4

DICTIONAR UNIVERSAL
.4 AL

LIMBEI ROMANE
s

Tr.

F.; www.dacoromanica.ro
 X 12,119 >14

www.dacoromanica.ro
 -1 ;.

DICTIONAR UNIVERSAL
AL

LIMBEI ROMANE
COPRINZAND:
1. VOCABULARUL COMPLET AL LIZIREI VOIMITE I LITERARE, ARRA-
ISMELE CULTURALE, EXPRESIUNILE IDIOMATICE, NEOLOGISMELE
UZUALE, ACCEPTIUNILE CUVINTELOR IN ORDINEA LOGIC/ A EVO-
z
LUTIUNII LOR CU EXEMPLE DIN VIOL DRAW SI CU CITATIUNI
' DIN CEI MAI DUNI SCRIITORI ROMANI;
2. TERMINOLOGIA TIINTIFICA, ARTISTICA I INDUSTRIALA
3. NOMENCLATURA MITOLOGICA SI ForAcLoRICA;
4. ETIMOLOGIA VORDELOR POPULARE
5. VOCABULAR GENERAL BIOGRAFIC, GEOGRAFIC I ISTORIC CU PRI-
VIRE SPECIALA LA ROMANIA V LA TADILE LOCUITE DE ROMANI.

111111111.111111111

, DE
t.
. '

LAZAR SAINEANU
". A OPTA EDITIUNE

Revazut i aclãogit la Editia VI-a.

ORTOGRAFIA ACADEMIEI ROMANE

.;
A

EDITURA .SCRISUL ROMANESC1 S. A. . .

r
Fost Samitca
3.054

.71, www.dacoromanica.ro
 PREFATA

DIN PRIMA EDITIUNE (1896)

Opera prezenta imbratiseaza limba nationala In toate mani-

festarile vietii moderne: literatura, stiinte, arte, meserii, industrie,
comert... Ea este destinata a fi inainte de toate expresiunea uzului
contemporan, primul i principalul obiect al unui dictionar".
Partea fundamentala a oricarui dictionar national e tezaurul
de vorbe populare, e suma elementelor neaose ale graiului. Dar ala-
turea de acest fond primordial, care constitue fizionomia speciala a
bricarii limbi, i alaturea de stratul cuvintelor istorice care formeaza
caracteristica generala a epocelor trecute, exista o Intreaga idioma
suprapusa: terminologia literara, stiintifica, artistica, politica si teh-
nica.
E adevärat ea la noi acest vocabular de elemente culturale
exista abia de ateva decenii, dar el a pätruns atAt de adAnc In
vieata i educatiunea noastra, hick, numai multumita acestei supra-
puneri, limba romana a putut deveni un organ demn de civilizatiune.
Numai multumita acestei inavutiri, fraza româneasca s'a putut degaja
de povara trecutului: need i expansiva, ea si-a luat avant in regiu-
nile cele mai Ina lte ale poeziei si ale cugetarii. Fraza moderna, cu
mladierea si mobilitatea ei infinita, comparatà cu cea arhaicA, gre-
oaie i zabavnica, tie dA oglinda cea mai fidela a evolutiunii noastre
sociale.
AceastA repede asimilare probeaza, cA importul de termeni
din sferele diverse ale cugetarii si activitatii umane corespundea
unor nevoi reale si permanente, ca acel import era rezultanta unei
transformAri radicale a societatii romAne sub raportul politic si inte-
lectual.
Pe de alta parte, ruptura la noi intre tread i prezent s'a facut
Intr'un mod atAt de brusc, achizitiunile culturei europene s'au sub-
stituit atAt de repede unor institutiuni seculare, hick prezentul pentru

www.dacoromanica.ro
 VI

alte popoare formeaza pentru noi un trecut adesea indepartat sub

raportul social, politic si linguistic. Astfel este, de exemplu, socie-
tatea romana Intre 1840 si 1860.
Arhaismele culturale singurele cari ne intereseaza pot dar
avea la noi o vechime de secole sau sa dateze de mai deunazi, din
ajunul contactului nostru mai serios co civilizatiunea din Occident.
De aci necesitatea conservarii unor asemenea arhaisme, fara
de cari prima pagina a Istoriei sau a Culturei nationale ar ramanea
o enigma pentru generatiunea actuala.
Ori de ate ori o vorba din trecutul nostru denota o demni-.
tate, o functiune, un rang, o moneda, o masura; sau exprima un fapt
de ordine politicA, juridica, militara, etc., ea isi afla In acest Dictio-
nar un locsor, uneori chiar un loc de 'onoare, potrivit cu valoarea
si insemnatatea ei de odinioarl

Cat priveste vocabularul propriu-zis al limbei romane, el a

fost supus unui proces de elaborare de indoita natura: un proces
de eliminare §i altul de augmentare.
Dictionarele existente contin pe fiecare pagina o soma de
vorbe cu totul iesite din uz i pe cari lexicografii §1 le-au transmis
unii altora Vara sa-si mai fi dat osteneala de a le verifica. Cele mai
multe dintr'insele n'au fost niciodata Intrebuintate in limba literara,
ramanand provincialisme izolate, iar altele au fost Inlocuite, in con-
tinua circulatiune a limbei, cu termeni in genere cunoscuti.
Am cautat a descarch padurea vocabularului românesc de acei
arbori paraziti cari Impiedecau vederea-i, de acel aglomerat de vorbe
cari n'au figurat niciodatd Inteun text scris i cari au servit mai
adesea a spori volumul dictionarelor succesive.
Provincialismele sunt reprezentate in aceasta carte numai in-
tro cat ele au patrons in domeniul literaturei.
Cei doi maiestri ai limbei noastre poetice, Alexandri si Emi-
nescu, apartin ambii Moldovei l poeziile lor sunt pline de forme si
vorbe provinciale. Poezia, ca o mama duioasa, primeste in sanul ei
cu drag pe toti fii rasleti ai neamului ci darueste prin aceasta adop-
tiune un titlu de nobleta unor termeni, cari, fArà o asemenea fericita
imprejurare, ar ramanea uitati in sfera modesta a existentei lor.
Dintre prozatorii populari, Creanga c cel mai avut In provin-
cialisme si el ne-a servit de izvor pentru aceasta parte a vocabula-
rului national.
Trivialitatile si vorbele obscene au fost intentional omise,
acest Dictionar adrgsandu-se In primul rand tineretului scoalelor.
Sporirea materialului nostru lexical provine din utilizarea ur-
matoarelor elemente:
www.dacoromanica.ro
 VII

1. ?MOM, cititi in vederea speciald a Dictionarului. Acesti au-

tori sunt mai toti scriitorii nostri de frunte, dintre cari insã tnt s'au
citat cu numele decat cei incetati din viatà, i anume:
Poe BOL1NTINEANII, ALEXANDRESCII, A LEXANDR1 i EMINESCII.
Prozatori: C. NEGRUZZI, b -LCESCII i ODOBESCII.
Proza populard: PANN, ISPIRESCU i CREANGI.
Poezia populard: colectiunile Alexandri, Teodorescu i Jarnik,
cel din urmä cu omiterea vorbelor pur locale.
Principiul in alegerea citatiunilor a fost preferarea celor cu
coprinsul instructiv si atragãtor. Poezia a procurat cel mai mare nu-
mar de asemenea exemple si elementului metaforie din domeniul
poeziei noastre i s'a dat o importanta. exceptionala.
2. FOLELORIIL roman: datini, credinte, eresuri, sArbdtori bdbesti.
3. VIOL GRAM, asa cum el sund in Muntenia si in special printre
clasele culte din Bucuresti.
4. NEOLOGISM; al cdror caracter necesar a fost mai sus indicat
si a cal-or raspAndire e adesea sprijinita cu citatiuni din autorii men-
tionati.
5. Literatura PERIODICI, utilizatd cu anumite restrictiuni impuse
de spiritul limbei.
6. Nomenclatura TEOLOGICX, in special cea din sfera Bisericei
ortodoxe.
7. Terminologia anumia, cu citatiuni extrase din Codicele Ro-
maniei, editiunea Ghetu (1892).
8. Nomenclatura 1.maTARX, pentru care s'a consultat scrierea
speciald a lui 13dlcescu cu indicatiunile complementare apdrute in
Uricariul din 1892.
9. Terminologia zunucoLX, cu utilizarea scrierilor lui loan Io-
nescu §i Aurelian.
10. Terminologia COMERCIALI, cu utilizarea Tarifelor generale ale
Drepturilor de vama din 1870, 1876, 1885 si 1891.
11. Nomenclatura sTinginoli i TEHNICI, intrucat a ajuns la o in-
trebuintare generaid. Pentru aceasta din urmd rubric& am imprumu-
tat cele mai multe definitiuni din Dictionarul lui Lithe, fard insd a
neglijà consultarea literaturei indigene a materiei: Ornitologia parin-
telui Marian, Prodromul Florei romilne al raposatului Dr. Brandzà, etc.
Definitiunea cuvintelor, simplã i clara, evità echivalentele tra-
ditionale i perpetuele retrimiteri dela o vorba la alta. Definitiunea
se rid obisnuit sub vorba popularä (cf. ceas §i orci) cu exceptiunea
cazului când aceasta din urmä este mai putin comprehensivd (cf.
consiliu §i Vat).
Numele proprii de persoane si de locuri formeazd un adaos
important, care motiveazd epitetul de universal dat Dictionarului
nostru. IsTonie nationald, ezoentem (antic& si modernd), FOLKLoara.
www.dacoromanica.ro
 VIII

si Bioaakria romanà sunt relativ complete. Din aceasta din urmA,

persoanele Inca in vieata sunt In principiu excluse.
Pentru istoria romAnd, ne-am servit de operele d-lor Hasdeu,
Tocilescu si Xenopol; pentru geografia patriei, de Cantemir, Frun-
zescu si de publicatiunile Societatii noastre geografice; iar pentru
biografia nationala, de cercetdri personale.
In massa enorma de fapte relativA la celelalte popoare, pentru
care ne-am folosit de izvoarele cele mai recente, a trebuit sd ne
impunem oarecari rezerve si a nu mentionà decal ceeace a ajuns la
o intrebuintare genera15. Aceasta ne-a permis ca, in loc de o notita
seacd, sd proportionam explicarea dupd importanta evenimentelor,
locurilor si personajelor celebre din toate timpurile si din toate
Wile.

II

LA A DOUA EDITIUNE (1906)

AceastA nouà editiune a fost obiectul unei revizuiri radicale.

Mai nu e articol care sa nu poarte urmele unei remanieri sau modi-
ficAri. Ar fi cu neputinth a expune cu deamdruntul,aceste numeroase
ameliordri, dar cred folositor a rezumà sub cAteva rubrici principiile
generale, cari m'au cAlAuzit in prelucrarea Dicfionarului Universal.
Materlalul lexical. Vocabularul a fost de astà data cu mult
Inavutit. Pe and neologismele au fost reduse la strictul necesar,
omitandu-se galicisme si termeni prea speciali, vorbele populare au
fost sporite in mod simtitor. Nu doard cà s'au adoptat WA' discer-
natant toate expresiunile locale: Dicfionarul Universal, prin carac-
terul si destinatiunea sa, nu poate deveni un repertoriu de provin-
cialisme. Prima consideratiune pentru adoptarea termenilor de aceastd
categorie a fost extensiunea lor geograficd. WA, de exemplu, trei
culegeri de limbA popularA; Terminologia poporanli (1898) de Fr.
Dame, Glosarul din Ardeal (1906) de A. Viciu i 0 seamei de cuvinie
din Muscel (1905) de Radulescu-Codin. Pe and prima a intrat aproape
intreagA in aceastA nouA editiune, a doua e reprezentatà cam prin
o zecime a coprinsului ei, iar cea din urmà n'a dat cleat vr'o duzinA
din cele o mie si mai bine de provincialisme ce contine. InteadevAr,
scrierea rAposatului Dame imbrAtiseazA toatA Tara Romaneascd, aceea
a lui Viciu numai Transilvania, iar a lui RAdulescu-Codin un simplu
judet.
Afarà de criteriul geografic, cel cultural a fost de asemenea
hotarAtor: tot ce se rapoartA la traiul material (locuinta, port, titttri-
www.dacoromanica.ro
 Ix ---

ment, etc.) §I la vieata sufleteasca (credinte, eresuri, etc.) a tAranului

din toate provinciile Daciei a fost admis MIA §ovaire. La operele
deja consultate se adaoga, sub acest raport, Igiena fdranului roman
(1895) de Dr. N. Manolescu §i Istoria medicaid a poporului roman
(1903) de Dr. Leon; apoi Proverbele Romdnilor (1895 §i urm.) de I.
Zanne §i Sdrbiitorile (1898-1901) de parintele S. Fl. Marian.
Din acela§ motiv, vorbelor culturale din trecut ii s'a dat o mai
mare desvoltare, sprijinind totdeauna ldmuririle date cu citatiuni din
autorii clasici deja mentionati. La ace§tia s'a adaos, in noua editiune,
loan Ghica, ale and Scrisori nitre V. Alexmdri (1887) of er o imagine
fidela a trecutului sub aspectele-1 cele mai variate, un trecut care abia
numära un secol §i totu§i ne e mai putin familiar cleat antichitatea
greco-romand.
DefiniVunile. Aceasta parte delicata a Dictionarului a fost
obiectul celor mai serioase preocupari. In privinta terminologiei teh-
nice populare, scrierea mai sus citata a rapo,satului Dame ne-a adus
servicii apreciabile. Pentru nomenclatura botanica, ne-am folosit
(uneori chiar trite() repro ducere textuala) de Vocabularul botanic
(1906) al d-lui Zah. C. Pantu; iar cat prive§te zoologia, afard de
Insectele (1903) parintelui S. Fl. Marian, de notitele corespunzatoare
din Enciclopedia romernd (1896-1904). Aceasta din urma publicatiune
ne-a servit de asemenea a rectifica unele explicatiuni eronate din
domeniul biografic, statistic, tehnic i in special al muzicei indigene.
Bineinteles, utilizarea acestor diferite scrieri s'a facut potrivit cu ca-
drul modest al Dictionarului nostru.
Circulatiunea vorbelor. Afara de cuvintele comune intregei
Romanimi, s'au notat de asta data (pecat o permit cuno§tintele ac-
tuale) teritoriul sau provincia in care circuld vorbele locale admise
In aceasta carte. Nu-i poate de prisos a observa, in aceasta privintä,
ca materialul lexical din Bucovina coincide in cea mai mare parte
cu cel din Moldova, jar vocabularul rnuntenesc cu cel din Dobrogea.
Aceea§ continuitate se constata /titre Banat §i Oltenia,. intre Ardeal
§i apusul Moldovei sau nordul Tarii române§ti. Vorbele fara nota-
tiune geografica apartin limbei comune sau graiului muntean, care
reprezinta astazi limba literara propriu zisa.
Lipsa unui glosar relativ complet al graiului moldovenesc,
ilustrat de luceferii poeziei romane, e pânà astazi lacuna cea mai
simtitoare a lexicografiei nationale. Pana una alta, am tras folos din
glosarele inserate in $ezdtoarea (1892-1905) d-lui Gorovei §i din
unele articole publicate in aceea§ revista asupra limbei lui Creanga.
Dispozitiunea tehnici. Dupa dorinta exprimata de mai multi,
s'a grupat la sfar§itul vocabularului numele proprii. Acceptiunile cu-
ilintelor se succed in ordinea numeria §i corespunzatoare, peat a

www.dacoromanica.ro
 - X --
fost posibIl, evolutiunii lor semantice. S'au intrebuintat caractere cursive
pentru citatiuni §i explicatiuni, majuscule pentru numele autorilor §1
semicompacte pentru idiotisme sau variante lexicale. Forma nominala
a infinitivului s'a pus, dacA contine un sens ori nuanta de sens di-
ferit de al verbului corespunzator (ex. abatere). Nu s'a tinut seamd
de derivatiuni artificiale (ca alilitiitoare, aballitor), cari n'au fost nici-
odata Intrebuintate in literaturd Intreaga dispozitiune tinde a InlesnI
cAutarea vorbelor §i percurgerea repede a sensurilor variate.
Nume proprii. Aceastd parte speciald a fost deasemenea ame-
liorata §1 completatd, mai ales cht prive§te domeniul national. In
privinta istoriei, s'au consultat cercetdrile d-lui Dim. Onciu despre
Originile Principatelor Romilne (1899); \sub raportul geoerafiel, Ma-
rele Diclionar geografic al Romiiniei (1898-1902) a procurat unele
amAnunte folositoare, iar sub cel biografic, Dicflonarul contetnporanilor
(1800-1898) de Rosetti; in fine, clatele statistice romane §i sträine
au fost tinute in curent. Nomenclatura geograficA, fiind ca sà zic
a§a ilimitatà, s'a pus tot ce a capAtat o importanta oarecare sociala
(istoricd, comercialä, industriala).
Ortografia. In 1904 Academia RomanA a parasit cu total prin-
cipiul etimologic §i a primit scrierea intemeiatà pe principiul fonetic,
de a se scrie adich sunetele vorbirii prin litere adaptate fiecdrula.
Cu modul acesta s'a pus capAt inconsecventelor, cari erau inevitabile
in ortografia anterioara prin caracterul ei ibrid fonetico-etimologic.
Noua editiune a Dicfionarului Universal a fost tipArita in conformi-
tate cu Regulele ortografice ale Academiei Romane din 1904.
Etimologia. In aceastA notta editiune s'a adaos §1 etimologia
vorbelor populare. Indicarea formelor franceze la neologisme are o
simplä valoare ortograficd. Mentiunea frecventä OriginA necunoscutA"
insemneazd nu numai cä proveninta vorbei a Minas obscurd, dar §i
Ca solutiunile propuse nu sunt (ori nu mi s'au pdrut) satisfacAtoare.
Specialistul va recunoa§te u§or ceeace aparline activitatii autorului
In aceastd directiune §i ceeace revine cercetarilor din ultimul deceniu.
Ma märginesc a cita sub raportul din urmä Anuarul (1894-1906)
d-lui Gustav Weigand §1 Istoria limbei romtme (1901) a d-lui Ovid
Densu§ianu, carte insemnath prin scrutarea critica a materialelor §i
prin preciziunea rezultatelor la care ajunge.
TrAgAnd folos din rezultatele §tiintei, dar evitand cu tot din a-
dinsul orice aparente de eruditiune, am cautat a da cartii o forma
populara, ca sa poata fi accesibild §i folositoare tuturora §i in primul
rand §coalei.
TerminAnd, fie-mi permis a adresh in public multumiri fratelui
meu Constantin, SAineanu, profesor la liceul din Craiova, sub a caruia
Ingrijire s'a tiparit aceasta nota editiune.

www.dacoromanica.ro
 XI

III

LA A TREIA EDITIUNE (1914)

Editiunea prezentA a fost deasemenea revAzutà. Deci conservA
In liniamentele generale norma celei precedente, ea n'a incetat de a
fi sporità.
Sub raportul culturei trecutului, s'a utilizat romanul clasic al,
lid Filimon: Ciocoii vechi i noui (1862); iar in privinta epocei de
tranzitiune §i a celei contemporane, opera dramaticd §i umoristicA a
regretatului I. L. Caragiale.
Intrucdt tine de traiul §i de credintele poporului, am tras folios
din Culegerile §i Studiile ce Academia Romând publicd dela 1908,
sub titlul colectiv: Din vieala poporului roman. RelevAm in deosebi:
Sarbalorile poporului (1909) de Radulescu-Codin §i D. Mihalache,
precum §i Industria casnica la Romani -(1909) de Tudor Pamfilie,
aceastd din urind publicatiune completand it unele parti lucrarea
rAposatului Dame, Terminologia poporand romanii (180).
Nomenclatura pe§tilor §i a uneltelor de pescuit a fost comple-
tatA cu nouele date aflAtoare in opera d-lui Gr. Antipa: Fauna Milo-
logith a Romaniei (1909). In ceeace prive§te neologismele, s'a tinut
seamA de ultimele descoperiri, mai ales in ddmeniul aviatiunii.
Datele statistice au, fost deasemenea tinute in curent. Notitele
istorice §i geografice corespund evenimentelor din urmd petrecute
in Wile balcanice. Dictionarul Universal e prima publicatiune, care
.nregistreazd modificArile importante de pe harta Europei orientale
cauzate de rAsboiul Aliatilor in contra Turciei (1912-1913), §1, in fa-
za-i finalA, prin intervenirea decizivA a RomAniei.
Editiunea de fata, ca ci cea trecuta, s'a tiparit sub priveghie-
rea fratelui meu Constantin SAineanu, profesor la liceul din Craiova.

IV

LA A PATRA EDITIUNE (1922)

Dictionarul Universal a inregistrat in 1914 prima mArire fell-
torialà a Patriei. El saltild astazi o Ronfanie mare §1 glorioasà, care
a intrunit, dupd o instrAinare seculard, mai toate ramurile raslete ale
neamului. Visul marilor patrioti a devenit astfel o realitate istoricd.
RAmAne acum ca Patria intregitä sä implineascA, in cercul culturei
europene, rolul civilizator ce-i a fost rezervat de secole. Fie ca o
erA de pace, de prosperitate §1 de progres sd o insoteasca in calea
fecunda a viitorului

www.dacoromanica.ro
 XII

Aceastd nouà editiune a fost push' in curent cu transformdrite

importante ocazionate pe harta Europei de Rdzboiul mondial (1914
1918) i consacrate prin Tractatul din Versailles (1919). Numeroase
articole din partea istorico-geografica poartd urmele acestor eveni-
mente grandioase, la cari Romania a luat parte activd.
Multe tari din Europa, §i in special Romania Noud, fiind intr'o
perioadd de refacere si reorganizare care Inca nu s'a terminat, unele
notite geografice §i cateva date statistice vor trebui sa fie revAzute
inteo editiune viitoare.
Editiunea prezenta s'a facut subt ingrijirea d-lui M. Staureanu,
profesor la liceul din Craiova.

LA A CINCEA EDIT1UNE (1925)

Prezenta editiune a fost inavutita cu o Introducere, in care au-

torul cerceteazd desvoltarea Limbei romane in raporturile sale cu
Istoria §i Cultura nationald. Pentru prima oard se expun aci nu numai
elementele externe, cari au contribuit la formarea §i constituirea
graiului national, ci Inca si mai ales factorii interni cari l-au fecun-
dat §i imbogAtit. Evolutiunea treptatä a limbei e astfel urn-tarifa para-
lel cu progresele materiale si intelectuale ale neamului nostru.
Cum 'editiunea de fata e reproducerea stereotipatd a celei
precedente, ameliorArile si sporirile au fost reduse, intrucat prive§te
vocabularul, la minimul indispensabil. De asemenea, in partea istorico-
geografica, nu s'au relevat deck faptele si evenimentele cele mai im-
portante. i unele §i altele au lost grupate intr'un Supliment la sfar-
§itul carpi.
Ma simt dator a multumi in particular fratelui meu Constantin
*dineanu, profesor la liceul *incai din Bucuresti, pentru concursul
ce mi7a dat la publicarea acestei noui editiuni.

www.dacoromanica.ro
 XIII

vi
LA A $ASEA EDIT1UNE (1929)

Aceastä noted editiune coincide cu a LXX-ea aniversare a lui

Laziir Saineanu. Credem a fi interpretul tuturor ceior ce s'au folosit
de Dictionarul Universal, ttrand autorului vieatä indelungA i prosperA.
Ca prima lucrare de acest fel la noi in tard, Diclionarul Universal
a intAmpinat pretutindenea o prirnire binevoitoare. Ameliorat din edi-
tiune in editiune, el s'a arAtat demn de aceastä favoare din partea
tineretului scoalelor si a publicului in genere.
Rdsp Audit In zeci de mii de exemplare in toate tArile locuite de
Romani, Dictionarul Universal a contribuit la formarea intelectuald a
generatiunii de tineri si a dat multor autodidacti posibilitatea de a se
cultiva mai departe. AceastA carte a binemeritat de cultura nationalà.
Noua retiparire a fost obiectul unei deosebite solicitudini. Autorul
insusi si-a revizuit lucrarea dela un capAt la altul, inläturAnd erorile
ce se strAcurase In editiunile prdcedente, umplAnd unele lacune si
sporind in mod simtitor materialul lexical, inavutindu-1 cu noue citate
din autori contimporani. In speci,..1, partea istorico-geografica a fost
tinuta in curent sub raportul politic si statistic.
La rAndul nostru, n'am crutat niciun sacrificiu, ca hartie i literä,
spre a face din Dictionarul Universal o carte didacticd demnA de fa-
voarea-i generala.
Editiunea prezentA s'a fAcut subt ingrijirea d-lui M. Stäureanu,
lost profesor la liceul din Craiova.
EDITORII.

www.dacoromanica.ro
 Xlv

SEMNE §i AliKEVIATIUNI

a. adjectiv km. kilometru

adv. adverb lat. latineete
AL. Alexandri lit. literal
Anat. anatomie loc. locuitor
a. Cr inainte de Grist. m. masculin (satt mort)
Arhit arhitectura Mat. matematice
B1Lc. Balcescu Med. medicina
BoL. Bolintineanu Mit. mitologie
Bot. botanicil Mold. Moldova
Buo. Bucovina Munt. Muntenia
bulg. bulgareete Msg. muzica
cap. capital& n. neutru
CAR. Caragiale N. Nord
cf. con f er, compara N -E. Nord-Est
cit. citeete NRGR. Negruzzi
conj. conjunctinne nemt. nemteete (austriac)
CR. Creanga num. numeral
d. Cr. diva. Crist N.-V. Nord-Vest
dial. dialectal OD. Odobescu
E. Est od. odinioara
Ex. Eminescu pl. plural
etc. etcetera pol. poloneete
ex. exemplu Poe. poezie populara tsau basin)
I. feminin pop. popular
fam. familiar Pr. pronume
fam. familie prep. prepozitiune
Farm farmacie rom. romaneete
fig. Sgurat rus. ruse ete
Fit. Filimon rut. ruteneete
Film filozofil S. Sud
Fig . fizia S.-E Sud-Est
Ir. irancez ) S.-V. Sud-Vest
Geom. geometrie serb. sArbeete
perm. german (clasic slav. slavon (vechiu)
GR. AL Gr. Alexandrescu st. slant
Gram. gramatica Teol. teologie
gr. mod grec modern Tr. Transilvania
int. interjectiune tig. tiganeete
Ise. Ispirescu ung. ungureete
it. italieneste V. Vest (sau vezi)
jud judet(e) v. verb (sau vezi)
Jur. jurisprudenta Zool. zoologie
1 2. 3. 4. etc. indica: seria acceptiunilor sau o succesiune cronologica.
li separa pirti de cuvant ori categorii de nume proprii.
N exprima intonarea vocalei corespunzatoare.
( ) contin rostirea numelor straine, explicatiuni secundare, accentul.
[ ] contin etimologia cuvintelor.
: indica un exemplu sau o citatiune.
; sfftreitul unei acceptiuni date, noug acceptiune.
* Steluta dinaintea unei vorbe (latine ori slave) indica o forma ipotetica.
Transcrierea vorbelor stritine, in partea ethnologica, e conforma cu alfabetul
roman, in afara de 6 (= co, ci), g (= le), DJ (= ge pi), A (= se, ei), 6 (.= on)
ei it (= en), aceste cloud din urma sunete nazale speciale vechii slavone.
NB, SA se caute la Name proprii termenii cari lipsesc in prima parte a
Dictionarului.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE

Dintre toate idiomele balcanice, limba romanA e constituitA de

elementele cele mai variate §1 mai complexe. Nici o alta tail din
Orientul Europei n'a fost cutreieratà de neamuri mai felurite ca tarile
coprinse intre Dunare si Carpati. Pe acest teritoriu s'au perindat dea-
lungul veacurilor numeroase ginti i popoare, diferite prin origini, prin
limbd, prin obiceiuri_ Multe dintr'insele au perit, dupa o existenta
mai mult sau mai min efemerA, Farà a lasà urme apreciabile. Colo-
nizarea romanA e prima imigrare ce avu consecinte durabile sl defi-
nitive. Pe vechiul trunchiu roman s'au altoit succesiv ramuri rAslete
si purtatoare de roade mai mult sau mai -putin fecunde.
Vom enumera mai intai elementele etnice, cari s'au succedat Ina-
inte §i dupà colonizarea Romani lor; vom cerceta apoi urmele lAsate
in limn de aceste roiuri de popoare §1 in cele din urma vom face
sa reiasä rolul ce ele au implinit in domeniul culturei nationale.

ISTORIA
In trecut 'raffle romane §i-au primenit atat de des locultorii, in
cat abia putem imbrati§a cu privirea totalitatea acelor neamuri di-
verse. Nici u alt basin fluvial al Europei n'a vazut scAldandu-se in
apele sale atatea valuri de popoare ca Dunarea, ca batranul Danubiu,
care s'a intipArit atat de adanc in imaginatiunea poporului nostru,
Prin valea Dunarii s'au strAcurat toate acele semintii aziatice, cari
s'au revArsat apoi in inima Europei. Ad au stationat ele mai mult
sau mai putin indelungat. i atat de repede se fAceau aceste prein,
noiri de popoare, incat multe dintr'insele au dispArut idea ldsa altA
urmA de cat numele lor.
Perioada ante-romand §i cea post-romana a istoriei noastre ofera
astfel un adevdrat mozaic etnologic de o importanta 0 de un interes
exceptional pentru istoria civilizatiunii din Orientul Europei.
Ca printr'un caleidoscop trec pe dinaintea ochilor no§tri ele-
ment* etnice vele mai eterogene, vele mai bizare; graitiri radical
www.dacoromanica.ro
 XVI

diferite; neamuri cu instincte sälbatice, cad nimiciau cu o furie oarba

cultura existenta §i lasau adesea in urma lor jalea §1 pustiul.
Si cu toate acestea din acea nesfar§ita varietate cfe paturi etnice
cari se suprapun, se absorb, se strivesc, n'a fames in mare parte de
cat un rasunet vag in paginile etnografului §i urme numeroase §i pal-
pabile in pamantul insu§ al patriei noastre. Solul Daciei este brazdat
in toate directiunile de movile sau gorgane, de morminte seculare,
de arhive tacute, cari pastreaza in negrul lor pamant documente
istorice ale tarii noastre din timpii pe and istoria nu se scria cu.
condeiul" (Odobescu).
lath' numele popoarelor cari s'au succedat in trile romane in
decurs de peste un mileniu.

I. Perioada ante-roma/IA
Sciti. Despre primul din aceste elemente etnice, despre Sciii
sau Scolotii de pe tarmurile Marii-Negre, parintele istoriei, Herodot,
ne-a lasat o descriere in couture atat de precize, in cat §tiinta mo-
derna a putut deduce dintr'insa familia linguistica, din care facea
parte stravechiul graiu al Scolotilor. De sigur ea Dariu, nand intre-
prinse cunoscuta sa expeditiune in contra acestui popor, era departe
de a banui ca du§manii sai grdiau un dialect de aproape inrudit cu
al Marelui-Rege §i cã Per§ii §i Scolotii erau deopotriva membri ai
familiei eranice.
Movile sau kurgane, cari se intind peste Rusia meridionala, Ro-
mania, Transilvania §i Dobrogea, sunt singurele urme vizibile despre
existenta de odinioara a Scitilor Pontici. Dupa un traiu de cateva
veacuri pe tarmurile Marii Negre, ei au disparut pentru totdeauna din
istorie §i memoria lor traie§te in cele cateva nume de rauri (Prut,
Siret, Don, Tyras sau Dnistru, etc.), cad strabateau intinsele pustie-
tali ale tarii lor.
Traci. Scolotii dispar absorbiti fiind de neamul inrudit al Sar-
matilor, una din ramificarile puternicului popor al Tracilor, cad po-
sedau odinioara mai tot Sudul Europei.
Tracii ocupau intinsul teritoriu de la Macedonia 'Ana la Azia
Mica §i la Nord pana. la Istru. Ei erau fractionati intr'o multime de
triburi, a caror desbinare continua fu cauza slabiciunii intregului
neam. De§i Strabon ii separa strict de vecinii lor apuseni, llirii, cu
toate acestea limba traca pare a fi fost d'aproape inrudita cu cea
ilirico-epirota, din care insa n'au ramas decat cateva resturi nein-
semnate. Dar o parte din Rid traie§te Oita astazi in directa continui-
tate cu poporul supravietuit al Albanezilor, precum un trib trac roma-
nizat s'a perpetuat in regiunea dintre Tisa, Dunare §1 Carpati.
Dupa ce au fundat regate puternice, dupa ce s'au !nuns pe am-

www.dacoromanica.ro
 XVII

bele malurl ale Dundrii, ba o semintie track Dacii, pAnd i dincolo

de Carpati, Tracii dispar la rdndul lor dinaintea puterii coplesitoare a
Romani lor. i cu toate cA unul din triburile acestui neam important,
Bessii, a clrsistat pand in secolul al VI-lea ceea ce a fdcut pe unii
etnologi sã deducA de la dânsii originile poporului nostru infor-
matiunile rAmase de la cei vechi despre natiunea cea mai numeroasd
din lume dupd Indienia (cum numeste Herodot pe Traci), sunt nein-
destuldtoare si In mare parte confuze, dacd nu contradictorii, asa
cA, dupã toate cercetArile fAcute pand astAzi, problema etnologicA a
Tracilor nu iese din domeniul ipotezei.
Geti. Mai toti scriitorii vechi considerd pe Geti i Dad ca
acelas popor, deosebindu-se doarà prin situatiunea lor geografick
Dupd Pliniu, diferenta intre cele cloud' popoare ar fi pur nominalà:
Get fiind un nume familiar Grecilor, iar Dac Romani lor.
Ori cum ar fi insä, sigur este cA Getii apar pe scena istoriei cu
trel secole inajntea Dacilor. In timpul lui Herodot, ei s'aflau asezati
intre Hemul c1 Istrul, adicd In Bulgaria de astAzi. In secolul al IV-lea
a. Cr. ei trec Dun Area si fundeazd regatul geto-dac, intinzdndu-se
astfel pe ambele maluri ale fluviului. Getii pot fi considerati ca strà-
buni ai Dacilor carpatini, cari apar mai tdrziu In câmpiile dintre Tisa
si Dundre.
Peste doua secole Getii dominA pe ambele maluri ale Dundrii,
dar invaziuni de popoare noui II silesc a trece dincolo de fluviu si
a se aseza din nou in patria lor primitivd, la Hemu. Tara, ce ocu-
pase intre Dundre i Dnistru, deveni astfel pustietatea Getilor°. De
la ocupatiunea romand, numele de Get dispare cu desavarsire dinaintea
celui de Dao, singurul cunoscut de scriitorii posteriori.
Dad. Dacii ocupard regiunea cea mai nordicd dintre toate
triburile trace. La Sud ei n'au ajuns deck 'Ana la Dun Are, asa cd
numele de Dac nu ne lntAmpinA nicAirea pe pAmantul trac. Originea
lor tracd, ca descendenti ai Geti lor, este Ind' mai presus de orice In-
doialk Locul de provenintà al tuturor e la sudul Dun Aril, si anume
in Rodope, dupd indicarea lui Dione Cassiu.
Hotarele Daciei le fixeazA astfel Ptolomeu: la apus rdul Tibiscus
sau Temes, la miazd-noapte Carpatii c1 Dnistrul superior, la rAsärit
Siretul si la miazA-zi Dun Area. Ea coprindea dar banatul Temisoarei,
o parte din Ungaria, toatd Transilvania, Bucovina, Moldova (la apus
de Siret) si Muntenia. Romanizarea insA nu s'a sAvArsit pe toatA
intinderea acestei provincii: intreaga-i parte orientalA n'a fost atinsd
de dominatiunea romand.
II. Perioada romanit
Pentru reimpopularea locurilor pustiite de lungile rdzboaie, Traian
transportd in Wile tlundrene ccoionii din toate partite lumii (ex tato

www.dacoromanica.ro
 XVIII

orbe rnmano), mai ales din Orient, Dalmatia, Panonia §i din Italia
meridionald.
Din amestecul sangelui intre poporul invins §i cel invingator,
intre coloniile romane sau romanizate §i elementul supravietuit al
Dacilor, se na§te un popor inzestrat cu o viata noua, cu o forta re-
marcabila de rezistenta §i de expansiune. Altoirea elementului roman
pe stravechiul trunchiu trac avu drept rezultat constituirea unei natio-
nalitati romanice pe ambele maluri ale Dunarii. Graiul legionarilor
absoarbe cu desavar§ire dialectele locale indigene, in virtutea pro-
cesului istoric al desnationalizarii de catre un popor superior in cul-
tura, cum s'a intamplat in Galia cu elementul celtic §1 in Spania cu
cel iberic.
Un singur element etnic a scapat de o completa romanizare,
Albanezii, care reprezinta in continattate directa un fragment din
marefi. familie Hided.
Cu introducerea dominatiunii romane, Dacia beneficia de toate
fruetele unei culturi superioare. Descoperirile epigrafice arunca o lu-
mina din ce in ce mai intensiva asupra organizarii politice, asupra
start' sociale, asupra exploatarii pamantului §i a muntilor, cu un
cuvant asupra intregului traiu al societatii din epoca romana.
Pentru inlesnirea comunicatiunilor §i apararea hotarelor se cons-
truira §osele (§oseaua Calea Troianului sta. Inca in fiinta pe malul
Oltului) §i valuri sau §anturi (carora poporul le aplica numele ste-
reotip de Valul lui Troian sau Troianul); iar pentru folosul popula-
tiunii, apeducte, bai, temple.
Agricultura luà o mare intindere, industria se desvolta prin ex-
ploatarea bogatiilor metalurgice, cari faceau din Dacia un Eldorado
al Imperiului, iar Muffle ofereau mijloace de transport pentru marfu-
rile exportate In restul Imperiului.
Din nefericire, intreaga aceasta cultura e de scurtd durata §i
dispare odata cu legiunile romane. Inscriptiunile inceteaza cu anul
274 §i nici un monument nu-i posterior domiliei lui Aurelian. Stapa-
nirea romana n'a tinut cleat peste un secol §i jumatate (104-274),
v'ro 170 de ani, a§a ca Dacia fu, intre provinciile Imperiului, cea
din urma ca§tigata §i cea dintai pierduta.
Dar colonizarea se facuse pe o scara atat de mare, incat ea
contrabalanta prin intensitate durata cea scurta §i lima romana e
martorul cel mai neindoios al acestei romanizari energice §i complete.

III. Perioada postromank

Evul mediu. Cu transportarea grosului locuitorilor in mijiocul
Meziei, in a§a numita Dacia Aureliand (adica In Serbia §i Bulgaria
çe astazi), tara dela Nordul Dunarii, Dacia Traiand (adica Muntenia,

www.dacoromanica.ro
 XIX

Transilvania t ganatul) ramase in prada barbarilor limp mai bine

de opt secole. Cei ramasi loculuimai ales oameni de rand, plugari
pastoriau cautat in vremuri grele un adapost in creierii muntilor
carpatini.
Muntele deveni adapostul secular al nationalitatii române i locul
de scapare, unde nu se aventura piciorul barbarului. De aceea no-
menclatura muntelui la noi, ca si in Tirol, este in cea mai mare parte
romanica si dovedeste astfel continuitatea persistentei elementului
indigen. Dar in munti rämasera cu desavarsire izolati de evenimen-
tele contemporane. Astlel se explica tacerea generala a istoricilor
despre RoWnii dela Nordul Dunarii in rdstimp de aproape un mi-
leniu : dela 274, cand dispare orice urma a vietii romane, Ostia. la
1164, cand cronicarul bizantin Niceta Coniatul (mort in 1216) face prima
mentiune cunoscutd despre prezenta Romani lor in Dacia Traiana. Un
exemplu analog de tacere seculara ii oferd Ladinii sau Reto-Romanii
din Tirol, despre cari nu se pomeneste nimic in lungul interval al
evului-me diu.
Din contra, cei trecuti peste Dunare furd Watt in curentul ge-
neral al popoarelor balcanice i participara la viata lor comund. De
aceea ei stint mentionati de cronicarii timpului in perioade mai mult
sau mai pufin indepartate. In diferite randuri apar Vlahil in armatele
bizantine (in anii 968, 1013, etc,).
Traiul retras i marginit al Romanilor din Dacia Traiana con-
trasteaza cu viata activa i pribeaga a fratilor lor transdunareni
motiveazd intru catva totala lor absenta din analele timpului.
Astfel mai intreg evul-mediu al istoriei daco-romane e o pagina
alba, pe care multi s'au incercat a broda sisteme contrazicatoare,
(land nastere unei chestiuni arzatoare pentru rezolvirea careia s'a
recurs adesea la procederi straine de istorie. Daca insa aceste des-
bateri interesante, cari formeaza astazi o intreaga literatura, n'au avut
nici un rezultat pozitiv, ele au dat un impuls puternic la cercetari
multiple, scormonindu-se terenul in toate directiunile si scotand din
and in cand la iveald ate un document pretios, care arunca o HO-
rire in aceasta bezna seculard.
In genere insa, istoria noastra medievala ramane o enigma et-
nografica" (dupa expresiunea lui Niebuhr) si tot ce s'a scris mai pru-
dent in aceasta privinta ne par urtnatoarele randuri ale lui Pi6, unul
dintre cei mai seriosi partizani ai continuitatii Daca aruncam din
nou o privire asupra dovezilor nouei teorii relative la originea Ro-
manilor, daca considerdm ca celor mai multi barbati, cari au lucrat
la rezolvirea chestiunii, nu le lipsia nici talent nici stradanie i cu
toate ca s'a ingramadit un namol de stiinta istorica, etnografica, filo-
Iogica, antropologica, etc., chestiunea intreaga rämane tot o ipoteza

www.dacoromanica.ro
 XX

nesigurg . . . Trebue sà tnarturisim ca* astazi, dupd atata munch'

nu stim mai mult de cat stia, acum mai bine de 400 de ani, scrii-
torul bizantin Chalcocondila, cAnd zice: Muntele Pindu e locuit
de Valahi, cari graiesc una si aceeas limbA cu Dacii" (Daco-RomAni),
§i aiurea : Limba Dacilor e asemenea celei Italiene ; ea este insa asa
de stricatA si de diferitd, in cat locuitorii Italiei abia ar intelege ce
vorbesc; de unde insA venirà si se a§ezara. acolo cei ce grAiesc limba
romAneasch, n'am aflat'o dela nici un muritor si nici n'am auzit sA
se fi pomenit de asa cevau (Abstammung der Pumdnen, 1880, p. 18).
Goti. In lunga perioada. dintre secolul al III-lea pang la al
XIII-Iea, tArile de la Dundre sunt expuse, ca nici o altA parte a Europei,
unui §ir de invaziuni neintrerupte. Dupà desertarea Daciei Traiane,
ea fu ocupatA, intre secolul al III-lea si al V-lea, de Vizigoti §i de
alte semintii din aceeas familie, ca Gepizi si Vandali, cari par a nu
fi venit in contact direct cu populatiunea indigend. In acest flux al pa-
poarelor, cultura romang se nimiceste cu desavArsire, dar §1 dAnsele
dispar nelasAnd adesea nici o urmg despre existenta lor. Un singur
monument arheologic Tezaurul de la Pietroasa pomeneste despre
existenta de odinioarA a elementului germanic la Nordul DunArii.
Slavi. DupA migratiunea popoarelor de origind germanicd, pe-
ninsula balcanicd e inundata in secolul al VI-lea de Slavi, natiune
agricold si primitoare de civilizatiune, care prinde radacini adAnci si
exercita o influenta considerabilA asupra poporului romAn de pe
ambele maluri ale DunArii.
Huni. Celelalte nean:uri, cari de cari mai sAlbatice si mai bes-
tiale, a cgror unica tintA era nimicirea ireparabild a culturei, apartin
in cea mai mare parte familiei turco-tAtare. RevArsAndu-se ca un po-
hoiu ingrozitor din fundul Aziei, ele Ii fac prima aparitiune in Europa
cu Hunii (dupd 300) §i cu Avarii (pe la 550), a cdror infatisare fio-
roasA si fapte cumplite trAiesc mult timp in memoria oamenilor.
Peste un secol si jumAtate ei respAndesc, in i:runte cu haganii lor,
spaimA §i nimicire in mai toala Europa.
Bulgari.Un neam din aceeas familie, Bulgarii, intemeiaz5. defi-
nitiv (pe la 660) un regat la Sudul DunArii, se slavizeaza complet prin
adoptarea ritului ortodox si a limbei slavone §i intrA in legaturi de
strAnsa prietenie cu RomAnii din peninsula. Epoca de splendoare a ro-
mAnismului balcanic se confunda cu perioada de inflorire a imperiului
romAno-bulgar, fundat de fratii Petre si Asan, Domini Vlachorum et
Bulgarorum, cAtre sfArsitul secolului al XII-lea (1186-1257).
Unguri. Un alt neam aziatic, Ungurii sau Maghiarii, tau in
posesiune, pe la inceputul secolului al XI-lea, o parte din regatul de
odinioard al lui Atila §i-si disputa cu alte cloud popoare turco-tAtare,
Pecenegi §i Cumani, tarile de la Nordul Dunarii.

www.dacoromanica.ro
 XXI

Pecenegi. Alungati pe la 900 din locuintele lor de lAngd Volga,

Pecenegii cdutarA un refugiu in Ungaria. Unul din triburile lor ocupä
mai toatä Muntenia, in special portiunea-i orientald, unde pand astAzi
amintirea lor trdie§te in pichetul Peceneaga pe Dundre §i in cloud pAraie
din Dobrogea cu acela§ nume, cari se varsh in Dunare. Dupà nimi-
cirea puterii lor de cAtre Bizantini pe la sfAr§itul secolului al XI-lea,
parte dintein§ii se a§eazA in Ungaria, sub numele de Bisseni, unde
traird sub proprii lor comiti §1 judecAtori (comites et judices) pAnd ce
se pierdurà in neamul inrudit al Cumanilor.
Cumani. IntinzAndu-se cdtre 1086 in Carpati, Cumanii coprind
Moldova §i Tara RomAneascd painA dincolo de Olt. In secolul al
XIII-lea, Clementul cuman devine atAt de considerabil, In cdt ambele
tdri poartA numele de Cumania. De aci pustiau fArile invecinate:
Rusia, Ungaria, Bulgaria §i Imperiul bizantin.
Ei stAturd In aceste locuri aproape un secol §i jumAtate (1083
1220) §1 par a fi trait in bune relatiuni cu populatiunea indigend, de
oarece o mare parte dintein§ii adoptarA in cele din urmA religiunea,
limba §1 datinile romAne§ti. De asemenea jucarA dAn§ii un rol im-
portant in istoria RomAnilor transdanubieni, sprijinind pe Asanizi sA
restaureze imperiul romAno-bulgar.
Existenta lor pe pAmAntul romAnesc o adeveresc mai multe nume
topice (peste 33) formate din Coman, Comana, ComAne§ti, nu numai
in Muntenia §i Moldova, ci §i In Transilvania: cloud' sate de pe lAngd
FAgAra§ se numesc Coman, intrebuintat §i ca nume propriu personal.
Ora§ul Teleorman datore§te de asemenea originea sa Cumanilor. Chiar
In Oltenia, un loc pe Olt se nume§te azi Cumanii (in vechime Vadul
Cumanilor") §i tot astfel until in fata pe Dun Are (cf. §i numirile rAu-
rilor (Jzul §i Oituzul).
Mongoli. Dar toate aceste torente etnice nu erau decAt un
prolog la groaznica invaziune a Mongolilor (pe la 1222), cari ame-
nintard cu o stingere totald cultura ario-semitd. Focul §i sAngele
inseninau pretutindenea urmele acestor §acali ai pustiului.
Pornind in 1227 de la poalele muntilor Altai, aceste horde im-
puserd Chinei stApanirea lor, distruserd. califatul de Bagdad, pustiirA
Rusia, care rAmase cloud secole sub domnia Hordei-de-aur §i, in 1240,
sub conducerea lui Batukhan, nAvAlirA In Po Ionia, in Ungaria §i in
Muntenia, prin muntii Bra§ovului §i ai FAgAra§ului.
Mari. Prin Tatar, numele primitiv al unui neam mongol §1
transportat apoi asupra popoarelor supuse de Gengiskhan, se inte-
lege astAzi populatiunea turcd in numAr de vr'un milion §i jumAtate,
rdspAnditd in Rusia, in Caucaz §i in Siberia. Dintr'aceste diferite ca-
tegorii de Tatari ne intereseazd in special TAtarii din Crimeia, re-
dusi astAzi numai la 250.000 de oameni, cart se ocupA cu pAstoritul,

www.dacoromanica.ro
 XXII

dar cart odinioara avura frecvente raporturi §i. ciocniri cu popoarele

invecinate: Ru§i, Poloni, Unguri, Ardeleni, Moldoveni §i Munteni.
Turci. Existenta lor istorica propriu zisa incepe cu Osman I-iu
(1288-1336), primul sultan al Turcilor europeni, dupd care ei insi§i
primira numele de Oman lii.
Subt Amurat I, care cucerl Adrianopole, Turcii, in batalia dela
Cossova (1389), venird pentru prinha oara in contact cu Domnii Ser-
biei, Bulgariei, Albaniei §i Munteniei in persoana lui Mircea, cu care
Baiazet I se ciocni apoi la Rovine (1394). Abia dupa un secol, Mol-
dova, sub Stefan cel Mare, se ciocni la rândul ei cu Mahomet al
II-lea, cuceritorul Constantinopolei, in batalia dela Racova (1474).
Aceste prime raporturi ostile furä urmate de legaturi pacinice.
Cu venirea Turcilor in Europa se pune in sfar§it capät epocei
haotice a invaziunii popoarelor.

Repeziciunea cu care apareau §1 dispäreau de pe scena istorlei

aceste felurite aglomeratiuni etnice, confuziunea ce lasau in spiritul
contemporanilor, intreciocnirea §i intrenimicirea atator culturi, firea
lor brutala §i neastamparata au facut, ca analele timpului sa ramâle
aproape mute pentru multe dinteinsele §1 ca putinele relatiuni exis-
tente sa transmita ecoul spaimei, ce imprà§tiau in jurul bor.
Una din aceste ginti barbare, Avarii, urma§ii Hunilor, dupà ce
au invadat Orientul §i Occidentul Europei, Med 1.'44 de Carol Ma-
gnu, la sfar§itul secolului al VIII-lea. Disparitiunea totald §i nea§tep-
tata a Avarilor a dat na§tere zicdtorii Perit-au ca Avarii" (mentio-
natä de cronicarul rus Nestor) §i acest proverb istoric s'ar putea
aplica tuturor barbarilor, cari au strabâtut solul dundrean §i carpatin.
In timp de veacuri, Românii, fixati in ambele Dacii, au azistat la
aceste continue preinoiri etnice §i, dupa scurgerea pohoaielor nava-
litoare, ei stätura neclintiti locului. Apa trece, pietrele Mazda.
II
LIMBA
Tad le din Orientul Europei au fost romanizate in urmatoarea
serie cronologica : Macedonia fu prefacuta in provincie romana la 146
a. Cr. §i Tracia un secol mai tarziu sub Claudiu, la 46 a. Cr.; Iliria,
pe la 59 a. Cr. §1 Panonia, la 35 a. Cr.; in fine, Mezia fu supusa de
Liciniu Crassu la 29 a. Cr., iar Dada, de Traian la 107 d. Cr.
Cu alte cuvinte, intreaga regiune sud-orientala. a Europei a fost
incorporata lmperiului succesiv inteun interval de peste un secol §1
jumatate §I aceastd opera de cucerire treptata incepe cu Macedonia
§i se incheie cu Dacia.
Elementul etnic din aceste §ase provincii Macedonia, Thracia,
Illyricum, Pannonia, Mcesia §i Dacia apartineau la douà neamuri

www.dacoromanica.ro
 XXIII

foarte importante, cari din timpurile cele mai vechi au ocupat Sud-
Estul continentului: Ilirii §i Tracii. Elementul trac dornina 4a Nordul
(Mezia §i Dacia) si la Sudul Balcanilor (Tracia), iar cel iliric mai ales
in partea orientald (Iliria, Panonia, unde ii s'a suprapus elementul cel-
tic), pe cand Macedonia forma oarecum un compromis §i o tranzi-
tiune intre ambele populatiuni, ei constand parte din Traci si parte din
L Urine autohtone
Care a fost rolul elementului autohton in constituirea limbei ro-
mane ?
Din idioma tracd au ramas putine resturi, dar ele permit a o con-
sidera ca apartinand grupului indo-european.
Din limba geto-daca, o ramura a familiei trace, ne-a ramas cate-
va glose transmise de scriitorii antichitatii, nomenclatura geografica
si o lista de nume proprii.
Acest material linguistic traco-dac se ridica la vr'o 280 de vorbe
(incluziv numele proprii de pe inscriptiuni). El se compune din nume
personale, etnice sau geografice, si dintr'o colectiune de vr'o 51 de
termeni botanici, in cea mai mare parte datoriti medicului grec Dios-
coride, contemporan cu Neron (I secol d. Cr.), fare, in opera-i Des-
pre materid medicalei, a intrunit o lista dintr'insele in diferite limbi
(daca, galicä, egipteana), etc.
Dupd repetate §i zadarnice incercari de ,a se raporta la acest
fond primitiv, trac sau iliric, unele urme ale vocabularului romanesc,
se poate afirma astazi cu sigurantd,. cà nici o urma pozitiva n'a su-
pravietuit din idiomele autohtone. Presupunerile fdcute in acest sens
.raman iluzorii. Ele se pot reduce la aceastd tripld categorie :
1° Vorba e romano-traca, adica a trecut deja prin gatlejul legiona-
rului, ca argea, a cdrii evolutiune foneticd e aidoma cu cea de stea sau
mdrgea (in latineste, stella, margella).
20 Vorba indigend a fost ulterior imprumutata de la Albanezi, ca
mazeire.
3° Vorbele pretins dace sunt creatiuni ale limbei romane, ca
doind, aghiuld, iazmei, bordeiu, culbec, etc.
Cu un cuvant, pe cand traco-daca a disparut fara a Ids& urme,
ilirica a supravietuit in parte In albaneza de astazi.
H. Elementul ereditar
Latina vulgari. Primul si adevaratul temeiu al limbei române
e graiul legionarilor, care, ca toate idiomele vulgare, nu diferea de
limba claselor culte de cat printr'un sir de particularitati de ordine
gramaticala si lexicala. Aceastd latina rustica constitue fondul vQca-
bularului r9matmci

www.dacoromanica.ro
 XXIV

Mai toate prirnele impresiuni ale omului din popor, aproape In-
tregul vocabular al taranului pentru a exprina notiunile de Intaia
necesitate din lumea fizicl i intelectuald sunt de origin& romana. Unele
din aceste cuvinte latine tradeaza o conceptiune proprie poporului
roman; cele mai multe insa au pastrat ideile originare in virtutea
puterii conservatoare a limbei, care persista paralel cu tendenta-i
modificatoare.
Podoabele firii: cer, soare, luna, stele, parnAnt, apa i foc.
Impartirile timpului: an, lurid, saptarnAna, zi (dimineata, amiazi,
seara, noapte).
Anotimpurile: primavara, vara, toamna i iarna.
Fenomenele naturei: nor, negura, bruma, ploae, rotfa, grindina,
fulger, tunet, ninsoare, \rant.
Aspectele pamantului: 5es, camp, munte, rapa, vale, flu, tarm.
Fenomene intelectuale: minte, euget, intelegere, cunomtere, pri-
cepere, 5tire, dor, ru5ine, teama, spaimA, adevdr, minciuna.
Credinte 5i eresuri: zAne, maiestre, striga (strigoiu), descantec,
vergelat.
Legaturi sociale: parinti, fiu, MCA', frate, sofa, bun, bunica, nepot,
cumnat, socru, ginefe, nora, vitreg, unchiu, matu5a, var.
Varstele omului: fat, far& Omar, fecioara i vergurd, barbat 5i
om, femeie 5i muiere, batran.
Corpul omului: cap, frunte, tampla, ochiu, sprAnceana, pleoapa,
geand, nas, nari, ureche, fata, buca, falca, dinte; masea, gura, limba
(gust), imparatu5 (cerul gurei), junghiu, Lunar, spate, brat, cot, alba,
pumn, deget, unghie, piept, pAntece, buric, spate, dos, coapsa, coasta,
genuchiu, pulpa, picior, calcaiu, talpa, piele, coama, par, barba.
Organe interne: creier, inima, plaman, ficat, rinichiu sau rarunchiu,
splina, mat.
Nomenclatura faunei 5i a florei e In cea mai mare parte latina.
Regnul mineral: aur, argint, arama, plumb, fier.
Casa 5i coprinsul ei: casà, masa, camin, curte, celar, scara,
treaptb, u5a, poarta, fereastrà, scaun.
Dar ceeace trebue relevat mai cu seama, ca o trasurà caracte-
ristica, e seriozitatea, am putea zice solemnitatea, cu care poporul
trateaza cuvintele de origina latind. Pe cand celelalte contingente
lexicale capAta in gura RomAnului o nuanta progresiva de ironie
batjocoritoare, singurul element latin e crutat de aceasta tendenta
pronuntata spre parodie, de care n'au scapat nici macar cuvintele
sacramentale de origins slavo-greaca. In aceastä exceptiune remar-
cabila se poate recunoa5te caracterul particular al elementului latin;
nu-ti bati joc de ceva scump, la care tii din baierele inimei. Ele-
=Mid latin este mai intim, mai aproape de sufletul natiund. Aceag4

www.dacoromanica.ro
 XXV

tetrielie a limbei s'a pastrat cu mai mita scumpatate, flindca sgu-

duise odinioara mai puternic intreaga fire a poporului roman §i Mikà
se infiltrase mai de mult §i mai adanc in sucul §i sangele sau.
Cate-va inovatiuni provinciale: albind, la adica vorbindstup";
märuntaie, marunti§uri"; subsoadi, ce-i subt aripa"; vdr, adeva-
rate, cu sensul de vär bun.
Unele schimbari de sens s'explica prin caracterul de baltina al
Romanilor. Popor eminamente agricol, legionarul prefera clasicului
jacere, aruncare, pe vulgarul eruneare, a plivi un camp de buruieni,
a starpi balariile, de unde sensul generalizat de aruncare".
Pe de altà parte, viata milliard se oglinde§te in termeni ca apa-
rare (pentru clasicul defendere), a face preparative; sarcina, bagaje
militare, etc.
Barba !us, subtituit lui vir in graiul legionarilor, desemna pe
omul barbos, pe cel ce purta barba ca vechii Romani, cari ignorau
rasul.
Cel mai important din ace§ti termeni militari e veteranus, batran.
Serviciul militar era lung §i obositor: el dura 25 de ani §i mai bine
§i and 11 termina veteranul, el era inteadevar batran. Atunci capata
el diploma de honesta missio", titlul de WA' al legionarului ce'l in-
sotea adesea §i dupa moarte. Incà in timpul serviciului, legionarii se
cdsatoreau cu femei indigene §i-§i cre§teau copii in legal-. In acest
mod viata Iegionara devenea until din mijloacele cele mai eficaci de
romanizare.
In fine, cateva asociatiuni de idei pe cari limba romana le im-
parta§e§te cu celelalte limbi romanice sau cu idicimele popoarelor
inconjuratoare: creqiin, in sena de om; lege, religiune; limbá, na-
tiune; lume, lumina §1 univers (ca In siavona i maghiara).
Originea limbei romane trebue cautatala Sud de Dimare. Intre
macedo-romana §i daco-romana raporturile au fost continue. l cu
Italia s'a intrefinut raporturi vechi prin Dalmatia. Termeni ca mtrà-
gunä §i stropire reflecteaza vorbele corespunzAtoare italiene marta-
gone §i stroppiare (rostit stropjare).

