STUDIU DE CAZ

TIPURI DE ROMAN N
PERIOADA POSTBELIC

CUPRINS

Contextul epocii (mixtiunea politicului)

Obsedantul deceniu-Literatura aservit
Generaia `60 (perioada dezghetului)
1971-1980
coala de la Trgovite
Generaia `80
Tipuri de roman:-Romanul realist psihologic(Moromeii de
Marin Preda)
-Romanul cu elemente eseistice
(Moromeii, vol. II)

-Romanul politic(Cel mai iubit dintre pmanteni, de

Marin Preda)
-Proza postmodern. Romanele optzecitilor(Zmeura
de cmpie de Mircea Nedelciu)
-Romanul dupa 1990 (Orbitor, de Mircea Crtrescu)
Concluzii

I CONTEXTUL EPOCII (MIXTIUNEA POLITICULUI)

Ideologia comunista are ca punct de plecare teoria determinismului-social, potrivit careia

comportamentul persoanei nu este indus de propria individualitate, ci de clasa din care provine. Drept
urmare, devine obligatorie educarea sa in spiritul noii societati comuniste, singura care se afirma si ii poate
asigura dezvoltarea plenara. In aceasta situatie, rolul literaturii ca mijloc de propaganda devine covarsitor,
ea avand menirea sa educe individul in spiritul supunerii fata de partid si de conducatorul sau, dar si de ura
fata de tot ce se opune acestei atitudini. Ca unica alternativa de existenta, propaganda aduce astfel in primplan sloganul Cine nu este cu noi este impotriva noastra, cultivand insistent mitul patriei primejduite si,
drept urmare, vigilenta fata de dusmanii poporului si necesitatea luptei de clasa, internationalismul
proletar (Proletari din toate tarile, uniti-va! ), dar si cultul Conducatorul providential.
Dup instaurarea regimului comunist, cultura este subordonat politicului. Autonomia esteticului este
condamnat oficial, este admis numai arta cu tendin (tezist), pus n serviciul puterii politice.Singurul
curent literar admis este realismul socialist.Dictatura proletariatului a avut drept consecin n literatur
importarea din URSS a curentului literar numit realism socialist; termenul de proletcultism este de
origine slav ( din lb. rus) idesemneaz respingerea trecutului, condamnarea artei burgheze, a
autonomiei esteticului. Unicele criterii de promovare a artei sunt cel politic i cel al accesibilitii.
Literatura se face pentru toi i,dac se poate, de ctre toi (poei amatori, proletari, brigzi artistice
agitatoare, iar mai trziu,concursul naional Cntarea Romniei)
In perioada postbelica, destinul romanului romanesc se afla in stransa legatura cu factorul ideologic si
politic.
In primul deceniu de dupa al Doilea Razboi Mondial intre 1950-1960, literatura este aservita in
totalitate regimului cumunist si inregistreaza productii ilizibile astazi, compromise, respectand temele si
conventiile epice ale momentului, schematismul ideologic, sub presiunea unei cenzuri totalitare.

OBSEDANTUL DECENIU- LITERATURA ASERVITA

Prozatorii de success ai perioadei interbelice, care se aflau inca in viata si care nu emigrasera in
Occident, precum Mircea Eliade, aleg calea compromisului politic, pentru a mai putea publica. Unul dintre
ei este Mihail Sadoveanu, care publica o serie de romane reprezentative pentru realismul de factura
socialista, precum: Mitrea Cocor (1949) sau Aventura in lunca Dunarii (1954).
Prin politica stalinista a anilor 50 60, cultura romaneasca a suportat o contaminare maladiva prin
exercitarea functiunii conceptului mistificant de "realism socialist ", avand drept urmare suplinirea
pagubitoare a unei intregi estetici, generand in planul artei si literaturii schematismul rigid, dogmatismul
absurd si sociologismul vulgar. In fond, interesul acordat artei de factura realista, tine de nazuinta ei de a
gasi forma iluzorie a realitatii, al carei adevar "obiectiv " urmeaza sa fie excrocat si falsificat cu usurinta de
catre ideologia comunista.
In virtutea propagarii pseudo adevarului comunist, arta a fost redusa la o singura posibilitate de
zugravire a realitatii: cea a realismului socialist. Legitatile artei se constituie deformant, in raport cu
canoane realiste si percepte dogmatice, orientate negativ in vederea disturbarii naturii demersului creativ,
imputand asupra procesului artistic de creatie a imaginii artistice.
Degradarea artei rezulta din caracteru i " partinic " conformat in vederea propagarii idealurilor false
comuniste, indreptate spre constituirea asa numitei constiinte de clasa. Activismul revolutionar ca metoda
de eludare a presupuselor aspecte cognitive, implica constiinta artistului si atitudinea lui in meschinaria
politicianismului comunist. Drept urmare, estetica si arta realismului socialist, s au dovedit a fi prin
structura si modul lor functional, instrumente ideologice de manipulare in masa.

ROMANE DE VALOARE IN ACEST DECENIU

Totusi, in acest deceniu al puterniciei

ideologizari,apar cateva romane care
mentin legatura cu valoarea prozei
interbelice si anunta diversitatea
romanului postbelic: Bietul Ioanide (de
George Calinescu, 1953) a deschis partie
pentru romanul citadin si cel topologic,
Morometii (de Marin Preda, volumul 1,
1955), pentru bobgata proza dedicata lumii
satului si ignoratei complexitati sufletesti a
taranului, Groapa (de Eugen Barbu,
1957), pentru prozele pitoresti, de mediu
exotic, Toate panzele sus! (de Radu
Tudoran, 1954), pentru romanele de
aventuri, Cronica de familie (de Petru
Dumitriu, 1957), pentru romanul
topologic, istoric si de mediu.

GENERATIA `60

Anul 1964 inseamna retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Romaniei si, implicit inceputul unei
asa-numite perioade a dezghetului, care se manifesta inclusive la nivelul litera. Apar acum romane
despre anii `50, epoca ramasa in istorie sub o denumire ce ii apartine lui Marin Preda ca obsedantul
deceniu. Dintre aceste romane putem aminti: Morometii, volumul II (1967) de Marin Preda, a carui actiune
se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative ale deceniului anterior: reforma agrara din
1945,cu prefacerile pe care ea le adduce si transformarea socialista a agriculturii, colectivizarea,dupa
1949,fenomen abuziv pentru taranime si pentru satul traditional, care intra astfel intr-un proces rapid de
disolutie; Principele (1969) de Eugen Barbu, in care se infatiseaza intr-o maniera parabolica, prin
intermediul lumii fanariote din secolul al XVIII-lea, puterea comunista totalitara; Absentii (1970) de
Augustin Buzura, in care se analizeaza evolutia pe parcursul al catorva ore de singuratate a starilor de
constiinta ale unui psihiatru (Mihai Bogdan) care traieste in ambianta frustranta a unui institut unde
domneste impostura. De asemenea, are loc in aceasta perioada, o recuperare a interesului pentru
individualitatea si pentru complexitatea naturii umane, ceea ce genereaza fie o proza a instrainarii, fie una
de factura psihologica. Intre cele dintai romane care au abordat tema instrainarii, ar putea fi amintit
Intrusul de Marin Preda (1968), ce are oarecare filiatii cu existentialismul literar promovat si reprezantat
de Albert Camus. Se produce, in acelasi timp, si o modernizare a romanului traditional, fie printr-o marcata
subiectivitate auctoriala, fie prin aparitia unei literature a introspectiei si a analizei psihologice, ca in proza
lui Nicolae Breban.

