1.

Definiţia managementului calităţii “un ansamblu de activităţi având ca scop realizarea

unor obiective, prin utilizarea optimă a resurselor. Acest ansamblu cuprinde activităţi
de planificare, coordonare, organizare, control şi asigurare a calităţii”, a fost formulată
de către:
a) J. M. Juran,;
b) J. Kelada;
c) SR EN ISO 9000;
d) I. Stanciu.

2. Printre funcţiile managementului calităţii, definite de către J. Kelada, nu se regăseşte:

a) planificarea calităţii;
b) organizarea calităţii;
c) asigurarea calităţii;
d) calitatea produsului.

3. “Ansamblul proceselor prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale

organizaţiei în domeniul calităţii precum şi resursele şi mijloacele necesare realizării
lor”, defineşte:
a) planificarea calităţii;
b) organizarea calităţii;
c) asigurarea calităţii;
d) ţinerea sub control a calităţii.

4. „Ansamblul activităţilor din organizaţie desfăşurate pentru realizarea obiectivelor

stabilite în domeniul calităţii”, defineşte:
a) planificarea calităţii;
b) organizarea activităţilor referitoare la calitate;
c) asigurarea calităţii;
d) ţinerea sub control a calităţii.

5. „Ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile şi acţiunile firmei şi ale

subsistemelor componente, referitoare la calitate, în scopul realizării obiectivelor
definite prin planificare, în cadrul sistemului de management al calităţii stabilit
anterior” , defineşte:
a) planificarea calităţii;
b) organizarea activităţilor referitoare la calitate;
c) asigurarea calităţii;
d) coordonarea activităţilor referitoare la calitate.

6. “Totalitatea proceselor prin care se determină personalul organizaţiei să contribuie la

realizarea obiectivelor în domeniul calităţii, pe baza luării în considerare a factorilor
motivaţionali”, defineşte funcţia:
a) de antrenare a personalului;
b) de motivare a personalului;
1
 c) de control al personalului;
d) de penalizare a personalului.

7. „Ansamblul activităţilor prin care se urmăreşte, în mod sistematic, să se asigure

încrederea că cerinţele referitoare la calitate sunt satisfăcute”, defineşte:
a) planificarea calităţii;
b) organizarea calităţii;
c) asigurarea calităţii;
d) ţinerea sub control a calităţii.

8. „Activităţile desfăşurate în fiecare din etapele traiectoriei produsului în vederea

îmbunătăţirii tuturor proceselor şi a rezultatelor acestora, ce se desfăşoară pentru
satisfacerea mai bună a cerinţelor clienţilor, în condiţii de eficienţă” , defineşte:
a) planificarea calităţii;
b) organizarea calităţii;
c) asigurarea calităţii;
d) îmbunătăţirea calităţii.

9. Printre principiile managementului calităţii nu se regăseşte:

a) orientarea către client;
b) implicarea personalului;
c) abordarea managementului ca sistem;
d) abordarea informatică a managementului calităţii.

10. Teoria conform căreia rezolvarea obiectivelor calităţii este posibilă doar prin
constrângerea personalului, poartă numele de:
a) teoria X;
b) teoria Y;
c) teoria Z;
d) teoria Q.

11. Teoria conform căreia rezolvarea obiectivelor calităţii se bazează pe conştiinţa

personalului, pe stimularea creativităţii lucru în echipă şi management participativ,
poartă numele de:
a) teoria X;
b) teoria Y;
c) teoria Z;
d) teoria Q.

12. Principiul conform căruia atingerea obiectivelor propuse se realizează mult mai eficient
dacă toate activităţile şi resursele aferente sunt privite ca un proces, se numeşte?
a) abordarea managementului ca sistem;
b) abordarea bazată pe proces;
c) abordare bazată pe fapte în luarea deciziilor;
d) relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii.

13. Care dintre afirmațiile următoare nu se referă la principiile managementului calității:

2
 a) abordare procesuală;
b) abordarea sistemică a managementului;
c) asigurarea calității;
d) implicarea întregului personal.

14. Ţinerea sub control a calităţii în cadrul unei organizaţii este realizată prin:
a) evaluarea calităţii, verificarea calităţii, îmbunătăţirea calităţii, auditul calităţii;
b) evaluarea calităţii, inspecţia calităţii, verificarea calităţii, auditul calităţii, analiza
efectuată de management;
c) evaluarea calităţii, inspecţia calităţii, asigurarea calităţii, îmbunătăţirea calităţii, analiza
efectuată de management;
d) evaluarea calităţii, controlul calităţii, asigurarea calităţii, îmbunătăţirea calităţii, analiza
efectuată de management.

