Continutul si rolul impozitelor.

Impozite directe, taxe locale si facilitati fiscale

aplicate

CAP. I IMPOZITELE

“Impozitele inseamna ceea ce platim pentru o

societate civilizata.”
(Justice Oliver Wendell Holmes)

1.Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau din averea
personalor fizice si juridice la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Aceasta prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambursabil si fara
contraprestatie din partea statului.
Potrivit articolului 138 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat
se stabilesc numai prin lege.
Rolul impozitelor este deosebit de important, din punct de vedere financiar, ecomonic
si social.Rolul principal al impozitelor datorate bugetelor este acelea de a procura resursele
financiare, necesare efectuarii cheltuielilor publice.
I n domeniu economic, impozitele reprezinta un instrument de interventie a
statului pentru a incuraja (de exemplu sub forma de exonari) sau de a descuraja (pe calea
suprataxarii) anumite sectoare sau activitati economice.
Dreptul de a introduce impozite il are statul si il exercita, de cele mai multe ori, prin
intermediul organelor puterii centrale (parlamentul), iar uneori si prin organele administrative
de stat locale.Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitului de stat de
importanta nationala, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea
unitatilor administrative teritoriale, astfel platesc impozit toate persoanele fizice sau juridice
care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.

3
 Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, dar in
mod diferit de la o etapa la alta de dezvoltare a economiei.Rolul cel mai important al

impozitului se manifesta pa plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul

principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor
publice.Caracteristica pentru evulotia impozitelor in perioada postbelica este tendinta de
crestere absoluta si relativa a acestora.Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin
crestera numarului platitorilor, extinderea bazei de impunere dar si prin majorarea cotelor de
impunere.
Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern
brut intre diferite categorii sociale, precum si intre persoane fizice si juridice.Prin intermediul
impozitelor si taxelor statul preia la buget in jur de 90% din PIB in tarile dezvoltate, iar in
tarile in curs de dezvoltare, chiar daca nu ating 20% din PIB, are tendinte de crestere.
Limita impozitelor este influentata de:
1.factori externi ai sistemul fiscal, cum ar fi nivelul produsului intern brut pe locuitor,
prioritati stabilite de catre stat in ceea ce priveste destinatia resurselor financiare la dispozitia
sa.
2.factori interni, precum progresivitatea cotelor de impuner si modul de determinare a
materiei.
Cu ajutorul impozitelor, statul influenteaza o faza sau alta a procesului reproductiei
sociale, in functie de interesul pe care il are la un moment dat.Astfel, statul foloseste parghia
impozitelor pentru a stimula cresterea productiei in anumite ramuri ale economiei, de a
implanta unitati economice, in anumite zone geografice ramase in urma din punct de vedere
economic, eventual prin mutarea unor fabrici si uzine din centrele industriale
supraaglomerate.In acest scop, statul foloseste impozitele directe care permit o implementare
diferentiata a veniturilor, precum si posibilitati de degrevare fiscala a anumitor categorii de
contribuabili in functie de obiectivele urmarite.Referitor la aceasta problema ne raliem
economistului francez Maurice Duverger care spunea:
“In neocapitalismul modern impozitul capata o semnificatie mai larga: el inceateaza
de a mai constitui grauntele de nisip care jeneaza angrenajele, pentru a deveni unul dintre
regulatoarele si motoarele masinii.Prelevarile fiscale asupra preturilor si veniturilor nu au
numai scopul de a acoperi cheltuieliele aparatului de stat, ci de a asigura o anumita corectare
4
si o anumita orientare a mecanismelor pietei.Scopul “interventionist” se adauga astfel la cel
“financiar”; impozitul devine un instrument esential al politicii economice a statului; precum
si a politicii sociale...”
2.Elementele impozitului
Elementele care caracterizeaza un impozit sunt:
1.Subiectul impozitului este o persoana obligata la plata impozitului.De exemplu, la
impozitul pe profit, subiectul este societate comerciale, la impozitul pe cladiri sau la
impozitul pentru mijloace de transport, subiectul este proprietarul bunului.
2.Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii.La impozitele directe,
obiectul impunerii este venitul sau averea, in timp ce la impozitele indirecte, materia supusa
impozitarii poate fi produsul care face obiectul vanzarii, serviciul prestat, bunul importat.
3.Unitatea de impunere serveste la exprimarea dimensiunii materiei impozabile.De
exemplu, unitatea monetara pentru impozitul pe venit, metrul patrat pentru impozitul pe
cladiri.
4.Cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.Impozitul
poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive).
a.Impunerea in cote proportionale nu preia la buget o parte din veniturile persoanelor
fizice sau juridice, intr-o masura cat mai aproapiate de cresterea veniturilor sau averii (de
putere contributiva).In urmatorul tabel se prezinta impozitul datorat cu cota de 25% pentru
venituri de 1000, 2000, 3000, si 4000 de euro:
IMPOZITE PROPORTIONALE
Cota de impozitare % Venitul -in euro- Impozitul -in euro- 25 1ooo 250 25 2000 500
25 3000 750 25 4000 1000Indiferent de marimea venitului, permanent se pastreaza aceeasi
proportie intre volumul venitului (sau valoarea averii) si cuantumul impozitului datorat.
In cazul impozitarii in cote proportionale, impozitele aferenta veniturilor respective
sunt divergente: cu cat veniturile sunt mai mari, cu atat mai mult dreptele se indeparteaza una
de alta; altfel spus, cu cat venitul este mai mare, cu atat mai mult acesta ramane, in cifre
absolute, la dispozitia contribuabilului.

Dintre toate formele de impunere intalnite in practica fiscala (exceptand impunerea

regresiva care nu se mai practica), impunerea in cote proportionale este cea mai inechitabila.

5
 b.Impunerea in cote progresive, sau impozitul progresiv, consta in faptul ca ia o parte
mai mare din venitul unei persoane, fizice sau juridice, pe masura ce acesta creste.
In cadrul acestei forme de impozitare, procentul de venit platit sub forma de impozit
creste pe masura ce creste si venitul; ca urmare ponderea impozitului in venit nu este
constanta.Astfel spus, pornind de la un anumit venit, la un venit dublu, impozitul va fi mai
mare decat dublu, iar la un venit triplu impozitul poate sa fie chiar de patru-cinci ori mai
mare.
In cazul impozitului progresiv cota de impunere ( rezultata din raportarea volumului
impozitului total la volumul venitului total) este superioara la cei cu venituri mai
mari.Sistemul de impozitare progresiv se bazeaza mai mult pe cei bogati, un sistem regresiv
face invers.
Termenul de “progresiv” nu trebuie interpretat prin prisma aspectelor emotionale sau
politice; el trebuie interpretat numai si numai prin prisma principiilor de echitatie fiscala.Mai
precis, termenul e “progresiv” nu trebuie inteles ca o forma de impozitare care corespunde
progresului, care tinde spre o stare sau o forma economica, sociala sau politica, superioara,
schimbarii in bine.
Caracteristic impunerii in cote progresive este faptul ca nivelul cotei impozitului nu
ramane constant, ci creste pe masura sporirii materiei impozabile.
Cotele progresive pot avea urmatoarea evolutie:
uniform crescatoare cu veniturile;
o crestere mai mare decat veniturile;
o crestere mai mica decat veniturile.
Cresterea nivelului impozitului fata de cresterea materiei in fata cotei impozabile
poate sa se afle in una din urmatoarele situatii:
1.Sa fie inferioara, dar superioara impunerii in cote proportionale, dreapta venitului
ramane una divergenta cu dreapta impozitului.
2.Sa urmeze acelasi curs, cele doua drepte a venitului si a impozitului formeaza doua
drepte paralele.

6
 3.Sa fie superioara, indiferent daca sporirea impozitului se prezinta sub forma unei
drepte sau a unei curbe, in final ar urma sa se intalneasca intr-un anumit punct, real sau
imaginar, punct de la care intregul venit este impozitat cu 100%.
5.Asieta sau modul de asezare a impozitului reprezinta totalitatea masurilor luate de
catre organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea si stabilirea
marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat.
6.Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie platit, dupa care se
aplica majorari de intarziere si alte masuri de recuperare prevazute de lege.
3.Principiile de impozitare
Procesul de impunere este reprezentat de un complex de masuri si operatii care au ca
scop stabilirea impozitului datorat bugetului.
Impunerea prezinte o latura de natura politica si una de ordin tehnic.
Politica impozitelor trebuie sa respecte o serie de principii fundamentale si anume:
1.Principiul de echitate fiscala, prin care impunerea trebuie sa se faca in functie de
puterea de a plati impozitele contribuabililor, respectiv scutirea de impozit a persoanelor cu
venituri mici, adica stabilirea unui minim neimpozabil, care sa permita satisfacerea nevoilor
de trai strict necesar.De asemenea, impunerea trebuie sa fie generala, adica sa cuprinda toate
categoriile sociale, iar sarcinile fiscale ale diferitelor categorii sociale sa fie comparabile.
2.Principiul certitudinii impunerii, in baza carora marimea impozitelor datorate de
fiecare persoana fizica sau juridica sa fie certa, si nu arbitrara, iar termenele si modalitatile de
plata sa fie clare pentru toti contribuabilii.
3.Princiupiul de politica finaciara, impune ca la introducerea unui impozit sa se tina
seama ca acesta sa indeplineasca si unele cerinta de ordin finaciar, cum ar fi: randament
fiscal, stabilitate si elasticitate.Randamentul fiscal ridicat implica:
a.impozitul sa aiba caracter universal, fiind platit de toate persoanele fizice si juridice
care obtin venituri sau poseda bunuri impozabile.
b.sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din materia
impozabila.
c.volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea
impozitelor sa fie cat mai redusa.

7
 Un impozit este considerat stabil atunci cand randamentul ramane constant de-a
lungul ciclului economic.
Elasticitatea impozitului se refera la capacitatea acestuia de adaptare la necesitatile de
venituri ale statului.
4.Principiul de politica economica, reliefeaza faptul ca introducerea unui impozit
reprezinta, pe langa o sursa de venituri bugetare si un mijloc prin care statul stimuleaza sau
reduce anumite sectoare sau activitati ecomonice, precum si extinderea sau restrangerea
relatiile comerciale cu alte tari.
5.Principiul social-politice.Prin politica fiscala promovata, statul poate urmari si
realizarea unor obiective sociale, cum ar fi acordarea de facilitati fiscale contribuabililor cu
venituri mici sau cu numeroase persoane in intretinere.De asemanea, partidele de
guvernamant promoveaza o politica fiscala in concordanta cu interesele grupurilor sociale pe
care le reprezinta, iar prin masuri cu caracter fiscal, cauta sa-si mentina influenta in randurile
diferitelor categorii sociale, mai ales in perioada premergatoare alegerilor.

4.Determinarea cuantumului impozitului

In stabilirea veniturilor obtinute in cea mai mare parte pe calea impozitelor, necesare
bugetului de stat intr-un an, exista doua metode de stabilire a impozitelor:
I.Prin aplicarea impozitelor de repartitie.
Impozitele de repartitie se caracterizeaza prin faptul ca pornesc “de sus in jos”, adica
intai se stabileste “necesarul veniturilor de incasat”, din impozite, la nivelul intregii tari, dupa
care are loc “repartizarea” acestora “de sus in jos”, din treapta in treapta, pe unitati
administrativ-teritoriale: judete, municipii, orase, comune, contribuabili si pe fiecare sursa de
venit (materie impozabila).Altfel spus in cadrul impozitelor de repartitie, in stabilirea
veniturilor se porneste de la necesitatile fiecarei unitati bugetare care, in frecvente cazuri sunt
multe diferite de posibilitatile reale, efective.”Sarcina de incasare” fiind stabilita, trebuie
gasite posibilitatile de realizare.Cum, in general, intre “dorinte” si “posibilitati” sunt diferente
mari si foarte mari, este usor de inteles ca prin aplicarea impozitelor de repartitie, nu se poate
conta pe obtinerea veniturilor inscrise in bugetul public national, intrucat acestea nu sunt
corelate, in mod real, cu materia impozabila existenta, cu posibilitati efective ale
contribuabililor, cu legislatia fiscala.

8
 II.Prin aplicare impozitelor de cotitatie.
Impozitele de cotitatie se caracterizeaza prin faptul ca pornesc “de jos in sus”, adica
prin stabilirea impozitului datorat de fiecare contribuabil, tinandu-se cont si de situatia si de
puterea contributiva a acestuia, insumarea acestora pe fiecare unitate administrativ-teritoriala,
dupa care are loc centralizarea acestora pana la nivelul intregii tarii.
Stabilirea veniturilor bugetare din impozite, pe baza impozitelor de cotitatie, se
bazeaza pe stabilirea impozitului datorat de fiecare contribuabil, in functie de averea sau
veniturile obtinute si modul de impozitare al acestora, conform prevederilor legale in vigoare.
Stabilirea veniturilor bugetare din impozite, pe baza impozitelor de cotitate, are o
justificare economica si se realizeaza prin infaptuirea principiilor de echitate fiscala.

5.Clasificarea impozitelor
Atat in practica, dar in special in teoria fiscala se intalneste o diversitate de impozite
care se deosebesc nu numai ca denumire, ci si in ceea ce priveste continutul lor.Pentru unele
impozite, precum impozitul “portabil”, impozitul “cheritabil”, impozitul “de repartitie”,
impozite “de cotitate”, se folosesc denumirile numai din punct de vedere metodologic, fara ca
in practica sa existe impozite cu asemenea denumiri.
Pentru a evidentia mai usor diferitele categorii de impozite este necesara clasificarea
acestora pe baza unor criterii stiintifice.
I.Dupa trasaturile de fond si de forma se disting:
1.Impozite directe, care la randul lor pot fi impartite in:
a.impozite reale, au ca materie impozabila averea materiala, sub diferitele ei forme,
precum pamantul-impozitul pe teren, cladirile-impozitul pe cladiri, mijloacele de transport-
taxa asupra mijloacelor de transport.La stabilirea impozitelor reale nu se tine cont de situatia
personala (puterea contributiva) a subiectului impozitului, fapt pentru care ele sunt cunoscute
si sub denumirea de impozite “obiective” sau “pe produs”.
b.impozite personale ( impozitul pe venit), se stabilesc asupra veniturilor sau averii,
tinand cont si de situatia persoanelor a contribuabilului, fapt pentru care acestea mai sunt
cunoscute si sub denumirea de impozite “subiective”.
2.Impozite indirecte: taxa pe valoare adaugata, accize, taxe vamale, taxe de timbru si
de inregistrare, impozitul pe spectacole.

9
 II.Dupa obiect:
1.Impozit pe venit.
III.Dupa scopul urmarit:
1.Impozite financiare.
2.Impozite de ordine.
IV.Dupa frecventa cu care se realizeaza:
1.Impozite permanente.
2.Impozite incidente.
V.Dupa institutia care la administreaza:
1.Impozite ale administratiei centrale.
2.Impozite ale administratiei locale.

CAP.II IMPOZITELE DIRECTE

“Daca poti evalua un lucru la care te refer si il poti

exprima in cifre, pori spune ca stii ceva despre el,
daca nu il poti evalua sau exprima in cifre, cunoas-
terea ta este saraca si nesatisfacatoare; poate fi in-
ceputul dar ai facut doar un pas mic, in conceptiile
tale catre, stadiul de stiinta.”
(Lordul Kelvin)
1.Caracterizarea generala a impozitelor directe
Impozitul este plata baneasca obligatorie, generala si definitiva, efectuata de persoane
fizice si juridice la bugetul statului sau la bugetele locale in vederea acoperirii cheltuielilor
publice.
Impozitele constituie componentele importante ale vietii economice prin intermediul
carora se acumuleaza resurse financiare la dispozitia statului, reprezentand de fapt
fundamentul si motivatia pe care este constituita fiscalitatea.

10
 Constitutia Romaniei prevede: “Impozitele si taxele si orice venituri ale bugetului de
stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc prin lege.Impozitele si taxele
locale se stabilesc de consiilile locale sau judetene, in limitele si conditiile legii”
Instituirea impozitelor si a celorlalte venituri bugetare este un drept exclusiv al
statului, exercitat de organele puterii centrale prin Parlament, si in unele cazuri, de catre
Guvern.
Impozitul este o problema obligatorie fara contraprestatie si nerambursabila, efectuate
de catre administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general.
Asezarea si perceperea impozitelor si taxelor se poate realiza numai prin utilizarea si
punerea in functiune a unui sistem fiscal, a unor metode, tehnici si instrumente fiscale prin
aplicarea carora sa fie respectate principiile fiscale.
Doua ipostaze justifica in mod obisnuit utilizarea impozitelor in scopuri de alocare:
existenta efectelor externe si dorinta tutelara a statului.Existenta efectelor externe
comnstituite un obstacol in calea alocarii optimale e resurselor.In cazul unor efecte externe
negative generatoare de divergente intre costurile private si costurile sociale, impozitul
corecteaza acest esec al pietei restabilind preturi optimale.Impozitul selectiv asupra
vanzarilor de anumite bunuri poate fi justificate prin necesitatea de a internaliza efectele
externe negative provocate prin consumatorii lor, pretul de vanzare reflecta atunci adevaratul
lor cost social.Internalizarea efectelor externe prin intermediul impozitului este preconizat in
materie de politica a mediului inconjurator.Utilizarea resurselor naturale colective si
nemarfare de catre agentii economici angajeaza costuri sociale; redeventa poluarii, de
exemplu, constituie un caz de impozitare particulara prin intermediul caruia, cei care
polueaza se obliga sa ia in considerare costul de utilizare a acestor resurse.Restabilirea
adevaratelor preturi permite realizarea alocarii lor optimale.Abandonul voluntar la
neutralitatii impozitului in scopuri de eficacitate este, de asemenea, pus in evidenta in cadrul
functiei de regularizare a statului.
Impozitul constituie, impreuna cu cheltuielile publice, o variabila a politicii
bugetare.Politicile care privilegieaza actiunea asupra cererii globale utilizeaza ca un mijloc de
stabillizare conjuncturala.In aceasta topica, de inspiratie keynesiana, o scadere discretionala a
impozitelor este destinata, prin intermediul cresterii, venitului disponibil al agentilor
economici, a provoca un efect multiplicator care sa stimuleze activitatea.O crestere a
impozitului exercita un efect invers.
 A. Laffer ramane celebru pentru ideea pe care a demonstrat-o cu ajutorul unei curbe
care-i poarta numele, potrivit careia de la un anumit prag orice crestere a presiunii fiscale
provoaca o scadera a sumei obligatorii incasate de puterea publica.
Conform acestei curbe, suma prelevarilor obligatorii este functie crescatoare a ratei
presiunii fiscale, dar numai pana la un prag maximal, ce corespunde nivelului maxim al
curbei, dupa care devine o functie descrescatoare a acestei rate, ea mergand chiar pana la
anulare daca rata ar atinge nivelul teoretic de 100%.Aceasta se explica dupa Laffer prin faptul
ca prelevarile oligatorii foarte mari distrug asieta.Se provoaca astfel fenomene de rezistenta si
de reducere a efortului productiv (dezintegrare a muncii, a economiilor si a investitiilor) care
ating o asemenea amploare incat determina scaderea sumei lor totale.
Laffer ca si ceilalti economisti ai “ofertei” estimeaza, ca atunci cand pragul maximal
al incasarilot este depasit si ar urma o scadere a presiunii fiscale, aceasta ar fi de natura sa
conduca la crestera randamentului prelevarilor obligatorii, redinamizand economia, adica
furnizand munca, economii si investitii.
Modul de impunere si percepre a impozitului cuprinde masurile si metodele succesive
folosite de organele financiare pentru stabilirea, constatarea, evaluarea materiei impozabile,
determinarea cuantumului impozitului si perceperea sau incasarea impozitului.
Experienta financiara a mai multor tari confirma ca materie impozabila sa poate fi
evaluata fie prin metoda evaluarii indirecte, care se bazeaza pe prezumtie, fie prin metoda
evaluarii directe, cand se folosesc diferite probe, registre, acte fie prin metode normativa,
cand materia impozabila este evaluata de insasi legea impozitului respectiv.
Fiecare persoana fizica sau juridica este obligata sa-si achite obligatiile fiscale fata de
stat la termenele stabilite.Platitorii sunt raspunzatori de respectarea stricta a prevederilor
cuprinse in legislatia privitoare la veniturile impozabile.
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor
persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de
impozit prevazute in lege.
Intrucat impozitele directe sunt nominative, reglemantate in functie de natura si
marimea venirului sau averii au termene de plata stabilite si cunoscute in prealabil, ele sunt
preferabil impozitelor indirecte.
2.Clasificarea impozitelor
Impozite directe:
I.Impozitul pe profit
II.Impozitul pe salarii
III.Impozitul pe venit:
1. din activitati independente,
2. din salarii,
3. din cedarea folosintei bunurilor,
4. din dividente,
5. din dobanzi,
6. din pensii,
7. din jocuri de noroc, premii si din
prime in bani si natura
8. din trasferul dreptului de proprietate asupra valorilor imobiliare si
vazarea partilor sociale

9. din valorificarea sub orice forma a dreptului de proprietate intelectu-

Ala,
10. venituri realizate de persoane fizice nerezidente,
1. din activitati agricole,
IV.Alte impozite directe:
1.impozit pe venit realizate de
persoane juridice nerezidente,
2.impozit pe profit obtinut din activitati comerciale ilicite sau din
nerespctarea legii privind protectia consumatorilor,

3. impozite pe dividente de la societatea comerciala,

4.cote din taxe de scolarizare.