Impruntuturi ulterioare
Slavona. In cursul secolelor al VI-lea §i al VI-lea au patruns
In limba romana prima patura de slavisme, cele mai vechi §i cele
mai importante, cari au Intiparit o fizionomie particulara daco-românei
in raport cu surorile el din Occident Influenta slavona a modificat
profund aspectul gramatical §i lexical al graiului national. Ea conti-
nua in timp de secole sa." domine cugetarea religioasa §i juridic&
traiul intim al poporului.
Aceasta influenta seculara a Slavilor a lase in vieata §i In inima

www.dacoromanica.ro
 XXVI

Romanului urme adAnci si nesterse. De aceeas religiune cu dansul, ei

i-au impartasit nu numai o parte din nomenclatura sa religioasa,
dar §i multe din obiceiurile si credintele sale: Rusalii, Moroi, var-
colac. Poezia populara e intiparita de acelas spirit. In basme si po-
vesti ne intampina zmei si Pepe lea, creatiuni ale fantaziei slave.Un
contingent important contine flora (bujor, busuioc, hrisca, ovaz;
maslin, smochin, stejar) si fauna romana (cocos, gasca; cartita, dihor,
jder, lebada, liliac, paiajin, rac). Cu deosebire sunt de relevat expre-
siunile duioase §i energice: chinta, dragoste, iubire, prieten, vrajmas,
grija, mild, sarman, vesel, voinic, viteaz, vrednic, destoinic, dibaciu,
iscusit, istet; apoi: gresald, munca, necaz, oglinda, primejdie, paguba,
plata, podoaba, sfat, spor, sfiala si treabd (cari n'au echivalente
latine). Mai departe, in sanul intim al familiei: dada, lele, nana,
nene.
Multe din aceste imprumuturi slavone au capatat o evolutiune
de sens proprie limbei romAne: vezi vorbele crdng (padure"), novae
(,1urias"), smeu, etc.; altele au devenit mai fecunde romaneste de cat
slavoneste, (land nastere la numeroase derivate cu nuante carac-
teristice (a se vedea, de exemplu, familia lexicala produsa de drag).
Uneori vorba slava a patruns romaneste in dilerite epoce: astfel
crdng §i crug (ambele cu sensul primordial de ,Cerc"), dublet din
care primul termen reprezinta un imprumut vechiu (cum dovedeste
forma-i nazalizata), iar celalalt, un Imprumut mai nou dintr'o idiorna
slavica modern& care a pierdut nazalizarea: bulgara si sarba pentru
Muntenia, ruteana si rusa pentru Moldova.
E interesant a releva tendenta pejorativa, ce a prezidat la ale-
gerea acelor cuvinte slavice, a caror notiune fundamentala avea deja
un reprezentant latin: iarba-balarie, os-ciolan, dorintd-pofta. Aceasta
tendenta predomina cu deosebire in limba modernd si atat termino-
logia religioasa cat §i o build parte din elementul lexical de origina
slavona au devenit obiectul parodiei populare.
Gotica. Vizigotii au ocupat teritoriul dintre Prut si Nistru, po-
seciAnd mai tarziu provizoriu §i Moldova (al carii nume actual se trage
din limba lor). Dar nu venira in atingere cu populajiunea romana,
ceeace explica lipsa totala de gotisme §1 in genere a elementului ger-
man in vocabularul romanese. Aceasta constatare o diferentiaza ase-
menea de lhnbile romanice din Occident.
Albaneza. Descendenti ai vechilor Ilini, Albanezii comunicara
de timpuriu un mic numar de albanisme RomAnilor din Macedonia,
cari le transmisera apoi RomAnilor din Dacia. Iata cele mai impor-
tante (relative in majoritate la sol §i la accidentele sale): bucurie,
bunget, ceafa, cioc, copac, copil, curpen, ghimpe, gresie, groapa, ma-
gut* mos, mugur, naparca, parau, sambure, tap, tarc,
www.dacoromanica.ro
 XXVII

Bulgara. 0 a doua palturd, Slavond, in limba roma* veni In

secolele XII XIII-lea dela Bulgari, neam ugric slavizat si stabilit pe
ambele maluri ale Dnnàrii. Ei trAirA in contact intim cu RomAnii, cari
le datoresc prima organizare politicA si religioasà; pe de o parte,
termeni ca: craiu, vodA, voievod; clucer, postelnic, vornic, etc.; iar
pe de alta: hram, popd, schit, staret vlaclicd, etc.
Celelalte Imprumuturi bulgaresti se rapoartd, in all de nume
de animate §i de plante, la viata agricolA si pastoralà (ogor, plug,
tArIA).
Bizantina. Cea mai veche pAturà de grecisme, in vocabularul
roman, e de originä bizantina. Si aci ArmAnii au servit ca interme-
diari. lard cele mai rdspAndite din aceste imprumuturi: agonisire, argat,
arvund, camAtd, condeiu, cort, crin, cutezare, folos, IncA, horA, ieftin,
mAnie, mirosire, pardsire, prisos, proaspAt, trufie, urgie.
Maghiara. Din capul locului in atingere cu populatiunea indi-
genA, cu RomAnii §i cu Slavii, Ungurii suferirà ascendentul cultural
al celor din urmA §i exercitard asupra celor dintAi o influenta. lexi-
card putin insemnatd, ce-i drept, din cauza naturei sale teritoriale,
dar care se resimte deja In primele monumente ale limbei romAne.
Dela Unguri s'au imprumutat, pe lAngd cAteva numiri de plante
(hajmA, leu§tean, mohor, picioarcA, atratel, ciupercd), §1 de ani-
male (coroiu, libut §oim, uliu, vindereu), numele oraqului §i al vechii
administratiuni municipale, al neamului §i al uricqului; apoi o serie
de notiuni abstracte foarte importante, cari denotA o mare intimitate
sociald Intre cele cloud popoare: bAnuire, bizuire, chibzuire, fagadu-
ire; gAndire, ingAduire, socotire, chip, fel, pildd, seamd. In genere
mai toate verbele in ul: alcAtuire, altoire, bAntuire, cheltuire, int Al-
fire, lacuire, mistuire, sarguire, suduire, tamdcluire.
CAteva vorbe de IntAia necesitate: aldAmas, bir, belsug, gazdA,
giulgiu, guler, ham, holdA, hotar, talpA, tobA, tintirim, viclean.
Frumoasele cuvinte gingaq §i alean sunt de aceea§ originA: dar
pe cAnd Ungurul Intelege prin ellen numai pe vrAjmas sau protivnic,
RomAnul a concentrat in alean melancolicA duio§ie care se rAsuflA
in doinele sale.
'Mara. Elementul tAtAresc, In stocul turcismelor romAne, se
referd la traiul insu§ al TAtarilor CrAmleni §i Nogai, cari, in timp de
aproape cloud secole, au venit in continua atingere cu Moldovenii.
De aceea vorbele tAtAre§ti figureazd parte ca termeni tehnici in leto-
pisete, parte ele au persistat pAnA astAzi In graiul moldovenesc, lip-
sind in cel muntean §1 In idiomele balcanice (afarA de cazul cAnd
acestea au adoptat forma paraleld osmanlie).
Cumana. Cele cAteva imprumuturi cumane ca beciu, olat,
toiu sunt adAnc InrAdAcinate in limbd si se bucurA de o mare cir-,
www.dacoromanica.ro
 XXVIII

culatiune, ceeace indica o proveninta mai veche decat vorbele in-

trate prin filiera osmanlie.
Turca. Slavii §i Grecii erau popoare de aceeas credinta §i
de aceleasi datini cu Romanii, de aceea influenta lor se resimte in toate
manifestarile vietii religioase, sociale §1 intelectuale. 0 influenta de
all& natura a suferit limba noastra in curs de secole din partea Tur-
cilor, un popor strain prin religiune, strain prin aspiratiuni. Ce ordine
de idei s'au putut imprumuta in asemenea imprejurari? Limba este, in
acest caz, oglinda cea mai credincioasä: ea n'are de inregistrat nici
o notiune religioasa sau intelectuala propriu zisa, nici un verb origi-
nar (doar cateva sufixe si particule). Lumea, suprafata pamantului,
corpul omului §i sufletul sau, vieata de familie in toate acestea
nu se afla nici o urea, nici un reflex al elementului turcesc.
Regnul animal, ca §i cel mineral, e putin reprezentat; din contra,
cel vegetal numara un contingent important.
Vorbe relative la casa si d'ale casei, la bucatarie §i la produsele
gastronomiei orientale, la bauturi si la aparatul fumatului.
Cea mai mare parte a terminologiei comerciale, multe numiri
de mestesuguri, de industrii, de unelte si dichisurile respective (unele
privitoare la pastorit §i la tesut).
Vorbe apartinand sferei militare si juridice dispdrute in mare
parte; cativa termeni de marina si mai tot ce prive§te calul.
Un numar de substantive §i de adjective cu puante mai adesea
nefavorabile.
Literatura populara a pAstrat multe din aceste vorbe orientate. Bas-
mele muntene cunosc termeni speciali ca abdir §1 hirdm, dam §1
salafiu, saltand §i prt, etc., mai toti deveniti straini limbei generale.
Cantecele populare posed, la randul lor, un intreg vocabular,
de caracter oarecum traditional, de aceeas origina. Sä amintim nu-
mai epitetul orioman, pe care baladele populare 11 dau ciobanului cu
turme sau cu oi multe, sinonim eu chiabur, arnbele vorbe de prove-
ninta turceasca.
Ironia poporului, care n'a crutat de parodiare o build parte a
elementului slavo-grec, urmarit de spiritul satiric al Romanului
pana si in domeniul terminologiei religioase, ameninta intregul contin-
gent al elementului turcesc. Cuvinte ca: aferim, afif (ififliu), babalac
(baccea), berechet, fudul, habar, hal, halal, naz, renghiu, zeflemea, etc.
sunt toate intiparite de o doza mai mult sau mai putin mare de
ironie öptimista.
Cireaca. Imprumuturile cele vechi din bizantina contrasteaza,
sub raportul social, cu grecismele din epoca fanaribta intrate in limba
dela sec. XVIII-lea Incoace.
Influenta Grecilor se resfrAnge mai ales asupra terminologiei re-
www.dacoromanica.ro
 XXIX -

ligioase. Cateva numiri de plante (anghinara, chile& boboc, conopida,

crin, garoafa, lamaie, portocala, rodie, smeura, trandafir, vlastar), de
animale (chit, cucuvaie, scatiu, scrumbie, stacoj, tar) si mai toate cu-
vintele culturale: tipar, dascal, etc. Am mo§tenit apoi dela dim§ii,
pe deoparte, ananglzea §1 lipsa, pe de alta, folosul §1 prisosul; pe de
o parte, cutezarea, pe de alta, frica; pe de o parte, agonisirea, evlavia
magdierea, pe de alta, patima, cu mai tot cortegiul ei (pizma, etc.).
Verbe de mult incetatenite, ca : párdsire, pedepsire, sosire, for-
meaza un contrast cu ingrediente superficiale ca catadicsire, metahi-
risire, pliroforisire, §i ceilalli musafiri provizorii in-isire, cari s'au
dus tot atat de repede, cum au venit. De asemenea, cuvinte ca co-
sitor, drum, hord, noimà, temeiu, adanc inradacinate in limba, dove-
desc o origina mai veche §i se deosebesc fundamental de vorbele
introdusd in epoca Fanariotilor, a cal-or circulatiune devine din ce
in ce mai marginita §i sunt fatal menite a sucomba sub povara
ironiei populare. A§a sunt: anost, apelpisit, chir, cocon, chiverniseala,
ifos, ipochimen, mutra, nostim, parapon, procopseala, sindrofie, torn-
batera§i alti reprezentanti de aceasta categorie, cari formeaza un
izvor nesecat pentru literatura umoristica.
Ruse. Dela sec. XVIII-lea, rusa a exersat o oarecare influenta,
politica §i sociala, asupra Moldovenilor mai ales. Rusismele de aceasta
categorie intrate pana la jurnatatea sec. XIX-lea au avut o existenta
efemera §i disparura odata. cu introducerea administratiunii §i vietii
sociale din Occident. Ele nu au astazi decat o valoare istorica.
S'adaogam ca rusa a fost unul din primele intermediare cari au
facut sa intre in romane§te cativa termini occidentali (mai ales de
ordine administrativa), consacrati sub aceasta forma speciala prin
Regulamentul Organic.
Nemteasca. Sa§ii, a§ezati in Transilvania dela secolul al Xll-lea,
mai ales in ora§ele Sibiu qi in tam Barsei, au venit in contact free-
vent cu Romanii.. Ei au lasat urme curioase in vocabular, ca pnf,
turn; ca tat (Latte), moldà, figlã. Cativa termeni profesionali, ca joa-
gdr i oblu (Hobel), cum mai toata nomenclatura tipografica. Cateva
numiri de haine mai ales tarane§ti (ca laibar, ondroc, §ort) §i cateva
name de monede ie§ite din uz.
Austriacii, la randul lor, ne au dat cativa termeni administrativt
§i militari, cari insa mai toti au ramas in graiul ardelean. De la ei
provin numele instrumentelor muzicale: timbal& fiterd, mai ales taut&
de unde ldutar, devenit nume generic aplicat tuturor muzicantilor
ambulanti cari executd muzica Vara note, din memorie. De asemenea:
capelmaistru, clavir, flafnetd, pe langa paucd.
Datorim chelnerilor austriaci tot ce prive§te beraria (bere, chel-
ner, hall* tal), pe langa caputiner §i pari.
www.dacoromanica.ro
 XXX

Austria ne-a servit mai intai ca intermediar intre Occident §1

Orient. A ailiitori induntru, adicA in centrul Europei, insemna odini-
oara in Moldova a porni la Viena, iar Imbrdcat nenzjege era sinonim
cu purtand haine europene, adica austriace, in opozijiune cu moda
orientala ce a durat pana la 1850.

IV. Neatnuri striiine interne

In afard de acjiunea idiomelor exotice inconjuratoare ce le tre-
curam in revista, limba romana a mai prima unele vorbe de la
elementele etnice din vechiu a§ezate in jara §i anume-:
ENTRE. Cativa termeni veniji mai ales din Moldova, unde Evreii
au fost In totdeauna mai numero§i de cM In Muntenia. Aceste im-
prumuturi aparlin graiului evreo-german, care nu-i de cat un dialect
austro-bavarez, amestecat cu vorbe din vechea ebraica §i cu Impru-
muturi slave (ruse§ti sau polone). De aceastä origina sunt: balabustii
qi belfer, gheseft §i §nzecher, habolnic §i pltic, etc. (v. Vocabular).
0 nuanjoa ironica le e inerenta tuturora.
rem. De la secolul al X1V-lea imigrMi In jara din Grecia,
Tiganii, deveniji robi §i fama§i astfel pan& la 1842, au lasat cateva
urme In vocabuTarul romanesc: barbs, ciocan gros; benga, naiba;
ealdit, gade, etc.
Celelalte imprumuturi de aceasth proveninja se rapoarta la traiul
§i apucaturile lor: radar, tanana, etc., pe langa verbele a ciurdi, a
fura, §i mai ales a pili, a bea vartos, verb care circula §1 in Moldova
sub forma a chili (de unde cizilealã, bautura).

V. Limbi speciale
Limbile speciale difer de limba comuna sau generala prin par-
ticularitaji din resortul eicluziv al vocabularului. Astfel sunt bunä-
oarA graiurile tehnice sau profesionale, cari au inavujit limba cu
numeroase aplicMiuni metaforice, variate §1 pitore§ti. Vom arata mai
la vale sensurile figurate ce poporul a indus din sfera tehnologiei.
Aceste limbi speciale au uneori un aspect particular, recurgand
spre a nu fi injeles la vorbe straine necunoscute, la metafore
caracteristice. Ele au dat limbei generale caliva termeni cari merita
a fi relevaji. De aceasta categorie sunt:
GRULIL §COEIRESC.Putini din termenii propriu zi§i ai acestui graiu
au patruns in limba cornuna. Cel mai obi§nuit e fit §1 chiul, in lo-
cujiunile §colare§ti: a trage la fit sau a trage un clziul, a lipsi de la
§coala, a umbla §trengarind, generalizat apoi In: a juca un renghiu
sau o festa cuiva. De aci derivatul clziulangiu, cel ce trage chiuluri,
deci haimana, trantor.
www.dacoromanica.ro
 XXXI

onenn, MILITAR. - Cele mai multe din aceste vorbe au rAmas

cercuite in sfera cazarmelor, avAnd toate un sens ironic: cazon,
deqcd, teat, etc.
GRAIIIL HOTILOR. - Cel mai curios din aceste limbi speciale, graiul
hotilor sau cArditorilor, e caracterizat prin vorbe imprumutate din
idiome sträine (greaca modernA, evreo-germanA si mai ales tiganeste),
prin alterAri formale, prin imagini bizare. Dar mai nici unul din
acesti termeni nu pare a fi ajuns la o intrebuintare generald.

VI. Influenta occidentala

De la a doua jumdtate a secolului al XIX-lea, civilizatiunea Apu-
sului, reprezentatA in prirnul rand prin Franta, s'a revArsat ca un
torent fecundator asupra societatii romAne, care tocmai se lepAdase
de jugul coplesitor al Orientului. In cAtiva ani tot bagajul trecutului
cedâ definitiv locul influentei occidentale. Noua ordine politica si
administrativd, carierele sociale si intelectuale se resimtird profund
de recenta stare de lucruri. Terminologia literarA i tiintifica a fost
complet renovatd.
Notiunile abstracte (de cari limba era asa de sArach) venirà
atunci cu profuziune sà imbogAteascd vocabularul romAnesc.
Negresit o transformare atat de bruscd nu s'a efectuat Mit sbu-
cium, mai ales in perioada-i de tranzitiune (1850-1870). Pe de-o
parte, curentul neologic amenintA sà devie cotropitor si chiar dAunä-
tor spiritului limbei, iar pe de alta, contrastul !Titre limbagiul trecut
si prezent era plin de peripetii cornice, din cauza alterdril termenilor
neologici In gura claselor micei burghezimi (v. mahalagisme).
Dar procesul novator ii continua mersu-i ascendent si astAzi, dupd
aproape un secol, se poate mAsura influenta-i oportund i binefäcd-
toare asupra limbei si inteligentei nationale.
CAteva din aceste neologisme se prezintà subt o Indoità forma,
ca influentd §i progres, alAturea de inreiarire §i prop4ire. Forme le
din urmA sunt tentative de romAnizare partialA (modelatd in genere
dupal corespunzAtoarele germane Einfluss §i Fortschritt), Incercdri
dealtmintrelea ramase izolate.
Aceastd imbogAtire a vocabularului avu drept rezultat o abun-
dantA sinonimie. Astfel, pe lAngd neam §i noroci, se adaose succesiv
natie, popor §i ginte. Termenul de popor a fost introdus de carturarii
ardeleni, cari l'au modelat dupd italianul popolo.
Cum limba e refractarA oricArii superfluitAti, ea a introdus (si
continua a introduce) nuante delicate intre termenul indigen si cel
importat. Acesta e cazul mai ales al putinelor vorbe abstracte, cari
ii aveau deja echivalente romAnesti, bunAoard amor §i dragoste, pa-
siune §i patima. Termenii neologici posed o valoare mai comprehen.
www.dacoromanica.ro
 XXXII

siva §i mai generala, pe and numirile de ba§tina sunt mai intitne §i

mai concrete: dragoste sau iubire are un caracter mai uman, pe and
neologismul amor se poate aplica deopotriva divinitatii §i muritori-
lor (cf. §i expresiunea amor propriu); pasha:ea coprinde toata gama
mi§cdrilor suflete§ti, pe cand corespunzatoru-i patirnd s'a restrans (in
afara de sensul sari religios) la apucaturi mai ales vitioase.
Acest proces de diferentiare semanticd e departe de a fi terminat.
El va contribui a da limbei mladierea §i abundanta necesara spre a
exprima ideile cele mai inalte ale cugetarii §i sensatiunile cele mai
delicate ale sufletului. Multumita acestei inavutiri ideate, limba romana
a devenit un organ demn de o cultura superioara.
VII. Influente mutuale
Idiomele straine Invecinate bulgara §i sarba, maghiara §i
polona au contribuit asffel succesiv la inavutirea fondului latin al
vocabularului romanesc. Dar limba romana, la randul ei, n'a ramas
Vara actiune asupra acestor idiome. In lipsd de studii pregatitoare,
nu-i cu putinta a se preciza de pe acutna elementele ce au primit
din romane§te. Ne mdrginim a atrage atentiunea asupra atributiunilor
eronate ce se comit in aceasta privintd. Se decerne adesea idiomelor
straine ceea ce ele datoresc limbei noastre:
10 Bulgara a imprumutat din romane§te, intre altele: inturc7,
ciutura, §i meleov, melciu: primul, terrnen ciobanesc ce pastorii
no§tri l'au transportat pretutindenea In migratiunile lor (odata cu
geileata); cel d'al doilea, vorbd de ba§tina.
20 Sarba posedd, intre altele, baliga, termen ciobanesc (de ori-
gina obscura) §i blavor, §arpe, cest din urma reflectand pe al nostru
&Uttar: pe and vorba s 'explica romane§te prin elemente indigene,
ea e cu desavar§ire izolata in familia idiomelor slave.
3° Maghiara, mai ales, a adoptat romanisme numeroase, in spe-
cial termeni pastorali, ca baciu (ung. bacs), Orkin (ung. kerldny),
mocan (ung. mokdny), etc., cum in genere tot ce prive§te traiul §i
indeletnicirile ciobane§ti.
Un termen indigen ca pdpuqd a patruns din romane§te in idiomele
slave de la Nord (rusa, ruteana, polona,) §i in ungure§te, cum §i de-
rivatul sari pdpupiu.
0 cercetare amanuntita a acestor influente mutuale e menita a
restabili cumpana in bilantul diferitelor imprumuturi etnice §1 a scoate
in relief importanta fiecdruia din ace§ti factori in constituirea cul-
turd, din Orientul Europei.
VIII. Factori indigenl
Iata ramurile strdine cari rand pe rand venira sa se altoiasca pe
vechiul trunchiu roman. Dar avutul de ba§tina §i imprumuturile suc-
cesive constituesc ele oare evolutiunea integrala a graiului national?
www.dacoromanica.ro
 XXXIII

Nici de cum. La acest fond solid si durabil trebue adaos con-

stanta colaborare a masselor, continua creatiune a poporului.
Aceasta creatiune poate luà formele cele mai diverse. Ne vom
margini a cita agentii cei mai eficaci pentru imbogMirea limbei §1 in
primul rand: onomatopea i metafora.

A. Onomatopea.
Onomatopea sau creatiunea spontand e un vast domeniu, ce n'a
lost inca metodic explorat, cum o merità. S'amintim cele doua ale sale
categorii principale:
I. -- VORBE imivarvE, cari tind a reproduce sunetul lucrurilor repre-
zentate i anume:
a) Glasurile animalelor: bazaire, borborosire, caraire, ciripire,
croncanire, maraire, miorlaire, sbarnaire, schelaldire, etc.
b) Sgomotele in general: bubuire i duduire, haulire i huire,
scartaire, etc.
c) Freamatul frunzelor sau al aripilor in sbor: falfaire si fasaire,
iluturare sau flusturare, de unde fluture (o creatiune indigena) §1
fluqturatic.
. d) Vorbirea ingaimata: bombanire si dardaire, balbaire si bolbo-
rosire, dondanire i troncanire.
e) Sunetul instrumentelor: drang §i dranganire, fluer, Mined, etc
Onomatopeile sunt in genere independente si corelative in dife-
rite limbi, iar nu imprumuturi propriu-zise (caz cu totul izolat).
2. Interjectiuni si exclamari in genere, din cari unele pot da
nastere unor forme gramaticale, ca haida! huideo ! (de unde Izaideti
§i huiduire). Aci se rapoarta strigatele catre vite ca sa apuce la dreapta
sau la stanga (hilts! cea!), cari asemenea se constata in limbi diferite
si uneori cu sensul opus.
3. Vorbe luate din graiul copiilor, constand mai ales din re-
petarea acelorasi silabe (v. dada).
Un exemplu curios e mdmdligd, termen trecut din graiul prun-
cilor in cel al adultilor. La inceput vorba, sinonima cu nuimulicei
(cf. stipdligil din sapd), desemna asa numita papa a pruncilor, iar la
-urmà nutrimentul principal al taranului. Sensuri analoage ne intam-
pina la Francezi 1) si la Grecii anadoleni 2). Vorba romaneasch, cu
intelesul actual, s'a raspandit la popoarele invecinate: Sarbi, Ruteni, .

Unguri i Greci moderni.

De aceeas proveninta e paparudd, vorbd ale carii numeroase
1) Cf. in franceza: Man an signifie du pain, du gAteau et toute espece de nour-
witure propre aux enfants" (Rétif de la Bretonne). V. Romania, t. XV, p. 592.
2) Cf. if.c4.1.1.z, pain (=-- mama), in limba copiilor greci din Kastellorizo, in Turcia
zialicS (Memoires de la Societe de Linguistique, t. XIII, p. 68).
3
Dictionar Universal www.dacoromanica.ro
 )(XXIV

variante t) indica o origina infantila. Forme le corespunzatoare pro-

ventale 2) sunt o noua dovadd despre originea-i copildreasca, ceeace
explica existenta vorbelor corespunzatoare in idiome independente.
Alt exemplu despre rolul graiului copiilor in crearea de ter-
meni sau in modificarea lor ne oferd numirile melcului. Apelativul
general melc sau melciu reflecteazd pe latinul milacem (metateza din
limacem), ca i in unele dialecte italiene si franceze. De aci melclu
(de unde se trage bulgarul mereov), pe langa forma redusa. melc.
In Ardeal se zice cocobelciu §1 cuculbee (de unde forma scurtatã
moldoveneasca culbec, (vechitt) cubekiu, in Banat cucumelciu). Ele-
mentul initial e vorba copildreasca coca, gaoace (cf. francezul coque).
Dar cum se explicd forma belciu, paralelä cu melciu? Acest schimb
al labialelor e tocmai una din träsurile fonetice ale graiului copiilor.
Ca sal faca pe melc a iesl din gdoace i sa-si arate coarnele, copiii
ii cânta:
Me lc, melc, codobelc,
Scoate coarne bouresti...

Codobelc e o alterare din cocobelc, adica melc cu gaoace, raport

nalog cu francezul limaron §i colimaçon.
4. Refrenul cantecelor: daimi-daind! exclamare de duiosie a
cantecelor din Maramures, paralel cu doina-doina! 3) a celor din Ro-
mania. Acest ton melancolic la sunetul fluerelor ciobänesti a trecut
asupra cantecelor insasi de jale si de dor. Refrenul aduce cu cel
francez: don-don, don-don, don-daine, don-don! Aceasta original na-
turald explica existenta independenta a vorbei la Litfani: daina, can-
tec din popor.
Un exemplu ;i mai instructiv e refrenul colindelor: leru-lerui 4),
Doamne! asupra careia s'au emis atatea ipoteze imaginare 5). In rea-
litate, acest refren bandtean e identic cu cel francez: laire-lanlaire!

1) Cf. babaruga (I3ihor), paparuga (Banat), papaluga (Moldova), etc..V. S. Fl. Ma-
rian, Särbatorile la Romani, 1901, p. 304-326.
I) Cf. In Languedoc, babaraudo i papalaudo, iaznià, gogorità (cf. Bihor, goo,
paparuc15).
3) Cu variantele: Al daina i ddlna dal (la Mott); ei dam g dainam f (Zarand)
el nam i dainam I (Temisoara). V. Dietionarul mi Tiktin.
4) Variante: leroi-leo, lerom, lerumi, etc. (v. Gaster, CrestornUtie romand, t. II, P.
324, 325, 326, 327, 329, 331).
5) S'a bAnuit succesiv, in acest refren, o aluziune la Impaeratul Aurelian, la zeii
!Mini Lar qi Lemur, la divinitatea slava' Lelo, etc. DupS ipoteza cea mai recentS, hai-
lerul-Doamnel ar fi o alterare din latina bisericeasca Halleluiah, Dominel V. Nona Re-
vista Romana din 15 Ian. 1901.
Toate aceste presupuneri dispar dinaintea.caracterului fundamental al exclamArii.
PeIrenurile, ca forme onomatopeice, se pot reg5s1 independent In diferite limbi I cu
valori deosebite. De aci l multipla diversitate a variantelor.
www.dacoromanica.ro
 XXXV

II. \TORRE EXPRESIVE. Pe cand onomatopeile tind la imitarea

materiald a sunetuiui sau strigatului, vorbele expresive denota mai ales
actiuni sau stdri prin combindri fonice potrivite cu notiunea cores-
punzatoare. Si ele, ca si onomatopeile, se pot regdsi independent in
timp §i in spatiu.
0 vorba ca fluer revine cu aceleasi initiate in francezul fklzute
(modern flate). lath de pada, formele ce acest nume are in proven-
tala : flahuto, flaito, flauto, fleuto, fleito, fluito, etc.
Numele ce poarta trunchlul in diferite idiome e §i mai semnifi-
cativ. Romanii, ca toate popoarele agricole, posed un mare numdr
de asemenea sinonime, tot atatea vorbe expresive pe cari in zadar,
s'a incercat pand acum a le trage din alte limbi.
E de observat ca aceasta familie lexicala a adoptat adesea sen-
suri metaforice i ca, spre a regasi intelesul primitiv agricol, e nevoie
sa recurgern la corespunzatoarele lor din Italia, din Franta si de aiurea.
Astfel but, trunchiu, nu s'a conservat romaneste deck in deri-
vate (butuc, buture), dar tulpina primordiald ne intampind in vechiul
scandinav butr, trunchiu, §i in proventalul boto, bouto, tulpina.
Mai mult Inca : bont, care nu-i decat forma-i nazalizata, revine
in proventala: bount, lipsit de coarne, adicd trunchiat.
Acelas tip se prezinta in vechea proventala si ib Engadin, sub
forma asimilatd bust, butuc, de unde romaneste buVean.
Bud, conservat in derivatele budur (si ca nume topic) si bilddratai
(=)uduran), sinonim de butuc, la figurat. Sensul primitiv s'a conser-
vat in proventala : boudourro, trunchiu §i bdddran, pe land sinoni-
mul moudourro, acesta reprezentat romaneste prin mddor, modoran,
sens paralel cu Marcia (in loc de buduran, subt influenfa analogica
a lui bade). Forma-i amplificata bord supravietueste asemenea in pro-
ventalul bourdo, trunchiu. Derivatul nostru bordeiu 1) e paralel cu ve-
chiul francez bordieu (din borde, colibd), italieneste bordello. Sinoni-
mul cocioabd insemneazd trunchiu" In macedo-romana (cuciubc1).
Clot a pastrat romane§te sensul primitiv agricol, ca si derivatul
ciuturd, galeata (constand la Inceput dintr'un trunchiu scobit), dar ciut
e excluziv metaforic. Forma-i nazalizatd, ciont sau ciunt, conservd sen-
sul material si cel figurat.
Din contra, ciong sau clung, ca l forma-i italiand cionco, ii ga-
seste originea in ital. ciocco, trunchiu, cum al nostru ciump, trunchiu,
e paralel cu ital. cioppo, ciumpav.
ACeasta bogata sinonimie botanicd (cu frecventele aplicari me-
taforice) denotd un popor agricol prin excelenta, cum au fost Romanii
in toate timpurile.

1)- Sinonim cu moldovenescul buldii (de unde bojdeucii) cocioaba, forma amp-
ficata din tulpina bujd, varalela cu bust de mai sus.

www.dacoromanica.ro
 XXXVI

B. Metafora.
Al doilea factor considerabil pentru desvoltarea limbei e me-
tafora, cea lexicologica bine inteles, iar nu cea retorica, de care
s'a tinut pànä acutna excluziv seama. Transferarea dela o notiune la
alta se face pe baza unui termen de comparatiune, care scapd de
multe ori, caci unele din aceste imagini s'au sters cu timpul, pier-
zandu-si transparenta prirnitiva.
Limba veche cunostea areate, berbece, care s'a conservat in bu-
covineanul arete (munteanul erete), un fel de soirn care rapeste pane-
relele (si de aceea numit aiurea berbecul i Input vreibillor). Apelativul
din urma face aluziune la firea rapace a pasdrii, pe and numirea
de berbece" sau berbecel se rapoarta la vocea-i, care aduce intru
atva cu un behait. 1)
Unele din aceste imagini pot 'area suprinzatoare la prima vedere.
Romanii nutniau lumina ochiului papilla, adica fetita" si aceeas
comparatiune ne intampind in idiomele cele mai diferite din Europa
§i din Azia.
Roranul si Albanezul nurnesc, la rândul lor, nodal gâtlejului omu-
for, adica petit bonhomme" si aceasta curioasa metafora nu-i nici
ea izolata: Malaiezii o chiama copilul limbei" (anak lida).
Pricina acestei universalitati e Ca poporul din toate climele e de
tiastina poet, iar viziunile-i, simple si naturale, se impun fireste pre-
tutindenea oamenilor pe aceeas treapta de cultura.
'Nana de usa poarta numele de cdpil, cele cloud carlige mad ale
u§ei fiind aseranate cu doi feciori, iar mladitele porumbului se nu-
mese copileti, adia copii mici (ori frail §i put), Intocmai cum Fran-
cezul zice filles d'artichaut la vlastarele de anghinara.
Romanul zice geamului ochiu, pe and Englezul nutneste fereas-
tra ochiul vântului" (window), iar Slavul ochium (okno), adica ochiul
casei.
Unele parti ale corpului isi au simbolismul lor particular: fata,
fruntea §i obrazul sunt considerate ca sediul semeliei §i al randriei,
de unde notiunile de infruntare, obraznic §i rasfatare, corespunzand
sinonimelor italiene sfacciato §1 sfrontato.
Metafora lexicologica imbratiseaza mai tot domeniul limbei. Sa
extragern din aceasta mind nesecata doub. serii de aplicatiuni cu deo-
sebire frecvente :
1. MIETAFOBA zooLoara. Anirnalele domestice mai ales au atras
de timpuriu atentiunea omului din popor. El a observat cu interes
traiul §1 apucaturile lor, din cad a tras o sumd de imagini, azi in

1) Forma modermi arete (erete) diferd prin origina ei de cea veche hordf (haret),
alodern hardu, dar ele s'au influentat mutual, de uncle forma contaminatd lierete,

www.dacoromanica.ro
 XXXVII

mare parte sterse, ceeace explica cg acesti ferment au scapat pang

acum atentiunii etimologistilor.
Mtà de pildä, notiunile cari se rapoarta la numele unuia din
aceste animale, la pisica" :
a) Feare, lanturi (cu aluziune la ghiarele pisicei); cdtuqi, sens
analog sinonimului spaniol gatillo, pisica si carlig. Polonul kotusz,
instrument de tortura (dela care unii trag vorba romaneasca), tradeazà
aceeas imagine (polon kotusz, pisoiu);
b) Ghem (dupd atitudinea ghemuita a pisicei): mototolire (form&
asimilata pentru rnotocolire) de la motoc, cotoiu. Aceeas imagine a
reflecteazd sinonimele ardelenesti coted, ghem, si motcei, jurubita. In
graiul german din Bavaria, Katze, insemneazd ghem de canepa ;
c) A se infasura in blanuri (si a se strange ca cotoiul In pielea
sa): incotomeinare, sens aplicat gatelilor exagerate ;
d) A cauta In toate partite, a rdscoli cautand (ca cotoiul in pe-
rioada goanei): scotocire §i scociorire, cotrobaire (din cotoarbei);
e) Spic lung si mladios la floarea amentaceelor (comparat cu
parul matäsos al pisicei): mate, malioare, termen botanic comun lirn-
bilor romanice;
f) Trifoiu, planta numita si coada pisicei", nurnire familiar&
dialectelor ;
g) Baba cicalitoare (pisica batrana.): cotoarbei §i cotoroantii (vezi
Vocabular).
Faptul cä aceeas imagine revine in doug idiome diferite i inde-
pendente nu poate deck sã confirme realitatea metaforei ca cea,de
carlig" sau veriga de lant" (=igheara de pisica), ce ne Intampiná la
cele cloud extreme ale domeniului romanic, In Spania si in Romania.
Tot astfel cfitel (pentru bulb" de usturoiu), adica bulbul conceput
ca puiul plantei, gaseste imaginea-i corespunzatoare in sinonirnul
francez caTeu, bulb (din vechiul francez caiel, catel).
Asemenea paralelisme semantice dau o tarie particulard unor
imagini indraznete i surprinzdtoare la prima vedere. Vocabularul
ofera in aceasta privinja o mina nesecatà de constatari analoge.
Astfel, sbierare a trecut dela vite la om; strigare denota la ince-
put jalnicul glas al strigei, sau buhei, pe cand sinonimul tipare, care
inseamna. Inca in Ardeal asvarlire", porneste dela notiunea primitivä
de tisnire" (cf. ardeleneste tip, §ipat). Tot asa, in proventala mo-
derna, gisclã inseamna totdeodatä a tisnl si a VIA.
2. META/MEE TEHNICE. Si mai numeroase ca cele precedente, me-
taforele tehnice imbritiseaza toate ramurile activitatii umane. Exem-
plele urmatoare vor fi de ajuns a scoate la iveala aceasta diversitate.
E vorba de metafore:
1.0 Agricole : cutreierare, metaford analoga latinului preragrari, a

www.dacoromanica.ro
 XXXV1II

strdbate campul treierand; scormonire, primitiv a rdsturna brazda cu

cormana plugului.
20 Pastorale: imbulzire, la adicd vorbind a sträcurd in saci bul-
zii de cas ; inchiegare, constituire ; intarcare, primitiv a inchide vitele
in ocol (tarc) spre a le desparti sd nu mai sued; smulgere, a mulge
tare, etc.
30 Textile: incdierare, a pune in caier. Notiunea de luptd" se de-
gajeazd din tehnica tesutului, stativele purtand chiar numele de rdz-
boiu; intremare e a intinde panza spre a o tese; indrugare, a toarce
cu drugul, apoi a spune vrute si nevrute (ca la sezdtori); Incàlcire e,
la adicd vorbind, amestecarea caltilor la melitatul cânepei, de unde
notiunet generalizatd de nincurcare".
De almintrelea, intreaga nomenclaturd a tesutului furcà, ite,
panzd, urzeald a piitruns in domeniul metaforic i unii din acesti
termeni tehnici (ca rost) sunt de o fecunditate particulard.
40 Vandtoresti: sbuciumare, primitiv a canta din bucium, cum
scornire insemna la inceput a chema cu cornul (sens conservat in
cantecele populare):
La vanat cd mi-au ie0t,
Ciutalina mi-au scornit...
De ad notiunile generalizate de agitare violenth (sbuciumare)
de idee bruscd (scornire).
Ca termeni tehnici generalizati se mai pot Cita impr4tiare §i
intdmpinare, ambele trase din sfera militard; injghiebare, metaford
luat'a dela morari, etc. Cum se vede, cei mai multi din acesti termeni
generalizati n'au conservat de cat sensul figurat, pe cand cel tehnic
a fost ldsat uitdrii (de unde adesea uitarea provenintei lor speciale).

C. Apelative indigene.
Multe nume latine (mai ales de pdsdri) au fost definitiv inlocu-
ite cu echivalente populare. Termeni ca alauda §i luscinia, conser-
vate pretutindenea in domeniul romanic, au devenit romäneste cio-
cdrlie, pasdre cu ciocul tare si groscior; privighetoare, numire de
origind legendard (v. Dictionar). Legende analoge circuld §i la cele-
lalte popoare romanice, dar numai romaneste apelativul traditional
s'a substituit definitiv numelui de bastind.
Latinul anima, suflare, a devenit romaneste inimã, dar suflet e
o creatiune indigend, rdspunzand sinonimului clasic spiritus (suflare).
De altd parte, latinul verbum a fost inlocuit cu cuvdnt (latineste
convertum, adunare), asociatiune de idei coniund sinonimului slavon
(vorbd) §i celui turcesc (taifas). Cuvantul e conceput ca organul unel
colectivitati.
Frumosul termen desmierdare are o origind foarte umild: el iese
www.dacoromanica.ro
 XXXTX

din camera dadacelor. Limba veche a posedat probabil o vorba

mearda (lat. merda), murddrie, vorba conservata. *Inca in macedo-ro-
mana, de unde desmierdare, a scoate pruncul din murddrie, a-I curata
in fasa. Notiunea de netezire" a condus la cea de nrasfatare", ras-
punzancl intocmai venetianului desmerdar (Jar mondi i bambini
lordati da merda", Boerio) si proventalului desmercla (ébrener un
enfant, le nettoyer de ses matieres fécales, le débarbouiller", Mistral).
Alte cateva conceptiuni proprii: manu§yi, adica mâna mica; pa-
lark (pentru pararie) a deserrinat mai intai peruca si la urma aco-
peramantul capului; nebun, sinonim de ran", dupd conceptiunea vul-
gard a perversitatii firesti a alienatilor, etc.
D. Ironia populatit.
Mai toate Imprumuturile de origind moderna, in special cele gre-
ce§ti i turcesti, au devenit un obiect de parodie. Chiar vechii ter-
meni juridici, ca bazaconie, qugubaf i sglobiu, au degenerat de la
sensurile de far& de lege" si de criminal" in cele de glurna, pozna"
si de poznas".
Numele comic de Aglziufa, dat necuratului, insemneaza la adica
sfantulet".
Titulatura strain& mai ales a avut sa sufere de aceasta continua
degradare (v. titulatura).
Numele proprii sunt adesea expuse : Viad §i Vladufa, in sens de
,,prost" (numele acestea fiind odinioara foarte raspandite §i devenite
astfel banale).
Scapatarea cuvintelor e un alt aspect al ironiei populare. Nume
ca Letin, Litfa (Litfan") si Venetic (Venetian") denota pe strain,
eretic sau pagan, dupa conceptiunea ortodoxiei. Mandrie inseamna,
in limba veche, intelepciune"; mi§el, sarac"; nernernicstrdin";
scarbd, mahnire", etc.
Multe din cuvintele slavone din sfera religioasa poarta urmele
parodiei populare. Astfel recitarea popeasca ingaimata si monotona
poporul o numeste blasgonie, formä alterata din blagoslovenie. Verbul
bisericesc a blagodari, a da har Domnului, modificat in blogodori, a
aitins sa Insemneze: a vorbi in bobote, mai cu seama despre popi.
Aceeas soarta o avu sinonimul san bogonisi (cf slavon bogonosef,
cu frica lui Dumnezeu), si unul §1 altul facand aluziune la rostirea
confuza a rugacinnilor slavone de odinioard.
E. Eufemism.
Din motive superstitioase poporul evita a rosti numele necura-
tului -sau al za.nelor rele:
Naiba nu-i de cat o exclamare prezervativa: n'aiba (parte)!

www.dacoromanica.ro
 XL

lelele sau Dame le sunt expresiunt eufemice pentru zânele rele

cari paralizeaza, numite inca Frumoasele sau oimanele, pe lãnga.
Milostivele, acest din urma epitet aduand cu cel de Eumenide din
Grecia anti&
laznet, fantorna, insemneaza, la adicA aiasmd", care prezerva
de duhurile rele.
F. Etimologie populard.
lata cate-va exemple semnificative:
Filfison, june flusturatic, subt influenta lui falfai", ecou alterat
al refrenului revolutionar francez: Vive le son (du canon)!
Farmazon, fermecator (in basrne), insemneaza primitiv franc-
mason", nume pe care poporul if aldtura de farmec, de unde no-
tiunea de vràjitor".
Firoscos, alterare din filosof" (cu sensul de astrolog" in graitd
popular), din cauza prejudiciului vulgar ca unde e invatatura multa
e si nebunie multa.".
Curioase stint interpretarile populare ale insectei suterane ziSd
in Muntenia corbp4nitei, un fel de cartita sburatoare ce aduce cu
greierele, insecta vatamatoare agriculturei. Numele-i moldovenesc
conopigeriiii pare a fi forma primitiva: finala raspunde slavului stu-
rift, greiere, preces de un element obscur pe care (aranul 11 interpre-
teaza cocoana chifterità (§i scurtat, chifterita).
Insas poezia popularal substitue uneori vorbe mai cu noima (ori
pretinse astfel) unor termeni arhaici azi iesiti din uz. Intr'una dirt
Baladele lui Alecsandri (t. I, p. 46) e vorba de salvari de ciorai
laid", ceea ce aiurea e zis: cu salvari de ociirlai" (v. Dictionar) ;
iar in cantecul copilaresc privitor la coarnele melcului, citat mai sus,
scoate coarne boiere#i" (in loc de boure#0, adica mandre, falnice
(in loc de ca ale bourului" sau zimbrului deodinioara).
G. Traditiuni populare.
Am mentionat mai sus cantecul melcului ce-1 reciteazd copii,
datina strabund a paparudelor si numele legendar al priveghetorii.
Traditiunile populare an lasat urme interesante in viata si in limba
romana; latd ateva exemple:
Asfinfit, apus, numire inseparabila de 'epitetul sfant", ce se O.
soarelui in povesti si in collude: apunerea astrului e conceputa ca sanc-
tificarea-i. Celelalte idiome balcanice, albaneza i greaca moderna,
exprima aceeas notiune prin a se face Domn sau Imparat". Apunerea
soarelui e continuarea suveranitatii sale in afard de domeniul sau
propriu.
Capciin, canibal, e o amintire ramasa din Alexandria sau poves-
tea lui Alexandru Macedon.

www.dacoromanica.ro
 XLI

Craiu nou. Luna nu-i mai putin ca soarele un obiect de adorare,

la care flacaii si fetele tarance se roaga pentru implinirea dorintelor lor.
Expresiunea craiu nou, pentru lunä noua (in forma de corn), e
o urma a acestei credinte I) ce o regasim la Unguri (iit kirdj) si la
Poloni, la cari aceasta faza a astrului noptii poarta deasemenea nu-
nide de printisor" (Icsienzyc).
H. Vorbe istorice.
Asemenea vorbe isi gasesc explicarea in evenimentele trecutului :
descalecare, cu sensul de colonizare sau de asezare definitiva inteun
teritoriu ;rumân, cu intelesul de serb"; NO, de neam pagan", etc.
Unele arhaisme din sfera milliard de odinioard s'au conservat
in niste locutiuni locale cristalizate, bundoara ceambul, obuz §i pod-
gheaz (v. Dictionar); allele, ca bogata nomenclaturd a hainelor
boieresti, au descins treptat diferitele trepte sociale spre E-ai gasi
un ultim refugiu in costumul rustic din zilele noastre.
Contaminarea.
I.
Dintre factorii secundari sa mentionam in treacat conraminarea
sau fuziunea a cloud vorbe sinonime sau inrudite prin intelesul lor:
mocan, devine, in graiul popular, moccirfan i mocofan, subt influenta
analogica a vorbelor cocarIã i dolofan, prima cu aluziune la alimen-
tarea ciobanului, iar cealalta la mersu-i greoiu. Iata alte cateva exemple:
Ciocoiul, strângator de biruri, a devenit rand pe rand ciocloaavci
§i ciocoro(fleandurd), sub influenta vorbelor cioclu §1 cioard, ambele
facand aluziune la rapacitatea neomenoasa a ciocoiului. Numele-i e
identic cu al corbului, zis i ciocoiu gulerat2). Intr'un glosar slavo-
roman dela inceputul veacului al XVII-lea, el poarta numele slavizat de
cioatnitii (cf. ciocoti), care e intrebuintat i cu intelesul de ,lingusitor
josnic" in traducerea ahleleneasca a Noului Testament din 1648 3).
Infiripare reprezinta un compromis din fire §1 intrupare, pe cand
sinonimul moldovenesc intruthipare e o fuziune din chip si intrupare.
Matracuca, sinonim in botanica populard cu mlitrágund, repre-
zinta o fuziune a acestei din urma cu vorba invechita (cacti dom-
neasca), planta purtand inca numirile de Doamna mare §i de Impd-
rciteasa buruienilor. Termenul se aplica ironic unei muieri neroade si
fudule. Cateva nurniri banatene de sarbatori superstitioase reprezinta
formatiuni analoge: Rusitori, Todoruse, etc. (v. Vocabular).
1) Ea existit si aiurea. La frapcezi, de pildS, in diferite provincii, se invoc5 luna
nota ca dispensatoarea viitorultu (Sébillot, Folklore de France, t. I, p. 53). Dar nici
un apelativ traditional n'a consacrat acolo aceast5 credintã.
2) Tot astfel, in graiul francez din Poitou, corbinou are sensul de straugator de
biruri (derivat dela corbeau, corb), ca §i in vechea francez5.
3) V. Hasdeu, Cuvente din Bcitrani, t. I, p. 273 (unde autorul derivS ciocotni(ei din
s'avul i5ot, c515u) i Supliment p. 49 (unde Gaster apropie vorba de turcul eokadar,
ciohodar). Pentru alte ipoteze etimologice, a se vedea Cihac, Dictionnaire, t.11, p. 55.

www.dacoromanica.ro
 XLII

Uneori vorba, care modifica pe alta, e mai putin stravezie. Acesta

e cazul lui bostromengher, care figureaza o singurd data intr'un basm
rnuntean de Ispirescu (p. 325). Culegatorul insus nu-i cunostea sensul
preciz, care rezulta din alaturarea-i de corespunzatorul moldove-
nese potromenghiu, vorba frecventh in Muza lui Stamate (cf. p. 405 :
potromenghiu al insotitilor sau casatoritilor"). Primul element e proto
sau potro (cf. protopop, rostit de popor i potropop), iar al doilea e
scurtat din mehenghiu (in Muntenia, mehengher, scurtat mengher), is-
cusit, viclean. Literal, potromenglzia insernneaza arhi-siret, mester
intrigant. In fraza lui Ispirescu: ramase uluiti ca niste bostromengheri",
va sd zica ca niste intriganti demascati, ale caror uneltiri au fost date
pe fata. Dar motivul schimbarii elementului initial din potromenghiu
in bostromengher') ramane obscur.
J. Bogatie lexicala.
Sinonimica romaneasca e una din cele mai abundante. 0 no-
tiune ca barbatie" figureazd pe lânga cea de vitejie i voinicie, in
afara de neologismele: bravura §i eroism ; cea de gad& e repre-
zentata prin: gealat sau omul sdngiurilor, prin calau §i Izengher (cest
din urma cu sens restrans in limba moderna), pe langa ardeleanul
hoher.
Notiunile defavorabile mai cu seama sunt cu prisos prevazute
(v. articolul sinonim). Un termen ca Inchisoare e redat prin: gros §i
tumurlug, cu aluziune la butucul in care se prinde picioarele celor
intemnitati; duba, ce deseamna la adica carul penitenciarului, cum
gherla, numele orasului omonim; puscarie, al cärui sens primordial
e arsenal", si temnita, la adica vorbind, inchisoare intunecoasa; in
fine, bodarlau §1 umbra, apelative ironice.
Am relevat deja tendinta de diferentiare ce se manifestã in
aceastä profuziune lexicald. Aceastà tendinta va merge accentuan-
du-se paralel cu desvoltarea insasi a inteligentei nationale.
Izvoarele acestei sinonimici sunt numeroase: limba veche i Hotta,
echivalente provinciale (Muntenia si Moldova, Banat si Transilvania),
idiomele straine (slava, maghiara, turca) si mai ales contactul cu
Occidentul toate aceste elemente au venit rand pe rand sd in-
avuteasca aceastà nomenclatura, constituind o exuberanta de sino-
nime, care ofera criitorului abil o mina nesecata pentru exprimarea
§1 nuantarea ideilor sale.
Izvoarele vocabularului sunt astfel numeroase i eterogene. N'am
atins, in expunerea de mai sus, deck factorii esentiali in desvoltarea
seculara a graiului national.
9 Aceasta curioasd expresiune lipse§te tuturoz dictionarelor, chiar §i recentullp
Dictionar al Academiei Romdne.

www.dacoromanica.ro
 XLIII

Aceste diferite elemente, etnice §i linguistice, au contribuit la in-

chegarea nationalitatii si a limbei romAne. Ramura extrema a gintii
latine, neamul romAnesc se ureà prin originile sale pAnd la sträve-
chile popoare, caH au impopulat Europa orientala, iar limba, pana
la secolul al II-lea d. Cr. Aceasta n'a fost definitiv constituitä decAt
peste un mileniu, in secolul al XIII-lea.
Prime le noastre monumente literare, de coprins excluziv religios,
nu apar deck in a doua jumAtate a secolului al XVI-lea. Cugetarea
nationala ramase timp de aproape trei secole ca incatu§ata subt in-
fluenta greco-slavond. Poezia se iveste abia in prima jumatate a se-
colului al XIX-lea, dar ea nu capätä o valoare cu adevarat artistica
decAt in a doua jumatate, subt influenta succesiv francezd (Alecsandri)
§1 germand (Eminescu). Acesti poeti fruntasi s'au inspirat totdeodata si
din poezia populard, izvor de perpetua reintinerire a geniului national.
ill
CULTURA
Avutul de ba§tind roman si imprumuturile etnice din diferite epoce
sunt elemente pretioase pentru istoricul culturei nationale. Vom enumerà
mai la vale principalele sale manifestari, incepand cu traiul si indeletni-
cirile de ordine materialA si sfarsind cu preocuparile mai inalte, so-
dale §i intelectuale. Elementelor de ba§tinal li se suprapun (mai ales
de la 1850 incoace) achizitiuni recente venite din Occident in doze
mai mutt sau mai pulin apreciabile.
Agricultura. Românii, ca §i Romanii, sunt un popor emina-
mente agricol, dar terminologia plugarului e foarte saracA in cuvinte
de bastind: arare, camp, paintint, samanare §i secerare.
Majoritatea-i e slavond: brazda §i gIie, ogor si plug, imblatire
§i plivire, sadire. Terminologia agricola §i-a pastrat caracterul ei in-
digen §i n'a adoptat decAt foarte putine neologisme (cf. batozii),
Pástoritul. In opozitiune cu RomAnul agricol sau sedentar,
RomAnul pastor ducea o viata nomadd.
Pe deoparte, dela secolul al XIV-lea, ciobanii nostri au pornii
la apus in muntii Dalmatiei, inaintAnd pAnA la Triest; iar pe de alta,
in Nord-estul Europei, colonizand Galitia §i contopindu-se cu Ruteni,
au lasat numeroase urme in toponimia galitiana cum §i in costurnat
si in unele datini de ale Huteanilor.
In departatele lor migratiuni, pastorii romAni au transportat unii
termeni pastorali §i au adoptat ei insisi alti straini.
Astfel e cazul cu vorba breinza, care era la inceput o varietate
clq cas, preparata in orA§elul elvetian Brienz. Pastorii romAni au His-
pandit vorba peste tante invecinate. Intr'un document raguzan dela
1357, brenca e tradus cu caseus valachicui". Ea juca un rol atAt de

www.dacoromanica.ro
 XLIV

insemnat, In gospodaria Raguzanilor, incat fu intrebuintata ca miiloc

de schimb, pe Lana moneda.
Sa amintim de asemenea cã vorbele sat §i ceiturz, imprumutate
dela Albanezi, au insemnat la inceput casla", adicd au fost ter-
meni ciobane§ti.
Mai toata nomenclatura pastoral& e de bastind: pastor §i pacu-
rar, WI-ma si pasune, cas si lapte, unt si zer, chiag §1 staul.
Un mic numar de vorbe indigene (obscure): jintita si urcid, ba-
ciu §i strunga. Termeni eminamente pastorali ca ciuturd §i gdleatei, cum
si baciu, au fost rdspanditi de ciobanii no§tri la mai thate popoarele
invecinate (iar nu invers, cum achnite Cihac).
Turcii, popor neao§ pastoral, au imbogatit acest fond cu numiri
secundare. Astfel: pastorcioban, ca§cascaval, lapteiaurt, etc.;
apoi numiri de locuinte ciobanesti: câlã, odaie (pentru vite), otac,
perdea (de oi).
Putine nume slave: stAna si tarla, izlaz i suhat.
Doua-trei unguresti: imas §i salas.
Tesutul. Terrninologia textild e constituita in cea mai mare
parte de elemente latine: furca. §i ite, fus §i tort, panza si trama, rost .

