Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pierre Bourdieu - Sociologia Sport de Luptă
Pierre Bourdieu - Sociologia Sport de Luptă
generativă)
I) Biografie
Născut în 1930, într-o familie modestă dintr-un sat din Pirinei, tatăl său
fiind poștaș.
În 1951 este acceptat la École Normale Supérieure.
Între 1956 și 1960 se află în Algeria, întîi ca militar, apoi pentru terenul
din Kabylie.
În 1960 revine în Franța, audiază cursurile lui Claude Levi Strauss și este
asistentul lui Raymond Aron.
După o perioadă petrecută la universitatea din Lille, în 1964 devine
director de studii la Ecole Pratique des Haute Etudes. În timpul perioadei
petrecute la Lille, a fost de asemenea asociat cu Institute for Advanced
Study de la Princeton și cu Universitatea din Pennsylvania unde a
colaborat cu Erving Goffman.
În 1968 se fondează Centrul de Sociologie Europeană, Bourdieu fiind
directorul acestuia până la moarte.
În 1981 devine titularul postului de sociologie de la College de France.
Influențat de Weber, Durkheim, Mauss, Wittgenstein
A scris zeci de volume și sute de articole pe teme precum: educație,
muncă, familie, economie, literatură, filosofie, film, televiziune, teatru,
radio și tv, muzee, universitate, stat, sisteme juridice, științe,
masculinitate. A fost deopotrivă filosof, antropolog și sociolog.
Manual de gimnastică, nu tratate de teorie
O teorie generală a practicii
(Habitus x Capital) + Field = Practice
Influent pentru dezvoltarea sociologiei în mai multe zone ale lumii,
inclusiv în România (Mihai Dinu Gheorghiu, Marius Lazăr).
Principalele opere:
1
sociologie a practicii care caută să înțeleagă cele două dimensiuni împreună,
modul în care acestea apar și sunt reproduse. Pentru Bourdieu structurile au o
existență obiectivă, independentă de subiecți, însă exact acțiunea acestora,
practica acestora, reproduc structurile. Mai mult, structurile sociale sunt
responsabile pentru modul în care se crează grilele mentale, dispozițiile
corporale ale subiecților prin care participă și interpretează practica socială.
Tipuri de capital:
2
cultural, social și simbolic), cantitatea de capital deținut determinând și poziția în
câmp.
Social practice: the relationship between class habitus and capital in a particular
field. This shapes the field, but the field itself is already historically constituted.
3
Ca fost jucător de rugby, viziunea lui Bourdieu despre lumea socială este
modelată de metafora jocului, numai că mizele sunt mai mari. Oamenii intră pe
teren, încearcă să joace cât mai bine și să câștige. Ei se confruntă cu propriile
limite, și cu jocul celorlalți. Ceea ce contează nu este doar cunoașterea foarte
bine a regulilor (explicite) ale jocului, cât mai ales dezvoltarea unui anumit sens
al jocului (care de cele mai multe ori e implicit, nediscursiv). Jocurile la care
participăm nu sunt inventate de noi, ele au o istorie și o serie de reguli implicite
și explicite pre-definite. Fiecare joc este caracterizat de un amestec între
respectarea regulilor și inovație, improvizare și adaptare. Jucătorii nu pot
percepe jocul decât din poziția lor particulară. De aceea, jucătorii/actorii au o
cunoaștere practică venită din practica lor dar totodată nu pot vedea imaginea
de ansamblu, fiind prea inserați în practica lor pentru a putea face acest lucru.
Acesta este rolul sociologiei, al științei, de a oferi o perspectivă de ansamblu, de a
vedea ceea ce actorii în pozițiile lor particulare nu pot vedea.
4
particular, Bourdieu este interesat de condițiile epistemice și sociale în care se
formează un proiect intelectual – o perspectivă sociogenetică așadar.
Habitusul este un sistem generativ de scheme generale care sunt atât durabile
(înscrise în construcția socială a sinelui) cât și transferabile (de la un câmp la
altul), funcționează la un nivel inconștient și are loc într-un spațiu structurat de
posibilități (intersecția dintre condiții materiale și câmpuri). Habitusul este în
același timp intersubiectiv și locul în care se crează persoana-în-practică, este un
sistem de dispoziții deopotrivă subiectiv și obiectiv. Habitusul este intersecția
dinamică dintre structură și agenție, societate și individ. Noțiunea de habitus îi
permite lui Bourdieu să analizeze comportamentul agenților ca fiind coordonat
în mod obiectiv și regulat, fără a fi însă produsul regulilor sau al deciziilor
raționale. Este menit să surprindă cunoaștere practică pe care oamenii o au
asupra situației sociale în care se află, ancorând această cunoaștere social.
5
habitusul. Cu toate acestea, posibilitățile nu sunt infinite ci sunt constrânse de
habitusul agenților și modalitățile de reproducere ale acestuia.
Tipuri de capital:
Violență simbolică
6
rolul sistemului educațional este acela de a face invizibilă această formă de
dominare, a modului în care ierarhiile politice și de clasă sunt reproduse.
Sistemul de educație crează iluzia meritocrației și a mobilității, dar de fapt
întreține, reproduce ierarhii preexistente. Legea este forma paradigmatică de
putere simbolică, adică puterea de a numi și clasifica, cu precădere grupuri
sociale.