15. Asigurarea calităţii acţionează după principiile:

a) „bine de prima dată” şi „scopul scuză mijloacele”;
b) „orientare către client” şi „grija pentru client este esenţială”;
c) „potrivit pentru scop” şi „realizat corect de prima dată”;
d) „eliminarea barierelor de comunicare” şi „angajament pe termen scurt”.

16. Care dintre principiile generale ale sistemului de management al calităţii se referă la
crearea posibilităţii ca aptitudinile angajaţilor să fie folosite în beneficiul organizaţiei:
a) leadership-ul;
b) îmbunătăţirea continuă;
c) abordarea procesuală;
d) implicarea personalului.

17. Care dintre afirmațiile următoare NU se referă la principiile managementului calității:

a) implicarea personalului;
b) abordarea sistemică a managementului;
c) monitorizarea eficienței sistemului de management al calității;
d) abordarea procesuală.

18. Ținerea sub control a organizației reprezintă:

a) ansamblu activităților de control desfășurate în cadrul organizației;
b) ansamblul activităților preventive prin care se urmărește să se asigure corectitudinea și
eficacitatea celorlalte activități desfășurate în firmă;
c) ansamblu activităților de testare a produselor pe tot parcursul ciclului de fabricație;
d) ansamblu activităților desfășurate de conducerea superioară a organizației pentru a
verifica concordanța dintre cerințele standardului ISO 9001:2008 și sistemul de
management al calității din organizație.

19. Sistemul de management al calităţii este definit ca:

a) acea parte a managementului calităţii orientată spre obţinerea de rezultate imediate, în
conformitate cu viziunea organizaţiei
b) un sistem de management prin care se orientează şi se controlează o organizaţie în ceea
ce priveşte calitatea;

3
 c) o orientare sistemică a organizaţiei, scopul principal fiind un control mai bun asupra
proceselor de management;
d) un ansamblu de activităţi desfăşurate de către personal de specialitate în scopul atingerii
unui profit maxim.

20. Care variantă nu este adevărată referitoare la avantajele standardelor internaţionale

ISO 9000:2005?
a) definirea elementelor sistemului de management al calităţii, cu accent pe prevenire;
b) aplicarea acestui standard este specifică organizaţiilor non-profit;
c) abordarea procesuală a activităţilor;
d) asigurarea unei compatibilităţi ridicate cu cerinţele din standardul ISO 14000.

21. Aplicarea unui sistem al proceselor ]n cadrul unei organizaţii, împreună cu

identificarea şi interacţiunile acestor procese, precum şi managementul lor reprezintă:
a) abordarea pe bază de date şi fapte a deciziilor;
b) abordarea ciclică a activităţilor;
c) abordarea procesuală;
d) abordarea managerială.

22. Standardul ISO 9004:2009/ SR EN ISO 9004:2010:

a) este un standard care prezintă cerinţele sistemului de management pe acare o organizaţie
trebuie să le îndeplinească în vederea certificării;
b) se referă la organisme de certificare;
c) este un standard de vocabular, în interiorul căruia se găsesc toate definiţiile conceptelor
folosite în implementarea unui sistem de management al calităţii;
d) furnizează îndrumări pentru obţinerea unui succes durabil pentru orice organizaţie, într-
un mediu complex, în schimbare, printr-o abordare bazată pe managementul calităţii.

23. ISO reprezintă:

a) Organizaţia Internaţională de Standardizare;
b) Institutul de Standardizare din Orientul Mijociu;
c) Organizaţia Internaţională de Securitate;
d) Inistitutul de Servicii Operative.

24. Printre avantajele implementării sistemului de management al calităţii nu se regăseşte:

a) îmbunătăţirea performanţelor produsului/serviciului;
b) creşterea gradului de satisfacţie a clienţilor;
c) reorientarea organizaţiei către obiective pe termen scurt şi rezultate economice imediate;
d) îmbunătăţirea percepţiei consumatorilor asupra organizaţiei.

25. Printre domeniile sistemului sistemului de management al calităţii propuse de SR EN

ISO 9001:2008 nu se regăseşte:
a) responsabilitatea managementului;
b) managementul resurselor;
c) managementul proceselor;
d) managementul riscurilor.

