“Dintre toate calitățile despre cuoare este cel mai dificil de vorbit”

Aristotel

1.Culoarea și comunicarea
Culoarea este o trasatură fundamentală a universului în care ne desfășurăm activitatea.
Indiferent că privim o pictură, că alegem să ne îmbrăcăm într-un anumit fel, ne alegem felul în
care să arate mediul în care trăim, preferăm o anumită mâncare, culoarea este o prezență
permanentă, chiar dacă de multe ori nu o conștientizăm alături de noi, fiind atât de obișnuiți să ne
înconjoare. Culorile ne pot da într-un mod foarte simplu acea stare de comfort mult dorită, ne
ajută să ne cunoaștem propria personalitate, pătrunzând în structura profunzimilor, ne ajută să ne
exprimăm mai bine, ne orientează spre o rearmonizare cu ceea ce suntem sau vom deveni.
Așadar culoarea devine o formă de comunicare, înlocuind de cele mai multe ori limbajul verbal
sau chiar non-verbal.

În practica comercială a devenit o obișnuință să fie utilizate însemne sau simboluri,

mărci, elemente de creație artistică, dar și culorile pentru a determina creșterea vânzării unor
produse sau servicii. Aceste practici le găsim astăzi sub titulatura de practici de marchandising și
reprezintă un ansamblu de studii și tehnici utilizate - împreună sau separat - de către producători
și distribuitori în scopul creșterii profitului rezultat din vânzarea produselor, prin adaptarea
permanentă a sortimentelor la cerințele pieții și prin prezentarea corespunzătoare a mărfurilor.

Culoarea are un grad de utilitate mai mare sau mai mic în funcție de domeniile luate în
calcul(psihologie, arte plastice, literatură, publicitate, medicină, religie, sociologie) prezența ei în
toate fiind un fapt constant.

Studiul culorilor, armonia lor, impactul asupra vieții noastre a preocupat omul încă din
antichitate, iar cercetatorii contemporani nu fac altceva decât să pună mai multă lumină asupra
interpretării interacțiunii dintre om și culoare, dar și a influenței culorilor asupra psihicului, a
puterii de memorare, a stării de sănătate. Încă din 1810 Goethe vorbea despre funcția de apel de
tip biologic al culorilor, de existența unor culori pozitive (precum roșul, oranjul, galbenul) cu
proprietăți de excitare și negative(precum albastrul, purpuriul) care induc anxietate. Max Luscher
crează un sistem interpretativ original al personalității omului. Forma standard permite evaluarea
normalității sau dezechilibrului între diferite funcții ale personalității prin intermediul testului
culorilor, test ce a intrat în istoria psihologiei apreciat ca un «act genial».

2. Culorile în Marketing
Alegerea culorilor potrivite în cadrul strategiei de marketing este unul din factorii primari
în asigurarea unei afaceri de succes, impactul vizual al culorii fiind puternic și convingător.
Cercetătorii sugerează că o alegere corectă a culorii influențează pozitiv mai ales din punct de
vedere psihologic, fiind un element de bază în obținerea de adevărate performanțe în vânzări, în
timp ce o alegere neinspirată poate conduce la eșecul strategiei. Culoarea este în mod decisiv un
factor de influență al comportamentului consumatorilor, atrage, vorbește, dă "eticheta", definește,
ajută la memorarea momentului publicitizat, inspiră emoții, crează interes, satisface o anumită
nevoie și stimulează acea parte inconștientă și instinctivă din noi.Parte integrantă a comunicării,
culoarea reprezintă un instrument puternic, capabil să convingă și să influențeze publicul, demn
de apreciat la adevarata sa valoare.

„Culorile pot vinde, culorile potrivite pot vinde mai mult.”

De ce culorile ajută la trimitearea mesajului, crează credinţe şi emotii? Deoarece culorile

generează asocieri, înţelesuri, emoţii şi apreciere în oameni. Culorile te pot face să simţi rece
(albastru), cald (roşu), agresiv (roşu), sau să te calmeze, să te facă să te simţi inconfortabil sau
fericit, atent sau obosit, îţi dă impresia de linişte şi relaxare. Şi din punct de vedere al
marketingului, culorile influenţează decizia de cumpărare.

Haideţi să ne gândim cum o culoare poate să descrie o situaţie, sentimente, importanţă,

dorinţe. Avem un document care este mai degrabă plictisitor cu text negru pe hârtie albă, care
vrea să exprime claritate, urgenţă, importanţă, confidenţialitate. Ce culoare ar putea fi folosită
aici? Una care, cu siguranţă, ar conţine mult roşu. De aceea, ştampilele roşii pe care scrie
„confidenţial” sunt recunoscute internaţional. O simplă culoare poate schimba importanţa
documentului.Sau o culoare care să vă spună că puteţi respira mai uşor, să simţiți mirosul ierbii
proaspete, al frunzelor. De aceea, majoritatea spay-urilor nazale sunt cu alb, albastru şi verde.
Deci, culoarea întăreşte mesajul publicitar de pe pachet din print sau reclamă.