V.Contributii:
1.pentru pensia suplimentara,
2.ale agentilor economici pentru persoane-
le cu handicap.
Impozitele directe pot fi:
1. reale
2.personale.
 1.IMPOZITELE REALE se caracterizeaza prin aceea ca se stabilesc asupra obiectelor
materiale, precum pamant, cladiri, mijloace de transport etc, fara sa se tina cont de situatia
personala a subiectului impozabil.
In evolutia societatii omenesti, primele impozite care s-au introdus au fost cele pe
obiectele materiale, pe ceea ce detinea o persoana sau o familie ca bun material.Cum primul
bun material cel mai sigur de identificat -l-au detinut oamenii a fost pamantul, este usor de
inteles ca si primul impozit care s-a introdus a fost impozitul pe pamant, numit impozit
funciar.
Deci impozitul funciar este denumirea arhaica (veche iesita din uzul curent) a
impozituluipe teren.
Este foarte important sa nu se face confuzie intre impozitul pe pamant, respectiv
impozitul pe teren agricol si impozitul pe venit agricol.
Intrucat la stabilirea impozitelor reale nu se are in vedere nici un fel de criteriu de
echitatie fiscala, adica nu se tine cont de situatia personala a celui care detine aceste bunuri,
de posibilitatile reale de plata ale acestuia, ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de
impozite obiective; altfel spus, caracterul de impozit “obiectiv” provine de la faptul ca
impozitul se stabileste in corelatie directa, nemijlocita, cu produsul, cu materia supusa
impozitarii, fara a se tine cont de situatia materiala a detinatorului acestor bunuri, de
posibilitatile sale reale de plata.
Impozitele reale privesc numai averea materiala, nu si veniturile sau cheltuielile sub
forma baneasca.
Spre exemplu, la o persoana care detine o casa si o anumita suprafata de teren in
proprietate, i se stabileste impozitul pe cladire si impozitul pe teren, fara a se tine cont de
faptul ca aceasta persoana este singura, bolnava, fara nici un fel de venit si fara nici un fel de
posibilitati de plata a acestor impozite.
Impozitele reale cuprind:
1) impozitul pe teren,
2) impozitul pe cladiri,
3) impozitul asupra mijloacelor de transport.
Pentru impunerea persoanelor care se ocupa cu plasarea capitalurilor banesti de care
dispuneau in operatii speculative, s-a introdus impozitul pe capitaluri banesti.Unele impozite
de tip real se practica si in prezent in diferite tari in curs de dezvoltare, precum si in tarile
dezvoltate.Dezavantajul lor este ca la impunere nu se ia in calcul produsul net real al
obiectelor impozitate, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce este in defavoarea
micilor producatori si in favoarea marilor producatori care au conditii pentru a realiza un
venit mai mare decat cel mediu.
Treptat, majoritatea impozitelor reale au fost inlocuite cu impozitele de tip personal.
2.IMPOZITELE PERSONALE privesc in mod direct persoana contribuabilului care
se impune fie pe baza venitului sau global, fie pe diferitele sale surse de venituri grupate in
clase, cu luarea in cazul impozitelor personale se face distinctia intre ceea ce se incaseaza si
ceea ce are de plata ca subiect impozabil.
Trecerea de la impozitele reale la cele personale a fost reclamata de mai multe
cauze.Astfel, deoarece muncitorii nu puteau fi supusi la plata impozitelor pentru ca nu
detineau funciare, cladiri sau capitaluri mobiliare si pentru ca impozitele indirecte erau tot
mai apasatoare pentru cei cu venituri mici, s-a procedat la o anumita diferentiere a sarcinii
fiscale, in functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui
platitor.
3.IMPOZITUL PE VENIT
Venitul este plusul efectiv pe care il obtine un agent economic din activitatea sa la
sfarsitul unei perioade; plusul de bunuri economice se exprima in bani si constituie puterea de
contributie a platitorului de impozit.
Impozitele pe venit au fost instituite in perioadele in care s-a inregistrat o suficienta
diferentiere a veniturilor realizate pe diferite categorii sociale.Practic, legiferarea acestui
impozit a avut loc atunci cand muncitorii si functionarii realizau venituri, cand industrasii,
comerciantii si bencherii realizau venituri si anume profituri, iar proprietarii funciari realizau
rente. Initial exista un numar restrans de platitori, iar cotele de impozit erau foarte mici, cu
timpul a crescut numarul platitorilor, iar cotele de impozit s-au majorat.Impozitul pe venit a
fost stabilit in mod diferentiat pe persoane fiyica sipe persoana juridica.

3.Paralele intre impozitele directe si impozitele indirecte

Impozitele, taxele si celelalte venituri bugetare se prezinta ca structura dupa cum
urmeaza:
1.impozite provenite din venituri curente,
2.impozite provenite din venituri de capital,
Veniturile se impart in:
1. venituri fiscale, cuprinzand impozitele directe si pe cele indi-
recte
2. venituri nefiscala, provenite din profitul net al regiilor auto-
 Nome varsaminte de la institutiile publice.
Din categoria impozitelor indirecte fac parte:
1.taxa pe valoare adaugata,
2.accize,
3.taxe vamale,
4.impozitul pe spectacole.
Impozitele apar ca forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea
persoanelor fizice sau juridice la dispozitai statului in vederea acoperirii cheltuielilor
sale.Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu neranbursabil si fara contraprestatie
din partea statului.In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se
deosebesc nu numai ca forma, dar si din punct de vedere al continutului.Clasificate dupa
trasaturile de fond si de forma impozitele sunt: directe si indirecte.
De exemplu, in Franta, in instructiunile Adunarii Constituante, din 8 ianuarie 1970, se
facea distinctie clara intre impozitele directe si cele indirecte.Contributia directa se referea la
impozitarea funciara sau personala, adica impozitare directa pe terenuri, iar contributia
indirecta era reprezentata de impozitele instituite pe fabricatie, vanzari, transport, comert si
consum, acele impozite ce nu sunt suportate, dar indirect platite de consumator.
Principale dinstinctie dintre impozitele directe si cele indirecte o reprezinta criteriul
incidentei.Daca unele impozite sunt suportate de cei care le platesc, altele nu cad in sarcina
celor ce le platesc, decat intr-un mod intermediar.Incidenta impozitelor este un fenomen
complex, influentat de date structurale si situatii conjuncturale care nu se pot servi unei
clasificari riguroase.
Din punct de vedere al criteriului faptului generator, impozitul direct atinge periodic
situatia avand un anumit caracter de permanenta cum ar fi: posesia anumitor bunuri
producatoare de venituri sau exercitarea unei activitati lucrative in timp ce, impozitul indirect
se refera la transferuri de proprietate sau la intrebuintarea in materie de inregistrare, la
tranzactii comerciale in materie de taxe asupra ciferi de afaceri.Acestea constituie faptul
generator in materie de impozite indirecte.
Se poate afirma ca impozitele directe se pot exprima prin verbul “ a fi”, iar cele
indirecte se pot exprima prin verbul “a face”.
Distinctia facuta pe baza faptului generator nu este lipsita de interes.Ea se verifica
adeseori in practica si se prezinta o anumita utilitate in plan administrativ.
O alta diferenta: impozitele directe vizeaza situatiile stabilite sau reinnoibile periodic
si astfel este posibila alcatuirea unei liste a contribuabililor, a unui document cu titlu
executoriu, care va putea fi trimis celui ce se ocupa cu perceperea de impozite.In cazul
impozitelor indirecte operatiile sunt cvasiconcomitente -de exemplu in cazul impozitului pe
bauturi, impozitul este platit in principui, pe masura vanzarii.
Insa teoria faptului, generator, in care primeaza interesul juridic, nu cuprinde toate
situatiile.
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor
persoane fizice sau juridice in functie de veniturile acestora sau averea lor, pe baza cotelor de
impozit prevazut de lege si se incaseaza de la subiectul impozitului, direct la anumite termene
dinainte stabilite.
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vanzarii unor bunuri si prestari de servicii
(transport, spectacole) ceea ce inseamna ca ele vizeaza cheltuielile.Calitatea de subiect al
mpozitului de asta data i se atribuie altei persoane fizice sau juridice, alta decat suportatorul.
In tari ca Marea Britanie, Belgia, impozitele indirecte se numesc accize.In tarile
dezvoltate, de regula aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale este mai mic
decat cel al impozitelor directe si al contributiilor pentru asigurarile sociale luate impreuna.
In tarile in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe cea a
impozitelor directe, in totalul veniturilor fiscale ale statului, din cauza nivelului redus al
veniturilor realizate de tarani, muncitori etc.In conditiile in care aceste venituri sunt adesea
neregulate ori greu de cunocut cu precizie, iar tinerea corecte a veniturilor si cheltuielilor de
catre toti intreprinzatorii este dificila, randamentul impozitelor pe venit este scazut.Daca la
toate acestea adaugam comoditatea si costul relativ redus al perceperii taxelor de consumatie
si a altor impozite indirecte, gasim explicatia ca preferinta acestor tari este impozitul indirect.
In Romania, in bugetul public pe anul 2004, impozitele si taxele indirecte au detinut o
pondere de 52-53% din veniturile fiscale.Devansarea ponderii impozitelor indirecte de catre
cea a impozitelor directe poate fi interpretata ca expresie a doritei revigorari a activitatii
economice, dar nu este exclusa nici o crestere a presiunii fiscale directe.
Repartizarea impozitelor indirecte pe subiect impozabil are loc nu pe baza veniturilor
realizate, ci in functie de consumul personal al fiecarui membru al societatii.S-a constatat ca
impozitele indirecte au un pronuntat caracter regresiv si ca persoanele cu venituri mici si
mijlocii suporta de fapt greul acestor impozite (cu cat o persoana obtine venituri mai mici,
este mai saraca, cu atat suporta un impozit indirect relativ mai mare deoarece fiecare
persoana are nevoie aproximativ de aceleeasi produse).
Caracterul inechitabil al impozitelor indirecte rezulta si din faptul ca ele nu prevad un
nimin de venit impozabil, nu cuprind inlesniri pentru cei care au copii sau alte persoane in
intretinere (in urma acestui caz impozitul indirect suportat este mai mare, deoarece au nevoie
de mai multe produse).
Economistii au subliniat faptu ca impozitele indirecte avantajeaza pe cei cu venituri
mari care pentru existenta lor nu cheltuiesc intregul venit si realizeaza economii ce nu sunt
impozabile.
In concluzie, se poate spune ca aceste impozite afecteaza bunurile de consum
necesare populatiei, diminuand veniturile celor saraci si avantajandu-i pe cei bogati.
Impozitele indirecte se vireaza la bugetul statului, de catre industiasi, comercinati,
insa sunt suportate de catre consumatori, fiind cuprinse in pretul marfurilor si serviciilor.Atat
impozitele directe cat si cele indirecte duc la o scadere a nivelului de trai al cetatenilor astfel
impozitele directe au ca efect scderea veniturilor nominale ale populatiei, iar cele indirecte
micsoreaza veniturile reale, reducand puterea de cumparare a cetatenilor.
Impozitele directe sunt cunoscute de catre platitori in timp ce impozitele indirecte sunt
“ascunse” in preturi.
Conform unor teorii fiscale, impozitele indirecte ar avea un caracter benevol,
voluntar, in sensul ca cetatenii ar avea posibiliatatea sau nu sa plateasca impozitele
respective.Practic, insa, aceste impozite nu pot fi evitate, deoarece cetatenii au nevoie de
marfurile de larg consum strict necesare vietii lor.Numai daca impozitle indirecte ar avea doar
obiectele care sunt cu adevarat de lux, atunci impozitele aferent ar putea fi evitat.
Consideram ca impozitele directe sunt mai necesare dar si mai chitabile si deci, mai
de preferat decat impozitele indirecte, intrucat pot fi considerate un stabilizator financiar care
tinde sa atenueze pana la un anumit punct orice fluctuatie care afecteaza economia
nationala.Ele reprezinta parghia de influentare a activitatii ecomonice, capabile sa stimuleze
cresterea.
4.IMPOZITUL PE VENIT
Pana la introducerea impozitului pe venit s-a practicat un sistem cedular de impunere
care presupunea un tratament fiscal diferentiat al veniturilor, in sensul existentei in cadrul
acestui sistem de impunere si cote de impozitare diferite
Acest sistem presupune o noua asezare a impozitului, care va permite asigurarea unui
tratament fiscal mai echitabil diferitelor categorii de contribuabili si eliminarea
discriminarilor in tratamentul fiscal al acestora, deoarece ia in considerare capacitatea
contributiva reala a fiecarui contribuabil.
 Impozitul pe venit global reprezinta un impozit direct care se stabileste asupra
veniturilor cumulate realizate de o persoana fizice, intr-o perioada de un an, atat in tara, cat si
in strainatate, indiferent de sursa de provenienta, si se incaseaza ca venit la bugetul de stat.
1.Obiectul impozitarii
Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt:
a) venituri din activitati independente;
b) venituri din salarii;
c) venituri din cedarea folodintei bunurilor;
d) venituri din dividente si dobanzi;
e) venituri din pensii, pentru suma ce depaseste 2.000.000 lei pe luna;
f) alte venituri.
In categoriile de venituri prevazute mai sus, se includ atat veniturile in bani, cat si
echivalentul in lei al veniturilor in natura.
2.Platitori
Este subiect al impozitului pe venit persoana fizica rezidenta, denumita in continuare
contribuabil:
a) persoane fizica romana, cu domiciliul in Romania, pentru veniturile obtinute
atat in Romania, cat si din strainatate intr-un an fiscal;
b) persoana fizica romana, fara domiciliu in Romania, pentru veniturile obtinute
din Romania, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul Romaniei sau intr-o
perioada ce depaseste in total 183 de zile, in orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind
in anul calendaristic vizat;
c) persoana fizica straina, pentru veniturile obtinute din Romania, prin
intermediul uani baze fixe situate pe teritoriul Romaniei sau intr-o perioada ce depaseste in
total 183 de zile, in orice perioada de 12 luni, incepamd sau sfarsind in anul calendaristic
vizat.
Sunt, de asemena, contribuabili persoane fizice romane fara domiciliu in Romania,
precum si persoane fizice straine, care realizeaza venituri din Romania in alte conditii decat
cele mantionate la art.2 aliniatul (1) lit.b) si c) din Ordonanta Guvernului nr.73/1999 cu
modificarile si completarile ulterioare, si potrivit conventiilor de evitare a dublei impuner,
dupa caz.
3..Determinarea veniturilor
Reguli comune pentru categoriile de venituri:
 1.Avantajele in bani sau in natura primite de o persoana fizica, cu titlu gratuit sau cu
plata partiala, precum si folosirea in scop personal a bunurilor si drepturilor aferenta
desfasurarii activitatii, includ folosinta in scop personal a vehiculelor de orice tip, hrana,
cazarea, personalul pentru munci casnice, diferenta dintre dobanda practicata de aceeasi
banca la imprumuturi si dobanda preferentiala, reduceri de preturi sau de tarife, in cazul
cumpararii unor bunuri sau prestari de servicii, gratuitati de bunuri si servicii, inclusiv sume
acordate pentru distractii sau recreere, precum si altelel asemenea, si se includ in categoria
veniturilor impozabile.
2.In vederea determinarii venitului net ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile
deductibile aferente deductibile, pentru cheltuieli se aplica urmatoarele reguli:
a. cheltuieli aferenta venitului sunt acele cheltuiele efectuate in cadrul
activitatilor desfasurate in scopul realizarii acestuia, justificate prin documente;
b. sumele sau bunuri utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei
sale nu sunt cheltuieli aferente venitului;
c. cheltuielile recunoscute ca deductibile sunt cele aferenta venitului, in limitele
prevazute de legislatia in vigoare, dupa caz.Cheltuieli cu perisabilitatile si cheltuielile de
reclama si publicitate sunt deductibile in conditiile si in limitele stabilite de legislatia in
vigoare pentru persoanele juridice.Cheltuielile privind amortizarea sunt deductibile in
conditiile in care calculul se efectueaza conform legislatiei in materie;
d. cheltuielile corespunzatoare veniturilor ale caror surse se afla pe teritoriul
Romaniei sau in stainatate, care sunt neimpozabile sau sunt scutite de impozit pe venit, nu
sunt cheltuieli deductibile;
e. impozitul pe venit datorat conform prezentei Ordonante, precum si impozitului
pe venit realizat in strainatate nu sunt cheltuieli deductibile;
f. cheltuieli cu bunuri din patrimoniul afacerii, utilizate si in scop personal,
precum si cu bunurile din patrimoniul personal al contribuabilului sau asociatilor, utilizate
pentru afacere, sunt deductibile in limitele stabilite prin hotarare a Guvernului.
3.Venitul net obtinut din bunuri si drepturi de orice fel, detinute in comun, este
considerat ca fiind realizat de proprietari, uzufructuari sau detinatori lege, inscrisi intr-un
document oficial, si se atribuie proportional cu cotele-partii pe care acestia le detin in acea
proprietate sau in mod egal, in situatia in care acestea nu se cunosc.
4.Contribuabilii, persoane fizice romane cu domiciliul in Romania au dreptul le
deducerea din venitulanual global a unor sume sub forma de deducere personala de baza si
deduceri personale suplimentare, acordate, pentru fiecare luna a perioadei impozabile.
 Deducera personala suplimentara, acordata pentru persoanele aflate in intretinerea
contribuabilului, se calculeaza in functie de deducerea personala de baza, astfel:
a) 0,6 inmultit ce deducerea personala de baza pentru sotia/sotul aflat/a in
intretinere;
b) 0,35 inmultit cu deducerea personala de baza, pentru fiecare din primii doi
copii si 0,20 inmultit cu deducerea personala de baza, pentru fiecare din urmatorii copii aflati
in intretinere;
c) 0,2 inmultit cu deducerea personala de baza, pentru alt membru de familie
aflat in intretinere.
Contribuabilii mai beneficiaza de reduceri personale suplimentare, in functie de
situatia proprie sau a persoanelor aflate in intretinere, in afara sumelor rezultate din calcul,
potrivit aliniatului (2) si (3) de mai sus, astfel:
a) 0,1 inmultit cu deducerea personala de baza, pentru invalizii de gradul I si
pentru persoanele cu handicap grav;
b) 0,5 inmultit cu deducerea personala de baza, pentru invalizii de gradul II si
persoanele cu handicap accentuat.
Deducerea personala de baza si cele suplimentare se actualizeaza semestrial, in
functie de indicele de inflatie realizat.
Nu sunt considerate persoane aflate in intretinera acele persoane ale caror venituri
(impozabile, neimpozabile si scutite) depasesc sumele reprezentand deduceri personale
suplimentare.In cazul in care o persoana este intretinuta de mai multi contribuabili, suma
reprezentand deducerea personala a acesteie se imparte in parti egale intre contribuabili,
exceptand cazul in care ei se inteleg asupra unui alt mod de impartire a sumei.Copiii minori
ai contribuabililor sunt considerati intotdeauna intretinuti, iar suma reprezentand deducerea
personala suplimentara pentru fiecare copil se acorda integral unuia dintre parinti/tutori,
conform intelegrii acestora.Deducerea personala suplimentara se acorda pentru persoanele
aflate in intretinerea contribuabilului pentru acea perioada impozabila din anul fiscal in care
acestea au fost intretinute.Perioada se rotunjeste la luni intregi in favoarea contribuabilului.
Nu sunt considerat persoane aflate in intretinere:
persoane fizice care detin terenuri agricole si silvice in suprafata de peste 10.000 mp,
in zonele colinare si de ses si peste 20.000 mp, in zonele montane;
persoanele fizice care obtin venituri din cultivare si din valorificarea florilor, a
legumelor si zarzavaturilor in sere, in solarii amenajate in acest scop si in sistem irigat,
arbustilor si plantelor decorative, a ciupercilor si din exploatarea pepinierilor viticole si
pomicole, indiferent de suprafata.
Veniturile agricole, obtinute din crestera animalelor de persoanle fizice aflate in
intretinere, se vor evalua de catra autoritatile locale pe baza limitelor minime ale veniturilor
care se pot dobandi din cresterea si valorificarea animalelor si pasarilor, precum si din
valodificarea altor bunuri realizate in gospodarie, aprobate, potrivit legii, pentru acordarea
ajutorului social, precum si a criteriilor prorpii elaborate de consiliile locale in acest scop.
Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente sunt obligati sa
organizeze si sa conduca evidenta contabila in partida simpla, cu respectarea reglementatilor
in vigoare privind evidenta contabila, completand Registrul-jurnal de incasari si de plati,
Registrul-inventar si alte documente contabile stabilite prin norme.
Contribuabilii care desfasoara activitati pentru care venitul net se determina pe baza
de norme de venit nu au obligatia sa organizeze si sa conduca evidenta contabila in partida
simpla pentru activitatea respectiva.
Contribuabilii care obtin venituri din valorificarea sub orice forma a drepturilor de
proprietate intelectuala, la care venitul net se determina prin deducerea din venitul brut a unei
cota forfetare de cheltuiele, au obligatia, pentru activitatea respectiva, sa completeze
Registrul-jurnal de incasari si plati.
Reguli speciale de determinare a veniturilor
A.Venituri din activitati independente
Definirea venitului:
Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din
profesii liberale si veniturile din drepturile de proprietate intelectuala, realizate in mod
individual si intr-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale
contribuabililor, din prestari de servicii, precum si din practicarea unei meserii.
Constituie venituri din profesii liberale veniturile obtinuta din exercitarea profesiilor
medicale, de avocat, notar, expert-contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in
valori mobiliare, arhitect sau alte profesii asemanatoare, desfasurate in mod independent in
conditiile legii.
Veniturile din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectuala
provin din brevete de inventie, desene si modele, mostre, marci de fabrica si drepturi conexe
dreptului de autor si altele asemenea.
METODE DE DETERMINARE:
 Venitul net din activitati independente se determina in sistem real, pe baza datelor din
contabilitatea in partida simpla.Venitul net din activitati independente se determina ca
diferenta intre venitul brut si cheltuielile aferenta deductibile.Venitul brut cuprinde sumele
incasate si echivalnetul in lei al venituriloe in natura.
Nu sunt considerate venituri brute sumele primite sub forma de credite, sumele
primite sub forma de mecenat, sponsorizari, aporturi facute de intreprinzatori la inceputul
activitatii.
B.Venituri din salarii
Definirea veniturilor din salarii:
Sunt considerate venituri din salarii, denumite in continuare salarii, toate veniturile in
bani sau in natura, obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui
contract individual de munca, indiferent pe perioada la care se refera, de denumirea
veniturilor sau de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate
temporara de munca, de maternitate si pentru concediul privind ingrijirea copilului de pana la
2 ani.
Sunt asimilate salariilor in vederea impunerii:
a. indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate
publica, stabilite potrivit legii;
b. drepturile de solda lunara, indemnizatii, prime, premii, sporuri si alte drepturi
ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;
c. indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cuvenite
administratorilor la companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o
autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile
autonome;
d. sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale constituite
prin subscriptie publica ;
e. veniturile realizate din incadrarea in munca ca urmare a incheierii unei
conventii civile de prestari de servicii;
f. sumele primite de reprezentantii in adunarea generala a actionarilor, in
consiliul deadministratie si in comisia de cenzori ;
g. sumele primite de reprezentantii in organisme tripartite, conform legii;
h. alte drepturi si indemnizatii de natura salariala.
Determinarea venitului din salrii:
 Venitul brut din salarii reprezinta suma veniturilor realizate de salaraite pe fiecare loc
de realizare a venitului.
Venitul net din salarii se determina prin deducerea din venitul brut, a urmatoarelor
cheltuiel, dupa caz:
a) contributii obligatorii datorate, potrivit legii, pentru pensia suplimentara,
pentru protectia sociala a somerilor, pentru asigurarilor sociale de sanatate, pentru asigurarile
sociale de stat, precum si alte contributii obligatorii stabilite prin lege, dupa caz;
b) o cota de din deducerea personala de baza, acordata cu titlu de cheltuieli
profesionale, o data cu deducerea personala de baza la acelasi loc de munca.
Beneficiarii de venituri din salarii datoreaza un impozit lunar reprezentand plati
anticipate, care se calculeaza si se retine la sursa de catre platitori de venituri.
Obligatiile platitorilor de venituri si ale contribuabililor:
Platitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a
retine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, la data platii acestor venituri, precum si de a-
l vira la bugetul de stat la termenul stabilit pentru ultima plata a drepturilor salariale, efectuata
pentru fiecare luna, dar nu mai tarziu de data 25, inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care
se cuvine aceste drepturi.
Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informatiilor cuprinse in
fisa fiscala.
C.Venituri din cedarea folosintei bunurilor
Definirea venitului:
Veniturile din cedarea folosintei bunuriloe sunt veniturile in bani sau in natura,
provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de catre proprietar,
uzufructuar sau alt detinator legal.
Veniturile din cedarea folosintei bunurilor se stabilesc pe baza contractului incheiat
intre parti, in forma scrisa si inregistrat la organul fiscal component in termen de 15 zile de la
data incheierii acestuia.
Determinarea venitului net din cedare folosintei bunurilor:
Venitul brut reprezinta totalitatea sumelor in bani sau echivalentului in lei al
veniturilor in natura, realizate de proprietar uzufructuar sau alt detinator legal.
Venitul brut anual din cedarea folosintei bunurilor se stabileste pe baza chiriei sau a
rendei prevazute in contractul incheiat intre parti pentru fiecare an fiscal, indiferent de
momentul platii chiriei sau a arendei.
 Venitul net din cedarea folosintei bunuriloe se determina prin deducerea din venitul
brut a unei cote de cheltuiel de 30% aplicata la venitul brut, reprezentand cheltuieli
deductibile aferente venitului.
D.Venituri din dividente si dobanzi
Definirea venitului:
Dividentul este orice distribuire de o persoana juridica, in bani sau in natura, in
favoarea actionarilor sau asociatilor, din profitul stabilit pe baza bilantului contabil anual si a
contului de profit si pierderi.
Se cuprind in aceasta categorie de venit, in vederea impunerii, si sumele primite ca
urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile inchise de investitii.
Veniturile sub forma de dobanzi sunt venituri obtinute din titluri de creante de orice
natura si orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor imprumutati, precum si din titluri
de participare la fonduri deschise de investitii, pentru care pretul de rascumparare este mai
mare decat pretul de cumparare.Este asimilata dobanzii si acea parte a sumelor asigurate
obtinute din asigurari de viata prin produsele care au la baza principiul economisirii pure.
Sunt scutite de impozit, dobanzile aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere,
precum si obligatiunilor Agentie Nationale pentru Locuinte.
Metode de determinare:
Veniturile sub forma de dividente distribuite, precum si sumele primite ca urmare a
detinerii de titluri de participare la fondurile inchise de investitii se impun cu o cota de 5%
din suma acestora.
Veniturile sub forma de dobanzi se impun cu o cota de 1% din suma acestora.
Obligatia calcularii, retinerii si virarii impozitului pe veniturile sub forma de dividente
revine persoanelor juridice o data cu plata dividentelor de catre actionari sau asociati.In cazul
dividentelor distribuite, dar care nu au fost platite actionarilor sau asociatilor pana la sfarsitul
anului in care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de plata a impozitului pe dividente este
pana la 31 decembrie a anului respectiv.
Pentru veniturile sub forma de dobanzi, impozitul se calculeaza si se retine de catre
platitorii de astfel de venituri in momentul calculului acestora si se vireaza de catre acestia,
lunar pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se face calculul dobanzii.
Impozitul retinut conform prezentului articol este impozit final.
E. Alte venituri
Definirea venitului:
 In aceasta categorie se cuprind veniturile obtinute din jocuri de noroc, din transferul
dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si partilor sociale, din premii si prime in
bani sau in natura, altele decat cele acordate angajatilor sau elevilor si studentilor la
concursuri interne si internationale, precum si diverse venituri care nu se regasesc, in mod
expres, mentionate in prezenta Ordonanta.
Sunt scutite de impozit veniturile obtinute din jocuri de noroc, din premii si prime in
bani sau in antura, sub valoarea de 3.000.000 lei pentru fiecare castig realizat, de la acelasi
organizator sau platitor intr-o singura zi.Nivelul de 3.000.000 lei se actualizeaza semestrial, la
indicele de inflatie realizat.
Metode de determinare
Veniturile obtinute din jocuri de noroc, din premii si prime in bani sau in natura,
prevazute mai sus, se impun prin retinerea la sursa cu o cota de 10%, aplicata le venitul brut.
Obligatia calcualrii, retinerii si virarii impozitului revine platitorului de venituri,
impozitul fiind final.
In cazul transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si partilor
sociale, impozitul se calculeaza prin retinerea la sursa, aplicandu-se cota de 1% la valoarea
tranzactiei.Pentru tranzactiile derulate prin intermediari, cota de 1% se aplica asupra
diferentei dintre valoarea tranzactiei si comisionul retinut de intermediari.Impozitul astfel
calculat, retinut si varsat de platitorul de venit este final.
Impozitul calculat si retinut de platitorii de venituri in momentul platii venitului se
vireaza la bugetul de stat pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care a fost retinut.
Pentru veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare si
partilor sociale, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cota de 1% asupra castigului de
capital din vanzarea valorilor mobiliare, precum si asupra castigului din vanzarea partilor
sociale.
Veniturile care nu se regasesc in mod expres mentionate in prezenta Ordonanta se
supun impunerii cu o cota de 10% aplicata asupra veniturilor brute, impozitul fiind final.
Impozitul se calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de venituri si se vireaza
la bugetul de stat pana la data de 25 a lunii urmatoare realizarii venitului.In functie de natura
venitului care se incadreaza in aceasta categorie, Ministerul Finantelor, prin ordin al
ministrului financtelor, poate stabili alte termene de plata.
F.Venituri din pensii
Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre
contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de
asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de stat, potrivit legii, pentru
partea care depaseste suma de 2.000.000 lei pa luna.
Venitul net din pensie reprezinta diferenta dintre venitul brut din pensie si contributia
pentru asigurari sociale de sanatate.
Venitul brut din pensie reprezinta sumele platite cu titlu de pensii de asigurari sociale
de stat, si dupa caz, pensii platite din bugetul de stat, pensii suplimentare, inclusiv majorarea
acordata pentru asigurari sociale de sanatate.
Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor
nete din pensii a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei, nivelul care va fi
actualizat semestrial, in functie de indicele de inflatie realizat.
Impozitul pe veniturile din pensii se calculeaza lunar de unitatile platitoare a acestor
venituri, prin aplicarea aceluiasi barem lunar, utilizat pentru impunerea veniturilor din salarii,
asupra venitului impozabil lunar din pensii.
Impozitul calculat se retine la data efectuarii platii pensiei si se vireaza la bugetul de
stat la unitatea fiscala pe raza careia isi au sediul platitorii de venituri din pensii, pana la data
de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.
4.Aspecte fiscala internationale
Venitul este considerat din Romania, daca locul de provenienta a veniturilor persoanei
fizice, a exercitarii activitatii sau locul de unde aceasta obtine venit se afla pe teritoriul
Romanie, indiferent daca este platit in Romania sau din strainatate.Venitul care nu este din
Romania este venit din strainatate.
Contribuabilii, persoane fizice romane, cu domiciliul in Romania, care pentru acelasi
venit si in decursul aceleiasi perioade impozabile sunt supusi impozitului pe venit atat pe
teritoriul Romaniei, cat si in strainatate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat
in Romania a impozitului platit in strainatate, denumit credit fiscal extern.
Contribuabilii, persoane fizice straine sau persoane fizice fara domiciliu in Romanie,
care realizeaza venituri din Romania in calitate de artisti de spactacole, cum sunt artistii de
teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreti muzicali sau sportivi, din activitatile
lor personale desfasurate in aceasta calitate, precum si cei care realizeaza vemituri din
drepturi de proprietate intelectuala, se impuna cu o cota de 15%, aplicata la venitul brut, prin
retinere la sursa, impozitul fiind final.
Pentru aplicarea prevederilor conventiilor de evitare a dublei impuneri, beneficiarul
venitului va prezenta organelor fiscale din Romania, ceritficatul de rezidenta fiscala, in
original, eliberat de organul fiscal din tara de rezidenta, prin care sa se ateste ca este rezident
al statului respectiv si ca ii sunt aplicabile prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri.
In situatia in care cotele de impozitare din legislatia interna sunt mai favorabile decat
cele din conventiile de evitare a dublei impuneri, se aplica cotele de impozitare mai
favorabile.
5.Reguli privind asociatiile fara personalitate juridica
Pentru fiecare asociatie fara personalitate juridica constituita potrivit legii, asociatii au
o obligatia sa incheie contracte de asociere in forma scrisa, la inceperea activitatii, care sa
cuprinda inclusiv date referitoare la:
a) partile contractante;
b) obiectul de activitate si sediul asociatiei;
c) contributia asociatiilor in bunuri si drepturi:
d) cota procentuala de participare a fiecarui asociat la veniturile sau pier-
derile din cadrul asociatiei ;
e) desemnarea asociatului care sa raspunda pentru indeplinirea obligatii-
lor asicatiei fata de autoritatile publice ;
f) conditiile de incetare a asocierii.
Asociatiile au obligatia sa depuna la organul fiscal competent declaratii anuale de
venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finantelor, care vor cuprinde si venitul
net/pierderi pe asociati.
Venitul/pierderea anual/anuala, realizate in cadrul asociatie, se distibuie asociatilor
proportional cu cota procentuala de participare, conform contractului de asociere.
Contributiile asociatilor, conform contractului de asociere, nu sunt considerate
venituri pentru asociatie.
6.Determinarea venitului global
Venitul anual impozabil este format din suma veniturilor nete realizata din activitati
independente, din salarii si din cedarea folosintei bunurilor, si a veniturilor de aceeasi natura,
obtinute de persoane fizice romane din strainatate, in ordine, pierderile fiscale reportate si
deducerile personale.
Pierderea fiscala anuala inregistrata din activitati independente se poate compensa cu
rezultate pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse in venitul anual, altele decat cele
din salarii si asimilate salariilor, obtinute in cursul aceluiasi an fiscal.Pierderea care ramane
neimponsata in cursul aceluiasi an fiscal devine pierdere reportata.
 Impozitul pe venit anual global datorat este calculat de organul fiscal, pe baza
Declaratiei de venit global, depusa de contribuabil, prin aplicarea cotelor pe impunere asupra
venitului anual global impozabil.
Impozitul anual se calculeaza prin aplicare asupra venitului anual global impozabil a
unui barem global de impunere.
7.Obligatiile declarative
Contribuabilii au obligatia sa completeze si sa depuna la organul fiscal in raza caruia
isi au domiciuliul o declaratie de venit global, precum si declaratii speciale.
Declaratiile speciale se completeaza pentru fiecare categorie de venit si pe fiecare loc
de realizare a acestuia si se depun la organul fiscal unde se afla sursa de venit.
Contribuabilii, precum si asociatiile fara personalitate juridca, care incep o activitate
in cursul anului fiscal, sunt obligate sa depuna la organul fiscal competent o declaratie
referitoare la veniturile si cheltuielile estimate a se realiza pentruanul fiscal, in termen de 15
zile de la data producerii evenimetului.Fac exceptie de la prevederile acestui aliniat
contribuabilii care realizeaza venituri pentru care impozitul se percepe prin retinerea la sursa.
8.Plata impozitului pe venit
Contribuabilii care realizeaza venituri din activitati independente si din cedarea
folosintei buburilor sunt obligati sa efectueze plati anticipate cu titlu de impozit, in baza
deciziei de impunere emise de organul fiscal comlpetent, exceptandu-se cazul retinerilor la
sursa.
Platile anticipate se efectueaza in patru rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei
luni din fiecare semestru.
Organul fiscal are dreptul de a stabili din oficiu platile anticipate, in urmatoarele
cazuri:
a) contribuabilul nu a depus Declaratia de venit global pentru anul fiscal incheiat;
b) contribuabilul nu conduce o evidenta contabila sau datele din contabi-
litatea condusa nu sunt certe ;
c) contribuabilul nu a furnizat date referitoare la venitul estimat.
9.Sanctiuni
Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii
incat, potrivit Legii penale, sa constituie infractiuni:
a) nerespectarea de catre platitorii de salarii si venituri asimilate salariilor a
obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale;
 b) netransmiterea fiselor fiscale si a formularului prevazu la art. 67 din
Ordonanta Guvernului nr.73/1999 la organul fiscal competent la termenul prevazut de
prezenta Ordonanta.
Contraventiile prevazute mai sus se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la
50.000.000 lei.
10.Bugetul la care se varsa
Impozitul pe venit devine venit al bugetul de stat.

