Sunteți pe pagina 1din 20

Capitolul 17: Scule pentru filetare

CAPITOLUL 17: SCULE PENTRU FILETARE

În construcţia de maşini, filetele ocupă o importanţă deosebită, având în


vedere utilizarea acestora la realizarea asamblărilor demontabile, la reglarea
diverselor mecanisme, etc. Marea varietate a filetelor utilizate, precum şi
dispunerea acestora pe arbori sau alezaje, a determinat dezvoltarea mai multor
metode de filetare şi, în consecinţă, şi a unor scule aşchietoare adecvate.
Sculele pentru prelucrarea filetelor pot fi clasificate astfel:
1. După modul de execuţie:
1.1 Scule care realizează filetul prin aşchiere;
1.2 Scule care realizează filetul prin deformare plastică la rece.
2. După soluţia constructiv-funcţională adoptată şi după destinaţie:
2.1 Cuţite pentru filetare;
2.2 Tarozi;
2.3 Filiere;
2.4 Capete de filetat;
2.5 Freze pentru filetare;
2.6 Role pentru rularea filetului;
2.7 Plăci pentru rulat filete;
2.8 Discuri abrazive profilate pentru rectificarea filetelor.
3. În funcţie de desfăşurarea procesului de prelucrare, sculele utilizate la
executarea filetelor se împart în:
3.1 Scule pentru filetare liberă;
3.2 Scule pentru filetare autocondusă.
Sculele care lucrează prin metoda filetării libere se caracterizează prin
independenţa unor parametri dimensionali ai acestora în raport cu cei ai filetului
realizat, ca şi prin tehnologia de filetare propriu-zisă. Din această categorie fac
parte cuţitele de filetare, frezele pentru filetat, discurile abrazive profilate, rolele şi
plăcile de rulat filet.
Sculele de filetat autoconduse se caracterizează prin cuprinderea în
construcţia lor a principalilor parametri dimensionali ai filetului de realizat, din care
cauză, atât precizia cât şi dimensiunile filetului obţinut sunt dependente de cele ale
sculei. Acest mod de lucru este specific tarozilor, filierelor şi capetelor de filetat.

17.1. Cuţite normale pentru filetat


Cuţitele normale pentru filetare sunt cele mai simple scule utilizate la
prelucrarea suprefeţelor elicoidale exterioare şi interioare. Forma profilului cuţitului
este determinată de profilul filetului de executat, care poate fi: triunghiular,
trapezoidal, pătrat, fierăstrău, etc.
Din punct de vedere constructiv, cuţitele normale de filetat se execută sub
formă de:
• Cuţite simple, Fig. 17.1 şi cuţite pieptene, Fig. 17.2, pentru filetare
exterioară;
• Cuţite simple şi cuţite pieptene pentru filetare interioară.
165
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Fig. 17.2
Fig. 17.1 Cuţitele simple se execută fie din oţel
rapid, în construcţii monobloc sau sudate cap la
cap, fie cu plăcuţe din carburi metalice lipite sau prinse mecanic.
Cuţitele de tip pieptene se execută în principal din oţel rapid şi numai în
cazuri rare cu tăişuri din carburi metalice.
• Geometria tăişului, Fig. 17.3.
Unghiurile de degajare şi de aşezare
se indică pentru punctele de pe tăiş situate la
nivelul axei piesei, deci la vârful sculei şi se
măsoară în plan axial.
Valoarea acestor unghiuri se
stabileşte în funcţie de rezistenţa materialului
supus prelucrării, fiind cuprinse în limitele: γ
= 0° ÷ 25°; α = 8° ÷ 15°.
Fig. 17.3 Pentru punctele de pe profil situate
sub axa piesei, unghiurile de aşezare şi de
degajare se calculează cu relaţiile evidente (17.1), (17.2), rezultate din triunghiurile
OpMN şi OpMX.

h p = r ⋅ sin γ (17.1)
h p = rx ⋅ sin γ x (17.2)

Rezultă relaţia (17.3), (17.4).

r sin γ
r sin γ = rx sin γ x sau γ x = arcsin (17.3)
rx
αx =α +γ −γ x (17.4)

166
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Unghiurile de aşezare normale pe tăiş depind ca valoare de cele


longitudinale, în conformitate cu relaţia generală (17.5), în care λ = 0 şi K este dat
de relaţia (17.6).

ctgα x = ctgα N cos K + tgλ sin K (17.5)


π ε
K= − (17.6)
2 2
Rezultă relaţia (17.7).