3. Culorile și brandul

“Orice client poate avea o maşină de orice culoare îşi doreşte atâta vreme cât e
neagră.” (Henry Ford)

Un brand puternic se construieşte prin crearea unei relaţii strânse între marca respectivă şi
consumator. Oamenii de marketing au folosit diverse tehnici pentru îndeplinirea acestui obiectiv,
de exemplu modelul “the unique selling proposition”, care oferă consumatorului o singură
proprietate a brandului, ceea ce alte mărci nu pot oferi. Modele mai complexe au folosit acelaşi
exemplu la bază, dar obiectivul principal era să reuşeşti să diferenţiezi un brand cât se poate de
clar de aspecte ale mărcii concurente. Definirea publicului ţintă, precum şi descrierea beneficiilor
sunt foarte greu de realizat. În mare, este vorba despre dezvoltarea valorilor brandului şi a-i da
mărcii o personalitate distinctă, folosind cuvinte, simboluri, fotografii, materiale, sunete şi culori.

Un element important din procesul de poziţionare al brandului este să oferi

consumatorului beneficii importante, unice şi relevante ale brandului. La începuturile
marketingului, aceste beneficii erau funcţionale, de obicei. La începutul secolului 20 se foloseau
beneficii simple, precum “Săpunul Sunlight nu conţine impurităţi, iar calitatea lui este
garantată.”
 Odată cu creşterea competiţiei şi cu dezvoltarea pieţei, aceste beneficii funcţionale au
devenit mai sofisticate, astfel încât pe lângă “un motor de 250 hp”, oferta mai conţinea “tracţiune
pe 4 roţi”, “air bag”, “echipament de protecţie” şi “aer condiţionat”. Deşi beneficiile funcţionale
conving consumatorul, ele pot fi copiate de alte branduri foarte uşor.

Culorile ajută consumatorul să creadă aceste beneficii funcţionale. Să luăm ca

exemplu săpunurile: un săpun alb comunică puritate, un săpun roşu transmite ideea că te
protejează împotriva bacteriilor, unul verde - faptul că uleiul de măsline pe care îl conţine este
foarte hrănitor pentru piele. Culorile indică şi genul: săpunurile maro targetează bărbaţii, în timp
ce săpunurile roz se adresează femeilor. Sau gândiţi-vă la bleu şi roz pentru băieţei sau fetiţe în
moda copiilor.

Culorile pot fi folosite pentru a arăta calitatea. Săpunurile obişnuite au avut mereu
culoarea maro-gălbui. Varianta mult mai scumpă a acestui săpun, care vinde şi mai multă puritate
(şi indirect mai multă blândeţe mânilor tale) au fost înălbite şi vândute într-o versiune mai
luminoasă, mai uşoară, cu tente de gălbui spre crem. Funcţia săpunului a rămas aceeaşi de a
curăţa, însă în mintea consumatorului acest săpun este mai delicat, mai blând, iar culoarea a
ajutat în transmitearea acestui mesaj.

„Culoarea este limba maternă a subconştientului”(Carl Jung)

Odată cu creşterea concurenţei şi a segmentării pieţei, beneficiile funcţionale pot fi

copiate sau supralicita de către concurenţi cu uşurinţă. Pe de altă parte, nu ar trebui să
presupunem că deciziile de cumpărare sunt luate logic, comparând beneficiile funcţionale.
Bineînţeles, consumatorul va face asta, însă este ceva mai mult de atât. Decizia de cumpărare
este adesea făcută de „burtă”, „inimă”, adică de subconştient. Aşadar, industria a început să
combine beneficiile funcţionale cu cele emoţionale. Dincolo de afirmaţia „îţi face părul mai
puternic” ca un beneficiu funcţional, brandul îţi oferă şi „ te face să araţi mai plăcut şi mai
frumos” ca un beneficiu emoţional. La fel şi săpunul albastru-verziu, nu comunică doar
curăţenie, ci şi prospeţime, care nu este chiar un benificiu funcţional, cu atât mai mult unul
măsurabil. Dar consumatorul se simte împrospătat după ce foloseşte acest acest brand, şi „crede”
în el. Şi culoarea pastelată a balsamului transmite senzaţia de un păr mătăsos încă înainte de
utilizare.

Culorile devin o importantă parte din marketingul senzorial. Un alt bun exemplu este
săpunul „Atlantic”, lansat la jumătatea anilor ’70, care era adresat tuturor simţurilor. Brandul
„Atlantic” comunica deja răcorime şi prospeţime, forma de val de mare a săpunului se adresa
simţului tactil, culoarea verde-albastru marmorat susţinea prospeţimea şi comunica apă
proaspătă, valuri şi parfum. Ambalajul acestui săpun era albastru verziu şi comunica experienţa
prospeţimii cu ajutorul unei femei goale pe plaja Atlanticului. Săpunul a fost un succes instant în
multe ţări şi culorile folosite au fost un element important în acest succes. Într-o singură ţara a
eşuat. De ce? Au schimbat numele în „Pacific” şi mai mult au adăugat pe ambalaj purpuriu. Aşa
erau incosistenţi în comunicarea prospeţimii, aşa cum se promitea în concept. Pacificul nu este
rece şi proaspăt, iar purpuriul, nici atât.
 Dovezile ştiinţifice despre efectul culorilor sunt relativ noi şi nu s-a publicat încă nimic
legat de efectul culorilor în marketing. De câţiva ani încoace, companiile au început să integreze
în cercetări capitolul culori şi din ce în ce mai mult în dezvoltarea brandurilor, dar din motive
competiţionale, aceste date nu au fost publicate.

