LINIA – ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC

Ipostaze ale liniei: definită convențional ca punct în mișcare, linie de orizont, linie de cale
ferată, linie de graniță, linie aeriană, linie telefonică etc.

Linia are valoare de semn, mijloc de comunicare a afectivității și inteligenței umane,

sugerează prin valoarea și mișcarea ei ideea de formă, de spațiu și chiar culoare.

Paul Klee o definește ca „mijloc primar de exprimare a omului în genere”.

Linia sugerează mișcare și poate exprima și semnifica prin formă, sens, poziție și raportul
cu celelalte mijloace de expresie plastică, o multitudine de conținuturi caracterizate de
lungime, grosime, poziție, distanță, aglomerat-dispersat, intensitate, sens și dispunere.

• Linia subțire: lumină, gingășie, feminitate.

• Linia groasă: forță, vigoare, umbră.
• Linia continuă: siguranță, precizie, fermitate.
• Linia întreruptă: indecizie, nesiguranță, căutare.
• Linia dreaptă: rigoare, logică, rațiune.
• Linia curbă (concavă, convexă, ondulată, spiralată): emotivitate, sensibilitate,
delicatețe.
• Linia frântă: asprime, vitalitate.
• Linia orizontală: calm, repaus.
• Linia verticală: aspirație, înălțare.
• Linia oblică: ascendent, descendent, echilibru instabil.

Expresivitățile și semnificațiile liniei depind de componența relațiilor structurale:

după direcții convergente-divergente
paralele – orizontale, verticale, oblice
întretăiate – greu-ușor, cu efect impresiv
suprapuse – texturi
după modul de organizare – mare-mic, ordonat-dezordonat, static-dinamic.

În funcție de modul în care este folosită, linia poate exprima: tensiune, liniște, echilibru,
grație, mișcare, viteză, vertij, ordine, dezordine, monotonie, complexitate.
Este folosită în tehnicile grafice – gravură, litografie etc.

▪ Linia închisă dă naștere formei, semnifică volumul.

▪ Linia modulată dă naștere luminii-umbrei.
▪ Hașura este linia ca element de construcție.

Forța expresiei este dată de relațiile cu alte elemente de limbaj plastic folosite în compoziție.

Linia decorativă:
• Linia-ornament – forme stilizate după natură: fluturi, flori, zebre, scoici etc.
• Linia-obiect – ramurile copacilor, firele electrice.

În compoziția decorativă liniile pot uni, repara și susține două sau mai multe elemente
decorative, iar prin modul de organizare specific compoziției decorative, liniile pot fi:
repetate, alternate, conjugate, suprapuse, multiplicate.
Linia ca ornament:
– ornamente ale căror forme sunt compuse din linii
– ornamente ale căror forme sunt acoperite cu linii
– ornamente în care linia se îmbină cu alte linii.

Linia poate fi compusă ritmic sau liber în rețele, chenare, borduri, jocuri de fond.
Linia – iluzia optică liniară (perspectiva).
Stiluri – maniere de a desena la mari personalități.