ε
tgα N = tgα y sin (17.7)
2

ε
Practic, pentru valori ale lui αy = 10° ÷ 15° şi = 30°, se obţine relaţia
2
(17.8).
tgα N = tg (10 ÷ 15 ) ⋅ sin 30 o ≈ 5 o ÷ 8 o (17.8)

Dacă în ce priveşte valoarea unghiului de aşezare normal constructiv, αN = 5°


÷ 8°, aceasta apare ca suficientă, valoarea unghiului de aşezare funcţional αf poate
deveni în anumite condiţii foarte mică, sau chiar negativă, ca urmare a deformaţiilor
cinematice date de componenta relativ mare a mişcării Vx pe direcţia avansului
longitudinal, relaţia (17.9), în care (n) este turaţia şi (p) pasul filetului.

p⋅n
Vx = [ mm/min ] (17.9)
1000
Fenomenul se poate înţelege simplu,
dacă se consideră o secţiune transversală
prin sculă şi piesă, Fig. 17.4.
Dacă unghiul de aşezare transversal
constructiv αx este acelaşi pe cele două
tăişuri, deformaţie cinematică ω fiind
aceeaşi, la un anumit diametru al piesei
rezultă relaţiile (17. 10) – (17.12).

Fig. 17.4

167
Capitolul 17: Scule pentru filetare

α fs = α x − ω (17.10)
α fd = α x + ω (17.11)
p
ω = arctg (17.12)
πd e

La filetele triunghiulare, în general, deformaţia cinematică ω nu depăşeşte 3°


- 4° şi se pot folosi unghiuri constructive egale pe cele două tăişuri laterale ale
cuţitului.
La filetele trapezoidale sau pătrat însă, pasul (p) fiind mare, rezultă deformaţii
cinematice mari şi deci o diferenţiere mare a unghiurilor de aşezare funcţionale:
pentru egalizarea acestor unghiuri se foloseşte, fie diferenţierea unghiurilor
constructive de aşezare, fie înclinarea feţei de degajare prin rotirea
corespunzătoare a cuţitului în jurul axei proprii, cu unghiul ω, în aşa fel încât
unghiurile funcţionale să se egalizeze practic cu cele constructive.
• Calculul geometric al cuţitelor normale se referă la stabilirea profilului în
planele tehnologice:
În planul feţei de degajare, pentru control;
În planul normal la faţa de aşezare, pentru stabilirea profilului sculei de ordin
doi şi pentru control.

Fig. 17.5

168
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Profilul în planul feţei de degajare D – D este determinat de înălţimea (td) şi


unghiurile (εds) şi (εdd), iar în planul A – A, normal la feţele de aşezare, de înălţimea
(ta) şi unghiurile (εas) şi (εad), Fig. 17.5, pasul rămânând acelaşi, datorită
paralelismului celor două secţiuni cu axa piesei.
Asimetrizarea profilului are loc datorită subînălţării (h) a punctelor exterioare
(b) şi (c) ale profilului sculei, ca urmare a unghiului de degajare pozitiv (γy).
Mărimea (h) se determină cu relaţia (17.13).

h = ad sin γ y = sin γ y (r
e
2
− ri2 sin 2 γ y − ri cos γ y ) (17.13)

Mărimea (∆) cu care punctele (b) şi (c) sunt deplasate la dreapta, se


determină cu relaţia (17.14), în care tgω se obţine conform relaţiei (17.15).

∆ = h ⋅ tgω (17.14)
p
tgω = (17.15)
2πre

Înălţimea profilului în planul feţei de degajare va fi dat de relaţia (17.16), iar


unghiurile de profil de relaţiile (17.17), (17.18), în care a ′b şi a ′c sunt daţi de
relaţiile (17.19), (17.20).

(17.16)
t d = ad = re2 − ri2 sin 2 γ y − ri cos γ y
ε ds a ′b (17.17)
= arctg
2 td
ε dd a ′c (17.17`)
= arctg
2 td
p (17.18)
a ′b = −∆
2
p (17.19)
a ′c = + ∆
2

În planul normal A – A, înălţimea profilului (ta) şi unghiurile profilului (εas) şi


(εad), vor fi date de relaţiile (17.20) – (17.22).

(
t a = t d ⋅ cos α y + γ y ) (17.20)
ε as a ′b
= arctg (17.21)
2 ta
169
Capitolul 17: Scule pentru filetare

ε ad a ′c
= arctg (17.22)
2 ta

Deoarece filetele sunt formate din suprafeţe


elicoidale, în cazul feţei de degajare înclinate (γ ≠
0), profilul sculei necesită o corecţie în plus, deoarece
lăţimile tăişului la diferite adâncimi nu mai sunt plasate
simetric faţă de axa tăişului. Datorită acestui fapt, profilul
cuţitului în planul feţei de degajare rezultă simetric, iar
tăişurile aşchietoare laterale capătă deformaţii
hiperbolice.

