EcoEd - ediţia a treia -

Planuri de Lecţie, Activităţi şi Scenete

de Educaţie Ecologică
pentru clasele III-VIII

Clubul de Ecologie şi Turism―

Floarea Reginei‖ Sinaia

1
―Eco Ed‖ – Proiect de Educaţie Ecologică
Primul curriculum Eco Ed a fost pregătit pentru şcoli din Reşiţa şi Sinaia de voluntari Peace Corps
şi de către organizaţiile neguvernamentale unde aceştia activau. În Sinaia, un program de educaţie
ecologică a fost început pentru clasele III-IV şi un manual de lecţii şi activităţi în limba română a
fost creat într-o colaborare între un voluntar din Peace Corps şi învăţători. În Reşiţa au fost selectate
un număr de 19 planuri de lecţii ecologice pentru a fi aplicate în şcoli după ce au fost traduse în
română. Programul început de colegii noştri a fost continuat în Cluj, cu un program de instruire
pentru cadrele didactice în care profesori interesaţi au primit manuale cu 45 de lecţii pentru clasele
V-VIII şi au fost instruiţi în stilul de predare al educaţiei de mediu. Şi acum in judeţul Prahova,
programul Eco Ed merge mai departe prin extinderea setului de lecţii la 53 de ore de predare pentru
clasele III-VIII. Ne exprimăm speranţa că programul Eco Ed va putea să:

Fie un catalizator pentru predarea ecologiei în clasele III-VIII, iar în cazul în care un asemenea
program există deja, atunci va contribui la lărgirea temelor ecologice şi creşterea în ansamblu a
activităţilor ecologice şi interesului pentru acestea în rândul elevilor (şi profesorilor lor).

Ofere profesorilor posibilitatea să folosească planuri de lecţii gata concepute ce acoperă subiectele
majore de mediu, care pot fi pregătite repede şi conţin informaţii de bază care pot fi aplicate cu
succes, chiar dacă profesorii nu au o pregătire prealabilă în domeniu.

Ofere profesorilor posibilitatea să folosească un stil interactiv şi participativ de predare, cu accentul

pus în special pe gândirea critică, descoperirea şi abordarea creativă a rezolvării problemelor, toate
acestea putând fi utilizate şi în alte domenii de studiu şi în viaţă în general.

Ajute la formarea unor generaţii de copii şi adulţi cărora le pasă de natură şi care ştiu că prin
acţiunile lor pot contribui la dezvoltarea unei lumi mai bune!

Ne exprimăm recunoştinţa pentru sprijinul acordat de către următorii oameni, instituţii şi organizaţii. Este
speranţa noastră că educaţia ecologică va fi inclusă în curriculum tuturor claselor şi nu doar în cea a
claselor a VIII-a, aşa cum este situaţia prezentă în România.
Am dori opinia dumneavoastră! Vă rugăm să ne trimiteţi Evaluarea de la Eco Ed. Formularul îl
găsiţi în această carte, ultima pagină. Mult noroc !

Karisha Kuypers
Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖
Sinaia, România
Noiembrie, 2002

2
Mulţumiri:
Peace Corps România
Debra Taevs, Voluntar Peace Corps, Clubul Ecologic Transilvania
Juniper Garver-Hume, Voluntar Peace Corps, Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖
Sinaia
CET - Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖ Sinaia (Ciprian Stanciu)
CET - Clubul Ecologic Transilvania (Gabriel Părăuan, Andrei Kelemen şi Dan Craioveanu)
Fundaţia Potaissa (Alin Roşca)
Kelly Nafie, Voluntar Peace Corps, and Romeo Uries – pentru primul program Eco Ed in Reşiţa
Delia Lengher, Mihăila Popa (în Cluj); Rodica Banu (în Sinaia)- Traducere
Ana Mărincuş – Redactor (în Cluj)
Cristine Bohm – Pentru culegerea textului în română (în Cluj)
Viorica Brânzea şi Viorica Vladila - sprijin (în Sinaia)

3
 CUPRINS: EDUCAŢIE ECOLOGICĂ
Subiect Numărul Pagina Titlul Lecţiei Sursa
Lecţiei
Introducere i. 1 Introducere
Ce este Educaţia de Environmental Education in the Schools
Introducere ii. 2
Mediu?
Mai mult despre Environmental Education in the Schools
Introducere iii. 3-5
Educaţia de Mediu
Ecosisteme 1 6-7 Cutia Vieţii Project WET, www.montana.edu/wwwwet
Ecosisteme 2 8-11 Pânza Vieţii Project Learning Tree www.plt.org
Ce Înseamnă o Rediscovering Your World
Ecosisteme 3 12-14
Pădure?
DiscoverySchool
Ecosisteme 4,5,6 15-17 Ecosisteme (Plante)
www.schooldiscovery.com
Center for Environmental Education
Ecosisteme 7 18-20 Biodiversitatea
www.cee-ane.org
Reţele trofice DiscoverySchool
Ecosisteme 8,9 21-24
forestiere www.schooldiscovery.com
Cine Lucrează în Project Learning Tree www.plt.org
Ecosisteme 10 25-28
Această Pădure?
Mediul Uman – Project Learning Tree www.plt.org
Ecosisteme 11,12,13 29-32 Impacte ale
Urbanizării
Apa 14 33-35 Casa a Anotimpurilor Project WET, www.montana.edu/wwwwet
Apa 15 36-37 Furtuna Project WET, www.montana.edu/wwwwet
Potrivirea Formelor Project WET, www.montana.edu/wwwwet
Apa 16,17 38-41
de Apă
Apa 18,19 42-47 Doar Trecând Project WET, www.montana.edu/wwwwet
Apa 20,21 48-51 Aventură Incredibilă Project WET, www.montana.edu/wwwwet
Apa Apa Folosită In Project WET, www.montana.edu/wwwwet
22 52-54
Comun
Apa 23 55-59 Suma Părţilor Project WET, www.montana.edu/wwwwet
Apa 24 60-62 Atinge-ţi Limitele Project WET, www.montana.edu/wwwwet
Apa Fiecare Project WET, www.montana.edu/wwwwet
25,26 63-65
Picătură Contează
Apa DiscoverySchool
27,28,29 66-68 Habitate Acvatice
www.schooldiscovery.com
Aer 30 69-70 Poluarea Aerului AskERIC Lesson Plans, www.askeric.org
Aer Ploaia Acidă un Air Quality Lesson Plans and Data,
31 71-72
Poluant al Aerului www.tnrcc.state.txus
Conservarea Pământul: Mărul din Keep America Beautiful, www.KAB.org
32 73-74
resurselor Ochii Tăi
Conservarea Dacă au fost epuizate Keep America Beautiful, www.KAB.org
33 75-78
resurselor rămân epuizate
Conservarea Regenerabile Nu
34 79
resurselor Înseamnă Pentru
4
 Totdeauna!
Conservarea Broaşte: Realitate şi DiscoverySchool
35,36 80-82
resurselor Tradiţie www.schooldiscovery.com
Conservarea Cum Dispar Center for Environmental Education
37 83-86
resurselor Speciile? www.cee-ane.org
Refacerea Poate fi natura Project WET, www.montana.edu/wwwwet
38 87-89
naturii refăcută cu adevărat?
Subiect Numărul Pagina Titlul Lecţiei Sursa
Lecţiei
Deşeuri 39 90-91 Punga cu Deşeuri Keep America Beautiful, www.KAB.org
Deşeuri 40 92 Ce Putem Face? AskERIC Lesson Plans www.askeric.org
Deşeuri Schimbarea Keep America Beautiful, www.KAB.org
41 93-95
Atitudinii
Deşeuri 42 96-98 Obiceiuri Bune Keep America Beautiful, www.KAB.org
Reciclare Reciclarea: Ştiţi Ce Project Learning Tree www.plt.org
este Adevărat Sau
43 99-101
Fals?

Reciclare Faceţi Voi Înşivă Project Learning Tree www.plt.org

44 102-104
Hârtie
Energie 45 105 Surse de Energie AskERIC Lesson Plans www.askeric.org
Soluţii Identificarea Center for Environmental Education
46 106 Materialelor www.cee-ane.org
Biodegradabile
Soluţii 47 107-108 Găsiţi o Soluţie Keep America Beautiful, www.KAB.org
Soluţii Legea – Oamenii Inspectoratul de Protecţie a Mediului Cluj-
48 109-110 Lucrează Împreună Napoca, Corina Roman (Head of Monitoring
Dept), Debra Taevs, Peace Corps Volunteer
Soluţii Pachetul de Schimb Project Learning Tree www.plt.org
49,50 111-113 de Informaţii Despre
Mediu
Soluţii Proiectarea Unui AskERIC Lesson Plans www.askeric.org
51 114
Oraş Ecologic
Soluţii 52 115-116 Ziarul de Mediu Keep America Beautiful, www.KAB.org
Soluţii Si Gestul Tău Keep America Beautiful, www.KAB.org
53 117-118
Contează
Activitate 1 119 Atingerea Ciclopului Rediscovering Your World
Activitate 2 120 Liliacul şi Molia Sharing Nature with Children
Activitate Cine Sunt Eu? Rediscovering Your World and
3 121-122
Sharing Nature with Children
Activitate 4 123-124 Urs, Peşte, Ţânţar Rediscovering Your World
Activitate 5 125 Hărţi ale Sunetului Rediscovering Your World
Activitate Scrisoare Către Ei Rediscovering Your World
6 126
Înşişi
Activitate Faceţi Cunoştinţă cu Rediscovering Your World
7 127
un Copac
Activitate 8 128-129 Aparat de Fotografiat Rediscovering Your World
Activitate 9 130-131 Urechi de Căprioară Rediscovering Your World
Activitate 10 132 Unul Învaţă pe Rediscovering Your World
5
 Celălalt
Activitate 11 133-136 Plantaţi un Copac Rediscovering Your World
Scenete 1 137-139 Magia Literei „E‖ ECOSENS, Bucureşti, România
Scenete Nimeni nu e Singur Serviciul Pădurii de Statele Unite
2 140-152
in Pădure
Index I 153-154 Un Mic Dicţionar
Index II 156 Bibliografie
Index Scrisoare către
II 157
profesori
Index Model de scrisoare
III 158
către părinţi
Index IV 159 Lista materialelor
Index V 160-161 Evaluare

INTRODUCERE

„Nu puneţi niciodată la îndoială faptul că un grup mic de cetăţeni angajaţi poate schimba lumea;
într-adevăr, este singurul mod în care lumea s-a schimbat vreodată.”
(Margaret Mead)

De ce se pune accent pe educaţie de mediu? Pentru că, în prezent, mai mult de 5.3 miliarde
de oameni folosesc (abuzând deseori, cu bună ştiinţă sau fără) resursele naturale ale pământului. În
fiecare colţ al lumii, omenii taie păduri, extrag minerale şi surse de energie, erodând solul de la
suprafaţă, poluând aerul şi apa, creând deşeuri primejdioase şi producând o ruptură a zonelor
naturale într-un ritm fără precedent în istoria vieţii pe pământ. Deoarece cerinţele care decurg din
suprapopulare şi dezvoltare cresc, devine tot mai greu pentru oameni să-şi satisfacă nevoile şi
dorinţele. Şi devine de asemenea imposibil să scape de consecinţele degradării serioase a mediului:
dispariţia speciilor, extinderea deşertului, contaminarea cu pesticide, creşterea problemelor de
sănătate, foametea, sărăcia şi chiar pierderea de vieţi umane. Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de faptul
că, dacă acest ritm de distrugere continuă, vom fi martorii distrugerii treptate chiar a sistemelor care
sprijină viaţa pe pământ.

Educaţia privind mediul este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin
asigurarea oamenilor cu „uneltele‖ de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de
mediu. Educaţia de mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi
angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma
răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.

Scopul nostru în traducerea materialelor acestea este de a ajuta pe cei care organizează
asemenea cursuri în şcoli să dezvolte strategii creând programe efective de educaţie a mediului. Fie
că lucraţi cu preşcolarii sau elevii din gimnaziu, din zone rurale sau urbane, în programele de
educaţie a comunităţii sau ca profesor, puteţi introduce educaţia mediului în activităţile
6
dumneavoastră. Acest manual se bazează pe orele opţionale pentru clasele a-III-a şi a-IV-a la
şcolile generale de pe Valea Superioara a Prahovei, dar este un model. Sperăm că veţi adapta
materialele de aici la situaţia voastră. În ciuda părerilor multor oameni, educaţia de mediu nu se
leagă numai de planul de învăţământ al obiectului ştiinţe, ci se intersectează cu toate celelalte
obiecte de studiu, inclusiv în afaceri, economie, arta limbajului, istorie, studii sociale şi umanitare.
Deşi acest manual pune accentul în special pe educaţia mediului în şcoli, multe din informaţii se pot
aplica la programele neoficiale de educaţie ale comunităţilor.

Copiii sunt un public important pentru educaţia mediului deoarece sunt gestionarii şi
consumatorii de mâine ai resurselor. Şi în unele cazuri copiii îşi pot influenţa părinţii şi alţi membri
ai comunităţii. Educatorii şi toţi cei care lucrează în şcoli şi cu elevi pot avea un impact deosebit,
de la creşterea conştientizării şi cunoaşterii până la formarea de atitudini şi proiecte active în
numele educaţiei mediului. Este important să recunoaştem că nu este doar o singură cale corectă de
a „face‖ educaţie de mediu.

În fine, credem că este important să menţionăm direcţia pe care o susţinem în acest manual.
Credem că problemele de mediu sunt urgente şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar
educaţia trebuie să fie o parte integrantă a soluţiei. Opiniile divergente privind starea mediului,
consecinţele degradării acestuia şi rolul educaţiei sunt bune subiecte de discuţie şi dezbatere. De
asemenea credem că educaţia mediului n-ar trebui să impună oamenilor un anumit fel de a gândi;
speranţa noastră este că ea poate ajuta oamenii să înveţe cum să gândească – inclusiv cum să
rezolve problemele, să ia decizii, să cântărească opţiunile şi să alinieze valorile cu acţiunile
personale.

Ca educatori, aveţi puterea să schimbaţi vieţile oamenilor şi să serviţi ca modele pentru colegii
voştri. Vă dorim mult succes!

CE ESTE EDUCAŢIA DE MEDIU?

Obiectivele educaţiei de mediu în toată lumea sunt asemănătoare: să menţinem şi să
îmbunătăţim calitatea mediului, să prevenim problemele mediului în viitor. Pe de o parte, educaţia
de mediu înseamnă informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Elevii
învaţă despre încălzirea globală, deşeuri solide şi alte probleme ale mediului, despre ecologie şi cum
„funcţionează‖ pământul, despre urmările degradării mediului şi învaţă care este rolul lor în crearea
şi prevenirea problemelor mediului.

Pe de altă parte, educaţia de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor

personale prin „descoperirea‖ atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi
clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Ajută
fiecare persoană să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea
trebuie abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu. Educaţia de mediu este
şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea
consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului. Şi, în
final, educaţia mediului accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean – de la scrierea efectivă a

7
unei scrisori până la influenţarea consiliilor locale sau a oamenilor politici de stat şi a instituţiilor
internaţionale.

O definiţie pentru educaţia de mediu, conformă cu un set de obiective stabilite de Naţiunile Unite,
este următoarea:

Educaţia de mediu este „un proces care urmăreşte dezvoltarea populaţiei unei lumi care este
conştientă şi preocupată de mediul întreg şi problemele asociate, şi care are cunoştinţele,
atitudinea, abilităţile, motivaţia şi angajamentul să lucreze independent sau colectiv pentru soluţii
la problemele curente şi prevenirea celor viitoare.”

În mod specific, educaţia de mediu accentuează aceste cinci obiective:

Conştientizarea: ajută elevii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg mediul şi

problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi stimulentele, de a procesa, rafina şi
extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în mai multe contexte.

Cunoaşterea: ajută elevii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea mediului,

interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de
mediu.

Atitudinea: ajută elevii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, motivaţia şi
devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului.

Deprinderi: ajută elevii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării problemelor

mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.

Participarea: ajută elevii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în

vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.

Un pas mai important este recunoaşterea scopului educaţiei de mediu de a crea oameni cu o
conştiinţă ecologic, adică oameni care posedă:

o conştientizare şi o sensibilitate faţă de întregul mediu înconjurător;

o diversitate de experienţe şi o înţelegere de bază a problemelor de mediu;
un set de valori ecologice şi un sentiment de preocupare pentru mediu, motivaţia şi dispoziţia să
participe activ la îmbunătăţirea şi protejarea mediului;
abilităţi pentru identificarea, cercetarea, şi rezolvarea problemelor mediului.

MAI MULT DESPRE EDUCAŢIA DE MEDIU

„THINK GLOBALLY, ACT LOCALLY.‖
„Gândiţi global, acţionaţi local‖ a spus autorul şi istoricul Rene Dubois. Această frază este un mod
sugestiv de a reaminti elevilor că problemele de mediu sunt globale în scop, dar sunt abordate, cel

8
mai efectiv, la un nivel local sau individual. Fraza aceasta subliniază cât de critic este pentru elevi
să-şi examineze purtarea lor şi să înţeleagă cum acţiuni individuale pot influenţa probleme globale.
Deşi este important pentru elevi să înţeleagă natura problemelor mediului la nivel internaţional,
naţional şi regional, adesea cele mai efective programe de educaţia mediului ajută elevii să înţeleagă
cum acţiunile lor la nivel local pot duce sau pot ajuta la prevenirea şi rezolvarea problemelor de
mediu.

MAI MULT DECÂT ŞTIINŢĂ

Mulţi educatori leagă educaţia mediului în mod exclusiv de educaţia ştiinţifică. Deşi o mare
parte a educaţiei mediului se ocupă cu înţelegerea conceptelor ştiinţifice, ea cere, de asemenea o
înţelegere a economiei, matematicii, geografiei, eticii, politicii şi altor obiecte. În următoarele lecţii
vom observa natura interdisciplinară a educaţiei mediului.

NU E NEVOIE SĂ FII EXPERT

Să nu credeţi că trebuie să fii om de ştiinţă sau un profesionist în educaţia mediului pentru a
introduce educaţia mediului în predare. Aşa cum am spus mai devreme, educaţia mediului este
mult mai mult decât un „obiect de studiu;‖ ea implică evaluarea educaţiei, luarea de decizii,
deprinderi de comunicare, creativitate şi multe alte priceperi şi deprinderi. Ca educator, rolul tău
este să facilitezi învăţarea şi să ştii cum şi când să apelezi la experţi dacă este necesar. Prin
introducerea cunoştinţelor de mediu în predare, poţi încerca noi activităţi şi modalităţi de abordare
şi poţi afla mai multe lucruri din publicaţiile despre mediu împreună cu elevii tăi.

ÎNVĂŢĂTURĂ PRIN DESCOPERIRE

În timpul orelor de clasă, în toată lumea, profesorii predau, elevii iau notiţe, iar apoi elevii
sunt testaţi în legătură cu ceea ce au învăţat. Totuşi, în multe ore învăţarea experienţială începe să
înlocuiască sau să completeze lecţia tradiţională de tip explicativ urmată de scrierea unor idei pe
tablă. Prin experimente, simulări, dezbateri şi alte activităţi participative, elevii descoperă concepte
singuri. S-a arătat că învăţarea experienţială măreşte capacitatea de memorare, motivează elevii să
înveţe, şi încurajează cooperarea de grup. A avut succes în special în activităţile de rezolvare a
problemelor de mediu. În lecţiile următoarele se prezintă o varietate de activităţi şi tehnici
experienţiale.

IEŞIŢI AFARĂ!
Mulţi oameni susţin că elevii de pretutindeni – în special din zonele urbane – pierd legătura
cu lumea naturală. În multe locuri, experienţele în aer liber nu sunt o parte obişnuită a instrucţiei;
experienţele în aer liber se reduc adesea la câteva ieşiri în clasele primare în loc ca ele să fi fost
folosite de-a lungul întregii perioade de şcolarizare a elevului. Aducerea elevilor în mediul
înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui program conştient de educaţie a mediului.
Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe elevi să-şi înţeleagă propria comunitate,
sistemele naturale şi problemele mediului.
Folosirea mediului ca sală de clasă este de asemenea un mod de a aduce elevii mai aproape
de natură. De exemplu, mulţi profesori de limbă maternă (în Statele Unite) îşi duc elevii în natură
la orele de lectură şi pentru a le stimula creativitatea în exprimarea scrisă. Mulţi profesori de ştiinţe
şi matematică folosesc mediul ca un laborator în care elevii îşi efectuează investigaţiile şi
experimentele.

9
FII REALIST!
„Noi dăm formă clădirilor noastre şi după aceea clădirile dau formă lumii noastre.‖
(Winston Churchill)

Aducerea elevilor în comunitate pentru a privi mediul natural şi cel construit poate face
programele de educaţie a mediului mai relevante pentru vieţile lor. Deoarece se accentuează pe
sisteme reale, probleme şi soluţii, elevii vor face ei înşişi experienţe care adesea lipsesc din
programele educaţionale. Aceste experienţe „reale‖ nu numai că îmbogăţesc planul de învăţământ,
dar pot, de asemenea, să ajute la întărirea legăturilor între programul de învăţământ şi comunitate.
Este de asemenea important să fii sensibil la realităţile problemelor de mediu cu care se
confruntă comunitatea. Mulţi dintre elevi şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili
pentru problemele de mediu pe care elevii le investighează. De exemplu, în oraşe mari, mulţi dintre
părinţii elevilor, probabil, lucrează în fabrici care poluează aerul şi apa. Şi lângă păduri, poate unii
dintre elevii şi familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema braconajului şi a tăierii
excesive de copaci. Cu toate că n-ar trebui să evitaţi să discutaţi problemele de mediu din cauza
acesta, trebuie să fiţi atenţi atunci când „învinuiţi‖ pe cineva şi este necesar să găsiţi cea mai bună
cale de a prezenta anumite probleme.

GÂNDEŞTE! GÂNDEŞTE! GÂNDEŞTE!

„Spune-i unui copil ce să gândească şi o să-l faci sclav faţă de cunoaştere. Învaţă un copil cum să
gândească şi atunci vei face din toate cunoştinţele sclavul său.‖ (Henry J. Tait)

Unul din scopurile programului de educaţie a mediului este să ajuţi elevii să-şi dezvolte
capacitatea de a gândi – atât critic cât şi creativ. Un elev care ar putea face parte într-o zi din
consiliul local va fi cel mai eficient dacă el sau ea va putea să cântărească bine opţiunile, să
identifice alternativele, să comunice, să pună întrebările corecte, să analizeze sugestiile cetăţenilor,
şi să ia decizii. La fel poate fi pentru un elev care ar putea fi într-o zi proprietar de pământ care
încearcă să decidă cum să-şi administreze pământul sau pentru un cetăţean căruia i se cere să se
implice intr-o problemă care afectează mediul şi comunitatea.

VALORILE CONTEAZĂ
Educaţia de mediu cultivă şi un sistem de valori. Deoarece copiii se maturizează, sistemul
de valori pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor la
toate aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă
vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Există o legătură
strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului înconjurător.

10
DAŢI-LE PUTEREA!
Un program educaţional al mediului poate face mult pentru a da putere elevilor să-şi
îmbunătăţească calitatea vieţilor lor şi a celorlalţi. Iar această putere poate duce la amplificarea
sentimentelor de mândrie şi auto-respect. Când elevii iau parte la un proiect al comunităţii pentru a
ajuta la îmbunătăţirea calităţii mediului sau la rezolvarea unei probleme a comunităţii, ei se ajută pe
sine şi îi ajută şi pe ceilalţi în acelaşi timp. Ei îşi afirmă propriile valori şi văd că acţiunile lor
contează.

APRINDEŢI O SCÂNTEIE!
„Mintea nu este un vas care să fie umplut, ci un foc pe care să-l faci să ardă.‖ (Plutarch)

Ca educator, poţi avea un impact pe viaţă asupra elevilor tăi introducând strategiile educaţiei
mediului în predare. Calitatea mediului se reflectă direct în vieţile elevilor şi a familiilor lor.
Ajutându-i să-şi cunoască drepturile ca cetăţeni, dându-le puterea să acţioneze şi să simtă că ei
contează, clarificând legăturile dintre sănătatea individuală sau familială şi mediu, arătând legătura
dintre veniturile personale şi mediu, şi trezindu-le interesul faţă de lumea naturală, poţi aprinde o
scânteie a proprietăţii personale în probleme de mediu. Şi nu-ţi face griji dacă nu poţi face totul –
aprinderea unei scântei este un început bun.

Adaptat şi tradus după Environmental Education in the Schools: Creating a Program that Works!,
p. 1-13.

11
LECŢIA 1 – CUTIA VIEŢII
Obiective:
Elevii vor:
identifica patru factori esenţiali vieţii.
explica de ce sunt importanţi aceşti factori pentru viaţă.

Materiale:
ghiveci
piatră
pahare cu pământ
sticle cu apă
cutia vieţii (Asamblăm câteva cutii, în fiecare va fi un pahar cu pământ, 240ml, şi o sticlă cu apă.
Scrieţi pe fiecare ―Cutia vieţii‖ şi închideţi-o bine.
O cutie de carton de 240 ml (opţional)
Pământ (opţional)
Apa (opţional)
Lipici (opţional)
Foarfecă (opţional)
Creioane de colorat (opţional)

Legătura între joc şi lecţie:

Cei mai mulţi elevi ştiu că ei au nevoie de apă şi aer pentru a supravieţui. Câţiva dintre ei poate au
învăţat că plantele de asemenea au nevoie de apă, aer, mineralele din sol şi lumina soarelui. Prin
deducţie elevii învaţă că animalele şi plantele depind de 4 factori cruciali şi astfel elevii vor aprecia
mai bine importanţa acestor factori.

Introducere (pentru profesori):

De ce atâta agitaţie despre apă? De ce atâta îngrijorare? Răspunsul este foarte simplu, apa înseamnă
viaţă şi moarte. În întreaga istorie a omenirii, oamenii au încercat să îşi asigure necesarul de apă,
protejându-se astfel de evenimentele naturale cum ar fi inundaţiile sau seceta. Tu nu poţi să pocneşti
pur şi simplu din degete şi să obţii apa. Tu nu poţi obţine apa de acolo de unde ea nu există. Sursele
de unde poate omul să extragă apa sunt: râurile, lacurile, apa subterană, ploaia etc. Dar apa este
peste tot în jurul nostru. De exemplu plantele, animalele şi comunităţile umane conţin o cantitate
foarte mare de apă. Patru factori sunt necesari vieţii pentru a exista:
Solul este rezultat din roca care a fost fărâmiţată prin procese fizice şi/sau chimice numite eroziune
(dezagregare) naturală. Solul conţine materii organice rezultate în urma descompunerii plantelor şi
animalelor. Solul asigură plantelor elementele minerale şi nutritive necesare, şi ajută la transportul
apei către rădăcinile plantelor.
Lumina solară este energia radiantă care vine de la lumina soarelui şi căldura degajată de suprafaţa
pământului. Plantele folosesc această energie pentru a se hrăni cu apa şi dioxid de carbon – proces
care se numeşte fotosinteză.
Soarele şi solul sunt utilizate în mod direct de plante şi indirect de animale. Plantele extrag
mineralele din sol. Animalele extrag necesarul lor nutritiv şi energetic din plante (sau alte animale
care se hrănesc cu plante).
12
Aerul este compus dintr-un amestec de mai multe gaze care împreună formează atmosfera
pământului, incluzând azot, oxigen, hidrogen, dioxid de carbon, argon, neon, heliu şi multe altele.
In timpul procesului de fotosinteză plantele folosesc dioxidul de carbon pentru a produce zahăr.
Oxigenul ajută multe plante şi animale să metabolizeze zahărul în celulele lor. Crearea zahărului
sau respiraţia necesită energie pentru ca plantele şi animalele să trăiască
Apa este o combinaţie dintre două gaze incolore, insipide şi inodore; hidrogen şi oxigen. Ea este
necesară pentru a dizolva şi transporta hrana şi toxinele prin organism. Procesul de fotosinteză are
de asemenea nevoie de apă.
Eroziunea solului, poluarea apei şi a aerului compromit aceste resurse care stau la baza susţinerii
vieţii. Trebuie să conştientizăm că păstrarea apei, aerului şi solului nepoluaţi sunt necesare
susţinerii vieţii noastre. Noi putem învăţa cum să păstrăm calităţile acestor resurse pentru
generaţiile viitoare.

Procedura:
Introducere:
Arătaţi elevilor un ghiveci cu plante, o piatră, şi alegeţi un copil din clasă. Cereţi elevilor să
identifice 2 lucruri care au viaţă. Spune-ţi elevilor că ei vor descoperi ceea ce este important pentru
viată.

Activitatea:
Arăta-ţi ―Cutia vieţii‖ la toţi elevii. Cereţi fiecărui elev să deschidă cutia şi să noteze ce e înăuntru.
(Elevii pot crea o listă cu elementele care sunt în cutie.) După ce fiecare elev a examinat conţinutul,
va închide cutia şi o va da elevului următor.
Întrebaţi elevii ce au găsit în cutie. Ei vor înclina să răspundă pământ şi o sticlă cu apă. Interesul
lor va creşte când le veţi spune că fiecare cutie conţine încă 2 elemente.
Arătaţi cutia din nou elevilor şi întrebaţi-i din nou ce este în cutie. După o scurtă perioadă de
gândire, elevii tot nu vor reuşi să identifice aerul şi lumina.
Spuneţi elevilor că fiecare cutie conţine 4 elemente foarte importante pentru viaţă. De fapt, 3
elemente sunt în cutie. Apă, pământ şi aer. Al patrulea, lumina, intră când cutia este deschisă.
Explicaţi de ce fiecare din aceste 4 elemente sunt importante pentru viaţă.
Notă: Alternativa este ca fiecare elev să creeze o proprie cutie a vieţii. Elevii vor pune pământ şi
apă într-un carton şi vor încerca să ghicească dacă cele patru elemente ale vieţii sunt în cutie. După
ce vor identifica acest elemente vor putea colora cutia în exterior. De exemplu fiecare cutie va
putea fi acoperită cu desene care reprezintă cele patru elemente. Deasemenea pot fi puse fotografii
sau desene cu oameni sau lucruri preferate (părinţii, fraţi, animale, mâncare.) Provocaţi-i să vă
explice cum fiecare persoană sau lucru desenat pe cutie are nevoie de aceste 4 elemente.

Concluzie:
Aduceţi din nou în faţa clasei elevul selectat şi ghiveciul cu plante. Cereţi elevilor să explice cum
aceste organisme folosesc cele 4 elemente esenţiale vieţii. Încurajaţi elevii să ia cutia vieţii acasă şi
să îi testeze pe membrii lor de familie asupra importanţei celor 4 elemente pentru viaţă.

Evaluare
Cereţi elevilor
să identifice cele 4 elemente esenţiale vieţii (parcurs în Activitatea, #3)
13
să descrie de ce sunt importante pentru viaţă. (parcurs în Concluzie)

Suplimentar
Dacă mai vreţi să suplimentaţi această lecţie, şi timpul vă permite, puteţi crea un experiment care să
dovedească sau nu că apa, lumina soarelui, aerul şi pământ sunt esenţiale pentru viaţă. În
completare, discutaţi cu elevii că organismele nu au nevoie numai de cele 4 elemente, ci şi de un
mediu sănătos: mâncare, adăpost, apă şi spaţiu necesar. Puneţi elevii să planteze 2-3 seminţe de
fasole în fiecare cutie şi să le ude puţin în fiecare zi. Acest experiment este făcut să demonstreze că
cele 4 elemente pot face ca seminţele să încolţească şi să crească. Reamintiţi elevilor că ei trebuie
să ţină cutia deschisă la lumina soarelui.

14
 Lecţia 2 –Pânză de Viaţă
Nivelul claselor: Clasele IV-VIII
Arii curriculare: Ştiinţe, arta limbajului, arte vizuale
Durata:
Timp de pregătire – 30 minu
Timp de activitate – 2 intervale de 50 de minut
Locul de desfăşurare: în sală de clasă
Abilităţi: cercetare, discuţie, identificare, relaţii şi modele
Vocabular: ecosistem, interdependenţă, pânză de viaţă, lanţ trofic, erbivor, carnivore
Rezumat

În această activitate, elevii vor observa cu atenţie un anumit ecosistem (o pădure) şi vor descoperi
felul în care plantele şi animalele se leagă unele de altele. Înlocuind informaţiile specifice, puteţi
folosi activitatea pentru a studia alte ecosisteme, precum oceane, deşerturi, mlaştini sau prerii.

Obiective
Elevii vor:
strânge informaţii despre diferitele organisme dintr-un ecosistem.
crea o pictură murală care să demonstreze interdependeţa diferitelor organisme cu alte componente
dintr-un ecosistem.
crea o pânză de viaţă simulată folosind un ghem de sfoară sau fir de lână.

Materiale
suficiente coli mari de carton (poate de la nişte cutii) pentru a crea o pictură murală (1,2m x
2,4m)
scotch
lipici
ace cu gămălie, un ghem de sfoară sau fir de lână
surse de informare despre plantele şi animalele din pădure
dosare (facultativ)

Cunoştinţe de bază
O pădure este o comunitate de viaţă dominată de copaci. Fiecare plantă din pădure, de la
micii muşchi până la copacii giganţi, are propriile sale necesităţi specifice faţă de lucruri ca lumina
soarelui şi umezeală. Deoarece mediile diferă extraordinar, o anumită localizare va fi mai bună
pentru anumite specii de plante decât altele, iar ca rezultat speciile vor creşte în număr mai mare.
Speciile de copaci cele mai dominante dintr-o pădure de obicei determină înfăţişarea pădurii şi arată
că este corespunzătoare unui habitat pentru plante şi animale. De exemplu, în unele păduri, copacii
mari, dominanţi pot reduce lumina soarelui şi pot monopoliza umiditatea solului şi substanţele
nutritive, limitând astfel tipurile de plante care pot creşte dedesubtul lor.
În timp ce copacii şi plantele sunt de obicei elementele sale cele mai evidente, ecosistemul
pădurii depinde şi de animale. Animalele sunt vitale pentru cele mai multe dintre plante, deoarece
ele ajută la polenizarea florilor şi la împrăştierea seminţelor. În acelaşi timp, animale ca iepurii,

15
căprioarele şi insectele pot mânca anumite plante, reducând enorm prezenţa lor. Unele insecte pot
dăuna în mod substanţial unui ecosistem al pădurii dacă numărul lor ajunge prea mare.
Un alt mod în care se poate vedea legătura dintre plantele şi animalele pădurii este printr-o
pânză de hrană. O funcţie esenţială a unei păduri, ca orice alt ecosistem, este să producă şi să
distribuie energie. Întreaga viaţă depinde de capacitatea plantelor verzi de a folosi lumina solară
pentru a sintetiza zaharozele simple din bioxidul de carbon şi apă. Prin acest proces, numit
fotosinteză, plantele iau energie din lumina solară şi o fac accesibilă animalelor. Ierbivorele,
animalele care mănâncă plante, le mănâncă direct; carnivorele, animalele care mănâncă numai
carne, mănâncă pe rând atât ierbivore cât şi alte carnivore, formând astfel un lanţ de hrană (un lanţ
trofic). Un lanţ trofic este un mod simplificat de a arăta relaţiile energetice dintre plante şi animale
dintr-un ecosistem. De exemplu, un lanţ de hrană format din soare → sămânţa de floarea soarelui
→ şoarece → bufniţă arată că sămânţa este mâncată de şoarece, care la rândul lui este mâncat de
bufniţă. Totuşi, un animal rar mănâncă doar un fel de hrană. O pânză de hrană descrie
interdependenţa lanţurilor de hrană dintr-un ecosistem şi dă o imagine mai clară a modului în care
plantele şi animalele dintr-un ecosistem se leagă unele de altele.
În această activitate, elevii vor crea „o pânză de viaţă‖ pentru a ilustra relaţiile dintre
membrii unui ecosistem al pădurii. Această pânză include relaţii de alimentaţie (ca într-o pânză de
hrană), dar arată de asemenea diferite alte tipuri de relaţii care se găsesc într-o pădure (adăpost,
reproducere). Pânza de viaţă sugerează că toate fiinţele vii se leagă unele cu celelalte. Nu contează
cât de fără legătură par a fi organismele, ele sunt de fapt legate între ele.

Pregătire
(Facultativ.) Pentru fiecare echipă, începeţi un dosar cu informaţii despre un anumit animal
sau plantă de pădure. Dosarele pot cuprinde imagini pe care le-aţi tăiat din reviste sau calendare şi
articole sau alte informaţii pe care le-aţi spicuit din revistele despre natură sau alte surse. Dacă e
posibil, selectaţi o diversitate de plante şi animale aşa încât dosarele să cuprindă cel puţin două din
fiecare tip: mamifere, pasăre, reptilă, amfibie, copaci sau alte plante (vezi pasul 2 al activităţii
pentru sugestii specifice). Elevii vor avea de asemenea acces la surse de informare despre plantele
şi animalele din pădure.

PROCEDEU

1. Cereţi elevilor să lucreze în perechi sau echipe pentru a lista toate componentele pe care le
consideră ei necesare pentru a asigura existenţa unei păduri sănătoase. Folosind procedeul
„brainstorming,‖ invitaţi-i să-şi împărtăşească ideile restului clasei.

2. După aceea, clasa va face o listă a animalelor care trăiesc în pădure. Câteva exemple fiind
gândacul de coajă, liliacul, castorul, ursul, broască ţestoasă, fluturele, veveriţa, căprioara,
viermele de pământ, şoarecele de câmp, vulpea, broască comună, greierele, salamandra,
ţânţarul, molia verde a stejarului, oposumul, bufniţa cu dungi, iepurele, sconcsul, melcul,
ciocănitoarea.

3. Clasa va face o listă a plantelor care trăiesc în pădure. Câteva exemple ar putea fi trifoiul,
căldăruşa, caprifoiul, lichenii, arţarul , bradul, jnepeni, buretele purpuriu şi de stejar, sau
violeta.
16
4. Împărţiţi clasa în echipe de doi până la patru elevii. (Puteţi folosi aceleaşi echipe ca înainte.)
Cereţi ca fiecare echipă să selecteze un organism al pădurii pentru a-l studia. (Sau folosiţi
unul din dosarele pregătite mai înainte.) Asiguraţi-vă că grupele aleg o varietate de plante şi
de animale. De exemplu, încercaţi să aveţi cel puţin două grupe care studiază fiecare din
următoarele feluri de organisme: mamifere, insecte, păsări, reptile, copaci, şi alte plante.

5. Instruiţi grupul să strângă cât de multe informaţii posibile despre organismul ales de ei.
Grupurile care au ales animale ar trebui să răspundă la aceste întrebări:
Unde trăieşte animalul? (Pe pământ, în copaci, la marginea pădurii, în pădure.)
Ce-i trebuie ca să supravieţuiască?
Ce fel de adăpost îi trebuie? Unde se cocoaţă, hibernează, creşte şi doarme?
Migrează? Dacă da, unde şi când?
De unde şi cum îşi ia apa?
Ce animale vânează? Cât mănâncă?
Cu ce animale trăieşte? Cu ce plante?
Cum influenţează acel animal mediul?
Grupurile care au ales plantele ar trebui să răspundă la aceste întrebări:
Unde trăieşte plantă?
Ce-i trebuie ca să supravieţuiască?
Cum se reproduce? Are seminţe? Dacă da, cum sunt răspândite?
De câtă lumină solară şi apă are nevoie?
Ce animale trăiesc cu această plantă?
Ce animale mănâncă această plantă?
Cum influenţează această plantă mediul său?

6. Cereţi grupurilor să găsească fotografii sau desene ale plantei sau animalului lor. (Ei pot să-
şi facă desenele şi fotografiile ei înşişi). Dacă e posibil, imaginile ar trebui să arate
organismul în habitatul său natural.

7. Cereţi clasei să creeze o pictură murală a unei păduri pe coli mari de carton sau de hârtie.
Elevii pot folosi imagini din reviste sau propriile lor desene pentru al ilustra dealuri, văi,
râuri, case, plante, animale şi alte trăsături. Tabloul mural ar trebui să prezinte elemente
importante ca: soarele, apa, solul şi atmosfera. Pictura murală poate prezenta diferite zone
forestiere: umede, urbane, tinere sau mature. Fiecare echipă poate lucra pe panouri separate
şi poate evidenţia un anumit tip de zonă forestieră.

8. Când pictura murală este terminată, fiecare echipă ar trebui să trimită un reprezentant să
plaseze un tablou al imaginii organismului (plantă sau animal) pe care l-au studiat în
habitatul său corespunzător. Elevul ar trebui să explice motivele echipei de a plasa fiecare
organism întru-un loc anume. Când toate organismele sunt la loc, ar putea răspunde la
următoarele întrebări:

Ce aţi aflat despre planta sau animalul care v-a surprins cel mai mult?

17
 De ce aţi ales speciile respective? Aţi văzut vreodată planta sau animalul pe care l-aţi ales?
Aţi dori să ştiţi unde şi când să-l căutaţi? L-aţi cunoscut înainte de a-l studia?
Este o specie ameninţată sau în pericol? Dacă da, din ce motive este în pericol? Este ceva
care poate să-i ajute sau să-i facă rău?

9. Când toate animalele sunt la loc, prezentaţi conceptul pânzei de viaţă.

10. Înfigeţi un ac de gămălie lângă fiecare plantă sau animal. Apoi folosiţi un fir de lână sau
sfoară pentru a lega fiecare animal de alte animale sau plante pentru a arăta interacţiunea
directă sau indirectă (de exemplu, „mănâncă,‖ „este mâncat de‖ sau „depinde pentru
adăpost‖). Elevii pot acţiona ca experţi în speciile pe care le-au cercetat.

11. Cereţi fiecărei echipe să se asigure că organismul său este ataşat corect pe lângă alte
componente din ecosistemul ilustrat de pictura murală. Pictura murală completă formează o
pânză de viaţă pentru acest ecosistem.

12. Discutaţi pe baza acestor întrebări:

Ce s-ar întâmpla dacă un element al ecosistemului ar lipsi? (Puteţi demonstra îndepărtând
unul dintre acele de gămălie). Ce se va întâmpla cu celelalte organisme?
Ce elemente importante nu sunt incluse în pânza noastră de viaţă?
Care sunt câteva pânze de viaţă în şcoala sau comunitatea voastră? (Elevii merg la scoală →
profesorii îi învaţă → părinţii îi hrănesc şi plătesc taxele ca profesorii să-le poată predea.)
Care sunt câteva pânze de viaţă globale?

Variaţii

1. După ce ei cercetează organismele (în pasul 5 mai sus), cereţi ca fiecare din echipă să facă
un cartonaş cu numele şi imaginea plantei sau animalului lor din pădure. Cereţi unei
persoane din fiecare grup să se aşeze jos într-un cerc. (Dacă aveţi un grup mic, fiecare elev
poate cerceta un organism, să facă un asemenea cartonaş şi să se aşeze în cerc.

2. Începând cu o „plantă,‖ cereţi acelui elev să ţină capătul unui ghem de sârmă. Cereţi echipei
care a studiat prima plantă să numească un al organism din cerc cu care acea plantă
interacţionează (de exemplu, este mâncată de sau depinde de). Daţi ghemul celui de-al
doilea elev, care va înfăşura sârma de o mână reprezentând un organism cu care cea de-a
doua echipă consideră că se leagă. Acest proces va continua până când fiecare organism se
leagă de ecosistem, iar ghemul se întoarce la primul elev.

3. Acum, cereţi elevilor să se lase pe spate până când sârma se strânge. Spuneţi-le elevilor să
păstreze linişte. Dar dacă simţ o smucitură, ei trebuie să răspundă tot printr-o smucitură.
Când toţi sunt liniştiţi, spuneţi elevului care ţine capătul de început al sârmei să înceapă să
smucească uşor. Continuaţi să le reamintiţi să răspund printr-o smucitură dacă simt una.

18
 Prin acest mecanism, vibraţia se va răspândi prin pânza de hrană până când fiecare smuceşte
şi întreaga pânză se zguduie.

4. Întrebaţi elevii cum poate arăta ceea ce se întâmplă când una dintre legăturile dintr-un
ecosistem este afectată de stresul natural sau produs de om. (Restul ecosistemului simte
efectele.)

5. Cereţi elevilor să aleagă un organism din sistem care pare mai puţin important decât altele şi
să-l facă să dispară. Întrebaţi-i dacă orice alte organisme ar dispărea din cauză că au depins
de acel organism. După ce unul sau mai multe au dispărut, cereţi elevilor din nou să
identifice un organism care pare mai puţin important şi repetaţi procedeul. Continuaţi jocul
pentru încă câteva runde; apoi puneţi următoarele întrebări:

Ce se întâmplă când înlăturăm o legătură în ecosistemul pădurii? (Organismele care depind

de ea sunt afectate.)
Au fost schimbările mai dramatice când sistemul a fost compus din mai multe părţi sau când
a avut mai puţine părţi? (Mai puţine.)
Ce putem spune despre relaţiile dintre câte părţi are sistemul (complexitatea sau diversitatea
lui) şi cât de stabil este? (În general, complexitatea îl face mai stabil.)

Extinderi

Faceţi pânzele de hrană ca modele mobile. Cereţi fiecărui elev să aleagă o plantă sau un animal
care este parte a ecosistemului pădurii sau a altui ecosistem. Elevii vor cerceta locul organismului
lor în pânza de hrană şi vor face un decupaj al tuturor organismelor din pânza de hrană din hârtie
colorată şi markere colorate. Folosiţi un umeraş şi aţă ca să agăţaţi decupajele la locul potrivit.
Elevii vor construi un model mobil care reprezintă pânza lor de hrană.

Diagrama modelului mobil.

Evaluare

Cereţi echipelor de elevi să demonstreze (prin scris, desen, sau mici roluri) o pânză de viaţă în care
oamenii joacă un rol hotărâtor.

Adaptat şi tradus după Project Learning Tree, Environmental Education Activity Guide: Pre K-8, p. 148-150.

19
LECŢIA 3 - CE ÎNSEAMNĂ O PĂDURE?
Nivelul claselor: Clasa a IV-a
Arii curriculare: ecologie
Durata: 30 minute
Locul de desfăşurare: oriunde se pot aşeza elevii
Vocabular: pădure, ecosistem, consumator, descompunător, producător

Rezumat

Această discuţie are scopul de a introduce conceptul de ecosistem forestier.

Obiective
Elevii vor înţelege:
importanţa în lume a ecosistemelor forestiere.
concepte de bază ale ecologiei
nişte fapte despre pădurile din nord-vestul Statelor Unite, lângă Oceanul Pacific şi poate
despre pădurile din Valea Prahovei

Cunoştinţe de bază

IMPORTANŢA PĂDURILOR ÎN ECOSISTEMUL GLOBAL:

„Ce produc pădurile? Sol, apă şi aer curat.‖ (Sloganul mişcării Chipko din India).
Pădurile influenţează semnificativ ecosistemul global al circuitului apei şi substanţelor
nutritive şi dinamica climei globale.
Pădurile conţin aproximativ 70% din carbonul lucrurilor vii.
Pădurile sunt responsabile pentru cea mai mare parte a fotosintezei de pe pământ.
Pădurile asigură circulaţia apei şi crează efectiv ploaia.
În 1994, pădurile au ocupat aproximativ o treime din suprafaţa terestră a pământului.
Mare parte din biodiversitatea pământului există în păduri.

CONCEPTE ECOLOGICE DE BAZĂ DESPRE PĂDURE:

Există o rezervă fixă de materii care trebuie să susţină aceste păduri şi toate organismele din
ele. Toate elementele trebuie să fie refolosite de multe ori. De aceea, ele toate trebuie
circulate.
Nici o singură specie nu este capabilă să atragă energie şi simultan să cicleze materia
organică. De aceea lucrurile vii întotdeauna se găsesc grupate împreună în comunităţi care
sunt formate din
Elemente (vii) biotice:
1. Producătorii – viaţa tuturor plantelor verzi; „Crearea materiilor organice din aer curat şi
apă este un truc care face posibilă viaţa pe această planetă.‖ (Carte: VIAŢA SECRETĂ A
PĂDURII.)
2. Consumatorii – erbivorele, omnivorele, carnivorele

20
 3. Descompunători – supun unui proces resturile de viaţă pentru folosirea lor în renaşterea
noilor generaţii de viaţă în pădure; bacterii, nevertebrate, mucegai, alge, protozoare, etc.

Elemente abiotice (fără viaţă): ajută şi întăreşte componentele biotice.

1. Soare, energie
2. Apă
3. Minerale
4. Substanţe nutritive
Biotic + abiotic = ecosistemul pădurilor; o mare simbioză; o auto-perpetuare; un sistem reciproc
avantajos de viaţă.

CARACTERISTICILE PĂDURILOR DIN NORD-VESTUL STATELOR UNITE LÂNGĂ OCEANUL PACIFIC

(PNW)
Predomină coniferele (opuse copacilor cu frunze căzătoare).
Copacii cu frunze care cad se reduc de obicei la pădurile mai tinere sau la zonele frecvent
afectate.
Acumularea enormă de biomasă (materii vii), pădurile ploioase din partea PNW au o
cantitate mai mare de biomasă decât orice alt tip de pădure (chiar mai multă biomasă decât
pădurile tropicale).
De obicei peste jumătate din totalul de biomasă din pădurile din PNW este sub formă de
frunze moarte.
Sunt printre cele mai productive păduri ale lumii (în condiţiile acumulării de biomasă).

CARACTERISTICILE PĂDURILOR MATURE (BĂTRÂNE):

„Etapa‖ finală a dezvoltării pădurilor.
De obicei cel puţin 175 de ani
gamă largă de mărimi şi vârste ale copacilor, straturi diferite în coroana copacilor.
Marea abundenţă de material lemnos mort, buşteni „doică‖ şi copaci morţi care încă nu au
căzut.

RAŢIUNI PENTRU ACESTE CARACTERISTICI

Coniferele se adaptează mai bine mediului din pădurile din pădurile din nord-vestului decât
copacii cu frunze care cad.
Copacii cu frunze care cad cresc numai vara, când condiţiile de secetă se întâmplă deseori în
pădurile din PNW.
Coniferele pot fi productive tot timpul anului şi sunt capabile să acumuleze substanţe
nutritive iarna când sunt necesare mai multe asemenea substanţe.
Coniferele au nevoie mai puţin de substanţe nutritive şi le folosesc mai eficient decât copacii
cu frunze care cad.
Coniferele au mai mult control asupra pierderilor de apă şi o depozitează mai bine decât
copacii cu frunze care cad. Asta este important în timpul lunilor toride şi uscate de vară.
Marea acumulare de biomasă este un rezultat al creşterii continue în înălţime şi al vieţii mai
lungi.
De obicei este o lungă perioadă între evenimentele naturale care distrug anumite porţiuni de
zone împădurite.
21
 Viteză de descompunere lentă
Relativ lung timp de evoluare pentru a se adapta condiţiilor climatice din pădurile din PNW.
1. pădurile ploioase de coastă sunt aici de peste două milioane de ani, unele specii sunt aici de
peste 70 milioane de ani.
2. Glaciaţia din ultimii 20.000 de ani nu a epuizat semnificativ diversitatea pădurilor din nord-
vest (datorită refugiilor şi potecilor de migrare).

FAPTE INTERESANTE DESPRE PĂDURILE DIN NORD-VESTUL STATELOR UNITE LÂNGĂ OCEANUL
PACIFIC
Există o tonă de epifite (plante care trăiesc sus în copaci) pe fiecare acru de pădure ploioasă.
Pot creşte rădăcini în afara trunchiurilor şi ramurilor în straturi de epifite, ca să ia mai multă
apă şi substanţe nutritive de la aceste epifite.
Brazii Douglas şi cedrii galbeni de Alaska pot trăi mai bine de 1.000 ani.
Lichenii transformă azotul atmosferic într-o formă folositoare plantelor.
Lichenii, şi absenţa lor, sunt buni indicatori ai poluării atmosferice.
Mucegaiurile micorize sunt intermediare între sol şi rădăcinile copacilor. Rădăcinile iau
substanţe nutritive minerale anorganice transformate de la mucegai. Mucegaiul ia carbonul
organic şi hormonii care asigură creşterea de la copaci.
Zonele izolate de păduri şi speciile din ele sunt cele mai vulnerabile tulburărilor.
înţelegere majoră şi un subiect de cercetare în ecologia şi managementul forestier este
regândirea practicilor forestiere pentru o mai bună imitare a modelelor naturale a tulburărilor
forestiere şi pentru a reţine sau a crea caracteristici mature de creştere forestieră în pădurile
mai tinere.
Sunt peste 3000 de specii de Basidiomicete în pădurile din PNW (Basidiomicetele includ
ciuperci, ciuperci otrăvitoare, bureţii copacilor, şi băşica porcului).
Basidiomicetele sunt descompunători primari în ecosistemele forestiere din PNW.

Pregătire Informaţi-vă despre păduri în mod general şi specificul pentru nord-vestul Statelor
Unite şi Valea Prahovei.

PROCEDEU
1. Întrebaţi-i pe elevi ce este o pădure. Ar fi un câmp plantat cu brazi o pădure? Listaţi pe
tablă sau coli de hârtie componentele din care le spun elevii, că ar face o parte din pădure.

2. Introduceţi ecologice concepte de bază legate de păduri. Prin întrebări şi elaborarea

răspunsurilor elevilor, dezvoltaţi înţelegerea acestora.

3. Explicaţi-le elevilor că vor învăţa despre copaci şi alte plante care fac parte din pădure,
despre carnivore, ecosisteme forestiere, şi alte concepte la orele de ecologie.

Evaluare
Elevii pot descrie conceptele ecologice de bază legate de păduri. Elevii pot explica că o
pădure înseamnă mult mai mult decât nişte copaci.

Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

22
LECŢIA 4,5,6 - ECOSISTEME (PLANTE)

Nivelul Claselor: VI-VIII, dar se poate adapta şi pentru clase mai mari
Pregătirea Lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea Lecţiei: 3 ore a câte 50 de minute fiecare

Obiective:

Elevii vor fi capabili să înţeleagă următoarele: chiar şi o suprafaţă mică de teren poate oferi o
mare biodiversitatea în ceea ce priveşte viaţa plantelor; cu alte cuvinte, un ecosistem este alcătuit
din multe organisme diferite.
Fiecare specie de plante are un anumit nume.
Fiecare ecosistem oferă dovada diversităţii în cadrul fiecărei specii.