Cercetările au arătat rezultate uimitoare privind utilizarea culorilor. Indivizii fac hotărâri
subconştiente cu privire la o persoană, mediu sau produs, cu 90 de secunde înainte de prima
vizualizare şi 60-70% din evaluări sunt bazate pe culoare. Culoarea poate să crească
recunoaşterea brandului cu 80%. Reclamele în culori sunt citite cu 42% mai des decât cele alb -
negru. 90% dintre oameni reţin mai bine o prezentare colorată decât una monocromă. Şi 83%
cred că îi fac să pară mai de succes.

Poate fi riscant să faci declaraţii generale cu privire la înţelesul culorilor, pentru că

percepţiile pot varia în funcţie de cultură, religie, gen. Într-o ţară, roşul poate să însemne noroc,
iar în alta, total opusul. Şi la care roşu ne referim? Roşu coral, carmin roşu, scarlet, rubin,
purpuriu, vişiniu sau orice alte mii din care putem distinge; şi acest aspect este important.

Culoarea nu poate fi văzută izolat, ci în relaţie cu alte culori cu care este folosită în
acelaşi timp. Sunt combinaţii de culori care schimbă impactul şi dau profunzime culorii cu care
este asociată. Roşu pe alb are o altă putere decât roşu pe gri, iar o mică suprafaţă de culoare
galbenă are efect mai puternic decât o suprafaţă de culoare violet, care este de câteva ori mai
mare. Aceste principii au fost studiate, cercetate şi mulţi pictori şi designeri au aplicat regulile de
armonie ale culorilor şi contrastelor.

Un principiu de bază este important în pictură şi în mod egal de important în marketing.

Oamenii au o dorinţă de echilibru şi preferă, în general, armonii de culoare, în schimbul
dezechilibrelor, a combinaţiilor disruptive. Consideraţii suplimentare ar trebui să fie acordate la
interacţiunea dintre culori şi forme, litere şi simboluri. Numele de brand precum şi logo-uri,
prezentarea produsului în sine, eticheta şi la design de ambalaj. Unele culori sunt mai unghiulare,
ascuţite şi acute, în timp ce altele ajută să exprimi rotunjime, moliciune, curbe sau sfere.

4. Culorile și sfera de activitate

Dacă vinzi produse pentru copii, foloseşte culori deschise primare. Poţi adăuga chiar
culori pastelate şi deschise pe ambalaje, asta dacă cumpărătorii sunt bunici. Uitaţi-vă la Ronald
McDonald: acesta este un bun exemplu despre preferinţa tinerilor legată de culori. În mod
miraculos, schema culorilor se potriveşte în acelaşi timp cu cercetările care demonstreză că roşul
şi portocaliul te face să mănânci repede (şi să pleci repede). Nu este de mirare că mai toate fast-
food-urile folosesc aceste culori, chiar dacă vorbim de McDonald’s, Burger King sau Wendy’s
Del Taco. Alegerea schemei de culori este foarte importantă, fie că eşti în business industrial, în
servicii financiare, sau altele.

Business-urile industriale au tendinţa de a utiliza o singură culoare, combinată cu

negru sau gri (de ex. Black&Decker, Bosch, Dyson, Kärcher) şi culoarea principală sugerează
tărie, putere, reabilitate, calitate, curăţenie profundă.

În servicii financiare - domeniu al confidenţialităţii, fiabilităţii şi seriozităţii - culorile

favorite sunt albastru închis, verde închis, roşu bordeaux, cenuşiu sau alte culori similare.
Argintiu, auriu sau gri sunt culori folosite pentru logo-ul companiilor. Acest lucru este valabil şi
pentru companiile de private banking, întrucât retail banks folosesc culori mai deschise cu
spectru de roşu, albastru, verde sau alte culori vibrante pentru a atrage atenţia şi a câştiga
awareness( conștietizare).

În lumea produselor de larg consum este permis aproape orice. Bineînteles că şi aici
sunt principale spectre de culori pentru categorii. Gândiţi-vă la alb, albastru sau verde pentru
detergenţi şi produse de curăţat, dar se poate folosi şi roşu pentru îndepărtatul petelor sau
dezinfectant.

În general, pentru Europa, pentru poduse de curăţat se foloseşte albastru sau verde, însă în
America de Sud se folosesc toate culorile posibile, cu cât mai deschise, cu atât mai bine. Gândiţi-
vă la carnavalul din Rio şi veţi avea toată paleta de culori pentru detergenţi. De ce? Pentru că în
Europa este importantă puterea de curăţire şi îndepărtarea petelor, pe când în America este
important mirosul, parfumul. Mirosul este mai important decât puterea de curăţare, acolo unde
nu există murdărie şi, oricum, totul ar trebui să fie distractiv şi nu prea serios. Produsele sanitare
vor avea culori principale albastru deschis, verde şi alb, atât în Europa, cât şi în America.

Ciocolata foloseşte, evident, foarte mult maro şi negru, dar şi mov la Milka sau lila la Cadbury.
Totuşi, spagheti albastre şi banane mov sunt greu de vândut. Dar uitaţi-vă la Heinz, care a lansat
specialităţi de ketchup pentru copii în borcane verzi şi violet cu mare succes. Probabil că nu am
exploatat suficient potenţialul culorilor.