17.2. Cuţite prismatice pentru filetare


Cuţitele prismatice pentru filetare se utilizează de
obicei la executarea filetelor cu un singur început şi cu
înclinarea mică a elicei. Din punct de vedere constructiv,
Fig. 17.6 se pot executa cu un singur tăiş sau cu tăişuri multiple,
Fig. 17.6, din oţel rapid sau cu plăcuţe din carburi
metalice.
Cuţitele cu tăişuri multiple pot fi executate
în două variante: cu pas normal sau cu pas
micşorat pe conul de atac. Acestea din urmă se
folosesc la prelucrarea filetelor dintr-o singură
trecere. Micşorarea pasului în zona conului de
atac este indicată în vederea realizării aşchierii
numai pe unul din flancurile sculei, conform Fig.
17.7.
Fig. 17.7 Se recomandă ca unghiul de atac să fie
de aproximativ 7°. Pasul micşorat al profilului
cuţitului pe conul de atac se stabileşte conform
relaţiei (17.23).
⎛ tgε ⎞
p = p s + AB − CD = p s ⎜⎜ 1 + ⎟ (17.23)
⎝ 2tgK ⎟⎠

17.3. Cuţite disc pentru filetare


Aceste cuţite se execută în variantele
cu un singur tăiş sau cu tăişuri multiple, fiind
dispuse inelar sau după elice. Prima
categorie de cuţite (cu tăişurile dispuse
inelar) se folosesc la prelucrarea filetelor cu
Fig. 17.8 înclinare mică a elicei, iar cele cu tăişurile
elicoidale la prelucrarea filetelor cu
170
Capitolul 17: Scule pentru filetare

înclinarea mai mare. Pentru prelucrarea


filetelor exterioare, sensul de înclinare al
elicei tăişurilor de pe cuţit trebuie să fie
opus celui de pe piesă, iar la filetarea
interioară să aibă acelaşi sens.
În Fig. 17.8 se prezintă construcţia
unui cuţit cu coadă, pentru filete cu
diametru sub 30 mm, iar în Fig. 17.9 două
variante de cuţit cu alezaj, prima fără con Fig. 17.9
de atac şi având tăişurile dispuse pe elice, cea de a doua cu tăişuri inelare şi con
de atac.
Profilul acestor cuţite se determină în mod analog cu cel al cuţitelor disc
profilate.

17.4. Tarozi
Tarozii sunt scule aşchitoare folosite exclusiv la executarea filetelor
interioare. Se apreciază că filetele interioare se execută cel mai uşor cu ajutorul
tarozilor, mai ales în cazul diametrelor mici, obţinându-se în acelaşi timp o precizie
dimensională şi o productivitate însemnată.
Ca părţi componente, la orice tarod, Fig. 17.10, se disting:
• Partea de atac sau partea de aşchiere a tarodului, care participă efectiv la
procesul de eliminare a adaosului de prelucrare, fiind prevăzut cu un unghi de atac
K, egal cu jumătatea unghiului conului de vârf al tarodului;
• Partea de calibrare, care are rolul de a netezi filetul realizat de partea
aşchietoare, de a ghida tarodul în timpul lucrului şi de a regla avansul longitudinal,
preluând rolul de şurub conducător;
• Partea de poziţionare-fixare a tarodului, prin intermediul căreia se realizează
antrenarea în procesul de aşchiere.

Fig. 17.10
După modul de antrenare, tarozii pot fi clasificaţi în tarozi de mână şi tarozi
de maşină.
Tarozii de mână se execută pentru filetarea manuală în seturi de doi sau trei
tarozi, fiecare îndepărtând o anumită cotă parte din adaosul total de prelucrare.
Regimul de aşchiere realizat manual este foarte puţin intens şi permite realizarea
acestor scule din oţeluri de scule aliate sau nealiate.

