia chirurgicale practicate pe maxilare pentru diferite afecţiuni
despicăturilor labio-maxilo-palatine) pot… (plastia despicăturilor labio-maxilo-palatine) pot…
204-1 199-5 - disostoza cleidocraniană - boală ereditară în care - disostoza cleidocraniană - boală ereditară în care
există o distincţie a osteoclastelor care ar putea explica există o disfuncţie a osteoclastelor care ar putea explica
fenomenul incluziei; fenomenul incluziei;
209 203 După paragraful:
b) metode radicale - respectiv extracţia altor dinţi pentru a obţine spaţiu necesar erupţiei dintelui inclus. Extracţia
terapeutică a fost şi este un obiect al controverselor. Ideea de a extrage un dinte sănătos reprezintă pentru părinţi chiar şi astăzi, un
lucru greu de acceptat, şi este privită ca o mutilare. Extracţia în ortodonţie în general şi extracţia în tratamentul incluziei dentare în
particular răspunde unei nevoi majore, aceea a spaţiului imposibil de obţinut prin mijloace conservatoare. Astfel extracţiile sunt
indicate în situaţiile de macrodonţie şi-n toate cazurile în care spaţiul necesar alinierii este complet inchis. Nance a stabilit limitele
tratamentului prin extracţie sau lărgire plecând de la “necesarul de spaţiu” pe care l-a stabilit apreciind diferenţa dintre perimetrul
existent şi cel necesar al arcadei dentare. El este de părere că, atunci când pe arcadă este nevoie pentru alinierea dinţilor de un spaţiu
mai mare de 5 mm aceasta impune extracţia. În unele situaţii în care poziţia intraosoasă a dintelui inclus este total nefavorabilă
deplasării şi aducerii sale in curbura normală a arcadei se ia în discuţie însăşi extracţia dintelui inclus; chiar şi in incluziile de canin
este indicată extracţia când aceştia sunt incluşi în poziţie orizontală.
Textul care urmează până la finalul subiectului nu este acoperit de tematică, prin urmare nu trebuie învățat pentru
examenul de rezidentiat!
212 207 În paragraful:
Reincluzia totală – se caracterizează prin absenţa dintelui de pe arcadă fără să fi fost extras în prealabil. Şi în această
situaţie, locul poate fi păstrat sau, de cele mai multe ori este redus prin înclinarea vecinilor. La nivelul crestei alveolare, se observă
o denivelare iar în dreptul dintelui reinclus total există aproape constant un orificiu prin care se poate palpa în profunzime faţa
ocluzală a dintelui reinclus (ajută la diagnosticul diferenţial).În reincluzia totală, dintele poate fi acoperit doar de fibromucoasă sau
poate fi acoperit de ţesut osos si fibromucoasă. Acest tip de reincluzie se întâlneşte în special la temporar şi succesionalul său sunt
situaţi unul lângă celălalt, diagnosticul este de incluzie a molarului II temporar. De asemenea, dacă succesionalul a erupt şi molarul
II temporar se află intraosos, vorbim tot de incluzie. În această situaţie, sunt prezente aproape constant, la nivelul premolarului, alte
2 semne: supuraţia şi rotaţia sa cu 90° (semnul premolar al lui Galippe).
Între la și temporar se vor insera paragrafele următoare, urmând ca textul sa arate astfel:
Reincluzia totală – se caracterizează prin absenţa dintelui de pe arcadă fără să fi fost extras în prealabil. Şi în această