4
26. Care variantă nu este adevărată referitoare la contribuţia altor caracteristici
extracalitative la calitatea totală?
a) livrarea volumului cerut (V);
b) livrarea la termenul solicitat (T);
c) livrarea la costul cerut de furnizor pentru a nu depăşi fondurile alocate(C);
d) livrarea la locul dorit (L).

27. Care variantă nu este adevărată referitoare la principiile calităţii totale:

a) atitudinea preventivă este de preferat faţă de cea corectivă;
b) pentru atingerea dezideratului „zero defecte”, scopul scuză mijloacele;
c) armonizarea influenţelor tuturor părţilor interesate;
d) realizarea unui sistem informaţional bine pus la punct.

28. Calitatea totală reprezintă:

a) un ansamblu de principii şi metode, reunite într-o strategie globală, pusă în aplicare de
orice organizaţie în scopul îmbunătăţirii produselor şi serviciilor sale;
b) un elemenet de conducere a organizaţiei bazat pe proiecte de îmbunătăţire şi restructurare
a organizaţiei;
c) o tehnică de management prin care se doreşte eliminarea noncalităţii şi a defectelor
minore;
d) o abordare utopică a calităţii, promovată de unii specialişti pentru a arăta că orice angajat
este supus greşelii.

29. Printre caracteristicile calităţii totale nu se regăseşte:

a) concentrarea numai asupra clientului intern;
b) implicarea angajaţilor şi autoritate;
c) angajament pe termen lung;
d) lucru organizat în echipă.

30. În cazul implementării principiilor calităţii totale, diagnosticul calităţii face parte din
etapa:
a) convingerea echipei de conducere cu privire la necesitatea calităţii totale;
b) formarea unei structuri „calitate”;
c) lansarea programelor pentru îmbunătăţire continuă;
d) elaborarea planurilor de îmbunătăţire continuă.

31. Cercurile calităţii reprezintă:

a) activităţi ciclice de îmbunătăţire pe care urmează a le implementa;
b) etape ce fac parte din planurile de îmbunătăţire ale organizaţiei;
c) echipe de 6-10 persoane voluntare, cu preocupări permanente pentru îmbunătăţirea
rezolvării problemelor tehnice;
d) organizaţia, alături de clienţii şi furnizorii săi.

32. Care variantă nu este adevărată referitoare la supracalitate:

a) supracalitatea este atribuită existenţei funcţiilor inutile;
b) apare în urma “traducerii” eronate a cerinţelor de calitate prin valori supradimensionate
ale caracteristicilor;
5
 c) generează costuri inutile;
d) determină insatisfacţia clientului.

33. Care dintre afirmaţiile următoare nu reprezintă o caracteristică a calităţii totale:

a) educaţie şi pregătire de specialitate şi în calitate pentru întreg personalul;
b) folosirea tehnicilor de îmbunătăţire continuă;
c) angajament pe termen scurt;
d) lucru organizat în echipă.

34. Conceptul de management al calităţii totale (Total Quality Management - TQM) a fost
propus de către?
a) Atarimae Hinshitsu;
b) Edwards Deming;
c) Druker, P.;
d) Juran, J. M.

35. Care variantă nu este adevărată referitoare la principiile de bază ale TQM:
a) angajarea şi implicarea conducerii superioare şi a întregului personal;
b) orientare către client;
c) prevenirea noncalităţii şi supracalităţii;
d) evaluarea costurilor cu remedierea defectelor înainte de livrare.

36. Principiul conform căruia, identificarea şi satisfacerea nevoilor clienţilor reprezintă,

în cazul TQM punctul de plecare al tuturor activităţilor din organizaţie, poartă numele
de:
a) calitatea pe primul plan;
b) orientarea către client;
c) prevenirea noncalităţii şi a supracalităţii;
d) implicarea conducerii superioare şi a întregului personal.

37. Principiul conform căruia, fiecare compartiment trebuie să se considere ca fiind un

„client intern” şi în acelasi timp, un „furnizor intern”, în raporturile sale cu celelalte
compartimente, poartă numele de:
a) calitatea pe primul plan;
b) orientarea către client;
c) internalizarea relaţiei client – furnizor;
d) implicarea conducerii superioare şi a întregului personal.

38. Principiul conform căruia, punctul central al tuturor activităţilor desfăşurate în

organizaţie să fie calitatea, poartă numele de:
a) calitatea pe primul plan;
b) orientarea către client;
c) internalizarea relaţiei client – furnizor;
d) implicarea conducerii superioare şi a întregului personal.

