Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema 6 Radiologie PDF
Tema 6 Radiologie PDF
Maxila
Structura osoasa a maxilarului superior în diferite părți ale osului e aceeași. Desenul de
„gauri mici” caracteristic, e relativ putin diferit la diferite grupe de varste. Sarcina mecanica
masticatorie de la dintii superiori se trasmite in directie verticala la „contraforsele” zonei
mijlocii a craniului facial pana la glabela. Asa si se explica directia verticala a trabeculelor
functionale ale procesului alveolar.
Fata anterioara e dispusa intre marginea inferioara a orbitei si procesul alveolar. Cu 0.5-1cm
mai jos de marg inf a orbitei se deschide canalul orbital inferior prin care trec nervul
mandibular, artera si vena corespunzatoare. Mai jos de foramen se afla fosa canina rpin care
de obicei se deschide sinusul in interventiile chirurgicale.
În secțiunea centrală a maxilarului este vizualizat sinusul maxilar în formă de iluminare de
formă triunghiulară. Sinusurilor maxilare apar la luna a 5-a dezvoltarii fetale în formă de
gropi mici, la luna a 7-a radiologic sunt vizibile peretii ososi ai sinusului. La copiii de 2,5-3
ani - iluminare deformă triunghiulară plină de muguri dentari. Formarea sinusurilor se
termina la 13-15 ani, volumul fiind aprox 15-20 cm3. Sinusul drept si stang pot sa difere.
Grosimea mucoasei în mod normal nu depășește 1-1,5 mm. Peretii sinusului maxilar sunt
reprezentati de o umbră liniar continuu subțire.
Procesul alveolar al maxilarului superior se termina fie conic fie mai plat, formand septurile
interalveolare. Forma lor e reprezentata de 2 variante: in zona centrala a maxilarului
triunghiulare, in portiunile marginale – trapezoidale.
Marginea superioara a septurilor interalveolare se afla cu 2 mm mai jos de jonctiunea smalt
cement.
Mandibula
E un os plat spongios, ce apre pe radiografii cu un desen de „ochiuri mari” крупнопетлистым
рисунком al trabeculelor osoase. Numai la baza mandibulei trece o linie intensiva omogen
intensa de tes compact, latimea careia variaza: in portiunea centrala –0.3 – 0.6 mm, la unghiuri
se micrsoreaza si trece intro linie subtire.
Structura procesului alveolar al mandibulei se caracterizeaza prin desenul de ochiuri si directia
orizontala a trabeculelor functionale. Septurile interdentare au mai des desen triunghiular dintro
corticala evidenta.
In corpul canalul mandibular mandibulei este vizualizat canalul mandibular cu o lățime de 4-6
mm ce se extinde de-a lungul corpului și ramului. Canalul se deschide prin foramenul mental,
care pentru copiii e la canini, și la adulți la nivelul premolarilor. Foramenul mintal are forma de
iluminare rotunda sau ovala, înconjurat de o margine corticala clara.
Ramurile maxilarului inferior se indeparteaza de capetele corpului oblic în sus și înapoi,
formând cu marginea inferioară a corpului un unghiu care variază de la110-150 °. Ramul se
termina cu 2 procese: coronar si condilar.
Pe suprafata mediala a fiecarui ram se diferentiaza foramenul mandibular, ce duce in canal.
Foramenul e reprezentat de o iluminare (pana la 1 cm in diametru) cu contur neclar.
Caracteristici regionale si individuale
în caz de edentaţie extinsă, se poate constata o coborâre a planşeului sinusal şi resorbţie de os
alveolar;
la copil, germenii caninilor permanenţi pot fi situaţi în poziţie înaltă în maxilar, în relaţie cu
sinusurile şi fosele nazale;
la adult, în caz de edentaţie, trebuie evaluată distanţa dintre creasta alveolară şi planşeul sinusal,
şi creasta-fosa nazală, în vederea reabilitării prin implante;
canalul mandibular întins de la nivelul spinei lui Spix până la gaura mentonieră (în regiunea
premolarilor) este o transparenţă liniară situată în vecinătatea apexurilor, (fig. 6-5)
Acesta conţine nervul dentar inferior, ram senzitiv al trigemenului şi vase sangvine.