5.IMPOZITUL PE VENITUL AGRICOL

Impozitul pe venit agricol reprezinta un impozit direct, constituie venit al bugetelor
unitatilor administrativ-teritoriale si este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor care se
infiinteaza de la bugetele comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor.
1.Obiectul impozitarii
Este reprezentat de terenurile agricole aflate in proprietatea contribuabililor, situate in
municipii, orase si comune.
2.Platitorii
Sunt persoane fizice, asociatiile agricole constituite potrivit legii, persoanele juridice,
cu exceptia celor supuse impozitului pe profit si a institutiilor publice, precum si unitatile de
cult, detinatoare de terenuri agricole.
3.Modul de calcul
Impozitul pe venit agricol se calculeaza asupra venitului determinat pe baza normelor
de venit stabilite pe hectar, diferentiate pe zone de fertilitate, zone de favorabilitate si
categorii de folosinta a terenurilor, atat pentru terenurile cultivate, cat si pentru cele
necultivate.Normele de venit, stabilite prin lege se pot corecta, in functie de rata de inflatie,
anual, prin hotarare a Guvernului, cu 3 luni inaintea inceperii anului fiscal urmator.
Venitul impozabil se reduce in situatia de pierdere-recolte din cauza calamitatilor
naturale, proportional cu ponderea productiei calamitate, determinata prin raportarea acesteia
la productia medie realizata in ultimii 3 ani, cu productii normale in unitatea administrativ-
teritoriale respectiva.
Impozitarea veniturilor obtinute din cultivarea si valorificarea florilor, a legumelor si
a zarzavaturilor in sere, in solarii amenajate in acest scop si in sistem irigat, a arbustilor si a
plantelor decorative, a ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierilor viticole si pomicole
se face pe baza venitului net obtinut, rezultat prin scaderea din venitul brut a cheltuielilor
legate de realizarea venitului respectiv, inclusiv cheltuielile cu amortizarea.
 Veniturile determinate pe baza de norme si veniturile nete obtinute din cultivarea
terenurilor de catre contribuabili se impun anual cu cota de 15%.
4.Perioada impozabila
Impozitul pe venitul agricol este anual.
5.Scutiri
Sunt scutiti de la plata impozitului pe venit agricol veteranii de razboi, vaduvele de
razboi nerecasatorite.Scutirea se acorda pentru impozitul pe venitul agricol aferent terenurilor
care reprezinta bunuri proprii si in proportie de 50% pentru terenurile care reprezinta bunuri
comune ale sotilor, in cazurile in care unul dintre soti beneficieaza de scutire.
Scutirea de impozit se acorda incepand cu luna urmatoare celei in care persoanele in
cauza prezinta actele doveditoare prin care se atesta situatia respectiva.
De asemenea, contribuabilii sunt scutiti de impozit pe venitul agricol pentru veniturile
obtinute din crestera animalelor si a pasarilor, din apicultura si sericicultura, precum si din
valorificarea fructelor si a ciupercilor de padure, a plantelor medicinale din flora spontana si a
altor produse culese din natura.
Incepand cu 1 ianuarie 1997 si pana la 1 ianuarie 2001, impozitul pe venitul agricol a
fost suspendat.
6.Inlesniri la plata
Impozitul pe venitul agricol se reduce cu 50%, in cazul contribuabililor invalizi de
gradul I sau II, pentru persoanele handicapate, asimilabile graduluiI sau II de invaliditate si
pentru persoanele fizice in varsta de peste 65 de ani.Aceste reduceri se acorda pentru
impozitul pe venitul agricol aferent terenurilor care reprezinta bunuri proprii si in proportie
de 50% pentru care reprezinta bunuri comune ale sotilor, in cazul in care unul dintre soti
beneficiaza de reducere.
Reducerea se acorda incepand cu luna urmatoare celei in care persoanele in cauza
prezinta actele doveditoare prin care se atesta situatia respectiva.
Consiliile locale pot acorda, de la caz al caz, pentru motive temeinic justificate,
esalonari la plata in cel mult 12 rate lunare, amanari de plati pana la sfarsitul anului
calendaristic, precum si reduceri sau scutiri de majorari de intarziere aferente impozitului
neachitat.
7.Obligatiile platitorilor
Contribuabilii care obtin venituri din cultivarea si valorificarea florilor, legumelor si a
zarzavaturilor in sere, in solarii amenajate in acest scop si in sistem irigat, a arbustilor si a
plantelor decorative, a ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierilor viticole si pomicole
depun anual, pana la 1 aprilie pentru anul anterior, declaratii de impunere.
Contribuabilii impusi pe baza venitului net obtinut sun obligati sa evidentieze
veniturile si cheltuielile, prin inregistrarea productiei valorifcate, sumei incasate, precum si a
cheltuielilor legate in mod efectiv de realizarea productiei si valorificarea ei.
Membrii de familie care locuiesc si gospodaresc impreuna cu contribuabilul, persoana
fizica, pe numele caruia s-a calculat impozitul si care beneficiaza impreuna de veniturile
realizate in gospodarie, precum si mostenitorii aflati in indiviziune, raspund solidar in ceea ce
priveste obligatiile prevazute privind impozitul pe venitul agricol.
Membrii asociatiilor agricole, indiferent de modul de constituire a acestora, raspund
fiecare de indeplinirea obligatiilor privind impozitul pe venit agricol, in raport cu suprafata de
teren adusa in asociatie, in cazul cand acestea nu sunt indeplinite de asociatie.
Pentru inscrierea in evidentele fiscale, contribuabilii au obligatia declararii pe propria
raspundere a datelor necesare.
8.Obligatiile organelor fiscale
Impunerea se stabileste de catre organele fiscale de la locul unde contribuabilii sunt
inscrisi in documentele de evidenta funciara ori in localitatea in care asociatiile agricole isi
desfasoara activitatea sau, dupa caz, isi au sediul principal.
In scopul organizarii impunerii, consiliile locale comunale, orasenesti, municipale si
ale sectoarelor.Municipiul Bucuresti va asigura intocmirea si tinerea la zi a documentelor de
evidenta funciara.
Incadrarea terenurilor pe zone de fertilitate si pe zone de favoribilitate se poate
efectua de catre consiliile locale si judetene, dupa caz, prin unitatile de specialitate cu atributii
in acest domeniu, conform dispozitiilor legale si cu aprobarea Ministerului Agriculturii.
Totodata, organele fiscale au obligatia de a intocmi si de a comumica anual
contribuabililor instiintari de plata, cu impozitul datorat, cel tarziu pana la 30 iunie inclusiv.
Impozitul se calculeaza de catre organele fiscale, pe numele contribuabilului, pa baza
datelor din documentele de evidenta funciara si pentru asociatiile agricole pe numele
acestora, cand constituirea lor este atestata printr-un inscris sau pe numele
asociatilor,persoane fizice, in celelalte cazuri.
Modificarile de orice natura, intervin in cursul anului in ce priveste marimea
suprafetelor de teren, se vor opera de catre organele fiscale in vederea stabilirii noilor
obligatii fiscale, incepand cu data la care s-au produs.
 In cazul unor calamitati, ale caror pagube produse nu pot fi constatate in termen de 10
zile, reprezentantii Directiilor Generale ale Finantelor Publice si Controlul Financiar de Stat
Judetene vor stabili termenul in care se va efectua constatarea, in functie de perioada in care
aceasta operatiune devine posibila.
9.Termene de plata
Impozitul pe venit agricol se plateste astfel:
50% pana la 1 septembrie inclusiv;
50% pana la 15 noiembrie inclusiv.
Impozitul sau diferenta de impozit ce rezulta din faptul ca impozitul pe venitul agricol
nu a fost stabilit la timp ori datele declarate nu corespund realitatii, se plateste in termen de
30 de zile de la data comunicarii.
10.Majorari de intarziere
Pentru neplata in termen a impozitului pe venit agricol se datoreaza majorari de
intarziera, conform dispozitiilor legale in materie.
In situatia in care impozitul pe venit agricol datorat nu a fost stabilit la timp ori datele
declarate nu corespund realitatii, stabilirea sau modificarea impozitului, dupa caz, se face pe
3 ani anteriori celui in care s-a efectuat constatarea, exceptand perioada de scutire prevazuta
de Legea fondului funciar nr 18/1991.
Termenul de prescriptie pentru dreptul de a cere executarea silita este de 3 ani.
11.Contraventii
Constituie contraventii urmatoarele fapte daca, potrivit Legii penale, nu sunt
considerate infractiuni:
a) nedepunerea declaratiilor de impunere de catre contribuabilii care obtin
venituri din cultivarea si valorificarea florilor, a legumelor si a zarzavaturilor in sere, in
solarii amenajate in acest scop, a ciupercilor, precum, si din exploatarea pepinierilor viticole
si pomicole;
b) sustragerea de la impunere a unor surse de venit prevazute prin lege.
Contraventiile mentionate la lit a) si b) se sanctioneaza cu amenda de la 300.000 lei la
1.000.000 lei.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele
specializate din Ministerul Finantelor si din unitatile fiscale teritoriale.
Sanctiunile pot fi aplicate si persoanelor juridice.
12.Contestatii
 Obiectiunile, contestatiile si plangerile formulate la actele de control sau de impunere
se solutioneaza, conform dispozitiilor legale in materie.
13.Bugetul la care se varsa
Impozitul pe venitul agricol, stabilit prin lege, constituie venit al bugetelor locale.