171
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Tarozii de maşină execută filetul complet dintr-o singură trecere. Fiind supuşi
unor regimuri de lucru intense, sunt executaţi din oţel rapid şi au în mod obligatoriu
diametrul exterior şi flancurile rectificate prin detalonare.
Rectificarea profilului tarozilor asigură acestora unele avantaje, cum sunt:
frecare mică, precizie şi mai ales durabilitate mai mare, prin îndepărtarea stratului
de metal decarburat de la tratamentul termic.
Particularităţile constructiv-geometrice ale tarozilor.
Conul de atac reprezintă unul din elementele de bază, pe această porţiune
efectuându-se aşchierea propriu-zisă. Pentru conuri lungi, cu unghi K mic, se
angajează un număr mare de spire în aşchiere, iar grosimea aşchiei pe dinte
rezultă mică. În aceste situaţii, forţa specifică de aşchiere fiind mare,se impun scule
cu tăişuri bine ascuţite, însă calitatea suprafeţei prelucrate este foarte bună.
La conuri de atac scurte, cu unghi K mare, forţele specifice razultă mai mici,
iar forţele axiale au mărimi apreciabile.
Se recomandă ca lungimea conului de atac să fie aleasă după cum urmează:
a) Pentru tarozi de mână în trei seturi:
• Tarodul I, l1 = (5 ÷ 6)p;
• Tarodul II, l1 = (3 ÷ 4)p;
• Tarodul III, l1 = 2p.
b) Pentru tarozi de maşină, lungimea conului de atac se alege mai mare, în funcţie
de natura materialului prelucrat şi de tipul găurii:
• Pentru alezaje deschise, l1 = (5 ÷ 20)p sau l1 = (0,25 ÷ 0,65)la;
• Pentru alezaje înfundate, l1 = (2 ÷ 4)p.
Se recomandă, de asemenea, pentru o ghidare mai bună la începutul
tarodării, alegerea diametrului la vârful conului mai mic decât diametrul interior al
filetului de prelucrat, relaţia (17.24), în care l0 ≅ p.

d 0 = d 1 − 2l0 ⋅ tgK (17.24)

Lungimea părţii active (la), se stabileşte în funcţie de pasul filetului executat,


de felul alezajului (înfundat sau de trecere) şi de lungimea conului de atac. Se
poate utiliza recomandarea (17.25), în care K0 = 12 ÷ 17.

la = K0 ⋅ p (17.25)

Forma şi dimensiunile canalelor pentru aşchii.


Forma canalelor determină formarea şi evacuarea aşchiilor, precum şi
rezistenţa la rupere a sculei. Prin forma canalelor se asigurp atât valoarea unghiului
de degajare γ, cât şi modul de comportare al sculei la cursa de întoarcere, întrucât
la deşurubarea sculei, muchiile aşchietoare posterioare pot acţiona ca tăişuri,
deteriorând flancurile filetului executat. Din acest motiv, unghiul de degajare pentru
aceste muchii trebuie să fie negativ, Fig. 17.11a.
Numărul de canale poate fi ales între 2 şi 6, în raport cu diametrul filetului şi
calitatea materialului aşchiat. Pentru materiale care dau aşchii de fragmentare
(bronz, fontă, etc.), numărul de dinţi se alege spre limita superioară.

172
Capitolul 17: Scule pentru filetare

În practică se folosesc două forme de canale pentru evacuarea aşchiilor.


Astfel, pentru diametre mici se foloseşte forma cu faţa de degajare curbilinie, Fig.
17.11b, ai cărei parametri principali se determină cu relaţiile (17.26) – (17.28).

(17.26)
dm = (0,4 ÷ 0,45)d
r = (0,1 ÷ 0,15)d (17.27)
bz = (0,5 ÷ 0,4)d (17.28)

Pentru diametre mai mari se foloseşte profilul din Fig. 17.11c, format din faţa
de degajare plană şi două raze de racordare (r) şi (R). În acest caz elementele
profilului se determină conform relaţiilor (17.29) – (17.32).

dm = (0,45 ÷ 0,6)d (17.29)


bz = (0,45 ÷ 0,46)d (17.30)
r = (0,12 ÷ 0,15) (17.31)
R = (0,4 ÷ 0,5)d (17.32)

Fig. 17.11

Canalele pentru cuprinderea-evacuarea aşchiilor pot fi drepte (paralele cu


axa sculei) sau elicoidale; canalele drepte au dezavantajul obţinerii unghiurilor de
aşchiere diferite pe cele două flancuri ale filetului, flancul stâng având un unghi de
aşchiere mai mare decât cel din dreapta. În cazul utilizării canalelor drepte, se
recomandă practicarea unei ascuţiri suplimentare a tăişului pe partea conului de
atac, sub un unghi de înclinare (λ), negativ şi egal în valoare absolută cu unghiul
elicei filetului sau mai mare ca acesta, mergând până la 15°.
Dimensiunile filetului tarodului se stabilesc în funcţie de dimensiunile
nominale ale filetului de prelucrat şi de toleranţele de execuţie ale acestora. Câmpul
de toleranţă ce se prescrie pentru diametrele sculei trebuie plasat în limitele
toleranţei filetului piesei, în aşa fel încât să rezulte o durată de funcţionare
economică pentru sculă.
Toleranţele de execuţie ale alezajelor filetate se împart în trei grupe de
precizie:
• Fină (4H, 5H, 4G şi 5G);
• Medie (6H şi 6G);
• Grosolană (7H, 8H, 7G).

