EVOLUȚIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE ȘI CREAREA UNIUNII EUROPENE

Subiectele
1. Comunităţile Europene între 1958 şi 1969. Criza scaunului gol
2. Evoluţia Comunităţilor după 1969
3. Actul Unic European
4. Crearea Uniunii Europene prin tratataul de la Maastricht
5. Tratatul de la Amsterdam
6. Tratatul de la Nisa
7. Evoluţia după Tratatul de la Nisa şi eşecul proiectul Tratatului Constituţional
8. Tratatul de la Lisabona
1. Comunităţile Europene între 1958 şi 1969
1958- șapte state membre ale Organizației Europene pentru Cooperare Economică (Anglia, Austria,
Danemarca, Elveția, Norvegia, Portugalia și Suedia) adoptă la Stockholm tratatul de bază al Asociației
Europene a Liberului Schimb (AELS) (a întrat în vigoare 04.01.1960) ca o replică la înființarea
comunităților, cu scopul reducerii treptate a taxelor vamale și a limităților cantitative în comerțul dintre
ele.
Anul 1965 începe promițător pentru cursul integrării europene prin semnarea “Tratatului de fuziune”
potrivit căruia are loc unificarea organelor comunitare principale ale celor trei comunități, urmând ca
noile organe să fie:
Parlamentul European (rebotezat în 30.03.1962 din Adunarea Parlamentară Europeană),
o Comisia Europeană,
o Consiliul Ministerial și
o Curtea de Justiție.
Criza “scaunului gol”
În 30.06.1965 izbucnește cea mai profundă criză din istoria integrării europene când Franța refuzând
propunerile Comisiei de finanțare a pieței agrare va rămâne timp de 7 luni departe de la toate
ședințele Consiliului Ministerial aplicând așa zisa “politică a scaunului gol”, încercând prin această
împiedicarea trecerii la sistemul votului majoritar în adoptarea deciziilor așa cum prevedeau tratatele
comunitare.
]Criza “scaunului gol”
La conferința miniștrilor de externe 28-29.01.1966 criza ia sfârșit prin “Compromisul de la
Luxemburg” care prevede posibilitatea renunțării la sistemul votului majoritar în cazul în care prin
decizia ce se va lua sunt afectate interesele vitale ale unui stat membru.
Acest lucru înseamna păstrarea de facto a votului prin unanimitate.
Uniunea vamală preconizată de Tratatul CEE, planificată pentru 31.12.1969 este realizată cu 18 luni
mai repede la 01.07.1968, acest lucru însemnând abrogarea tuturor taxelor vamale interne pentru
produsele industriale și meșteșugărești, interzicerea limitărilor cantitative și introducerea unor taxe
vamale comune în comerțul cu state terțe.
2.Evoluţia Comunităţilor după 1969
În anul 1969 odată cu retragerea lui Charles de Gaulle de la președinție, ia sfârșit și politica
obstrucționistă a Franței. Noul președinte Georges Pompidou a inițiat o întâlnire la nivel înalt la Haga,
unde șefii de stat și de guverne au căzut de acord privind primirea de noi membrii și despre
realizarea treptată a unei uniunii economice și monetare până în anul 1980.
În timp ce Comunităţiile treceau prin criza internă, totuşi, au început, să fiu acceptaţi pe scena
relaţiilor internaţionale ca o singură entitate şi nu ca şase state membre. Acest lucru a putut fi observat
la negocierile din 1967 pentru GATT. (Convenţia de la Yaounde 1967, Convenţia de la Rome între CEE
şi 46 de state din zona Africa-Caraibe-Pacific)
În 11.10.1974 Adunarea Generală a ONU acordă prin consens statutul de observator celor trei
comunităţi europene.
 Cooperarea interguvernamentală în domeniul politicii externe reîncepuse în 1970, când Raportul
Davignon recomanda întrunirea trimestrială a miniştrilor de externe ai statelor membre, precum şi
stabilirea unui secretariat politic permanent.
 Un al doilea raport, din 1973, recomanda continuarea acestuia ca o formă de cooperare şi a devenit
cunoscut ca Politica Europeană de Cooperare (PEC).
