Despre învierea morților la Qumran

și în Noul Testament. Posibile raporturi?

Studiu de caz între 4Q521 2 ii 5-8 ; 12-13
și Mt 11,5//Lc 7,221
Constantin Pogor*

I. Introducere

Prezența unei expresii ce se referă la învierea morților într-unul din ma-

nuscrisele descoperite lângă Marea Moartă, la Qumran (hyxy ~ytmw – 4Q521
2 ii 12), ridică problema eventualelor raporturi pe care aceasta le-ar putea
avea cu o expresie similară din Noul Testament ([kai«] nekroi. evgei,rontai
– Mt 11,5//Lc 7,22). Mai mult decât atât, aceste expresii fac parte din două
ansambluri de binefaceri eshatologice, structurate asemenea unei liste.
Scopul studiului de față este de a identifica posibilele raporturi pe care
4Q521 2 ii le cunoaște la nivel filologic și/sau teologic cu textul neotesta-
mentar. Totodată, identificarea mai multor binefaceri comune ne invită
să actualizăm opinia legată de sursele listei de bienfaceri eshatologice
din Noul Testament.
1
Acest studiu constituie roadele prezentării unei comunicări științifice în cadrul
Colocviului internațional “Resurrection of the Dead: Biblical Traditions in Dialogue – La
résurrection des morts : traditions bibliques en dialogue”, ce a avut loc în Louvain-la-
Neuve (Belgia) între 07 și 09 aprilie 2010. Doresc să mulțumesc Prof. A. Wénin și J.-M.
Auwers pentru prețioasele sfaturi. Ulterior, această comunicare a făcut obiectul unei
publicații în limba franceză intitulată, “Deux expressions portant sur la résurrection des
morts dans un texte de Qumrân et dans le Nouveau Testament. Quels rapports ? Étude
de cas sur 4Q521 2 ii 5-8; 12-13 et Mt 11,5 par. Lc 7,22”, publicată în G. Van Oyen – T.
Shepherd (ed.), Resurrection of the Dead. Biblical Traditions in Dialogue (BETL, 249),
Leuven, Peeters, 2012, 341-355. Prezentul articol comportă atât traducerea în limba
română a studiului publicat, cât și o ușoră actualizare a literaturii de specialitate.
*
Pr. dr. Constantin Pogor, Université Marc Bloch, Faculté de théologie protestante,
Strasbourg Cedex, Franța.

406
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

II. Observații preliminare

Înainte de a analiza sursele filologice ale expresiilor și structura listelor,

îmi propun să parcurg cele mai importante opinii emise de cercetători
pe marginea acestui subiect.
Dacă textul neotestamentar nu ridică probleme deosebite, cel din
4Q521 reclamă o atenție sporită dată fiind starea sa materială fragmen-
tară2. Ambele corpusuri fac referire la Mesia, însă textul de la Qumran
menționează doi3 sau un singur “Mesia”4, fără a putea însă să tranșăm
asupra acestei chestiuni5.
Ceea ce ridică probleme este menirea lui Mesia din 4Q521 2 ii, motiv
pentru care o parte dintre cercetători vorbesc de o personalitate eshato-
logico-profetică6, în timp ce alții consideră că textul se referă la un Mesia
regal7. Un alt punct de vedere, pe care îl împărtășesc, susține că menirea
lui Mesia din acest manuscris este neclară8. Astfel, acest fragment de la
Qumran nu ne permite să emitem o evaluare generală a rolului exact al lui
Mesia de la linia 1, cu toate că acesta apare într-un decor literar eshatologic.
În ceea ce privește identitatea celui care va pune în practică bine-
facerile, vom ilustra cele trei posibilități pe care textul ne îngăduie să
le înaintăm. Astfel, binefacerile eshatologice sunt împlinite de către:
2
Manuscrisul descoperit la Qumran, și care este o copie, datează din primul sfert
al primului secol î.Hr. Originalul ar putea fi situat în cea de a doua jumătate a celui
de-al doilea secol (vezi Puech, L’attente, 15).
3
Pentru o discuție detaliată pe seama acestei chestiuni, a se vedea Novakovic,
Messiah, 171-172, n. 194, 197.
4
Chester, Messiah, 152; Theissen – Merz, The Historical, 534; García Martínez –
Tigchelaar, The Dead Sea, vol. 2, 1045; García Martínez, The Dead Sea Scrolls Translated,
394; Tabor –Wise, 4Q521, 151, 158; Meier, Un certain, vol. 3, 322.
5
Puech precizează că este posibilă citirea lui wxyXm la plural “ ‘ses messies’ prêtre et
roi” sau chiar la singular (Puech, Qumrân, 12, n. 15-16; Id., La croyance, vol. 2, 634,
n. 14, 679; Id., Une apocalypse, 16).
6
Collins, The Scepter, 116-122, 205-206; Id., The Works; Id., A Herald; Brooke,
Luke-Acts, 76; Chester, Messiah, 153, n. 2.
7
Puech, La croyance, 679-680; Id., Une apocalypse, 487-488; Theissen – Merz,
The Historical, 534; García Martínez, Two Messianic, 39-40.
8
Kvalbein, The Wonders, 107-108.

407
 Constantin Pogor

Mesia9, un Mesia în calitate de intermediar al Domnului10 sau de însuși

Domnul11. Țin să subliniez că, ultima propunere merită luată în calcul,
pentru că a cincea linie menționează în mod clar că Domnul este Cel
care va trimite binefacerile care urmează.
Dat fiind faptul că, textele sunt aranjate ca și liste de binefaceri es-
hatologice, raporturile pe care acestea le prezintă sunt explicate de către
cercetători fie ca prezentând o anumită afinitate tematică12, fie ca inspi-
rându-se dintr-o tradiție comună13. Alții sunt de părere că, nu există
niciun element de interdependență din partea textului neotestamentar
față de cel de la Qumran14.

