ACADEMIA DE POLITIE ,,AL.I.

CUZA“
FACULTATEA DE DREPT
MASTER – STIINTE PENALE 2018 - 2020

REFERAT

Tema ,,Factorii criminogeni socio - economici”

Conf.univ. dr. Magureanu Alexandru

MASTERAND
Neda Nicolae Razvan

BUCURESTI
- 2019 –
 Factorii criminogeni
Pentru a realiza o analiza sistematica a criminalitatii este necesara
desprinderea de cazul individual si identificarea proceselor si conjuncturilor care,
prin impactul lor social si prin repetabilitatea statica pe perioade mari de timp, se
constituie in cauze si conditii atat necesare, cat si suficiente producerii actului
infractional. La acest nivel al analizei este util sa mentionam ca distinctia dintre
cauze si conditii se reduce sensibil, ele aflandu-se in raporturi de ambivalenta si
probabilitate. Din acest motiv le vom numi factori sociali ai criminalitatii sau
factori criminogeni.[1]

Cunoasterea exacta a rolului fiecarui factor criminogen este aproape

imposibila din punct de vedere stiintific, datorita variabilitatii lor, cat si a faptului
ca fenomenul infractional este un rezultat al actiunii lor conjugate. De aceea, in
general, in literatura de specialitate, abordarea individuala a factorilor criminogeni
este evitata.

Astfel, J. Pinatel clasifica factorii criminogeni in factori geografici,

economici, culturali si politici.[2] Referitor la factorii geografici, autorul
mentioneaza cercetarile belgianului Larabert A.J.Quetelet (1796-1874)[3] si
francezului Andre-Michel Guerry (1802-1866)[4], care au formulat „legea termica
a criminalitatii“.

Cei doi statisticieni sustin urmatoarele:

- temperatura afecteaza echilibrul emotional;

- presiunea atmosferica si criminalitatea echivalenta variaza

invers proportional: cand presiunea scade, creste criminalitatea
violenta;

- umiditatea si criminalitatea violenta variaza invers

proportional, astfel: cand umiditatea scade, creste criminalitatea
violenta.

Abordarea teoretica a clasificarii factorilor criminogeni este cu atat mai

dificila, cu cat anumiti factori criminogeni pot fi inclusi in categorii diverse, iar alti
factori pot fi analizati, atat in calitate de cauze generale ale criminalitatii, cat si ca
factori ai crimei ca act individual.
 Din acest motiv, vom analiza amanuntit factorii care determina
criminalitatea ca fenomen social, clasificandu-i in:

1) factori economici;

2) factori demografici;

3) factori culturali;

4) factori politici.

1. Factorii economici
Este unanim recunoscut faptul ca baza economica determina suprastructura sociala,
politica, culturala, institutionala. Asadar, este normal ca situatia economica a unui
stat sau a unei zone mai restranse sa determine anumite comportamente umane,
inclusiv comportamentul infractional.

Factorii considerati in literatura de specialitate a avea un continut criminogen

pronuntat sunt: industrializarea, somajul, nivelul de trai si crizele economice.
Pentru o mai buna intelegere a acestor factori, vom studia amanuntit pe fiecare in
continuare:

a) Industrializarea

Prin ea insasi, industrializarea este un factor de progres economic si social, insa

statistic vorbind, s-a constatat un fenomen surprinzator: progresul economico-
social a fost insotit de cresterea criminalitatii.

Astfel, s-a admis ca fenomenul de industrializare produce si efecte secundare, cum

ar fi:

Industrializarea, prin „masinismul“ sau, produce o specializare

care elimina posibilitatea manifestarii spiritului creator al omului;

§ In general, industriile afecteaza echilibrul ecologic din zonele in care

sunt implantate, producand efecte care accentueaza starea de stres a muncitorilor si
populatiei din acele zone;

§ Ritmul de industrializare joaca un rol important, ca urmare a

imposibilitatii asigurarii unor conditii social-edilitare minime pentru populatia din
sectorul industrializat.
b) Somajul

Are un rol negativ nu numai prin scaderea brusca si excesiva a nivelului de trai, dar
si prin instabilitatea emotionala pe care o ocazioneaza, el atacand in mod serios
echilibrul interior al individului, punandu-1 in imposibilitatea de a-si mai putea
realiza, prin mijloace legale, aspiratiile sale.