 PEC permitea cu succes reprezentarea Comunităţilor ca o singură voce în cadrul altor organizaţii
internaţionale la care participau toate statele membre.
 În 1974 a fost înfiinţat Consiliul European, în vederea regularizării practicii de a ţine întâlniri la
nivel înalt. Acest organ era alcătuit din şefii guvernelor statelor membre, iar la întrunirile sale
binuale participa şi preşedintele Comisiei.
 Consiliul European nu se înscria în cadrul creat de Tratate şi abia la adoptarea Actului Unic
European a fost recunoscut printr-un instrument formal.
 Dimensiunea supranațională a Comunității a fost întărită în mod cert de dezvoltarile din domeniul
resurse și buget.
 În 1969 s-a ajuns la un acord cu privire la finanțarea Comunitățiilor din propriile resurse, în locul
contribuțiilor naționale și cu privire la extinderea rolului Parlamentului în procesul bugetar.
 Începând din anul 1978 potrivit unei rezoluţii adoptată de Parlamentul European ca denumire
colectivă pentru cele trei comunităţi europene se poate folosi denumirea de “Comunitatea
Europeană”.
 Între 07 şi 10 iunie 1979 au avut loc primele alegeri generale şi directe pentru desemnarea
membrilor Parlamentului European cu o participare de cca. 61% din partea electoratului. Până la
această dată membrii Parlamentului comunitar erau desemnaţi din rândul parlamentelor naţionali.
 Ţările Benelux, Germania şi Franţa semnează în 1985 prima variantă a “Tratatului de Schenghen”
prin care se prevede desfiinţarea treptată a controalelor la graniţele interne comune până în anul
1990 pentru circulaţia persoanelor.
3.Actul Unic European (AUE)
Consiliul European de la Milano din 1985 a decis să convoace o conferinţă interguvernamentală
pentru a se discuta modificarea tratatelor.
17.02.1986 a fost semnat “Actul Unic European” care a intrat în vigoare din 01.07.1987
Actul Unic European a constituit rezultatul întrunirilor grupurilor de lucru participante la conferinţa
interguvernamentală.
Modificările de fond
AUE a fixat obiectivul pieţei interne - “instituire treptată a pieţei interne în cursul unei perioade
care se încheie la 31 decembrie 1992”
 Piaţa comună – este mai mult decât o uniune vamală deoarece pe lîngă libera circulaţie a
mărfurilor şi serviciilor, în cadrul acestui spaţiu se liberalizează şi circulaţia factorilor de producţie
adică a forţei de muncă şi a capitalurilor.
 Piaţa unică sau internă – reprezintă liberalizarea totală, mai precis eliminarea tuturor barierelor şi
ale celor “nevamale” peste eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative.
 Prin AUE prevederile tratatelor comunitare au fost extinse asupra unor noi domenii de activitate cum
ar fi cercetarea, politica socială sau protecţia mediului înconjurător.
 Prin AUE cooperarea politică europeană dobândeşte un suport juridic iar Consiliul European îşi
dobândeşte ancorarea formală în dreptul primar.
Modificări instituţionale
 Parlamentului European a primit un drept de veto cu privire la aderarea noilor state membre şi la
încheierea acordurilor cu statele asociate.
 Drepturile Parlamentului European sunt extinse în procedura legislativă-decisională, prin crearea
noilor proceduri legislative de “cooperare” ,iar în cadrul Consiliului a fost introdusă procedura de
vot bazată pe majoritate calificată, în unele domenii în care se cerea anterior unanimitatea.
 A fost introdusă “procedura a comitologie”, conform căreia Consiliul poate delega unele competenţe
Comisiei, în anumite condiţii.
 Prin AUE a fost creat un Tribunal de Prima Instanţă care a preluat din atribuţiile Curţii de Justiţie.
 La 26.05.1986 steagul care din 1955 aparţinea Consiliului Europei reprezentând douăsprezece stele
aurii aflate sub formă de cerc pe un drapel de culoare albastru închis, a devenit drapelul oficial al
Comunităţilor.