9
Tabor – Wise, 4Q521, 158, n. 2, sunt de părere că Mesia este autorul bineface-
rilor, atât pentru faptul că la linia 5 are loc o modificare de personaje, cât și pentru că
în Is 61,1 El este cel care joacă un rol principal fiind Cel care va propovădui vestea cea
bună sau evanghelia.
10
Collins, The Scepter, 117-118; Id., The Works, 100; Id., A Herald, 235-236; Puech,
Apports, 152; Id., L’attente, 17.
11
Starcky, Le travail, 66; Puech, La croyance, 683-684; Chester, Messiah, 153-154
(autorul are în vedere și posibilitatea ca acest Mesia să fie un agent al lui Dumnezeu
pentru un anumit număr de binefaceri [314-315]); Theissen – Merz, The Historical,
528-529; Kvalbein, The Wonders, 106-107, n. 6; Meier, Un certain, vol. 3, 322-323
(concomitent, acesta lasă deschisă posibilitatea ca “fragmentul de la Qumran să susțină
ideea că Domnul își realizează lucrările de mântuire prin intermediul lui Mesia, chiar
dacă acest lucru nu este afirmat direct în text”).
12
Chester, Messiah, 156, n. 2, consideră că, 4Q521 precede logion-ul și că, este
probabil, ca acesta să fi jucat un rol formator în tradiția evanghelică a evoluției ideii
mesianice.
13
Collins, The Scepter, 121-122; Id., The Works, 107; Id., A Herald, 240; Neirynck,
Q 6,20b-21, 58; Novakovic, Messiah, 182; Puech, La croyance, 683-684; Zimmermann,
Messianische, 389; Brooke, Luke-Acts, 76. Nu este totuși de luat în calcul ipoteza că
Iisus a cunoscut tradiția de la Qumran. Cu toate acestea, se poate ca evangheliile (sau
sursele lor directe) să reflecte o anumită sensibilitate cu textul de la 4Q521 sau cu o
sursă comună. Oarecum în același sens, Tabor – Wise, 4Q521, 160-161, n. 2, propun
că Matei și Luca s-au folosit de o “ formulă pre sinoptică pentru a identifica pe Mesia”.
14
Lybaek, New, 88, crede de asemenea că nu este vorba de un fundal al unei așteptări
mesianice profetice din care s-ar fi inspirat logion-ul. Brooke, Interprétations, 109, n.
37, critică punctul de vedere al lui Collins (The Works, 107, n. 4) despre o posibilă
cunoștință din partea autorului logion-ului legată de textul din 4Q521. El respinge orice

408
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

III. Analiza textului 4Q521 2 ii 5-8; 12-13

1. Binefacerile eshatologice

5. Pentru că Adonai va cerceta evlavioșii15 și drepții îi va chema

după numele lor
arqy ~Xb ~yqydcw rqby ~ydysx ynda yk 5.
6. și peste săraci se va purta Duhul Său și pe credincioși îi va
înnoi prin puterea Sa.
wxkb @ylxy ~ynwmaw @xrt wxwr ~ywn[ l[w 6.
7. Pentru că El va slăvi pe evlavioși pe un tron de regalitate
(împărăție) veșnică,
d[ twklm ask l[ ~ydysx ta dbky yk 7.
8. eliberând prizonierii, deschizând (ochii) orbilor, îndreptând
gârbovi[ții].
[…~ypwp]k @qwz ~yrw[ xqwp ~yrwsa rytm 8.
…
12. Pentru că El va tămădui răniții (de moarte) și morții îi va
învia, săracii îi va evangheliza
rXby ~ywn[ hyxy ~ytmw ~yllx apry [yk] 12.
13. și [sărac]ii îi va sătura, pribegiții îi va conduce și flămânzii
îi va îmbogăți
rX[y ~yb[rw lhny ~yXw [dq] X…[…]w 13.

(inter)dependență literară, pentru a conchide că “textele biblice se evocă reciproc, iar

această intertextualitate este moștenită și exprimată de diverse maniere în aceste tradiții
mult mai târzii” (109). Kvalbein, The Wonders, 108, n. 6, alege să scoată în evidență
o diferență notabilă dintre cele două texte. Astfel, 4Q521 nu amintește de vindecări
fizice și nici de învieri de persoane decedate. Prin urmare, este un text poetic, pe când
logion-ul se referă la minuni realizate în mod real de Iisus.
15
Textul și traducerea au fost preluate de la Puech, Qumrân, 10-11.

409
 Constantin Pogor

Analiza amănunțită realizată de Puech16, ne permite să constatăm că

liniile 5–7 nu sunt preluări, ci aluzii sau ecouri din Vechiul Testament.
Dacă linia 8 conține trei binefaceri redate exact ca în Ps 146,7b.8a-b,
linia 12 oferă două citate din Is 26,19 și 61,1, pe când a treia binefacere
nu are echivalent cunoscut (“El va tămădui răniții [de moarte]”). Cât
privește ultima linie, aceasta nu cunoaște nicio paralelă veterotesta-
mentară17. Astfel, această listă eshatologică pare să fie o compilație și
ecouri din texte aparținând primului testament și o serie de expresii
originale.

2. O singură listă, în trei serii

Dat fiind faptul că, manuscrisul 4Q521 2 ii nu este complet, nu avem

datele necesare pentru a ne pronunța asupra numărului exact de bine-
faceri eshatologice pe care le-ar fi prezentat textul în starea finală de
redactare18.
Binefacerile existente sunt o noutate prin sinteza și aranjamentul
lor.
Această listă este structurată în trei serii19, fiecare dintre ele începând
cu un yk. Primele două serii numără fiecare patru binefaceri. Ele reamin-
tesc cititorului binefacerile pe care le vor primi – ca un fel de răsplată (a
treia linie) –, cei care slujesc Domnului. Față de binefacerile vechitesta-
mentare, specificitatea celor din textul descoperit printre manuscrisele
de la Marea Moartă este că acestea sunt “acțiuni slăvite care nu au mai
avut loc niciodată” (linia 11).