173
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Corespunzător acestor grupe, tarozii se execută în trei clase: 4H, 6H şi 7H


(7G).
Toleranţele diametrului mediu al tarodului ( Td ) şi abaterea inferioară a
2

acesteia ( eid ), Fig. 17.12, se calculează în funcţie de valoarea toleranţei


2

diametrului mediu al piuliţei ( TD ), conform relaţiilor (17.33) – (17.36).


2

Td 2 = 0 ,2TD2 (17.33)
eid = +0 ,1TD2 pentru tarozi clasa 4H (17.34)
2

eid = +0 ,3TD2 pentru tarozi clasa 6H (17.35)


2

eid = +0 ,5TD2 pentru tarozi clasa 7H (17.36)


2

Valorile toleranţelor
TD2 sunt tabelate în
funcţie de diametrul piuliţei
şi gradul de precizie.
Abaterea superioară
a diametrului mediu al
tarodului e sd , se
2
calculează cu relaţia
Fig. 17.12 (17.37).

esd = eid + Td 2 (17.37)


2 2

Diametrul mediu al filetului va rezulta conform relaţiei (17.38).

(
d 2 = D2 N + esd − Td 2
2
) (17.38)

Abaterile diametrului exterior al tarodului se calculează faţă de diametrul


exterior nominal al filetului de prelucrat, Fig. 17.13, şi anume, în funcţie de toleranţa
TD a diametrului mediu, stabilită pentru gradul de precizie 5. Astfel, abaterea
2

inferioară eid este dată de relaţia (17.39).

eid = 0 ,4TD2 pentru tarozii în clasela H (17.39)

174
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Abaterea superioară, având în vedere câmpul de toleranţă deschis, nu se


stabileşte.
Pe această bază, diametrul exterior minim al tarodului, rezultă din relaţia
(17.40).

Fig. 17.13

d min = DN + eid (17.40)

Fig. 17.14

Abaterile diametrului interior, la fundul filetului tarodului, se calculează faţă de


diametrul interior nominal al filetului de prelucrat, Fig. 17.14.
Astfel, abaterea superioară, esd , se consideră egală cu zero, iar cea
1
inferioară, având în vedere câmpul de toleranţă deschis la fundul filetului, nu se
calculează. Rezultă că diametrul interior al tarodului se calculează conform relaţiei
(17.41).

d1max = D1N (17.41)

Forma fundului
filetului tarodului este cea
rezultată din execuţie, iar
racordarea nu trebuie să
depăşească linia profilului
nominal al filetului piesei,
pentru a nu participa la
aşchiere.
Fig. 17.15 La tarozi care
lucrează în seturi,
175
Capitolul 17: Scule pentru filetare

diametrele filetului diferă de la unul la altul, conform uneia din schemele prezentate
în Fig. 17.15.
În cazul aplicării primei soluţii, diametrele filetului pentru tarozii I şi II se
determină conform relaţiilor (17.42) – (17.45).
• Pentru tarodul I:

dImax = d – 0,5p (17.42)


d2Imax = d2 – 0,15p (17.43)

• Pentru tarodul II:

dIImax = d – 0,15p (17.44)


d2IImax = d2 – 0,07p (17.45)

• Parametrii geometrici. Unghiul de degajare rezultă


prin frezarea şi ascuţirea canalelor pentru
cuprinderea-evacuarea aşchiilor, Fig. 17.16.
Valoarea acestui parametru se stabileşte în
funcţie de materialul supus prelucrării. Valori mari
pentru unghiul γ sunt indicate la prelucrarea
materialelor cu plasticitate ridicată şi tenace: Fig. 17.16
Oţel de construcţie σr < 70 daN/mm2 γ = 10° ÷ 12°
Cupru γ = 18° ÷ 20°
Aluminiu γ = 20° ÷ 22°

Pentru materiale fragile şi cu duritate crescută, unghiul γ capătă valori mai


reduse:

Oţel aliat cu σr = 70 – 100 daN/mm2 γ = 8° ÷ 10°


Fontă cu σr < 25 daN/mm2 γ = 0° ÷ 3°
Fontă cu σr > 25 daN/mm2 γ = 5° ÷ 6°

Unghiul de aşezare α se obţine prin detalonarea conului de atac şi al


profilului părţii de calibrare. La detalonarea părţii de calibrare, datorită unghiului de
aşezare pozitiv, diametrul tarodului se micşorează prin reascuţire. Pentru ca
diametrul tarodului să rămână în câmpul de toleranţă prescris, mărimea detalonării
nu va depăşi 0,02 – 0,05 mm. Unghiul de aşezare pe porţiunea de calibrare va
rezulta la valori mici, fără a depăşi 0°30′. Pe conul de atac, unghiul α se realizează
la valori cuprinse între 6° ÷ 8°.
Mărimea detalonării se calculează cu relaţia (17.46).