situaţie, locul poate fi păstrat sau, de cele mai multe ori este redus prin înclinarea vecinilor. La nivelul crestei alveolare, se
observă o denivelare iar în dreptul dintelui reinclus total există aproape constant un orificiu prin care se poate palpa în profunzime
faţa ocluzală a dintelui reinclus (ajută la diagnosticul diferenţial).În reincluzia totală, dintele poate fi acoperit doar de
fibromucoasă sau poate fi acoperit de ţesut osos si fibromucoasă. Acest tip de reincluzie se întâlneşte în special la molarul II
temporar. De aceea, examenul radiologic arată o imagine caracteristică reprezentată de molarul II temporar cu rădăcinile mai mult
sau mai puţin resorbite, dar înfundat în os sau submucoasă, şi sub el, premolarul II(dezvoltat corespunzător vârstei), situat de cele
mai multe ori profund.
Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial se realizează în funcţie de forma clinică a reincluziei.
Astfel, în cazul reincluziei parţiale diagnosticul diferenţial se face cu:
• oprirea in erupţie a dintelui
• intruzia posttraumatică partial.
În aceste cazuri, anamneza, dar mai ales examenul clinic şi radiologic riguroase pot decela reincluzia; se pot evidenţia pe
lângă semnele clinice antemenţionate şi obturaţii pe feţele verticale ale dinţilor ca semn al prezenţei şi contactului lor în şi cu
cavitatea bucală.
Reincluziile totale trebuie diferentiate de:
• incluzii dentare – diagnosticul diferențial al reincluziei se face în special cu incluzia dentară. Diagnosticul de
certitudine al reincluziei dentare comparativ cu incluzia se pune pe:
- datele obţinute prin anamneză;
- existenţa unor documentaţii obiective de tipul radiografiilor seriate sau al modelelor de studiu, pe care se poate
observa filmul progresiv al procesului de reincluzie;
- prezenţa unor leziuni carioase tipice; în cazul incluziilor se pot întâlni uneori resorbții coronare localizate;
- existenţa unor obturaţii pe oricare-din-fețele dintelui reinclus total;
- imaginea radiologică caracteristică a dintelui reinclus cu succesionalul său. Dacă molarul temporar şi succesionalul său
sunt situaţi unul deasupra celuilalt, este semn de reincluzie; când molarul. temporar şi succesionalul său sunt situaţi unul lângă
celălalt, diagnosticul este de incluzie a molarului II temporar. De asemenea, dacă succesionalul a erupt şi molarul II temporar se
află intraosos, vorbim tot de incluzie. În această situaţie, sunt prezente aproape constant, la nivelul premolarului, alte 2 semne:
supuraţia şi rotaţia sa cu 90° (semnul premolar al lui Galippe).
215 210 Forma arcadei va fi afectată uni- sau bilateral, şi, Forma arcadei va fi afectată uni- sau bilateral, şi, odată cu ea,
odată cu ea, şi simetria. Poziţia caninului poate fi afectată în şi simetria. Poziţia caninului poate fi afectată în cele 3 planuri ale
cele planuri ale spaţiului spaţiului
213 209 Începând cu paragraful:
Aspecte terapeutice
În general, când se vorbeşte despre reincluzie, soluţia terapeutică este în viziunea majorităţii autorilor, extracţia dentară. Nu
întotdeauna însă reincluzia impune extracţia dentară…
Textul care urmează până la finalul subiectului nu este acoperit de tematică, prin urmare nu trebuie învățat pentru
examenul de rezidentiat!