39. Principiul conform căruia, totul să fie făcut bine de prima dată şi de fiecare dată,
poartă numele de:
6
 a) calitatea pe primul plan;
b) orientarea către client;
c) internalizarea relaţiei client – furnizor;
d) „Zero defecte” şi îmbunătăţire continuă.

40. Principiul conform căruia, sistemică a tuturor proceselor şi activităţilor din organizaţie,
poartă numele de:
a) calitatea pe primul plan;
b) orientarea către client;
c) internalizarea relaţiei client – furnizor;
d) viziune sistemică.

41. Principiul ce presupune implementarea unor acţiuni de ţinere sub control a calităţii
din organizaţie şi de asemenea, identificarea corectă a cerinţelor clienţilor, poartă
numele de:
a) calitatea pe primul plan;
b) orientarea către client;
c) internalizarea relaţiei client – furnizor;
d) prevenirea noncalităţii şi supracalităţii.

42. Principiul ce presupune asigurarea angajamentului personal al managerului general și

al structurii de conducere în a se implica în aplicarea abordării integrate a TQM,
poartă numele de:
a) implicarea conducerii superioare şi a întregului personal;
b) orientarea către client;
c) internalizarea relaţiei client – furnizor;
d) viziune sistemică.
43. Printre avantajele introducerii TQM în organizaţii nu se regăseşte:
a) îmbunătăţirea profitului şi a competitivităţii organizaţiei;
b) creşterea satisfacţiei clienţilor;
c) modificarea totală a structurii organizatorice;
d) creşterea eficienţei structurii organizatorice.

44. Culegerea, prelucrarea, analizarea şi interpretarea datelor care sunt indispensabile în

orice domeniu pentru fundamentarea deciziilor, reprezintă:
a) argumentarea cu date a deciziilor;
b) încercarea de a atinge dezideratul „zero defecte”;
c) o activitate a personalului organizaţiei orientată spre eficienţă pe termen scurt:
d) decizia conducerii organizaţiei de a orienta acţiunile perosnalului spre delegare de
responsabilităţi.

45. În care etapă de implementare a TQM are loc trainingul iniţial al personalului în
domeniul calităţii:
a) pregătirea implementării;
b) planificarea implementării;
c) evaluarea reuşitei implementării;
d) diversificarea procesului TQM.
7
46. Care variantă nu este adevărată referitoare la beneficiile introducerii TQM:
a) îmbunătăţirea eficacităţii structurilor organizatorice;
b) îmbunătăţirea satisfacerii consumatorilor;
c) clienţii nu percep întotdeauna firma ca un “furnizor” de satisfacţii;
d) îmbunătăţirea profitului şi a competitivităţii.

47. Abordarea ce presupune implicarea conducerii superioare şi apoi treptat şi a celor din
nivelurile inferioare, pentru implementarea principiilor TQM, poartă numele de:
a) abordarea de sus în jos;
b) abordarea de jos în sus;
c) abordarea faptică;
d) abordarea procesuală.

48. Care variantă nu este adevărată referitoare aspectele importante de care trebuie să se
ţină seama în procesul implementării TQM:
a) să ştii la ce să te aştepţi, ce probleme apar în timpul implementării;
b) alegerea căii de abordare: “de sus în jos” sau “de jos în sus”;
c) comunicarea către clienţii externi despre introducerea TQM;
d) luarea deciziei cu ce să începi.

49. Care variantă nu este adevărată referitoare la avantajele testării TQM pe un eşantion
de probă:
a) concentrarea numai pe o parte a organizaţiei ceea ce presupune eforturi mai mici ale
conducerii superioare şi investiţii mici;
b) promovarea principiilor TQM la nivelul întregii organizaţii;
c) evaluarea rapidă a rezultatelor;
d) stimularea mai uşoară a entuziasmului angajaţilor.

50. Care variantă nu este adevărată referitoare la criteriile principale de alegere

a eşantionului de implementare a TQM:
a) selectarea celui mai bun manager al cărui stil şi valoare sunt compatibile cu o conducere
eficientă;
b) selectarea unei părţi distincte din cadrul firmei în baza unui algoritm matematic;
c) alegerea unui eşantion dintr-un loc în care există o activitate performantă;
d) alegerea unui eşantion dintr-un loc în care nu există alte proiecte în derulare.

51. Pe parcursul implementării procesului TQM, pregătirea personalului în domeniul

calităţii, pentru reîmrospătarea cunoştinţelor şi însuşirea altora noi, trebuie să
continue:
a) pe grupe mici de studiu;
b) pe grupe mari de studiu;
c) cu tot personalul organizaţiei odată;
d) doar pentru membrii conducerii.