§i spata, scarmanare, toarcere §i urzire._ Dar stativele §1 rdzboiul (de

tt-sut) sunt slave, iar darac, mosor §i borangic, turcesti.
AceastA industrie casnicd a tarancei si-a pdstrat caracterul sau
traditional.
Imbrdaminte.Ca numiri de vestminte sau straie, putine vorbe
de bastina: camasa, saricã, zeghe. Dela Slavi am luat: caciula. §i custnä,
ojoc i !mind; de la Unguri: catrinta §i mintean; de la Sa§i, cateva
nume de haine taranesti, pe laugh gheroc si spenter; de la Unguri:
nadragi; de la 1<u§i: jiletca, palton, surtuc, numiri pe carr ei insisi
le-au luat de la Francezi. Acestia ne-au dat, de la 1860 incoace, nu-
mirile: pantaloni, pardesiu, redingota, vesta.
Dar cea mai mare parte a acestei nomenclaturi e turceasca. Ta-
ranul si taranca au pastrat o mare parte din hainele bogate ce im-
podobiatt garderoba boierilor §i a cocoanelor din trecut. Costumul
claselor nobile din secolul al XVIII-lea (§i din prima jumatate a se-
colului al XIX-Iea) a trecut prin diferite faze, inainte de a dispare din
societatea inalta, descinzand treptat dela boieri la neguthtori §1 preoli,
la lautari si tigani, la haiduci §i thrani, la cari s'au mentinut liana
astazi.
Astfel taranul (si in parte taranca) poarta pada astazi: anteriu,
dulama, fermenea, giubea, ilic, mintean §i malotea; la cari se adaoga
hainele taranesti propriu-zise: ghebh, ipangea, libadea, suman §i zabun.
Varietatea acestor numiri anteriu, dulama, gheba, ipangea, subh,
suman, zabun reprezinth in realitate una si aceea§ haina pentru
timpul rece si croith asa Ca acopera pe toate celelaltc,
www.dacoromanica.ro
 XLV

Numirile ce poarta fota Variineasca in diferite localitati rezuma

aceste multiple influente inconjurdtoare: cea simpla se chiama pestelcii
§1 vâlnic (in Oltenia); cea dubla, zeivelcd §i opreg (peste Olt), pe Lang&
catrinfii (in Moldova).
Incaltamintele sunt deasemenea de origiuile cele mai diferite (co-
mertul importandule de pretutindenea): cizmele ne vin dela Unguri,
cioboatele dela Rusi, ghetele §i botinele din Italia si Franta.
Casa. Casa si coprinsul ei au multe numiri de bastind sit unele
slavone: gard, gradina, grajd, pivnita, pod, prag, pridvor, zabrea. Cele
de origina turceasca sunt numeroase (casele vechi din orase fiind
cladite in mare parte de zidari veniti din Turcia): bina, beciu, canat,
cat, ceardac, dusumea, geam, hambar, iatac, odaie, parmaclac, tavan.
Obiectele din interior, mai ales acoperamântul §i asternutul pa-
tului, sunt deasemenea de importatiune orientala: cearsaf si macat,
cerga si chilim, mindir si saltea, perdea si musama, peschir si cala-
balk.
Bucataria a mostenit termenii: came, paine, sare, Mina si tot ce
o priveste (macinare, cernere, framantare, coacere), lingura si cutit,
pranz si dna. Un mare numar de turcisme (mai ales pentru vase cu-
linare): bardacà si ceanac, cazan si ceaun, chisea si chiub, ibric §i
lighean, etc. De asemenea pentru varietatile de supe, de tocane, de
dulceturi si placinte. Bucataria a Minas esential greco-turceasca,
abundand in sosuri, dresuri si mancalri picante.
Pe cand la tard cladirile isi conserva aspectul lor traditional,
in orase edificiile au incercat si ele ipfluenta progresului occidental.
Arhitectii moderni, inlocuind pe zidarii dirt trecut, au dat caselor
urbane Q infatisare europeana. De aci o nomenclatural speciala: edi-
ficiu si apartament, fatada i coloana, coridor si balcon, cabinet si
camera (anticamera), salon, parc, etc.
Meserii. Mai toate numirile de mestesuguri sunt de origind
straina:
Brutar, de la sasescul brut, paine neagra, sinonim cu slavonul
pita (de unde pitar) §i cu polonul jdmblei (din nemt. Semmel). Chif la
e deasemenea saseasca, iar franzela, greceasca, i pandipanul, turcesc.
Tamplari, ai caror termeni sunt in majoritate nemtesti sau sasesti,
dar putini numai au reusit a se romaniza, ca oblu (randea), etc.
Multe din aceste profesiuni au venit din Orient si anume:
Bacanul, cu unele articole coloniale: cafea, mezeluri.
Barbierul, cu termenii profesionali: cimbistra, perdaf, perciune,
zuluf.
Boiangiul, care intrebuinta colorile cele mai variate i anume:
albastru (civit, lulachiu, marmaziu, micsuniu); galben (naramgiu, sama-
niu, turungiu); rosu (carmaziu, cicudiu, conabiu, ghiurghiuliu, ghivi-

www.dacoromanica.ro
 XLVI

ziu, pembe); verde (claclariu, fistichiu, havaiu). Aceasta gama a colo-

rilor, cu multiplele lor nuante si combindri, constitue cromatica popu-
lard, care joaca un rol insemnat in industria casnica a tdranului.
Casapul a retinut terrnenii: cirvis, parlagiu, zalhana.
Cizmarul, cu nomenclatura-i speciala: calup, ciri, mucava, pin-
gea, saftian ; si feluri de incaltaminte (conduri, fileri, iminei, pap.uci).
Termenul calapocl e grecesc.
Croitorul se serveste Inca de vorbele: tighel, bucmele i ireturi,
copci §i paftale.
Dulgherul: burghiu, cherestea, ciripie, randea, bidinea, chenar;
mistrie vine din greceste; vorba teslei,, din slavoneste; gialfiu, din
ungureste.
Zidarul: cazma, meremet, moloz.
Mester e vorba ungureasca (din nemt. Meister), calfd vine din
turceste.
Nomenclatura profesionald e in genere conservatoare. Ea a in-
cercat putine modificari subt influenta apuseana, conservandu-si fizio-
nomia anterioara. Terminologia poporana e bogata mai ales In me-
tafore i vorbe pitoresti, de cari s'a tinut seama in corpul Dictio-
narului.
Comert. Negotul s'a marginit mult timp la Brasov si la Lipsca
(de unde lipscaie). Dar Turcia si tarile balcanice au jucat in trecut
un rol important. De aceea o buna parte a terminologiei comerciale
e turceasca: alisveris, saftea, chesat, ciit, clever, dughiana si magazie,
cantar si terezea, dark teanc, top, testea, raft, tejghea, musteriu,
ghiotura i toptan, mofluz, samsar, zaraf, cusur, naht, pesin, veresie.
Dintre masuri, pogon §1 stajen, bagel §i vadrá sunt slavone;
chila, dimerlia §i ocaua, turcesti; litra §i drama!, grecesti, etc.
Monedele reflecteaza, la randul lor, diversitatea elementelor etnice:
a) Rusesti: carboava sau carboanta, copeica, grivna, rubld, so-
rocovat;
b) Poloneze: potronic, zlot;
c) Sasesti: bancuta, creitar, firfiric, gros, ort, sfant, taler;
d) Grecesti: aspru, costanda, dinar, icosar, left, perper, venetic;
e) Turcesti: irmilic, nisfea, para., rubea;
f) Indigene: ban, galben, gologan, lescae, pol.
Numirea de lett e tradusa din turceste.
Aceste monede, ca i vechile masuri si greutati, au iesit din uz
odata cu 1ntroducerea sistemei metrice in 1864 si In 1881. Atunci fran-
cat deveni leu (nou), iar.banul, centime!.
Posta a fost introdusa la noi dupa 1850 de Rusi, cari ei insisi o
luase dela Nemti. Cu mull mai tarziu au intrat termenii occidentali:
Iran care, recomandare, timbru, etc.

www.dacoromanica.ro
 XLVII

Nomenclatura comerciald a fost renovata subt influenta occiden-

tald: activ i pasiv, agio, band si bancher, bursa §i capital, cassa si
credit, finante si cont, politd, import §i export, inventar si monopolr
trafic si tranzit.
In fine, cat prive§te mijloacele de comunicare, introducerea cdilor
ferate a importat si ea o nomenclatural tehnicã speciald: gard, shin,
cheiu, peron, locomotivd, etc.
Medicina. Mu It timp inseparabila de magie, medicina a con-.
servat Inca acest caracter in credintele poporului. Termeni ca vraciu
(doftor si vrajitor) si farmec (leac si vraja) atesta aceste credinte. Nu-
mele boalelor si leacurilor stint in parte slavone, dar Grecilor moderni
le datorim numirile de: doftor, mamos st lehuza, dropica si oftica,
pe langa cele privitoare la farmacie (spiter, alifie). Un mic numar de
turcisme: hap, dalac, dambla. Odata cu infiintarea §coalelor de
medicina, se introduse o intreaga nomenclatura franceza, din care
putini termeni au ajuns inteadevdr populari (ca. refeta).
Armata. Diferite elemente etnice au contribuit a forma no-
menclatura militara.
Putine numiri de bastina: arc si sageata, arma i oaste, batale
pi lupta.
Cate-va supravietuiri slavone sabie, steag, tabard.
De la Unguri: cdtand, doba, dorobant, pandur.
Vorbe turcesti (inca populare): alaiu, carauld, ceaus, conac, fi-
sic, ghiulea, leafd, tain, tulumba (pe langa cioltar si harp, herghelie).
Restul, odinioard foarte abundant, nu mai are astazi decat o impor-
tanta istorica.
Austyiacii au dat: flintä §i ranita, lagar §i granita, §ant §i §treang,.
etc. Alti termeni (ca beirbunc, etc.) sunt cunoscuti nUmai peste munti.
Da la Ru§i (1828-1839): cazarma, dejurna, mundir,,volintir; cum.
si numirile gradelor : aghiotant, cdpitan, ofiter, maior, ghindrar, numiri
luate de la Nemtii) §i ace§tia de la Francezi, dovedind astfel carac-
terul complex al acestei nomenclaturi.
0 data' cu adoptarea institutiunilor Apusului, un mare numar de ter-
meni anteriori fura inlocuiti cu neologisme franceze (mai ales pentru
ierarhia militara i echipament, serviciul militar, fortificatiuni): armata
(dupditaliene§te), soldat sitrupd, artilerie, cavalerie, infanterie, stat-major,
batalion, companie, divizion; colonel, locotenent, sergent, caporal,
brigadier; exercitiu, mars, post, sentinela, manevre, parada; tu-
nic& galon, esarpa', chipiu; atac, bastion, redan, transea.
Justitia. Afara de cativa termeni juridici de origind ungu-
reasca (aldarnas, cheza§, rava§), mai toata nomenclatura e slavo-
1) De aci unele neologisme subt o Indoitd forma, orientalà §i occidentalA : armte
§i armarti, diprar §i caporal, ghindrar Ii general, print §i principe, etc.

www.dacoromanica.ro
 XLVIII

greacti. Pentre primele carp tiparite la nol fura Pravitele, prelucrate

din greceste. Si din acelas izvor deriva: catagrafie, catastif, clironom,
condica, diatd, epitrop. Slavonul pravild e sinonim cu grecul ednon.
De la Slavi provin de asemenea: bastind, uric, zapis, jail* Ora,
pricina, soroc, zalog.
In fine, dintre termenii juridici turcesti, odinioara foarte numerosi,
nu s'a conservat decal- cei relativ la adjudecare (amanet, areciu, mezat,
telal) si la locatiune (acaret, castiu, chirie, vadea).
In 1855, Codul Napoleon, substituindu-se definitiv Condicilor si
Pravilelor din trecut, introduse la noi un intreg vocabular juridic fran-
cez : acuzare, anchetd, crima, deliberare, delict, grefier, instructiune,
interogatoriu, juriu, migistrat, procedura, procura, pledoarie, rechizi-
toriu, substitut, verdict.
Politica. Vocabularul mostenit dela Romani n'a pastrat nici o
urtna de terminologie politica sau administrativa. Inceputurile unei
asemenea organizari se datoresc mai intai Slavilor, apoi Sailor si
Ungurilor.
Dela Slavi avem, inainte de toate, ierarhia civila §i titlurile ono-
rifice. In opozitiune cu taranul si mosneagul, stau boierul §i jupdnul
cu numeroase trepte ierarhice. Alaturea de imparat si Domn, se vede
eraiu §i vodà, iar sub dansul : ban, vornic, hatman, postelnic, vistier-
nic, stolnic, medelnicer, clucer, etc. §1 intreaga acea organizare altoita
pe complicata titufaturd a Bizantiului.
Un fragment din insa§ titulatura Bizantiului : cômis, logofat, spdtar.
Dela Unguri mai avem: aprod, bir, hotar, vama, pe langa. arab
pe and stramosescul utak se restranse la locurile intarite sau la
resturile ruinate din trecut. Tot Ungurilor li se datoresc termenii ad-
rninistrativi pârceilab, pdrgar §1 oltuz (acesta numit judet in Mun-
tenia), numiri pe cari ei insisi le-au luat dela Sasi (Burggraf, Burg:r
si Schultlzeiss).
. Intreaga epoca fanariota este sub dependenta imediata a vietii
politice si sociale a Turciei. Curtea si societatea inalta respird o at-
mosfera absolut orientala si aceasta nu numai in ceeaceprive§te ad-
ministratiunea §i ceremonialul oficial, dar in vie* de toate zilele, in
imbracaminte si in mancari, in feltd de a fi si de a simti al claselor
boieresti, se observd un contrast prolund cu traiul anterior §i cu
viata noastra moderna. Acea calchiare a modei orientate a durat
peste un secol si, cu tot caracterul ei provizoriu i nepopular, ea
constitue un capitol curios si interesant din istoria culturei noastre.
Toata organizarea administrativä a trecutului, care, sub diferite
aspecte, a durat pana pe la 1850, a cedat definitiv locul unei orga-
nizari §i nomenclaturi venite de la Francezi. Societatea china, guver-
nul, titulatura, administratiunda fura cu totul renovate. De atunci s..t
www.dacoromanica.ro
 XLIX

introduse in timbal un intreg vocabular neologic : patrie, Stat, consti-

tutiune, Camera, Senat, deputat, sufragiu universal, vot, ministru si
minister, functiune §i functionar, prefect si subprefect, impozit, per-
ceptie, etc.
Religiunea. Prima patura a nornenclaturei bisericesti e de
origind latina: biserica, botez, crestin, cuminecare, Dumnezeu. In urma
slavona si greaca devenird izvoarele, cari au alimentat-o in timp de
secole. Se stie ca primele noastre monumente literare din secolul
al XVI-lea sunt traduceri din slavoneste.
De la secolul al X-lea, o sumd de cuvinte bisericesti trecura din
slavona in romana (colinda, iad, icoana, liturghie, praznic, raiu), cum
si numirile relative la ierarhia eclestastica, la serbari, la cult, etc. Din
numeroasele slavisme ulterioare multe apartin azi trecutului.
Desi vocabularul bisericesc, de origind slavona, a fost cu mult
redus, el constitue Inca elementul cel mai copios al terminologiei
ecleziastice.
Tot ce priveste vieata religioasa e de origind slavo-greaca: cã-
lugar si mandstire, schit si schimnic, staret §i tagma.
Pe cand toate celelalte institutiuni ale trecutului au intrat in do-
meniul istoriei, inlocuite fiind cu inovatiuni occidentale, religiunea
(pentru motive usor de inteles) a ramas in afara de orice influenta a
Apusului. Se §tie ca Letin, adica catolic sau de biserica romana, e
sinonim in graiul popular cu eretic sau de lege lepadat".
Tipografia. In prima jumatate a secolului al XVI-lea nu se
tiparesc decat carti slavone. In 1546, Sasii fac s'apara la Sibiu Cate-
hismul row-Mese, destinat a converti pe Romani la luteranism. Cea
mai veche carte romaneasca, Evanghelia, se tipari in 1560 la Bra§ov
de judele sasesc Benker. Abia peste un secol, sub Mateiu Basarab
si Vasile Lupu, se infiinteaza tipografii in Muntenia si in Moldova.
Cartile slavone si grecesti covarsesc mult timp pe cele romanesti.
Vocabularul tehnic al tipografului n'a conservat decat foarte pu-
tine urme din nomenclatura slavo-greacd. Ea e in cea mai mare parte
saseasca (zat si zetar, caste si sif, ciofleaga i ursu§, spalt §i
vingalac) si mai n'a suferit alte incalcari straine. 0 initiativa de ro-
manizare a acestei nomenclaturi säsesti (ca culegcitor, zetar, culegeiu,
vingalac, etc.) a incercat-o Petre Ispirescu, culegatorul tipograf", dar
ea a ramas izolata.
Invatdmintul. Imprejurarile grele prin cari s'a strecurat po-
pont], silit Hind a cduta in fundul muntilor un adapost impotriva
potopului a zecimi de limbi pagane, l'au facut sã pearza mai toate
cuvintele culturale. Desi a mantuit din acest cataclism cartea §1 scrie-
rea, precurn i dorul de a intuit& dar in §coala slavond trebui el sa
mearga spre a-§i insusi citirea si in aceea a Ungurului socoteala, re-
4
DieVonar Universal www.dacoromanica.ro
zervandu-si latinescul dumped pentru echilibrul sau intelectual. Cu
toata influenta fatala, ce au avut-o Grecii in trecutul neamului nostru,
totus lor li se datoresc elementele instructiunii: dascklul si grdma-
ticul, condeiul si hartia, coala i rigla i, mai presus de toate, tiparul,
ne vin dela dansii.
Termenul chiar de coalci e de origina transcarpartind, primele
noastre institutiuni scolare fiind intemeiate de invatatori ardeleni.
La 1860, vechiul alfabet cirilic, de care s'a uzat in timp de aproape
patru secole, a fost definitiv inlocuit cu cel latin. Aceastä simplä mo-
dificare a grafiei fu inceputul unei adevarate revolutiuni intelectuale.
Inteligenta romaneascd, cercuita in timp de veacuri in lumea slavo-
greacd, veni pentru prima oara in contact efectiv cu civilizatiunea a-
puseand. 0 era noud, de consecitrte incalculabile, se deschise pentru
desvoltarea intelectuala a neamului.
De pe la 1850 (prima noastra Universitate a fost inaugurata In
1869), cultura occidentala patrunde la noi In masse din ce in ce mai
compacte i transformd intreaga noastra vieatã civila, politicã, juridied
si militara. Invatamantul mai ales a fost cu totul reorganizat in sensul
apusean. $i odata cu aceastã reforma scolara, un intreg vocabular
stiintific, literar si artistic se introduse in limn. In acest enorm stoc
de neologisme, termenii abstracti ocupã fireste primul loc. Ei lipsiau
In cea mai mare parte si deci introducerea lor a fost oportuna
necesara.
Toate celelalte organisme sociale, armata si justitia, ca comertul
industria, au fost (cum s'a vazut) cu totul europeanizate. Vieata ci-
vilä suferi si ea o profunda transformare in locuinta i imbracaminte,
in modul de a fi si de a cugeta. 0 desvoltare literard si stiintifica,
necunoscuta generatiunilor anterioare, a fost urmarea binefacatoare a
curentului occidental, ultima si cea mai eficace din influentele diverse
ce le-au incercat neamul si limba In cursul evolutiunii lor milenare.

www.dacoromanica.ro
 A
A M. /ntaia Merl a alfabetului. In ve- adv. sdravAn, tare ca abanosul : fade
II

chiul alfabet romanesc, derivat din cel tot abanos, Icarian si vartos PANN.
cirilic si in uz pada la 1860, ea poartA abate m. egumen, stare( (la Catolici).
numele de az. V. az. abate v. 1. a depArta, a inlAtura a
at int. exprimA o surprindere sau ui- abate un car din drum ; 2. a-i veni cuiva
mire (mai adesea neplbcutA): a ce om pe neasteptate (o dorintA, un gand): ce-i
a prep. 1. aratii o pozitiune exterioarb : abdtuse ? 3. a se depArta: se abate din
a casd ; fig. a minte ; 2. o presimtire : cale ; fig. se abate dela subiect; 4. a se
rniroase a..., fig. nu-i a bend ; 3. mo- opri In treacat: se abate la coliba ; 5.
dul : merge a lene ; 4. precede orice in- (galicism) a dobori, a se precipita : rim-
finitiv, distingandu-1 de forma-i nominalA puri ce abateli tot pe pamdnt Bot.; pe
corespunzfitoare : a face In raport cu sinifirea-rni dereroasa s'abate dorul
facere [Lat. AD]. greu At.. [Lat. AEBATTEFtE : sensul 5 dupii
a art. V. aL tr, abattre].
m. Itocala confula ce provine din- abatere f. 1. depArtare (si fig.), di-
tfun a neintonat, median sau final: bar- gresiune ; 2. contraventie politieneascA ;
bat (din barbel), cillare (din cal). 3, Gram. exceptiune.
A m. son reprezentand a rostire mai abatie f. manAstire mare catolicA: cilia-
energicA si mai aclancA cleat cel prece- & din Westminster.
dent i provenind obisnuit dintr'un a ur- abatoriu n. zalhana, local unde se
mat de o nazal'a : pagan (lat. PAOANUS). taie vitele (= fr abattoir).
rumem (lat. ROMANUS) ; a lost apoi propagat abAtut a. (galicism) fig. descurajat
de slavona i turca, earl posed acelas son. astfel zice Domnul, tHst i abdtut Box..
alba! int.exprimand mirare I indo- abc m. 1. primele litere ale alfabetului
caret totdeodati : aba Dragomire, cdnd 2. fig. inceputul unei arte sau atiinte.
pled tu ? CAR. [V. ga]. abdich v. 1. a se leplcla intr'un mod
abh f. 1. postav de Lana' groasA (obis- !solemn de puterea supremfi (vorbind de
nuit alba) din care se fac haine tArAnesti itm impArat, rege sau Domn): 2. fig. a
2. bainA din aba. Abaua, ce constitue pi ,renunta la : a abdica libertatea.
astAzi un obiect de industrie casnicA Ora.- abdicare I. renuntare la tron. Cele
neascii, era odinioarA importatA, Ca multe 'mai cunoscute abdicAri au fost : a lui Ca-
din postavurile ordinare, din Turcia, de iro] Quintu in 1556, a lui Napoleon I In
unde numele lor orientale : aba, dimie, 1814, a lui Cuza in 1866, si a lui Milan,
saiac, suman. [Turc. ARA]. regele Serbiei, Id 1889. Cele mai recente
abagerief. prAvAlie sau fabricA de aba : !stint abdicarea ImpAratului german Wil-
Duca-Vodd slujise de copil la abagerie. 'helm II si a tarului Bulgariei Ferdinand
abagiu in. 1. cel ce face sau vinde (ambele In 1918).
aba ; a treia Wit ei era locuitd numai de abdomen n. 1. burtA, partea de jos
abagli fi gditanari ; 2. cel ce lucreazii a pantecelui care contine matele ; 2. par-
haine tArAnesti din aba ; ipangele, min- tea posterioarA a corpului la insecte.
tene, nAdragi, sube, tuzluci. [Turc. ABADJI]. abdominal a. privitor la abdomen :
abajur n. aparat care concentri muschi abdominali.
coboarii lumina unei lamp{ (= fr. abaf- abecedar n. cArticicA ce coprinde al-
jour). fabetul spre a InvAta pe copii sA citeascA.
abanos in. 1. arbore din India! al a- aberati(un)e f. 1. Astr. miscarea a-
rid lemn e negru 2 tare, Intrebuintat in parentA a stelelor fixe ; 2. Fiz. deviatiu-
tamplArie finA si in strungArie (Diospyros nea razelor luminoase ; 3. fig. rAtAcire a ,
ebenum); 2. fig. foarte negru : par de mindi aberafiunea ideilor.
abanos. [Turc. AHANOS, din gr. dbenos]. abia adv. 1. anevoie, cu greu abia
L. Sainearm. Diet. Universal 1

www.dacoromanica.ro
 abi 2 abs
pot sta pe picioare ; 2. cum, pe data ce : coaster abordabild ; 2, fig. lesne de apro-
abia s'a culcat si a adormit.[Dial. abi piat om abordabil.
= lat. 1.o vix, cu un a final amplificativ, aborigen a. origfnar din acea tara :
ca In aqa]. )plantei aborigenei. U m. pl. aborigeni,
abil a. dibaciu, IndemAnatic. ipopulatiune prirnitiva a unei tari.
abilitate f. dibacie, indemdnare. abracadabrant a. uimitor, extraor-
abis n. pi-Oast-le foarte adanch ; fig, dinar : costurn abracadabrant CAR.
ample de vdpaie cerestile abisuri At. abra* a. 1. ca/ cu o pata alba sub
abitir adv. 1. stralucit, vorbind de re- coada ; 2. fig. de plaza rea, nenorocos
flexul pietrelor pretioase (in basmele mun- planurile cele mai bine intemeiate ad-
tene): o coroand care lumina mai abi- indn adesea abraae AL. [Turc. "Law ;
Hr ca cele mai scumpe pietre POP. ; 2. sensul figurat rezulta din superstitiunea
cu sensul generalizat, mult (preces de un populara relativa la call abrasil.
comparativ): cannal plange ai mai abi- abreviati(un)st f. prescurtarea ziceri-
tir POP. ; 3. distins, remarcabil : ser fie lor la scris, scotAnd unele litere : D., D-nii
compania noastrei cea mai abitir din pentru Domn, Doamnii.
toate CAR. [Turc. ABETER, mai lumill091. abrogh v. a scoate din uz, a desfiinta
abject a. ce se leapada, netrebnic, ti- 0 lege, un obiceiu.
Mos: nebuna cutezare oi vitiul ab- abrogare f. desfiintare, suprimare.
ject AL. abrupt a. 1. cu dMA repede si ine-
abjecti(un)e f, ticAlosie, stare wed- gala : shined abruptei ; 2. fig. stil abrupt,
nica de dispret. ifara sir si fara gratie; ex abrupto, pe ne-
abjurh v. 1. a se lepada prin jura- I asteptate.
mant de o religiune, de o doctrina ; 2. fig. abrutizh v. a face brut, a tAmpi.
a renunta la o parere, a parasi cu totul. ab(s)ces n. buboiu.
ablurare 1. renuntare solemna la o absent a. care lipseste, care nu-i de
erezie. Abjurarile cele mai celebre au fost : fao.
a lui Enric IV In 1593 si a reginet Cris- absenth v. a lipsi, a face absente.
tuna de Suedia In 1665 (arnAndoi facdn- absenth f. lipsire, lips&
du-se, din protestan(-i, catolici). absidà f. bolta unei biserici acoperiti
ablativ n. al saselea caz, In declina- cu o semi-cupola.
fiunea kiting, care arata punctul de ple- absint n, licher preparat din frunzele
care sau instrurnentul actiunii ; ablativ ab- pelinului.
solut, propozitiune formata dintr'un parti- absolut a. 1, nemArginit, nesupus vre-
dplu sau adjectiv cu cazul ablativ. Lind conditiuni sau restrictiuni : putere
ablutiune f. spalare sau purificare re- absolutd; 2. indispensabil: majoritate
IJgioas la Orientali (Mahomedani, Eyre!, absolutd; 3. de sine statator: adevdr
Indieni). absolut ; 4. Gram, opus la relativ: oat
abnegati(un)e f.lepAciare de bunavoie e un termen absolut, tatei, until relativ.
dela foloase materiale. I n. Filoz. ceeace exista In sine qi prin
aboala f. numele popular al epilepsiei. sine. I adv. 1. cu totul; 2. neapArat, fArA
[Lit. cea boaM, adica boala prin excelenta, doar i poate.
al aril nume poporul evita a-1 rostil. V. absolutism n. sistema 'de guvern cu
eufemism. puterea absolutA.
aboliti(un)e f. desfiintare totala, su- absolutist m. partizan al absolutis-
primare definitiva : abolifiunea torturei, mului.
abolifiunea sclaviei. absolutdun)e f. lertarea picatelor (la
abominabil a. 1. care Insuflfi groazi, Catolici).
desgust : crimá abominabild ; 2. foarte absolvent m. cal ce a terminat cursul
rau: muzicd abominabild. unei scoff fArA a lua diploma : absolvent
abonh v. 1. a face abonament ; 2. a a/ conservator-alai.
Ma an abonament. absolvi v. a termina studitle : a ab-
abonament n. Invoeala de a raspunde solvi licettl.
dinainte pretul fixat pentru un timp ho- absolvire f. terminarea studiilor.
tirtt ; abonament la an ziar, /a an absorbi v. 1. a inghiti pdmdntul ab-
teatru. soarbe apa ploilor; 2. fig. a consuma
abonat m. cel ce a luat un abona- cu total procesul if absorbi fntreaga
m ant. avere; 3. a ocupa cu totul pe cineva :
abordit v. 1. a trage la tArm ; 2. a se politica fl absoarbe.
adresa cuiva t 3. fig, a trata an subiect, absorbire f. V. absorptiune.
materie oarecare. absorbit a. fig. cufundat in cugetarl,
abordabil a. 1. ce se poate aborda : tare preocupat.

www.dacoromanica.ro
 abe -3- aca
absorbitor a. care absoarbe (la pro- aburcandu-le cam anevoie CR. ; 2.
priu i la figurat). refl. a se urea opintindu-se : incepe a .se
absorptiune 1. 1. lucrarea de a ab- aburca pe cires in sus Ca. [Cf. burical
sorbi i rezultatul ei ; 2. Fiziol. functi- abureal& f. 1. evaporare; 2. adiere.
une a nutritiunii : trecerea alimentelor in aburi v. 1. a expune la aburi : bol-
sange. navul se abureste ; 2. a scoate aburi:
abstentiune f. abtinere dela exercitiul rduriie aburesc ; 3. a sufla incetisor : un
unui drept, al unei functiuni. vant dulce abureste ; 4. a se acoperi
abstinent a. cumpatat la mancare cu aburi: geamurile se aburesc.
gi
bautura. aburire f. suflare, exalare.
abstinent& f. infranare, cumpatare. aburit a. 1. incalzit sau muiat prin
abstract a. 1. care exprima calitatea aburi : fripturd aburita; 2. fig. insufle-
in afara de obiectul ei (o purii creatiune tit : fafci aburitd.
a spiritului): negreald, bundtate ; stiinte aburos a. 1. plin de aburi : pe stanca
abstracte, stiinte pure ca matematicele, aburoasd arde luna cea bdlae Btu.. ;
in opozitiune cu cele aplicate ; 2. fig. greu 2. diafan: CU aburosul zovon de fila-
de patruns: e prea abstract; 3. Aritm. iiu OD.
care exprima numarul Fara alaturarea o- abuz n. 1. intrebuintare rea, excesivi
biectului numarat; 1, 2, etc. sau nedreapth abuz de putere ; 2. obi-
abstracti(un)e f. I. fapta de a abstrage ceiu rau a reforma abuzurile ; 3. in-
si rezultatul ei: lucrul abstras, care n'are selaciunepedepsit pentru abuzuri.
alti realitate deck in spiritul nostru: fac abuzh v. I. a Intrebuinta rail, a se
abstractiune de, nu tin seama de... ; 2. o- folosi rail de ceva ; 2. a amagi, a insela.
peratiunea spiritului care separa ceeace abuziv a. prin abuz, nedrept. II adv.
fail currant, Fara cale.
este unit in realitate : ex. a considera co-
loarea unei flori In afara de forma sau ac n. 1. vergea subtire de otel, ascutiti
de mirosul ei. de un capat i gaurita de celalalt, cu care
abstrage v. a considera numai unul se coase sau se impunge ; a avea ac de
din caracterele oblectului in afara de ce- cojocul cuiva, a avea mijlocul de infra-
lelalte. nat semetia-i ; ca prin urechile acului,
abstruz a. greu de priceput: rafiona- cu mare greutate ; 2. boldul albinelor : o
ment abstruz, problerna abstruzd. ,viespe cu acu-i otrdvit Ai. ; 3. varga
absurd a. 1. nepotrivit, contrar mintii de metal ce indica orele pe un ceasornic ;
sanatoase; 2. Fara judecata, fara price- 4. (sau macaz) in5 mobila la un capa-
pere. taiu pi subtiata la celalalt spre a face si
absurditate f. calitatea celui absurd tread: trenurile de pe o linie pe alta.
si insus lucrul absurd. [Lat. Acus].
abtine v. 1. a se opri dela ceva, a se acacia I. numele stiintific al arborelui
infrdna; 2. a nu lua parte la vot. din care o varietate se numeste in Tr.
abtinere I. V. abstentiune. acaf, in Muntenia salcilm $ t ip Oltenia
abubit I. buba neagra veninata (mai dafin.
ales in gura). acadeh f. zahar ars in forma de ci-
abulie 1. Med. lipsi de vointa, de e- lindru sau dreptunghiu. [Turc. ARID*, prin
nergie, o forma intermediari *acadea).
abundh v. a prisosi: Romania a- academic a. 1. ce tine de academie ;
bunda in vii. 2. fig. corect di elegant : sill academic.
abundant a. Imbelsugat. [Forma a- academician in. membrul unei aca-
bundent e rezultatul ;mei false analogii]. demii.
abundanth I. beIsug, indestulare: al academie f. 1. scoali filozofica trite-
trdi in abundanfa. [Forma abundenfa meiatti de Platon la Atena in gradina lui
e eronatal. Academ; 2. societate de scriitori si de
abur m. 1. tin fel de fum ce iese prin invitati: Academia romana, infiintati
caldura din corpurile unlade: aburi grafi; In 1867 vi definitiv constituita in 1879,
maOng de aburi, masina pusa In mis- dupi modelul Academiei franceze, se lin-
care prin presiunea aburilor de apa; 2. parte in 3 sectiuni (literari, istoricii
Med. gazurile scoase prin evaporare : baie stiin(ifica) cu 40 membri ordinari pi un
de abur ; 3. suflare : caii scopind aburi numar oarecare de membri onorarl
lungi pe nare At.; 4. sufletul dobitoa- corespondenti; 3. scoalli inalta: Acade-
calor numit l bleasc. [Origina necunos- mia Mihdileand, a fost infiintati la Iasi
cuta]. lin 1835; 4. loc destinat exercitiflor cor-
aburch v. Mold. I. a ridica o greu- pului (calarle, dans, scrima) ; 5. figura
tate in spinare : apoi sciltdnd lemnele intreaga pictata dupa un model mid. [La

www.dacoromanica.ro
 aca -4- ace
Greci, Academia era numele unui gim- corp in miscare, grabire ; 2. executiune
naziu aproape de Atena, Inconjurat de grabnici.
grAdini, wade profesa filozoful Platon]. accelerat a. graft, mai repede ca de
acajit u. arbore de America cu lemnul obiceiu: tren accelerat, care merge cu
tare si rosiatic, Intrebuintat la facerea mare luteali. Ii accelerat n. tren accelerat.
mobilelor, accent n. 1. ridicarea sau coborirea
acalmie 1. termen de marina: calm vocii pe silaba unei vorbe : accent tonic ;
momentan dup.(' o furtun5 (si fig.). 2. semnul ce se pune pe o silabi : accent
acant rn. 1. plantà spinoasà, numitA ascutit, gray, circumflex ; 3. intonatiune
obisnuit pdldmidd sau brdnca ursului, particulari unei 06: accent moldove-
Insemnata prin frumusetea frunzelor sale; nese; 4. inflexiunea vocii spre a exprima
2. Arh. podoab5 care imiteaz5 frunzele un sentiment sufletesc dulcile accente
acelei plante. ale melodiei.
acapark V. 1. a cumpAra o cantitate accentui v.1. a rosti cuvintele dupa
mare de mArfuri spre a le vinde mai regulele accentului tonic ; 2. a pune ac-
scump ; 2. fig, a lua totul pentru nine (tn centele In scris ; 3. fig. a face si relasi.
paguba altora). a exprima cu energie i claritate.
acaparator m. cel ce acapareaz5. accentuati(un)e f. lucrarea i modul
acar m. 1. fabricant de ace; 2. la de a accentua, intonatiune.
drumul de fier (sau macagiu), cel ce face accept n. politA, efect de comer( win
sA treaca un tren depe o linie pe alta ; care o persoani se obliga sa pliteasci la
3. Tr. imealtA de sustinut condo] Oran- scaden(i o stung hotirltii.
celor. [Lat. Ac(u)Aarus], accept& v.1. a primi ibucuros); 2. a
acaret n. 1. constructiune cu depen- semna o polita.
dintele ei, sinonim cu bid a : piinaintul acceptabil a. ce se poate primi.
mosiei e roditor, acareturile in bond acceptant m. cel ce semneazi un
stare AL. ; 2. pl. averi nemiscAtoare (mo- accept.
sii, case, etc.). [Turc. ACARET]. acceptati(un)e I. indatorirea de a
acarnitA f. cutiutA de ace. prati o poIIi la scadenti.
acasA f. V. cash'. accepti(un)e f. sensul In care se iea
neat m. Tr. V. acacia. [Ung. AXATZ1. o vorbi: acceptiune proprie i figuratd.
acatia v. (Mold.), agiita (Munt.) 1. a acces n. 1. intrare port de un acces
prinde de un cuiu : agdt haina sd se usor; 2. apucare de boali : acces de fri-
usuce; 2. a (se) apnea cu unghiile de gun; 3. fig. miscare subiti l trecitoare:
ceva (spre a se urca): mulfimea s'acafd acces de menzie.
greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de accesibil a. 1. de care se poate lesne
cineva : se agafd de mine ca scaiul. [Lat. apropia : coastd accesibild; 2. fig. vir-
*ACCAPTIARE (V. catd, catdr)]. tutea este tuturor accesibild; 3. vor-
acAtArk v. a se sui pe ceva agitan- bind de o persoani afabila accesibil
du-se cu mainfie acdtdrdndu-se din inferiorilor sdi.
colt in coif EP. accesit n. recompensi acordati celui
acAtare pr. fig. excelent, trisemnat ce s'a apropiat mai mult de un premiu.
si eu acdtare poamd nu sunt, dar nici accesoriu a. 1. care depinde de un
fiece pasdre nu ma meindned PANN. lucru principal; 2. care se adaoga la cel
[Lat. ECCU TALEPI, de uncle scurtat atare principal: clauzd accesorie.
si cutare). accident n. 1. Inttimplare neprevizuti
acatatoare f. 1. veriga de agate bai- (mai adesea nenorociti) : accidentele vie-
nele In cuiu ; 2. pl. ordin de paseri care ii omene$ti ; 2. pl. dispozifiune variati
se agat5 pe arbori, ca gheonoaia, eucul. a terenului, a lurninei (intr'un tablou).
acatist n. 1. imn In onoarea sfintei accidental a. ce vine pe neasteptate.
Fecioare, cc se cinti In pidoare; 2. ceeace adv. din intimplare.
II

accidentat a. 1. care prezinti o dis-

se di preotului care face aceste rug5ciuni
am sci dau acatiste pe la toate bise- pozitiune variati: teren accidentat; 2.
ricile; 3. acatistier : acatistul Bunei Ves- fig. agitat: vieatd accidentatc).
tiri. [Gr. mod. maTisros, lit. nesezand, a- acciz n. taxi asupra bauturilor l con-
catistul citindu-se In picioare]. s umatiunilor.
acatistier n. carte bisericeasci ce con- accizar m. cel ce strange accizele.
fine asemenea imnuri. ac-de-mare m. peste in forma unui
accede v. a consimti: acced la pro- ac lung si subtire (Syngnathus acus).
punerea voastrd. acefal a. flat cap: rnonstru acefal.
accelerk v, a WO, a gribi. II m. pl. acefali, molusti cart n'au deck o
accelerare f. 1. marirea intern unui gurA, fira umflitura cefalici, ca stridiile.

www.dacoromanica.ro
 ace -5- aCO

acel pr. deseamna o persoana sau un sclamati(un)e f. 1. fapta de a aclama ;

lucru mai departat, in opozitiune cu acest: 2. strigat de entuziasm ; prin adamatiune,
acel om: absolut: acela. [Lat. ECCILLUM]. unanim l fara a vota,
acellal pr. care nu e altul : acelas aclimatati(un)e f. fapta de a (se)
orn, este acelas. aclimatiza: grddind de aclimatafiune.
acera f. numele popular al vulturului, aclimatiza v. a (se) deprinde cu o
In Oltenia. [Lat. AQUILA]. noui chmi, vorbind de oameni, animale
acerb fig. Intepator i ostil ton acerb. sau plante.
acest pr. deseamna o persoana sau un acoladai f. 1. ceremonie medievala la
lucru mai apropiat, in opozitiune cu acel: primirea unui cavaler: ti se da trei lovi-
acest cm; absolut ; acesta. [Lat. ECC/STUM]. turf cu latul sabiei, pe umeri sash pe gat,
acetat rt. sare formata prin combina- dupa care era imbratisat ; 2. un fel de
rea acidului acetic cu o bazà: acetat de trasura de unire, numita arc ----..
cupru. acolea adv. arati o pozitiune mai a-
acetic a. se zice de acidul care for- proape cleat acolo.
meazi baza otetului. acolit m. tovara5 (mai adesea In nume
acetilena f, gaz de luminat, cu o fla- de rau), ajutor subaltern.
cara albicioasa (descoperit de Davy In acolo adv. In acel loc, In opozitiune
1836). Prima lamplt de acetilena fu pusi cu ad. [Lat. ECCU'ILLOC, de unde scurtat
in comert la Paris in 1895. colt)].
achith v. 1. a plati, a ralui; 2. fig. acomodit v. a (se) potrivi ; a se a-
a implini o insarcinare, o fagadueala sau comoda imprejurarilor.
O datorie: s'a achitat in constiinfd; 3. acomodare f. 1 potriveala, invoire,
a declara nevinovat : acuzatul a fost a- impicare ; 2. Gram. potrivirea sunetelor:
chitat. tidva-titva, umplu-implu.
achitare f. rafuire (de plata), sapare acompania v. 1. a insoti (din amide
(dela osanda). sau politeta), a petrece pe cineva ; 2. a
achiu n. 1. batul de biliard, numit 5i insoti cu un instrument sau cu vocea
tac. [Rus. tut (din fr. queue)]; 2. prima partea principala a unei bucati muzicale.
Ha de incercare. aconipaniament n. Muz. Insotirea
achizitiune f. 1. dobandire ; 2. fig. instrumentelor cu vocea sau impreunarea
lucru dobandit, castig. a doua instrumente diferite.
achizitor m. cel ce face aderenti la acompaniator rn. cel ce Insotelte
o societate, abonati la o publicatiune, pe altul cu un instrument sau cu vocea.
aci adv. 1. In acest loc, In opozitiune aconit m. planta veninoasi numita
cu acolo : e ascuns aci; ad e ad, ad e popular omeag.
greutatea ; 2. In acest timp; d'aci inainte ; acont n. arvuna (= fr a compto.
ad aci, and 5i and : aci rade, aci plan ge ; acoperemant n. I. ceeace acoperr
cat p'aci, aproape, mai mai, [Lat. acc'utcl. sau Invele5te_;._ 2. adipost: subt acope-
acid a. acru. II n. substanti cu gust, remOnhsl cerului. [Lat. COOPERMENTUM].
acrisor care ro5elte fata cea albastra al acoperi v. 1. a pune sau a intinde
unor vegetale. Caracterul esentlal al ad- un ce peste altceva : a acoperi o case:. ;
delor e a se uni cu un oxid spre a forma 2. a fi raspandit peste ceva zapada
o sare: cele mai Intrebuintate sunt: add copere patnantul; 3. fig. a ascunde (In
sulfuric (uleiu de vitriol), acid acetic sans bun sau ran): a acoperi o gresatc1 ;
(ofet). acid nitric (aprl tare). d. a se Imbrica, a-5i pune palbria in cap :
acilea adv. in acelas loc, In opozitiune acoperifi-va! 5. a se Intuneca cerul se
en acolea. acopere cu nori. [Lat. AD COOPERIRE].
acioaie f. bronz: invelitoarea era de acoperiq n. Invelitoarea casei.
acioaie si de plumb hp. [It. ACCIAJO, im- acoperitor m. eel ce acopere sau in-
portat pe cale comerciala (v. alama)}. vele5te case.
adoala f. 1. satra pentru vite; 2. fig. acord n. 1. consimtire, Invoiala ; de
adapost acoperit: acioald omeneascd. acord, ne-am Inteles ; 2. Gram. relatiune
[Derivat din actua]. intre mai multe vorbe : acordul artico-
acita v. 1. a se adaposti (termen do- lului cu substantivul sciu; 3. Muz. Im-
banesc): pastorii se aciueaza cu a lor preunarea mai multor sunete auzite deo-
turme 'n munfii invecinati NEM ; 2. cu data 5i formAnd armonie ; 4. fig. pl. su-
sensul generalizat: nici o lighioaie nu se nete melodioase, versuri (mai cu seam
poate aciva pe binge(' easel de rata vostru lirice): duios era si gingas acordul in.
Ca. [Cf. lat. ACQUILIZE]. geresc At.
aciama v. a primi cu striate de bu- acor elk V. I a pune instrumente la
curie sau de aprobare. acela, ton; 2. a recunoa5te: acord cei

www.dacoromanica.ro
 aco -6- acu
n'am dreptate ; 3. a da bucuros, a daruifiune buns; 2. influenta unui agent (fi-
a acorda o gra fie ; 4. a aseza vorbele zic, chimic, mecanic) acpunea soarelui;
unei propozitiuni dupa regulile gramaticale. 3. tragere In judecata acfiune criminald.
acordabil a. ce se poate acorda ter- acliune pentru daune-interese ; 4. parte
men acordabil, piano acordabil. de capital intr'o societate comerciala salt
acordAtoare 1. cheie de acordat. financiara frei actiuni de drum de /ler ;
acordeon n. un fel de armonicfi in- 5. mersul unei piese teatrale acfiune in-
ventata la Viena de Damian in 1825. teresantd.
aeordor m. cel ce acordeaza instru- activ a. 1. sarguitor, harnic om ac-
mente de muzica. tiv ; 2. care are efect remediu activ ;
aeotiledon a. se zice de plante ale serviciu activ, pozitiunea militarului sub
caror seminte n'au cotiledoane, ca : bu- drapel ; 3. Gram. care exprima o actiune :
refif, mufchii, ferigele. h f. pl. acotile- verb activ. n. averea unui cornerciant
II

doane, una din cele trei mari clase ale in opozitiune cu pasivul sau.
regnului vegetal, numita i criptogame. activh v. a face mai activ, a grabi o
acrealh f. starea lucrului acru. lucrare.
acredith v. 1. a da credit ; 2. a da activitate f. 1. puterea de a lucra: ac-
scrisori de acreditare, a face sa fie recu- tivitatea focului ; 2. vioiciune sau promp-
noscut (un ambasador) ; 3. fig. a face sA titudine la lucru : a desfdsura o mare
se creaza, a autoriza. activitafe ; 3. serviciu activ.
aereditare f. fapta de a acredita ; actor m. 1. cel ce joaca un rol /Mei)
scrisoare de acreditare, prin care se a- pies& de teatru ; 2. cel ce iea parte la un
nuntA ca aducAtorul ei merita incredere, eveniment.
acri v. 1. a (se) face acm : 2. fig. a-i actual a. care exista in momentul pre-
se Lid cuiva : mi s'a acrit cu viafa asta, zent, de acum : timpul actual. 11 adv. a-
acribie f. exactitate scrupuloasa. cuma, in timpul de fata.
acrime f. 1. gust acru ; 2. fig. nepla- actualitate f. 1. starea lucrului actual ;
cere, desgust. 2. intamplare proaspata, lucru momen-
acriturit f. 1. lucru acru; 2. pl. le- tan : jurnalismul trdeste numai din ac-
gume sau poame acre. tualitiifi.
acrobat m. 1. cel ce joaca pe funii ; acfi adv. farn. acum ; acu e acu, a-
2. fig. cel ce cautA a orbi sau lase). cum e momentul deciziv acu'i acu ca
aerobatie f. exercitiu de acrobat. salt 'ncerci norocul EN. [V. acuml.
acromatie a. care face sa se vaza o- aculundh v. Mold. V. cuiunda o stea
biectele lara amestec de colori straine albastrd cade si'n spafitt s'acufuncla
lenfile acromatice. acuitate f. insusirea lucrului acut : a-
acrostih n. poezie scurth In care ver- cuitatea durerii.
surile incep cu ate o litera, formand acum adv. 1. In acest moment ; 2, In
toate un nume. timpul de fard. [Lat. ECCU MODO, de unde
acru a. 1. lntephtor la gust ; 2. fig. *acumii (arhaic acmu), scurtat in acu
desgustAtor : ifi vine acru de el. [Lat. amu, acest din urnfa particular Moldovei].
ACRUS = clasic ACER]. acumullt v. a gramadi.
acrAm n. un fel de boalii de copii acumulator m. cel ce acumuleaza.
care se Intinde peste tot corpul. [Gr. mod. II n. Fiz. aparat destinat a spori inten-
A /MOM] . sitatea curentului electric.
acsion n. V. axion. acurateth f. exactitate, preciziune : o
acsiz n. pop. V. acciz [ = fr. accise, scrupuloasci acuraterd OD.
printr'un intermediar rusesc]. acus (acusica) adv. exprimA un viitor
act n. 1. deciziunea unei autoritati a imediat: Indata, pe loc. [Acu, cu parti-
fua act de, a declara ca se va tinea seama cula si].
de act de acuzare, expunerea faptelor acustic a. 1. privitor la auz : nerv a-
imputate unui acuzat ; actele starii civile, cystic ; 2. care servg a produce .sau trans-
registre in cari se /nscriu nasterile, casa- mite sunetele tub acustic.
toriile, mortii ; 2. Inscris constatand o in- acustich f. 1. partea fizicei care tra-
voialA sau o Indatorire ; act de societate ; teaza despre teoria sunetelor ; 2. rAsunet;
sala n'are acusticci.
3. certificat : act de botez ; 4. diviziunea
unei piese teatrale : comedic in 3 acte. acut a. 1. ascutit : accent acut ; 2. Muz.
action& v. a intenta o actiune, a trage patrunzator voce acutd ; 3. profund, vio-
in judecata. lent : durere acutd ; boalS acutA, boalA
actionar m. cel ce posecla una sau gravA cu mersul repede In opozitiune cu
mai multe actiuni (intr'o Intreprindere). boala cronicS.
ketfilne f. 1. lucrare sau favt6 ac, acuza v. 1. a declara culpa bil, a In-