In lucarea Literatura romana sub

communism, proza , Eugen Negrici defineste
epoca dezghetului astfel: La nivelul temelor
si al bogatiei universului artistic, proza din
aceasta etapa cu greu mai poate fi comparata cu
aceea scrisa cu putin timp inainte. Pe panza ei isi
fac loc mediile sociale neortodoxe (lumea
intelectualilor, burghezia oraseneasca, lumea
targurilor si a mahalalelor, tinuturilor arhetipale
neatinse de febra vremurilor noi etc.),
sentimentele, conflictele si miscarile psihologice
etern umane, adica scutite de explicatii
ideologice, pasiunile, accidentele sufletesti,
crimele si iubirile fara suport partinic, nalucirile
mitului si inchipuirile fanteziei. Ba, mai mult,
apar chiar ororile comunismului incipient.

ANII 1971-1980

Apoi Tezele din iulie 1971 au reprezentat semnalul declansarii unui proces de
redogmatizare a literaturii romane , iar scriitorii au fost obligate sa se descurce in hatisul
interdictiilor absurde impuse de regimul comunist: Prozatorii au invatat ca prezentul
trebuie evita, intrucat nu putea fi scris pana la capatnin lumina absoluta a adevarului.
Prezentul apartinea ideologiei si fusese confiscate integral de aparatul de propaganda, ca
argument. Dar concesia facuta de cenzura le-a sugerat ca se pot ocupa de trecut sau de orice
alt subiect care nu implica probleme acute de interpretare partinica imediata si ca sunt
<liberi>, doar aplecati asupra societatii burgheze sau a istoriei indepartate sa practice un
realism nemilos. De asemenea, sunt premise temele arhaice, exotice, pitoresti, dar si
alunecarile in fantastic sau mitic pentru a evita alunecarea in realitatea imediata cu desavarsire
interzisa (un roman ilustrativ in acest sens este Lumea in doua zile de George Balaita, aparut
in 1975.) Nu in ultimul rand, suferintele intelectualilor din primul deceniu de dupa al Doilea
Razboi Mondial puteau devein subiect de roman. In astfel de conditii a fost posibila, in anul
1976, publicarea cartii lui Constantin Toiu Galeria cu vita salbatica, in care un intellectual
este determinat sa se sinucida de regimul totalitar. Romanul politic atinge insa apogeul odata
cu aparitia, in 1980, a trilogiei lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni.
Orientarea catre romanul cu sugestii mitice si simbolice se accentueaza in anii `80, prin
intermediul lui Sorin Titel cu Femeie,iata fiul tau (1983).

SCOALA DE LA TARGOVISTE

Grupari literare influente in epoca destramata, prin

abordarea parodica, conventiile modernismului,
continuand astfel procesul de europenizare a literaturii
romane: Scoala de la Targoviste (Costache Olareanu,
Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Topa)
si optzecistii ( Mircea Cartarescu, Gheorghe Craciun,
Mircea Nedelciu, Nicolae Iliescu, Cristian Teodorescu,
Ioan Grosan, Stefan Agopian, Ion Bogdan Lefter).
Reprezentantii Scolii de la Targoviste se disting
prin cultivarea unei literature de factura ludica,
parabolica: Livrescul devine calea de delimitare de
realul insufficient si murder, ludicul calea de
supravietuire, jurnalul forma de autocontrol.
Dintre scrierile prozatorilor Scolii de la Targoviste
putem aminti ciclul Ingeniosului bine temperat al lui
Mircea Horia Simionescu, dar si cartile lui Radu
Petrescu, care iau forma jurnalului: Oceanul intors
(1977), Parul Berenicei (1981) etc.

GENERATIA `80

Scoala de la Targoviste isi gaseste ecou in generatia scriitorilor bucuresteni cunoscuti sub denumirea de opzecisti . Ei se
formeaza in cadrul unor reviste si al unor cenacluri studentesti, precum: Cenaclul de luni, Universitas, Junimea, conduse de
criticii literari Nicolae Manolescu, Mircea Martin, respective, Ovid. S. Crohmalniceanu.
Scriitorii opzecisti constituie, dupa generatia interbelica, a doua generatie cu vocatie si cunostinta teoretica din literature
noastra. Inzestrati cu talent si cunoscand evolutia teoriilor literare in plan mondial, au determinat depasirea temelor si a
formulelor artistice ale deceniilor anterioare, impunand o schimbare fundamentala la nivelul producerii si al receptarii
textului literar.
Mircea Nedelciu, liderul generatiei sale, teoretizeaza postmiodernismul in articole, interviuri si il transpune in special in
proza scurta: Aventuri intr-o curte interioara (1979); Efectul de ecou controlat (1981); Amendament la instinctual
proprietatii (1983); si ieri va fi o zi (1989), dar si in romane precum Zmeura de campie (1984), Tratament fabulatoriu
(1986), iar in 1990 publica Femeia in rosu, roman scris impreuna cu Adriana Babeti si Mircea Mihaies.

DUPA 1989

Capodoperele lui Ioan Grosan O suta de ani la portile Orientului (1992) sau Mircea Cartarescu, cel
mai cunoscut scriitor al ultimilor douazeci de ani Visul varianta cenzurata (1989), reeditata in editie
completa cu titlul Nolstalgia , in 1990; Travesti (1994) si trilogia Orbitor Aripa Stanga (1996); Corpul
(2002) si Aripa dreapta (2007), apar, cu o singura exceptie dupa caderea regimului comunist.
Dupa anul 2000, tineri prozatori talentati aduc un suflu epic nou (Filip Florian, Ion Manolescu, Razvan
Radulescu s.a.).