6. IMPOZITUL PE PROFIT
1.Subiectii si obiectul impunerii
Urmatoarele persoane sunt obligate la plata impozitului pe profit, in conformitate cu
prevederile Legii privind impozitul pe profit:
a) persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa,
atat din Romania, cat si in strainatate;
b) persoane juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in
Romania, pentru profitul impozabil aferent aceluiasi sediu permanent;
c) persoane juridice sau fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romania
ca beneficiari ori parteneri impreuna cu o persoana juridica romana intr-o asociere sau o alta
entitate ce nu da nastere unei persoane juridice, pentru profitul realizat in Romania;
d) persoane juridice romane si persoane fizice rezidente, pentru veniturile
realizate atat in Romania, cat si in strainatate din asocieri care dau nasteri unei persoane
juridice.In acest caz, impozatul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa
de catre persoana juridica;
2.Contribuabilii
A.Persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat in
Romania, cat si in strainatate.
B.Persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in
Romania, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanet.
Sediu permanent, in intelesul prevederilor Ordonatei de Guvern nr. 70/1994 privind
impozitul pe profit, republicata, cu modificarile ulterioare, inseamna locul prin intermediul
caruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice straine este, in intregime sau in
parte, condusa direct sau prin intermediul unui agent depedent.
C.Persoanele juridice si fizice staine care desfasoara activitati in Romania ca parteneri
intr-o societate ce nu da nastere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din
activitati desfasurate in Romania;
 D.Asocierile dintre persoanele fizice romane si persoanele juridice romane care nu
dau nastere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atat in Romania, cat si in
strainatate;
E.Institutiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activitati economice
desfasurate in conditiile legii.
3.Scutiri
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
a) Trezoreria Statului;
b) instituiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile
extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate potrivit Legii nr. 72/1996 privind
finantele publice si a Legii nr, 189/1998 privind finantele publice locale, cu modificarile si
completarile ulterioare, daca legea nu prevede altfel;
c) organizatiile de nevazatori, de invalizi si alte persoane cu handicap, pentru
profiturile realizate de unitatile economice fara personalitate juridica ale acestora, protejata
potrivit Legii speciale de organizare si functionare privind protectia speciala si incadrarea in
munca a persoanelor cu handicap;
d) cooperative care functioneaza ca unitati protejate ale persoanelor cu
handicap, special organizate potrivit Legii de organizare si functionare
privind protectiei sociale si incadrarea in munca a persoanelor cu
handicap;
e) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea
obiectelor si produselor necesare activitatii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul
exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, si pentru veniturile
obtinute din chirii, cu conditia utilizarii sumelor respective pentru intretinerea si functionarea
unitatilor de cult, pentru lucrarile de construire, de reparatie si de consolidare a lacasurilor de
cult si a cladirilor ecleziastice, pentru invatamant si pentru actiuni specifice cultelor
religioase, inclusiv veniturile din despagubiri sub forma baneasca, obtinute ca urmare a
masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;
f) institutiile de invatamant particular acreditate, precul si cele autorizate, pentru
veniturile utilizate, potrivit Legii invatamantului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare si Ordonatei de Urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele
masuri pentru imbunatatirea finantarii invatamantului superior;
g) asociatiile de proprietate constituite ca persoane juridice si asociatiile de locatari
recunoscute ca asociatii de proprietari, potrivit Legii locuintei nr. 114/1996, republicata cu
modificarile si completarile ulterioare, pentru veniturile obtinute din activitatile economice
care sunt sau vor fi utilizate pentru imbunatatirea confortului si a eficientei cladirii, pentru
intetinerea si repararea proprietatii comune.
Persoanele juridice romane fara scop patrimonial sunt exceptate de la plata
impoztiului pe profit pentru urmatoarele categorii de venituri:
a) cotizatiile membrilor ;
b) contibutiile banesti sau in natura ale membrilor si simpatizantilor;
c) taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatie prin sponsorizari;
d) donatiile si sumele sau bunurile primite prin sponsorizari;
e) dobanzi si diviente btinute din plasarea disponibilitatilor rezultate
din asemenea vebituri ;
f) venituri pentru care se datoreaza impozit pe spectacole;
g) resurse obtinute de la bugetul de stat si bugetele locale;
h) veniturile din actiuni intamplatoare realizate de organizatii sindicale
patronale utilizate in scop social sau profesional, potrivit statului de
organizare si functionare;
i) veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate in
proprietatea persoanelor juridice fara scop patrimonial, altele decat cele care sunt saua u fost
folosite in activitatea economica.
4.Cotele de impozitare
Impozitul pe profit se aplica asupra profitului impozabil este de 25%, cu urmatoarele
exceptii:
1.In cazul Bancii Nationale a Romanie, cota de impozitare este de 80% si se aplica
asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva,
potrivit legii;
2.Contribuabilii care obtin venituri din activitati desfasurate pe baza de licenta in zona
libera platesc o cota de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde
acestor venituri, pana la data de 31 decembrie 2004.In cazul contribuabilor care isi desfasoara
activitatea in zonele libere, pentru realizarea din export se aplica cota cea mai favorabila,
3.Contribuabilii care au incasat printr-un cont bancar din Romania venituri in valuta
din exportul bunurilor si al prestarilor de servicii, realizate din activitatea proprie, direct sau
prin contract de comision, platesc o cota de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul
impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in volumul total al veniturilor.
 Suma aferenta reducerii cotei de impozit pe profit de la 25% se repartizeaza la
sfarsitul anului ca sursa proprie de finantare, in limita profitului ramas dupa inregistrarea
cheltuielii cu impozitul pe profit.Prestarile de servicii pentru care se aplica cota de impozit
redusa sunt cele pentru care benificiarul prestarii este in strainatate.Incepand cu data de 1
ianuarie 2004, cota de impozit pe profit este de 25%.
4.In cazul contribuabililor care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, a
cluburiloe de noapte, a discotecilor si a cazinourilor, impozitul pe profit datorat, aferent
acestor activitati, nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activitati.In
situatia in care impozitul pe profit este mai mic de 5% din veniturile acestor activitati,
contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestora venituri
realizate.
Anul fiscal al unui contribuabil este anul calendaristic
In cazul unei persoane care devine contribuabil sau inceteaza sa mai fie contribuabil
pe parcursul unui an calendaristic, anul fiscal este perioada din anul calendaristic pentru care
contribuabilul a existat.
5.Baza de impozitare si reguli de determinare
Baza de impozitare o reprezinta profitul impozabil determinat ca diferenta intre
veniturile obtinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate si a lucrarilor executate,
din vanzarea bunurilor imobiliare, inclusiv din castiguri din orice sursa, si cheltuieli efectuate
pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la
care se adauga cheltuieli nedeductibile.
Profitul impozabil pentru un an fiscal este diferenta dintre veniturile impozabile
pentru acel an fiscal si cheltuielile deductibile pentru anul fiscal, la care sa adauga cheltuielile
nedeductibile determinate potrivit legii.
Veniturile impozabile ale unui an fiscal sunt veniturile si castigurile realizate pe
parcursul acelui an fiscal din orice sursa, altele decat veniturile si castigurile care nu sunt
impozabile.
Veniturile, castigurile cheltuielile si pierderile aferente unui an fiscal se determina
utilizand metode contabile care sunt folosite pentru reportarea financiara, cu exceptiile
prevazute in lege (nu se ia in calcul efectele schimbarii politicilor contabile in cazul in care
nu sunt cerute de lege si nici diferentele rezultate ca urmare a utilizatii unor politici contabile
diferite de regulile fiscale aplicabile elementelor de natura veniturilor si cheltuielilor).
In cazul bunurilor mobile si imobile produse de catre contribuabil si valorificate in
baza unui contract de vanzare cu plata in rate, contribuabilul poate opta pentru inregistrarea
valorii ratelor la venituri impozabile, pe masura ce sumele devin scadente conform
contractului.Cheltuielile corespunzatoare acestor venituri sunt deductibile la aceleasi date,
proportional cu valoarea ratei inregistrate in valoarea totala a contractului.Optiunea se va
exercita in momentul livrarii bunurilor si este irevocabila.
Veniturile si cheltuielile reprezentand dobanzi sau penalitati prevazute in contractele
comerciale pentru neefectuarea platilor la data scadentei, determinate pe baza dobanzii de
referinta a Bancii Nationale a Romaniei si a evolutiei cursului unor valute, sunt venituri
impozabile, respectiv cheltuieli deductibile, la data incasarii sau platii acestora.
Venituirle neimpozabile
Sunt considerate venituri neimpozabile urmatoarele venituri:
a) dividentele primite de catre o persoana juridica romane de la o alta persoana
juridica romana;
b) castigurile inregistrate in scopuri de raportare financiara determinate de diferentele
favorabile de valoare ale titlurilor de participare, cu exceptia celor determinate de transferul
titlurilor de participare (diferentele favorabile de valoare ale titlurilor de participare
inregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori
prin compensarea unor creante lichide si exigibile la persoana juridica la care se detin
participatiile);
c) veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile sau din rambursarea
pierderilor nedeductibile (veniturile realizate din anularea datoriilor care au fost considerate
cheltuieli nedeductibile, precum si din anularea provizioanelor pentru care nu s-au acordat
deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile);
d) alte venituri neimpozabile, prevazute expres in acte normative speciale (de exmplu,
veniturile realizate din aplicarea unei inventii brevetate in Romania, inclusiv din fabricarea
sau aplicarea procedeului, pe o perioada de 5 ani de la prima aplicare a inventiei).
Elemente de calcul al profitului impozabil:
VENITURILE sunt sume sau valori incasate care includ: veniturile din exploatare,
veniturile financiare, veniturile exceptionale, asa cum sunt inregistrate in contabilitatea
contribuabilului.
CHELTUIELILE sunt sume sau valori platite sau de platit care includ: cheltuiel de
exploatare, cheltuiel financiare, cheltuieli exceptionale, asa cum sunt inregistrate in
contabilitatea contribuabilului.
 La stabilirea profitului impozabil se vor lua in calcul numai cheltuieli care concura
direct la realizarea veniturilor si care se regasesc in costul produselor si serviciilor, in limitele
prevazute de legislatia in vigoare.
6.Aspecte fiscale internationale
Venitul este aferent unei activitati desfasurate in Romania daca este:
a) atribuibil unui sediu permanent din Romania al unei persoane juridice
nerezidente;
b) platit persoanelor juridice sau fizice nerezidente, pentru serviciile prestate in
Romania;
c) obtinut din sau in legatura cu proprietati imobiliare situate in Romania,
inclusiv inchirierea in scopul utilizarii unei asemenea proprietati si castiguri obtinut prin
instrainarea unui drept asupra unei astfel de proprietati;
d) platit ca urmare a exploararii resurselor naturale localizate in Romania,
inclusiv castigul obtinut din vanzarea unui drept aferent unor asemena resurse naturale;
e) obtinut din instrainarea unui drept de proprietate;
f) obtinut din instrainarea de catre un rezident roman, persoane juridice, a unei
proprietati situate in strainatate alta decat activele aferente desfasurarii unei activitati in afara
teritoriului Romaniei;
g) obtinut din dobanda, in cazul in care: datoria este garantata cu proprietati
imobiliare situate in Romania; creditul se refera la o afacere desfasurata in Romania.
Orice alt venit care nu este mentionat la literele de mai sus este venit realizat pe
teritoriul Romaniei, daca este platit de un rezident roman, de sau prin intermediul unui sediu
permanent in Romania.
Persoanele juridice straine care nu desfasoara activitati printr-un sediu permanent in
Romania si persoanele fizice straine platesc, pentru veniturile brute realizate in Romania,
impozit prin retinere la sursa, conform legislatiei in vigoare.
In situatia in care cotele de impozitare din legislatia interna sunt mai favorabile decat
cele din conventiile de evitare a dublei impuneri, se aplica cotele de impozitare mai
favorabile.
Persoana juridica romana are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat
Romania o suma echivalenta cu impozitul pe venit din sursa externa platit direct sau prin
retinere la confirmare de autoritatile fiscale straine.
7.Plata impozitului
 Contribuabilii au obligatia de a plati impozitul pe profit, trimestrial pana la data de 25
inclusiv, a primei luni urmatoarei trimestrului pentru care se calculeaza impozitul, cu
urmatoarele exceptii:
Banca Nationala a Romaniei si bancile au obligatia de a plati impozitul pe profit lunar
pana la data de 25 inclusiv, a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul;
organizatiile nonprofit au obligatia de a plati impozitul pe profit anual, pana la data de
24 ianuarie inclusiv, a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul;
contribuabilii ce obtin venituri din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultura
si viticultura au obligatia de a plati impozitul pe profit pana la data de 25 ianuarie, inclusiv a
anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul, pentru partea de impozit ce
corespunde proportiei acestor venituri in veniturile totale ale contribuabilului.
Profitul impozabil si impozitul pe profit sunt calculate si inregistrate trimestrial, dar
profitul impozabil si impozitul pe profit se stabilesc utilizand rezultatele cumulate de la
inceputul anului fiscal.
Pentru ultimul trimestru al fiecarul an fiscal, contribuabilii altii decat Banca Nationala
a Romaniei si bancile vor plati impozit pe profit in aceeasi suma cu impozitul pe profit ce s-a
platit pentru trimestrul trei al aceluiasi an fiscal.
Pentru luna decembrie a fiecarui an fiscal, Banca National a Romaniei si bancile au
obligatia de a plati impozitul pe profit in aceeasi suma ca si impozitul pe profit ce s-a platit in
luna noiembrie a aceluiasi an fiscal.
Regularizarea finala si plata impozitului pe profit pentru un an fiscal se vor face pe
baza datelor din bilant pana la data stabilita ca si termen-limita pentru depunerea situatiilor
financiare ale contribuabilului 31 martie din anul urmator celui fiscal, inclusiv, respectiv 30
aprilie pentru societatile comerciale care aplica IAS.
Daca un contribuabil finalizeaza incheierea anului fiscal inainte de 25 ianuarie a
anului urmator, atunci impozitul pe profit ce trebuie platiti pentru al patrulea trimestru al
anului fiscal se stabileste pe baza rezultatelor reale din anul fiscal respectiv.
O persoana care inceteaza sa mai fie contribuabil va plati impozit pe profit si va
depune declaratia de impozit pana la prima dintre urmatoarele date:
a) a 25-a zi din luna urmatoare celei in care persoana inceteaza sa mai fie
contribuabil;
b) o data anterioara cu 10 zile datei la care persoana inainteaza notificarea de
incheiere a activitatii la Registrul Comertului.
 Impozitul pe profit, dobanzile, penalitatile de intarziere si amenzile aferente constituie
venituri ale bugetul de stat; impozitul pe profit, penalizarile de intarziere si amenzile aferente
platiti de regiile autonome subordonate consiliilor locale si judetene constituie venituri ale
bugetelor locale respective.
Incepand cu data de 1 ianuarie 2003, cota de impozit este de 12,5 pentru partea din
profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor incasate din export in totalul
veniturilor.
Incepand cu data de 1 ianuarie 2004, cota de impozit de 25% va fi aplicabila
intregului profit impozabil.

8.Obligatii ale contribuabililor:

obligatia calcularii si evidentierii profitului impozabil si a impozitului pe profit, lunar,
in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit,
republicata, cu modificarile ulterioare;
obligatia de a depune Declaratia de impunere pana la termenul de plata a impozitului,
inclusiv, urmand ca dupa definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilantul
contabil anual, sa depuna Declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat pana la termenul
prevazut pentru depunerea bilantului contabil;
plata la termenele legale a sumelor reprezentand impozit pe profit, datorat.
9.Obligatii si drepturi ale organelor fiscale
OBLIGATII:
constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor reglementate de Ordonata de
Guvern nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicata, cu modificarile ulterioare;
pastrarea secretului asupra informatiilor pe care le detin, urmare, a
exercitarii atributiilor de serviciu referitoare la contribuabil;
alte obligatii care revin, conform prevedrilor legale in vigoare.
DREPTURI:
accesul inspectorului fiscal in orice incinta de afaceri a contribuabilului sau in alte
incinte deschise publicului, fara o instiintare prealabila, in scopul determinarii obligatiilor
fiscale ale acestuia sau al colectarii impozitelor datorate si neplatite la termen:
in scopul determinarii obligatiei fiscale a contribuabilului sau al incasarii impozitelor
datorate si neplatite la termen, accesul inspectorului fiscal, autorizat in acest sens, iar in lipsa
consimtamantului, in baza unei hotarari judecatoresti pronuntate de instanta judecatoreasca,
la cererea conducerii unitatii fiscale care este obligata sa motiveze necesitatea accesului in
locuinta;
Termene de plata.Dobanzi si penalitati
Impozitul anual datorat se plateste in 4 rate egale, pana la 28 (29) februarie, 15 mai,
15 august si respectiv 15 noiembrie, inclusiv.
Diferentele de impozit stabilite in plus de catre organele fiscale, ca urmare a
controlului efectuat asupra venitului declarat, se plateste in termenul stabilit prin Ordonanta
Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, in functie de data comunicarii
instiintarii de plata.Impozitul definitiv datorat de reprezentantele care isi inceteaza activitatea
in cursul anului se plateste in termen de 5 zile de la data comunicarii instiintarii de plata.
In cazul in care impozitul sau diferentele de impozit nu sunt platite la termenele
scadente, reprezentantele sunt obligate la plata majorarilor de intarziere/dobanzilor, incepand
cu ziua urmatoare expirarii termenului de plata si pana in ziua de platii inclusiv.
10.Cai de atac
Impotriva actelor de control incheiate de organele din subordinea Ministerului
Finatelor se pot exercita urmatoarele cai de atac:
a) administrative:
depunerea obiectiunilor, in termen de 5 zile lucratoare, la organul care a incheiat actul
de control;
depunerea contestatiilor impotriva hotararii pentru solutionarea obiectiunilor, in
termen de 15 zile de la data comunicarii hotarariilor.Contestatia se solutioneaza de catre
Directia generale a finatelor publice si controlului financiar de stat judeteana sau a
Municipiului Bucuresti, dupa caz;
plangere la Ministerul Finatelor, in termen de 15 zile de la comunicarea dispozitiei
directorului general pentru solutionarea contestatiei.
b) la instantele judecatoresti:
in termen de 15 zile de la comunicarea deciziei Ministerului Finantelor se poate
introduce actiune la Curtea de Apel in a carei raza teritoriala isi are sediul contribuabilul;
impotriva hotararii Curtii de Apel, in termen de 15 zile de al comunicarea, se poate
face recurs la Curtea Suprema de Justitie.
111.Bugetul la care se incaseaza
Bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.
 CAP.III IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE

“Datoram cina noastra atentiei cu care

macelarul, berarul isi urmaresc propriul
interes, iar nu bunavointa lor.”
(Adam Smith “Avutia natiunilor” 1776).