La copil, canalul dentar este în contact cu germenii neevoluaţi, iar la adult traversează mandibula
fiind, uneori, în strânsă relaţie cu rădăcinile
Uneori, sinusul maxilar poate extinde în spațiile interdentare dintre molarii și premolarii, pe
tuberozitatea maxilară și se pot întâlni septuri osoase.
O mare influenta asupra formei septurilor interalveolare o are frecventa dintilor: cu cat e mai
mare dinstanta intre ei , cu atat mai masive/acoperitoare sunt septurile.
Acest fapt trebuie luat in consideratie la studierea radiografiilor pentru a nu lua septurile mai
pronuntate in caz de diasteme drept manifestari ale proceselor atrofice; iar septurile ascuti5te in
zonele molarilor si premolari inghesuiti drept clinica pungii osoase.
Există trei tipuri de structura osoasa a maxilarului inferior: bine diferențiat, slab diferențiate și de
tranziție. Structura osoasa slab diferentiata e observata în mod normal în cele două grupe de
vârstă extreme: copii și adolescenți, în care structura trabeculară a osului mandibular este slab
pronuntata, iar la vârstnici cu restructurarea sclerotica osoasa. Tipul tranzitor a structurii e de
obicei găsit în osteoporoza difuza.
Densitatea desenului osos la mandibula difera in functie de zona, : intensa la nivelul simfizei
mentoniere; plecand spre lateral se micsoreaza, iar la nivelul molarilor se intensifica datorita
situarii muschilor mentonieri aici.
Cu varsta, poziția canalului este oarecum diferită. La copii, canalul este mai restrâns, sa mutat
mai aproape de stratul compact compact la baza maxilarului. La subiecții tineri e situat mai
cranial iar la cei mai în vârstă s-a mutat si mai sus, mai ales in caz de atrofie a procesului
alveolar, din cauza pierderea danturii. Aceasta trebuie luat în considerare în timpul procedurilor
chirurgicale. Peretele superior superior al canalului e întotdeauna conturat mai clar decât cel mai
inferior.
2. Aspecte radiologice in relatiile normale ale dintilor cu diversele structure anatomice maxilare.
În unele cazuri, este necesar să se stabilească relația dintre sinusului maxilar cu dinții
maxilarului superior. De multe ori între compacta podelii sinusurilor și rădăcinile dinților
(peretele compact al alveolei) poate fi determinat un strat spongios mai mult sau mai puțin
pronunțat. În unele cazuri, osul spongios nu este diferențiat, dar stratul compact continuu al
alveolelor permite excluderea pătrunderii rădăcinii în cavitatea sinusurilor.
Incisivii - sunt în număr de 8, situaţi de o parte şi de alta a fiecărei hemiarcade (incisiv central, incisiv
lateral). Erup în jurul vârstei de 7 ani şi sunt complet calci- ficaţi la 9-10 ani. Sunt monoradiculari,
rădăcina având aproximativ 11 mm, şi au coroana aplatizată (mai redusă ca înălţime la cel lateral).
Marginea liberă, iniţial neregulată, se aplatizează sub acţiunea antagoniştilor.
Molarul al treilea apare pe arcadă între 18-30 de ani. Rădăcinile sudate pot forma un corp radicular unic,
iar alteori, acestea pot fi curbate. Peste această regiune radiculară se poate suprapune creasta oblică a
mandibulei.
Molarii temporari
Sunt în număr de 8 (câte doi pe fiecare hemiarcadă) şi ocupă segmentul distal al dentiţiei de lapte, lăsând
loc apariţiei premolarilor.
Au coroanele mai largi decât înalte, fiind denumiţi şi „micii molari”.
Molarul 1 decidual superior are aspect intermediar între premolar şi molar. Are doi cuspizi (vestibular şi
lingual) şi trei rădăcini (două vestibulare şi una linguală).
Molarul 1 de lapte inferior are doi cuspizi vestibulari şi doi linguali. Are tot trei rădăcini.