52. În cadrul procesului de implementare, echipele de îmbunătăţire a calităţii:

a) trebuie sprijinite permanent de conducerea organizaţiei;

8
 b) sunt formate din specialişti în calitate, identificaţi în rândul personalului organizaţiei;
c) sunt formate din membrii conducerii organizaţiei;
d) au rol de auditori interni calitate.

53. Succesul implementării princiipiilor TQM este dat de:

a) fondurile alocate procesului de implementare;
b) perseverenţa conducerii şi a echipelor de îmbunătăţire a calităţii;
c) inexistenţei unor potenţiale riscuri în procesul de implementare;
d) delegării cu atenţie a tuturor sarcinilor referitoare la calitate, de către conducere către
personalul din subordine.

54. Care dintre variantele următoare nu reprezintă o etapă de implementare a principiilor

TQM la nivelul întregii organizaţii:
a) lansarea experienţei obţinute în eşantionul de testare;
b) formarea echipelor de îmbunătăţirea calităţii;
c) alegerea facilitatorilor/consultanţilor;
d) formarea auditorilor externi.

55. Pregătirea momentului printr-o serie de acţiuni de sensibilizare a personalului, cum ar

fi: conferinţe, seminarii, întâlniri ale conducerii cu angajaţii, realizarea de pliante,
broşuri etc, reprezintă:
a) un aspect important de care trebuie să se ţină seama în procesul de implementare a TQM,
legat de comunicarea introducerii acestuia tuturor angajaţilor;
b) o acţiune de identificare a cauzelor care afectează acest proces;
c) o acţiune de identificare a personalului cu abilităţi de comunicare;
d) o acţiune de promovare a performanţelor anterioare ale conducerii organizaţiei.

56. Examinarea sistematică şi independentă, efectuată pentru a determina dacă activităţile

şi rezultatele lor, referitoare la calitate, corespund dispoziţiilor prestabilite, dacă aceste
dispoziţii sunt efectiv implementate şi corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor,
reprezintă:
a) sistemul de management al calităţii;
b) auditul calităţii;
c) managementul calităţii totale;
d) calitatea totală.

57. Auditurile conduse de, sau în numele organizaţiei însăşi, pentru analiza efectuată de
management sau pentru alte interese comune, se numesc:
a) audituri de prima parte;
b) auditurile secunda parte;
c) auditurile terţa parte;
d) audituri externe.

58. Auditul ce determină conformitatea elementelor de sistem cu cerinţele specificate în

documentele de referinţă, se numeşte:
a) auditul calităţii procesului;
b) auditul calităţii produsului;
9
 c) auditul sistemului de management al calităţii;
d) auditul financiar.

59. Ultima etapă a unui audit al sistemului calităţii este:

a) stabilirea şi pregătirea activităţilor de audit la faţa locului;
b) pregătirea, aprobarea şi difuzarea raportului de audit;
c) urmărirea implementării acţiunilor corective;
d) încheierea auditului.

60. În mod obisnuit, neconformităţile constatate cu prilejul auditului se clasifică, în funcţie

de gravitatea lor, în două categorii:
a) neconformităţi critice şi principale;
b) neconformităţi secundare şi minore;
c) neconformităţi majore şi principale;
d) neconformităţi majore şi minore.

61. Neconformităţile ce se referă la nesatisfacerea cerinţelor standardului de referinţă, care

afectează într-o măsură importantă implementarea sau menţinerea sistemului calităţii,
sunt reprezentate de:
a) neconformităţi principale;
b) neconformităţi secundare;
c) neconformităţi majore;
d) neconformităţi minore.

62. Prima etapă a unui audit al sistemului calităţii este:

a) analiza documentelor;
b) iniţierea auditului;
c) stabilirea şi pregătirea activităţilor de audit la faţa locului;
d) pregătirea, aprobarea şi difuzarea raportului de audit.

63. Auditul efectuat într-o organizaţie, condus de compartimentul managementul calităţii

din cadrul acesteia, asupra aplicării, cunoaşterii şi eficacităţii sistemului de
management al calităţii în activităţile de realizare a produselor şi/sau serviciilor din
sfera sa de activitate, reprezintă:
a) auditul intern al calităţii;
b) auditul calităţii produsului;
c) auditul terţa parte;
d) auditul financiar.