1.IMPOZITUL PE CLADIRI
1.Subiectii si obiectul impunerii
Impozitul pe cladiri este datorat de persoanele fizice si juridice pentru cladirile aflata
in proprietatea lor, situate in municipii, orase, si comune, indiferent de destinatia lor, precum
si de contribuabilii care detin in administrare sau in folosinta, dupa caz, cladiri proprietate
publica sau privata a statului ori ale unitatilor administrativ-teritoriale.In cazul in care
cladirile proprietate publica si privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale sunt
concesionate ori inchiriate, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre concesionari sau
locatari, chiar daca acestia datoreaza redeventa sau chirie, dupa caz.
Prin cladire se intelege orice constructie care serveste la adapostirea de oameni, de
animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si alte asemenea.
In categoria cladirilor supuse impozitului pe cladiri datorat de persoanele fizice intra:
a) constructiile cu destinatie de locuinta, respectiv unitatile construite formate din
una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la acelasi nivel sau la
niveluri diferite, inclusiv la subsol, prevazute, dupa caz, cu dependenti sau alte spatii de
deservire;
b) constructiile mentionate la litera a), dezafectate si utilizate pentru desfasurarea
de profesii libere, de activitati comerciale sau in orice alte scopuri;
c) constructiile-anexe situate fie in corpul principal pe cladire, fie in afara
acestuia cum sunt: bucatariile, camarile, pivnitele, grajdurile, magaziile, garajele si alte
asemnea;
d) constructiile gospodaresti, cum sunt: patulele, hambarele pentru cereala,
surele, fanariile, remizele, soproanele si altele asemenea.
Sunt considerate caldiri distincte, avand elemente de identificare proprii ale adresei,
-pentru fiecare proprietate situata in intravilanul localitatii, pe fiecare strada individualizata
prin denumire proprie se atribuie cate un numar de ordine, pe partea stanga a strazii se incepe
cu numarul 1 si se continua cu numerele impare, in ordine crescatoare, pana la capatul strazii;
pe partea dreapta se incepe cu numarul 2 si se continua cu numerele pare, in ordine
crescatoare pana la capatul strazii.In cazul blocurilor de locuinte, precum si in cel al cladirilor
alipite situate in cadrul curtii -lot de teren, care au un sistem constructiv si arhitectonic unitar
si in care sunt situate mai multe apartamente, datele desprea domiciliu/resedinta/sediu
cuprind: strada, numarul, blocul, scara, etajul, apartamentul :
a) cladirile distantate spatial de celelalte cladiri amplasate in aceeasi curte -lot de
teren, precum si cladirile legate intre ele prin pasarele sau balcoane de serviciu;
b) cladirile alipite, situate pe loturi alaturate, care au sisteme constructive si
arhitectonice diferite -fatade si materiale de constructie pentru peretii exteriori, intrari
separate din strada, curte sau gradina -si nu au legaturi interioare.
Nu sunt supuse impozitului si deci nu fac obiectul acestuia urmatoarele
cladiriconform Anexei nr.2 din lege:
1.Cladirile institutiile publice, precum si cladirile care fac parte din domeniul public si
privat al unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia celor folosite pentru activitati
economice.
2.Cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitactura si
arheologica, precum si muzeele si casele memeoriale, cu exceptia incintelor acestora folosite
pentru activitati economice.
3.Cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, apartinand cultelor
religioase, recunoscute de lege, si partile lor componente locale, cu exceptia incintelor
acestora folosite pentru activitati economice.
4.Cladirile instituilor de invatament preuniversitar si universitar, autorizate provizoriu
sau acreditate, cu exceptia incintelor acestora folosite pentru activitati economice.
5.Cladirile aflate:
in domeniul public al statului si in administrarea Regiei Autonome “Administratia
Patrimoniului Protocolului de Stat”;
in domeniul privat al statului si in administrarea Regiei Aotunome “Administratia
Patrimoniului de Protocol de Stat”, care sunt atribuite conform dispozitiilor art. 6 aliniat (1)
din Hotararea Guvernului nr. 533/2002 privind organizarea si functionarea Regiei Autonome
“Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”.
6.Constructii si amenajari funerare din cimitire.
7.Constructii speciale.
 Nota.Prin constructii speciale se inteleg acele constructii care nu sunt realizate sub
forma de incinta sau care sunt realizate sub forma de incinta, dar nu sunt destinate
desfasurarii unei activitati.
2.Baza de impunere si cotele de impozitare
A.Impozitul pe cladiri, in cazul persoanelor fizice
Impozitul pe cladiri, in cazul persoanelor fizice, se determina ca baza de cota
procentuala, diferentiata in functie de locul in care se afla situata cladirea, respectiv 0,2%
pentru mediul urban si 0,1% pentru mediul rural aplicata asupra valorii impozabile a cladirii.
Pentru determinarea valorii impozabile a cladirilor, stabilite pe baza criteriilor si
normelor de evaluare prevazute de Anexa nr.1 la lege, se au in vedre instalatiile cu care este
dotata cladirea, respectiv:
a) se incadreaza pentru aplicarea valorii impozabile prezentate in coloana 2 acele
cladiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalatii de apa, de canalizare, electrice si de incalzire,
dupa cum urmeaza:
a.1 cladirea se considera dotata cu instalatii de apa daca alimentarea cu apa se face
prin conducte, dintr-un sistem de aductiune din retele publice sau direct dintr-o sursa naturala
-put, fantana, izvor-, in sistem propriu;
a.2 cladirea se considera ca are canalizare daca este dotata cu conducte prin care
apele menajere sunt evacuate in reteaua publica sau intr-un punct colector propriu -put
absorbant sau fosa vidanjabila;
a.3 cladirea se considera ca are instalatie eletrica daca este dotata cu cabluri
interioare racordate la reteaua publica sau la o sursa eletrica -grup eletrogen, microcentrala,
instalatii eoliene, microhidrocentrala;
a.4 cladirea se considera ca are instalatii de incalzire daca aceasta se face prin
intermediul agentului termic -abur sau ape calda de la centrale eletrice, centrale termice de
cartier, termoficare locala sau centrale termice proprii- si il transmit in sistem de distributie in
interiorul cladirii, constituit din conducte si radiatoare -calorifere, indiferent de combustibilul
folosit, gaze, combustibil lichid, combustibil solid;
b) se incadreaza pentru aplicarea valorilor impozabile prevazute in coloana 3
acele cladiri care nu se regasesc in contextul mentionat la litera a), respectiv cele care nu au
nici una dintre aceste instalatii sau au una, doua ori trei astfel de instalatii.
Mentiunea cu privire la existenta instalatiilor se face prin Declaratia de impunere
pentru stabilirea impozitului pe cladiri in cazul persoanelor fizice..
 Impozitul pe cladiri datorat de persoanele fizice care detin in proprietate mai multe
cladiri cu destinatia de locuinta, altele decat cele inchiriate, se majoreaza astfel:
a) cu 15% pentru prima cladire, in afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 50% pentru cea de-a doua cladire, in afara celei de la adresa de domiciliu;
c) cu 75% pentru cea de-a treia cladire, in afara celei de la adresa de domiciliu;
d) cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele, in afara celei de la
adresa de domiciliu.
Impozitul pe cladiri majorat se aplica dupa cum urmeaza:
a) pentru acele cladiri pentru care nu sunt indeplinite conditiile de a fi
considerate ca fiind inchiriate;
b) proportional cu perioada pentru care nu sunt indeplinite conditiile de la litera
a), incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care nu sunt indeplinite aceste conditii.
B.Impozitul pe cladiri, in cazul contribuabililor persoane juridice
Prin sintagma valoarea de inventar inscrisa in evidenata contabila se intelege valoarea
de intrare a cladirilor in patrimoniul si care, dupa caz, poate fi:
a) costul de achizitie, pentru cladirile procurate cu titlu oneros;
b) costul de productie, pentru cladirile construite de unitatea patrimoniala;
c) valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, tinandu-se seama de
valoarea cladirilor cu caracteristici tehnice si economice, conform statutelor si contractelor,
determinate prin expertiza, potrivit legii;
d) valoarea de aport -de utilitate acceptata de parti-, pentru cladirile intrate in
patrimoniul cu ocazia asocierii/fuziunii, conform statutelor si contractelor, determinate prin
expertiza, potrivit legii;
e) valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in baza unei
dispozitii legale.
In cursul lunii mai a fiecarui an fiscal pentru anul urmator, consiile locale adopta
hotarari prinvind stabilirea cotei pe baza careia se calculeaza impozitul pe cladiri datorat de
persoanele juridice, cota care poate fi cuprinsa intre 0,5% si 1,5% inclusiv.In cazul
municipiului Bucuresti, aceasta atributie se indeplineste de catre Consiliul General al
Municipiului Bucuresti.
Pentru cladirile contribuabililor persoane juridice impozitul se calculeaza de catre
acestia prin aplicarea cotei stabilite de catre consiliile locale, potrivit legii, ce poate fi
cuprinsa intre 0,5% si 1,5% inclusiv, asupra valorii de inventar inscrise in evidenta contabila
a acestora.
 Impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au inregistrat in evidenta
contabile valoarea de inventar actualizata a cladirilor, incepand cu anul 1998, se calculeaza pe
baza cotei stabilite intre 3% si 5%, prin hotarare a consiliului local, respectiv Consiliul
General al Municipiului Bucuresti.Cota se stabileste in cursul lunii mai a fiecarul an fiscal
pentru anul urmator.
Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing finaciar, impozitul pe cladiri se
datoreaza de catre proprietar (proprietar este locatorul/finantelor pana la data expirarii
contractului de leasing, cand se transfera utilizatorului/beneficiarului dreptul de proprietate
asupra cladirii).
Impozitul pe cladiri pe perioada de leasing se determina pa baza valorii negociate
intre parti si inscrise in contract.Incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care
expira contractul de leasing, impozitul pe cladire se determina dupa cum contribuabilul este
persoana fizica sau persoana juridica.
Valoarea negociata intre parti corespunde valorii totale a contractului de leasing.
La determinarea valorii de inventar a cladirii se are in vedere insumarea valorilor
tuturor elementelor si instalatiilor functionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scarile,
ascensoarele, instalatiile de iluminat, instalatiile sanitare, instalatiile de incalzire, instalatiile
de telecomunicatii prin fir si altele asemanea: aparate individuale de climatizare nu fac parte
din categoria elementelor si instalatiilor functionale ale cladirilor.
La determinarea impozitului pe cladiri, in cazul contribuabililor persoane juridice, se
au in vedere atat cladirile aflate in functiune, cat si cele in rezerva sau conservare.
Cladirile aflate in functiune si a caror valoare a fost recuperata integral pe calea
amortizarii sunt supuse in continuare impozitului pe cladiri, calculat pe baza valorii de
inventar inregistrate in contabilitate.
Datorarea impozitului pe cladiri, este prevazut in sarcina contribuabililor persoane
juridice atat pentru cladirile aflate in functiune, in rezerva sau in conservare, cat si pentru cele
aflate in functiune si a caror valoare este recuperata integral pe calea amortizarii.
Cladirile dobandite in cursul anului, indiferant sub ce forma, se imputa cu incepere de
la data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea au fost dobandite.Impozitul se
calculeaza proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului.
3.Asezarea impunerii si plata impozitului
Scaderea de la impunere, in cursul anului, pentru situatiile de dezafectare, demolare,
dezmembrare sau distrugere a cladirilor, precum si de transfer al dreptului de proprietate ori
locatiune asupra cladirilor, dupa caz se face cu incepere de la data de intati a lunii urmatoare
celei in care s-a produs una dintre aceste situatii.Scaderea se acorda proportional cu partea de
cladire supusa unei astfel de situatii, precum si cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului
fiscal.
Scaderea de la impunere, in cursul anului, pentru oricare dintre situatiile prevazute
mai sus, se face dupa cum urmeaza:
a) incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a produs situatia
respectiva;
b) proportional cu parte de cladire supusa unei astfel de situatii;
c) proportional cu perioada cuprinsa intre data mentionata la litera a) si
sfarsitului anului fiscal respectiv.
Pe calea de consecinta, impozitul pe cladiri se datoreaya pana la data la care se face
scaderea.
Contribuabilii proprietari ai constructiilor speciale depun anual, in cursul lunii
octombrie, Cererea privind avizarea constructiilor speciale in scopul scutirii de la plata
impozitului pe cladiri, la autoritatile administratiei publice ale comunelor, oraselor si
municipiilor pe a caror raza adminstrativ-teritoriala se afla constructiile speciale.Nedepunerea
acestei cereri pana la data de 31 octombrie a fiecarui an, precum si respingerea cererilor de
catre consiliile locale determina stabilirea impozitului pe cladiri in conformitate cu
prevederile Legii privind impozitele si taxele locale.
In cerere se prezinta detaliat elementele de identificare ale constructiilor speciale
pentru care se solicita aprobarea consiliului local cu mentionarea expresa a declaratiei pe
propria raspundere a semnatarului cererii, sub sanctiunile prevazute de legea penala pentru
nedeclararea corespunzatoare a adevarului ca acele constructii speciale nu intrunesc
elementele constitutive ale cladirii pentru care se datoreaza impozitului pe cladiri.
Prin hotararile adoptate, consiliile locale mentioneaza nominal contribuabililor care au
depus cereri, constructiile stabilite ca fiind de natura similara constructiilor speciale care nu
sunt supuse impozitului pe cladiri, precum si cazurile de cereri respinse.
Neadoptarea hotararilor pana la termenele prevazute corespunde masurii de aprobare
a cererilor, respectiv de avizarea a constructilor speciale.
Declaratiile de impunere se depun in termen de 30 de zile de la dobandire sau de la
data aparitiei oricareia dintre urmatoarele situatii:
a) intervin schimbari privind domiciliul sau sediul, dupa caz, al contribuabilului
b) se realizeaza lucrari ce conduc la modificarea impoziului pe cladiri datorat;
 c) intervin schimbari privind situatia juridica a contribuabilului, de natura sa
conduca la modificarea impozitului pe cladiri.
Contribuabilii persoane fizice si persoane juridice sunt obligate sa depuna declaratia
de impunere, chiar daca acestia beneficieaza de reducere sau de scutire de impozit pe cladiri.
Contribuabilii persoane fizice care detin mai multe caldiri cu destinatia de locuinta
sunt obligati sa depuna si declaratia speciala de impunere, la compartimentele de specialitate
ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza administrativ-teritoriala isi au
domiciliu.
Contribuabilii persoane juridice calculeaza impozitul pe cladiri datorat anual si depun
declaratia de impunere pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an fiscal la compartimentul de
specialitate al autoritatii administratiei publice locale in a carei raza administrativ-teritoriala
se afla cladirea.
In cazul contribuabililor care nu depun declaratia de impunere, dupa caz, impozitul pe
cladiri se poate stabili din oficiu pe baza inregistrarilor existente in registrele agricole, in
evidentele specifice cadastrului imobiliar-edilitar, precum si in evidenta contabila a
contribuabililor.
Impozitul pe cladiri anual se plateste in patru rate egale pana la data de 15 inclusiv a
lunilor martie, iunie, septembrie si noiembrie ale fiecarui an.
In cazul in care termenul de plata a impozitului pe cladiri, stabilit in conditiile legii,
expira intr-o zi nelucratoare, plata se considera in termen daca este efectuata in ziua
lucratoare imediat urmatoare.
2.Impozitul pe teren
1.Subiectii si obiectul impunerii
Contribuabilii care detin in proprietate terenuri situate in municipii, orase si comune,
in intravilanul sau extraviranul localitatii datoreaza impozit pe teren.
Pentru terenurile dobantite, indiferent sub ce forma, contribuabilii persoane fizice si
juridice datoreaza impozitul pe teren, stabilit in limitele si in conditiile legii, oriunde ar fi
situate aceste terenuri, in comune, orase sau municipii, atat pentru cele din intravilan, cat si
pentru cele din extravilan.
Se considera proprietari de terenuri si acei contribuabili carora li s-a constituit ori
reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, dupa caz, de la
data punerii in posesie constatata prin procese-verbale, sau orice alte documente de punere in
posesie intocmite de consiliile locale, potrivit dispozitiilor legale in vigoare, chiar daca nu
este emis titlu de proprietate.
 Unitatile de transport feroviar sunt cele ce privesc transportul feroviar public, iar
terenurile destinate acestui scop sunt scutite de impozitul pe teren si taxa pe teren.
Pentru terenurile pe care sunt amplasate elemente ale infrastructurii feroviare ce
privesc transportul feroviar in interes propriu, precum si pentru terenurile destinate acestui
scop se datoreaza impozitului pe teren si taxa pe teren.
2.Baza impozabila si cotele de impozitare
Impozitul pe teren se stabileste anual, in suma fixa pe metru patrat de teren, in mod
diferentiat, in intravilanul localitatilor, pe ranguri de localitati si zone, iar in extravilanul
localitatilor, pe ranguri de localitati si categorii de folosinta a terenurilor, pe zone, potrivit
legii.
In cazurile in care terenurile situate in intravilanul localitatilor sunt inregistrate in
registrul agricol la alta categorie de folosinta decat cea de terenuri cu constructii, acestea se
supun impozitului pe teren conform Anexei nr.2 din lege.
Impozitul pe teren se stabileste anual in suma fixa, pe metru patrat pe teren, in mod
diferentiat, in intravilanul si extravilanul localitatilor, dupa cum urmeaza:
a) in intravilan:
a.1 pe ranguri de localitati, identificate prin cifre romane: 0, I, II, III,
IV si V ;
a.2 pe zone, identificarea prin litere: A, B, C si D;
a.3 pe categorii de folosinta, astfel cum sunt evidentiate in Normele
metodologice pentru aplicarea Legii privind impozitele si taxele
locale;
b) in extravilan:
b.1 pe ranguri de localitati, identificate prin cifre romane: 0, I, II, III,
IV si V;
b.2 pe zone, identificate prin cifre romane;
b.3 pe categorii de folosinta.
Regiile autonome, societatile si companiile nationale, societatile bancare, societatile
comerciale sau persoane juridice care detin in administrare sau in folosinta terenuri
proprietata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, utilizate in alte scopuri decat
pentru agricultura sau silvicultura, datoreaza taxa pe teren stabilita in lei/km, atunci cand
terenurile pe care le au in administrare sau in folosinta sunt amplasate drumuri sau cai ferate.
Astfel, taxa pe teren stabilita in lei/km de drum de cale ferata se datoreaza numai
pentru lungimea acestora care afecteaza terenurile proprietate publica sau privata a statului
ori a unitatilor administrativ-teritoriale situate in afara incintei unitatii.Prin incinta unitatii se
intelege suprafata de teren inprejmuita sau conventional delimitata, care se incadreaza la
categoria de folosinta “terenuri cu constructii”.
Pentru suprafata de teren din incinta unitatii se datoreaza impozit pe teren in cazul in
care, potrivit legii, nu se datoreaza taxa de teren (potrivit Legii privind impozitele si taxele
locale, impozitul pe teren nu se aplica asupra terenurilor pentru care se plateste taxa pe teren).
La incadrarea terenurilor pe categorii de folosinta se au in vedere urmatoarele:
1.Terenuri cu constructii: constructii, curti si constructii, diguri, cariere, parcuri,
cimitire, terenuri de sport, piete si targuri, pajiste si stranduri, talazuri pietruite, fasie de
frontiera, exploatari miniere si petroliere si alte terenuri cu constructii.
2.Arabil: arabil propriu-zis, pajiste cultivate, gradini de legume, orezarii, sere, solarii
si rasadnite, capsunarii si alte perene.
3.Pasuni: pasuni curate, pasuni padurite, pasumi cu pomi fructiferi, pasuni cu
tufarisuri si maracinis.
4.Fanete: fanete curate, fanete cu pomi fructiferi, fanete impadurite, fanete cu
stufarisuri si maracinis.
5.Vii: vii nobile, vii hibride, plantatii hamei si pepiniere viticole.
6.Livezi: livezi clasice, livezi intensive si superintensive, livezi plantatii arbusti,
plantatii dud, pepiniere pomicole.
7.Paduri si alte terenuri forestiere: paduri, perdele de protectie, stufarisuri si
maracinisuri, rachitarii, pepiniere silvice.
8.Terenuri cu ape: ape curgatoare, lacuri si balti naturale, lacuri de acumulare,
amenajari piscicole, ape cu stuf, canaluri, marea teritoriala.
9.Drumuri si cai ferate: autostrazi, drumuri nationale, drumuri judetene, drumuri
comunale, strazi si ulite, drumuri de exploatare, drumuri si poteci turistice, cai ferate.
10.Terenuri neproductive: nisipuri zburatoare, bolonavisuri, stancarii, pietrisuri, rape,
ravene, torenti, saraturi cu crusta, mocirle si smarcuri, gropi imprumut, deponii si halde.
3.Asezarea impunerii, plata impozitului pe teren si a taxei pe teren
Procedurile de stabilire, modificare si de incasare a impozitului si a taxei pe teren sunt
asimilate celor pentru impozitul pe cladiri, detaliata in paragrafele legii.
Pentru stabilirea impozitului pe teren si a taxei pe teren, dupa caz, se au in vedere
urmatoarele:
Data dobandirii terenului determina concomitent:
a) datorarea impozitului/taxei pe teren;