Culorile şi mirosul sunt importante pentru multe business-uri, fie că sunt de

alimente, produse de curăţat, odorizante sau parfum. În industria parfumurilor se urmează un
spectru a lui Jelinek care a definit culorile specifice pentru mirosurile de bază. De exemplu
roşu=seducţie, bleu=calm, violet = sufocant, verde=e proaspăt şi aşa mai departe.
Haarmann&Raimer a dezvoltat în „ H&R Genealogia Aromelor”, care clasifică aromele încă din
1889, potrivit notelor principale, care sunt reprezentate prin culori: fructat este galben, dulce este
portocoliu închis.

Cazul Dior

Un singur parfum, 4 universuri diferite

Poison, Tendre Poison, Hypnotic Poison și Pure Poison. Având ca bază florile albe, toate patru
aceste parfumuri au aproape același miros, dar evocă un imaginar diferit grație culorii flaconului:
violet senzual, verde insolent, roșu diabolic sau alb sofisticat, în total, Dior a vandut 500.000 de
unități pe an.

Cazul Lancome

Oranj pentru italience și roz pentru japoneze

Femeile din nordul Franței preferă rujul de buze pastel. În sud însă, franțuzoaicele adoră rujurile
în nuanțe de maro cald și cele în nuanțe profunde. "Dar un consens există asupra rozului,
cumpărat în întregul Hexagon", explică Cecile Derein, șef de producție la Lancome.
 Asocierea între culoare şi temperatură este, probabil, cel mai universal cod, unde
roşu reprezintă căldură excesivă, iar albastru reprezintă rece. Un alt experiment a fost făcut pe
oameni care trebuiau să judece temperatura în diferite camere care aveau aceeaşi temperatură
psihică. Temperatura în camerele pictate în galben/portocaliu a fost estimată cu 6 grade mai mult
faţă de camera pictată în albastru. Sunt unele camere care nu au nevoie de două culori diferite.
Aceeaşi culoare poate fi şi caldă şi rece. Dacă pui în gri neutru galben, atunci devine un gri cald,
dacă pui albastru, devine un gri rece. Acesta este un aspect important pentru design interior,
pentru spitale, şcoli, restaurante sau case. Poţi schimba luminozitatea şi strălucirea unei camere,
sau poţi să o corectezi. Dacă este prea multă lumină, poţi adăuga o culoare închisă, sau din
contră, dacă este puţină lumină, să adaugi alb sau culori deschise.

Libertatea de a alege o culoare provocatoare în marketing nu este tot timpul permisă şi,
uneori, sunt limitări impuse de coduri, care au fost învăţate cu mulţi ani în urmă şi, care nu pot fi
schimbate decât după o perioadă foarte mare de timp.

Ambalajul de la ciocolată va avea tot timpul culoarea predominantă a brandului şi alte

culori care vor indica variantele, care au fost învăţate cu mult timp în urmă: albastru pentru lapte,
roşu pentru ciocolată neagră, verde pentru ciocolată cu alune.

Unul din sistemele internaţionale de culori, OSHA (Occupational Safety and Health Act,
1971) este bazat, în general, pe coduri general acceptate şi apreciate. Roşu reprezintă protecţia
împotriva focului, pericol şi oprirea. Portocaliu semnifică partea periculoasă dintr-o maşinărie
care ar putea cauza răni, galben alerteză despre pericolele fizice, verde reprezintă siguranţă, este
folosit şi la echipamentele de siguranţă (gândiţi-vă la semenele verzi care simbolizează
farmaciile), albastru avetizează echipament în contrucţie, spitale sau alte zone liniştite. Mov
reprezintă pericole cu enegie nucleară.

Multe branduri, o dată ce şi-au ales culoarea sau schema de culori, sunt consistente pentru
o perioadă mare de timp şi vor face doar mici schimbări cu o implementare foarte atentă, pentru
că culoare devine parte din proprietăţile brandului, din personalitatea lui. Coca Cola, Kodak,
Heinz, Shell, Kellogg’s, McDonald’s sunt doar câteva branduri care folosesc aceleaşi culori de
peste 100 de ani. Noii veniţi, uneori îşi dau seama că toate culorile au fost deja folosite şi atunci
apelează la culori şocante. Culorile şocante sunt decizii conştiente de a folosi o culoare într-o
categorie pe care nici un brand nu a mai folosit-o până atunci, sau nimeni nu şi-a asumat riscul
de a o folosi, ceea ce plasează acel brand ca fiind diferit de celelalte care abia se disting. Aceasta
merge mână în mână cu dorinţa de a deţine o culoare în categorie. Exemple pot fi Whiskas în
categoria de mâncare pentru animale (lila într-o lume galben/maro), Vanish în categoria
detergenţilor (pururiu într-o lume albă, albastră, verde, roşu-portocaliu). Ideal - şi foarte rar -
compania are protecţie de marcă pentru pricipalele culori din band. Tiffany are protecţie pe
albastru, Tiffany şi-a numit culoarea PAL 1837, care este anul înfiinţării Tiffany. Un alt exemplu
este Deutsche Telekom cu purpuriu și gri, UPS cu maro, Veuve Clicquot cu portocaliu, Owens
Corning cu roz şi biscuiţii Manner pentru rozul lor specific pe care îl folosesc din 1924.

