Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT Supape Foloosite in Instalatiile Hidraulice PDF
PROIECT Supape Foloosite in Instalatiile Hidraulice PDF
INDRUMATOR: ABSOLVENT:
ing. Boiangiu Eugenia Zaharia Ovidiu
clasa a-XII-a A
________________________________________
2013
Cuprins
Argument
Concluzii
Bibliografie
ARGUMENT
Mecatronica s-a impus mai întâi în viaţa reală în industrie, după care a fost
„identificată", definită şi introdusă pentru a putea fi studiată şi tratată corespunzător.
Elementele electrice şi electronice au început să fie incluse în sistemele mecanice încă
din anii '40.
Utilajele din această perioadă ar putea fi numite prima generaţie a mecatronicii.
Se consideră că primul utilaj complet din punct de vedere al conceptului mecatronic a
fost maşina unealtă comandată numeric (CNC) pentru producţia elicelor de elicopter,
construită la Massachusetts Institute of Technology din SUA, în 1952. Dezvoltarea
informaticii la începutul anilor "70 a fost marcată de apariţia microprocesorului,
caracterizat printr-o înaltă fiabilitate şi o flexibilitate deosebită, oferind în acelaşi timp
gabarit şi preţ scăzut; toate acestea au permis înlocuirea elementelor electronice
analogice şi de decizie clasice, sistemele electronice devenind astfel mai complexe dar
în acelaşi timp mai uşor de utilizat.
Această etapă poate fi numită a doua generaţie a mecatronicii. Mecatronica a
început să se dezvolte în mod dinamic în anii "80, perioadă în care era deja proaspăt
definită, iar conceptul suferea permanent perfecţionări.
A fost o perioada de dezvoltare în direcţia obţinerii elementelor integrate, menite să
asigure pe deplin controlul utilajelor, maşinilor şi sistemelor complexe. Acesta a fost
începutul celei de-a treia generaţii a mecatronicii, al cărui obiect de interes sunt
sistemele multifuncţionale şi cu o construcţie complexă.
Utilajele mecatronice sunt ansambluri care integrează elemente componente
simple sau complexe ce îndeplinesc diferite funcţii, acţionând în baza unor reguli
impuse. Principala lor sarcină este funcţionarea mecanică, deci producerea de lucru
mecanic util, iar în esenţa lor este posibilitatea de a reacţiona inteligent, printr-un sistem
de senzori, la stimulii exteriori care acţionează asupra utilajului luând decizii
corespunzătoare pentru fiecare situaţie.
Este important de ştiut că tehnica acţionării hidraulicii cunoaşte profunde
restructurări şi reorientări privind creşterea eficienţei de funcţionare a fiecărui element,
creşterea eficienţei de cuplare staţionară şi dinamică a elementelor în cadrul
instalaţiilor.
În procesul fundamentării lor ca ştiinţă, acţionările hidraulice s-au consolidat în
mod independent iar schemele instalaţiilor au devenit mai complexe pe măsura creşterii
indicilor de performanţă impuşi. Au apărut şi s-au dezvoltat elemente electrohidraulice
ce îmbină în mod util prelucrarea utilă a informaţiilor complexe pe cale electrică cu
amplificarea puternică realizată de partea hidraulică.
Hidraulica are un vast domeniu de aplicabilitate. Apa fiind un element
indispensabil vieţii, aşezările omeneşti au fost condiţionate de prezenţa ei. Astfel au
apărut primele lucrări hidrotehnice: diguri, stăvilare, apeducte, sisteme de irigaţii.
Domeniul de aplicabilitate al hidraulicii s-a extins considerabil, iar la ora actuală nu
există ramură a tehnicii unde să nu apară hidraulica.
Domenii de aplicabilitate:
Industria constructoare de maşini: în tehnica automobilului, locomotivei, aviaţiei,
navelor, industria uşoară şi alimentară, acţionări şi automatizări, amortizoare,
suspensii hidraulice,etc.
Domenii de utilizare
a) Mişcarea de rotaţie in lanţuri cinematice ale maşinilor-unelte are loc într-un interval
determinat de turaţiile limită. Acţionarea hidraulică poate realiza uşor orice turaţie
dintr-un interval de reglare dat. Ea însă puţin este utilizată pentru mişcarea
principală a maşiniilor-unelte, deoarece majoritatea maşiniilor-unelte lucreză cu
turaţii începând de la aproximativ 10 rot/min, iar motoarele hidraulice cu rotor
funcţionează în bune condiţii numai la turaţii mai mari de 200...300 rot/min.