II TIPURI DE ROMAN

In lucrarea Scriitorilor romani de azi ,critical

literar Eugen Simion identifica mai multe tipuri
de roman in perioada postbelica, intre care:
realismul psihologic, ilustrat de Marin Preda;
romane de analiza psihologica,cum erau cartile
lui Nicolae Breban si Augustin Buzura; eseul
romanesc abordatde Alexandru Ivasiuc si Paul
Georgescu; romanul pitoresc si baroc, la Eugen
Barbu; D.R Popescu; proza autoreferentiala,
metaromanul, jurnalul de creatie, specii
valorificate mai ales de prozatorii Scolii de la
Targovist; proza optzecistilor, postmodernista.

ROMANUL REALIST PSIHOLOGIC

Morometii de Marin Preda

Realismul-psihologic este ilustrat de primul roman scris de Marin Preda, Morometii. Desi difera modalitatea artistica si
problematica delor doua volume aparute la distanta de doisprezece ani (vol.I in 1955, vol. II in 1967). Romanul este unitary
deoarece reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial
(deceniile IV-VI), Sunt inregistrate trasformarile vietii rural, ale mentalitatilor si ale institutiilor, de-a lungul unui sfert de
secol, si se impune o tipologie noua in proza romaneasca, a taranului reflexiv.
Romanul prezinta destramarea- simbolica pentru gospodariataraneasca traditionala a unei familii de tarani dintr-un sat
din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti.
Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru
transformarile din satulnesc al vremii. Tema timpului viclean, nerbdtor (timpul nu mai avea rabdare), relaia dintre
individ i istorie nuaneaz tema social.
Perspectiva naratorului obiectiv se completeaz prin aceea a reflectorilor ( Ilie Morumete, in volumul I, i Niculae n
volumul al II-lea), ca si prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor, pe care re relateaz ulterior altora,
de exemplu, al lui Parizieanu despre vizita lui Moromete la biei la Bucureti). Efectul acestui element de modernitate este
limitarea omniscinei.
Compoziia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradat a timpului naraiunii.
Volumul este structurat n trei pri. cu o aciune concentrat, care se desfoar pe parcursul verii, cu trei ani naintea
izbucnirii celui de-al Doilea Raboi Mondial. Prima parte, de smbt seara pn duminica noaptea, conine scene care
ilustreaz monographic viaa rural: cina, tierea salcmului, ntlnirea duminical din Poiana lui Iocan, hora .a. Partea
a doua se deruleaz pe parcursul a dou sptmni, ncepnd cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucureti. Partea a treia, de la
seceris pn la sfritul verii, se ncheie cu fuga feciorilor.

Cele trei pri confer echilibrul compoziiei. Fiecare parte ncepe cu o prezentare de ansamblu:masa, prispa i seceriul.
Simetria compoziional este dat de cele dou referiri la tema timpului, n primul i n ultimul paragraph al volumului. La
nceput, aparent ngduitor, timpul era foarte rbdtor cu oamenii; viaa se scurge fr conflicte mari, pentru c enunul
din finalul volumului, timpul nu mai avea rbdare, s modifice imaginea timpului, care devine necrutor i intolerant.
Aciunea primului volum este structurat pe mai multe planuri narative, care confer romanului caracterul de fresc:
revolta ranului srac ugurlan, boala lui Booghin, caracterul voluntar al fetei de chiabur, Polina, mritat din dragoste cu
Biric cel srac, opiunile politice diverse (Cocoil, Iocan, Aristide), lcomia lui Tudor Blosu, nceputul micrii legionare
(Victir Blosu) etc.
n prim-plan se afla Moromeii, o familie numeroas, macinat de nemulumiri mocnite. ran mijloca, Ilie Morumete
ncearc s pastreze ntreg, cu pretul unui trai modest, pmntul familiei sale, pentru a-l transmite apoi bieilor. Lui
Morumete nu-I place negustoria, iar n bani vede adversarii iluziei c poate pstra modul tradiional de via, fundamentat pe
munca pmntului familie: Una din iluziile acestui erou este ca lumea ar putea tri fr bani, iar poziia asta e a ranului
patriarhal. Neneles de fiii cei mari, care i doresc independena economic, Ilie nu poate mpiedica fuga acestora la
Bucureti, cu oile si caii familiei.
Un triplu conflict destram familia lui Moromete: dezacordul dintre tat i cei trei fii ai si din prima cstorie:
Paraschiv, Nil i Achim, izvort dintr-o modalitate diferit de a ntelege lumea; conflictul ntre Moromete i Catrina, pentru
un pogon vndut din lotul soiei, n vremea secetei; ntre Moromete i sora lui, Guica, nemultumit c fratele vduv s-a
recstorit, le transmite fiilor lui ura sa. Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete i fiul cel mic, Niculae, care
dorete cu ardoare s mearg la coal, dar tatl este cel care trebuie s-i plteasc taxele.
Drama paternitii se grefeaz pe contextul social-istoric, care aduce schimbarea ordinii cunoscute a lumii. Banul este
noua valoare care o nlocuiete pe cea tradiional, pmntul, i n acelai timp impune un nou mod de via. Agresiunea
istoriei spulber iluziile personajului: unitatea familiei, libertatea moral a individului. Risipirea familiei duce la prbuirea
moral a tatlui, la modificarea vieii sale interioare.

Marin Preda realizeaz cu personajul Ilie

Moromete un tip de ran aparte n literatura
romn: un spirit reflexiv, contemplativ,
inteligent, ironic, din acest motiv fiind numit de
critica literar ran-filozof. Frmntrile sale
despre soarta ranilor depinznd de roadele
pmntului, de vreme i de Dumnezeu sunt
relevante pentru firea lui reflexiv.

ROMANUL CU ELEMENTE ESEISTICE

Volumul al doilea, structurat n cinci pri, se ncadreaz n tema obsedantului deceniu. Este prezentat viat rural ntro perioad de un sfert de veac, de la nceputul anului 1938, pn spre sfritul anului 1962. Prin tehnica rezumativ,
evenimenlele sunt selecionate, unele perioade de timp sunt eliminate (elipsa), timpul naraiunii cunoate reveniri(alternana).
Aciunea se concentreaz asupra a dou momente istorice semnificative: reforma agrar din 1945, cu prefacerile pe care
ea le aduce i transformarea socialist a agriculturii dup 1949, perceput ca un fenomen abuziv. O istorie nou, tulburarea
i violena, transform radical structurile de via i de gndire ale ranilor. Paralel cu procesul de disolutie a familiei
Moromete, este prezentat destrmarea satului traditional, care devine o groap fr fund, din care nu mai ncetau sa ias
ati necunoscui. Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrus, fiind nlocuit de o alta, lipsit de glorie. Autoritatea
lui n sat se diminueaz, iar unitatea distrus a familiei nu se reface.
Conflictul dintre tat si fiii cei mari trece n planul al doilea.
Conflictul principal opune mentalitatea tradiional i mentalitatea impus, colectivist. Personaje-reflector pentru cele dou
mentalitai sunt Ilie Moromete i Niculae: n Moromeii, interesant e problema lui Niculae, cci conflictul dintre el i
Moromete simbolizeaz conflictul dintre dou concepii despre ran.
Fiul cel mic, Niculae, un antimoromeian ca filosofie a existenei, reprezint n roman mentalitatea impus, colectivist.
Cutndu-i eul, devine adeptul unei noi religii a binelui i a rului, cum crede c este noua digm i se nscrie n partidul
comunist.
Elemente eseistice, de reflecie moral sunt susinute n discuiile celor dou personaje, tatl i fiul, care au ca punct de
pornire schimbrile dramatice impuse de regimul politic i dobndesc semnificaia unei confruntri ntre dou concepii de
via, ntre dou civilizaii.