Somajul ataca structura si omogenitatea familiala chiar de la baza, diminuand

autoritatea tatalui, rolul sau de sustinator al familiei fiind daramat. Inversarea
rolurilor familiale creeaza stari de confuzie, de dezechilibru interior, alcoolism,
dorinta de razbunare contra societatii.

c) Nivelul de trai

Daca la inceput doar saracia a fost privita ca factor criminogen, ulterior s-a ajuns la
concluzia ca, pe langa saracie, la limitele sale alarmante, care ii poate
determina inexorabil pe unii oameni la comiterea de infractiuni, se adauga si
setea de imbogatire sau de trai mai bun, care, la randul ei, impinge spre
delincventa un numar mare de persoane.

Scaderea nivelului de trai are drept principale cauze: somajul, angajarea pe timp
limitat, angajarea sezoniera, somajul partial si, nu in ultimul rand, inflatia cu toate
efectele ei negative.

d) Crizele economice

Scaderea nivelului de trai al claselor sociale defavorizate se amplifica de-a lungul

crizelor economice care afecteaza productia, nivelul salariilor si rata somajului.
Datorita lipsei unei protectii sociale corespunzatoare, persoanele afectate pot fi
considerate la limita riscului comiterii de infractiuni.[5]

In prezent, tarile din Europa de Est si Centrala, care parcurg tranzitia catre
economia de piata, se afla intr-o stare de severa recesiune economica, avand drept
principale caracteristici: reducerea capacitatii de productie si productivitatii,
pierderea pietelor externe de desfacere a marfurilor, blocaj financiar, somaj si
inflatie galopanta. Cresterea exploziva a fenomenului criminalitatii in aceste tari se
poate explica, in mare masura, prin impactul deosebit de puternic al acestor factori
criminogeni.
 2. Factorii demografici

Studierea stiintifica a relatiilor existente intre acesti factori si criminalitate

este de data recenta, constatandu-se statistic faptul ca rata natalitatii, mobilitatea
geografica si sociala a populatiei si structura demografica a sexelor reprezinta
factori criminogeni foarte importanti.

a) Rata natalitatii

Statistic, s-a demonstrat ca, de-a lungul timpului, in viata oamenilor,

perioada cea mai activa din punct de vedere infractional este cuprinsa intre 18 si 30
de ani, cu un apogeu al intensitatii in jurul varstei de 25 ani.

Datorita acestui fapt, marile explozii demografice sunt urmate de cresteri

spectaculoase ale delincventei juvenile (ex.: in Romania - ca efect al interzicerii
avorturilor in perioada 1975-1980).

b) Mobilitatea sociala si urbanizarea[6]

Mobilitatea sociala nu reprezinta altceva decat miscarea populatiei umane in

plan geografic (mobilitate orizontala), profesional sau social (mobilitate verticala).

Cauza principala care determina mobilitatea geografica este urbanizarea. Ca

efect al mobilizarii puternice, familia a suferit in primul rand - rata divorturilor,
despartirilor si abandonul de familie, diminuarea autoritatii parintesti, angajarea in
munca a ambilor soti, scolarizarea prelungita a copiilor si casatoria lor prematura
au schimbat profund institutia familiala.[7]

La randul sau mediul tehnic urban se afla in continua schimbare: structurile

se modifica permanent, traversate de curente ale mobilitatii verticale si orizontale
accelerate.

Eterogenitatea sociala are drept efect eterogenitatea culturala, normele

fiecarui grup pierzandu-si din tarie, devin ambigue, facandu-se simtita prezenta
unui pluralism cultural, al unei suprapuneri de norme si valori care ghideaza
conduitele umane. Astfel se creeaza premisele optime pentru manifestarea
conflictului de cultura.

Rapiditatea transformarilor social-culturale in mediul urban, precum si

scaderea controlului social, atat informal, cat si formal, au avut drept consecinta
cresterea delincventei, aparitia inadaptatilor, alienatilor, instrainatilor si
infractorilor.
 3. Factorii socio-culturali

Intr-o acceptie generala, prin cultura se desemneaza totalitatea valorilor

materiale si spirituale create de societatea romaneasca de-a lungul istoriei.

Din punct de vedere criminologic, o importanta deosebita au acei factori

culturali care au un rol preponderent in socializarea pozitiva sau negativa a
indivizilor si care, in final, ii conduc la savarsirea de infractiuni.

Dintre factorii criminogeni socio-culturali amintim: familia, scoala, religia,

starea civila, activitatile practicate in timpul liber, mass-media, discriminarea,
specificul national, influentele criminologice internationale, toxicomania si
profesia.

a) Familia

Denumita si „celula de baza a societatii“, familia are un rol de socializare,

asigurand copilului o siguranta indispensabila atingerii maturitatii intelectuale,
sociale si culturale, precum si o identitate proprie, in baza careia va fi acceptat ca
partener social.