Materiale Necesare:
Accesul la o parte neamenajată de lângă şcoală sau la un parc din apropiere
Pungi de plastic pentru colectarea mai multor tipuri de frunze
Determinator de frunze

Informaţii pentru profesori /Vocabular:

biodiversitatea: Diversitatea biologică dintr-un mediu, indicată de numărul de specii diferite de
plante şi animale. (Un exemplu al biodiversităţii din Parcul Naţional Retezat este faptul că parcul
conţine multe din speciile de mamifere mari prezente în Europa de Est)
ecosistem: Ansamblul unei comunităţi de organisme şi de factori de mediu care funcţionează ca o
unitate ecologică. (Majoritatea ecosistemelor sunt foarte complexe, conţinând multe forme distincte
de relaţii biologice.)
eroziune: Acţiunea sau procesul de distrugere ca urmare a acţiunii apei, vântului sau gheţii.
(Vântul, apa, gheaţa cauzează erodarea rocii sedimentare, scoţând la iveală granitul de dedesubtul
acesteia.)
a glacia: a realiza o acţiune de îngheţare; a acoperi cu un gheţar. (Ştim că glaciaţiunea este cea
care a dat formă regiunii Harghita)
habitat: locul sau mediul în care o plantă sau un animal trăieşte şi se dezvoltă liber. (Copacii sunt
o parte importantă a habitatelor din Retezat, de la poalele dealurilor până pe crestele munţilor)
sediment: Materia care se depune la baza unui lichid. (Depozitele sedimentare apar de obicei pe
fundul cursurilor de apă după ploaie.)

Demers Metodologic:
1. Copiii trebuie provocaţi să evalueze biodiversitatea din propria localitate. Ei vor fi duşi într-
o parte neamenajată din proprietatea şcolii (sau, pentru şcolile urbane, într-un parc local).
Când aţi ajuns la locul respectiv, cereţi elevilor să adune cât mai multe tipuri diferite de
frunze (reprezentând specii distincte). (Trebuie stabilite anumite reguli pentru a vă asigura
că plantele existente nu sunt distruse.)

23
 2. La întoarcerea în clasă, se va realiza o listă cu diferitele frunze adunate. (Numirea speciilor
nu este foarte importantă în aprecierea biodiversităţii, dar va fi interesant să le daţi elevilor
timpul şi materialul necesar pentru a determina numele fiecărei plante.)
3. Elevii vor fi uimiţi de diversitatea plantelor găsite, chiar în cazul peticelor de pământ
neamenajat urban. Această descoperire îi va ajuta să înţeleagă primul nivel de biodiversitate
— acela că un ecosistem este format din mai multe organisme diferite.
4. Apoi, se va alege una dintre cele mai frecvent întâlnite specii din zona explorată de elevi şi
ei se vor reîntoarce în această zonă. Fiecare elev trebuie să ia o singură frunză din specia
respectivă.
5. Când elevii au îndeplinit a doua sarcină, vor fi ghidaţi să observe şi să exprime faptul că,
chiar dacă toate frunzele lor aparţin aceleiaşi specii, ele sunt diferite unele de altele. Această
descoperire îi va ajuta să înţeleagă al doilea nivel de biodiversitatea —acela că un ecosistem
oferă dovada existenţei diversităţii în cadrul uneia şi aceleiaşi specii.
6. În final, elevii sunt rugaţi să studieze biodiversitatea dintr-o zonă apropiată casei lor (dintr-
un alt parc sau orice zonă diferită de cea explorată anterior), folosind aceeaşi metodă de
colectare.
7. Când elevii aduc ceea ce au colectat, se va discuta despre ce au descoperit, în încercarea de a
aprecia biodiversitatea plantelor din întreaga localitate.

Adaptări pentru clase mai mari:

Pe lângă colectarea frunzelor, elevii din clase mai mari pot aduce caiete de desen în care să
deseneze insectele pe care le observă în ecosistem. În ceea ce priveşte frunzele, ei trebuie să
identifice cât mai multe specii desenate.

Întrebări pentru discuţie:

1. Regiuni ca Retezat găzduiesc o mare varietate de specii de plante şi animale. Discutaţi
despre cum schimbările abrupte de altitudine duc la habitate foarte diferite.
2. Se spune că tradiţiile şi cultura din secolele trecute erau mai armonizate cu ritmurile naturii
decât în societatea modernă. Dezbateţi aspecte referitoare la progresul cultural – dacă acesta
a afectat distanţarea de natură.
3. Mulţi artişti pictează sau sculptează scene din natură. Discutaţi motivul pentru care atât de
mulţi artişti îşi găsesc inspiraţia în natură. Ce calităţi artistice, creative are natura?
4. Retezat, de exemplu, atrage vizitatori în fiecare an. Numărul mare al acestora are efecte
negative asupra acestei zone de vegetaţie sălbatică. În contextul protejării naturii, oamenii ar
trebui sau nu să călătorească în astfel de zone sălbatice protejate prin lege? De ce da sau de
ce nu?
5. John Muir, fondatorul Clubului Sierra din California (USA), spunea, ―orice om necugetat
poate distruge un copac. Copacul nu poate fugi.‖ El se referea la tăietorii care, credea el,
profită de pe urma sălbăticiei, în loc să o protejeze şi să se bucure de ea.. Realizaţi o listă de
servicii care s-ar putea folosi de zonele sălbatice din România fără a le distruge—realizând
şi un profit în acelaşi timp. Explicaţi ideile voastre în fiecare caz.
6. Linxul era mai demult un animal obişnuit în zonele montane din România, dar a devenit o
specie pe cale de dispariţie. Alte animale mari pe cale de dispariţie au fost reintroduse în
anumite zone sălbatice retrase. Ar putea fi şi linxul reintrodus în astfel de zone muntoase

24
 retrase din România? Ce probleme ar putea apare? Cine ar susţine şi cine ar fi împotriva
unui astfel de program?

Evaluare: stabiliţi înainte de a părăsi clasa un număr minim de specimene pe care fiecare elev să le
adune şi notaţi cine nu a respectat sarcina, cine a respectat-o şi cine a realizat mai mult.

Extindere:

Noul parc naţional: Parcurile naţionale din România sunt create prin acordul Parlamentului.
Fiecare parc naţional are povestea lui de la înfiinţare. Elevii vor fi rugaţi să identifice anumite zone
pe care le cunosc şi care ar putea fi propuse pentru a fi transformate în parcuri naţionale. Trebuie ca
ei să aibă în vedere caracteristicile istorice, naturale, habitatele unui parc naţional din vecinătate.
Când studiul lor este complet, elevii sunt împărţiţi pe grupe de planificare, fiecare grup trebuie să
realizeze o propunere de înfiinţare a unui parc naţional în regiune.
Puteţi să le cereţi elevilor să înceapă acest proiect prin examinarea unei hărţi a judeţului în care să
găsească zone cu foarte puţină populaţie. Elevii vor determina apoi trăsăturile unice ale acestui nou
parc naţional. Ei pot crea o hartă a caracteristicilor naturale ale parcului lor şi pot stabili habitatele
sălbatice pentru specii variate, în cadrul limitelor acestuia. În final, elevii vor întocmi în scris o
propunere de creare a unui parc naţional nou într-o anumită zonă şi în contextul sistemului de
parcuri deja existent.

Călătorind moderat: Ecoturismul / agroturismul a luat amploare în multe ţări. Premisele acestui
mod de petrecere a vacanţei sunt că oamenii ar trebui să viziteze locuri care sunt semnificative din
punct de vedere educaţional şi al mediului ( ex. Parcul Naţional Retezat) şi că ei ar trebui să
protejeze aceste locuri vizitate, asigurându-se că trăsăturile locale şi viaţa sălbatică vor rămâne
neschimbate după plecarea lor.
Elevii pot alege un biom necunoscut (pădure tropicală, deşert, tundră etc.) şi să identifice un
exemplu al acestui biom undeva în România. Va trebui apoi ca ei să realizeze schiţa unui ecotur de
două săptămâni al acestui loc, printr-o broşură care să includă itinerarul, informaţii despre cazare şi
excursiile organizate.
Activitatea se poate constitui ca o introducere pentru o excursie cu şcoala la un parc naţional.

25
LECŢIA 7 – BIODIVERSITATEA
Nivelul claselor: VI-VIII
Pregătirea Lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea Lecţiei: o oră (50 minute )

Obiective:
Elevii vor fi capabili să:
Definească conceptul de „mediu‖.
Conştientizeze semnificaţiile ciclurilor din natură şi modul în care oamenii, animalele şi plantele
sunt implicate în aceste cicluri.
Conştientizeze rolul energiei în cadrul ciclurilor din natură.
Înţeleagă conceptul de ecosistem şi să descrie un ecosistem local.
Înţeleagă importanţa conservării apei, atât pe suprafeţele pe care apa este rară, cât şi pe cele pe care
aceasta este abundentă.

Materiale necesare:
Copii ale fişei ―Găseşte pe cineva care…‖
Fotografii sau/şi imagini cu plante, animale, suprafeţe de apă şi alte lucruri care se găsesc într-un
anumit ecosistem (de exemplu, în ecosistemul Râului Crişul Repede)

Informaţii pentru profesor/Vocabular:

biodiversitatea: varietatea vietăţilor; diversitate biologică. Biodiversitatea se defineşte de obicei pe
baza a trei aspecte: genetic, al speciilor, al ecosistemului. Diversitatea genetică apare în cadrul
fiecărei specii sau populaţii. O specie sau o populaţie diversificată genetic are membri care prezintă
o varietate de caracteristici. Marea diversitate genetică este cea care permite unei specii să se
adapteze condiţiilor schimbătoare de-a lungul timpului. Diversitatea speciilor se referă la varietatea
de specii care apar într-o anumită zonă. Aceasta permite existenţa unor lanţuri nutritive mai
complexe şi, deci, ecosisteme mai extinse, în cadrul cărora vietăţile au mai multe surse alternative
de hrană. Diversitatea ecosistemului se referă la varietatea ecosistemelor de pe Pământ. Cu cât
spaţiile locuibile sunt mai variate, cu atât sunt mai variate şi formele de viaţă care le locuiesc.
ecosistem: o comunitate de componente vii şi nevii dintr-o zonă, precum şi interacţiunile dintre
acestea. Părţile vii ale unui ecosistem sunt reprezentate de micro-organisme, plante şi animale
(incluzând aici şi oamenii). Elementele nevii includ minerale, sol, apă etc. Procesele vitale, precum
circuitul carbonului, al apei şi al energiei, apar şi ele în cadrul ecosistemelor sănătoase.
Ecosistemele pot avea mărimi variate, de la cele microscopice la cele imense. Ecosistemele mai
mari conţin altele mai mici. De exemplu, putem considera oceanele lumii ca fiind un ecosistem
gigant, interconectat, iar Oceanele Pacific, Atlantic şi Arctic ca fiind ecosisteme mai mici în cadrul
acestuia. Putem considera, de asemenea, fiecare recif, estuar, mlaştină sărată sau plajă ca fiind un
ecosistem separat.
energie: capacitatea de a lucra, de a avea putere, de a fi activ
mediu: ansamblul factorilor externi, al condiţiilor care afectează un organism sau o comunitate
biologică.
Conservarea apei: folosirea unor metode de economisire a apei pentru a reduce cantitatea de apă
necesară pentru activităţile casnice, parcuri, creşterea animalelor, industrie în scopul creării
rezervelor de apă şi al asigurării de beneficii economice şi sociale de lungă durată.
26
Circuitul apei în natură: stările prin care trece apa – gazoasă, lichidă, solidă – pe parcursul
trecerii ei prin ecosistemele Pământului (oceane, atmosferă, apă terestră, izvoare etc.)

Demers Metodologic:

1. Se împarte fişa „Găseşte pe cineva care …‖ copiilor. Li se explică acestora că activitatea

este ca o vânătoare de nume: ideea este să se completeze spaţiul liber din dreptul fiecărei
întrebări cu numele elevului care răspunde afirmativ la întrebarea respectivă. Copiii trebuie
încurajaţi să se plimbe prin clasă, să vorbească cu toţi cei prezenţi. Ei trebuie să strângă cât
mai multe nume. Profesorul trebuie să se alăture elevilor în activitate. Se explică faptul că
scopul acestei activităţi este de a afla despre experienţele membrilor grupului legate de
mediile naturale şi urbane.

2. După ce grupul a terminat de completat fişele, se adresează următoarele întrebări:

Cum vi s-a părut activitatea? Aţi învăţat ceva despre membrii grupului vostru? Ce aţi
descoperit?
Aţi găsit întrebări dificile? Care sunt acestea? De ce credeţi că sunt aşa?
La care întrebări aţi fost încântaţi să vă daţi numele? De ce?
În general, la ce se refereau întrebările? Dacă ar trebui să scrieţi o povestire care să includă
răspunsurile la aceste întrebări, ce titlu i-aţi da?
Ce legătură au aceste întrebări cu "mediul"? Ce semnificaţie are cuvântul "mediu" pentru
voi? După ce s-a realizat introducerea, li se spune că, în lecţiile care urmează, elevii vor
avea ocazia să studieze mai mult mediul natural, caracteristicile sale şi modul în care
oamenii se integrează în el.
Ce înseamnă „circuit‖ în natură?
Ce dovezi ale circuitelor naturii aţi observat astăzi?
Ce rol are energia în cadrul acestor cicluri? De ce este energia atât de importantă?
Care este scopul circuitelor din natură? Cum sunt afectaţi oamenii, animalele şi plantele de
acestea?

3. Se alege un ecosistem local: se explică unicitatea acestui ecosistem elevilor. Se descriu

plantele şi viaţa sălbatică existentă aici, oferindu-se exemple, dacă este posibil. Se folosesc
exemple pentru a ilustra conceptele discutate anterior, cum ar fi :

Care este rolul apei şi al circuitului apei în conferirea unicităţii ecosistemului?

Comparaţi ceea ce aţi discutat anterior cu ceea ce vedeţi în acest mediu. Unde se află apă din
abundenţă? Ce caracterizează animalele şi plantele de aici?
Cum afectează climatul vieţuitoarele (plante şi animale) şi aspectele "abiotice" (ex: sol, aer
şi apă)?
De ce este importantă conservarea apei, atât în zonele secetoase, cât şi în cele unde aceasta
este abundentă?

27
Evaluare

Li se va cere copiilor să:

Explice termenul de ―circuit‖ în natură. (de la Procedura, #2)
Discute rolul oamenilor, plantelor şi animalelor în cadrul ciclurilor naturii. (de la Procedura, #2)
Discute rolul energiei în cadrul ciclurilor naturii. (de la Procedura, #2)
Definească ―ecosistemul‖ şi să descrie un ecosistem local. (de la Procedura, #3)
Explice de ce conservarea apei este vitală atât în zonele secetoase cât şi în cele unde aceasta este
abundentă. (de la Procedura, #4)

GĂSEŞTE PE CINEVA CARE . . .

1. Adoră să-şi petreacă timpul în aer liber ___________________

2. A strâns gunoiul în săptămâna trecută _______________

3. Este responsabil acasă cu reciclarea materialelor ___________

4. Nu s-a gândit niciodată unde se aruncă tot gunoiul __________________

5. A fost recent într-un parc sau într-o zonă de recreere _____________________

6. Are o zonă de viaţă sălbatică în apropierea casei ______________________

7. Poate explica ce este un lanţ trofic ____________________

8. A auzit o pasăre cântând astăzi _________________________

9. Poate numi o insectă caracteristică zonei în care locuieşte ____________

10. A văzut o pădure ________________________

11. Locuieşte lângă o întindere mare de apă _______________

12. Ştie ce este un "habitat" _________________________

28
13. A văzut animale migrând ______________________________

14. Adoră să pescuiască__________________________________

15. Poate numi un copac care există în localitatea sa __________

29
LECŢIA 8,9 - REŢELE TROFICE FORESTIERE
Nivelul Claselor : VI-VIII, dar se poate adapta şi pentru clase mai mari
Pregătirea Lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea Lecţiei: 2 ore a câte 50 de minute fiecare

Obiective:
Elevii vor fi capabili să:
Înţeleagă schimbările sezonale care influenţează viaţa în ecosistemul pădurii din zona temperată;
Înţeleagă că organismele din pădurea temperată depind unele de altele în asigurarea hranei.

Materiale:

Materiale despre viaţa plantelor şi animalelor în pădurile din zona temperată, ce pot include
determinatoare, enciclopedii sau resurse internet, dacă acestea sunt disponibile
Cartonaşe
Un loc de expunere de peisaje sezonale
Cinci sculuri de lână colorate diferit
planşă pentru a realiza o reţea trofică sezonală
Copii ale fişei: Viaţa în pădurea din zona temperată

Informaţii pentru profesor/vocabular:

conifere: copaci cu conuri şi frunze în formă de ace.
Context: În pădurile din zona temperată se găseşte un număr mic de conifere.
foioase: copaci şi arbuşti cărora le cad frunzele în anotimpul friguros.
Context: În pădurile din zona temperată, foioasele sunt plantele dominante.
amorţire: odihnă biologică sau inactivitate.
Context: În lunile reci de iarnă, foioasele devin inactive, sunt într-o stare de amorţire, care le ajută
să treacă peste iarnă.
habitat: locul în care trăieşte un organism.
Context: Organismele trăiesc într-o varietate de habitate diferite, ca păduri, pajişti, ape curgătoare
sau lacuri.
hibernare: stadiul de amorţire al unor animale pe timpul iernii.
Context : Unele mamifere supravieţuiesc în iernile geroase prin hibernare, când le scade
temperatura corpului şi li se încetineşte metabolismul. Astfel, ele îşi economisesc energia atunci
când nu pot găsi surse de hrană.
temperat: caracterizat prin temperaturi, vreme şi climat moderate.
Context: În pădurile din zona temperată se realizează schimbări de la un anotimp la altul.

Demers Metodologic:

În această activitate, elevii vor învăţa despre interdependenţa vieţii în pădurea din zona temperată,
studiind organisme alese din acest tip de pădure şi realizând o reţea trofică. Lecţia poate începe prin

30
discutarea diferitelor tipuri de viaţă care se găsesc într-o pădure şi alcătuirea unei liste pe tablă.
Elevii trebuie încurajaţi să contribuie la realizarea acestei liste.

1. Se va explica existenţa a trei tipuri importante de organisme prezente într-un ecosistem:

producători, consumatori şi descompunători. Producătorii se hrănesc prin procesul de
fotosinteză. Consumatorii trebuie să vâneze sau să-şi ia hrana pentru a supravieţui.
Descompunătorii se hrănesc prin descompunerea părţilor corpului altor organisme în forme
mai simple; de exemplu, ciupercile se hrănesc cu ţesuturile plantelor de pe scoarţa copacilor,
bacteriile de pe pământul forestier cu ţesuturile frunzelor care cad din copaci, cauzându-le
degradarea. Pe lista creată anterior, li se cere elevilor să marcheze fiecare lucru cu ―P‖
pentru producători, ―C‖ pentru consumatori şi ―D‖ pentru descompunători.

2. Se menţionează cele trei tipuri de consumatori: ierbivore, carnivore şi omnivore. Se va

explica faptul că erbivorele sunt animale care mănâncă doar plante, de exemplu, omida.
Carnivorele mănâncă animale; de exemplu, furnicile de pădure mănâncă alte insecte.
Omnivorele mănâncă atât plante cât şi carne de animal. Oamenii sunt omnivori. Elevii vor
observa consumatorii din lista realizată şi vor identifica tipul fiecăruia.

3. Se vor defini reţeaua trofică şi lanţul trofic. Se va desena o reţea trofică ce prezintă
dependenţa organismelor din cadrul unui ecosistem între ele în obţinerea energiei şi hranei
necesare pentru a trăi. De exemplu, reţeaua trofică a stejarului. Omizile mănâncă frunzele
stejarului; gândacii trăiesc pe copac şi-i mănâncă scoarţa; ciocănitorule mănâncă insectele
care trăiesc pe scoarţa copacului; gaiţele şi veveriţele mănâncă ghinda; iar stejarul îşi asigură
hrana prin energia solară, pe care o captează prin procesul de fotosinteză. Reţeaua devine cu
atât mai complexă cu cât se adaugă mai multe organisme în ea. Un lanţ trofic este mai mic,
mai puţin complicat, examinând o parte a reţelei, pentru a arăta cum anumite organisme îşi
iau energia de la altele. Lanţul trofic prezintă o singură direcţie de transfer de energie. Un
exemplu de lanţ trofic din cadrul reţelei trofice de mai sus ar fi stejar—insectă—
ciocănitoare—pasăre de pradă (insecta mănâncă stejarul, ciocănitoarea mănâncă insecta şi
pasărea de pradă mănâncă ciocănitoarea).

4. Elevii sunt anunţaţi că vor crea o reţea trofică pentru ecosistemul pădurii temperate din
România. Climatul temperat prezintă patru anotimpuri. Plantele şi animalele de aici trebuie
să se adapteze schimbărilor de anotimp pentru a supravieţui.

5. Se explică faptul că în pădurile temperate sunt dominante foioasele, sau copacii care toamna
îşi pierd frunzele.

6. Se împarte clasa pe patru grupe, fiecare reprezentând unul dintre cele patru anotimpuri din
pădurea temperată. Folosind tabelul de mai jos, li se dă elevilor din fiecare grup sarcina de a
observa un organism. Pentru a crea o reţea trofică eficientă, se vor studia 5 sau 6 animale şi
cel puţin trei plante pe anotimp pentru fiecare grup.

Primăvară Vară Toamnă Iarnă

Cireş Cireş Cireş Cireş

31
Mesteacăn Mesteacăn Mesteacăn Mesteacăn
Stejar Stejar Stejar Stejar
Fag Fag Fag Fag
Alun Alun Alun Alun
Veveriţă Veveriţă Veveriţă Veveriţă
Ciocănitoare Ciocănitoare Ciocănitoare Ciocănitoare
Gura Leului Gura Leului
Viespe Viespe Viespe
Rădaşcă Rădaşcă Rădaşcă Rădaşcă
Furnică Furnică Furnică Furnică
Şoarece de câmp Şoarece de câmp Şoarece de câmp Şoarece de câmp
Omidă / Fluture Omidă / Fluture Omidă / Fluture Omidă / Fluture
Molie Molie
Cuc Cuc Cuc Cuc
Raţa Raţa Raţa

1. Apoi, se împart fişele pentru acasă, care prin întrebările lor vor ajuta elevii în studiul pe care
trebuie să îl realizeze. Li se explică tema pentru acasă – să studieze un anumit organism
pentru a determina ce resurse de hrană foloseşte acesta pentru a supravieţui. Elevii trebuie să
observe cum se modifică organismul şi resursele sale de hrană în fiecare anotimp. Elevii
care au primit o plantă pentru studiere trebuie să descrie cum se schimbă înfăţişarea acesteia
pe parcursul anotimpurilor şi de ce surse de hrană are ea nevoie. Elevii care au primit un
animal pentru studiere trebuie să descrie cum îşi găseşte sursa de hrană acest animal în
fiecare anotimp şi ce mănâncă exact acesta. Elevii pot determina şi dacă organismul
constituie o pradă pentru un alt animal.

2. Elevii ar putea face un desen sau ar putea decupa o imagine cu organismul studiat. Fiecare
elev va folosi informaţia adunată pe fişa sa pentru a realiza o prezentare a organismului pe
un cartonaş care să includă :
numele plantei sau animalului
ce mănâncă
cine îl mănâncă
cum se adaptează la un anumit anotimp.

1. planşă mare, goală se împarte în patru secţiuni, fiecare reprezentând un anotimp. Fiecare
grup va expune reţeaua trofică pentru fiecare anotimp. Secţiunile planşei trebuie să includă
imaginile organismelor şi cartonaşele de prezentare.
2. Fiecare grup va discuta cum depind organismele unele de altele pentru a supravieţui în
fiecare anotimp. Fiecare grup va primi un ghem de lână de culoare diferită. Elevii se vor
apropia de planşă şi vor folosi aţa pentru a arăta interdependenţa dintre organisme în
anotimpul studiat de fiecare grup. De exemplu, în cazul toamnei, aţa va duce de la stejar la
veveriţe şi gaiţe, care mănâncă ghinda, şi la omizi şi insecte, care mănâncă frunzele şi
scoarţa copacului

32
 3. Elevii vor arunca o privire de ansamblu asupra celor patru anotimpuri de pe planşă. Lipsesc
surse de hrană? De exemplu, dacă veveriţa este desenată iarna, sursa ei principală de hrană,
stejarul, trebuie şi ea ilustrată. Omida mănâncă vara frunze verzi, deci în această secţiune
trebuie ilustraţi copaci cu frunze verzi. Dacă lipsesc surse importante de hrană, elevii trebuie
să le adauge.

4. După ce reţeaua trofică a fost completată, se discută cu elevii care dintre organisme sunt
producătoare şi care sunt consumatoare. Din lista de consumatori, elevii dau exemple de
ierbivore, carnivore şi omnivore. Există organisme cu moduri variate de hrană? Discutaţi
despre avantajul de a fi omnivor.

Întrebări pentru discuţie:

1. Discutaţi importanţa descompunătorilor în cadrul mediului şi al reţelelor trofice. Daţi
exemple de descompunători care se găsesc în habitatul local de pădure.
2. Animalele trebuie să se adapteze la schimbările de sezon în habitatele lor. Cum
supravieţuiesc animalele din zona voastră? Care animale hibernează, care migrează?
3. Ce s-ar întâmpla dacă un anumit organism ar dispărea din pădurea temperată? Ar avea efect
această dispariţie asupra pădurii? Daţi exemple de acţiuni umane sau dezastre naturale care
ar putea afecta reţeaua trofică.
4. Discutaţi despre diferitele nevoi energetice ale organismelor din reţeaua trofică. Comparaţi
nivelele de energie din reţeaua trofică forestieră cu cele dint-un alt lanţ trofic.
5. Discutaţi modul în care oamenii produc modificări în lanţurile trofice. Un exemplu este
hrana dată unor vite, care sunt animale ierbivore. În procesul de depistare a cauzelor
răspândirii bolii vacii nebune, cercetătorii au descoperit că adăugarea de carne tocată în
hrana vitelor a fost cauza acestei boli. Discutaţi despre cum se pot supraveghea sursele de
hrană pentru animale şi oameni.
6. Gândiţi-vă la toate organismele cu care aţi intrat în interacţiune ieri. Cum s-au relaţionat ele
cu voi? Discutaţi dacă acestea au fost prădători sau pradă.

Evaluare:

Elevii pot fi evaluaţi din perspectiva sarcinilor date, folosind următorul sistem de notare
Trei puncte: studiu excepţional, bine organizat; informaţii clare şi foarte detaliate referitoare la
organismul studiat; răspunsuri complete la toate întrebările din fişă; deplină înţelegere a conceptului
de reţea trofică sezonală
Două puncte: studiu realizat cu oarecare atenţie; informaţii destul de detaliate referitoare la
organismul studiat; răspunsuri complete la aproape toate întrebările din fişă; înţelegere bună a
conceptului de reţea trofică sezonală
Un punct: studiu realizat parţial; lipsa detaliilor referitoare la organismul studiat; răspunsuri
complete la unele din întrebările din fişă; înţelegere precară a conceptului de reţea trofică sezonală.

Fişă pentru acasă: Reţele trofice forestiere

Nume:
________________________________________________________

33
Viaţa în pădurea din zona temperată

Numele organismului:
________________________________________________________

1. Descrieţi înfăţişarea organismului, inclusiv mărime, culoare şi trăsături dominante.

2. Ce mănâncă organismul, sau cum îşi obţine hrana?

3. Cum se schimbă sursa lui de hrană în fiecare anotimp?

4. Cum reacţionează organismul la schimbările de anotimp?

5. De cine este vânat sau mâncat acest organism?

6. Este un producător sau un consumator?

7. Cât trăieşte organismul?

8. În care anotimp este mai activ organismul? De ce?

34
LECŢIA 10 - CINE LUCREAZĂ ÎN ACEASTĂ
PĂDURE?
Nivelul claselor: de la a III-a până la a VI-a
Arii curriculare: Ştiinţe şi Studii Sociale
Durata:
15 minute – Pregătire
50 minute – Activitatea

Abilităţi: Identificarea atributelor şi componentelor, Reprezentare, Formulare de întrebări, Discuţii.

Concepte:

Tehnologiile reuşite sunt cele care sunt potrivite pentru folosirea eficientă şi durabilă a
resurselor şi pentru păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului.
Extragerea, prelucrarea, transportul şi comercializarea resurselor naturale asigură locuri de
muncă pentru mulţi oamenii.
Tehnologiile dezvoltate necesită muncitori bine pregătiţi şi pricepuţi care promovează etica
conservării.

Rezumat

Tot felul de muncitori lucrează în pădure – de la silvicultori la tăietori, de la oameni de ştiinţă la

educatori de mediu. Toţi suntem dependenţi de păduri corect gospodărite pentru recreere, produse
necesare şi un mediu sănătos. Această activitate oferă elevilor o prezentare a unor profesiuni legate
de mediul forestier.

Obiective
Elevii vor studia o diversitate de meserii care se leagă direct de resursele forestiere şi vor
descrie cum conlucrează diferitele profesiuni pentru a îngriji pădurile.

Materiale

copii ale paginii elevilor (pagina 92)

planşe, scotch şi markere sau o tablă
reviste pentru a decupa unele imagini (facultativ)

Cunoştinţe de bază

35
 Silvicultura înseamnă mai mult decât plantarea copacilor şi lupta împotriva incendiilor, deşi
aceste sarcini fac parte din responsabilităţile unui silvicultor profesionist.
În natură, ecosistemele forestiere sunt controlate de lumina soarelui, ploaie şi fertilitatea solului.
Un rol în reglementarea ecosistemelor forestiere îl mai au furtunile de vânt, infestarea cu insecte,
bolile copacilor şi fulgerul.
Noi nu depindem doar de natură ca să îngrijim pădurile şi să asigurăm cheresteaua,
animalele sălbatice, aerul curat, apa şi alte produse ale pădurii de care avem nevoie azi şi în viitor.
În profesia de silvicultor, oamenii îngrijesc pădurile în moduri care imită natura. În SUA,
silvicultorii din zonele urbane se specializează în îngrijirea celor aproximativ 28 milioane de
hectare de păduri care cresc în şi în jurul comunităţilor marilor oraşe. Ei acordă o mare atenţie
factorilor care afectează acele păduri, precum spaţiul limitat de creştere, aerul poluat, lipsa de apă,
calitatea slabă a solului şi vandalismul. Silviculturii zonelor urbane încearcă să mărească durata
medie de viaţă şi să menţină calitatea estetică a copacilor din parcurile şi pădurile acelor oraşe.
Activităţile forestiere pot de asemenea afecta comunităţile vecine. De exemplu, când se taie
copacii sau se folosesc pesticide, calitatea apei în râurile din apropiere trebuie să fie protejată.
Silvicultorii sunt pregătiţi să aibă grijă de toate sistemele din şi din jurul pădurilor.
În timp ce, silvicultorii sunt pregătiţi să gospodărească toate resursele pădurilor, ei adesea
fac apel la alţi profesionişti care se specializează în anumite sectoare ale pădurii ca sol, apă, şi
animale sălbatice. Unii specialişti lucrează în simularea ecosistemelor pe calculator, cartografie,
analiză statistică şi bugetară. De obicei, o echipă de silvicultori şi specialişti lucrează împreună ca
să decidă cum să îngrijească pădurea aşa încât ea să le asigure oamenilor toate lucrurile de care au
nevoie sau vor de la ea, într-un mod durabil.

Pregătire

Faceţi copii ale paginii elevului şi adunaţi reviste pentru a decupa imagini.

PROCEDEU

1. Întrebaţi elevii dacă au fost într-o pădure sau au văzut imagini ale unei păduri. Cred ei că
acele păduri au nevoie de oameni să aibă grijă de ele? Dacă da, ce fel de muncă este
necesară? Scrieţi răspunsurile pe tablă sau pe o planşă.

2. Discutaţi cu elevii cum asigură ele habitatul plantelor şi animalelor; hârtie şi produse din
lemn; locuri de recreere; şi protecţia aerului, solului şi apei. Explicaţi-le că oamenii trebuie
să gospodărească pădurile pentru a asigura toate acestea. Vedeţi dacă elevii pot adăuga mai
multe meserii listei lor amplificând discuţia.

3. Împărţiţi copii ale paginii elevului şi spuneţi-le că pagina va descrie câţiva oameni care fac
anumite tipuri de lucrări. Elevii trebuie să citească scurtele descrieri şi să decidă care
meserii sunt necesare pentru îngrijirea unei păduri. Dacă ei consideră că o meserie este
necesară, ei ar trebui să bifeze „DA‖ şi să-şi explice alegerea dedesubt. Altfel, ar trebui să
bifeze „NU‖ şi să-şi motiveze alegerea.

4. Discutaţi „Pagina Elevului‖ împreună, [după ce au completat pagina]. Cereţi-le să-şi

împărtăşească [alegerilor şi motivaţiile lor pentru alegerea respectiv/opiniile legate de
36
 alegerea lor şi de motivaţiile aduse.] Până la sfârşitul discuţiei toţi elevii are trebui să-şi dea
seama că fiecare meserie de pe pagină este folositoare în conservarea şi îngrijirea pădurilor.
Folosiţi de asemenea informaţii esenţiale şi discutaţi despre alţi oameni care lucrează în
acest domeniu.

5. Scrieţi următoarele ocupaţii pe tablă sau o planşă: şoferul camionului care transportă
buşteni (logging truck driver), muncitorul care face cutii de carton (cardbord box maker),
ghid în natură (nature guide), biologul vieţii sălbatice (wildlife biologist), cel care observă
păsările (bird-watcher), distribuitorul de ziare (newspaper deliverer), artist al naturii
(wildlife artist), pescar (angler), operator la o fabrică de cherestea (sawmill operator),
manager al unei Camping (campground manager), Proprietarul unui depozit de materiale
pentru grădini (garden supply store owner).

6. Întrebaţi elevii cum ar putea fiecare din acei muncitori să beneficieze de pe urma
gospodăririi pădurilor de către oamenii despre care au învăţat. Care muncitori depind într-
un fel de păduri ca să-şi facă meseria? (Toţi.) Asiguraţi-vă ca fiecare elev ştie să explice
cum depinde de pădure fiecare persoană.

7. Îmbogăţire

Invitaţi câţiva oameni ale căror meserii (silvicultor, biolog al vieţii sălbatice, tăietor de copaci,
muncitor la o fabrică de cherestea şi aşa mai departe) se leagă de pădure să vină şi să le vorbească
elevilor. Solicitaţi elevii să pregătească întrebări pentru fiecare persoană în legătura cu munca pe
care el-ea o face. Iată câteva posibile întrebări:

De ce fel de pregătire aveţi nevoie?

Cum este o zi obişnuită pentru dumneavoastră?
Cu câţi alţi oameni lucraţi?
De câte alte feluri de oameni depindeţi în meseria dumneavoastră?
Ce fel de haine purtaţi la lucru?
Ce echipamente speciale folosiţi în meseria dumneavoastră şi ce vă permite acest
echipament să faceţi?
Care sunt cele mai răsplătite lucruri în această meserie?
Ce aspecte ale meseriei dumneavoastră vă pun la cele mai mari încercări?

După aceea, cereţi elevilor să facă desene sau să scrie poveşti despre acei oameni şi meseriile lor.

Răspunsuri pentru pasul 6:

şoferul camionului care transportă buşteni – este muncă care depinde de procurarea buştenilor.

muncitorul care face cutii de carton – este muncă care depinde de lemnul din care se produce
cartonul.

37
ghid în natură – locurile împădurite sunt o plăcere pentru drumeţie şi studiu.

biologul vieţii sălbatice – pădurile conţin animale sălbatice care pot fi studiate.

cel care observă păsările – pădurile asigură habitatul multor feluri diferite de păsări.

distribuitorul de ziare – hârtia se face din copaci.

artist al naturii – artistul poate folosi pădurile, animale şi plantele care trăiesc acolo ca subiecte
pentru operele lor de artă.

pescar – pădurea protejează râurile, habitatul peştilor.

operator la o fabrică de cherestea – afacerea depinde de o rezervă de buşteni.

manager al unei Camping – pădurile apropiate atrag oamenii în anumite Campinguri.

proprietarul unui depozit de materiale pentru grădini – coaja copacilor asigură gunoiul pentru
grădinile oamenilor.

Evaluare

Folosind reviste cereţi fiecărui copil să creeze un colaj în care să arate cum depind oamenii de
păduri. El poate cuprinde: fotografii ale pădurilor, copacilor, oamenilor care trăiesc lângă păduri,
produse ale pădurii, şi oameni care folosesc pădurile sau produsele lor şi oameni care muncesc în
păduri. Cereţi elevilor să vă explice colajele verbal sau în scris.

Adaptat şi tradus după Project Learning Tree, Environmental Education Activity Guide: Pre K-8, p. 105-107.

38
PAGINA ELEVILOR
CINE LUCREAZĂ ÎN PĂDURE?
1Ioana
Mulţi dintre prietenii mei mă
strigă „Femeia Pădurii.‖ Asta
deoarece sunt biolog de viaţă
sălbatică. Eu mă asigur că
animalele sălbatice şi plantele
au tot ceea ce le trebuie ca să
supravieţuiască, precum hrană,
apă, şi spaţiu.
Este serviciul acesta necesar?
____ Da ____ Nu
Explicaţi:
________________________
________________________
________________________
________________________
________________________
_______________
2 ________________________
Mihai
Când oameni mă întreabă ce
fac, le spun că am o meserie
„murdară.‖ Sunt om de ştiinţă
şi cercetez solul. Un lucru pe
care îl fac este să urmăresc
solurile să mă asigur că nu
devin compactate, sau tasate.
Ştiu că solul poate absorbi
multă apă din topirea zăpezii
şi ploaie. Dar dacă solul
devine tasat, apa de ploaie şi
zăpada topită se pot scurge
repede, cauzând probleme de
eroziune.
Este serviciul acesta necesar?
____ Da ____ Nu
Explicaţi:
________________________
________________________
________________________
________________________
________________________
_______________
3 5
Alina
V-ar plăcea să decideţi cum ar
trebui îngrijită o pădure? Asta
e ceea ce fac tot timpul. Sunt
muncitor forestier. Este destul
de complicat să fii muncitor
forestier: trebuie să găseşti
echilibrul corect intre
diversele tipuri de cerinţe,
inclusiv nevoile oamenilor,
plantelor şi animalelor.
Este serviciul acesta necesar?
____ Da ____ Nu
Explicaţi:
________________________
________________________
________________________
________________________
________________________
_______________
4 __________________
Ionuţ
Sunt unele vieţuitoare mai
rezistente la boli şi paraziţi
decât altele? Cresc unele
vieţuitoare mai repede decât
altele? Pot fi transferate
aceste abilităţi la alte
vieţuitoare, creând unele care
sunt „mai bune?‖ Acestea
sunt câteva din întrebările la
care încerc să răspund. Sunt
genetician.
Este serviciul acesta necesar?
____ Da ____ Nu
Explicaţi:
________________________
________________________
________________________
________________________
________________________
________________________
__________________
39
Daniel
Iubesc cifrele. Şi ajung să
lucrez cu ele în fiecare zi:
Sunt analist bugetar. (Un
buget este un fel de plan al
banilor pe care o organizaţie
se aşteaptă să-i cheltuie intr-un
an.) Analizez bugetele pe care
le întocmesc oamenii să mă
asigur că ei nu cheltuiesc prea
mulţi bani sau bani pe
lucrurile „proaste,‖ şi să mă
asigur că ei cheltuie destui
bani pe lucruri „bune.‖
Este serviciul acesta necesar?
____ Da ____ Nu
Explicaţi:
________________________
________________________
________________________
________________________
________________________
6
Traian
Ca toţi hidrologii, sunt
interesat de apă! Mă uit la
sursele de apă, studiez
bazinele hidrografice şi
circuitul apei şi încerc să
rezolv problemele de poluare a
apei.
Este serviciul acesta necesar?
____ Da ____ Nu
Explicaţi:
________________________
________________________
________________________
________________________
LECŢIA 11,12,13
MEDIUL UMAN - IMPACTE ALE URBANIZĂRII
Nivelul Claselor: VI-VIII, dar se poate adapta şi pentru clase mai mari
Pregătirea Lecţiei: Variază
Desfăşurarea Lecţiei: 3 ore a câte 50 de minute fiecare

Obiective:

Elevii vor fi capabili să:

Definească conceptul de urbanizare şi efectele acesteia asupra mediului.

Conştientizeze existenţa mai multor tipuri de poluare şi efectul fiecăruia asupra mediului şi a
sănătăţii noastre.
Găsească soluţii pentru prevenirea problemelor cauzate de urbanizare.

Informaţii pentru profesori:

degradare: destrămarea chimică şi biologică a unei componente complexe în componente simple.

eroziune: acţiunea sau procesul de distrugere ca urmare a acţiunii apei, vântului, intensificată de
activităţi precum creşterea animalelor, extinderea industrială sau a suprafeţelor locuibile, construcţia
de drumuri sau tăierea copacilor.
compactarea solului: solul întărit prin presiunea vehiculelor sau prin alte influenţe umane, astfel
încât acesta devine infertil
urbanizare: colonizarea unei suprafeţe de pământ prin crearea unei infrastructuri culturale ce
include construirea de mine, oraşe, linii de comunicare, căi ferate, ferme, drumuri şi reţele de apă şi
canalizare.
poluarea apei: prezenţa în apă a unor agenţi dăunători care au efect negativ asupra calităţii apei.
criterii de calitate a apei: calitatea apei conform folosirii acesteia. Criteriile se bazează pe nivele
de poluare specifice care afectează apa potabilă, cea folosită pentru animale sau producţia de peşte,
apa din piscine sau cea folosită în procesul industrial.

Care sunt efectele urbanizării asupra mediului?

Procesul de urbanizare are ca rezultat densitatea mare a populaţiei pe suprafeţe relativ mici de teren.
Efectele locuirii sunt concentrate. Efectele umane asupra atmosferei sunt uneori atât de accentuate
încât se poate spune că oraşele îşi creează propriul mediu. Acest lucru se realizează pe mai multe
căi:

106
1.) Efecte asupra atmosferei şi climatului:

a) Crearea de ―Insule de căldură‖

Oraşele sunt construite din beton, asfalt, cărămidă, piatră şi oţel. Aceste materiale absorb şi reflectă
mai multă căldură decât vegetaţia şi pământul şi radiază această energie înapoi în atmosferă. În
zilele calde de vară, aerul în zonele urbane poate fi cu 4-5°C mai cald decât în împrejurimi.
Cercetătorii numesc aceste oraşe " Insule de căldură urbane." Această căldură influenţează circulaţia
aerului şi volumul de precipitaţii.
b) Schimbări în calitatea aerului
Activităţile umane produc o varietate de emanaţii în mediu, precum dioxidul de carbon, monoxidul
de carbon, ozon, oxizi sulfaţi, oxizi de nitrogen, plumb şi multe alte substanţe poluante. Unele
dintre aceste emanaţii sunt toxice şi pot fi mortale în unele oraşe în care concentraţia lor atinge cote
alarmante. Alte emanaţii, cum ar fi dioxidul de carbon, captează căldura în oraşe. În oraşe se mai
emană şi praf în atmosferă, având efectele prezentate mai jos.
c) Schimbări în volumul de precipitaţii
Praful şi celelalte substanţe emanate în atmosferă alterează volumul de precipitaţii care cad
deasupra oraşelor şi în împrejurimile acestora. În oraşe plouă mai des decât la ţară deoarece praful
determină condensarea vaporilor de apă în picături de ploaie.

2.) Efecte asupra litosferei şi a resurselor naturale

Urbanizarea are efecte similare şi asupra resurselor naturale. Natura este distrusă o dată cu
construirea oraşelor, ducând la:
a) Eroziune şi alte schimbări în calitatea solului
b) Poluare: agenţii poluanţi se află concentraţi în oraşe, pe suprafeţele industriale sau în rampele de
gunoi. Vopseaua pe bază de plumb de pe clădiri este un exemplu al marii răspândiri a acestui agent
poluant existent în sol. Oamenii aruncă mari cantităţi de gunoi şi deşeuri la rampele municipale şi
industriale. Aceste materiale pot contamina puternic solul. Containerele de depozitare a benzinei din
staţiile de aprovizionare pot cauza contaminarea.

3) Efecte asupra hidrosferei şi asupra resurselor de apă

a) Scurgerile de apă în râuri: pe parcursul extinderii oraşelor, terenul natural suferă schimbări
dramatice. Vegetaţia naturală şi solul sălbatic sunt înlocuite de beton, asfalt sau alte suprafeţe
impermeabile. Aceasta înseamnă că, atunci când plouă, apa nu se absoarbe în pământ, ci curge
direct în râuri. Nu numai că ajunge multă apă în aceste râuri, dar în cazul unor furtuni, apa curge cu
viteză şi poate provoca inundaţii. Vegetaţia naturală se epuizează treptat, iar betonul şi asfaltul
precipită scurgerile.
b) Degradarea calităţii apei:
O suprafaţă tot mai extinsă de sol expus degradării şi vitezele de scurgere duc la depozitarea unui
număr mare de sedimente în cursurile de apă. Apa care trece prin zonele urbane adună chimicale
toxice, petrol şi alţi agenţi poluanţi care sunt apoi depozitaţi în râuri.

4) Interacţiunea efectelor

107
Aceste procese interacţionează pentru a se susţine reciproc. Tulburările atmosferice cauzate de
activităţile urbane duc la creşterea precipitaţiilor, ceea ce duce la intensificarea eroziunii şi la
creşterea cantităţii de sedimente care se vor depune în albiile râurilor. Modificările de teren duc la
tulburări ale mediilor acvatice şi la creşterea nivelului de praf din atmosferă. Aceste efecte ciclice şi
cumulative conduc la concluzia că ecologia urbană este foarte complexă. O schimbare provoacă altă
schimbare, cu o serie de efecte.
Uneori se observă uşor cum urbanizarea modifică mediul, mai ales în cazul dezvoltării suburbane .
Dar impactul urbanizării este mai vechi. De obicei, construirea iniţială a unei aşezări urbane
produce cele mai radicale schimbări pentru cursurile de apă prin curăţirea iniţială sau degajarea
terenului, dar efectele apar apoi într-un proces continuu.

5) Insulele de căldură urbane şi poluarea: Insulele de căldură urbane nu sunt numai foarte calde
dar şi mai ceţoase. Ceaţa apare ca urmare a reacţiilor fotochimice ale poluanţilor în aer.

Pregătire:
realizaţi o hartă care să cuprindă 5-10 blocuri din jurul şcolii, incluzând şi exemple de degradare a
mediului (gunoaie, curs de apă poluat, dovezi de eroziune a solului sau de compactare, zone fără
copaci sau spaţiu verde).
realizaţi un tabel cu 4 coloane: apă, aer, pământ, zgomot.

Demers Metodologic:
Introducere: Pentru a-i pregăti pe elevi pentru studiul de teren, discutaţi câteva minute despre
problemele de mediu care apar de obicei în zonele urbane. Prin metoda brainstorming realizaţi o
listă a acestor probleme. Când elevii au terminat lista, se adaugă la aceasta aspectele de mai jos, în
cazul în care ele nu au fost deja menţionate:
"insulă de căldură " urbană
dispariţia plantelor
dispariţia vegetaţiei duce la eroziune, inundaţii şi pierderea habitatului
suprafeţele pavate (parcări, străzi) cresc cantitatea de apă care se scurge şi au efect asupra calităţii ei

Activităţi:

După ce s-a făcut introducerea despre problemele de mediu existente în oraşe, elevii au ocazia să
studieze aceste probleme.
Elevii sunt anunţaţi că în această activitate vor identifica cauzele şi efectele problemelor din mediul
urban în zona din împrejurimile şcolii.
Li se prezintă elevilor harta sau schiţa zonei din jurul şcolii, incluzând şi exemple de degradare a
mediului (gunoaie, curs de apă poluat, dovezi de eroziune a solului sau de compactare, zone fără
copaci sau spaţiu verde). Li se cere să observe şi să identifice cauzele şi efectele problemelor care
apar aici. Un grup va cerceta problemele legate de :

Poluarea apei
Poluarea aerului
Poluarea sonoră

108
 Poluarea solului (deşeuri, chimicale etc.)
Zona va fi cercetată timp de o oră. Fiecare grup va face o listă a problemelor pe care o va prezenta
apoi în clasă.
După întoarcerea în clasă, fiecare grup va realiza un desen al problemelor identificate în zona
cercetată. Pe rând, ei vor pune imaginile în tabelul realizat anterior pe cele patru coloane (apă, are,
pământ, zgomot). Fiecare grup va descrie ceea ce a văzut, care au fost cauzele degradării mediului
şi efectele sale. Aspectele se vor discuta mai târziu.

Întrebări pentru discuţie:

Observaţi aspecte identice în coloane diferite ? Există un acelaşi agent poluant pentru două resurse
diferite, ca apa şi aerul, sau pământul şi apa? De ce?
Pot oamenii să vadă, să audă sau să simtă întotdeauna problemele de mediu? Care sunt efectele
acestor "probleme invizibile"?
Care sunt exemplele din tabel care afectează sănătatea oamenilor? Care sunt cele care afectează
plantele sau animalele? Cum?
Daţi exemple de probleme din tabel şi întrebaţi: ―Cum se pot preveni aceste probleme?‖

Extindere:

Elevii pot să scrie un eseu pe tema :

"Apa, aerul, viaţa animalelor şi plantelor sunt parte din mediul urban. Ce impact au locuitorii asupra
mediului urban? Daţi exemple pe care le- aţi observat astăzi."

Evaluare

Li se va cere elevilor să:

Definească urbanizarea şi să discute problemele de mediu specifice aşezărilor urbane. (s-a

realizat în introducere)
Identifice probleme de mediu specifice zonei din împrejurimile şcolii şi să discute cauzele şi
efectele acestora. (realizat în Activitatea, #2-4)

109
 LECŢIA 14 - CASA A ANOTIMPURILOR
Nivelul claselor: I-VI
Arii curriculare: Ştiinţa pământului, arte frumoase, geografie
Durata:
Timpul de pregătire - 30 minute
Timpul de activitate - 50 minute
Locul de desfăşurare: Sala de Clasă
Legături cu alte activităţi:
Anterior acestei activităţi elevii se pot întrece în „Recunoaşterea Formelor de Apă‖ ceea ce
îi va ajuta să identifice cele trei stări ale apei.
Vocabular:
Anotimpurile – seasons
Iarnă – winter
Vară – summer
Primăvară – spring
Toamnă – autumn or fall

Rezumat
„Ploile de aprilie aduc flori în luna mai,” „Soarele strălucitor şi ploile fac orele de vară,”
„Dovleci brumaţi,” şi „Ţara minunilor iarna”. . . Ce au toate aceste descrieri în comun?
Prin confecţionarea colajului „Casa Anotimpurilor,‖ elevii observă rolul apei în fiecare
anotimp.

Obiective
Elevii vor:
Recunoaşte prezenţa apei în fiecare anotimp.

Materiale
Reviste vechi ale elevilor despre natură (puteţi folosi şi alte feluri de reviste dar verificaţi
conţinutul).
Foarfece
Lipici
Hârtie de desen
Scotch
Creioane colorate

Stabilirea de Legături
Oamenii au atitudini diferite faţă de fiecare dintre anotimpuri. Adesea ele se leagă de
prezenţa apei şi formele sale variate. Spiritul de observaţie al elevilor poate creşte când vor căuta
forme de apă în fotografiile diferitelor anotimpuri.

Cunoştinţe de bază

110
 Aşa cum se schimbă anotimpurile, aşa se schimbă cantitatea şi forma precipitaţiilor. Vara,
zilele lungi, toride, umede pot produce furtuni spectaculoase. Toamna târziu, apa se prezintă sub
formă de brumă pe iarbă sau geamuri. Iarna, apa se găseşte în bulgării de zăpada din care
construiesc cazemate sau oameni de zăpadă. Primăvara, zăpada care se topeşte şi ploile torenţiale
produc băltoace, care adesea sunt o pacoste, dar pot fi şi adevărată distracţie!
Nu toate părţile Europei trec prin cele patru anotimpuri. Totuşi, în orice parte de a Europei
am trăi, variaţii ale vremii au loc tot timpul anului. Aceste schimbări legate de precipitaţii, sub toate
aspectele, ne influenţează cultura anumitor plante, cum să ne planificăm vacanţa, şi poate chiar
modul de a privi lumea.

PROCEDEU
Încălzire
Cereţi elevilor să descrie diferite anotimpuri. Notaţi-vă răspunsurile lor. Încercuiţi sau puneţi elevii
să identifice în câte din descrierile lor se găseşte apă într-o anumită formă (zăpadă, ploaie, băltoace,
etc.) Ce anotimp le place cel mai mult? De ce?

Activitatea
1. Organizaţi elevii în grupuri mici. Cereţi elevilor să consulte reviste despre natură sau alte
reviste pentru copii. Spuneţi-le să găsească sau să decupeze imagini care reprezintă
diferitele anotimpuri. Încurajaţi elevii să caute în special imagini care conţin forme de
apă. Elevii pot de asemenea face desene ale anotimpurilor.
2. Spuneţi elevilor să aranjeze imaginile în patru grămezi, o grămadă pentru fiecare
anotimp. Pentru o mai bună organizare, puneţi elevii să le sorteze şi apoi să plaseze fiecare
imagine pe bucăţi de carton de culori diferite, reprezentând fiecare anotimp (ex: alb pentru
iarnă; verde pentru primăvară; galben pentru vară; roşu pentru toamnă).
3. Puneţi fiecare elev să împăturească o coală de hârtie în sferturi, împărţind-o în patru
secţiuni egale. Instruiţi elevii să facă colaje cu imagini. Puneţi imaginile în secţiunea
corespunzătoare anotimpului. (O altă idee ar fi ca elevii să realizeze un colaj mare al clasei
cu ajutorul învăţătorului.)
4. Discutaţi prezenţa apei în fiecare anotimp. Cereţi elevilor să compare cum arată apa
primăvara, vara, toamna şi iarna. Cred ei că există o cantitate diferită de apă în fiecare
anotimp? Are apa ceva de-a face cu faptul că lor le place sau nu un anumit anotimp? Cum
gospodăresc oamenii apa în diferite anotimpuri (udă gazonul pe timp de secetă, aruncă zăpada
de pe drumuri)?
5. Daţi fiecărui elev o bucată de carton sau hârtie de desen. Puneţi-i să taie patru ferestre cu
obloane în carton. Plasarea tăieturilor trebuie să corespundă plasării anotimpurilor pe
colaj. Profesorii ar putea să facă tăierea ferestrelor înainte de oră. (O alternativă ar fi alcătuirea
unei „cărţi a anotimpurilor.‖ Se pot prinde împreună colaje ale diferitelor anotimpuri, iar elevii
pot desena o copertă atractivă.)
6. Cereţi elevilor să pună cartonul astfel decupat deasupra colajelor şi să lipească marginile
de colaj. Când vor deschide ferestrele, ei vor vedea peisaje de iarnă, vară, toamnă şi
primăvară. S-ar putea ca elevii să dorească să deseneze o casă cu acele ferestre. Puneţi-i să
povestească sau să scrie o poveste, poezie sau cântec despre „casa anotimpurilor,‖ adică o casă
în care fiecare fereastră oferă o vedere a unui anotimp diferit.