Elemente reflexive, eseistice se ntlnesc i n monologul lui Ilie Moromete, adresat unui personaj imaginar, Bznae, n timp
ce, pe ploaie, btrnul sap un an n jurul irei de paie din grdin pentru ca apa s se scurg, iar n alt parte a satului se
pun la cale schimbri hotrtoare pentru destinul rnimii: Pn n clipa din urm omul e dator s in la rostul lui, chit c
rostul sta cine tie ce s-o alege de el! [...] C tu vii i-mi spui c noi suntem ultimii rani de pe lume i c trebuie s
disprem... i de ce crezi c n-ai fi tu ultimul prost de pe lume i c mai degrab tu ar trebui s dispari, nu eu ?...[...]
Mcar, zise Moromete mai departe, eu tot am facut ceva,am crescut ase copii i le-am inut pmntul pn n momentul de
fat c n-au vrut s-l munceasc ce s le fac eu, toat viaa le-am spus i i-am nvat dar pe tine sa te vedem dac esti n
stare cel puin de-att! O s fii n stare? Nu s-i mbraci i s le dai de mncare, c asta e lesne, de mncare i dai i unei
vite n grajd, dar ce le spui!? Ce-i invei, fiindc unui copil chiar dac nu-i intr n cap ct e mic, cnd se face mare i
aduce aminte.
[] Or s-i tearg picioarele pe tine, c n-ai tiut s faci din ei oameni.
Personaj exponenial, al crui destin exprim moartea unei lumi, cel din urm ran reprezint concepia
tradiional fa de pmmt i de familie. Criza satului arhaic se reflect n contiina acestui personaj reflexive, confruntat,
tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerbdtor.
Moartea lui Moromete n finalul romanului simbolizeaz stingerea unei lumi. Ultima replic a personajului exprim
crezul su de via, libertatea moral:Domnule eu totdeauna am dus o via indepedent.
Morometii este ,,un roman al derularizarii satului" . Criza ordinii sociale se reflecta in criza valori morale, in criza unei
familii in criza conunicarii ,,Din romanul unui destin Morometii devine romanul unei colectivitatii si al unei civilizatii
sanctionate de istorie" (Eugen Simion)

Romanul ,,Obsedantului deceniu" sau romanul politic

,,Obsedantul deceniu" este o formula prin care Marin Preda desemna anii '50 , perioada de maxima opresiune totalitara
comunista. Scriitorul infatiseaza aceasta perioada istorica in Romanul Cel mai iubit dintre pamantei , aparut in 1980
,,probabil cea mai viguroasa si mai impresionanta fresca a apocalipesi comuniste si a universului concentrationar din anii '50
"
Eugen Simion considera opera un roman total , iar Nicolae Manolescu poineaza ca ,,sub raportul temelo si intr-o mai mica
masura al formulelor Cel mai iubit dintre pamanteni poate fi socotit un roman complet: social , politic , sentimental ,
ideologic , psihologic , eseistic senzational si politist, fresca a unei lumi si analiza a unui esec in dragoste , cronica de familie
si spovedanie a unui invins"
Fiind un roman complex Cel ami iubit dintre pamantei acopera o vasta problematica: ,, instrainare de parinti , pierdera
religiei , familia , bucuria scrisului , ura ca drog , violenta relatiilor sociale , sublimul si oroarea de iubire , tragedia fara tragic
, omul ca jucaria soartei , etc " , unele teme si motive fiind <<vechi , altele nucunoscute pana acuma de literatura lui Marin
Preda"
,,Confesiunea lui Victor Petrini cuprinde [...] intreaga lui existenta.Istoria iubirii pentru Matila si Suzy este istoria vietii lui
sociale . In timpul romanului de dragoste exista si un roman politic , un roman intelectual , un roman senzational , un roman
de moravuri si un roman social in care se studiaza pozitia claselor si noilor relatii dintre indivizii in societate etc. Romanele
sunt posibile pentru ca naratiunea nu e liniara , naratiunea prolifereaza alte mici naratiuni ce diversifica , imbogatesc si
concureaza tema dominanta a cartii. Puse capat la capat ,,naratiunile mici prefigureaza o veritabila colectie de scene din viata
provinciei in mediul romanesc"
Titlil cartii , care se regaseste in roman intr-o declaratie de dragoste adresata lui Victor Petrini , la telefon , de Suzy Culala

,,Ce mai faci tu , cel mai iubit dintre pamanteni?! " , unda dintre femeile iubite de catre personajul-narator , ,, este desigur
ironic , Cel mai iubit dintre pamanteni se dovedeste un om pe care destinul sau hazardul il priveaza de iubire" , fiinde de fat
,,cel mai lovit dintre pamanteni" (Eugen Negrici). Titlul se asociaza cu semnificatia simbolica a romanului de dragoste si se
intregeste cu fraza care incheie ampla confesiune a naratorului-personaj: ,,daca dragoste nu e , nimic nu e"
Amplul roman este structurat in zece partim cu mai multe capitole. Intamplarile sunt relatate, in cea mai mare parte, la
persoana I , din perspectiva personajului-narator m Victor Petrini, profesor de filozofie, intelectual care asemenea eroilor lui
Camil Petrescu isi problematizeaza si isi analizeazacu luciditate existenta. Aflat pentru a doua oara la inchisoare, in
asteptarea judecarii procesului , eroul isi rememoreaza viata in scris ,,si incearca sa-i inteleaga erorile". Asa cum obseva
Nicolae Manolescu, ,,evocarea e dublata de interpretarea faptelor traite sau numai cunoscute de narator". Relatare
intamplarilor din perspectiva unui individ aflat intr-o situatie limita este o conventie romanesca utilizata frecvent in literatura
si ea confera inca de la inceput impresia de autencititate a confesiunii
In capitolele XIII-XVIII , rolul naratorului este preluat de prietenul si avocatul lui Victor Petrini , Ciceo Pop, care povesteste
la persoana I evenimentele prin care trece Petrini , dar nu el incheie naratiunea , ci revine protagonistul pentru a da o solutie
dramei in care a intrat fara voia lui.
Asadar ,,desi scris in intregime la persoana inati Cel mai iubit dintre pamanteni conserva in mare formula clasica a
retrospectivei ordonate in care experinetele sunt restituite, nu retraite intr-un prezent proustian al memoriei. Povestirea lui
Petrini alterneaza realismul sumar , publicistic , cu fantezia caricaturala, proza de aventuri cu cea de idei, intr-un stil
originalm accesibil si inegal"
Subiectul romanului este amplu. In prim-plan se afla istoria lui Victor Petrinim care isi reconstituie si isi analizeaza cu
luciditate existenta.