 În 1987 a fost lansat programul “Erasmus” pentru mobilitatea studenţilor
4. Crearea Uniunii Europene prin tratataul de la Maastricht
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) a fost semnat la Maastricht în februarie 1992.(a fost respins
de Danemarca (după acordarea a unui statut special, care constă în neparticiparea la moneda unică, la
acordarea cetăţeniei unionale şi la politica de apărare comună, al doilea referendum a dus la obţinerea
unei slabe majorităţi în favoarea ratificării).
o Tratatul a întrat în vigoare în noiembrie 1993.
Tratatul este completat cu 17 protocoale anexate (statutele Sistemului al Băncilor Centrale și al
Băncilor Centrale Europene, statutele Institutului Monetar European, procedura privind deficitele
bugetare excesive și protocoalele speciale care conțin dispoziții referitoare la unele state
membre).
Alte protocoale vizează domenii de interes general cum ar fi: Protocolul asupra politicii sociale,
Protocolul asupra coeziunii economice și sociale, Protocolul asupra Comitetului economic și social și
asupra Comitetului Regiunilor.
o Cele 33 de declarații anexate Tratatului asupra UE au un conținut variat, unele din acestea
prezentând numai un interes politic, altele având o valoare practică privind interpretarea, precizarea
noțiunilor utilizate în tratat.
Modificările de fond
Cea mai proeminentă trăsătură a constituit înfiinţarea Uniunii Europene care va funcţiona ca un
cadru comun şi unic bazată pe “trei piloni”.
 I pilon- Comunităţile Europene
 II pilon-”Politica externă şi de securitate comună”
 III pilon-”Cooperarea în domeniul afacerilor interne şi ale justiţiei”
Al doilea şi al treilea pilon al Uniunii creaţi de TUE au rămas izolaţi de structură instituţională şi
legală a Comunităţii Europene şi sunt caracterizaţi printr-o structură decizională mai degrabă
interguvernamentală şi mai puţin supranaţională.
 Conform tratatului, fosta denumire de „Comunitate Europeană" este înlocuită, în mod oficial, cu cea de
„Uniune Europeană".
 În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor
și capitalurilor.
 Din 1986 au fost adoptate peste 200 de acte legislative legate de impozitare, reglementări comerciale,
calificări profesionale și alte obstacole aflate în calea deschiderii frontierelor.
 Crearea Uniunii Europene prin tratataul de la Maastricht
 ”Politica externă şi de securitate comună” (PESC) se realizează prin două modalităţi: prin
cooperarea sistematică pentru crearea unei politici “comune” şi prin executarea treptată a unor
“acţiuni comune” în domenii de interes comun important.
 În noiembrie 1991 Comunitatea Europeană a aderat la Organizația Națiunilor Unite pentru
Alimentație și Agricultură (FAO) și a devenit prima organizație interguvernamentală membră cu
drepturi depline într-o instituție specializată a ONU.
 Crearea Uniunii Europene prin tratataul de la Maastricht
 ”Cooperarea în domeniul afacerilor interne şi ale justiţiei” este necesară în vederea realizării
obiectivelor Uniunii, în special a liberei circulaţiei a persoanelor, motiv pentru care statele membre
au considerat că următoarele domenii sunt chestiuni de interes comun: politica privind azil, regulile
privind trecerea frontierilor, politica privind migraţia, cooperarea poliţienească în vederea prevenirii
şi combaterii terorismului, traficului ilicit de droguri ect.
 Art.5 stabilea principiul subsidiarităţii ca instrument de delimitare a domeniilor în care o acţiune
putea fi îndeplinită mai bine la nivel comunitar decât la nivel naţional.
 Art.17-21 au introdus conceptul de cetăţenie europeană.
 Art. 98-124 ofereau dispoziţii noi referitoare la uniunea economică şi monetară, incluzând un orar
detaliat pentru diferitele etape ale uniunii monetare. Acestea prevederi trebuiau să aşeze temelia
pentru introducerea monedei unice.
 Crearea Uniunii Europene prin tratataul de la Maastricht
 Au fost adăugate noi domenii de competenţă, iar cele deja existente au fost extinse, prin adăugarea
unor secţiuni noi la Tratat, cum ar fi cultura, sănătatea publică, protecţia consumatorului, protecţiei
civile şi turismul.