16
Cf. Puech, Qumrân, 13-18.
17
Recent Puech, L’attente, 16, propune că cel de-al doilea hemistih rezonează cu
Sir 48 10b-11.
18
Reconstituirea pe care o propune Puech, Qumrân, 10-11, 17, la linia 14 ~ynw]
bnw și [? ~yXw]rqk, lasă deschisă presupunerea că 4Q521 mai putea conține și alte
binefaceri.
19
După părerea lui Brooke, Interprétations, 108-109, avem de-a face cu două liste
: una la linia 8 și o a doua la liniile 12-13.

410
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

Analizând cu atenție structura, remarcăm prezența unor caracte-

ristici specifice fiecărei serii. Prima serie, liniile 5 și 6, prezintă schema
următoare:
yk
(cuvânt) cuvânt pl.+ verb + w + cuvânt pl. (cuvânt) + verb +
w + (cuvânt) cuvânt pl. (cuvânt) + verb + w + cuvânt pl. + verb (cuvânt)

Cea de-a doua serie, liniile 7 și 8, cunoaște următoarea structură :

yk
verb (cuvânt) + cuvânt pl. (cuvânt) (cuvânt) (cuvânt) (cuvânt)
verb + cuvânt pl.
verb + cuvânt pl.
verb + cuvânt pl.

Ultima serie, liniile 12 și 13, are o schemă diferită :

yk
verb + cuvânt pl. + w + cuvânt pl. + verb
cuvânt pl. + verb + w + cuvânt pl. + verb
cuvânt pl. + verb + w + cuvânt pl. + verb

Analiza structurii acestei liste ne demonstrează existența unei anumite

logici structurale, proprie fiecărei serii.
Acestea trei, chiar dacă sunt diferite din punct de vedere structural,
constituie o singură listă eshatologică. Două argumente vin în sprijinul
acestei propuneri. Mai întâi, toate seriile încep cu un yk, care le încadrează
și le temporizează, pentru ca mai apoi mențiunea că Domnul este cel care
va împlini aceste binefaceri (linia 5) să unească logica teologică a acestei
liste și să o clarifice.

411
 Constantin Pogor

IV. Analiza Mt 11,5//Lc 7,22

1. Binefacerile eshatologice

Mt 11,5 Lc 7,22
tufloi. avnable,pousin tufloi. avnable,pousin
kai«
cwloi. peripatou/sin cwloi. peripatou/sin
leproi. kaqari,zontai leproi. kaqari,zontai
kai. kai«
kwfoi. avkou,ousin kwfoi. avkou,ousin
kai«
nekroi. evgei,rontai nekroi. evgei,rontai
kai«
ptwcoi. euvaggeli,zontai ptwcoi. euvaggeli,zontai
kai« maka,rio,j evstin o`.j eva.n mh. kai« maka,rio,j evstin o`.j eva.n mh.
skandalisqh/| evn evmoi, skandalisqh/| evn evmoi,
Această înșiruire constituie răspunsul pe care Iisus Hristos îl trimite lui
Ioan Botezătorul pentru a se caracteriza, pe sine însuți și lucrarea Sa. În
general, comentatorii cred că aceasta se prezintă sub forma unei îmbi-
nări din mai multe pasaje din Isaia – 26,19; 29,18; 35,5; 42,7.18 și 61,120.
În plus, Davies și Allison21, susțin că influența textelor din Isaia nu se
limitează doar la vocabular, ci se răsfrânge la nivelul construcției frazei
și asupra formei sau structurii. Is 29,18-19; 35,5-10 și 61,1-2 sunt liste,
precum și Mt 11,5.
Plecând de la rezultatele deja oferite de cercetători, trebuie precizat
faptul că, expresiile “orbi își recapătă vederea” și “săraci sunt evanghelizați”
au ca izvor Is 61,1 LXX. “Șchiopi umblă” și “surzi aud” găsesc paralele
cu Is 35,5 LXX. Expresia “leproși sunt curățiți” este singura care nu are
echivalent în Vechiul Testament. În ceea ce privește binefacerea “morți
20
Menken, Matthew’s Bible, 239, n. 2 (cu toate acestea, el nu menționează posi-
bilele asemănări cu 4Q521 2 ii); Notley, Jesus, 55; Novakovic, Messiah, 160-161, n. 1.
21
Davies – Allison, The Gospel, 242, 246.

412
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

înviază”, la prima vedere, aceasta reia fie textul Is 26,14, fie pe cel din Is
26,19 LXX.
În contextul lor, aceste texte vechitestamentare sunt asociate cu ju-
decata (cf. Is 29,20; 35,4; 61,2). Nu întâmplător, Iisus citează doar pro-
misiunile de mântuire. Astfel, mesajul său principal, spre deosebire de cel
al lui Ioan Botezătorul, nu se referă la judecată, ci la realitatea imediată
a împlinirii acestor binefaceri eshatologice ca și lucrări ale lui Mesia (Mt
11,2.4).

2. O singură listă

M-V
M-V
M-V kai« M-V M-V
Mt 11,5 M-V kai« M-V Lc 7,22 kai«
kai« M-V kai« M-V M-V
M-V
M-V

În ceea ce privește forma generală a listei neotestamentare, este nece-

sar să precizăm că, Matei utilizează de patru ori kai«, în timp ce Luca
o singură dată. În Evanghelia după Luca, lista este structurată în șase
stihuri, aranjate în două grupe legate între ele de o conjuncție. La Ma-
tei, cele șase stihuri sunt dispuse în trei perechi de câte două stihuri
conectate de un kai«. Cea de a treia pereche conține de două ori această
conjuncție. Fiecare stih are în componență un subiect și un predicat,
ale căror subiecte sunt adjective la masculin fără articol (M). Din cele
șase verbe din listă, trei sunt intranzitive la diateza activă, iar celelalte
la diateza pasivă.
Aceste asemănări, cu toate că există o variație la nivelul conjuncției
kai«, ne arată clar că atât Luca, cât și Matei oferă textul exact, fără să îl
altereze cu adaosuri sau alte precizări.