www.dacoromanica.ro
 acu 7- ade
vinovati; 2. a pari, a trage In judecata ; adancit a. 1. infundat, fara fund: pe
3. (vorbind de lucruri) a servi de dovada : cea vale addncitd si cu flori acoperitd
aceste fapte it acuzd ; 4. fig. a imputa AL.; 2. fig. cufundat, absorbit : in mare
in genere : nu acuza soarta. mdhnire parea addncit Ga. AL.
acuzabil a. care poate sau merita sfi adaoge (adaoga, adaogi) v. 1. a mai
fie acuzat. pune ceva langa altele; 2. a mai da, a
acuzat na. cel parlt sau inculpat. mai spune. [[at. Amuosaa].
acuzati(un)e f. fapta de a acuza: In- adaos n. 1. alaturarea unui lucru mai
inovatire, para. mic de unul mai mare de aceeas natura :
acuzativ n. al patrulea caz al decli- sporire; 2. lucru adaogat: anex, apendice.
natiunii, exprimand complementul direct, adhph V. 1. a duce la apa vitele; 2, a
acuzator m. cel ce acuza sau paraste da sa bea: drumeful fugarul 'pi adapei
pe cineva, paris. AL.; 3. (ironic) despre fiinte, a da sa bea
acvareliii f. desen cu colori muiate in mult ; cit vin ii addp P.m; 4. fig. a urn-
apa (nu In uleiu). plea, a satura : lumea ne'ncetat m'adapd
acvarelist m. pictor de acvarele. cu fiere i venin NEGR. ; 5. a uda, a stropl:
acvariu n. basin in care se intretin cu sudori addp pdmantul, cdstig hrana
plante sau animale acvatice, in dureri GR. AL. ; 6. fig. a (se) patrunde :
a evatic a. care creste sauvietueste In apa. s'a add pat cu principii scindtoase. [Lat.
acvili f.1. vultur mare numit popular ADAQUARE].
pajera : acvila reprezentd vechea marca adhpfitoare f. jghiab cu apa pentru
a Hunteniei; 2. steag legionar, stindard: vite.
acvila romand. adfipost n. 1. loc care apara de soare,
acvilin a. Incovoiat ca ciocul acvilei : \rant, ploaie ; 2. fig. loc de scapare: add-
nas acvilin. post contra nenorocirii; la adApost, In
acvilon tn. vantnl numit obisnuit 081- siguranta. [Lat. AD APPOSITUE].
vat: din yid cu turbdciune acvilonul adhposti v. 1. a pune la adapost, la
se ridicd Neon. loc sigur; 2. a gasi adapost, a sea/3a.
adagio adv. Muz. Meet. U n. arie Meet adhpostire f. azil, refugiu.
executata. adapth v. 1. a potrivi un lucru cu
adagiu n. maxima veche. altul; 2. fig. a Intrebuinta potrivit cu
Adam m. nutnele celui dintaiu om, destinatiunea sa.
parintele lui Abel, Cain sit Set, figureaza adaptati(un)e f. lucrarea de a adapts
in locutiunea munteneasca: de cdnd cu si rezultatul ei: potriveall, brodire.
mos Adam, spre a desemna o vechime adalsth v. a astepta cu nerabdare. [Lat.
foarte Malta, corespunzand celei moldo- ADASEARE].
venesti: dela Adam Babadam. V. Baba- adech (adic0 adv. I. termen explica-
dam. tiv (va sa zica): mintea, adecd puterea
adamasch f. Mold. V. damascil iar de a cugeta; 2. specificativ (si anume):
tu subt adamascd... sdlbatic hoindresti poame, adecd mere, pare, prune; la
NEGR. adecA, la urma urmelor. [Lat. ADDE QUOD
agleam a. 1. arata volumul unei des- adaoga cal.
chizaturi de sus pana jos : groapd adduce"; adechte(lea) adv. pop. adeca. [Forma
fig. addnci bátrdnete; 2. ce se pleaca analogica (cf. ancdtele)].
ptea jos: adduce" inchindciune; 3. ce se adecuat a. Filoz. de o intindere egala,
s 'ascunde intr'o Infundatura : locas addnc; echivalent obiectului : idei adecuate.
4. anevoie de patruns (propriu Ii figurat): ademeni v.1. a atrage: averea ade-
intuneric adzinc, cugetare addncd. [Lat. meneste pe om; 2. a arnAgi, a Insela ;
ADUNCUS, incovoiat, de unde idea de «pro- puse sä-1 ademeneascd. [Vechiu-rom.:
funclq II n.1. fund, adancime: codrul 'si ademand, dar = ung. ADOMANd.
deschide a lui addncuri En.; 2. fig. a- ademenire f. 1. atragere (amagitoare);
ddncul sufletului. 2. iluzitme.
adfincat a. adancit: in pddurea a- ademenitor a. care ademeneste : a
dâncatd Gin Az.. tragator, amagitor.
adanchturli f. 1. vale intre dotta dea- adept na. cel initiat In misterele uno
luri; 2. cavitate, orbita ochiului. secte, In secretele unei stilt*.
adánci v. 1. a se afunda; 2. fig. a se aderh v. fig, a se alipi pe deplin; a
absorbi. se uni cu parerea cuiva, a fi din acelas
adeincime f. 1. intinderea unui lucru partid.
dela suprafatA sau intrare panA In fund aderent a. care adereazA. in. cel Ce
2. calitatea lucrului ad&nc (l a propriu §t tine de tta partid sau de o seedt partizan.
la figured). aderentA 1 starea celul ce (idea

www.dacoromanica.ro
 ade -8- ado
ades adv. adesea (poetic): ades e rece ad libitum adv. dupti bunul plac,
pieptul si inima tot bate AL. dupa voia cuiva.
adesea adv de mai multe ofi, In scurt ad litteram adv. vorba cu vorba.
dm!). [Scurtat din adese ori]. administr& v. 1. a conduce afaceri
adevar n. 1. caxacterul lucrului ade- publice sau particulare; 2. a da: a ad-
varat ; 2. Insus lucrul adevarat, principiu ministra un medicament.
sigur; inteadevar, In realitate ; 3. imita- administrati(un)e f. 1. conducerea
tiune exacta, expresiunea fidela a natu- lafacerilor publice sau particulare; 2. lune-
rei (Intr'un tablou). [Lat. An 011 VERUM]. ; tionarii Insarcinati cu conducerea unui
adevarat a. conform adevarului: asa Iserviciu: administratiunea postelor; 3.
cum este si nu altminterea. totalitatea serviciilor publice menite a pune
adeveri v. 1. a afirma, a constata ; !in executiune legile i actele guvernului,
2. a confirma, a verifica. administrativ a. 1. ce tine de admi-
adeverintA f. chitanta, dovada. nistratiune: atztoritate administrativd ;
adeveritor a. care adevereste. 2. unde s'afla instalata administratiunea
adeziune f. 1. unire, consimtire ; 2. Statului palat administrativ.
Fiz. atractiune moIeculara lntre corpurile administrator m. cel ce administreaz
In contact. oaverea sau afacerile cuiva.
ad hoc adv. Intr'adins, pentru un scop admir& V. a privi Cu o mirare ames-
determinat; Divanurile ad hoc, conferin- tecata cu plicere (ceva frumos sau rar).
tele deschise In 1857 la Bucuresti si la admirabil a. demn de admiratiune,
lasi, cu scopul anumit de a arata puteri- minunat. adv. de minune.
II

br europene dorintele poporului roman. admirathun)e f. 1. fapta de a admire,

ad hominem adv. se zice de run ar- sentiment de placuta mirare; 2. obiect
gument In care se combate adversarul de admiratiune.
prin ceeace a zis sau facut. admirativ a. care exprima admira-
adiji v. a sufla fin, a bate incetisor thine: gest admirativ.
zefirii ce adie cdnturi dulci ca un fior admirator m. cel ce admira.
En. [Origina necunoscutal. admits a. 1. primit /Info adunare; 2.
adiatä f. pop. V. diata adiatà nu-fi adoptat de uz.
face PANN, admisibil a. care poate fi admis (de
Julie& adv. V. adeca. persoane sau lucruri).
adiere f. suflare ling, vantisor: nici o admisibiljtate f. calitatea de a fi ad-
miscare 'n frunze i nici o adiere AL. mis, Inlesnirea de a fi primit.
adineaori adv. cu putin lnainte, nu admisjune f. primire.
de mutt. [Lat. AD DE IN ILLAM HORAN]. admite v. 1. a primi (prin favoare):
adins (in) adv. 1. cu intentiune, cu. a admite intr'o societate; 2. a recu-
pieengetare ; 2. cu scop, anume. [Lat. noaste de adevarat.
AD 1PSUM]. admonesta v. a dojeni aspru (pe un
adio I Mt. formula ae politeta la des- subaltern vinovat).
partire ramai cu bine I admonestare f. avertisment sever dat
adition& v. a face aditiunea. unui defincvent.
aditional a. de atilogat articol adi- admonitiune 1. admonestare.
lional. adnotatiune f. V. anotatfune.
aditiune f. 1. adaos de lucruri ase- adolescent m. flacau,
menea ; 2. Aritm. adunare. adolescent& f. varsta Intre copilarie
adjutant in. ofiter sau subofiter in- barbatie (la barbat 14-2 ani, la femee
sarcinat sa ajute pe un superior, [fr. ad- 11-19).
judant, printr'un intermediar rusesc (rostit adonic a. vers latin compus dintr'un
popular aghiotant)]. dactil i un spondeu: el ar frange 'n
adjectiv n. vorba adaosa la un sub- vers adonic limba lui ca fi Horatita Ept.
stantiv spre a-1 cafifica sau determina. adopt& v. 1. a lua de suflet, a Infia ;
adjectival a, ce priveste adjectivul. 2. a alege cu preferinta pentru sine, a-§i
adjudec& v. 1. a hairl prin judecata iinsu.0: a adopta o pdrere; 3. a admite,
c5 un luau se cuvine cuiva dupa drept; a primi: Camera a adoptat legea.
2. a da celui ce ofera mai mult ; 3. fig. adoptiune f. 1. fapta de a adopta ;
a da, a decerne o recompensa. I luare de stifle; 2. preferinta.
adjudecare f. lucrarea de a adjudeca adoptiv a. 1. care a adoptat: pdrinte
actul prin care se adjudeca. adoptiv;2. care a fast a doptat: fiu adoptiv.
adjudecator n2. cel ce adjudeca. ador& v. 1. a se Inchina lui D-zeu;
adjunct a. ajutor (Inteo functiune); 2. a avea tin fel de cult pentru cineva, a
director adjunct. tubi cu pasiune: el isi adord copiii.

www.dacoromanica.ro
 ado -9- her
adorabil a. demn de a fi adorat. mecd ddra fiarei prin pddure 3. fig.
adorati(un)e f. I. fapta de a adora a presimti adulmecd orice miscare a
2. iubire extrema' ; 3. manifestarea ginga- Dotnniei OD. [Vechiu-rom. a ulmeca,
siei si a respectului. din olmu, miros (v. ulma)].
adorator m. cel ce adorA, ce iubeste adulmechtor a. care adulmecA.
cu pasiune. adult a. si m. crescut mare, care a
adormi v. I. a Incepe a dormi; abia ajuns in varsta adolescentei.
a adormit; 2. a face sA doarmA; a a- adulter a. care calcA credinta con-
dormi copilul ; 3. fig. a linisti momentan: lugala. 11 n. -violarea credintei conjugale.
ca sà acloarmit presupunerile Domnu- adurnbri v. 1. a pune la umbra, a se
lui AL; 4. a muri In pace: a adormi odihni la umbra o eroi, care 'n tre-
intru Domnul. [Lat. ADDOR/DREI. ,cutul de mdrire vd adumbriseti Er.t. ;
adormire f. 1. fapta de a adormi ; 12. a da umbre (In desen) ; 3. fig. a
2. Adormirea Maicei Domnului, mare 'schita. [Lat. ADIMBRAPE].
sarbatoare la 15 August, numita i Sfanta adumbrire f. 1. lucrare de a adum-
Maria Mctre. 1bri ; 2. fig. nuantA.
adormit a. I. trandav, netrebnic: ador- atiunh v. 1. a reduce o multime la
mitule ! 2. fig. linistit, mort ; oras adormit. unul ; 2. a face adunarea. [Lat. ADUNARE1.
adormitor a. care adoarme, care a- adunare f. 1. reunire de persoane
duce somn cdntec adormitor. isau de lucruri ; 2. corp deliberant ; Ob-
adragant n. gumA intrebuintatà spre steasca Adunare, Parlamentul Tarii. Adu-
a da thrie pastelor si pastilelor. narea deputatilor, Camera ; Adundrile
adresh v. 1. a trimite direct : a a- legiuitoare, Camera i Senatul ; 3. Aritm.
dresa o scrisoare ; 2. a Indrepta vorba operatiune servind a reuni dotta sau mai
catre cineva, a-i vorbi ; 3. a recurge la, multe numere de acelas fel intr'unul singur.
a se indrepta catre cineva. adunhtor a. si In. care aduna.
adresh f. 1. arAtare de numele i lo- adumiturh f. 1. stransura (de lu-
cuinta cuiva ; 2. scrisoaie oficialA. cruri); 2. intalnire de oameni de rand
adresant cel ce adreseazA seri- 9 fArA tinta serioasa.
soarea. adus a. 1. dus la 2. fasonat : mar-
;

adresat m. caruia scrisoarea a fost mord adusd asa cd inchipuia fel de

adresata. fel de flori ISP. ; 3. incovoiat ; iatagarz
aduchtor a. si m. care aduce; adu- adus.
cator aminte, care pune iar In minte, adverb n. vorbA invariabill care mo-
comemorativ. ,dificA insemnarea unui verb sau a unui
aduce v. 1. a duce la cineva : sluga adjectiv.
aduse o trdsurc I; 2. a produce, a ra- adverbial a. ce ioacA rolul de adverb :
porta (folos sau pagubA) ; nu aduce a- locutiune adverbial& reunirea mai mul-
nul, ce aduce ceasul; 3. a pricinui : a tor vorbe echivalente cu un adverb : tot-
aduce bucurie pdrintilor; a educe vor- deodatd, in acelas timp.
advers a. contrar, opus : partea ad-
ba, a se exprima ; 4. a incovoia, a Invarti
(de sus in jos): cdnd aducea fata pa- verse,' a cdstigat procesul.
losul ISP. 5. a-si aduce cu cineva, a se adversar m. cel ce se opune, care
asemAna intru catva acest copil ii a- se luptà impotriva.
duce cu tat'sdu ; 6. a aduce la impli- adversativ a. Gram, care arata" opo
nire, a executa. [Lat. ADDUCERS]. zitiune dar, desi, etc.
aduce aminte v. 1. a pune In min- adversitate f. nenorocire, rastriste.
tea cuiva, a aminti 2. a-si pune iar In advocat m. cel ce pledeazA dinaintea
minte, a-I reveni In memorie. tribunalelor.
aducere f. fapta de a aduce ; adu- advochtesc a. de advocat.
ducere la implinire, executare. advochtie f. profesiunea, cariera de
aducere aminte f. 1. impresiunea advocat.
ce rArnane In memorie timpuri de adu- advochtime f. corpul advocatilor.
cere aminte glorioasd &Lc. ; 2. amln- advon n. tinda sau pridvorul bise-
tire lamurita (despre ceva foarte proas- ricii in care stau femeile, numit si nar-
pat) aducerile aminte pe .suflet cad tech' : in advoanele acestor cloud bise-
trt picuri. En. rici. OD. [Origina necunciscutil.
adulati(un)e f. lingusire servi13. aad m. cantaret strAvechin (la Greco ;
adulator rn. lingusitor josnic. Orpheu fu and renumit.
adulmech v. 1. a mirosi urma vanA- her n. I. fluid gazos si transparent
torului (de flare): 2. a cunoaste vanatul care formeaza atmosfera : ad respir tin
dupA miros (de caini): copoiul adul- aer mai liber, mai curat GR. AL. : 2.

www.dacoromanica.ro
 gar 10 aft
afanat a. si adv. rar, rarit lulea
aerul fetei, fizionomie, Infatisare : smeri-
tul cotoiu cu un aer de slant GR. AL. ; umplutd afdnat cu tutun.
3. (galicism) arie, melodic : ca robul ce afara adv. ce nu s'afla inlbuntru ;
cdtad amar in robie un aer duios BoL. alarA de, fail ; pe din afarii, pe de rost ;
[Lat. AER ; vorba adevarat populara e vaz- afara din cale, extraordinar, peste m.
duh ; sensul 3 dupa fr. air]. iura, fárb cuvant, [Lat. AFORAS] milt. a II

aer n. valul cel mare care (precum farA I pleaca 1

aerul pamantul) acopere sfintele daruri; afazie f. Med. pierderea graiului din
si aerul l'oiu pune pe al Slaiinei altar cauza unei leziuni cerebrale.
AL. [Gr. bizantin Aka, vorba identica cu afect n. miscarea sufletului care trece
cea precedenta, luata la figurat]. in pasiune, sentiment: tofi oamenii sunt
aerel m. substanfa cu miros urit Si supusi afectelor.
gust gretos, intrebuintata in medicina afectã v. I. a &Sun cu predilectiune:
sub numele de assa foetida. [Origina el afecteazd vorbe rare; 2. a mate (cu
n -cunoscutfi]. o fala prefacuta) : a afecta o mare umi-
aerian a. 1. de aer : fluid aerian ; linfd ; 3. a destina pentru un scop anu-
2. care traeste, se petrece in aer 3. fig. mit: pentru aceste lucruri se afecteazd
usor ca aerul : veld fanfa-i aeriand EN. sume insemnate; 4. a lua cutare forma
aeriform a. care seamana cu aerul : particulara : cristalele afecteazd forme
fluid aeriform, gazul. geometrice ; 5. a cauza o impresiune
aerisi v. 1. a improspata aerul : a ae- penibila : un lucru de nimic II afecteazd.
risi casa; 2. a scoate Ia aer curat (haine, afectare f. 1. fapta de a afecta ; 2.
plante). [Gr. modl. destinatiune particulara : afectarea unei
aero-club n. club Infiintat pentru sume.
progresarea navigatiunii aeriene. afectat a 1. pretentios, prefdcut ; 2.
aerodrom n. loc destinat exercitiilor miscat, atins la inima ; 3. destinat pentru
de aviatiune. ceva, ,
aerolit n. piatra cazuta din cer. Nu afectatdun)e f. 1. mod nefiresc de
se stie nimica sigur despre origina aces- a vorbi sau de a lucra ; 2. apucatura ne
tor masse pietroase, cari se rostogolesc fireasca, imitatiune exagerata, prefacatorie.
prin regiunile atmosferice. afectionii v. a avea afectiune, a iubi
aerometru m. instrument de fizicii cu pasiune.
spre a masura densitatea aerului. afectiune f. 1. starea sufletului miscat
aeronaut m. cel ce se ridica In aer de ceva : afecfiune naturald; 2. senti-
cu un balon. ment de amicie, de iubire ; 3. Med. stare
aeronautical f. acela§ sens cu aeros- bolnavicioasà, boala : afecfiune de piept.
tatic i aerostatiune : .coala de aero- afectuos a. plin de afectiune.
nauticd din Bucuresti. afemeiat a. slab, molesit.
aeroplan n. aparat ce se sustine In aferent a. 1. Jur. care revine cuiva,
aer far'a fi mai usor ca aerul si la care vorbind de o portiune de mostenire : par-
presiunea vanttdui se face pe niste su- tea aferentd ; 2. Anat. care aduce sari-
prafete Inclinate : aeroplanele pot fi mo-gele la inima: vase aferente.
noplane, biplane, etc. afereza f. Gram. scoaterea unei litere
aeros a, aerian : este mcindrii j u- sau silabe la inceputul vorbei : Nita in
qoarci ca un Pular aeros Bor.. loc de Ionifd.
aerostat n. balon. aferim! Mt. 1. (In sens bun) bravo !
aerostatica f. partea fizicei care stu- prea bine 1 aferim I frate Ghemis, bine
diaza legile de echilibru ale aerului. fdcnei cci venisil POP. ; 2. (ironic) pen-
aerostatiune f. arta de a construi si tru fapte sau vorbe cari merita dezapro-
de a manevra aerostatele. V. aviatiune. bare : ei, aferim, fdtu meu !... primeste
afabff a. care primeste i asculta cu blagoslovenia mea AL. n. bravo, in II

hunavointa. sens de aprobare : clascalui doborit sub

afabilitate I. blAndete, vorbire dulce grindina laudelor si a aferimelor NEGR.
(is primire). [Turc. AFERI11].
afacere f. 1. obiectul unei ocupatiuni, afet n. suportul unui tun [Nemt. Laf-
treaba, pricina afacere irnportantd; 2. fette (= fr. raffia), din terminologia
tranzactiune : afacerea s'a fdcut; 3. pl. militara austro-ungara].
interese publice sau particulare, trebi : afierosi v. 1. a sfinti, a Inchina (un
cum merg afacerile ? ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi :
Mania v. a rari, a face rar sau mai sd-mi afieroseascd averea AL. [Gr.
putin compact. [Lit. a rari ca fdnul din mod.; sensul 2 se rapoartA la Intrebuin-
claieJ. tiarea profani a cuvintelor sacre].

www.dacoromanica.ro
 afi - 11 - afu
afif adv. Mold .pop. (ironic) sarac, far'o affuent m. curs de apà care se varsA
para ; tufa in punga, tufa in buzunar, intr'altul : Dunarea are mai multi aflu-
afif ! AL. [Turc. HAFIF, usor, sprinten, de enti.
uncle usurel la pungA]. affuentii f. 1. scurgere mare de apà
afaia v. a admite Inteo societate sau sau de alt lichid ; 2. fig. mare abundanta
corporatiune. (de lucruri), mare multime (de oameni).
aim m. tufa ale carii broboane, numite aflux n. gramAdirea sangeltri si a umo-
afine, sant negre, acrisoare l foarte gus- rilor Intio parte a corpului.
toase. (Vacciniurn myrtillus). [Origina afon a. care n'are voce.
necunoscuth]. afonie f. Med. pierderea vocii.
afina f, broboana de afM din care se aforism n. sententà sau maxima scurta
fac conserve si siropuri rAcoritoare ; sucul plinA de noima (s'a zis mai !Mai de
lor rosu inchis se intrebuinteaza sure a Aforisrnele lui Hippocrate): vorbeste 'n
vapsi stofe i pentru colorarea artificiala aforisrne ca un filozof grec AL.
a vinurilor. aforistic a. compus din aforisme sau
afinitate f. 1. rudenie prin aliantA, in- enuntat subt aceastA forma.
rudire ; 2. asernanare fizicA ; exista afi- a fortiori adv. cu mai mult drept cu-
nitate intre hem i pisica ; 3. fig. ase- vAnt, cu atat mai mult.
manare moralA ; 4. Chim. tendenta unor afront n. fapta sau vorbA de ocara
corpuri de a se Impreuna : oxigenul are (aruncatA in filth"), insulti publica.
afinitate pentru fier. afte f. pl. Med. bubulite sau bfisicute
afion n. opiu : rachiul din butoiu era in gura i gatlej.
cu afion Isp. [Turc. ANON, din gr. dpion]. altos a. caracterizat prin prezenta aftei:
afirmai v. 1. a asigura câ un lucru febra aftoasa.
este, a zice da ; 2. a se arAta cA are cu- afumh v. 1. a pune la fum ; 2. a strica
tare talent sau cutare caracter : s'a afir- iprin fum (bucatele) ; 3. a fumega : soba
mat ca pcet. afurna; 4. a tamaia hartie de afumat.
akirmati(un)e f. asigurare, IntArire. J[Lat. AFFumaL].
afirmativ a. prin care se afirmA. II afumat a. 1. pus sau ars la ium ; 2.
adv. in mod afirmativ. parfumat odaie aftimata cu smirna ;
afis n. foaie tiparitA sau scrisA, ce se 3. acoperit cu fum, ingalbenit prin ve-
lipeste pe ziduri spre a da de stire pu- chime : icoane afumate; 4. fumuriu : Ca-
blicului (= fr. affiche). ipreie sunt negre, roseate, afurnate ; 5.
afish v. 1. a pune, a lipi un afis ; 2. ipop. aiumat (cu luleaua), beat : era afu-
fig. a face paradA de ; 3. a se pune in mat rau nenea Ghifd CAR.
evidentA (In sens rau). alumatoare f. 1. orice vAscior cu
afisaj n. lipitul afiselor. substante mirositoare pentru afumat ; 2.
afiser m. 1. cel ce afiseazii; 2. impár- pl. 'chiar acele substante mirositoare,
titor de afise. afumator rn cel ce afuma.
afix n. particulA pusA la inceputul (pre- afund n. adancime : in afundul pci-
fix) sau la sfarsitul (sufix) vorbelor, spre mdntului; fig, noruf trece si dispare
a le modifica sensul. Ex. pre-fac, frunz-is. 'n afundul cerului AL. [Lat. AD FUNDLIM]. 0
affix v. 1. a OA: sei-1 fi tot cdutat, a. (rar) adanc : ran afund, vai afunde.
nu l'ar fi aflat PANN ; 2. a descoperi : adv. 1. panA la fund : toti .s'au inecat,
II

unchiul meu a aflat legatura noastra la afund s'au dat ; 2. fig. adanc, deplin ;
NEGR. ; 3. a nAscoci : ca ce rnoarte i-ar stie afund istoria.
afla ? 4. a sti, a prinde veste : ce ai Whit? afundh v. 1. a Impinge panA la fund,
5. a fi : cum te afli ? [Lat. AFFLARE, a sufla, a baga afund : in prdpastie U afunda ;
a inspira : rnihi afflatur, mi se suflà 1. a intra afund sau a patrunde : s'afund'
= aflu]. rnereu In taina noptii AL. ; 3. fig. a peri
afifitor a. si m. 1. care alibi sau des- din ochi, a dispare : in vazduh s'au a-
copere : afldtorul tipografiei Nsoa. ; 2. fundat AL. [Lat. AFFUNDARE].
dare s'aflii (undeva). afundat a. adOcit: pleoapele sale
affictiv a. care loveste direct in o per- afundate OD,
soanA pedeapsa aflictiva. In materie afundfitor m. cel ce afunda.
penalA, pedepsele sunt aflictive qi infa- afundis n. loc foarte departat : in a-
mante; cele dintai aunt : moartea, munca fundisul codrilor,
silnica, detentiunea i recluziunea; ele afurisanie f. pedeapsA canonicA ; ana-
priveazA pe condamnat de drepturile sale ten* excomunicare.
civile i politice. afurisi v. 1. a despiirti de turma cre-
afluh v. 1. a curge spre sdngele aflu- dinciosilor si a exclude pentru un timp
eazd la cap ; 2. fig, a veni cu gramada. dela bisericA ; 2. a blestema cu jurAmant.

www.dacoromanica.ro
 ahi - 12 - agi
[Gr. mod. APHORIZO, a separa (prin forma si fam.) a bate Il aghesmuesc cu astd
intermediara a aoristului)]. labd AL.
afurisit a. 1. blestemat ; 2. fig. foarteaghesmuit a. 1. stropit cu aiasma
rau, indracit, fara omenie. 2. (ironic) pe jumatate beat : tdmiliat
aga m. (pl. agale) ofiter sau coman- aghesmuit de dinzineatd CR.
dant turc ; agaua ienicerilor (titlu fa- aghiasma f. Mold. 1. apa sfintita ; 2.
miliar cantecelor populare). [Turc. ABA, fam. rachiu (Indulcit cu miere) se in-
cii petenie). vdrteste lumea cu mine de atdta a-
-Aga m. (pl. agi) 1. odinioara generalul ghiasmd ruseascd CR. ; In Muntenia se
dorobantilor si al intregei infanterli, dre- rosteste aiasmà, iar in Banat iasmA. [Gr.
gatorie infiintata in Moldova de Alexan- mod. AGHIASMA J.
dru cel Bun ; 2. boierie pamanteana in- aghiasmatar n. 1. vasul in care se
trodusa de Turci i insarcinata cu privi- pastreaza aiasma ; 2. culegere de ruga-
gherea sigurantei publice poftim d-ta ciuni cari insotesc stropirea cu aiasma.
intdi, arhon Aga- AL.; 3. (In timpul aghios n. imn liturgic cu tripla invo-
din urma) prefect de politie aerie tu or- catiune : sfdnt, sfdnt, sfant, Domnul
dinal de arestuire §i dd hdrtia in mann !Savaot ! i-a antat popa aghiosul, a mu-
agai AL. [Forma romanizata din aga]. rit, l'au ininormantat (PANN) ; a trage a-
agabaniu n. (invechit) staa scumpa ghioase, a cAnta din nas dupg psaltichie,
din care Turcii li faceau turbane : aster- de unde a horcai In somn mai, bdieti,
nut de agabaniu OD. [Turc. AGABAITI]. ia anth trageti la aghtoase CR. [Gr.
Agachi m. V. inghite Agachi. mod. lomos, sMnt ; v. afierosi].
agale adv. pop. incetisor, a lene : se aghiotant m. pop. V. adjutant.
intorcea acasd agale agale 1st>. [Gr. Aghiuta in. pop, 1. nume comic dat
mod. scan]. necuratului nu-i pain scoate din mina
aganau it. un fel de hoth taraneasca lui nici Aghiutd ISP.; 1-a furat Aghiuta,
ce aduce cu bAtuta. [Origina necunoscuta]. a adormit greu, in opozitiune cu : l'a fu-
agapa f. 1. oaspatul ce prinni crestini rat ,Sfantul, a adormit usor : cum bdu,
II luau In comun ; 2. (mai ales la pl.) os- pi furd Aghiutd ; 2. fig. omul dra-
pit In genera, banchet intre prieteni. icului. [De aceeas origina cu aghios, la
agata f, piatra pretioasa, foarte dura, 'diminutiv (cf. Michiduta, Tichiu(a) l cu
de diferite culori. sensul de .sfantulet', 1110 ironic sau eu-
agatit v. V. aciitA. femistic (cf. Sfintele, epitet dat Ielelor
agavai f. plant& tropicalA ce aduce cu sau zinelor rele)].
aloe (=-- fr. agave). agile 1. odinioarA : 1. rangul de agâ : 2.
ageamiu a. 1. Incepfitor, novice, Cara prefectura politiei: un zapciu al agiei
experienta vestitul ageamiu OD. ; 2, ne- NEM.
priceput (mai ales la jocul cartilor): sco- agiesc a. ce tine de aga sau de agie:
teau din bran cede o pereche de carp... cazaci agiesti pedestri, cu cimpoaie si
qi spalau pe ageamii de parale GHICA. ,tobe Fn.
[Turc. ADIAMI, ignorant, nedibaciu, lit, per- agil a. care se mi§cA usor, sprinten.
san, adica strain de limba arabat agilitate I. mare usurinta de a se
agenda I. carticicfi In care se noteaza misca, de a se mládia.
pe fiecare pagina, cu data zilei, ceea ce-i agio n. 1. speculare asupra cursului
de fticut. efectelor publice cotate la Bursa ; 2. be-
agent in. 1. principiu de actiune, tot neficiu la schimbul argintului sau hartiei
ce lucreaza sau opereaza aburul e un pentru aur.
agent puternic; 2. insarcinat cu o misi- agiotaj n. trafic asupra ridicarii sau
une publica ori particulara agent de po- scaderii efectelor publice
litie, agent de schimb, agent diplomatic. agita v. 1. a sgudui, a misca In diferite
agentie f. 1. functiunea, biuroul agen- directiuni; vdntu/ agitd frunzele; 2. fig.
tului ; 2. administratiune condusä de unul a turbura, a excita ; 3. a examina, a discuta
sau mai multi agenti agentia Havas. a agita o chestiune ; 4. a fi In miscare,
ager a. 1. sprinten, iute la miscare a se' turmenta : se agità intr'una.
vultur ager, mint ager; 2. patrunzator agitat a. turburat, nelinistit.
ochi ageri; fig. minte agerd. [Lat. AGMS). agitati(un)e f. 1. miscare neregulata
ageri v. a face agar (si fig.). si continua : agitafiunea mdrii; 2. mis-
agerime 1. 1. calitatea lucrului ager : care tumultoasa, turburare : a potoli o
ei se luptd cu agerime BoL.; 2. fig. pa- agitatiune; 3. fig. turburarea sufletului,
trundere, minte agera. neliniste.
aghesmui v. Mold. 1. a stropi cu a- agitator m. cel ce cautii a rfiscula po-
iasma pentru a goni pe cel tau ; 2. (iron. porul in contra legilor.

www.dacoromanica.ro
 agl 13 ale
aglica f. planta cu flori albe l cu mi- popor agricol; 2, privitor la agricultura
ros placut de portocale. numita in Mold. product agricol.
tekor (Spiraea filipendula). [Serb. IA-. agricultor m. plugar, cel ce cultiva
OLTEA]. pAmAttul.
aglornera v. a strange la un loc. a agricultura f. lucrarea pAmantului,
gramadi (de persoane sau lucruri). plugarie.
aglomerare f. gramadire, imbulzeal5. agrimensor m. inginer topograf (la
aglomerat n. massa de substante mi- Romani).
nerale irnpreunate cu un ciment natural. agrimensura f. arta de a masurA su-
aglutinant a. limbi aglutinante, in cart prafata terenurilor sau mosiilor.
flexiunile sunt inlocuite en vorbe alipite. agrig m. arbust care produce ngrise
Ex. limbile turco-tatare. (Ribes grossularia). [Ung. KORE.d.
agues m. bucatà de paine ce preotul agrinh' f. un fel de coacaza cu gust
taie din mijlocul altei paini mai mari nu- dulce acrisor.
mita prescura : agnettd simbolizeazA pe agronont m. cel versat in agricul-
Isus, care, des! nevinovat ca un mid, s'a tura'.
jertfit totus pe lemnul cructi. [Slay. AGNYTI=agronomic a. privitor la agronomie :
lat. agnus (sanctus)]. shin fele agronomice.
agnosticism n. doctrina filozoficA care agronomie f. teoria agriculturei.
declara cA absolutul e inaccesibil spiritu- agud m. numele moldovenesc al du-
lui omenesc. dului. [Slay. Aoor].
agonie f. 1. lupta omului cu moartea aguridA f. 1. strugure necopt sau acru
2. fig. decadentA finala: imperiul roman cu care t Aranii ii acresc ciorbele ; 2. zeamA
fiind in agonie. dinteinsul ; 3. ofice poamA acrA. [Gr. mod.
agoniseala f. castig cu trucla, folos AGURMA, din dguros, necopt].
din muncA : le del toatd agoniseala. nthl int. exprima durere i suferintA.
agonisi V. a castiga cu anevoie, a do- aha Mt.
I exprima bucuria, gemerind
bandi cu mari osteneli. [Gr. bizantin A00- mijlocul cAutat.
Nr/O, a lupta: castigul e considerat ca re- ahh l int. strigatul tAranului spre mai
zultatul luptei pentru existenta (v. cds- opri boii.
tiga)]. ahotnic a. Mold. infocat : vazdnd-o
agonisita f. agonisealA. asa de ahotnicd pentru mine Ca. [Rus.
agraffi f. copca, cataramA. Anomixt].
agramat a. nestiutor de carte, igno- aht n. geamat, dor infocat i nesa-
rant. tisfacut : mu/te patimi i ahturi ome-
agrar a. privitor la camp : mdsurd a- nesti CR. [Forma intensiva din all / (cf.
grard; lege agrarit, care regula impAr- ofta)L
teala pamanturilor cucerite Intre cetatenii ahtiat a. 1. lipsit de ceva ce doreste
roman!. cu foc ; 2. aprins, infocat dupA ceva.
agravh v. a face mai gray. all int. tipAt de durere sau de spatula.
agravant a. care agraveazA, care mA- aian rn primarul unui oras turcesc :
reste culpabilita tea : circumstanfe agra- tinuturile turcesti de langa DunAre erau
pante. administrate de cAtre un aian [Turc. AYAN,
agreh v. a primi cu favoare (= fr. lit. ochii, adicA priveghetorii Statului].
agreer). aiar n. 1. mAsurA sau greutate controlaa
agregat rn profesor aMturat pe langa de stApanire : cantar cu aiar ; 2. fig. mod el :
un altul definitiv, fAri insA a avea drep- aiarul patriotismului. Mac. mill.
turile titularului. n. V. aglomerat.
II aiasmit 1. Munt. V. aghiasrda.
agregati(un)e f. 1. admiterea la tithil aid adv. Mold. V. aci. [Lat. ADHICCE,
de agregat; 2. Fiz. Impreunarea partilor de unde scurtat ici].
unui tot. aidoma adv. deplin asemenea, Intoc-
agrement n. calitatea lucrului ce place, mai asa: aidoma la chip ; ndscu iroobu
pricina de multumire: arte de agrement, un copil aidoma cu al impdriiteset
cari se lnvarA mai mult de plAcere cleat ISP. In Mold. vorba sunA avidoma. [Slay.
pentru folos, ca dantul, scrima, cAlaria. vmomer, vizibil].
agresiune f. atac neprovocat. aiepth v. Tr. a repezi (cu putere) Fie-
agresiv a. care are caracterul unei nil pe care-I aiept... (COMIC). [Lat. AD-
agresiuni vorbe agresive. JECTARE, a arunca].
agresor m. cel ce atacA mai tntAi. aievea adv. pe fatA, invederat, in rea-
agrest a. 1. campenesc : stil agrest ; litate : sd se incredinfeze de sunt aieveu
2. grbsolan, salbatec : fire agrestd. cele ce-i se infdtio hi,. [Slay. xAvk, cp
agricol a. 1. care se dedA agriculturei : a protetic, ca In aidoma].

www.dacoromanica.ro
 alo - 14 'I' ala
aior m. V. alion ajutork v. a da ajutor, a veni intr'ajutor.
aisor m. plantA ce seam5n5 cu aiul ajutorinta f. 1. ajutor insofit de a-
(Asphodelus ramosus). jutorinfe unguresti OD. ; 2. numele unei
ait! Mt. de surprindere neplAcut5 am clad suplimentare (In epoca fanariotA);
pAtit-o. al (f. a) 1. art, in. precede pronume,
aituri f. pl. Mold. si Tr. recituri, piffle. numerale $ i substantive : al men, al doi-
aiu n. numele moldovenesc l ardele- lea, al scolarului; 2. f. pl. cele lucruri :
nese al usturoiului. [Lat. Ar..min]. toate alea, de ale gurii. [Lat. 1LLUM, ILLAM
aiurea adv. 1. in alt loc ; fig. cu gan- a produs, intonat sau aton: el (f. ea), al
diii alurea, distrat : 2. intr'aiurea, fSrS dt (f. a)].
sir. ca un nebun ; vorbeste intr'aiurea, ãl (f. aia) art. cel: degetul at mic. 0
delireaz5, buigueste. [Lat. *ALIUBI, aiu-(re), pr. acel: sa te fereascd dl de sus ; vorba
cu un sufix amplificativ]. Aluia, proverb [V. at].
aiurealit f. debr. ala f. 1. In Oltenia, un fel de balaur
aiuri v. 1. a vorbi intiaiurea, a visa ce stArneste vAntul turbat sau furtunile ;
destept ; 2. fig. a rAtAci : prin frunze a- 2. 'fr. (hal5) duh r5u, inctib (v. haluit).
iureazd soptirile-i alene Em. [Serb. ALA, balaur aducAtor de nor si grin-
aiurire f. I. delir un vis de aiurire dini].
; 2. turbare : pe maluri sdruncinate ala-bala n. pop. una alta, ameste-
de aiurirea mdrii En. cAturli : ce mai ala-bala pe la voi ?
aiurit ii. alurealA prelungitS : Un aiurit [V. arababurril.
de jale En. alabastru n. 1. un fel de marmur5
aiuritor a. care aiureath : visurile sd frageda foarte 2. fig. albeatA strit-
;

fi fdcut din mine un aiuritor? AL. lucitoare : un &In de alabastru.

ajumit n. joc copilAresc (in Oltenia si alac n. 1. specie de grail cu grauntele
mai mic si mai Inchis cleat cel obisnuit,
Banat) numit obisnuit d'ascunsele. [Tr. a-
jomi a miji : cf. Alb. mind, somn]. secarA albA (Triticurn speita); 2. Mold.
tut fel de orz de toamnA in trei muchi:
ajun n. 1. post (rar lntrebuin(at In acest
3. Tr. de coloarea bAlaie a alacului : boi
sens) ; 2. ziva sau seara dinaintea unei s5r-
alaci.. [Cf. lat. AucA].
bg tori marl (and se posteste) : ajunul Pas-
telor, ajunul Crdciunului, personificat alaciu a. Buc. 1. bAltat (de vite) : noud
in Mos Ajun ; 3. preziva unui eveniment cirede de vaci, toate cu vifei alaci POP. ;
(WA notiunea de sArbStoare) : in ajunul 2. fig. amestecat: asta-i lumea cea a-
luptei; fig, din ajunul tinerefei pan' ce lace, face omul cum ii place Pop. [V.
mergem in mormant Bor.. [Lat. AD JEJUNUMl. alac; 3. alaciu e refAcut din pl. alace].
ajunit v. a nu mAnca, a posti [Lat. alagea f. stof A de mAtase vargat5:roche
ADJEJUNARE). de alagea de Triest Fir..; fig. a pAti
ajunge v, 1. a se uni, a se impreuna : alageaua, a fi pitc5lit : ca sci nu pald
roatele nu se ajung; 2. fig, a se intelege vreo alagea ISP. ; a cApAta alageaua, a
unii cu altii, a se Invol: nu ne am putut c5dea In mare nevoie : nimeni nu s'a
ajunge din pref ; 3. a atinge: glonful l'a putut atinge de impcircifia rnea lard
ajuns ; 4. a apuca, a nemeri : rele tim- sd-si capete alageaua Isp. [Turc. ALADJA ;
puri am ajuns ; 5. a sosi, a veni : am sensul figurat pare a se raporta la dara-
ajuns acasd ; 6. a deveni : a ajuns impd- verile nu tocmai oneste cu stofele de mA-
rat; 7. a fi destul : i-a fost de ajuns. tase (cf. cumas)].
[Lat. ADJUNOERE, a unit Alah m.l. nume cc Arabii dau lui D-zeu
ajuns a. 1. sosit ; 2, atins ; 3. (la minte) Alah sd te fie, dar esti un hain! Bor.. ;
copt, matur ; de ajuns, destul ; 3. Instarh 2. strigAtul de rAzboiu al Mahomedanilor :
case de boierinas ajuns OD. II n. sosit : Alah ! rdcnesc Marti cdtand cu groazd
bun ajuns I 'n urmd AL. [Turc. ALLAH].
ajur adv. strilv5zAtor, cu mid gaurele: alaits n. 1. pompa, paradA : Ii petrecu
dantelufe lucrate ajur Ar.. (= fr. jour). cu cinste si alaiu; 2. (ironic) galagle, ti-
ajusta v. a potrivi, a face un lucru sA pete multe : fricdnd alaiu tofi cdinii Ruin;
vie sau 35 seazA intocrnai. 3. cortej: alaiu domnesc; 4. convolu de
ajula v. a usura pe cineva la greu sau inmormAntare: Un alaiu de jale. [Turc.
la nevoie. [Lat. ADJITLAPS]. Ar.,tv ,regiment,parada unui regiment, peltm pa'
ajutitor a. care ajutA ; verb ajutAtor, domneascS : termen tehnic militar cu sen-
care ajut5 la conjugarea celorlalte : a fi, sul generalizat In limba modernA].
a avea, a voi. II m, ajutor. alalah I Mt. Alah (repetat) : alalah !
ajutor ii. I. usurare de sarcini chearnd cai ardpesti, alalah ! cai tcltdresti I POP.
in ajutor pe Turci ; 2. tovarAl de mond : allaltaieri adv. cu o zi inainte de ieri.
ujutor de primar. [Lat. ADJUTORILMI. [Din alaltd (= cealalaltA) i ieril.

www.dacoromanica.ro
 ala - 15 - alb
alamit f. 1. amestec de aramii si de voi (PANN) ; 3. (adicA secara), faina : a
zinc, de o coloare galbenti lucioasà, din vedea alba in cApistere, a capAta ceva
care se fac instrumente de fizicA, diferite de hranA, a se insura n'a vcizut Inca
obiecte de arta' i instrumente muzicale ; alba in cdpistere ISP. (V. lume, saptd-
2. pl. alAmuri, vase sau unelte de alamg. mdrid). [Lat. ALBA].
[Cf. it. LABIA, placi de metal (v. acioae)]. albAstrea (albastrita) f. plantA cu Bort
atamaie 1. Mold. 1. V. lAmAie: lnghe- albastre ca cerul (Centaurea cyanus).
fatd de aldmdie AL. ; 2. numele unui albistrealfi f. 1. fatA albastrA ; al-
vechiu joc tArinesc. bdstreala intunecatd a cerului OD. ;
aláinäioarä f. Mold. gutuie. 12. vApseatia cu care tarancele albAstresc
alfimar m. cel ce face salt vinde a- teseturile..
lámuri. albäsdri v. a da o fatA albastrA.
alàmàrle f. fabricA sau prAvAlie de albistrime f. 1. fatal albastra: sub
alAmuri. cer albastru a marii albdstrime AL. ;
alambie n. aparat pentru distilarea 2. ciocoime, burghezi sau nobili (thabrA-
lichidelor. cati In albastre), In opozitiune cu tAranii.
alambicat a. fig. excesiv de subtil: albAstrità f. V. albastrea.
versuri alambicate CAR. albastru a. 1. de fata cerului senin
alamiu a. de coloarea alamei, galben 2. fig. trist, melancolic (v. inimd); 3.
luci tor. imaginar : vremile aurite ce mitele al-
alandala adv. Mfg rost, amestecAturA ; bastre ni le soptesc ades Err. (cf. fr.
an cdlugar batrdn spunea alandala contes bleus). [Formatiune romAneascA
din gurd LSI% ; alandala coconara, vrute din alb cu ajutorul sufixului astru, lit.
nevrute. [Gr. mod. ALLA ANTI ALLA, altele care bate In alb, In opozitiune cu vanAt].
in loc de altele]. f. pl. albastre, haine de aceasta co-
II

alOptit v. a da sá saga lapte, a da loare, ImbrAcaminte burgheza sau nobila.

lAtA. [Lat. ALLACTARd n. 1. coloarea albastra albastrul ce-
II

alarm& v. a da alarma, a speria. rului, mdrii; 2. substaMA astfel colorati:

alarmilt 1. Z. strigAt sau semnal pen- albastru de Prusia.
tru a chema la arnae: i &mote de a- albatros m. 1. mare pasere palmi-
larmd rdsund rdgusit Err.; 2. spaimg peda din marile australe; 2. nume dat
neasteptatA. unui avion german care arunca bombe
alarmant a. care alarmeazA : stire explozibile.
alarrnantd. albeali f. dres salt sulim an alb : surda
alliturA v. 1. a pune alAturea, a a- ostenesti in, baba*, cu ale tale albeli
nexa, a compara, a pune In paralel ; 2. Rom.
a se apropia : nu pop: sd te aldturi de el. albeatir f. 1. InsuOrea lucrurilor albe ;
alfiturare f. anex, comparatiune : Vara( 2. pata alba ca o perdea care Impiedich
alAturare, incomparabil. lamina ochiului (la om l la animale do-
alidurat a. adaos la altceva. mestice). [Lat. masarsd.
alliturea adv. 1. langa; pe alaturea, albet n. partea cea alba a lemnutui
prin prejur ; 2. fig. afarà din: aldturi cu dintre inima 2l scoarta unui arbore.
adevórul, aldturi cu dreptatea. [V. la- albi v. 1. a (se) face alb ; 2. a nalbi;
tura 3. a se ivi In departare prin umbra o
alaun n. sulfat de alumina* si de po- cetate cabeste BoL. se veld turme albind
tasiu, numit popular piatril acra : sare pe coastd Ar.. [Lat. ALBESCRREL
alba, Inteplitoare la gust, intrebuintatil del albicios a. putin alb, care bate In alb:
boiangii pentru limpeztrea apel ci In me- materie albicioasd.
dicina Ca astringent. alble f. 1. trunchiu Iungue 1 scobir
aliuti f. V. Muth' fluere, chitdri, tnauntru pentru pastrat, spAlat, scAldat
aldute, buciume ha. sau adapat; 2. fundul unei ape curgi-
alb a. 1. de coloarea laptelui sau a, toare: rdul iesi din a/bia sa. [Lat. Arvaus].
zApezii ; 2. fig. senin, fericit: n'arn zi albilita 1. fluture a carui ornidA creste
alba din pricina ei ISP. [Lat. arms]. II n. pe varzA l ridichi (Picris brassicae).
coloarea albA : albul ochiului, albus ; al- albime f. fath albA : nici marmura
bul zilei, aurora LP. I m. membru al cioplitd albimea ta nu 'ntrece AL.
partidului conservator. albinã f. 1. insectA care produce miere
alba f. 1. (adicA zo, ziori. aurorA: In- si cearA ; 2. plantA cu flori frumoase dis-
cepuse a intra alba in sat hp. ; 2. (adicti puse In spic, sernfinAnd foarte mult cu 0
taut°, mArtoagg ; tot alba in doi bard, abbinA (Ophrys cornuta). [Lat. ALVINA,
a spune mereu acelas Meru e inincat stup : nurnele locuintel trecAnd &supra
ca alba de ham, fig. e prApAdit de ne- Insectel, ca macedo-romanul ship, albina

www.dacoromanica.ro
- alb - 1.6 ale
albinar rn. cel ce trAieste din creste- alchimie f. tiin cultivati in evul-
rea albinelor. mediu spre a afla piatra filosofald, me-
albinfirel m. numele bucovinean al nità a preface metalele In aur, si patin-
prigorii (care se hrtineste cu albine). ae:11 universal, menit a da omului ju-
albinfirit n. 1. cresterea albinelor ; 2. nete I nemurire : alchimia a dat nap-
odinioarfi, dare pusa pe albine. tere chimiei moderne.
albinet a. I. Mold. si Tr. albicios : alchimist rn. cel ce se ocupd cu al-
cd-i la fatd albinet POP. : 2. In special, chimia. Cei mai vestiti alchimisti fura
despre graul banatean cu bobul mare si Roger BacOn, Albert cel Mare, Paracels, etc.
spicul mustacios. aleion in. pasare de mare, asemenea
albinism n. caracterul fizic al unui randunelii: o sprintend corvetd, an re-
albino. Cei afectati de albinism suporti pede alcion AL.
cu anevoie razele soarelui. alcool n. lichid inflamabil continut In
albino m. («alb ) individ cu parul alb vin (spirt) sau in alte substante fermen-
si cu ochii cenusii. tate si care se obtine prin distilare : al-
albiloaral f. peste de rau de coloare coolul e intrebuintat In Industrie In 1

alba-argintie (Cyprinus alburnus). medicinii.

albita f. planta ce creste prin campii alcoolic a. care contine mult alcool :
sterile si locuri pietroase (Alyssum). bduturd alcoolicii. II tn dedat bauturilor
albiturà f. 1. pesti albi, platica mica spirtoase, betiv.
de tot Mi amestecata cu cosac, batcá, etc.); alcoolism n. boala grava produsa
2. pl. rufe albe. prin abuzul bauturilor alcoolice.
albiu a. albicios: un rdu albiu de alcov n. iatac (=- fr. alcove).
stele Ar. aldämaa n. bauturi sau cinste in mina
alboare f. Tr. si Buc. albeata. [Lat. unei tocmeli, la vanzfiri i cumparan.
ALBOREM]. [Ung. ALDOM4, binecuvantare, concluziu-
album n. 1. caiet in care se inscriu nea acestei daraveri avand la Inceput un
versuri dela amid sau oameni distinsi; 2. caracter religios].
colectiune de portrete, desenuri, note, etc. aldan (haldan) in. Mold. canepa de
albumealä f, floare alb-galbuie, nu- toamna care produce samanta (Cannabis
mita si floarea reginei, se gaseste pe femina). LOrigina necunoscuta
rnuntele Caraiman (Gnaphalium leonto- alde a. I. unul dintr'ai noltri (and e
podium). [Lat. ALBUM, cu sufixul eald]. vorba de rude sau de neamuri) : aide
albuminá f. substanta aflatoare In tata; 2. cineva bine cunoscut : aide baba
zerul sangelui, in albusul oului si care , Comana; 3. asernenea : aide astea. [Cam-
se Incheaga la caldura. Ea servh pentru pus din al si de].
limpezirea vinurilor sau a otetului, apoi aldine f. pl. un tel de caractere tipo-
in fotografie si in boiangerie. grafice, numite astfel dupa Aldu-Manutiu,
albuminos a. ce confine albumina. 'celebru tipograf venetian (1449-1515) ;
alburiu a, 1. albicios : pa bolta al- aldine sau Mere erase.
burie o stea nu s'aratd Ex ; 2. se zice alean n. 1. Tr. pica, necaz : Cate-s
de porumbul alb si mare In bob. [V al-- [dusmane] dela noi la deal, toate tin
board. Ipe mine alean POP. ; 2. dor, Intristare
albul n. substanta alba a oului si a scl-i spuie ctleanul sufletului AL. ; 3.
ochiultd. melancolie : las aleanul sd ma lure Ex.
alcali n. nume dat unor oxide mine- ![Ung. au.ax, vraima*, sans familiar vechilor
rale (potasti, soda, amoniac) i unor sub- texte i celor din Ardeal (.vuIpe vicleanii
stante extrase din vegetale chinina (ex- mie cu totul aleancr, Leonat l Doro-
trasa din chinchina), morfina (extrasii din fata); in limba moderna, acceptiunea vor-
mac), nicotina (extras:1 din tutun), etc. bei, particulara stilului poetic, a fost In.
Mai toate aceste substante sunt otravuri nobilita].
violente. aleatoriu a. supus sanselor nesigure:
alcalin a. care confine alcali apd contract aleatoriu.
alcalind. alebardà f. sulita al carii fier e itt-
alcaloid m. se zice de alcali vegetali crucisat cu altul In forma de semicerc.
ca morfina, etc. alebardier rn. soldat Inarmat cu a-
alcittui v. a compune, a forma, a lebardfi.
constitui. [Ung. ALKAT]. alee f. trecere Ingusta, drum Intre doui
alefituire f. fapta de a alcatui si re- randuri de arbori luna, scut de our,
zultatul ei compunere, formatiune. strdluceste prin alee En.
alchtuitor a. care alcatueste, consti- alegatitunle f. I. citarea unei autori-
tutiv. tall, a unui fapt ; 2. spusa cuiva, asertiune.