111
Încheiere şi acţiune
Cereţi elevilor să facă schimb de colaje cu prietenii. Vedeţi dacă prietenul poate să
identifice anotimpul şi să descrie cum arată apa în acel anotimp.

Evaluare
Cereţi elevilor să:
identifice sau să deseneze imagini ale anotimpurilor (pasul 1).
sorteze imaginile pe anotimpuri (pasul 2).
proiecteze „casa anotimpurilor (paşii 5 şi 6).
compare înfăţişarea apei în fiecare anotimp (pasul 4).

Adaptat şi tradus după Project WET: Curriculum & Activity Guide, p. 155-156.

112
 LECŢIA 15 - FURTUNA
Nivelul claselor: I-V
Arii curriculare: Ştiinţa pământului, arta limbajului.
Durata: Timp de activitate – 30 minute
Locul de desfăşurare: Sala de clasă
Vocabular: Precipitaţie

Rezumat

Elevii simulează sunetele unei furtuni. O discuţie despre furtuni va provoca reacţii diverse din
partea elevilor. Majoritatea au trăit momentele şi zgomotele unei furtuni. Alţii vor conştientiza
efectele furtunilor citind ziare sau uitându-se la televizor. Elevii ar trebui să înveţe cum pot afecta
furtunile viaţa.

Obiective
Elevii vor:
coopera în mimarea sunetelor unei furtuni
deveni mai conştienţi de sunetele variate ale unei furtuni.

Cunoştinţe de bază

Furtunile sunt unele dintre cele mai spectaculoase fenomene. Ele sunt obişnuite în toată lumea. Ar
fi greu să asculţi un buletin meteo naţional primăvara sau vara şi să nu auzi că apar furtuni în toate
regiunile.
Prin ce se disting furtunile cu tunete de alte tipuri de furtuni? Prin tunete şi fulgere.
Descărcările electrice apar şi se mişcă în anumite tipuri de nori (de exemplu: un nor cumulonimbus
care conţine multă umiditate). Fulgerul se produce atunci când aceste descărcări sar de la o zonă a
norului la alta, la un alt nor sau la pământ. Curentul electric din fulger încălzeşte aerul prin care
trece. Această căldură cauzează o dilatare a aerului prin care trece şi crează o undă de şoc sonoră –
tunetul.
Dacă numeri cinci secunde din momentul în care vezi fulgerul până când auzi tunetul,
furtuna este la o milă (aproximativ 1,6 km) depărtare. De ce? Fulgerul pe care-l vede cineva se
transmite cu viteza luminii (299.792 km pe secundă); în timp ce tunetul care se aude se transmite
mult mai încet, cu o viteză de 335 m pe secundă.
Imaginile şi sunetele care însoţesc o furtună sunt impresionante – fulgerele luminează cerul,
tunetele bubuie şi zguduie casele, ploaia cade pe acoperişuri, vântul leagănă crengile copacilor şi
uneori grindina loveşte în ferestre. Este un spectacol de o mare frumuseţe să priveşti apropierea
unei furtuni în depărtare, într-o seară de vară caldă. Totuşi, în timpul unei furtuni, siguranţa devine
prioritate.
Ploaia este unul dintre avantajele furtunilor. Cu toate că furtunile pot cauza distrugeri prin
vânturi puternice, grindină, ploi torenţiale şi chiar tornade, cele mai multe furtuni trec doar aducând
umezeală.
Este important să înregistrezi cantitatea de precipitaţii adusă de o furtună. De exemplu, 25
2
cm de ploaie în 24 de ore într-o zonă limitată poate cauza inundaţii. Dacă pe de altă parte, pe o
113
zonă extinsă cade această cantitate de precipitaţie în câteva luni, atunci inundaţiile nu sunt iminente.
În inundaţiile din 1993 din „Midwest-ul‖ Statelor Unite (o zona în mijlocul SUA unde este râul
Mississippi), furtunile continue au căzut asupra întregului bazin pe o perioadă de câteva luni. O
înregistrare a măsurătorilor căderilor de ploaie ajută managerii de bazine hidrografice să prezică
eventualul deficit de apă. Dacă se întâmplă ca rezervele de apă să se reducă, atunci managerii vor
trebui să implementeze strategii de conservare a apei.
Precipitaţiile în SUA sunt supravegheate printr-o reţea de staţii de înregistrare. Fiecare staţie
strânge date care se transmit oamenilor de ştiinţă. Calitatea datelor elaborate de o reţea depinde de
mărimea zonei care este supravegheată, numărul staţiilor de colectare a datelor şi de durata
monitorizării.
Oamenii de ştiinţă folosesc grafice pentru ilustrarea măsurătorilor. Graficele şi hârţile fac ca
datele să fie mai uşor vizualizate şi înţelese.

PROCEDEU

Încălzire
Cereţi elevilor să descrie cum s-ar simţi dacă ar auzi această ştire la radio:
O furtună mare cu fulgere, ploi torenţiale, grindină, şi vânturi
puternice se apropie de oraşul dumneavoastră cu 40 km pe oră.
Solicitaţi elevii să creeze o imagine mentală a furtunii care se apropie. Să facă o listă a
priveliştilor şi sunetelor furtunii. Ce cred ei că produce sunetul tunetului? Daţi-le o explicaţie
sumară. Spuneţi-le că ei urmează să producă sunetele unei furtuni.

Activitatea
1. Spuneţi-le elevilor să se aşeze sau să stea pe picioare într-un semicerc în faţa dumneavoastră.
Cereţi elevilor să nu vorbească în timpul activităţii. Explicaţi-le că atunci când vă uitaţi la un elev
sau arătaţi spre el, elevul ar trebui să imite mişcarea dumneavoastră. Elevul trebuie să continue
mişcarea până când vă uitaţi din nou la el şi îi arătaţi o nouă mişcare. Începeţi cu un elev de la unul
din capete şi începeţi prima mişcare. Continuaţi mişcarea când contactaţi privirea fiecărui elev din
şir. Reveniţi la primul elev şi începeţi a doua mişcare. Acest lucru va crea un crescendo când
sunetele produse se mişcă de la un capăt la celălalt. Folosind această strategie, cereţi elevilor să
facă următoarea serie de mişcări:
să-şi frece mâinile
să-şi pocnească din degete
să bată din palme într-un ritm neregulat
să lovească picioarele cu mâinile
(facultativ: acum, un elev aprinde şi stinge o lumină pentru a sugera fulgerul, în timp ce altul bate
toba care simbolizează tunetul.)
să bată din picioare
să lovească picioarele cu mâinile şi să bată din picioare (reprezintă culmea furtunii)
să bată din picioare
să lovească picioarele cu mâinile
să bată din palme într-un ritm neregulat
să pocnească din degete
să-şi frece mâinile
114
 să deschidă palmele (linişte)

2. Când toţi elevii stau cu palmele deschise, spuneţi-le să stea liniştiţi un minut ca să se gândească
la exerciţiu şi să-şi ţină respiraţia. Cereţi elevilor să se aşeze.
Discutaţi fiecare mişcare şi efectul pe care îl are mimica.

3. Solicitaţi elevii să scrie poveşti sau să facă desene despre furtunile pe care le-au trăit.
Alcătuiţi o colecţie „POVEŞTI DESPRE FURTUNI‖ şi păstraţi-le în biblioteca şcolii.
Evaluare
Cereţi elevilor să:
imite sunetul unei furtuni (Pasul 1).
stabilească legături între sunete şi furtuni reale (Pasul 2).
povestească experienţe trăite în timpul unei furtuni (Pasul 3).
Adaptat şi tradus după Project WET: Curriculum & Activity Guide, p. 196-200.

115
 LECŢIA 16,17 - POTRIVIREA FORMELOR DE APĂ
Nivelul claselor: Clasele I-III
Arii curriculare: Ştiinţa pământului
Durata:
Timp de pregătire
Partea I (şi II) – 30 minute
Timp de activitate
Partea I – 50 minute
Partea II – 30 minute
Locul de desfăşurare: Sală de clasă
Abilităţi: Organizare
Vocabular: solid, lichid, gaz, poluare, sublimare

Rezumat
Nu este nici un „as” în acest joc; doar apă sub pod şi în lac şi pe cer…Elevii potrivesc
perechi de cartonaşe care reprezintă forme de apă şi, prin acest proces, învaţă să distingă cele trei
stări ale apei – solidă, lichidă, şi gazoasă.

Obiective
Elevii vor:
identifica cele trei stări ale apei: solidă, lichidă şi gazoasă.
recunoaşte că apa poate deveni poluată şi poate fi curăţată.

Materiale
cuburi de gheaţă
pahar cu apă
lingură rece
un set de cărţi de joc în care se ilustrează diferitele stări ale apei. (Faceţi fotocopii ale
paginilor de cărţi de joc, două seturi pentru fiecare grup de jucători. Fiecare set de cărţi de joc ar
trebui să conţină 22 de cărţi care să includă 1 joker anti-poluant şi 1 joker poluant.)

Stabilirea de legături
Elevii mai mici au observat apa în cele două stări în mediul înconjurător precum cuburile de
gheaţă (starea solidă) sau ploaia (starea lichidă). Este posibil ca ei să nu fi recunoscut apa în starea
sa gazoasă – vaporii de apă din aer sau din respiraţia lor. Copiii mai mici sunt de obicei conştienţi
de tipurile de poluare ale apei pe care o pot vedea. Înarmaţi cu o înţelegere fundamentală a celor
trei stări ale apei, elevii au informaţiile necesare pentru a învăţa alte concepte legate de apă.

Cunoştinţe de bază
Apa se găseşte pe toată planeta noastră într-una sau chiar toate trei stări: solidă, lichidă şi
gazoasă. Este singura substanţă de pe pământ capabilă să existe în mod natural în toate aceste
forme.

116
 Apa care se află în formă solidă este fie sub formă de gheaţă, fie sub formă de cristale.
Formele de gheaţă includ cuburile de gheaţă, grindina şi suprafaţa îngheţată a apei. Apa cristalizată
este mai bine cunoscută ca fulgi de zăpadă. Ca să formeze gheaţă sau cristale, apa necesită
temperaturi de îngheţare (0oC sau mai scăzute).
Apa în forma sa lichidă se găseşte în râuri, lacuri, pâraie şi în subteran. Ea necesită
temperaturi peste punctul de îngheţ, dar sub punctul de fierbere (100 oC) ca să rămână în stare
lichidă.
Apa, în stare gazoasă, se prezintă sub forma unor particule fine de materie (molecule)
suspendate în aer şi invizibile ochiului liber în cea mai mare parte a timpului. De obicei identificăm
vaporii ca aburi. Aplicând suficientă căldură, putem schimba apa din stare lichidă în stare gazoasă.
Apa se evaporă şi intră în atmosferă ca vapori – ceaţa şi norii sunt de fapt în formă lichidă; ei sunt
formaţi din mici picături de apă.
Apa poate fi poluată în multe forme. Poluarea poate rezulta dintr-un act de neglijenţă
naturală sau umană. Unele tipuri de poluare ale apei pot fi înlăturate din mediu. Anumiţi poluanţi
sunt înlăturaţi din apă prin circuitul apei. Când apa se evaporă, de obicei lasă resturi de materiale în
urmă. Substanţele dăunătoare se filtrează odată cu mişcarea apei prin sol. Când apa curge printr-un
lac sau râu, unii poluanţi se vor depune. Oamenii au dezvoltat modalităţi de a grăbi procesul de
curăţire prin tratamentul de curăţire a reziduurilor din apă prin staţiile de tratare sau prin alte forme
şi tehnologii. Oricum, înlăturarea reziduurilor nu poate fi o soluţie permanentă. Chiar dacă o
substanţă dăunătoare (contaminantă) se înlătură, ea nu dispare. De aceea, ea poate recontamina apa
când reintră în circuitul apei.

PROCEDEU
Încălzire
Arătaţi elevilor cuburile de gheaţă, paharul cu apă şi respiraţia care identifică starea fiecăreia
(solidă, lichidă, gazoasă). Discutaţi caracteristicile apei în fiecare din aceste stări (ex.: fulgii de
zăpadă şi gheaţa sunt în stare solidă, în timp ce vaporii de apă din respiraţie sunt în stare gazoasă).
Pentru a observa apa sub formă de vapori în respiraţie, suflaţi pe o lingură rece şi cereţi elevilor să
remarce picăturile mici de apă condensată.

Activitatea
Partea I
1. Spuneţi elevilor că vor potrivi cărţile de joc care au imagini ale apei în stare solidă,
lichidă sau gazoasă (ex.: solid cu solid, etc.). Ridicaţi cărţile de joc în care se potrivesc
formele de apă (excluzând jokerul poluant şi jokerul anti-poluant) câte una. Cereţi elevilor să
identifice imaginea şi starea în care cred ei că este apa (ex.: imaginea unui lac reprezintă apă în
stare lichidă, imaginea grindinei sau a unui gheţar reprezintă apa în stare solidă).

2. Împărţiţi clasa în grupuri de câte patru. Daţi fiecărui grup un set de cărţi pentru a fi
împărţite în mod egal între jucători. Spuneţi-le să se uite la cărţile lor fără a-i lăsa pe ceilalţi
jucători să se uite la ele.

3. Discutaţi regulile jocului:

Dacă vreun jucător trage cărţi care se potrivesc, ele sau ea le lasă jos, cu faţa în sus. (Un
exemplu de potrivire ar fi ploaia şi valul deoarece ambele imagini arată apa ca lichid.)

117
 Hotărâţi cine va fi primul, al doilea, al treilea, al patrulea.
Primul jucător trage o singură carte de la un alt jucător.
Dacă cartea se potriveşte, el sau ea lasă perechea jos şi joacă încă un tur.
Dacă nu mai există perechi, cel de-al doilea jucător joacă un tur şi trage de la oricare alt
jucător.
Continuaţi să jucaţi pe rând, până când toate cărţile sunt împerecheate.
Jucătorul cu cele mai multe perechi potrivite câştigă!

Partea II

1. Cereţi elevilor să descrie poluarea apei. Discutaţi felurile în care poate fi poluată apa. Ce cred
ei despre poluare?

2. Spuneţi-le elevilor că vor juca din nou jocul, dar se va adăuga o carte nouă. Arătaţi-le cartea
„Jokerul Poluant‖ şi explicaţi-le că aceasta este o carte pe care ei nu o vor.

3. Adăugaţi o carte „Jokerul Poluant‖ fiecărui set de cărţi a unui grup. Când s-au împărţit
cărţile, spuneţi-le că cel care are cartea „Jokerul Poluant‖ n-ar trebuie să spună nimănui că o are.
Obiectul jocului este să faci pe altcineva să o tragă. Continuaţi jocul până când fiecare nu mai are
nici o carte cu excepţia celui care are „Jokerul Poluant.‖

4. Cum s-au simţit jucătorii care au rămas cu „Jokerul Poluant?‖ Discutaţi posibilităţile prin
care se poate înlătura în mod natural poluarea din apă şi cum au dezvoltat oamenii tratamente anti-
poluante prin staţiile de tratare pentru înlăturarea poluanţilor.

5. Arătaţi elevilor cartea „Jokerul Anti-poluant‖ şi adăugaţi una fiecărui set de cărţi. Cartea
„Jokerul Anti-poluant‖ este pereche a „Jokerului Poluant.‖ Cereţi elevilor să joace din nou.
Câştigătorul este jucătorul cu cele mai multe împerecheri.

Încheiere şi acţiune

Cereţi elevilor să identifice cele trei stări ale apei şi să spună unde ar putea găsi apa în
fiecare stare. Ce au crezut ei despre cărţile jokerul Poluant şi cel Anti-poluant? Dacă ar fi pe un
câmp, într-o excursie spre un lac şi tocmai au terminat de mâncat o bomboană ce ar face cu
ambalajul? De ce?

Evaluare
Cereţi elevilor:
să descrie cele trei stări ale apei şi unde se pot găsi ele (Încheiere).
Să-şi exprime opiniile despre poluare (Partea II, pasul 4 şi Încheiere).

118
Extinderi

Într-o altă variantă a jocului, elevii potrivesc cărţile diferitelor stări ale apei dacă pot explica
cum se mişcă apa între cele două forme. De exemplu, dacă cartea arată ploaie, iar jucătorul trage un
lac, el sau ea trebuie să explice că ploaia cade în lac. Spuneţi elevilor să ilustreze diferite cărţi de joc
cu tema „apa‖ pentru a le adăuga setului de cărţi.

Împărţiţi un carton în trei secţiuni cu un marker gros şi etichetaţi fiecare secţiune cu una din cele trei
stări ale apei: solidă, lichidă, şi gazoasă. Cereţi elevilor să decupeze imagini ale apei în aceste stări
din reviste vechi să le lipească pe carton. Solicitaţi elevii să caute imagini cu exemple de poluare a
apei. Întrebaţi-i dacă vor să le adauge colajului. De ce da sau de ce nu? Cred ei că apa poate fi
poluată în toate cele trei stări?

119
 CĂRŢI DE JOC
PENTRU
POTRIVIREA FORMELOR DE APĂ

120
 LECŢIA 18,19 - DOAR TRECÂND
Nivelul claselor: Clasele III-VIII
Arii curriculare: Ştiinţa pământului, ştiinţa mediului, ecologie
Durata:
Timp de pregătire
Partea I – 30 minute
Partea II – Terminată în partea I
Partea III – 20 minute

Timp de activitate
Partea I – 20 minute
Partea II - 20 minute
Partea III – 30 minute
Locul de desfăşurare: Un spaţiu mare
Abilităţi: Analiză (comparare şi contrastare), interpretare (povestire, rezumare), aplicare
(proiectare)
Vocabular: eroziune, sediment, Cele mai bune Practici Manageriale.

Rezumat
Cine sunt eu? Plantele şi solul mă fac să mă mişc mai încet, dar eu reuşesc să trec. Eu pot
fi adunată într-un lac, dar o să fiu eliberată; eu doar trec prin zonă! Într-o activitate unitară, elevii
cercetează cum afectează vegetaţia mişcarea apei pe suprafeţele de pământ.

Obiective
Elevii vor:
Compara cu ce viteză poate apa să se scurgă pe o pantă acoperită cu plante sau fără plante.
Identifica cele mai bune practici manageriale care pot fi folosite pentru a reduce eroziunea
solului.

Materiale
Poze sau diapozitive ale versanţilor acoperiţi sau nu de plante.
Fir de lână sau frânghie (de lungimea terenului de joacă)
Tavă de pământ
Recipient cu apă (pentru a se turna pe tava cu pământ)
Un ghiveci conţinând numai pământ
Recipient cu apă care conţine hârtie ruptă în bucăţele mici
Lucruri degradabile precum alune sau bomboane ambalate separat (opţionale)
Cronometru

Stabilirea de legături
Copiii au observat cum se scurge apa pe deal şi cum adesea transportă gunoaie sau sediment. O
dată cu udarea plantelor, elevii au văzut cum absorb sau reţin apa solul şi plantele, înţelegând cum
afectează vegetaţia mişcarea apei şi legătura dintre calitatea apei şi peisaj.
121
Cunoştinţe de bază

Deoarece apa curge prin şi peste sol, ea se filtrează printre spaţiile dintre particule şi în jurul
rădăcinilor plantelor. Acest proces încetineşte mişcarea apei. Sedimentele (solul şi alte materiale
naturale duse de apă) pot fi înlăturate din apă când se adună şi se fac rezerve în lacuri, heleştee sau
ţinuturi mlăştinoase cu ajutorul vegetaţiei. Vegetaţia împiedică de asemenea solurile să se
deplaseze. Când vegetaţia se înlătură (din cauze umane sau naturale) particulele de sol pot foarte
probabil să fie dislocate şi duse de apă. Aceasta este eroziunea.

Transportul solului de câtre apă este un proces natural şi continuu. Eroziunea a apărut de când a
apărut apa pe pământ. (Luaţi în consideraţie formarea marelui canion din SUA sau nivelarea
treptată a Munţilor Apuseni din România.) Când solul şi materiile organice sunt duse de apă
dintr-un loc în altul, locul de destinaţie se poate îmbogăţi, iar suprafaţa acelei zone se măreşte (ex:
câmpia inundată a unui rău sau delta). Totuşi, efectele eroziunii nu sunt întotdeauna dorite.
Eroziunea solului de suprafaţă scade fertilitatea solului, iar depunerea de sedimente în râuri şi lacuri
poate dăuna vieţii acvatice.

În SUA, asigurarea că starea unei arii de pământ nu este dăunată de eroziune sau de alte probleme
ale resurselor de apă, impune folosirea celor mai Bune Practici Manageriale (BMP-uri). Managerii
bazinelor hidrografice se bazează pe BMP-uri care reduc problemele de eroziune a solului sau
problemelor surselor de poluare. Câteva practici manageriale bune care previn eroziunea sunt:
promovarea de acoperirea cu vegetaţia pe terenurile; replantarea zonelor curăţate de exploatările
forestiere; monitorizarea apelor care intră şi ies din zonele cu tăieri; construirea de terase, bazine de
colectare a apei şi filtre naturale, pentru a diminua depunerea de sedimente în lacuri, râuri, etc.; şi
lăsarea unor zone verzi sau plantate în ariile riverane.

122
 Când picăturile de ploaie sunt atinse de vegetaţie, ele se rotesc în
jurul vegetaţiei de 5 ori ca să simuleze apa care pătrunde în sol. Pe
urmă merg încet sau se târăsc spre râu reprezentând apa mişcându-
se subteran spre râuri şi trecând printre spaţiile dintre particulele de
sol.

Vegetaţia se poate roti pe un picior să atingă picăturile de ploaie.

Această acţiune reprezintă absorbirea picăturii în sol.

O dată ce picăturile de ploaie ajung la râu, ei se ridică şi merg pe

lungimea firului. Când întâlnesc viituri, ei se pot roti sau pot face o
rostogolire înainte.

PROCEDEU

Încălzire
Arătaţi elevilor fotografii ale versanţilor de deal acoperiţi cu vegetaţie. Cereţi-le să-şi imagineze o
ploaie uşoară care cade pe aceste pante. Ce cred ei că s-ar întâmpla cu apa? Acum arătaţi fotografii
ale versanţilor de deal cu pante virane. Cum ar afecta ploaia aceste zone, comparativ cu zonele
anterioare?

123
Activitatea
Partea I
1. Informaţi elevii că ei vor interpreta rolul apei când curge printr-un loc (în jos pe o pantă şi
într-un rău). Aranjaţi terenul de joacă potrivit diagramei Pantă cu acoperirea plantelor.
Lăsaţi un fir de lână sau o frânghie mai jos de porţiunea de mijloc a terenului, pentru a indica râul.
(O secţiune a frânghie poate fi îndoită pentru a reprezenta viituri.) Jumătate din clasă se adună la un
capăt al terenului de joacă. Aceşti elevi sunt „picăturile de ploaie.‖ Ceilalţi elevi reprezintă
„vegetaţia‖ şi ar trebui să se aşeze undeva între picăturile de ploaie şi râu.

2. La început, elevii vor participa la prima parte a activităţii „Furtuna.‖ În culmea furtunii,
picăturile de ploaie se mişcă repede către râu pe ruta cea mai directă. Asta arată că apa cade şi
se scurge pe suprafaţă pământului.

3. Vegetaţia de pe pantă încetineşte curgerea apei. Pentru a arăta aceasta, elevii care
reprezintă „vegetaţia‖ încearcă să atingă picăturile de ploaie. Vegetaţia trebuie să ţină un
picior pe loc, dar se pot roti şi-şi pot întinde braţele (reprezentând rădăcinile care atrag apa).

4. Dacă o picătură de ploaie este atinsă, elevul simulează filtrarea în pământ rotindu-se de
cinci ori în jurul vegetaţiei. Pentru a reprezenta apa mişcându-se subteran spre râuri şi
trecând printre spaţiile dintre particulele de sol, picăturile ar trebui să se târască sau să
meargă aducând de fiecare dată laba unui picior în faţa celuilalt (călcâiul labei din faţă
atingând vârful degetului labei din spate) spre fir. (În realitate, acest proces poate lua multe zile,
săptămâni, sau luni, depinzând de materialul rocii şi înclinare.) Picăturile de ploaie nu pot fi prinse
a doua oară.

Când picăturile de ploaie întâlnesc nişte pietre, ei vor sări peste ele,
continuându-şi drumul pe versant, în jos.

Odată ce picăturile de ploaie ajung la râu, ei se ridică şi merg pe

lungimea firului. Când întâlnesc viituri, ei se pot roti sau pot face o
rostogolire înainte.

124
5. O dată ce picăturile de ploaie ajung la râu, ele se ridică şi merg pe lungimea firului. Dacă
întâlnesc viituri, ei se pot roti sau pot face o rostogolire înainte ceea ce reprezintă apa care se scurge
printre pietre. La capătul râului ei ar trebui să aştepte restul picăturilor de ploaie.

6. Notaţi timpul necesar picăturilor de ploaie să treacă pe versant. Dacă vor, elevii pot
schimba rolurile şi pot repeta simularea.

7. Discutaţi rezultatul activităţii. Cereţi elevilor să descrie mişcările apei. Ajutaţi elevii să
înţeleagă cum încetineşte vegetaţia viteza de scurgere, lucru care îi permite apei să pătrundă
în sol.

Partea II
1. Cereţi elevilor să vă spună cum vor diferi rezultatele activităţii dacă se înlătură vegetaţia.
Puneţi elevii să efectueze cea de-a doua versiune a activităţii. (Vezi diagrama Pantă Stearpa.)
Jumătate din clasă simulează picăturile de ploaie, iar cealaltă jumătate reprezintă „pietrele.‖
Elevii care reprezintă pietrele trebuie să stea jos, încolăcindu-se în mici ghemuri. Când picăturile
de ploaie se mişcă lângă o piatră, ei se pot mişca în jurul ei sau pot sări peste ea, continuându-şi
drumul pe versant în jos.

125
2. Comparaţi timpul necesar picăturile de ploaie să curgă pe versanţi cu sau fără vegetaţie.
Discutaţi implicaţiile scurgerii pe un versant fără vegetaţie.

Partea III
1. Înaintea celei de-a treia simulări, demonstraţi ce se întâmplă când picăturile de ploaie
dislocă şi transportă solul şi alte materiale. Turnaţi apă pe o tavă cu pământ pentru a demonstra
cum poate ea să slăbească solul şi alte materiale (ex: bucăţi de lemn, materiale putrede sau gunoaie).
Apa poate să transporte solul dislocat la mari distanţe. Ajutaţi elevii să recunoască cum acţionează
solul ca un filtru. Turnaţi apă cu bucăţele de hârtie (care reprezintă sedimentele) într-un ghiveci cu
pământ şi observaţi că apa se scurge treptat şi iese prin fundul ghiveciului. Elevii vor vedea că cele
mai multe sedimente au fost înlăturate.

2. Pregătiţi terenul de joacă ca în partea I. Cum picăturile de ploaie curg pe versant, ele
ridică sedimentele (pietricele, rămurele, frunze uscate sau lucruri degradabile precum alune,
împrăştiate de instructor). Dacă sunt atinse, picăturile de ploaie străbat pământul şi se
filtrează. Ele lasă în urmă toate sedimentele pe care le-au adunat (simbolizând solul care
filtrează ploaia şi înlătură sedimentele). O dată ce picăturile de ploaie sunt atinse, ele se rotesc de
cinci ori în jurul vegetaţiei şi se târăsc sau merg, aducând de fiecare dată laba unui picior în faţa
celuilalt (călcâiul labei din faţă atingând vârful degetului labei din spate) până la râu. (Ele nu mai
antrenează nici un sediment.) Reamintiţi-le elevilor despre forţa gravitaţiei; Picăturile de ploaie
trebuie să continue mişcarea atunci când se apleacă să adune materialele.

3. După ce picăturile de ploaie se scurge pe versant, puneţi-i să numere lucrurile pe care

le-au antrenat cu ele.

4. Aranjaţi jocul ca în partea a II-a şi faceţi ca picăturile de ploaie să curgă pe versant

antrenând cu ele sedimente. În concluzie, elevii ar trebui să descopere că s-a colectat o cantitate
mai mare de sedimente decât în simularea anterioară.

5. Discutaţi problemele asociate de eroziune şi transportul necontrolat de sedimente.

Prezentaţi cele mai Bune Practici Manageriale (BMP-uri) care se pot folosi pentru a controla
eroziunea. Reamintiţi elevilor că eroziunea este un proces natural (necesar pentru a îmbogăţi
râurile cu minerale şi pentru crearea peisajelor). Totuşi, pentru că se înlătură o mare cantitate de
sedimente într-o scurtă perioadă de timp, această simularea (partea III, pasul 4) reprezintă eroziunea
care ar putea fi dăunătoare.

Încheiere şi acţiune
Cereţi elevilor să inventarieze terenurile şcolii sau comunităţii, căutând zone comparabile cu cele
arătate în activitate. În timpul unei ploi, elevii pot observa deplasarea apei şi cantitatea de
sedimente adusă de apă. Elevii pot planta copaci sau pot amenaja o grădină pentru a ajuta o zonă
care are probleme de eroziune.

Evaluare
Cereţi elevilor să:

126
 Demonstreze cum se scurge apa pe un versant şi apoi într-un râu (Partea I).
Să compare mişcarea apei pe versanţii care au vegetaţie sau care nu sunt
acoperiţi cu vegetaţie (Partea II, pasul 2 şi Partea III, paşii 4 şi 5).
Inventarieze terenurile şcolii lor sau ale comunităţii care probabil au
probleme de eroziune (Încheiere).

Extinderi

Cum afectează un lac mişcarea apei pe un versant? Faceţi un loc de joacă similar celui din Partea I,
dar adăugaţi un lac (un cerc mare din fir de lână sau frânghie în continuarea râului). Puneţi
picăturile de ploaie să se mişte pe terenul de joacă. Când un elev întră în lac, el sau ea nu poate să
plece până când alte patru sau cinci picături un întră în zonă. (Ei pot sta în şir făcând un „val,‖
mişcându-şi braţele în sus şi în jos, într-o mişcare unduitoare.) Cum a afectat lacul viteza de
mişcare a apei? Elevii pot răspunde că au fost încetiniţi de lac după ce s-au mişcat rapid în râu.

Pentru a prezenta modul cum sunt afectate lacurile de zonele învecinate cu sau fără vegetaţie,
încercaţi următorul experiment. Arătaţi elevilor un pahar cu apă limpede şi turnaţi în el nişte nisip
sau sol. Observaţi cum încep materialele să se aşeze. Explicaţi-le că la fel se întâmplă cu apa dintr-
un lac. Aranjaţi terenul de joacă ca în Partea a II-a şi puneţi picăturile de ploaie să adune
sedimente în mişcarea lor spre râu. Când un elev întră în lac, aşteaptă ca şi cel de-al cincilea elev să
intre în apă. Picăturile de ploaie renunţă la sedimentul lor înainte de a părăsi lacul. Discutaţi cum
ar putea fi afectat un lac de o acumulare de sedimente. (Dacă sedimentele râului continuă să fie
depozitate în lac, în timp lacul ar putea să devină mai puţin adânc sau chiar plin. Nivelurile ridicate
de sedimente pot afecta plantele şi animalele acvatice în mod defavorabil. Ce s-ar putea face pentru
diminuarea cantităţii de sedimente care se scurg într-un lac? Elevii ar putea să vrea să repete
aceasta, similar celei din Partea a I-a (versant cu acoperire de vegetaţie) şi să compare nivelurile de
sedimente.

Adaptat şi tradus după Project WET: Curriculum & Activity Guide, p. 166-169.

127
 LECŢIA 20,21 – AVENTURĂ INCREDIBILĂ
Nivelul claselor: clasele III-VI
Arii curriculare: Ştiinţa pământului
Durata:
Timp de pregătire – 50 minute
Timp de activitate – intervale de 50 minute
Locul de desfăşurare: o camera mare sau terenul de joacă
Abilităţi: organizare (cartografie), analiză (identificarea componentelor şi relaţiilor), interpretare
(descriere)
Vocabular: condensare, evaporare

Rezumat
Unde va fi mâine apa pe care o beţi astăzi? Cu o aruncare a cubului elevii simulează
circuitul apei.

Obiective:

Elevii vor:
(1) descrie circuitul apei în natură
(2) identifica starea apei (lichidă, solidă sau gazoasă) în timpul circulaţiei apei în natură

Materiale:
9 bucăţi mari de hârtie
Copie după „Tabelul circulaţia apei în natură‖ (opţional)
Clopoţel
Markere (opţional)
9 cutii de 15 centimetri latura [Cutiile vor fi folosite pentru un joc. Ele vor avea forma unor
zaruri(cuburi) cu latura de 10 centimetri. Pe fiecare faţă a zarului va fi desenat un punct de
staţie (sol, plante, râu, nori, ocean, lac, animal, apă subterană, gheţari) şi semnul ―Stai‖]. In
acelaşi timp în clasă vor fi stabilite punctele fixe de staţie enunţate mai sus. La fiecare punct de
staţie se va găsi o cutie sub formă de zar (sau mai multe dacă doriţi să creşteţi viteza jocului).
Fiecare element care va fi desenat pe zar(cub) este explicat în tabelul circulaţiei apei în natură.

Legătura între joc şi lecţie:

Când elevii se gândesc la circuitul apei în natură, ei au foarte des în minte imaginea unui cerc al
apei; apa curgând prin torenţi şi râuri în ocean, evaporarea apei la nori, coborând înapoi în munţi
prin ploaie şi curgând înapoi în ocean prin râuri şi torenţi. Interpretarea rolului moleculelor de apă
ajută elevii să înţeleagă mai bine circuitul apei în natură.

Introducere (pentru profesor):

În timpul circulaţiei apei de la un punct la altul, calea folosită este variabilă. Energia termică
influenţează direct rata de mişcare a moleculelor de apă (se referă la activitatea moleculelor în
mişcare). Când energia termică creşte, mişcarea moleculelor creşte, şi atunci apa îşi va schimba

128
starea solidă în lichidă şi din stare lichidă în gazoasă. Fiecare schimbare a stării apei este legată de
transportul apei(moleculelor) dintr-un punct în altul. Topirea gheţii va produce o creştere a
volumului de apă în râuri şi torenţi, de unde apa va ajunge prin evaporare în atmosferă.
Gravitaţia ajută la influenţarea proprietăţii apei de a traversa peste, prin şi pe deasupra
suprafeţei pământului. Apa, indiferent de forma în care se află, solidă, lichidă sau gazoasă, este
adunată şi răspândită de către forţa gravitaţională a Pământului. Zăpada de pe vârfurile munţilor se
topeşte şi curge prin râuri şi torenţi în oceanele planetei.
Una din cele mai vizibile şi răspândite forme de mişcare a apei este cea lichidă. Apa lichidă
este văzută în torenţi, râuri şi unduirea valurilor din mări şi oceane. Apa traversează foarte încet prin
subteran, timp în care ea este filtrată datorită traversării acesteia prin particulele de sol şi porii
existenţi în rocă. Deşi invizibil, cel mai dramatic moment al apei este cel din stare gazoasă, de
vapori. Ca vapor ea poate călători de pe suprafaţa pământului în atmosferă. De fapt, vaporii de apă
ne înconjoară tot timpul. Apa se reîntoarce pe pământ sub forma condensului, care depinde foarte
mult de scăderea energiei termice, gravitaţie şi structura suprafeţei pământului.
Folosirea staţiilor ilustrate prin desene; se creează un grafic prin care elevii vor reţine mai
uşor momentele circulaţiei apei.
Condensarea apei poate fi văzută prin rouă de pe plante sau stropii de apă de pe suprafaţa
exterioară a unui pahar sau a unei sticle cu apă rece. In nori moleculele de apă se colectează în
particule foarte fine. Pană la urmă stropii de apă proveniţi din condens devin tot mai grei iar
gravitaţia atrage apa (stropii) jos, pe pământ, sub forma ploii.
Organismele vii de asemenea ajută la circulaţia apei. Oamenii şi alte animale transportă apa dintr-o
parte în alta folosind corpul lor. Apa este fie direct consumată de oameni şi animale sau este extrasă din
mâncare în timpul digestiei. Apa este apoi excretată în formă lichidă sau se pierde în formă gazoasă, de
obicei prin respiraţie. Când apa este prezentă pe pielea animalelor şi oamenilor (de exemplu transpiraţia)
fenomenul de evaporare poate avea loc.
Cel mai important rol în circulaţia apei dintre organismele vii o au plantele. Rădăcinile
plantelor absorb apa. O parte din apă este folosită în interior de corpul plantei, dar cea mai mare
parte traversează planta până la suprafaţa frunzelor. Când apa ajunge la frunze, atunci ea este
expusă energiei solare şi este uşor de evaporat. Acest proces se numeşte transpiraţie.
Toate aceste procese fizice lucrează împreună pentru a mişca apa în jurul, prin şi peste
pământ.

Procedura

Introducere:
Cereţi elevilor să identifice diferite locuri cu apa care se mişcă prin şi în jurul Pământului. Scrieţi
răspunsurile lor pe tablă.
Activitatea:
(1) Spuneţi-le elevilor că ei vor deveni nişte molecule de apă care se vor mişca prin momentele
circulaţiei apei.
(2) Împărţiţi locurile în care apa poate să ajungă în următoarele puncte de staţie: nori, plante,
animale, râuri, oceane, lacuri, ape subterane, sol, gheţari. Scrieţi fiecare din aceste lucruri pe o
foaie mare de hârtie şi puneţi- le în diferite locuri din clasă sau pe gardul şcolii (dacă ora este
afară).

129
(3) Alegeţi un număr par de elevi pentru fiecare staţie (staţia norului poate să aibă un număr impar)
.Cereţi-le elevilor să scrie unde şi cum poate să meargă apa din staţia lor. Discutaţi condiţiile
care cauzează circulaţia apei. Explicaţi-le că circulaţia apei depinde de energia solară, energia
electromagnetică şi gravitaţie. Uneori apa nu merge niciunde. După ce fiecare elev a terminat
de scris lista ,ei îşi vor arăta unul altuia lista lor. Vor lua fiecare zar(cub) din staţie în mâna şi
vor verifica dacă au fost în toate locurile desenate pe zar(cub). Tabelul cu circuitul apei
furnizează explicaţii despre circulaţia apei din fiecare staţie.
(4) Elevii vor discuta în ce formă se mişcă apa de la o staţia la alta. Multe din mişcările apei se
întâmplă în formă lichidă. Dar, când apa merge la nori atunci ea este în formă de vapori. (Asta
înseamnă că moleculele apei se mişcă foarte repede iar distanţa dintre ele este foarte mare.)
(5) Spuneţi elevilor să vă demonstreze momentele apei de la o staţie la alta. Când ei vor fi în stare
lichidă ei se vor mişca în pereche, reprezentând multe molecule de apă într-o picătură de apă.
Când ei se vor mişca spre nori (evaporare), elevii vor sta separat de partenerii lor şi se vor mişca
singuri ca moleculele de apa din vapori. Când apa vine de la nori sub formă de ploaie
(condens), elevii vor lua un alt elev şi se vor muta repede spre staţia următoare.
(6) In acest joc, rolul zarului(cubului) determină locul unde se va duce apa. La fiecare staţie va exista un zar
(sau mai multe) iar elevii vor sta unul în spatele celuilalt, în urma zarului. Exceptând staţia norului unde
elevii vor sta singuri la celelalte staţii ei vor sta perechi. Primul elev sau pereche va arunca zarul în sus
iar faţa de deasupra a zarului va indica viitoarea staţie. Dacă zarul arată ―Stai‖, ei se vor întoarce înapoi
în spatele rândului. Când elevii au ajuns la următoarea staţie, ei se vor aşeza în spatele rândului. Când le
va ajunge din nou rândul la zar, ei se vor duce spre următoarea staţie care o va arăta zarul sau în spatele
rândului dacă este ―Stai‖. La staţia nori, elevii vor sta individual, dar vor pleca împreună cu elevul aflat
în spatele lui spre staţia indicată de zar. În acest caz, elevul din spate nu va arunca zarul la staţia nori.
(7) Elevii trebuie să reţină toate staţiile pe la care au fost. Acest lucru poate fi notat într-un caiet
incluzând şi momentul ―Stai‖.
(8) Spuneţi elevilor că jocul va începe şi se va termina la sunetul de clopoţel.

Concluzie:
Elevii vor folosi notiţele luate în timpul deplasării de la o staţie la alta pentru a vedea cum a circulat
apa. Ei vor include şi o descriere a stării de care a avut nevoie apa când s-a mutat de la o staţie la
alta. De asemenea, vor discuta orice altă mişcare ciclică (de exemplu, dacă unii elevi s-au întors la
aceeaşi staţie). Oferiţi elevilor locuri (parcări, pârâu, gheţar, sau o parte din corpul uman – vezica
urinară). Cereţi-le să identifice căile prin care apa intră sau iese din locurile enumerate mai sus. De
asemenea să identifice şi starea apei (lichidă, solidă sau gazoasă).

Evaluare
Cereţi elevilor:
să joace rolul apei în timpul circulaţiei acesteia în natură. (realizat în Activitatea, #8)
să identifice forma apei în timp ce această apă se mişcă dintr-o parte în alta. (realizat în
Activitatea, #4 şi Concluzie)
să scrie o poveste despre mişcarea apei. (realizat în Concluzie)

Suplimentar
Cereţi studenţilor să investigheze cum apa poate deveni poluată şi cum se curăţă când se mişcă prin
natură. De exemplu, poate să strângă substanţe poluante în timpul mişcării ei prin pământ, le mută
130
şi apoi le lasă în alta parte în momentul în care se evaporă. Asta înseamnă că apa poate să
transporte poluanţi şi să contamineze toate zonele pe unde circulă. Provocaţi elevii să adapteze
jocul incluzând procesul de contaminare expus mai sus. De exemplu, presupunem că un elev sau
mai mulţi reprezintă moleculele apei iar bucăţi de bandă transparentă adezivă reprezintă poluarea.
In momentul în care apa intră în contact cu poluarea, banda transparentă adezivă se lipeşte pe elevi.
In momentul în care apa se evaporă, banda transparentă adezivă rămâne în staţia din care apa
pleacă. Astfel, elevii pot urmări traseul poluării.

Tabelul Circuitului Apei în Natură (vedeţi şi pagina 4)

Punct de staţie Faţa cubului(zarului) Explicaţii

Sol 1 faţă a cubului = Plante Apa este absorbită de plante cu ajutorul
rădăcinilor.
1 faţă a cubului = Râuri Când solul este saturat atunci apa de
suprafaţă intră în râuri.
1 faţă a cubului = Apa Apa este atrasă de gravitaţie, deci ea este
subterană filtrată în momentul trecerii ei prin sol.
Energia termică influenţează circulaţia
2 feţe ale cubului = Nori apei, deci apa se evaporă şi se duce spre
nori.
Apa rămâne pe suprafaţa pământului(în
1 faţă a cubului = Stai bălţi sau absorbită de particulele de sol).
Plante 4 feţe ale cubului = Nori Apa părăseşte frunzele plantelor prin
procesul de transpiraţie.
2 feţe ale cubului = Stai Apa este folosită şi păstrată de plante cu
ajutorul celulelor(rămâne în celule)
Râuri 1 faţă a cubului = Lac Apa se adună în lac.
1 faţă a cubului = Apa Apa este atrasă de gravitaţie, deci ea este
subterană filtrată în momentul trecerii ei prin sol.
Apa curge în ocean.
1 faţă a cubului = Ocean Apa este băută de animal.
1 faţă a cubului = Animal Energia termica influenţează circulaţia
1 faţă a cubului = Nori apei, deci apa se evapora şi se duce spre
nori.
Apa rămâne în râuri (nivelul minim din
1 faţă a cubului = Stai albii)
Nori 1 faţă a cubului = Sol Apa condensează şi stropii pică pe
pământ(ploaie).
1 faţă a cubului = Gheţar Apa condensează şi stropii de apă cad pe
gheţar sub forma de zăpadă.
1 faţă a cubului = Lac Apa condensează şi stropii de apă cad sub
formă de ploaie în lac.
2 feţe ale cubului = Ocean Apa condensează şi stropii de apă cad prin
ploaie în ocean.
1 faţă a cubului = Stai Apa rămâne în nori prin stropii care se

131

Ocean 2 feţe ale cubului = Nori
4 feţe ale cubului = Stai
Lac 1 faţă a cubului = Apa Apa este atrasă de gravitaţie, deci ea este
subterană
1 faţă a cubului = Animal
1 faţă a cubului = Râu
1 faţă a cubului = Nori
2 feţe ale cubului = Stai
Animal 2 feţe ale cubului = Sol
3 feţe ale cubului = Nori
1 faţă a cubului = Stai
Apa subterană 1 faţă a cubului = Râu
2 feţe ale cubului = Lac
3 feţe ale cubului = Stai
Gheţari 1 faţă a cubului = Apa subterană Gheaţa se topeşte şi apa pătrunde în subteran.
1 faţă a cubului = Nori
1 faţă a cubului = Râu
3 feţe ale cubului = Stai
agaţă de particulele de praf
Energia termica influenţează circulaţia
apei, deci apa se evapora şi se duce spre
nori.
Apa rămâne în ocean
filtrată în momentul trecerii ei prin sol.
Apa este băută de animal.
Apa curge din lac în râu.
Energia termică influenţează circulaţia
apei, deci apa se evaporă şi se duce spre
nori.
Apa rămâne în lac.
Apa este excretată prin urină şi fecale în
sol.
Apa este evaporată de pe corp şi se duce
în nori.
Apa rămâne în corp.
Apa se infiltrează din râu în pământ.
Apa se infiltrează din lac în pământ.
Apa stă în pământ.
Gheaţa se evaporă şi apa merge la
nori(sublimare).
Gheaţa se topeşte şi apa curge în râuri.
Gheaţa se păstrează în gheţari.

132
 LECŢIA 22 – APA FOLOSITĂ IN COMUN
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
Ilustra cum folosirea multiplă a resurselor de apă poate afecta cantitatea şi calitatea apei.
Examina complexitatea furnizării apei pentru toate scopurile necesare.

Materiale:
Cartea de telefon (Cartea Galbenă)
Recipient mare (recipientul va conţine câţiva litri de apă). Conţinutul apei din recipient va
trebui să fie vizibil când 5 bureţi plini cu apă vor fi scoşi de acolo.
Vase (castroane) pentru fiecare elev.
17 bureţi mari (Tăiaţi 3 din aceşti bureţi în 4 bucăţi, 5 în 3 bucăţi, 5 în 2 bucăţi, şi lăsaţi 4
întregi. Creşteţi sau descreşteţi numărul bureţilor în funcţie de numărul elevilor.
Coloranţi alimentari (vopsea de ouă). Puneţi câteva picături din fiecare colorant pe burete.
Markere
Hârtie de dimensiuni mari

A face legătura între joc şi lecţie:

Elevii vor conştientiza faptul că fiecare fiinţă vie de pe pământ are nevoie de apă, iar apa este o
sursă finită. Ei cunosc cum membrii familiilor lor folosesc apa şi vor învăţa de asemenea, că
fermele şi sectorul industrial au nevoie de apă. La ştiri ei aud foarte des despre problema cantităţii şi
calităţii apei. Această activitate ajută elevii să ia cunoştinţă de faptul că este vital pentru
consumatorii de apă să ţină cont de necesităţile fiecăruia şi să recunoască că apa este o sursă finită.

Introducere la lecţie (pentru profesori):

Mulţi dintre noi au cunoscut experienţa de a sta în picioare într-o mulţime de oameni privind
un spectacol sau un vorbitor pe scenă. Deseori pentru a se simţi mai bine, cineva şi-ar aşeza capul
pe umărul unui prieten. Oare cum pot oamenii să evite sentimentul convieţuirii? De cele mai multe
ori lucrăm pentru interesul personal şi nu pentru cel de grup.

Apa este folosită de toţi membrii comunităţii. Pentru că apa este folosită de toţi utilizatorii (toţi
membrii comunităţii), este necesar ca această resursă finită să crească, deci este nevoie de a o
conserva şi a reduce consumul pentru ca rezervele de apă să crească.

Din fericire apa este o sursă regenerabilă în timp. Biologic ea este filtrată de sol şi vegetaţie, şi fizic
de ploaie prin curăţarea de sedimente. Aceste procese în ecosistemele sănătoase asigură refacerea
calităţii şi cantităţii de apă necesară. Epurarea apelor uzate ajută ca aceste procese naturale să
decurgă mai repede şi mai bine.

133
În ultimul timp, prin promulgarea legii privind controlul calităţii apei, multe râuri şi lacuri sunt mai
curate decât au fost înainte de anul 1960. Există deja un curent favorabil reducerii cantităţii de apă
folosită. De exemplu, fermierii au redus consumul de apă prin practici de utilizare eficientă a
acesteia(plantarea de culturi care au nevoie de puţină apă, folosirea metodelor de irigaţie care
folosesc puţină apă, captarea şi reutilizarea apei de ploaie.

Practicile de conservare a apei pot fi aplicate de toţi utilizatorii (consumatori casnici, industriali şi
sectorul de afaceri, agricultură etc.) pentru a preveni momentele de criză ale apei şi pentru a asigura
rezervele de apă necesare pe termen lung. Dacă am împărţi rezervele de apă fiecărui consumator în
funcţie de necesităţile acestuia şi respectând planul de management pentru aceste necesităţi, atunci
cantitatea şi calitatea apei va fi suficientă.

Procedura:
Introducere: Cereţi elevilor să facă o listă cu cine utilizează apa în comunitatea lor şi cum o
utilizează. Cartea de telefon poate fi o sursă de inspiraţie. Cereţi elevilor să aranjeze utilizatorii de
la cel mai mare consumator la cel mai mic consumator.
Activitatea:
Nota: In timpul acestei activităţi e posibil să se verse apa pe jos, şi din cauza asta trebuie găsit un
loc corespunzător (de exemplu afară).
(1) Umpleţi un recipient mare plin cu apă. Spuneţi elevilor că apa din recipient reprezintă apa
comunităţii din rezervoare, lacuri, râuri etc. (de exemplu, Lacul Secu). Comunitatea depinde
de această sursă de apă. În cazul în care apa din recipient reprezintă apa subterană, atunci
bureţii vor reprezenta fântânile.
(2) Spuneţi elevilor că ei vor simula felul în care apa este folosită într-o perioadă de timp. Fiecare
30 de secunde reprezintă o perioadă de timp – runda 1, runda 2, runda 3, runda 4. În fiecare
rundă elevii reprezintă etape şi modalităţi de folosire ale apei. Ei pot să noteze pe o hârtie pusă
în piept ceea ce reprezintă fiecare elev (fermă, locuinţă, fabrică etc.) pentru a fi mai uşor să
identifice rolul fiecăruia.
(3) Pentru fiecare rundă, elevii vor fi poziţionaţi la o distanţă egală de sursa de apă. Când runda
începe, elevii vor scufunda bureţii lor în recipient. Acest lucru reprezintă consumul de apă şi
apoi fiecare va stoarce buretele în castroanele individuale. Elevii vor repeta operaţia atât timp
cât durează o rundă.
(4) La sfârşitul fiecărei runde, notaţi câtă apă rămâne în recipient. Spuneţi elevilor să golească
jumătate din apa conţinută de castroanele lor înapoi în recipient. Aceasta reprezintă apa care se
întoarce înapoi în rezervor (pătrunde prin sol, deversată de fabrică şi apa drenată de râuri.)
Elevii vor nota circulaţia apei . Le spuneţi că aceasta reprezintă apa menajeră din oraşe şi sate.
(5) Comentaţi notiţele elevilor despre cantitatea de apă folosită şi cantitatea de apă menajeră
produsă; comparaţi acest lucru după fiecare rundă. Pentru a arăta că rezervorul este
reîmprospătat mereu de surse de apă curată (ploi, topirea zăpezii, izvoare etc.) umpleţi
recipientul cu apă curată înainte de fiecare rundă. (Nu aruncaţi apa din recipient, nu mai
adăugaţi apă curată.)

Concluzii:

134
 Discutaţi cu elevii despre cantitatea şi calitatea apei folosite în timpul fiecărei runde.
Discutaţi numărul de bureţi repartizaţi diferiţilor membrii ai comunităţii. Sunt consumatori din
comunitatea lor reprezentaţi în acţiune? Este mărimea bureţilor reprezentativă pentru consumatori?
Au fost grupuri care au folosit prea mult apă sau prea puţină? Cereţi elevilor să identifice cum
şcoala lor foloseşte apa. Cred ei că şcoala foloseşte apa eficient?
Cum poate fi îmbunătăţită activitatea pentru ca să se poată asigura apă curată pentru toţi
consumatorii ? Elevii pot face sugestii reducând numărul deplasărilor la recipient sau reducând
mărimea bureţilor. De asemenea pot sugera un recipient suplimentar, pentru creşterea rezervei de
apă. De unde va veni această apă? Dacă folosim o altă sursă de apă, afectăm o altă comunitate?
Metodele prin care putem să reducem poluarea apei prin deversările industriale: folosirea
fertilizatorilor organici, reducerea deşeurilor, îmbunătăţirea metodelor de tratare a apei.
Discutaţi expresia: ―Apa pentru toţi consumatorii.‖ Cereţi elevilor să spună dacă este
posibil acest lucru. Ce poate face comunitatea ca fiecare membru să aibă apă curată în cantitate
suficientă ?

Evaluare:
Cereţi elevilor să:
Demonstreze scenariile în care cantitatea şi calitatea apei sunt în pericol atunci când
consumatorii folosesc apa fără să ţină cont de nevoile altora. (realizat în Activitatea, #3-5)
Propună şi să ilustreze căile prin care o comunitate poate să ofere membrilor ei apă curată şi
suficientă. (realizat în Concluzie)

Scenariul rundelor

Următoarele sunt cele patru runde propuse pentru a sugera consumul rezervelor de apa de-a lungul
timpului. Relaţia dintre runde şi bureţii repartizaţi este arătată în harta ―Sugestii privind distribuţia
de bureţi pentru runde‖. În funcţie de mărimea timpului luat în considerare, numărul rundelor poate
fi mărit sau redus.