Pepsi albastru si ketchup verde, doua eșecuri

Dincolo de teorie și de practică, nu trebuie amestecate pensulele ori culorile. Asocierea

unei culori la un anumit produs nu este sortită mereu succesului. De exemplu, cazul Pepsi Blu:
sticla cu bautura acidulată albastră fiind un eșec răsunător al companiei în România. Nu e
singular însă: Nestle a facut o alegere greșită în urmă cu cinci ani cu iaurtul său LC1, creat să
concureze Bio de la Danone și prezentat intr-un pahar gri metalizat. "Mulți consumatori l-au
asimilat unui medicament", explica Brice Auckenthaler, de la cabinetul de consultanță în
marketing Experts Consulting.

Fiecare culoare are o simbolistică proprie și nu poate fi folosită la voia întâmplării ori
aplicată oricarui produs. Ketchupul, de exemplu, este asociat roșului de la tomate. O evidență pe
care Heinz a ințeles-o destul de târziu. Ketchupul său verde, lansat în Europa în 2001, n-a mers.
Nici măcar englezii, al caror bun gust e pus adesea la indoială, nu l-au vrut. Dacă aţi deschide
frigiderul şi aţi vedea că are pereţii albaştri? Oare poate ajuta albastrul să vă găsiţi apetitul în
frigider? Probabil că nu!

Pentru ca o culoare să fie "profitabilă" financiar, ea nu trebuie sa aibă nici o legatură cu

caracteristicile recunoscute ale produsului. Nu s-ar putea înregistra culoarea galbena pentru sucul
din banane sau roșie pentru cel din roșii pentru ca nu ar avea nimic distinctiv. În schimb,
promovarea unei culori, lila în cazul Cadbury, care nu amintește nimic despre originea sau
calitatea produsului, presupune un efort financiar consistent pentru a crea o legătura în percepția
consumatorului între ciocolată și culoarea lila. În acel moment culoarea devine profitabilă, dar și
un drept care trebuie aparat.

În unele industrii, schimbarea culorii face parte din oferta de produs, care este
bazată pe un lung ciclu, cum ar fi maşinile, sau care se bazează pe un ciclu scurt, cum ar fi
industria modei. Trendurile în ceea ce priveste culoarea sunt o funcţie de acceptabilitate a
consumatorilor. Dacă o culoare nu este cumpărată, va dispărea imediat de pe piaţă. Cu toate
acestea, multe din treduri sunt stabilite de designeri de modă, designeri de fabrici. În special
trendurile cu ciclu lung au fost cerecetate în multe industrii şi sunt cicluri mai mult sau mai puţin
clare care se repetă după o perioadă de timp, care poate fi şi peste 30-40 de ani. Dalele de baie au
fost predominant albe, iar în anii 50, culorile pastelate. În următorii 20 de ani, dalele au început
să fie din ce în ce mai colorate, până la culori foarte închise şi foarte intense. La sfârşitul anilor
90, trendul a revenit la simplitate şi la alb. Maşinile albe au avut maximul cotă de piaţă în a doua
jumătate a anilor 80. Şi acum, din 2009, maşinile albe au revenit în forţă. Totuşi, de data aceasta,
albul este mai strălucitor, radiant şi glossy decât acum 25 de ani, ca rezultat al noilor tehnologii.
Astăzi, trendurile de prognoză au devenit un mare business şi sunt multe companii din aproape
toate sectoarele industriilor. Aceste companii utilizează câteva modele şi au o mulţime de experţi
(designeri, oameni de marketing şi advertising) care discută noile culori, o dată la câteva luni şi
cu tehnici sigure determină trendurile de culori pe următoarele 12-18 luni, pentru diferite
sectoare ale industriei, cum ar fi moda bărbătească, unelte de pescuit sportiv, maşini.Va fi mereu
câte un designer ciudat care va lupta împotriva curentului şi care, dacă va ghici gustul
consumatorului, va crea, sau cel puţin va începe un trend. Aşa a făcut Yoshi Yamamoto, în anii
80, când a utilizat în modă exclusiv negrul. El susţinea că toate culorile îl distrăgeau de la munca
sa şi nu se potriveau cu viziunea sa „puristă”. Aşa, negru a ajuns o importantă nonculoare în
moda feminină de astăzi.

Astăzi din ce în ce mai mulți jucători precum SEB, L´Oreal sau Piper Heidsieck recurg la
designeri coloriști, care adulmecă tendințele în materie și au știința de a alege culorile în funcție
de influența lor asupra comportamentului uman. "Este științific probat de exemplu că roșu
accelerează activitatea musculară, explică Louise Frederique Sainker, specialist în gestionarea
stresului. Galbenul stimulează și el facultățile mentale, în timp ce verdele are virtuți relaxante".
Iată de ce fabricantul de vopseluri Ripolin a clasat în doi ani 200 de referințe ale produselor sale
nu după utilizare (săli de baie, camere etc), ci după efectele produse asupra clienților. Botezata
Colorterapia, gama ce include 7 subgame: de la cea "temperată" - include nuanțe de verde, și
"tonifiantă" (nuanțe de galben) la "liniștitoare", caracterizată prin diferite tonuri de grenă sau roz
șters. Conceptul a "prins" iar notorietatea mărcii a crescut în cateva luni de la 28 la 34%,
ajungând să dețină astăzi 11% din piața franceză. Concluzia oficialilor companiei după aceasta
experiență? Culorile clare, luminoase sunt cele care se vând cel mai bine și fără îndoială ele dau
impresia că o anumită piesă sau produs este mai mare.