Structura familiala este afectata de numarul membrilor, de capacitatea

educativa a parintilor si de mobilitatea sociala si geografica a familiei.

Rolul de socializare al familiei se reduce simtitor in cazul adolescentilor,

datorita scolarizarii prelungite si a altor factori cum sunt: presa, televiziunea,
filmele si microgrupurile la care adera.

Ca urmare a studiilor stiintifice, referitor la copiii delincventilor, s-au

constatat urmatoarele:

· un numar mare dintre ei si-au schimbat resedinta in timpul

copilariei;

· sunt prost intretinuti din punct de vedere material si igienic;

· au parintii despartiti ori recasatoriti;

· sunt privati de beneficiul culturii;

· majoritatea sunt stresanti datorita coeziunii reduse a familiilor

lor, a starii de incordare dintre parinti, a atmosferei familiale nefavorabile, a
lipsei de supraveghere si chiar de interes din partea parintilor;
 · se remarca o atitudine de ostilitate si indiferenta fata de familia
din care fac parte, precum si fata de societate.

b) Nivelul de instruire scolara

Scoala joaca un rol deosebit de important in educarea si socializarea copiilor,

in depistarea celor inadaptati si, nu in ultimul rand, in punerea in aplicare a unor
programe de preventie generala.

Pe plan cantitativ, nivelul de pregatire scolara nu afecteaza vizibil copilul in

planul infractionalitatii, dar pe plan calitativ, nivelul de instruire scolara se reflecta
prin alegerea unor forme infractionale mai putin primitive.[8]

c) Religia

In literatura de specialitate exista numeroase controverse in legatura cu

influenta religiei, ca factor criminogen, in savarsirea faptelor antisociale.

S-a recunoscut insa, ca anumite secte religioase practica infractionismul

pentru obtinerea unor avantaje materiale, precum si faptul ca, in perioadele de crize
economice si politice profunde, pot avea loc si fenomene infractionale cu substrat
religios (ex.: distrugeri de lacase de cult, profanari etc.).[9]

Concluzionand, putem spune ca religia, in ansamblul sau, joaca un rol

puternic de influenta si preventie in combaterea criminalitatii.

d) Starea civila

Ca urmare a statisticilor efectuate, s-a ajuns la concluzia ca atat femeile cat

si barbatii necasatoriti sunt mai predispusi sa comita infractiuni sexuale, in timp ce
in cazul sotilor, s-a remarcat tendinta pentru comiterea de infractiuni cu violenta,
datorate neintelegerilor dintre soti.

e) Impactul activitatilor din timpul liber

Petrecerea timpului liber in afara cadrului familial a condus la noi si

potential periculoase forme de petrecere a timpului liber, precum asocierea in
grupuri sau bande care se angajeaza deliberat in comiterea de infractiuni.

In cele mai multe cazuri, aceste activitati raman la un stadiu limitat,

neimplicat infractional. Totusi, aspectul criminogen trebuie retinut, deoarece se
constata, pentru anumite situatii, aderenta la spiritul violentei, cu efecte grave in
plan social.[10]

f) Impactul mijloacelor de informare in masa

Studiile efectuate au relevat faptul ca mijloacele de informare in masa au de

cele mai multe ori o influenta negativa asupra populatiei, pe primul loc situandu-
se, conform studiilor criminologilor occidentali, violenta in mass-media si, in
special, video-violenta. In urma numeroaselor cercetari in domeniu, s-au desprins
urmatoarele concluzii:

Violenta (pe micul si marele ecran) genereaza modele de comportament

negativ, avand o influenta mai puternica asupra spectatorului tanar;

· se remarca o crestere a nivelului agresiv in randul celor ce

urmaresc asemenea filme sau emisiuni;

· desensibilizeaza auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe

care le produce violenta.

Receptarea mesajelor mass-media se realizeaza insa in functie de propriile

nevoi, atitudini si imagini despre lume, video-violenta producand astfel efecte doar
asupra celor care sunt predispusi la violenta, fara a se exclude rolul mijloacelor de
informare in masa in desensibilizarea generala si formarea unor atitudini nedorite
si neconforme cu interesele societatii.[11]

g) Discriminarea

Discriminarea inseamna refuzul de a trata un grup social in conformitate cu

aspiratiile sale. Discriminarea poate fi intalnita la nivelul claselor sociale, al
sexelor, apartenentei religioase, al grupurilor etnice, al instruirii, al participarii la
activitati sociale, al emigrarii etc.