Nr. rundei Explicaţii privind utilizatorii şi cantitatea de apă folosită

Runda 1 Acum 200 de ani în urmă existau câteva gospodării care aveau ferme micuţe.
Pentru asta vom avea trei studenţi care vor reprezenta aceste gospodării. Fiecare
elev va primi câte o treime dintr-un burete şi un vas pentru apă.
Runda 2 Au mai trecut 100 de ani. Acum în acelaşi spaţiu geografic există o fermă şi un oraş
mic. Distribuiţi bureţii tăiaţi în patru la şase elevi (ei reprezintă locuitorii oraşului)
şi o jumătate de burete la un elev care reprezintă ferma. Oferiţi fiecărui elev un vas
cu apă.
Runda 3 Acum suntem după al Doilea Război Mondial. Mărimea oraşului a crescut. Mulţi
dintre locuitorii oraşului sunt angajaţii unei tipografii. In acest caz fabrica
reprezintă o jumătate de burete. Două ferme asigură laptele şi mâncarea(carne,
grâne şi legume) pentru oraş, ele vor avea alocat câte un burete fiecare. Daţi un
burete elevului care reprezintă compania de publicitate. Câteva servicii comunitare,
cum ar fi şcolile, spitalul, magazinele fac parte acum din oraş. Fiecare elev care
reprezintă aceste instituţii primesc jumătate de burete. Oferiţi fiecărei
135
 familii(aproape 10 elevi) o treime dintr-un burete. Oferiţi fiecărui participant la
rundă un vas cu apă.
Runda 4 Suntem în zilele noastre. Oraşul a continuat să crească. Dezvoltarea industriei a
determinat apariţia mai multor gospodării şi a mai multor ferme. Serviciile
comunitare s-au dezvoltat foarte mult. Oferiţi elevilor toţi bureţii şi vasele de apă
care au mai rămas.

Sugestii privind distribuţia bureţilor în timpul rundelor

Nr. rundei ¼ burete 1/3 burete ½ burete Burete întreg
Runda 1 3 elevi
(acum 200 de ani) (gospodării)
Runda 2 6 elevi 1 elev
(acum 100 de ani) (locuitorii micului (ferma mare)
oraş)
Runda 3 10 elevi 1 elev(fabrică) 2 elevi (fermele)
(după al doilea (locuitorii 3 elevi 1 elev
Război Mondial) oraşului) (serviciile (puterea companiei)
comunitare)
Runda 4 3 elevi 15 elevi 1 elev (fabrică) 2 elevi (fermele)
(în prezent) (locuitorii oraşului) (locuitorii 1 elev
4 elevi(servicii
oraşului) (puterea companiei)
comunitare)
1 elev (industria)

136
 LECŢIA 23 - SUMA PĂRŢILOR
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor
(3) Face distincţia dintre punctele fixe de poluare şi alte puncte de poluare nelocalizate.
(4) Recunoaşte că fiecare contribuie la poluare şi este responsabil pentru calitatea apei din râuri sau
lacuri.
(5) Identifica cel mai bun plan de măsuri pentru a reduce poluarea.

Materiale
O bucată foarte mare de hârtie (folosiţi un marker albastru ca să desenaţi şi să coloraţi un râu pe
hârtie aşa cum este arătat mai jos. Împărţiţi râul cu o linie longitudinală ce trece prin mijlocul
acestuia. După care împărţiţi hârtia în mai multe coloane. Fiecare coloană va include o secţiune
din râu şi un spaţiu gol unde elevii pot să deseneze. Numărul coloanelor va corespunde cu
numărul elevilor sau grupurilor de elevi care lucrează împreună. Veţi observa că fiecare
coloană este împărţită în două coloane de linia ce trece prin mijlocul râului. Numerotaţi
coloanele conform exemplului de mai jos.)

1 2 3 4 5 6, 7,8….etc.

1 2 3 4 5 6, 7,8….etc.

Creioane de desenat
Obiectele pe care le au elevii în ghiozdan (creioane, cărţi, gumă, bucăţele de hârtie etc.)

Conexiuni

În timpul clasei elevii adaugă o listă a obiectelor pentru a obţine un total sau suma tuturor părţilor.
Majoritatea elevilor vor dori să aibă activităţi în care sunt prezenţi mai mulţi oameni(concerte,
evenimente sportive) şi vor fi uluiţi când vor vedea cantitatea de gunoi lăsată în urmă. Fiecare
persoană luată separat nu va lăsa probabil prea mult gunoi pe jos, dar 500 sau 1000 de oameni care

137
aruncă gunoi pe jos va însemna o cantitate foarte mare de gunoi. Provocaţi o discuţie prin care
elevii pot să contribuie pozitiv sau negativ la schimbarea calităţii apei. Ajutaţi-i să înţeleagă
importanţa rolului lor în menţinerea nivelului de calitate a apei.

Informaţii de bază

Calitatea apei în râu sau în lac este dependentă de foarte mulţi factori, cum ar fi natura
folosirii pământului şi factorii naturali prezenţi în areal. Dacă solul de lângă râu sau lac este erodat,
şansele ca râul să aibă probleme de turbiditate şi sedimentare cresc. Dacă terenul este acoperit de o
vegetaţie stabilă eroziunea este ţinută sub control. Când oamenii schimbă sau dezvoltă destinaţia
suprafeţelor de teren calitatea apei este afectată. Distrugerea vegetaţiei, tăierea pădurilor,
construirea de oraşe, mineritul şi alte acţiuni de acelaşi gen vor avea impact asupra calităţii apei.
Fiecare consumator de apă este responsabil de păstrarea calităţii apei din sistem(râuri, lacuri,
ţinuturi umede).

Acţiunile individuale pozitive sau negative au importanţă asupra calităţii apei. Înţelegerea calităţii şi
cantităţii apei din râu sau din lac este strâns legată de studierea bazinului hidrografic de recepţie al
sistemului. Dacă apa din bazinul de recepţie va fi poluată atunci şi râul sau lacul va fi poluat.
Urmărirea permanentă a calităţii apei în bazinul hidrografic respectiv se face din mai multe motive.
Unele investigaţii monitorizează schimbările produse de râu şi nivelul de creştere al râului pentru a
proteja pescuitul, a preveni inundaţiile ori pentru a depista nivelul fluctuaţiilor sezoniere. Alte
monitorizări au ca scop determinarea celor mai bune metode de protecţie a râului sau a lacului de
sursele de poluare.

Prima ţintă a cercetării poate determina care areal al bazinului hidrografic de recepţie contribuie cu
cel mai mare procentaj la contaminarea râului. Această informaţie este vitală pentru managementul
apei şi atunci când trebuie determinate cele mai eficiente metode de cheltuire a banilor. De
exemplu, multe metode de îmbunătăţire a calităţii apei dintr-un lac se aplică în proporţie foarte mare
pentru bazinul de recepţie corespunzător lacului. De exemplu, putem cheltui foarte multe miliarde
de lei pentru curăţarea unui lac, dar dacă sursele de poluare a râurilor care alimentează lacul
persistă, atunci peste un timp apa lacului va fi poluată din nou. Investigaţia bazinului hidrografic
este direct legată de folosinţa terenului din arealul respectiv. Cercetătorii sunt îngrijoraţi de două
surse generale de poluare: identificabile şi neidentificabile. Sursele de poluare identificabile sunt
reprezentate de deversările organizate.

Mergând pe urma acestora putem identifica sursa de poluare, cum ar fi canalele sau conductele de
deversare, ajungând la fabrica responsabilă pentru acest lucru. Sursele neidentificabile de poluare
înseamnă că sursa este greu de localizat, iar poluantul poate să vină din mai multe locuri. Exemple
de surse de poluare neidentificabile pot fi reprezentate de folosirea fertilizatorilor şi pesticidelor în
agricultură, produse petroliere din arealul urban şi sedimente aduse de torenţi. Torenţii şi apa
subterană pot transporta ambele surse de poluare(identificabile şi neidentificabile). Când sursele de
poluare sunt identificabile atunci ele sunt uşor de monitorizat. Protecţia bazinului de recepţie şi a
apei subterane de sursele de poluare neidentificabile implică măsuri complexe. La stabilirea acestor
măsuri experţii se bizuie pe metodele descrise în ―Practicile unui bun management‖. Acesta descrie

138
impactul diferitelor folosinţe ale solului asupra calităţii apei, precum şi metode de reducere sau
eliminare a surselor de poluare. În continuare vă prezentăm :
Practicile unui bun management
Nr. crt Surse de poluare
1 Drumuri şi şosele
2 Agricultură
Practicile unui bun management
Păstrarea vopselelor, solvenţilor şi produselor
petroliere în locuri amenajate, nu în locuri
descoperite, lângă zone umede sau acolo unde
există canale de drenaj a apelor.
Repararea automobilelor care prezintă scurgeri de
combustibil.
Interzicerea aruncării combustibililor pe drumurile
comunale (de pământ).
Folosirea fertilizatorilor naturali (sare şi cenuşă).
Construirea de bazine speciale pentru captarea apei
pluviale care spală drumurile şi zonele aferente.
Reducerea construcţiei de noi drumuri şi alte
unităţi aferente(benzinării, magazine, service-auto
etc.).
Acoperirea suprafeţelor de pe marginea drumului
cu culturi sau vegetaţie forestieră.
Citirea şi respectarea instrucţiunilor de folosire a
chimicalelor, fertilizatorilor şi pesticidelor.
Respectarea tehnicilor de conservare a pământului
lucrat.
Respectarea suprafeţei de teren distribuite pentru
agricultură
Păstrarea cordoanelor de protecţie (vegetaţie
forestieră) de-a lungul zonelor umede şi cursurilor
de apă.
Rotaţia culturilor agricole.
Acoperirea suprafeţelor de sol expus cu vegetaţie
forestieră(pentru susţinerea solului).
Plantarea de cordoane/perdele de protecţie (copaci)
împotriva vântului.
Utilizarea durabilă a păşunilor.
Construirea de diguri de protecţie în zonele de
pantă care prezintă pericol de eroziune.
Construirea de bazine de dejecţie în ferme pentru a
limita poluarea.
Folosirea plantelor acvatice de-a lungul râurilor,
canalelor, torenţilor etc.
Protejarea râurilor, lacurilor, torenţilor cu diguri
139
 acolo unde există pericolul contaminării apelor cu
dejecţiile provenite de la fermele de animale.
3 Exploatări forestiere Monitorizarea apelor care intră şi ies din zona
respectivă.
Prevenirea creşterii turbidităţii în lacuri şi râuri
prin construirea de bazine de decantare a apelor
provenite din zonele de exploatare.
Plantarea unei perdele forestiere de protecţie în
jurul zonei de exploatare.
Implementarea planului de reducere a eroziunii pe
drumuri.
4 Minerit Monitorizarea apelor care intră şi ies din arealul
respectiv.
Devierea şi transportul apelor contaminate departe
de apele curate.
Construirea de bazine, canale de captare, plantarea
de vegetaţie forestieră, pentru a preveni eroziunea
solului.
Epurarea apelor contaminate.
Canalizarea torenţilor.
Măsuri de securitate speciale pentru prevenirea
contaminării accidentale a torenţilor, pânzei
freatice cu produse rezultate în urma exploatărilor
miniere.
Realizarea de diguri de protecţie de-a lungul
canalelor de transport a apei uzate.
5 Construcţii Implementarea planului de control şi reducere a
materialelor rezultate în urma construcţiilor.
Plantarea de perdele forestiere de protecţie pentru
combaterea eroziunii.
Depozitarea solvenţilor, vopselelor şi a altor
materiale de construcţii cu risc de contaminare
doar în locuri special amenajate.
Construirea temporară de canale şi bazine pentru
colectarea apei pluviale care spală zona de lucru.
Monitorizarea apelor care intră şi ies din arealul
respectiv.
6 Zone rezidenţiale Folosirea fertilizatorilor naturali în parcuri, spaţii
verzi şi grădini.
Construirea de fose septice pentru apele rezultate
din gospodării.
Respectarea instrucţiunilor de folosire a
chimicalelor, fertilizatorilor şi pesticidelor.

140
Procedura:

Introducere:
Verificaţi cunoştinţele elevilor despre cum circulă apa întrebându-i despre câteva râuri mari din
România (Mureş, Olt, Timiş, Bîrzava Dunăre etc.). Întrebaţi-i de unde izvorăsc aceste râuri şi unde
se varsă ele. Prin câte judeţe ale ţării trece fiecare? Analizaţi tipurile de folosinţă ale apei din râu
pentru fiecare zonă pe care o parcurge. Cereţi elevilor să se gândească cum poate acest lucru afecta
râul. Întrebaţi elevii cum se simt locuitorii care trăiesc mai jos pe râu despre felul în care este
folosită apa de oamenii din susul râului.

Activitatea:
(1.) Informaţi elevii că au primit ca moştenire o porţiune din pământul de lângă râu şi un miliard de
lei. Puneţi elevii să scrie cum vor să folosească pământul şi banii.
(2.) Decupaţi şi daţi-le fiecărui elev sau grup o coloană din planşa de hârtie şi creioane de colorat.
Explicaţi-le că albastrul este apa şi spaţiul alb este pământul lor. Ei au un miliard de lei să îşi
dezvolte pământul şi dorinţele. Ei pot să aibă o fermă sau să construiască un motel, o casă de
locuit, uzine sau parcuri; pot să împădurească terenul, să exploateze resursele naturale ale
pământului, sau orice altceva vor ei să facă.
(3.) Când elevii au terminat de desenat cereţi-le să se uite la numărul din stânga sus al coloanei.
Explicaţi-le că fiecare coloană face parte dintr-un lucru întreg (coloanele puse cap la cap şi una
lângă alta trebuie să formeze planşa de hârtie iniţială). Începeţi cu numărul 1 şi cereţi elevilor
să asambleze coloanele lor. Ei vor construi parcusul râului şi terenurile adiacente acestuia.
(Coloanele care au acelaşi număr vor fi puse una în completarea celeilalte, în aşa fel încât să
refacă planşa iniţială.)
(4.) Cereţi elevilor să descrie cum au dezvoltat ei pământul şi cum au folosit apa. Ei vor identifica
dacă acţiunile lor au poluat sau au deversat materiale în apă. Cereţi elevilor să reprezinte
fiecare contribuţia lor de poluare la râu cu unul din obiectele aflate în ghiozdan (cărţi, bucăţi de
hârtie, stilou, creioane, gume de şters etc.)
(5.) Cereţi elevilor să dea obiectele (care reprezintă poluarea) colegului aflat în josul râului. Puneţi
elevii să anunţe ce tip de poluant au ţinut în mână înainte de a-l da mai departe. Deci, primul
va da obiectele celui de al doilea, al doilea va da obiectele primului plus ale sale celui de al
treilea. Şi tot aşa până când ultimii elevii vor avea obiectele tuturor.

Concluzie

După ce toate obiectele au ajuns la ultimii elevi, discutaţi despre acest lucru. Cum s-au simţit elevii
care locuiau la mijlocul şi la sfârşitul râului ? Pot elevii să îşi dezvolte pământul aşa cum au dorit?
Pot elevii din josul râului să fie afectaţi de cei situaţi în susul râului? Pot activităţile celor din susul
râului să afecteze calitatea apei pentru cei din josul râului?

Spuneţi elevilor să ceară obiectele lor înapoi. Explicaţi-le că cele care au fost identificate uşor
reprezintă surse de poluare fixe, cunoscute(conducte, canale etc.) Celelalte obiecte care au fost
identificate mai greu sau neidentificate reprezintă surse de poluare mai dificil de localizat.

141
Daţi-le elevilor tabelul cu sursele principale de poluare. Puneţi elevii să scrie acasă un mic eseu
despre cum pot ei să reducă contribuţia lor la poluare.

Evaluare

Cereţi elevilor
să spună opinia lor despre contribuţia individuală la calitatea apei.
să scrie un mic eseu prin care să identifice ce pot face ca să protejeze calitatea apei.
să diferenţieze punctele de poluare fixe (cunoscute) de cele mai dificil de localizat.

142
 LECŢIA 24 – ATINGE-ŢI LIMITELE
Pregătirea lecţiei: 30 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor descrie relaţia dintre calitatea apei şi tratarea apei.

Materiale:
4 pahare Berzelius de 100 ml sau 250 ml
apă amestecată cu colorant alimentar albastru (vopsea de ouă, cerneală)
apă curată
o pipetă cu gradaţii din 10 în 10 ml.
mai multe cartoane tăiate sub forma unei cărţi de joc.
o coadă de mătură
metru de croitorie

A face legătura între joc şi lecţie:

Cei mai mulţi elevi ştiu că apa care curge la robinet a fost tratată. Standardele de calitate ale apei
sunt necesare pentru a fi siguri că apa este potabilă. Elevii pot simţi această experienţă atunci când
un părinte doreşte să facă curăţenie într-o cameră. Ei pot relata câtă energie este necesară pentru a
curăţa o cameră atunci când aceasta este foarte murdară, în comparaţie cu aranjarea unei camere
îngrijite. Folosind acest exemplu, elevii îşi pot imagina de câtă energie este nevoie pentru a
respecta standardele de potabilitate ale apei, astfel ei vor realiza necesitatea de a păstra rezervele de
apă curate şi nepoluate.

Introducere (pentru profesor):

Guvernele statelor hotărăsc standardul de calitate al apei. Agenţiile pentru Protecţia

Mediului, Apele Române şi Direcţiile de Sănătate Publică lucrează împreună pentru a monitoriza
calitatea apei de suprafaţă (torenţi, râuri, şi lacuri) şi a apelor subterane. Aceste agenţii şi alte
instituţii locale sunt responsabile pentru evaluarea calităţii apei, stabilind măsuri care să ofere
siguranţa consumatorilor. De asemenea monitorizează biologic şi chimic sursele de apă şi crează,
recomandă şi implementează măsuri care să îmbunătăţească calitatea apei. Standardele de calitate
ale apei stabilesc limitele concentraţiei de materii organice şi anorganice astfel încât acestea să nu
afecteze sănătatea oamenilor. Cercetătorii măsoară şi analizează efectele concentraţiei poluanţilor.
Deşi acestea pot părea în concentraţii foarte mici, toxicitatea multor elemente chimice poate cauza
probleme medicale majore oamenilor. De exemplu, oamenii pot simţi mirosul produselor petroliere
la o concentraţie mai mică decât a zecea parte dintr-un miliard.

143
 Apa potabilă este tratată prin curăţarea de sedimente şi adăugarea de dezinfectanţi(cum ar fi
clorinarea) pentru a distruge bacteriile şi alţi agenţi patogeni. Sursele de apă folosite pentru apa
potabilă includ rezervoare (lacuri), râuri şi apa subterană. Unele substanţe chimice care se găsesc în
apă sunt rezultatul activităţii umane (deversări din agricultură, mediul urban şi rural). În orice caz în
multe locuri calitatea apei de bază conţine un nivel mare de substanţe chimice. De exemplu, dacă în
zonă se găsesc roci care conţin o mare cantitate de elemente chimice (ca arsenic), aceste elemente
se vor întâlni şi în sursele de apă din zonă.
Standardul de calitate al apei a fost stabilit pentru sute de elemente chimice (sulfaţi, arsenic,
benzen, plumb etc.); câteva substanţe chimice nu sunt periculoase în timp ce altele sunt extrem de
toxice.
Autorităţile se străduiesc să furnizeze necesarul de apă consumatorilor în limitele de calitate
stabilite de lege pentru apa potabilă. Dacă un buletin de analiză confirmă că standardul de calitate al
apei a fost încălcat, reprezentanţii agenţiilor guvernamentale şi locale vor lua mauri suplimentare de
tratare a apei astfel încât aceasta să se încadreze în limitele standard. Dacă apa nu poate fi tratată,
furnizorul de apă va trebui să găsească o noua sursă de alimentare cu apă sau să îmbunătăţească
echipamentul şi măsurile de tratare a apei. În fiecare caz creşte costul, iar rezultatul este că preţul
apei vândut consumatorilor va fi mai mare.
Poluarea apei afectează plantele şi animalele acvatice. Spre deosebire de oameni, acestea nu
pot să-şi furnizeze apa tratată de care au nevoie. Dacă calitatea apei din râuri şi lacuri se degradează
atunci viaţa plantelor şi animalelor este în pericol. Mulţi peşti şi alte specii acvatice au nevoie de
condiţii speciale pentru a supravieţui. Acestea ar putea fi temperatura, nivelul oxigenului, nivelul de
aciditate, rezerva de hrană etc. De exemplu, dacă un peşte trăieşte într-o apă rece, clară şi repede a
unui râu de munte şi se hrăneşte cu insecte, schimbările de mediu al acestui rău vor pune sub
semnul întrebării existenţa peştelui ca specie în acel loc.
Standardele de calitate ale apei acvatice(nepotăbile) sunt fixate în aşa fel încât să nu permită
moartea florei şi faunei acvatice şi nici să afecteze reproducerea speciilor. Alte standarde de calitate
previn acumularea de substanţe chimice în carnea peştilor care atunci când este consumată în
cantităţi mari ar putea afecta sănătatea oamenilor.

Procedura:

Introducere:
Arătaţi elevilor un pahar cu apă. Întrebaţi-i dacă ei ştiu dacă apa este bună de băut. Cereţi
elevilor să pună pe hârtie o listă cu ceea ce ar dori să ştie despre apă înainte de a o bea. De ce ar bea
apă de la robinet, dar probabil dintr-un râu, nu ?
Măsuraţi cu atenţie 100 de ml de apă amestecată cu colorant alimentar albastru. Spuneţi-le
că acesta reprezintă poluantul. Întrebaţi-i dacă ei doresc să îl bea. Luaţi 10ml din apa poluată
(paharul cu colorant alimentar) şi puneţi în 90 de ml de apă curată. Calculaţi concentraţia. (1/10)
Vor bea ei? Chiar dacă le este sete? Luaţi 10 ml din soluţia diluată şi puneţi în 90 de ml de apă
curată. Care este concentraţia poluantului acum? (1/100). Ei vor bea apa acum? Chiar dacă sunt
în deşert? Diluaţi poluantul încă o dată în 90 de ml de apă curată. Care este concentraţia acum?
(1/1.000) Repetaţi de 3 ori acest lucru pană ajungeţi la concentraţia 1/1.000.000. Ei vor bea apa cu
poluant acum?
Reamintiţi elevilor că această metodă de diluare a poluantului reduce concentraţia acestuia
în apă. Pentru ca apa sa fie bună de băut mai sunt necesare alte forme de tratare.

144
Activitate:
(1) Discutaţi motivele pentru care apa este tratată. Guvernul stabileşte un standard de calitate al
apei pentru că este foarte costisitor să elimine toate substanţele chimice din apă. In general,
standardele fixate de guvern urmăresc ca într-o cantitate foarte mare de apă (1 milion sau 1
miliard de ml) să existe doar 1 ml de poluant. Pentru a demonstra ce înseamnă 5/1.000.000 vă
sugerăm exemplul următor. Imaginaţi-vă o şosea pe care există o linie de 1 milion de maşini
albe şi doar 5 dintre acestea sunt albastre.
(2) Daţi-le elevilor un exemplu de standard pentru clasa lor. Spuneţi-le să observe câţi elevi sunt
îmbrăcaţi în blugi şi comparaţi numărul acestora cu numărul total al elevilor din clasă. Dacă 6
elevi din 25 sunt îmbrăcaţi în blugi, asta înseamnă că concentraţia de blugi este de 6/25. Cred
elevii că acest standard este îngrijorător pentru clasa lor? Fixaţi un standard imaginar prin care
impuneţi că nu pot exista într-o singură zi mai mulţi de 6 elevi îmbrăcaţi în blugi. Explicaţi-le
elevilor că pentru fiecare standard creat trebuie să existe un sistem care să se asigure că
standardul este respectat.
(3) Explicaţi elevilor că la fel ca acest exemplu este şi standardul de calitate al apei. Guvernul
stabileşte parametrii biologici şi chimici ai apei. Instituţiile locale, trebuie să respecte
standardele guvernamentale de potabilitate ale apei prin tratarea acestora.
(4) Spuneţi elevilor că jocul ―limbo‖ va fi folosit pentru a demonstra efortul care este necesar
pentru ca apa tratată să atingă standardul guvernamental. Înălţimea barei reprezintă calitatea
apei. Elevii care vor trece pe sub bara vor simboliza faptul că apa tratată a atins standardul.
Când calitatea apei scade, bara este mai jos şi efortul ca apa tratată să atingă standardul este mai
mare.
(5) Cereţi elevilor să se gândească la o listă de lucruri prin care ei pot să păstreze apa curată şi o
listă de lucruri prin care oamenii poluează apa. Transferaţi fiecare lucru din listă pe un carton
de mărimea unei cărţi de joc. Amestecaţi cărţile şi puneţi-le cu faţa în jos. Puneţi cărţile pe
masă lângă bara jocului ‖ limbo‖.
(6) Elevii se vor pregăti să joace ―limbo‖ făcând exerciţii de încălzire înainte. Fixaţi bara la
jumătatea distanţei dintre cel mai înalt elev şi cel mai mic. Cei mai mulţi dintre elevi vor putea
să treacă pe sub bară. Aceasta înseamnă că este nevoie de un efort mic ca să atingem standardul
de calitate al apei.
(7) Înainte ca fiecare elev să treacă pe sub bară, acesta va ridica o carte şi o va citi clasei. Mutaţi
bara cu 7,5 centimetri mai jos dacă mesajul înseamnă scăderea calităţii apei scade sau cu 7,5
centimetri mai sus dacă mesajul înseamnă creşterea calităţii apei. Puneţi cartea înapoi şi
amestecaţi din nou cărţile.
(8) Cereţi fiecărui elev să treacă pe sub bară în stilul ―limbo‖. Când elevii nu mai pot să treacă pe
sub bară înseamnă că apa brută folosită pentru tratare este mult prea poluată pentru a atinge
standardul stabilit. Pentru că oamenii au nevoie de apă ei trebuie sa fie siguri că apa este
potabilă, ceea ce înseamnă că apa trebuie să atingă standardul. Asta înseamnă că este nevoie de
tratamente suplimentare sau alte surse de apă pentru a atinge standardul. Din păcate multe
dintre soluţii înseamnă mulţi bani, mult timp sau tehnologii care nu există încă.

Concluzie:

Discutaţi rezultatele jocului. Cereţi elevilor să descrie ce au simţit când bara a fost pusă prea jos şi
ei nu au putut trece. Ce s-ar putea întâmpla dacă tratarea apei nu atinge standardul? Discutaţi
despre contaminarea apei şi bolile care pot fi transmise prin apa contaminată.
145
Evaluare:

Cereţi elevilor să:

Scrie exemple de concentraţii 1/1 milion (la fel ca exemplul cu maşinile). (realizat în
Activitatea, #1)
Relateze cum calitatea apei face presiuni asupra tratării acesteia pentru a atinge standardul.
(realizat în Concluzie)

146
 LECŢIA 25,26– FIECARE PICĂTURĂ CONTEAZĂ
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 2 perioade de 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
(6) Determina cum practicile de conservare a apei salvează apa.
(7) Identifica măsurile obişnuite de conservare a apei, pe care le pot schimba sau adopta.
(8) Recunoaşte că conservarea apei este importantă.

Materiale:
Copie după ―Măsurile Primare de Conservare ale Apei‖
Copie după ―Măsurarea Apei‖

Legătura între joc şi lecţie:

Prezentarea metodelor de conservare a resurselor a devenit o practică comună în şcoli sau

alte sectoare ale societăţii. Televiziunea şi alte elemente mass-media prezintă foarte des practicile
de conservare ale apei. Elevii vor înţelege mai bine practicile de conservare a apei dacă ei sau
altcineva au cunoscut sau trăit un moment al unei crize de apă. Prin participarea elevilor la salvarea
apei prin planul de conservare a acesteia, va creşte experienţa acestora şi îi va ajuta să descopere
practici mai bune prin care ei pot contribui la conservarea apei.

Introducere (pentru profesori):

Pământul are o cantitate finită de apă proaspătă şi bună de folosit. Din fericire apa este
reciclată natural (prin colectare, curăţare şi distribuţie) printr-un ciclu hidrologic. Oamenii au
descoperit şi dezvoltat tehnologii care măresc viteza de epurare şi procesare a apei. In orice caz, din
cauza unor factori multiplii (secetă, inundaţii, creşterea populaţiei, contaminare, etc.) rezervele de
apă nu sunt întotdeauna compatibile cu nevoile comunităţii. Conservarea apei poate asigura
rezervele de apă proaspătă necesare pentru fiecare în prezent şi în viitor. Necesitatea consevării apei
are sens atât din punct de vedere practic cât şi filozofic. Ideea de a folosi doar cantitatea de apa
strict necesară este un apel universal. Practicile de conservare a apei implică însă schimbarea
obiceiurilor.

Oamenii au început să devină tot mai activi în aplicarea practicilor de conservare a apei, la
început timid, apoi, pas cu pas aceste practici au început să devină un obicei cât mai comun pentru
fiecare. De exemplu, simplul obicei de a închide robinetul de apă tot timpul când nu o foloseşti
tinde să devină o practică acceptată de tot mai mulţi oameni. Când apa este folosită pentru a clăti
rufele, aceasta poate fi păstrată în chiuvetă pentru a o folosi la înmuierea celorlalte rufe pregătite
pentru spălat. De exemplu, există oameni care pentru curăţarea trotuarelor folosesc apa pe care o

147
împrăştie cu furtunul, când o mătură poate face aceeaşi treabă la fel de bine. Oamenii pot să reducă
timpul alocat pentru dus sau să reducă cantitatea de apă când ei folosesc vana pentru îmbăiere.
Alte practici de conservare a apei pot iniţial să necesite mai mult efort şi mai mulţi bani dar
în timp îndelungat acest lucru va salva resursele şi implica mai mulţi bani. De exemplu, furtunurile
sau duşurile pot avea ataşate capete de duş cu găuri mici care va reduce consumul de apă şi va
creşte presiunea acesteia. Schimbarea bazinelor de apă pentru WC-uri cu altele care au un volum
mai mic, va scădea de asemenea consumul de apă. Udarea spaţiilor verzi necesită o mare cantitate
de apă. Volumul de apă poate fi redus prin udarea acestora dimineaţa devreme sau seara târziu nu
foarte des şi cu multă responsabilitate. Udarea dimineaţa şi seara previne evaporarea apei, ceea ce
reduce cantitatea de apă folosită. Măsuri mai complexe de conservare a apei pot însemna
construirea de sisteme de irigaţie care împrăştie apa prin pulverizare. Pentru spaţiile verzi se
recomandă folosirea de plante care necesită mai puţină apă pentru creştere.
În unele regiuni ale SUA şi în alte părţi ale lumii nevoia de conservare a apei nu este
percepută ca pe o necesitate pentru că aceasta există din abundenţă. Folosirea eficientă a apei se va
răsfrânge pozitiv asupra mediului înconjurător. Din punct de vedere ecologic conservarea apei va
asigura un surplus de apă proaspătă şi va reduce cantitatea de apă menajeră şi poluată. Din punct de
vedere economic salvarea apei sau producerea de mai puţină apă poluată, este egală cu mai puţină
apă care trebuie tratată sau obţinută. Programul de conservare a apei poate ajuta municipalitatea să
evite construirea de noi clădiri care să potabilizeze sau epureze apa deversată, ceea ce înseamnă în
final salvarea fondurilor alocate pentru aceasta.

Procedura:

Introducere:
Cereţi elevilor să descrie modul cum folosesc apa. Elevii vor descrie sau desena situaţiile în care ei
cred ca apa a fost irosită. Elevii vor arăta desenele lor şi vor discuta despre metodele prin care ei
pot folosi apa mai eficient. Cereţi-le să creeze o listă cu metodele prin care apa poate fi conservată
sau să nu fie irosită.
Activitate:
(1) Cereţi elevilor să păstreze o evidenţă a apei folosită de ei pe perioada unei săptămâni. Ei pot să
se inspire sau să folosească modelul ―Măsurarea apei‖. In timpul orei construiţi planul de
măsurare a apei împreună. Cereţi elevilor să noteze numărul litrilor de apă folosiţi pentru
fiecare activitate.
(2) Peste o săptămână, întrebaţi elevii dacă ei folosesc apa eficient. Au irosit cel puţin o dată apa?
(3) Discutaţi motivele pentru care apa nu trebuie irosită. Elevii vor lua în considerare faptul că în
viitor sursele de apă sunt limitate, necesităţile oamenilor pentru folosirea apei vor creşte iar în
acelaşi timp costurile pentru folosirea apei trebuie să fie cât mai mici.
(4) Cereţi elevilor să gândească un plan de conservare a apei care să conţină un set de activităţi prin
care ei pot să conserve apa la şcoală şi acasă. Planul lor poate fi suplimentat cu ―Măsuri
Primare de Conservarea Apei‖.
(5) Cereţi elevilor să identifice de la 3 până la 5 metode prin care ei pot să conserve apa. Cereţi-le
să scrie acest lucru iar pentru săptămâna viitoare ei vor încerca să le aplice. Instruiţi-i să îşi
noteze rezultatele în jurnalul lor. Reamintiţi elevilor că aceste noi metode necesită timp şi efort.

Concluzie:

148
La sfârşitul săptămânii, cereţi elevilor să observe dacă practicile lor de conservare ale apei au
produs diferenţe în ceea ce priveşte cantitatea apei folosită în prima săptămână. Cereţi elevilor să
compare cantitatea de apă folosită în prima săptămână cu cantitatea de apă folosită în săptămâna a
doua, când ei au pus în aplicare planul de conservarea al apei. Care practică este mai uşor de
adaptat? Şi care este mai dificilă? Doresc ei să adopte alte metode de conservare a apei?
Cereţi elevilor să creeze afişe care să arate beneficiile conservării apei. Afişele pot include multe
lucruri pe care oamenii le pot face să salveze apa.

Evaluare:
Cereţi elevilor să:
Arate metodele prin care apa poate fi conservată. (realizat în Introducere şi Activitatea, #5)
Compare cantitatea de apă folosită înainte şi după implementarea planului de conservare al apei.
(realizat în Concluzie)
Cereţi elevilor să scrie un articol în care să arate de ce cred ei că este importantă conservarea apei.
Tabelul de Măsurare a Apei folosite

Litri de la 10 până la ……
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 10 20 40 50 ….200

Apa de băut …………………………………………………………………………………¼ litri

Apa din rezervorul de la WC…………………………………………………..10 litri
Spălat pe dinţi (cu apa lăsată să curgă)…… ……………………..…..5 litri
Apa de spălat vasele (cu apa lăsată să curgă)……………………113 litri / nr. pers
Apa de spălat vasele (cu apa oprită în chiuvetă)………………..87 litri / nr. pers
Apa pentru duş……………….…………………………………………………………10 litri/minut
Apa pentru spălat rufele………….…………………………………………..152 litri/ nr.pers.

Elevii se vor ghida după tabelul de mai sus şi vor aduna cantitatea de apă folosită într-o
perioadă dată. Ei vor colora partea de jos a tabelului în momentul în care au consumat cantitatea de
apă trecută în coloanele de deasupra. În cazul spălării vaselor şi a rufelor ei vor afla cantitatea de
apă ce le revine prin împărţirea numărului de litri la numărul de persoane.

Â
149
 LECŢIA 27,28,29 - HABITATE ACVATICE
Nivelul Claselor: VI-VIII, dar se poate adapta şi pentru clase mai mari
Pregătirea Lecţiei: 50 minute (depinde de uşurinţa cu care se găsesc cărţile/articolele referitoare la
metodele de deversare ale apei menajere şi lista de oficialităţi guvernamentale care pot oferi
informaţii)
Desfăşurarea Lecţiei: 3 ore a câte 50 de minute fiecare

Obiective:

Elevii vor fi capabili să:

Înţeleagă că modul de deversare al apei menajere în cadrul unei comunităţi poate avea efecte
negative asupra habitatelor acvatice locale.
Conştientizeze posibilitatea găsirii unor metode de deversare ale apei menajere care nu
favorizează poluarea habitatelor acvatice locale.
Înţeleagă faptul că, atât organismele guvernamentale, cât şi cetăţenii pot acţiona pentru a asigura
deversarea apei menajere prin căi care să nu distrugă habitatele acvatice.

Materiale necesare:
Cărţi şi articole referitoare la metode de deversare ale apei menajere care poluează habitatele
acvatice sau care previn poluarea acestora
Lista oficialităţilor guvernamentale locale cu adresele lor
(Opţional) Computer cu acces la internet

Informaţii pentru profesori/vocabular:

ecosistem: Ansamblul unei comunităţi de organisme şi de factori de mediu care funcţionează ca o
unitate ecologică. (Ecosistemul Delta Dunării este ansamblul tuturor formelor de viaţă din această
deltă; acestea interacţionează şi depind unele de altele în multe privinţe)
delta: Forma de relief rezultată din depunerea de mâl şi nisip la vărsarea unui fluviu într-o mare cu
maree de intensitate mică. De obicei, râul are cel puţin două braţe în punctul de întâlnire cu marea,
unde apa dulce a râului întâlneşte apa oceanului.
cumpăna apelor: O regiune sau arie mărginită la periferie de o despărţire sau de un canal de
scurgere spre un anumit curs de apă. (Dunărea se desparte în trei mari braţe în Delta Dunării, iar
mlaştinile şi zona în care marea întâlneşte fluviul formează cumpăna apelor)

Demers Metodologic:
1. Discutaţi cu elevii despre definirea termenului de „apă menajeră‖. Asiguraţi-vă că aceştia au
înţeles că acest termen nu se referă doar la apa pe care o aruncăm după spălatul vaselor sau
hainelor sau cea de la toaletă, dar şi la apa folosită în industrie. De exemplu, apa se foloseşte în
rafinării pentru benzină, la spălarea fructelor şi legumelor înainte ca acestea să fie conservate sau
congelate, în fabricile care produc aparate de aer condiţionat şi în procesul de răcire a aburului
folosit pentru producerea curentului electric. Majoritatea apei folosite în industrie este deversată
în râurile sau lacurile de unde a fost luată.

150
2. Asiguraţi-vă că elevii înţeleg că majoritatea acestei ape menajere se scurge prin sistemele de
canalizare după ce a fost tratată şi purificată. Însă unele comunităţi aruncă apă menajeră netratată
în lacuri şi râuri. Această apă netratată conţine substanţe chimice dăunătoare, precum şi bacterii
cauzatoare de boli.
3. Întrebaţi elevii cum ar afecta deversarea apei menajere netratate un habitat acvatic, ca de
exemplu un lac, un izvor sau un râu. Cum ar afecta acest lucru animalele şi plantele care trăiesc
aici? (Plantele şi animalele mor.) Elevii trebuie să înţeleagă, de asemenea, că unele modalităţi de
tratare a acestei ape menajere sunt dăunătoare. Pentru a ucide bacteriile, unele tratamente
folosesc substanţe care reprezintă hrană pentru anumite plante acvatice mici care, la rândul lor,
consumă oxigen pentru a se dezvolta. Dacă se consumă prea mult oxigen, peştii şi celelalte
plante din apă pot muri. Există, totuşi, alte metode de tratare ale apei care nu duc la consumarea
oxigenului din apă.
4. Distribuiţi materiale referitoare la metode de deversare a apei menajere care poluează habitatele
acvatice sau care previn poluarea şi daţi-le timp elevilor (în clasă sau acasă) să le citească şi să
se informeze cu privire la aceste metode diferite de deversare a apei menajere şi la efectul lor
asupra habitatelor acvatice.
5. Întrebaţi elevii dacă ştiu cum este deversată apa menajeră în localitatea lor. Pentru ca ei să afle
acest lucru, sugeraţi-le să se informeze la bibliotecă (sau prin internet, dacă este posibil). De
asemenea, elevii vor primi o listă cu oficialităţile guvernamentale locale (de exemplu, primarul,
vice-primarul, directorul agenţiei de control al apei). Discutaţi cu elevii care ar fi persoanele din
lista menţionată care ar putea să le dea informaţii referitoare la strategiile locale de deversare a
apei menajere. Planificaţi cu elevii invitarea uneia dintre aceste persoane pentru a le vorbi în
clasă.
6. Înainte de a invita persoana aleasă, elevii trebuie să se organizeze pe grupe, fiecare grup
formulând o listă de întrebări pentru invitat. Aceasta poate fi făcută în clasă sau ca temă pentru
acasă. Întrebările trebuie să se bazeze pe studiul pe care elevii l-au realizat şi pe materialele pe
care le-au discutat în clasă.
7. Un membru al fiecărui grup va prezenta clasei întrebările grupului. Toată clasa poate alege apoi
8 sau 10 întrebări pentru invitat.
8. Desemnaţi 2 sau 3 voluntari pentru a scrie o scrisoare persoanei alese pentru a o invita să
vorbească clasei. Sugeraţi-le să includă următoarele aspecte în scrisoare: subiectul despre care ar
dori să vorbească invitatul, numele şi adresa şcolii, nivelul clasei şi numărul de telefon al
persoanei de contact. Ar fi indicat ca invitatul să fie rugat să aleagă ora şi data care i-ar fi
convenabile pentru această întâlnire. Scrisoarea poate fi arătată clasei pentru ca elevii să
sugereze eventuale corecturi sau adăugiri înainte ca versiunea finală să fie trimisă. (În cazul în
care nu se poate contacta o persoană ca invitat, elevii pot să scrie oficialităţilor guvernamentale
rugându-le să răspundă în scris la întrebări.)
9. După vizita invitatului sau după primirea răspunsurilor scrise, acestea se discută cu clasa.
Întrebaţi-i pe elevi dacă localitatea lor dispune de metode bune de deversare a apei menajere şi
dacă au alte idei referitoare la deversarea acestei ape.
10. Încurajaţi elevii să scrie, pe grupe, oficialităţilor locale, sugestii de îmbunătăţire a metodelor
existente de deversare a apei menajere sau să informeze guvernul referitor la ceea ce se
realizează în acest domeniu. Grupele vor trimite aceste scrisori invitatului sau altor oficialităţi
locale.

151
Adaptări pentru clase mai mari:

Înainte de a formula întrebările, elevii pot scrie individual sau pe grupe rapoarte referitoare la
metode de deversare a apei menajere.

Întrebări pentru discuţie:

1. Unde se realizează deversarea apei menajere în regiunea voastră? Propuneţi schimbări în

activitatea regiunii care ar reduce cantitatea apei deversate şi analizaţi soluţiile care ar fi practice
şi utile.
2. Imaginaţi-vă efectele unei scurgeri continue de apă poluată în Delta Dunării. Ce s-ar întâmpla dacă
situaţia nu s-ar schimba? Ce s-ar întâmpla cu localităţile învecinate Deltei?
3. Discutaţi despre motivele ecologice şi economice pentru care Delta Dunării trebuie protejată.
Explicaţi care sunt motivele cele mai importante.
4. Analizaţi harta României pentru a observa dacă există oraşe lângă Delta Dunării. Discutaţi
despre impactul acestor oraşe învecinate asupra ecosistemului Delta Dunării.
5. Gândiţi-vă la orice alt ecosistem despre care aţi învăţat, ca de exemplu pădurea tropicală sau
deşertul. Care sunt problemele referitoare la mediul de acolo? Sunt aceste probleme similare cu
cele din Delta Dunării, sau sunt diferite? Ar putea exista soluţii similare care să ajute ambele
ecosisteme, sau trebuie adoptate metode diferite pentru fiecare?
6. Discutaţi care ar fi rolul dumneavoastră activ în protejarea ecosistemului de zonă umedă din
Delta Dunării. V-aţi implica în educaţie, cercetare, discuţii cu reprezentanţii guvernului, sau ce
alte tipuri de muncă? De ce aţi ales astfel de activităţi? Care dintre ele ar fi cea mai eficientă?

Evaluare:

Elevii pot fi evaluaţi din perspectiva întrebărilor realizate pe grupe sau a scrisorilor de răspuns
pentru oficialităţi, folosind următorul sistem de notare:
Trei puncte: întrebări clare, bine definite pentru oficiali, care solicită răspunsuri interesante şi
pline de informaţii (Activitatea, #3, #4); scrisori de răspuns bine organizate, reflectând un studiu
atent al subiectului în discuţie, folosind un limbaj clar şi convingător, corect din punct de vedere
gramatical, respectând formatul unei scrisori(Activitatea, #6)
Două puncte: întrebări clare, bine definite (Activitatea, #3, #4); scrisori de răspuns reflectând
familiaritatea cu subiectul în discuţie, dar unde calitatea scrisului trebuie îmbunătăţită
(Activitatea, #6)
Un punct: întrebări neclare, care solicită răspunsuri scurte, afirmative sau negative (Activitatea,
#3, #4); scrisorile necesită îmbunătăţirea formei, conţinutului, calităţii scrisului (Activitatea, #6).
Elevii pot contribui la această evaluare, determinând ce tip de întrebări solicită răspunsuri utile şi
interesante.

Extindere:

Turism în regiunea Delta Dunării: Organizaţi o dezbatere pro şi contra pe tema turismului în
Delta Dunării. Mai întâi, discutaţi aspectele pozitive şi cele negative ale turismului, în general,
asupra ecosistemelor. După ce elevii au studiat ecosistemul Delta Dunării şi statutul turismului în şi

152
lângă Rezervaţia Biosferică Delta Dunării, desemnaţi sau lăsaţi elevii să aleagă de ce parte sunt în
cadrul dezbaterii - pentru sau împotriva extinderii facilităţilor turistice de acolo. Înainte de a începe
dezbaterea, fiecare elev va scrie un paragraf scurt cu privire la părerea sa în această privinţă. În
timpul dezbaterii, fiecare elev trebuie încurajat să răspundă la aspectele puse în discuţie de partea
adversă. După dezbatere, se votează pentru a afla ce simte clasa în legătură cu această problemă.
Pot fi discutate tipurile de activităţi turistice, atât despre cele mai potrivite, cât şi despre cele mai
periculoase pentru ecosistemul Deltei.

Reclame publicitare: Copiii pot crea reclame publicitare în care pretind că sunt pescari, ecologişti
sau alţi oameni care doresc să protejeze Delta Dunării sau orice întindere de apă apropiată. Ei
trebuie mai întâi să adune informaţii despre întinderea de apă şi problemele cu care aceasta se
confruntă. Apoi trebuie să determine modul în care îşi vor prezenta reclamele—de exemplu,
pescarii se plâng de pierderea mijloacelor de trai, cetăţenii îngrijoraţi vorbesc de ameninţări asupra
economiei regiunii, elevii sunt îngrijoraţi de moartea unor plante şi animale. Mesajul acestor
reclame trebuie să fie puternic, în favoarea protejării ecosistemului şi vizând ajutorul publicului.
Elevii îşi vor prezenta reclamele în clasă.

153
 LECŢIA 30 - POLUAREA AERULUI
Obiective:

Elevii vor:

1. Defini poluarea aerului.

2. Identifica cauze majore ale poluării aerului (ex: automobile, arderea deşeurilor, emisiile
centralelor de energie electrică, boilere/fierbătoare industriale şi alte produse/bunuri de
consum).
3. Identifica efectele poluării aerului (asupra sănătăţii oamenilor; ploaia acidă; efectele asupra
stratului de ozon; smogul de la nivelul pământului).
4. Identifica programe pentru reducerea poluării aerului (programe industriale cum ar fi
dezvoltarea benzinei/motorinei reformulate ).
5. Identifica metode personale de reducere a poluării aerului (reducerea folosirii spray-urilor cu
aerosol, alegerea materialelor biodegradabile).

Materiale:

1. Materialele profesorului:
O hârtie cu date despre poluarea aerului.
O foaie de lucru cu soluţii pentru poluare.
2. Materialele elevului:
Seminţe de flori
Pământ pentru ghiveci
Pahar de hârtie
Marker
Hârtie
Creioane

Proceduri:
Ora de ştiinţă:

1. Elevii ar trebui să planteze aceaşi cantitate de seminţe în două pahare de hârtie. Unul
trebuie pus într-o zonă cu trafic aglomerat (un loc cu autobuze). Celălalt trebuie pus într-
un mediu relativ curat (cum ar fi sala de clasă).
2. Elevii vor discuta şi vor da o definiţie a poluării aerului. Apoi vor formula ipoteze despre
efectele poluării asupra plantelor.
3. Elevii vor observa cum cresc seminţele pe o perioadă de două săptămâni, timp în care
plantele vor fi udate regulat şi se va înregistra activitatea lor de creştere.
4. La sfârşitul celor două săptămâni elevii vor detecta numărul plantelor crescute , mărimea
şi culoarea lor şi vor scrie nişte concluzii despre efectul poluării aerului asupra creşterii
plantelor.

154
Ştiinţe sociale/istorie:
Începeţi o discuţie despre era industrială şi evoluţia automobilului.

Discutaţi despre cât de dependentă este societatea actuală de automobil şi de efectul automobilelor
asupra nivelului poluării aerului.

Discutaţi despre soluţii ale guvernului (Tratatul Aer Curat); ale industriei (motorina reformulată);
ale individului (mersul pe jos sau cu bicicleta) pentru reducerea poluării aerului.

Cereţi elevilor să găsească metode de reducere a poluării aerului.

Definiţie a poluării aerului:

Poluarea aerului înseamnă eliberarea compuşilor organici volatili şi a contaminanţilor toxici în aer.
În toată lumea combustibilul, sub formă de petrol sau cărbune, este consumat pentru ca fabricile,
maşinile şi mijloacele de transport să funcţioneze. Arderea acestor produse crează produse
secundare cum ar fi : fumul şi iritanţi invizibili care contaminează atmosfera. Multe produse de
consum cum ar fi: lacul fixativ, vopseaua, produse de curăţat, apa pentru parbrize sau geamuri,
eliberează mari cantităţi de compuşi organici volatili în atmosferă. Efectul cumulativ al poluării
aerului distruge mediul şi ridică probleme de sănătate pentru oameni.

Surse ale poluării aerului:

Maşini; Produse de consum; Staţiile de benzină; Staţiile de energie; Agricultura; Industria
chimică.

Efectul poluării aerului:

Efectele poluării aerului sunt un pericol major pentru sănătatea noastră. Asociaţia Americană a
Pământului crede că expunerea la dioxid de sulf (o sursă de producere a acestuia este motorul cu
ardere internă al automobilelor) este a doua cauză (în ordinea gravităţii) a bolilor de plămâni, după
fumat.
Tot ca efecte ale poluării aerului sunt considerate şi ratele crescânde de îmbolnăvire de astm,
bronşită şi emfizem.

Efectele poluării aerului asupra mediului sunt foarte mari. Particulele de dioxid de sulf – care sunt
eliberate în aer de fabrici, centrale electrice şi maşini – se combină cu particulele de apă din
atmosferă şi cad pe pământ sub formă de ploaie sau ninsoare. Acestea se numesc ploi acide.
Aciditatea sau bazicitatea acestor precipitaţii depinde de concentraţia şi tipul contaminanţilor cu
care s-au combinat (amestecat) particulele de apă.

Când oceanele, lacurile şi izvoarele (pâraiele) absorb ploaia acidă structura lor de alge, plancton şi
alte feluri de viaţă acvatică, care constituie hrana peştilor sunt distruse. Ploaia acidă dăunează şi
copacilor şi plantelor , precum şi clădirilor.

155
O altă formă de poluant în aer e cunoscută ca CFCS – clorofluorocarbon – care dăunează foarte
grav mediului. CFCS sunt chimicale produse de industrie, cum ar fi: solvenţi, gaze frigorifice şi
vopsele. CFCS se combină (amestecă) cu atmosfera superioară, ataşându-se moleculelor de ozon.
Stratul de ozon protejează pământul de radiaţiile ultraviolete ale soarelui. CFCS transformă şi
distrug stratul de ozon. Dacă stratul de ozon se face prea subţire sau dispare, expunerea la radiaţiile
ultraviolete poate cauza nereuşita recoltelor, cancer de piele şi alte dezastre de mediu şi sănătate.

Perspectiva istorică:
În 1970, congresul S.U.A. a dat nişte legi care aveau ca scop curbarea surselor de poluare a aerului
şi stabilizarea standardelor de calitate ale aerului.

În ultimii 25 de ani, îmbunătăţiri majore în tehnologia vehiculelor cu motor au dus la reducerea

emisiei pană la 96% în comparaţie cu vehicolele din 1960. Dar în prima parte , până la mijlocul
anilor 70, Congresul a emis legi pentru stoparea folosirii de plumb ca aditiv în benzină şi motorină.

În anii 80, s-au emis nişte legi pentru reducerea evaporării benzinei/motorinei. Mai recent
rafinăriile de combustibil au creat benzină reformulată (CRFG) cu aditivi şi solvenţi oxigenaţi care
ajută la reducerea emisiilor dăunătoare prin ardere mai completă.

În 1987, mai mult de 20 de naţiuni au semnat un acord pentru limitarea şi reducerea producerii de
CFCS şi pentru conlucrare la eliminarea acestora în cele din urmă.
În 1989, firmele producătoare de maşini mai importante, precum şi companiile petroliere au finanţat
un studiu de cercetare de 40 de milioane de dolari ca să găsească soluţii pentru reducerea emisiilor.

156
 LECŢIA 31 - PLOAIA ACIDĂ: UN POLUANT AL
AERULUI
Obiective:

Elevii vor:
1) constata efectul acidului asupra statuilor şi clădirilor
2) constata că ploaia acidă e o problemă de poluare a aerului

Metode:
Elevii vor dobândi cunoştinţe prin simţuri. Li se vor oferi ocazii să observe proprietăţi şi forme ale
obiectelor, organismelor şi evenimentelor din mediu.
Elevii vor comunica date şi informaţii în forme adecvate: oral şi în scris. Elevilor li se vor da ocazii
să descrie obiecte, organisme şi evenimente din mediu, să descrie schimbări care apar la obiecte şi
organisme din mediu.