πd
K= tgα (17.46)
z

176
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Pentru a micşora frecarea, partea de conducere a tarozilor se prevede cu o


conicitate de 0,03 – 0,05/100.
• Particularităţile procesului de tarodare. Prelucrarea cu tarodul are loc în
prezenţa a două mişcări: una de rotaţie şi alta de avans axial cu pasul (p) al
filetului.
Datorită prezenţei unghiului K,
zimţii (profilele) I, II, III de pe partea
aşchietoare au înălţime variabilă, de la
zero la valoarea nominală pe partea de
calibrare; prin urmare, la o rotaţie se va
înlătura o grosime de metal “a”
corespunzătoare diferenţei de secţiune
a doi dinţi alăturaţi, Fig. 17.17, relaţia Fig. 17.17
(17.47).

a = p ⋅ tgK (17.47)

Întrucât acest adaos este preluat de (z) profile aflate pe o spiră (z fiind
numărul de dinţi, respectiv numărul de canale), grosimea aşchiei preluată de un
zimţ (profil) va fi dată de relaţia (17.48).

a p
az = = tgK (17.48)
z z
În procesul de tarodare
clasic are loc o aşchiere
complexă bilaterală cu
comprimări plastice intense şi
momente mari de aşchiere,
datorată în special existenţei a
trei tăişuri active pe fiecare zimţ.
Pentru micşorarea
momentului în primele faze ale
aşchierii s-au încercat şi tarozi
Fig. 17.18 de construcţie specială
(Schmidt), care au practicaţi pe
partea conului de atac trei tipuri de zimţi, Fig. 17.18, zimţi de înălţime normală de
filet conic, cu unghi de atac K = 4°; zimţi de filet conic teşiţi; zimţi de filet cilindric
teşiţi.
Se obţine astfel o creştere mult mai lentă a momentului de tarodare în
primele faze ale aşchierii.

177
Capitolul 17: Scule pentru filetare

O altă soluţie care îmbunătăţeşta


dinamica tarodării este folosirea aşchierii
alternative. Zimţii tarodului sunt rectificaţi
suplimentar, într-o singură parte,
alternativ, eliminându-se o cantitate de
metal de grosime ∆ = 0,02 – 0,05 mm, Fig.
17.19. Prin aceasta, zimţii tarodului
lucrează cu un singur tăiş lateral, având
loc, în principiu, o aşchiere complexă
Fig. 17.19
unilaterală, mult mai favorabilă.

17.5. Filiere
Din punct de vedere geometric, filierele sunt piuliţe cărora li s-au imprimat
calităţi aşchietoare, prin practicarea unor canale cilindrice longitudinale, în vederea
cuprinderii şi evacuării aşchiilor şi pentru generarea feţelor de degajare, iar prin
detalonare, realizarea unor unghiuri de aşezare pozitive. Aceste scule se folosesc
la executarea filetelor exterioare normale, de fixare, prin aşchiere din plin sau
calibrare.
În cazurile normale de prelucrare, filierele realizează filetul dintr-o singură
trecere şi numai în cazurile deosebite din două dau maxim trei treceri, folosind, de
această dată, filierele construite în seturi.
În mod obişnuit filierele se folosesc la prelucrarea prin aşchiere a filetelor
având diametrul cuprins între 1 şi 60 mm.
• Elementele constructive ale filierelor.

Fig. 17.20
Elementele constructive ale filierelor, Fig, 17.20, se stabilesc cu ajutorul unor
relaţii empirice, bazate pe date practice. La proiectarea filierelor pentru scopuri
speciale, se recomndă folosirea acestor relaţii, respectarea lor nu este strict
necesară, acestea fiind doar orientative, iar soluţiile optime trebuie găsite de
constructor.
Diametrul exterior (Df) al filierelor depinde de diametrul filetului de prelucrat,
de lăţimea dinţilor şi de diametrul găurilor de evacuare a aşchiilor. În acest caz,
178
Capitolul 17: Scule pentru filetare

diametrul exterior trebuie să asigure manipularea uşoară a sculei, să fie cât mai mic
posibil, pentru a realiza economie de material şi să asigure posibilitatea utilizării
unei game limitate de suporţi port-filieră.
Aceste condiţii sunt asigurate prin respectarea relaţiei (17.49), în care (D)
este diametrul exterior al filetului piesei, în mm.

Df ≈ (4 ÷ 2)D (17.49)

Lăţimea filierelor (B), determină porţiunea activă şi de calibrare a sculei.


