PRESCOLARITATEA- Perioada optima de formare a imaginii de sine

Imaginea de sine se referă la totalitatea percepţiilor privind abilităţile,

atitudinile şi comportamentele personale. Imaginea de sine poate fi înţeleasă ca
o reprezentare mentală a propriei persoane sau ca o structură organizată de
cunoştinţe declarative despre sine care ghidează comportamentul social. Altfel
spus, imaginea de sine presupune conştientizarea a "cine sunt eu" şi a "ceea ce pot
să fac eu".
Imaginea de sine influenţează atât percepţia lumii cât şi a propriilor
comportamente. O persoană cu o imagine de sine săracă sau negativă va tinde să
gândească, să simtă şi să se comporte negativ. De exemplu, un elev care se percepe
pe sine ca o persoană interesantă, va percepe lumea din jurul său şi va acţiona
complet diferit faţă de un alt elev care se vede pe sine drept o persoană anostă.
Imaginea de sine nu reflectă întotdeauna realitatea. O adolescentă cu o înfăţişare
fizică atractivă se poate percepe ca fiind urâtă şi grasă şi invers.
Viata psihica umana se caracterizeaza prin capacitatea de a intretine relatii
informationale atat cu lumea , cat si cu sine si , astfel isi dezvolta in interactiune
permanenta o contiinta a lumii si o constiinta de sine care se focalizeaza pe EU si
manifestarile sale. EUL este nucleul integrativ, de coordonare si autoreglare a
personalitatii.
Functiile Eului, de integrare si coordonare, se dezvolta nu numai in
planul relatiilor cu ambianta, ci si in raport cu sine si se dezvolta treptat. In jurul a
varstei de 2 ai si jumatate, trei ani, se achizitioneaza o adevarata experienta a
afirmarii Eului in infruntarea cu cerintele adultului si in modelarea raspunsului
copilului.

1
 Astfel, el incepe sa reactioneze invers decat vor parintii si parca ii sfideaza
inadins: plange sa i se dea un obiect pe care il arunca dupa ce il primeste. Copilul
vrea sa actioneze singur, sa faca ceva singur sau sa nu manifeste un anumit
comportament. “ Aceasta dorinta de a actiona prin sine traduce incercarea
copilului de a descoperi puterile Eului, de a cunoaste limitele acestor puteri”
(P. Osterrieth).
Nevoia de autonomie este semnul principal al Eului. El are componente
cognitive, afective, voluntare si ajunge sa se cunoasca pe sine si sa se autodirijeze
si autoorganizeze. El se poate manifesta intr-o dubla ipostaza : Eul pasiv, cel care
contine mecanismele, si Eul activ, cel care tinde sa se autocunoasca formandu-si o
imagine despre sine solidara cu el. Multe din mecanismele Eului se pot
constientiza si exprima in continutul imaginii de sine, dar altele raman
inconstiente.
Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în
funcţionarea şi adaptarea optimă la mediu social, în menţinerea sănătăţii mentale şi
emoţionale. Un copil sau adolescent are nevoie să simtă că nu este necesar ca el să
fie premiant sau olimpic pentru a fi iubit, acceptat şi respectat. Afecţiunea,
aprecierea, respectul nu trebuie condiţionate de performanţe şcolare sau de altă
natură (ex. sportive). Respectul, aprecierea, recompensa sunt stimuli ce încurajează
dezvoltarea personală, previn şi remediază atitudini şi comportamente deficitare
sau problematice. Conform psihologiei umaniste dezvoltată de Carl Rogers şi
Abraham Maslow, fiecare persoană este valoroasă în sine. Prin natura sa umană,
are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul destin, de a-şi valida
calităţile şi caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi creează condiţiile de
actualizare a sinelui. Acceptarea necondiţionată (indiferent de performanţe) şi
gândirea pozitivă (convingerea că fiecare persoană are ceva bun) sunt
atitudini care favorizează dezvoltarea personală.