64. Auditul ce are ca obiective evaluarea conformităţii proceselor cu cu cerinţele specificate

în documentele de referinţă cât şi evaluarea eficacităţii acestor documente în ceea ce
priveşte satisfacerea cerinţelor de calitate, reprezintă:
a) auditul calităţii procesului;
b) auditul calităţii produsului;
c) auditul sistemului de management al calităţii;
d) auditul financiar.

10
65. Auditul ce are drept obiectiv evaluarea conformităţii caracteristicilor de calitate ale
unui produs finit sau ale părţilor sale constructive, cu cerinţele specificate în
documentele de referinţă, reprezintă
a) auditul calităţii procesului;
b) auditul calităţii produsului;
c) auditul sistemului de management al calităţii;
d) auditul financiar.

66. În cadrul etapei preliminare de implementare a unui sistem de management al calităţii

conform standardului ISO 9001:2008, regăsim:
a) analizarea situaţiei existente prin prisma modelului asumat;
b) identificarea obiectivelor pe care organizaţia doreşte să le atingă;
c) întocmirea proiectului de implementare;
d) constituirea echipelor de implementare pe domenii şi instruirea acestora.

67. Selectarea consultanţilor în implementarea sistemului, face parte din etapa:

a) etape preliminare;
b) metodologia proiectării şi implementării unui sistem de management al calităţii;
c) etapa de implementare a unu sistem de management al calităţii;
d) auditarea sistemului de management al calităţii.

68. Analizarea situaţiei existente prin prisma modelului asumat face parte din etapa:
a) etape preliminare;
b) metodologia proiectării şi implementării unui sistem de management al calităţii;
c) etapa de implementare a unu sistem de management al calităţii;
d) auditarea sistemului de management al calităţii.

69. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată referitoare la auditul calităţii:
a) auditul este o examinare sistematică şi independentă;
b) auditul "terţă parte" este efectuat de clienţii întreprinderii;
c) auditul "secunda parte" este efectuat de organisme neutre;
d) auditul intern se face de auditori externi dar plătiţi de organizaţie.

70. Prima etapă a metodologia proiectării şi implementării unui sistem de management al

calităţii este:
a) analizarea situaţiei existente prin prisma modelului asumat;
b) identificarea obiectivelor pe care organizaţia doreşte să le atingă;
c) întocmirea proiectului de implementare;
d) constituirea echipelor de implementare pe domenii şi instruirea acestora.

71. Standardul de referinţă utilizat pentru certificarea sistemului de management al

calităţii în orice tip de organizaţie este:
a) ISO 9000;
b) ISO 9004;
c) ISO 19011;
d) ISO 9001;
11
72. Care dintre următoarele reprezintă un dezavantaj al proiectării şi realizării sistemului
cu resurse externe:
a) nu sunt cunoscute standardele;
b) necesită mult timp;
c) costuri de instruire ridicate;
d) lipsa cunoştinţelor despre firmă;

73. Care dintre următoarele reprezintă un dezavantaj al proiectării şi realizării sistemului

cu resurse interne:
a) nu sunt cunoscute standardele;
b) necesită puţin timp;
c) costuri de personal suplimentare;
d) lipsa cunoştinţelor despre firmă;

74. Care dintre următoarele reprezintă ultima etapă a metodologiei proiectării şi

implementării unui sistem de management al calităţii
a) continua îmbunătăţire a activităţii;
b) corectarea neconformităţilor;
c) întocmirea proiectului de implementare;
d) constituirea echipelor de implementare pe domenii şi instruirea acestora.

75. Etapa ce presupune efectuarea unei analize pentru evaluarea eficienţei, menţinerii
şi adaptării permanente a sistemului de management al calităţii, reprezintă:
a) continua îmbunătăţire a activităţii;
b) corectarea neconformităţilor;
c) întocmirea proiectului de implementare;
d) auditarea sistemului.

76. Standardul SR EN ISO 9000:2006 defineşte prin „intenţiile şi orientările generale

ale unei organizaţii, referitoare la calitate aşa cum sunt exprimate oficial de
managementul de cel mai înalt nivel” :
a) politica în domeniul calităţii;
b) corectarea neconformităţilor;
c) politica managerială;
d) strategia de management.

77. Printre documentele sistemului de management al calităţii, nu se regăsesc:

a) instruncţiunile de lucru;
b) procedurile de sistem;
c) manualul calităţii;
d) standardele de calitate.

78. Documentul principal pentru elaborarea şi implementarea sistemului de management

al calităţii într-o organizaţie, reprezintă:
a) instruncţiunile de lucru;
b) procedurile de sistem;
12
 c) manualul calităţii;
d) standardele de calitate.

