2 Slaid

 Economist francez
 La 22 ani publică lucrarea sa principală ”Reflexiune asupra formării și
redistribuirii bogâțiilor”
 Turgot- o punte de legătură între fiziocrații francezi și clasicii englezi
 Prima dată a introdus impozitul unic care era plătit de către proprietarii
funciari.

3 Slaid
Născut într-o familie de negustori, Turgot urmează studii teologice, mai întâi la
seminarul Saint-Suplice şi apoi la Sorbona, dar la încheierea acestora refuză să
îmbrăţişeze o viaţă ecleziastică şi alege o carieră de magistrat şi functionar regal
ocupând rând pe rând poziţiile de substitut, apoi
 consilier al Parlamentului din Paris (1752),
 maître des requêtes(1753),
 membru al Camerei regale (1754),
 intendent al generalităţii Limoges (1761)
 şi, în sfârşit – pentru o scurtă dar notabilă perioadă – pe cea de ministru al
marinei şi controlor al finantelor publice (1774-1776).
5 Slaid
Economistul francez susține ideea că avuția țării sporește nu doar prin activitățile
agricole, ci și prin cele comerciale și industriale.Aceasta este cea mai disidentă
idee a fiziocratului Turgot, idee preluată ulterior de Adam Smith și ceilalți liberali
clasici.
6 Slaid
Turgo merge mai departe, lansând o altă idee : produsul net creat în agricultură nu
este un dar al naturii, cum afirmau toți fiziocrații, ci un produs al muncii
lucrătorului. Odată ce industria și comerțul, alături de agricultură sunt ramuri
productive, este de la sine înteles că Natura încetează a mai fi singurul factor de
producție.
7.Slaid
Una din marile contribuții a lui Turgot a fost faptul că a evidențiat rolul major al
capitalului în creșterea economică. După opinia sa, singura modalitate de a
acumula capital era aceea de a nu se consuma tot ce se produce, deoarece
economiile realizate în prezent se transformă în investiții (stau la baza capitalului)
în viitor.
8 Slaid
În Reflecții asupra modului de formare și distribuire a bogăției (1766) analizează
interdependențele dintre rata de rentabilitate și rata dobânzii pentru diferite tipuri
de investiții, observând că rata dobânzii este influențată de oferta și cererea de
capital. Pentru Turgot, deși ratele de rentabilitate pot varia, el consideră că într-o
economie de piață caracterizată de circulația liberă a capitalului, ratele de
rentabilitate tind să devină egale.
9 Slaid
Potrivit legii randamentelor descrescânde în agriultură, volumul producției obținute
se va mări pe măsura creșterii investițiilor de muncă și capital. Dar creșterea
producției va fi numai până la un anumit punct, dincolo de care volumul ei va spori
din ce în ce mai puțin. Treptat se va ajunge la o situație ” când un plus de capital nu
va aduce niciun plus de rezultat”. Aceasta se întâmpla deoarece fertilitatea
pământului este descrescândă și limitată, susține Turgot.
10 Slaid
Un aport însemnat al fiziocratului Francez constă în respingerea structurii de clase a
societății, recunoscută de ceilalți membri ai scolii din care face parte. Pornind de la
conceptul sau despre produsul net, Turgo divizează clasa productive și clasa sterilă
în alte două clase deosebite, asa încât societatea se pomeneste a fi formată nu din
trei clase, ci din 5 clase si anume proprietarii funciari, muncitorii agricoli, muncitorii
industriali,capitalistii si fermierii.
11 Slaid
Întreprinzătorii obtin în rezultatul efortului depus, profit, iar muncitorii industriali si
agricoli primesc salariu. „Simplu munctitori care poseda doar brate sale de muncă
și o meserie, va avea cele necesare numai în măsura în care va reusi sa-și vanda
munca” scrie Turgo, anticipândul, în ceea ce rpiveste, atât pe Adam Smith, cât și pe
Karl Marx
12 Slaid
Turgot a apreciat că valoarea unui bun ("valeur estimative" - subiectivă) decurge din
"utilitatea generală a categoriei din care face parte", din "compararea nevoilor
prezente şi viitoare", şi din "anticiparea dificultăţilor întâmpinate în obţinerea
obiectului dorit". Turgot a sugerat - astfel - existenţa pentru fiecare individ a unei
"scări subiective a valorilor" şi a definit valoarea ca "raportul între suma pe care
individul o poate cheltui pentru achiziţionarea bunului şi totalul resurselor sale
disponibile". Deci, "valoarea subiectivă" este "aprecierea pe care fiecare individ o
dă bunurilor", în funcţie de sistemul său de nevoi.

"Valeur appréciative" este - în concepţia lui Turgot - adevărata "valeur venale",

întrucât ea se prezintă ca "valoarea pe care cei doi coschimbişti o dau, de comun
acord, bunurilor schimbate" . "Valoarea de schimb" (preţul bunurilor) era
determinată "prin acordul participanţilor la tranzacţie şi era influenţată de
compararea intensităţii nevoilor cu puterea de cumpărare a unuia şi a altuia".

Concluzie
Anne Robert Jacques Turgot, baron de Laume (10 mai 1727 – 18 martie 1781), este
cel care a exercitat poate cea mai marcantă influenţă asupra vieţii sociale şi politice
a Franţei spre finalul secolului al XVIII-lea.
Activitatea sa intelectuală şi politică, originalitatea contribuţiilor sale teoretice şi
ecoul ambiţiosului său program de reforme administrative liberale – din nefericire,
avortat – asupra spiritului Revoluţiei din 1789, fac din Turgot unul dintre cei mai
importanţi reprezentanţi ai liberalismului din Franţa secolului al XVII-lea.