2
 Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care
trecem. Pe măsură ce persoana avansează în etate, dobândeşte o capacitate mai
mare şi mai acurată de auto-reflexie. Totuşi, niciodată nu vom putea afirma că ne
cunoaştem pe noi înşine în totalitate; cunoaşterea de sine nu este un proces care se
încheie odată cu adolescenţa sau tinereţea. Confruntarea cu evenimente diverse
poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii sau le dezvoltă pe cele
subdimensionate. Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi
motivaţional individual, dar suportă influenţe puternice de mediu.
Constiinta de sine si apoi cunoasterea de sine conduc la cristalizarea
imaginii de sine care poate fi definita astfel:
“ Imaginea de sine este unificarea intr-o totalitate a rezultatelor
autocunoasterii, a relationarii cu altii si a trairii evenimentelor autobiografice
care au relevat calitatile si defectele pe care le are fiecare cu privire la Eul fizic
sau material, Eul psihic si cel social.”
Putem spune ca imaginea de sine cuprinde rezultatele perceptiilor de sine
(perceperea in oglinda), ale reprezentarilor asupra propriei fiinte, ale formularilor
verbale a diverselor insusiri pozitive sau negative constatate in mod repetat,
acceptate si asumate.
Acest continut este rezultatul unui proces de durata, de retinere, selectie,
respingere, pastrare si confirmare, organizare si structurare a unui volum mare de
informatii despre sine si despre maniera noastra de a relationa cu altii.
O cercetatoare americana a consemnat confesiunea unei adolescente cu
privire la acest proces de cristalizare a imaginii de sine, adesea confuz,
contradictoriu, dezamagitor sau dimpotriva generator de satisfactii.
“ Cum sunt eu ca persoana? Complicata. Sunt sensibila, prietenoasa,
populara si toleranta, desi pot fi timida, nervoasa si nesuferita. Nesuferita! Mi-ar
placea sa fiu prietenoasa si toleranta tot timpul. Acesta este felul de persoana care

3
as vrea sa fiu si sunt dezamagita cand nu sunt. Sunt responsabila, chiar studioasa
din cand in cand, dar pe de alta parte ma si prostesc, deoarece daca esti prea serios
nu poti fi prea popular. De obicei nu sunt foarte buna la scoala. Sunt o persoana
destul de vesela, in special cu prietenii mei, cu care pot fi si zgomotoasa. Acasa
este posibil sa devin mai anxioasa in preajma parintilor. Ei se asteapta ca eu sa
obtin tot timpul note maxime. Nu este corect! Ma preocupa modul in care ar trebui
sa iau note mai mari, dar probabil as fi considerata tocilara in ochii prietenilor mei”
(L. Steinberg”
Imaginea de sine ajunge sa cuprinda cunostinte despre valori si credinte,
motivatii si aspiratii, trasaturi ale personalitatii noastre, acceptari si respingeri din
partea celorlalti, ce capacitati avem si ce ne lipseste, ce posedam material si
spiritual. Continuturile imaginii de sine se refera la intreaga noastra fiinta si la
acele caracteristici prin care ne deosebim de altii.
Imaginea de sine este si o constructie sociala pentru ca fara compararea
cu ceilalti, receptarea reactiilor altora fata de noi, nu reusim sa ne clarificam si sa
ne verificam constatarile directe referitoare la propria persoana. De aceea este
importamta interactiunea cu persoane care au atitudini favorabile fata de noi, sunt
receptive la ce reprezentam noi, ne accepta, ne stimuleaza si ne incurajeaza.
O evolutie buna a imaginii de sine este influentata de parinti iubitori
si disponibili, de prieteni adevarati, de cadre didactice care ne pretuiesc si ne
incurajeaza.
Imaginea de sine cuprinde trei planuri interdependente :
-Eul fizic
- Eul psihic sau spiritual
- Eul social
Eul fizic se refera la particularitati cum ar fi: tipul somatic, relatia dintre
statura si greutate, culoarea parului si a ochilor, particularitati fizionomice.

4
 Eul psihic se refera la valori, dorinte, aspiratii, insusiri caracteriale si
temperamentale, aptitudini si talente, atitudini si conceptii. El este rezultatul
autoreflectiei,al receptarii aprecierilor altora, al consemnarii reusitelor si
nereusitelor in diverse activitati.
Eul social cuprinde acele calitati care se dezvolta in relatie cu ceilalti, de
exemplu, locul ocupat in grupul clasei sau al prietenilor, reputatia si pretuirea
celorlalti, asumarea si realizarea statutului si rolurilor.
Eul cuprinde atat calitati cat si defecte si satisface sau dezamageste
persoana respectiva.
Cristalizarea initiala a imaginii de sine se realizeaza intre 6-8 ani, dar
organizarea ei deplina se inregistreaza in preadolescenta si mai ales in adolescenta
si va persista apoi tot restul vietii.
O imagine de sine cat mai apropiata de particularitatile reale ale Eului
este un factor de optimzare in activitati si relatii, asigura un tonus ridicat
pentru activitatea psihica, securizeaza persoana in fata unor insuccese, este un
stimul al dezvoltarii personalitatii.
Stima de sine este componenta afectiv-evaluativa si motivationala a
cunoasterii Eului, este atitudinea pozitiva sau negativa a persoanei fata de
propria fiinta si modul de a se simti capabil, important, valoros.
Conceptele de sine si stima de sine impreuna cu imaginea de sine
formeaza o unitate si au o mare importanta in viata omului , in manifestarea si
dezvoltatea personalitatii sale, in initierea , realizarea si dezvoltarea relatiilor cu
grupul.