www.dacoromanica.ro
 ale - 17 - ali
alegator m. cel ce alege, care are linpodobit cu figuri colorate (de tesaturi).
dreptul de a alege. Alegator e mice ce- m. 1. fiinta aleasa, cea mai buna: multi
tatean dela varsta de 21 de ani Impliniti. chemati, putini alesi; 2. (la tara) frun-
alege v. 1. a lua un lucru sau o per- tas alesii satului; 3. reprezentantul na-
soana din mai multe, a preferi : te las tiunii numit de alegStori (pentru Camera
s'alegi; 2. a numi la o demnitate sau de la 25 ani, pentru Senat de la 40). II

functiune (prin alegere): a alege un de- adv. Intocmai ; mai ales, mai cu searna.
putat ; 3. a hotari : urma alege; 4. a alesitura f. 1. alegerea parului In
deosebi nu .s'alege cdstigul din pa- todite ; 2. flori sau podoabe (la tesattni)
gubd ; S. a desparti (prin alegere) : din ele ieau forma de ornicla, de papusa, de
lapte s'alege smdntdna; 6. a ramanea; porumbei, etc.
nu .s'a ales cu nimic; 7. a tese cu di- alen ! int. exprima durere : aleu I va-
ferite figuri sau flori (v. alesdturd). [Lat. leu I [Onomatopee].
ALLEOERE]. Alexandria f. istoria fabuloasa a lui
alegere 1. fapta de a alege l rezul- Alexandru Macedon (dup.(' legendele cu-
tatul ei: alegere de senatori, de depu- lese de un Pseudo-Calistene pe la 200
tati, de consilieri. d. Cr.).
alegoric a. ce tine de alegorie : graiu alexandrin a. ce tine de scoala din
alegoric. Alexandria: filozofia alexandrind. II n.
alegorie f. 1. figura de stil metafora versul francez de 12 silabe Ontrebuin(at
continua ; 2. fictiune poeticfi in care se pentru prima oath Intio poema epich
personificii fiinte morale sau abstracte : despre Alexandru cel Mare) : multe din
Flitologia e un izvor de alegorii. baladele lui Bolintineanu sunt scrise
alegreta I. bucurie vie si sgomoteasa. In alexandrine.
alegru a. vesel sprinten : era un om Alexii I. pl. sarbatoare babeasca ce
prea alegru si cdritaret minunat PANN. cade la 17 Martie (ziva cuviosului Alexe
alelei ! int. strigat de chemare, de Im- Boj, omul lui Dumnezeu) : la Alexii po-
barbatare sau de comphtimire : alelei! porul crede cd invie toate jivinile depe
murgulet mic! Pop. [V, aletd. pennant.
alem U. steag mare turcesc cu o se- alfa f. 1. Intaia litera a alfabetului grec ;
miluna in mijloc : alemul, numit obisnuit 2. fig. Intaiul, de capetenie ; alfa si omega,
sangeac, era unul din insigniile ce Dom- Inceputul si sfarsitul (Dumnezeu).
nii primiau dela Sultan, odata. cu caba- alf abet n. totalitatea literelor unei limbi.
nita, tulurile i buzduganul sau topuzul : Se numfirfi peste 400 de alfabete vechi
si mie trimifdndu-nri o paid i un alem gi moderne, din cari o buna parte deriva
AL. [Turc. ALE14]. din alfabetul fenician si din hieroglifele
alene a. si adv. lenes susurul alene egiptene.
al vdntuletului OD. alfabetic a. dupil ordinea alfabetului.
alerga v. 1. a merge cu mare ititealaT alfavita f. 1. alfabet (dupa rostirea
2. fig. a recurge: voiu alerga la tine 'n( (Greener moderni) : d-ta vrei ad md pui
dureri vi 'n necazuri GR. AL. ; 3. a mine ia alfavita ? Nem.: 2. abecedar.
caii la lntrecere : sd'si alerge calul cat alga I. familie de plante cart cresc Iii
o vrea P ANN [Lat. 5ALLARGARE, din IAROUS,1 apele mai ales skate, ocupa ultimul rang
lit, a lua largul, a se duce in larg (cf. in regnul vegetal. Ele servesc la Ingrasatul
alungb)]. pamantului i dinteinsele se extrage soda,
alergare f. 1. fapta de a alerga ; 2. potasa, iod.
punere la Intrecere a mai multor cai ; 3. algebra f. 1. partea matematicelor In
fig. osteneala : a dobdndi postul lard care se trateaza chestiunile (de aritmeticS
alergare. si de geometrie) intr'un mod general, in-
alergatoare f. 1. piatra de sus a morii locuind cu litere cantitatile cunoscute
(care se invarteste) ; 2. unealtil compusa necunoscute. Primele urine de algebra se
din cinci bete spre a urzi scultaile de tesut. afla in scrierile lui Diophante din Alexan-
alergator a. repede : pas alergdtor. dria (sec. IV) si ea fu Introdusa In Eu-
If m. cel ce alearga. f. pl. alergatoare, ropa de Arabi In sec. X ; 2. tractat de
II

ordin de pasari cu picioare lungi cari fug algebra ; Algebrd de Euler.

iute pe pamant, ca strutul, cazuaru/. algebric a. ce tine de algebra : calcul
alergaturi f. urnblare multa si re- algebric.
pede: alergaturd de cal. alih v.1. a amesteca, a combine : a alia
ales a. 1. cineva sau ceva luat din mai arama cu aur ; 2. fig, a uni, a impreuna.
multi sau din mai multe ; 2. fig. deosebit, aliaj m. I. combinatiune de diferite
distins ; ales pe spranceana, neobisnuit metale ; 2. fig. amestec necurat.
fara pereche (In bine sau In rau) ; 3. alianta f. 1. act de aliare ; 2. anat.
L. $5ineanu, Dict Universal. 2

www.dacoromanica.ro
 all 18 alo
prin casatorie ; 3. unire sau confedera-. aliniere f. 1. punerea In link dreapti
tiune intre State. 2, efectul ei ; 2. linie trasa spre a da di-
aliat a. 1. inrudit prin alianta ; 2. unit, rectiunea und strade, alee, etc.
confederat. alint& v. Mold, a desmierda, a ras-
alibi n. Jur. prezenta mmi acuzat aiu- fata mdrirea te alintil ca pe in copil
rea deck unde s'a savarsit crima. in fase AL. [Lat. *ALLENTARE, din LENTUS].
alicn.plumb marunt pentru vanat : alice alintat a. Mold. rasgaiat, cocolit : (Cu-
mari, mid. [Gr. mod. nALua, cremenel. pidon) mult e ran pi alintat Etc
alici v. a zari abia : mi se aliceste ahor (aior) m. planta cu florile galbui
albind ceva ISP. [Cf. licdra pi cu sucul otravicios, numita 1 laptele-
alien& v. a instrMna, a vinde. Fcucului ; tarancele vopsesc cu alior ouale
alienabil a. ce poate fi instrainat. la Paste, cum si tesaturile (Euphorbia).
alienat a. I. instrainat ; 2. fig. iesit [Forma dialectala aléur (Ialomita) pare
din minti, nebun. a se raporta la lat. HELLEBORUS].
alienati(un)e f. 1. Instrainare ; 2. tur- Aliotman n. neamul turcesc : intreg
burarea mintii. AliotmanuI sd se 'mpiedece de un ciof
alienist m. medic de alienati. ,En. [Turc. ALIOSMAN, dinastia lui Osman,
alifie f. unsoare (mai ales ca leac). natiunea osmanlia
[Or. mod.]. alipi v. 1. a lipi de ; 2. a se lipi de
aligni v. a slabi, a lesina : de silnica su- (§ifig). [V. UN].
flare a furtunei s'alignia NEGR. [V. lihni]. alisveris n. daravere, vanzare. [Turc.
aliluia int. 1. vorba cu care incep ALYSVEIUS, comert, lit, luare-dare, dupa care
unii psalmi sau uncle cantari bisericesti s'a modelat sinonimul daraverel.
de veselie : Jaudati pe Domnur : cdnai aliterati(un)e f. repetirea acelorasi
aliluia si Doamne miluieste ! CR. ; 2. litere san acelorasi silabe. Ex. priri vat--
pop. s'a dus I s'a ispravit : frumusele, furl vrintul viu vuia (COSMIC).
tinerefe, aliluia I ISP. [V. amin]. alivanta adv. dare paste cap, tumba :
aliman n. mare nevoie (numai in ex- cdte odatcl alivanta pe spinare AL. ;
presiunea) : am ajuns la aliman ! [Ori- alivanta-placintb ! a se intinde pe jos.
gina necunoscuta]. [Cf. it. all'avanfi, Inainte I poate o amin-
alimiinh v. refl. a se aseza undeva, a tire dela scamatorii italieni cari au vizitat
se pripasi (in Muntenia) : s'a alimdnat tara (v. boscdrie)].
pasdrea acolo; [V. liman, lit, a cauta alivenci f. pl. Mold. 1. tura sau pla-
un refugita cinta din faina cu lapte i branza sd
aliment n. 1. mice substanta buna de m'astepfi cu alivenci AL. ; 2. un tel de
hrana, nutriment ; 2. fig. ceeace intretine flora foarte raspandita si aria dupa care
sau face sa subziste lemnul este all- se joacti: cant a din fluier... aliven cite Ca.
rnen tul focului. [Ceh. NALIVANET, soiu de priijitufa].
aliment& v. a nutri, a da alimente ; alizarin& f. materie colorata extrasa
2. a Intretine : a alimenta facia, ura. din roibà.
alimentar a. ce poate servi de ali- alizeu a. se zice de vanturi cari suflá
ment : regim alimentar ; pensiune all- regulat Mtn cele doua tropice dela E. la V.
mentarA, plat-RA anual in urrna unei sen- alma mater f. mama hranitoare (nume
tinte judecatoresti. dat uneori Universita(ilor).
alimentati(un)e f. 1. fapta de a (se) almanah n. calendar cu observatiuni
alimenta ; 2. Improspatarea continua a astronomice, cu pronostice asupra tim-
proviziunilor (inteun oras sau targ). pului, etc.
Alimori in. sarbatoare popular/1' la in- almee f. dantuitoare orientala : almeia
ceputul Rusahilor (in Banat si Transilva- ce'n danfuri atdt de rusinoasd s'a-
nia), numita i roata de foe. [Dup.i formula ratd Bor...
Alo, more, more I cu care bleep chiui- alminterea adv. 1. altfel ; 2. de (uncle)
turile ce striga flacaii la aceasta serbard. nu. [Lat. ALIA MIMI, unicul adverb roma-
alina v. a linisti, a potoli, a usura nese In minte, cu sufixul amplificativ re
(durerea). [Lat. ALLENARE, din Lvais] V adv. (cf. aiure); forma paralela, altmintrelea,
lin, incetisor : alin s'oglindeste 'n side- vine dela ALTERA MENTE1.
tele lor AL. alocare f. acordarea unel smile pen-
alinfitor a. care alma& tru cheltuiala sau gratificare.
alineat n. I. linie noua, unde prima alocat a. destinat pentru un serviciu
vorba e putin intrata ; 2. pasaj cuprins oarecare.
!titre douil alineate. alocurea adv. pe alocurea, pe uneIe
Mini& v. a aseza in link dreaptie, a locuri, id si colea. [Formatiune analoga
',Line In linie : a/iniez o casa, o strata cu aid:urea].

www.dacoromanica.ro
 alo - 19 alu
alocutiune f. cuvantare scurth. alternant a. care alterneazh.
alodial a. ce tine de alodiu bunuri alternare f. I. fapta de a alterna ; 2.
alodiale. lucrare alternativA.
alodiu n. bun ereditar, mosie scutita alternativ a. care vine pe rand, unul
(in vechiul drept feudal). dupa altul.
aloe f. planth grasa din care se scoate alternativä 1. 1. succesiune de lucruri
o rIiná amarh i purgativh, intrebuin- cad revin pe rand ; 2. alegere de facut
tata in medicinh. Firele frunzelor ei, dese intre clout(' hacruri vci las alternativa.
carnoase, servesc la facerea franghiilor alteta f. titlu de onoare dat principilor
phturelor. principeselor.
alopatie f. Intrebuintare de medica- altfel adv. altminterea, intealt chip
mente cu efecte contrare boalei, medicinh [V. alt i fed.
traditionalà In opozitiune cu omeopatia, altita f. umfirul unei ii cusut cu flori
alotrii n. pl. lucruri secundare sau cdmasa cu altitd. [Banat latild= serb.
straine de subiectul tratat. LATITAL
alpaca f. pacfon. altitudine f. InAltarea unui loc d'a-
alpaga rn. cuadruped din America supra nivelului marii.
meridionala, cu peri latosi, foarte fthi si altmintrelea adv. V. alminterea.
foarte lungi asemenea lamei. I f. materie alto' v. 1. a skit un altoiu 2. a vac-
de larat din phrul acestui animal. dna, a Impirtbsi prin arta o boalfi mo-
alpestru a. ce tine de Alpi pdsuni lipsitoare. [Ung. OLTANI, de uncle si forma
alpestre. moldoveneasch bultui].
alpin a. care se aflA pe Alpi sau pe altoire f. 1. fapta de a altoi ; 2. ope-
munti lnalti : plante alpine. ratiune prin care se sideste un altoiu.
alpinist in. cel ce face excursiuni pela altoitor m. 1. cel ce altoeste ; 2. vac-
munti si se delecteazh cu studial bor. cinator.
alt pr. ce nu e acelas ; pAnii una alta, altoiu n. I. mlaclith ce se Infige sau
deocarndath [Lat. ALTER]. se prinde in ramura unui alt arbore spre
alta-aia f. monstru : se minund ca a-1 perfectiona ; 2. vaccin.
de altd-aia ISP. II pl. alte-ale, eufemistic; altruism n. dispozitiune binevoitoare
1. nebunie, toane: apucatd ca de alte-ale, pentru altii (in filozofia pozitivista).
o rupse la picior Isp. ; 2. paralizie, epi- aluat n. 1. substanta care produce
lepsie fl bdgd in alte-ale. fermentatiune, fhinh cu apa l sare ; 2.
altangic n. Mold. planta numith obis- pl. orice mancare din fhina. [Lat. *ALLE-
nuit conduru-Doamnei. [Turc. ALTYNDJYIC, vAron, din LEVARE, cu sensul de a fra-
crizantemei (lit. aurel)]. manta" in latinitatea medie].
altar n. 1. mash pentru sacrificii (la alucinati(un)e f. iluziunea cuiva care
necrestini) ; 2. sf. mash unde preotul she crede ch vede sau aude lucruri ce nu
varseste leturghia ; 3. chiliuta din dosul exista.
iconostasului, In mijlocul chreia s'afla sf. alumina f. oxid metalic derivat din
mash sau prestolul ; 4. fig. cult, religiune aluminiu.
al dragostei altar AL. [Lat. ALTARE, pe aluminiu n. metal alb, usor, lucitor
laugh slavicul oltar, de aceeas origina ; nealterabil ca argintul (pentru fabrica-
si
dublet lexic latino-slay ca sant i sfdnt]. rea de unelte, telescoape, etc.): aliat cu
altera v. 1. a schimba starea unui lu- arama, formeazi bronzul de aluminiu,
cru; 2. a preface din bine in rhu, a strica. de o frumoasA coloare aurie, Intrebuintat
alterabil a. care poate fi alterat. la facerea ceasornicelor.
alterat a. 1. schimbat, prefacut ; 2. alun tn. copacel care face alune ; joach
stricat. un rol In descantece si in medicina po-
alterati(un)e f. 1. schimbare in sta- pularà (Coryllus avellana).
rea unui lucru ; 2. prefacere din bine In aluna f. un fel de nuca micA, fructul
rap stricare. - comestibil al alunului. [Lat. pop. *ABELLONA
altercati(un)e f. cearta, disputa. = clasic AVELLANA].
alter-ego m. un al doilea eu Insumi. alunar m.1. precupet care vinde alune ;
altern a. 1. Geom. de o parte si de 2. Mold. si Tr. pasAre din ordinul gainilor,
alta ; unghiuri alterne, formate de doufi traeste prin alunisuri (Tetrao bonasia);
, drepte paralele cu laturile opuse la aceeas 3. mic soarece de paclure de coloare ro-
secanth ; 2. Bot. frunze asezate unele peste siatich (Myoxus avellanarius).
altele de ambele laturi ale cotorului (ca alunat a. holbat, sgait cu ochii alu-
la mesteacan). nap.
alterna v. a face unul duph altul, a alunea f. V. alunele.
schimba pe rand. aluneci v. 2. a saps, a cAdea pe un

www.dacoromanica.ro
 aht - 20 ama
loc neted : sd aluneci pe poleiul de pe amdgitor, I m. cel ce arnageste, lnelä-
ulifele ninse En. ; 2. fig, a grei, a se tor dibaciu.
abate dela datorie : tie alunecase nand amalgam n. 1. aliajul mercuriului cu
atunci, era curat cum ii fdcuse md-sa alt metal ; 2. fig. amestec bizar de per-
ISP. [V. luneca]. soane sau de lucruri,
alunecos a. loc pe care se alunedi amalgama v. a amesteca impreuna
lesne. lucruri diferite.
aluneeu, n. 1. loc, ghiata pe care aman l int. 1. gratie, iertare I (stria-
s'alunecA ; 2. poleiu. tul Mahomedanilor in luptA) : amen ei
alunel n. un fel de both' tArAneascA cu toti rAcnia POP. ; 2. exclamatiune sen-
(in Oltenia). timentalA in cantecele populare ah ! u-
alunele f. pl. 1. mid semne pe corp man! aman ! 3. (ironic) spre a cere ler-
si mai ales pe obraz ; 2. planta numita tare ; ia acus te scarpin... de-i zice a-
si mandAnac, al arei rod are un gust man, puiule 1 CR. [Tun. AnAN].
aproape ca al castanei si din foile cAreia amanit v. a lAsa pentru aka datti, a
se face salatà (B uniurn bulbocastanum); intarzia, a prelungi (un termen). [Forma-
3. Tr. V. barlaboi. Mine romaneascA din maine, lit, a rasa
alungh v. 1. a goni de tot, a fugAri pe maine].
, copilul alungd fluturele ; 2. a lua la amAnar n. Mold. 1. V. amnar ; 2.
goanA : un lup ce .se alungd dupd pra- numele floarei (din lemne cioplite in patru
da-i spdimantatd AL. [Lat. *ALLONGARE, din muchi) ce se face la capAtul stalpilor u-
Lotious, lit, a impinge in lung (cf. aierga)]. nei case tArAnesti.
alungare I. depArtare dela sine, scoa- anfanare f. fapta de a amana $ i re-
tere din tail, expulzare. zultatul ei : zabavA, intarziere.
alungator a. care alunga : curcubeul amanat adv. tarziu : 11 punea masa
alungdtor de nori AL. cat de amdnat Raw.
aluniq n. pAdurice de aluni. amandea I int. Mold. navalA de o-
alunita f. alunea braful se umfla data I itne I cum om vedea Rusaliile,
sub dragi aluniti BOL. amandea pe ale ! AL. [Turc. AMADA, gata
aluvial a. produs prin aluviune : teren (a da nAvala)].
aluvial. amAndoi num, si unul altul. [Lat.
aluviune f. cresterea terenului prin AMBO two].
depozitul lent si necontenit al apelor. amanet n. 1. obiect depus ca garan-
aluziune f. modul de a spune un lucru tie : si-a pus casa amanet ; 2. persoanA
care face a ne gandi la altul, atingere prin lasatA drept garantie MI deterd copii
vorbe. amanet unul altuia Biro. [Tine. AmANET :
alveoli f. scobitura oaselor dela laid ca termen juridic, amanet a cAutat sa
in cari sunt incadrati dintii. inlocueascA pe zAlog, ce figureaza In ve-
alveolar a. ce tine de alveole. chea legislatiune, pi la randul ski incepe
alvita f. V. hahritii. sA fie inlocuit de neologismul ipotecA].
ama V Mt. Mold. exdamare de mirare amaneth V. 1. a pune amanet ; 2. a
cu indoealA : ce mai treabA I asa 1 ama! da ostatic,
ai vorbit de te-ai pripit AL. [Tun. AmmA]. amant m. f. care iubeste cu pasiune.
amabil a. 1. demn de iubire : 2. prie- amanunt n. V. amArunt.
tenos : e amabil cu toti. amar a. 1. aspru neplficut la gust ;
amabilitate f. insusirea persoanei a- 2. fig, trist, rAti ; 3. amarnic e ger amar,
mabile. cumplit ! AL. [Lat. AMARUS]. I n. durere,
amageala f. 1. amagire trecAtoare ; necaz, jale : s'o acopere 'n viecild de a
2. pl. nanicuri : vremea trecea cu am& zilelor amaruri AL. I adv. rau, foarte
gele C. plane amar, amar oftez I AL. II iM. vai I
amagi v. 1. a yea% a Manta (sens cat de mull, amar de noi, ne lipsesti
lesit din uz) : le amagi mintile printr'un la amandoi I AL.
farmec OD. ; 2. a insela cu dibAcie, cu amar n. Mold, mare numAr, ceva
mAestrie. [Gr. bizantin nacadvo, a fer- foarte mult : dupd atata amar de trudd
meca, din MAOOS, vrAjitor: sensul prima- pi primejdii CR. de melt amar de vreme
tiv telinic (cf. farmec) s'a generalizat ro- dupd el sufletu-mi geme At,. [Locutiu-
maneste ca la miingaia, de aceeas ori, nea moldoveneascA atata amar de... co-
gina bizantinh]. respunde celel muntenesti atata mare de
amagire f. 1. InselAciune, seductiune: (cf. atatia mari de ani Isp.), dela adj.
fuge de a lurnii amagire AL. ; 2. iluziune. mare].
amagit a. inselat : esti foarte amagit. antarliciune f. 1. gust amar ; 2. fig.
amagitor a, care amhgeste ; visul cel suparare, intristare : in cupa desfdtdrii

www.dacoromanica.ro
 ama - 21 - a me
amardciunea nasfe GR. AL. [Macedo- ambition& v. a dori sau a cAuta cv
rom. arnareata = lat. AMARITIE.S]. ardoare, a umbla dupA, a solicita.
amarant m. floare de toamnA de un ambitios a. On de ambitiune.
purpuriu catifelat la cei vechi amaran-
; ambiti(un)e f dorinta InfocatA de
ul, din cauza perzistenf florilor sale, lonoare, ae glorie, de bogAtie.
tra simbolul nenturirii si se consacra ambra f. 1. substanta rAsinoasfi si aro-
emorfilor. imaticA ; In valea BuzAului se gAseste am-
amfireala f. mica plantA erbacee, nu- !bra de coloare brunA nuantatA; 2. fig.
mita' i erparitA, IntrebuintatA tn con- I de coloarea ambrei : in cupe vin de am-
tra afectiunilor pulmonare (Polygala). ;bra En.
amari v. 1. a face amar ; Z. fig, a ambrozie f. 1. mAncarea obisnuitA a
supAra pe cineva, a-1 Intrista. [Lat. AMA. zeilor; 2. fig. mAncare rarA i delicioasA.
RESCRREI . [Lit. nemurire, ambrozia fAcAnd nemuri-
amArit a. 1. supArat la culme, intris- Itori pe cei ce o gustaul.
2. (In ocAri) misel, nevoias: amdri- ambulant a. care umblA din loc In loc.
tat ;
ambulanta f. spital militar care ur-
tule ! 3. nenorocit : amdritul de mine ! Ca.
amarnic a. si adv. 1. trist, strasnic ImeazA armata In campanie.
ceasul amarnic al cdinfei OD. ; 2. gro- ameliorit v. a face mai bun, a Intim-
'

zay : tjj cd esti amarnic la vieafd CR. nAtAtl, a Indrepta.

amatrunt adv. 1. cu amAruntul, In ameliorare f. schimbare In bine, Im-
pArti mici ; 2. fig. In toate particularità- I bunfitAtire, Indreptare.
tile cu amdruntul toate, cum s'au in- I amend& v. 1. a condamna la o amendA ;
tdmplat, i le a spus Pam II n. (sens mo- 12. a modifica articolele unei legi.
dern, sub forma amAnunt), parte mfiruntA, amenda f. pedeapsA In bani; a face
detaliu. [V. mdrunt]: amendA onorabilA, a cere scuze (In pu-
amitrunti v. 1. a fArAma pAmAntul blic).
ca semintele sA IncolteascA mai repede; amendabil a. care poate fi amendat
2. fig. a desface In pArti mAninte, a am- sau lndreptat.
liza. amendament n. 1. modificarea unui
amfiruntime f. amArunt. proiect de lege ; 2. tot ce fertilizeazA un
amaruntit adv. cu amAruntul. teren.
amaruta f. tided plantfi cu florile gal- ameninta v. 1. a Infricosa cu o pe-
bane aurii i cu sucul amar, numitA deaps5 ; 2. a face semn de amenintare
iarba-gati (Picris hieracioides). amenin(d asupra lor si se fdcurd stane
amasurat ad. Tr. (germanism), dupA de piatrà ISP. ; 3. (galicism) a fi de te-
mAsurA, conform. [Modelat dupA germ. mut: casa ameninfil set cazd. [Lat. *AD..
gemdss]. MDIACIARE, din raNACIAE, amenintAri, de wide
amat a. (rar) Whit : al viefii amat vis si forma secundarA amerinth ; sensul 3
CR. AL. aupA fr. menaced.
amator m, 1. cel ce are un gust pro- amenintare f. vorbA sau gest spre a
nuntat pentru ceva ; 2. cel ce iubeste pi Ingrozi pe cineva.
cultivA artele frumoase fArA a le practica. amenintfitor a. care amenintA.
amazonfi f. 1. femeie rAsboinicA ; 2. amenitate I. blAndete de caracter.
hainA lunga femeiascA de cAlArit ; 3. per- ament n. Bot. inflorescenta numitii
soana care 0 poartg. obisnuit mdfisor.
atnbala v. a Impacheta mArfuri. amentacee n. pl. familie de plante
ambalaj n. Impachetare de mArfuri. lemnoase ale cAror flori sunt dispuse ca
ambar n. V. hambar carnea dela ale nucului,
cuhnie ci pdnea de hambar NEOR, am- america f. o pAnzA de bumbac proastii,
barele ci soaprele OD. nelnAlbitA (adusA din America, centru de
ambasada L 1. functivnea ambasa- mare industrie textilA aproape de Lipsca).
dorului ; 2. deputatiune trimisA unui prin- american a. din America. Il m. lo-
cipe ;3. palatal sau functionarii unui am- cuitor d'acolo : a se lace american, a se
basador. face cA nu stie despre ce-i vorba.
ambasador m. reprezentantul unui amerinta v. V. amenintit umbre fi-
Stat pe langa alt Stat. oroase ce ies din intunerec o critnd
ambi num. amAndoi. amerinfand GR. AL.
ambiant a. care InconfoarA : mediu amestec n. rezultatul arnestecAturii;
ambiant. 1. lucruri amestecate : amestec de pid-
ambiguitate f. defectul lucrului am- cere amare suferinfi AL.; 2. ingerintA,
biguu. intervenire bird niciun amestec din
ambiguu a. care are doul Intelesuri. pctrte-i.

www.dacoromanica.ro
 ame - 22 - amo
amestech V. 1. a pune laolaltL a im- pasta din aceasta fecula din care se face
preuna : a amesteca vin cu apd ; 2. a scrobeala alba.
pune in miscare : a amesteca cu lingura, amigdale f. pl. cele dotia glande (in
cu degetul; 3. a incurca : le arnestecd forma de migdale) asezate la intrarea gat-
toate ; 4. a lua parte la ceva : nu md bag, lejului i numite popular murele gdfului.
nu mai arnestec.[i mesteca==*merricARE, amigdalita f. Med. inflamatiunea a-.
din Nana, amestecat]. migdalelor.
amesteefiturfi I. amestec (In rau sau amiji v. Mold. 1. a Incepe a mop ; 2.
cu dispret). fig, a Incepe a se himina de zitia : curn
ametealfi f. 1. stare bolna vicioasii cand se amiji de ziud CR. [V. miji].
toate par a se invarti in jurul nostru ; 2. amin I tht. cu adevarat, asa sa fie !
turburarea vederii de o lumina prea vie amin sd dea D-zeu! pop. cat aminul
sau de vreun accident ; 3. lesin. (nici la amin), niciodata I nu mai putea
ameti v. 1. a se pierde cu firea ; 2. a sd-1 desgroape nici la amin Isp. [Vorba
pricinui sau a avea ameteala ; 3. a imbata. ebraicii, ca si alituia, introdusä in cartile
[Tr. améte = lat. (SENSUS) Anaemia]. bisericesti din greceste sau slavoneste].
ametist ri. piatra scumpa de coloare aminte adv. a lua aminte, a observa,
viorie, careia cei vechi ii atribuiau insu- a baga de seama ; a fi cuiva aminte, a
sirea de a Impiedeca betia. purta grija de ceva (v. aduce). [Lat. AD
ametit a. 1. turburat ; 2. lesinat ; 3. MENTEMI.
beat. aminti v. a-si aduce aminte Inteun
ametitor a. care ameteste. mod vag despre ceva de mult intamplat.
amfibiu a. Zool. care traieste pe us- amintire f. aducere aminte (nu destul
cat si in apa. I m. I. animal amfibiu; 2. de limpede).
pl. amfibii, vertebrate C1.1 sange rece si amiral m. titlul gradului celui mai
pielea goal, putand trait alternativ in apa Malt In marina militara, comandantul
si in aer, ca broasca; 3. fig. care exer- unei flote.
cita mai multe profesiuni, care III schimba amiralitate f. administratiunea supe-
adesea parerea. rioara a marinei.
amfibol n. substantii pfimantoasa de amirosi v. Mold. 1. a adulmeca ; 2. a
colori diverse si de compozitiune vari- mirosit vdzduhul lin, rdcoare, a crin
abila. arnirosia Au. [V. mirosi].
amfibologic a. cu indoit sens. amnar n. 1. otel de scfiparat sau de
'

amfibologie f. asezarea vorbelor unei ascutit (Mold. amanariu) ; scoate buli-

propozitiuni din care rezulta un sens In- cheriul..., Ii chi pe am&nariu CR. ; cat
doielnic. ai da in amnar, Intr'o clipa ; 2. partea fits-
amfiteatru n. 1. edificiu circular cu boiului de tesut cu care se Intinde panza ;
trepte In mijlecul caruia se ficeau la cei 3. cuiul la fierul lat al plugului sau bitul
vechi luptele gladiatorilor cu fiarele sal- ce sustine capetele loitrelor ; 4, lemn scurt
batice; 2. sala cu trepte unde tin profesor cu care se prind grinzile unui tavan : co-
10 tine cursul ; 3. Partea inaltata a until pacu dsta-i bun de amdnare, cela de
teatru in fata scenei; 4. teren sau sit care tdlpi CR. [Lat. ',UNARM/4
se Malta treptat. anmezie f. Med. pierderea totala sau
amfitrion m. cel ce da o masa. [V. partiali a memoriei.
Amphitryon]. amnista v. a acorda o amnistie.
amfori f. vas cu doll& toarte sau ma- amnistie f. iertare colectiva acordata
nere pentru vin, uleiu (la cei vechi). de un suveran (pentru crime politice).
amlant n. silicat dublu de calce si de amoniac a. se zice de o sare, numita
magnezie, filamentos i incombustibil. Cei obisnuit tiperig. n. gaz incolor (numit
II

vechi Infasurau cadavrele, inainte de a le vi alcali volatil) compus din azot si hi-
arde, intfun giulgiu de amiant spre a le drogen; dizolvat, se intrebuinteaza pentru
',Astra cenula. a curata argintarii, grasimea de pe stofe
amfazi f. mijlocul zilei. [Lat. An ?IN- pentru a cauteriza muscatura insectelor
DIA/4 DIEM]. sau a serpilor.
amic m. 1. prieten, persoani la carej amonit in. soiu de scoici fosile.
tinem si care tine la noi ; 2. aliat (candl amor n. sentiment de vie afectiune ;
e vorba de State). dragoste, iubire; amor propriu, iubire
amical a. prietenesc, prietenos. exagerati de sine insus.
amicitie f. prietenie, sentiment care amoral m. 1. persoana iubita; 2. copil
leaga doua persoane. dragut sau i statueta reprezentand pe
amidon n. 1. feculi extrasa din ce- Amor ca copil.
reale (grau, porumb, secari, cartofi) ; 2. amorez ni amant.

www.dacoromanica.ro
 WHO 23 ana
amorezh v. a prinde dragoste, a In- amurgi v. a insera : lumina amur.
dragi pe cineva. geste i plugarii se 'ntorc AL.
amorezat a. care iubeste cu. foc. amusi adv. Mold. acusi.
amorf a. Chirn. fara forma fixA, ne- amuth v. a atata (earth). [Lat. AD
cristalizat : fosfor amorf. mums, a marai ca cainii, de uncle a-i
amoros a. pan de amor : cu amo- excita imitandu-le latratul].
roasd duke spaimd En. amuti v. 1. a (se) face mut; 2. a ra-
amortealh f. starea celui amortit: In- manea nrut (de sfiara sau sperieturA); 3.
fepenire, oboseara. fig. in curdnd satul in vale amutefte
amorti V. 1.a sta nemiscat, a nu mai En. [Lat. *AumurzscER5].
simp (ca un mort); 2. a adorrni de obo- amuzh v. 1. a petrece; 2. a face sa
seals. [Lat. *ADMORTIRE, din MORS, moarte]. petreaca.
amortire f. 1. intepenire; 2. fig. le- amuzant a. care amuzA.
targie. amvon n. 1. tribuna depe care se pre-
amortisment n. micsorare treptata died sau se citeste Evanghelia in biserica ;
a unei datorii rambursand capitalul. 2. predicapune ; elcoventa amvonului:
amortizh v. a stinge o datorie prin 3. (si amvonS) fig. religiune: perind de
raspunderea succesiva a pArtilor ei. a sale valuri amvona crestineascd AL.
amortizabil a. care poate fi amor- [De origina slavo-greaca].
tizat: rentd amortizabild. an tn. 1. timpul cat pamantul Ii face
amortizare f. V. amortisment. rotatiunea in jurul soarelui: numar de
amovibil a. care poate fi strantutat: 365 zile; an scalar, dela deschiderea pAnA
fungionar amovibil. la inchiderea cursurilor (1 Sept. 1 Itilie);
amovibilitate f. caracterul celui a- 2. pl. varsta: de cati arti esti? la anul,
movibil. peste un an, in anul viitor. [Lat. ANNUS].
amplifich v. a intinde, a desvolta un N adv. acum un an, In anul trecut: an
subiect. iarna bordeiu-mi arsese AL. [Lat. ARNO].
amplificaref. desvoltarea unui subiect Ana in. preot evreu contemporan cu
literar. Isus : numele-i figureaza in locutiunea dela
amplificativ a. care amplified. Ana la Caiafa, dela unul la altul, tragand
amplitudine f. 1. intindere in lungirne cu vorba (aluziune la cunoscutul epizod
si in largime; 2. Geom. linie coprinsa evangelic). V. Caiala.
intre cele dotta extremitati ale arcului unei anabaptisti pl. secta protestanta In
parabole. Germania, care boteza din nou pe cei
amploiat 111. impiegat, functionar. adulti (1523).
amproor n. 1. ajimul lui sf. Gheorghe anacolut in. constructiune eliptica a
(22 Aprilie), cand, dupb credinta popo- termenului corelativ, asa cA diferitele parti
rului, desdedimineata babele umbra' dupa ale frazei par a nu se mai lega Intre ele.
mana vacilor si hotii dupA iarba fiarelor ; Ex. nu stiu cum intrai in casd, eram
2. (in graiul ciobanesc), ceasul inainte de atat de ametit (atat eram de ametit, In
amiazi (intre 9 si 10): Vitt mieii de am- cat nu stiu...).
proor. (Forma scurtata proor (= pe roor) anacoret m. pustnic.
pare a reflecta lat. PER Ronan, pe rota, anacronisnt n.1. eroare de cronolo-
facand aluziune la ora zilei and Oman- gie; 2. fig. fapta sau vorba fara amp si
tul e acoperit de rotiä]. farA loc.
amputh v. a face o amputare, a taia Ana-Foca f. sarbatoare bAbeasca ce
un membru bolnav al corpului. cade la 1 lune (in Banat). V. Foca.
amputare f. operapune chirurgicala anaforh f. odinioarA, raport case
prin care se taie din corp o portiune sau Domnul tbrii; gata-i anaforaua cdtre
totalitatea unui organ. Vodd ? Az. [Gr. mod. AnArcmiit].
amii adv. Mold. V. acum: amu toe- anhfurti f. paine binecuvantata ce se
mai pe cand era temeiul
-
mesei CR. [Lat. imparte crestinilor dupA leturghie. [De
AD MOD0]. origina slavo-greacA, vorba identicA cu
amulet n. obiect purtat ca prezervativ cea precedenta ; de aci si forma scurtati
de boale (si amuleti): la gat o amuletd natura].
pentru diochin AL. anaglifh f. sculpturA In relief.
amurg n. I. vremea dupa apunerea anagnost m. cititor la bisericA: erarn
soarelui and se Ingana ziva cu noaptea: capabil sd spun pe carte, cat oricare
soarele cu amurgul nu poate avea anagnost de repede NEOR. [Gr. mod.].
'ntalnire AL.; 2. fig. crepuscul : trist e anagramfi f. strfimutarea literelor unei
desertul ce se 'ntinde pe sub amur- vorbe asa ca sa las& alta: Roma, amor.
gul vigil AL. [V. mura, anale f. pl. 1. povestirea Intamplarilor

www.dacoromanica.ro
 ana - 24 -- and
an cu an, fArA a le cane prin criticA buintatA ca condiment $ i la fabricarea
analele lui Tacit; 2. titlul tmor publi- licherurilor fine (Anisum); 2. rachiu din
catiuni periodice anuale: Analele Ace- anason sHclei cu anason de Hio Fa.
demiei Romdne. [Turc. ANASON, de unde si forma rnoldo-
analeete f. pl. culegere de bucAti alese veneascA anison].
(in proza). anastasintatar n. carte ce contine
analfabet in. care nu stie scrie i citi. augacittnile privitoare la invierea Domnu-
analist rn. 1. scriitor de anale ; 2. cel lui: Prescurtare din anastasimatar de
versat in analiza matematicA. ,Anton Pan (1847). [Gr. mod., dela Anis-
analitic a. care procede prin analizA TASIS, Inviere].
tabla analiticd a materiilor ; limbA a- anatemfi f. 1. despArtirea, departarea
nalitica, care tinde a descompune duge- ipentru totdeauna din ceata credinciosilor ;
tarea, exprimand ideile i relatiunile lor 12. blestem sau jurAmant: sd fi anatemd,
prin vorbe particule izolate: limba ro- 'afurisit, blestemat I [Gr. ANAMEMA, obiect
mdnd e limbd analiticd, cea latind e expus ca prinos zeilor pAgani, deci ceva
una sinteticd; geometrie analitieä, stu- :inchinat diavolului $ i care trebuie separat
diul geometriei cu ajutorul algebrei. ,de credinciosit
analizit v. a face analizA, a descom- anatematizh v. a da anatemei, a
pune un tot in pArtile sale spre a-1 stadia. afurisi.
analizfi f. 1. descompunerea unui tot anatomic a. care tine de anatomic.
In prirtile sale, a unui corp in elementele anatomie f. 1. arta de a diseca un
sale; analizA cantitativA, calitativA, dupà corp animal sau vegetal; 2. fig. analizA
cum se constatfi nurnAral ori natura ele- subtilA, cercetare amAruntita o anatomie
mentelor constitutive; analizA gramati- a pasiunilor inimei omenesti.
calA, logicA, descompunerea unei propo- anatomist m. cel versat In anatomie.
zitiuni in pArtile ei de cuvant, a unei fraze anchtelea (d') adv. pop. fArA astam-
in propozitiunile sale si a unei propozi- pAr sau din rAsputeri: a umbla d'art-
tiuni in termenii sAi; analizA literarA, cdtelea. [De-a-in cdte-le-a; V. cede].
arAtarea frumusetilor unei compozitiuni ; ancheth v. a face anchetA.
analizA matematicA, expunere a proprie- ancheth 1. 1. cercetare judecAtoreascA
tAtilor figurilor traduse in ecuatiuni alge- 2. cercetare anumitA fiecare adunare
brice; 2. extras sau rezumat dintr'o carte, legislative] are dreptul de anchetcl (=Ir.
dinteun discurs; 3. Filoz. metoada prin enquéte).
care cineva se urcA. dela compus la simplu, anchilozh f. Med. curbaturA, slAbire
dela efecte la cauze. sau neputintA de a misca articulatiunile.
analog a. care are asemAnare cu alt- ancorh v. a arunca ancora.
ceva. ancorfi f. 1. unealtA de fier cu doi
analoghion n. masa ingusta portativa, dinti care se lasA In fundul mArii spre a
numitA 1 tetrapod, intrebuintatA in bi- Intepeni corabia ; 2. fig. ultimul mijloc:
sericA la diferite servicii. [Gr. mod.]. ancord de scdpare.
analogic a. conform analogiei. andaratele (d') adv. de dinainte Ina-
analogie f. raport, asemAnare Intre poi. [Contras din de-a inddrda
mai multe lucruri diferite. and oasele (d') adv. pe dos,
ananas n. 1. plantA din America meri- andosare f. samnAturA In dosul unei
dionalA cu florile purpurii (Ananas sati- polite spre a transmitt altuia proprieta-
vus); 2. fructul ski de coloare galbuie- tea ei.
rosiatica, dulce acrisor, cu o aroma. ce andrea f. 1. ac mare de cusut lucruri
aduce cu cea de piersice, de mere si de groase; 2. talpa sau barna care tine po-
fragi. dul morii ; 3. fierul lung care prinde fie-
ananghe f. mare nevoie [Gr. mod. rul lat de grindeiul plugului: 4. Anat.
ANANISE1. numele popular al claviculei ; pl. vine
anapest rn. In prozodia greaca: picior emoroidale. [De origina necunoscutA vor-
compus din douA silabe scurte una ba se mai rosteste indrea i undrea].
lunga. Andrea (Indrea) rn. numele popular
anhpoda adv. pe dos, d'andoasele: al lunei Decemvrie (care incepe dupA ziva
toate lucrurile le face anapoda AL [Gr. sfantului Andreiu): Andrea, cap de iarnci.
mod. Atar.onAl. Andrea (Indrea, Undrea) rn. ziva
anarhic a. care tine de anarhie. sfantului Andreiu (30 Noemvrie) and,
anarhie f. I. lipsA de guvern; 2. fig. dupA credintele poporului, mortii ies noap-
stare de dezordine $ i de confuziune. tea . din morminte noaptea sfeintului
anarhist m. partizan al anarhiei. Andreiu.
anason n. 1. plantA aromaticA, Intre- androc n. fustA de lana (la tArance);

www.dacoromanica.ro
 and ant
se rosteste si hondroc. [Sas. ONDERROCIC= anghinara f. planet culinart, constitue
germ. UNTERRoCK1 o excelentA legumt (Cmiara scolnmus).
androgin a. 1. de amandou5 sexele ; [Gr. mod. AN1ITN/ RA1.
2. Sot. se zice de vegetale cu flori bar- anglican a. I. ce tine de anglicanism ;
batesti si femeieti: nucul e androgin. 2. care profeseazt aceastt religiune.
anecdota f. 1. particularitate curioasa, anglicanism n. religiune protestantA
istorioara putin cunoscuta ; 2. (populara) a Angliei, coprinzand 3 secte: metodistA,
povestire scurfa 1 spirituala a unor pa. evangelista i calvinistA. Ea conserve' in
reri bazlii sau a unor Intamplari mArunte. I mare parte dogmele calvinismului, dar sus-
anecdotic a. care confine anecdote : tine inca institutiunea divint a episcopilor
I

biografie anecdotica. Ii ierarhia sacerdotiului, avand in cap pe

anelate f. pl. animale nevertebrate cari rege.
par formate din Mele incheiate unele peste anglie f. bumbac englezesc: ciorapi
altele: insecte, anelide, crustacee. ,de anglie CR. [Gr. mod. : lit. Anglia].
anelide f. pl. viermi cu sange rosu : angrosist a. m. toptangiu.
lipitorile sunt anelide. angular a. care are unul sau mai multe
anemic a. atins de anemic. unghiuri ; piatra angulart, cea post in
anemie f. slAbirea corpului prin lipst colful zidirii; fig. temelia unei cladirl sau
de stage. fundamentul unei stiinfe.
anemona f. planet cu flori de colori anibilit v. a nimici, a desfiinta.
variate, numitt popular dedefei. anilinii I. lichid incolor (extras din
anestezic a. care provoaca anestezie : indigo si din pacura de Imilt) ale ctrui
eterul e Un anestezic. combinatiuni procurt colori variate, In-
anestezie f. suprimarea momentant a trebuintate in Industrie.
sensibilitAtii : cloroformul produce anes- anima v. 1. a insufleti, a da viaft ; 2.
tezia. fig, a imbArbtta : speranfa anima inc'o-
anevath adv. brodat In relief : fetele data tremurdndul picior En. ; 3. a invia :
din casci coseau anevato gevrele i san- chiar farm din morminte s'anima pi
gulii. [Gr. mod. ANEVATbN]. tresare Az.
anevoie adv. greu : lucru bun anevoie animal n. 1. fiinta vie inzestratA cu
se dobandeste [V. nevole]. simtire l miscare; 2. fig. om brutal. II

anevointal f. greutate. a. 1. care e propriu animalului: vieata a-

anevoios a. greu de facut. nimald; regnul animal, totalitatea ant-
anevrism n. 1. umflare prin dilata- malelor; 2. fig, sensual, material.
jiune a unei artere ; 2. dilatarea boInt- animalcul n. animal foarte nile ce nu
vicioasA a inimei. se poate vedea deck cu ajutorul micros-
anex n. 1. ceace s'adaogt la un lucru copului.
principal ; 2. Meru adaogat. animalitate I. naturt animal&
anexa v. a alatura la un ce principal. animat a. 1. Insufletit; 2. fig. iritat,
anexiune f. adaogare. Impreunare. animaji(un)e f. 1. insufletire; 2. fig.
angaja v. 1. a tocmi: a angaja un vioiciune, caldurt a inimei.
pr fesor ; 2. a-si da cuvantul, a ftgadui ; animism n. 1. doctrint dupt care su-
3. a lua obligatiunea sau rezolutiunea : s'a fiend ar fi cauza prima a faptelor vitale
angajat sa plece (--=-- fr. engager). i intelectuale; 2. teorie filozofict care iden-
angajament n. 1. fapta de a (se) an- tifier' sufletul cu viata animalt ; 3. por-
gaja ; 2. promisiune prin care cineva se nirea copilulut si a omului primitiv de a
angajaza, da viatA lucrurilor neinsuflefite si inerte.
angara f. 1. dare in bani sau In na- Animismul e factorul creator al mitolo-
tura peste cele legiuite : biruri i anga- giflor si al superstitiunilor ; natura moartA
rale POP. : 2. muncA fart plata sau trans- inviazt si respire': muntl, izvoare l piduri
port in folosul Statului. [Gr. mod. AricoviA, sunt locuite de spirite, de zei 1 zinc.
de unde si forma moldoveneasct angtrie]. animozitate f. 1. urt infocatt ; 2. vi-
angelic a. I. lngeresc: angelica ma- olentA In discuflune.
dond Az.: 2. fig. perfect: &imitate an- anin xn. arbote ce creste prin locuri
gelica. unlade si a ctrui scoarft e Intrebuintatt
angelica f. (anghelica) burulant sal- in Industrie ca tinctorialii (Alnus). [Lat.
batict cu florl alb-verzui l cu frunzele 5ALNINus din ALIMS, de unde si Mold. arin].
mari (Ango/ica). anina v. 1. a atarnA (cu usurinft) : a
angliina f. panzt groast de canepA. ,anina flori hi caul; 2. termen de vant-
(V. natichin]. Itoare : a aduce la stramtoare (v. amino-
anghitia f. InflaMitiunea getigiolui toare); 3. a se agafa, a se prInde de ceva ;
g fr, onginC) £urnni,dLjr C ziori roua limiyeet

www.dacoromanica.ro
 ant 26 ant
pe flori AL.; 4. fig. a se lega de : te a- anthbrat n. Anat partea bratului dela
nini de proprietatea altuia AL. [OriginA cot la pumn.
neamoscutii]. antecedent a. care precede (In or-
aninä f. amentul aninului cu care ta- d inea timpului), care s'a petrecut inainte.
rancele vopsesc lanurile. n. 1. fapt anterior altuia; 2. fapt tr e-
II

aniniitoare f. In graiul vAnAtoresc : cut pe care se sprijinA tin fapt actual;

coltul unde copoiul inchide capra neagra. 3. Gram. vorba la care se raportA un pro-
anison m. Mold. V. anason. nume relativ; 4. Aritm. IntAlul termen al
aniversar a. ce revine, ce se tine pe unui raport.
fiecare an la zile fixe: serbare aniver- antecesor m. cel ce merge inainte.
sard. antediluvian a. 1. care a existat ina-
aniversarä f. zi aniversarA. intea diluviului : animal antediluvian ; 2.
anocirto adv. Mold. fam. anapoda (M- fig. foarte vechiu.
vechit): imi fac casa anocato AL. [Gr. antemeridian a. ce este sau se face
mod. Aigoawro, lit. deasupra-dedesubt]. inainte de amiazi: orele antemeridiane.
anodin a. 1. care nu produce durere : antenii. f. I. tin fel de coarne mobile
remediu anodin; 2. fig. inofensiv, nein- pe capul insectelor ; 2. prijina catartulut
semnat: satir e! anodina. care sprijinA panza triunghiulara.
anomal a. 1. neregulat : verb anomal ; antep n. varietate de visin din al cArui
2. care prezintá neregularitAti. lemn plAcut mirositor se fAceau ciubuce:
anontalie f. starea lucrului anomal, ciubuce de antep si de iasomie Fa.
neregularitate, particularitate: anomaliile [Turc. Aran.).
graiului. antepenultim a. inainte de penultim;
anonim a. fárà nume sau cu nume antepenultima, silaba care precede penul-
necunoscut: pamflet anonim. II n. ano- time unei vorbe.
nimat: pristreazd anorzimul. anterli f. Bot. partea staminelui care
anonimat n. calitatea anonimului. coprinde polenul floarei.
anonlmitate f. caracter anonina : ano- antereu n. Mold. V. anteriu.
nimitatea literaturei populare. anterior a. 1. ce se aflA inainte (in
anorganic a. lipsit de organe, fArii spatiu): membre anterioare; 2. care pre-
vie*, nensufletit. cede in ordinea timpului: eveniment an-
anormal a. contrar regulelor: feno- terior. adv. Inainte.
II

men anormal. anterioritate f. prioritate In ordinea

anost a. 1. fail gust, nesArat, nepl3- timpului.
cut: bre! ca anosti mai sunt! AL. ; 2. anteriu (antereu) n. 1. haina bole-
plicticos ; e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS Teased lunga ce se punea d'a dreptul peste
(v. nostim)J. cAmasA: coconasul purta un antereu de
anostealii f. tult, plictisealA. suvaia alb NEOR. ; 2. hainA lungit pana
anosti v. a (se) plictisi. la glezne, purtatà sub giubea pân3 In
anotit v. a face note la tin text. timpul din urmA (si In parte Inca obis.
anotati(un)e f. notA expiicativi. nuità) de preotii batrtini si de tiganii láu-
anotator m. cel ce anoteazA. tan: cu antereu dst de ldutar At., papa
anotimp n. until din cele patru dm- Buligd fsi pune poalele antereului in
puri ale anului. [Formatiune literarA duptt brdu CR. ; 3. haina tArAneascA ce acopere
nemt. imoaszard pe toate celelalte, infloratA la piept, guler
antagonism n. 1. rezistentA Intre douA si mâneci cu &tame de diferite colori.
forte contrare ; 2. fig. opozitiune de idei Anteriul a fost purtat de toate clasele
sau de sentirnente. veadi noastre social*, dela boieri pAntl
antagonist m. cel ce se lima In contra, la tigan, in cele din urma Mea gasit
adversar. un refugiu durabil In imbrficAmintea (Ara-
antal n. Mold. 1. masura de capacitate nului. [Turc. Amnia, de unde l forma
(50 vedre); 2. butoiu pentru lichide: des-moldoveneasci anteren].
fundd largi antale, beu lacom fara cupe antic a. 1. foarte vechiu: Memfis colo
AL. [Rus. ANTALL)]. depdrtatare cu zidirile-i antice Em.;
Antanasii pl. In calendarul Viranului: 2. iesit din modA vestmdat antic ; 3.
zile rele de boale mart pe 17 si 18 Ia- avand caracterul productiunilor antichi-
nuarie (ziva cuviosilor Antonie l Ata- tatii: opera de o simplitate antica.
nasie). antic& f. 1. ramAsita curioasti din an-
antarctic a. opus polului arctic, adial tichitate (arme, naedalii, statue, vase, etc.):
la Sud. Muzeu de antice ; 2. totalitatea operelor
antarf adv. acum doi ani. [Lat. ANNO de era din Cirecia td Italia e a de.a.Prta
dupe: anticd.

www.dacoromanica.ro
 ant 27 ant
anticamerA f. odaia ce vine inaintea antiguvernamental a, contrar gu-
unei camere sau unui apartament : a face vernului.
anticamerei, a astepta. antilop& f. mamifer din familia ru-
anticar m. 1. care se ocupA cu stu- megatoarelor, foarte sprinten la alergat,
diul si mai ales cu exploatarea montunen- cu coarne subtiri si fungi in forma' de lira.
telor antice ; 2. culegator sau negustor de antimilitarism n. sentiment contrar
antice; 3. vAnzAtor de &AO vechi. spiritului militar.
antichitate f. 1. vechime foarte In- antimis n. vAl patrat de in (cu chipul
depârtatá; 2. (colectiv) cei vechi ; 3. pl. Mantuitorului asezat In mormant) ce stA
monumente sau opere de arra antice: an- pururea pe altar. [De origina slavo-greaca].
tichitafi egiptene; 4. primul din rnarele antintonarhic a. opus guvernului
perioade ale istoriei universale Orli la monarhic.
anul 476 d. Cr.; antichitate clasici, pe- antimoniu II. metal alb lucitor, ase-
rioada istoriei si a civilizatiunii greco-ro- menea arsenicului, nurnit i sarea pisicei ;
mane. formeaza impreunA cu plumbul compo-
anticipit V. 1, a preveni, a lua ina- zitiunea literelor de tipar.
intr. a preintampina (ziva, plata); 2. a antinational a. contrar intereselor sau
uzurpa drepturile cuiva. firii unei natiuni.
anticipati(un)e f. 1. prelntAmpinare ; antinomie f. contrazicere Intre douà
2. cunostinta anticipati. legi sau doult idei.
anticlerical a. contrar ideilor si ten- antipapii in. uzurpator al papalititii.
dintelor clerului. Ultimul antipapA fu Amedeu de Savoie
anticonstitutional a. contrar consti- (Faux V) in 1439.
tutiunii politica a unui Stat : lege anti- antiparlamentar a. contrar uzurilor
constitutionalci. unei adunAri deliberante.
anticreqtin a. contrar religiunii crestine antipatic a. contrar, opus celui sim-
anticrezi f. Jur. contract prin care patic caracter antipatic.
un datornic lash' creditorului veniturile antipatie I. aversiune natural&
unui imobil. antipirinA f. praf alb, cam amar, scade
Anticrist in. dusman al lui Crist, de- temperatura corpului i taie frigurile
mon a cArui venire (dupA Apocalips) va nevralgia.
precede triumful definitiv al Evangheliei, antipod m. 1. care locueste inter)
in vremea d'apoi (numit popular Anti- parte a pAmAntului diametral opusi cu
hart): se vede cd am ajuns in vremea a noastrA ; 2. loc foarte depiirtat; 3. fig.
lui Antilidrt At. contrarul : antipodul rafiunii.
anticva I. litere drepte, in opozitiune antirabic a. n. remediu in contra
cu cele cursive (in tipografie). turbArii ; inititut antirabic, unde se vin-
anticvar in. V. anttcar. deca turbarea dupi metoada lui Pasteur.
antidat& v. a pune o data falsi. antireligios a. contrar religiunii.
antidatal f. data falsà, anterioarA celei antirepublican a. i in. dusman al
adevArate. republicei.
antidifteric a. care combate difteria : antirevolutionar a. si in. dusman
serum antidifteric. al rAscoalelor.
antidinastic a. 0 m. adversar al di- antisemit a. si m. dusman al Evreilor.
nastiilor in genere sau al unei anume antisemitismn. doctrina antisemitilor.
dinastii. antiseptic a. care impiedecA putre-
antidot n. 1. contra-venin ; 2. fig. factiunea sau cangrena : acidul fenic e
prezervativ: munca este un antidot al un puternic antiseptic. Principalele an-
uritului. tiseptice: boraxul, clorul, cloroformul, do-
antifilozofic a. contrar principiilor rura de zinc, fenolul, formolul, mentolul,
filozofiei. nitratul de argint, permanganatul de po-
antifon n. antare alternativA a psal- tasi, sublimatul coroziv.
milor. [De origina slavo-greaca]. antisocial a. contrar ordinii sociale :
antifonar n. carte bisericeasca in care principiu antisocial.
antifoanele sunt insemnate cu note. antispasmodic a. care combate spas
antifrazi f. intrebuintare (prin eufe- mele, convulsiunile : runza i floarea
mism sau ironie) a mad vorbe sau a u- de portocal sunt antispasmodice.
nei propozitiuni intr'un sena opus celui antistrofit f. a doua strof5 a unui
adevArat : Eumenidele, adich Binevoi- cAntec liric grec.
toarele, ca nume al Furiilor sau al zei- antitezA f. 1. opozitiune de idei sau
telor riisbuncltoare ; Milostivele, adicA de vorbe ; 2. fig. opozitiune intre lucruri
lelele sau zinele reie cari paralizeazà. sau persoane.