Avantajele:
Dacă în ceea ce priveşte transportul la distanţă, energia hidraulică a cedat locul
energiei electrice, care este mult mai economică şi mai eficace, în schimb, în ceea ce
priveşte utilizarea în acţionarea diverselor utilaje şi maşini, aceasta prezintă o serie de
avantaje faţă de acţionarea electrică, cum ar fi:
Densitate mare de energie - avantajul constă în obţinerea unor forţe şi
momente mari de acţionare cu elemente hidraulice de gabarit mic. Raportul între
momentul de torsiune şi momentul de inerţie la motoarele hidraulice ajunge până la
1000. Acelaşi raport la motoarele electrice este de 4 6, întrucât are loc efectul de
saturare magnetică a polilor, care permit densităţi relativ mici ale fluxului magnetic.
Greutatea pe kilowatt a generatorului hidrostatic este de 8 10 ori mai mică ca a unui
generator electric. Datorită dificultăţilor de miniaturizare acţionarea hidrostatică se
preferă începând de la puteri mai mari de 0,5 kW.
Comandabilitate şi reglabilitate - acţionarea hidraulică permite obţinerea unor
variaţii continue a vitezelor liniare şi unghiulare ale organului acţionat. În plus reglarea
vitezei poate fi efectuată chiar în timpul lucrului, asigurând condiţii optime de funcţionare
a instalaţiei.Inversarea sensului de mişcare se realizează uşor, fără efecte dinamice,
frecvenţa inversărilor fiind relativ mare. Sistemele hidraulice pot fi comandate local, uşor
şi comod, având totodată şi posibilitatea de telecomandă. Automatizare şi robotizare -
sistemele hidraulice pot asigura cicluri semiautomate sau automate de lucru ale
instalaţiei acţionate.Automatizarea hidraulică a unei acţionări hidraulice prezintă
siguranţă şi fiabilitate.Robotica beneficiază de avantajele acestor acţionări hidraulice.
Fiabilitate - funcţionarea silenţioasă, fără efecte dinamice asigură o durabilitate
ridicată sistemului hidraulic, cât şi utilaj ului sau maşinii acţionate. În plus, agentul
motor, de obicei uleiul, este şi agent lubrificator. Utilajele acţionate hidraulic pot
beneficia de sisteme de ungere ramificate din sistemul de acţionare.
Siguranţă şi control - presiunea agentului motor este reglată uşor şi sigur prin
supape. Se asigură astfel protecţia instalaţiei şi a organelor acţionate faţă de
suprasarcini. Se poate asigura pe cale hidraulică oprirea la cotă fixă a organului
acţionat.Controlul presiunii (al forţelor şi momentelor) poate fi realizat comod şi simplu
prin intermediul manometrelor.Căldura dezvoltată de elementele hidraulice este disipată
prin transportul ei în schema hidraulică de către agentul motor.
Dezavantaje:
Pe lângă avantaje, acţionarea hidraulică a maşinilor-unelte prezintă şi o serie de
dezavantaje:
Dificultăţi în menţinerea vitezei la valoare constantă în domeniul vitezelor
mici. Aceste difcultăţi pot fi eliminate prin instalaţii speciale, care scumpesc însă preţul
de cost al maşinii-unelte
Pierderi de lichid agent motor, care provoacă variţia puterii motorului hidraulic
şi deci variaţia vitezelor de lucru
Variţii de temperatură, care fac să varieze vâscozitatea uleiului folosit ca agent
motor şi o dată cu ea a pierderilor volumetrice şi hidraulice care conduc la variaţia
vitezei. Din aceasta cauza ulerile folosite ca agent motor trebuie să aibă o vâscozitate
cât mai constantă în funcţie de temperatură.
Raport de reglare a turaţiilor mic, cu limita inferioară la valoare relativ mare
faţă de necesităţile lanţurilor cinematice principale ale maşinilor-unelte.
Prezenţa aerului în circuitele hidraulice, ceea ce provoacă o funcţionare
neliniştită şi uzura prematură a pieselor
Imposibilitatea folosirii acţionării hidraulice, din cauza neegalităţi pierderilor
de lichid în circuite, în lanţurile cinematice care trebuie să asigure în tot timpul
funcţionării
Capitolul II. Lichide hidraulice
Hidraulica studiază în principal lichidele care sunt fluide practic incompresibile, ele
nu au formă proprie ci sunt perfect plastice la efortul de compresiune. Lichidele în
cantităţi mici iau forma sferică iar în cantităţi mari iau forma recipientului, având o
suprafaţă liberă. Lichidul de lucru din sistemele hidraulice este supus acţiunii
îndelungate a unor temperature, viteze şi presiuni ridicate, variind în limite largi.