Materiale:
cretă
oţet
pahare pentru fiecare grupă

Introducere (pentru profesori):

Ploaia acidă e mai acidă decât ploaia obişnuită şi se formează printr-un proces complex de reacţii
chimice care implică poluarea aerului. Cei doi poluanţi, cei mai importanţi, care contribuie la
formarea ploii acide sunt oxizii de nitrogen şi dioxidul de sulf, care reacţionează cu umiditatea din
aer şi formează acidul nitric şi cel sulfuric. Compusele de sulf şi nitrogen care contribuie la ploaia
acidă provin, în primul rând, din surse făcute de om, cum ar fi industria şi alte utilităţi. Emisiile vin
şi de la automobile şi alte mijloace de transport sau procese industriale, cum ar fi topirea unor
metale care poluează. Ploaia acidă poate dăuna pădurilor, culturilor, poate face rău râurilor şi poate
contribui la degradarea statuilor şi a clădirilor. Cercetătorii iau în considerare posibilele efecte ale
ploii acide asupra sănătăţii umane. Aceşti poluanţi acizi pot fi găsiţi în ploaie, zăpadă, ceaţă, rouă,
sau polei. Cantităţi mari pot fi găsite într-o formă solidă, în praf.
Poluanţii care contribuie la ploaia acidă pot fi purtaţi sute de mile înainte ca ei să fie depozitaţi pe
pământ. Din această cauză e dificil câteodată să determinăm sursele specifice ale acestora.

Procedura:

1) Împărţiţi copiii în grupe de câte patru sau cinci

2) Explicaţi că acizii reacţionează chimic cu calcarul
3) Explicaţi că oţetul e un acid şi că creta e un calcar
4) Umpleţi câte un pahar cu 1/3 oţet pentru fiecare grupă
5) Puneţi o bucată de cretă în pahar
6) Elevii vor urmări ce se întâmplă şi vor scrie ceea ce văd
157
7) Discutaţi observaţiile şi deducţiile lor
8) Notaţi împreună cu elevii ceea ce au dedus ei

Discutaţi despre degradarea lentă a statuilor şi a clădirilor datorită ploii acide care cade pe unele
statui şi clădiri. Dacă piatra din care sunt făcute acestea e calcar sau conţine calcar, degradarea e
mai rapidă.

Evaluare:

Cereţi elevilor să explice de ce ploaia acidă e un poluant

Cereţi elevilor să explice cum afectează ploaia acidă statuile şi clădirile

Suplimentare:

Adunaţi poze cu exemple de ploaie acidă

Cercetaţi efectele ploii acide asupra unor opere de artă valoroase
Cercetaţi cauzele ploii acide
Sugeraţi soluţii pentru această problemă

158
 LECŢIA 32 – PĂMÂNTUL: MĂRUL DIN
OCHII TĂI
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:

Elevii vor:
Înţelege că pământul şi resursele sale sunt finite
Fi motivaţi să înveţe mai mult despre resurse şi impactul uman asupra mediului înconjurător

Metode:

Profesorul va secţiona un măr care va prezenta proporţiile resurselor de pe pământ.

Materiale:

Un măr curat
Un cuţit ascuţit
Fund de lemn
Glob pământesc
Harta lumii

Legătura între joc şi lecţie:

Protejarea resurselor naturale este foarte importantă. Avansarea tehnologică a agriculturii nu este
capabilă să hrănească populaţia actuală a pământului. Dar populaţia pământului continuă să
crească. Resursele naturale devin din ce în ce mai mici iar numărul oamenilor care le folosesc
devine din ce în ce mai mare.

Procedura:

(1) Profesorul va face o demonstraţie folosind un măr şi un cuţit. Considerăm că acest măr
reprezintă pământul.
Tăiaţi mărul în 4 sferturi şi puneţi de o parte 3. Cele 3 părţi reprezintă oceanul planetar.
Ce fracţie a mai rămas? (1/4) Acest sfert reprezintă suprafaţa pământului de pe glob. Tăiaţi
acest sfert în două şi puneţi jumătate din acest sfert de o parte. Acest sfert reprezintă zone
neospitaliere omului: ţinuturi polare, deşert, mlaştini şi ţinuturi montane.
Ce fracţie a rămas acum? (1/8) Această felie reprezintă pământul unde oamenii locuiesc,
dar nu reprezintă şi locul unde se poate face agricultură. Tăiaţi această felie în 4 şi puneţi 3
de o parte.

159
 Ce fracţie a rămas acum? (1/32) Cele 3 felii care au fost puse de o parte reprezintă ţinuturi
aride, stâncoase, stepă etc. unde solul nu poate fi bun pentru agricultură. De asemenea aici
vom găsi oraşe, sate, drumuri, magazine, şcoli, parcuri, uzine, parcări, unde oameni locuiesc
dar ei nu pot produce mâncare.
Prezentaţi cu grijă coaja de pe felia care reprezintă 1/32. Această mică bucăţică de coajă
reprezintă suprafaţa fertilă de sol a pământului. Ea este foarte subţire, mai puţin de 1,5
metri adâncime. Această suprafaţă este locul în care noi putem produce mâncare. (Puneţi
de o parte ustensilele tăioase.)

(2) Discutaţi despre dependenţa oamenilor faţă de coaja feliei ce reprezintă 1/32 din suprafaţa
pământului. Ce se poate spune despre relaţia noastră cu pământul din punctul ăsta de vedere.

Lăsaţi elevii să mănânce mărul mai puţin coaja de pe felia ce reprezintă 1/32. Ziceţi:―Noi am
mâncat toate feliile care nu sunt bune pentru oameni. Ce o să facem dacă o să putem să
mâncăm doar ceea ce a rămas?

Evaluare:
Planeta noastră este finită. Ce înseamnă asta pentru oameni? Ce putem face noi ca să protejăm
calitatea solului, apei, aerului, şi de ce avem nevoie pentru a supravieţui?

Supliment:
Elevii pot aduce grafice şi tabele cu statistici foarte precise în procentaje pentru fiecare porţie a
pământului (oceane, pământul nelocuibile etc.)

Discutaţi despre faptul că populaţia creşte de la an la an şi cum afectează acest lucru resursele
pământului.

160
 LECŢIA 33 – DACĂ AU FOST EPUIZATE
RĂMÂN EPUIZATE
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
Face distincţia dintre resursele naturale neregenerabile şi cele regenerabile.
Identifica consecinţele faptului că deşeurile sunt îngropate şi vor sugera alternative pentru a
salva resursele neregenerabile.
Explica inechitatea distribuţiei resurselor naturale în ţările lumii.

Metode:
Elevii vor lua parte la o simulare despre distribuţia resurselor finite din toate lumea. Elevii vor
discuta cum activitatea lor simulată reprezintă competiţia internaţională pentru resurse.

Materiale:
mărgele sau bile: 400 roşi, 104 albastre, 31 roz, 12 verzi, 1 portocalie, 1 galbenă, 1 violetă, 1
transparentă
6 pahare de plastic
materiale de scris
tabelul Resurselor Naturale Neregenerabile
copie după test
o cutie mare de carton care să aibă un orificiu cât să intre o mână.
boabe de fasole, orez, boabe de porumb, grâu etc. (care să umple cutia cu aceste lucruri)

Procedura:

(1) Înainte de începerea orei profesorul va ascunde bilele prin clasă, când elevii nu sunt acolo.
(Unele în locuri foarte vizibile şi altele în locuri mai greu de găsit.)
(2) Discutaţi următorul lucru cu clasa: Cu cât o ţară devine mai industrializată şi dezvoltată cu atât
mai mult va consuma resursele naturale. Resursele naturale sunt sursele de bogăţie materială
ale unei ţări: ca lemn, apă, zăcăminte minerale. Daţi elevilor testul, spunându-le că vreţi să
vedeţi ce ştiu ei despre resursele naturale.
(3) Explicaţi-le elevilor diferenţa dintre resursele regenerabile şi cele neregenerabile. Resursele
regenerabile sunt resurse naturale care pot fi regenerate de natură sau prin acţiunea oamenilor
(de exemplu: pădurea şi apa). Faceţi o listă pe tablă cu resurse regenerabile şi neregenerabile.
(Exemple de resurse regenerabile: lâna, copacii, bumbac, mătase. Exemple de resurse
neregenerabile: minereuri, produse petroliere.) Apoi începeţi să explicaţi jocul. Bilele de
culori diferite, care au fost selectate, reprezintă resursele neregenerabile. Numărul de bile
reflectă proporţia de resurse răspândite în lume, dar nu înseamnă că toate resursele sunt uşor de
exploatat. (Vedeţi tabelul jocului – care descrie ce înseamnă fiecare culoare a bilelor.)
161
(4) Reproduceţi primele 3 coloane din tabelul jocului pe tablă. Spuneţi elevilor că aceste bile vor
face parte din acţiunea jocului mai târziu.
(5) Împărţiţi elevii în echipe ce reprezintă ţări. Numărul elevilor dintr-o echipă este direct
proporţional cu puterea economică a ţării reprezentată. (SUA: 6, UE: 5, Iran: 4, Japonia: 3,
Africa de Sud: 2, Malaysia: 1 etc.)
(6) Daţi timp echipelor să caute resursele (bilele). Ei vor colecta bilele în paharele de plastic. La
început, daţi-le 2 minute pentru a căuta în clasă după care se vor întoarce la grupul lor. Repetaţi
căutarea din nou, dar de data aceasta doar pentru 1 minut. După fiecare explorare elevii vor
evalua rezultatele, numărul de bile pe care ei le-au acumulat în pahare. Rezultatele pot fi
comparate cu datele din tabelul Resursele Naturale Neregenerabile.
(7) Discutaţi dacă a fost mai dificil să găsească resurse în timpul celei de-a doua căutări.
(Competiţia a devenit mai intensă pentru găsirea resurselor.) Discutaţi cazuri reale în care ţările
se află în competiţie pentru resursele naturale.
(8) Bilele din paharele de plastic reprezintă resursele naturale care au fost exploatate şi urmează a fi
folosite în procesul economic. Câteva resurse naturale vor fi folosite mai mulţi ani, în timp ce
altele doar pentru scurt timp şi apoi aruncate la gropile de gunoi. Discutaţi despre faptul că în
viitor probabil va fi necesar să redescoperim resursele naturale aruncate în trecut în gropile de
gunoi. Pentru a ilustra acest lucru, cereţi unui grup să pună bilele lor în cutia în care sunt
celelalte lucruri. După aceasta, amestecaţi bine lucrurile din cutie. În cazul acesta, cutia
reprezintă o groapă de gunoi. Pentru a vedea cum sunt descoperite resursele neregenerabile din
groapa de gunoi cereţi elevilor să caute bilele pe care le-au pus acolo.
(9) Întrebaţi elevii ce se poate face ca să se prelungească viaţa resurselor neregenerabile.
(Reciclarea resurselor.) Dar România nu are un program de reciclare al deşeurilor. Cereţi
elevilor să spună ce cred ei că se poate face. (Folosiţi sticlele returnabile) Care este avantajul
dacă prelungim viaţa resurselor? (mai multe resurse disponibile în viitor, mai puţine conflicte
internaţionale etc.) Întrebaţi elevii să spună care este diferenţa dintre România şi ţările mai
dezvoltate ale lumii (SUA etc.). Aveţi grijă să subliniaţi următoarele puncte. Puncte slabe: (1)
nu există programe de reciclare a deşeurilor neregenerabile (aluminiu, sticlă etc.) (2) nu există
gropi de gunoaie amenajate pentru fiecare localitate, ceea ce face foarte greu de extras şi reciclat
deşeurile. Puncte tari: (1) România încă nu produce o cantitate foarte mare de deşeuri în
comparaţie cu alte ţări (ca SUA). (2) Oamenii din România au obiceiul de a folosi fiecare lucru
pentru foarte mulţi ani. Ei nu doresc să schimbe foarte des maşina, televizorul etc. Ceea ce
înseamnă că nu folosim multe resurse neregenerabile pentru a produce alte maşini, televizoare.
Ceea ce este periculos acum este faptul că influenţa ţărilor dezvoltate este foarte puternică iar
tentaţia oamenilor de a folosi lucruri ―mai mari,‖ ―mai bune,‖ ―mai rapide‖ este uriaşă. Nu
trebuie să facem aceaşi greşeală ca şi oamenii din ţările dezvoltate care acum regretă.

Întrebaţi elevii:

Aţi folosit ceva făcut dintr-o resursă regenerabilă ? Dacă da, ce?
Aţi folosit ceva făcut dintr-o resursă neregenerabilă? Dacă da, ce?
Ce puteţi face voi ca să conservaţi resursele naturale?

162
Evaluare:

Daţi testul din nou elevilor şi evaluaţi rezultatele comparând cu răspunsurile corecte. (1) c, (2) b,
(3) a, (4) c, (5) a, (6) c, (7) b, (8) c, (9) a.

Testul de evaluare
Cereţi elevilor să răspundă la întrebările următoare punând litera care cred ei că reprezintă răspunsul
corect în spaţiul gol din finalul întrebării.

1. Daţi un exemplu de resursă care se regenerează natural …….

a) metale b) combustibili fosili c) plante

2. O resursa naturală neregenerabilă ……..

a) poate fi înlocuită b) nu poate fi înlocuită c) poate fi irosită

3. Când producem ceva, resursele naturale sunt…….

a) folosite b) conservate c) în creştere

4. Când aruncăm deşeurile rezultate în urma folosirii unor produse, ele sfârşesc prin….
a) a fi arse b) aruncate în ocean c) aruncate în gropile de gunoi

5. O metodă de a conserva resursele naturale neregenerabile este ……

a) de a reduce cantitatea de deşeuri solide pe care noi o producem
b) de a creşte cantitatea de deşeuri solide pe care noi le producem
c) să închidem gropile de gunoi

6. Pentru a reduce cantitatea de deşeuri solide, noi am putea cumpăra produse …..
a) de unică folosinţă b) care folosesc ambalaje de plastic c) care pot fi
reciclate

7. Reciclarea înseamnă să…..

a) cureţi gunoiul b) să faci noi produse c) arzi deşeurile
folosindu-le pe cele vechi

8. Când noi îngropăm gunoiul în pământ(gropi de gunoi), noi de asemenea îngropăm…..

a) noi produse b) lucruri care pot fi arse c) resurse naturale

9. Pentru că resursele neregenerabile sunt limitate …..

a) ţările sunt în competiţie unele cu altele pentru a obţine resurse
b) fiecare ţară are toate resursele de care are nevoie
c) ţările nu au nevoie de resurse

163
Dacă au fost epuizate rămân epuizate

Culoarea Bile Resurse finite Estimarea resurselor existente în lume

în anul 1994
Roşu 400 Minereu de fier 230 miliarde tone
Albastru 104 Bauxită Intre 55 şi 75 miliarde tone
Roz 31 Crom 11 miliarde tone
Verde 12 Cupru 2,3 miliarde tone
Portocaliu 1 Plumb 1,4 miliarde tone
Galben 1 Staniu 4,3 milioane tone
Violet 1 Argint 3,6 milioane tone
Transparentă 1 Platină 100.000 de mii tone
Sursa: Departamentul Mineritului din SUA – 1994
Resursele Neregenerabile ale Pământului. Distribuţia în procente deţinută de ţări.

Resursa Resurse mondiale Repartiţia rezervelor în Procentajul

existente în prezent ţările cu cea mai mare resurselor reciclate
pondere
Minereu de 230 miliarde tone Rusia 34%
fier Australia 12%
Brazilia 6%
Canada 11%
India 4%
SUA 11%
Bauxită Între 55 si 75 America de Sud 33%
miliarde tone Africa
Asia 27%
Oceania 17%
13%
Crom 11 miliarde tone Africa de Sud 95% 18% din deşeuri
Cupru 2,3 miliarde tone Chile 28% 44% reciclat din
SUA 14% deşeuri din
Rusia 12% cantitatea necesară
Filipine 6%
Zambia 16%
Plumb 1,4 miliarde tone Australia 16% 784. 000 tone
SUA 16% reciclate din deşeuri
Canada 9% 1992
Cositor 4,3 milioane tone Malaesia 17% 14.000 tone
Bolivia 17% reciclate din deşeuri
Brazilia 23% în 1993
Thailanda 13%
Argint 3,6 milioane tone SUA 11% 200 tone reciclate

164
 Australia 10% din deşeuri
Canada 13%
Mexic 13%
Peru 9%
Platină 100.000 de mii tone Africa de Sud 90% 51.000 kilograme
Rusia 10% reciclate
SUA sub 1%

165
LECŢIA 34 – REGENERABIL NU ÎNSEAMNĂ PENTRU
TOTDEAUNA!
Pregătirea lecţiei: 15 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor învăţa despre proporţia directă dintre creşterea populaţiei şi scăderea resurselor naturale.

Introducere (pentru profesori):

În această simulare elevii vor avea ocazia să demonstreze modul în care se manifestă ca şi
consumatori ai resurselor comunitare. Mediul, un recipient, reprezintă marea, şi resursele: peştele,
este reprezentat prin bucăţi de vată sau hârtie (sau alt material).

Procedura:
(1) Începeţi demonstraţia cu o discuţie despre regulament, adăugând informaţiile necesare elevilor
pentru început. Problema şi dezbaterea diferitelor strategii ar trebui să apară în timpul
activităţii.
Regulamente:
1. Obiectivul jocului este să se pescuiască cât mai mulţi peşti posibil din mare.
2. Capacitatea maximă este de 16 peşti (ghemotoace de hârtie sau vată) în mare (recipient). Pentru fiecare 4 peşti pescuiţi,
elevul respectiv va primi un punct. Mai mulţi peşti, mai multe puncte.
3. Când jocul începe, elevii pot pescui toţi peştii, câţiva peşti sau nici un peşte.
4. Există 4 reprize a câte 20 secunde în care se poate pescui. Profesorul va da startul şi va opri
fiecare repriză de pescuit.
5. Dacă rămâne peşte în mare după fiecare repriză un nou peşte se adaugă pentru fiecare peşte rămas. Dacă
vor rămâne 4 peşti, se vor mai adăuga încă 4 peşti. Dar pentru fiecare repriză, numărul total al peştilor din
mare nu poate depăşi capacitatea maximă de 16 peşti.

(2) Se împart elevii în grupe de 4 şi fiecăruia i se dă un recipient cu 16 peşti, şi începe jocul.

(3) Se repetă demonstraţia cu 8 elevi în fiecare grupă pentru a simula creşterea populaţiei. Se
păstrează ceilalţi factori constanţi.

Întrebări de pus în discuţie:

(1) Care a fost numărul maxim de puncte câştigate individual? Şi în echipă?
(2) De ce nu s-au mai pus peşti în recipient dacă după o repriză de pescuit n-a mai rămas nici un
peşte? (nici un peşte născut dacă nu există părinţi)
(3) Ce se întâmplă dacă membrii unei grupe nu folosesc o strategie de cooperare?
(4) Care ar fi cea mai bună strategie pentru pescuit? (8 peşti fiecare repriză)
(5) Un bun management al resurselor este demonstrat când folosim o strategie de cooperare care să protejeze
resursele. Numiţi alte resurse care au nevoie de protecţia noastră.
(6) Cum va afecta continua creştere a populaţiei strategia noastră de protecţie a resurselor de pe
Pământ

166
(7) LECŢIA 35,36 - BROAŞTE: REALITATE ŞI
TRADIŢIE
Nivelul Claselor: VI-VIII, dar se poate adapta şi pentru clase mai mari
Desfăşurarea Lecţiei: 2 ore a câte 50 de minute fiecare

Obiective:
Elevii vor fi capabili să înţeleagă:
1. Importanţa broaştelor în cadrul unui ecosistem local.
2. Rolul unic al broaştei în habitat.

Materiale necesare:
Pixuri, creioane, vopsea, carioci
Hârtie, loc pentru expunere
Cărţi şi reviste despre broaşte şi broaşte râioase
Ghid al faunei şi florei locale, atlas botanic, enciclopedii
Lipici, scotch, foarfeci
(Opţional) Computer cu acces la internet (www.frogweb.gov pentru informaţii despre declinul
populaţiei)

Informaţii pentru profesori/vocabular:

amfibian: orice organism din clasa vertebratelor cu sânge rece, cum ar fi broaştele, broaştele râioase şi
salamandrele; larvele respiră prin branhii în apă iar adulţii, trăiesc şi pe uscat.
Context: broaştele şi broaştele râioase sunt amfibieni, deoarece îşi petrec o parte din viaţă în apă şi
o parte pe uscat.
a dispersa: a muta ceva din locul său obişnuit; a expulza sau a forţa plecarea.
Context: zonele urbane mari au dispersat viaţa sălbatică locală.
ecologie: ramură a ştiinţei care studiază inter-relaţionarea organismelor şi a mediilor în care acestea
trăiesc.
Context: orice tip de poluare va avea un efect negativ asupra ecologiei broaştelor.
reţea trofică: totalitatea lanţurilor trofice care interacţionează în cadrul unei comunităţi ecologice.
Context: broasca este considerată ca un ―fast food‖ al naturii în reţeaua trofică, pentru că este
capturată uşor de animalele de pradă, fiind o bogată sursă de proteine.
habitat: locul sau mediul în care o plantă sau un animal trăieşte şi se dezvoltă liber.
Context: habitatul unei broaşte este, de obicei, o zonă mlăştinoasă .
populaţie: totalitatea organismelor care trăiesc într-un anumit loc.
Context: declinul populaţiei de broaşte din lume este o ameninţare pentru sănătatea planetei.
specie: categorie biologică, alcătuită din organisme înrudite, capabile de înmulţire.
Context: când o specie dispare, nu mai există animale vii de acel fel pe Pământ.

Imaginaţi-vă o călătorie într-un trecut îndepărtat, cu milioane de ani în urmă, în epoca dinozaurilor.
Pe pământ se poate vedea un animal cunoscut vouă, care sare : o broască. Sunteţi surprinşi? Puţini

167
oameni ştiu cât de vechi sunt broaştele. Acum 190 de milioane de ani, strămoşii broaştelor de astăzi
împânzeau pământul, având cam aceleaşi trăsături cu broaştele de azi. Secretul lor era uimitoarea
capacitate de adaptabilitate.

Fiind amfibieni, broaştele provin din două lumi diferite. Avantajele acestei vieţi duble sunt clare: Te
pândesc animalele de pradă? Scufundă-te în apă. Nu găseşti mâncare destulă în apă? Ieşi pe uscat şi
vei vedea ce poţi găsi la mal. Broaştele au evoluat într-o varietate enormă de climate. Ele se pot
observa oriunde există apă dulce, de la deşert, la Arctic, pe toate continentele, în afara Antarcticii.
Deşi le plac climatele tropicale calde şi umede, broaştele trăiesc şi în deşerturi sau pe crestele înalte
ale munţilor. Broasca australiană de deşert poate sta şapte ani fără ploaie. Ea intră sub pământ şi se
înfăşoară într-un cocon transparent pe care şi-l face din propria piele.

Ca toţi amfibienii, broaştele au sânge rece, schimbându-şi temperatura corpului în funcţie de cea a
mediului. Când temperatura scade, unele broaşte sapă gropi în pământ sau în mâlul de pe fundul
bălţilor. Ele hibernează până primăvara, respirând foarte rar. Broaştele de pădure pot trăi şi la nord
de Cercul Arctic, supravieţuind săptămâni întregi într-un stadiu de aparentă îngheţare. Ele îşi
folosesc glucoza din sânge ca un fel de antigel ce le protejează organele vitale, în timp ce restul
corpului îngheaţă.
Care sunt foloasele aduse de broaşte? Mai întâi, broaştele mănâncă insectele considerate
dăunătoare. O broască de baltă poate mânca până la 100 de ţânţari într-o noapte. De asemenea,
broaştele ne oferă hrană. Picioarele de broaşte sunt o mâncare foarte cunoscută în Europa şi sudul
SUA.

Deoarece constituţia anatomică a broaştelor este similară cu cea a animalelor evoluate, ele sunt
folosite în testarea unor medicamente noi. Elevii învaţă anatomie disecând broaşte. Pielea broaştelor
este o resursă farmaceutică, conţinând multe componente utile. Substanţele existente în pielea
broaştei sud-americane au dus la descoperirea unui analgezic care este mai puternic decât morfina şi
care nu creează o atât de mare dependenţă.

De-a lungul deceniilor, amfibienii din lume au început să dispară. Multe specii au dispărut total;
altele au devenit rare. În Parcul Naţional Yosemite din California, trei din şapte specii autentice de
broaşte şi brotaci au dispărut, în timp ce populaţia celor patru specii rămase a scăzut. Zece specii au
dispărut din Australia. În Costa Rica, broaştele râioase aurii, care pe vremuri se înmulţeau cu sutele,
nu au mai fost văzute din 1990. Între timp, broaşte deformate, cu membre lipsă sau cu mai multe
membre, apar pe tot teritoriul Statelor Unite.

Există mai mulţi factori cu efect negativ asupra amfibienilor. Dintre aceştia, se pot menţiona
schimbările de climă, încălzirea planetei şi subţierea stratului de ozon, distrugerea habitatelor;
tăierea pădurilor tropicale şi umplerea mlaştinilor are ca rezultat faptul că multe broaşte nu mai au
unde trăi. Poluarea este şi ea un factor al declinului. Broaştele absorb apa prin piele, deci sunt
vulnerabile la agenţi poluanţi ca pesticidele sau ploaia acidă.

Un alt factor este o ciupercă de piele recent descoperită. Această ciupercă sufocă treptat broaştele,
atacându-le pielea prin care ele respiră. Ea a fost detectată în corpul broaştelor moarte sau bolnave,

168
din Panama până în Australia. În condiţii normale, ciuperca nu atacă broaştele, ceea ce duce la
concluzia că acestea sunt slăbite de factorii de stres din mediu.
Broaştele sunt considerate "specii indicator", deoarece ele sunt primele afectate de degradarea
mediului. Scăderea numărului lor este un semn de alarmă pentru noi, spunându-ne că planeta
noastră începe să devină nelocuibilă. Indiferent de factorii care duc la aceasta, dispariţia broaştelor
este un motiv de îngrijorare. Prin cercetarea şi protejarea broaştelor, le putem ajuta să trăiască încă
190 de milioane de ani.

Demers Metodologic:

1. Se discută cu elevii dacă au avut experienţe cu broaşte şi broaşte râioase. Se întreabă dacă
poate cineva să explice diferenţa dintre acestea două. (primele trăiesc în locuri umede, iar
cele din urmă preferă locurile mai uscate.)
2. Dacă este posibil, elevii pot fi duşi la o baltă din apropiere sau la o mlaştină. Ei vor identifica
şi observa broaştele pe care le întâlnesc, precum şi caracteristicile habitatului folosind un
atlas botanic. Ei vor fi încurajaţi să identifice şi alte animale, insecte, copaci şi plante din
habitat. Ei vor observa şi dacă zona pare sau nu poluată şi dacă broaştele par sau nu
sănătoase. Li se va spune să nu deranjeze viaţa sălbatică. Sunt acolo pentru a o observa şi nu
pentru a o colecţiona.
3. Dacă vremea nu permite sau dacă vă aflaţi într-o zonă urbană, elevii vor studia broaştele şi
habitatul care există de regulă acolo.
4. După ce s-a realizat acţiunea de observare pe grupe, elevii vor folosi informaţia obţinută
pentru a crea o planşă de prezentare a speciilor de broaşte locale. Ei for fi încurajaţi să
prezinte informaţii despre locul pe care îl ocupă broaştele în cadrul reţelei trofice—adică,
ceea ce mănâncă ele şi cine le mănâncă.
5. Se va da timp grupelor să-şi prezinte planşele.

Întrebări pentru discuţie:

1. Explicaţi rolul broaştelor în lanţul trofic. Ce s-ar întâmpla cu lanţul dacă ar scădea populaţia
de broaşte?
2. Discutaţi despre ce înseamnă un habitat prielnic unei broaşte. Descrieţi localizarea studiului
vostru şi explicaţi de ce este un habitat prielnic sau neprielnic pentru broaşte.
3. În prezent, populaţia mondială de broaşte este în continuă scădere. Încercaţi să explicaţi de ce
se întâmplă acest lucru.
4. Un declin al populaţiei mondiale de broaşte este privit ca ―un semnal de alarmă iniţial‖
pentru mediu. Exprimaţi-vă părerea despre acest lucru.
5. Cercetătorii au descoperit că pielea broaştei conţine antibiotice. Având în vedere locul în care
trăieşte aceasta, explicaţi de ce are nevoie de această protecţie.
6. În multe culturi antice, broasca avea conotaţii negative. De ce au simţit oamenii acest lucru?
Ce mituri pozitive există despre broaşte?

Evaluare:
Elevii pot fi evaluaţi din perspectiva completării planşei de prezentare şi a colectării de informaţii
despre broaşte, folosind următorul sistem de notare:
Trei puncte: Grupele au adunat suficiente date despre speciile de broaşte. Ele au transformat

169
 aceste date într-un mod creativ pentru a realiza planşa de prezentare a speciilor din ecosistem.
Grupa a cooperat şi fiecare membru a contribuit la realizarea planşei.
Două puncte: Grupele au adunat unele date despre speciile de broaşte. Planşa de prezentare
prezintă puncte esenţiale despre speciile de broaşte. Fiecare membru a contribuit la realizarea
planşei.
Un punct: Grupele au adunat puţine date despre speciile de broaşte. Planşa de prezentare
prezintă informaţii incomplete despre speciile de broaşte. Nu toţi membrii au contribuit la
realizarea planşei.

Extinderi:
Răspândiţi vestea
Elevii vor aduna informaţii despre broaşte şi despre pericolele care le pândesc şi vor răspândi
informaţii referitoare la motivele importanţei broaştelor. Li se poate sugera să formuleze un plan de
asigurare a existenţei unei populaţii stabile de broaşte. Elevii pot colabora cu asociaţii locale de
protecţie pentru a-şi pune planul în aplicare.

Colecţie cu poveşti tradiţionale despre broaşte

Elevii pot fi încurajaţi să caute poveşti tradiţionale despre broaşte din mai multe culturi. Ei vor
include şi sursele de inspiraţie ale acestor poveşti. După ce au adunat poveştile, ei le pot ilustra
pentru a face o carte. Cartea poate fi citită şi de alte clase.

Alăturaţi-vă luptei pentru protejarea broaştelor!

Elevii din clasele 3–12 pot ajuta oamenii de ştiinţă în monitorizarea condiţiilor de mediu şi a populaţiei de broaşte din zonă.
Unii cercetători consideră că amfibienii sunt specii indicator, care pot să dea informaţii despre sănătatea ecosistemelor. De la
jumătatea anilor 90, oamenii au descoperit broaşte şi alţi amfibieni cu deformaţii, cum ar fi lipsa sau multitudinea de membre.
Cercetătorii caută explicaţia acestor deformări şi pot fi ajutaţi de copii. Conectaţi-vă pe www.frogweb.gov pentru a afla cum
pot elevii dumneavoastră să participe la monitorizarea amfibienilor dintr-un loc umed apropiat vouă. Veţi găsi informaţii
detaliate despre cum să faceţi acest lucru, formulare de completat şi alte date utile.

170
 LECŢIA 37 - CUM DISPAR SPECIILE?
Pregătirea Lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea Lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor fi capabili să:
Conştientizeze faptul că vânatul excesiv constituia principala cauză a dispariţiei speciilor în
trecut.
Conştientizeze faptul că pierderea casei, sau ―pierderea habitatului‖, este acum principala
cauză de dispariţie a speciilor.

Materiale necesare:
ghem de sfoară care să ajungă de la un capăt la altul al sălii de clasă
semne de avertizare pe care scrie ―Spaţiu inutilizabil‖

Demers metodologic:
1. Înainte de intrarea elevilor în clasă, se întinde o sfoară de-a lungul sălii cu semnul de avertizare
―Spaţiu inutilizabil‖, astfel încât elevii vor fi forţaţi să stea pe o treime sau pe o jumătate din
spaţiul clasei.
2. Elevii sunt întrebaţi:
* Ce s-a schimbat în clasă? V-ar place să staţi tot restul anului în acest spaţiu nou? Aţi putea
să faceţi asta dacă vi s-ar cere?
Elevii ar trebui să spună că se simţeau mai bine într-un spaţiu mai mare.
3. Se cere elevilor să-şi imagineze că sunt un animal sălbatic şi apoi sunt întrebaţi:
* Dacă banca voastră şi spaţiul din jurul acesteia ar fi casa voastră (adică tot habitatul unde
trebuie să locuiţi) v-ar conveni acest spaţiu? De ce?
Acum sunt mai mulţi elevi care au aceeaşi suprafaţă de locuit.
* În realitate, credeţi că animalele ar accepta noile condiţii de spaţiu mai restrâns?
Nu. Animalele au nevoile lor în spaţiul locuibil - o suprafaţă mai restrânsă nu conferă
animalului habitatul necesar pentru a supravieţui . Explicaţi că majorităţii animalelor nu le
place să trăiască atât de aproape unele de altele. De exemplu, un lup care intră pe teritoriul
altei haite de lupi poate fi ucis sau alungat de acolo. Când habitatul devine imposibil de
folosit, unele animale rămân fără casă şi pot muri.
4. Apoi, sfoara se îndepărtează şi elevii sunt rugaţi să-şi ocupe locurile dinainte.
5. Pe tablă se desenează un pătrat. Elevii sunt anunţaţi că acesta reprezintă un parc care poate
găzdui cel mult zece urşi; dacă sunt mai mulţi, fiecare urs se va simţi strâmtorat şi nu-şi va putea
satisface nevoile. Elevii sunt întrebaţi:
* Dacă în anul acesta există doi urşi în parc, iar numărul lor se dublează la fiecare doi ani, cât
durează până când vor fi prea mulţi urşi în parc?
De acum peste doi ani, vor fi patru; în patru ani, vor fi opt; iar în al şaselea an, vor fi
şaisprezece. Deci, în al cincilea an, urşii se vor simţi strâmtoraţi.
Elevii sunt întrebaţi:
* Ce se va întâmpla în al cincilea an?

171
 Urşii sau vor migra din parc, sau vor muri înainte de a se reproduce.

Apoi, se desenează o linie punctată pe mijlocul pătratului,

şi se scrie: ―case pentru oameni‖ pe o jumătate şi
„habitat pentru urşi‖ pe cealaltă jumătate.
Case pentru Habitat pentru
Elevii sunt întrebaţi:
oameni urşi
* Ce s-ar întâmpla cu cei zece urşi care locuiau în parc?
Elevii pot crede la început că urşii pot locui
împreună – dar amintiţi-le cât de strâmtoraţi s-au
simţit ei înşişi când au fost forţaţi să stea grămadă
într-un spaţiu mai mic al clasei!
* Ce se va întâmpla cu urşii care şi-au pierdut casa?
Din nefericire, nu există “habitat liber” pentru aceşti urşi: neputînd să-şi satisfacă
nevoile esenţiale, ei vor muri. Această pierdere de habitat datorată acţiunii umane – ca
de exemplu construirea de case pentru oameni sau alte activităţi – este cauza principală
a dispariţiei animalelor.
6. Elevii sunt întrebaţi:
* Ce s-ar fi putut întâmpla cu aria legată cu sfoară pe care aţi văzut-o când aţi intrat în
clasă? Pe lângă pierderea de habitat, ce altceva s-ar fi putut întâmpla? Scrieţi răspunsurile pe
tablă.
* Care sunt cauzele dispariţiei plantelor şi animalelor? Care dintre aceste cauze este
cea mai gravă şi care este cea mai nesemnificativă?
Există mai multe modalităţi prin care oamenii cauzează dispariţia plantelor şi animalelor.
Răspunsurile elevilor sunt scrise pe tablă, după care se scrie titlul: ―Cum dispar plantele şi
animalele.‖ Acest titlu se referă la cele şase mecanisme ale pierderii în biodiversitatea în
ordinea importanţei lor. Se face observaţia că majoritatea acestor mecanisme s-au dezvoltat
în ultimele decenii, pe măsură ce numărul oamenilor şi folosirea de către aceştia a resurselor
naturale a crescut. Se subliniază că pierderea habitatului este problema #1. Li se spune
elevilor: ―La urma urmei, dacă cineva v-ar lua habitatul (casa în care locuiţi) şi nu aţi putea
găsi nici o altă casă, şi vouă v-ar fi greu să supravieţuiţi!‖

Informaţii pentru profesori/vocabular:

1. pierderea habitatului: Speciile îşi pierd hrana, apa şi adăpostul de care au nevoie pentru
a supravieţui, prin distrugerea sau fragmentarea habitatului lor. Fragmentarea habitatului
este cauzată de construirea de drumuri, poteci, conducte şi linii de transmisie care împart
habitatul natural în fragmente prea mici pentru animalele mari, care nu pot supravieţui.
Acest lucru se asociază cu înstrăinarea de habitat, unde, deşi habitatul este prezent,
animalele nu-l folosesc, deoarece el e prea aproape de aşezările umane. De exemplu,
poate exista un habitat bun lângă oraşe sau sate, dar lupii nu-l folosesc deoarece sunt prea
mulţi oameni şi prea multe maşini în zonă.
2. Specii introduse: Speciile exotice care nu au existat în reţeaua trofică, nu sunt vânate de
animale de pradă şi sufocă speciile deja existente. Unii biologi cred că problema speciilor
introduse va deveni cauza #1 a dispariţiei speciilor. Un exemplu de specii exotice care au
172
 provocat pagube impresionante este Gândacul de Colorado. Nefiind vânat de nici un
animal de pradă, el este ucis de fermieri cu substanţe chimice, care au efecte negative
asupra solului, asupra altor specii din reţeaua trofică, dar şi asupra oamenilor.
3. Suprasolicitarea speciilor de plante şi animale – solicitarea mai multor indivizi până la
depăşirea limitelor. Acest lucru a cauzat dispariţia porumbelului călător. Alte exemple ar
fi cele de exces în pescuit sau vânătoare.
4. Poluarea solului, apei şi atmosferei – substanţele chimice din industrie sau chiar cele
menajere otrăvesc ecosistemul. Unele bufniţe au fost otrăvite prin folosirea de aloclor, un
insecticid pentru combaterea cosaşilor, iar cazul broaştelor deformate găsite în zone
urbane se datorează probabil substanţelor chimice numite dezbinatori de hormoni.
5. Schimbările de climat global – schimbările de climat afectează vieţuitoarele. Efectul de
încălzire a planetei se pare că a cauzat încălzirea apei mărilor cu până la un grad în
oceanele tropicale, ceea ce a avut ca rezultat moartea în masă a recifurilor de corali şi a
acelor peşti care aveau nevoie de aceste recife pentru a supravieţui. În România, efectul
de încălzire va avea consecinţe asupra temperaturii şi volumului de precipitaţii prin care
plantele şi animalele supravieţuiesc. Unii biologi se tem că schimbările de climă pot duce
la dispariţia unor specii chiar în cadrul unor arii protejate.

Adaptări pentru clase mai mari:

Se introduce conceptul de factor de limitare: un factor care limitează creşterea populaţiei, sau care o
împiedică să crească într-un mod necontrolat.

Elevii sunt întrebaţi:

De ce are nevoie fiecare vieţuitoare pentru a supravieţui?
În general, fiecare vieţuitoare are nevoie de patru lucruri: hrană, apă, adăpost şi spaţiu.
(Vieţuitoarele mai au nevoie şi de aer, dar acesta este, în general, uşor de găsit).
Ce factori de limitare există pentru oameni? Dar pentru animale?
Aceasta este o întrebare capcană: deşi câteodată uităm, oamenii sunt doar o specie de
animale. Absenţa hranei, apei, adăpostului sau spaţiului este un factor de limitare pentru
toate animalele.
Li se dau elevilor următoarele scenarii sau ― situaţii ipotetice‖.
Care ar fi factorul de limitare dacă toată clasa ar fi... pe o fâşie de gheaţă la pol?
Lipsa de adăpost (cu alte cuvinte, imposibilitatea de a te încălzi) ar fi probabil factorul de
limitare în acest caz.
...ar fi înghesuită într-o cameră mică în care elevii să stea mai multe zile?
Acest factor de limitare ar fi ceva cunoscut – absenţa aerului. Se pot menţiona aici soldaţii
britanici care au fost lăsaţi prea mult timp într-o pivniţă mică în Calcutta, aproape toţi
murind sufocaţi. Putem fi limitaţi şi de incapacitatea de a elimina substanţele toxice – în
acest caz, dioxidul de carbon.
Care sunt factorii de limitare pentru oameni pe pământ?
Într-un deşert, factorul de limitare poate fi apa. Într-o zonă în care nu pot creşte plante din
cauza unei concentraţii prea mari de sare în sol sau a infertilităţii acestuia, (sau unde
populaţia este prea densă pe teritoriu), factorul de limitare poate fi hrana. Capacitatea unui
ecosistem de a sprijini o populaţie la nesfârşit se numeşte capacitate de susţinere.

173
 Care este oare capacitatea de susţinere a Pământului: 5 miliarde de oameni? 10 miliarde? Mai
mult?
Prin această întrebare se face o introducere referitoare la studiile legate de populaţie. Unii
cred că populaţia umană actuală (5.9 miliarde în 1998) depăşeşte deja capacitatea de
susţinere a planetei: că planeta nu poate susţine atât de mulţi oameni. Pe de altă parte, un
studiu al unei organizaţii umanitare - Food Aid Organization - din 1982 a precizat că
pământul poate susţine 30 de miliarde de oameni . Actualmente, populaţia mondială creşte
cu 100 de milioane în fiecare an. Se estimează că ea va ajunge între 8 şi 14 miliarde de
oameni în următorul secol.
Analizaţi cu elevii consecinţele dublării numărului de oameni care trăiesc pe pământ, folosind
aceeaşi cantitate de resurse care există acum:
Care sunt consecinţele pentru comportamentul nostru (cantitatea de resurse folosită de fiecare
dintre noi)?
Ce va însemna acest lucru pentru alte specii şi pentru habitatele necesare lor?
E sigur că va fi mult mai greu să se asigure supravieţuirea plantelor şi animalelor pe cale de
dispariţie.

Cum dispar plantele şi animalele

1. Pierderea de habitat.
Speciile pierd hrana, apa, şi adăpostul care le sunt necesare pentru a supravieţui prin distrugerea sau
fragmentarea habitatului.
Exemplu: habitatul bufniţelor este defrişat pentru lucrări agricole.

2. Specii introduse.
Speciile exotice care nu au existat în reţeaua trofică, nu sunt vânate de animale de pradă şi sufocă
speciile deja existente
Exemplu: pisicile de casă, care se înmulţesc şi omoară păsările sălbatice.

3. Suprasolicitarea speciilor de plante şi animale

Solicitarea mai multor indivizi decât este admisibil.
Exemplu: pescuitul excesiv al păstrăvului.

4. Poluarea solului, apei şi atmosferei.

Substanţele chimice din industrie sau
chiar cele menajere otrăvesc ecosistemul.
Exemplu: Şoimul călător a murit
din cauza folosirii pesticidelor.

5. Schimbările de climat global.

Schimbările de climat afectează vieţuitoarele.
Exemplu: creşterea cantităţii de dioxid
de carbon duce la creşterea efectului de
seră.
Subţierea stratului de ozon duce la
mărirea cantităţii de raze UV care ajung pe Pământ .
174
 LECŢIA 38 – POATE FI NATURA REFĂCUTĂ CU
ADEVĂRAT?
Pregătirea lecţiei: 15 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor descrie dificultatea de a reface un mediu natural distrus.

Materiale:
Fotografii cu zone distruse
Un obiect cu multe componente(ca un ceas vechi)
Un şablon pentru puzzle (Selectaţi un şablon simplu sau complicat.)
Reviste vechi
Lipici
Foarfecă
Riglă
Materiale de desenat
Carton

Legătura între joc şi lecţie:

Nişte elevi poate au desfăcut un ceas sau un radio şi au observat că este mult mai uşor să desfaci
ceva în bucăţi separate decât să încerci să le asamblezi împreună. Alţi elevi au spart un vas sau o
farfurie. Chiar dacă după aceea bucăţile au fost lipite acestea nu mai pot fi considerate la fel ca la
început. Prin compararea unei activităţi complexe de refacere a unui areal natural cu un joc de
puzzle, elevii vor încerca să restaureze un habitat distrus din arealul lor.

Introducere (pentru profesor):

Multe lucruri (radiouri, ceasuri, biciclete, puzzle) pot fi desfăcute bucăţică cu bucăţică mult mai
uşor decât să le asamblezi înapoi. Alte lucruri (sisteme biologice, bazine hidrologice) sunt foarte
dificil de restaurat. La prima vedere, fiecare lucru poate semăna cu cel iniţial după ce a fost
asamblat, dar sigur o bucată sau câteva bucăţi s-au pierdut, au rămas pe dinafară, sau nu au fost
puse înapoi în conexiunea firească.

Sistemele naturale (ecosisteme, bazine hidrologice) sunt un aranjament complex de factori fizici
(geologie, topometrie, sol, climă, apă, evenimente sezoniere etc) şi factori biologici(plante şi
animale). Complexitatea şi diversitatea sunt puternic reprezentate în sistemele naturale intacte unde
elementele şi componentele sunt într-o strânsă relaţie de dependenţă unele faţă de celelalte. Acest
fapt face ca un sistem natural să fie foarte dificil, chiar imposibil de restaurat.

175
Sistemele naturale pot fi distruse sau alterate de evenimente naturale (cicloane, inundaţii, furtuni) şi
de activităţi umane.

Activităţi ca (mineritul, desecări, canalizări, construcţii etc.) sunt consecinţa creşterii necesităţilor
oamenilor. Aceste activităţi se produc deseori înainte ca oamenii să conştientizeze consecinţele
distrugerii sau alterării ecosistemelor. Printre consecinţe putem enumera contaminarea apei
subterane, accentuarea eroziunii, dispariţia speciilor, poluarea apei sărate etc. Procesele ecologice
cum ar fi situri ecologice, producerea hranei, relaţia prădător – pradă, variaţiile ciclice ale materiei
(carbon, azot, sulfuri, apă) creează împreună un sistem natural, ca o plasă (ţesătură) în această
pagină complexă care se numeşte viaţă. Proiectele de restaurare şi reconstrucţie încearcă să readucă
ecosistemele la starea lor iniţială. Ca şi o coajă de ou care s-a spart în mai multe bucăţi şi trebuie
reparat (lipit la loc), un ecosistem fragmentat, care are componente alterate, este foarte dificil de
reconstruit. În plus, dacă distrugerea ecosistemului a început cu mulţi ani în urmă, componente ale
acestuia pot lipsi, sau cunoştinţe despre cum arată situl original pot fi pierdute.

Reconstrucţia nu substituie protecţia şi conservarea ecosistemelor naturale, dar când un ecosistem a

fost deja compromis, cea mai bună soluţie este refacerea acestuia. Epurarea apelor contaminate este
un strălucit exemplu al ingeniozităţii umane şi a abilităţii pământului de a vindeca rănile trecutului.
Câteva situri şi ape pot fi restaurate aproape la condiţia lor naturală. Legile de protecţie ale mediului
au început să fie promulgate cu câteva decenii în urmă. În trecut acţiunile de restaurare a siturilor şi
de epurare a apelor nu au fost luate în considerare cu maximă seriozitate. A existat doar o procedură
standard în privinţa folosinţei resurselor naturale (apă, pământ, pădure etc.). Acest lucru poate părea
surprinzător astăzi, dar în orice caz în urma cu 100, 50 sau chiar 30 de ani multe planuri de protecţie
ecologică a unor zone nu au necesitat acţiuni de reconstrucţie.

Timpul a schimbat şi atitudinea în ceea ce priveşte restaurarea siturilor degradate. Multe ecosisteme
alterate sau distruse sunt acum luate în considerare ca viitoare proiecte de refacere. Noile tehnologii,
legile de protecţie, schimbarea atitudinii societăţii faţă de mediul înconjurător şi resursele financiare
fac posibilă susţinerea proiectelor de reconstrucţie a unor situri uitate sau evitate până acum.
Agenţiile guvernamentale, companiile miniere, ferme, companii de construcţie, oameni de afaceri şi
alţi proprietari de pământuri sunt implicaţi permanent în nenumărate proiecte de refacere a mediului
înconjurător.

Reconstrucţia poate fi o cale de recuperare a trecutului. Acest lucru oferă oamenilor speranţă şi
optimism. Un singur elev, o familie, un cartier, o clasă ori o şcoală poate identifica, conduce, şi
mobiliza resurse pentru a ajuta la implementarea proiectelor de refacere ecologică. Impactul asupra
oamenilor poate fi foarte puternic şi pozitiv atunci când ei ştiu că au ajutat la refacerea unui sit
natural.

Refacere ecosistemelor se întâmplă peste tot în lume. Fermierii au oprit desecarea mlaştinilor şi au
plantat perdele forestiere pentru a păstra intacte habitatele vieţii sălbatice. Sectorul industrial şi-a
schimbat şi el atitudinea prin tratarea solului şi apei contaminate oferind astfel noi zone circuitului
natural. Agenţiile guvernamentale au început un lung proces de reconstrucţie a siturilor degradate
prin crearea de planuri de refacere astfel încât aceste noi zone să fie redate circuitului natural.Unul
din cele mai mari proiecte de restaurare din lume s-a produs în sudul Floridei, SUA.

176
Procedura:
Introducere:

Arătaţi elevilor fotografii cu zone distruse. Discutaţi despre evenimentele naturale (inundaţii,
furtuni, tornade, avalanşe) şi distrugerile produse de activităţile umane (contaminarea apei de
suprafaţă cu toxine şi deşeuri, secarea zonelor umede, construirea de canale, exploatările forestiere).
Toate acestea afectează echilibrul ecosistemelor. Ce cred elevii că ar trebui făcut? Explicaţi că
singura soluţie este refacerea zonei. Spuneţi motivele pentru care se face refacerea sistemelor
(controlul eroziunii, controlul inundaţiilor, conservarea ţinuturilor sălbatice, conservarea calităţii şi
cantităţii apei).
Arătaţi elevilor un obiect vechi care conţine multiple componente (ceas). Cereţi elevilor să
ghicească dacă este uşor sau dificil să scoată componentele afară şi să le pună înapoi după aceea.
Puneţi elevii să fac o listă în care să explice de ce încercarea de a reface sau de a repune ceva este
mai dificilă.

Activitatea:
(1) Împărţiţi clasa în grupuri mici. Distribuiţi fiecărui grup o copie după şablonul puzzle. (Dacă
aveţi timp mai mult sau aptitudinile elevilor sunt mai mari, atunci alegeţi un şablon puzzle mai
complex.) Instruiţi membrii grupului să lipească şablonul (cu faţa în sus) pe carton. Apoi
distribuiţi poze din reviste cu peisaje naturale, preferabil cu apă. Spuneţi-le să lipească poza pe
celălaltă faţă a cartonului. Ca alternativă, elevii pot să deseneze singuri un ecosistem pe carton.
(2) Aveţi grijă ca elevii să taie cartonul după liniile şablonului.
(3) Instruiţi elevii să amestece toate piesele pe masa lor. Explicaţi că acesta reprezintă un areal
natural care a fost distrus.
(4) Discutaţi dificultatea refacerii ecosistemului din nou.
(5) Spuneţi elevilor să aranjeze piesele care au fost tăiate cu faţa în jos. Apoi schimbaţi locurile
grupurilor. Fără să întoarcă piesele, grupul trebuie să încerce să refacă şablonul puzzle.
(6) După ce grupurile au construit puzzle-ul, puneţi să lipească cu scotch cartonul. După asta,
cereţi-le să întoarcă puzzle cu poza în sus. Nişte poze poate vor fi refăcute, dar cele mai multe
nu vor fi. Subliniaţi că părţile unui sistem trebuie să se potrivească bine şi dacă nu ştim tot
despre un sistem este complicat de refăcut. (Chiar dacă puzzle a fost potrivit corect, el tot nu
seamănă cu originalul pentru că a fost tăiat).

Concluzii:

Discutaţi despre legătura dintre acest exerciţiu şi proiectele reale de refacere a habitatelor. Cereţi
elevilor să facă o scurtă descriere de ce ecosistemele sunt distruse şi de ce sunt dificil de refăcut.
De ce cred elevii că oamenii nu trebuie să distrugă ecosistemele în viitor? Recunoaşterea faptului
că nevoile umane continuă să folosească resursele naturale, cereţi elevilor să identifice strategii
pentru menţinerea integrităţii ecosistemelor (monitorizarea speciilor de plante şi animale,
monitorizarea calităţii apei etc.).

177
Evaluare:

Elevii explică sau demonstrează de ce nişte sisteme care au fost distruse nu pot fi refăcute în
forma originală. (realizat în Activitatea, #4)
Elevii vor compara dificultatea asamblării pieselor ceasului sau puzzle-ului cu dificultatea de
refacere reală a unui ecosistem. (realizat în Activitatea, #6)

La sfârşitul activităţii, elevii vor analiza importanţa proiectelor de refacere şi vor analiza elementele
care contribuie la succesul sau insuccesul acţiunii.

178
 LECŢIA 39 – PUNGA CU DEŞEURI
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
Arăta de ce deşeurile sunt dăunătoare.
Arăta cum pot fi schimbate efectele dăunătoare ale deşeurilor.

Metode:
Elevii vor discuta despre foarte multe feluri de deşeuri de la cele mai dăunătoare la cele mai puţin
dăunătoare. Vor discuta cu argumente despre efectele dăunătoare.

Materiale: (Aceste materiale sunt necesare pentru fiecare grup de participanţi).

Sac de plastic netransparent
Pahare de plastic
Aţă sau sfoară
Ambalaje pentru mâncare
Muc de ţigară
Balon
Coji de portocale
Conservă de bere
Paie
Un obiect de plastic

Procedura:

(1) Puneţi în sacul de plastic articolele enumerate mai sus.

