METODE DE COMBATERE A ANALFABETISMULUI FUNCŢIONAL

Profesor Iaurum Gabriela,

Şcoala Gimnazială „ Ecaterina Teodoroiu”, Brăila

Analfabetismul e un fenomen diferit de la o epocă la alta şi cunoaşte forme atât de diverse, încât nu
există deocamdată premise pentru lichidarea lui. Au fost declanşate politici publice de combatere a
fenomenului încă din vremea lui Cuza, apoi Spiru Haret cu reforma sa, ulterior în anii comunismului
postbelic. Copiii şi maturii chiar au fost învăţaţi şi să scrie, numeni însă nu a bănuit că cititul şi scrisul nu sunt
sificiente şi nu-l fac pe om mai performant. Modernitatea a dus cu sine un avânt tehnologic uluitor, a creat
condiţii de acţiune şi gândire ceea ce a dus la fenomenul numit analfabetism funcţional. În spaţiul didactic şi
public românesc, o cauză a acestuia o constituie învăţarea de tip reproductiv, apreciată ca o performanţă prin
diverse forme de evaluare. Accesul cvasigeneralizat la tehnica informatică, gadgeturile oferite copiilor în loc
de jucării sau cărţi au contribuit de asemenea la accentuarea fenomenului de neaccesare a sensului unui text, la
diminuarea gândirii logice, căci totul se găseşte de-a gata pe internet.
Principalul simptom al analfabetismului se regăseşte în forme variate la diferite vârste, iar principalul
simptom îl constituie diminuarea lecturii textelor de diferite facturi, stiluri funcţionale chiar. Imaginea
înlocuieşte tot mai frecvent lectura textului, de aici explozia audio-vizualului şi diminuarea presei scrise şi a
producţiei de carte. Se trece peste neînţelegerea unui cuvânt sau a unei sintagme, cu uşurinţă se înlocuieşte
textul cu un rezmat al acestuia. De aici rezultă dificultatea de accesare a sensului, de reformulare a unei idei,
de însuşire a informaţiei şi, ulterior deplasarea acesteia într-un sistem funcţional.
Elevii zilelor noastre înregistrează automat cuvinte şi structuri lingvistice, fără a fi obişnuiţi să îşi
pună întrebări, să caute deosebiri de nuanţă, sau chiar de sens.Cauzele se află şi în parcursul nostru
educaţional. Programele şcolare au fost astfel concepute şi puse în practică, încât i-a familiarizat – auditiv şi
grafic – pe elevii cu un număr de cuvinte şi structuri lingvistice, fără a îi face să îşi pună întrebări referitoare la
situaţiile reale în care se pot sau nu se pot aplica. Repetând de multe ori structura predată, elevul ajunge la
concluzia că a înţeles, dar, în situaţia în care este scos din context nu mai poate aplica cele memorate. In
această situaţie mulţi dintre elevii astfel formaţi se dovedesc incapabili de a fi recalificaţi în ciuda tututor
efoturilor şi mai ales convinşi să muncească!
În urma analizei simulărilor date în vederea pregătirii mai intense pentru Evaluarea Naţională, am
observat unele manifestări ale analfabetismului funcţional.:
- Copiii reuşesc să citească un text destul de dificil, dar nu sunt capabili să extragă înţelesul unor cuvinte pe
care le întâlnesc, dând răspunsuri care nu au legătură cu textul, ci cu ceea ce ei cred că înseamnă
- Nu răspund corect la întrebari referitoare la mesajul textului citit.
- Când li se cere să reformuleze ce au învăţat, fie le este imposibil, fie oferă variante incorecte ale mesajului
textului.

Ce masuri pot fi luate pentru a preveni analfabetismul functional?

1. Promovarea lecturii textului în contexte cât mai variate.

2. Stimularea însuşirii de cuvinte noi (neologizarea limbajului curent).
3. Impunerea ca act fundamental de învăţare a gândirii logice şi diminuarea concomitentă a învăţării
reproductive
4. Sporirea gradului de aplicabilitate a achiziţiilor didactice pentru o mai bună funcţionalitate practică.
5. Conştientizarea elevilor în legătură cu utilitatea imediată şi pe termen lung a achiziţiilor informaţionale,
transferul imediat în sistemul anterior de cunoştinţe şi reactivarea informaţiei la intervale regulate, dar nu mai
mari de două săptămâni.