www.dacoromanica.ro
 ant 28 apa
antitrinitar a. care nu crede in sf. anual a. 1. care tine un an ; 2. care
Treime, cum sunt Calvinii i Socinianii revine in top anii. ll adv. pe tot anul.
din Transilvania. anuar n. opera ce apare anual si con-
antologie 1. culegere de poezii. tine informatiuni din acel an.
antologhion n. carte ce contine shijba anuitate f. surna varsata In fiecare
praznicelor si a sfintilor de peste an. [Gr. an, spre a stinge treptat o datorie.
modd. anulh v. a face nul, a desfiinta, a ni-
antonich f. Mold. si Buc. planta cu mici.
flori albe fructe aromatice (Chaero-
i anume adv. 1. pe nume, dupa nume;
phillum aromaticutn). 2. adica ; 3. diniodins anume pentru voi.
antonim a. si n. care are un sens [Lat. AD NOMEN1
contrar : binele e antonimul rdului. anumit a. hotarit, preciz.
antonomazh f. figura de vorbe care anunciu n. in§tiintare prin care se
inlocueste un nume propriu cu altul co.. face cunoscut ceva publicului : foaie de
mun: regele-poet, pentru David ; i in- ariunciuri.
vers, un Neron, pentru un tiran. anunth v. 1. a da de *tire. a vesti
antracit n. carbune de pfimant, mai cele dinted flori ce anuntd primdvara
vartos ca huila si care arde foarte cu greu, la tri9tii cdleitori ; 2. a spune nu-
dar cla o caldura mare fara flacari si mele unei persoane care intra intr'un sa-
fara f urn. lon ; 3. a face cunoscut dinainte : baro-
antrax n. dalac, buboiu inflamat, hare metrul anunid vreme frumoasd.
in unna se cangreneaza. aoleo ! int. strigat de durere sau ne-
antreprenor m. Intreprinzfitor (=--- fr. caz (adesea ironic): aoleo i vai de mine !
entrepreneur). LOnomatopeej.
antreprizh I. intreprindere (= fr. en- aoli v. a se vaita, a se boci.
freprise). aorist n. timpul trecutului indefinit
antresa f. saritura la joc cu Impleti- (In conjugarea greacii).
cire de picioare : nu pofi face o singurd aorta f. artera principala care distri-
antrefa NEW?. (= fr. entrechat). buie sangele rosu In toate partile corpului.
antrea n. 1. intrare ; 2. sala de in- apht f. 1. substanta lichicla, transpa-
trare dna', anticamera ; rostit in Mol- renta, Fara gust si fag mhos (compusa
1

dova antret (=-- fr. entrée), din hidrogen i oxigen) ; ca apa, curent,
antropofag a. m. care se hraneste cu curgator r a vorbi ca apa; pe apa, tre-
came de om. cator, frivol : ad le scriu, cum cere M-
antropofagief. deprindere de a manca ated, vr'o istorie pe apd P En. ; tot o
came de om. Antropofagia, .existenta In apa, de acelas fel ; a lasa gura aria, a
vechime la Sciti, odinioara la Caraibi vedea ceva placut si ml pofti ; ape mi-
la Algonkini In America, este ati Inca nerale, cari ies din parnant, continand
destul de raspandita In Oceania. in disolutitme materii minerale cari le
antropogeografie f. sau geografie dau proprietati speciale, obisnuit cura-
umand, partea geografiei care se ocupa tive ; 2. pl. aparente undulate (la stofe
cu repartizarea aglomeratiilor omenesti pe sau metale), lustrul pietrelor pretioase ;
suprafata globului i cu modul traiului lor. fig. stare sufleteasca, dispozitiune: boierul
antropoid a. 1. care seaman:1 omu- nu-i in toate apele AL. ; 3. Intindere de
lui ; 2. f. pl. antropoide, specie superi- apa (fie ran, fluviu sau mare): apa curge,
oara de maimute. pietrele ramdn; 4. licoare extrasa din
antropologic a. privitor la antropo- diferite substante apd de Colonia, apd
logic. de trandafir (V. aria tare); 5. in cre-
antropologie f. istoria naturala a o- dintele populare apa vie, care real e-
;

mului. roului alms vieata i puterile (In opozi-

antropologist in. cel ce se ocupa cu tiune cu apa moarta, care uneste i In-
antropologia. cheaga membrele-i trunchiate): aceasta
antropometric a. privitor la antro- spa nemuritoare e adusa de pasari (soimi
pometrie serviciu antropometric. si vulturi) dela fantana ce curge min mun-
antropometrie f. studiul proportiu- (ii cari se bat in capete i numai cu mare
nilor corpului omenesc si al partilor sale primejdie o pot cfipata ; apa neinceputd,
(aplicat la criminali). cea luata din fantana, adusa proaspata
antropomorf a. care are forma de si din care nu Muse Inca niminea (jotted
om: started antropomorfd. un rol In descantece si In yap) ; 6. In
antropomorfism tr. doctrina care medicina populara : a) dropica ; b) um-
atribuie lui Dumnezeu figura, sentimentele flatura piciorului dela genuchlu In jos
pi pasiunile omului. (la boi si la cal). [Lat. Aon6).

www.dacoromanica.ro
 apa - 29 apt
apalt n. luare In arena' apaltul car- apasitor a. si m care apasa.
/dor de joc AL. PanA la Regulament apt-I-tare f. acid azotic, Intrebuintat
(1828- 1834), carnea, painea i lumana- ca decolorant si oxidant.
rile se vindeau la contraccii cu apalt. apatie a. nesimtitor la toate: carac-
[It. AppArro. termen juridic din epoca fa- ter apatic.
nariotA, contemporan cu drit, suclit]. apatie f. starea unui suflet lipsit de
apanaj n. 1. mosii sau venituri date prin- energie, nesimtire.
cipilor pentru subzistenta ; 2. fig. ce-i pro- apitos a. plin de apit. [Formatiune
priu cuiva ratiunea e apanajul omului. analogica din apd (dupi secefos)].
:

apart) v. 1. a pazi de un atac : a a- apeduct n. canal pentru conducerea

pdra patria, vieafa; 2. a scuti, a feri apei dela un loc la altul. [Romanizare
de : a apara de muste, de vdnt ; 3. a clupi lat. AQUAEDUCTLIS].
pleda In favorul cuiva : a apara pe unl apel n. 1. strigarea numelui spre a
acuzat ; 4. a Intampina, a MIA tura : a constata prezenta : ape/ nominal ; 2. re-
ne apdra de o loviturd, de o invinuire. curgere la tin judecitor, la un tribunal su-
[Lat. APPARARE, a face preparative de a- perior : a face apel; fig. a invoca.
parare]. apelit v. 1. a recurge la un tribunal
apfiraie f. apa multA vársata pe jos : superior ; 2. fig. a se ref eri la, a invoca
face si o apcir ale prin casd CR. mirturia cuiva.
apirare f. fapta de a (se) apAra apelant m. cel ce face apel.
rezultatul el : cuvdnt de apdrare, ple- apelativ a. 1. Gram, care convine in-
doarie. tregei specii ; 2. general : Scit era un
aparat n. 1. masini, instrurnente dis- nume apelativ pentru toate popoarele
puse pentru a face vre-o operatiune sau nomade dela N. si E. Europei.
experientei ; 2. toralitatea organelor cari apelpisie f. desperare (Invechit) : in
servesc la aceeas functiune aparatul di- starea de apelpisie in care rn'aflti Fe..
gestiv ; 3. pompA, solemnitate. apelpisit a. 1. (ironic) desperat ; 2.
apiritoare f. 1. orice lucru cu care fig. faimos, extraordinar : costum apel-
cineva isi face \Int spre a se rAcori ; 2. pisit ; 3. turbat, furios : te ieg butuc ca
unealta din coadA de cal de altmgat muste; pe un apelpisit Ai.. [Gr. mod ]
3. prajinA, numitA ceatldu sau coardd ; apendice n. 1. partea dependenta de
4. streasinA de casà. una principalA ; 2. supliment la sfarsitul
apart-dor rn. si a. care apArA. unei opere, adaos ; 3. Anat. apendicele
aparituri 1. paclure fauna unde ntv cecurnului In forma unui deget de manusi.
umbla oameni. apendiciti f. Med. inflamarea apen-
apare v. a se arAta (pe neasteptate). dicelui cecal.
aparent a. 1, ce apare, ce bate la apercepti(un)e f. Filoz perceptitme
ochi : vizibil, evident ; 2. care nu e real : conscienta.
miscarea aparentd a soarelui. aperitiv n. 1. purgativ care deschide
aparenta f. ceea ce-i aparent apa- cAile sau porii ; 2. ceea ce aduce pofti
renfele sunt inseldtoare ; in aparentad de mancare rmm aperitiv.
judecand clupa exterior. apetit n. pofta de mancare.
apariti(un)e f. 1. ivirea until fenomen apicol a. relativ la apiculturi Scoala
aparifiunea unei comete ; 2. iesire la apicold din Oradea-Mare.
luminA aparifiunea unei carfi ; 3. ve- apicultor m. care creste albine.
denie, spectru. apiculturi f. arta de a creste alblne.
apartament n. 1. diviriunile princi- apli adv. 1. pop. simplu ; 2. vulgar,
pale ale unei case ; 2. locuinta compusat In limba comuni vorbeste apla [Gr.
din mai multe IncAperi. mod.].
aparte adv. la o parte IIn. 1. vorba aplanh v. 1. a face plan sau oblu, a
sau frazii rostita de un actor si pe care,, netezi ; 2. fig. a inlitura piedicile.
chipurile, n'o aude intrevorbitorul ; 2. mic' aplaudi v. 1. a bate din palme In
grup separat, conversatie particularA. semn de aprobare : a aplauda actorii ;
apartine v. 1. a fi proprietatea cuiva 2. fig. a primi cu aplause, a aproba ; a
aceastil casd imi apar fine ; 2. a face aplauda propunerea.
parte din : el aparfine magistraturei. aplaudator m, care aplaudi.
apish v. 1. a atiirna greu asupra cuiva, aplaus n. aprobare prin batere In palme.
a Ingreuna ; 2. fig, a asupri. [Lat. vulg' aplech v. 1. a pleca un lucru spre
APPENSARE]. ceva, a incovoia (cu mai pu(infi violenta) ;
apfisat a. 1. asuprit, Ingreunat apci- 2. a alipta (despre vita) ; 3. a avea aple-
sat de griji fi de nevoi; 2. fig. gray ; cate. [Lat. APPLICARE, a se incovoia, vor-
niers apdsat, vorba qpcisatd. . bind de carp sau de panteccle prea,M

www.dacoromanica.ro
 apl - 30 - apo
cArcat, de unde sensul patologic al vor- apologetichf.partea teologiei care corn-
bei (V. anlecate)]. bate atacurile in contra religiunii creatine.
aplecare f. 1. lucrarea de a (se) a- apologie f. discurs de apArare sau de
pleca ; 2. fig. pornire, tragere-de-inimA. justificare.
aplecate f. pL indigestiune, greata. apologist m. 1. cel ce face o apolo-
aplecitoare f. oaie cu lapte lath miel. gie ;2. autorul unei apologii a religiunii.
aplich V. a pane un lucru peste altul ; apoplectic a. 1. privitor la apoplexie ;
2. a pune In practic& a intrebuinta : a simptorne apoplectice ; 2. expus la apo-
aplica o lege ; 3. a pune o atiintà in plexie bdtrdn apoplectic.
serviciul alteia : a aplica geografiei apoplexie 1. dambla, boalA care a-
stronomia; 4. a se deda : se aplicd me- duce o pierdere neaateptatA (in total sau
dieinei. in parte) a simtirilor ai a milcArii, rezul-
aplicabil a. care poate sau trebuie sA tAnd mai intotdeauna din urcarea san-
fie aplicat. gelui la cap : atac de apoplexie.
aplicatifunie f. 1. punerea In prac- aport! Mt. adu I (strigAt adresat cAl-
tic& intrebuintare ; scoalä de aplicatiune, nelui la vAnAtoare) : aport ! strigd el pre-
araturatà pe lAnga o acoalA mai Malta pelicarului OD. (-= fr. apporte). II n.
(militard sau pedagogica) i menita a partea adusA in activul unei societAti.
completa o instructiune profesionalA ; 2. apos a. care contine multA apA. [Lat.
atentiune continuA. ACDJOSUS].
apocalips n. 1. carte simbolicA g apostat a. al m. 1. care s'a lepadat
misticA a Noului Testament care contine de religiune sau de un principiu ; 2. fig.
revelatiunile fAcute sfAntului Joan Evange- pori din nou sdrobi i frdnge apostat'
listul in insula Patmos ; 2. orice produc- inima mea EN.
tiune analoaga (in genere apocrifA) apo- apostazie f. 1. pArAsire In public a
calipsul apostolului Pavel. religiunii ; 2. pArAsirea unei doctrine, a
apocaliptic a. 1. care seamAnA apo- unor principii.
calipsului ; literatur A apocalipticA, corn- a posteriori adv. din experieMA, dupi
plexul cArtilor ebraico-creatine, numite a- consecinte, in opozitie cu a priori.
pocalipsuri i coMinand viziuni, simboale apostilii f. 1. adaos la marginea unei
profetii ; 2. fig. obscur, misterios. scrieri ; 2. scurtA recomandatiune, adio-
apocopii f. Gram. omiterea unei li- gatA la o petitiune, de o persoanA influ-
tere sau silabe la sfAraitul unei vorbe : entA.
zi, fa' = rice, face. apostol m. 1. nume dat calor 12 uce-
apocopat a. scurtat la stAraitul vorbe- nici al MAntultorului ; 2. intAlul predica-
lor: infinitivele in romdneste sunt forme tor al creatinismului Intr'co tarA pAgAnA ;
apocopate (a face =, facere). 3. fig. cel Ce propagA o doctrinA. n. 11

apocrif a. nesigur : scriere apocrifil, carte continAnd o parte din faptele apos-
al cArui autor e necunoscut. n. carte tolilor : a citi Apostolul. [Gr. mod.].
11

necanonicA, consideratA de BisericA ca apostolat n. 1. misiunea apostolilor ;

neinspiratA, cum este apocriful despre co- 2. propagarea unei doctrine.
pilAria lui Isus i Epistolia sau visul Mai- apostolesc a. dela apostoli, de felul
cei Domnului. apostolilor : smerenie apostoleascei.
apodictic a. necesar, care nu poate apostolefte adv. aaa cum fAceau a-
fi altfel : ton apodictic. postolii : a merge apostoleste, a porni
apofizii f. Med. partea rAsfiritA a unui os. pe jos.
apoftegma f. sententA memorabilA a apostolic a. 1. care vine dela apos-
unui bArbat ilustru apoftegmele calor toli Invdfciturd apostolicd ; simbolul
sapte Infelepfi ai Greciei. apostolic, actul de credintA numit obia-
apogeu n. I. Astr. punctul in care nuit crezul; 2. care emanA dela papa :
soarele sau luna se aflA la cea mai mare brava' apostolicd ; majestate apostolic&
depArtare de pAmAnt ; 2. fig. gradul cel titlu dat de papa Casei de Austria.
mai Malt : puterea sd ajungd la apogeu. apostolie f. apostolat.
apoi adv. 1. pe urmA, dupfi aceea : apostrof n. semnul omiterii unei vo-
apoi de I n'am ce face, fie cum o fi I s'apoi? cale n'am in loc de nu am.
cc urmeazA ? vremea de apoi, sfAraitul apostrofix v. 1. a adresa vorba di-
lumii ; 2. In urmA, indArAt inapoi, din- rect ; 2. a adresa cuiva vorbe supArA-
apoi. [Lat. AD POST]. toare, mustrAtoare.
apolog n istorioarA cu coprins moralapostroffi f. 1. figuri de retoricA prin
g instructiv. care oratorul se adreseazA direct la per-
apologetic a. care contine o apolo- soane, la lucruri (personificate) ;. 2. fig.
gie dinars .apologelic. Intexpelare yie atac In treacAt

www.dacoromanica.ro
 apo - 31 - apu
apoteozfi f. 1. punerea in Mndul zei- aprofundh v. a studia serios, a cer-
lor : apoteoza lui Hercule ; 2. fig. ono- ceta afund.
ruri extraordinare acordate unui om in apropih v.1. a pune sau duce aproape
vieatA sau dupA moarte : asista chiar In 2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE].
vieatd l'a sale apoteoze AL. apropiat a. 1. cc nu e depArtat : sa-
apozitiune f. Gram. aMturarea a douä tul cel mai apropiat ; 2. fig. accesibil,
substantive din care al doilea servA de afabil : la cuvinte apropiatd POP.
epitet celui dintAiu: orasul Roma ; Attila, apropiere f. 1. fapta de a fi aproape :
biciul lui D-zeu. a ta apropiere inima-mi de addric o
apretik v. 1. a pretui ; 2. fig. a ju- linisteste EEL ; 2. starea lucrului apro-
deca despre valoarea unui lucru. piat : venia din apropiere.
apretiabil a. care poate fi apretlat. aproph adv. (potrivit cu locul, cu
apretiare f. judecatá, pgrere. vorba) cu aceastA ocaziune, in aceastd
apretiator m. cel ce apretiaM. privintA (= fr. a propos). I n. vorbi zisA
apretuit a. care e apretiat : de lumea la timp: Apropourile lui Cilibi Moise.
Intreagd iubit, apretuit AL. aproprih v. a-si insusi (mai ales pe
,

apriat a. adv. lAmurit, deslusit: le spu- nedrept) : ii apropriazd toate faptele

nea apriat OD. [Cf. slay. partro, priincios]. marl (=- fr approprier).
aprig a. iute, Infocat, strasnic : cc vi- aprovizionh v. a ingriji cu proviziuni.
for aprig dup'o zi incdntcitoare ! AL. aproyizionare f. strangere de provi-
[Origina necunoscutA]. ziuni.
Aprilie m. a patra lunA a anului, nu- aproximatifunie f. pretuire aproape
mitA de popor Prier si Florar. [Aprilie, exactA : prin aproximatiune, prin o mare
ca i celelalte nume oficiale ale lunilor, apropiere de exactitate.
e de origini slavo-greaciil. aproximativ a. ficut cu aproximati-
aprinde v. 1. a da foc, a Incepe a une. 1 adv. Intfun mod aproximativ.
arde: 2. a lua foc ; 3. a se inflicira, a apt a. 1. capabil, destoinic ; 3. Jur.
se intArAta (V. paie i rogojind). [Lat. care s'aflA In conditiunile cerute de lege :
APPREELENDERE, a apuca, a lua (cf. a lua foe)]. apt a contracta.
aprindere 1. 1. lucrarea de a aprinde ; aptitudine f. dispozitiune naturalA, ca-
2. fig. Infocare, inflAcArare : aprinderea pacitate.
inimei; 3. (la vite). V. aprins. apuch v. 1. a pune sau a lua in mAni,
aprins a. 1. gata de a arde, Incepand a prinde : cu totii LI apucci si la impd-
a arde : cdrbune aprins; 2. fig. Infocat, rat il duc ISP. ; 2. a surprinde : ne apu-
inflAcArat: inirnd aprinsd spre lucruri case noaptea; 3. a avea un atac : frigu-
vitejesti. II n. 1. aprindere (materialA) rile il apucase ; fig. cdnd te apucd, mull
pe la aprinsul lumandrilor ; 2. aprin- ,te tine ? 4. a ajunge (In timp): cafe omul
derea plAmAnilor (la vite). apucci i vede; fig. dor sd nu ne mai
aprinzator m. cel ce aprinde lArnpile, apuce IAL. ; 5. a incepe, a cAuta sau a
a priori adv. lnainte de mice experi- gAsi un mijloc de a face ceva n'apucci
entfi, din purà ratiune: judecatd a priori, sd lath zece pasi, apucd-te de treabd ;
opus lui a posteriori. 6. a lua calea spre, a se indruma : nu stia
aproape adv. 1. nu departe, langA ; incotro s'apuce. [Origini necunoscutAl.
2. mai mai: aproape gata. [Lat. AD PROPEL apucat a. 1. luat, surprins, prins ; apu-
aproapele m. fiecare orn. (In raport cat de holi, de friguri; 2. lute, aprig :
cu ceilalti) : iubeste pe aproapele tdu oricdt de apucat ar fi; 3. !licit la mij-
ca pe tine Insuti. loc (de copii). ii n. 1. In locutiunea : pe
aprobh v. 1. a consimti, a incuviinta , apucate, in pripA ; 2. pop. dureri convul-
2. a judeca demn de laud& sive la prunci : descdntec de apucat.
aprobare f. 1. Incuviintare, consim- apuchtor a. care apucA cu iutealA sau
tire ; 2. judecatA sau ma' rturie favorabilà licomie.
datA meritelor cuiva. apucMurii 1. 1.1uare In mAnA ; 2. fig.
aprobativ v. care exprimli aprobare. purtare, chip de a fi: apuctituri bun e,
aprobator in. cel ce aprobi. rele; 3. pop. cArcei, dureri spasmodice :
aprod tn. 1. odinioarit, curtean care suferd de apucdturd.
slujia la Divanul domnesc, ducea porun- apune v. 1. a trace sub orizont (de
cile Domnului pe la boieri i implinia soare) ; 2. fig. a scAdea, a dispare treptat :
datoriile : copii i cu aprozii ce pe ca un astru el apune En. i anii mei
Domnul ocolesc NEAR. ; 2. azi, u0er, tineri apun in mormdnt 13oL. [Lat. *P-
sluga pe langA o autoritate (minister, tri- PG/NEWS, a pune jos (acest sens i In ma
bunal) : aprozii yorniciei NEOR. [Ling. cedo-romAna), specializtt la apunerea sau
amen), paj, din APab, mid disparitiunea astrelorj.

www.dacoromanica.ro
 apu - 32 arb
apunere f. 1. trecerea sub orizont (a arameasa f. coda de aroma o ard-
stelelor); 2. fig. disparitiune. measd de yin chihlibariu Fa.
apus n. 1. apunere treptata a stelelor : aramina m. 1. talhar ; 2. porecla ti-
pe la apus de soare; 2. regiunea cerului ganului [v. hararnitd.
unde apun stelele ; 3. unul din cele patru arlimiu a. de coloarea aramei.
puncte cardinale : vdnt de apus ; fig. si aranja v. 1. a pune In ordine, a re-
Apusul Ii impinse toate neamurile in- gula ; 2. a termina invoindu-se.
coace EH. 4. fig. disparitiune treptata : aranjament n. 1. asezare in ordine ;
la apusul vi etii ; 5. scapfitare, decadenta : 12. masuri luate pentru regularea unei afe-
turnul, fist martur l'al nostru trist Iceri ; 3. Impacare.
opus GR. AL. Arap n. 1. Maur, Negritean: se po-
apusean a. m. 1. care vine dela a pus, meni cii doi Arapi negri ca fundul
locuitor d'acolo: sidlp al lumii apusane ceaunului LEP. ; 2. fig. cineva foarte ne-
AL.; 2. catolic: bisericd apuseand. gru la fata, smead. Arapul joaca in basme
aria v. a lucra pamantul, a-1 brazda rolul de urias si de doftor nasdravan.
cu plugul. [Lat. ARARE]. I[Gr. mod ].
ark! int. Mold. strigat de necaz : am arapesc a. arab : cal ardpesc. I ara-
pa tit-o I [Onomatopee]. lpeasca f. bora dobrogeana.
arab a. privitor la Arabi : limba arabd ; ariapilà m. om negru ca un Arap :
Mire arabe, cele 10 semne de numeratiune alei Arcipild alei, mai Buzildl POP.
cari sunt In realitate de origina indiana. arapina f. porecla data tiganului (dupa
arababura f. 1. amestecatura, claie negreata-i): o arapind neagra ca fun-
peste gramada ; 2. fig. incurcatura. [Gr. . ) dul cdlddrii
mod. ALABABULA = venetian alababala, arapoaica f. 1. femeia Arapului, ne-
Inteun mod confuz, termen de origina igriteanca : 2. Mold. gaina arapoaica, cu
onomatopeica]. !oasele, carnea i creasta vinete.
arabesc n. pl. arabescuri, Impletituri arare(ori) adv. rar: cdte odatd.,
capritaoase de frunze, flori, animale (po- Iprea arare En.
doabe obisnuite de arhitectura araba) : arat a. brazdat cu plugul. II n. luctarea
chiosc cu stdlpi si arabescuri de jur ide a ara campul : plugarul cu hdrnicie
fmpodobit AL. s'apucase de arat NEGR.
arabeste adv. 1. dupa obiceiul Arabi- strata v. 1. a face sa se vaza: mi-a
lor ; 2. in limba araba : a vorbi ardbeste. arditat casele; 2. a se ivi, a apare: ca
arabil a. care se poate ara, bun de Isci flu s'arate mai tanfosi Piaci; 3. a
arat: peonetnt arabil. avea aerul sau InfAtisarea: aratii rciu.
arac m. par subtire de sprijinit vita [Origina necunoscuta
de vie sau o ramura de arbore. [Gr. mod. arfitare f. 1. infatisare sau dare pe
HARAI0]. V. arag. 2. vedenie, naluca: ivindu-se pe
Ifata ;
araci v. a sprijini pe araci. Imunte o 'naltd ard tare AL.
arachida f. plantA (numita obisnuit fis- aratator a. care arata : degetul a-
tic) din familia leguminoaselor, cultivati rcitdior.
la tropice pentru uleiul gras al fructului ei. arfitel m. Boi. V. atratel.
arikcien. lucrarea de a arAci : arcici- arator a. 1. care ara (vita); 2. de a-
tul viei. rat (boc).
aracnide f. pl. clasa. de animale ar- arittos a. chip% frumos, falnic (ca
ticulate din care face parte pcliajenul. exterior): el era aratos nevoie mare hp.
arag (harag) m. unealta de tras rigle aritturai f. 1. pamantul arat; 2. aratul
spre a scrie drept (= arac). campului. [Lat. AsuouRo].
aramit f. 1. metal rosatic din care se arbitraj n. judecata unui diferend prin
fac vase de bucatarie, caldari, sarme de arbitri.
telegraf; 2. (poetic) ban de anima: anti- arbitral adj. 1. care e compus de
carul culege vechea aramd, ce nu mai arbitri : tribunal arbitral; 2. care e ros-
are curs GR. AL. ; ClOpOt rdsunetul ara- fit de arbitri ; judecatd arbitrald.
mei sacra NEOR. ; tun: si thud auzii gla- arbitrar a. care nu a.sculta de nici
sul aramei tundtoare GR. AL.: 3. fire o lege : putere arbitrard. I n. putere
ascunsa, caracter prost (metafora luata despoticii, act ilegal guvernultii. I adv.
dela banii de arama odinioara captusiti dupa bunul plac.
cu tin strat subtire de argint sau de aur : arbitru in. 1. persoana aleasA spre a
cand se rodea aceasta patura, se vedea termina o neintelegere ; 2. stapan abso-
arama banului): aroma omului la belie but: arbitrul soartei noastre; liber ar-
s'aratd PARR; 4, pl. aramuri, vase de bitru, putinta de a se hotarlt fad alta
anima. [Lat. AERAMEN]. cauza deck vOinta.

www.dacoromanica.ro
 arb - 33 - are
arbiu 31. 1. 113111411 cu care se IncarcA arcul n. vargi cu capetele incovoiate,
un pistol sau o puscA ; 2. bAtul ce se pune unite prin peri de cal, cu care se cAntA
xi teava puscociului (un joc de copii): se pe vioarA sau pe alt instrument cu coarde.
impinge cu arbiul Isp. [Turc. HAIM]. arde V. 1. a lua foc: Zemnul arde;
arbor& v. a in Alta, a desfAsura (un 2. a mistui prin foc: flacdra l'a ars;
stindard). 3. fig. a indura (de o mare suferin(A fi-
arbore m. 1. vegetal lemnos cu trun- zicA sau moralA): mult imi arde sufletal ;
chiu l ramuri; arbore genealogic, tabloul 4. a avea cAldurA : bolnavul arde ; 5.
diferitelor ramificatiuni ale unei familii ; fam, a lovi (pe neasteptate): ii arse o
2. (navigatiune) catart: arborul mare. palma 6. a avea trebuintA grabnicA, poftA
arborescent a. care seamAnA unui infocatA de : if arde cu tofu? de altele
arbore : plantd arborescentd. de cat de alaiu Err. .[Lat. ARDERE].
arbust m. arboras mic, tufA. ardeiat a, 1. dres cu ardeiu; 2. fig.
arc n. (pl. arce i arcuri) 1. armA cu care s'aprinde lesne.
care In vechime s'arunca sAgeti : ei scot ardeiu m. planta originarA din Bra-
din a lor arcuri un vifor de sage fi AL. ; zilia, al cArii fruct rosu aprins Si cu gust
2. ori-ce forrnA IncovoiatA: trdsurd pe arzAtor se intrebuinteazA in bucAtArie ca
arcuri; 3. Arh. Intorsura unei bolti ; arc salatA si ca condiment (Capsicum an-
de triumf, monument, in forma de poarti nuum): ardeiul se numeste in Mold. pi-
boltitA, impodobit cu basso-reliefuri si in- trams si in Tr. papricii. [Nume tras din
scriptiuni; 4. Geom. portiunea unei circum- verbul a arde, din cauza gustului sAu In-
ferinte; 5. In tipografie : a cola dA . [Lat. ARCUS1. tepAtor (v. usturoiu)].
arca f. corabia lui Noe. ardelenesc a. ce tine sau ce vine din
arcada f. 1. deschidere in forma* de Ardeal. II ardeleneascA f. un fel de horA
arc; 2. Anat. parte arcuitA arcada sprin- tArdneascA salt clobAneascA, plinA de vi-
cenelor. oiciune (foarte rispAnditA In Ardeal).
arcan n. Mold, 1. odinioarA, funie rA- ardelenism v. vorbfi sau expresiune
sucitA din pAr de cal (intrebuintata ca annA particularg Ardealului (ex. batdr, lepedeu,
de atac): de Litfeni in buzdugan, de mintenas, etc.).
Unguri Un arcan AL.; 2. azi, funie lungS ardent a. infocat, plirt de ardoare ;
cu un ochiu de prins caii creste cai sal- spirit ardent.
batici Obi prinde cu arcanul AL.; 3. V. ardezie f. piatra negricioasa sau ce-
arcana. [Turc. ARICAN, funie, lat : termen nusie ce se imparte In plAci subtiri, servA
special Moldovei si de originS tAtAreascA]. Cla acoperisul caselor, la facerea meselor
arcan n. secret, mister : arcanele de biliard si a pliicilor de scris.
stiintei. ardoare f. infocare, rAvnA.
arcane. I. Mold. un fel de horA de areciu n. V. hareciu : areci odatd,
bran jucatfi de Tutuieni, mai ales de cei de doud ori, cine da mai mult ? Frt.
din Vrancea. arena f. 1. partea nisipoasA a unui am-
arcani v. a prinde.cu arcanul: svdrle fiteatru roman unde se luptau gladiatorii ;
laful, de gilt ii arcdneste AL. 2, fig. carierA : arena vigil.
arcar m. fabricant de arce. arenda v. a da in arendA.
arcaff m. soldat inarmat cu arcul: ei arendit f. 1. contract prin care un pro-
odd curgdnd pe dealuri arcasii din Or- prietar inchiriazA un pAmAnt, o mosie ; 2.
hei AL. mosie arendatA. [RM. ARENDA (v. ordndei
arcat a. 1. in forma de arc, boltit: fe- posesie)].
restre arcate 2. fig. sprdncene arcate. arenda, m. cel Ce iea cu arendA.
arcer n. piatrA de ascutit brice i coase. arendaffesc a. ce tine de arendas :
[Arcerul e o cute petrificatA din agar]. briscd arendeiseascd OD.
archebuza f. veche armA de foc an- areometru n. instrument de fizic.5 cu
terioarA muschetei l pustii: printre mii care se mAsoarA densitatea corpurilor.
de sabii si mii de archebuze At. (-= fr . areopag n. I. (in vechime) tribunal
arquebuse). criminal in Atena care'si avea sediul pe
archebuzier m. soldat Inarmat cu colina lui Marta (de unde numele) ; 2. fig.
archebuza: ceipitan de archebuzieri cd- adunare de magistrati sau de InvAtati.
leiri Bkc. arest n. oprealA, inchisoare (militari
archit m. arborele ntunit ienupAr [Gr. sau scolarA). [De originA militAreascA au-
mod. waxerruos, de unde si forma para- stro-ungara : nemt. Aalasr].
lelA arch4]. aresta v. a pune la arest, a inchide.
arctic a. situat la pedal N. sau in ye- arestant m. cel arestat.
cinAtatea sa. arestare f. fapta de a aresta i starea
arcuit a. Incovolat in formA de arc. persoanei arestate.
L. $Aineanu. - Diet. Unlve rsal, 3

www.dacoromanica.ro
 bre - 34 - arh
hret n. coprins, imprejurime (in Ba- argument n. proh5 prin rationament.
nat) : in aretul vemtului POP. [Origins argumenth v. 1. a dovedi logiceste ;
necunoscutA]. 2. a conchide.
arghsarie f. tAbScArie. argumentare f. 1. fapta sau arta de
argaseath f. 1. lucrarea de a argssi ; a argumenta ; 2. totalul argumentelor.
2. materie acrS in care se argasesc pieile : argutie f. 1. rationament subtil; 2. Pl.
putMci de argaseald. deserte subtilit5ti.
arglisi v. a tSb5ci. [Gr. mod. ARGA7.0]. arhaic a. invechit, neobisnuit: stil
argäsitor m. tAbScar. arhaic.
argat m. 1. om tocmit cu plat5 sA arhaism n. 1. mod invechit de a vorbi:
ajute sau 85 munceasch In folosul cuiva ; cut fapt in loc de au feicut ; 2. vorbA iesita
2. rAndas, slugS. [Bizantin ARGATES, mun- din uz (ca craiu, voevod, letopise f). Arha-
citor]. ismele au intrat definitiv In domeniul isto-
argAti v. 1. a hicra In folosul cuiva ; rid. Cele relative la cultura nationalS sunt
2. fig. a mund LAYS plata', inecesare pentru intelegerea trecutului. Ele
argatie f. starea argatulul : fefii mei nu sunt rare In poeziile lui Eminescu
de argatie AL. unele dinteinsele revin sub pana proza-
argatime f. muhime de argati: cam- torilor (Filimon, Odobescu, loan Ghica),
put reisund de voioasa argafime At. cari s'au strAduit FM' reinvieze traiul strA-
argeh f. 1. bordeias in pAmAnt unde mosesc.
tarancele tes vara : nu te grdbi ca fata arhanghel m. I. cap peste ingeri ;
mare la argea PANN ; 2. partea fasboiului chip:4 credinta crestin5, Arhanghelul Mi-
care servil de scaun tesStoarelor ; 3. bolta hail, cel cu sabia in mAng, e mai marele
unui beciu ; 4. o parte a teascului de vie ; voevod al puterilor ceresti l ingerul mortii
5. pi. grinzile carl ap5rS laturile plutei. care iea sufletul in brate si-1 conduce la
[Cf. gr. AR OHELLA, odaie de baie (la vechii locul destinatiunii sale: cu glasul i ochi-
Macedoneni)]. rea-fi de arhanghel At.; 2. (sf. Arhan-
argah f. piimAnt moale si gras din care ghel), sArbStoarea sfintilor Arhangheli Mi-
se fac oak. hail si Gavril ce cade in ziva de 8 No-
argilos a. de argilA peimant argilos. emvrie : 3. colac din aluat ales pentru
argint n. 1. metal pretios de co. pomanA ; coldcei, arhangheli, sceiri, pre-
loare alba ; 2. monedS din acest metal : semi pi altele; 4. pop. (sL Arhanghel),
a pldti in argint; 3. fig. avutie iubitor biciu. [De originS slavo-greacs ; pentru
de argint; 4. pl. arginturi, lucruri de sensul 4, cf. sf. Nicolae].
argint ; 5. argintf, bani (invechit) Iuda arheolog m. cel versat In arheologie,
vcindu pe Isus pentru 30 de arginfi. arheologic a. privitor la arheologie.
[Lat. AR oeNnn41. arheologie I. stiinta antichitAtii, a ar-
argintar m. mesterul care face sau telor si a monumentelor vechi.
vinde lucruri de argint. [Lat. Arniesrarnusl. arhidiacon m. intAiul diacon pe 15'10
argintarie f. vase sau lucruri de argint. un episcop.
argintat a. poleit cu argint: frdie arhiducat n. domeniul unui arhiduce,
fintuite i argintate sale AL. arhiduce m. titlul principilor imPe-
argintos a. 1. asemenea argintului : riali (in casa de Austria si de Rusia).
lima versa raze dulci argintoase arhiepiscop m. mitropolit.
2. fig. atunci Memfis se 'nalfd, ar-
Bor.. ; arhiepiscopie f. 1. dioceza unui ar-
gintos gdnd al pustiei Ea. [Lat. ARGEN- hiepiscop ; 2. palatul sau rangul unui ar-
TOSLIS]. hiepiscop arhiepiscopia catolicei din
argint(u)i v. 1. a polei sau a fereca Bucuresti.
cu argint ; 2. fig. si acum luna arginteste arhieresc a. episcopal : strand ar-
tot Egipetul antic En.. hiereascd CR.
argintuit a. 1. poleit cu argint ; 2. fig. arhiereu m. 1. episcop sau vlAdicA
luna argintuitd GR. AL. falai eparhie ; 2. orice cleric mai sus de
argint-viu n. 1. substantil metalici ar- arhimandrit i !Mini la patriarh. [Gr.
gintie si d o mare vioiciune In miscare, mod.].
servA la facerea barometrelor si termo- arhimandrit rn egumen sau staret
metrelor 1 joacA un mare rol In super- (in mAnSstirile mai insemnate): lasd ar-
stitiunile populare (darea de argint via); himandritului toatd grija schitului Ea
2. fig. sgiobiu, prea vioiu. [Gr. modl.
argosi v. a opri dela serviciul bise- arhimilionar m. bogat de mai multe
ricesc (ca pedeapsA canonicA) : Pa friar- milioane.
hut argosi pe Mitropolitul Leon NEOR. arhipiastor rn episcop: de Inca si
[Gr. mod.]. de rusinea arhipdstorului CR.

www.dacoromanica.ro
 anti - 35 -- a rm
arhipAstorese a. sinonim cu episco- arie f. Muz. s'ir de note cari compun
pal : carja arhipastoreascd NEGR. un cantec (-=, it. aria).
arhipelag n. 1. Intindere de mare arier-gardai f. partea arrnatei care
presarata cu inside; 2. grup de inside. incheie marsul i numita in vechime coada
arhitect m. cel ce face .planul unui ostil.
edificiu si dirijeaza constructiunea. arM m. Mold. V. anin: un card ple-
arhitectonic a. 1. ce tine de arhitec- tos de zimbri 'n codrii de arini AL.
tura ; 2. fig, artistic : sunt gdndiri arhi- arinif n. nisipis, desert; in arini$urile
tcctonici de o grozavd mdretie En. Egiptului NEOR. [Din vechin-rorn. si Tr.
arhitecturai f. 1. arta de a construi arina, nisip = lat. ARENA].
si impodobi edificiile ; 2. dispozitiunea arinilte f. loc de arini: sara vine din
sau caracterul distinctiv al unei cladiri, arini01, cu miroase o imbatd En.
care exprima geniul artistic al diferitelor ariph v. a-si lua sborul: p'al lor car
popoare: boltile romane, cupola bizantina, de roze s'aripeazd fragedele zori gm.
arcul stilului gotic. aripi f. 1, pereche de membre con-
arhitectural a. arhitectonic: forme formate pentru sbor (la pasari sau insecte);
arhitecturale. 12. (poetic) sbor : timpul odihneqte bd-
arhitrav.a f. Arh. barna sau grinda ce trdna lui aripd AL. ; 3. fig. protectiune
se pune d'asupra capitelului unei coloane. pe aripile morfii celei mcintuitoare ;
arhivai f. 1. colectiune de acte si do- 4. extremitatea unui corp de armata ; 5.
cumente privitoare la istoria unui popor, laturea unei case; 6. tot ce searnana cu
a unui oras, a unui asezámant public sau o aripa : (la o biserica) streasina dela cel
particular ; 2. locul unde se conserva mai Malt turn; (la o moara) lopetile cari
Arhivele Statului. fac sa se invarteasca rotile; (la o trisural
arhivar m. 1. mai marele peste o scandura de d'asupra rotilor care o aphra
arhiva; 2. functionar insarcinat cu pas- de noroiu. [Origina necunoscuta].
trarea vechilor documente. ariparit a. se zice de oaia care tot-
arhon m. In epoca fanariota, titulatura deauna merge la marginea cardului,
nobila pusa inaintea numelui boieriei: aripat a. care are aripi.
arhon Satrar; vocativ : arhonda! [Gr. aripioarà f. 1. aripa mica scuturdnd
s

mod.]. din aripioare raze dalbe de eter Sot.;

arhondar rn calugarul care primeste 2. membrane de Innotat la pesti.
pe oaspeti intr'o manastire. [Gr. mod. aristocrat m. membru al aristocratiei.
ARHONDARld aristocratic a, ce tine de aristocratie.
arhondaric n. odaie de primire pen- aristocratie f. 1. (In vechime) forma
tru oaspeti la manastiri. [Gr. mod, ARHON, de guvern in care puterea era lasata pe
DARfif I] . mans catorva privilegiati; 2. (azi) clasa
arhonte m..titlul calor dintai magis- nobila.
trati In Atena (dela 1045- 296 a. Cr.). ariston n. un tel de flasnetà portativa.
arhontologie f. 1. nobleta ierarhica ; aristotelism n. filozofia lui Aristotele.
2. condica boieriilor ; 3. (ironic) nobleta aritmetical f.1. stiinta numerelor, arta
mi-am bdtut gioc totdeauna de arhon- de a calcula ; 2. tractat de aritmetica.
tologie AL. [Or. mod.]. arlechin m. 1. personaj comic (im-
arianism n. erezia lui Arie si a sec- prumurat din vechea comedic italiana) al
tatorilor sal; el fu profesat rnai ales de Cann costum e facut din petece de toate
popoarele germane crestinate (Vandali, colorile; 2. fig. om care 10 schimba a-
Vizigo(i, Ostrogoti). desea parefile.
ariciu m. 1. mic mamifer acoperit cu arlechinadgi f. 1. farsa de arlechin;
tepuse lungi i tafi ; 2. joc copilaresc 2. fig. fapta ridiculd.
hora taraneasca (imitand miscarile ariciu- artechinat a. fig. Impestritat: stil at,
lui); 3. boala de piele la om i boala de lechinat AL.
picioare la cat si la vite (prin analogie cu arm n. 1. lncheietura bratului si a
trupul tepos al ariciului) ; 4. o boala de umarului; 2. coapsa, sold (mai ales de
plante numita si taciune. [Lat. mums]. bou, de cal). [Lat. ARMUSL
arid a. 1. lipsit de umezeala, steril sol armii v. a inarma: v'armafi la luptd,
arid; 2. fig. sec, greniu: subject arid. timpul e propice Boc.
aridicis v. a ridica ; din a valurilor armal f. 1. unealta de lovit (la atac sau
svadd prorociri se aridic Erf. [V. ridica]. aparare), si in special pusca: arma la
ariditate f. caracterul lucrului arid. Landr!Annele sunt ofensive (sabie, pule&
arie f. 1. Irnprejmuire unde se treera pistol, etc.) si defensive (coif, pavaza,
granele; 2. mice suprafata neteda. [Lat. platosa); 2. diferite trupe ale midi armate:
AREA]. arma de geniu; 3. pl. profesiune mili-

www.dacoromanica.ro
 arm - 36 arn
Web cariera armelor; 4. semne eral- armenese a. ce tine de Annean sa
dice, armoarii: armele Franfei; 5. scrimA: de Armenia : lard arrneneascd, obiceiu
maestru de arme. [Lat. ARMA sensurile armenesc (v. cue).
2-5 sunt galicisme]. armie f. armatA (arhaistn Intrebuin(at
armament n. 1. Inarrnare ; 2. prepa- lin poezie); artnia maghiarei tara a
rative de rAsboiu; 3. echiparea unui vas. 'nvdlit BOL. crrmii grele de furnici En.
arman n. 1. arie de treerat (se aude mote (din fr. armde.)].
la Constanta); 2. (si armean) o varietate pus. Arminden ra. 1. Mold. si Tr. intaia
a jocului in arsici (numit astfel dupit su- zi de Main ; 2. pomul verde ce se pune
prafa(a circular& In care se joacii); 3. fig. in acea zi pe dinaintea caselor. [Bulg.
rotocol produs de o picAturA de apA; IEREMM-DAN, ziva sfAntului leremia].
fiecare strop de apci... face cafe un armisticiu n. incetare de luptA (pe
I

armeanimprejurul lui LP. [Turc. HARMAN]. timp anumit). Armistitiul rAsboiului mon-
armanit n. treerat (la Constanta). dial fu incheiat la 11 Noembrie 1918.
armas rn. 1. om de arme: e i ar- armoarii f. pl. arme, semne simbolice
mas de frunte AL.; 2. (Marele) odinioara cari disting o familie nobilA, o corpora-.
rang boieresc, comandantul artileriei si Itiune, un oras: armoariile familiei mete
executorul sentintelor capitale ; de el de- poartd o cumpeind si o spadei AL. (=
pindea inchisorile, calAii te 'nalt spre Ifr. armoiries).
rdsplcitire la rangul de vel-ArmasNeoe.; [ armoniria v. 1. a (se) pune in armonie
3, un tel de joc copilaresc in care until 1 a trdi In armonie.
din jucAtori face pe Domn, al doilea pe armoirie a. L ce tine de armonie; 2.
armas si al treilea pe Millar; 4. Mold. se fig. unde toate pArtile concurA la acelas
zice de cel mai bun soiu de vin de Cot- scop sem efect : un tot armonic.
ner'. arinoniefi f. orgA portativA. [Nemt.
armasar rn. I. cal nejuganit ; 2. Mold. HAnmoraxi].
cAtusa carului [Lat. vulg. murEssmuus = armonie f. 1. sir de sunete plAcute:
clasic (Dams) ADMISSARIUS]. armonie imitativd, dispozitiunea vorbelor
armás Arel (harmAsArel) ni. cuiul cel Ispre a imita obiectele prin sunetele lor;
lung ce prinde cAtusa carului de protap ,ex. vdjdind ca vijelia i ca piesnettil
si se prelungeste panA in pamant de tine ide ploaie Err. un tropot de copite, po-
jugul ridicat. I top rotopitor AL.; 2. Fluz. succesiune de
armisei m. pl. odinioarA, ceatA delacorduri; 3. §tlinta de a le afla l combine;
osteni sub porunca marelui Armas, in 14. fig. unire, bunA-Intelegere : a trdi in
seama arora era artileria: armdseii cei armonie.
seilbatici barbe stufoase avdnd NEC'S. armonios a. On de armonie.
armäsie f. 1. odinioarA, functitmea armorial n. colectiune de armoarii
Armasului buzduganul armeisiet de ale nobletei unei natiuni.
argint i poleit Num.; 2. azi, numele armorii pl. armoarii: i armorii =-
unei varietAti a jocului In arsici (v. ar- sate pe coliteri de harsele AL. (=- ir.
mas), armoiries).
armat a. inarmat: si cu braful seiu armurai f. toate armee unui soldat
armat pasul soartei l'ai schimbat AL. este el cum '1 aratei sabia lui i ar-
armata f. 1. corp de trupe organizate mura ? Or. AL. (= fr. armure).
pentru rasboiu; 2. forte militare ale unui armurar m. 1. boalA de vite : putre-
Stat: armata este permanentei si terito- zirea armurilor ; 2. burueanA de vindecat
riald (cu rezerva i militiile), cea din armurarul (Carduus marianus). [V. arm].
urmA compusd din regimente de infante- armurier ra. fabricant san negutAtor
rie (clorobanfi), de cavalerie (ccildrasi) de arme.
si din baterii de artilerie 51 geniu, din arnalut rn. 1. Albanez Vasile Lupul
aeronautic& si marina; 3. fig, multime: era de neam Arneiut ; 2. ostas cu leafA
armatei de scheleturi, sirag de ose- in serviciul agiei formAnd asa nurnita po-
minte AL. V. mAntuire. tea' pentru a urmAri hotii ce tineau drn.
armator in. cel ce inarmeazA sau echi- muffle (capul lor cel mai vestit a fost
peazA o corabie pe cheltueala sa. Bimbasa-Sava): In zadar umblau strdji
armatural f. 1. totalul armelor unui de arndufi si de seimeni NTLGR. ; 3. slugS
soldat ; 2. plach metalicA la un conden- boiereascA InarmatA pAnA In dinti i ti-
sator electric; 3. (rar) armoarii: armeitu- nAndu-se In dreptul calestilor tut arndut
rele Basarabiei NEGR. [Lat. AINIATURA]. imbreicat numai in fir Fa.. II a. gran
arinean n. V. arman. arnAut, un tel de grau de primAvarA, cu
armeneaseà f. Mold. un tel de horfi, boabe mafi si albe, din care se face obis-
introdusd de Armeni. nuit colivA (spicele sau mustAtile lui aduc

www.dacoromanica.ro
 arn 37 -- art
cu ale Arngutului): tot de grdu meirumb arsatura f. lucrarea de a arde i re
si de arneiut POP. [Turc. Aux Aur]. zultatul ei : arsdturd de soare.
arnfinteasca f. horg introdusi In epo- arsenal n. locul unde se fabrici sau
ca fanarioti de Arngutti domnesti i ri- se conservi arme sau munitiuni : arse-
masa pang azi in popor. nalul armatei.
arnitutesc a. cle arngut: cete arneiu- arsenic n. 1. metaloid, de un cenusiu
testi, poterei arnduteascd. lucitor, care rispindeste la cilduri un
arnautime f. 1. multime de Arniuti ; miros tare de usturoiu ; pulberea arseni-
2, corp de Arniuti : arndutimea Curtii ,cului devine otrivitoare i servg la facerea
domnesti. hirtiei care omoarg muste: 2. acid arsenic.
arnica f. plantg tonici arsenica I. Mold. Tr. frumoash floare
t stimulentg
a cgrii tincturg e bung pentru vindecarea rosie cultivati in gradini (Lychnis chal-
rinitor (Arnica montana). cedonica). [Origin& necunoscuti].
arniciu m. fire de bumbac colorate. arsenios a. se zice de acide formate
[Origin& necunoscutg]. i oxigen : otrava numitei
din arsenic
aroga v. ail insusi fin cuvint, a lua fsoricioaica) e un acid arsenios.
pe nedrept. arqic m. si n. (pl. arsici i arsice)
arogant a. care se crede mai presus 1. osul piciorului numit astragal ; 2. os-
ca altii. II adv. obraznic. cior dela incheietura piciorului mieilor
aroganta f. trufie, obrAznicie. din care copiii isi fac un fel de joc. [Turc.
arold m. erold : (Byron) arold al A§YK, oscior].
desneidejdii, sdibatic cdldtor GR. AL, arlicar m. celui ce place jocul ar-
aroma f. miros, parfum, principiul sicelor.
odorant al vegetalelor: aroma vaniliei. arlin m. cotul rusesc (azi in Dobro-
aromat n. substanti vegetal& cu mi- gea = 0,68 m.). [Turc. wasvu].
ros plicut i pitrunzgtor (ca balsamul, arlita f. 1. cildura zitelor de varg ;
timiia, scortisoara), Intrebuintati ca par- 2. arderea soarelui ; 3. coasta unui deal
fum, medicament si condiment. lexpus soarelui. [Formatiune romineasci
aromatic a. de felul aromatelor I din ars, ca ramcisitei din rdmas].
plantd, bduturd aromatica. arsura f. 1. arsiti ; 2. miros de ceea
aromatiza v. a parfuma cu aro- ce a ars ; 3. inflamatiune; 4. fig. foc :
mate. arsurd la inimer. [Lat. ARSURA].
aromeala f. starea celui ce aromeste. arta f. 1. modul de a face un lucru
aromi v. (transitiv) 1. a ameti prin dupg oarecari regule ; 2. maestrie, dibg-
miros imbititor ; florile m'au aromit cie; 3. pl. frumoasele arte, poezia, mu-
somn greu am adormit POP. : 2. (in- zica i artele desenului (pictura, sculp-
transitiv) a adormi usor, a atipi. [Dela tura, arhitectura); arte liberate, in cari
aroma, mirodenie ; primitiv: a afuma doming inteligenta : istoria, filozofia, drep-
cu mirodenii, sans Incg conservat de Mold. tul, medicina, etc., in opozitiune cu ar-
aromit]. tele mecanice.
aromitor a. care adoarme visitor. artag n. (Mold. hartag) 1. pofti de
Aron (barba lui) f. Tr. V. rodu pg- cearta (mai adesea Inso(iti de bitaie)
mântului. [Alteratiune popular& din arum mutt cumva ostasui cela sd aibd harlag ?
(maciaatum)]. CR. ; 2. toang : artagul li gdseste par-
arondisment n. circumscriptiune ad- taguI. [Ting. RARTAO, incgierare (v. harta)].
ministrativi al departamentelor franceze artagos a. (Mold, hartggos) pornit la
(dela 1800): Franta are 362 arondis- mania, circotas, galcevitor: /a luptei har-
mente (=- fr. arrondissement). tagosi POP.
arpacal n. orz curgtit de posghitg, artar m.1. arbore inrudit cu paltinul
care se pune In ciorbg. [Ung. ARPAICLSA Intrebuintat in timplirie (Acer plata-
(din drpa, orz, l kdsa, Os)]. noides); 2. in Banat: o parte din rgs-
arpagic (arpacici), n. ceapii foarte boiul de testa, nurnitg si jug (se face din
mgrunti, cultivati prin gradini pentru lemnul artarului). [Origing necunoscuti].
trebuinte culinare (Allium schcertopra- arteri 1.1. vas care duce singele dela
sum). [Turc. ARPADJY/d. inimg la pit:mini si In celelalte parti ale
ars a. 1. trecut sau nimicit prin foc : corpului: 2-. fig. cale mare de comuni-
cascl arscl ; 2. prea incilzit prea Innegrit catiune si de circulatiune.
de cildurift: talc, arsd; 3. fig. nenorocit, arterial a. ce tine de arterg ; singe
dezolat : inima arsei. arterial, singe rosu (in opozi(iune cu cel
ars! int. strigit de comandg spre a Winos).
pune o trupg de soldati In miscare (=- fr. artezian a. put artezian, finting In-
marche I). gustg din care tasneste api : la noi se

www.dacoromanica.ro
 art - 38 -- asa
sapà puturi arteziene in campia Bari- 2. aruncAturA ; pe aruncate, fSrS randu-
ganului. cal.& ; 3. umbletul in fug5 al calului.
articol n. I. subdiviziune a unei legi arunchtor m. care (se) aruncA.
sat; a unui tractat ; 2. parte dintiun tot: arunchturà 1. 1. lucrarea de a a-
articol de ziar; articol de lend, artico- runca : arunceiturd de ochiu ; 2. fig.
lul principal al unui ziar politic; 3, ob- Buc. mustrare; 3. literS scrisa. d'asupra
iect de comert, marfA articole de lux, randului (In scrierea cu slove) ; 4. pop.
de modd ; 4. Gram. parte de cuvant melancolie, ipocondrie : descdntec de
care clA numelui un sans detetrninat. aruncilturd.
articulik v. 1. a rosti lAmurit : a ar- aruspice m. preot roman care con-
licula sunetele; 2. fig. a afirma pozitiv: sulta mAruntaiele victimelor spre a cu-
a articuld on fapt; 3. a se uni prin ar- noaste viitorul.
ticulatiuni. arvunii f. 1. bani dati pentru garan-
articular a. privitor la articulatiuni ; tia unui contract; 2 parte din pretul toc-
reumatisrn articular, melii data inainte. [Vechiu-rom. ara-
articulat a. 1. prevazut cu articulati- voand ---= gr. bizantin ARRAVONA].
tun ; 2. nume cu articol. f. pl. articu-
II arvuni v. a da arvunA.
late, una din rnarile diviziuni ale regnului arzator a. care arde.
animal. arz(mahzar) n. odinioara petitiune
articulafi(un)e f. 1. incheietura oa- colectivA, jalba la PoartA in numele unei
selor ; 2. rostire deslusitA; 3. enuntarea provincii intregi. [Turc. ARZI MAHZAR, me-
faptelor. moriu].
artificial a. produs prin arta flori arzoiu a. infocat, aprins ochi arzoi
artificiale. adv. mAestrit.
II ci incruntali OD.
artificialitate f. insusirea lucrului ar- arzos a. arzator, focos ; de ce ai su-
tificial. fldri arzoase ? Rum
artificier m. soldat de artilerie insAr- arzuliu a. Mold. infocat: focal in-
cinat cu manipularea substantelor ex- gheafd leingd tine de arzuliu ce esti CR.
plozive. as m. 1. veche monad& rornand, cam
artificiu n. 1. viclenie, inse/Sciune: de 5 centime; 2. carte de joc, zar cu un
artificial argumentdrii ; 2. Mc de ar- singur ochiu sau punct.
tificiu, compozitiuni de materii inflama- as v. auxiliar, Maia persoanA a opta-
bile, producand flAcAri de diferite colori. tivului dela avea : as face. [Probabil re-
artilerie f. 1. material de rAsboiu (tu- flex dela lat. HABUISSEM].
nuri, ghiulele, etc. cu projectilele i ac- as I int. exprimA IndoialA sau netncre-
cesoriile kr); 2. trupe Intrebuintate la dere unita cu rnirare nu se poate I nu
acest serviciu. Artileria romanA se com- cred I [Onomatopee].
pune din 50 regimente, fiecare avand 9 asa adv. 1. astfel : cum 1ff vei as-
baterii cu cate 4 tunuri. V. tun. terne, asa vei dormi; 2. atat asa de
artilerist m. soldat de artilerie, tunar. frumos ; 3. simplA afirmatiune sau con-
artimon ii. catartul dinapoi al co- cluziune asa! asa ! asa dar ; asa 0,
rAbiei. Elsa, si bun ai rAu, binisor (comic) ; 4,
artist in. 1. cel ce lucreaza cu arta ; atat de mult asa cdritei de duios ;
2. cel ce cultivA frumoasele arte. iac'asa r exprimA o intamplare neprevA-
artistic a. 1. privitor la arte ; 2. fAcut zutA i ciudatA, dar WA mare irnportantA.
cu arta. adv. inteun mod artistic.
II [Vechiu rom. asi = lat. ECCU SIC forma
artofor n. vasul in caie se pAstreazA modernA are un a amplificativ, ca si a-
artosul. [Gr. mod.]. bia]. a. astfel de, asemenea i la asa.
II

artos n. paine binecuvantata cu care cap, asa chiulaf.