Evenimentele se petrec initial intr-un oras din Transilvania al carui nume nu este precizat in roman, dar in care, dupa opinia
criticii literare , ar putea fi recunoscut Clujul, in perioada du dupa cel de-al Doilea Raboi Mondial, mai precis in anii '50-'60.
Intelectual, profesor de filozofie, asistent universitar cu stralucite perspective profesionale, aspirand sa compuna ,, o noua
gnoza" si scriind un eseu despre Era ticalosilor , personajul-narator , Victor Petrini, ajunge sa fie incarcerat de doua ori: mai
inai dintr-un abuz , din care excesul de zel al sustinatorilor regimului comunist (o fraza absolut nevinovata, dintr-o scrisoare
primita de Petrini de la un fost prieten plecat in strainatate si membru al oranizatiei legionare Sumanele negre , este
interpretata gresit de autoritatile comuniste , care cred ca Petrini este implicat intr-un complot politic), iar a doua oara pentru
ca omoara un om aparandu-se, un dipsoman agresv , sotul femeii iubite, Suzy Culala.
In asteptarea judecarii celui de-al doilea proces, eroul isi rememoreaza viata in scris. Experientele erotice , femeile pe
care le-a iubit, redau simbolic tot atatea ipostaze ale perioadelor social-istorice pe care protagonistul le traverseaza.
Tineretea sta sub semnul erosului. Dupa doua relatii de dragoste esuate cu Nineta, apoi cu Caprioara, ultima sfarsind in mod
tragic, eroul se indragosteste de Matilda, sotia colegului sau, Petrica Nicolau. Casnica calor doi aflata orcim intr-un punct
critic se incheie printr-un divort, dupa care Petrini se casatoreste imediat cu Matilda. Desi este o femeie instruia (este
argitecta), se dovedeste, in acelasi timp o fire ,, voluntara si dificila" , o ,, fiinta absisala, imprevizibila , jucaria unei forte
obscure" (Eugen Simion), care ii va transforma existenta intr-un infern. Victor si Matilda au impreuna o fiica , pe nume
Silvia. La botezul copilului, dupa ce sotii hotarasera sa se desparta, Petrini este arestat , in mod abuziv. Ajunge la inchisoare,
la canal si apoi intr-o mina de plumb, unde cunoaste treptele cele mai de jos ale abjectiei umane. In aceasta mina de plumb
este nevoit ca, pentru a supravietui, sa ucida un gardian. La iesirea din inchisoare este parasit de Matilda, care se
recasatoreste cu Mircea, un inalt demnitar.

Pentru a-si castiga existenta, Petrini lucreaza o vreme la serviciul de deratizare publica si, in cele din urma, se angajeaza la
intreprinderea Oraca. Aici se indragosteste de Suzy Culala , o femeie tandra, afectuoasa, al carei caracter nu s-a inasprit, desi
a trecut prin nenumarate incercari. Desi il iubeste pe Victor, Suzy ii ascunde ca este casatorita cu un inginer dipsoman ,
Pancea. In timpul unei excursii la munte , Pancea il ataca pe erou, in cabina unei teleferic, iar Petrini, pentru a se apara il
impinge in mod involuntar pe sotul lui Suzy intr-o prapastie. Pencea moare, iar Petrini este intemnitat pentru a doua oara si,
in asteptarea procesului ,,scrie romanul vietii lui, cu sentimentul ca o carte este fenomen tot atat de miraculos si fatal ca si
celelalte fenomene mari ale existentei: nasterea , moartea... Infrant in viata sociala , infrant de mai multe ori in iubire,
filozoful [...] afla in scriitura [...] o bucurie recuperatoare". Datorita comportamentului sau exemplar, pedeapsa lui Petrini este
redusa de la sase la doi ani de detentie. Eroul se desparte si de Suzy, lipsa de sinceritate a femeii erodand cuplul. Ea pleaca in
Italia, iar Petrini, care primeste un post de profesor de franceza intr-o comuna, hotaraste sa-si dedica viata fetitei lui Silvia.
Un episod aparte in roman il constituie acela al indepartarii de la catedra a unui mare poet si filozof roman (este vorba de
Lucian Blaga) la care asista Pentrini
Prin Cel mai iubit dintre pamanteni , Marin Preda a scris, in fond asa cum remarca Eugen Simion ,,romanul unei mari
constiinte. Constiinta intai, a unui mare prozator care judeca fara partinire, fara mistificatie [...] a istoriei in care fortele se
confrunta in chip dramatic; constiinta, apoi a unui erou care crede in puterea spiritului si in mitul fericirii prin dragoste."
,,Omul e o divinitate de puterea conditiilor" , afirmase Marin Preda, iar din aceasta perspectiva Victor Petrini este un personaj
tragic, individual confruntat cu istoria, asemenea altor personaje ale romancierului ( de pilda Ilie Moromete)
In cele doua romane prezentate, Marin Preda demonstreaza capacitatea de a aborda diferite tipuri de roman, de a infatisa
artistic perioade istorice diferite, cu lumea lor, universul rural si lumea citadina, de a utiliza magistral atat naratiunea la
persoana a III-a , cat si la persoana I, epicul si confesiunea, incat poate fi considerat un scriitor reprezentativ pentru
diversitatea romanului postbelic de pana in 1980.

PROZA POSTMODERN

Generatia '80 apare pe fondul unei acute crize a

adevarului, manifesta ostentativ refuzul compromisului,
al minciunii politice si al canonului cultural impus de
ideologia si propaganda comunista si promoveaza un ,,
realism al atitudinii fata de real" (MIrcea Nedelciu),
avand ca efect ,,radicalizarea mentalitatii artistice si
politice din deceniul noua".