(2) Se va dividiza o clasă în grupe de 4-6 elevi. Se va da un sac cu deşeuri fiecărei grupe. Explicaţi
fiecărui grup că fiecare sac conţine articole de deşeuri menajere des utilizate şi răspândite.
Asigurăm elevii că articolele din sacii de deşeuri sunt curăţate şi pot fi atinse şi manevrate în
siguranţă. Fiecare grup va avea o bucată de hârtie şi un creion sau pix.
(3) Instruiţi grupurile ca acestea să golească sacii lor de deşeuri în aşa fel încât toată lumea din
grup poate să vadă şi să atingă toate articolele din sac. Scrieţi o listă cu articolele din sac pe
tablă. (Sacul de plastic este inclus.)
(4) Spuneţi elevilor că ei vor decide care articole din punga de deşeuri sunt foarte dăunătoare şi care
mai puţin dăunătoare. Când vor decide gradul de periculozitate al deşeurilor vor lua în
considerare cât de periculos este fiecare articol pentru oameni, animale şi mediu. Reamintiţi
elevilor fiecărui grup că ei sunt un grup de decizie. Nu daţi elevilor nici un ajutor sau sugestie.
Lăsaţi să descopere singuri criteriul de evaluare a periculozităţii deşeurilor.
(5) Când grupurile au luat în considerare toate articolele ei vor scrie pe o bucăţică de hârtie o
coloană cu obiectele începând de la cel mai periculos (primul) spre cel mai puţin periculos

179
 (ultimul). Lângă fiecare articol ei vor explica motivele pentru care l-au aşezat în poziţia
respectivă.
(6) După ce toate grupurile au terminat vor prezenta alegerea şi motivaţia lor întregii clase.
Prezentaţi pe tablă motivele care au fost stabilite de elevi pentru efectele negative ale articolelor.
Accentuaţi acolo unde motivele de alegere nu sunt corecte. Subliniaţi conceptul că aruncarea
deşeurilor este un comportament nepotrivit. Trebuie să păstrăm toate valorile mediului curate.
(7) Întrebaţi elevii dacă ei au vorbit despre alte articole de deşeuri şi modul prin care ele pot fi
dăunătoare. Scrieţi aceste noi articole pe tablă. Aprofundaţi discuţia despre cum deşeurile
afectează oamenii, animalele şi mediul. Fiţi sigur că următoarele puncte au fost atinse.
Deşeurile pot afecta sănătatea oamenilor. De exemplu: cioburile de sticlă, bucăţile de
metale care sunt împrăştiate pe plaje, terenuri de joacă, ori în vecinătatea trotuarelor
cauzează deseori accidentări (tăieri) ale copiilor care se joacă desculţi. De asemenea,
pentru animale, care oricum sunt „desculţe‖, cioburile sau alte obiecte ascuţite sunt foarte
dăunătoare.
Deşeurile sunt nocive pentru oameni. Aruncările ilegale de anvelope, roţi de cauciuc, vor
creşte habitatul coloniilor de ţânţari care sunt responsabile de răspândirea multor boli
(encefalita, malaria etc.). Şi de asemenea sunt un bun adăpost pentru şobolani care
răspândesc foarte multe boli.
Multe animale consumă deşeuri. Multe dintre deşeuri nu pot fi digerate şi foarte des se
întâmplă ca animalele să moară din cauza că stomacul este blocat. (Deşi acesta este plin,
ele vor muri de foame pentru că obiectele din stomac nu pot fi digerate sau eliminate.)
Multe animale devin captive (se încurcă în deşeuri) şi de multe ori cu rezultate mortale.
Mucurile de ţigară pot de asemenea, prin incendiile pe care le provoacă, să distrugă
habitatele animalelor.
Substanţele toxice, cum ar fi uleiurile de la motoarele maşinilor, pot polua sursele de apă
din lacuri, râuri şi pânza freatică. Această poluare este riscantă şi pentru oameni şi pentru
animale.

Evaluare:
Cereţi elevilor să numească 3 exemple de efecte dăunătoare ale deşeurilor.

180
 LECŢIA 40 – CE PUTEM FACE?
(ZIUA PĂMÂNTULUI)
Obiective:
Elevii vor:
1. Deveni conştienţi de Ziua Pământului.
2. Realiza că poluarea e una dintre cele mai mari probleme ale lumii.
3. Afla ce poate face fiecare pentru a ajuta la curăţarea planetei.

Materiale:
Pungi de gunoi de hârtie.
Mănuşi sau pungi de plastic.
Hârtie pentru grafice.
Ziare vechi.

Introducere(pentru profesori):
În săptămâna precedentă Zilei Pământului, puteţi introduce conceptul de Ziua Pământului, de ce şi
când se sărbătoreşte, şi puteţi implica elevii într-o activitate distractivă şi folositoare mediului.

Procedura:
1. Înainte de activitate explicaţi că poluarea mediului e una din problemele de mediu cele mai
mari.
2. Întrebaţi elevii ce cred ei că pot face să ajute.
3. Explicaţi că vor fi împărţiţi în 2 sau 3 echipe.
4. Fiecărei echipe i se vor da mănuşi de plastic şi o pungă pentru deşeuri.
5. Explicaţi că nu au voie să adune obiecte ascuţite sau din sticlă.
6. Profesorul le va aduna pe acestea.
7. Spuneţi-le că vor avea 15 minute să adune cât mai multe deşeuri din curtea şcolii.
8. Explicaţi-le exact până unde au voie să meargă.
9. După 15 minute, adunaţi-i afară şi sortaţi deşeurile în pungi separate astfel încât fiecare să poată
fi reciclate.
10. Fiecare grupă va face un tabel cu diferitele feluri de deşeuri pe care le-a găsit: plastic, metal,
hârtie.
11. Asiguraţi-vă că reciclează şi mănuşile.

Evaluare:
Discutaţi cu elevii:
-care obiecte au fost cele mai abundente?
-care obiecte au fost cele mai puţin abundente ?
-ce mai putem face să ajutăm Pământul?
-vedem cum aceste 15 minute pot ajuta Pământul?
-imaginaţi-vă ce ar putea face 3 ore.

181
 LECŢIA 41 – SCHIMBAREA ATITUDINII
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
Înţelege cum şi de ce se gândesc oamenii la deşeuri.
Identifica 7 surse de producere a deşeurilor.

Metode:
Elevii vor identifica şi se vor documenta despre locuri cu deşeuri din comunitatea lor, unde acestea
sunt aruncate sau depozitate necontrolat.

Materiale:
Harta din zona şcolii pentru fiecare pereche de elevi
7 markere de culoare diferită pentru fiecare elev sau grup
O pungă de plastic

Introducere la lecţie (pentru profesor):

Păstraţi America Frumoasă, o organizaţie din SUA, a studiat şi identificat 3 perspective care
predomină gândirea despre deşeuri.

Procedura:
(1) Toţi elevii se vor gândi şi vor pune pe hârtie motivele pentru care oamenii se gândesc la deşeuri.
Cereţi unui elev să scrie pe tablă ceea ce au gândit toţi. Acest lucru poate fi făcut şi în grupuri
mai mici.
(2) Cereţi elevilor să verifice listele lor şi să vadă dacă pot împărţi ideile în categorii majore.
(3) Cele 3 motive pentru care oamenii cred că este acceptabil faptul de a arunca gunoi pe jos sunt:
Lipseşte simţul proprietăţii
Altcineva va curăţa terenul după asta
Containerul a fost plin sau nu a fost aproape
(4) Puneţi elevii să identifice sursele care cauzează produceri de deşeuri în comunitatea lor (de
exemplu: casele oamenilor, fabrici etc.)
(5) Oferiţi-le hărţi ale oraşului sau zonei de lângă şcoală pentru fiecare elev sau grup de elevi. Sau
elevii pot desena harta lor. Spuneţi-le elevilor că toţi vor vizita zona de lângă şcoală pentru a
identifica sursele de producere a deşeurilor. Înainte de aceasta, elevii vor stabili ce culoare vor
folosi pentru fiecare sursă de producere a deşeurilor discutat la punctul 4. (case: albastru, uzine:
roşu etc.) Reamintiţi-le să igienizeze locurile pe unde vor merge. (Oferiţi un premiu – de
exemplu: bomboane, dulciuri – echipei care adună mai mult gunoi.)
Dacă nu aveţi timp pentru cele descrise mai sus, există două alternative: fie construiţi o machetă
simplă a oraşului vostru, fie folosiţi spaţiul din clasă ca o reprezentare a oraşului de reşedinţă.
Înainte de oră, aşezaţi deşeurile sau desene ale acestora în diferite zone din clasă, respectiv pe
machetă (în funcţie de ce alternativă aţi hotărât să utilizaţi). Deşeurile vor fi cele produse de

182
comunitate, adică cele care provin din casele oamenilor, fabrici etc. Faceţi jocul la fel cum este
descris mai sus.

Supliment:
După o săptămână cereţi elevilor să meargă din nou cu harta în mână pentru a identifica alte locuri
de depozitare a deşeurilor. În prima deplasare ei au localizat un anumit număr de puncte cu deşeuri.
De asemenea, fiecare din aceste puncte vor fi numerotate cu cifra 1, care înseamnă prima deplasare.
Punctele care vor fi puse pe hartă în a doua deplasare vor fi numerotate cu cifra 2. Astfel elevii pot
să compare rezultatele. Gunoiul este în acelaşi loc? Sau a apărut în altă parte? Cereţi elevilor să
analizeze şi să tragă concluziile lor despre cauze.

Discutaţi cu elevii din clasă folosind următoarele întrebări:

Puteţi să recunoaşteţi anumite tendinţe? Cum aţi aflat?
Ce locuri au fost identificate de elevii din clasă ca depozite importante de deşeuri ?
De ce credeţi că sunt aşa de multe deşeuri acolo?
Unde se găsesc locuri unde nu există deşeuri? De ce sau de ce nu?
Dacă faptul că aţi făcut curăţenie într-un anumit loc a rezolvat problema deşeurilor? De ce da
sau de ce nu?
Cum putem să folosim cele 3 motive care stau la baza producerii deşeurilor (lipseşte simţul
proprietăţii, altcineva va curăţa terenul după asta, containerul a fost plin sau nu a fost aproape)
pentru a educa oamenii privind importanţa deşeurilor ?
Ce putem face ca să împiedicăm oamenii să arunce gunoi peste tot?

Evaluare:
Cereţi elevilor să reformuleze cele 3 cauze care produc deşeuri în limbajul folosit de copii.

Măsuri pentru prevenirea apariţiei gunoiului în oraşul tău

De ce produc oamenii gunoi?

Gunoiul se produce atunci când oamenii aruncă deşeurile pe jos şi nu în locurile amenajate. „Keep
America Beautiful‖ a descoperit că oamenii aruncă gunoi pe jos pentru unul din cele trei motive şi
cred că aruncarea gunoiului pe jos se întâmplă pentru unul din cele trei motive. Ei cred că aruncarea
gunoiului pe jos este normală pentru că :
Lipseşte simţul proprietăţii
Altcineva va curăţa după aceea
Gunoiul produce gunoi
De unde vine gunoiul?
Magazine, centre comerciale
Locuinţe
Construcţii
Oameni care se plimbă
Gunoiul produs de aceste surse este cărat în toate direcţiile de vânt, apă şi trafic.

Costul pentru curăţarea gunoiului:

183
Gunoiul este o problemă care necesită bani. Multe comunităţi, ţări, agenţii cheltuie milioane de
dolari şi mult timp pentru a strânge gunoiul. Din păcate, banii cheltuiţi pentru adunarea gunoiului ar
putea fi alocaţi pentru alte servicii comunitare. Locurile care sunt curate au şanse mai mari de a
atrage oameni de afaceri decât acolo unde existenţa gunoiului împrăştiat peste tot a devenit o
practică comună.

Metode pentru a preveni aruncarea gunoiului pe jos:

Există mai multe posibilităţi care pot ajuta comunitatea să păstreze oraşul curat. Mai jos sunt aceste
sugestii:
Daţi exemplu de un loc fără gunoi
Ridicaţi o bucăţică de gunoi în fiecare zi
Învăţaţi vecinii dumneavoastră să arunce gunoiul la container. Arătaţi-le diferenţa dintre un loc
curat şi unul cu gunoi. Insistaţi asupra faptului că este important să arunci gunoiul la container.
Cereţi vecinilor să facă voluntariat la acţiunile de igienizare care au loc în oraş. Să se implice în
viaţa ONG-urilor de mediu.
Plantaţi arbori şi flori ornamentale într-un spaţiu ales. Într-o zonă frumoasă oamenii vor arunca
mai puţin gunoi pe jos.
În locurile unde se construieşte ceva este nevoie de a amplasa containere de gunoi. De obicei în
urma unor asemenea activităţi rezultă cantităţi uriaşe de deşeuri .

În concluzie metoda cea mai bună de a educa oamenii din comunitate este de a organiza programe
de igienizare şi educaţie la care să participe toţi factorii locali (autorităţi, oameni de afaceri,
societate civilă, mass-media şi populaţie).

184
 LECŢIA 42 – OBICEIURI BUNE
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
Recunoaşte că multe din acţiunile lor sunt obiceiuri.
Realiza că aruncarea gunoiului este un obicei care are un impact negativ asupra mediului.

Metoda:
Elevii vor discuta despre faptul că aruncarea gunoiului este un obicei rău. Elevii vor interpreta
varietăţi de ―Insecte de Gunoi‖. Şi vor sugera metodele prin care îşi pot schimba obiceiul de a
arunca gunoiul. Elevii vor discuta acţiuni specifice care sunt bune pentru mediu şi vor lucra pentru
a transforma aceste acţiuni în obiceiuri.

Materiale:
materiale de scris

Procedura:
(1) Introduceţi cuvântul ―obicei‖ punând elevilor următoarele întrebări:
Aţi făcut unul dintre următoarele lucruri fără să vă gândiţi la el?
V-aţi muşcat unghiile când aţi fost nervos?
Aţi ţinut în gură creionul dumneavoastră când aţi fost concentrat?
Vă uitaţi în stânga şi în dreapta înainte de a trece strada?
Aceste comportamente sunt obiceiuri. Un obicei este ceva ce o persoană face din când în când
fără să se gândească la aceasta. Câteva obiceiuri sunt bune (când priviţi în stânga şi în dreapta
înainte de a trece strada) iar altele sunt considerate rele (când vă muşcaţi unghiile).

(2) Câteva din obiceiurile noastre afectează mediul. Obiceiurile care rănesc sau dăunează mediului
sunt considerate rele. Explicaţi faptul că nişte elevi au obiceiul de a arunca gunoi pe jos.
Aruncarea gunoiului este un exemplu de obicei rău care afectează mediul. Aruncarea gunoiului
poate fi un accident, dar rezultatul este că pământul şi apa vor fi poluate şi ele trebuie igienizate
după aceea. Uitaţi-vă în clasă sau în curtea şcolii pentru a evidenţia gunoiul aruncat pe jos.
Discutaţi despre cum adulţii pot avea acelaşi obicei rău de a arunca gunoiul.

(3) Oamenii care aruncă gunoi se numesc acum ―Insecte de Gunoi‖. Insectele de Gunoi aruncă
gunoi peste tot unde se duc pentru că aceasta este acum un obicei pentru ele. Explicaţi elevilor
că ei vor interpreta diferite tipuri de ―Insecte de Gunoi‖.

(4) Împărţiţi clasa în 5 grupe mici. Daţi fiecărui grup să interpreteze un tip de ―Insecte de Gunoi‖
din lista următoare. (Sau dezvoltaţi propria dumneavoastră listă.)

185
Insecta de Gunoi Sportivă – Această insectă iubeşte toate evenimentele sportive şi încurajează
permanent echipele preferate. În timp ce încurajează sau urmăreşte evenimentul sportiv el stă
jos, mănâncă şi aruncă ambalajele pe jos. (seminţe, ciocolată, bere, suc, biscuiţi etc.)

Insecta de Gunoi Cinematograf –În fiecare Sâmbătă seara tu vei găsi această insectă la
cinematografele şi teatrele locale vizionând filmul sau piesa serii. Şi va arunca pe jos ambalaje
de plastic, popcorn, pahare de plastic, ambalaje de napolitane etc.

Insecta de Gunoi Fumătoare – Un drum al mucurilor de ţigări este special pentru această
insectă. (Reţineţi intersecţiile de drumuri.) Câteva dintre aceste insecte nu gândesc de loc şi
sunt periculoase pentru faptul că aruncă pe jos ţigări care încă ard. Acest fapt poate cauza
incendii.

Insecta de Gunoi Călătoare – Această insectă se deplasează foarte mult. Când călătoreşte în
maşina lui (este preferinţa principală) poate fi văzut cum aruncă permanent gunoaie pe geam (o
altă preferinţă).

Insecta de Gunoi Turistică – Această insectă iubeşte natura mult. Îi place să meargă în
natură, să respire aer curat, să mănânce, să pescuiască, să facă focuri, şi să arunce pe jos multe
gunoaie. După ce părăseşte locul, o grămadă de gunoaie rămân acolo. Şi când se întoarce, el
este surprins să vadă că locul nu mai este aşa de frumos ca prima oară. Atunci el caută un alt
loc pentru un nou picnic.

Instruiţi grupurile să dezvolte şi să creeze o scurtă piesă de teatru în care să joace personaje
care interpretează ―Insectele de Gunoi‖ de mai sus. Fiecare membru din grup trebuie să joace.

(5) Jucaţi ―Cum se Numeşte Această Insectă de Gunoi?‖ Elevii vor încerca să ghicească ce insectă
de gunoi este interpretată. Elevii nu au voie să ghicească în primele 30 de secunde ale piesei de
teatru.
(6) După ce fiecare piesă este prezentată, revedeţi acţiunile particulare ale insectelor de gunoi.
Întrebaţi elevii dacă ei au văzut vreodată un tip de insectă de gunoi? Au fost ei vreodată un tip
de insectă de gunoi?
(7) Gândiţi-vă şi faceţi o listă de motive pentru care insectele de gunoi aruncă gunoiul. Fiţi sigur că
toate motivele de mai jos au fost menţionate.
Acolo a fost gunoi deja.
Cui îi pasă? Nu locuiesc acolo.
A fost doar un gunoi mic.
Coşul de gunoi a fost prea departe.
Există oamenii plătiţi să cureţe gunoiul oricum.
Nu eu am aruncat-o, vântul a dus-o acolo.
Ajutaţi elevi să realizeze că aceste motive pentru a arunca gunoiul nu sunt o scuză pentru acest
obicei rău.

(8) Noi putem schimba obiceiurile rele. Ca să schimbi un obicei, la început trebuie să realizăm că
facem un lucru rău. De exemplu, dacă mesteci gumă prea tare, este un obicei rău al tău, şi tu

186
 trebuie întâi să realizezi că faci asta înainte de a putea să îţi schimbi obiceiul. Ca să transformi
un obicei rău într-un obicei bun trebuie să practici obiceiul bun în locul celui rău până când el va
deveni aşa de natural încât nu te vei gândi la el de loc. Apoi el va deveni un obicei nou. (Ai
nevoie de 21-30 de zile pentru a crea un nou obicei.)
(9) Spuneţi clasei că ei vor munci să corecteze obiceiul rău de a arunca gunoi pe jos cu unul bun.
(10) Scrieţi pe tablă următoarele obiceiuri bune pentru a nu crea gunoi (deşeuri).
Scrieţi pe ambele părţi ale hârtiei.
Folosiţi hârtia eficient.
Când tu cumperi doar un singur obiect de la magazin, nu cere un ambalaj pentru asta.
Reutilizaţi pungile de plastic, şi folosiţi plasa de rafie sau panză pentru cumpărături.
Discutaţi despre cum aceste acţiuni vor reduce cantitatea de gunoi şi de ce acest lucru este bun
pentru mediu.

(11) Gândiţi şi creaţi o listă cu alte obiceiuri bune pentru a nu produce gunoi. Cereţi elevilor să
selecteze din listă un bun obicei şi să-l transforme într-un obicei. Cereţi elevilor să scrie
alegerea lor pe o bucată de hârtie. De fiecare dată când ei fac acest obicei elevii trebuie să
noteze timpul şi data pe hârtie. Daţi-le 2 săptămâni să încerce să adopte bunele obiceiuri.

(12) La sfârşitul celor 2 săptămâni elevii îşi vor împărtăşi experienţele lor. A avut cineva succes
în adoptarea unui bun obicei? Cred ei că e nevoie de mai mult timp?

Folosind punctele de mai jos, cereţi elevilor să vină cu sugestii despre cum cred ei că pot
schimba atitudinea oamenilor despre gunoi. Cum pot ei să încurajeze oamenii să adopte
obiceiul de a arunca gunoi în container şi nu pe jos ? Arătaţi unui grup ideile celuilalt grup. Ei
vor identifica primele idei foarte bune pentru prevenirea aruncării gunoiului.
Strângeţi cazuri concrete.
Implicaţi oamenii în acţiunile voastre pentru ca aceştia să dorească să se schimbe.
Faceţi un plan de acţiune.
Concentraţi-vă pe rezultate.
Încurajaţi participanţii.

Evaluare:
Cereţi elevilor să numească o acţiune care reduce gunoiul şi care poate fi un obicei bun.

Cereţi elevilor să explice cum pot convinge insectele de gunoi să îşi schimbe obiceiul de a arunca
gunoi pe jos.

187
 LECŢIA 43 - RECICLAREA: ŞTIŢI CE ESTE
ADEVĂRAT SAU FALS?
Pregătirea Lecţiei: 20 minute
Desfăşurarea Lecţiei: 50 minute (20 minute pentru test şi 20 minute pentru joc)

Obiective:
Elevii vor descoperi care dintre membrii grupului au informaţii despre reciclare ca un punct de
plecare în studierea aspectelor legate de reciclarea materialelor.

Demers metodologic:
Elevii vor primi un test de 20 de minute, după care lucrările vor fi strânse. Li se va spune că vor
primi testele corectate după ce vor studia despre reciclarea materialelor. Atunci, se va discuta despre
ceea ce au învăţat elevii.

Test : Mediul uman - Reciclarea:

Nume____________________________ Data_______

1. Ce este reciclarea?

2. Numiţi 5 produse reciclabile. (hârtie igienică, hârtie, carton, brichetă (din rumeguş), unele sticle
şi borcane, oţel, fier şi aluminiu în industrie)

3. Unde ajunge gunoiul pe care îl aruncaţi?

4. Ce este o resursă care nu se poate reînnoi? (produsele din petrol ca materialele plastice, benzina)

5. Numiţi 4 produse casnice toxice.

6. Cum se poate economisi hârtia?

7. Toate materialele plastice se pot recicla împreună. Adevărat sau fals? (Fals, ele trebuie separate
pe tipuri: stiren, polietilenă, polipropilenă, de exemplu)

8. Ce se obţine după reciclarea cutiilor de conservă din aluminiu? (mai multe cutii de conservă din
aluminiu, produse industriale)

9. De ce să reciclăm materialele? Care sunt foloasele reciclării?

Joc: Adevărat sau fals? (20 minute)

Demers metodologic:

188
Elevii sunt împărţiţi pe două echipe (sau mai multe, dacă numărul lor este mai mare). Li se spune că
vor juca un joc pentru a afla care echipă ştie mai multe despre reciclare.
Se citeşte o afirmaţie unei echipe. Li se dă 1 minut să formuleze un răspuns (adevărat sau fals).
Înainte de a li se citi răspunsul corect, se cere părerea celeilalte echipe referitoare la răspunsul
primei echipe. Dacă ei nu sunt de acord cu răspunsul primei echipe, se va realiza un schimb de
păreri între cele două echipe. Echipele vor explica de ce au răspuns cu „adevărat‖ sau cu „fals‖.
Dacă prima echipă răspunde corect, i se dă un punct. Dacă nu, punctul se dă echipei care răspunde
corect. Se citeşte răspunsul de pe fişa cu afirmaţii. Se comentează acest răspuns. Apoi se citeşte o
altă afirmaţie celeilalte echipe. Pentru fiecare afirmaţie se schimbă cei care dau răspunsul din cadrul
fiecărei echipe.

Afirmaţii adevărat/fals şi răspunsuri:

1. Cea mai bună modalitate de a scăpa de gunoi este arderea lui. FALS. Conform spuselor Agenţiei
de Protecţie a Mediului, "chiar dacă există metode de controlare a poluării, cuptoarele de ardere a
gunoiului sunt cea mai mare sursă de poluare a aerului în multe zone." Ele emană gaze care duc la
apariţia ploii acide precum şi substanţe toxice cu efect negativ asupra mediului. Cuptoarele de
ardere produc milioane de tone de cenuşă toxică, care trebuie depozitate într-un anumit loc.

2. Nu avem destule locuri de depozitare a gunoiului şi deşeurilor produse de societate. ADEVĂRAT.

Există foarte puţine spaţii de depozitare rămase disponibile. Multe spaţii s-au închis, ca de exemplu rampa
de gunoi din Cluj, iar pentru a construi altele noi, e nevoie de foarte mulţi bani.

3. Îngroparea gunoiului este o metodă sigură. FALS. Majoritatea rampelor au fost construite fără să
se ţină seama se standardele de siguranţă. Ele nu au echipamentele necesare pentru oprirea scurgerii
deşeurilor toxice pe solul şi în apa din împrejurimi. Apa naturală este o sursă importantă pentru apa
potabilă. Rampele de gunoi pot contamina sursele locale de apă potabilă.

4. Prin reciclare se reduce consumul de energie. ADEVĂRAT. O tonă de aluminiu reciclat duce la
economisirea a 95% din energia necesară producerii iniţiale a aluminiului; pentru o tonă de hârtie
reciclată se foloseşte numai 60% din energia folosită pentru o tonă de hârtie brută, şi nici nu se mai
taie alţi copaci.

5. Reciclarea este mai ieftină decât aruncarea gunoiului în rampe sau arderea lui . ADEVĂRAT.
Reciclarea sticlei, hârtiei sau a materialelor plastice costă mai puţin decât celelalte opţiuni. În unele
oraşe, se plăteşte mai mult pentru aruncarea gunoiului sau incinerarea acestuia decât pentru
departamentul de poliţie.

6. Deoarece pădurile pot fi replantate după ce au fost tăiate pentru fabricarea hârtiei, reciclarea
hârtiei nu este un lucru important. FALS. Reciclarea hârtiei contribuie la protejarea apei şi a solului
şi reduce poluarea aerului. Reciclarea hârtiei duce la conservarea apei şi reduce cantitatea de deşeuri
industriale aruncate în rezervele de apă. Defrişarea (tăierea copacilor) cauzează pierderi de teren, ce
duc la poluarea apelor curgătoare. De asemenea, copacii consumă dioxid de carbon, producând o
împrospătare a aerului.

189
7. Reciclarea contribuie la combaterea "efectului de seră." ADEVĂRAT. Reciclarea este folositoare
din două perspective. Pe de o parte, ea determină economisirea resurselor energetice. Produsele
reciclate duc la consumarea unei cantităţi mai reduse de combustibil (cărbune, gaze naturale,
petrol). Acesta este un lucru bun, de vreme ce acest combustibil produce prin ardere dioxid de
carbon, care este emanat în atmosferă, cauzând creşterea temperaturii globale. Pe de altă parte,
gazul metan, care se produce prin descompunerea deşeurilor din rampele de gunoi, cauzează efectul
de seră. Deci, reciclarea reduce cantitatea de gaze emanate în atmosferă.

După ce jocul s-a terminat, se poartă o discuţie pe baza următoarelor întrebări:

1. Ce aţi învăţat nou despre reciclare prin acest joc?

2. Ce aspecte v-au surprins? De ce?

3. Credeţi că oamenilor le pasă de ce se întâmplă cu gunoiul pe care îl aruncă? De ce da sau de ce

nu?

4. Ce probleme de mediu apar când deşeurile sunt aruncate pe rampe de gunoi sau când sunt arse?

5. Veţi face ceva diferit după acest joc?

Se subliniază, din nou, că principalul motiv al reciclării este faptul că arderea gunoaielor nu este
recomandabilă. Se anunţă că în următoarea activitate se va discuta despre modul de funcţionare al
rampelor de gunoi.

190
 LECŢIA 44 –FACEŢI VOI ÎNŞIVĂ HÂRTIE
(Fabricarea Hârtiei Reciclate)

Nivelul claselor: Clasele I-VIII

Arii curriculare: Ştiinţe, studii sociale, arta limbajului
Concepte:
Tehnologiile de conservare ajută oamenii să menţină şi să extindă productivitatea resurselor
vitale.
Prin reducerea deşeurilor şi reciclarea materialelor, indivizii şi societatea pot extinde
valoarea şi utilitatea resurselor şi pot promova calitatea mediului.
Abilităţii: observarea, organizarea informaţiei, compararea şi contrastul.

Obiective
Elevii vor: 1) face hârtie reciclată din maculatură, 2) vor descrie paşii procesului de fabricare a
hârtiei şi vor identifica elementele şi productivitatea procesului, şi 3) vor compara fabricarea
manuală a hârtiei cu procesul folosit în fabrici.

Durata: 30 minute plus timpul să culeagă materialele pentru pregătire.

2 ore pentru activitate.
Locul de desfăşurare: Sala de clasă sau afară pe beton.
Materiale: Maculatură ruptă în bucăţi mici (aproximativ 2,5 cm x 2,5 cm) (evitaţi hârtie din
reviste sau cu cerneală de tipar, precum ziarele); o găleată sau două; rame de lemn
aproximativ 13 cm x 18 cm sau 20 cm x 25 cm; sită; pioneze; un lighean din plastic (de cel
puţin 9.5 litri sau mai multe, dacă sunt mulţi copii) care trebuie să fie mai larg decât ramele;
prosoape; blender; burete; fier de călcat; prosoape pentru strângerea apei; hârtie colorată,
bucăţele de aţă colorată sau flori uscate sau ierburi (facultativ).

Rezumat
Hârtia este unul din multele produse care se fabrică din resurse forestiere. În această activitate,
elevii înşişi încearcă să investigheze procesul de fabricare a hârtiei. Chiar dacă acest proces este
destul de murdar, merită efortul. De obicei elevii sunt emoţionaţi să afle că pot face hârtie şi că
produsul lor este şi practic şi frumos.

Cunoştinţe de bază
Hârtia este un material simplu. Este în fond un covoraş obţinut de asprimea unei fibre şi se
poate face din aproape orice material fibros ca bumbacul, cânepa, lemnul, sau hârtia reciclată. Şi
totuşi, a cest produs simplu are un efect extraordinar asupra vieţii noastre. Imaginaţi-vă cât de
diferită are fi ea fără hârtie!
Procesul de fabricare a hârtiei s-a inventat în China în secolul al II-lea e.n. Odată cu
revoluţia industrială şi cu maşina de tipărit, fabricarea hârtiei a devenit o industrie importantă care
asigură nenumărate produse, de la cărţi şi ziare la hârtie de împachetat şi teancuri de foiţe pentru
notiţe. Maşinile moderne pot face o coală de hârtie de 8,8 m lăţime şi aproximativ 64 km lungime

191
în doar o oră! În timp ce tehnologia s-a schimbat enorm peste secole, paşii de bază sunt destul de
simpli de făcut de elevi în clasă.
Procesul începe când copacii, crescuţi special pentru fabricarea hârtiei, se taie şi se
transportă la o fabrică de hârtie. La fabrici, nişte maşini mari înlătură coaja şi tăie buştenii în
milioane de bucăţele de mărimea fulgilor de cereale pentru micul dejun. Aşchiile de lemn
călătoresc spre giganticele „fierbătoare de pastă de hârtie,‖ unde se adaugă chimicale şi aburi.
Amestecul se încălzeşte şi se presurizează, spărgând aşchiile în particule din ce în ce mai mici şi în
final formează o suspensie de apă diluată şi fibre de lemn numită pastă de lemn. Pasta trece apoi
prin spălări şi site, iar uneori trece printr-un proces de albire care îi va da albeaţa necesară gradului
de hârtie care se fabrică. Uneori se adaugă şi alte substanţe chimice ca vopsele, pigmenţi, scrobele
sau răşini pentru obţinerea hârtiei sau cartonului dorit.
Pasta se pompează apoi prin nişte conducte la maşina de hârtie, unde este împrăştiată pe o
sită mare de metal care se mişcă. După ce apa din pastă se scurge prin găuri, rămâne un strat umed
din fibre de lemn: hârtie. Se ridică de capătul curelei de transmisie şi se usucă pe role încălzite cu
aburi.
Fabricarea hârtiei comerciale afectează mediul în multe moduri. Energia necesară pentru
fabricarea hârtiei provine în special din combustibili învechiţi care nu pot fi reînnoiţi. Arderea
acelor combustibili duce la eliminarea bioxidului de carbon şi a altor poluanţi în aer. Totuşi, pentru
siguranţa publică, sunt legi de stat care controlează aceste emisii. În România, acest legi sunt scrise,
dar nu există un buget suficient să se aplice. Cea mai mare parte din ceea ce vedeţi ieşind din
coşurile fabricilor este abur şi nu substanţe poluante. Multe fabrici reciclează maculatura pe care o
produc, şi folosesc deşeuri de lemn pentru producerea electricităţii necesare.
Deşeurile de apă din fabricarea hârtiei pot cauza probleme de poluare. Totuşi, în SUA şi
Canada, apa deversată de fabrici este supravegheată şi controlată. În plus, procesul de pregătire a
pastei crează mirosuri puternice care se simt în apropierea fabricilor. Cele mai multe fabrici au
sisteme de controlare a mirosurilor pentru a diminua această problemă, cu toate că nu de fiecare
dată ea reuşeşte.
Hârtia provine din copaci, care sunt o sursă ce se reînnoieşte. Cei mai mulţi dintre copacii
folosiţi pentru hârtie se plantează şi se taie de pe plantaţii special întreţinute în acest scop. Mai mult
de jumătate din fibrele folosite pentru hârtie provin din resturile rămase din prelucrarea lemnului şi
din maculatură.
Hârtia se reciclează uşor, ceea ce duce la reducerea spaţiului necesar pentru a aduna
cele 200 milioane de tone de reziduuri solide pe care le produc americanii anual. Oricum, nu
contează cât de mult reciclăm hârtia, copacii tot vor mai fi necesari pentru produsele din hârtie,
deoarece hârtia nu poate fi reciclată nelimitat. De fiecare dată când hârtia trece prin procesul de
fabricaţie, fibrele se deteriorează. După reciclări repetate, fibra nu mai este potrivită pentru
fabricarea hârtiei.

Pregătire

1. Hotărâţi-vă cum veţi desfăşura activitatea. Dacă nu aveţi materiale suficiente sau supravegherea
adulţilor, puteţi demonstra; dar, ideal ar fi să găsiţi un mod ca şi elevii să participe. Elevii mai
mari pot lucra pe grupuri, unii pot face hârtie în timp ce alţii pot face o activitatea diferită.
Pentru elevii mai mici, aţi putea cere ajutorul unui părinte care să facă o altă activitate cu restul

192
 clasei, în timp ce dumneavoastră ajutaţi grupul mai mic să facă hârtie. Cu materiale destule şi
ajutor de la părinţi sau voluntari puteţi face activitatea cu clasă întreagă.
2. Procesul de fabricare a hârtiei este un proces care implică umiditate, aşa că planificaţi-l astfel ca
locul respectiv să nu fie afectat de umezeală. Puteţi să puneţi folii de plastic pe jos. Aţi putea
chiar cere elevilor să poarte un şorţ sau un halat sau haine mai vechi.
3. Înlăturaţi orice plastic sau capsă de pe maculatură şi rupeţi-o în bucăţele mici (~2.5 cm pătraţi).
Muiaţi hârtia în apă fierbinte într-o găleată timp de 30 minute cel puţin; sau dacă puteţi, peste
noapte.
4. Cumpăraţi sau confecţionaţi rame de lemn. Prindeţi strâns în pioneze o sită din nylon sau sârmă
de rame, făcând un „aşternut‖ care va fi suprafaţa pe care veţi întinde fibrele.

Procedură
1. Prezentaţi activitatea întrebând elevii cum cred ei că să face hârtia şi din ce.
2. Umpleţi vasul blenderului până la jumătate cu apă caldă şi apoi adăugaţi un pumn de hârtie
înmuiată. Amestecaţi cu viteză medie până când nu se mai văd bucăţile de hârtie, iar pasta are
consistenţa unei supe. Puteţi adăuga în amestec bucăţi de hârtie colorată, bucăţele de aţă
colorată, flori uscate sau ierburi pentru ţesătură.
3. Turnaţi amestecul într-un lighean şi apoi umpleţi-l cu apă caldă, amestecând până când toate
ingredientele sunt bine amestecate. Se poate adăuga puţin apret pentru a face hârtia mai
rezistentă.
4. Introduceţi rama în lighean sub aluat şi mişcaţi-o uşor, aşa încât fibrele să se distribuie în mod
egal pe sită.
5. Scoateţi sita afară din amestec, ţinând-o plată. Aşteptaţi să se scurgă cea mai mare parte a apei.
Apăsaţi uşor pasta cu mâna sau un burete pentru a se scurge excesul de apă.
6. Puneţi un prosop curat pe o suprafaţă plană şi răsturnaţi rama. Strângeţi excesul de apă de pe
spate cu un burete. Ridicaţi uşor rama, lăsând hârtia.
7. Dacă aveţi un fier de călcat, acoperiţi hârtia cu un alt prosop şi călcaţi-o; fierul trebuie încălzit
mediu şi fără abur. Când hârtia este uscată, trageţi prosopul uşor de ambele capete, pentru a o
separa de prosop. Uşurel, luaţi hârtia de pe prosop. Dacă nu aveţi timp destul să călcaţi hârtia
până este uscată, lăsaţi hârtia să se usuce peste noapte. Sau, dacă nu aveţi un fier de călcat,
lăsaţi hârtia să se usuce peste noapte.
8. Când aţi terminat fabricarea hârtiei, strângeţi pasta rămasă într-o strecurătoare şi aruncaţi-o sau
puneţi-o într-o pungă de plastic în congelator pentru o folosire ulterioară.
9. Discutaţi pe baza acestor întrebări:
Ce materialele am folosit în fabricarea hârtiei?
Ce forme de energie aţi folosit pentru fabricarea hârtiei? (electricitate şi propria energie a
elevilor)
Ce tipuri de reziduuri au rezultat din fabricarea hârtiei? (apă murdară şi pasta rămasă)
Ce-am făcut cu reziduurile?
Care au fost câteva din problemele generate de fabricarea hârtiei? (curăţenia locului de
muncă)
Cum este într-o fabrică de hârtie unde se produc tone de hârtie zilnic? De ce credeţi că este
importantă reciclarea hârtiei? Dar reducerea cantităţii de hârtie pe care o folosiţi?
Care este diferenţa dintre hârtia nouă şi hârtia realizată prin reciclare?
La ce cred ei că se poate folosi noua lor hârtie?

193
Pentru elevii mai mari
1. Ajutaţi elevii să investigheze procesul folosit în fabricile de hârtie moderne.

Extinderi
Pentru a demonstra principiul că hârtia nu poate fi mereu reciclată fiind necesară o infuzie de
fibre noi, încercaţi să reciclaţi hârtia făcută acasă o dată sau de câteva ori. Folosind o parte din
hârtia pe care elevii au făcut-o pastă, faceţi un lot de hârtie şi puneţi elevii să compare primul lot
de hârtie cu cel de-al doilea. Care este mai tare? Care este mai folositoare? Elevii pot lua o
parte din al doilea lot şi pot să o folosească pentru a face al treilea lot, comparând loturile ca
structură şi durabilitate. Această demonstraţie le arată elevilor de câte ori poate fi reciclată
hârtia. (În general, estimările arată că fibra nu poate rezista la mai mult de cinci sau şase
reciclări.)
Dacă locuiţi în apropierea unei fabrici de hârtie, invitaţi un reprezentant de acolo să ajute elevii
să facă hârtie. Cereţi-i să vă aducă eşantioane de aşchii de lemn, pastă şi hârtie, dacă este
posibil, sau faceţi o excursie la fabrica de hârtie.

Evaluarea:
1. Cereţi elevilor mai mici să scrie instrucţiunile pentru producerea hârtiei pe o bucată de hârtie
reciclată, făcută de ei.
2. Cereţi elevilor mai mari să-i ajute pe cei mai mici în activitatea de producere a hârtiei.

Adaptat şi tradus după Project Learning Tree, p. 176-179.

194
 LECŢIA 45 – SURSE DE ENERGIE
Obiective:
Elevii vor:
1. Identifica relaţiile dintre activităţile zilnice care cer energie şi resursele folosite pentru a da
energie.
2. Putea face distincţia între resursele naturale regenerabile şi neregenerabile.

Materiale:
Hârtie
Lipici
Creioane/carioci pentru desenat
Reviste

Procedură:

Se va face un brainstorming pentru a alcătui o listă cu activităţi pe care elevii le fac în fiecare zi şi
pentru care folosesc energie; de exemplu: uitatul la televizor, mersul cu părinţii cu maşina,
pregătitul cinei pe aragaz.
Elevii vor alege una sau mai multe activităţi de pe listă şi vor cerceta de unde vine energia care face
activitatea posibilă. De exemplu curentul electric folosit pentru ca un televizor să meargă poate să
provină de la turbine hidroelectrice care sunt puse în mişcare de apă şi care se găsesc în spatele unui
dig.
Elevilor li se vor da creioane/carioci pentru desenat şi reviste din care să taie poze. Fiecare elev va
desena sau va decupa dintr-o revistă, două poze, una care să reprezinte activitatea care necesită tipul
de energie pe care ei o cercetează, iar cealaltă să arate resursa naturală principală care e folosită
pentru a elibera energie astfel încât activitatea să fie posibilă.
Elevii vor discuta termenii de: ‖resursă regenerabilă‖ şi ―resursă neregenerabilă‖. Vor grupa
imaginile, împărţindu-le în cele două categorii. Apoi se vor discuta întrebări de felul:
Care activităţi depind de resurse naturale regenerabile pentru sursa principală de energie?
Care depind de resurse neregenerabile?
Există modalităţi prin care noi să ne putem modifica obiceiurile zilnice astfel încât să folosim
energia mai cumpătat ?

Extensie:
Elevii mai mari ar putea afla mai multe despre costurile pentru mediu şi monetare folosite pentru a
obţine energie de la fiecare sursă.
Vor discuta care dintre trebuinţele obişnuite ale energiei par cele mai potrivite pentru fiecare dintre
surse.

195
 LECŢIA 46 - IDENTIFICAREA MATERIALELOR
BIODEGRADABILE
Obiective:
Elevii vor:
1) ştii ce sunt materialele biodegradabile şi non-biodegradabile
2) identifica materialele biodegradabile

Materiale:
Şase flacoane de plastic de doi litri cu partea de sus tăiată
Pământ
Apă
Resturi de legume
Plastic
Lemn
Metal
Hârtie
Polistiren
Etichete pentru fiecare categorie
Bandă adezivă transparentă

Procedura:
1) Împărţiţi copiii în şase grupe şi atribuiţi fiecărui copil câte un rol: un copil care înregistrează,
manager de materiale, reporter şi observator
2)Fiecare manager de materiale ia câte o etichetă şi materialele corespunzătoare, un flacon, nişte
pământ şi puţină bandă adezivă transparentă.
3)Fiecare grup va umple flaconul pe jumătate cu pământ, apoi va pune materialele şi le va acoperi
cu pământ.
4) Fiecare grupă va primi puţină apă să ude pământul
5) Fiecare grupă va lipi etichetele pe flacoane
6) Fiecare grupă va înregistra observaţiile iniţiale
7) Întrebaţi elevii ce cred că se va întâmpla cu aceste materiale
8) Explicaţi termenii de biodegradabil şi non-biodegradabil
9) Estimaţi care fel de material se va descompune cel mai repede şi cel mai încet

Evaluare:
Elevii vor urmări ceea ce se întâmplă şi vor înregistra observaţiile în fiecare săptămâna şi apoi vor
discuta cu colegii despre cele observate. Întrebaţi-i pe elevi ce se poate face cu materialele care nu
pot fi descompuse uşor. Pe grupe, elevii vor discuta ideile lor despre reciclare.

196
 LECŢIA 47 – GĂSIŢI O SOLUŢIE
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
Recunoaşte nevoia de cooperare între toţi membrii comunităţii pentru găsirea unei soluţii la o
problemă de mediu.
Determină dacă pot găsi mai mult decât o singură soluţie.

Metoda:
Elevii vor lucra împreună pentru a găsi rezolvarea problemei.

Materiale:
4 pachete de cărţi de acelaşi fel

Procedura:
(3) Citiţi ―Povestea despre mediu‖ împreună, care se găseşte la sfârşitul lecţiei, pentru a introduce
conceptul că cooperarea asigură succesul.
(4) Înainte de a începe ora verificaţi dacă cele 4 pachete de cărţi sunt complete. După ce aţi făcut
asta, amestecaţi împreună toate cărţile din cele 4 pachete. Apoi împărţiţi în 4 părţi a câte 52 de
cărţi fiecare.
(5) Împărţiţi elevii în 4 grupe. Fiecare grupă reprezintă unul dintre următorii membri ai
comunităţii: Grupul A = oamenii de afaceri; Grupul B = oamenii politici;
Grupul C = populaţia; Grupul D = elevii
(6) Spuneţi elevilor că ei toţi împreună formează o comunitate, comunitatea în care locuiesc.
Comunitatea lor are acum o problemă de mediu care îi afectează direct pe fiecare. Fiecare grup
este responsabil să se asigure că comunitatea va găsi o soluţie la problemă. Soluţia problemei
este reprezentată de un pachet de cărţi complet.
(Soluţia poate însemna că toată clasa lucrează împreună pentru a realiza un pachet de cărţi
complet. Sau fiecare grup poate lucra individual pentru realizarea unui pachet complet de cărţi.
DAR NU SPUNEŢI ELEVILOR ACEST LUCRU! Lăsaţi-i pe ei să hotărască ce vor face.)
(7) Daţi fiecărui grup un pachet cu 52 de cărţi amestecate. După 2 minute sau când un pachet de
cărţi este complet, discutaţi ce s-a întâmplat. Vedeţi întrebările de mai jos.
Dacă după 2 minute nimeni nu a reuşit să aibă un pachet de cărţi complet dar ei se ceartă pentru
cărţile de care mai au nevoie ; subliniaţi necesitatea că trebuie să încerce din nou. Lăsaţi elevii
să încerce de 2 sau 3 ori. Ei vor începe să recunoască că au nevoie să se organizeze şi să
comunice ca şi grup.

(8) Întrebări pentru discuţie:

Ce aţi făcut la început?
Grupul vostru a fost în competiţie cu altele pentru a găsi soluţia?
Aţi încercat să schimbaţi cărţile între voi?

197
 Este posibilă mai mult decât o soluţie? (mai mult decât un pachet complet de cărţi)
Cât de multe posibilităţi de cooperare credeţi voi că există? (pentru a realiza un pachet complet
de cărţi)
(9) Puncte accentuate în timpul discuţiei:
Noi suntem toţi membrii ai aceleaşi comunităţi.
Deşi avem interese diferite ca grupuri separate, noi trebuie să cooperăm şi să lucrăm împreună
pentru un scop comun.
Izolarea fiecărui grup nu ajută pe nimeni. Aceasta poate cauza fricţiuni şi resentimente.
Dacă arătaţi un grup cu degetul şi spuneţi că este vina lui sau este responsabilitatea lui, acest
lucru nu va favoriza un climat propice pentru rezolvarea problemei.
Cooperarea dintre grupuri este mai bună decât competiţia. A fost spus mai devreme, fiecare
grup este responsabil să fie sigur că comunitatea va găsi o soluţie la problemă.

„Povestea Despre Mediu‖

Împărţiţi elevii în 4 grupe şi daţi-le fiecăruia un nume: Toată lumea, Cineva, Oricare şi Nimeni. În
timp ce citeşte, profesorul va arăta cu degetul grupul care urmează să-şi strige numele: Toată
lumea, Cineva, Oricare sau Nimeni. Ei se vor ridica în picioare când este rândul lor să îşi spună
numele grupului şi apoi se vor aşeza din nou jos pe scaun.

Profesorul va citi:
―A fost o mare problemă care trebuia să fie rezolvată pentru că a afectat calitatea vieţii din
comunitatea noastră, ________________, România.‖

Toată lumea a fost sigură că Cineva va face ceva pentru asta. Oricare ar fi putut să o facă, dar
Nimeni nu a făcut-o. Acum Cineva este furios pe această problemă pentru că a fost
responsabilitatea a Toată lumea. Toată lumea a crezut că Oricare poate să o facă, dar Nimeni nu a
realizat că Toată lumea ar fi trebuit să o facă În final Toată lumea a acuzat pe Cineva când Nimeni
nu a făcut ceea ce Oricare putea să facă.‖

198
 LECŢIA 48: LEGEA - OAMENII LUCREAZĂ
ÎMPREUNĂ
Scenariu:
La o companie de produse chimice din Transilvania tocmai s-a produs o emanare toxică din
sistemul de descărcare. Directorii fabricii ştiau că sistemul de descărcare era vechi şi că exista
pericolul unei scurgeri. S-a produs o scurgere de acid clorhidric pe suprafaţa de lângă fabrică.
Acidul clorhidric s-a scurs pe pământ şi de acolo spre un râu din vecinătate. Într-o oră, acidul a
ajuns la râu şi a început să se scurgă în apă. A ucis toată vegetaţia din cale, iar, în câteva ore, pe
malul râului pescarii au putut vedea mulţi peşti morţi. Nişte copii înotau în râu în momentul
scurgerii acidului în acesta, iar acum doi dintre ei sunt spitalizaţi datorită expunerii la substanţele
chimice. Efectele asupra vieţii sălbatice locale, asupra animalelor care pasc şi asupra fermierilor
care folosesc râul pentru irigaţii sunt substanţiale.

Personaje:
Poluatorul (fabrica): Director, Contabil, Responsabil cu problemele de mediu, Administrator
Cetăţenii (comunitatea): mame, copii, persoane implicate în probleme de mediu, fermieri, pietoni,
Asociaţia vânătorilor şi pescarilor, familii de romi care au fost cei mai afectaţi deoarece trăiesc
chiar lângă fabrică (copiii lor sunt în spital datorită accidentului).
Autorităţi: Primar, Prefect, Reprezentant al Consiliului Judeţean şi Orăşenesc, Reprezentant al
Inspectoratului de Protecţie a Mediului, cercetători, doctor(i), avocaţi, judecător, reporter TV,
reprezentanţi ai organizaţiilor ecologice Greenpeace, World Wildelife Fund, Friends of the Earth
sau alte organizaţii care se ocupă cu animale, plante şi ecosisteme.

Obiective:
Elevii vor fi capabili să:
Găsească soluţii, lucrând în echipă (toţi cetăţenii împreună). În acest scenariu, toţi doresc să
rezolve problema, chiar şi fabrica responsabilă de poluare, deoarece scurgerea de agent
poluant a fost un accident.

Legătura între joc şi lecţie:

Din Monitorul Oficial al României:
Capitolul 1, Art.5 Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în
acest scop:
a) accesul la informaţie privind calitatea mediului
b) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii autorităţilor, administrative
sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau
indirect.
Art.6 Protecţia mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice si juridice.

Art.36 Protecţia Apelor şi ecosistemelor acvatice

199
Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi
ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative
asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.

Introducere (pentru profesori):

România a finalizat legea referitoare la protejarea cetăţenilor, la cum se pot rezolva problemele de
mediu şi cine are autoritatea să le rezolve. Jocul din această lecţie reflectă realitatea actuală din
România. Există multe părţi implicate în sau confruntate cu probleme ecologice. În această piesă de
teatru o comunitate de oameni trebuie să se adune pentru a găsi o soluţie valabilă pentru toată
lumea. Autorităţile au responsabilitatea de a aplica legile respective în societate, cercetătorii cunosc
aspectele ştiinţifice ale problemei, iar doctorii cunosc efectele acesteia asupra corpului uman. Toţi
cetăţenii sunt afectaţi în diverse moduri, mai mult sau mai puţin. În acest exemplu, fabrica regretă
poluarea pe care a produs-o şi, de altfel, mulţi oameni din fabrică au copii care s-ar putea să fi fost
afectaţi de poluarea din zonă. Ei nu au dorit acest lucru, dar acum trebuie să găsească o soluţie
viabilă- care să nu forţeze compania să ajungă la faliment. Unele dintre soluţiile posibile ar fi
obţinerea unui împrumut pentru modernizarea echipamentului, munca cu membrii comunităţii în
scopul realizării unui proiect de modernizare a echipamentului sau intervenţia unor specialişti în
măsură să-l repare. Trebuie luată şi o decizie de întrajutorare a oamenilor care au fost cei mai
afectaţi; de exemplu a copiilor spitalizaţi, a fermierilor, pescarilor dar şi a vieţii sălbatice care a fost
cel mai mult perturbată.

Demers metodologic:

Se scriu articolele din lege pe tablă. Se explică scenariul clasei. Fiecare articol este explicat şi
discutat împreună cu elevii, pentru a înţelege limbajul folosit. Se împart rolurile clasei (sau se lasă
elevii să-şi aleagă personajul pe care ar dori să-l reprezinte- toate personajele trebuie să fie
reprezentate de cineva). Se explică modul în care a fost afectat fiecare personaj, care sunt
atitudinile sau părerile lor cu privire la poluare, ce face fiecare – în cazul unui expert sau al unei
autorităţi. De exemplu: reprezentantul Inspectoratului de Protecţie a Mediului va înregistra
plângerile, va face o inspecţie, va descoperi sursa poluării şi apoi va discuta cu reprezentanţii
companiei cum pot aceştia să oprească poluarea. Elevii vor lucra apoi pe echipe pentru a găsi
soluţii posibile de rezolvare a problemei. Fiecare grup trebuie să propună soluţii celorlalte grupe şi
să vadă dacă pot să le convingă să accepte aceste soluţii. Dacă ei nu pot sau nu doresc să rezolve
problema, se poate alege varianta implicării unor avocaţi care să-i forţeze să coopereze prin
pedepse sau printr-un proces ca să se rezolve problema.

200
 LECŢIA 49,50 - PACHETUL DE SCHIMB DE
INFORMAŢII DESPRE MEDIU
Nivelul Claselor: I-VIII
Pregătirea Lecţiei: o oră. Înainte de a realiza activitatea, trebuie să găsiţi un grup cu care să
realizaţi schimbul de pachete. Puteţi citi despre ―Găsirea unui grup de schimb‖ mai jos.
Desfăşurarea Lecţiei: 2 ore a câte 50 de minute fiecare

Obiective:
Elevii vor fi capabili să:
Descopere unele dintre resursele, produsele şi celelalte caracteristici ale regiunii în care locuiesc,
precum şi aspecte care o particularizează
Conştientizeze modalităţile prin care populaţia din regiune încearcă să îmbunătăţească condiţiile
de mediu
Descrie asemănările şi deosebirile dintre regiunea în care locuiesc şi o altă regiune, referitor la
caracteristicile acestora.

Materiale necesare:
Cărţi de istorie a regiunii
Carioci, creioane colorate
Hârtie de desenat şi alte materiale de artă

GĂSIREA UNEI ŞCOLI CU CARE SĂ SE SCHIMBE INFORMAŢII:

Pentru a realiza un schimb cu o şcoală din SUA (e nevoie de cel puţin 4 săptămâni pentru stabilirea
contactelor) trimiteţi: numele profesorului, şcoala, adresa, localitatea, judeţul, codul poştal,
telefonul, adresa de e-mail, vârsta elevilor sau anul de studiu la:
Project Learning Tree, American Forest Foundation
1111 19th Street, NW Suite 780
Washington DC 20036
USA

Pentru a realiza un schimb cu o şcoală din România, contactaţi:

Clubul Ecologic Transilvania
Strada Sindicatelor nr. 3 ap. 6
3400 Cluj-Napoca

ATENŢIE — Există legi naţionale referitoare la materialele despre plante şi animale care se pot
trimite în străinătate. Dacă partenerul de schimb se află în afara graniţelor României, verificaţi
dacă există anumite restricţii înainte de a trimite materialele despre plante şi animale.