5
 II. DEZVOLTAREA PERSONALITATII

O conceptie populara este aceea ca sinele isi are originea in interactiunile

copilului cu cel care il ingrijeste. Pruncul trece treptat de la raporturile coordonate
reciproce cu mama la dezvoltarea modelelor interne de lucru ale sinelui. Initial,
interactiunea este centrata pe nevoile biologice si pe raporturile emotionale.Pe
masura ce copilul se maturizeaza, interactiunea devine dependenta de limbaj si de
capacitatea copilului de autoreglare, de exemplu, folosirea manifestarilor
emotionale de a atrage atentia . La copiii scolari, gandirea autoreflexiva,
sensibilitatea la parerile celorlalti si comparatia sociala devin tot mai importante in
dezvoltarea sinelui.

ETAPE IN DEZVOLTAREA SINELUI- adaptare dupa Saarni (1999)

Varsta Autoreglarea
0- 12 luni Folosirea unor strategii
comportamentale cum
ar fi reactiile de
autolinistire si evitarea
privirii;
Mare dependenta fata
de cel care il ingrijeste;
12- 30 luni Aparitia contiintei de sine
si folosirea limbajului
2,5- 5 ani Cunoasterea simbolica a
sinelui si a celorlalti.
Manifestarea sociala
Jocuri sociale si
alternarea rolurilor.
Utilizarea aspectului
social ca
instrument( plansul
simulat pt a atrage
atentia)
Primele forme de empatie
si de comportament
voluntar prosocial si
antisocial.
Mai buna cunoastere a

6
 celorlalti duce la o mai
mare sensibilitate la feed-
back-ul social si o mai
mare disponibilitate de a
actiona pentru a-i
5- 10 ani Creste increderea in sine influenta pe ceilalti.
si se folosesc strategii de Perfectionarea
rezolvare a problemelor. aptitudinilor sociale si
sensibilitatea la normele
Peste 10 ani Cresc autocunoasterea si sociale.
autointuitia, ceea ce duce Folosirea din ce in ce mai
la o autoreglare din ce in dibace a styrategiilor de
ce mai complexa. autoprezentare si
controlarea relatiilor si a
rolurilor sociale.

Saarni este adeptul constructivismului social , dezvoltarea individului

realizandu-se odata cu dezvoltarea cognitiva si emotionala in procesul invatarii pe
baza perceperii propriului rol social in contexte diferite.

III. FEED-BACK-ul CA MIJLOC EFICIENT DE FAVORIZARE A

AUTOCUNOASTERII

Pe parcursul existentei sale, omul intalneste mai multe medii sociale carora
trebuie sa li se adapteze, sa invete comportamente sociale noi, ori sa si le adapteze
pe cele existente. Intrand in gradinita, copilul vine cu un set de comportamente

7
specifice mediului familial care acum nu mai corespunde noilor relatii si poate
produce mari frustratii.
Copilul intra in relatie cu cei asemeni lui, cu adulti, altii decat parintii, cu
mediu diferit de casa proprie. Fiecare dintre acestia actioneaza ca agent al invatarii
sociale care actioneaza asupra copilului prin feed-back-ul oferit ca raspuns la
actiunea acestuia. Calitatea interactiunii copilului cu cel care il ingrijeste
modeleaza aspectele emotionale ale temperamentului.
Un feed-back negativ oferit in mod repetat influenteaza negativ
comportamentul copilului ducand in final la dezvoltarea unei personalitati
nevrotice. De exemplu, daca un copil agresiv se asteapta ca persoanele din jur sa
fie ostile, el poate manifesta in interactiunea sociala suspiciune si agresivitate,
favorizand ostilitatea asteptata si generand o predictie care se implineste.
Copiii cu imagine de sine negativa au trait o serie de experiente printre
care enumar:
-au fost criticati;
- li s-a vorbit pe un ton ridicat;
- au fost ignorati sau ridiculizati’
- asteptarile celorlalti au fost exagerate;
- au fost frecvent comparati defavorabil cu alti copii;
Un feed- back pozitiv modeleaza comportamentul copilului in directia
prosociala, dar si acesta trebuie folosit cu discernamant pentru a oferi copilului
masura exacta a realizarilor sale, astfel incat sa favorizeze autocunoasterea
(imaginea de sine), increderea si stima de sine.
Dintre experientele anterioare care le-au construit acestora imaginea de
sine pozitiva, echilibrata, mentionez:
- au fost laudati;
- au fost ascultati;

