PRINCIPIUL TRANSPARENTEI

 Transparenţa a devenit un element cheie pentru buna desfăşurare a activităţii administraţiilor

publice şi private.

 Conceptul are un obiectiv general (de exemplu, lucrurile nu sunt ascunse sau acoperite) precum
şi o orientare mai accentuată spre comunicare.

 Dintr-un prim punct de vedere informaţiile ar trebui să fie înţelese cu timpul, ar trebui să se
refere la probleme generale şi relevante pentru fiecare individ în parte, şi ar trebui să fie
explorate şi bine puse în context.

 Dintr-un al doilea punct de vedere transparenţa ar trebui privită ca un transport al informaţiilor

într-o modalitate care favorizează într-un mod cât mai direct relaţia de colaborare dintre public
şi organizaţii.

 Nevoia de a comunica cu publicul se poate produce din diferite motive:

 nevoia de a furniza informaţii detaliate cu privire la progresele înregistrate de o procedură

administrativă sau cu privire la serviciile disponibile;

 nevoia de a oferi instrucţiuni clare cu privire la obligaţiile pe care publicul trebuie să le

îndeplinească şi documentele pe care acesta trebuie să le prezinte în momentul în care
interacţionează, de exemplu cu o administraţie publică;

 obţinerea informaţiilor punctuale cu privire la situaţia personală şi familiară a indivizilor.

 PLANUL DE COMUNICARE A MESAJULUI

 După ce comunicatorii unei organizaţii economice au stabilit vectorii (canalele) de comunicare şi

au precizat suporturile care vor fi utilizate în derularea procesului interactiv, ei se vor gândi la
pregătirea mesajelor.

 Desigur, acestea vor fi concepute să răspundă cât mai obiectiv din planul de comunicare al
firmei.

 Vectorii (canalele de comunicare) sunt bombardaţi zilnic de mesaje.

 De aceea comunicatorii organizaţiei vor încerca să conceapă astfel de mesaje încât să trezească
interesul jurnalistului în comparaţie cu mesaje similare.

 În condiţii de concurenţă, prezentă în mediul de afaceri, un mesaj publicitar trebuie să atragă

atenţia în raport cu concurenţii.

 Ø PREZENTAREA: un bun mesaj transmis prin vectorul „v” trebuie să atingă publicul – ţintă;
 Ø ATENŢIONAREA: un individ este bombardat zilnic cu aproximativ 800 – 1200 de mesaje, care
trecând prin bariera percepţiei selective, rămân doar 3 – 4 care-i influenţează comportamentul.
De remarcat este faptul că un mesaj este diferit de celelalte sute care „asaltează individul”;

 OBIECTIVELE PLANULUI DE COMUNICARE A MESAJULUI

 Ø  ÎNŢELEGEREA: mesajul este decodificat, iar percepţia lui depinde de limbaj, de conţinut şi/sau
de atitudinea publicului – ţintă;

 Ø ACCEPTAREA: mesajul poate fi receptat de public, înţeles sau respins;

 Ø  REŢINEREA: mesajul este asimilat de public;

 Ø  ACŢIUNEA: mesajul determină publicul să se comporte conform celor sugerate de

organizaţie.

 Menirea principală a unui mesaj (m), aşa cum s-a arătat mai înainte, este de a: seduce, convinge,
persuada.

 Într-adevăr, este mult mai greu să seduci, să dovedeşti, să arăţi, să demonstrezi, să convingi şi
să persuadezi publicul – ţintă pentru a exprima o atitudine pozitivă faţă de organizaţie (∑) sau
fie determinat să o abandoneze pe cea negativă.