201
Demers metodologic:

După ce aţi obţinut numele şi adresa "partenerului de schimb," anunţaţi elevii că urmează să
schimbe informaţii despre mediu cu elevi din altă regiune. Explicaţi-le că elevii cu care se
realizează schimbul de informaţii nu cunosc foarte multe lucruri despre regiunea locală română.
Grupul va avea responsabilitatea de a pregăti suficiente date pentru pachetul de schimb, care să
ajute elevii din cealaltă regiune să cunoască mediul prezentat.

Activităţi

1. Se realizează împreună cu elevii o listă de aspecte care ar putea fi incluse în pachetul de schimb.
Elevii îşi vor împărţi sarcinile referitoare la studiul, strângerea şi pregătirea materialelor care vor
fi incluse în pachet. Elevii se pot ghida după următoarele aspecte ce pot fi incluse în pachet:
Descrierea sumară a regiunii voastre, scrisă de elevi
Un colaj cu imagini ale tipurilor de ecosistem local (munţi, plajă, mlaştină, deşert, mediu
urban, etc.)
O carte cu desene ale unor specii locale interesante de plante şi animale sau a mai multor
specii de plante şi animale diferite care se găsesc în regiune
Fotografii ale grupului de elevi, ale şcolii sau clasei
O casetă video care prezintă ecosistemul local şi unde se aud şi sunetele animalelor din
zonă
Povestiri ale elevilor referitoare la activităţile sau locurile preferate
Mostre de mâncăruri speciale din regiune şi imagini cu evenimentele culturale sau
sărbătorile din regiune
Obiecte naturale caracteristice zonei, cum ar fi frunze de copac, nuci şi conuri; flori
presate; roci; scoici
O înregistrare cu sunetele din zonă sau cu prezentări orale pe diferite teme realizate de
elevi
Un ghid, pregătit de elevi, al tuturor copacilor din vecinătate (sau a altor elemente ale
naturii din zonă)
O descriere a problemelor din mediul local şi articole legate de aspectele acestor
probleme.
2. În timp ce aşteptaţi sosirea pachetului de la celălalt grup, întrebaţi-i pe elevi ce ştiu sau ce au
auzit despre regiunea cu care realizează schimbul. Pot să dea exemple de oraşe importante, de
repere geografice sau de alte caracteristici ale regiunii? Ce fel de climat există acolo?
Răspunsurile elevilor sunt scrise pe tablă.
3. Când soseşte pachetul de la celălalt grup, acesta va fi deschis împreună cu elevii şi se va examina
conţinutul său. Apoi se vor compara regiunile între ele. De exemplu, cum sunt climatele? Ce
specii de animale şi plante (dacă există) se regăsesc în ambele regiuni? Există diferenţe în ceea
ce priveşte viaţa oamenilor?
4. Ca o concluzie, se poate folosi pachetul pentru a realiza o prezentare a ceea ce le-a plăcut cel mai
mult despre zonă sau despre cum ar fi ca ei să locuiască acolo. De exemplu, ar putea realiza
desene ale obiectului preferat din pachet sau scene din regiune. Sau ar putea scrie impresiile lor

202
 referitoare la aspectele prezentate în pachet. De exemplu, ei ar putea compune povestiri legate de
aventurile lor imaginare în această regiune.

Extensie:
Folosind pachetul de informaţii realizat de clasă, se poate discuta despre conceptul de conservare.
Care sunt acţiunile care ar putea fi întreprinse pentru conservarea resurselor folosite în realizarea
produselor incluse în pachet? Se poate contacta un ziar local pentru a scrie un articol referitor la
pachetul de informaţii primit. Elevii ar putea scrie un articol referitor la acest schimb.

Evaluare:
Când schimbul de informaţii a fost realizat, elevii vor fi ajutaţi să evalueze succesul acestuia. Cât de
folositoare au fost informaţiile şi obiectele incluse în pachetul pe care ei l-au primit? Cât de bine
reprezintă acest pachet mediul ecologic sau cultural al regiunii partenere? Care sunt diferenţele
între cele două pachete? De ce a fost pachetul elevilor mai bun? De ce a fost mai rău? Ce s-ar fi
putut schimba în ambele pachete?

Elevii vor scrie o scrisoare de mulţumire celor cu care au realizat schimbul, menţionând impresiile
lor referitoare la pachetul primit şi ceea ce le-a plăcut cel mai mult referitor la acesta. Clasa va
formula o listă de întrebări legate de aspectele şi obiectele prezentate în pachetul primit sau o listă
cu întrebări legate de regiunea partenerilor de schimb. Poate au nevoie de mai multe informaţii sau
explicaţii referitoare la aspectele prezentate în pachet. Scrisorile pot fi trimise pentru a primi
răspunsul dorit.

203
 LECŢIA 51 – PROIECTAREA UNUI
ORAŞ ECOLOGIC

Procedură:

Descriere:
Numărul grupului:
Numele oraşului:
Populaţia:
Enumeraţi legile oraşului care-i ajută pe cetăţeni să fie responsabili ―din punct de vedere ecologic‖.
Descrieţi sursa de energie pe care cetăţenii o folosesc pentru căldură:
Desenaţi această sursă.
Descrieţi metoda pe care cetăţenii o folosesc pentru depozitarea de gunoaie.
Desenaţi cum vede o pasăre acest ―oraş ecologic‖. Folosiţi în colţ o legendă pentru a defini: fabrici
case, etc.
Descrieţi vizitele la centrala de purificare a apei şi la locurile de depozitare a deşeurilor, precum şi
vizite la birouri pentru a discuta planul oraşului.
Dezvoltarea unui plan de acţiune care poate avea un efect ecologic pozitiv asupra oraşului.

După terminarea planului:

Fiecare grupă va proiecta şi va construi un model al oraşului ecologic folosindu-se de planul de
acţiune.
Apoi vor explica celorlalte grupe modelul şi îşi vor justifica planul de acţiune.

204
 LECŢIA 52 – ZIARUL DE MEDIU
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
Descrie cum ziarele şi revistele cresc sau descresc îngrijorarea faţă de problemele de mediu.
Evalua şi analiza diferite articole din ziare şi reviste
Participă la procesul de luare a deciziilor privind mediul înconjurător.

Metode:
Elevii vor evalua articolele din ziarele şi revistele curente despre probleme de mediu.

Materiale:
Hârtie
Creioane
Markere
Articole din ziare sau reviste

Procedura: (Anumite cuvinte sau idei prezentate în această lecţie poate vor fi prea grele pentru
copiii din clasa a-V-a. Schimbaţi-le cum credeţi că va fi mai bune pentru clasa dumneavoastră.)

Introducere:
Din cele mai vechi timpuri, ziarele au jucat un rol important în problemele sociale. În aproape
fiecare zi, ziarele fac referinţă la problemele grave care afectează mediul. Populaţia devine tot mai
îngrijorată despre probleme de mediu . Dacă soluţiile problemelor de mediu ar fi simple, de ce nu
au fost rezolvate până acum? Nu este aşa de simplu să decizi cea ce este corect sau greşit, bun sau
rău. Toate deciziile trebuie să ţină cont de toate punctele de vedere de astăzi şi de mâine.
Înainte de a începe această lecţie colectaţi un număr foarte mare de articole de mediu din ziare şi
reviste pentru elevi. Ei vor selecta propriile lor articole.

Activitatea:
(1) Fiecare elev selectează un articol din colecţia adusă de profesor. Cereţi elevilor să citească
primul paragraf. Cereţi elevilor să scrie cine este implicat, ce s-a întâmplat, unde s-a întâmplat,
de ce şi cum a fost posibil. Dacă este vorba de o fotografie, elevii vor descrie cât mai multe
detalii posibile fără să citească descrierea fotografiei din ziar.
(2) Cereţi elevilor să identifice tipul de articol (ziar sau revistă, scurtă povestire, editorial).
Discutaţi cu elevii cum felul articolului afectează mesajul transmis.
(3) Acum, puneţi elevii să se concentreze asupra conţinutului fiecărui articol şi să răspundă la
următoarele întrebări:
Ce aţi simţit după ce aţi citit articolul?
Aţi crezut în articol? De ce da sau de ce nu?
Din ce punct de vedere a fost scris articolul? Cum ştiţi?
205
 Este articolul o opinie personală sau reprezintă mai multe opinii?
Ce fapte sunt prezentate ? Sunt documentate? Ce surse s-au folosit? Sunt mai multe opinii?
Este reală prezentarea?
Un fapt este ceva adevărat, precis, real şi poate să fie verificat.
O opinie este o credinţă personală cu sau fără cunoştinţe probate.
O fantezie este produsul imaginaţiei fără corespondenţă în realitate.
Cine este citat?
Sunt cuvinte ambigue folosite? (De exemplu: ―Multe oficialităţi sunt de acord…‖ Cât de
multe? Cine sunt aceste oficialităţi?) Nişte bune exemple de cuvinte ambigue sunt: câteva,
mulţi, frecvent, substanţial etc.
(4) Daţi fiecărui elev aceleaşi materiale de la un editorial de mediu şi o bucăţică de hârtie goală.
Cereţi elevilor să împartă foaia de hârtie în 2 coloane. În prima coloană să pună ―faptele‖ iar în
cea de a doua ―opiniile‖. Cereţi elevilor să pună lista de declaraţii în coloanele potrivite.
(5) În general, un editorial conţine 4 părţi diferite: întrebare, dovezi, concluzie şi sugestii pentru ce
poate să facă cititorul. Revedeţi câteva editoriale şi identificaţi cele 4 componente.
(6) Discutaţi cu elevii faptul că oamenii cred foarte des ceea ce citesc sau aud de la radio sau de la
televizor. Explicaţi faptul că oamenii trebuie să vadă şi să analizeze bine ceea ce aud, citesc sau
văd.

Vă prezentăm câteva elemente ajutătoare care să ne ajute în procesul de luare a deciziilor de mediu:
(A) Înţelegeţi situaţia. Strângeţi cât mai multe informaţii posibile de la cât mai multe surse
posibile. Cunoaşteţi punctele de vedere ale surselor. Fiecare persoană filtrează informaţiile
prin propria ei experienţă.
(B) Verificaţi sentimentele voastre şi cunoaşteţi sistemul vostru de valoare. Care a fost prima
reacţie a voastră. Verificaţi reacţia voastră împotriva informaţiilor colectate.
(C) Cooperaţi cu alţii. Soluţiile problemelor sunt deseori situate undeva la mijlocul părerilor. Ceea
ce înseamnă că aveţi nevoie de dialog şi lucru în echipe pentru a le găsi.
(D) Luaţi în considerare toate alternativele chiar şi acelea care nu le-aţi văzut la început. Găsiţi în
fiecare alternativă o concluzie logică.
(E) Hotărâţi acţiunea sau răspunsul după ce aţi analizat toate alternativele şi consecinţele lor.

Evaluare:
Cereţi elevilor să explice cum ziarele şi revistele pot fi folositoare sau dăunătoare în schimbarea
atitudinii oamenilor faţă de problemele de mediu.

Supliment:
Cereţi elevilor să inventeze o problemă de mediu, ajutându-se de o situaţie reală descrisă într-un
articol. Apoi cereţi-le să scrie un articol despre problema inventată, ţinând tot timpul cont de faptul
că şi ei sunt membrii ai comunităţii locale.
Cereţi elevilor să scrie editoriale despre soluţii privind managementul deşeurilor. Amintiţi-le să
folosească cele 4 părţi diferite: întrebare, dovada, concluzie şi sugestii pentru ceea ce trebuie să
facă cititorul.
Creaţi articole, desene şi caricaturi pentru ziarul de mediu.

206
 LECŢIA 53 – ŞI GESTUL TĂU CONTEAZĂ!
Pregătirea lecţiei: 50 minute
Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:
Elevii vor:
Crea şi implementa o campanie de prevenire a aruncării gunoiului pe jos.
Crea un program care să premieze comportamentele bune.

Metoda:
Elevii vor crea şi implementa un plan de marketing care să promoveze prevenirea aruncării
gunoiului pe jos, în cartier. Elevii vor premia cetăţenii pentru efortul lor de a nu arunca gunoi pe
jos.

Materiale:
Hârtie mare, creioane şi markere
Materiale de scris

Procedura:
(1) Cereţi elevilor să definească gunoiul şi daţi câteva exemple de gunoi aruncat pe jos pe care ei l-
au văzut în cartierul de lângă şcoală. Introduceţi expresia ―Nu mai aruncaţi gunoi pe jos!‖ Şi
cereţi elevilor să explice ce înseamnă asta. Deşi comunităţile trebuie periodic să ridice gunoiul
soluţia rezolvării gunoiului este de a preveni aruncarea acestuia peste tot. Spuneţi clasei că ei
vor crea şi implementa o campanie de prevenire a aruncării gunoiului pe jos în şcoală şi în
cartierul de lângă şcoală

(2) Înainte de a dezvolta campania problema trebuie evaluată Prima dată elevii vor determina unde
a fost găsit gunoi, ce fel de gunoi este şi cine îl produce. Elevii vor examina înainte zona,
pentru a avea răspuns la acest întrebări. Poate că ei trebuie să ghicească cine aruncă gunoi
pentru că în general nu vedem oamenii care l-au aruncat. Câteodată putem deduce persoana
care aruncă gunoi după ceea ce conţine gunoiul. (De exemplu, dacă există scutece de unică
folosinţă, înseamnă că este cineva din zonă care are copil mic).

(3) După evaluarea problemei următorul pas este crearea planului de marketing. Introduceţi
conceptul de plan de marketing. În lumea afacerii planul de marketing este folosit pentru a
vinde producţia ca o marcă specifică, de exemplu suc. In cazul campaniei de prevenire a
aruncării deşeurilor planul de marketing este folosit pentru a vinde un mesaj sau o idee. ―Nu
aruncaţi gunoi.‖ Multe organizaţii neguvernamentale vând ideile lor în fiecare zi. Cereţi
elevilor nişte nume de organizaţii neguvernamentale şi mesajul acestora.

Vă prezentăm cele 3 componente ale unui plan de marketing: (1.) Mesajul sau ideea. (2.)
Grupul ţintă şi (3.) cum vei promova ideea.

207
 Întreaga clasă poate lucra împreună pentru crearea planului de marketing sau elevii pot fi
împărţiţi în câteva grupuri mici care pot fiecare să dezvolte mici secţiuni ale planului care pot fi
puse împreună.

MESAJUL

Mesajul trebuie să capteze atenţia. În caz contrar, el va fi ignorat şi va fi ineficient. Elevii vor
crea un slogan care va avea un mesaj atractiv şi care se va referi la prevenirea aruncării
gunoiului. Încurajaţi ca elevii să fie creativi.

GRUPUL ŢINTĂ

O campanie bună trebuie să identifice grupul ţintă, oamenii la care trebuie să ajungă mesajul.
De obicei fiecare campanie identifică câteva grupuri ţintă specifice. De exemplu adulţii care
aruncă mucuri de ţigară şi elevii care aruncă ambalaje de la dulcuri pot fi grupuri ţintă.
Definirea grupului ţintă foarte precis este importantă pentru că va determina conţinutul şi felul
mesajului. Mesajul şi grupul ţintă merg mână în mână.

PROMOVAREA

Reclama este un mesaj plătit şi trimis prin mass-media, prin TV, radio, ziare, poştă sau
reclame exterioare. Elevii nu vor avea bani să plătească aceste tipuri de reclame, dar ei pot
produce propriile lor versiuni folosind reclame exterioare, afişe, pliante.
Publicitatea este un mesaj care este trimis prin mass-media în formă de ştire locală.
Publicitatea este gratis. Elevii pot avea sprijinul ziarului local şi posturilor de radio în
acţiunea lor de a promova campania.

(4.) Daţi-le timp elevilor să ia în considerare toate posibilităţile şi să realizeze forma finală a
planului de marketing. Asiguraţi un climat relaxant pe toată durata acestei acţiuni. Ajutaţi
elevii la crearea agendei de implementare a planului. Dezvoltarea şi implementarea planului de
marketing poate să ia mult timp, dar este foarte bine pentru că dezvoltă creativitatea şi este
foarte bun pentru comunitatea noastră.
(5.) Premierea cetăţenilor cu obiceiuri bune poate fi eficientă în prevenirea aruncării gunoiului pe
jos. Încurajaţi elevii să creeze un sistem prin care ei să recunoască şi să promoveze persoanele
care păstrează comunitatea curată.

Evaluarea:
Cereţi elevilor să definească gunoiul şi să descrie planul de prevenire a aruncării gunoiul pe jos.

Supliment:
Lucraţi împreună cu postul local de televiziune pentru a crea un anunţ care să prevină aruncarea
gunoiul pe jos. Cele mai multe posturi de televiziune au un director care se ocupă de grupuri
nonprofit.

208
 G A hid de ctivităţi şi J ocuri

ACTIVITATEA 1 - ATINGEREA CICLOPULUI

Nivelul claselor: Orice vârstă
Durata: 15-25 minute
Locul de desfăşurare: Orice zonă în aer liber, preferabil plană

Obiective
Doborârea unor bariere fizice cu un joc distractiv.
Materiale
Nici unul

Procedee
Împărţiţi elevii în perechi. O persoană va urmări şi va încerca să o prindă pe cealaltă însă persoana
care urmăreşte va avea un dezavantaj. Trebuie să facă litera „O‖ cu mâna dreaptă şi să o pună pe
ochiul lor drept. Apoi ei iau braţul stâng şi îl pun prin triunghiul format de mâna dreaptă. Ei
trebuie să ţină ochiul stâng închis şi să încerce să atingă cealaltă persoană cu mâna stângă, folosind
numai ochiul drept cu litera „O‖ în jurul lui. Puneţi bariere cumva mai aproape astfel ca cei care
fug să nu se poată îndepărta prea mult de urmăritori. Apoi, lăsaţi haosul să înceapă!

Variaţie
Selectaţi 2 sau 3 elevi care să aibă dezavantajul descris mai sus şi care să-i urmărească pe
ceilalţi. Cei care sunt atinşi, devin şi ei ciclopi.

Adaptat şi tradus din Rediscovering Your World.

209
 ACTIVITATEA 2 - LILIACUL ŞI MOLIA

Nivelul claselor: Grădiniţă şi şcoală generală.

Arii curriculare: Ecologie
Durata: 30 minute
Locul de desfăşurare: poiană sau teren deschis
Abilităţi: Conştientizarea audio, concentrare, inter-relaţional
Vocabular:

Liliac – bat
Molie – moth
Obiective
Elevii vor înţelege:
relaţia între un liliac şi o molie.
cum liliacul vânează mâncarea lui folosind un fel de radar.
Materiale
o eşarfă sau două
Cunoştinţe de bază
Informaţi-vă despre lilieci şi modul în care îşi găsesc mâncarea.

PROCEDEU
Încălzire
Întrebaţi elevii cum îşi procură liliecii hrana? Ştiu ei că liliacii sunt aproape orbi?
Explicaţi-le de ce au liliacii urechile în formă de cupă şi cum folosesc o anumită formă de radar ca
să localizeze hrana. Explicaţi că aceasta este doar un inel al lanţului trofic.

Activitatea
Grupul va forma un cerc de 3-5 metri în diametru. Alegeţi un membru al cercului să fie liliacul,
apoi aduceţi-l în centrul cercului pentru a fi legat la ochi. Desemnaţi trei până la cinci copii să fie
molii şi cereţi-le de asemenea să vină în centrul cercului. Liliacul încercă să prindă moliile.
De fiecare dată, când liliacul strigă „liliac‖ (sau „bat‖ dacă vreţi în engleză), moliile răspund
„Molie‖ (sau „moth‖). Spuneţi moliilor: „De fiecare dată când auziţi liliacul strigând ‗liliac!‘
semnalul lui radar vă loveşte. El îl trimite să vadă dacă este ceva de mâncat în jurul lui. Strigătul
lui se loveşte de voi şi se întoarce la el ca un semnal radar folosit de poliţişti. Semnalul de
întoarcere este cuvântul ‗Molie!‘ pe care îl strigaţi voi. Acum el ştie că moliile sunt pe aproape- şi
el este gata să le mănânce!‖
Liliacul le dă de urmă şi urmăreşte moliile de aproape, ascultând răspunsurile lor. Trebuie să ai o
bună putere de concentrare ca să fii un liliac foarte bun. Acest joc este bun pentru dezvoltarea
puterii de concentrare, în special atunci când liliacul trebuie să urmărească câteva molii în acelaşi
timp.
Emoţia creşte aducând doi lilieci în cerc deodată. Încurajaţi liliecii să vâneze ca într-o echipă. De
obicei se alege un liliac înalt şi unul scund, astfel ca ei să nu se lovească unul de celălalt.

Adaptat şi tradus dupa Sharing Nature With Children, p. 94-95.

210
 ACTIVITATEA 3 - CINE SUNT EU?
Rezumat
Un joc introductiv care pune accent pe învăţarea diferitelor plante şi animale.
Durata: 10-20 minute
Locul de desfăşurare: oriunde
Obiective
Elevii vor interacţiona unii cu alţii, în timp ce vor învăţa despre animalele şi planele care
trăiesc în jurul lor.

Materiale
cartonaşe pentru fiecare jucător
scotch sau ace de siguranţă
un fir de lână

Pregătire
Scrieţi numele diferitelor plante sau animale din regiunea voastră pe cartonaşe. Este
suficient ca fiecare elev să aibă unul. Învăţaţi câte ceva despre relaţiile dintre toate aceste plante şi
animale pentru o discuţie despre pânza trofică.

PROCEDEU
Aranjaţi elevii într-un cerc. Explicaţi-le că ei toţi vor avea o plăcuţă (etichetă) prinsă pe
spate cu numele a ceva pe ea. Sarcina lor este de a adresa întrebări generale pentru a afla ce sunt ei.
Ei pot pune doar o singură întrebare unei persoane. Elevul poate răspunde doar cu „da,‖ „nu,‖ sau
„poate.‖ Toţi trebuie să se întoarcă şi prindeţi o plăcuţă pe spatele fiecărui elev. Lăsaţi-i să înceapă
în acelaşi timp, aşa încât fiecare să termine aproape în acelaşi timp. Când ei au ghicit ceea ce sunt,
cereţi-le să-şi pună plăcuţa în faţă. Odată ce fiecare a realizat acest lucru, elevii revin în cerc şi
cereţi fiecărui elev să-şi prezinte plantele sau animalele. Discutaţi despre importanţa fiecăruia în
„pânză de viaţă‖ (reţea de lanţuri trofice).

Variante şi extindere
O variantă mai simplă este „CE ANIMAL SUNT?‖ Folosiţi doar animale cunoscute oriunde în lume.
Copiii vor învăţa cum să folosească întrebările în descoperire.
Odată ce au terminat, puneţi instructorul să fie Soarele şi daţi o minge de fir de lână unei
persoane. Când primesc firul de lână, îl pune pe degetul mic şi spun grupului un lucru pe care îl vor
face ca să ajute pământul atunci când îşi va încheia activitatea. Sau ei pot explica grupului unul
dintre dependenţei lor de o altă plantă sau animal reprezentat de un alt copil. Apoi găsesc ceva de
care depind în cerc şi aruncă mingea spre ei şi aşa mai departe.
Această activitate poate de asemenea conduce la jocul nodului uman. Fiecare persoană îşi prinde
mâinile cu o altă persoană de care ar depinde, până când fiecare are o mână de care se prinde şi se
formează un nod uman. Foarte important este ca fiecare persoană să aibă ambele mâini legate de
alte două persoane. Desfaceţi nodul fără a desprinde mâinile. Elevii for trebui să treacă peste şi sub
braţele lor unite pentru a desface nodul. Acesta este un bun exerciţiu de comunicare. Şi veţi obţine
un sistem energetic circular.
211
În loc de a folosi cartonase, daţi fiecărui elev o eşarfă pentru legarea ochilor, după care unul spune
un animal şi altul imită sunetul acelui animal. Când sunt legaţi la ochi se spune că este noapte, iar
ei trebuie să-şi găsească partenerul care imită sunetul animalului respectiv. Puteţi introduce şi un
prădător în acest joc, care urmăreşte îndeaproape animalele, când încercă să-şi găsească partenerii.
Puteţi de asemenea pune etichete pe frunţile lor astfel încât ei să nu le poată vedea, dar
ceilalţi elevi pot, iar ei trebuie să se organizeze într-un şir bazat pe energia transferată (ex: plantă,
animal mic, animal mai mare).

Evaluare

Elevii vor reuşi să ghicească ce sunt şi toţi vor avea cartonaşele în faţă la sfârşitul activităţii.
Vor fi pregătiţi să discute ce au învăţat punând întrebări.

Adaptat şi tradus după Sharing Nature With Children, p. 69 şi Rediscovering Your World.

212
 ACTIVITATEA 4 - URS, PEŞTE, ŢÂNŢAR
Nivelul claselor: Clasa a III-a în sus.
Arii curriculare: Ştiinţa mediului
Durata: 20 minute sau mai mult
Locul de desfăşurare: Câmp sau teren de sport
Mărimea grupului: 20-40 elevii
Vocabular:
Urs – bear
Peşte – fish
Ţânţar – mosquito
Opriţi! – STOP
Începeţi! – START
interdependenţa – interdependence or connectivity
Pânză de Viaţă (reţeaua de lanţuri trofice) – Food web
Durabilitate – Sustainability
Obiective
Activitate neinhibatoare care-i face pe elevi să nu se jeneze, să se relaxeze, cu care să
înceapă ziua.
Se introduc conceptele de „reţea de lanţuri trofice‖ (pânză de viaţă), durabilitate, şi
interrelaţional.
Cunoştinţe de bază

Urşii mănâncă peşte, peştii mănâncă ţânţari, iar ţânţarii sug sângele urşilor.

PROCEDEU
Activitatea
―Urs, Peşte, Ţânţar‖ este un joc de atingere în echipe. Explicaţi-le relaţiile trofice între urşi, peşti şi
ţânţari. Întrebaţi-i dacă ştiu sunetul fiecăruia. Puneţi-i să mimeze pe rând ursul, peştele şi ţânţarul
prin sunete şi semne cu braţele.
Linie de Centru
Linie de bază Linie de bază

Echipele
la „Start”
213
 Împărţiţi elevii în două grupuri şi aranjaţi-i să stea în două părţi diferite ale câmpului. Apoi
formaţi două rânduri care stau faţă în faţă cu un număr egal de elevi de fiecare parte. Marcaţi două
linii a câte aproximativ 4-6 metri de la linia de centru (la capetele terenului). Acestea sunt liniile de
baza. Apoi grupul se strânge la un loc şi decide ce vrea să fie (ca grup întreg), urşi, peşti, sau
ţânţari. Ambele grupuri vin apoi împreună la linia de centru şi stau în două rânduri spate în spate,
cu aproximativ un metru între rânduri. Atunci, coordonatorul jocului numără până la trei şi
comandă începerea jocului. La „trei,‖ fiecare echipă se întoarce spre mijloc şi imită sunetul şi
forma (semne cu braţele) animalului pe care l-au ales. Dacă un grup alege urşii, iar celălalt peştii,
atunci urşii vor urmări peştii înapoi spre cealaltă linie (la capătul terenului respectiv). Dacă urşii
prind vreun peşte înainte ca el să se întoarcă la bază, el este introdus de partea urşilor. Atingerea
ursului, peştelui, ţânţarului începe din nou. Se joacă până când toţi sunt obosiţi, sau o parte îi are pe
fiecare în grupul său.

Evaluare
Discutaţi cu elevii despre interdependenţa dintre aceste animale şi de ce este necesar un
echilibru. Adresaţi întrebări care să explice ce s-ar întâmpla dacă urşii ar mânca toţi peştii sau cum
dispariţia unui animal ar afecta existenta celorlalte animale, etc.

Adaptat şi tradus dupa Rediscovering Your World.

214
ACTIVITATEA 5 - HARŢI ALE SUNETULUI
Durata: 15-30 minute
Locul de desfăşurare: Afară

Obiective
Cunoaşterea senzorială şi capacitatea de cunoaştere a unei zone.
Materiale
Caiet de ecologie
Nişte planşe
Markere

PROCEDEU
Încălzire
Discutaţi cu elevii ce înseamnă poluarea sonoră. Ce ar fi poluarea sonoră?

Activitatea
Cereţi elevilor să se îndepărteze singuri către un loc din zonă. Spuneţi-le să stea jos liniştiţi
timp de 15-30 minute în acel loc şi să asculte sunetele din jurul lor. De fiecare dată când ei aud o
pasăre, un alt animal sau chiar sunetul maşinii, puneţi-i să facă un semn care reprezintă sunetul pe
care l-au auzit. De exemplu, dacă un elev ar auzi zgomotul mării ar putea desena valuri în locul de
pe hârtie care se corelează cu sunetul respectiv. Ei trebuie să încerce să noteze toate sunetele auzite.
Spuneţi-le să noteze pe hartă unde au stat ei. După cele 15-30 minute este timpul să-i puneţi pe
copii să-şi schimbe părerile în legătură cu ceea ce au auzit. Comparaţi ceea ce a auzit fiecare elev.
Sunt toate sunetele naturale?

Pentru copii mici

Desenaţi zona pe o coală mare de hârtie notând locurile importante precum şosele, clădiri
sau ape. Cereţi elevilor să deseneze aceleaşi locuri în caietele lor aşa încât ei vor avea aceleaşi
puncte de referinţă pentru sunetele lor. Împărţiţi elevii în grupuri de câte 4 sau 5 copii şi conduceţi-
le (fiecare grup separat) spre un anumit loc în linişte completă. Cereţi-le să facă desene care să
reprezinte sunetele pe care le aud, aşa cum am explicat mai sus.
După ce cele 15-30 minute s-au terminat, chemaţi copiii înapoi să menţioneze câteva din
sunetele pe care le-au auzit. Dumneavoastră sau un copil din fiecare grup ar putea face desenele lor
pe marea hartă pe care aţi întocmit-o. Comparaţi ce a auzit fiecare grup. Sunt toate sunetele
naturale?

Evaluare
Zâmbete.
Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

215
 ACTIVITATEA 6 - SCRISOARE CĂTRE EI
ÎNŞIŞI
Arii curriculare: Arta limbajului
Durata: 30 minute
Locul de desfăşurare: o zonă de pădure unde fiecare elev poate stă singur să scrie (ideal într-o
excursie care încheie anul de ecologie

Rezumat
Cereţi elevilor să se gândească retrospectiv la acel an de ecologie şi puneţi-i ca fiecare dintre
ei să scrie o scrisoare către ei înşişi.

Materiale
câte un plic pentru fiecare elev
caietele lor de ecologie sau foi de hârtie goale
câte un pix

PROCEDEU
Deschideţi discuţia vorbind despre frumuseţea activităţii de ecologie pe care au făcut-o, cât
de mult ne-am distrat cu toţii iar apoi întrebaţi-i, „Dacă peste vară ai putea să te întorci în timp şi să-
ţi pui o întrebare sau să-ţi reaminteşti o experienţă pe care ai avut-o în timpul acelei activităţi, ce ţi-
ai povesti?‖ Apoi cereţi-le să nu răspundă la această întrebare, ci, în schimb, să scrie o scrisoare
către ei înşişi. Sugeraţi-le că ar trebui să includă orice ar vrea ei să audă de la ei înşişi despre
experienţa acelei activităţi. Este alegerea lor dacă vor scrie sau vor desena. Cereţi-le să-şi scrie
numele pe scrisoare. Folosiţi scrisorile pentru o notă de evaluare şi pe urmă le lipiţi în plicuri şi
scrieţi numele pe plicuri. După ce toţi elevii au făcut întocmai, strângeţi scrisorile şi spuneţi-le
elevilor să aştepte o scrisoare de ei înşişi atunci când se întorc din vacanţa de vara. Sau dacă doriţi
trimiteţi-le scrisori prin poştă în timpul vacanţei.

Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

216
 ACTIVITATEA 7 - FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU UN
COPAC

Nivelul claselor: orice nivel

Durata: 30 minute
Locul de desfăşurare: într-o pădure sau zonă cu o varietate de copaci
Abilităţi: dezvoltă simţurile emfatic, olfactiv şi tactil
Materiale
Eşarfe pentru legarea ochilor pentru fiecare al doilea copil.

PROCEDEU
Acest joc este pentru grupuri de cel puţin doi. Împărţiţi-i în perechi. Explicaţi-le copiilor
jocul:
1. Legaţi-l la ochi pe partener şi conduceţi-l prin pădure la orice copac care vă atrage.
(Depinde de vârsta partenerului şi capacitatea de a se orienta cât de departe îl duceţi. Pentru
toţi ceilalţi în afară de copiii foarte mici, o distanţă de 20-30 metri de obicei nu este prea
mare.) Comunicaţi bine cu partenerul pe drum. Îi explicaţi unde coboară terenul sau dacă
sunt obstacole pe drum. Sunteţi ochii lui.

2. Ajutaţi copilul „orb‖ să exploreze copacul şi să-i simtă unicitatea. Găsesc aceste sugestii
specifice ca fiind cele mai bune. De exemplu, dacă spuneţi copiilor să „pipăie copacul‖ ei
nu vor răspunde cu acelaşi interes dacă le spuneţi „frecaţi obrazul de coajă.‖ În loc de
„cercetează copacul,‖ fi specific „este copacul încă viu?…Poţi să strângi copacul în
braţe?…Este copacul mai în vârstă decât tine?…Poţi găsi plante care cresc pe el?…Semne
de animale?…licheni?…insecte?‖

3. Când partenerul tău a terminat de explorat, condu-l înapoi, de unde ai început, dar ia un alt
drum. (Această parte a jocului are partea distractivă, cu ghizii care îşi duc partenerii peste
buşteni imaginari şi prin desişuri care ar fi putuţi evitate cu uşurinţă.) Acum, scoateţi eşarfa
şi lăsaţi copilul să găsească copacul cu ochii deschişi. Deodată, în timp ce copilul îşi caută
copacul, ceea ce a fost o pădure devine o colecţie de copaci individuali.

Un copac poate fi o experienţă de neuitat în viaţa copilului. De multe ori copiii s-au întors la
mine la un an după ce am jucat „FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU UN COPAC‖ şi pur şi simplu m-au luat în
pădure şi mi-au spus, „Uite! Iată copacul meu!‖

Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

217
ACTIVITATEA 8 - APARAT DE FOTOGRAFIAT
Nivelul claselor: III-V
Arii curriculare: Arte vizuale
Durata: 30 minute
Locul de desfăşurare: afară într-un loc împădurit
Abilităţi: Observare
Obiective
Se participe împreună într-o experienţă vizuală dintr-o pădure
A da elevilor o altă viziune asupra a ceva ce pare familiar.
A facilita un schimb de fotografii între elevi astfel încât ei să poată vedea ce a văzut aparatul
de fotografiat uman.

Materiale
Hârtie (orice fel de hârtie este bună)
Creioane colorate sau creioane de ceară
O bucată de pânză pentru o galerie de artă direct pe pământ (facultativ).

Pregătire

Întindeţi bucata de pânză pe pământ şi puneţi creioanele colorate în mijloc. Aranjaţi pe marginea
exterioară a galeriei de artă hârtie pentru fiecare (format A4 este bună).

PROCEDEU
Activitatea
Partea I

1. Împărţiţi elevii în perechi. Explicaţi-le că fiecare pe rând va fi un aparat de fotografiat şi

fotograf.

2. Explicaţi-le că, asemănător unui aparat de fotografiat real, aparatul uman va avea o
diafragmă – pleoapele – şi un buton care declanşează diafragma – lobul urechii drepte.

3. Fotograful urmează să conducă aparatul uman (a cărui diafragmă este închisă) spre lucrurile
naturale pe care el sau ea vrea să le fotografieze. Încurajaţi elevii să facă mai degrabă
fotografii în prim plan decât peisaje, întregi. Fotografiile vor ieşi mai bine.

4. De îndată ce fotograful şi-a poziţionat „aparatul‖ (cerându-le să îngenuncheze sau să se

aplece sau să-şi poziţioneze capul după cum este nevoie) va trebui „să facă‖ fotografia.
Fotograful trage uşor de lobul urechii „aparatului,‖ acesta deschide ochii, numără până la
doi încet, apoi trage din nou uşor pentru a face ca „aparatul‖ sa închidă ochii (diafragma).

5. Fotografia s-a făcut iar „aparatul‖ ar trebui să încerce să realizeze o imagine în minte.

218
 6. Acest proces ar trebui repetat de încă două ori astfel încât să facă un total de trei fotografii.
„Aparatul‖ continuă să-şi ţină ochii închişi.

7. „Aparatul‖ poate deschide ochii şi se întorc împreună la galeria de artă, iar fotograful şi
„aparatul‖ îşi schimbă rolurile. Cereţi-le să repete paşii de la 3 la 6.

Partea II

1. După ce s-au făcut toate fotografiile, iar elevii s-au întors la galeria de artă, explicaţi-le că
fiecare persoană o să „developeze‖ o imagine pe care au văzut-o atunci când au jucat rolul
aparatului de fotografiat.

2. Fiecare persoană ia o foaie de hârtie şi ceva de desenat şi cereţi elevilor să deseneze în

câteva minute fotografia lor din memorie.

3. Când au terminat ar trebui să se întoarcă la galeria de artă. Spuneţi-le elevilor să nu arate

încă nimănui fotografia lor.

4. Spuneţi elevilor sa pună imaginea cu faţa în jos şi să o paseze la dreapta. Puneţi-i să le dea
mai departe de patru sau cinci ori (deci, poza va ajunge la al patrulea sau al cincilea elev
spre dreaptă în cerc).

5. Apoi spuneţi-le să întoarcă imaginea şi să se uite la ea. Întrebaţi dacă crede cineva că are
fotografia pe care a făcut-o „aparatul‖ său. Dacă da, puneţi-i să verifice cu „aparatul lor,‖
iar cei care au ghicit corect se retrag din cerc (numai fotograful).

6. Pasaţi imaginea celui din dreapta şi întrebaţi-i încă o dată dacă au imaginea făcută de
„aparatul‖ lor. Repetaţi paşii de la 5 la 6 până când toţi au imaginea făcută de „aparatul lor.‖

7. Seamănă ceva cu obiectul original?

8. Cereţi „aparatului‖ să scrie un mesaj pe fotografia lui câtre fotograf, să-l semneze şi să-l
înapoieze fotografului.

Evaluare
Această lecţie va avea succes dacă fiecare îşi găseşte imaginea „aparatului‖ lui şi se
distrează.

Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

219
ACTIVITATEA 9 - URECHI DE CĂPRIOARĂ
Arii curriculare: Cunoaştere senzorială, ecologie
Durata: 20 minute
Locul de desfăşurare: afară, de preferinţă un loc cu puţin zgomot precum şosele sau râuri
zgomotoase. Un loc în pădure cu multe uscături pe pământ va mări dificultăţile întâlnite în joc.
Abilităţi: observare
Vocabular:
pradă
prădător
mor de foame – starve

Rezumat
Elevii vor începe prin a se gândi la modalităţile de adaptare ale animalelor care le ajută să
supravieţuiască. De asemenea, elevii vor lua în consideraţie cum afectează impactul uman asupra
unui habitat animalele din acel habitat.
Obiective
Încurajarea înţelegerii simţurilor pe care le folosesc animalele pentru a supravieţui şi
dezvoltarea unui mai bun simţ al auzului.

Materiale
două eşarfe
două crengi pentru a fi „coarnele de căprioară‖ (facultativ)

PROCEDEU
Încălzire
Adunaţi elevii într-un cerc – aşezaţi sau în picioare. Dacă grupul este mic, faceţi un
semicerc în jurul instructorului aşa ca să-i puneţi vedea pe toţi în acelaşi timp. Prezentaţi elevilor
zona şi puneţi-i să se gândească la felurile de animale care trăiesc acolo şi la ceea ce fac ele ca să
supravieţuiască. Cereţi-le să numească câteva. Întrebaţi, „Cine a mai văzut o căprioară?‖ Şi apoi
continuaţi cu o serie de întrebări ca: „Ce fac căprioarele când simt întâi o agitaţie în pădure?,‖
„Care sunt câteva dintre caracteristicile căprioarelor care le permit să supravieţuiască când sunt
vânate?,‖ „De ce sunt urechile lor atât de lungi?‖ Cereţi elevilor să-şi pună mâinile în formă de
cupă după urechi şi întrebaţi-i, fără a vă modifica volumul sau tonul „Cine crede că eu vorbesc mai
tare acum?‖ Vedeţi dacă a fost vreo diferenţă la cât de tare aţi fost auzit. Spuneţi-le elevilor că vor
participa la jocul – „URECHILE CĂPRIOAREI‖ – care ilustrează cât de important este auzul unei
căprioare.

Activitatea
Alegeţi un elev care să fie căprioara şi legaţi-l la ochi, asigurându-vă că urechile îi sunt
neacoperite aşa încât să poată continua să-şi folosească urechile de căprioară. Dacă doriţi aranjaţi
două crengi mici drept coarne în eşarfa cu care se leagă la ochi. Sarcina lui este să stea în genunchi
(sau picioare) în pădure şi să acţioneze ca o căprioară care paşte noaptea. Cereţi căprioarelor să-şi
pună cealaltă eşarfă în buzunarul de la spate pentru a sugera coada. Restul grupului sunt prădători –
220
râşi, lupi, oameni, etc. Prădătorii pornesc dintr-un cerc de aproximativ 3 metri diametru în jurul
căprioarei care paşte. Când instructorul dă semnalul, prădătorii trebuie să pândească căprioara şi să
o „mănânce‖ prinzând-o rapid „de coada.‖ Dacă căprioara aude un prădător el/ea indică direcţia
sunetului şi spune „mor de foame!‖ sau în engleză „starve!‖ Dacă căprioara este la câteva grade de
ţintă, animalul de pradă iese din joc. (Fie puneţi elevul să stea unde este sau alegeţi o zonă în afara
jocului. Căprioara are voie doar să indice şi să strige „mor de foame‖ de atâtea ori câţi prădători
sunt, plus încă doi (adică şase copii – opt estimări). De fiecare dată când căprioara strigă „mor de
foame!‖ toţi prădătorii trebuie să îngheţe pe loc şi să aştepte până când instructorul le dă indicaţia să
continue pânda. Animalul de pradă norocos care prinde coada devine căprioara următoare.
Încercaţi să lăsaţi timp suficient pentru fiecare persoană să aibă posibilitatea să joace rolul
căprioarei, sau spuneţi-le că vor mai fi şi alte activităţi care vor solicita aceleaşi deprinderi şi că vor
mai avea asemenea ocazii. Dacă aveţi mai mult de 15 elevi, împărţiţi clasa în grupuri mai mici.

Încheiere şi acţiune
Discutaţi despre dinamica jocului şi cum s-au simţit ei în rolul căprioarei. Prădătorii
încununate de succes sunt de obicei aceia care pândesc căprioara în timp ce ea este hărţuită.
Căprioarele norocoase sunt cele care îşi mişcă mâinile făcute cupe la urechi în diferite direcţii
mereu şi sunt atente la sunetele care vin din toate direcţiile. Discutaţi despre avantajele pe care le
au căprioarele pentru a evita prădătorii, precum gâturi lungi, ochii pe părţile laterale ale capului,
camuflaj, viteză şi agilitate. Discutaţi de asemenea importanţa animalelor de pradă în a ţine
populaţiile de căprioare sănătoase şi sub control.

Evaluare
Elevii vor fi capabili să numească trei deprinderi care le permit căprioarelor să
supravieţuiască mai bine.
Elevii vor experimenta de asemenea supravieţuirea bazată pe un singur simţ.

Extinderi
Cercetaţi trei ierbivore care se bazează în principal pe simţul auzului pentru a supravieţui.
Cereţi elevilor să facă un desen care să evidenţieze urechile animalului şi să scrie o scurtă poveste
alături de desen.

Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

221
 ACTIVITATEA 10 - UNUL ÎNVAŢĂ PE CELĂLALT
Nivelul claselor: III-XII
Arii curriculare: Identificarea plantelor
Durata: 45 minute
Locul de desfăşurare: o potecă cu vegetaţie se poate desfăşura oriunde sunt plante.
Obiective
Elevii vor învăţa despre ariile de răspândirea plantelor, aclimatizare şi etnobotanică.
Materiale
cartonaşe cuprinzând informaţii despre plante aranjate în ordine alfabetică.
o poteca cu vegetaţie
2 sau 3 voluntari sau părinţi să vă ajute

Pregătire
Cercetaţi câte o plantă pentru fiecare elev şi creaţi o mică explicaţie în formă de poveste
scrisă pe un cartonaş.

PROCEDEU
Încălzire
Explicaţi-le elevilor că ei vor fi profesori şi menţionaţi faptul că există o mare varietate de
specii de plante care trăiesc în pădure.

Activitatea
Cereţi grupului să stea împreună într-o zonă la capătul unei cărări sau dacă aveţi un grup mai
mare într-o zonă centrală cu o cărare care se întinde în ambele direcţii. Asiguraţi un alt joc pentru
grupul care stă în mijloc. Trimiteţi un elev pe cărare (sau câte un elev în fiecare direcţie). Elevul se
va întâlni cu unul dintre instructori (sau voluntari) la prima plantă de pe potecă. Li se va înmâna
cartonaşul cu toate informaţiile şi li se va explica planta şi alte date importante. Vor cere elevului
să repete o dată sau de două ori ca să se descurce fără să citească de pe cartonaş. Acel elev îi va
învăţa pe ceilalţi elevi despre acea plantă în timp ce merg pe potecă. Mai trimiteţi un elev după
câteva minute. Al doilea elev se va opri la primul elev ca să înveţe despre primă plantă, după care
va pleca mai departe. Şi aşa mai departe fiecare elev merge pe cărare, învăţând pe drum de la
colegi, până când ajunge la următorul post deschis şi primeşte o plantă cu un cartonaş indexat.
Ultimul elev se antrenează cu primul elev până când toţi elevii sunt la capătul cărării împreună. În
grup, daţi ocol cercului şi solicitaţi ca fiecare copil să spună ceva interesant, ce a aflat despre o
plantă diferită de a lui.

Evaluare
Elevii ar trebui să cunoască unele plante şi câteva lucruri interesante despre diferitele plante.

Extinderi
În clasă, confecţionarea unei prese de flori.

Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

222
 ACTIVITATEA 11 - PLANTAŢI UN COPAC
Durata: 30 minute plus urmarea
Locul de desfăşurare: un loc în aer liber unde trebuie plantaţi copaci
Obiective
Să-i învăţăm pe elevi importanţa de a avea copaci şi de a le arăta cum să acţioneze pentru a-
şi ajuta comunitatea.

Materiale
hârtie
creioane
răsaduri
lopeţi
mănuşi precum şi cizme de cauciuc

Cunoştinţe de bază
Copacii funcţionează ca o sursă de energie, ca o parte însemnată a circuitului apei, ca un
factor protector împotriva inundaţiilor, ca sursă de oxigen, ca un factor de filtrare a aerului poluat.
Ei sunt acolo unde converg energia, apa şi aerul, pe lângă faptul că ei asigură frumuseţe umbră,
habitatul vieţii sălbatice, reducerea zgomotului, îngrăşăminte naturale din frunze, etc. Plantatul
copacilor ajută la înţelegerea rolului lumii biologice în asigurarea energiei, apei, aerului.
A planta copaci, care mai mult decât probabil că vor supravieţui, previn pierderi ecologice şi
educaţionale. Copacii nu vor supravieţui dacă într-o anumită zonă nu se plantează copacii cei mai
potriviţi acelui loc, dacă nu sunt plantaţi corect sau dacă nu sunt îngrijiţi în primii ani. S-ar putea să
vă fie de ajutor contactarea pepinierei locale sau agenţiei silvicole care să vă asigure tipul de copac
care se potriveşte solului, umidităţii, climei şi dăunătorilor din acea zonă.

PROCEDEU
Pentru fiecare copac săpaţi o groapă aproape de aceeaşi mărime a ghiveciului în care este
copacul. Apoi transportaţi copacul cu pământul din ghiveci fiind însă atenţi să nu expuneţi
rădăcinile mult la soare. Scuturaţi pământul în groapă şi începeţi să acoperiţi rădăcinile umplând
groapa. Apăsaţi uşor ca să-l bătătoriţi. Udaţi copacul şi puneţi-vă o dorinţă.

Extinderi
Cereţi elevilor să noteze dezvoltarea copacului lor în jurnalele lor. Ar putea de asemenea să
deseneze copacul şi materialele naturale care se găsesc în zonă.

NOTĂ: Vedeţi de asemenea următoarele informaţii referitoare la plantarea copacilor. Facultativ le

puteţi da şi elevilor.

Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

223
 INFORMAŢII DESPRE
PLANTAREA COPACILOR

224
 PROIECT DE LECŢIE
(exemplu)

Şcoala ____________________
Învăţătoare:

Clasele:
Tema: Plantarea puieţilor de brad
Obiective cadru: transmiterea, asimilarea şi aplicarea în practică a unor cunoştinţe legate de
plantarea puieţilor de brad.
Timp de lucru: 2-3 ore

OBIECTIVE OPERAŢIONALE ACTIVITATEA ACTIVITATEA ELEVILOR

ÎNVĂŢĂTORULUI

I Organizarea clasei pentru Elevii şi-au adus de acasă

lecţie
- se asigură ordinea şi
disciplina necesară
desfăşurării orei
II Pregătirea pentru
desfăşurarea activităţii
- un pădurar aduce puieţii
- să recunoască puieţii de de brad care vor fi sădiţi (ei
brad au fost păstraţi cu rădăcinile
într-un amestec special).
târnăcoape, hârleţe, lopeţi,
stropitori.
Ei se deplasează în curtea
scolii, în zona în care vor fi
plantaţi puieţii.
Elevii observă cu atenţie
aceşti puieţi.

III Anunţarea temei

- elevii vor fi anunţaţi că
în această lecţie vor planta
puieţi de brad, în curtea
şcolii.

- să conştientizeze
adevăratul sens al cuvintelor
„ocrotirea naturii‖
- să descrie relaţia om-
natură
IV Transmiterea noilor
cunoştinţe
- acestea se referă la
mediul înconjurător, la
binefacerile pădurii şi la
necesitatea întineririi
codrilor;
- se povesteşte lectura
„Ascultă şi uită-te bine: nu
sunt copaci, sunt oameni.‖
Elevii formulează răspunsuri
la întrebările legate de felul
în care trebui să fie ocrotită
natura: fiecare om trebuie să
planteze un pom, pentru ca
aerul să fie mai curat,
pădurea să fie regenerată
permanent şi să fie un
echilibru om-natură.

225
V Activitatea practică
- săparea unei gropi
adâncă de 30-35 cm;
- introducerea în ea a
puietului;
- apăsarea pământului în
jurul lui, pentru o bună
fixare;
- umplerea gropii cu
pământ;
- udarea brăduţului;
Lucrarea este bine executată
dacă puieţul nu iese din
pământ, când este tras uşor,
în sus.
VI Fixarea cunoştinţelor
- se face printr-o discuţie
pe tema anunţată.
VII Evaluarea activităţii
- învăţătorul apreciază
felul cum au lucrat, cum a
decurs activitatea şi
menţionează că ea a fost
dedicată „ZILEI
PĂMÂNTULUI.‖
226
Elevii ascultă explicaţiile şi
în acelaşi timp privesc cum
execută învăţătorul lucrarea
de plantat puieţii.
Elevii pun întrebări, dacă au
neclarităţi.
Un elev execută şi el, asistat
de învăţător şi de ceilalţi
elevi, plantarea unui puiet.
Apoi, fiecare elev trece la
muncă.
- sapă groapa;
- fixează bine puietul;
- pune pământ la rădăcină
şi o fixează;
- pune restul pământului
şi-l tastează bine;
- undă brăduţul;
- verifică dacă puietul este
bine fixat în pământ.
Elevii formulează răspunsuri
la întrebări.
Ei îşi iau angajamentul că
vor avea grijă de puieţi, îi
vor săpa, uda şi ocroti
Proiectat de Înv. Brânzea Viorica.
 SCENETE ECOLOGICE
MAGIA LITEREI „E‖
Rezumatul – o scenetă pentru Ziua Pământului despre energie şi ecologie

Povestitorul: E – este o literă magică. Este litera de început de la cuvintele: Ecologie şi Energie. Sunt
cuvintele cele mai apropiate de existenţa omului şi de misterul vieţii pe pământ.

Prinţesa Energia: Eu sunt puterea ta. Îţi dau forţa să te mişti, să mănânci, să înveţi şi să înţelegi. Mă
aflu peste tot ca un zmeu tăcut.

Ecologia: Eu îţi arăt legătura nevăzută dintre tine - omule – şi plante, celelalte animale, apă, aer, sol şi
soare.

Energia şi Ecologia: Da, noi, mână în mână, avem grijă ca nimeni să nu sufere.

Pământul: Eu am apărut cu miliarde de ani în urmă, împreună cu surorile mele adunate în jurul
soarelui.

Apa: Mult mai târziu am apărut şi eu; eu am găzduit şi primele organisme vii.

Pământul: După mulţi ani de evoluţie a vieţuitoarelor eu am devenit casa tuturor plantelor, animalelor
şi a ta, OMULE.

Ecologia: Şi toate – plante, animale şi oameni trăiţi într-un echilibru numit ca pe mine – ecologie.
Datoria ta, omule, este de a proteja mediul înconjurător.

Povestitorul: Odată, prinţesa Energia a dat un bal, unde a invitat o sumedenie de surse de energie, toate
supuse marelui împărat Pământul. Sala de bal a fost împodobită în culori vii, iar masa încărcată cu
multe bogăţii. Iată-i pe invitaţi:

Aprodul 1: Măria sa Petrolul cu bunii săi prieteni – Cărbunele şi Gazul Natural.

Aprodul 2: Înălţimea sa Vântul.

Aprodul 3: Înălţimea sa Apa

Aprodul 4: Prinţesele Valurile şi Mareele.

Aprodul 5: Prinţii Biogazul şi Gheizerul.

Aprodul 6: Înălţimea sa Atomul.

Aprodul 7: Măritul Soare.

227
Energia: Poftiţi, vă rog, luaţi loc! Surpriză mare: astăzi avem onoarea să primim un oaspete de seamă.
Fiecare să-şi arate iscusinţa pentru a-l vrăji!

Aprodul 1: Omul!

Povestitorul: Şi fiecare invitat începu să vorbească cu iscusinţă în faţa omului…

Soarele: Pământul este unul din cei doi fii ai mei. Prietena lui este viaţa, de aceea i-am dăruit cele mai
alese bunuri ale mele.