8
 - li s-a vorbit cu respect;
- li s-a acordat atentie;
- au fost imbratisati;
- au avut prieteni;
Puterea feedback-ului vine din faptul ca el poate redresa, mentine o stare
buna sau schimba un comportament. Feedback-ul ii permite celuilalt sa primeasca
un raspuns vizavi de actiunea lui. Feedback-ul este constructiv cand face referire
numai la actiunea in sine si nimic altceva.
Copiii sunt diferiti:temperamental, caracterial, atitudinal si, ca atare, nici
performanta lor nu va fi egala in toate domeniile. De aceea este important ca
fiecare copil sa fie respectat si sustinut in ritmul sau propriu. Pentru o evolutie
armonioasa a copilului, mediul educativ ( familia, scoala) trebuie sa fie pregatit si
sa manifeste atitudini comportamentale constructive pentru a forma o evolutie
pozitiva. Educatorul trebuie sa fie calm, iubitor, disponibil pentru a-i invata pe
copii, de mici, despre valoarea pe care o are fiecare dintre ei, ajutandu-i sa-si
formeze o imagine de sine pozitiva.
Comportamentele persoanelor din jurul copilului isi pun amprenta pe
modul lui de reactie. B.Wolfe, in 1989 a formulat o lista de principii extrase
din modul de viata al copilului:

* daca copilul este criticat, el invata sa condamne

* daca copilul este tratat cu ostilitate, el devine bataus
* daca copilul este ridiculizat, el devine timid
* daca copilul este certat in permanenta, el se simte vinovat
* daca copilul se simte tolerat, el invata sa fie rabdator
* daca copilul este incurajat, el invata sa fie increzator
* daca copilul este pretuit, el invata sa aprecieze

9
 * daca copilul traieste in spiritul dreptatii, el invata sa fie cinstit
* daca copilul traieste intr-un mediu care il aprecieaza, el invata sa se placa
pe sine
* daca copilul traieste intr-un mediu in care exista acceptare si prietenie, el
invata sa iubeasca si sa ofere iubire celor din jur

BIBLIOGRAFIE:

Lect.dr. Viorel Mihai – Curs de consiliere scolara

- Manual de Psihologie cls. a X-a

Matthews,G.,Deary,I.,
Whiteman,M.(2005) - Psihologia personalitatii, Polirom, Iasi

Neculau, A ( 2002) - Psihologie sociala, Ed. Polirom, Iasi

- Revista invatamantului prescolar, nr. 1-2/ 2006

Zlate, M. (2004) - Eul si personalitatea,
Humphreys, Tony (2007) – Stima de sine, Elena Francise Publishing, Buc.

10
REGULI PENTRU O VALORIZARE ADECVATA A COPIILOR:
Părinţii

• a. părinţii să dezvolte încrederea în imaginea fizică a copilului;

• b. să dezvolte încrederea în resursele psihice proprii (părinţii să
stimuleze autocunoaşterea);
• c. să îi determine pe copii să-şi asume sarcini după modelul matern şi
patern; se realizează astfel raportarea imaginii de sine la aceste modele;
• d. să-i ajute să-şi raporteze propria personalitate la personalităţile
celorlalţi (copilul se cunoaşte mai bine raportându-se la ceilalţi);
• e. părinţii să-i facă să-şi asume responsabilităţi în cadrul familiei;
• f. să-i ajute să-şi conştientizeze succesele; în acest fel se dezvoltă stima
de sine;
• g. părinţii să stimuleze la copil exprimarea emoţiilor pozitive şi
negative;
• h. să stimuleze capacitatea copilului de a suporta « influenţele
violente » din mediu;
• i. să aplice ponderat şi echilibrat recompense şi sancţiuni;
• k. părinţii să-l ajute pe copil să-şi identifice punctele tari şi punctele
slabe şi să-l ajute să-şi valorifice punctele tari

11
REGULI PENTRU O VALORIZARE ADECVATA A COPIILOR:

Profesorii

• a. profesorii să aibă aşteptări rezonabile în raport cu vârsta elevilor;

• b. să-i ajute să-şi planifice adecvat activităţile;
• c. să determine concentrarea elevilor asupra aspectelor pozitive din
experienţa lor, din viaţă, etc.;
• d. să-i ajute să decidă singuri;
• e. să folosească încurajarea şi recompensa atunci când este cazul;
• f. să fie model personal pentru elevi;
• g. să-i ajute pe elevi să-şi identifice punctele tari şi punctele slabe

Formarea imaginii şi a respectului de sine are un rol deosebit în conturarea

personalităţii echilibrate şi armonioase a individului.
Imaginea de sine, corectă se formează prin intervenţia conjugată a familiei,
şcolii şi societăţii.
Intervenţia părinţilor şi a profesorilor este, deci, determinantă.