217 211 Începând cu paragraful:

Kiellgren, Houston şi Tulley (citaţi de Stanciu) efectuează extracţia de dirijare a erupţiei dinţilor permanenţi în 3 etape:
 etapa I – presupune extracţia, în jurul vârstei de 8 ani a celor 4 canini temporari pentru a crea condiţii favorabile
alinierii incisivilor

Textul care urmează până la finalul subiectului nu este acoperit de tematică, prin urmare nu trebuie învățat pentru
examenul de rezidentiat!
221 215 Începând cu paragraful:
Ca atare, tratamentul diastemei are ca obiective principale:
a) îndepărtarea cauzei – care a determinat anomalia: rezecţia cu plastie a frenului labial, excizia fibromucoasei
gingivale, excizia ţesutului fibros interradicular şi uneori chiar porţiunea frontală a suturii palatine (Kalvelis), extracţia dintelui
supranumerar;

Textul care urmează până la finalul subiectului nu este acoperit de tematică, prin urmare nu trebuie învățat pentru
examenul de rezidentiat!
226 220 După paragraful:
Transpoziţia completă presupune inversarea totală a 2 dinţi vecini şi alinierea acestora în curbura normală a arcadei. Când
inversiunea este între canin şi primul premolar, pot apare tulburări ocluzale de tipul contactelor premature, generate de cuspidul
palatinal al premolarului, prezent pe locul caninului.
Se vor insera paragrafele următoare:
În cazul transpoziției de canin – incisiv lateral, aceste tulburări sunt de natură fizionomică, datorită prezenței caninului pe
locul incisivului lateral, caninul fiind mai voluminos decât incisivul lateral și cu o altă morfologie.
Transpoziția incompletă se caracterizează prin prezența celor doi dinți situați unul în dreptul celuilalt, linia arcadei trecând
printre ei. Mai rar, unul se găsește pe linia arcadei, iar celălalt este situat actopic, vestibular sau oral. În plasarea ectopică sau
entopică a unuia dintre ei, apar semnele clinice și funcționale ale ectopiei dentare, iar în situația când linia normală a arcadei trece
printre ei, survin blocaje ocluzo-articulare.
240-2 233-1 alcalinitate crescută (pH 11-12) care se rdsrează şi după priză, alcalinitate crescută (pH 11-12) care se păstrează şi după priză,
deoarece se dizolvă uşor în mediu apos, eliberând ionii de deoarece se dizolvă uşor în mediu apos, eliberând ionii de
hidroxil hidroxil
245 237 Începând cu paragraful:
Astfel, în cazul amalgamului de argint, riscul fracturării obturaţiei coronare creşte cu cât obturaţia de bază este mai elastică
(modul mic de elasticitate) şi mai groasă, ştiut fiind că elasticitatea este direct proporţională cu grosimea.
Și terminând cu paragraful:
Curăţarea instrumentarului:
 îndepărtarea cimentului care nu a făcut încă priză de pe spatulă şi plăcuţă se face uşor prin spălare cu apă de robinet;
 îndepărtarea cimentului care a făcut deja priză se face prin introducerea spatulei si plăcuţei un timp în apă fierbinte şi
prin frecare cu bicarbonat de sodiu.
paragraf ce se găsește la pagina 252 (Ediția I), respectiv 244 (Ediția a II-a)
Textul menționat nu este acoperit de tematică, prin urmare nu trebuie învățat pentru examenul de rezidentiat!
255-1 246-4 păstrarea aceleiaşi dimensiuni a particulelor mici; conţin păstrarea aceleiaşi dimensiuni a particulelor mici; conţin
preponderent miniumplutură (0,1-1 pm) sau microumplutură preponderent miniumplutură (0,1-1 µm) sau microumplutură
(0,02-0,04 pm); (0,02-0,04 µm)

260-4 251-2  pH acid iniţial (pH < 3) timp de cel puţin 5 minute,
care tinde să se neutralizeze o dată cu priza. Din acest motiv,
atunci când distanţa până la pulpă coboară sub 0,5 - 0,7 mm
necesită protecţie pulpară cu hidroxid de calciu în zona cea mai
profundă a cavităţii.
 pH acid iniţial (pH ≤ 3) timp de cel puţin 5 minute,
care tinde să se neutralizeze o dată cu priza. Din acest motiv,
atunci când distanţa până la pulpă coboară sub 0,5 - 0,7 mm
necesită protecţie pulpară cu hidroxid de calciu în zona cea mai
profundă a cavităţii.

279-11 268-12 Celulele cu capacitate de fagocitare, prin conţinutul lor crescut Celulele cu capacitate de fagocitare, prin conţinutul lor crescut
în atepsină şi peptidază, au proprietăţi proteolitice în catepsină şi peptidază, au proprietăţi proteolitice
284-3 272-9 După paragraful:
Restul pulpei, aparent normală, prezintă scheme ale tulburărilor circulatorii şi metabolice din fazele inflamaţiei acute, care
duc la alterări ale straturilor intime tisulare, prin procese degenerative evolutive, de timp scleros, hialin și calcar.