Molarii 2 (superior şi inferior) se aseamănă cu molarii 1 permanenţi, dar sunt mai mici. Au câte două
rădăcini (mezială şi distală), cu două canale meziale.
Sunt reprezentaţi de trei grupuri: incisivi, canini, molari deciduali şi, comparativ cu dinţii
permanenţi, au următoarele caracteristici: sunt mai mici (exceptând molarii), cu înălţimea mai
redusă, camera pulpară voluminoasă, rădăcina lungă şi efilată (sau cu rizaliză), bifidă la molari,
Au apexul deschis, iar smalţul şi dentina mai subţiri.
6. Alte formatiuni anatomice: cavum nasi, sutura intermaxilaris, foramen incisivum, sinus maxilaris,
os zygomaticum, tuber maxillae, processus coronoideus, procesus condylaris, protuberantia
mentalis,foramen mentale, canalis mandibularis, linea oblique externa, linia milohioidea, ATM
Cavum nasi
Peretele nazal al sinusului formeaza peretele extern al cavitatii nazale. In portiunea ei anterioara
trece canalul nazolacrimal ce se deschide in meatul nazal inferior. Sinusul maxilar se deschide
in meatul nazal mijlociu.
Partea de jos a cavității nazale pe imaginile intraorale se suprapune pe sinusul maxilar, și, uneori,
poate fi văzut la nivelul premolarilor sub formă de linie intensă.
Sutura intermaxilaris
Pe radiografiile incisivilor centrali pe linia mediana se vede intensiv sutura intermaxilara. Pe ea
sau un pic lateral se suprapune iluminarea Foramen incisivum, forma si dimensiunea se pot
modifica in functie de inclinarea fascicolului. De obicei diametrul lor constituie 3-6 mm. Daca
diametrul e mai mare 7 mm se poate vorbi de un chist. Mai sus de foramenul incisiv pe
fotografiile intraorale se afla o umbra intensiva – spina nazala.
Os zygomaticum
Pe radiografii procesul zigomatic se reprezinda sub forma de linie curba intensiva de aprope 3
mm dupa care se afla osul zigomatic propriu zis.
Tuber maxillae
Portiunile inferioare ale tuberozitatii sunt vizibile pe radiografiile intraorale ale molarilor
superiori. In spatele acestuia se proiecteaza procesul pterigoird. Interrelatia dintre tuberozitate si
procesul ptrerigoid poate fi evidentiata pe ortopantomografii.
Linea obliqua externa a trigonului retromolar ajunge pana la marginea anterioara a ramului
mandibular iar Linea mylohioidea incepanduse la marginea inf a simfizei se ridica in sus pe
marginea interna a mandibulei pana la ram. Ambele linii au densitate diferita, cel mai bine se vad
in zona molarilor unde linia milohioida se dispune mai aproape de marginea inferioara a
mandibulei.
Glanda parotida
Cresterea si formarea au loc pana la 2 ani.
Dimensiunile glandei la maturi : 4-6 cm vertical, sagital 3 -8 cm, transversal 2-3,8 cm. Lungimea
ductului Stennon 40 -70 mm, diametrul de 3-5 mm. Cel mai des ductul are directie ascendenta
(oblic dinapoi spre anterior și sus) uneori descendenta si rar forma de arc sau bifurcata. Forma
glandei e piramidala.
Studiul se fac radiografii in proiecții fronto-nazale și laterale. În proiecția fronto-nazala ramurile
glandei se proiecteaza la exterior de mandibula, in poriectie laterala ramurile ele se suprapun pe
ramul madibulei. Ductul se poate studia pe ortopantomografii.
Glanda submandibulara
Are forma ovoida, elipsoida; lungimea 3-4.5 cm, latimea 1.5 – 2.5 cm, grosimea 1.2-2 cm.
Ductul Varton are lungimea 40-60 mm, latimea 2-3 mm si lumenul 1mm, se deschide pe amblele
parti de la frenul limbii.
Glanda sublinguala
Dimensiuni 3.5 x 1.5 cm. Ductul Bartholini are lungimea 20 mm si latimea 3-4 mm se deschide
langa ductul glandei submandibulare. Sialografia nu se face din cauza particularitatilor
anatomice.