 b) diminuarea suprafetei de teren pentru care se datoreaza impozitul pe teren cu
impozitul pe teren cu suprafata construita la sol a cladirii respective.
Impozitul pe teren datorat de persoane fizice se stabileste pe baza datelor extrase din
actele care atesta dreptul de proprietate.
Declaratiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren in cazul persoanelor
fizice, si respectiv, declaratiile de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren in
cazul persoanelor juridice sunt prevazute la punctele 4, 5 si 6 din Anexe IV la Normele
metodologice de aplicare a Legii privind impozitele si taxele locale.
3.Taxa asupra mijloacelor de transport
Taxa asupra mijloacelor de transport este de natura impozitelor directe, constituie
venit la bugetele locale si se datoreaza pentru mijloacele de transport propietatea
contribuabililoi, dobandite prin oricare dintre caile prevazute de dispoziile art. 644 si
urmatoarele din Codul civil.
1.Subiectii si obiectul impunerii
Taxa asupra mijloacelor se stabileste pentru fiecare mijloc de transport cu tractiune
mecanica, precum si pentru fiecare remorca, semiremorca si rulota carea are carte de
identitate a vehiculelor, chiar daca acestea circule in combinatie.
Contribuabilii care detin mijloace de transport cu tractiune mecanica datoreaza o taxa
anuala stabilita in functie de capacitate cilindrica a acestora, pentru fiecare 500 cm(3) sau
fractiune din acestia, conform Anexei nr.6 lit. A punctul I la lege.
Pentru aurovehiculele de transport marfa cu masa totale maxima autorizata de peste
12 tone, precum si pentru combinatiile acestora, taxa este cea prevazuta in Anexa nr.6 lit. A
punctul II si III la lege.
Resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport prevazute in
Anexa nr.5 la lege se vor utiliza in exclusivitate pentru lucrari de intretinere, modernizare,
reabilitare si constructie a drumurilor de interes local si judetean si constituie venit in
proportie de 60% la bugetul local, respectiv 40% la bugetul judetean.Pentru minicipiul
Bucuresti, taxa constituie venit in porportie de 60% la bugetele sectoarelor si respectiv, de
40% la bugetul municipiului Bucuresti.
Sunt scutite de taxa autoturismele, motocicletele cu atas si mototricicletele care
apartin persoanelor cu handicap locomotor si care sunt adaptate handicapului acestora.
Navele fluviale de pasageri, barcile si luntrele, folosite pentru transportul persoanelor
fizice cu domiciliu in Delta Dunarii, Insula Mare a Brailei si Insula Ialomitei, nu sunt supuse
taxei asupra mijloacelor de transport.
 Pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de leasing taxa se datoreaza
de catre proprietar.
2.Baza impozabila si nivelul taxei
Taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica este anuala si se stabileste
in suma fixa pentru fiecare tip de mijloc de transport, prevazut la lit. A punctul I din Anexa
nr.6 la lege, pentru fiecare 500 cm(3) sau fractiune din acestia.
Capacitatea cilindrica a motorului si capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de
identitate a autovehicului, respectiv a remorcii, cu fractura de cumparare sau cu alte
documente legale din care sa rezulte acestea.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa, care apartin contribuabililor, se stabileste
anual, pentru fiecare mijloc de transport.Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza
incepand cu data de intai a lunii in care au fost dobandite, iar in cazul instrainarii sau radierii
in timpul anului din evidentele autoritatilor la care au fost inmatriculate, taxa se da la scadere
incepand cu data de intai a lunii in care a aparut una dintre aceste situatii.
Sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport numai vehiculele ce intra sub
incidenta prevederilor Legii prinvind impozitele si taxele locale, respectiv:
a) mijloacele de transport cu tractiune mecanica;
b) autovehiculele de transport marfa cu masa totala maxima autorizata de peste
12 tone;
c) combinatiile de autovehicule de transport marfa cu masa totala maxima
autorizata, de peste 12 tone;
d) remorcile, semiremorcile si rulotele;
e) mijloacele de transport pe apa.
3.Asezarea impunerii si declaratiile de impunere
Taxa asupra mijloacelor de transport se determina de catre compartimentul de
specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza teritoriala
contribuabilii isi au domiciliul, sediul sau punctele de lucru, dupa caz, pe baza declaratiei de
impunere depusa de contribuabili persoane fizice si juridice.
Legea stabileste doua actiuni corelative dreptului de proprietate, atunci cand se
datoreaza ori se da la scadere taxa asupra mijloacelor de transport, respectiv:
a) dobandirea mijlocului de transport, care genereaza dotorarea taxei asupra
mijloacelor de transport, incepand cu data de intai a lunii in care acestea au fost dobandite;
b) instrainarea mijlocului de transport, care genereaza scaderea taxei asupra
mijloacelor de transport, incepand cu data de intai a lunii in care acestea au fost instrainate.
 Potrivit articolului 1 din Hotararea guvernului nr.610/1992, cartea de identitate a
vehicului este documentul care atesta, pentru persoana care o detine, dreptul de proprietate.
Pentru inregistrarea, mijloacelor de transport in evidentele compartimentelor de
specialitate ale autoritatilor administratiei publice se utilizeaza declaratiile de impunere, dupa
cum contribuabilul este persoana fizica sau persoana juridica.La declaratia de impunere se
anexeaza o fotocopie de pe cartea de identitate, precum si fotocopia certificata “pentru
conformitate cu originalul” de pe contractul de vanzare-cumparare, sub semnatura privata,
contractul de schimb, factura, actul notarial, hotararea judecatoreasca ramasa definitiva si
irevocabila sau orice alt document similar.
Pentru mijloacele de transport, scaderea taxei se poate face atat in cazurile instrainarii
acestora, cat si in cazurile in care mijloacele de transport respective sunt scoase din
functiune.Mijloacele de transport scoase din functiune corespund mijloacelor de transport cu
grad avansat de uzura fizica, deteriorate sau care au piese lipsa, fiind inproprii indeplinirii
functiilor pentru care au fost create, cazuri in care scaderea de la taxa asupra mijloacelor de
transport se face prin prezentarea unor documente din care sa reiasa ca mijlocul de transport
respectiv ori piesele rezultate din dezasamblarea acestuia au fost predate catre comercianti
care au ca obiect de activitate colectarea si valorificarea materialelor refolosibile.
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se da la scadere pentru perioada in care
acestea se afla in reparatii curente, reparatii capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv,
inclusiv din lipsa unor piese de schimb din reteaua comerciala sau de la unitatile de reparatii
de profil.
Contribuabilii care datoreaza taxa asupra mijloacelor de transport sunt datori sa
indeplineasca obligatiile prevazute de lege, atat in ceea ce priveste declararea dobandirii
mijlocului de transport, cat si in ceea ce priveste schimbarile intervenite ulterior declararii,
referitoare la adresa domiciliului/sediului/punctul de lucru, sau alte situatii care conduc la
midificarea cuantumului taxei.
Institutiile publice, precum si persoanele juridice care au ca profit de activitate
transportul de calatori in comun in regim urban si suburban sunt scutite de la plata taxei
asupra mijloacelor de transport.
Transportul de calatori in comun in regim si suburban se refera si la cel care parcurge
o distanta in afara localitatii, daca se practica tarife stabilita in conditiile transportului in
comun.
4.Plata taxei
 Taxa asupra mijloacelor de transport se plateste trimestrial, in patru rate egale, astfel:
pana la 15 martie, pana la 15 iunie, pana la 15 septembrie, pana la 15 decembrie.
Pentru mijloacele de transport dobandite in cursul anului taxa datorata se repartizeaza
in sume egale, la termenele de plata ramase pana la sfarsitul anului.Persoanele fizice sau
juridice straine, care solicita inmatricularea temporara a mijloacelor de transport, au obligatia
de a achita integral taxa datorata, la data luarii in evidenta de catre compartimentele de
specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale.
Pentru stabilirea taxei datorate pentru mijloacele de transport dobandite in cursul
anului, se procedeaza dupa cum urmeaza:
a) se determina taxa asupra mijloacelor de transport respective aferenta unui an
calendaristic, conform reglemantarilor prezentate la paragraful 7.3.2;
b) taxa determinata potrivit mentiunii de la lit. a) se imparte la 12, care reprezinta
numarul de luni ale unui an calendaristic;
c) nivelul determinat potrivit mentiunii de la lit. b) se inmulteste cu numarul de
luni calendaristice cuprinse intre data de intai in care a fost dobandit mijlocul de transport si
data de 31 decembria anului respectiv, rezultand astfel taxa asupra mijloacelor de transport
datorata de contribuabil;
d) taxa asupra mijloacelor de transport datorata de contribuabil, respectiv cea
calculata potrivit mentiunii de la lit c), se imparte la numarul de termene de plata ramase pana
la sfarsitul anului de referinta determinandu-se astfel rata datorata la fiecare termen de plata
ce urmeaza datei stabilirii taxei respective.
Detinatorii, persoane fizice sau juridice straine, care solicita inmatricularea temporara
a mijloacelor de transport in Romania au obligatia sa achite integral, la data solicitarii, taxa
datorata pentru perioada cuprinsa intre data de intai a lunii in care se inmatriculeaza si pana la
sfarsitul anului fiscal.
4.Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor
Pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor, contribuabilii datoreaza taxe
diferentiate conform Anexei nr. 7 din legea care reglementeaza impozitele si taxele locale.
1.Subiectii si obiectul impunerii
Pentru eliberarea autorizatiei de construire, persoanele fizice si juridice datoreaza o
taxa prevazuta la aliniatul (1) punctul 2 lit.A din Anexa nr.7 din lege, reprezentand 1% din
valoarea de proiect, declarata in cererea pentru eliberarea autorizatiei, in conformitate cu
proiectul prezentat, in conditiile Legii nr. 50/1991.
 Pentru prelungirea valabilitatii autorizatiei de constructie, contribuabilii datoreaza o
taxa reprezentand 30% din taxa initiala, conform punctului 8 lit. A din Anexa nr.7 la lege.
Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire, potrivit alin. (2) punctul a lit.A din
Anexa nr. 7 la lege, nu se datoreaza in urmatoarele cazuri:
a) pentru oricare categorie de lucrari referitoare la lacasuri de cult, inclusiv
pentru constructiile-anexe ale acestora, cu conditia ca acel cult religios sa fie recunoscut
oficial in Romania;
b) pentru lucrarile de dezvoltare, modernizare sau reabilitare a infrastructurilor
din transporturi care apartin domeniului public al statului, indiferent cine este solicitantul;
c) pentru lucrarile de interes public judetean sau local, indiferent cine este
solicitantul autorizatiei;
d) pentru lucrari privind constructiile ai caror beneficiari sunt institutiile publice
indiferent cine este solicitantul autorizatiei.
Taxele pentru eliberarea autorizatiilor de functionare se achita integral anticipat
eliberarii acesteia, indiferent de perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal
respectiv.Pentru anul in care se elibereaza autorizatia de functionare nu se datoreaza taxa
pentru viza anuala a acesteia.
Taxele pentru viza anuala a autorizatiilor de functionare se datoreaza numai de catre
acei contribuabili care la data de 1 ianuarie anului in curs sunt beneficiarii unei astfel de
autorizatii, compartimentele de specialitate ale autoritatii administratiei publice locale avand
obligatia sa procedeze la debitarea acestor taxe cu aceasta data.Taxa pentru viza anuala se
achita integral la nivelul stabilit prin hotarare a consiliului local, indiferent de perioada din an
in care se desfasoara activitatea economica, iar termenul de plata al acesteia este data de 31
ianuarie a fiecarui an fiscal.In cazul in care contribuabilul nu se prezinta sa achita taxa pentru
viza anuala pana la data de 31 ianuarie, aceasta taxa se considera neachitata la termenul
scadent si se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere in conditiile legii.
Taxa pentru eliberarea autorizatiei de functionare si taxa pentru viza anuala acesteia
nu se restituie, chiar daca autorizatia de functionare a fost suspendata sau anulata, dupa caz.In
cazul pierderii ori degradarii autorizatiei de functionare, eliberarea alteia se face numai dupa
achitarea taxei integrale anticipat.
Taxele pentru eliberarea autorizatiilor sanitare de functionare, se fac de venit local al
unitatii administrativ-teritoriale unde se afla situate obiectivele sau activitatile pentru care se
solicita autorizarea.
 In cazul municipiului Bucuresti, aceste taxe se aduc la venitul bugetului local al
sectorului unde se afla situate obiectivele unde se desfasoara activitatile pentru care se
solicita autorizarea.
Institutiile publice sunt scutite de la plata taxei pentru eliberarea autorizatiilor sanitare
de functionare.
Aceste taxe se fac venit la bugetele locale administrate de catre autoritatile
deliberative care detin planurile respective, si:
a) se incaseaza anticipat de la persoanele fizice producatori care intra sub
incidenta Hotararii Guvernului nr.661/2001 privind procedura de eliberare a certificatului de
producator;
b) se achita anticipat elibararii/vizarii certificatului de producator;
c) se fac venit la bugetele locale ai caror ordonatori principali de credite sunt
primarii care au eliberat certificatele de producator respectiv;
d) nu se restituie, chiar daca certificatul de producator a fost anulat.
Potrivit prevederilor art. 8 din Hotararea Guvernului nr. 661/2001, contravaloarea
certifcatelor de producator se suporta din aceste taxe si pe cele de consecinta, consiliile locale
nu pot institui alte taxe pentru eliberarea certificatelor de producator in afara celor prevazute
la prezentul punct.
La data eliberarii certificatului de producator se vizeaza trimestrial corespunzator
acestei date, fara incasarea taxei pentru viza trimestriala.
Taxa pentru viza trimestriala a certificaului de producator se incaseaza oricand
inauntru trimestrului vizat sau cu cel mult 15 zile inainte de inceputul trimestrului respectiv.
Institutiile publice sunt scutite de la plata taxei pentru eliberarea certificatului de
urbanism.Nu beneficieaza de aceaste scutiri unitatile economice ale institutiilor publice.
2.Baza de impunere, nivelul taxelor si declaratiile de impunere
Pentru eliberarea autorizatiei de construire, atat persoanele fizice, cat si persoanele
juridice solicitante datoreaza o taxa reprezentand 1% din valoarea de proiect declarata in
cererea pentru eliberarea autorizatiei, in conformitate cu proiectul prezentat, in conditiile
Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, cu modificarile
ulterioare.
Pentru cladirile cu destinatia de locuinta, atat in cazul persoanelor fizice, cat si in cel
al persoanelor juridice, precum si pentru anexele gospodaresti, numai in cazul persoanelor
fizice, taxele pentru eliberarea autorizatiei de construire se reduce 50%.
 Calculul acestei taxe se face de catre structurile specializate in domeniul amenajarii
teritoriului si al urbanismului ale autoritatilor administratiei publice locale.
Prin expresia anexe gospodaresti se intelege: grajduri, patulele, magaziile, hambarele
pentru cereale, surele, fanariile, remizele, soproane si garajele.
In cazul lucrarilor de construire a cladirilor proprietate a persoanelor fizice, daca
valoarea de proiect declarata in cererea pentru eliberarea autorizatiei de construite este mai
mica decat valoarea impozabila determinata in conditiile Anexei nr. 1 la lege, taxa se
calculeaza prin aplicarea cotei de 1% sau redusa cu 50%, dupa caz, asupra valorii
impozabile.Pentru prelungirea valabilitatii autorizatiei de construire se stabileste o taxa
reprezentand 30% din taxa initiala, potrivit punctului 8 lit. A din Anexe nr. 7 la lege.
Cu cel putin 15 zile inainte de expirarea termenului de valabilitate a autorizatiei de
construire se recomanda ca structura specializata sa instiinteze beneficiarul autorizatiei de
construire despre necesitatea prelungirii valabilitatii in cazul in care lucrarile de construire nu
se finalizeaza pana la termen.
In cazul in care lucrarile de construire nu au fost executate integral pana la data
expirarii termenului de valabilitate a autorizatiei de construire si nu s-a solicitat prelungirea
valabilitatii acesteia, la data expirarii regularizarii taxei, in conditiile legii, se stabileste
separat si taxa reprezantand 30% din taxa initiala.
In cazurile in care lucrarile specifice organizarii de santier sunt autorizata o data cu
cele ale investitiei de baza, taxa de 1% se aplica la valoarea de proiect declarata, la care se
adauga si cheltuielile cu organizarea de santier.In cazurile in care lucrarile specifice
organizarii de santier nu au fost autorizate o data cu lucrarile pentru investitia de baza,
potrivit punctului 4 lit.A dinAnexa nr. 7 la lege, taxa pentru eliberarea autorizatiei de
construire este de 3% si se aplica la cheltuielile cu organizarea de santier.
La terminarea lucrarilor de construire, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data expirarii
termenului de valabilitate a autorizatiei de construire, beneficiarii acesteia, atat persoane
fizice, cat si persoane juridice, sunt obligati sa declare la structura specializata de sub
autoritatea emitentului autorizatiei valoarea reala a lucrarilor, in vederea regularizarii taxei de
autorizare.Valoarea reala a lucrarilor corespunde valorii finale a investitiei si este cuprinsa
intr-o documentatie care se anexeaza la declaratia respectiva.
5.Taxa pentru folosirea mijloacelor din reclame si publicitate
1.Subiectii si obiectul impunerii
Contribuabilii persoane fizice si juridice care beneficieaza sub diverse forma de
reclame si publicitate, cu exceptia celor realizate prin mijloacele de informare in masa scrisa
si audiovizuale, sunt obligati sa incheie contracte in acest sens si datoreaza bugetelor locale
pe raza carora se efectueaza publicitatea o taxa pentru folosirea mijlocelor de reclame si
publictate, cuprinsa intre 1% si 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea
adaugata aferenta.
Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afisaj, panouri sau alte asemenea
mijloace publicitare, beneficiarii datoreaya o taxa care poate fi cuprinsa intre 65.000
lei/an/m(2) si 130.000 lei/an/m(2) sau fractiune de m(2).
Pentru firmele instalate la locul exercitarii activitatii taxa anuala se stabileste in
functie de dimensiume si poate fi cuprinsa intre 120.000 lei/an/m(2) si 200.000 lei/an/m(2)
sau fractiune de m(2).
Cota procentuala si cuantumului taxei prevazute in suma fixa se stabileste de catre
consiliile locale in a caror raza teritoriala se realizeaza publicitatea, in limitele prevazute mai
sus.
Pentru firmele instalate la locul exercitarii activitatii taxa anula se stabileste intre
100.000 lei/an.m(2) si 200.000 lei/an/m(2) sau fractiune de m(2), de catre consiliile locale, in
cursul lunii mai a fiecarui an pentru anul fiscal urmator.
Suprafata pentru care se datoreaza taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si
publicitate este determinata de dreptunghiul imaginar in care se in scriu toate elemenetele ce
compun afisul, panoul sau firma, dupa caz.
2.Baza de impunere, nivelul taxelor si plata lor
Taxa datorata porivit prevederilor art. 31 lin. (1) din lege se plateste lunar de catre
persoana fizica sau juridica care fectueaza reclama si publicitatea, pana la data de 10 a lunii
urmatoare datorarii taxei, pe toata durata desfasurarii contractului.
In cazul beneficiarilor de publicitate cu domiciliul sau sediul in Romania, taxa
prevazuta la art. 31 alin (1) dinlege se plateste/se vireaza la bugetele locale ale
comunelor/oraselor/municipiilor/sectoarelor municipiului Bucuresti, dupa caz, in a caror raza
de componenta se afla domiciliul sau sediul acestor beneficiari.
Pentru publicitate efectuata de catre beneficiarii cu domiciliul sau sediul in strainatate,
care nu au reprezentanti autorizati in Romania, taxa se plateste de catre persoana care
presteaza serviciul, la bugetele locale ale comunelor/oraselor/municipiilor/sectoarelor
municipiului Bucuresti, dupa caz, in a caror raza de compotenta se afla domiciliul sau sediul
prestatorului serviciului.
Taxa pentru folosirea mijloacelor de publictate prin afisare, panouri sau alte asemenea
mijloace prevazute de art.31 aliniatul (2) din lege care stipuleaza:”Pentru folosirea
mijloacelor de publictate prin afisaj, panouri sau alte asemanea mijloace publicitare,
beneficiarii datoreaza o taxa care poate fi cuprinsa intre 65.000 lei/an/m(2) si 130.000 lei/an/
(2) sau infractiune de m(2).”, se plateste anticipat de catre beneficiarul publictatii,
proportional cu numarul de luni de utilizare, la bugetele locale ale
comunelor/oraselor/municipiilor/sectoarelor municipiului Bucuresti in a caror raza de
competenta este expus afisul, pe noul sau alt asemenea mijloc publicitar.
In cazul in care publicitatea de natura celei prevazute in lege se efectueaza, pe baza de
contract, de catre o persoana fizica sau juridica autorizata sa realizaze astfel de servicii, alta
decat beneficiarul publicitatii, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama sau publicitate
datorata de beneficiarul publicitatii se evidentiaza distinct in contract si se plateste/se vireaza
la bugetul local.Pentru aceste cazuri nu se depun declaratiile de impunere prevazute de
normele metodologice.
Taxa se plateste timestrial la bugetele locale in patru rate egale, respectiv: 15 martie,
15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie inclusiv.