413
 Constantin Pogor

V. Comparația celor doua expresii

În privința surselor celor două expresii legate de învierea morților, în

general, comentatorii se raportează la textul de la Is 26,19.
Cu toate acestea, pentru hyxy ~ytmw (4Q521 2 ii 12) izvorul poate fi
Is 26,14 (Wyx.yI-lB; ~ytime) sau Is 26,19a (^yt,me Wyx.yI). Is 26,14 oferă o mai bună
compatibilitate textuală, însă conține o negație în structură și în logică. Is
26,19a nu este chiar atât de exact, însă degajă o anumită afinitate la nivel
de conținut, el vorbind de o acțiune pe care Dumnezeu o va întreprinde
în viitor. În acest verset, se întâlnește un strigăt de nădejde.
În legătură cu (kai«) nekroi. evgei,rontai (Mt 11,5//Lc 7,22), Is 26,14 LXX nu
trebuie reținut ca sursă, pentru că prezintă o negație. Totodată, verbul i;dwsin
este precedat de substantivul zwh.n. Prin urmare, la prima vedere, cealaltă para-
lelă posibilă este Is 26,19 LXX22. John P. Meier23 susține această corespondență
și notează că, întâlnim aici “combinația restrânsă a celor două propuneri în
formula simplă nekroi egeirontai”, într-o încercare de a crea o expresie mai
scurtă pentru a reuși includerea ei în schema care, în greacă, se prezintă sub
formă poetică. Alți comentatori, nu sunt atât de preciși, ei vorbind mai degrabă
de un ecou din Is 26,19, fără însă a opta pentru TM sau pentru LXX24.
Cu toate acestea, consider că, în cazul de față, ne aflăm în fața unei
preluări adaptate din Is 26,19a TM25.
Prin urmare, chiar dacă este o modificare literară, (kai«) nekroi.
evgei,rontai nu trebuie să se reclame în mod obligatoriu din Is 26,19 LXX,
doar pentru simplul fapt că autorul a fost preocupat de un detaliu gra-
matical. Și chiar dacă ne gândim că autorul a fost atent la un aspect de
ordin gramatical, nu se explică totuși motivul pentru care el nu a utilizat
verbul avnasth,sontai din Is 26,19. Și acesta din urmă este tot la timpul

22
Marshall, The Gospel, 292; Fitzmyer, The Gospel, 668; Gnilka, Das Matthäu-
sevangelicum, 408.
23
Meier, Un certain, vol. 2, 1174, n. 187.
24
Nolland, Luke, 330; Id., The Gospel, 451; Gundry, Matthew, 206; Hagner, Matthew,
301; Turner, Matthew, p. 291.
25
Singurul comentariu care lasă să se înțeleagă că este vorba de TM, însă fără să
exploreze în detaliu, este cel al lui Davies – Allison, The Gospel, 243.

414
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

viitor, plural, precum evgerqh,sontai, iar, în plus, nu numai că este primul

verb din acest verset, dar și primul cuvânt care îl urmează este oi`nekroi,.
Pentru a susține această propunere, voi purcede la o analiză filologică
a textelor din Is 26,19 LXX/TM și din Mt 11,5//Lc 7,22.
Un alt verb care ar fi putut să fie folosit în logion pentru a desemna
acțiunea de înviere a morților este avni,sthmi care, în general, exprimă
acțiunea de “a se ridica”. În Noul Testament acest cuvânt este utilizat
pentru a desemna învierea (cf. In 6,39.40.44.54; Fap 26,23; Rm 8,11; 1
Cor 15,21; Col 1,18 etc.).
Cuvântul evgei,rw, întrebuințat în logion, semnifică în context non biblic
“a se trezi” din somn, “a se ridica” sau, tranzitiv, “a trezi mortul”, pe când
în contextul neotestamentar poate avea sensul de “a se ivi în istorie“ (Fap
13,22-23; Mt 3,9; Lc 1,69), “a se ridica” (acest înțeles apare în douăzeci
și nouă de ocurențe), “a se trezi/ridica” (Mt 8,25; Mc 4,38; Fap 12,7), “a
suscita/ridica profeți” (Mt 11,11; 12,42; 24,11; Mc 13,22; Lc 7,16; In 7,52)
și totodată “a învia” (Mt 9,18.23-25; Lc 7,11-17; Mc 9,27; In 12,1.9.17; Fap
3,15; 5,30; Rm 10,9; 1 Cor 6,14; 1 Tes 1,10). Ultimul sens este utilizat în
cazul învierilor individuale ce sunt în relație directă cu persoana lui Iisus.
Prin urmare, fiecare din aceste două verbe poate servi pentru con­
strucția acestei expresii.
În cele ce urmează ne vom opri asupra expresiei din Is 26,19 LXX
(avnasth,sontai oi` nekroi, kai. evgerqh,sontai oi` evn toi/j mnhmei,oij) unde
se constată cu ușurință că este mult mai dezvoltată decât cea de la Mt
11,5//Lc 7,22. Aceasta poate fi împărțită în două secțiuni: avnasth,sontai
oi` nekroi, și evgerqh,sontai oi` evn toi/j mnhmei,oij, ce sunt legate prin
conjuncția kai.. Același principiu se aplică și la Is 26,19 TM, el permițând
această diviziune: ^yt,me Wyx.yI și !WmWqy> ytil›ben>.
logion : (kai.) nekroi. evgei,rontai
Is 26,19
LXXTM
avnasth,sontai oi` nekroi ^yt,me Wyx.yI
kai. —
evgerqh,sontai oi` evn toi/j mnhmei,oij !WmWqy> ytil›ben>