1
6. Predarea anumitor concepte în faţa colegilor și explicarea într-un mod în care aceștia să înțeleagă.Elevilor
le este pusă la dispoziție bibliografia necesară, însă ei trebuie să decidă ce informații din aceasta vor prezenta.
Elevul ,fiind pus în situaţia de a explica colegilor, trebuie să se asigure că a înţeles materialul pe care urmează
să îl prezinteşi este nevoit să găsească metode de a se face înţeles de colegii din grupa respectivă. Aplicând la
o clasă medie această metodă, elevii au ajuns să fie mai siguri pe informaţiile pe care le prezintă, să gândească
critic şi să caute informaţii susţinute ştiinţific reţinând mai bine ceea ce au prezentat.
Ca aplicaţii practice sugerez următoarele:

1. Activităţi didactice curente

1.1 Lecţia de limbă şi literatură
Se recomandă ca, în fiecare lecţie, să existe un moment de citire, inţial în gând, de către
fiecare elev, apoi frontal, urmat de un moment de decodificare a segmentului de text, gradual,
minimum 3 trei variante, în funcţie de capacităţile intelectuale ale elevului
1.2 Simulări şi evaluări periodice
Fiecare test de măsurare a capacităţilor şi competenţelor e indicat să conţină un segment de
decodificare a unui text, urmat de rezumarea acesttuia, apoi de extragerea şi formularea
adecvată a ideii fundamentale
1.3 Teme pentru acasă
Una din temele săptămânale va consta într-un eşantion de text, diferit de la elev la elev, pe
care acesta va sublinia cuvintele, cheie, îl va rezuma, iar în final va extrage şi formula ideea
fundamentală. Şi în acest caz se va avea în vedere coeficientul de inteligenţă şi gradul de
antrenare didactică.
2. Curriculum la decizia şcolii
Profesorul de română va propune şi va insista ca, în fiecare an şcolar, elevi din clasele a VII-a
şi a VIII-a să parcurgă un demers didactic axat pe “cum se citeşte un text” şi cum se
decodifică acesta. Eşantioanele propuse vor fi selectate din toate stilurile funcţionale.
3. Concursuri şcolare
Atât în cazul celor locale, cât şi al celor organizate de MEN sau de alte instituţii, se va include
obligatoriu o probă de decodificare a unui text sau a cel puţin 2 texte cu tematică similară,
tocmai pentru a se putea observa diferenţa de limbaj şi chiar nuanţele pe care le implică
formularea ideii fundamentale.
4. Activităţi extracurriculare
Se vor reactiva cercurile de lectură, a căror tematică nu va mai fi loisirul ci decodificarea
diferitelor eşantioane de text în forme variate în funcţie de fiecare elev şi de gradul de
dificultate al codificării.
5. Proiecte locale, judeţene, naţionale
Se vor propune forme de antrenare a elevilor şi cadrelor didactice de diferite specializări în
activităţi de decodificare a textelor, inclusiv forme competitive, tocmai pentru a antrena
energiile didactice într-un ansamblu de activităţi focalizate pe înţelegerea adecvată a ceea ce
se citeşte.
6. Reactivarea bibliotecilor şcolare
Activităţile propuse de biblioteca şcolară vor viza şi decodificarea corectă a lecturilor
obligatorii şi facultative în forme atractive şi cu grupuri de elevi care să permită antrenarea
tuturor în activitatea propusă. Bibliotecarul va fi însoţi în acţiunile sale de profesori de
diferite specializări, tocmai pentru a-i învăţa pe elevi cum se citeşte (o poezie, o problemă, o

2
 descriere geografică, un verset biblic, o formulă fizică, etc) şi cum se decodifică mesajul
conţinut în acestea.

Asemenea tehnici ar putea fi folosite în procesul educațional cât mai devreme, acestea dându-le șansa
elevilor să învețe într-un mod interactiv și practic, lucru care îi va face să citească și să aplice bibliografia
recomandată de cadrele didactice. Analfabetismul funcţional ar putea fi astfel prevenit, dar nu poate fi lichidat,
căci modernitatea a adus cu sine tot soiul de comodităţi, printre care şi lenea de a citi ca să înţelegi un text, de
a asculta un mesaj ca să-l însuşeşti, de a acţiona adecvat în funcţie de informaţia primită pe diferite canale.
Şcoala de toate gradele, de la grădiniţă până la universitate, e chemată să se implice în găsirea celor mai
potrivite soluţii pentru ca analfabetismul funcţional să nu devină un fenomen de masă, rolul lui de apendice al
modernităţii garantând rezistenţa pe durate semnificative.
În acest sens, este important ca profesorii să înţeleagă faptul că identificarea timpurie a dificultăților
elevilor în citirea textelor și aplicarea măsurilor remediale corespunzătoare, conduc la diminuarea acestor
probleme; rolul învăţătorului este astfel unul primordial. Creşterea motivaţiei elevilor de a învăţa, prin
dezvoltarea unei relații de sprijin profesor – elev și prin implicarea elevilor în procesul de învățare-predare
duce de asemenea la scăderea analfabetismului funcţional.

BIBLIOGRAFIE

http://www.suntparinte.ro/analfabetismul-functional
http://www.viata-medicala.ro/*articleID_13782-dArt.html
Practici pentru combaterea analfabetismului funcțional, Drd. Mădălina Coman, Viata medicală,
octombrie 2017