6.Impozitul pe spectacole
1.Subiectii si obiectul impunerii
Datoreaza impozitul pe spactacole, calculat in cote procentuale asupra incasarilor din
vanzarea abonamentelor si biletelor de intrare, persoanele fizice si persoanele juridice care
organizeaza manifestari artistice si competitii sportive, cu caracter permanet sau ocazional.
Organizatorii de manifestari artistice cinematografice, teatrale, muzicale si folclorice
datoreaza impozit pe spectacole, calculat asupra incasarilor din vanzarea biletelor de intrare
din care se scade valoarea timbrelor cinematografice, teatrala, muzical, foclorice sau de
divertisment, dupa caz determina potrivit prevederilor Legii nr.35/ 1994 privind timbrul
literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitacturii si de
divertisment si ale Normelor metodoologice nr. 48.211/1994 privind perceperea, incasarea,
virarea, utilizarea, evidenta si controlul destinatiei sumelor rezultate din aplicarea timbrului
literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric si al artelor plastice.
In cazul persoanelor fizice sau juridice care organizeaza activitati artistice si
distractive de videoteca si discoteca, impozitul se calculeaza in suma fixa pe metru patrat, in
functie de suprafata incintei unde se desfasoara spectacolul.Functiile de metru patrat se
rotunjesc prin adaos.
Institutiile publica nu datoreaza impozitul pe spectacole.
 Impozitul pe spectacole se determina prin aplicarea cotelor procentuale
corespunzatoare fiecarui tip de spectacole, asupra incasarilor din vanzarea abonamentelor si a
biletelor de intrare la spectacole, mai putin valoarea timbrelor cinematografice, teatrale,
muzicale, folclorice sau de diveritament, dupa caz.
In categoria platitorului de impozit pe spectacole, organizatorii de manifestari artistice
si de competitie sportive, se includ acei contribuabili care desfasoara activitati sau servicii la
care accselui publicului se face cu plata pe baza de abonament sau de bilete de intrare, dupa
cum urmeaza:
a) activitati de proiectie de filme cinamatografice sau de benzi video in sali
cinema, in aer liber sau in alte locuri pentru proiectie;
b) activitati de radio si de televiziune;
c) servicii de impresariat si televiziune;
d) servicii de organizare si prezentare publica de piese de teatru, de spectacole
muzicale -simfonice, corale, lirice, de opera, de filarmonica, folclorice sau altele asemenea,
de circ, de divertisment, de marionete, de dans, de balet, de strada, precum si orice alte forme
similare;
e) competitii sportive interne sau internationale, indiferent de forma
organizatorica -asociatii, federatii, cluburi sau alte forme asemanatoare;
f) servicii de organizare si prezentare publica de festivaluri, de concursuri, de
cenacluri, de serate, de recitaluri sau de alte asemenea manifestari artistice ori distractive care
au un caracter ocazional;
g) servicii de cazare in hoteluri, moteluri, tabere pentru tineret, campinguri, vile,
cabane turistice, sate de vacanta, pensiuni turistice sau de alimentatie publica in restaurante,
baruri etc, numai in cazul in care organizeaza activitati ce intra sub incidenta prevederilor art.
34 din lege respectiv: “pentru manifestari artistice si competitiile sportive, impozitul pe
spectacole se stabileste asupra incasarilor din vanzarea abonamentelor si a biletelor de intrare,
prin aplicarea urmatoarelor cote:
2% pentru manifestarile artistice de teatru, de opera, de opereta, de filarmonica,
cinematografice, muzicale, de circ, precum si pentru competitiile sportive interne si
internationale;
5% pentru manifestarile artistice de genul: festivaluri, concursuri, cenacluri, serate,
recitaluri sau alte asemenea manifestari artistice care au un caracter ocazional.”
Sunt considerate ca au caracter ocazional si pentru ele impozitul pe spectacole se
stabileste asupra incasarilor din vanzarea biletelor de intrare prin aplicarea unei cote de 5%
acele manifestari artistice sau distractive, prevazute la art. 34 lit. b) din lege, care sunt
organizate numai cu prilejul anumitor evenimente si in afara incintei contribuabilului
respectiv, destinate prezentarii de spectacole. Prin expresia “incinta contribuabilului” se
intelege sala de spectacole, gradina de vara sau orice alt spatiu situat la adresa sediului
organizatorului sau la adresa unde acesta organizeaza, in mod curent, manifestari artistice sau
distractive de natura celor ce intra sub incidenta articolului 34 lit. b din lege.
2.Baza impozabila si asezarea impunerii
Contribuabililor care desfasoara activitati sau servicii de natura celor mentionate la
paragraful 1. le revine obligatia de a inregistra abonamentele, cat si biletele de intrare, la
compartimentele de specialitate ale autoritatilor adminstrariei publice locale in a caror raza
teritoriala isi au domiciliu sau sediul, dupa caz, si de a afisa tarifele la casele de vanzare a
biletelor, precum si la locul de desfasurare a spectacolelor.
In cazul in care contribuabilii organizeaza aceste spectacole in raza teritoriala de
competenta a altor autoritati ale administratiei publice locale decat cele de la domiciliul sau
sediul ori, dupa caz, acestora le revine obligatia de a viza abonamentele si biletele de intrare
la compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza
teritoriala se desfasoara spectacolele.
3.Procedura fiscala comuna impozitelor si taxelor locale
Procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impunere, stabilirea, constatarea,
controlul fiscal, procedura de solutionare a obiectiunilor si contestatiilor impotriva actelor de
control si de impunere, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale se efectueaza de
catre autoritatile administratiei publice locale sau prin compartimentele de specialitate ale
acestora, dupa caz, tinandu-se seama de atributiile specifice, potrivit legii.
Autoritatile administratiei publice locale pot acorda inlesniri la plata impozitelor si
taxelor locale.
Functionarul public din compartimentul de specialitate al autoritatilor adminstratiei
publice locale se bucura de protectia legii si este investit cu exercitiul autoritatilor publice pe
timpul serviciului si in legatura cu indeplinirea atributiilor si indatoririlor de serviciu, in
limitele competenlor stabilite prin lege.
In indeplinirea atributiilor si indatoririlor de serviciu, functionarii publici din
compartimentele de specialitate ale autoritatilor adminstratiei publice locale se vor identifica
prin prezentarea legitimatiei care le atesta aceasta calitate, a delegatiei semnate de
conducatorul compartimentului respectiv, precum si actul de identitate.
 Identificarea functionarului public se face prin prezentarea legitimatiei, insotita de
actul de identitate, precum si de delegatia semnata de conducatorul compartimentului de
specialitate.
Nerespectarea prevederilor Legii privind impozitele si taxele locale de catre
autoritatile administratiei publice locale, de catre functionarii publici si de catre contribuabili
atrage raspunderea disciplinara, contraventionala sau penale, dupa caz, precum si raspunderea
materiala sau civila, potrivit legii..
Contribuabilii persoane juridice calculeaza impozitele si taxele locale pe care la
datoreaza si depun declaratia de impunere pana la data de 31 ianuarie a fiecarul an fiscal, la
compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza
de competenta se afla cladirea, terenul si orice alte bunuri impozabile ori taxabile, dupa
caz.Declaratia de impunere are elementele constitutive ale procesului-verbal de impunere.
Declaratiile de impunere, declaratiile speciale de impunere, delcaratiile-decont de
impunere, deconturile de impunere, procesele-verbale de control, procesele-verbale de
constatare a contraventiei, precum si orice alte documente prin care se constata ori se
stabilesc impozite si taxe locale, in conditiile legii, constituie titluri de creante bugetara si
totdata instiintare de plata pentru toata durata de detinere in proprietate sau in folosinta a
bunurilor impozabile de natura cladirilor, terenurilor si mijloacelor de transport, chiar daca
impozitele si taxele locale se indexeaza ori se majoreaza in conformitate cu prevedrile Legii
privind impozitle si taxele locale.
4.Plata impozitelor si taxelor locale.Sanctiuni si penalitati
In cazul persoanelor fizice, si persoanelor juridice straine sau al reprezentantilor legali
autorizati sa functioneze pe teritoriul Romaniei, stabilirea impozitelor si taxelor locale, a
majorarilor de intarziere, a penalitatilor de intarziere, a penalitatilor pentru nedeclararea si a
amenzilor, precum si plata acestora se fac in lei.
Orice creanta bugetara neachitata genereaza plata dobanzilor prevazute de lege,
calculate pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua urmatoare scadentei si pana la
incasarea creantei datorate.
Colectarea impozitelor si taxelor locale se realizeaza in baza reglemeantarilor legale
in materie.Dispozitiile referitoare la plata obligatiilor bugatare, a majorarilor de intarziere a
dobanzilor, a penalitatilor si a penalitatilor de intarziere, precum si a celorlalte proceduri vor
fi aplicabile si in cazul impozitelor si taxelor locale.
Datorarea majorarilor de intarziere/dobanzilor nu il exonereaza pe contribuabil de la
datorarea penalitatilor pentru plata cu intarziere a impozitelor si taxelor locale, conform legii.
 Majorarile de intarziere datorate pentru neplata in termen a obligatiilor bugetare,
penalitatile de intarziere, precum si penalitatilor si majorarilor de intarziere stabilite pe
perioada inlesnirilor la plata se achita in acelasi cont bugetar in care se face plata debitului
care le-a generat.
Penalitatile datorate pentru plata obligatiunilor bugatare retinute la sursa se achita la
bugetul local caruia i se cuvine obligatiile respective.
Sunt considerate ca obligatii bugetare retinute la sursa taxele pentru folosirea
mijloacelor de reclama si publicitate, precum si taxa hoteliera.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac catre primari si persoanele
imputernicite din cadrul compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei
publice locale, pentru depunerea peste termen sau nedepunerea oricaror declaratii de
impunere, deconturi, deconturi de impunere sau declaratii-deconturi de impunere, dupa caz.
Depunerea cu intarziere de catre persoane juridice a declaratiei de impunere se
penalizeaza dupa cum urmeaza:
a) cu 10%din impozitul sau din taxa locala datorata ori stabilite din oficiu, dupa
caz, daca declaratia de impunere este depusa cu o intarziere de pana la 30 de zile
calendaristice inclusiv fata de termenul legal stabilit;
b) cu 30% din impozitul sau din taxa local datorata ori stabilita din oficiu, dupa
caz, daca declaratia de impunere este depusa cu o intarziere de 31 pana la 60 de zile
calendaristice inclusiv fata de termenul legal stabilit;
c) cu 50% din impozitul sau din taxa local datorata ori stabilita din oficiu, daca
declaratia de impunere este depusa cu o intarziere de peste 60 de zile calendaristice fata de
termenul legal stabilit;
d) cu 500.000 lei. suma ce va fi actualizata, in conditiile prevazute la art.67 din
Ordonanta Guvernului nr.36/2002, in cazul nedepunerii declaratiei de impunere de catre
contribuabilii persoane juridice, atunci cand penalitatile calculate prin aplicarea cotelor
prevazute la lit. a)-c) sunt mai mici de 500.000 lei.
Penalitatile calculate in conditiile aliniatului precedent se inregistreaza la aceeasi
categorie de venitrui care le-a generat si sunt datorate astfel cum au fost stabilite, indiferent
de modalitatea de regularizarea ulterioara a impozitelor si taxelor locale.
Penalitatile aplicate potrivit lit.a)-c) nu pot sa depaseasca suma de 50.000.000 lei;
suma ce se actualizeaza in conditiile prevazute la art.67 din Ordonata Guvernului nr. 36/2002.
5.Facilitati fiscale privind impozitele si taxele locale
 Autoritatile deliberative ale administratiei publice locale pot adopta hotarari privind
stabilirea categoriilor de persoane fizice care beneficieaza de reducerea sau de scutirea de
impozit pe cladiri si impozitul pe teren.Reducerea sau scutirea de impozit pe cladiri si de
impozitul pe teren aferent acesteia, indiferent de categoria de folosinta.
Prin stigma teren aferent locuintei se intelege numai suprafata pe teren inregistrata in
registrul agricol la categoria de folosinta “teren cu constructii”, pe care este amplasata
cladirea pentru care se acorda reducere sau scutire, dupa caz.
Categoriile de persoane care pot beneficia de reducerea sau de scutirea de impozit de
cladiri si de impozit pe teren sunt urmatoarele:
a) persoanele cu handicap de gradul I si II;
b) persoane fizice nevazatoare;
c) persoane fizice care intr-un an beneficieaza numai de:
c.1 indemnizatie de somaj;
c.2 ajutor social;
c.3 alocatie de sprijin.
Pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei hoteliere, persoanele interesate trebuie
sa faca dovada cu documentul care atesta situatia respectiva, certificatul de incadrare intr-o
categorie de persoane cu handicap, cuponul de pensie, carnetul de elev, carnetul de student
sau altele similare, insotite de actul de identitate.In cazul persoanelor cu handicap si al
elevilor in varsta de pana la 14 ani, actul de identitate este certificatul de nastere.
Scutirea sau reducerea de impozitul pe cladiri si de impozitul pe teren se acorda
proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal, incepand cu data de intai a
lunii urmatoare celei in care persoanele fizice prezinta actele doveditoare ale situatiei
respective.
Consiliile locale adopta hotarari privind acordarea bonificatiei de pana la 10% in
cursul lunii mai a fiecarui an pentru anul fiscal urmator.
Contribuabilii persoane fizice beneficieaza de o bonificatie de pana la 10%, stabilita
prin hotarare de catre consiliul local, pentru plata integrala a impozitului pe cladiri si
impozitului pe teren pana la data de 15 martie inclusiv a anului fiscal.Prin plata integrala se
intelege stingerea creantelor bugetare datorate aceluiasi buget local.
In situatia in care un contribuabil persoana fizica plateste integral pana la data de 15
martie impozitul pentru care a beneficiat de bonificatie, in cursul anului fiscal instraineaza
bunul pentru care a datorat impozitul respectiv, restituirea catre contribuabil se face
proportional cu perioada cuprisa intre data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a realizat
instrainarea si sfarsitul anului fiscal, luandu-se in calcul suma efectiv incasata la bugetul
local.
STUDIU DE CAZ
Sfantu Gheorghe e comuna aflata pe partea stanga a bratului Sfantu Gheorghe la
varsarea Dunariii in Marea Neagra.Situata in cadrul rezervatiei biosferice Delra Dunarii la
120 de kilometri fata de orasul Tulcea.Sfantu Gheorgha prezinta o suprafata de 125 hectare cu
un numar de case situat in jurul cifrei de 629.Populatia comunei nu depaseste 1000 de
locuitori ceea ce inseamna 358 de familii, cu varsta medie cuprinsa intre 40-45 de ani.
Deoarece principala ocupatie a locuitorilor din comuna Sfantu Gheorghe este
pescuitul se poate afirma sa Sfantu Gheorghe este un sat pescaresc.Atat pescuitul fluvial cat si
pescuitul maritm a avut o perioada de inflorire intre anii 2000-2004.In ultimii 10 ani si
activitatea turistica a inceput sa aiba o pondere tot mai mare.Activitatea turistica putand fi
considerata o a doua sursa de venit a locuitorilor di comuna Sfantu Gheorghe dar pe
operioada scurta, desfasurandu-se doar pe perioada verii intre lunile iunie-septembrie.
Din categoria impozitelor directe datorate de populatie bugetului local, in comuna
Sfantu Gheorghe avem:
1.impozitul pe cladire
2. impozitul pe teren
3.taxa asupra mijloacelor de transport
4. taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul
constructiilor
5. alte impozite
Plata impozitelor si a taxelor locale, impozitul pe cladire, impozitul pe teren, taxa
asupra mijloacelor de transport, se realizeaza trimestrial, in 4 rate egale pana la data de 15
inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.Respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15
noiembrie.Singura exceptie o avem la taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si
autorizatiilor in domeniul construstiilor, aceasta platindu-se inainte de eliberarea
autorizatiilor, certificatelor sau avizelor.
Daca plata impozitelor si taxelor locale datorate de persoanele fizice pe intregul an se
efectueaza pana la data de 15 martie a anului fiscal, contribuabilii beneficieaza de o
bonificatie de 5% din totalul impozitului.Pe langa aceast bonificatie de 5% acordata daca
plata se realizeaza pana la data de 15 a lunii martie, locuitorii comunei Sfantu Gheorhge mai
beneficieaza de o reducere de 50% aplica impozitului pe cladire, impozitului pe teren, taxa
asupra mijloacelor de transport, a taxei pentru eliberarea certificatelor, avizelor si
autorizatiilot, in conformitate cu O.G numarul 27/1996 si a H.G numarul 395/1996.
In cele ce urmeaza vom realiza o exemplificare, vom lua impozitul pe cladire calculat
pentru anul 2005 pentru un apartament de 3 camere situat in comuna Sfantu Gheorghe.Asadar
impozitul intreg este in valoare de 29 lei.Datorita faptului ca e situat in comuna Sfantu
Gheorghe locatarul imobilului va beneficia de reducerea de 50%, avand de plata pentru
cladirea detinuta 14,5 lei.Daca se hotaraste se plateasca impozitul pe cladire pana la data de
15 martie va beneficia si de bonificatia de 5%, ajungand la suma de 13 lei reprezentand
impozitul pe cladire datorat consiliului local.
In comuna Sfantu Gheorghe plata impozitelor si taxelor locale se realizeaza in
proportie de 95-99%, din care 25% reprezinta plata contribuabililor realizata pentru
impozitele si taxele locale pana la data de 15 martie.
Din categoria contribuabililor ce realizeaza plata impozitelor si taxelor pana la data de
15 martie fac parte pensionarii cu pensii ce depasesc 100 lei, contribuabilii cu un venit fix pe
toata perioada anului si proprietarii mijloacelor de transport, barci fara sau cu motar, salupe,
luntre etc.Procentul de 25% e mic si se datorea perioadei de iarna, considerat pe buna
dreptate perioada moarta a anului.Cand veniturile populatiei lipsesc sau sunt foarte mici
datorita incetarii activitatii turistice si a pescuitului.Pescutitul pe Dunare se redeschide pe 15
martie, iar fara plata taxei asupra mijloacelor de transport contribuabilii nu pot incepe
activitatea.
Trimestrul al III lea, 16 iunie-15 septembrie, detine ponderea cea mai ridicata privind
plata impozitelor si taxelor locale cu o pondere de 49% sin totalul populatiei.Cauza acestei
majorari o reprezinta cresterea vizibila a veniturilor populatiei.
Procentul situat intre1-5% reprezinta ponderea contribuabililor care cu reusesc sa-si
plateasca a termen impozitele si taxele locale.Pentru neplata impozitelor si taxelor locale se
vor calcula majorari conform dispozitiilor legale in materie.Pentru fiecare zi de intarziere se
calculeaza un procent de 0,5% pe zi.Astfel pentru impozitul pe cladire datorat consiliului
local in valoare de 13 lei, majorarea va fi 65 bani pe zi.Din categoria contribuabililor ce nu
reusesc sa-si plateasca impozitele si taxele locale fac parte somerii, pensionarii cu pensii ce
nu depasesc 100 lei si unele familii ce beneficieaza de ajutor social din partea consiliului
local.
Masurile luate de primaria Sfantu Gheorghe pentru neplata impozitelor si taxelor
locale sunt instiintarea de plata si pentru cazuri majore executarea silita.
 Veniturile bugetare ale consiliilor locale provim din venituri proprii care se clasifica
astfel:
1. impozite locale cu -impozite directe (impozitul pe cladire)
-impozite indirecte (taxa de consumatie pe anumite produse)
2. venituri provenite din exploatarea bunurilor apartinand dministratiei locale
(subventii si transferuri. cote defalcate din impozite de stat).
Asadar impozitele si taxele locale constituie venituri ale bugetului local, in care
contribuabilii isi au domiciliul, sediul sau in care se afla bunurile impozabile si taxabile.
Din totalul bugetului local al primariei Sfantu Gheorghe, impozitele si taxele locale
datorate de contribubili reprezinta un procent de 25-27%.Pe anul 2005 realizandu-se un
procent de 25,36% din totalul veniturilor, in crestere fata de anul 2004 cand s-a realizat un
procent de 23,17.
Compararea impozitelor locale pe perioada 2004-2005