415
 Constantin Pogor

La prima vedere, s-ar părea că, ^yt,me Wyx.yI corespunde primei secțiuni a tex-
tului în greacă și că !WmWqy> ytil›ben> aparține celei de a doua. Cu toate acestea,
evgerqh,sontai oi` evn toi/j mnhmei,oij ar trebui să corespundă lui ^yt,me Wyx.yI.
În mod obișnuit, ~Wq este redat în LXX mai degrabă prin verbul avni,sthmi
decât prin evgei,rw.
The former (avni,sthmi) corresponds to qwm in 402 of 472 occur­
rences (85%), the latter (evgei,rw) in 24 of 84 occurrences (28%),
probably more as a straight rendering than as a new interpre-
tation of qwm”26.
Amintim și faptul că, din cele șase ocurențe biblice ale formei !WmWqy> (Dt
33,11; 2 S 22,39; Ps 35,11; Is 26,14; Dn 7,10.17), patru (Dt 33,11; 2 S 22,39;
Ps 35,11; Is 26,14) sunt traduse în LXX cu ajutorul rădăcinii verbale a lui
avni,sthmi. Prin urmare, verbul ~Wq este redat în mod sistematic în LXX
prin avni,sthmi.
Cât privește hy"x,› acesta este tradus în mod obișnuit în LXX cu za,w. Forma
Wyx.yI din Is 26,19 (la Qal, yiqtol a III-a persoană la plural) este redată în LXX
printre cele opt ocurențe, de patru ori printr-un viitor indicativ mediu, a
III-a persoană a pluralului lui za,w în Ios 9,2; Ez 20,25; Os 14,8 și Za 1,5
(zh,sontai), o dată la indicativ prezent, persoana a III-a plural de la za,w în
Iov 21,7 (zw/sin), într-un loc printr-un substantiv de la zwh, -h/j în Is 26,14
(zwh.n) și o dată printr-un aorist la indicativ, a II-a persoană singular de la
verbul de evxegei,rw în Is 38,16 (evxh,geira,j). În plus, Is 38,16 prezintă de două
ori verbul hy"x, ce este redat o dată prin eevxh,geira,j și încă o dată prin e;zhsa.
De asemenea, merită menționat Fac 43,8 și Os 6,2 unde verbul hy»x›
este tradus prin za,w, iar ~Wq cu aavni,sthmi. Totodată, în Is 26,14 Wyx.yI (la Qal,
yiqtol a III-a persoană masculin plural – exact ca în Is 26,19 –) este redat
prin substantivul zwh.n iar …Wmquy" (la Qal, yiqtol, a III-a persoană masculin
plural – exact aceași formă ca în Is 26,19 –) este tradus prin avnasth,swsin.
Astfel, după cum îl arată mai ales Is 38,16, în mod obișnuit hy»x› este re-
dat prin două verbe za,w și evgei,rw, dintre care cel mai adesea prin za,w.

Această statistică este propusă de Langfitt, avni,sthmi, 118, 143 și preluată de

26

Gamberoni, ~Wq, 609.

416
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

Cuvântul ~ytime este tradus prin nekroi, în Is 26,19a după cum op-
tează și Is 26,14. Însă, dat fiind faptul că ytil›ben>, ce înseamnă de obicei
“cadavre”, “trupuri fără viață”, poate fi redat și prin nekroi, (după cum
este atestat în Dt 28,26 și Ier 19,7), este probabil ca autorul să fi utilizat
expresia oi` evn toi/j mnhmei,oij în ideea de a nu îngreuna textul. Prin
urmare, dintr-o preocupare de ordin estetic, autorul a ales să nu mai
menționeze de două ori cuvântul nekroi,. De aceea, articolul nomina-
tiv oi` din fața termenului mnhmei,oij, subînțelege folosirea cuvântului
nekroi,, în timp ce oi` evn toi/j mnhmei,oij nu este altceva decât o stilizare
a imaginii învierii morților.
După cum ne înfățișează schema de mai jos, putem să considerăm că,
Is 26,19 LXX nu a făcut altceva decât să inverseze cele două părți ale v. 19
TM și să condenseze cele două cuvinte ebraice ce se refereau la “morți”
și la “trupuri fără viață”, într-un singur cuvânt cu articol (oi` nekroi,) și
un articol (oi`) suspendat în fața lui mnhmei,oij.

logion : (kai««) nekroi. evgei,rontai

Is 26,19
LXXTM
avnasth,sontai oi` nekroi ^yt,me Wyx.yI
kai. —
evgerqh,sontai oi` evn toi/j mnhmei,oij !WmWqy> ytil›ben>

>La finalul acestei analize, este preferabil de estimat că, Mt 11,5 // Lc

7,22 se apropie mai degrabă de Is 26,19a TM. Prin urmare, atât Mt 11, cât
și 4Q521 2 ii 12, utilizează această sursă din Vechiul Testament.
Aceste ultime concluzii conduc la întrebarea următoare: este posi-
bil ca logion-ul să depindă de lista de la Qumran? Pentru a răspunde,
trebuie de asemenea avute în vedere raporturile pe care cele două liste
le cunosc.