12
Metode de autocunoaştere

Elemente externe şi interne care concură la formarea imaginii de sine

Externe:
 Ajutaţi copilul şi adolescentul să se descopere pe sine
 Încurajaţi autoreflexia
 Ajutaţi tinerii să îşi identifice structurile Eului
 Discutaţi cu elevii modul în care structurile Eului le influenţează
convingerile, emoţiile şi comportamentele
 Valorizaţi aspectele pozitive ale copilului şi adolescentului
Interne:
 Observarea propriilor gânduri, emoţii, comportamente
 Informaţii verbale şi nonverbale primite de la alte persoane
 Analiza retrospectivă a traiectului de viaţă
 Estimarea resurselor individuale şi sociale
 Identificarea intereselor
 Analiza aspiraţiilor şi scopurilor
 Identificarea priorităţilor
 Analiza valorilor personale

O metodă eficientă de cunoaştere de sine este aşa numita tehnică SWOT

(iniţialele de la cuvintele din limba engleză strengths = puncte tari, weakness =
puncte slabe, opportunities = oportunităţi, threats = ameninţări). Metoda presupune
identificarea de către elev:
1. a cât mai multe puncte tari în personalitatea sa, în convingerile, atitudinile
şi comportamentele sale (de exemplu: nu fumez, îmi place natura, am mulţi

13
prieteni, iubesc animalele, sunt vesel şi optimist, am umor, dorm bine, mă
simt iubit de părinţi etc.); este important ca elevul să nu considere "puncte
tari" doar calităţi deosebite sau succese mari (de ex.: sunt primul în clasă, am
câştigat concursul judeţean de atletism);
2. a două sau trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze cât de curând
sau poate chiar să le elimine (sunt dezordonat, mă irit uşor); nu este necesar
să se epuizeze lista cu puncte slabe personale. Elevii se pot focaliza la un
anumit moment doar pe una, două, maxim trei neajunsuri personale; scopul
este de a încerca ca acestea să fie depăşite şi nu ca elevul să se simtă copleşit
de ele. Este important să evităm etichetarea lor ca defecte; cuvântul neajuns
sau punct slab permite elevului să perceapă posibilitatea de remediere.
Punctele slabe să nu fie descrise în termeni generali (de exemplu: nu sunt
bun, nu sunt inteligent, nu sunt generos) ci să fie operaţionalizate în aspecte
mai concrete, observabile (de exemplu: am rezultate şcolare slabe la chimie);
3. a oportunităţilor pe care se poate baza în dezvoltarea personală (de
exemplu: am un frate mai mare care mă ajută, am prieteni suportivi, am
părinţi care mă iubesc, am camera mea, învăţ la o şcoală bună, am resurse
financiare, am acces la multe informaţii); se va discuta modul în care aceste
oportunităţi pot şi trebuie să fie folosite;
4. a ameninţărilor care pot periclita formarea unei stime de sine pozitivă (de
ex.: renunţ uşor, conflicte în familie, părinţi divorţaţi, situaţie financiară
precară, părinte decedat, boală cronică); se va discuta modul în care aceste
ameninţări pot să influenţeze stima de sine, dacă sunt ameninţări reale sau
imaginare şi căile prin care pot fi ele depăşite.
Aceeaşi tehnică poate fi utilizată şi în alte variante - de exemplu, patru
colegi sunt rugaţi să realizeze evaluările de tip SWOT pentru cel de-al
cincilea coleg din grupul de lucru, respectând aceleaşi principii enumerate

14
mai sus. Se vor discuta în grup evaluările, după care rolurile se inversează,
astfel încât fiecare elev să primească evaluări SWOT de la grupul său de
lucru. Se recomandă tehnica SWOT pentru analiza oricărei probleme cu care
un elev/un grup de elevi se confruntă şi a resurselor şi punctelor vulnerabile
în rezolvarea ei.

15