Prof.

Florea Ștefania
Transcrieți și rețineți următoarele informații:

Dramaturgia românească postbelică

 Dramaturgia romanească de după cel de-Al Doilea Război Mondial s-a confruntat cu o
dură realitate a timpului ce a avut un rol esențial în configurarea unui profil specific literaturii
noastre - constrângerile de ordin politic și ideologic. Duritatea intervenției politicului în sfera
artrei teatrale era mult mai mare decât în cazul celorlalte arte, știut fiind faptul că spectacolul are
un impact direct și imediat asupra publicului ,care poate fi astfel influențat în gândirea și
atitudinea lui.De aceea, scriitorii și regizorii erau invitați și uneori obligați să promoveze prin
arta lor principiile sistemului totalitarist instaurat: nașterea glorioasă a noii lumi, victoria
socialismului egalitarist asupra burgheziei capitaliste , forța clasei muncitoare , șansele egale
oferite de partid oamenilor de toate categoriile sociale etc. Chiar dacă unii din ei au acceptat ,
din diverse motive ,dictatul ideologic ,au fost și mulți alții care au căutat cele mai subtile căi de a
exprima adevărul, respectând totusi principiile estetice inerente oricărui act de creație.
 În perioada postbelică interesul dramaturgilor se deplaseaza masiv spre teatrul de
inspirație contemporană, spre realitatea imediată sau istoria recentă, aceasta fiind de altfel
principala trăsătura a literaturii dramatice românești din ultimele trei decenii. Teatrul încearcă să
reprezinte aspecte fundamentale ale vieții în condițiile unor adânci schimbări în structura socială
și politică din societatea românească, să lumineze universul spiritual al umanității socialiste,să
arate profundele mutații de conștiință, rezultate din înfruntarea noului cu vechiul,din
consolidarea ideologiei și eticii comuniste.
 Un semn al efortului de înnoire făcut de dramaturgii români de după 1944 este sporirea
tipologiei umane, mai ales prin crearea acelui reprezentant al tendințelor progresiste, care, fie că
e muncitor, țăran sau intelectual, încearcă să devină,î n intentia autorilor,t ipul comunistului,eroul
zilelor noastre.
 Drama este specia cea mai răspândită a genului dramatic, în versuri sau în proză, drama
având un conținut grav, profund, cu elemente tragice uneori, și reflectă aspecte variate: sociale,
istorice, mitice, psihologice, morale. Apare tragicomedia, se impun amestecul speciilor, sintezele
(in secolul al XVII-leA), urmează drama burgheză, drama romantică și drama istorică (secolele
XVIII-XIX).
 Antiteatrul s-a născut din dorința de a renunța la tematică, ideologie, realism-psihologic și
filosofie. Eugen Ionescu inventează libertatea absolută prin renunțarea la prejudecăți și reguli.
 Deceniul șapte vine cu o revigorare a comediei, prin care se încearcă satira subtilă la
adresa lumii contemporane , cu toate utopiile și aberatiile sistemului politic.Dramaturgii ce au
excelat, din acest punct de vedere sunt Aurel Baranga (Mielul turbat), Teodor Mazilu (Mobilă și
durere, Proști sub clar de lună), Ion Baiesu (Boul și vițeii).
 Teatrul mitic și parabolic este cultivat intens în această perioada,dobândind și accente
filosofice,etice,psihologice: Horia Lovinescu (Moartea unui artist), Marin Sorescu (trilogia
Setea muntelui de sare), Valeriu Anania (Miorița), Ion D. Sarbu (Arca Bunei Speranțe).