417
 Constantin Pogor

VI. Comparația listelor

1. Asemănări
a) La nivel de conținut
Pot fi identificate între cele două liste trei expresii comune, după cum se
poate observa din tabloul de mai jos :
4Q521 2 ii 8.12-13 Mt 11,5//Lc 7,22
l. 8b deschizând (ochii) orbilor orbi regăsesc vederea
~yrw[ xqwp tufloi. avnable,pousi
Ps 146,8a TM ~yrIw>[i x:qePo tufloi/j avna,bleyin
Is 61,1 LXX27
l. 12b și morții îi va învia  (și) morți înviază
hyxy ~ytmw(kai.) nekroi. evgei,rontai
Is 26,19a TM ^yt,me Wyx.yI Is 26,19a TM
l. 12c săracii îi va evangheliza săraci sunt evanghelizați
rXby ~ywn[ ptwcoi. euvaggeli,zontai
Is 61,1 TM ~ywIn»[] rFeb;l. euvaggeli,sasqai ptwcoi/j Is 61,1 LXX

După cum a fost deja afirmat, cele două enumerări de binefaceri eshatolo-
gice sunt liste. Acest lucru nu ar trebui să ne suprindă, căci este vorba de o
practică bine cunoscută și deja utilizată în literatura veterotestamentară,
după cum mărturisesc Ps 146,7-9 sau Is 29,18-19; 35,5-6; 42,7-8; 61,1-2.
Caracteristicile care indică originalitatea acestor liste rezidă în faptul că,
este vorba de singurele liste ce comportă – cel puțin la nivel de conținut
– trei binefaceri comune, dintre care una se referă la învierea morților, și
că, în cele două corpusuri literare, învierea morților este imediat urmată
de binefacerea evanghelizării săracilor.
Un element secundar, însă de o importanță aparte, este absența
conjuncției „și” în Is 26,19a TM și LXX și prezența ei în Mt 11,5 și 4Q521
2 ii 12.
27
De asemenea Is 29,18; 35,5; 42,7.

418
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

b) La nivel de structură2829
Cu ajutorul tabloului următor, propun să identificăm eventualele rapor-
turi de ordin structural :
Mt 11,5 4Q521 2 ii 5-8; 12-13

M-V kai« M-V yk M-V w M-V

M-V kai« M-V w M-V w M-V
kai. M-V kai« M-V
yk V-M
Lc 7,22 V-M28
M-V
M-V M-V
M-V
M-V yk V-M w M-V29
kai« M-V
M-V M-V w M-V
M-V M-V w M-V
La nivel gramatical, aceste două liste folosesc cuvinte și verbe la plural.
Puech subliniază faptul “că în greacă substantivele nu sunt precedate de
articol în Mt 11,5 și la Lc 7,22, precum și în aceste stihuri semitice”30.
Semnalăm și existența unei oarecari asemănări la nivel de structură
între prima serie din lista de la Qumran și înșiruirea de binefaceri din
Mt 11,5. Astfel, în 4Q521 2 ii 5-6, stihurile sunt compuse dintr-un cuvânt
urmat de un verb și unite de un w. Ultimele două stihuri ale acestei serii
conțin încă un w. Această dispunere specifică reapare, ușor modificată, în
cea de a treia serie a liniilor 12b-c și 13. Puech semnalează că, la Mt 11,
precum și la 4Q521 2+4 ii 12-13, întâlnim trei hemistihuri coordonate
în parataxă (3×2)31, cea de la Qumran fiind structura semitică originală.

28
Regăsim acest tip de aranjament (V-M; V-M; V-M) și în Ps 146,7-8 sau la Is
42,7a-b; 61,1.
29
Această structură (fără yk) este comună cu Is 29,18-19; 35,5-6.
30
Puech, La croyance, 643, n. 36.
31
Puech, L’attente, 15, n. 63.

419
 Constantin Pogor

Dacă varianta de la Luca (2x3) inversează structura semitică, construcția

mateiană este (aproape) identică cu cea din Apocalipsa mesianică. Pri-
ma serie din 4Q521 2+4 ii 5-6 comportă conjuncția w între primul și al
doilea hemistih și între al patrulea și al cincilea hemistih. Conjuncția
din fața celui de al patrulea hemistih are rolul ranforsării ideii generale
ce încununează mesajul acestei prime serii, adică prezența Duhului (lui
Adonai, vezi linia 5a) și înnoirea credincioșilor (probabil în sensul de
creație). În același timp, structura din Evanghelia după Matei întărește
ideea că acum morții înviază și săracii sunt evanghelizați. Consider că,
realitatea binefacerilor realizate de Iisus face caducă utilizarea conjuncției
de coordonare yk, dată fiind corelarea cauzalității. În consecință, dacă luăm
în calcul utilizarea specifică a conjuncției kai« la Mt 11 nu putem să nu
observăm faptul că, acesta din urmă este tributar structurii în paraxtaxă
din prima serie a textul de la Qumran.

2. Diferențe
a) La nivel de conținut
După ce au fost prezentate punctele comune, în cele ce urmează vor fi
evidențiate și diferențele ce există între cele două liste, deloc neglijabile.
Înainte de toate, trebuie precizat că o importantă diferență rezidă în
faptul că, în ceea ce privește împlinirea acestor binefaceri, Iisus se adresea-
ză la timpul prezent, ceea ce nu este cazul în 4Q521 2 ii, unde se anunță
că acestea vor avea loc în timpurile eshatologice. Totodată, Iisus nu face
nicio referire la ziua de judecată, după cum este cazul în 4Q521 2 ii 5.
De asemenea, în Noul Testament, minunile sunt prevăzute în cres-
cendo, împlinirea lor neaflându-se în învierea morților, ci în anunțarea
bunei vestiri a săracilor32. Textul de la Qumran cunoaște și alte expresii
ce urmează după binefacerea despre evanghelizarea săracilor și care o
împiedică să devină punctul culminant al misiunii lui Mesia.
Pentru Evanghelia după Matei, Iisus este Mesia și acest Hristos acum
înviază morți și evanghelizează săraci. În 4Q521, Domnul este cel care va
realiza aceste binefaceri, chiar dacă evanghelizarea săracilor este atribuită
32
Cf. Meier, Un certain, vol. 3, 322; Van Cangh, Béatitudes, 422-423.