79. Ansamblul de reguli scrise, specifice unei activităţi, unei organizaţii, unui sector al unei
organizaţii, unui departament, unui proces, unei acţiuni de asigurare a calităţii,
reprezintă:
a) instruncţiunile de lucru;
b) procedurile de sistem;
c) manualul calităţii;
d) standardele de calitate.

80. Punerea în aplicare şi difuzarea documentelor este responsabilitatea:

a) directorului general;
b) autorului;
c) directorului departamentului managementului calităţii;
d) directorului de marketing.

81. Conform SR EN ISO 9001:2008, la planificarea calităţii trebuie să se ţină cont, printre
altele, de:
a) obiectivele calităţii şi cerinţele referitoare la produs/serviciu;
b) scopul şi domeniul de aplicare al unei activităţi;
c) ce trebuie făcut şi de către cine;
d) când şi cum trebuie efectuată o activitate.

82. Conform SR EN ISO 9004:2010, procesele de aprovizionare trebuie să ia în considerare

următoarele activităţi:
a) identificarea în timp util, eficace şi precisă a necesităţilor şi specificaţiilor produsului
aprovizionat;
b) scopul şi domeniul de aplicare al unei activităţi;
c) ce trebuie făcut şi de către cine;
d) când şi cum trebuie efectuată o activitate.

83. Care dintre standardele internaţionale de calitate stă la baza auditării sistemului de
management al calităţii:
a) ISO 9004;
b) ISO 9001;
c) ISO 9000;
d) ISO 19011.

84. Care variantă nu este adevărată referitoare la manualul calităţii:

a) comunică angajaţilor şi clienţilor politica şi obiectivele în domeniul calităţii;
b) stabileşte structura organizatorică şi responsabilităţile pe fiecare compartiment;
c) asigură siguranţa şi eficacitatea proceselor şi operaţiunilor;
d) descrie modalitatea de desfăşurare a unor activităţi.

85. Care variantă nu este adevărată referitoare la înregistrările din domeniul calităţii:

13
 a) consemnează modul de funcţionare a sistemului de management al calităţii din
organizaţie;
b) sunt utilizate pentru a demonstra conformitatea calităţii produselor, proceselor şi
activităţilor cu cerinţele specificate;
c) se adresează unităţilor funcţionale;
d) pot fi sunt generale, la nivelul organizaţiei sau specifice, pe fiecare etapă din traiectoria
produsului sau serviciului.

86. Care variantă nu este adevărată referitoare la procedurile din domeniul calităţii:
a) se adresează clienţilor organizaţiei;
b) se folosesc pentru a ţine sub control o activitate;
c) conţin un ansamblu de reguli scrise, specifice unei activităţi;
d) specifică cum trebuie controlată şi înregistrată o activitate.

87. Care din afirmaţiile următoare este adevărată cu privirea la documentaţia sistemului:
a) procedurile descriu politica în domeniul calităţii;
b) manualul calităţii este realizat în totalitate de executanţi;
c) procedurile descriu cum şi cine trebuie să realizeze o activitate/proces;
d) cele mai importante documente sunt instrucţiunile calităţii

88. În cadrul sistemului de management al calității politica în domeniul calității:

a) oferă un cadru adecvat pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor calităţii;
b) este documentul care nu poate fi modificat niciodată;
c) se referă direct la nivelul dorit al calității produselor şi serviciilor;
d) este realizată de către întreg personalul din organizație.

89. La elaborarea politicii în domeniul calităţii, managementul superior trebuie să ţină

cont de:
a) să consulte întreg personalul pentru a se pune de acord cu privire la obiectivele în
domeniul calităţii;
b) să consulte politicile principalilor concurenţi;
c) sa fie mai puţin importantă decât politica şi strategia globală a organizaţiei
d) să stabilească angajamentul pentru calităţe privind politica în domeniul calităţii pentru
toate nivelurile organizaţiei.

90. Planificarea strategică şi politica în domeniul calităţii furnizează:

a) un cadru pentru stabilirea obiectivelor în domeniul calităţii;
b) un element ajutător pentru controlul calităţii;
c) un element de publicitate pentru organizaţie;
d) un cadru pentru stabilirea viitoarelor funcţii din organizaţie.

91. Printre cerinţele clienţilor şi părţilor interesate pe care organizaţia trebuie sa le

determine nu se regăseşte:
a) cerinţele specificate de către client;
b) cerinţele nespecificate de către client;
c) cerinţele legale şi de reglementare referitpare la produs;
d) cerinţele conducerii superioare.

