Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SP 09 Testul T Pt. Diferenta Dintre Mediile A 2 Esantioane Dependente
SP 09 Testul T Pt. Diferenta Dintre Mediile A 2 Esantioane Dependente
Indiferent de tipul lor, toate modele prezentate mai sus au un obiectiv similar,
acela de a pune în evidenţă în ce măsură o anumită condiţie (variabila independentă)
corespunde unei modificări la nivelul unei caracteristici psihologice oarecare (variabila
dependentă). Vom observa că, în toate exemplele evocate, variabila independentă este
una de tip nominal, dihotomic (înainte/după; semestru/sesiune; grup de cercetare/grup de
control; băiat/fată; soţ/soţie, etc.), în timp ce variabila dependentă se măsoară pe o scală
cantitativă, de interval sau de raport. De asemenea, trebuie să consemnăm faptul că în
ambele situaţii se utilizează măsurători de acelaşi fel, cu acelaşi instrument, care produce
valori exprimate în aceeaşi unitate de măsură, între care se poate efectua un calcul direct
al diferenţei.
Revenind la tema de cercetare pe care am enunţat-o mai sus, deşi avem aceiaşi
subiecţi, şi în primul şi în al doilea caz, ne vom raporta la aceasta situaţie ca şi cum ar fi
două eşantioane. Unul, cel al subiecţilor care „nu au urmat încă” un program de terapie,
iar celalalt, al subiecţilor care „au urmat” un astfel de program. Datorită faptului că cele
două eşantioane sunt formate din aceiaşi subiecţi, ele se numesc „dependente” sau
„corelate”.
În acest tip de studiu, obiectivul testului statistic este acela de a pune în evidenţă
semnificaţia diferenţei dintre mediile anxietăţii în cele două momente. Cea mai simplă
procedură de calcul este metoda diferenţei directe. Pentru aceasta, calculăm diferenţele
fiecărei perechi de valori din cele două distribuţii (X2-X1), obţinând astfel o distribuţie a
diferenţelor, pe care o vom nota cu D.
mD este media distribuţiei D (a diferenţelor dintre cele două măsurări), D este µ unde
media populaţiei de nul a diferenţelor dintre eşantioane de acelaşi fel, iar seD este eroarea
standard a distribuţiei D (împrăştierea distribuţiei D).
Populaţiile cercetării:
Populaţia 1 → Subiecţii cu anxietate ridicată care nu au urmat un program de
terapie
Populaţia 2 → Subiecţii cu anxietate ridicată care au urmat un program de terapie
Ipoteza cercetării afirmă că ele sunt diferite (m 1-m2≠0), în timp ce ipoteza de nul
afirmă că ele sunt identice (m1-m2=0).
Eşantion: Un singur grup de subiecţi cu probleme anxioase (N=8) al cărui nivel
de anxietate este evaluat înainte şi după programul de terapie.
Criteriile deciziei statistice
Datele cercetării:
Înainte de După D D-mD (D-mD) 2
program program (X2-X1)
(X1) (X2)
6 6 0.00 0.50 0.25
8 7 -1.00 -0.50 0.25
10 11 1.00 1.50 2.25
9 8 -1.00 -0.50 0.25
5 5 0.00 0.50 0.25
6 5 -1.00 -0.50 0.25
11 10 -1.00 -0.50 0.25
5 4 -1.00 -0.50 0.25
ΣX 60 56 -4 Σ(D-mD)2=4
N 8 8 8
∑X 7.50 7.00 mD=-0,5
m=
N
SD=(D-mD)2 /N-1
SD=4/7= 0.75
Notă: În principiu, sub aspectul procedurii statistice, nu prezintă nici o importanţă dacă
utilizăm diferenţa X1-X2 sau X2-X1. Ordinea depinde de ceea ce doreşte să scoată în
evidenţă cercetătorul. Important este ca, în final, să interpreteze corect rezultatul obţinut, în
funcţie de semnul diferenţei şi semnificaţia concretă a acestuia.
1
Am optat pentru alfa=0.01 doar pentru a varia exemplele de calcul, dar in practică se
utilizează în mod obişnuit alfa=0.05.
Raţionamentul decizional
Mărimea efectului
de unde rezultă formula pentru calculul limitelor de încredere ale mediei diferenţei:
Publicarea rezultatului
Fără Cu criză de
criză de timp timp
67 65
79 73
83 70
80 85
99 93
95 88
80 72
100 69
II. (a) Decideţi asupra semnificaţiei diferenţei dintre mediile primelor două evaluări la
statistică ştiind:
. N=209
. m1=13.64
. m2=12.56
. abaterea standard a diferenţei=3.16
(b)Calculaţi indicele de mărime a efectului pentru diferenţa dintre medii
(c)Estimaţi limitele de încredere (95%) intervalului pentru media diferenţei.