Aşchierea propriu-zisă fiind efectuată pe conul de atac, restul spirelor servesc
pentru realizarea avansului necesar sculei şi pentru a calibra filetul. Cu cât lăţimea
filierelor este mai mare, cu atât este mai dificilă îndepărtarea aşchiilor din canalele
de evacuare. Astfel, pentru filiere până la M5, se recomandă B = 5 mm. Pentru
restul diametrelor: B ≈ D.
Conul de atac. Întrucât lungimea conului de atac, Fig. 17.21, depinde numai
de unghiul conului, ca şi la tarozi, momentul de aşchiere se micşorează prin
mărirea acestui unghi. Este indicat să se lucreze cu lungimi mici ale conului de
atac.
Valoarea unghiului conului de atac se stabileşte
în funcţie de rezistenţa la rupere a materialului supus
prelucrării şi are valorile:
• 2K° = 60°, pentru materiale cu σr < 50
daN/mm2;
• 2K° = 40° ÷ 50°, pentru materiale cu σr >
50 daN/mm2.
La filierele normale, lungimea maximă a conului
de atac nu trebuie să fie mai mare decât două spire. La
acestea se va adăuga însă şi lungimea
Fig. 17.21 corespunzătoare valorii mai mari a diametrului conului
faţă de diametrul exterior al filetului.
Astfel, lungimea conului de atac (l1) este dată de relaţia (17.50).

l1 = (t + e )ctgK (17.50)

În general, diametrul conului are valoarea conform relaţiei (17.51), în care (e)
reprezintă mărirea diametrului conului de atac, a cărei valoare este cuprinsă între
0,2 şi 1,5 mm, în funcţie de pasul filetului. Prin aceasră mărire se crează
posibilitatea unei angajări uşoare a filierei în aşchiere.

Dcon = D + 2e (17.51)

Numărul optim de canale (z). Cu creşterea numărului de canale se


micşorează grosimea aşchiei pe dinte şi, în consecinţă, rezultă forţe specifice mari,
care fac ca valoarea momentului de torsiune să fie ridicată, însă calitatea suprafeţei
prelucrate este foarte bună. Dacă numărul de canale este prea mic, rezultă aşchii
de grosimi mari, ceea ce duce la obţinerea unei suprafeţe necorespunzătoare.
179
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Grosimea aşchiei, în conformitate cu relaţia cunoscută de la tarozi, poate fi


determinată conform relaţiei (17.52).

p
az = tgK (17.52)
z

Pe baze experimentale, se recomandă utilizarea numerelor de canale


indicate în Tab. 17.1.

Tab. 17.1
D [ mm ] 2–5 6 – 16 18 – 27 30 – 40 42 – 48 52 – 64
z 3 4 5 6 7 8

Diametrul găurilor pentru aşchii. Diametrul


găurilor pentru aşchii (d0) şi diametrul cercului
(D0), pe care se află centrele găurilor de
evacuare a aşchiilor, se determină pe cale
grafică sau analitică. Pe baza Fig. 17.22,
utilizând triunghiul OAB, rezultă relaţia (17.53),
în care (bc) este dată conform relaţiei (17.54).

Fig. 17.22

bc
b
sin ϕ = 2 = c (17.53)
D1 D1
2
πD1
bc = − bz (17.54)
z

Dacă se alege bc ≅ bz, rezultă relaţiile (17.55), (17.56).

πD1
bc = (17.55)
2z
π
sin ϕ = (17.56)
2z

π
Din triunghiul AO1B, în care unghiul AO1B este (δ - ϕ), iar δ= − γ , rezultă
2
relaţiile (17.57) – (17.59).

180
Capitolul 17: Scule pentru filetare

bc
= sin(δ − ϕ ) (17.57)
d0
bc
d0 = (17.58)
sin(δ − ϕ )
D sin ϕ
d0 = 1 (17.59)
sin(δ − ϕ )

Pentru stabilirea diametrului (D0), din aceeaşi figură, se observă relaţia


(17.60), în care OB se obţine conform relaţiei (17.61), iar BO1 conform relaţiei
(17.62).

D0
= OO1 = OB + BO1 (17.60)
2
D
OB = 1 cos ϕ (17.61)
2
d
BO1 = 0 cos (δ − ϕ ) (17.62)
2
Înlocuind valoarea lui (d0), se obţin relaţiile (17.63) – (17.66).