14
92. Ţinerea sub control a proceselor se referă la:
a) activităţile sau verificarile tehnice care se realizează pentru obţinerea controlului unui
proces;
b) activităţile sau verificarile tehnice care se realizează pentru obţinerea controlului unui
proces şi extinderea asupra tuturor factorilor care afectează procesele de fabricaţie;
c) controlul exclusiv asupra mijlocalor de producţie;
d) controlul exclusiv asupra echipamentelor.

93. Amploarea documentaţiei sistemului de management al calităţii diferă de la o

organizaţie la alta în funcţie de:
a) dimensiunile organizaţiei şi tipul de activitate;
b) dorinţa conducerii organizaţiei;
c) cerinţele din standardul ISO 14000;
d) modul de organizare al departamentului calitate din organizaţie.

94. Documentul care specifică procesele sistemului de management al calităţii în cadrul

organizaţiei şi resursele care sunt necesare pentru realizarea unui produs, proiect sau
proces este:
a) planul calităţii;
b) planul de afaceri;
c) procedurile calităţii;
d) înregistrările calităţii.
95. În cadrul aprovizionării, ca domeniu al cerinţelor din standardul SR EN ISO 9001:
a) managementul de nivel superior trebuie să se asigure că garanţia produsului este asigurată
de furnizor;
b) managementul de nivel superior trebuie să limiteze numărul de furnizori;
c) managementul de nivel superior trebuie să găsească soluţii pentru evaluare şi selecţia
furnizorilor;
d) managementul de nivel superior nu are nici o atribuţie în domeniul furnizorilor.

96. Care dintre elementele următoare nu se regăseşte printre elementele de intrare ale
analizei efectuată de management:
a) rezultatele auditurilor;
b) feedbak-ul de la client;
c) recomandările pentru îmbunătăţire anterioare;
d) procesele cu furnizorii sau cu clienţii organizaţiei.

97. Care dintre următoarele nu se regăseşte printre cauzele rezistenţei la schimbare în

cadrul procesului de implementare a sistemului de management al calităţii:
a) scopuri şi obiective formulate defectuos de către conducere:
b) lipsa unui consens asupra acestor scopuri;
c) definire confuză a obiectivelor şi priorităţilor;
d) existenţa unei direcţii clare de acţiune din partea conducerii organizaţiei.

98. Orientarea organizaţiei spre satsfacţia clienţilor săi şi spre îmunătăţirea continua a
tuturor proceselor din organizaţie reprezintă:
15
 a) o orientare promovată de seria de standarde ISO 9000;
b) o orientare promovată de seria de standarde ISO 14000;
c) o politică guvernamentală;
d) un obiectiv de nivel II al conducerii organizaţiei.

99. Scopul organizaţiei care este luat în considerare pentru elaborarea politicii organizaţiei
în domeniul calităţii, reprezintă:
a) strategia organizaţiei;
b) misiunea organizaţiei;
c) viziunea organizaţiei;
d) planurile organizaţiei.

100.Politica organizaţiei în domeniul calităţii:

a) se defineşte în scris pentru a determina conducerea organizaţiei să îşi definească în mod
clar concepţia privind calitatea;
b) nu trebuie să contravină cu politica guvernamentală în ceea ce priveşte calitatea;
c) nu trebuie să fie uşor de memerat pentru a nu fi copiată de competitori;
d) nu trebuie să fie cunoscuta de clienţii organizaţiei.

16
1 b 41 d 81 a
2 d 42 a 82 a
3 a 43 c 83 d
4 b 44 a 84 d
5 d 45 a 85 c
6 a 46 c 86 a
7 c 47 a 87 c
8 d 48 c 88 a
9 d 49 b 89 d
10 a 50 b 90 a
11 B 51 a 91 d
12 B 52 a 92 b
13 C 53 b 93 a
14 B 54 d 94 a
15 C 55 a 95 c
16 D 56 b 96 d
17 C 57 a 97 d
18 B 58 c 98 a
19 B 59 c 99 b
20 B 60 d 100 a
21 C 61 c
22 D 62 b
23 A 63 a
24 C 64 a
25 D 65 b
26 C 66 b
27 B 67 a
28 A 68 b
29 A 69 d
30 A 70 a
31 C 71 d
32 D 72 d
33 C 73 a
34 B 74 a
35 D 75 b
36 B 76 a
37 C 77 d
38 A 78 c
39 D 79 b
40 D 80 b

17