Zmeura de Campie (1984) de Mircea Nedelciu

,,Zmeura de Campie" este unul dintre primele noastre romane postmoderne. Aspectul polimorf experimental,
fragmentarea, perspectiva multipla care afecteaza coerenta povestirii au ca scop mentinerea lectorului in text , cu
promisiunea descoperirii in final a secretului. Atras in text de cautarea misterului legat de originea unor orfani crescuti la casa
de copii in anii de dupa razboi, cititorul descopera ,,mecanismul" lecturii (metaromanul). Potrivit lui Mircea Cartanescu, in
acest roman ,, se concentreaza toate descoperirile si abilitatile textualismului" , cartea putand da, potrivit lui Eugen Simion
,,o idee despre preocuparile prozei romanesti din anii '80"
Cautarea identitatii este tema care uneste destinele personajelor Zare Popescu, Radu A. Grintu si Gelu Popescu , copii
pierduti de parinti in epoca tulbure de dupa razboi, crescuti in orfelinat. Originea necunoscuta si complexul de orfan se
concretizeaz in modalitati diferite ale reconstructiei biografice: etimologie, cinematografie, genealogie.
La modul simbolic, lumea postbelica este o lume ,,orfana" , care isi cauta identitatea. O alta tema este incomunicarea
intre generatii, pentru ca intre tinerii din anii '70 si parintii lor este o ruptura: ,,Tineretea si varsta matura a omului care ti-a
fost tata(iti este!), trebuie sa fi existat acest om , s-au petrecut intr-un timp de neinteles. Niciun criteriu nu mai este acelasi.
Semnele acelui om daca le-ai gasi , ar fi imposibil de interpretat, reactiile lui la intamplarile propriei vieti vor ramane pentru
tine invaluite in mister".
Cautarea originilor, tema fiului pierdut (din drama populara), fenomenul stergerii memoriei in context politic
(,,Delatiunea are un rol istoric?" intreaba Grintu) si anamneaza, imposibilitatea comunicarii intre generatii , raportul dintre
individ si istorie (,,Nu ce oamenii...., ce perioada ciudata!" atrage atentia Zare) sunt insotite de tema povestirii si a
povestitorului (ca in scena antologica a povestitorilor de la cazanul cu tuica, dar si pe parcursul intamplarilor, cand apar
diversi povestitori cu diferite stiluri narative, care-i caracterizeaza, pentru ca ,,Omul e stilul !")
Nu lipseste nici tema iubirii, dar dezvoltata ca melodrama parodiata si ,,dezintegrata" , cu final suspendat.

Cautandu-si originile, documentadu-se, Radu A. Grintu compunea un scenariu de film, iar Gelu Popescu scrie o carte,
asadar asistam la nasterea de la sine a unei carti, prin relevarea procesului elaborarii ei (metaroman).
Titlul romanului ,,Zmeura de campie" trimite la imginea trufei de zmeura cu care se deschide romanul, ca prima
amintire din viata lui Zare Popescu, si care apare pe parcurs ca laitmotiv.Zmeura din gradina fostului invatator din satul
Burlesti simbolizeaza copilaria pierduta, ,,imginea cu care incepe lumea" si paricularizeaza spatiul-matrice al celor trei tineri
fara identitate sociala. Ea trezeste amintirea, anamneaza, ceea ce contrazice subtitlul roman impotriva memoriei.
In ,,Zmeura de campie" miza este ilustrarea trasaturilor romanului postmodern, la toate nivelurile constructiei epice, iar
epicul propriu-zis, ,,povestea" orfanilor apare doar ca un pretext.
Conventia narativa a versimilitatii den vechiul roman realist, care apare ca un ansamblu unitar si coerent si ascundea
cititorului tehnice de constructie, este dezintegrata, parca pentru a ilustra lumea la care se raporteazam o lume lipsita de ,,
latura integratoare". Metaromanul aduce dezvaluirea macanismelor de producere a textului, uneori prin comentariul ironic al
naratorului (de exemplu: ,,Nu s-ar putea afirma, din perspectiva actoriala, ca Zare e un tip care se abtine de la alcool." ; ,,Nu-i
nimic daca cititorul e derutat. Asta ajuta la intelegerea mesajului").
O trstur a romanului postmodern este atomizarea subiectului(dispersarea lui in obiecte cu care se vine in contact prin
intermediul privirii, fragmentarea, ,,dezordinea) i a perspectivei narrative(pluralismul vocilor narrative, simultaneitatea
perspective exterioare si interioare etc.)
Estetica postmodern adduce in roman deplasarea interesului de la epic, ca reacie mpotriva ideii de cauzalitate, catre
lumea care ia natere prin intermediul cuvintelor, aadar ctre instantaneitate, prin suspendarea temporalitii.Este ,,o estetic
a discontinuitaii care transform lectura ntr-o veritabil aventur a cutrii epicului. Astfel c romanul este conceput ca un
dicionar de obiecte (dela arac la za), cu capitol ornduite alphabetic (ceea ce evidentieaz si formal naterea unei cri, care
se elaboreaz didactic, ,,de la A la Z), fr a se supune chronologic.

n Zmeura de cmpie,subiectul se las mai greu reconstituit din fragmente, coincidene i mtmplri care in uneori de
senzaional (care este povestea de iubire a Aneicu ,,fraii Popescu).
Construcia personajelor este ,,explicit n notaii autorefereniale puse pe seama lui Grinu, cel care imagineaz un
scenariu cinematografi, i completate de comentariul autorului:,, <<Cum s concepi bine un subiect care prin propria sa
activitate structural s pun ordine n harababura asta de impresii spaiale si temporale i astfel i numai astfel s le
constituie ntr-o experien obiectiv i recognoscibol? >> Aceasta-i principala problem a unui personaj de film(sau de
roman, de ce nu?) .
Pretextul scenariului cinematografic al lui Radu A. Grinu susine stilul epic ingenios (simultaneitatea perspectivelor
narrative si a timpurilor verbale, amestecul planurilor temporale i spaiale, dispersarea subiectului, juxtapunerea i
amalgamarea formelor epice, includerea documentelor-scrisori, citate etc.-n desfurarea epic).
n Zmeura de cmpie,subiectul se las mai greu reconstituit din fragmente, coincidene i mtmplri care in uneori de
senzaional (care este povestea de iubire a Aneicu ,,fraii Popescu).
Construcia personajelor este ,,explicit n notaii autorefereniale puse pe seama lui Grinu, cel care imagineaz un
scenariu cinematografi, i completate de comentariul autorului:,, <<Cum s concepi bine un subiect care prin propria sa
activitate structural s pun ordine n harababura asta de impresii spaiale si temporale i astfel i numai astfel s le
constituie ntr-o experien obiectiv i recognoscibol? >> Aceasta-i principala problem a unui personaj de film(sau de
roman, de ce nu?) .
Pretextul scenariului cinematografic al lui Radu A. Grinu susine stilul epic ingenios (simultaneitatea perspectivelor
narrative si a timpurilor verbale, amestecul planurilor temporale i spaiale, dispersarea subiectului, juxtapunerea i
amalgamarea formelor epice, includerea documentelor-scrisori, citate etc.-n desfurarea epic).