Asocierea între culoare şi greutate sunt similare în toată lumea. Culorile grele sunt
negre, maro, gri şi albastru. Albastrul cerului, roz, galben, verde crud şi alb sunt percepute în
categoria culorilor uşoare. Dar percepţia greutăţii poate fi diferită pentru aceleaşi culori
principale, depinzând doar de saturaţie și de luminozitate. Într-un experiment, persoanele testate
au fost rugate să estimeze greutatea mai multor cuburi de diferite culori. Cubul alb s-a presupus
că are greutatea de 1,5 kg, cubul negru s-a estimat că are 2,7 kg, cel gri 2,3 kg, cel albastru 2 kg,
iar cel galben 1,8 kg. Adevărul este că toate aveau aceeaşi greutate.

Acelasi obiect, marimi diferite. Culorile ne alterează percepțiile. Un obiect alb pare mai
mare decât unul negru identic, iar o bautură într-un pahar roșu pare mai caldă decât una într-un
recipient verde, observă Nicolas Gueguen, doctor în psihologie cognitivă și directorul
laboratorului de cercetare Gresico. Acest efect înșelător este exploatat și în industria
automobilistică, unde roșu este utilizat în special pentru a pune în valoare linia și aripile unei
mașini. Un model de aceasta culoare pare mai sportiv. Totuși, se cumpără bine și mașinile în
nuanțe de gri. Motivația? Ascund mai bine murdăria și sunt mai uțor de revândut ulterior.

Specialiștii în marketing au invățat să se servească de culori pentru a-și vinde mai ușor
produsele vizând segmente precise de public. Grena metalizat (numit de specialiști roșu satinat
cayenne), e culoarea preferată atât de producătorii de telefonie fixă (cazul Siemens, care a lansat
gama Gigaset), cât și de cei din industria electrocasnică (vezi Electrolux, care, în 2005, impune și
pe piața românească aspiratorul Ergorapido 2 în 1). Acceptată de femei - considerate de
marketieri drept decidente majore în procesul de achiziție a unui produs - grena-ul "umblă" la
coarda sensibilă a viitoarelor consumatoare de astfel de produse.

Culorile inchise, varful gamei( Cazul SEB). Cu cât culoarea este mai sobră, cu atât
consumatorul asociază produsul cu luxul spre deosebire de culorile clare, luminoase, care te fac
să te gandești la acesta ca și cum ar fi unul ieftin. Pornind de la aceasta constatare, SEB, lider pe
piața electrocasnicelor de uz casnic, a atribuit fiecareia dintre marcile sale o paletă cromatică
adaptată clientelei. Astfel, Rowentei - care se adresează celor cu venituri peste medie, i-au
revenit bleumarinul și negrul satinat, în timp ce Moulinexului - a carei țintă o reprezintă
consumatorul cu venituri medii, i-au revenit galbenul și portocaliul.

Experienţa ultimilor decade arată că culorile sunt o parte importantă a mixului de

marketing. Utilizată inteligent, cu fundalul potrivit găsit prin research, culoarea este un
important instrument de consolidare a brandului, dă brandului personalitate distinctivă şi îl face
preferat în faţa altor branduri. Mai ales când vine vorba de partea emoţională a brandului,
culoarea este un puternic instrument, de a fixa valorile brandului, nu doar în mintea, dar şi în
inima şi burta consumatorului.

Utilizarea culorilor în marketing ne ajută să vindem, dar utilizarea în mod inteligent şi

proprice, cu siguranţă ne va ajuta să vindem şi mai mult.
5. Semnificația cromatică a culorilor
Ce spun culorile și impactul lor? Iată câteva dintre semnificaţiile culorilor:

Roşu - scoate în evidenţă sensibilităţile observatorului, fiind deci o culoare foarte

puternică. De aceea roşul captează foarte repede atenţia. În acest caz se recomandă ca persoanele
care optează pentru o îmbrăcăminte de această culoare să fie stăpâne pe sine şi nu prea timide.
Totodată, roşul este şi culoarea pasiunii, însă el nu trebuie folosit în exces.

Roşu are un efect stimulator general, provoacă, incitaă la acțiune, îndeosebi în plan
psihomotor, stimulator intelectual. El este o culoare specifică tipului activ, autonom, locomotor,
competitiv, operativ.

Roșu simbolizează căldură, foc, pasiune, entuziasm și agresiune. El poate mări presiunea
sângelui și ritmul respirației. Are efectul de a stimula oamenii să ia decizii în mod rapid și creste
speranțele.

Este indicat ca atunci când aveţi de dus la capăt un proiect amânat să purtaţi haine de
culoare roşie.

Trebuie precizat şi faptul că cuvintele și obiectele care au culoarea roşie sunt imediat
observate. Ele sunt deseori utilizate în decorarea interioarelor. Se știe că în ceea ce priveşte
maşinile exista o corelaţie între culoarea roşie și rata furturilor. Roşu este o culoare foarte intensă
care naște sentimente extreme. Hainele roșii pot da senzaţia de putere, dar şi pe cea de conflict,
agresiune.