se impArtaseste. [Gr. mod.]. asalt n. 1. atac cu putere ; 2. exerci-
artrith f. Med. inflamarea articula- tii cu floreta ; 3. fig. solicitare grabnica.
tiunilor. asalth v. a da asalt, a ataca.
arunch v. 1. a asvarli a arunca asasin a. si m. care omoarA, ucigas ;
pietre; 2. a indrepta privirile: a arunca fier asasin. pl. asasini, sectA muzul-
II

ochii; 3. fig, a imputa : a arunca vina; manA din timpul cruciatelor, cari sAvar-
4. a da nAvalA: hai de pe culme pe ei siau tot felul de crime, imbAtandu-se cu
sd ne aruncdm AL.; 5. a se repezi: Oltul bAutuni ametitoare basis (de unde
s'aruncii in Dundre. [[at. ERUNCARE, a numele).
plivi un camp de buruieni, termen agricol asasinh v. 1. a ucide cu precugetare
generalizat : a arunca bAlAritle, a arunca prin surprindere (ca talharii) ; 2. fig.
on l ce]. a importuna foarte.
aruncat n. 1. de aruncat, de lepArlat; asasinat n. omor talhAresc.

www.dacoromanica.ro
 ash - 39 - asf
asbest n. alt nume dat amiantului. Mare spre a ataca 1 coprinde un loc In.
ascendent a. care merge urcAndu-se earit ; stare de asediu, starea unui oras
tnifcare ascendentii. II n. fig autoritate sau a unor provincii, and, In anumite
moralg, influentA. m. pl. p5rintii din imprejurari grave, autoritatea superioarà
II

care ne tragena (tatá, mos). e 15satA cApeteniei militare, ceeace sus-

ascensiune f. urcare sau suire (in- pend& acdunea Iegilor.
tr'un balon). asemalui v. Mold, a asemAna : md
ascensor n. aparat In Mc de scarA, asemdluieste cu un steag AL. [Dela
spre a se sui In etajele de sus si cobort. seamd cu sufixul dlui (cf. prefaluO].
ascet m. care duce o viat5 plin5 de aseminh v. 1. a face asemenea, a
cAintA si de pietate. asimila ; 2. a compara, a egala. [Lat. AS.
ascetic a. privitor la vieata penitentA SIMILARE].
Si pioasá. asemAnare f. fapta de a asemAna M
ascetism n. 1. vieat5 de ascet ; 2. de- rezultatul ei : similitudine, comparatiune.
prindere de a-si stApAni mice poftA a asemenea a. 1. unul ca i altul, deo-
simturilor. potrivA ; 2. astfel de : un asemenea im-
aschià v. a face aschii : beirdasul as- parat. [Lat. Assmuil. adv. tot asa, deo-
1

clzieaza lemnul. potriv5.

aschie f. bucatA latA in lungul fern- asemui V. a asimila, a compara ; a-i
nului pentru aprinsul focului tand5r5, asemui cu fire lungi de melancolici
surcea. [Lat. yulg. ASCLA = clas. AsTucAl. cocori OD. [Dela seamd cu sufixul ui
asculth v. I. a trage cu urechea : a (cf. prefai)l.
asculta la usci ; 2. a lua aminte : as- asentiment n. consimtire de bun5 vole.
cultd ce-fi spun; 3. a se supune : nu asertiune I. afirrnatiune pozitiv5.
ma as,ultd, [Lat. ASCOLTARE = clasic ADS- asesor m. magistrat alAturat pe langA
CULTARE]. pun judecAtor spre a-1 ajuta i lnlocui.
ascultare f. fapta de a asculta si re- asezh v. 1. a face sA seazà: aseaza
zultatul ei ; luare aminte, supunere. ,copilul pe un scaun; 2. a pune Inteun
asculeltor a.1. cel ce ascultà ; 2. su- Iloc fix, a pune in rAnduialA : am asezat
pus, plecat. toate lucrurile; 3. a institul, a stabili
ascunde v. a face s5 nu se vazA sau afeazif acolo un sat ; 4. a instala : Dom-
sa nu se auz5 ceva. [Lat. ABSCONDERE1. nul fu asezat in scaun; 5. a se lAsa In
ascuns a. pitit, tainic. n. starea lu- jos : batranul s'aseaza intr'un coif; 6.
II

crului ascuns : tainii ; pe ascuns, pe fads. la se limpezi (de yin) ; 7. a se potoli, a

IIf. pl. ascunsele (d'a), joc de copii in se astampAra (si fig.). [Lat. *ASSEDIARE din
care unul Inchide ochii 01,5 s'ascund SEDERS].
ceilalti si se duce apoi sà-i caute. asezlimfint n. 1. stabilirnent, institu-
ascunzlitoare f. loc de ascuns, de dune ; 2. dispozitiune, Intelegere, tocmealA ;
pAndA. 3. statut ; 4. Tr. (de nuntà) iogadaa.
ascunzfitor a. si rn care ascunde, asezare f. fapta de a (se) aseza si re-
fAcAnd nevAzut si neauzit. zultatul ei ; I. resedintA, asezArnant ; 2.
ascuti v. 1. a face s'a taie sau sA In- fig. atitudine : se vedea dupd port si
tepe, a da la tocil5 ; 2. fig. a face sA asezare ca alta nu putea fi decat In-
impung5, sA pAtrunzA strigd fi-fi
as- felepciunea LP.
cute glasul. asezat a. 1. pus, rAnduit ; 2. fig. so-
fLat. 5EXCOTIRE, din corzu,
cute (v, cu(it)). lid: onz asezat.
ascutis n. vArful armd, tAis : sub as- asezfiturfi f. Mc asezat sau mai jos
cufisul sdbiei. ca altul de prin prejur.
ascutit a. 1. terminat cu un vArf, In- asfalt n. 1. un fel de smoaM solidA
fepàton: limba ascufitd; 2. fig. pAtrun- cu care se astern stradele ; 2. trotoar cu
z&tor, agar: ascufit la minte ; accent asfalt.
ascutit, inclinat spre dreapta ( 1 ) I in, asfind v. a apune (de soare, lunA,
dicAnd intonatiunea. V n. ascutis cufit stele). [Cf. gsfantul spare*: scApAtarea
cu doud ascufisuri. sau moartea aparentA a soareluf e con-
ascudtoare f. piatrA de ascutit. sideratA ca o sanctificare a astrului].
ascudtor m. cel ce ascute, todlar. asfintit n. 1. anus soarele acum cu
marine se pleacci cede asfinfit Neon.;
asearà adv, ieri searA. [Lat. AD SERAM].
asedià v. 1. a impresura, a face ase- 2. fig. disparidune treptat5: priveste fard
diu ; 2. fig. a importuna cu cereri. spaimd l'al viefii asfinfit AL.
asediat a. si in. cel Impresurat. asfixia v. 1. a cauza asfixia ; 2. a se
asediator rn. ImpresurAtor. sinucide prin asfixle.
asediu is. lucrArile l operatiunile mi- asfixiant a. care asfixiazA gaz asfi-

www.dacoromanica.ro
 asf - 40 - asp
xiant..In rasboiul mondial, Nemtii, con- zamintelor de binefacere (spitale, ospiciuri,
trar dreptului gintilor, s'au servit de ga- azihui, etc.).
zuri asfixiante spre a nimici sau paraliza asmaciuc n. V. asmatuiu.
momentan pe adversar. asman m. V. hazman.
asfixiat a. lovit de asfixie. asmatuiu m. planta de gradina Intre-
asfixie f. suspendarea respiratiunii buintath ca dres In bucate. [5i asmaciuc
starea de moarte aparenta (prin cuftm- = turc. AsmAtse, lit. vith mica; variantele
dare, strangulare). asmatuiu i hasmatuchiu indica un in-
asfodel m. planta din familia lilia- termediar neo-grec].
ceelor, serva la facerea alcoolului. asmuti v. 1. a atata cainii; 2. fig, a
asiduitate f. stáruinta, sarguinta con- indemna la vrajba, a IntArata. [Lat. AD
tinua, nepregetare. SUB MUTIRE ; V. amnia].
asiduu a. staruitor, exact. adv. Bra
11 asocih v. 1.a lua sau a da de asodat ;
preget. 2. fig. a Impreuna; 3. a forma o asocia-
asigna v. 1. a fixa, a determina : a tiune cu cineva.
asigna ziva; 2. a chema In judecata; 3. asociat m. tovaras, cel ce face parte
a afecta fonduri la plata unei datorii. dinteo asociatiune.
asignat n. hartie-monedfi emisii In asociati(un)e f. 1. tovarasie, unirea
timpul Revolutiunii franceze (dela 1790- mai multor persoane pentru un scop sau
1796). interes comun; 2. fig. unirea mai multor
asigura v. I. a Incredinta; 2. a face lucruri: asociatiunea ideilor.
un contract cu o societate de asigurare; asolement n. termen de agriculturi:
3. a se convinge. lalternarea metodica a araturilor spre a
asigurare f. 1. Incredintare; 2. pro- trage din sol cel mai mare folos posibil.
misiune formala ; 3. act prin care o so- asonanth 1. asemanare incompleta a
cietates garanteaza, In schimbul unei sume sunetelor in terminarea mai multor vorbe:
convenite, In contra rezultatelor unui ac- asonanta e foarte deasil in poezia po-
cident sau sinistru: asigurare contra in- pulard.
cendiului; asigurare pe vieatà, plata unei asorth V. 1. a pune laolalta persoane
sume la mostenitorii asiguratuki. sau lucruri cari se potrivesc; 2. a apro-
asigurat a. Incredintat. 11 m. garantat viziona cu marfuri.
printr'o asigurare. asortiment n. colectiune de marfuri
asimilh v. 1. a face asemenea ; 2. a de acelas fel: asortiment de stofe, de
transforma alimentele In propria substanta; mobile.
a fiintei; 3. fig. a se Incorpora, a se iden-1 aspect m. 1. forma exterioara, InfAfi-
tifica (despre elemente etnice diferite). late; 2. fete diferite sub cari se prezinta
asimilabil a. care poate fi asimilat. un Iucru, o afacere.
asimillati(un)e f. 1. fapta de a (se) asperitate f. starea lucrului aspru.
asimila; 2. Gram. reducere la sunete aspic m. Bot. Tr. V. levant. [Nemt.
identice : cdrturar=ctirtular; 3. actul fi-' spur].
ziologic prin care fiintele organizate trans- aspidà f. 1. un fel de viperti: 2.
forma alimentele In propria lor flint& Iftinta veninoasi, fenaeie foarte rea. [Gr.
asin m. magar, dobitoc de genul Ca- mod.: termen din sf. Scriptura devenit
lului cu urechi lungi, care la noi traeste popular (v. vasilisc)].
mai mult printre oi, purtand poverele aspirh v. 1. a trage aerul In par:rani;
dupa turme; la camp poate inlocui boul 2. Gram, a rosti din gatlej (litera h); 3.
calul. fig, a dori foarte.
asiriolog m. cel ce se ocupa cu asi- aspirant a. care aspira: pompii aspi-
riologia. rantA, In care apa se urea In vid prin
asiorologie f. studiul scrieril, limbel, presitmea aerului. 11 m. eel ce aspira la
istoriei i antichitatilor Asiriei. o functiune: candidat.
aqisderea adv. de asemenea, tot asa: asPirat a. rostit cu o aspiratiune.
avdnd no cocoa de sou:, a cumpdrat aspirati(un)e f. 1. lucrarea de a as.
o gdind aqifderea de soiu ISP. [For- pira; 2. modul de rostire a vocalelor as-
matiune de a0-qi-de-re]. pirandu-le; 3. fig. avantul sufletului.
asisth v. 1. a fi de fata; 2. a veni aspri v. 1. a (se) face aspru; 2. a fi
Inteajutor. aspru.
asistent a. care asista. 11in. 1. per- asprime f. 1. Insusirea lucrurilor as-
gonna de fatal 2. ajutor de farmacist sau pre (la pip:Mt sau la gust); 2. purtare as-
de medic. pat; 3. fig. strasnicie: asprimea iernii.
asistenta f. 1. reuntre de persoane ; aspru a. 1. care nu este neted sau
2. ajutor; asistenta publicii, totalul ase- dulce ; 2. strasnic, nelndurat (mai mult

www.dacoromanica.ro
 asp 41 asu
ca forma): ger aspru. II adv. cu asprime. astmatic a. care are astm.
[Lat. ASPIR014]. astragaciu n. Mold. unealta, In fortnA
aspru in. odinioark mica monecIA de de harlet, cu care cismarul intinde talpa :
argint: Mircea cel Batrdn platia Turciei infra calupuri, astragaciu, bedreag,
In 1383 un iribut de 3000 aspri. [Gr. dichiciu M alte custuri tdioase CR. [Cf.
bizantin Aspaos, alb, dupA coloarea mo- ung. ESZTERGAZNI, a da la strung].
nedel]. astragal n. 1. osul calcaiului, arsicul
assa-fetida f. suc rasinos l urit mi- gleznei; 2. planta numita obignuit unghia-
rositor al unei plante indiene, din care gaii; 3. Arh. braul care inconjoath cii-
se face un remediu calmant (numit de pAtaiul de sus al unei coloane.
popor aerell. astrahan n. blanA de miel incretita
fist pr. acest. [Lat. ISTUM]. foarte firth (importath din Astrahan).
astAmpfir n. odihna, pace : n'are astral a. privitor la astre.
astdmpar. astringent a. Med. remediu care
astAmparh v. a potoli, a domoli. strange sau sgarceste tesaturile; alaunul,
[Lat. EXTEMPRRARE]. sultatul de zinc si boraxul aunt niste
ashimparat a. fig. lini;itit, potolit, astringente.
astar n. panza groath de captusit astrolog m. cel ce se ocupa cu as-
haine. [Turc. ASTAR]. trologia, care prezice viitorul dupa pozi-
astAzi adv. I. ziva In care suntem tiunea astrelor : cititor de stele.
(intre ieri i ratline) ; 2. vremea in care astrologic a. privitor la astrologie.
trAim (Intre trecut i viitor). [Din asta zi]. astrologie f. 1. still*" falsa care pre-
Asteapth (sf.) m. numele unui sfant tindea a cunoaste viitorul dupa observa-
imaginar care figureath In locutiunea rea stelelor. Aceasth superstitiune absurdii
la sf. AsteaptA, la calendele grecesti, nici- nu disparu din stiinta pe deplin de cat
odata, [Lf. fr. a la saint-jamais]. in sec. al XV11-lea; dar ea subzista Inca
astepth 1. a sta pana vine cineva sau in popor, pentru care astrologul, filozoful
se intampla ceva : s'asteatam in pace vraciul sunt una i aceea fiintA, putin
a/ soartei ajutor Cm. AL.; 2. a avea deosebita de vrajitor, care are o putere
rAbdare, a Ingadul ; 3. a spera : nu ma nemarginith asupra fortelor naturei (v.
asteptam la una ca asta. [Lat. ASPECTARE piaza, stea, zodie).
(printeo forma intermediara *ASTECTARRI astronom in. cel versat in astrono-
(cf destepta)l. mie.
aster m. plant a. cultivath ca podoalth astronomic a. privitor la astronomic.
In gradini, numitä de popor rujd vd- astronomie f. 'Uinta care studieath
mita de toamna. corpurile ceresti l legile miscarilor Mr.
asterisc n. semn, in forma de stea, astru n. 1. mice corp ceresc: 2. fig.
spre a indica locul Inteun text. om ilustru.
asterne y. 1. a intinde de-alungul, a astruch v. I. a Ingropa (In Bucovina);
desfasura a asterne pe cineva la pa- 2. a acoperi (In Oltenia si In Tr.). [Ve-
mint ; 2. a pregati patul, masa ; 1 a chiu-rom. astruca, a ingropa (Dosofteiu):
acoperi: cu fulgi prin neguri cdmpii cf. lat. ASTRUERE, a acoperi].
asternea AL.; a asterne cis piatr A, a astuph v. a Include o gauth, a acoperi
pardosi; a asterne pe hArtie, a aerie; a o spartura, a umplea o deschizatura ;
asterne a plangere, a se jelui; 4. fig. a astupd urechile, gura. [Formatiune no-
Incondeia, a ponegri: l'am asternut bine ; mAneasca din stuml, cAlti, lit, a astupa
A. a se intinde, a se fungi; a se asterne et; cAlfi : termen tehnic cu sensul gene-
drumului (pAmantului), a alerga In toata rali zat].
fuga (calul) : fug caii dusi de spaima astuphtoare f. I. astupus ; 2. capac
si vdntului s'astern En. [Lat. ASTERIVERF]. de soba.
asternere f. lucrarea de a Intinde, astupitor a. care astupa.
de a desfasura ; asternerea socotelilor, astupus n. 1. dop de lemn ; 2. mo-
bilant. totol de carpe, cocolos de hartie cu care
asternut a. acoperit. n. 1. tot ce se astupa ceva.
II

se intinde pentru dormit, patul cu tot asudh v. I. a scoate prin porii pielii
ce-1 acopere ; 2. un fel de tesatura Cara- o umoare apoasa ; 2. a face sa. asude ;
neasth pentru pat. 3. fig, a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE].
asteroid m. planed,. mica., n. sudoare ; asudul calului, planta nu-
II

astfel adv. ?n acest fel, asa. II a. ase- mita si ddrrnotin.

menea : astfel de lucru ne mai auzit. asudat a. 1. plin de sudoare, nadusit:
astm ii. boala organelor respiratiunii, 2. fig. obosit, trudit. I n. rezultatul
mare greutate de a ritsufla. sudarii.

www.dacoromanica.ro
 asu - 42 - ati
asudealh f. naduseala dobitoacelor atalament n. sentiment durabil de
(care se lipeste de Mira sau de par). afectiune.
asumh v. a lua asuprA-si: a asurna atasat m. cel ce face pane dintr'o
rdspunderea faptului. am basadA.
asupra prep. adv. pe, peste ; pe d'a- atAta adv. si a. 1. asa de mult, asa
supra, afarA de aceasta, peste celelalte ; de mare : atdta bogdfie; 2. prea mult:
mai cu asupra, cu prisos. [Lat. AD SUPRA]. atdta ran ; 3. prea putin: atdta pagubd !
asupreath f. apAsare, strambAtate. 4. atata timp atdta ai lipsit! [Lat. EC,
asupri v. a face nedreptate, a nedrep- CU'TANTUM]. n. catime hotarita toff vor
Il

tati. [Lit, a apása asupra cuiva]. pune rate Weil.

asuprire f. fapta de a asupri i rezul- atath v. 1. a sgandari tficiuni spre a
tatul ei: vexatiune, tiranie. aprinde focul ; 2. fig, a aprinde, a des-
asupritor m. cel ce asupreste tiran. tepta (pasiunile); 3. a indemna la ceva
asurzi v. 1. a pierde auzul, a deveni rau. [Lat. *ATTITIARE, din DUO, tiCillne].
surd ; 2. a face surd : m'asurzeste cu atAtator a. si m. care atata.
vorbele lui. [V. surzi]. atavism n. tendinta fiintelor de a re-
asvArli v. a arunca cu multa repezi- produce, dupS mai multe generatiuni, Iii
dune i violenta si valuri peste valuri organismul lor unele caractere ale stra-
s'asvdr1 spumegedoare AL. [Serb. vauri]. bunilor:
asviirlith f. departare cat poate a- ataxie (locomotrice) f. boald nervoasa
junge o piatra asvarlitii, distantá mica. ce face imposibila coordinarea miscarilor.
asvArliturh f. aruncatura violentfi ; de ateism n. parerea sau doctrina ate-
o asvarlitura de bat, la o mica distant& istilor.
afa f. 1. fir de cusut (v. fir); 2. firul ateist m. cel ce neaga existenta lot
prin care se deosebeste numarAturile ur- D um nezeu.
zelii ; 3:fire In carne, legume, fibra ; 4. atelane f. pl. farse populare In ve-
firul de otel ce se desface prin ascutirea chiul teatru roman,
cutitului ; 5. fig. ursita du-te dacei te atelier n. 1.1ocul unde lucreaza artisti
trage ala la moarte ISP. [Lat. Acut ; sen- sau lucratori ; 2. lucratorii unui atelier.
sul 5 se raporta la credinta populara in Ateneu rt. 1. in antichitate, locul unde
Ursitoare caH torc firul vietiil. II adv. in poetii i oratorii veneau sa-si citeascA o-
linie dreaptii : merge WI intr'acolo. perele ; 2. In timpurile moderne, locul
atac n. 1. navalfi (prin surprindere) ; unde se tin conferinte sau prelegeri : Ate-
2. izbucnirq neasteptatà a unei boale neat Roman. [Termen primitiv mitolo-
atac de nervi; 3. pop. ofticA : a murit gic templu consacrat zeitei Atena sau
de atac; 4. fam. insult& afront t n'am Minerva in cetatea ce-i poarta numele].
vrut sd-fi fac un atac. atent a. cu mintea atintita spre ceva.
atach v. 1. a incepe lupta ; 2. a corn- atenth v. a comite un atentat.
bate energic ; a atacat vifiul ; 3. a atentat n. fapta criminalb sau ilegala ;
surprinde, a apuca (de o boala) ; 4. pop. faradelege.
a deveni ofticos s'a atacat ; 5. a va- atenti(un)e f. 1. incordarea spiritu-
tama : acidele atacd metalele ; fig. a lui bagare-de-searna, luare aminte ; 2.
ataca reputafiunea; 6. a trage In jude- pl. preveninte, ingrijiri indatoritoare.
cata ; testamentul se poate ataca. atentiv a. si adv. cu atentiune.
atacabil a. care poate fi atacat. atenuh v. a face mai putin gray, a
atacat a. pop. ofticos, ftizic. micsora puterile, a slibi.
ataman m. 1. odinioara hatman la atenuant a. care atenueaza: circum-
Cazaci (Neon.) ; 2. (azi in Dobrogea). Ara- stante atenuante, cart micsoreaza gra-
taf conducator de pescari. [Rut. AMMAN vitatea unei crime sau unui delict.
(v. hatman i vdtdman)]. atesth v. 1. a asigura, a incredinta
atare pr. astfel de. [V. acdtare]. despre adevarul unui lucru; 2. a lua de
atArnh v. 1. a agata de sus In jos : martor.
imi atdrnai hainele de o cracd ; 2. fig.atestat n. marturie scrisa.
a depinde : norocul, Iii, atdrnd de un ateu V. ateist.
fir de afd Ac. [Poate dela tdrna de me- htic a. privitor la vechii Atenieni ; sare
rinde ce se poartA pe umeri]. atia, gluma delicatii i finA.
atArnare f. 1. agatare, aninare ; 2. atich f. 1. un tel de panza subtire ; 2.
supunere, dependent& numele unei hori muntenesti.
atárnati rn. pl. stalpii dela streasina aticism n. delicateta de stil i fineta
casei tarinesti. [Cf. tarttat]. de gust particulare Atenienilor, in anti-
atash v. a alipi, a AlAtura (--= fr. at- chitate aticismul Umbel tale o sd-1
tacher). pund la cdntar En.

www.dacoromanica.ro
 ati 43 - aua
atine Mold. v. 1. a pandi, a sta la atomistic a. privitor la atomi.
pandit i te aline la hotare AL. ; 2. a aton a. Gram. lath ton.
se tinea de : tu cu lumea ta de gdnduri atonic f. Med. 1 slabiciunea organe-
dupd ea (lund) sd te atii En. [Lat. ATLINERE]. lor ; 2. fig. lipsa de energie.
atingator a. care atinge ; 1. miscatar ; atos a. 1. moale ca ata ; 2. fig. tantos.
2. intepator; 3. privitor la. atotputernic a. care poate tot : cel
atinge v. 1. a pipai, a se lovi incet atotputernic ce apele incheagei AL.
de ceva sau de cineva: atinse fierul; 2. atotputernicie f. putere nemarginita.
fig. a misca putin inima; a o Indupleca atotttiutor a. care stie toate revdrsa
catre mila ; 3. fig. a Intepa prin vorbe : dulci scdntei (lima) atotOutoarea En.
IL atinge unde-1 doare; 4. a atenta: ni- atottiitor a. care stapanecte toate. II m,
meni nu s'a putut atinge de impardtia Dumnezeu.
mea ISP. ; 5. a avea ceva In vedere (drept atractiune f. 1. atragere ; 2. putere
scop sau obiect), a privi: cdt se atinge atractiva ; atractdune universalg, puterea
de asta. [Lat. ATTINGERE]. corpurilor ceresti de a se atrage reciproc
atingere f. lucrarea de a atinge p.(lege descoperita de Newton).
rezultattil ei: 1. pipaire, lovire usoarg; 2. atractiv a. care atrage : putere
fig, induiosare; 3. contact ; 4. (galicism) tractivd.
loviturg. morala, ofensa. (= fr. atteinte). atragator a. care atrage.
atins a. fig. 1. lnduiosat ; 2. ofensat atrage v. 1. a trage la sine ; 2. fig.
atins de purtarea lui. a procura, a cauza.
atinti v. a tinti la: 1. a lndrepta ve- atratel m. planta numitg 1i limba
derea spre un punct : ochii tdi 'n zare cSinelui (Cynoglossum). [Ung. ATRACL., de
cu dor Ii atintefti Ai.; 2. a Indrepta arma unde i forma redusa at-Stall
la o tinta. atribui v. 1. a da, a recunoaste ; 2.
atintit a. Indreptat spre o tinta cu a imputa.
capul caintit la pazd OD. atribut n. 1. ceea ce-i propriu unei
atipeala 1. Intepenire dupfi motaeala persoane sau unui lucru sborul e atri-
Si inainte de adorniire. butul pdsdrilor ; 2. semn distinctiv, sim-
atipi v. a lncepe a adonni ramanand bol atributele regalitdfit ; 3. Gram.
In nemiscare: atipise nifel dupd masd. vorba care determing. sau califich sub-
[Origina. necunoscutal. iectul.
atitudine f. 1. mod de a-si tinea cor- atributi(un)e f. 1. fapta de a atribui ;
pul; 2. fig. dispozitiune catre cineva: ati- 2. dreptul de a examina, de a judeca
tudine ostild. adunarea Ij exercitil atribultunile ; 3.
atlante m. atlas geografic. intinderea unei puteri, competenta.
atlas n. colectiune de harti geografice atributiv a. Gram. prin care se ex-
(care purta figura titanului Atlas). prima un atribut : adjectiv atributiv.
adaz n. stofg. de matase fins si lucie atrista v. a Intrista aceste ziduri
anteriu de atlaz viiniu IIL. [Turc. ATLAZ]. triste ce vieata-mi atristeazd BOL. (= fr,
atlet m. 1. luptator In vechile jocuri attrister).
si serbari (In Grecia i la Roma); 2. fig. atriu n. vestibul sau tincla (In vechile
atleti ai liberteilii ; 3. om robust si des- case romane).
toinic. atroce a. 1. foarte crud, cumplit crimd
atletic a. privitor la atlet putere atroce ; 2. fig. grozav durere atroce.
:
atleticei. atrocitate f. grozavie, taped cumpliti.
atmosfera. f. 1. strat de aer care In- atrofia v. a slabi, a scidea puterile.
fasura globul piimantesc; 2. aerul ce res. atrofie f. slabirea sau Ifincezirea unei
pirfitn; 3. fig. mediu In care traim: at- parti a corpului.
mosferd de intrigi. atropina f. substanta veninoasa ex-
atmosferic a. privitor la atmosferfi. trasfi din matraguna si care dilateaza mult
atom m. 1. corpuscul presupus mdi- lumina ochiului.
vizibil din cauza extremei sale micimi ; atü n. coloare de dirti ce taie si bate
2. fig. lucru infinit de uric dorinfi ne- pe toate celelalte (=-- fr. atout).
mdrginite plantdnd "intr'un atom En. atunci adv. 1. In acel timp (In trecut
atomic a. privitor la atomi; teorie sau ln viitor) ; 2. In acel moment. [Lat.
atomic& fundata pe propietfitile atribuite AD TUNC-Cd.
atomilor si combinatiunilor lor chimice. au conj. 1. sau (rar Intrebuintat) ; 2.
atomism n. 1. doctring. care explica oare ? au nu stii ? [Lat. AUT].
formatiunea universului prin combinarea aul int. exprimg. mirarea unita cu ne-
fortuita a atomilor; 2. teoria atomica a pasare : au /
chimistilor. auil f. varietate de strugure cu boabe

www.dacoromanica.ro
 auc - 44 - aut
marunte i dese. [Vechiu-rom. aud, stru- oru-i aural Ai.. Ii m. varietate de stru-
gure = lat. INA, cu a protetic]. gun albi-galbeni cu boabe maruntele.
auctiune f. vindere prin mezat, lici- aureola f. 1. cerc luminos cu care
[acRIZIP. pictorii inconjoarA capul sfintilor ; 2. fig.
audienta f. 1. primirea persoanelor stralucire : aureola de glorie.
cari au sal vorbeascA ; 2. locul de audi- auri v. 1. a polei sau a sufla cu aur ;
entA ; 3. desbatere dinaintea tribunalului. 2. a se dauri : sub privirea-i s'aure9te
auditifunle f. 1. ascultarea martori- unda lina din Bos for Bor. [Lat. AT-712E5'-
lor ; 2. auzirea unei executiuni muzicale. 1MM].
auditiv a. ce tine de auz ; nervul au- auricula f. 1. pavilionul urechii ; 2.
ditiv, care transmite creierului sunetele. una din despArliturile inimei.
auditor m. cel ce ascultà o cuvAn- auricular a. privitor la urechi boald
tare sau o prelegere. iauriculara ; martur auricular, care a
auditoriu n. 1. loc de Intrunire spre auzit cele ce povesteste.
a asculta un discurs ; 2. persoanele cariaurifer a. ce conline aur : rdu, nisip
ascultA. aurifer.
aueala f. vuet prelungit. aurit n. 1. poleit, suflat cu aur : iron
augment n. ada'ogarea unei vocale in aurit ; 2. auriu : cu par aurit ; 3. fig.
Inceputul unui verb grec (la unele tim- dorit, ales : atunci vet yeti 'ntoarce la
pun), vremile aurite Err.
augmenta v. a mari, a spori. auriu a. care seamAnA cu aurul, avand
augmentare f. lucrarea de a aug- coloarea galbenii lucitoare a aurului :
menta : crestere, sporire. cal auriu.
augmentativ a. Gram. particulA sau aurora f. 1. ziori, lumina slabA ce
sufix care augmenteaza sensul vorbei : precede rásAritul soarelui : si deodatd
ex. prea mare, pietroiu. aurora se ivef te radioasa AL. ; 2. fig.
augur m. 1. preot roman care cAuta lInceputi aurora viefii ; 3. aurora borealii,
sA cunoascA viitorul dupA sborul i stri- meteor luminos, mai ales la poli, apare
gatul pasarilor ; 2. prevestire, plaza : de pe cer noaptea in tarile dinspre Nord.
bun augur. auros a. (poetic) de aur, luminos :
augura v. a prevesti, a meni. stelele voioase scuttzra'n aer coamele
augural a. privitor la auguri tiinta auroase Bor..
augurala. auscultatifunle f. Med. ascultarea
august a. venerabil, derma de respect, IbAtAilor pieptului, spre a recunoaste sta-
maiestos : al timpilor eroici imagine rea plArnanilor sau a Mimei.
augusta AL. autiel in. Buc. cea mai micA si mai
August m. a opta lunA a anului nu- frumusicA dintre toate pasiirelele Europei
mita de popor Gustar. [Tr. (Abrad) A- (Regulus cristatus). [Dela vechiu-rom.
gust = lat. pop. AGUSTUS (lat. clasic AU' auf, mos, lit. unchias (diminutiv din
(JUSTUS)]. lat. Avvs)].
aui v. a fasuna, 'a vni prelungit : auia auspiciu n. 1. prevestire din sborul
padurea. [Onomatopee]. pAsarilor (la Romani) ; 2. fig. Impreju-
aulit f. sant' mare pentru solemnitAti : rAri prevestind fericire sau nenorocire ;
aula Universitafii. 3. fig. sprijin, protectiune : sub auspiciile
aulic a. consilier aulic, titlu onorific cuiva.
al inaltilor functionari $ i al profesorilor auster a. riguros, gray si sever : dis-
"de Universitate (in Austria), ciplina austera.
aur n. 1. metal pretios, galben lucitor austeritate f. Insusirea lucrului auster :
si greu, din care se fac monede i scale ; nepAsare pentru tot ce place sau desfatA,
2. tot ce luceste ca aurul : par de aur ; austral a. care e la Sud.
3. fig. splendid : viitor de aur tam austro-ungar a. si m. ce tinea de
noastra are Bor. zilele de aur a scrip- fostul imperiu al Austro-Ungariei.
turelor romdne EM. [Lat. Annum]. austru m. vAntul cald ce bate dinspre
aura f. (poetic) adiere, zefir : cu dulci Sud: austrul le millet (razele lunei)
aura ce sbor Bor. coamele pletoase Bor. [Lat. Ausnarn].
aurar m. 1. cel ce fabricA sau vinde autentic a. 1. sigur, a cArui autoritate
scule de aur si de argint ; 2. cel ce scoate nu poate fi contestatA: opera autentica;
aur din mine, bAias ; 3. cel ce culege aur 2. Investit cu formele legale: act auten.
din rAuri : figan aurar. [Lat. AURAIIILIS]. tic. adv. Inteun mod autentic.
II

aurarie f, tot felul de scule de aur autenticitate f. Insusirea lucrului au-

sau de argint. tentic.
aurel a. (poetic) de aur, auriu : pert- autentifica v. a legaliza.
www.dacoromanica.ro
 aut - 45 - ava
autobiografie f. biografia unei per- autoritate f. 1. puterea sau dreptul
soane scrisb de ea 'más. de a comanda: autoritatea pdrinfilor;
autocar n, mare automobil pentru 2. administratiune publicA, guvern : re-
turisti. prezentant al autoritatii; autoritAtile
autocefal a. 1. care nu depinde de civile i militare, magistratii, functionarii
autoritatea patriarhului: episcop autoce- si ofiterii superiori investiti cu autoritate;
fat; 2. care nu e supus altei biserict: 3. fig. influentA moralh, consideratiune:
Biserica romdnii deveni autocefald in ei se bucura de o mare autoritate; 4.
1885. autor cu greutate, persoanA de incredere:
autocefalie f. starea independenrii a e o autoritate; 5. sentimentul unui autor:
Bisericii. autoritatea lui Cicerone.
autocrat rn. suveran cu putere abso- autorizh v. a da dreptul, voia de a
luta' autocratul tutulor Rusiilor. face ceva.
autocratic a. relativ la autocrat sau autorizatfiun)e f. 1. permisiune dati
la autocratic. , de o autoritate ; 2. consimtAmantul dat
autocratic f. guvern absolut. cuiva.
autodafeun. 1. executiunea unui eretic, auxifiar a. care vine Inteajutor; verb
osAndit de Inchizitiune a fi ars de viu ; auxiliar, verb ajutAtor.
2. fig. distrugere prin foc. auz n. simtul al cArui organ e urechea
autodidact in. care a InvAtat singur. sf rezultatul sau efectul auzirli: dulce la
autogaraj n. garaj de automobile. auz, intr'auzul tuturor.
autograf a. si n. 1. scrim de mama auzi V. 1. a simti sunetele prin orga-
insAs a autorului ; 2. instrument care re- nul urechilor : nu vede i n'aude; 2. a
produce exact scrisoarea cuiva. afla: mult traesti, multe auzi. [Lat.
autografià v. a reproduce un ma- AUDIRE1
nuscris prin autografie. auzit a. aflat prin simtul auzului It n.
autografie f. reproducerea exactA a atm: din auzite.
scrisdrii. auzitor m. cel ce aude.
autobton a. si rn. se zice de cei din- avh f. plasd mare cu trei pAnze cart
tat locuitori ai unei tari Tracii fora au- se aseazA vertical si plutesc In apA (de
tohtonf in peninsula balcanied. pescuit crapul i platica). [Torr. Av, va-
automat n. 1. masinA cu resorturi nAtoare].
imitAnd miscArile fiintelor Insufletite; 2. avaet n.1. od. taxA specialti la numi-
fig. persoanA fArb rea Intr'o functiune; 2. dare sau dajdie
automatic a. care se va face dela sine, (in sens mai restrans): taxA la o pAdure,
Mra participarea volute': digestiunea este la un pod. [Turc. AVATD, venituri].
autornatica. avail n.garantie datA unui efect co-
automatism n. caracter pur masinal mercial.
al miscArilor. avalansä f. gramadi de zapadA intAritA
automobil n. (care se mita de la ce se rostogoleste depe mtmte In vale: for-
sine"), trasura ce umbra' foarte repede cu mand o avalansa de cataracte mit At.
ajutorul until motor (de abur, electricitated avalma (d) adv. 1. In comun ; 2. cu
petrol, aer comprimat, gaz, etc.): Parizull grAmada: bolovanii sub picioare dau
inaugura in 1899 primele automobile.1 de-a dura, dau d'avalma AL. [V. valma].
automobilism n. construire de auto- avan a. Mold. amarnic, strasnic: as-
mobile si sportul practicat cu ajutorul au- tept oardele avane AL. rnoartea tare-I
tomobilelor. neastamparata ri avana CR. [Turc. nalvAN,
autonom a. care se guvernA dug perfidl.
propriile sale legi. avan-garda f. partea armatei care
autonomie f. 1. dreptul de a se gu- merge inainte: straja dinainte, fruntea ostii.
yarns dupe.' propriile sale legi; 2. lode- avanie f. dajdie impusA, stoarcere de
pendentà completà. tbani (de la crestini): toate aceste avanii
autopsie f. 1. examinarea cadavrelor ale Turcilor sleisera rabdarea popo-
spre a cunoaste cauzele mortii ; 2. fig.' rului Bxrc.
cercetare amAnuntia. avan-post n. statiunea militarA cea
autor in. 1. cauza prima a unui lu- mai aproplatA de dusman.
cru: creator, inventator ; 2. cel ce a fAcut avans n. sumA plAtita lnainte de termen.
o carte: scrtitor; 3. opera InsAsi: autorii avansh v. 1. a da un avans, a plAti
cei vechi. prin anticipare ; 2. a lnainta, a obtine o
autoritar m. partizan al autoritAtil avansare.
excesive. II a, care are caracterul arbitra- avansare f. 1. inaintare in grad ; 2.
rtilui. anticiparea unei sume.

www.dacoromanica.ro
 ava - 46 - axi
avertizA v. a instiinta, a preveni.
avansat a. 1. lnaintat ; 2. platit inainte :
sumd avansatei. Avestita f. strigoaie, numitA i Aripa
avan-sceni f. partea teatrului intre Satanei, care sugruma pe prtmci In pan-
cortinA si orchestra. tecele mamelor sau IndatA dupA nastere.
avAnt n. 1. miscare spre a se repezi ; [Slay. vusrrpt, vrAjitoard],
2. fig. miscare pasionata: avdnturi de aviatic n. soiu de biplan german.
mart fapte, doring de nemurire AL, aviatiune f. 1. navigatinne aerianA,
avant/a v. 1. a da avant, a Impinge sborul I mentinerea in aer cu ajutorul
cu putere: se duce s'avante armata cea aeroplanelor i dirijabilelor; 2. arta de a
craiascd AL.; 2. a asvarli iute si departe conduce aceste vehicule.
3. a-si lua sborul, a se repezi cu o mica aviator m. cel ce practica aviatiunea.
sceata de Voinici s'avelntei Sot. avid a. 1. care doreste cu ardoare :
avantaj n. folos, profit. avid de glorie; 2. lacom.
avantajos a. 1. folositor ; 2. favorabil: aviditate f. dorinta arzAtoare si ne-
parere avantajoasd. cumpAtatA, lAcomie.
avar m. si a. I. sgarcit, iubitor de avidoma adv. Mol. V. aidoma: par-
bani; 2. care nu risipeste, econom: avar cei-i and avidoma i acum AL.
de timp, de vorbe; 3. fig. o lampei 'n- avilit a. injosit : societate avilita OD.
finde limb'avara ii subtire Et4. avion n. aparat de aviatiune cu aripi.
avarie f. I. paguba suferitA de o co- aviz n. 1. Instiintare, informatiune; 2.
rabie sau de 0 marfa ; 2. orice paguba transmitere de plata* la o banca.
sau stricAciune prin transport. aviza v. a da aviz, a instiinta.
avaritie f. sgarcenie, iubire excesivil avizo n. corabie micA de rAsboiu pur-
de bani. tand ordine si depesi.
avat m. peste de DunAre care aduce avort n. pierderea copilului Inainte de
cu salAul, carnea-i bunA la gust (Aspius nastere.
rapax) [Tun. AVAT]. avortA v. 1. a naste Inainte de timp,
avatar n. 1. incarnatiune divinS (in a lepAda un copil; 2. fig. a nu-i reusi:
religiunea indiana); 2. fig. transformare, proiectul va avorta.
aveh v. 1. auxiliar (inaintea unui par- Avram m. numele acestui patriarh
ticipiu) pentru formarea trecutului; am biblic figureazA In locutiunile: sAnu1 lui
zis; 2. (activ) a poseda : am un cal; 3. Avram, raiu, fericire dupA moarte: a trdi
a Snit( ce al? am pofta; 4. a trebui ca in sanul lui Avram; a lua cuiva
(urmat de un infinitiv, conjunctiv sau su- Avram sporul, a prApAdi pe cineva, a-I
pin): am a scrie, am sa scriu, am de lAsa ca mort: pe unde mi le ajungea,
scris; 5. a costa: cat are asta? 6. a se pe acolo le lua Avrarn sporul [SP.
avea bine cu cineva, a sta in legAturi de avram m. soiu de prun care face
prietenie. [Lat. HABERE ; pl. mkno.nrs a dat niste prune masi galbene i gustoase, nu-
avem si aton am, care dela plural a lost mite avrame (Prunus insititia). [OriginA
transportat asupra singularului (cf. eram necunoscutAl.
arhaic era); v. avere]. avrAmeasA f. (Banat) buruianA de
Ave-Maria I. «salutare, Mario I>> rugA- leac ce creste In livezi numitA si milos-
dune catolicfi cAtre Sf. FecioarA, numita tivA (Gratiola): avrdmeasa se culege
si salutare angelica sau buna vestire. in Dumineca Rusaliilor, servind ca
avenire f. ajungere: avenirea lui pe leac pentru tuse, ca farmec pentru
tron. dragoste. [Cf. rus. AVRANO, centauree].
aventurk v. a se expune primejdiei, V. carstineasa.
a-si risca viata. avut a. care are mult, bogat. U n. avere:
aventurA f. Intamplare neprevAzutti arunc pe a ta carte intregttl men avut
si extraordinara. AL. [V. avere].
aventurier m. 1. cel ce cautA aven- avutie I. avere multA, stare mare, bo-
turf: vanturA-targ; 2. cel ce trAeste din gape.
intrigi, om fSrS cApAtaiu. axit f. linie dreaptA care trece prin
aventuros a. phn de aventuri ; vieata centrul unui corp.
aventuroasei. axiomi f. 1. adevAr evident prin sine
avere f. mult-putin cat are cineva, Insus ; 2. propozitiune generals admisA
stare. [Lat. HABERE, devenit substantiv si stabilia In stiintA.
verbal]. axion (acsion) n. imn bisericesc, can-
aversiune f. antipatie profunda. tare de laudA ce lncepe cu vorbele. «Cu-
avertisment n. instlintare, mustrare vine-se cu adevArat: iar cand pe l'ac-
(mai ales oficiala): presa sin va fi pusei sion nu se vedea om cu Orn ISP. [Or.
niciodatd sub regimul avertisntentelor. mod.f.

www.dacoromanica.ro
 az 47 ba b
az n. prima literà a alfabetuui slay. azimfi f. 1. paine nedospitO, turtA
[Slay. Azi.d. coaptfi In spuzA ; sarbAtoarea
azallee 1. planta frumoasS de griidink Pastele Evreilor. [Gr. mod. AZYMOS, ne,
cu felurite culori, dar farA miros. dospit].
azbuche 1. 1. alfabetul cirilic ; 2. fam. azot n. corp simplu gazos, incolor
still*: cc o mai invata ? trebue sd fie inodor : el formeazA aproape patru cin-
acu plin de azbuchi ca an slap AL. aimi din aerul atmosferic si are numai
l Slay. Azii alma, numele primelor douA ii- proprietAti negative, nu poate Intretine nici
tere ale alfabettilui slavon]. respiratiunea nici combustiunea,
azi adv. V astOzi. [Din a-zi (= cea zi)]. azofic a. acid azotic, numit si acid
azil n. 1. loc de scOpare si de sigu- nitric sau apS tare, servA a grava pe a-
ranta ; 2. fig. refugiu: muntii nostri au nuna, otel i sticIA.
lost adesea scump azil de libertate GR. azur n. albastru deschis : eland si cii
AL. ; 3. asezAmant de binefacere pentru marea unesc azurul lor Box..
cresterea copiilor orfani: Azilul Elena azuriu a. de coloarea cerului senin: pe
Do arnnd. marea azurie.