În aceste condiţii mediul hidraulic trebuie să răspundă unor cerinţe importante cum
ar fi:
Să aibă bune proprietăţi lubrifiante;
Puritatea agentului de lucru - are consecinţe destul de grave asupra întregii instalaţii
ducând de obicei la uzura prematură a pieselor în mişcare. Impurificarea uleiului se
poate face cu substanţe care provin din afară (praf, nisip, particule de metal ) sau cu
apă. Prezenţa apei poate fi constatată şi visual, în unele cazuri, după culoarea tulbure
pe care o dă uleiurilor.
Dit Dit
h [mm] (1) H [mm] (2) , unde:
20 20
h - lungimea cursei scurte, în mm;
H - lungimea cursei lungi, în mm;
Dit - diametrul interior tehnologic al scaunului ventilului, în mm;
Criteriul funcţional sau criteriul tipului elementului, dispozitivului sau
mecanismului care exercită funcţia de închidere a ventilului: supape de siguranţă
cu greutate, la care apăsarea ventilului pe scaun se face sub acţiunea greutăţii a
ventilului; supape de siguranţă cu pârghie şi contra greutate (fig. 1.) şi supape de
siguranţă cu arc (fig. 2.);
Criteriul tehnologic sau criteriul direcţiei de vehiculare a fluidelor prin corpul
supapei: supape de siguranţă drepte, utilizate destul de rar şi supape de
siguranţă de colţ;
Servodirecţia
Servodirecţia este o altă aplicaţie auto dezvoltată de Bendix Corporation. Este
folosită în combinaţie cu un mecanism de direcţie convenţional. Cilindrul hidraulic este
amplasat, oriunde poate fi conectat, în aşa fel încât să acţioneze direct asupra
transversalei de direcţie sau asupra unui element echivalent din sistem (fig. 4.3).
Această putere hidraulică este aplicată în cel mai simplu şi mai direct mod, în linie
dreaptă, asupra legăturilor sistemului de direcţie existent
Definiţia:
Măsuri P.S.I.
Pentru combaterea incendiilor pot fi utilizate diferite mijloace, dar cele mai
importante sunt:
a) nisipul: poate fi utilizat în combaterea incendiilor în care ard materialele
lemnoase, chimice, electrice şi textile.
e) Bioxidul de carbon: este un gaz incolor care prin presiune trece in stare
lichidă fiind rău conductor de electricitate. Este utilizat la combaterea
incendiilor electrice.
Concluzii
Datorită noţiunilor conţinute, consider că această temă poate fi abordată mai uşor
de către cadrele didactice care au o pregătire tehnică temeinică (ingineri). Pe de altă
parte, elevii de liceu nu pot selecta şi prelucra informaţiile legate de mecatronică foarte
uşor. Există însă şi elevi pasionaţi de electronică, mecanică, informatică; aceştia s-ar
descurca să realizeze aplicaţiile prezentate într-un laborator suficient de dotat cu
aparatura necesară.
Lucrările de laborator ar trebui să aibă o pondere mare şi să se desfăşoare pe
staţii de lucru, fiecare având în componenţă un calculator cu soft-ul FluidSim, o masă
de lucru dotată corespunzător (pistoane cu dublă şi monocomandă, distribuitoare,
compresor, furtune pneumatice, întrerupătoare etc.), senzori şi actuatori pentru
dezvoltarea de aplicaţii.
După cum piaţa o demonstrează, produsele mecatronice (produse
electrocasnice, automobile, sisteme integrate de fabricaţie, roboţi, comunicaţii etc.), cu
o valoare adăugată ce le conferă un înalt grad de rentabilitate, cu o cerere în continuă
creştere, reprezintă un nou nivel de dezvoltare, care, odată atins, dă un suport solid
pentru o dezvoltare economică durabilă. Practic se poate aprecia că societatea avansat
informatizată în industrie este implementată de mecatronică.
Investiţiile în tehnologia informatică pot fi eficiente numai în măsura în care se
asigură pregatirea specialiştilor capabili să integreze informaţia în structurile produselor.
Specialistul în mecatronică este un inginer cu un orizont larg, cu o pregătire multi- şi
interdisciplinară.
Educaţia mecatronică asigură acţiune în gândire, trăsături definitorii a
specialistului în economia de piaţă. Laboratoarele interdisciplinare de mecatronică
constituie baza pentru materializarea principiilor:‖educaţie prin practică‖, ‖educaţie prin
cercetare‖. Abordările în acest sens mută accentul de pe latura informativă pe cea
formativă.
Bibliografie
6. Mirescu, S. C., Mătieş, V., Mândru, D., Bălan, R., Tătar, O., Rusu, C. –
„Tehnologie şi educaţie mecatronică”, Ghidul profesorului, Editura Economica,
Bucureşti,
7. www.google.ro
8. www.didactic.ro