420
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

în Is 61,1-2 Unsului. Mesia din Mt 11, care realizează lucrări (v. 2), este
complet diferit de cel din 4Q521 2 ii. Mai mult decât atât, dat fiind că,
mesajul logion-ului vrea să lase impresia de realizarea concretă și ime-
diată a minunilor enumerate, morții pe care îi anunță ca fiind înviați în
prezentul continuu, se diferențiază clar de logica despre învierea morților
în timpurile eshatologice (precum la Qumran).
Nu în ultimul rând, Mt 11,5//Lc 7,22 încheie lista cu o fericire. 4Q521
2 ii nu prezintă nicio beatitudine, însă nu putem să omitem că acest text
se păstrează totuși într-o stare fragmentară.
Fără să ignorăm diferențele, trebuie să evidențiem existența unui
raport formal mult mai pronunțat între Mt 11,5 și prima serie din 4Q521
2 ii (liniile 5-6).

b) La nivel de structură
O evidentă deosebire între aceste liste este numărul de binefaceri : paispre-
zece în 4Q521 2 ii, șase la Mt și textul paralel. Dacă 4Q521 este împărțit
în trei serii, Lc 7, chiar dacă are același număr de binefaceri ca și Mt 11,
prezintă totuși o structură diferită. Prin urmare, înșiruirile propuse de
cele două liste nu par să respecte o schemă prestabilită și predefinită.

VII. Concluzii

Analiza izvoarelor filologice ne-a permis să demonstrăm că cele două

texte utilizează Vechiul Testament prin preluări adaptate. Cât privește
binefacerea referitoare la învierea morților, 4Q521 2 ii 12b se inspiră
din Is 26,19a TM, după cum se întâmplă și în cazul Mt 11,5//Lc 7,22.
Mai mult decât atât, expresiile de la Mt 11,5 si 4Q521 2 ii 12b prezintă o
particularitate prin prezența conjuncției w / kai«.
La nivel de conținut, am avut posibilitatea să constatăm existența a
trei binefaceri comune, ceea ce reprezintă jumătate din totalitatea logion-
ului. Dintre cele trei, cea despre învierea morților est urmată, în ambele
liste, de o altă binefacere comună, aceea a evanghelizării săracilor.
Abordând cu atenție înșiruirea binefacerilor din fiecare listă, cunoaș­tem
că acestea afișează structuri distincte de cele existente în Vechiul Testament.
421
 Constantin Pogor

În plus, până la un punct, ele prezintă puncte similare, ceea ce ne invită să

subliniem originalitatea lor. Totodată, dacă putem exclude Vechiul Testa-
ment ca fiind izvorul comun al celor două liste, nu putem să nu constatăm
existența unei afinități structurale între lista de la Marea Moartă și Mt 11.
Din punct de vedere teologic, lista din Noul Testament nu este tri-
butară celei de la Qumran, pentru că ea conține o nouă nădejde. Autorul
binefacerilor de la Qumran nu este Mesia, ci Dumnezeu, în timp ce Mt
11,2 le atribuie fără nicio îndoială lui Mesia. În același timp, Iisus nu
amintește de o zi a judecății sau de un timp viitor. În logion binefacerile
sunt deja îndeplinite.
Prin realizarea lor imediată, lista de la Mt 11 și Lc 7 reclamă o conștien­
tizare a realității hristice, motiv pentru care consider că suntem martorii
unei anumite critici implicite a listei de la Qumran. Importanța oferită lui
Mesia, ca Cel care împlinește binefacerile, recitește și corectează lista de la
4Q521 2 ii. Enumerarea de la Mt 11 și textul paralel vizează, între altele,
contemporanii redactorului logion-ului, de unde prezența de binefaceri
comune și afinități structurale. Raporturile dintre liste fac trimitere la cea
de la Qumran și invită la actualizarea ei33.

Bibliografie:

Brooke, G.J., Interprétations intertextuelles communes dans les manus-

crits de la mer Morte et dans le Nouveau Testament, în: D. Marguerat
– A. Curtis (ed.), Intertextualités: La Bible en échos, Le Monde de la
Bible 40, Genève 2000, 97-120.
Id., Luke-Acts and the Qumran Scrolls: The Case of MMT, în: C.M. Tuckett
(ed.), Luke’s Literary Achievement: Collected Essays, JSNT.SS 116,
Sheffield 1995, 72-90.
Chester, A., Messiah and Exaltation. Jewish Messianic and Visionary Tra-
ditions and New Testament Christology, WUNT, 207, Tübingen 2007.
33
Puech, L’attente, 25, afirmă că lista din « l’Apocalypse messianique 2 ii+4 12 13
est la réponse même de Jésus aux envoyés de Jean en prison qui a entendu parler des
œuvres du Christ … ». Autorul propune această idee în concluziile articolului său și
fără ca, în prealabil, să ofere o analiză filologică detaliată.