Lumina şi Căldură: Noi i-am crescut plantele şi animalele!

Apa: Iar eu i-am dat ploi cu care să potolească setea vieţuitoarelor!

Soarele: Apoi l-am ajutat să-şi procure hrana din belşugul pământului. Am fost părtaş şi la
descoperirile sale.

Omul: Eu ţi-am dat chip de zeu şi te-am numit când RA, când Apollo şi chiar Suria, îmi amintesc bine!

Soarele: Şi eu te-am răsplătit cu cel mai preţios dar al meu – ENERGIA.

Apa: Şi pe mine mă încălzeşti mărite soare, mângâindu-mă cu razele tale, eu produc electricitate.

Celula Fotoelectrică: Eu îţi captez căldura luminii şi o trimit planetei.

Instalaţia: Eu croiesc drum apei ca să poată fi mângâiată de razele tale, mărite zeu.

Pământul: Vă mulţumesc, fără ajutorul vostru eu nu aş dispune de energie ieftină şi curată.

Soarele: Tot eu, omule pun în mişcare maşinile, avioanele, ajutat de instalaţie fără să fac rău
pământului. Eu nu poluez de loc.

Vântul: Eu sunt eol, trăiesc în insulele eoliene. Sunt unul din fiii pământului. Alerg ca un nebun pe tot
pământul, suflu uşor ca o briză, mă înfurii, aduc furtuni, plimb turmele de ori şi ud pământul pentru a
rodi, duc în cele patru zări seminţele plantelor, răcoresc aerul. Puterea mea produce energie şi
electricitate. Nu produc poluare, deşi uneori mă mai şi joc!

Apa: Eu sunt sora pământului. Regatul meu este mare. Însăşi viaţa s-a născut în apă. Sunt peste tot: în
corpul animalelor, în trunchiul plantelor, în pământ şi în aer. Sunt ploaie, ceaţă şi chiar gheaţă. Sunt
dulce dar şi sărată, limpede dar şi neagră.

Omul: Ştiu. Şi noi te folosim la multe!

Apa: Da! Vapoarele îmi brăzdează valurile. Culturile le irig, moara de apă o învârt, produc curent
electric în centralele hidraulice. Mă mândresc că sunt o sursă de energie ieftină şi că nu poluez în jurul
meu. Şi acum fiicele mele Valurile şi Mareele.

Valurile: Şi noi producem energie ajutate de instalaţii speciale ce plutesc pe apă.

Mareele: Iar noi, electricitate, ajutate de copiii noştri fluxul şi refluxul (doi copii).

Povestitorul: Prinţesa îşi îndeamnă oaspeţii să guste din bunătăţile de pe masă. După ce lichidele din
pocale le unseră gâturile îşi îndreptară cu toţii privirile câtre următorul invitat.

Energia: Are cuvântul prinţul Biogaz.

138
Biogazul: Eu sunt unul din fraţii mai mici ai surselor de energie. Nu sunt puternic, dar sunt ieftin şi
folositor. Am ca părinţi frunzele şi plantele (mai mulţi copii) moarte. Ele se descompun şi eliberează
un gaz. Acesta sunt eu biogazul. Folosirea mea nu poluează de loc mediului.

Gheizerul: Sunt frate cu biogazul şi sursele de energie şi rudă bună cu apa. Puterea mea vine de la
căldura interioară a pământului. Sunt furios, de aceea ţâşnesc ca o fântână arteziană. Mă las uşor prins
în conducte. Aduc puţină poluare, dar nu distrug nimic în jurul meu.

Aprodul Cavalerii Negri – Petrolul, Gazul Natural şi Cărbunele: Noi suntem fraţi.

Petrolul: Toţi ne-am născut sub pământ amestecat din copaci şi plante –moarte.

Cărbunele: Da. Ele au putrezit sute şi mii de ani în pământ până ne-au dat naştere nouă.

Gazul Natural: Are perfectă dreptate! Toţi suntem o sursă sigură de energie atunci când ardem.

Petrolul: Eu pot deveni benzină, motorină şi încă multe altele!

Cărbunele: Eu încălzesc apa în termocentrale şi produc căldură dar şi curent electric!

Gazul Natural: Şi eu sunt folositor în casele oamenilor, la aragazuri: gătesc bine şi repede, iar în
nopţile lung de iarnă dau căldură locuinţei!

Petrolul, Gazul Natural şi Cărbunele: Suntem supăraţi, că deşi folositori, facem şi mult rău. Suntem
o sursă importantă de poluare a pământului şi omului, apei şi aerului.

Soarele, Apa, Vântul, Valurile, Mareele şi Biogazul: Sunteţi duşmanii mediului înconjurător.

Atomul: Am şi eu un cuvânt de spus. Sunt materia oricărui corp din univers. Sunt de când timpul, dar
mereu tânăr, nu dispar niciodată. Sunt cărămida universului. Voi toţi aveţi miliarde de atomi. Forţa
mea este nebănuită, deşi sunt mic şi invizibil.

Petrolul, Gazul Natural şi Cărbunele: Şi tu eşti distrugător, fabrici bomba atomică, care distruge totul
într-o clipă.

Prinţesa Energia: Dragul meu prieten (om). Eu şi invitaţii mei ţi-am arătat avantajele şi pericolele ce
le aduc sursele de energie. Suntem siguri că ai reţinut totul şi vei alege numai binele de acum. Acum ia
aminte – Nu uita că sursele de Energie au efect direct asupra vieţii tale şi a mediului înconjurător.
Reţine – NU POLUEAZĂ – Soarele, vântul, apa, valurile şi mareele, biogazul şi gheizerul. RĂU FAC
– Petrolul, cărbunele, gazele naturale şi atomul.

Soare, Vânt şi Apă: Noi ne iubim împăratul şi nu vom dispărea niciodată. Foloseşte-ne cu încredere
căci noi apărăm Viaţa pe Planeta Albastră.

Petrolul, Gazul Natural, şi Cărbunele: Ha, Ha! Şi de noi ai mare nevoie. Deşi periculoase, suntem
jucăria cu care tu ai îndrăznit să te joci pentru că nu ai încotro! Ha, ha.

Soare, Vânt şi Apă: ATENŢIE!!!!!! Un accident nuclear distruge viaţa pe PĂMÂNT!

Energia: Fii modern dar prudent. Consumul mic de energie înseamnă puţină poluare şi multă sănătate.

Adaptat de Înv. Ungureanu Anica după Magia Literei „E.”

139
 NIMENI NU E SINGUR ÎN PĂDURE
piesa despre ecologia pădurii pentru copii*

SCOP: Educarea copiilor de vârsta şcolară şi a familiilor lor în ceea ce priveşte relaţiile dintre
organisme în cadrul pădurii.

OBIECTIVE: ca audienţa să poată să …

1. …fie atrasă de program.

2. …să se implice activ în program.

3. …să se distreze.

4. …să afle câteva fapte despre organismele individuale din pădure.

5. …să afle despre relaţiile reciproce din pădure.

6. …să aprecieze adevărata valoare a pădurii..

7. …să fie impresionată de vârsta şi complexitatea ecosistemelor forestiere.

8. …să realizeze că oamenii sunt parte integrantă a ecosistemelor forestiere.

9. …să se minuneze de cum arătau pădurile în trecut şi cum vor fi în viitor.

10. …să devină conştientă de elementele ascunse ale pădurii precum ciupercile de
pământ şi de importanţa lor pentru sănătatea pădurii.

11. …rămână cu ceva concret şi să-şi amintească ce au învăţat din program.

12. …să se simtă atraşi să meargă şi să cunoască pădurea.

(* Scris pentru Serviciul Pădurii de Statele Unite de Wendy Walker, Specialistă de Interpretare,
Mount Baker-Snoqualmie Pădurea Naţional. Tradus pentru Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea
Reginei‖ Sinaia de Oana Boingeanu, Asistentă Program Mediu, Corpul Păcii România, şi de
Juniper Garver-Hume, voluntară a Corpului Păcii.)

140
PERSONAJE:
un adult sau doi adulţi prezentator(i)
un molid tânăr
un brad bătrân
cârtiţă (translation for vole?)
trufe
bufniţă
râu
copil
nori
picături de ploaie
soare
căprioară
pasări
insecte

ARANJAMENTE PENTRU PIESĂ ŞI MATERIALE:

1. O scenă poate fi utilă pentru a spori vizibilitatea, insă piesa poate fi interpretată oricum dacă
există posibilitatea aranjării unei cortine pe fundal în spatele spaţiului de joc. Scena trebuie să fie
accesibilă copiilor.

2. Un costum bine realizat, care să capteze privirea, costumul de copac bătrân. Copacul
trebuie să permită să se vadă faţa actorului şi să fie adaptabil pentru mai mult de o persoană.
Braţele trebuie să fie ramuri cu palmele libere pentru a-l putea ţine şi mişca păpuşile reprezentând
animalele şi plantele. Alte ramuri ar trebuie să iasă prin costum. Picioarele trebuie acoperite cu
ceva care să semene rădăcinilor. Peste ramuri trebuie să atârne muşchi şi licheni. Trebuie şi conuri
în sus. Sunt necesare un costum de cârtiţă, de râu şi de bufniţă. Mai sunt necesare şi două păpuşi
trufe (ciuperci de pământ).

3. Carton acoperit cu plastic pentru efectele de picături de ploaie, fulger, soare, foc, şi posibil
coarnele căprioarelor. Copiii pot ţine acestea sau le pot purta pe deasupra şi pot intra în scenă când
se face aluzie la personajul respectiv.

4. Efecte sonore pentru zgomotul vântului al tunetului şi al focului arzând se pot realiza fie de
vocea cuiva, fie pot fi înregistrate pe casetă.

5. Decorul din spate cuprinde alţi copaci, munţi şi reprezentarea vremii (cer, nori, soare). Un
BRAD FOARTE BĂTRÂN şi MARE trebuie să fie lucrul principal în decorul. Bradul trebuie să
aibă o cavitate largă şi o parte arsă de fulger (înnegrită). Puteţi să folosiţi crengi şi scoarţă
adevărate pentru costumul bradului bătrân. În spatele bradului trebuie să fie loc pentru o persoană
care să stea în picioare şi să spună replicile copacului. Trebuie să existe găuri pentru ca persoana să
poată să-şi introducă mâinile în mânecile-ramuri iar acestea trebuie să-i permită să mânuiască
păpuşile. O gaură mai jos, aproape de rădăcini trebuie pentru mânuirea păpuşilor în scenă, respectiv
cârtiţa şi trufele. Trebuie să existe găuri pentru ochii păpuşarului. Ar fi bine să existe posibilitatea
realizării unor ochi care se închid şi se deschid undeva mai sus în copac.

Scena mai necesită ca decor mai în faţă un copac mai mic (sau doi) - unul poate fi un copil
costumat – câteva pietre şi câteva tufişuri (cu fructe, ca afine). Câţiva copaci dărâmaţi pot fi
vizibili.

141
6. Un adult prezintă programul şi trebuie să fie disponibil să dea păpuşile către păpuşarul copac
şi să ajute copiii în scenă şi în afara ei.

PREGĂTIRE:

Un adult prezintă piesa. Copacii nu trebuie să fie în scenă, sau trebuie să pară adormiţi. Adultul
înmânează foi publicului cu versurile cântecului „Suntem unul în pădure,‖ şi învaţă audienţa cum să
imite zgomotul furtunii şi al inundaţiei, prezentând cartoanele cu replicile la care publicul trebuie să
participe. Atunci el/ea întreabă copiii dacă vreunul dintre ei vrea să ajute (participe la scenetă).
Următorii participanţi vor trebui selectaţi dându-li-se materialele (recuzita) şi instrucţiuni unde

trebuie să stea .
Unul să ţină un fulger de carton vopsit pentru a lovi copacul când este indicat mai târziu în piesă.

Trei ca nori şi picături de ploaie gată să intre când li se dau indicaţii (stropitoare)

Unul ca un brad (să ţină crengi)

Unul ca soare (un cerc galben cu panglici galbene ataşate)

Trei ca razele soarelui

Unul ca râu şi doi ca valuri (cu două eşarfe albastre care să reprezinte valurile)

Două căprioare (cu coarne din carton sau crengi)

Unul ca un copil modern (poate cu un tricou şmecher, de exemplu cu „Batman‖)

Câţiva ca insecte şi păsări (aripi, cioc de pasăre şi antene)

142
INTRODUCERE:

Fond muzical.

ADULT (Prezentator): Să ne închipuim că suntem afară în pădure, la mare depărtare de

orice oraş sau case. Doi copaci cresc aici. Unul este un brad bătrân cu aproape o mie de ani.
Celălalt este un molid tânăr care a apărut de doar câţiva ani. Îi poţi deosebi deoarece bradul
are o scoarţă groasă şi maro cu crăpături adânci, iar molidul are scoarţă mai gri şi ace mai
ascuţite. Plânge, probabil se simte trist. Mă întreb ce s-a întâmplat?

Aşezare: Moliduţă stă în picioare pe scenă cu braţele întinse suspinând, plângând.

Notă: Replicile bradului bătrân sunt spuse de cineva care stă în spatele bradului bătrân pictat pe
fundal. Copacul are găuri pentru braţe cu crengi (mâneci cu crengi ataşate fundalului).

ACŢIUNEA
COPACUL TÂNĂR (C.T.): Ohhh! Sunt atât de singur. Să creşti de unul singur aici.
(Suspină) Ohhh! Aş vrea să nu mă fi născut niciodată, să nu fi încolţit niciodată . . . Când
eram toţi seminţe în conul nostru era mult mai bine. Acum toţi prietenii mei seminţe sunt
împrăştiaţi de vânt şi nu am să-i mai văd niciodată. (Scânceşte) Sunt singur de tot. Oohhh!
Sunt atât de …singur. (Suspină şi îşi mişcă braţele şi vârful cu tristeţe).

COPACUL BĂTRÂN (C.B.): (o voce adâncă) Nimeni nu este vreodată singur în pădure.

CT: (se uită în jur, uimit) Cine a spus asta! (puţin speriat) Cine este acolo? Ce ai spus?

CB: Am spus, nimeni nu este vreodată singur în pădure.

CT: Dddar cine eşti tu? Unde eşti?

CB: Sunt cel mai bătrân copac din pădure. (Copacul tânăr se uită în jur uimit şi speriat) Aici .
. . (copacul tânăr zăreşte marele trunchi) Da, aici sunt. Vezi scoarţa mea groasă maro? Uită-te
în sus. Crengile mele sunt deasupra capului tău. (CT se uită în sus uimit)

CT: Eşti atât de mare şi de înalt că nici nu te-am văzut. Eşti foarte, foarte bătrân?

CB: Cântec:
Nu atât de bătrân precum dealurile,
Nu atât de bătrân precum solul,
Nu atât de bătrân precum râul,
Care susură prin apropiere.

(vorbit)

Dar sunt bătrân, sigur sunt bătrân. Am crescut timp de o sută patruzeci şi şapte de ani.

CT: Oaauu!

CB: O sută patruzeci, şi şapte de ani, trei luni, şase zile, patru ore şi treizeci şi şapte minute,
ca să fiu exact!
143
CT: Şi nu ai fost singur niciodată în acest timp?

CB: Poate cu mult, mult timp în urmă când eram ca tine, înainte ca un copac bătrân să-mi
spună că nimeni nu e vreodată singur în pădure.

CT: Atunci tu eşti stră-, străbunicul meu?

CB: Nu … nu suntem nici măcar din aceeaşi specie. Tu eşti un molid şi eu sunt un brad. Dar
suntem înrudiţi de fapt. Suntem amândoi parte din ceva mult mai mare decât sunt eu …

CT: (uimit) Chiar mai mare decât tine????

CB: Da. Suntem amândoi parte dintr-o pădure plină de viaţă. Este foarte, foarte întinsă şi
noi suntem în interiorul ei, aşa încât tu nici nu o poţi vedea. Este ca o vieţuitoare uriaşă cu
părţi formate din copaci, animale, râuri …

(cântec)

Suntem parte a unei păduri vii,

Cu păsări, cu pământ şi cu albine,
Suntem parte a unei păduri vii,
E mult mai mult decât doar copacii de aici.

CT: Dar unde sunt celelalte părţi ale pădurii? (Se uită în jur curios) Vreau să le cunosc … (se
mai înveseleşte) Mă simt mai puţin singur!

CB: Uită-te în jur către rădăcinile mele. (Cârtiţa fornăie în jurul rădăcinilor. Copacul bătrân
chicoteşte ca şi cum l-ar fi gâdilat)

CT: Hei tu cel cu blăniţă, cine eşti?

CÂRTIŢA: Sunt o cârtiţă. (fornăie ocupat)

CT: O cratiţă?

Cârtiţa: Nu o cârtiţă. Este cââââârtiţă.

CT: De ce te învârţi aşa aici şi fornăi? (Copacul bătrân chicoteşte din nou)

CÂRTIŢA: Trufe. Caut trufe. Ocupat… ocupat.... Trebuie să găsesc nişte trufe. Mmmm –
atât de bune – trufe – trebuie să scot nişte trufe. Sunt foarte ocupat.

CT: Ce e aşa de bun la trufe? Hei, ce sunt de fapt trufele?

(copiii trufe apar în faţa rădăcinilor copacului bătrân şi se leagănă uşor)

TRUFE:

Noi suntem fungi

Ca ciupercile şi mucegaiul
Dar creştem numai sub pământ!

144
CT: De ce o cârtiţă ar căuta aşa ceva?

CÂRTIŢA: (muzică rap)

Sunt o cârtiţă ocupată.

După trufe - alerg mereu,

Că îmi place să le ronţăi.
Gustu-i tare aromat.
Izul din pământ apare
E mişto, chiar încântare!
Mă învârt ca o sfârlează
Pe deasupra casei mele
În pădurea cu mulţi arbori
Dar mă-ntorc rapid la trufe!

CB: Trufele pentru o cârtiţă sunt precum soarele pentru noi sau carnea pentru un
râs…Trufele sunt mâncarea favorită a cârtiţei.

CT: (cu dezgust) Mie nu-mi sună prea bine. Mă bucur că nu trebuie să mestec nişte trufe
bătrâne ca să trăiesc.

TRUFE:
Dar şi tu ai nevoie de noi
Cum piciorul are nevoie de încălţăminte!
Noi te ajutăm să creşti,
Să trăieşti mai mult
Şi să fii mai puternic.

Copacii fără trufe

Sunt o privelişte tristă,
Tu ai nevoie de noi
Precum ziua are nevoie de noapte.

CT: Cum ar putea nişte creaturi aşa mici ce voi să mă ajute? Îmi iau tot ce îmi trebuie
singur. Acele mele capturează lumina soarelui, iar rădăcinile absorb apa şi mineralele. Cresc
foarte bine şi nu am sentimentul că trufele mă ajută.

CB: (cu o voce adâncă, misterioasă) Chiar în această clipă, fire albe de la trufe cresc peste
toate vârfurile rădăcinilor tale.

CT: (se strâmbă dezgustat) Îîîh!

CB: Nu te strâmba atât de repede! Nu ai auzit încă toată povestea.

TRUFE:
Noi iţi aducem hrană
Pentru a te menţine puternic
Noi iţi hrănim rădăcinile,
Nu are cum să-ţi meargă rău!

(Trufele rămân tot timpul în scenă)

145
CT: (Privind uimit în jos) Serios?

CB: Copacii fără trufe sunt cam firavi şi subţiri.

CT: (strigând către rădăcini) Bună trufe! Mă auziţi acolo sub pământ?

TRUFE: Da, da, da!

CT: Cer scuze! Mă bucur să vă am! (Copacul tânăr suspină cu fericire) Imaginaţi-vă una ca
asta, am prieteni care cresc la rădăcinile mele.

(CT observă din nou cârtiţa şi devine agitat)

(Cârtiţa fornăie, găseşte o trufă şi începe să o mănânce)

CT: Hei! Nu mânca trufa aceea! Noi avem nevoie de ea să ne ajute să creştem! Pune-o la
loc! Opreşte-te, ţi-am spus. (Cârtiţa fuge cu trufa in gură, se opreşte mai departe de el şi începe
să mănânce trufa. Copacul strigă după el) Am spus…OPREŞTE-TE şi nu mânca trufa! Vino
înapoi! (Copacul tânăr pare nervos şi supărat)

CÂRTIŢA: Când găsesc una sau două trufe, bineînţeles că le mănânc. Este o treabă bună să
le mănânc, cred că, într-un fel, poţi să spui că le omor.

TRUFE: (apar din nou)

Nouă ne plac cârtiţele
Da, da ne plac.
Veniţi cârtiţelor, veniţi
Mestecaţi, mestecaţi, mestecaţi.
Mâncaţi-ne, mâncaţi-ne.
Ajutaţi-ne să ne împrăştiem sporii în jur
Pentru că astfel nu vom muri.

CT: (strigând după cârtiţă) E bine! Mănâncă în continuare trufe. (arătând puţin confuz) Dar
cum se împrăştie sporii trufelor dacă cârtiţa le înghite?

CÂRTIŢA:
Un lucru extraordinar este că ele trebuie să treacă prin mine.
Pentru a se naşte din nou, pentru a-şi recrea masa.
Aşa este pentru că în stomacul meu este un suc foarte special.
Şi trufele au nevoie de sucul acesta pentru a se înmulţi.

TRUFE:
Sporii noştri apoi cresc
Printre resturi şi gunoaie
Care de asemenea le hrănesc
Şi apoi în grabă cresc.

În curând mai multe trufe

Trăiesc în pământ
Şi astfel
Noi ne răspândim.

146
CB: Înţelegi mlădiţă? Trufele întră pe această parte (arată spre gura cârtiţei) şi ies pe
cealaltă parte (arată către coadă). Sporii se împrăştie în jur şi mai multe trufe cresc.

CT: Ce sistem minunat! (strigă după cârtiţă) Hei, cârtiţă, tu ai suflet! Continuă să mănânci!
Ne bucurăm să te avem aproape! (strigând către rădăcini) Hei, trufelor! Continuaţi să
creşteţi… Puteţi să creşteţi pe oricare dintre rădăcinile mele vreţi. Bine aţi venit, bine aţi
venit la rădăcinile mele!

CT: (fericit) Rădăcinile mele nu se mai simt singure de acum. Simt trufele acum. Dar mi-e
cam foame. Aş vrea ca norii să se dea la o parte şi să lase soarele să iasă astfel încât să putem
să facem fotosinteză mai bine, ca să mă hrănesc (se uită în sus).

(Copilul costumat în soare şi cele trei raze de soare apar pe scenă şi-şi plimbă razele peste
ramurile copacului tânăr)

CB: Se pare că ţi s-a împlinit dorinţa.

CT: (mişcându-şi braţele fericit) Mmmmm… Da, e foarte bine. Acele mele zumzăie fericite.
Simt energia şi zaharurile umblându-mi prin vene. Ahhhhhhh! Aş vrea să fie aşa tot timpul!

CB: Chiar îţi doreşti asta?

CT: (gânditor) Ei…poate că nu. Te gândeşti la ploaie nu?

CB: Sigur că da.

CT: Sunt sigur că ai să-mi spui că vei muri fără ploaie.

CB: Nu. Ai spus-o chiar tu.

CT: Ceva de băut ar fi nemaipomenit acum.

(Copiii cu nori şi picături de ploaie apar în scenă. Prezentatorul arată cartonul care indică audienţei
să imite sunetul ploii, al tunetului, să pocnească din degete, copilul nor se preface că udă pomul cu
apă dintr-o stropitoare. Audienţa imită zgomotul mai tare)

CT: (mişcându-şi braţele fericit) Ahh! Ce împrospătare! (imită sunetul de sorbire)

(Audienţa bate dine picioare pentru a imita sunetul tunetului)

CT: Ce zgomot e acesta?

CB: Tunetul. Fii atent!

(Copilul cu costumul de brăduţ apare în scenă)

(Audienţa mai bate o dată puternic din palme la replica prezentatorului referitoare la fulger în timp
ce copilul cu „ cartonul fulger” aleargă în scenă şi „loveşte” brăduţul. Al doilea copil cu flacăra
de foc urmează şi „arde” copacul)

CT: (cu voce ascuţită de teamă) Nuuuu! AJUTOR! Copacul acela arde! Vai! Oh, nu!
Ploaia, să vină ploaia – ploaia la acel copac. Arde! Ce îngrozitor! Ce dezastru!

147
(Fulgerul, brăduţul, norii şi picăturile de ploaie părăsesc scena)

CB: Calmaţi-vă … copacul acela va fi bine. Este un brad ca şi mine. Scoarţa noastră este
atât de groasă încât putem supravieţui focului. Am fost lovit şi ars de fulger de două ori. Stai
să vezi cicatricea mea. (arată o cicatrice de pe scoarţă)

CT: (uimit) Ai fost lovit de fulger? (îngrijorat) Sunt şi alte pericole în viaţă?

CB:
Da. Vântul te poate doborî. (CT se preface doborât)
Un urs îţi poate da coaja la o parte. (CT se uită împrejur speriat după urs)
O inundaţie te poate îneca. (CT se uită speriat spre râu)

Trebuie să te îngrijorezi. Sunt numeroase lucruri care te pot îngrijora. Dar aminteşte-ţi … suntem

parte din ceva foarte mare. Chiar dacă murim, tot ajutăm pădurea.

CT: Cum poate un copac care moare sa ajute pădurea?

CB: E simplu. Avem nevoie de un sol bogat. Dacă nu ar fi murit nimic niciodată, nu ar fi putrezit
şi nu s-ar fi adăugat la sol, plantele vii ar continua să ia din sol ce le trebuie până când acesta ar
rămâne secat şi atunci întreaga pădure ar muri.

Câteva cuvinte înţelepte

Despre cel care moare:
Ura pentru putrezire!
Putregaiul e hrănire!

CT: (ezitând) Ura pentru putrezire, putregaiul e hrănire…?

CB: (mândru) Voi muri într-o zi şi mă aştept să dau înapoi solului hrană după atâţia ani în care am
luat de la el. Ştii, am trăit foarte mulţi ani. Îmi va trebui o sută de ani să mă descompun. Asta
înseamnă că am fost şi voi fi o parte importantă a pădurii mult timp de acum înainte.

(Cârtiţa reapare în scenă)

CÂRTIŢA: Mmmmmmmm trufe. Trebuie să mai mănânc trufe. (fornăie)

CT: Bine ai venit înapoi, cârtiţă. Caută tu acolo la rădăcina aia. (îi face semne cu ramurile)
Simit nişte trufe pe lângă ea.

CÂRTIŢA: Îţi mulţumesc, copacule. Trufă, vino la mine! (Cârtiţa începe să sape)

(Bufniţa apare pe o creangă a bătrânului copac care scoate afară un braţ)

CT: (observă bufniţa) Hei, hei,… (bâlbâindu-se) … fii atentă… (câtre cârtiţă)

(Bufniţa se roteşte şi coboară, înhaţă cârtiţa şi zboară din scenă - cârtiţa ţipă)

CT: (cu voce ascuţită de teamă) Hei, tu, bufniţă rea şi bătrână… Ce faci! Adu cârtiţa înapoi.
(câtre copacul bătrân) Ce are de gând să facă bufniţa cu cârtiţa?
148
CB: Bineînţeles că o să-o mănânce.

CT: Aoleo! Ce trist. De ce? Bufniţă rea şi bătrână. Sper să i se facă rău.

BUFNIŢA: (reapare pe scenă)

Nu e atât de trist
Nu e atât de rău
Mănânc cârtiţe
Ca să trăiesc.
Iar bufniţele iau
La fel trebuie să dea.

CB: Aminteşte-ţi, în viaţă lumea mănâncă şi toată lumea este mâncată.

Trufa este mâncată de cârtiţă

Cârtiţa este mâncată de bufniţă
Bufniţa este mâncată de vultur
Totul este într-un continuu circuit.

CT: Dar cine mănâncă vulturul?

CB: Oh, va muri şi el odată şi bacteriile şi fungii vor avea la masă vultur …

CT: (întrerupe) Înţeleg!!! Apoi vulturul în putrefacţie ajută la hrănirea trufelor. Se explică
rolul putrefacţiei şi al descompunerii.

(Audienţa începe să bată din picioare ca să facă zgomot de început de inundaţie – copacii se
cutremură)

CT: (speriat) Ce se întâmplă, de unde e zgomotul acesta?

(Copilul reprezentând râul şi doi copii valuri intră repede şi cu zgomot în scenă)

CB: (gânditor) Să vedem…plouă undeva mai sus pe munte, e zgomot puternic…e ceea ce
cred eu oare? Trebuie să fie! A trecut atâta timp că aproape am uitat cum poate fi. Este o
inundaţie mare cum sunt doar la zeci de ani! Râul a ieşit din albie! Uuurra! Este ziua
noastră norocoasă!

CT: Ziua norocoasă????? Un rău se umflă şi inundă şi spui URA? (Râul împrăştie noroi la
rădăcinile copacilor. CT încearcă să se cureţe de noroi şi se strâmbă.) Îîîîh…Ce faci?? Ce este
chestia asta scârboasă? Ia-o de pe mine. Nu îmi place. De fapt, ce se întâmplă?

RÂUL: Chestia asta scârboasă este apa cu sedimente. Sunt hrănitoare. Eşti norocos! Le
irosesc pe un nemulţumit ca tine. Mă umflu şi aduc atâtea sedimente doar o dată în zeci de
ani. Sedimentele o trataţie rară. Mai bine mi-ai cere iertare sau aş putea să le dau altor
plante mai recunoscătoare.

CB: Râul are dreptate, să ştii, sedimentele lui înseamnă un strat hrănitor pentru sol.
Rădăcinile tale se vor hrăni mai bine.

CT: (neîncrezător) Chestia asta e bună pentru mine până la urmă?

149
CB: Poţi să fii sigur. E plin de minerale. Mmmm…mă bucur. (se scutură de plăcere)

RÂUL: (supărat, agitat) Cere-ţi scuze sau nu primeşti sedimente.

CT: Bine, bine …îmi pare rău.

RÂUL: Spune-o mai frumos.

CT: Bine…chiar îmi pare foarte rău.

RÂUL: Okay, poftim! (aruncă noroi câtre CT)

CT: (gustă) Hei, asta e chiar bună. MMMMM (oftează) Până la urmă e greu să spui cine
sunt cei buni şi cine sunt cei răi în pădure.

CB: Începi să înţelegi jocul. Nu există cei buni sau cei răi. Suntem cu toţii împreună aici.

(cântă)

Suntem ca unul în pădure.

Suntem ca unul sub pământ.
Suntem ca unul în pădure.
Într-un continuu circuit.

Fond muzical – ciripit de păsărele, susur de ape.

(Copilul modern îmbrăcat şi doi adulţi întră în scenă (cu un coş şi pătură). Se aşează sub copac
pentru picnic.)

CT: (şoptit) Cine sunt creaturile astea fără blană?

CB: (şoptit) Sunt animale numite oameni. Ascultă-i!

ADULTUL 1: Nu-i aşa că e minunat să fii afară într-o pădure ca aceasta! Soarele este atât de
plăcut. Aerul este proaspăt. Şi mi-ar plăcea să ascult vântul şoptind printre crengile
copacilor.

COPILUL: Şi mie. Ce fel de copac este acesta? (arată spre bradul bătrân)

ADULTUL 2: Este un brad bătrân. Trebuie să aibă mulţi ani.

CB: (şopteşte) 147 ani, 3 luni, 6 zile, 4 ore şi 56 minute.

ADULTUL 1: Da, îmi place foarte mult să aud vântul şoptind prin copaci. Acest copac a
văzut pe rege şi regină plimbându-se. (se uită atent la copac) Nu va mai fi pe aici pentru mult
timp, însă. Se pot vedea semnele de început ale putreziciunii. Se va prăbuşi probabil într-o
furtună de iarnă în curând.

(Copacul tânăr priveşte şocat)

COPILUL: De ce nu-l putem tăia să facem case?

150
ADULTUL 2: Dacă ar fi fost mai aproape de oraş probabil că l-am fi tăiat cu mult timp în
urmă şi ar fi devenit cherestea sau hârtie sau altceva important pentru vieţile noastre. Trăind
aici în sălbăticie a fost ferit de tăiere şi a fost de folos în alt mod.

COPILUL: Cum?

ADULTUL 1: Aici ajută la păstrarea aerului proaspăt cât timp trăieşte şi la hrănirea solului
când va muri şi va putrezi. (mângâie scoarţa copacului) Continuă-ţi treaba, bătrâne.

COPILUL: (îmbrăţişează copacul şi priveşte spre ramuri) Mulţumesc pentru că eşti mare şi
bătrân şi frumos! (Copilul şi adultul pleacă)

CT: Dar chiar le-a plăcut de tine… (CT pare foarte îngrijorat) Spunea omul cel mare
adevărul?…despre…despre tine că eşti putred pe interior? Şi că vei fi doborât de vânt într-o
iarnă? (cu o voce tremurândă) Vei muri?

CB: Da, am să mor. Mă simt mai slab în fiecare an. Sunt fungi care cresc pe mine şi viermi
şi gândaci îmi mănâncă lemnul. În fiecare iarnă scârţâi şi oftez din ce în ce mai mult. Simt că
mă voi întoarce în pământ foarte curând.

CT: (supărat) Dar nu vreau să pleci. De-abia te-am găsit!! Nu vreau să fiu din nou singur.
Nu vreau să fiu singur (suspină furios) Să nu îndrăzneşti să mori!

CB: (nerăbdător) Nu ai ascultat? Ţi-am spus… Nu eşti niciodată singur în pădure. Îţi aduc
aminte de trufe, de cârtiţă, de bufniţă, de soare, de ploaie, de sedimente. Şi există şi mai mult.

(Copiii costumaţi în căprioare traversează scena)

CB: Sunt căprioarele care se hrănesc din pădurea tânără.

(Copiii costumaţi în păsări traversează scena)

CB: Sunt păsări care-şi fac cuiburi în ramurile noastre.

(Copiii ca insecte traversează scena)

CB: Insectele bâzâie pe lângă scoarţa noastră.

(Copiii reprezentând copaci şi plante traversează scena – unul pune o ferigă pe ramurile copacului
tânăr)
CB: Şi multe alte plante cresc în jurul nostru. Vezi, nu suntem singuri.

CT: (mai înveselit) Este adevărat. Cred că nu sunt aşa singur până la urmă. Dar… îmi place şi
de TINE. Aş vrea să rămâi.

CB: Voi mai fi pe aici o vreme. Nu-ţi face griji. Dar ştii, iţi va fi mai bine în multe feluri după
ce voi muri.

CT: (şocat) Nu! Cum ar putea să-mi fie mai bine fără tine dacă mori?

CB: Când voi muri o mare gaură cu soare se va deschide în baldachinul pădurii…

(melodie)
151
Când voi muri lumina va pătrunde
Şi vor pătrunde raze-ntre copaci;
Iar soarele va izvorî-năuntru,
Va coborî voios deasupra ta.

Vă veţi sălta lungi crengile în infinit,

Veţi înfrunzi cum n-aţi făcut-o până acum,
Veţi înălţa coroana codrului spre cer.
Împrumutând a soarelui putere.

CT: (uimit, privind în sus) Simţi soarele acum?

CB: Da…(mişcându-şi braţele) Ramurile mele din vârf sunt scăldate de soare. Şi e atât de
caaaaald. Este atât de binefăcător. O să simţi şi tu … în curând. O să simţi în curând.

(Cântec)

Când am să cad, pământul mă va îmbrăţişa,

Iar corpul meu va putrezi.
Vă măcina tulpina mea în glod.
Pământ…mă vei cuprinde tu-n rădăcini.

(vorbit)

Voi deveni hrană pentru tine.

Vei vedea.
Atunci chiar vom fi împreună
Vom fi unul laolaltă cu celălalt.

CT: (clătinăndu-şi capul confuz) Oau! Este cam încurcat. Nu ştiu dacă să fiu supărat sau
fericit…emoţionat sau trist. Mi se pare că totul este mult mai complicat decât credeam. (se ridică
şi se îndreaptă şi spune cu tărie…) Acum ştiu un lucru cu siguranţa, însă. (CT îşi mişcă ramurile
către CB şi-şi unesc braţele)

CB: (încă cântând uşor, cu o voce visând) Şi care ar fi acesta?

CT: ŞTIU că nu mai sunt singur. Până la urmă, nimeni nu e singur în pădure. (copacii se
leagănă unul către celălalt)

(Toate personajele din piesă ies în scenă şi cântă „Nu e nimeni singur niciodată în pădure‖)

NU E NIMENI SINGUR NICODATĂ ÎN PĂDURE

Suntem una în pădure

Suntem una sub pământ
Ne refacem încontinuu
Cum pământul e rotund.

Totul e în echilibru.
Totul este necesar.
Nimeni nu trăieşte singur.
Toţi avem în noi un dar.
152
Bis:
Ramuri, aer şi lumină,
În pădure, sub pământ,
Totul e în echilibru.
Cum pământul e rotund.
Scris pentru Serviciul Pădurii de Statele Unite de Wendy Walker, Specialistă de Interpretare, Mount Baker-Snoqualmie Pădurea Naţional. Tradus
pentru Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖ Sinaia de Oana Boingeanu, Asistentă Program Mediu, Corpul Păcii România, şi de Juniper
Garver-Hume, voluntară a Corpului Păcii.

153
Un MIC DICŢIONAR
Cuvânt român Cuvânt englez Descriere
bazin hidrografice watershed O zone pe pământ de pe care scurge toate apă
în acelaşi rău. De obicei limitat de munţi sau
dealuri. Descrie o zonă geografică folosit
pentru management sau cercetare.
bio-diversitate biodiversity Diversitate biologică. Existenţă mai multor
specii care se realizeze de obicei stabilitatea
ecologicei.
brainstorming Brainstorming „Furtuna Creierelor‖ – Metodă de a identifica
un mare număr de idei/propuneri, fără a ce
comenta în prima fază. Poate fi urmată de o
ierarhizare a priorităţilor şi dezbateri.
Cele mai bune Best Management Practices Practice de management ale resurse naturale
Practici Manageriale care iau în considerare ecologie şi scopuri
uman. Acest trebuie urmărite în Statele Unite
în anumite cazuri.
canion canyon Porţiune foarte îngustă, între doi pereţi abrupţi.
Poate apărea datorită unui râu (unei ape
curgătoare) sau datorită unui cutremur.
degradabil degradable Se poate descompune prin procese naturale în
timp relative scurt.
epifite epiphytes Plante care trăiesc sus în copaci
eroziune erosion 1. Proces fizic prin care solul (şi roca) sub
acţiunea unui element natural: apă, vânt,
îngheţ/dezgheţ- îţi schimbă forma iniţială.
Vezi exemple: Sfinxul – Bucegi, Tigăile –
Ciucaş.
2. Proces fizic prin care apa curgătoare
antrenează sedimente in drum spre ocean şi le
poartă până pierd din viteză şi sedimentele
incep să se aşeze, deseori pe un câmp sau o
deltă.
fotosinteză photosynthesis Proces biologic prin care plantele verzi fac
substante nutritive cu ajutorul apei, bioxidului
de carbon şi energiei solare.
infiltrare infiltration
interdependenţa interdependence Ideea că toate vieţuitoarele sunt dependente
unele de altele, direct sau indirect, pentru
necesităţi ale vieţii.
interrelaţional interrelated Relaţiile dintre componentele unui ecosistem.
Acţiuni şi reacţiuni neîncetate care influenţează
componentele ecosistemului.
macronevertebrate macro-invertebrates Organisme cărora le lipseşte scheletul intern şi
care sunt destul de mari să fie văzute cu ochiul
liber.

mediu înconjurător environment Totalitatea factorilor fizici, chimici, biologici

159
 cu care vin în contact populaţiile
(vieţuitoarele); habitatul nostru. Legat de
ecologie se referă la mediul natural, nu la cel
construit.
Pânză de viaţă web of life O metaforă care compară totalitatea relaţiilor
dintre vieţuitoare, de interdependenţă, cu o
pânză de păianjen; dacă agiţi un fir din pânză
totul este schimbat.
Poluare pollution 1. In general, prezenţa de material sau energie
care prin caracteristicile lor, locaţia în natură,
sau cantitatea prezentă produc efecte nedorite
asupra mediului. De obicei poluarea este
produsa de om, direct sau indirect.
2. ceva care are efecte dăunătoare care
afectează un organism sau mai multe, în urma
unui activităţi exterioare, umane sau naturale.
Exemplu: zgomote, mirosuri, substanţe
chimice, temperatură, etc.
Reciclare Recycling Descompunerea unui produs (substanţe) cu
ajutorul unei alte substanţe şi folosirea acesteia
pentru a reface un produs nou.
Reducere Reducing Scăderea volumului/cantităţii folosite dintr-un
anume produs, prin utilizarea mai eficientă.
Exemplu: faceţi fotocopii faţă-verso; folosiţi o
lampă doar în orele de întuneric sau stingeţi
lumina când părăsiţi camera.
Refolosire Reusing Utilizarea unui produs de mai multe ori sau în
alt scop decât cel pentru care a fost realizat
iniţial. Exemplu: folosiţi pungi de plastic de
mai multe ori sau folosiţi o sticlă de suc pentru
rezerve de apă.
riveran riparian Zone de teren care se află imediat lângă o apă
curgătoare.
silvicultură forestry
sediment sediment Materie (sol) care este transportat dintr-un loc
în altul, când curge apa, şi se depune când
scade viteza apei.
versanţi slopes, hillsides, inclines Pereţii munţilor. Părţile abrupte ale munţilor,
care pot găzdui şi vegetaţie sau pot „arăta‖
numai stâncă.
viran barren despre terenuri care nu au nici o clădire sau
vegetaţie naturală sau cultivată de om.

160
 BIBLIOGRAFIE
Braus, Judy and David Wood. Environmental Education in the Schools: Creating a Program
that Works! Washington, D.C.: Peace Corps ICE, August 1993.

Cornell, Joseph. Sharing Nature With Children. Nevada City, CA: Ananda Publications, 1979.

Promberger, C. and H. Homm. Lupul, Râsul, Ursul şi Eu. Zărneşti, Romania: Carpathian Large
Carnivore Project, 1999.

Various (Spring Block 1998). Rediscovering Your World. Bellingham, WA: WWU Huxley
College of Environmental Studies, 1998.

The Watercourse and the Council for Environmental Education. Project WET: Curriculum &
Activity Guide. Bozeman, MT: Project WET, 1996.

Project Learning Tree. Environmental Education Activity Guide: Pre K-8. Washington, D.C.:
American Forest Association, 1995.

ECOSENS. Magia Literei ―E.‖ Bucharest, Romania: Le Mot, 1996.

Alte resurse folositoare

Centrul de Consultanţă Ecologică – Galaţi. Educaţie Ecologică: Mapă Scolară, Volumul 1.
Romania: REC România, 1998/9?.

Carpathian Large Carnivore Project. Mapă Didactică: informaţii despre carnivorele mari –
lupul râsul, ursul şi noi. Romania: Editura HACO International, 2000

Carpathian Large Carnivore Project. Romanian Wildlife Series: „Ursul – Biologie, ecologie şi
management,‖ „Râsul - …,‖ „Lupul - …‖ Romania: Editura HACO International, August
2000.

Fabian, Ana şi Rodica Onaca. Ecologiea Aplicată: Cine se teme de ECOLOGIE? Cluj-Napoca,
Romania: Casa de Editura SARMIS, 1999.

Partin, Zoe şi Melania Cristina Radulescu. Dicţionar ECOLOCIC. Bucureşti, Romania: Editura
Garamond, 1995.

161
Stimate profesor,

Bine aţi venit la proiectul EcoEd! Vă mulţumim pentru iniţiativa şi receptivitatea de care aţi dat
dovadă deja prin participarea în acest program. De asemenea, dorim să creştem interesul
dumneavoastră pentru începerea acestui proiect. Sperăm că folosire de manualul va fi o experienţa
bună pentru dumneavoastră şi pentru elevi.

In acest sens noi avem incluse câteva materiale în acest manual care vă vor fi de un real ajutor
pentru desfăşurarea acestui program.

(1) Modelul de evaluare: In baza informaţiilor primite de la dumneavoastră noi vom evalua
fiecare lecţie cuprinsă în ghidul curriculum ceea ce ne va ajuta să aflăm cum putem îmbunătăţi
acest model de educaţie ecologică pentru viitor. Aşadar aşteptăm comentariile şi sugestiile
dumneavoastră. Noi vom aprecia orice critică constructivă. Pentru a vă uşura munca noi am
inclus un model de evaluare a lecţiilor pentru dumneavoastră. Vă rugăm să faceţi copii după
acest model (sau să ne contactaţi pentru aceasta în cazul în care şcoala nu poate face acest
lucru sau nu există alte posibilităţi pentru realizarea copiilor). Vă rugăm să completaţi câte
una dintre aceste copii pentru fiecare lecţie. Dacă colaborarea dintre noi şi dumneavoastră va fi
una eficientă atunci există posibilitatea ca noi să realizăm un program mai bun pentru viitor,
care va fi extins la nivelul întregului judeţ. Deci vă rugăm să ne comunicaţi ce merge, ce nu
merge şi de ce şi IN SPECIAL idei care pot îmbunătăţi acest program.
(2) Exemplu de scrisoare pentru părinţi: Am introdus de asemenea în pachet şi o scrisoare de
introducere a acestui proiect pe care dumneavoastră o puteţi da sau trimite părinţilor copiilor din
clasa dumneavoastră. Este doar un exemplu, dacă dumneavoastră doriţi să o rescrieţi sau să
adăugaţi alte informaţii, vă rugăm să o faceţi!!
(3) O listă de materiale necesare pentru curs: Aceasta conţine 2 părţi. Prima este o listă de
materiale necesare pentru fiecare elev (de exemplu: hârtie, lipici, foarfecă, etc.) A doua este o
listă de alte materiale necesare pentru lecţii specifice. Nişte materiale pot fi furnizate de la
şcoală (de exemplu: un clopoţel, o pipetă cu gradaţii din 10 în 10 ml, o coadă de mătură). Alte
materiale pot fi furnizate de dumneavoastră. Alte materiale pot fi cerute de la părinţii copiilor.
Este important să cereţi materialele de la copii cu o săptămână sau două săptămâni înainte de
momentul în care materialele vor fi folosite în clasă. Întrebaţi cine dintre ei poate să aducă
fiecare articol. Vă rugăm să planificaţi din vreme! Câteva lecţii au nevoie de materiale ciudate
care nu pot fi găsite la şcoală. Deci, hotărâţi ce vă trebuie pentru lecţie şi planificaţi ca atare.
Multe articole pot fi date înapoi după lecţie.

Noi ştim că metoda de predare folosită în cadrul acestor lecţii este diferită de metodele tradiţionale.
Metoda din acest program presupune o învăţare şi o participare activă a elevilor prin folosirea
jocurilor. Această metodă de învăţare s-a dovedit un succes în SUA (evaluările au arătat că elevii
au învăţat mult mai mult şi mai repede prin acest model de lecţii), şi este distractiv atât pentru elevi
cât şi pentru profesor! In acelaşi timp produce şi o apropiere între elevi şi profesor. Acesta este un
experiment, acum şi aici!!! Folosiţi-vă creativitatea! Dacă credeţi că ceva nu va merge în clasa
dumneavoastră sau aveţi idei noi de adăugat lecţiei, NU EZITAŢI SĂ FACEŢI CEVA, ORICE!
Dacă veţi preda aceste lecţii într-un mod distractiv, elevilor li se va părea totul mai atractiv şi mai
distractiv în acelaşi timp ceea ce înseamnă că ei vor putea învăţa mai mult şi mai repede împreună
cu dumneavoastră!

Dacă aveţi neclarităţi sau nevoie de mai multe informaţii, vă rugăm să nu ezitaţi să ne contactaţi.
Noi suntem nerăbdători să pornim împreună cu dumneavoastră la această nouă aventură!

Cu stimă,
Karisha Kuypers, Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖

162
Model de scrisoare către părinţi

Data:

Dragi părinţi,

Avem plăcerea de a invita copiii dumneavoastră la un nou program de educaţie ecologică.

Programul nostru se va adresa şcolilor din judeţul Prahova, pe întreaga perioadă a primului
semestru, una dintre acestea fiind şi şcoala în care învaţă copilul dumneavoastră. Dacă acest
program va avea rezultate pozitive, programul va fi extins şi la nivelul altor judeţe.

Metoda de învăţat al acestui curriculum va fi foarte diferită de metoda tradiţională – noţiunile de

educaţie ecologică vor fi prezentate într-un mod interactiv şi atrăgător pentru elevi prin intermediul
jocurilor folosite. Aceste materiale, respectiv jocurile, sunt preluate din modelul de prezentare a
noţiunilor de educaţie ecologică în SUA. Suntem convinşi că această nouă metodă va fi utilă şi
amuzantă atât pentru elevi cât şi pentru profesori (elevii vor putea învăţa foarte multe lucruri într-un
mod foarte simplu şi atrăgător).

Ca oricare lucru nou care este experimentat, şi în acest caz avem nevoie de o evaluare care să ne
ajute să realizăm varianta optimă care va fi extinsă în viitor la nivelul tuturor şcolilor din judeţul
Prahova. De aceea noi vom aprecia foarte mult interesul manifestat de dumneavoastră pe întreaga
perioada a semestrului în care vor avea loc aceste lecţii. De asemenea, vă rugăm să ne spuneţi dacă
sunteţi de acord sau nu, cu acest program de educaţie ecologică.

Mai jos veţi găsi o listă cu materialele necesare copilului dumneavoastră pentru participarea la
aceste cursuri. Dacă credeţi că unele din aceste materiale sunt o problemă pentru dumneavoastră, vă
rugăm să ne anunţaţi.

Pe lângă aceste materiale necesare fiecărui copil, există posibilitatea ca pe întreaga perioadă a
semestrului, unor copii să li se ceară să aducă câteva dintre următoarele obiecte care vor fi folosite
pentru desfăşurarea lecţiilor.

Dacă aveţi întrebări, vă rog nu ezitaţi să mă contactaţi, (numărul de telefon al

profesorului/profesoarei sau numărul de telefon al şcolii, sau email…etc). Sau dacă v-ar face
plăcere să participaţi la unul sau mai multe cursuri (pentru a observa sau pentru a ne ajuta) vă
rugăm să ne anunţaţi. Noi vom fi foarte bucuroşi să vă avem printre noi, să muncim cu
dumneavoastră şi cu copilul dumneavoastră.

Cu stimă,

numele profesorului/profesoarei

163
Materiale necesare pentru fiecare elev:

creioane de colorat
riglă
gumă de şters
ascuţitoare
hârtie
lipici
foarfecă

Materiale cerute de la părinţi: profesor/oară:

1 ghem de aţă
cartonaşe cu poze (pădure, pasăre, urs, frunză, râu, soare, etc.)
4 ghiveci
4 pahare de plastic
4 sticle de plastic
4 cutii de carton
9 bucăţi de hârtie mare
markere
9 cutii de 15 centimetri latura
cartea de telefon
un recipient mare pentru apă
10 castroane
17 bureţi
vopsea de ouă
1 hârtie mare
articole din ziare sau reviste (despre mediul înconjurător)
o bucată mare de hârtie
metru de croitorie
cartoane de forma unei cărţi de joc
un glob pământesc
5 saci de plastic netransparenţi
5 pahare de plastic
5 bucăţi de aţă sau sfoară
5 ambalaje pentru mâncare
5 mucuri de ţigară
5 baloane
5 doze (cutii) goale de bere
paie
5 agăţători pentru rufe
o pungă de plastic pentru fiecare elev
mărgele sau bile (400 roşii, 104 albastre, 31 roz, 12 verzi, 1 portocalie,1 galbenă, 1 violet, 1
transparent)
6 pahare de plastic

164
o cutie mare de carton care să aibă un orificiu cât să intre o mână
boabe de fasole, orez, porumb şi grâu (care să umple cutia cu aceste lucruri)
un recipent
bucăţi de vată sau ghemotoace de hârtie
fotografii cu zone distruse
un ceas vechi, stricat cu multe componente
un carton pentru puzzle
reviste vechi cu imagini despre natură (preferabil apă)
carton
4 pachete de cărţi de joc de acelaşi fel
hârtie mare

109
 Model de evaluare a lecţiilor proiectului EcoED

Lecţia # _______
Titlul: ________________________________________________________________________

Timp:
De cât timp aţi avut nevoie pentru a pregăti această lecţie? ____________
Timpul alocat pentru desfăşurarea acestei lecţii a fost prea scurt? prea lung? suficient?
(Va rugăm să încercuiţi varianta de răspuns pentru care optaţi.)
Vă rugăm să ne explicaţi orice comentariu sau recomandare pe care o credeţi necesară în ceea ce
priveşte perioada de timp alocată desfăşurării lecţiilor.
_______________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Materiale:
Materialele necesare desfăşurării cursurilor au fost uşor de obţinut? ___________
Dacă nu, aţi reuşit să creaţi o alternativă de succes? _______
Vă rugăm să explicaţi.
________________________________________________________________
________________________________________________________________Cine a furnizat
materialele? şcoala? dumneavoastră? părinţii elevilor?
(Vă rugăm încercuiţi răspunsul sau răspunsurile pentru care optaţi.)
Dacă dumneavoastră aţi furnizat materialele, au fost ele rambursate de către şcoală? _________
Vă rugăm să notaţi orice comentariu sau sugestie în ceea ce priveşte furnizarea materialelor.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

110
Conţinut şi Metodă:
Consideraţi că informaţia transmisă de lecţie a fost importantă? _______________
Vă rugăm să explicaţi.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Consideraţi că lecţia a atins scopurile propuse? ___________ Vă rugăm să detaliaţi.
_______________________________________________________________
________________________________________________________________
Le-a plăcut elevilor lecţia? __________
V-a făcut plăcere să predaţi elevilor această lecţie? __________
Vă rugăm să notaţi orice comentariu sau recomandare în ceea ce priveşte conţinutul sau metoda
folosită în cadrul acestei lecţii.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

Alte comentarii/sugestii:
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

111
 ―În cele din urmă, vom păstra numai ceea ce iubim,
vom iubi numai ceea ce înţelegem
şi vom înţelege numai ceea ce am fost învăţaţi.‖
Baba Dioum

Publicaţie realizată în cadrul proiectului Educaţie Ecologică

al Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖ Sinaia
cu sprijinul Peace Corps România.

ISBN 973-0-02853-2

Bulevardul Republicii 30, 2180 Sinaia, Prahova, România

tel: +40-244-310525 fax: +40-244-313626
email: regina@mmc.ro
112