An Introduction to Gnosticism and The Nag Hammadi Library

-rezumat-

Gnoza sau gnosticismul reprezintă a cunoaștere sau a cunoaște și stă în opoziție cu

agnosticismul care reprezeintă a nu cunoaște. Gnoza se bazează pe o cunoaștere interioară,
experimentală. Încă de timpuriu gnosticismul a însemnat elementul heterodox în lumea
creștină. Gnosticismul propunea o comuniune directă prin care cunoștința este disponibilă
oricui, iar asta terbuie să fie scopul vieții. Ei se auto-delimitau de corpul bisericii ca fiind un
nivel separat. Gnosticismul era unul din multele curente al vremii acre se pare că a schimbat
destinul cursului creștinătății. Valentin (100 d.Hr) a fost un învățător gnostic și episcop al
Romei. Gnosticismul presupunea învățături secrete, tainice care nu erau pentru neinițiați. La
20 de ani după moartea sa a fost numit eretic. Niciun gnostic nu a mai ajuns ulterior într-un
nivel eclesiasitc superior ca Valentin. În 180 d.Hr. Irineu, episcop de Lyon a scris împotriva
gnosticismului ca fiind o erezie, și așa au făcut părinții bisericeși în secolul ce a urmat.
Biserica a avut de luptat cu acest curent gnostic în secoele 2 și 3, iar în secolul 4 prin unirea
statului cu biserica acest curent a fost crunt reprimat: învățătorii exilați și cărțile lor distruse.
Un țăran arab a descoperit din greșeala săpând undeva lângă Nag Hammadi în Egiptul
de sus undeva în anul 1945, un vaz cu multe texte antice și papirusuri ale călugărilor care le
ascundea de biserica ortodoxă ce îi eradica undeva pe la anul 390 d.Hr. Acestea erau 13
papirusuri care conțineau 52 de texte sacre ce reprezentau „Evanghelile Gnostice” pe care
biserica de atunci le-a considerat cele mai periculoase. Această descoăerire a ajutat enorm la
înțelegerea gnosticismului din biserica timpurie. Ce reprezenta această învățătura periculoasă,
gnostică urmează să aflăm numai în linii mari.

Prima caracteristică a învățăturii gnostice presupuneaca există o cunoaștere personală,

absolută și directă ce poate fii experimentată ed fiecare om, iar acesta este scopul vieții.
Gnosticismul nu era interesat în coerența dogmei deoarece cunoașterea avea loc experimental.
Gnosticii credeau în puterea continuă a revelației (Gnoza); o progresie a cunoașterii și nu un
crez static. Carl Gustav Jung a fost un adept al gnosticismului pe tot parcursul vieții sale.

A doua caracteristică a învățăturii gnostice este aceea a „sinelui necreat” care

reprezintă scânteia de substanță divină ce există în sufletul fiecărui om. Acest concept duce la
conșientizarea ideii de libertate neîngrădită de lucruri precum: conceptul păcatului, nu o carne
defactă ci doar element divin. Omul deși nu este Dumnezeu este totuși dumnezeiesc –
comoara învățăturii gnostice. Ei socoteau pe Dumnezeul creator ca fiind un demon mincinos

1
pe care Îl mai numea și: Saklas (cel orb), Samael (Dumnezeul celui orb), Demiurgul (puterea
mai mică). A te cunoaște pe tine la cel mai profund nivel este simultan a Îl cunoaște pe
Dumnezeu; acesta este secretul gnozei; cunoașterea de sine este cunoașterea lui Dumnezeu;
sinele și divinul sunt identice. Evanghelia după Toma care se pare că datează dinaintea
formării canonului biblic spune că cel ce va bea din Isus va deveni ca El – gnosticism clar.

A treia caracteristică a învățăturii gnostice o reprezintă aplecare către texte și scrieri

ce nu erau acceptate de biserica ortodoxă. Experiența gonstică era mitico-poetică în poveste și
alegorie. Pentru adepții gnosticismului revelația era natura gnozei. Irineu iritat de acest
concept critică gnosticismul spunând că zilnic ei descoperă ceva nou pentru că nimeni nu este
matur dacă nu dezvoltă vreo ficțiune măreață.

A patra caracteristică a învățăturii gnostice o constituie conceptul dualismului

divinității. Chiar dacă credeau în unitatea divinității, experimentalul le permitea ideea unui
Dumnezeu dual (bărbat-femeie). Au văzut-o pe Maria Magdalena ca fiind consoarta lui Isus și
ucenica lui preiubită. Ei se rugau la aceșia ca fiind Tatăl și Mama tuturor ființelor. Evanghelia
după Filip prezintă pe Isus care o săruta des pe gură pe Maria Magdalena Astfel surorile
gnostice erau văzute mai bine eclesiologic decât cele din biserica ortodoxă. Această
evanghelie includa 5 sacramente: botezul, miruirea, euharistia, mântuirea și camera nupțială.
Nu se știe exact la ce se referea acest ultim sacrament deși polemiștii ortodocși îi acuzau de
comportament sexual neobișnuit.

Deși gnosticismul a fost eradicat prin secolele 4 și 5 din lumea occidentală efectele
învățăturilor sale au rămas și nu au putut fii eliminate așa ușor. Forme ale gnosticimului s-au
menifestat în cultura vestică vrând-nevrând prin modalități oculte. Gnosticismul a fost și
rămâne și astăzi, o tradiție vie, o tradiție renăscută etern în cunoașterea inimii umanității.