Se inseră titlul următorului subcapitol si apoi se continua după cum urmează

Pulpita cronică deschisă ulceroasă
Este forma în care ţesutul de granulaţie reprezintă stratul prin care pulpa vine în contact direct cu mediul bucal, fiind supusă
insultelor din cavitatea bucală.
316-2 301-8 Procesul osteitic are tendinţa de a cuprinde treptat Procesul osteitic are tendinţa de a cuprinde treptat
porţiuni mai mari de inclusiv porţiunea periapicală a dinţilor porţiuni mai mari de os, inclusiv porţiunea periapicală a dinţilor
vecini. vecini.
394 373 Începând cu paragraful:
Majoritatea clasificărilor bolilor gingivo-parodontale au la bază drept criteriu principal natura leziunilor celor mai
pregnante, care pot fi: inflamaţia, hiperplazia, dar şi degenerescenta şi involuţia.

Textul care urmează până la finalul subiectului nu este acoperit de tematică, prin urmare nu trebuie învățat pentru
examenul de rezidentiat!
446-7 420-10 Inhibă microorganismele din şanţul gingival şi pungile Inhibă microorganismele din şanţul gingival şi pungile
parodontale, formarea plăcii şi gingivite, fiind folosită, în parodontale, formarea plăcii şi gingivite, fiind folosită, în
combinaţie cu săruri de zinc, la o concentraţie de 16 fig/ml combinaţie cu săruri de zinc, la o concentraţie de 16 µg/ml
(Socransky). În scurt timp de la aplicare, reduce depunerea de (Socransky). În scurt timp de la aplicare, reduce depunerea de
placă cu 20-60%. placă cu 20-60%.

453-5 427-1 Aminoalcooli: un efect puternic antiplacă îl au antisepticele „din Aminoalcooli: un efect puternic antiplacă îl au antisepticele „din
generaţia a treia" reprezentate prin delmopinol care a fost utilizat generaţia a treia" reprezentate prin delmopinol care a fost utilizat
în ape de gură în concentraţie de 0,1-6,2%. în ape de gură în concentraţie de 0,1-0,2%.
586-1 549-2 Procesul de formare a dentinei are un caracter ritmic. În cazul Procesul de formare a dentinei are un caracter ritmic. În cazul
dentinei primare coronare, zilnic se depun în medie 4 µm de dentinei primare coronare, zilnic se depun în medie 4 µm de
matrice organică. Între depunerile zilnice de matrice există linii matrice organică. Între depunerile zilnice de matrice există linii
de demarcaţie cunoscute sub numele de „liniile de creştere ale de demarcaţie cunoscute sub numele de „liniile de creştere ale
lui von Ebner“ (Goldberg, 1989). Ele marchează mici edificări lui von Ebner“ (Goldberg, 1989). Ele marchează mici
în orientarea fibrelor modificări în orientarea fibrelor
572 536 După paragraful:
În finalul şedinţei, în urma trasării reperelor necesare alegerii dinţilor artificiali, se va practica îndepărtarea cu grijă din
cavitatea orală ale celor două machete de ocluzie, făcând şi o ultimă evaluare a determinării anterioare pe modelele de lucru.

Se va insera paragraful următor:

Principalele inconveniente ale determinării relației centrice la edentatul total derică din mobilitatea mandibulei în toate
direcțiile spațiului, stergerea reflexelor, schimbarea continuă a stării de tonicitate a mușchilor mobilizatori ai mandibulei și imbibiția
tisulară postedentație. Relaxarea musculară și îndepărtarea durerii, a spasmelor și contracției reprezintă o condiție sine-qua-non în
determinarea relației centrice mandibulo-craniene.