 Pentru prima dată Uniunea va avea posibilitatea de a încheia convenţii, acorduri cu terţii, cea ce
înseamnă dobândirea personalităţii juridice restrânse.
 Crearea Uniunii Europene prin tratataul de la Maastricht
 Modificări instituţionale
 Cea mai importantă modificare instituţională a fost creşterea implicării legislative a Parlamentului,
prin introducerea aşa-numitei proceduri a codeciziei. Aceasta a multiplicat atribuţiile PE în procesul
legislativ, permiţându-I să blocheze actul normativ cu care nu era de acord, dacă acesta era supus
procedurii.
 A fost recunoscut Parlamentului dreptul de a solicita Comisiei să iniţieze legi şi posibilitatea de a
bloca numirea noii Comisii.
 Art. 7 a plasat Curtea de Conturi pe picior de egalitate cu celelalte patru instituţii (Consiliul,
Comisia, Parlamentul şi Curtea de Justiţie)
 Art.195 a creat cadrul pentru un Ombudsman parlamentar,
 Art.263 înfiinţa un Comitet al Regiunilor, Comitetul economic și social – organe consultative.
 Anul 1995 este anul în care intră în vigoare Tratatul de la Schengen.
 Statele membre semnează Convenţia Europol de cooperare poliţienească, care va intra în vigoare în
1998.
 În 1996 la Torino a fost deschisă o conferinţă interguvernamentală privind revizuirea pilonilor II şi
III, pentru apropierea cetăţeanului de integrare şi pentru revizuirea sistemului instituţional şi
decizional.
5.Tratatul de la Amsterdam
Tratatul privind completarea Tratatului privind UE a fost semnat în 1997 şi a intrat în vigoare la 1
mai 1999.
Scopurile adoptării Tratatului de la Amsterdam au fost mult mai modeste decât ale TUE.
Tratatului de la Amsterdam a fost considerat ca fiind concentrat mai degrabă asupra consolidării
decât a lărgirii atribuţiilor comunităţii.
Modificările de fond
TA a stabilit că UE este fundamentată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor
omului şi statului de drept. Respectarea acestor principii este, premisa fundamentală a aderării la
UE.
A fost adăugat principiul transparenţei, astfel ca în cadrul UE, deciziile să fie adoptate “cu
respectarea deplină a principiului transparenţei şi cât mai aproape de cetăţeni”.
 Modificările de fond
 Art.2 au fost adăugate noi obiective: promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei este menţionată
acum ca obligaţie, precum şi promovarea unui înalt grad de competitivitate, iar promovarea unui
“nivel ridicat de protecţie şi ameliorare a calităţii mediului” a fost trecută ca un scop independent
şi nu doar ca o cerinţă incidentală a creşterii economice.

 O noutate absolută constituie construirea a unui spaţiu al dreptăţii, libertăţii şi securităţii prin care
se preconizează transferarea unei părţi din pilonul trei al UE în competenţa Comunităţii Europene (I
pilon) Pilonul III a fost redenumit Cooperarea judiciară şi de poliţie în materie penală.
 Modificări instituţionale
 A fost modificată şi extinsă procedura codeciziei, consolidându-se astfel rolul PE în procesul
decizional.
 Puterea PE a fost în continuare întărită prin modificarea procedurii de numire a Preşedintelui
Comisiei, prin cerinţa acordului Parlamentului.
 Rolul Consiliului European a fost întărit în sensul că acesta va putea elabora şi adopta strategii
comune.
 TA a numit pe Secretarul General al Consiliului ca “Înalt Reprezentant” al PESC, pentru a
asista preşedinţia Consiliului, care rămânea în continuare principalul reprezentant al UE.
 Scăderea numărului procedurilor de legiferare (de la 22 la 3)
 Întărirea rolului Preşedintelui Comisiei (acesta va dobândi competenţa de adopta un fel de
directive)
 Reforma instituţională care să facă faţă extinderii Uniunii nu a fost atinsă, fiind necesară o
nouă modificare a Tratatului la Nisa câţiva ani mai târziu.

6.Tratatul de la Nisa
Conferința Internațională a fost convocată de Consiliul European cu ocazia întâlnirii la nivel înalt
de la Koln din 1999.