Culoarea roşie ar trebui folosită doar pentru a sublinia ceva şi nu ca o culoare principală.
Incăperile în care predomină culoarea roşie creează nervozitate. În încaperile în care se foloseşte
doar sporadic roşu oamenii pierd şirul timpului, motiv pentru care se întalneşte des în cazul
casinourilor și barurilor. Şi restaurantele utilizează adesea roşu pentru a-şi atrage clienţii şi
pentru a le stimula apetitul.

Rozul – este o culoare care îl face pe cel care îl poartă să iubească lumea, fiind deci
culoarea dragostei şi totodată cea mai romantică și afectivă culoare. Simbolizează dragostea,
înțelepciunea și blândețea. Totodată, rozul este şi culoarea sexualităţii. Este dealtfel şi simbolul
unei iubiri în tăcere. El are rolul de a calma şi de a îmbuna sentimentele.

Studiile efectuate în mai multe închisori au arătat că atunci când celulele prizonierilor
sunt vopsite în roz, atitudinea agresivă se diminuează vizibil, dar efectul nu este însă durabil. O
expunere mai îndelungată la această culoare poate duce în final la o explozie de violenţă.

De asemenea se spune că rozul decolorat este culoarea care marchează cel mai bine
începutul marii dezvoltări intelectuale, fiind totodată şi cea mai potrivită culoare în domeniul
investiţiilor. Dar cine riscă să vadă prea mult viața în roz, riscă să cadă în inerție, infantilism și
prefacătorie, sensuri negative asociate acestei culori.

Verdele – este o culoare excelentă pentru realizări financiare, fiind deci culoarea
câştigului financiar. Verdele are totodată şi un efect de liniște, bună dispoziție, relaxare,
meditație, echilibru, siguranță. El facilitează deconectarea nervoasă. Caracterizează tipul pasiv,
defensiv, autonom, reținut. Exprima concentrare, siguranță, introspecție. Se spune că persoana
care-l poartă e înclinată să ia iniţiativă. Este interzisă în Indonesia și este simbolul morții în țările
care prezintă zone de jungla deasă, cât și în America de Sud. La polul opus, avem culoarea high-
tech-ului în Japonia și simbolul norocului în Orientul Mijlociu.

Important de ştiut este faptul că verdele este culoarea potrivită hainelor ce trebuie
îmbrăcate atunci când mergeţi să daţi un interviu pentru angajare.

Verdele este totodată şi culoarea speranţei, fiind o culoare foarte potrivită spre a fi
utilizată la zugrăvirea dormitoarelor.

Se spune că verdele închis este culoarea care indică o concentrare puternică, dar care
durează doar un moment.

Albastrul – este o culoare liniştitoare, fiind culoarea intelectualului. Este dealtfel şi

simbolul unei iubiri ascunse. Această culoare favorizează dezvoltarea proceselor de inhibiție și
de încetinire a ritmului activității; îndeamnă la calm și reverie, concentrare și liniște interioară,
seriozitate, meditație. În exces, conduce la depresie. Se caracterizează prin profunzimea trăirilor
și sentimentelor. Caracteristică pentru tipul pasiv, senzitiv, perceptiv. Culoarea preferată a
europenilor, în special a bărbaților. Este cea mai rece culoare și simbolizează depășirea oricăror
griji și loialitatea (uniformele polițiștilor). Este simbolul imortalității în Iran.

Albastrul obişnuit marchează începutul contactului spiritual.

Albastrul deschis sugerează setea de cunoaştere, dar şi nevoia de odihnă şi relaxare.

Albastrul electric este culoarea care se potriveşte unei persoane care e mulţumită cu
nivelul său existent de cunoaştere sau doreşte realizări intelectuale mai înalte. Această culoare
este foarte bună pentru oratori, căci atrage publicul. Este totodată şi o culoare potrivită pentru un
om disponibil întotdeauna şi mai ales atunci când este nevoie.

Albastrul pulverizat este culoarea potrivită pentru un visător, pentru artistul creator,
arareori preocupat de lucruri materiale.

Albastrul închis se potriveşte mai mult persoanelor care nu sunt satisfăcute de acţiunile
altora.

Deseori albastrul se foloseşte ca o culoare neutră, pentru a produce îmbinarea mai multor
culori.

Galbenul – este o culoare benefică, iar în combinaţie cu albul pur se obţine galben pal.
Este totodată şi culoarea geloziei. Se ştie că această culoare stimulează și întreţine starea de
vigilenţă, sporeşte capacitatea de mobilizare și concentrare a atenţiei, predispune la
comunicativitate; dă senzaţia de caldură şi de intimitate. Galbenul este culoarea caracteristică
tipului activ, expansiv, investigativ și cu un nivel ridicat de aspiraţie. Privită mult timp, dă
senzaţia de oboseală, dar în tonuri palide este suportabilă. Este un simbol al feminității în Statele
Unite, doliu în Mexic, pe când în Arabia Saudită această culoare este asociată cu fiabilitatea și
puterea.

Violetul – este culoarea legată de paranormal, dar este şi o culoare a suferinţei. Are un
efect stimulator, neliniştitor și descurajator, dând senzația de gravitate. Semnificaţia psihologică
este de tristeţe, melancolie. Dificil de pipăit această culoare care evoca voluptatea, dar și
religiozitatea (îmbrăcămintea cardinalilor). Rezervat marcilor transgresive (trecerea de limite).

