Sunteți pe pagina 1din 1

„POIENIȚA CU EMOȚII”

De Mirela Ciobîcă

”E primăvară. Soarele strălucește vesel, printre frunzele verzi și proaspete ale


copacilor din poienița plină de flori colorate. Peste tot vezi narcise , ghiocei, toporași și
lalele.

Copacii și florile stăteau la sfat de dimineață. care e vestea? Păi cântecele,


glasurile vesele, coșulețele și vorbele copiilor auzite aseară, care spuneau doar atât:
„Mergem mâine în poieniță să culegem flori! Vom face surprize parfumate pentru mame
adorate!”

- N-am să-mi las floricelele mele mov, surioarele mele iubite, să se desprindă
din covorul moale de iarbă ! strigă furios Toporașul.

- Mi-e frică! Îmi tremură tulpina de teamă! Nu știu ce va urma… adăugă


speriată Narcisa.

- Aoleu! Ce mă fac?! Începu să plângă Laleaua. Sunt tristă… dacă mă vor


rupe copiii sigur voi muri…!

- Ce vă speriați, suratelor?! Ce bucurie că vor veni copii să ne culeagă! Le voi


spune povestea mea, „ Legenda Ghiocelului”, le voi explica de ce am glugă albă și de ce ies
primul din zăpadă! Da, mă bucur că voi sta într-un buchet frumos mirositor, spuse vesel
Ghiocelul.

Soarele se sperie și , îngrozit se ascunse repede după un nor.

- Ce ți-e și cu florile astea ! Vorbesc de parcă ar fi oameni! Ia udă-le, norule ,


și potolește-le! Mai adăugă soarele privind de sus în poieniță.

Și o ploaie ușoară, prietenoasă, spălă copacii, iarba și florile, umplând aerul


de miresme minunate de primăvară.

După ploaie , pe cer apăru un minunat curcubeu vesel: uraaa!!! Ce


bucurieeee!!!”