422
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

Collins, J.J., The Scepter and the Star: The Messiahs of the Dead Sea Scrolls
and Other Ancient Literature, ABRL, New York 1995.
Id., The Works of the Messiah, în: Dead Sea Discoveries 1 (1994), 98-112.
Id., A Herald of Good Tidings: Isaiah 61:1-3 and its Actualization in
the Dead Sea Scrolls, în: C.A. Evans – S. Talmon (ed.), The Quest
for Context and Meaning: Studies in Biblical Intertextuality, BIS 28,
Leiden 1997, 225-240.
Davies, W.D. – Allison, D.C., The Gospel According to Saint Matthew,
vol. 2, ICC 47a, Edinburgh 1994.
Fitzmyer, J.A., The Gospel According to Luke (I-IX), AB 28, Garden City
(NY) 1981.
García Martínez, F., The Dead Sea Scrolls Translated: The Qumran Texts
in English, Leiden – New York 1994.
Id., Two Messianic Figures in the Qumran Texts, în: D.W. Parry – S.D.
Ricks (ed.), Current Research and Technological Developments on
the Dead Sea Scrolls, STDJ 20, Leiden 1996, 14-40.
García Martínez, F. – Tigchelaar, E.J.C., The Dead Sea Scrolls Study Edi-
tion: 4Q274–11Q31, vol. 2, Leiden 1998.
Gamberoni, J., ~Wq qûm, în: G.J. Botterweck – H. Ringgren – H.-J. Fabry,
Theological Dictionary of the Old Testament, vol. 12, Grand Rapids
(MI) – Cambridge 2003, 589-612.
Gnilka, J., Das Matthäusevangelicum, vol. 1, HTKNT, Freiburg 1986.
Gundry, R.H., Matthew. A Commentary on His Handbook for a Mixed
Church under Persecution, Grand Rapids (MI) 1994, a II-a ed.
Hagner, D.A., Matthew 1-13 (WBC, 33a), Dallas (TX) 1993.
Kvalbein, H., The Wonders of the End-Time: Metaphoric Language in
4Q521 and the Interpretation of Matthew 11.5 par., în: Journal for
the Study of the Pseudoepigrapha 18 (1998) 87-110.
Langfitt, J.N., avni,sthmi in Early Christian Tradition, dis., Graduate The-
ological Union 1973.
Lybaek, L., New and Old in Matthew 11–13: Normativity in the Devel-
opment of Three Theological Themes, Göttingen 2002.
Marshall, I.H., The Gospel of Luke. A Commentary on the Greek Text,
NIGTC, Exeter 1978.
423
 Constantin Pogor

Meier, J.P., Un certain Juif Jésus: Les données de l’histoire. La parole et

les gestes, vol. 2, Lectio divina, Paris 2010.
Id., Un certain Juif Jésus: Les données de l’histoire. Attachements, affron-
tements, ruptures, vol. 3, Lectio divina, Paris 2009.
Menken, M.J.J., Matthew’s Bible: The Old Testament Text of the Evangelist,
BETL 173, Leuven 2004.
Neirynck, F., Q 6,20b-21; 7,22 and Isaiah 61, în: C.M. Tuckett (ed.), The
Scriptures in the Gospels, BETL 131, Leuven 1997, 27-64.
Nolland, J., Luke 1-9:20, WBC 35a, Dallas (TX) 1989.
Id., The Gospel of Matthew. A Commentary on the Greek Text, NIGTC,
Grand Rapids (MI) – Cambridge – Bletchley 2005.
Notley, R.S., Jesus’ Jewish Hermeneutical Method in the Nazareth Synago-
gue, în: C.A. Evans – H.D. Zacharias (ed.), Early Christian Litterature
and Intertextuality: Exegetical Studies, vol. 2, LNTS 392 – SEJC 15,
London – New York 2009.
Novakovic, L., Messiah, the Healer of the Sick: A Study of Jesus as the Son
of David in the Gospel of Matthew, WUNT 2.170, Tübingen 2003.
Pogor, C., Deux expressions portant sur la résurrection des morts dans
un texte de Qumrân et dans le Nouveau Testament. Quels rapports ?
Étude de cas sur 4Q521 2 ii 5-8; 12-13 et Mt 11,5 par. Lc 7,22, în: G.
Van Oyen – T. Shepherd (ed.), Resurrection of the Dead. Biblical
Traditions in Dialogue, BETL 249, Leuven 2012, 341-355.
Puech, É., Une apocalypse messianique (4Q521), în: Revue de Qumrân
15 (1992), 475-522.
Id., La croyance des Esséniens en la vie future : Immortalité, résurrection,
vie éternelle ? Histoire d’une croyance dans le Judaïsme ancien. Les
données qumrâniennes et classiques, vol. 2, ÉB 22, Paris 1993.
Id., Qumran: Grotte 4. XVIII. Textes hébreux [4Q521 – 4Q528, 4Q576
– 4Q579], DJD 25, Oxford 1998.
Id., Apports des textes apocalyptiques et sapientiels de Qumrân à l’escha-
tologie du judaïsme ancien, în: F. García Martínez (ed.), Wisdom and
Apocalypticism in the Dead Sea Scrolls and in Biblical Tradition,
BETL 168, Leuven 2003, 133-170.

424
 Despre învierea morților la Qumran și în Noul Testament

Id., L’attente du retour d’Élie dans l’Ancien Testament et les écrits pérites-
tamentaires : 4Q558 et 4Q521, în: Revue de Qumrân 30 (2018), 3-26.
Starcky, J., Le travail d’édition des manuscrits de Qumrân, în: Revue Bi-
blique 63 (1956), 66-67.
Tabor, J.A. – Wise, M., 4Q521 ‘On Resurrection’ and the Synoptic Gospel
Tradition: A Preliminary Study, în: Journal for the Study of the Pse-
udoepigrapha 10 (1992), 149-162.
Theissen, G. – Merz, A., The Historical Jesus: A Comprehensive Guide,
Minneapolis (MN) 1998.
Turner, D.L., Matthew, BECNT, Grand Rapids (MI), 2008.
Van Cangh, J.-M., Béatitudes de Qumrân et béatitudes évangéliques.
Antériorité de Matthieu sur Luc?, în: F. García Martínez (ed.), Wis-
dom and Apocalypticism in the Dead Sea Scrolls and in the Biblical
Tradition, BETL 168, Leuven 2003, 413-425.
Zimmermann, J., Messianische Texte aus Qumran: Königliche, priester-
liche und prophetische Messiasvorstellungen in den Schriftfunden
von Qumran, WUNT 104, Tübingen 1998.