Contribuabilii comunei Sfantu Gheorhge cunosc destinatia impozitelor si taxelor

locale varsate la bugetul local.Dupa aprobarea bugetului local se realizeaza repartizarea
chetuielilor privind invatamantul,sanatatea, cutura, asistenta sociala, alocatiile si ajutoarele
pentru copii, protectia ecologica, aparare, acestea fiind acoperite din bugetul local.Tot dupa
aprobarea bugetului se da curs si proiectelor propuse de primaria Sfantu Gheorghe.Pentru o
exemplificare vom enumera cateva din ceste proiecte care sunt in desfasurare sau au fost duse
pana la capat.Anume:
1. reaizarea serviciului de salubrizare,
2. reciclarea deseurilor,
3. investitii pentru amenajari teritoriale,
4. gospodarire comunale si a locuintelor,
5. modernizarea uzinei de apa.

CAP.IV EFECTELE IMPOZITELOR DIRECTE

“Conflictul dintre egalitate si eficienta reprezinta cea

mai mare problema pe care o intampinam si care
afecteaza politica noastra sociala sub diverse
 forme.Nu ne putem insusi o parte din eficienta pietei
si sa o impartim in mod egal.”
(Arthur Okun, 1975)
1.Avantajele si dezavantajele impozitelor directe
Se poate aprecia ca impozitele directe prezinta urmatoarele avantaje:
a) constituie o sursa de venit sigura;
b) indeplinesc deziderate de justitie fiscala, deoarece sunt exonerate necesare
minimului de existenta;
c) au in vedere natura si marimea venitului;
d) sunt usor de calculat si de perceput;
e) reducerea impozitelor directe incurajeaza productia.
Impozitele directe prezinta si unele dezavantaje:
a) nu sunt agreabile platitorilor, se considera ca nu ar fi productive;
b) conducerea nu are interes sa devina nepopulara prin marimea acestor impozite;
c) pot duce la abuzuri in ceea ce priveste asezarea si incasarea impozitelor, se poate
practica evaziunea fiscala.
2.Evitarea dublei impuneri juridice internationale
Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleasi
materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre autoritatile fiscala din unitati
diferite.Dubla impunere poate aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor
venituri pe teritoriul altui stat.
Dubla impunere juridica internationala apare atunci cand acelasi venit sau aceeasi
avere se supun la mai multe impozite in tari diferite.Dubla impunere juridica international
poate aparea in cazul impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit si al celor pe
avere.
Dubla impunere afecteaza principiul echitatii fiscala si unitatii impunerii, diminuand
veniturile nominale si reale ale cetatenilor tarii si ale agentilor economici.Aparitia dublei
impuneri juridice internationale trebuie privita in stranse legatura cu particularitatile politici
fiscale si ale sistemelor de impozite intalnite intr-o tara sau alte.In practica fiscala
internationala pot fi intalnite mai multe criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau
averii si anume:
*Criteriul rezidenetei sau criteriul domiciliului fiscal.Conform acestui criteriu,
impunerea veniturilor se efectueaza de autoritatile fiscala in tara in care este rezident, pentru
veniturile obtinute acolo.
 *Criteriul nationalitatii.Potrivit acestui criteriu, impunerea veniturilor se efectueaza de
autoritatea fiscala in tara de a carei nationalitate apartine, pentru veniturile realizate in aceasta
tara.
*Criteriul originii veniturilor sau criteriul teritorialitatii.Conform acestui criteriu
impunerea veniturilor se face catrea autoritatea fiscala, din tara pe al carui teritoriu s-au
obtinut veniturile sau se afla averea, facandu-se abstractie de rezidenta sau nationalitatea
beneficiilor.
Dubla impunerea poate aparea sub doua forme:
1.Voita, apare atunci cand statul incearca prin mijlocle fiscal sa ingreuneze concurenta
exercitata de capitalul extern intr-o ramura economica.
2.Nevoita, intamplatoare, se intalneste atunci cand se urmareste, dar se realizeaza,
prin coincidenta diferitelor impozite din aceeasi tara si din strainatate, afectarea aceluiasi
venit sau bun din doua tari.
Dubla impunere are consecinte negative asupra dezvoltatii economice, sociale,
financiare, bancare.De aceea au fost luate masuri legislative adecvate de catre aproape toate
statele pentru evitarea dublei impuneri internationale juridice cum sunt diferite reglementari
juridice nationale, conventii bilaterale si multilaterale, jurisprudenta, cutumele si doctrinele.
Evitarea dublei impuneri fiscale a devenit un obiectiv principal si constant in
activitatea Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica, a Organizatiei Natiunilor
Unite.Acestea au promovat recomandari, modele si solutii acceptabile, care sa stea la baza
incheierii conventiilor de evitare a dublei impuneri, care in procesul negocierii sa se poata
armoniza cu principiile legislatiei interne a statelor care convin sa incheie o conventie pentru
evitarea dublei impuneri.Conventia pentru evitarea dubllei impuneri se aplica impozitelor pe
venit si pe avere.
Spre deosebire de solutiile, metodele si tehnicile care stau la baza conventiei pentru
evitarea dublei impuneri incheiate intre statele dezvoltate si care promoveaza, indeosebi,
impunerea veniturilor in tara beneficiarului de venituri, in practica realizarii conventiei
incheiate de tara noastra se promoveaza, de regula, solutii care urmaresc impunerea la sursa a
veniturilor, dat fiind pozitia prezenta a Romaniei din care se obtin venituri sub forma de
profit si dividente, de dobanzi la credite comerciale si bancare, de redevente, de salarii,
venituri din activitati de transport, de montaj utilaje, asistenta tehnica, scolarizarea
personalului.
 Solutiile adoptate de Romania prin conventiile incheiate tin seama de interesul legitim
al tarii noastre, in contextul si complexitatea relatiilor intretinute de Romania atat cu tarile
dezvoltate, cat si cu cele in curs de dezvoltare.
Sub incindenta conventiilor intre persoanele fizice si juridice care sunt rezidente ale
unui stat contractant sau ale fiecaruia dintre cele doua state.
In cazul persoanleor fizice, ca rezident in mai multe state, “domiciliul fiscal” se
considera in statul in care acestea au o locuinta permanenta si unde au cele mai stranse
legaturi personale si economice.
In ceea ce priveste impunerea veniturilor, cele mai utilizate solutii prevad:
a. veniturile realizate din bunuri imobiliare sunt impuse in statul in care sunt situate
bunurile respective;
b. profitul obtinut de societatile unui stat contractant este impus, in general, de
organele fiscale ale acestui stat;
c. veniturile realizate de actionari din divedente se impun parte in statul de origine,
parte in statul de destinatie;
d. veniturile obtinute sub forma de dobanzi, precum si cele sub forma redeventelor se
impun in ambele state, in proportii stabilite prin intelegere;
e. veniturile realizate din practicarea unei profesii libere se impun fie in statul de
origine a veniturilor, fie in statul de rezidenta al beneficiarului veniturilor;
f. veniturile din salarii si similare se impun, in principiul, in statul unde se desfasoara
activitatea retribuita.
Metodele utilizate in practica fiscal pentru evitarea dublei impuneri sunt:
1.Scutirea totala, conform careia veniturile realizate in strainatate de rezidentui unui
stat si care au fost impozabile la sursa, nu se includ in venitul impozabil din tara de rezidenta.
2.Scutirea progresiva, presupune insumarea venitului realizat in strainatate cu cel
obtinut in tara de resedinta, avand drept scop stabilirea cotei progresiva cu care va fi impus
venitul intern.
3.Creditarea obisnuita, prin care impozitul platiti unui stat strain, pentru veniturile
realizate pe teritoriul acestuia de catre un nerezident, se reduce din impozitul datorat in tara
de resedinta in limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu venitul obtinut in
strainatate.
4.Creditarea integrala consta in aceea ca impozitul platit in strainatate, pentru
veniturile realizate acolo, se deduce integral din impozitele datorate in tara de resedinta.
3.Presiunea fiscala
 Societatea nu poate exista in absenta impozitelor, a caror necesitate este, pe de o parte,
statuata prin Constitutie, si pe de o alta parte, demonstrata de realitate istorica.Urmarea
fireasca a instituirii impozitelor este resimtirea presiunii fiscala de catre contribuabilii.
Indiferent de termenul utilizat: povara fiscala, presiune fiscala, coeficient fiscal, rata
prelevarilor obligatotii, ideea generala este aceea a obligatiei fata de stat de diminuare a
veniturilor particulare.Rata presiunii sau rata prelevarilor obligatorii, in sens larg, este
raportul dintre totalul impozitelor si contributiilor sociale efectiv incasate de administratia
publica si produsul intern brut.
Contribuabilul onest si cu spirit civic vede in impozit “un rau necesar” si consimte la
plata acestuia.Cand insa impozitele depasesc anumite limite, iar contribuabilii resimt din plin
povara fiscala care ii apasa, comportamentul normal, in economie si societate, este paralizat,
conducand la inhibarea initiativei particualre, a motivatiei de a munci sau, mai grav, la
adevarate revolte fiscale.
Stabilirea unor limite ale presiunii fiscale este o problema care i-a preocupat pe
specialisti inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand economistii si juristii afirmau ca
fiscalitatea trebuie sa fie cat mai lejera.Cum insa, datoria diversificarii actiunilor si
implicarilor statului in viata economica si sociala, impozitelor si cotizatiile sociale au avut o
evolutie ascedenta, in fiecare etapa de dezvoltare, marimea acestora era considerata ca fiind
la limita maxima.
Creşterea presiunii fiscale in ultimile doua secole, are la baza extinderea rolului
économic si social al statului.De asemenea, avand in vedere ca prevederile obligatorii sunt
sursa de acoperire a cheltuielilor publice, impozitele si presiunea fiscala inregistreaza, in
consecinta, aceeasi tendinta de crestere pe care o manifesta cu pregnanta cheltuielile
publice.Autoritatile publice percep impozite, deoarece guvernele au nevoie de resurse.
Totodata, acestea trebuie sa fie foarte precaute in incercarea lor de a maximiza
veniturile fiscale, pentru ca situatia sa nu ia alta turnura, intorcandu-se impotriva propriilor
interese.In acest sens, problema care se pune este: cat de mult pot creste impozitele, astfel
incat, acest lucru sa nu se reflecte intr-o diminuare a incasarilor fiscale pentru guvern?
Avand in vedere faptul ca impozitul este perceput de contribuabil ca o amputare a
veniturilor sale de catre autoritatea publica, trebuie sa admitem si necesitatea cuantificarii
acesteia la diferite niveluri.
1.Presiunea fiscal nationala
 In general, presiunea fiscal este data de rata fiscalitatii, care se calculeaza ca raport
intre suma totala a incasarilor fiscale percepute pe o anumita perioada si marimea procesului
intern brut realizat in aceeasi perioada, de obicei un an.
2.Presiunea fiscala la nivelul agentului economic
Pentru contribuabilii agenti economici, impozitele pe care le platesc statului sunt
percepute ca elemente de presiune fiscala, cu atat mai accentuate cu cat ponderea lor in
valoare adaugata realizata este mai mare.
Cu cat impozitele cuantificate la numarator se calculeaza conform unor cote mai mari,
cu atat suma totala a impozitelor va fi mai ridicata, ceea ce se va repercuta in marimea
pronuntata a ratei fiscalitatii la nivelul agentului economic.
3.Presiunea fiscal individuala
Pe langa presiunea fiscala masurata la nivel national si al agentului economic, se
poate cuantifica si presiunea fiscala individuala, resimtita sub aspect psihologic si care
masoara pragul tolerantei la impozite.Aceasta se calculeaza ca raport intre prelevarile totale
fiscale suportate de contribuabil si suma veniturilor brute obtinute de acesta.
La acest nivel, presiunea fiscala este foarte dificil de cuantificat atata timp cat ea
ramane tributara unor elemente aleatorii, cum sunt: diversitatea prelevarilor, caracterul adesea
ocult al incorporarii impozitelor in preturi, volumul serviciilor publice de care contribuabilul
beneficiaza, actiunea progresivitatii impozitelor.
Totodata, dincolo de aceste estimari matematice, presiunea fiscala individuala trebuia
analizata in raport cu puterea de cumparare a veniturilor nete, pentru a se vedea in ce masura
veniturile ramase dupa impozitare reusesc sa satisfaca nevoile de subzisenta, de economisire
si petrecere a timpului liber.
Factorii de influenta a presiunii fiscale:
Marimea ratei presiunii fiscale este influentata de numerosi factori dintre care
mentionam:
1. performantele economice;
2. structura si formele proprietatii;
3.necesitatile publice stabilite de politica guvernamentala prin nivelul cheltuielilor
publice;
4. eficienta cu care se utilizeaza cheltuielile publice finantate prin impozite;
5. gradul de adeziune a populatiei la politica guvernului si de consimtire la plata
impozitelor;
6. marimea datoriei publice;
 7. stadiul democratiei.
Efecte provocate de cresterea presiunii fiscale
In situatiile de depasire a pragului admisibil al presiunii fiscale, in anumite conditii
socio-economice existente, apar unele fenomene negative, dintre care mentionam: slabirea
efortului productiv, frauda si evaziunea fiscala, precum si aparitia economiei subterane, riscul
inflatiei prin fiscalitate, reducerea competivitatii pe plan international.
1.Scaderea efortului productiv.Economistii liberali au remarcat efectele descurajante
pe care nivelurile inalte ale impozitelor le au asupra muncii, economisirii si investitiei.Astfel,
din punct de vedere al incitarii la munca, sporirea presiunii fiscale conduce la doua tipuri de
efecte adverse:
a. efectul de substitutie -diminuarea timpului de lucru al angajatului, ca urmare a
amputarii salariului prin impozitare;
b. efectul de venit -depunerea unei munci suplimentare in scopul compensarii
pierderii de venit net datorita cresterii impozitelor.
2.Riscul de inflatie prin fiscalitate provine din faptul ca orice crestere a impozitelor si
a cotizatiilor sociale are tendinta de a se repercuta asupra procesului de cuantificare a
preturilor si salariilor, alimentand in acest mod inflatia.Explicatia consta in incercarea, pe de
o parte, a intreprinderilor de a cuprinde in pretul lor de vanzare plusul de impozite si
contributii sociale pe care le suporta si, pe de alta parte, a salariatilor de a recupera, sub forma
salariilor mai mari, scaderea puterii de cumparare cauzata de impozite.
3.Economia subterana reprezinta un fenomen prin care diverse forme de activitate au
drept caracteristica sustragerea de la plata fiscalitatii, fiind un aspect particular al fraudei si
evaziunii fiscale.Astfel, practicarea muncii la negru permite angajatului sa obtina venituri
nedeclarate, iar patronului sa se sustraga de la plata impozitelor si taxelor (aferente muncii la
negru).
4.Reducerea competitivitatii pe planul international.Orice crestere a preluarilor
obligatiilor suportata de agentii economici, se repercuteaza in nivelul pretului practicat la
produsele lor, ceea ce se reflecta in mod negativ asupra competitivitatii intreprinderii
respective in relatiile cu exteriorul.Sporirea presiunii fiscale dincolo de pragul considerat
admisibil, risca, pe de o parte, sa se confrunte cu rezistente din ce in ce mai puternice, iar pe
de alta parte, sa creeze un mare handicap agentilor economici autohtoni in fata unei
concurente internationale din ce in ce mai active, mai agresive.
Cauzele evaziunii fiscale
Cauzele acestui fenomen sunt numeroase.Dintre acestea mentionam:
 1. marimea excesiva a sarcinilor fiscale.In comparatiile internationale, eficienta unui
sistem fiscal se masoara atat prin importanta venitului fiscal, cat si prin gradul de consimtire
la plata impozitelor;
2. insuficienta educatiei a contribuabililor, pe de o parte, si excesul de zel al organelor
fiscale predispuse, uneori la exagerari, pe de o alta parte;
3. lipsa unui control eficient, bine organizat, realizat cu personal foarte bine pregatit;
4. existenta unei legislatii defectuoase, care prin omisiunile ei, permite sustragerea de
la plata unor impozite.
Evaziunea fiscala este pagubitoare atat pentru stat, cat si pentru contribuabili.Statul
este lipsit de o parte din veniturile pe care ar trebui sa le incaseze pentru a-si indeplini
atributiile asumate.Efectele negative pentru contribuabuli se concretizeaza in faptul ca totalul
impozitelor sa distribuie pe o masa de venituri mai mica.
Efecte si masuri de combatere a evaziunii fiscale
Informatiile cele mai certe referitoare la dimensiunile evaziunii si fraudei fiscale sunt
oferite de statisticile rezultate din operatiunile de control; aceste informatii se limiteaza la
acele cazuri descoperite si sanctionate, conform legislatiei in vigoare.
Descoperite sau nu, evaziunea si frauda fiscala, indiferent de dimensiunile atinse, au
efecte negative asupra economiei si societatii, in general, incidentele fiind de natura politica,
financiara, economica si sociala.
Manifestarea acestor efecte negative, precum si amploarea fenomenelor, determina
initierea de catre autoritatile publice, a unor masuri de combatere care trebuie sa actioneze in
urmatoarele domenii: legislativ, administrativ si motivational.
In domeniul legislativ, se urmareste elaborarea unei legislatii fiscale cuprinzatoare,
clare, concise, stabile si coerente.De asemenea, este necesara eliminarea sau restrangerea
exonerarilor, reducerilor si deducerilor, care dau nastere unor interpretari multiple.
Din punct de vedere administrativ, masurile vizeaza crearea unui sistem informational
complex si operativ, asigurarea structurilor instrumentelor administrative adecvate combaterii
eficiente a evaziunii fiscale, precum si formarea specialistilor cu o moralitate si un
profesionalism impuse de formele si dimensiunile evaziunii fiscale.
Sub aspect motivational, masurile vizeaza asigurarea conditiilor necesare educatiei
cetatenilor in sensul respectarii legislatiei fiscale si chiar motivarea contribuabililor prin
stimulente in acest sens.
Pe de alta parte, in situatiile de nerespectare a normelor fiscale de catre contribuabili,
legislatia prevede aplicarea de sanctiuni fiscale sau penale, corespunzatoare gravitatii faptei.
 Sanctiunile fiscale sunt de natura pecuniara si se aplica in cazul contraventiilor care
reprezinta un grad redus de periculozitate.Concret, ele se refera la penalitati, amenzi,
confiscari, suspendarea activitatii.
4.”Paradisuri fiscale”
Obligatiile fisclae ale contribuabililor sunt stabilite prin legislatia elaborata la nivelul
fiecarei tari sau entitati independente, din punct de vedere juridico-adminstrativ.Evaziunea si
frauda fiscala se manifesta atat in interiorul acestora, cat si in afara lor.
O practica foarte raspandita in lumea afacerilor consta in infiintarea unor filiale in tari,
in care nivelul fiscalitatii este mai redus decat in tara in care functioneaza compania-
mama.Relatiile dintre sediul principal si filiala pot fi reale sau fictive.Acest procedeu permite
sustragerea de la impozitare a profitului realizat scriptic in oaza fiscala.La origine, filialele
din aceste zone au servit extinderii societatilor-mama in strainatate, ca mijloc de refugiu
pentru capitaluri destinate a fi repatriate sau reinvestite.Ulterior, au inceput sa fie utilizate ca
mijloc de evaziune fiscala.Pentru a servi acestui scop, filialele au fost orientate spre tari cu
moneda stabila, unde se efectua un control al schimburilor care dispuneau de un sistem
bancar fiabil si ale caror guverne incurajau investitii straine pe teritoriul lor, tari care, in
acelasi timp, practicau niveluri reduse la impozitele asupra profiturilor sau dividentelor.
Evaziunea fiscala internationala este, deci o forma a evaziunii fiscale,iar paradisul
fiscal poate fi solutia de realizare.Este dificil de apreciat daca existenta paradisului fiscal este
de domeniul evaziunii fiscale “legale” sau “frauduloase”; ce organisme la nivel interstatal ar
putea stabili caracterul legal, ilegal, legitim sau nelegitim al acestora?Aceasta forma de
evaziune, pe de o parte, nu este acceptata de guvernele acelor tari care pierd importante
resurse financiare publice, iar pe de alte parte, este stimulata de guvernele altor tari prin
elaborarea unor regimuri fiscale atractive si permisive, obtinand avantaje economice si
sociale.
Paradisul fiscal constituie un instrument prin care se realizeaza evaziunea fiscala
internationala de catre acei contribuabili care cauta un tratament fiscal mai avantajos.
Paradisul fiscal poate fi orice tara care este considerata ca atare si care se vrea
astfel.In realitate, orice tara poate deveni, la un moment dat, paradis fiscal (daca urmareste un
anumit obiectiv economic) sau poate sa inceteze de a mai fi, daca intentioneaza acest
lucru.Paradisurile fiscale se pot clasifica in:
I.PRINCIPALE, care cuprind urmatoarele categorii:
a. tari care nu aplica nici un fel de impunere asupra veniturilor si posesorului de
capital pentru persoane fizice (Bahamas, Bermude, Insulele Cayman, Principatul Monaco);
 b. tari in care impozitul pe venit sau profit este stabilit pe o baza teritoriala.In aceste
tari, contribuabilii beneficiaza de o exonerare a impozitului pe profit obtinut prin operatiuni
realizate in afara teritoriului (Liberia, Malaiezia, Coata Rica, Filipine);
c. tari in care cotele de impunere sunt reduse, fiind astfel stabilite de statele in cauza
sau ca urmare a aplicarii unor reduceri de cote internationale (Elvetia, Antilele olandeze,
Irlanda);
d. tari care ofera exonerari fiscale industriilor create in vederea dezvoltarii
exporturilor (Irlanda, pentru societatile infiintate inainte de ianuarie 1981):
e. tari care ofera avantaje specifice societatilor tip holding sau off-shore (Tarile de Jos,
Singapore, Luxemburg);
f. tari care ofera alte avantaje, specifice anumitor societati (Antigua, Grenada,
Jamaica, Barbados).
Aceasta grupare are la baza principalele dispozitii fiscale care le confera statutul de
oaza fiscale, multe tari apartinand mai multor asemenea grupe.
II.SECUNDARE, in aceasta categorie intra tari mici, cat si altele industrializate care
practica, in general, niveluri ridicate la diverse forme de venit, dar dispun si de unele
dispozitii legale cu caracter particular, care pot fi utilizate de catre investitori in operatiunile
de tax-planning.
In ceea ce priveste tarile mici, care au o populatie redusa numeric, apeleaza la una
dintre urmatoarele posibilitati:
* aplica niveluri reduse la cotele de impozite;
* nu aplica nici un fel de impunere fiscala;
* nu limiteaza anumite venituri ale persoanelor fizice sau juridice;
* acorda facilitati fiscale substantiale pentru activitati desfasurate in anumite domenii.
Tarile cu economie dezvoltata, care devin ele insele atractive pentru unele activitati
desfasurate de anumite societati, demonstreaza ca in viata economica primeaza interesul
material.State ca Franta, Belgia, Austria, Italia, SUA acorda facilitati fiscale substantiale
pentru atragerea capitalului strain sau cresterea exporturilor.
In bugetul unei tari se concentreaza intreaga politica fiscala a acesteia.Prin politica
fiscala sau bugetul statului se dirijeaza intreaga viata economica si sociala a unei tari.
Legea bugetului public, in care este concentrata intreaga politica fiscala a unui stat,
este considerata pe buna dreptate, ca cea mai importanta lege dintr-o tara, dupa “Constitutia”
sa.
 Spre exemplu, in cazul in care statul constata ca se impune luarea unor masuri pentru
a preveni declinul economieiei si a crea noi locuri de munca, trece la realizarea unor proiecte
de lucrari publice, precum constructia de unitati de invatamant, de spitale, electrificarea
satelor, extinderea retelei de termoficare, canalizare, alimentarea cu gaze, apa, lucrari in
domeniul transporturilor, protectiei mediului.Prin efectuarea unor asemenea lucrari se creeaza
un numar mare de locuri de munca si o crestere rapida si vertiginoasa a activitatii economice.
Modificarea impozitelor poate fi utilizata fie pentru a stimula, fie pentru a restrange
activitatea economica.
Scaderea impozitelor (in anumite conditii bine determinate, nu oricand), in special a
celor directe mareste veniturile ramase efectiv la dispozitia populatiei, ceea ce conduce la
cresterea cheltuielilor cu achizitionarea de bunuri si servicii, marind cererea, care va avea ca
efect sporirea volumului productiei.
In cazul in care se constata ca sunt prea multi bani in circulatie, care vor genera
cresterea preturilor, deci inflatie, statul intervine prin cresterea impozitelor.Sporind
impozitele scade venitul disponibil si cererea de cumparare de bunuri si servicii, avand ca
rezultat reducerea cantitatii de bunuri si servicii ce pot fi cumparate de populatie, si ca
urmare, reducerea volumului de activitate la agentii economici, producatori si
comercianti.Desigur ca in practica aceasta problema este foarte complexa, efectele fiind mult
diferite, uneori de sens contrar.
In cazul in care statul considera ca numite activitati, in special cele daunatoare
sanatatii fizice si mintale ale populatiei, s-au dezvoltat prea mult sau se urmareste reducerera
consumului acestora, se intervine pe calea impozitelor: se maresc impozitele, atat cele directe
cat si cele indirecte, cuprinse in pretul produselor si serviciilor vizate.Crescand preturile intr-
o masura insemnata se va cumpara o cantitate mult mai mica din asemenea produse si
servicii, ceea ce va conduce la reducerea volumului de activitate din unitatile producatoare
ale acestora.
Pentru activitatile care se considerra ca trebuie dezvoltate se poate acorda reducerea
sau scutirea de la impozitare, pe anumite perioade de timp, si chiar anumite stimulente.
In situatia in care, intr-o anumita tara, s-a ajuns ca o mica parte din populatiei sa
detina cea mai mare parte din produsul national,cei mai multi fiind cei saraci, iar statul
urmareste infaptuirea unor masuri mai ample de protectie sociala, se apeleaza tot la impozite
si la cheltuielile bugetului de stat.Pentru infaptuirea unui asemenea obiectiv se va pune accent
mai mare pe stabilirea impozitelor in functie de capacitatea de plata a persoanleor fizice si
juridice si o mai buna redistribuire a veniturilor.
 Prin impozite se mareste o parte din venit preluata de la cei bogati concomitent cu
reducerea sau scutirea impozitelor pe venitul celor saraci si sporirea cheltuielilor
guvernamentale destinate satisfacerii unor nevoi publice ale acestora.
O impovarare prea mare a celor bogati, pentru a ajuta cat mai mult pe cei saraci, va
genera grave consecinte printre care:
1.Lipsa stimulentelor de a investi.Persoanele bogate fiind supraimpozitate, vor
considera ca nu se merita sa muncesti pentru a da statului cea mai mare parte din venit.O tara
care practica un asemenea sistem fiscal va fi considerate neatractive, cu o fiscalitate
impovaratoare, ceea ce va face sa fie ocolita de investitorii straini.Numeroase persoane fizice
si juridice intre care si o parte din elite- vor emigra in alte tari cu o fiscalitate redusa.
2.Acordarea permanenta a unor subventii insemnate va avea ca efect inmultirea
numarului celor care nu vor mai munci, care se multumesc “cu mai putin, dar fara munca”.
In ceea ce priveste subventiile, trebuie facute o distinctie clara intre 1.subventia
fiscala pe venit, 2.subventia fiscala pe impozit si 3.subventia sociala de venit.
1.Subventia fiscala de venit reprezinta parte din venitul total impozabil obtinut de o
persoana, dar care este scutit de la impozitare.
2.Subventia fiscala de impozit reprezinta impozitul scutit de la plata, ceea ce
reprezinta in fapt un supliment de salariu.
3.Subvenita sociala de venit reprezinta suma de bani oferita de stat unei persoane sau
gospodarii, sub forma de ajutor banesc nerambursabil, in scopul asigurarii supravietuirii, in
tarile sarace, respectiv pentru acordarea mijloacelor necesare unui trai decent, in tarile bogate,
in special in cele care infaptuiesc statul bunastarii sociale.
Acordare acestor subventii se constituie efectiv si ca o masura de protectie sociala a
persoanelor aflate la limita supravietuirii.
Sporirea impozitelor si a celorlalte obligatii de plata bugetara, indiferent de denumirea
acestora conduce la cresterea preturilor produselor si serviciilor pentru populatie si a
factorilor de productie pentru agentii economici.Aceasta va determina schimbarea
comportamentului si a atitudinii unor persoane fizice de a munci, economisi, investi.
Dispozitia statului de marire a impozitelor genereaza numeroase si serioase
complicatii prin fenomenul reactiilor anticipate: multe persoane fizice si juridice isi modifica
obiectivele fata de mediul economic, social si politic.Din momentul in care statul
“penalizeaza munca cinstita”, prin introducerea unor impozite deosebit de mari, modifica
comportamentul si atitudinile multor persoane fata de mediul economic, social si politic.
Modificarile de comportament si atitudine se pot manifesta si prin:
 -refuzul de a mai lucra, considerand ca nu merita sa muncesti pentru a da statului cea
mai mare parte de venit, urmand a se limita la alte surse de venit pe care le obtine;
- recurgerea la fenomenele de evaziune fiscala, manifestata sub diferite forme,
precum: munca la negru, reducerea artificiala a veniturilor obtinute, declarate si impozitate,
nedeclararea in totalitate a veniturilor;
-”emigrarea” in alte tari cu fiscalitate mai mica;
- refuzul investitorilor straini de a-si mai plasa capitalurile intr-o asemenea tara;
-schimbarea atitudinii politice, a unei mari parti din populatie, fata de partidul de
guvernamant aflat la conducerea tarii si multe altele.
Cresterea impozitelor genereaza serioase nemultumiri pentru un mare numar de
contribuabili persoane fizice si juridice, ale caror reactii pot merge la adevarate revolte
fiscale, caderea de la putere a Guvernului si partidului care a castigat ultimele alegeri.

CAP.V POSIBILITATI DE PERFECTIONARE A

GRADULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR
SI TAXELOR

“Mai inainte de a ridica un zid as vrea sa stiu ce anume

Las deoparte si de alta.
(Robert Frost, poet american 1874-1963)
Problema impozitelor este o problema pe cat de complexe, pe atat de greu de rezolvat
in practica.Principiile de echitate fiscala impun ca stablirea impozitelor sa se faca in functie
de capacitatea contributiva a fiecarui, adica in functie de veniturile si de averea obtinuta.
Obligatiile fiscale trebuie sa inceapa de la un anumit nivel al veniturilor unei persoane
fizice si juridice, sa tina cont de situatia economica si sociala a acestora.
Un stat este cu atat mai bogat, mai puternic, cu cat are mai multi cetateni
bogati.Interesul statului este ca numarul si bogatia acestora sa creasca tot mai mult intrucat si
veniturile sale vor fi mai mari.Pe cale de consecinta, interesul statului este de a avea cat mai
putini cetateni saraci.Cu cat numarul acestora si gradul lor de saracie este mai mic, cu atat
mai mult statul se va elibera de greaua povara a intretinerii celor saraci, din veniturile
obtinute, pe calea impozitelor incasate de la cei bogati.
In acelasi timp, permanent si in orice tara, se pune problema daca fondurile bugetare
sunt cheltuite in mod eficient.Frecvente sunt exemplele in care insemnate fonduri bugetare fie
au fost cheltuite ineficient, fie fraudulos.”Viata usoara” si birocratia din unele institutii
fundamentale ale statului, ca si fenomenele de frauda, risipa si abuzuri, bine surprinse si
evidentiate de mass-media, au generat in randul majoritatii cetatenilor sentimente de
neincredere si chiar de dispret fata de puterea legislative, executive si judecatoreasca, cerand
reducerea cheltuielilor acestor institutii.
Bugetul de stat curpinde partea de venituri si pe cea de cheltuieli.Veniturile bugetului
de stat se obtin in cea mai mare parte pe calea impozitelor, in general intre 50% si
90%.Cheltuielile bugetului de stat, numite si cheltuieli publice sau cheltuieli guvernamentale,
au ca destinatie satisfacerea unor necesitati sociale precum cele de invatamant, educatie,
sanatate, protectie sociala, ordine publica, protectia mediului, aparare.
Cum materia impozabila cunoaste, in general modificari reduse de la un an la altul,
singura posibiliate de sporire a veniturilor bugetare ramane cresterea sarcinii fiscale, adica a
impozitelor, ceea ce presupune schimbarea unor reglementari fiscale.Un asemenea scop nu se
poate realiza practic intr-un an fiscal, avand in vedere etapele care trebuie parcurse respectiv:
1. constatarea decalajului (mare sau foarte mare) intre venituri si incasari;
2. stabilirea masurilor legislative ce trebuie intreprinse pentru obtinerea diferentei de
venituri bugetare;
3. elaborarea proiectelor legislative, aprobarea acestora in Guvern sau Parlament,
promulgarea lor si publicarea in “Monitorul Oficial”;
4. stabilirea noilor sarcini fiscale ale contribuabililor (mult mai mari), care sa le mai si
plateasca, integral si in termenul legal.
Un sistem fiscal rational, specific statului bunastarii sociale, se bazeaza pe
posibilitatile efective reale si echitabile de stabilire a impozitelor pe contribuabil.Astfel spus,
se va avea in vedere si necesitatile de venituri bugetare, dar, in determinarea veniturilor
cuvenite bugetului de stat, se porneste si de la posibilitatile de plata, de la puterea
contributiva a fiecarui contribuabil, stabilita conform principiilor de echitate fiscala, pe baza
unei legislatii fiscale cat mai stabila in timp.
Este important numarul persoanelor intretinute de cei ce muncesc, dar foarte
importanta este si marirea cheltuielilor necesare si efective pentru o asemenea persoana.Una
este ca, cheltuielile de protectie social, necesara sau efectiv consumate, pentru o persoana ce
necesita masuri de protectie sociala sa fie de cativa euro lunar si alta este ca acestea sa fie de
mii si zeci de mii de euro lunar, precum in cazul copiilor bolnavi de SIDA.Ca urmare,
masurile profilactice sunt decisive in asigurarea sanatatii populatiei si mod deosebit, a
generatiilor ce urmeaza.Sunt tari care cheltuiesc mult cu tratamentele terapeutice, in timp ce
alte tari cheltuiesc putin cu tratamentele profilatice,dar ajung ca o mare parte din populatiei sa
fie suferinda de boli incurabile, persoane care nu mai pot fi recuperate si pentru al caror
tratament nu exista fondurile necesare.
Problema este foarte complexa si a fost subliniata numai prin prisma cauzalor care pot
conduce la “povara contributiilor” care alaturi de “povara impozitelor”, conduce la “povara
obligatiilor bugetare”, cu numeroasele si gravele consecinte pe care le genereaza.
Am subliniat aceste aspecte pentru a se intelege mai bine problemele dificile ce se
ridica atunci cand se pune problema modului in care se asigura veniturile bugetare necesare
exercitarii rolului si functiilor statului:
1. printr-un singur buget, pe calea impozitelor generale, sau
2.prin mai multe bugete, respectiv bugetul de stat, ale caror venituri se obtin, in cea
mai mare parte, pe cale impozitelor, bugetul asigurarilor sociale de stat, ale caror venituri se
obtin pe calea contributiilor, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale.
Pentru tara noastra se poate mentiona ca, in conditiile actualului regim fiscal al
contributiilor pentru pensii, al modului de colectare si repartizare, acestea pot fi incluse in
veniturile fiscale, in vederea calcularii unor indicatorii, asa cum este rata fiscalitatii.
Atata timp cat nu se va institui un “un sistem de pensii bazat pe contributii si venituri
bine definite si corelate”, prin care sa se cunoasca precis, cu cat a contribuit fiecare asigurat
pe parcursul vietii sale si cat are dreptul sa consume, sub forma de pensie, contributiile pentru
asigurarile sociale vor avea un caracter fiscal, nedeosebindu-se prea mult de impozite.