Naratorul este preocupat de a strecura n text notaii autoreferentiale, declaraii teoretice, observatii
ironice i autoironice despre tehnicile romanului realist, care ntreine idea existenei unui metaroman n
interiorul romanului: Nu exist o cronologie a lucrulrilor povestite.nlnuirea lor depinde mai degrab de
pertinena vocii celui care intervine, de tiina lui de a povesti, dar i de ocul iniial, de obicei anunat ca
fiind viitorul oc a ceea ce povestete. Detaliul ,mrunt poate schimba ntraga semnificaie a unei poveti
si poate determina succesul celui care decide s continue.
Proza lui Mircea Nedelciu aparine unui postmodernism metaficional, postmodernism preponderant
ludic, auto-iconic si parodic, caracterizat prin discontinuitate epic, expunerea ostentativ a strategiilor i
procedeelor narrative i nclcare sistematic a regulilor constituitive ale operei, parodiere a conveniilor
literare i provocare direct a cititorului.

ROMANUL DUP 1990

Dou dintre romanele aprute dupa 1990 sunt greu de ncadrat ntr-o anumit categorie, dei, cel mai adesea, critica de
specialitate le consider romane postmoderne. Este vorba de Femeia in rou, scris caz neobinuit n beletristic de trei
autori, Mircea Nedelciu, Adriana Babeti i Mircea Miheti , i de capodopera lui Mircea Crtrescu, Orbitor.
Manoscrisul romanului Femeia n rou este predate spre publicare Editurii Militare in 1986, fiind apoi retras din
tipografie cu interdicia de apariie.Romanul apare n 1990, primete premiul Uniunii Scriitorilor n 1991, este ecranizat
ntre 1996-1997 de regizorul Mircea Veroiu, dramatizat n 1998 de Ctlina Buzoianu i reprezentat pe cena Teatrului
Naional din Timioara.
Preocuprile teoretice ale celor trei autori n domeniul prozei postmoderne constituie, probabil, un factor determinant,
pentru alegerea formulei epice, ceea ce a pluriperspectivismului, pentru c nu evenimentele n sine conteaz, ci modul n care
ele sunt percepute. Subiectul crii roman retro pledeaz, de asemenea, pentru tehnica novatoare a pluriperspectivismului, a
unui puzzle narativ.
Titlul crii se refer la numele unui film ce i-ar fi avut drept protagoniti pe eroii romanului, rolul lui Dillinger fiind
jucat de Edward G. Robinson, un actor dee origine romn, iar cel al Anei Cumpna/ Sage de Greta Garbo. ntreptrunderea
dintre ficiune i realitatea este sugerat de faptul c n dicionarele de specialitate nu figureaz niciun film intitulat Femeia
n rou, care s istoriseasc o poveste asemanatoare celei relatate n carte.
Folosind tehnica romanului senzaional, autorii fac ape, n manier postmodernist, cu spirit parodic i ludic, la o
ntreag serie de documente, strategii textual i referine livreti, nscut n satul bnean Lunga i care ulterios emigreaz n
SUA, n oraul Chicago, devenind Ana Sage.n anii `20-`30, ea ptrunde n lumea interlop i ajunge s-l predea autoritilor
pe foimosul gangster John Dillinger. Lipsa de importan a dramei narative, renunarea la ierarhia de semnificaii a
evenimentelor (cu o formulare a lui Nicolae Manolescu) sunt susinute i de faptul c exist o serie de ntmplri care
rmne n suspensie: dac Ana purta sau nu o rochie roie n ziua uciderii lui Dillinger, dac era analfabet sau nu, dac a fost
omort de cineva din banda lui Dillinger sa a murit de moarte natural etc.

Pe de alt parte, cartea se constituie i n romanul scrierii unui roman, ntr-un metaroman, prin implicarea autorilor,
numii n mod convenional Emunu, A,, i Emdoi, in propria naraiune.Ei se documenteaz la faa locului, cltoresc pe
urmele personajelor n Banat n Europa i America, inventeaz un martor-cheie al evenimenteor, un proiecionist pensionar
din Comlo, pasionat de povestea gangsterului Dillinger, care a vzut filme i a citit reviste referitoare la vestitul bandit i
scriu chiar o postfa intitulat ironic Cucerirea estului slbatic pe care o atribuie unui america, Martin Adams Mooreville.
Aa cum remarc Mircea Crtrescu, n lucrarea Post modernismul romnesc, Femeia n rou apare, simbolic, imediat
dup decembrie 1989 (Editura Cartea Romneasc, Bucureti,1990), deschiznd eclatant o nou epoc literar(i o nou
concepie despre literartur) n proza romneasc. Nu e lipsit de interes faptul c, dintre cei trei autori, doi sunt critici i
teoreticienii literari [...], iar al treilea [...] este unul dintre prozatorii cu cel mai evident apetit teoretic din ultimii ani, Mircea
Nedelciu.[...]
E o carte-puzzle, multrietajat [...], n care alterneaz registre i tonuri narative de o neobinuit bogie i n care
<<peticele>> intertextuale realizeaz un colaj n care nuanelor diverselor epoci colizioneaz ntr-un haos ordonat. Nu forma
crii este ns lucrul cal mai important n cazul Femeii n rou, ci filozofia ei, [...] Cu corolarul su de kitsch, strideaz,
romance, aventur, miracol de doi bani, senzaionalul se ntrupeaz aici n povestea <<romanat>> a Anei Cumpna din
Comlo, care, dup o via picareasc, n care traverseaz dou continente, se ntoarce ca s moar n Banatul natal. Miezul
viei sale este seara n care, mbrcat in rochie roie, faciliteaz uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago.
Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu din start, un roman senzaional, ci dedublarea specific postmodernismului, un roman
despre (romanul) senzaional, care s fie, n acelai timp, uznd de toate procedeele parodiei, pastiei, restauraiei butaforice,
un roman chiar senzaional [].