Consiliul European de la Koln din 1999 a lansat o nouă inițiativă cu o importantă semnificație
constituțională, prin înființare unei “entități” cuprinzând parlamentari naționali, parlamentari europeni și
reprezentanți ai guvernelor naționale, cu sarcina de a schița o Cartă a drepturilor fundamentale a UE.
Această entitate “Congres” , a inițiat lucrările la începutul anului 2000 și a redactat Carta până la
sfârșitul aceluiași an.
Carta a fost “proclamată solemn” de Comisie, Parlament și Consiliu și a primit aprobarea politică
din partea statelor membre cu ocazia Consiliului European de la Nisa din decembrie 2000, dar decizia
privind statutul legal a fost plasată pe așa numită “agenda post - Nisa”. (a intrat din 01.02.2003)
Tratatul este alcătuit din două părți, prima parte cuprinde amendamentele pe fond aduse Tratatelor
UE și CE, iar de-a doua parte conține prevederile finale și tranzitorii.
Au existat de asemenea patru protocoale: unul privind extinderea Uniunii, unul privind Statutul
Curții de Justiție, unul referitor la consecințele financiare ale ieșirii din vigoare a Tratatului CECO și
unul cu privire la prevederile tranzitorii asupra liberei circulații a persoanelor.
Modificările de fond
 Prin reformarea art.7 din Tratatul UE, a fost oferită posibilitatea Consiliului ca prin unanimitate de
voturi, la propunerea Comisiei sau a unei treimi din statele-membre și cu avizul Parlamentului să
poată dispune suspendarea unor drepturi ale statului care a violat grav și persistent principiile
prevăzute de art. 6
Modificări instituţionale
 Legat de ponderea voturilor în Consiliu,
întrebările principale au fost dacă majoritatea calificată trebuia să includeă majoritatea statelor mem
bre, care trebuia să fie procentul minorotății de veto și care ar trebui să fie în general cifrele
pentru fiecare stat membru. În final, s-a ajuns la un acord cu privire la așa numită “triplă
majoritate”
Legat de locurile în Parlamentul European
 Soluția a constat în ridicarea plafonului geberal de 700 stabilit de TA la 732, cu reducerea
numărului de locuri deținut de majoritatea statelor membre, cu excepția Germaniei și Luxemburgului,
începând cu alegerile europene din 2004.
 Competența PE a fost lărgită prin extinderea procedurii codeciziei referitoare la o serie de politici
sociale, cu privire la imigrare și azil.
Legat de reformarea Comisiei
 Statele membre mari trebuie să renunțe la cel de-al 2-lea comisar până în anul 2005 în vafoarea
statelor noi primite, dar numărul comisarilor să nu depășască 27 de membri, iar alegerea membrilor
se va face prin sistemul de rotație bazat pe egalitate și nu pe mărime.
 O altă modificare a fost aceea ca președintele Comisiei și lista membrilor acesteia să poată fi
propuși și numiți în funcție cu majoritate calificată și nu cu unanimitate, iar atribuțiile organizatorice
ale președintelui au fost întărite.
 TN a adus modificări semnificative și sistemului Curții, competențele Tribunalului de Primă Instanță
(TPI) au fost lărgite în mod semnificativ, dispunându-se ca el să poată soluționa cereri pentru
pronunțarea hotărârilor preliminare în anumite condiții; competența sa în cazul acțiunilor directe a
fost extinsă ect.
 Prin TN s-a creat o bază legală pentru Eurojust, unitatea de cooperare judiciară europeană.
 noutate a fost adusă componenței Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor în loc
de câte 222 de membrii vor avea 344 de membri.
 Curtea de Conturi va avea 27 de membri în loc de 15.
7. Evoluţia după Tratatul de la Nisa şi eşecul proiectul Tratatului Constituţional
Cu ocazia încheierii TN a fost adoptată “Declarația privind viitorul Uniunii” prin care se propunea
Comisiei și Parlamentului convocarea unui Convent European.