Toate aceste preferinte dau nastere la prejudecati, atitudini negative referitoare la

ansamblul grupurilor minoritare. Lipsa prejudecatilor nu determina o lipsa de
discriminare, deoarece un om care nu admite prejudecatile se poate conforma,
totusi, cutumelor discriminatorii.

Prejudecatile genereaza sentimente de frustrare care, in general, declanseaza

agresivitate si dorinte puternice de revansa din partea persoanelor care se considera
discriminate.
 Cateodata, rolurile se schimba, grupurile care se considera discriminate
emitand in actiunile lor revendicative pretentii care depasesc cu mult drepturile si
libertatile majoritarilor.

h) Specificul national

Reprezinta o sinteza a nivelului de cultura si civilizatie ale unui popor,

avandu-si originea in adancurile istoriei poporului respectiv.

Specificul national nu este prin el insusi un factor criminogen, dar include un

anumit temperament national care nu poate fi ignorat in analiza fenomenului
infractional, deoarece in anumite conditii politice, sociale si economice, tipul de
reactie populara poate fi prevazut in coordonatele sale in ansamblu.

i) Influentele criminogene internationale

Orice stat cu granitele libere este spus influentelor atat pozitive, cat si
negative venite din exterior. Asadar, este normal ca si in domeniul criminalitatii sa
joace un rol important si influentele criminogene internationale.

Crima organizata, mereu in cautarea de noi piete de desfacere, de retele si

filiere necontrolate, beneficiaza de avantajul unei mari viteze de desfasurare si a
unei capacitati de adaptare extraordinare, punand astfel stapanire pe noi teritorii,
cucerind pe zi ce trece tot mai mult teren.

j) Toxicomania

In denumirea generica de toxicomanie sunt incluse consumul de droguri si

alcoolismul.

Alcoolismul este si el un factor criminogen important datorita tulburarilor

mentale, cu efecte in planul comportamentului infractional, pe care le produce.
Alcoolul, consumat mai ales in cantitati mari, se constituie intr-un important factor
de risc in comiterea unor acte antisociale bazate pe violenta. Conform tehnicii
criminalistice, exista doua stari fundamentale de alcoolism, si anume:

Ø Alcoolismul acut, care poate fi prezent intr-o forma usoara sau

grava:

o betia usoara - care este insotita de o diminuare a atentiei si o

lungire a timpului de reactie, cauzand un mare numar de infractiuni neintentionate,
comise din imprudenta si neglijenta (ex.: accidentele de circulatie in mare parte,
unele accidente de munca etc.);

o betia grava - produce o stare tipica de confuzie mentala,

exagereaza nevoile sexuale si genereaza o stare de delir si agresivitate careia i se
atribuie o parte importanta a infractiunilor savarsite cu violenta.

Ø Alcoolismul cronic, care modifica mentalitatea fundamentala a

individului si dezvolta agresivitatea si impulsivitatea. Este insotit de pierderea
(simturilor) sensurilor eticii si moralei, determinand savarsirea de infractiuni (ex.:
furtul, abuzul de incredere, abandonul de familie etc.).

k) Profesia

Conform statisticilor realizate, s-a constatat ca majoritatea profesiilor ofera,

intr-un grad diferite, conditii pentru savarsirea de infractiuni.
1 G.Nistoreanu, C.Paun, Op.cit.

[2] J.Pinatel, Trataite de droit penal et de criminologie, 1963

[3] L.A.J. Quetelet, Du system social et des lois qui le regissent,1848

[4] A.M.Guerry,Essai sur la statistique morale de la France comparee a celle d’Angletterre,1883

[5] UNSDRI, Economic Crisis and Crime nr. 9/1974 si nr. 15/1976

[6] D.Szabo, Crimes et villes, 1960

J.Pinatel, La societe criminogene, 1976

J.Laute, Criminalite urbaine et criminalite in Tevue de police nationale, 1977

[7] G.Nistoreanu, C.Paun, Criminologie,1996

[8] D.Szabo, Op.cit.,p.153

[9] G.Nistoreanu, C,Paun, Op.cit.,p.153

[10] G.Nistoreanu, C,Paun, Op.cit.,p.154

[11] Simpozionul organizat de Societatea Romana de Criminologie in noiembrie 1993, cu tema „Mass-
media si criminalitatea“

Masterand

Neda Nicolae Razvan