Finalul este o adevrat lovitur: o

fals postfa atribuit unui jurnalist
american care comenteaz mprejurrile
ntlnirii cu cartea celor trei, cldit astfel
un vast background de actualitate Femeia
n rou

Capodopera lui Mircea Crtrescu, triologia Orbitor, integreaz toate tipurile de roman (social, istoric,
fantastic, poetic, metafizic, etc.), aa cum epopeea Levantului ambiiona s integreze, recapitulativ,
marile formule istoricizate ale poeziei romneti, fiind de o potriv roman al cutrii timpului pierdut,
metaroman al citirii i scrierii trecutului (Nicolae Manolescu).
Simbolul fluturelui , aflat n centrul cri , este o metafor a permanenei devenirii, transformari a
fiinei.Unul dintre personajele-cheie ale romanului, Herman, afirm n acest sens: Suntem omizi i vom
deveni fluturi, iat ntreaga noastr poveste, tot sensul nostru n lume, ntr-o singur imagine providenial,
pe care o poate-ntelege, oricine, cu mintea, cu inima sau cu labirintul su viceral. Suntem fiine cu
metamorfoz, deja construite pentru mntuire(Aripa dreapt).
n Aripa stng(1996), autorul-narator Mircea reconstituie lumea strmoilor si. Volumul al doile,
Corpul(2002) are n centru amintiri ale aceluiai Miercea, dintr-o copilrie bucureteana banal, care se
transforma ntr-o poveste fascinant; lumea comunist din ani 60`, cu toate miturile, absurditile, ritualurile
ei ridicole, este trecut prin filtrul percepiei copilului i este redat n manier ludic, ironic, implicit
postmodern.Aripa dreapta(2007) e locul unificari, al convergenei tuturor sensurilor i al nateri altor
inepuizabile semne de ntrebare i mistere. Dac primele dou volume in mai ales de realismul magic n
descendena unor scritori precum Gabriel Garcia, Marquez sau Jorge Luis Borges, volumul al treilea are ca
fundal realtitatea social a revoluiei din Decembrie 1989, evenimentele care o preced, dar i schimbrile
imediate pe care le produce.
Orbitor cuprinde toate laitmotivele i obsesiile prozei scritorului, potrivit criticului literar Andrei
Bodiu, care afirma acest lucru ntr-o monografie dedicata lui Mircea Crtrescu;

Ar fi mai nti imaginea Totului, axul central al ntregi creai a autorului . Exist n roman
nnumeroase exemple care probeaz aceast afirmaie i care amintesc tot odat de Glossa lui Eminescu,
prin tema timpului:Trecutul este totul, viitorul este nimic, nu exist alt senss al timpului. (Aripa stng)
sau:Vom fi ntregi doar cnd vom vedea viitorul la fel de limpede ca trecutul i cnd vom nelege c ele
sunt una, cnd, n fiecare clip, ne vom nala deasupra realiti flfind maiestuos din cele doua aripe, la
fel de pline de nervuri i imagini aprinse, trecutul i viitorul. (Aripa dreapt).Imaginea totului se asocieaz
i cu mitul androginului: ... dragostea nsi e mbraiarea a dou fpturi schilodite, fiecare cu-o singur
aprip(Aripa dreapt).Astfel c Andrei Bodiu conchide :Ne aflm n orbitor n milocul unei lumi gndite
<<oximoronic>>. Imensul efort de a <<unifica>> Timpul i Spaiul, de a recrea, asemeni marilor
romantici, armonia a Fiinei i corespunde, simultan, o tendin centrifug, de frmiare, de fragmentare a
lor pn la unitai infinitezimale.
A doua Obsesie pe care o regsim n Orbitor se leag de imaginea oraului, a Bucuretilor.
Bucuretiul este mmitizat i devine un personaj cu care naratorul se identific, un soi de alter-ego al
acesteia.
A treia Obsesie, central n Orbitor, este cea a Mamei. Figura mitizat a mamei, hiperbolizat ca i
la Ion Creang sau Lucian Blaga, domin nceputul romanului: Aprea n poemele mele mama, pind pe
oseaua tefan cel Mare, mai nalt dect blocurile rsturnnd camioanele i tramvaiele, strivind cu tlpile
uriae chiocurile de tabl, mturnd trectori cu fusta ei ieftin, de diftin.Se oprea n dreptul ferestrei
triple a camerei mele,se ghemuia i privea nuntru.Toat fereastra se umplea de marele ei ochi
albastru.Apoi se ridica i se ndrepta spre apus, drmnd cu prul srmos i fosforecent avioane potale i
satelii artificiali dup cerul plin de snge. (Aripa stng)
Din carte nu lipsesc elementel auto refereniale, de metaroman, specifice prozei postmoderniste:Cei
vechi au tiuto i au spuso, c fiecare lume e o carte ce cuprinde o carte in n fiecare Evangelie e-o
Evanghelie.

Suntem copii i copii, dar ai cui, ale cui? [...] Cine

citete n definitiv povestea srac a viei noastre?
Desigur c doar El, Scriitorul. i o citete o singur dat,
n acelai timp n care o scrie. (Aripa stng). Criticul
literal Marius Chivu consider c aceste elemente
constituie motivul central al trilogiei, Mircea Crtrescu
volorificnd n opera sa ideea (nsuit, cred, pe filier
borgesian) c viaa este un text ncifrat, iar manoscrisul
este nsi lumea
Trilogia Orbitor (scris n pape ani i nsumnd
peste o mie patrusute de pagini) este una dintre cele mai
importante opere ale literaturi noastre contemporane,
cel mai ambiios i cel mai complex proiect narativ din
ntreaga noastr literatura. (Zice Marius Chivu).

III CONCLUZII-ROMANUL POSTBELIC

Aadar, n perioada postbelic, destinul romanului romnesc se afla n strns legtura cu factorul ideologic i politic,chiar
i atunci cnd adopta formule mascate de reflectare a lumi, precum parabola ori sugesti mitic sau simbolica.
Tipurile de roman cultivate dupa al Doilea Razbio Mondial acoper, aa cum am vzut, n ciuda constrngerilor
ideologice, aproape toate genurile. De asemenea, modalitile narative, tradiionale sunt completate de cele moderne sau
postmoderne, precum: discontinuitatea epic i temporal, analiza psihologic, sau notaia confesiv sub form de jurnal.
Actualmente, problema care se pune este aceea a viabiliti atat a genurilor, ct i a operelor pe care le ilustreaz. Exist
cteva romane scrise n perioada postbelic care s-au impus n literatura romna, cptnd statutul unor capodopere.

BIBLIOGRAFIE
Andrei Bodiu, Mircea Cartarescu, Editura Aula, Brasov, 2000
Mircea Cartarescu, Postmodernismul romanesc, Editura Humanitas,
Bucuresti, 1999.
Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, Eseu despre romanul romanesc, I-III,
Editura Minerva, Bucuresti, 1980.
Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica, Editura Aula, Brasov,
2001.
Eugen Negrici, Literatura romana sub comunism. Proza, Editura Fundatiei
Pro, Bucuresti, 2002.

Eugen Simion, Scriitori romani de azi, I-IV, Editura Cartea Romaneasca,

Bucuresti, 1974-1989.
Ion Simut, Europenitatea romanului romanesc contemporan, Editura
Universitatii din Oradea, 2008.
Internet

Membrii Proiectului: