Opera ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", de Lucian Blaga,

apărută în volumul ,,Poemele luminii", în 1919, face parte din seria

artelor poetice moderne ale literaturii române interbelice.
Este o artă poetică, deoarece autorul îşi exprimă, prin mijloace
artistice, concepția despre poezie şi despre rolul poetului, din
perspectiva unei estetici moderne. De asemenea, este o meditație
filosofică și confesiune elegiacă pe tema cunoaşterii. Poezia
aparține modernismului prin: influenţele expresioniste,
intelectualizarea emoției, noutatea metaforei și înnoirea prozodiei.
O trăsătură este arătarea unor influențe expresioniste, precum:
sentimentul absolutului sau tensiunea lirică. O altă trăsătură este
intelectualizarea emoției. Cunoaşterea provine prin două tipuri de
metaforă: cunoaşterea luciferică îşi asociază metafora revelatorie,
iar cunoaşterea paradiziacă îşi asociază metafora plasticizantă.
Trăsături moderniste sunt înnoirea metaforei şi ambiguitatea
produsă de semnificaţiile metaforelor revelatorii: „lumina"
însemnând: cunoaștere; ,,flori", ,,ochi" sau „morminte". Tema este
cunoaşterea, arătată de metafora „lumina". Enumeraţia de
metafore revelatorii, cu semnificații, arată temele: „flori" – viața;
„ochi" – cunoașterea; ,,buze" – iubirea; „morminte" - tema morţii.
Viziunea despre lume constă în păstrarea misterului, susținând că
există două modalități de cunoaștere: ,,lumina altora" –
cunoașterea paradiziacă, de tip logic, și ,,lumina mea" –
cunoașterea luciferică, de tip intuitiv. Astfel, creația poetică apare
ca un mijlocitor între eu și lume. Fiind o poezie de tip confesiune,
lirismul subiectiv se exprimă prin mărcile eului liric: verbe şi
pronume la persoana I singular - „nu strivesc", adjectivul posesiv de
persoana I - ,, ochii mei", topica şi pauza.
Titlul conține o metaforă revelatorie, anume ,,corola de minuni a
lumii", şi arată atitudinea poetului de protejare a misterului. Primul
cuvânt, pronumele ,,eu", arată rolul eului liric. Verbul la forma
negativă ,,nu strivesc" arată opțiunea pentru cunoaşterea luciferică.
Iubirea este o cale de cunoaştere a misterelor. Discursul liric se
construieşte în jurul relaţiei de opoziție dintre cele două tipuri de
cunoaștere, care se fac prin antiteza „lumina mea"/,,lumina altora".
Motive poetice sunt: misterul şi lumina. Poezia cuprinde trei
secvențe lirice. Prima secvență exprimă concentrat refuzul
cunoaşterii logice, prin verbe la forma negativă: ,,nu strivesc", ,,nu
ucid". A doua secvenţă se construieşte pe baza unor relații de
opozitie, precum: ,,lumina mea" - ,,lumina altora", ca o antiteză
între două tipuri de cunoaștere. A treia secvenţă are rol concluziv și
este exprimată prin raportul de cauzalitate ,,căci". Înnoirile
prozodice moderniste sunt: versul liber şi ingambamentul.
În consecință, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" aparţine
modernismului printr-o serie de elemente de structură şi de
expresivitate.