Albul – semnifică vindecare, purificare, nou, neatins, calm. Albul este culoare purităţii.
Totodată, albul sugerează şi sinceritatea. Are efecte de expansivitate, uşurinţă, suavitate,
robusteţe, puritate, raceală; exprimă pace, împăcare, liniște, inocență, curățenie, sobrietate.
Asociat purității, simplității și luminii, albul simbolizează totodată răceala și pasivitatea. În Asia
este culoarea doliului.

Negrul –este o culoare care sugerează confuzie, nehotărâre, durere, despărţire. Această
culoare are o vibraţie negativă. Ea are efecte psihologice de nelinişte, reţinere, depresie,
introversie; impresie de adâncime, greutate; are o semnificaţie psiho-afectivă de tristeţe, sfârşit,
singurătate, despărţire, doliu. Poate fi utilizată ca element de delimitare, contrast sau fond pentru
celelalte culori. Simbolizează moartea în occident, dar este utilizată pentru gama de lux, dând
produselor o imagine de vârf de gamă.

Movul – este culoarea indiferenţei. Este culoarea doliului în Brazilia, dar și de cheltuială
în cultura asiatică.

Griul – este culoarea specifică bancherilor, finanţiştilor şi celor din domeniul asigurărilor,
fiind culoarea care sugerează sprijin financiar şi putere. De aceea atunci când mergeţi la bancă
pentru a contracta un credit(împrumut bancar) este indicat să îmbrăcaţi haine de culoare
gri, maro, albastru şi albastru închis. Sinonim cu tehnologia și eficacitatea, este destinat, în
special, high-tech-ului sau produselor masculine. Pe de altă parte dă o senzatie de tristețe.

Maroul –este culoarea care înfrânge extravaganţa. În unele cazuri, această culoare
creează o senzaţie de tensiune. Totodată maroul este culoarea pământului și pădurii. Este solid,
de încredere și ajută la crearea unei atmosfere neutre, confortabile și primitoare. Este culoarea
care comunică sinceritate, putere, maturitate.

Auriul – este culoarea perfecţiunii spirituale, culoarea sfinţeniei. Pentru a înţelege mai
bine semnificaţia acestei culori este de ajuns să ne gândim la icoane.

Orange (portocaliu) - este culoarea care îndemnă la un puternic simţământ matern, la

nevoia de a oferi protecţie, fiind culoarea fericirii. Totodată, această culoare are un efect
stimulator emotiv,dă senzație de apropiere. Este o culoare sociabilă, mai activă decât galbenul,
care lasă impresia de optimism, veselie, însă pe suprafețe întinse poate fi iritant. Caldă și mai
puțin brutală ca roșu, evoca veselia si dinamismul, favorizînd achizițiile instinctive (din impuls),
pare cateodată "cheap" (asociat discounturilor).Totodată, a fost culoarea utilizată în politică în
România. Atat de bine a prins în opinia colectivă portocaliul încât a fost preluat și de ucraineni.

Curiozități

Culoarea regilor era purpuriul.

Purtând o rochie verde arăți dorința și posibilitatea de a purta copii(Omul Verde era zeul
fertilității în cultura celtă).Verdele duce la vitalitate, de aceea se recomnda vopsirea camerilor
copiilor, dand un plus activităților lor.

Copii cu vârstă mai mică de 7 ani aleg jucării de culori pure, nu pastelate.

Un studiu a aratat că copii folosesc culoarea galbenă și maro pentru a desena supărarea.

Spitalele folosesc albastrul și purpuriu în sălile de aștepatare pentru a ajuta la calmarea

pacienților.

O firmă comercializează lentile de contact roșii pentru gaini, deoarece studiile medicale
au demonstrat că găinele care văd culoarea roșie sunt mai fericite și manancă mai puțină hrană,
astfel lentilele îmbunătățesc recolta de ouă.

Vopsirea sufrageriei în negru va face mesele mai placute.

Deși albastrul este una dintre cele mai populare culori, este și una dintre cele mai puțin
apetisante, în special în ceea ce privește produsele alimentare sau mâncarea. Aceasta deoarece
mâncarea albastră este rară în natură. Cautandu-și hrană, oamenii au învățat să evite mâncarea
toxică sau cea stricată, care adesea capătă nuanțe de albastru, negru sau violet. În cadrul unor
studii efectuate, cercetătorii au descoperit că atunci când mâncarea vopsită în albastru este oferită
spre consum diferiților subiecți, aceștia îsi pierd apetitul.
Verde, maro și roșu sunt culorile cel mai des întâlnite în gastronomie. Roșul este folosit
adesea în paleta cromatică și în designul restaurantelor, deoarece stimulează apetitul.

6.Concluzii
Acum când am gustat din tot ce înseamnă culoare și beneficiile ei, ne este greu să ne imaginăm o
lume acromatică, o lume în alb și negru. Tot ce ne înconjoară are o culoare, un parfum sau un
sunet...Înțelegerea și cunoașterea semnificațiilor pe care le prezintă culorile este absolut necesară
mai ales în domeniul marketingului (promovarea unui produs, realizarea unui logo și asa mai
departe). Culorile au un mare impact asupra consumatorilor, încât acest segment nu trebuie
omis deloc!