Misiunea Conventului a fost să reflecteze la problemele cheie legate de dezvoltarea viitoare a UE și
să identifice diferite răspunsuri posibile, care să se materializeze în cele din urmă într-un tratat privind
“Constituția Europei”
Conventul și-a desfășurat activitatea în perioada februarie 2002-iulie 2003 și la reuniunea Consiliului
European din 18 iulie 2003 a predat proiectul unui “Tratat privind elaborarea unei Constituții Europene”
Pentru aprobarea acestui tratat și elaborarea textului final a Constituției a fost convocată o
Conferință Interguvernamentală care a verificat și modofocat proiectul elaborat de Convent.
Tratatul a fost semnat de reprezentanții statelor membre la Roma la 29.10.2004.
Textul Constituției UE a fost aprobat cu unanumitate la 18 iunie 2004, după care a fost înaintat
statelor membre spre ratificare.
Ratificarea Tratatului a eșuat în Franța (mai 2005) și în Olanda (iunie 2005) motiv pentru care
acesta nu a mai întrat în vigoare.
Constituția UE își propusese printre altele realizarea unor scopuri precum:
-înlocuirea suprapunerilor existente în tratatele constitutive;
-să dea o formulă comprehensivă drepturilor omului pe teritoriul Uniunii Europene;
- să facă fluent procesul decizional la nivelul factorilor cu asemenea competențe la nivelul
Uniunii.
Proiectul Tratatului privind Constituție Europenă nu a fost un eșec, ci numai o experiență nedorită
întrucât, acest proiect a prins viață, din moment ce ideile de bază au fost preluate de un alt proiect de
modernizare a UE materializate prin Tratatul de la Lisabona.
8. Tratatul de la Lisabona
La 23 iulie 2007 la Conferința interguvernamentală de la Bruxelles a elaborat o formă simplificată
a unui tratat care să înlocuiască proiectul constituțional.
Consiliul European de la Lisabona din 19 octombrie 2007 a aprobat proiectul unui tratat de
modificare, care a fost semnat de statele membre la 13 decembrie 2007.
Denumirea deplină este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene. (Tratatul de reformă)
Tratatul a întrat în vigoare la 1 decembrie 2009
Din conținutul se desprinde reafirmarea și consolidarea atașamentului pentru drepturile sociale
fundamentale, pentru promovarea unei economii sociale de piață înalt competitivă de natură să asigure
o valorificare deplină a forței de muncă, a progresului social, al justiției și protecției sociale.
Modificările de fond
 Printre elementele novatorii ale Tratatului figurează dotarea UE cu personalitate juridică
deplină.
 Uniunea se întemeiază pe Tratatul privind Uniunea Europeană și pe Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene. Aceste două tratate au aceeași valoare juridică.
  Uniunea conferă aceeași valoare juridică Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
adoptată l 12 decembrie 2007.
 Uniunea se substituie Comunității Europene și îi succedă acesteia.
 CEEA (EURATOM) rămîne.
 Abolirea pilonilor.
 Pentru prima dată în Tratatul este prevăzută posibilitatea statelor membre de retragere din
Uniunea Europeană.
 Tratatul instituie două proceduri de revizuire a tratatelor: procedură ordinară și simplificată.
 În premieră UE va eavea un catalog clar privind împărțirea competențelor între state și UE.
 Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.
 Accentuarea principiului supremației dreptului UE față de cel național.
 Să întroduce inițiativa legislativă cetățenească cu 1 milion de cetățeni provenind din statele
membre.
Modificări instituţionale
 Parlamentul dobândește putere legislativă și bugetară alături de Consiliul.
 Numărul mebrilor în Parlament a crescut la 750 plus Președintele.
 Potrivit modificărilor aduse prin Tratatul de la Lisabona noile instituțiii ale UE, vor fi:
 Consiliul European,
 Banca Centrală Europeană
 Funcția de președinte al Consiliului European să transferă într-o funcție permanentă de “Președinte
al UE” cu un mandat de doi ani și jumătate. (Donald Tusk)
 Sistemul jurisdicțional al UE se va numi Curtea de Justiție a UE, fiind compusă din 3 instanțe:
Curtea de Justiție, Tribunalul și Tribunale specializate.
 Începând din 2014, cu posibilitate de amânare până în 2017 se va introduce un nou sistem de
majoritate în cadrul Consiliului.