D1
BO1 = sin ϕctg (δ − ϕ ) (17.63)
2
D0 D1 D
= cos ϕ + 1 sin ϕctg (δ − ϕ ) (17.64)
2 2 2

(17.65)
D0 = D1 [cos ϕ + sin ϕctg (δ − ϕ )]
D sin δ
D0 = 1 (17.66)
sin(δ − ϕ )

Mărimea “m” se recomandă a fi aleasă din condiţia de rezistenţă şi


elasticitate a filierei. Astfel, funcţie de numărul de canale (z), se indică relaţiile
(17.67), (17.68).

m = (0,15 ÷ 0,12)Df pentru z = 3 ÷ 5 (17.67)


m = (0,10 ÷ 0,09)Df pentru z = 6 ÷ 8 (17.68)

181
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Diametrul filetului. Diametrele filetului la filiere se stabilesc în funcţie de

Fig. 17.24
Fig. 17.23
toleranţele de execuţie ale şuruburilor, Fig. 17.23 şi de poziţionare a acestora faţă
de cota nominală.
Astfel, se remarcă trei clase de precizie, şi anume: fină, medie, grosolană, la
fel ca în cazul piuliţelor. Corespunzător acestor clase, filierele se execută în trei
grupe de precizie: 4h, 6g şi 8e, având diametrele cuprinse în interiorul câmpului de
toleranţă al şurubului, Fig. 17.24, unde se ilustrează toleranţele de execuţie pentru
câmpul h.
Toleranţa la diametrul mediu al filierei TD şi abaterea superioară a acesteia
2

esD , se calculează în funcţie de valoarea toleranţei diametrului mediu al filetului


2
executat, după formulele (17.69), (17. 70), pentru filiere din clasa 4h.

TD2 = 0 ,2Td 2 (17.69)


esD = 0 ,1Td 2 (17.70)
2

Abaterea inferioră este dată conform relaţiei (17.71).

eiD = esD + TD2 (17.71)


2 2

Luând în considerare aceste elemente, diametrul mediu al filierei rezultă


conform relaţiei (17.72).

(
D2 = d 2 N − esD
2
)
−TD2 (17.72)

La diametrul de fund, abaterea inferioară ei se consideră egală cu zero, iar


D
abaterea superioară nu se stabileşte, având în vedere câmpul de toleranţă deschis.
Pe această bază, diametrul de fund al filetului filierei rezultă conform relaţiei
(17.73).

182
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Dmin = dN (17.73)

Forma fundului filetului este cea obţinută de la execuţie, iar racordarea nu


trebuie să se suprapună peste linia profilului nominal al piesei, pentru a nu participa
la aşchiere.
Diametrul de vârf al filetului filierei se calculează luându-se în considerare
abaterea superioară esD , folosind relaţia (17.74), în care esD = 0 ,4TD2 , pentru
1 1
filiere din clasa 4h.

D1 max = d 1 N − esD (17.74)


1

Abaterea inferioară nu se stabileşte, având în vedere câmpul de toleranţă


deschis.
Parametrii geometrici ai filierelor
Unghiul de degajare al filierelor rezultă din forma canalelor de evacuare a
aşchiilor şi poate fi corectat prin ascuţire.
Valoarea optimă este cu atât mai mare cu
cât materialul prelucrat este mai tenace şi
mai plastic; în acest sens, pentru
materialele dure, γ = 10° ÷ 12°, pentru
materialele de duritate medie, 15° ÷ 20°,
iar pentru materialele moi, 20° ÷ 25°.
Practic, se folosesc două forme de
bază ale feţei de degajare:
• faţa de degajare cilindrică;
• faţa de degajare plană,
obţinută prin rectificarea
suplimentară a porţiunii AB , Fig. Fig. 17.25
17.25.
Unghiul de aşezare primeşte valori pozitive numai pe conul de atac şi se
obţine prin detalonare, care se execută după o direcţie perpendiculară pe axa
longitudinală a sculei. Valoarea sa se determină cu relaţia (17.75), în care α = 6° ÷
8°.

πD1
K= tgα (17.75)
z
Filiere tubulare. Filetarea tuburilor pe strungurile revolver şi pe automate se
face avantajos cu filiere tubulare prevăzute cu alezaj străpuns, Fig. 17.26.
Aceste filiere se deosebesc substanţial de cele rotunde, faţă de care prezintă
mai multe avantaje. Faptul că aceste filiere sunt prevăzute cu canale deschise,
evacuarea aşchiilor nu mai prezintă probleme, iar ascuţirea se poate efectua cu
multă uşurinţă, ceea ce se reflectă favorabil asupra creşterii duratei lor de lucru.

183
Capitolul 17: Scule pentru filetare

Obţinând prin canalele de evacuare deschise o construcţie elastică, se poate


realiza, după uzură, o reglare sigură şi uşoară a dimensiunilor filetului, cu ajutorul

Fig. 17.26
unui inel de strângere care acţionează pe diametrul exterior.
Pentru aceasta, partea exterioară a filierei se execută cu o conicitate de
0°30′ până la 1°. Coada filierei poate fi cilindrică sau conică, în funcţie de sistemul
de fixare adoptat.

Numărul de dinţi este de trei, pentru diametre mici şi de patru, pentru


diametre mai mari.

184