B m. a doua liters a alfabetului. tr5 Malta inconjuratO de mai multe pie-

ba adv. 1. particulb negativt si con- troaie pe muntele CeahlAu (reprezenia(i-
trauictorie, nu (dar mai energic): da ori une plastic& a legendei despre Baba-Do-
ba? ba nu, ricidecum ba cS chiar ? ce chia).
se potriveste (ironic), d'apoi cum nu? ba babahlc ni. 1. batran nevoias (iro-
da, ba zau, inteadevAr ; ca mai ba, nici- nic): avem sd ne pomenim niste ba-
decum; 2. dar, cu totul din potrivA (ca baldci garbovi i ofticosi CR. ; 2. grinda
corectiv): vecinul nu prea vede, ba e pe care st5 moara ; 3. V. bubuluci. [Ve-
orb cum se cade ; 3. (opozi(iune) oand., chiu-rom. babaldc, bOtran venerabil =---
and: ba la unii, ba la altii. [Slay. BA]. turc. BABALva ; pentru sensul tehnic, v. babd].
!Jabal f. 1. femeie ['Strang : baba Cloan- babanfi I. oaie banana, stirbA.
ta, baba Hama, nume tipice de vriji- bibar nt. om Insurat (ironic); le-al
toare bfitrane; baba gaia, joc copilbresc inscris in rdndul blibarilor PANN.
in care o closcA Isi aptra. puii In contra babfirie I. credintO bAbeascS, eras, su-
gii sau eretelui; baba mija, alt nume al perstitiune.
jocului d'a ascunsole ; baba oarba, joc babaruga f. numele bihorean al pa-
copilaresc in care until din jucbtori, legat parudei. [Banat paparuga (v.paparuda)].
la ochi, cautà sb prinza pe vr'unul din bitbay m. Mold. hostin5. [cf. balbas:
ceilalti jucbtori; 2. sprijin de greuttti, 135basur e fagurele din care s'a stors
grindS sau tAlpoaie de moara : cele patru mierea].
babe tin podul morii; 3. numele calor bAbAtie f. Mold, babornitO (Ca.)
clouS bucati de fermi de la spata rOsbo- babnua f. Buc. gogorita. [Termen din
iului de (mit; 4. un tel de cozonac cu graiul copillor].
stafide (In Moldova); 5. Mold. pestele sgl5- Babele f. pl. sau Zilele babei, cele
voc (cf. bcibuscd). [Slay. BABA; sensul dintai 9 (sau 13) zile din luna lui Mar-
tehnic, familiar si limbilor slave (cf. rus. tie: s'au dus zilele babei i noptile ye-
BABKY, barnA), face aluziune la rolul babei gherii AL.
ca stalp al familiei]. V. Babele. bablelic a. 1. din Babel; 2. fig. con-
babacn m. Mold. tea": un prieten fuz: babelicd multime AL.
vechiu al babachii-tdu AL. [Turc. BABA, cu babesc a. 1. ce vine de la babe: leac
sufizul diminutiv din taicd (cf. neneacd)]. bdbesc; 2. privitor la babe, superstitios:
Baba-Coaja f. Tr. ImphrAteasa stri- credintd bdbeascd.
gelor, un fel de AvestitO (dupb credinta babilonie f. fig. mare confuziune [V.
Romanilor ardeleni). Babilonia, cu aluziune la Turnul lui
Babaciam m. Mos Adam : asa ne era Babel].
obiceiul sd facem la scaldat de pe babita 1. 1. numele popular al pall-
cdnd Adam Babadam CR. (y. Adam). canului (babuscA, clupg aspectul sAu gray
[Turc, BABADAM, om batran, mos]. si tranicios); 2. pl. boalA de copii cand
Baba-Dochia f. 1. fiint5 miticA care capOtS dinti; 3. ciupercA brutii din care
ar fi fost pricina zilelor nestatornice si se face iascO (Fames fomentarius). [Slay.
ijelioase dela ineeputul lui Martie: Baba- BABITA].
Dochia gate cap de primdvard; 2. pie- baboiu rn. mice p9te mic, In spe-

www.dacoromanica.ro
 bab 48 bad
cial bibanul, peste sur (comparat cu o da peste omul care sa-1 invete minte
baba : cf. beibusca). [Bulg. sABod. /a Bacciu imi gd.sii baceiul AL. [In ve-
babord n. partea stanga a unei co- chime, Bacaul era loc de vamb pentru
rabii pornind de la pupa. marfurl: locutiunea pare a fi un ecou al
baborniti f. (ironic) baba foarte ba- vexatiunilor vamale de odinioarb].
trana. baccek m. batran retrograd (mai ales
bfibuffai f. 1. baba mica ; 2. (alba) in idei); fie hitt& sau baccea. [Cf. turc.
peste marunt (Leuciscus rutilus); 3. pa- BAO6E, gradina, cu expresiunea o greiclind
?lire imbatranita care nu mai cant& [Sen. de om, in sens ironic],
sul 2 e rusesc obisnuit de Lipovenii baccelit a. ramolit.
din Dobrogea]. bacil m. sau bacterii, organisme mi-
bilbutn. Mold. vartejul carului. [Origina croscopice, de forma lungueata, cart par
necunoscura]. ;a fi cauza mai multor boale, ca ftizia,
bac n. In jocul maca ; nimic (= fr. 'febra tifoida, turbarea.
bac, scurtat din baccara). baciu rn. 1. ciobanul insircinat cu fa-
bfica Mt. numai In expresiunea a face cerea branzei Intr'o stana ; 2. cel ce cla
bfica, a cadea era sci facci Mca AL. intaiu la jocul In arsice. [Origina necu-
Worba din graiul copiilor]. noscutb].
him:al v. a bate pulsul, a palpita. [Ono- baclavia f. placinta infoiata, gbtita cu
matopee]. miere sau zahar, cu nuci sau migdale.
bacal m. Mold. V. biican: fecior de [Turc. BABLAVA (PABI.AvA), de unde i va-
bacal AL. rianta Mold. paclava].
bacalk rn. peste, adus din Tara Nona bacon (baconita) in. i f. tutun tur-
si de pe coastele Irlandei, de coloare ce- cesc (Nicotiarza rustica). [Rus. DARUND].
nusie patat cu galben, din al anti fitatl bficsi v. 1. a ticsi, a indesa 2. a se
se extrage uleiu (Gadus morrhua). [Gr. ilipi i intra unul Intealtul: 11 se beksise
mod.] V. batog. Miro!. [Origina necunoscuta].
bacalaureat n. Intaiul grad universitar baclif n. dar la subalterni (din favoare
dupa terminarea studiilor lic.eale. II m. cel ,sau din recunostintb), in special dar facut
ce a trecut examenul de bacalaureat. !cu ocaziunea Anului Nou. [Turc. saws].
baicalie (vitcalie) 1. Mold. buretele de bficsit a. lndesat, infesat.
iasca numit in Muntenia babità. [V. vci- bacterii f. pl. V. bacil.
cane]. bacteriologie f. partea biologiei ce
bäcàlie f. Mold. bacanie: mar fei de are de obiect studiul organismelor infinit
baceilie AL. de mici: bacili, bacterii, rnicrobi.
bfican m. negustor care vinde cu ma- baldfidai v. Mold. a umbla hate() doara
; untisul articole de condiment si de hrana. umblei bildaddincl ca unnebun CR. [Ono-
[Turc. BAKAL ; varianta munteana bacan se matopee].
datoreste analogiei cu numele de profe- bädan n. cazan mare, In care se toarna
Muni co lipscan, marchitan]. musful. [Serb. BADAN, cadb].
bAcan n. 1. arbore din Brazilia al carui badank f. Mold. V. bidinea cu nista
lemn d o frumoasa tinctura, cu care se Itdrsoage de barbe cett badanalele de
rosesc ouale la Pasti (Hoematoxiglon cam- mari CR.
pechianum): negustor de bacon CR.; bfidaran m. mojic prost, Oran ne-
2. rosul cu care femeile isi dreg fata. cioplit i Ingamfat. [Probabil in loc de
[Turc. BARAN]. buduran din budure, trunchiu, luat la fi-
bacanale pl. 1. sarbatoare in onoa- gurat butuc)].
rea lui Radius cc se tinea noaptea cu dezor- baditrainesc a. grosolan.
dini de tot felul; 2. dant sgomotos 9 bildfirfinie 1. fapta de badaran, mo.
destrábalat. ijicie.
bacalni v. a se drege cu bacan, a-si bfidau n. Tr. badan. [Ung. Bonsar.
da cu rosu pe fata (de fernei). putina mica].
bâcknie f. 1. arome sau condimente bade m. 1. titlu pe care, la Omni, un
de bucate ; 2. pravalia unde ele se vand. frateil da fratelui mai mare (corespunzand
bacantfi f. 1. preoteasa a lui Bachus ; in orase lui nene); 2. nume dat oricarui
2. femeie destrabalata : bacantei intre om mai bbtran : bade Ionize!: 3. termen
11:-..stale AL. cu care orasenii se adreseaza la no (b-
bacari n. un fel de joc de carti, in ran mai in varsta. [Cf. bulg. BATE (ling.
care 9 e cel mai Malt punct iar 10 (=- bdtpa)].
mit bacara) e echivalent cu zero. badian m. arbore mare din China si
backlit m. numai In locutiunea mol- Japonia al carui rod e anasonul stelat
doveneasca mgi gasi baciiul, a 0 NV, a [Nemt. BADIA4

www.dacoromanica.ro
 bad - 49 - bat
badith m. nume ce tAranca II dà iu- bahnifil f. 1. pociturA; 2. urficiune
bitului ei. [V. bade]. o bahnitd de figancil Isl.. [Dela bahnd,
baita f. Mold. noroc (in jocul de dirti). la figurat (cf. putoare)].
[Turc. MDT, noroc, vazà]. babornita f. femeie necinstitA. [SIG,
bligh v. 1. a face sA intre, a pune ma- vean muroarrrrA, vrAjitoarel.
untru: a-/ bdga in easel.; fig. a-I bdga baiaderii f. dantuitoare Indiana.
in slujbd; 2. a Infunda : a beiga un cuiu; bfilas m. 1. lucrAtor la o baie sau mina ;
fig. a bdga in datorii, infr'o belea; 3. a 12. slugA la o baie de schldat.
pricinui, a face: a beiga fried (groazd); baiat m. 1. copil de parte bArbAteascA ;
a baga (de) seanfa, a observa, a lua 12. orn tank (cand vorbeste altul mai In
minte, a vedea ; a baga in seamá, a stima, IvArstA): bun bdiat; 3. slugA de prAvalie,
a considera ; 4. a intra : se bagei slugei; iucenic. argat. [Participiu dela bilk', a Irn-
5. a se amesteca : el se bagd in toate. barite lit. copil ImbAiat].
[Origina necunoscutii]. baibarac n. Mold. hainA scurtA tArA-
bagh f. rnaterie fricutA din solzii broas- neascA purtatA de copii si de femei: fru-
telor testoase: dinteinsa se fabrica piep- mos baibarac nunta sd-mi irhbrac POP,
teni, tabachere, nasturl, etc.: unelte In [Tatar BAIBARAR, lit. postav domnesc, nu-
fades, in sidef, In baga OD. [Turc. HADA, mele unei stofe pretioase din Crimeia].
901Z de testoasa]. baidir n. Mold. sal sau basma, din
bagaj n. scule impachetate Si lucruri bumbac ori land coloratA, cu care tAranii
diferite ce se iau la rasboiu sau In cal& 'Isi Inveleau iarna gatul (azi aproape dis-
torie (= fr bagage). pArut). [Origina necunoscutA].
bagare f. lucrare de a bAga ; Ware bale f. 1. cufundarea corpului In apA :
de seamA, observatiune, atentiune; am fdcut o baie ; 2. apa In care se scaldti :
gare in seamA, consideratiune. baia e caldd ; 3. localul unde se slid baia
bagabala f. 1. lucru de putinii valoare ; ma duc la bale; 4. cada in care se face
2. pl. bagateluri, un fel de horbote sau baia; 5. camerA tare IncAlzitA ca sA facA
dantele cearsaf cu bagateluri. s'asude aci e ca intr'o baie; 6. pl. in
biligitor a. care baga: bAgator de ispecial, de locuri cu izvoare de ape mi-
seamá, atent. nerale. unde merge lumea vara spre a
bagau n. Tr. tutun de mestecat, fa- face bAl pentru sAnitate : a plecat la bdi ;
bricat din foi subtiri si rAsucite: fetele 7. Tr. (lnvechit) locul de unde se scoteau
din Arpatac mereu piper' la tabac, iar mineraiuri (aramA, fier) ca Baia de A-
cele din Satu-Nou se 'ntrec dupd bd- ramd. [Slay. aard,t; pentru sensul 7, cf.
gdu POP. [ing. BA06]. ung. banya, mind si it. bagno, ocnAl.
bagdadie f. Mold. tavan (mai ales cu baier n. 1. impletiturA de lana de care
stucaturi). [Turc. HADDAM, tavan tencuit se prinde sau se leaga ceva ccimasa td-
cu ghips dupti moda celor din Bagdad]. rdneascd are la guler cloud baiere; 2
bageaci f. Mold. ochiul podului, gura legatura sau nod: baierile pungii; 3. fig.
de jos a cosului pe unde iese fumul. [Su- auriculele inimii, mgruntaie: mi se rup
ceava bagea= turc. RADA ; varianta ba- baierile inimii de mild LW. ; 4. Impleti-
geac(a), se datoreste influentei analogice turi descAntate ce se pun la grumazul co-
a sinonimului ogeacl. piilor bolnavi: acest copil avea un baier
bagbeta f. 1. betisor subtire i ma- atdrnat de gat ISP. [Origina necunos-
dios ; 2. varga vrAjitorului (=fr. baguette). cutA].
bagseamii adv. Tr. pare-mi-se, se vede baletan m. Mold. bAietandru.
bagseamd nu era acasd. baietandru m. bAiat panA la doulizeci
baba I. naravul boului care nu vrea de ani.
sA traga oricate lovituri i s'ar da. [Ori-
baiguit v. V. buidul.
ginA necunoscuta]. baioneta f. armA ascutita mobilti care
babanie 1. pociturA ; o bahanie de se imbucA Ia cAprit.liul putii, Inlocuitti
liganca. [FormA redusi din bidihanie]. azi cu sabia-baionetA.
WHIM a. Mold. stAtut, Imputit apa bairac n. steag mare, stindard (mai
era bdhlitd CR. [Identic cu bdhnit (din mult ironic) i eu am purtat bairacul AL.
bahnd, mocirlA)]. [Turc. HAMAR].
bahme4 m. nume dat odinioarti In bairam n. 1. sArbAtoare cu care Ma-
Mold. cailor mici, dar foarte Intl i tari, homedanif termind ramadanul sau postul
ai TAtarilor din Crimeia si din Bugeag : lor ; cu acea ocaziune Domnii romAni tri-
cincizeci de bahmeti cu peril creti POP. miteau daruri Sultanului i altor Turd Cll
[Tatar BAHMAT, lit. cal mare]. vazA (asa numitul pocion de bairam ori
babna f. Mold. bAltoacA, mocirlA. [Slay. bairamlAc): e bairamul vesel, Stambul
13ARNO]. e in picioare AL.; 2. fam. petrecere, chef :
L, Aineanu.- Diet. Universal. 4

www.dacoromanica.ro
 bat 50 bat
ce mai bairam o sci facem! [Turc. 11), articulatiunile: mi-o slei bit bat amalele AL.
IARM41. [Turc. BALAMA, bana].
baits I int. Mold. ba I nu vreaul baiu, balamis-balmos n. V. balmus: pe
haiu, nu se poate! Nron, [Poate contras cdnd le hrdneai cu balamis-balmos
din ba eul. dela cumOtru AL.
bAibill v. V. bojb51. balamuc ii. 1. cas5 de nebuni (dup5
batienie f. V. bejenie. ospiciul de alienati cu dcelas nume): 2.
bal n. reunire de persoane cafi petrec tiraboiu ifi fac un balamuc sO md pa-
jucand. rrenesti. [Vorba e identica cu Malamuc,
toM a. 1. alb, vorbind de oi (in opozi- localitate aproane de Oberghita unde era .

tiune cu laiu); 7.in Banat: frumos, man.- casa de nebunfl.

dru (in cantecele populare); 3.in Oltenia : bidan a. de coloare intre alb si gal-
13515, lele, Varanca. [Slay. writ, alb]. ben sau auriu (se zice mai ales de fat5
barn' f. 1. fiar5 Infricositoare prin m5- si de p5r). [Derivat din bell cu sufixul an:
rimea si s5lbAticia ei: bala spurcata de varianta b5laiu e analogic5 (cf. laiu)1.
smeu TSP. ; 2. femeie desfranatA i mur- II m. bou sau cal cu pArul aproape alb :
dar5. [Singular abstras din bale si nurnit5 ltfl balane!
astfel dup5 gura spumegkoare a flare]. balanca (balangth iM. exprimand su-
balaban m. 1. specie de soim mic netul clopoteilor: deodatd auzii balanga.
(termen Invechit); 2. alt nume dat cbefa- balanga! Tsp. fOnomatopeel. f. 1. do-II

lului. fTurc. RALARAN1. potel la gatul dobitoacelor: 2. (de a) Mold.

b5lalbitni v. a se lupta cu ceva mare numele unui ioc copilgresc di palms.
si greu, cu ceva mai presus de puterile 1641Ancaini v. a suna (vorbit,d de do-
sale (sans special Munteniei): criteva zile pote).
se bdleibdni ea asa cu valurile apelor ballancina f. Mar. funk ce se coboarh
TSP. frAt. a se lupta soimeste (v. balcz- din varful catartului (-= fr. balancine).
ban)1. balantit v. 1. a se misca, plecandu-se
baTab5ni v. Mold, 1. a hurduca : bri- intr'o parte si ?ntr'alta, a se legana; 2. a
cicarul ii brildbaneste prin toate rend- echilibra : a balanta conturile, a face cre-
canine AL.; 2. a buthi, a birCanai: pi- ditul egal cu debitul.
cioarele hdleibeiniati dealungul coaste- balanta f. cump5na,
for AL. [Form5 amplificat5 din beildlOil. b51firie f. iarb5 crescut5 mare si des,
bfillàbAnos a. vorbind de ochi marl buruieni netrebnice ce Inneaca o campie:
incruntati (ca ai soimului and se re- alt miros dd floarea si alt miros dci
pede la prada). beildria PANN. [Vechiu-rom. bane= slay.
balabusel f. evreica maritatil (ironic): 13TME, buruian5 ; forma baldric e un colec-
teicefi, cd doarme bakthusta AL. [Ter- tiv modern, analog lui tertnirie, stufdriel.
men luat din graiul evreo-germanl. balas n. piatr5 scumpi, varietate de
ballfic n. conservi de nisetru. [Turc. rubin de coloare rosie bAtand in vanAt :
!want. pastel. un irwl cu balas. [It. RALASCIO, (termen
baillaci v. a se t5vAli In noroiu, a um- venit pe calea comercial5)1.
his cu mainile sau cu ciocul ln apa mur- balast n. 1. nisip sau pietris risipit pe
dar5. fBulg. BALAKAM]. traversele ciilor ferate; 2. greutate ousii
balad5 f. 1. povestire in versuri de pe fundul corAbiei ca s'o tie in echilibru;
natura mai mult legendar5 : 2. (popularth 3. fig. povari,
cantec batranesc despre Intampl5ri sau balaur m. 1. sarne ?ntraripat de ma-
fapte insemnate din trecut (privitor la rime uriasi si de coloare aurie, vArsand
Domni, boieri. viteji si haiduci). foc din guru, cu mai rnulte capete cari
baladin m. comediant, farsor : am Ii cresc la loc. daci nu-i le taie dintr'o
adunat in iurn-i poefi i baladini AL. dat5 ; ei locuesc in fantani si lacuri sau
hMaiu a. I. cam balan: pdrul tau sub poduri, neing5duind a se lua apa
hclaiu e moale Es.; 2. b5laia, vac5 a- decat dace li se oferb nevinovate fecioare:
proark alba: a inforcat bdlaia, nu mai ca balauri 'ncruntafi cu o falai '71 ec- .

e lndestulare: el nu .stie nici ce-i laie rul sfdnt i cu alta pe pennant AL.;
nici ce-i hdlaie PANN. [V. bdlan]. 2. fig. om crud care se hraneste din su-
biiralai v. Mold. V. ban5nfil: so 126- doarea altora: 3. fam. Porecla tiganului :
ldldesti ca intr'un suman AL. lipsifi de aid, balaurilor! At.; 4. un fel
hallAlnu ii. i a. 1. ba'narfaitul clopo- de cerc de scanduri care incinge luntrea
talon 2. sovAind: cu capul beildlcu in- pe marginea gurii (se aude in Dolj). Worb5
fr'o parte CR. probabil indigenA: (sarpe) 1361-aur, blond
ballamit f. I. Marta la us5 sau la o- aurill: in acest caz, sarbul blavor, balaur,
bloane; 2. pl. fie. incheieturile corpului, s'ar trage din romaneste],

www.dacoromanica.ro
 bãl 5.1 - bal
balbai v. 1. a vorbi ingAimat sau im- mele de tizic; 2. gandac ce traieste prin
piedicat; 2. a rcsti fau, repetand silabele. gunoaie (Geotrupes stercorarius)
[De origina imitativa ca si lat. balbus balimez n. odinioard, tun de cel mai
sau bulg. blb I. mare calibru pentru spargerea zidurilor
bAlbait a. i m. 1. care balbAe: (13k.c.) [Turc. BAL l'EtLEZ, lit, tun care nu
bditi cu gura strdmbd En.; 2. fi. go- imananca. miere (dar inghite oamenill.
go man. balisti I. masina de riisboiu, in forma.
balbas n. mied (bautura poporului de de prastie, cu care cei vechi asvarliau
jos). [Turc. DAL BA$C, miere de prima Ca- bolovani i alte projectile grele.
litate]. balistia f, arta de a calcula arunca-
balcl f. urcior. [Origin3 necunoscutA]. rea bombelor, a projectilelor.
balchz a. Mold. slut: Costache cel nalizat f. Mar. prAjind in varf cu un
rdgusit, balcdz i rdutacios CR. [01i, butom sau cu un alt semn vizibil, arkand
gina necunoscutaj. navigatorilor locurile periculoase.
balciu n. 1. targ mare ce se face la Imbues n. V. baimuq.
epoce fixe, mai ales pe la sarbAtori; 2. bailmmit a. Mold. amestecat, Incurcat
Tr. sArba.t.o.ake patronalA. [Ung. BULCZIi ceaslov i psaltire i acele bdlmujite
hrarn]. rdu CR. LV. balmus J.
balcon n. 1. pridvor neacoperit, in- balmus thahnev n. 1. mancare do-
conjurat cu parmact&c, ce se afla in fate IbAneascA din unt cu branzA i cu oua
casei; 2. galerie de fiecare parte la avan- sau din fainA cu lapte i unt md tern
seem unui teatru. cd din beltea s'or preface in balrnus
baldabAcl int. exprima sgomotul surd At.; 2. fig. amestecatura de lucruri felu-
ce face un corp cazand in apà: i bdl- rite si nepotrivite (V. talmeq-bahne§).
ddbdc dete in fdradndi ISP. [UNG. BALMOS].
baldachin n. acoperAmant pus ca po. balnear a. privitor la bid: stapune
doaba. d'asupra unui altar, tron sau pat : balneard.
iesi-va la plimbare purtatd 'n balda- balon n. 1. basica mare umpluta cu
chin? A,. gaz, mai usor decat aerul, cu care se ri-
baldttr xi. Munt. 1. ranza (de site); died In atmosferA problema directiunii
2. pantece (de orn); 3. baldArà, femeie baloanelor nu e Inca pe deplin rezol-
grasa. [Turc. BALDYR, pulpaj. vata; 2. basica analoaga cu care se joacA
bale I. pl. 1. scuipatul ce de sine iese copiii ca cu o minge, sau tinand'a de
curge din gura; 2. saliva spumoasa a o atà i lAsand'o sa pluteascA in aer.
dobitoacelor. [Plural din 4.ba =- lat. BABA balonat a. umflat ca un balon.
(cf. zale: zoil. bfilos a. 1. caruia curg balele ; 2. OM
baieni f. 1. chit, mamifer marin din de bale: bdloasa infamie At. II m. 1,
ordinul cetaceelor, cel mai mare dintre Mold. (burete), ciupercA cu un mtros
toate animalele, traieste in Marea Nordu- foarte neplacut (Agaricus foetens); 2.
lui ; 2. oase de balena intrebuintate in (la Snagov) pestele numit ochiand.
industrie balene de corset. balot m. 1. pachet mic de mArfuri;
balenar m. pescar de balene. 2. zece topuri de hartie.
baleniera f, luntre usoara, lunga g balotaj n. al doilea vot care se face,
ingusta, pentru pescuitul balenei. cand candidatii n'au avut la cel dintaiu
balercii f. Mold. butoiu panA la 30 numArul necesar de voturi: balotajul se
vedre vadrd cu vadrd face balercd face opt zile dupd prima votare.
AL. [Vechiu-rom. barilca = Ills. BARILKA balotat a. fig. sguduit, sbuciumat: in
(Cf. holercd)]. ,furtune i 'n intrigi balotafi lard 'nce-
balerinfi f. dAntuitoare la opera. !tare Gr. AL.
balet n.1. joc teatral executat de mai balsam n. 1. rAsina mirositoare ce
multe persoane; 2. piesA de teatru cu curge din unele vegetale, cu miros plA-
jocuri si pantomime. icut i cu putere vindecatoare; 2. fig, a-
baletist m. cel ce face parte dintr'un ilinare, mangaiere: balsamul durerilor.
balet. bälsaimi v. a imbAlsAma (poetic): a
baliga f. 1. excremente de vite, mai sa dulce suflare cis! aer bdisdmeste
vartos de bou si de cal; 2. fig. om moale Gr. AL.
si lipsit de orice ertergie. [Origina necu- balsamic a. care are insusirea balsa-
noscutà]. mului, care contine balsam: pilulele bal-
baligar n. 1. baba multA amestecata samice.
cu paie si frunze uscate, care, dupA ce balsaminfi f. plantA de toamnii, ori-
putrezeste, se intrebuinteazA la ingrasatul ginarA din India, cultivatA in grill:lint pen-
ogoarelor sau la facerea foculul sub nu- tru frumusetea florilor sale.

www.dacoromanica.ro
 bale - 52 - ban
balsamit a. imbAlsOmat; mirosul bäl- torului Craiovei, loctiitorul Domnului In
$alflit al pajistei OD. Oltenia si in urmA primul boier al 'phi-
balt n. 1. lat, ochiu de legat sau de Romanesti pe and In Moldova, Banul
incins: 2. Tr. Buc. vAl de mireasá. [Lat, era un rang inferior, venind ierarhiceste
ancuus, cingatoarel. duph paharnic ; 2. guvernatorul unui %Mut
baltä f. 1. massa de apà statatoare: a In Austro-Ungaria: Banul Croafiei, Sia-
rOmânea bait& a sta locului, a stagna ; voniei. Persanul BAN, stApan,
2. massii de apA formatA de ploaie. [Slay. a dobandit in limbile slave sensul de
SLATO, rut. SALTA]. aguvernator), cu care trecu in turca,
baltae n. baltA mica: un bdltac de sarba, maghiara i romana. Titlul de Ban
sange ISP. 11 purtau loctiitorii regilor unguri In Se-
balble! int. exprimA mersul greoiu verin, apoi in Bosnia si Croatia, unde
prin bAlti i noroaie. deja in secolul al X-lea documentele bi-
ballad v. a merge sau a sAlta innotand zantine mentioneazA un boanosi.
prin locuri bAltoase. ban m. 1. monedA in genere; 2. mo-
baltag n. 1. armA In forma de topor nedA mAruntA de aramA mai inainte 1/2
cu douA ascutisuri: baltagul era insig- dintr'o para, azi 1i100 dinteun leu; 3. 131.
niul Agdi; 2. loviturA cu baltagul: yeti avere in bani, stare: a fcicut bani. [Pri-
lua fiecare cdte o sutd de baltage NEOR. mitiv : monedA bAtutA de Banul Seven-
[Turc. tumid. nului].
bfiltaret a. de baltA, de langa baltA. II banal a. (care e pentru on l cine:
m. 1. locuitor de pe langa bAlti ; 2. \rant comun, trivial.
cAldicel ce bate dinspre bAlti i aduce banalitate f. 1. lucru banal; 2. pl.
ploaie. idei comune, vorbe de rand.
biltat a. 1. cu pete albe sau inchise banan in. arbore, originar din India,
de mare Intindere In mijlocul corpului ale cArui fructe 1nlocuiesc graul in Wile
(de vite); 2. fig. nestatornic, confuz: in tropicale ; din trunchiul sAu se fac stofe
lumea noastrd bciltatd En. [Lat. BALTP.A. hartie ,(Musa paradisiaca).
Ws, incins cu un bait vargat)]. banana 1. fructul bananului.
billtfitura f. 1. lucru baltat: brilfdtura bananai v, 1. a se clatina sau legAna
cea de vacd ; 2. fig. amestecAturA con- (vorbind de clopot si de corp); corpul
fuzA (de colori pe o materie). Ii bandndia intr'o parte si intr'alta
baltau n. baba mare: vcizu un &P- ISP, ; 2. a umbla sovaind. [Onomatopee,
h:in de sange ISP. ca Si varianta-i mold. billAlAi).
biIü n. baltA mica formatA de ploi banarie f. odinioarA, idefitic cu ino-
bdltisurile Dundrii On. netAnie.
ballit a. lAsat in jos de mijloc: fran- banfirit n. bAnet: ian priveste bd-
ghie bdlfitd. [Cf. bait]. ndrit ! Ar.
bfiltoaca f. baltA micA i adancA. banat n. 1. dregAtoria de Ban; 2.
',altos a. acoperit de bAlti: loc Mhos. rangul de Ban In ierarhia boiereascA; 3.
ballugett I. micA plantA erbacee cu tara sau tinutul guvernat de un Ban. II

flori albe, numitA i plisc-pAsAresc (Or- a. se zice de o varietate de gran (origi-

nithogallum urnbellatum). [Diminutiv nar din Banat), cu bobul mare si spicul
din bcil, alb]. mustAcios : banat albine i rosiatic.
balustrada f, sir de zAbrele impreu- banat n, Mold. Tr. necaz, supArare:
nate cu o tAblitA. si de n'o fi cu banal, Domnui nostru
balvan m. grinda ce alcAtuieste te- ar vrea sá yard pe marital Impdrat
tnelia casei tArAnesti. [Serb. BAINAN, grincla En. [Ung. BANAT].
(v. bolovan l bulvan)]. banca f. 1. scaun lung pe care pot
bambe f. pL Mold. V. bame. sedea mai multi WO; 2. pl. blind, stanci
bambu in. 1. trestie uriasA (panA peste ascunse sub apa, grAmadire de nisip ori
25 metri InAltime) din türile calde, intre- pietris in mare sau In rand, periculoase
buintatA ca lemn de constructiune si la pentru corAbii.
fabrlcarea bastoanelor, mobilelor, etc.; 2. banea f. 1. un fel de comert care
baston de bambu. consistA a imprumuta si a lua bani cu
haute f. pl. (Mold. bambe) legumi- dobandA, a schimba efecte, a le sconta
noasA, In forma unei teci de ardeiu, plinA in folosul unei prime ; 2. asezAmant care
de seminte. IntrebuintatA in bucAtArie face aceste diferite operatiuni: Banca
(Hibiscus esculentus). [Turc. loan]. NationalA, cea mai mare institutiune de
ban! int. exprimA sunetul clopotului: credit a tArii, fondatA in 1879, en un
ban! ban!. capital de 12 mil., reprezentat prin 24.000
Ban in. 1. odinioarA numele guverna- actiuni a 500 Id.

www.dacoromanica.ro
 ban - 53 - bar
bancher m. 1. cel ce are o casb del pentru lucruri uscate : Mina, grau, orz,
!ulna ; 2. cel ce joaca In contra tuturor. etc. (40 oca sau 67'93). [Rut. BANITA, cada,
banchet n. ()spat stralucit, masa mare. de unde vas pantecos In forma de cada].
ban cheti 1. 1. banca mica, far& spate Winos a. 1. care are bani, avut : om
si captuaita (mai ales la teatru i In va- bdnos; 2. care aduce multi bani, produc-
goane); 2. ridicatura de pamtint, la poa- tiv afacere beinoasci,
fele si dinclaratul unui parapet, de pe banovat m. 1. fiul Banului Craiovei;
care soldatii bat cu pusca. ,2. pl. neamul Basarabestilor : sd preves-
bancheth v. a da un banchet, a pe- teased pe banovefi OD.
trece In banchete. banta f. 1. (pL benti) marginea de sus
bancnota f. hartie moneda, bilet de la o camaah sau rochie ; 2. cearciin ce
banca. 'impresoara i margineate pieptii sau mA-
banco n. termen de joc : a face banco, necile nvel camilsi; 3. (pL bente) flare,
a juca singur in contra tuturor: meseria Ilanturi sd-1 pule in bente i sii-1 clued
stosului si a bancului As. la zapciu PANN. [Sas DANT = nemt. BAND]. .
bancrut m. falit. bfintueala f. starea celui bantuit: stri-
bancruta f. faliment (= fr. banque- :caciune, paguba mare.
route). bfintul v. 1. a face mare paguba, a
bancruth v. a face bancruta, a da ovatama, a strica : piatra a bfintuit rdu
faliment. ibucatele; 2. a infesta : Turcii bantuird
bancuti f.1. monecla mica de argint Ifara; 3. a pustii : ciuma bdntue orasul.
In valoare de 50 centime; 2. bancnota de ,[Ung. BANTAM].
mica valoare [Cf. nemt. Bankozetten. bfintuire f. fapta de a bantui: am
'sancta f. 1. (pl. bande) ceatA, reunire auzit de bfintuirile (aril NEOR.
de indivizi sub aceaa capetenie bandd bfintuit a. 1. viltamat ; 2. pustiit: ban-
de hoti, bandd de ldutari; 2. (pl. benzi) tuft de ciumd.
gale de hartie sau de stofa bantuitor m. cel ce bantue sau va-
legatura,
lunga si Ingusta trimit sub bandd o tarna moraliceate.
carte; 3. margine la o tesatura. banueala f. 1. parere sau credintA
bandaj n. legatura pe o rana sau nefavorabila Insotita de Indoeala ; 2. aim,
frantura. Ipla parere, presuptmere.
bandajist m. cel ce face sau vinde banui v. 1. a avea sau a intra in ba-
bandaje. ,nuieli pe cineva : mei bdnuieste rdu; 2.
banderola f. bancla mica de legat mar- a presupune, .21 da cu socoteala : bd-
furi : hdrtie satinatd pentru banderole. nuesc di nu va veni; 3. Mold, a lua In
bandiera f. I. steag de trupe: front nume de rail: stdpane, sit nu bdnuiesti
de bandierii, alinierea drapelelor ai a stin- 'Cu. Ring. BANNI, a regretal.
dardelor In fruntea unei armate randuite; banuicios a. aplecat a banal, supus
2. steagul unei corporatiuni sau societati. 'la banuieli.
bandit ni. 1. facator de rele primej- banuitor a. ai tn care infra lesne In
dios; 2. fig. om fara capataiu. ,banuieli, nelncrezator.
banditism n. 1. starea unei tari ban- banut in. 1. ban mic, gologan; 2. ger-
tuita de banditi; 2. obiceiurile banditilor. menul sau samanta oului.
bandraburci f. nume moldovenesc banutei m, pl. floare de podoabil cu
al cartofului (venit, se vede, din Bran- ifrunze mid i rotunde, numita i floare
deburg). I frumoasA (Bellis perennis).
banduliera 1. curea lata purtata de baobab m. arbore din Africa, cel mai
soldati peste umar i curmezis peste piept. !mare dintre vegetalele cunoscute, al cilrui
baneata f. oala cu douif manuai (In- Irod se numeste pAine de maimutA.
trebuintata la Ora). [V. banitd]. baptister n. edificiu uncle se facea
binesc a. 1. de Ban: o mulfime de lbotezul maiestosul baptister al cate-
panduri bdrzesti OD. ; 2. de bani: afaceri I dralei.
beinesti. bar 1 Mt. strigatul ciobanului cand
basset n. mare suma de bani, avere chiama oile, ca sit nu apuce pe un alt
mare. drum sau sa fugA : btir, oitA, Ur! numele
banie f. dernnitatea sau rangul de Ban: unei hore taranesti. LOnomatopeel.
bdnia judefului Mehedinti,bdnia Cra- bares f. 1. drug de lemn sau de metal:
iovei. o bard de fier; 2. bariera mica ce des-
baniera f. bandiera, parte publicul de membrii unui tribunal:
banisor m. a. ban marunt; 2. fam. a veni la bard (=-- fr. barre).
bani: are banisori. barabana f. toba pentru anuntarea
banita f. masura veche de capacitate licitatiunilor. [Rus. BARABANO].

www.dacoromanica.ro
 bar - 54 bar
barabanciu m. barabanii ; s1 altul omenos inbred barbard; 3. incult, ne-
bdtand barabanciul CAR. corect: stil barbar,
baraboiu (barlaboiu) m. 1. planta ali- barbarie f. 1. starea omului barbar;
mentara ale card tubercule, cam de ma- 2. cruzime, neomenie.
rimea si de forma morcovilor, sunt car- barbarism n. cuyant strain si con-
noase si au gust aromatic (Choero- trar geniului limbei nationale, ex. travaliu,
phyllum bulbosum); 2. un fel de bora sincerarninte. Barbarismele romane se
taraneasca (in Muntenia): frunzulnd bar- deosibesc dupa origina lor In: grecisme
laboiu si la dreapta cate doil [ling. (pliroforisi, simandicos), latinisme (au-
BARABOLY]. dace, placid), slavisme (dele, otnosenie);
barabulfi f. nume moldovenesc al car- galicisme (orgoliu, ravaj), germanisme
tofului [Rut. BARABOLIA]. (consent, conturb).
baraci f. 1. colibb de scanduri ce-si bArbat m. 1. persoang de sex mas-
fac soldatii in campanie; 2. pravalioara culin (In opozitiune cu femeie); 2. barbat
de scanduri; 3. fam. casa proasta sau rau unit cu o femeie prin casatorie. [Lat. BAR-
zidita (=-- fr baroque), I HAWS, lit. om cu barba]. a. 1. harnic,
II

baragan n.loc necultivat i sterp (dupg sarguitor; 2. curagios, energic.

intinsa campie a BarAganului). bArbatel in, 1. (desmierdator si ironic)
baraIàdini m. porecla tiganului sau bArbat; 2. partea barbateasca la animale.
a tigAncei: am inchis baragladina AL. bArbAtese a. 1. de sexul bArbatilor;
jCompus dintr'un prirnitiv bard, figan (Cf. 2. viteaz, voinic: fd piept bdrbdtesc Ar.
baraon) si din finalul sinonimului cio- bArbatie f, 1. varsta barbatului; 2.
rtinglav]. curaj, vitejie.
Wield v. a toca din gura femeie, ce barbete pl. favorite.
tot biirdi? CAR. [V. bar]. bArbie f. 1. partea obrazului de sub
bairAni v. Mold, a dori foarte, a ravni : gura, ascutita In varf ; 2. pielea la gatul
poate ad tu ai bardni atunci sd-mi iei gainel, cocosulul ; 3. tot ce seamana bar-
sufletu din mine? CR. [Origina necu- biei: bdrbia urechii, bdrbia toporului.
noscuta]. [Derivat din barbd (cf. fdsie din fasci)].
baraon in. tigan (ca porecla) ; ce-i bärbier m, cel ce taie sau rade harba,
plesni baraonului prin cap... Isp. [Deri- cel ce tunde parul. [It. HARMERS, printr'un
vat din bard, pgan (cf. baragladin) sub intermediar grec modern].
influenta analogica a sinonimulut faraon]. barbier-basa m. odinioarA, intaiul
bArat in. preot catolic ascultd cOn- barbier al Domnului care 'idea pe Vocii,
tdrile latinesti ale baratului OD. [Ung. pe beizadele l pe noul boierit cand se
BARAT slay. BRATC, frate]. cdftania vreun boier, se ducea beirbier-
baraterie f. fraucia comisa de un cA- basa de-I rddea cu bricele cele de mar-
pitan sau de echipajul unei corabil. gean At. [Forma' romanizata din arhai-
bfiritie I. numele bisericilor catolice cul berber basa = turc. BERBER BABY].
din Romania. [V. beirat]. bArbierese a. de barbier,
barbil f. 1. par ce creste pe barbie pp bArbieri v. a tunde sau a rade pe
pe Mei (la om): as3i rade barba; 2. cineva.
parul de sub faith' la unele animale; 3. bArbierie f. 1. meseria barbierului;
barbie, locul barbel: bube pe barbd; 4. 2. privalia sa.
nume popular de plante: barba boierului, bArbintà 1. V. berbinti.
un fel de cicoare (Nigella damaseena); barbison n. stuf de barba la barbie.
barba caprei, un fel de salata de iarnA bArbos a. 1. cu barba mare si deasi ;
(Tragopogon); barba impäratului, un fel 2. cui creste barba.
de viorea cu trei colori (Viola tricolor); barbun m. peste osos, lat si de forma
barba lui Aron (v. Aron) ; barba sasului, ovala, de coloare rosie inchisa (Mullus
ursulai, planta criptogama ce creste In barbatus). [Gr. mod, din venet, BARBUN,
locuri umede si ale carii tulpine serva numit astfel dupe cele patru fire de barbi
spre a lustrui metalele (Equisetum) ; barba din jurul gurei].
unguruhn, soiu de garoafa proasta (Di- bfirbune n. Tr. bora jucata cu ocaziu-
anthus spiculifolius). [Lat. BARBA]. nea inrolfirii recrutilor ardeleni : haidefi,
BarbA-cot m. un fel de pitic rAutacios feciori, la bdrbunc, sd nicincdm came
cu statul de o palma i barba de un cot; de junc POP. [Nemt. WERBUNO, Inrolare].
calare pe un iepure schiop, el cutreerb barbur m. Tr. un fel de broderie pe
lumen sub-plimanteana (in povestile po- partea de sus a camasilor tArinesti. [Lat.
pulare): Statu-palmd-barbd-cot. BARBULA, firele de arniciu sau de =Hasa
barbar a, si m. 1. strain de cultura, ale barburilor fiind aseminate unei mici
necivilizat popor barbar; 2. crud, ne- barbe].

www.dacoromanica.ro
 Bar 55 bar
Barbura f. ziva sfintei Barbura sau baricadä f. sant de apárare i oprire,
Varvara (4 Dec.), rea de vársat, i dati- facut din buti, care, lemne i bolovani.
nile poporului din acea zi. V. imbir- baricadh v. 1. a ridica baricade, a
burA. inchide sau opri comunicatiunea cu ba-
bfirburilturà f. tgieturà in forma unui ricade ; 2. a se intari cu baricade, a se
unghiu drept la urechile vitelor mari sau adAposti inclarAtul unei baricade ; 3. fig.
ale mieilor. [Dela barbd, dupà forma-i a se Inchide spre a nu vedea pe nimeni.
angulara]. barierii f. 1. inchiderea drumului cu
barbuth f. monedA, in valoare de doi barna sau drugi ; 2. poarta orasului ce
lei i zece parale, ce circula in vremea lui se inchide noaptea cu o barierA ; 3. biu-
Caragea [Origina necunoscutA]. rou, asezat la marginea orasului, spre a
barch f. luntre mica. percepe taxa intrArii ; 4. fig. obstacol.
bareagiu m. cel ce mAnA o barca, baris n. 1. tesAturA de lana foarte
luntras. subtire (fabricatA intAi in orasul francez
barcaroli f. cAntecul gondolierului Barages); 2. brohoadh dintr'insa, cu care
venetian. se acopere femeile tinere (cele trecute de
bareoace f. arbust cu fructul rosu 30 de ani obisnuesc testemelul).
ca sAngele, creste pe stAncile de prin pa- bariton m. 1. voce care cra note grave,
durile muntoase (Cotoneaster). [Origina intermediarà Intre bas si tenor ; 2. instru-
necunoscutA]. ment de muzia cu coarde.
bard in. 1. poet care canta ispfavile bariu n. metal alb ca argintul, asa de
eroilor (la Celti) ; 2. poet eroic i brie : moale In cat se poate taia cu cutitul
gi noi avem in veacul nostru acel soiu (descoperit de Davy).
ciudat de barzi Em. barlaboiu m. V. baraboiu.
bardà f. sficure de dulgher cu taisul barligat a. Mold. lncovoiat codi f a
lat si coada scurti. [Ung. BARD]. cea barligatii a dracului CR. [Origina
bardach f. canA mica, ulcea cu toartb necunoscuth].
de Mut apA. [Turc. BARDAK]. barlog n. Mold. adApostul fiarelor sal-
bardace f. pl. soiu de prune cu gat batice (in special al ursului) : inird prin
(Prunus insititia). [Lit. prunA in forma bdrloage. i prinde ursii vii AL. [Slay.
de bardacci sau de urcior]. BROLOGO.
bfirdhhan n. V. burduhan. bArnä f. 1. grincla mare de sprijinit
bärdhhimi v. a sfasia cu cruzime un temelia sau podul casei ; 2. fig. vede pa-
animal (cum fac lupii). iul din ochiul altuia i barna dintr'al
bfirdan n. stomacul boului. [Contras lui n'o vede (proverb evangelic). [Slay.
din bdrddhan]. BROVIN0].
bardhoash 1. Tr. V. bordea. [De la barnet n. Mold. ata cu care aranul
barddos, burtos (v. burdios)]. isi leagA ciorapii sau itarii. [Diminutiv
bArdas m. cel ce lucreath cu barda : din bran].
lemnar sau dulgher. baroc a. 1. bizar i supArbtor idee
bárdui v. a lucra cu barda, a ciopli barocd ; 2. capricios : stil baroc.
pi netezi un fermi, barometric a. care se face cu aju-
bfirem conj. incaltea, cel putin. [Serb. torul barometrului serviciu barometric.
BAREN]. barometru m. instrument de fizici
bareth f. cbciulA rosie de lAnA sau spre a mAsura, dupà inAltimea coloanei
de pAsIA (mai ales la cardinal!). de mercuriu, presiunea atmosfericA i va
barfealfi f. 1. calomnie, vorbe de rani ; riatiunile ei ; inventat de Torricelli (1643).
2. vorbA de nimica. baron m. 1. odinioarA, in Franta, ti-
barn v. 1. a vorbi de rAu pe cineva ; tlul marilor senior!: regele si baronii sdi;
lasd-I sd bdrfeascd ; 2. a vorbi nimicuri : 2. azi, titlu de nobletA intre conte i cavaler ;
a bdrfi verzi si uscate. [Origina necu- 3. fig. om cc face pe marele tidieste
noscuta ca un baron.
bfirfitor a. si m. 1. care bArfeste sau baronie f. 1. calitatea baronului ; 2.
vorbeste de rAu lumea rea si bdrfi- mosie care di proprietarului ei titlul de
toare ; 2. care spune fleacuri, flecar. baron.
bargeica f. I. Mold. sAniutA cu care barbs n. ciocan greu de fierar : ba-
copiii se dau pe zapacla ; 2. Tr. sanie, rosul cel mare... el se juca cu dans&
trash de un cal, cu care se aduce lemne ISP. [Tig. BAR6, mare].
din pAdure. [Si barzeic d : origina necu- barosan m. 1. baros mare ; 2. (iro-
noscutA]. a. fain. 1. gros si mare (ca
nic) tigan. II

barhent ii, materie de atà si de bum- barosul) : un crap barosan ; 2. gros la

bac. [Nemt. BARCHENT]. punga.

www.dacoromanica.ro
 bar - 56 - bas
baron n. 1. ingrAdire rezervatg advo- baschinh f. Mold. un fel de fusta a
catilor pentru a pleda ; 2. ordinul advo- thrancelor. [Indirect din fr. basquinel.
catilor (= fr barreau). bhscala f. balanth de cantarit greu-
'harsh (barta) f. bucatg de lerun sau tAti marl (= fr bascule).
de fier ce leagfi plazul cu grindeiul plu- basibuzuc m. 1. voluntar turc : cum-
gului. [Origing necunoscuta]. pliti basibuzuci i fiarele cercheze AL. ;
barsan a. dela Barsa oita bdrsanci; 2. fig. turburgtor, violent. [Turc. aws; ao-
lanâ bArsanii, lungg, deasfi si cam asprg. .zua, lit, cap sucia
barla f. V. barsg. Willie& v. 1. a face sau produce bg-
barzif. mare pasgre cAlgtoare din genul Isici ; 2. a se umfla : pielea ii se bdsicd.
picioroangelor, cu pene albe peste tot I[Lat. vssicARE].
corpul, afarg de aripi cari sant negre ; bagica f. 1. receptacul membranos ce
petrece la noi in timpul verii i sboarg contine urina ; 2. ochiu de fereastrg din
cgtre Africa cu Inceperea frigului (Ardea pielea ce infAsurg matele dobitoacelor : o
ciconia). [Alb. BARDHA, (pasare) alba]. basica 'n loc de sticld e 'ntinsd 'n fe-
barzaun m. 1. albing sAlbaticg ; 2. gan- restrue Em. ; 3. micg urnflgturg pe pielea
dac cc sbarnfie sburand. [Onomatopee omului, produsd priu. arsuri sau alteeva ;
cf. bd, z I i finalul din gargilun]. 4. picgturg mare : ploaie cu bdsici ; 5.
barzoiu adv. V. bazoiu, globulet de lichid format prin aer ; ba-
bas ii. 1. partea unei bucgti muzicale In sica de sdpun. [Lat. vv.sicA].
care nu s'aud deck sunete grave; 2. per- bfisicat a. umflat, rotund : dungi Era-
soana care cantg partile de bas; 3. violon- sicate.
cel i artistul care calla* cu violoncelul. basicata f. varietate de strugure cu
bail a. 1. de frunte, cel dintaiu (In bine boabe albe rotunde i cu pielea subtire.
sau In rgu), se algtura In vechime la di- bálicoash f. frumos arbust ce se cub-
ferite grade ierarbice (bas-ciohodar tivg prin gradini ca plantg ornamentalg
bulu-bas) si, prin analogie, la unele ti- (Colutea arborescens).
tulaturi indigene (v. bas-boier) : stint baklicos a. cu multe bAsici sau bubulite.
Har(d, bas-razes AL. ; 2. de prima cali- basin n. 1. rezervoriu intio grading ;
tate (despre tesgturi sau bguturi) cu 2. Geogr. spatiu de pgmant, ses mare,
guler de fir, de fir chiar bas-fir Pop. inconjurat de munti sau de dealuri, prin
cu ravac gi bas-rachiu POP. ; 3. (ironic) care curge un fluviu de la izvor pang la
spre a caracteriza insusiri mai ales nefa- gura sa :basinul Oltului; 3. Anat. braul
vorabile: b as-neghiob , b as-b dtdus. [Turc. de oase ce formeazg partea inferioarg a
13,t, cap, sef, superior, intait]. trunchiului la om.
baft n. agio (invechit). [Aceeas vorbg basist m. cel ce cantä cu basul sau
ca cea precedentg (cf. capete=dobanda)]. cu violoncelul.
baga m. odinioarg, sef bdrbier-basd. ballic n. cgpgtaiul crestat al stalpilor
[Identic cu bas, fruntas]. unei case thrgnesti numit i cficiulg. [Turc.
basamac n. rachiu de bucate, ieftin sascrx, coif, glugg].
.11 vgfarnfitor. [Probabil din Injuratura un- basm (basil) n. 1. apolog, fabulg (ve.
gureascg : bassama . (1. chiu-rom. basnele lui Esop); a se face
bagardinfi f. prostituatg. basor- de basn, a ajunge de batjocurd c'arn
dina, besoandrd, nume injurioase deri- bat tot ce avui si de basn ma facui
vand dela bes, basing, cu sufixe analogice, POP. ; 2. In special, istorisirea unei Intam-
thspunzand intocmai vechiului sinonim plant Inchipuite cu Inceputul stereotip : 6
francez vessel. V. besnith. fost oclata... 0 al carii element principal
barboier m. primul boier care pre- e miraculosul (smei, balauri, zine, feti-
zida Divanul dupg Domn bas-boierul frumosi) : lame ce gdndea 'n ba.sme si
purta hanger la bran GHICA. vorbea 'n poezii Em. [Slay. BASHI, fabulg ;
bacá f. 1. odinioarg, bastion : in noap- sensul vorbei, largit in limba moderng,
tea aceea soldatii fdcurd basti Bite, ; corespunde Mold. poveste].
2. boltà, Camara' boltith intrarea In basmh f. 1. materie colorath (de burn-
basca rotunda OD. [Vechiu-rom. bawl bac, in, lang) : basmale de Florenta ;
m prig. BASTYA (din it. bastia)]. 2. broboadg pgtratg cu care fetele thrance
bagca adv. I. afarg de: basca ce ti-am Isi acopfir capul, Innodand colturile sub
dat ; 2. deosebit : una vorbim, basca bgrbie (marama i testemelul ffind rezer-
ne intelegem. [Vechiu-rom. base& --.=.- vete nevestelor) ; basma curatà, cu totul
turc. sAsicAl. nevinovat: a iesi, a scoate basma cu-
baschlui v. a separa. rata ; 3. batistg de sters nasul sau su-
bagchie f. ciocan de dogar sau dul- doarea : facet basmalele boierului ALI
Ober cu capAtul sAntuit. [V. beschiel. 4. legAturi de Infhurat gstul ; 5. legitura

www.dacoromanica.ro
 bas - 57 - bat
de purtat lucruri marunte (In opozifiune bAtaie de joc, luare In its, lucru rau fA-
cu boccea). [Turc. BASMA, lit. tipar (cf. cut: 6. lucrarea i timpul cAnd pestele isi
stambd, tipar i stofA)]. depune icrele: bâtaia pestelui ; 7. de-
basmangiu m. fabricant sau negus- pfirtarea pang uncle poate ajunge glon-
tor de basmale (CAR ). [Turc. BasmArd. Itele : bettaia tunului; 8. locul unde bate
basn n. basrn : cdte basne firoscosii ,sau loveste tare ceva : in biltaia soare-
undeva spunea in vileag PANN. lui, focului ; 9. Muz. mAsurA, tact. [Lat.
basnas m. cel ce spune basme la vulg. RATTAIL& = clasic BATTU/UAL].
sezatori. bätaias m. gonaciu care strAbate pk-
basni v. a povesti basme, a spune durea, fAcAnd sgomot spre a iesi vAnatul
povesti : dupd cum se si beisneste pen- la puscasi: chiotele de vdndtoare ale
tru un nerod de mult PANN. beitidiasilor OD.
basso-relief n. sculpturà in relief pe batilios a.1. cui ii place a se bate sau
un fond neted. 'a se certa ; 2. fig. strasnic (In bine Eau
basta I int. 1. destul I ajunge I (la jo- In rAu) : yin bdtclios; femeie batAloasA,
cul cartilor).; 2. in genere, destul basta-i, frurnoasA si cu InfAtisarea bArbAteascA.
de acum s'a nu:intuit! Ca. [It. BASTA, blitaitoare f. numele muntenese al
printiun intermediar grec modem]. Icodobaturei. [V. &Vail
bastard a. si m. 1. nfiscut din pArinti bfitiiius n. titirezul morii.
necasatoriti: fecior de lele, copil din flori ; batal m. berbece Intors. [OriginA ne-
2-. fig. care nu mai are calitatile speciei cunocsutal.
sale, degenerat sau alterat: neam bas- batala f. pl. Mold. V. vatale.
tard; 3. scrisoare intre ronda i engleza. batalamb f. 1. chitanta, Inscris de
bastiment n. vas de navigatiune de anulare : n'ai batalama la mdnii ISP.:
orice transport sau marime. 2. ironic (si patalama), diploma. [Turc.
bastinat f. mosie pArinteasca, locul BATALAMA, anulare].
nasterii; de basting, din acel loc, neaos. batfilie f. 1. bataie mare, rasboiu !ti-
[13111g. BASTINA, mostenire, din BASTA, tata tre dorfa ostiri dusmane : beitdlia de la
(cf. ocind)]. Cdlugdreni ; 2. ordinea In care se hiptA
bastinas a. I m. care e de bastinA, ostile; 3. expeditiune, stare de vrAjmAsie
originar din area tarA. Intre douA popoare : au pornit la &Ita-
bastion n. lucrare de fortificatiune, lie. [Forma modernA In raport cu bdtaia
constAnd dui:dean zid de pietre sau cAra- (dupla serb. aArAutA), de care s'a diferen-
mizi, umplut cu pamAnt, care iese afarA fiat sub raportul sensului].
din linia sau locul Intarit. batalion n. 1. trupA de infanterie,
baston n. 1. bucata de leran, langA compusA din patru cornpanii ; scoala de
el subtire, ce se poate tinea In mAnif ; 2. batalion, teoria diferitelor manevre ce
loviturA cu bastonul; 3. (de a) numele cata a sti sA le execute un batalion: 2.
unui joc de copii. [It. BASTONE]. fig. ceatA numeroasA : batalioane a
bastonada f. 1. lovitu# cu bastonul ; plebii proletare En.
2. bAtaie la talpi, falangiL batar conj. Tr. si Mold. cel putin,
bat n. baston; a pune cuiva bete in mAcar. fUng. akrord.
batatarniefi f. planta, cu flori gal-
roatir, a-i pune piedici. [Singular abstras
din befe: primitiv *bdt (cf. bdtd)]. bene, ale carii fructe sunt acoperite cu
batii f. 1. fasie mArginasA de panzA peri aspri la pipAit (Senecio crucifolius).
ori de postav ; 2. pl. bete, cingAtoare mai [MetatezA din bdtrdnatecia
ingusta de cat brdul; a da pe bete Mari, bititor a. care bate: Wititor la ochl,
a alunga pe cineva apucAndu-1 de brAu, care prea se vede, care face impresiune,
a-I izgoni apoi if dete pe bete din os- place vederil. I in. unealta de bAtut lap-
troy ISM [Lat. vim]. tele spre a se alege untul.
bata f. bat lung si gros : 1. de mAnat batitori v. 1. a cAlca pAmAntul cu
vitele; 2. ca armA la bAtale: mAciucA. picioarele ca 58 se aseze, netezi bine ;
[Slay. Berts]. 2. a inchide vitele In bAtAturii.
bfitai v. 1. a da din coadA ; 2. a merge batatara f. 1. carte tAraneasca, in
leganandu-se: bdfdind din picioral drept special partea bAtAtoritA a curtii dinain-
C. [Onomatopee]. tea easel : are vite ?n bdteitura; 2. curte
batale f. fapta de a (se) bate si rezul- pe lAngA o eSrdumA, uncle se joaca: fld-
fatal ei; 1. lovituri : a da cuiva &Rale, edit joacd In bdtatttra '; 3. flail de tort
a rrulnca ; 2. luptA, bat/111e ; 3. care se petrece cu ajutorul suveicii prin
sgornire la vAnatoare ; 4. clAtinare, agi- rostul intins pe rAsbolu : beitcitura e de
tate; botaia vdntului, inimet, ochinkek bambac Sti trzeala de in; 4. piele groasa
5. framAntare cu mintea : bdtaie de cap; sau came IntaritA, ce se face la mAint,

www.dacoromanica.ro
 bat - 58 bat
ori la picioare (de mult urnblet sau de bätelilte f. 1. Mold. loc baTatorit de
mult lucru) ; am beitdturi ; 5. crengi us- vita; 2. batatura (unde se joacS): unde
cate, cazute din arbori : o baba aduna era bdtei4tea fleicailor si a fetelor CR. ;
beidituri. [Lat. BArnictu]. 3. fig. carare: in beitelistea munfilor.
baltäug a, l m. care sare lesne la ba- bate-poduri m. care nu se astampara
taie, cui place cearta i bataia. din drumuri.
batefi 1. Mold. 1. babita ; 2. unealtd batere f. lucrarea de a bate (dupii
de fier in forma' de nicovalá pe care se diferitele Insemnari ale verbului).
bate coasa ; 3. peste ce searnana cu pld- baterie f. 1. total de 4 tunuri cu ac-
tica (Blicca). [Rus. BATTICA, tata, mos : ,cesoride lor sub comanda unui capitan;
pentru sensurile metaforice, cf, baba, ba- 12. locul unde sunt asezate spre a fi slo-
bite!, beibuscet i mop]. bozite deodata ; 3, sir de tunuri de fie-
bate v. (activ) 1. a lovi de mai multe care lature a corabiei ; 4. companie de
: el bate pe top ; 2. a da lovituri : a tartilerie i materialul ei; 5. Fiz. (electrica)
bate la u§d; 3. a bAga, a intepeni lo- reunire de butelii de Leyda producand
vind : a bate cuie, paH; a bate toba, electricitate; 6. vas cu ghiata In care se
a da un semnal lovind toba ; fig. a bate aduce vin si ape minerale: cloud baterii
seaua, a tinti cu vorba, a face aluziune ; cu sifon mare CAR. ; 7. fig. mijloace de
4. a da un tipar sau forma (lovind cu actiune: pregati bateriile.
ciocanul) : a bate fierul, bani; 5. a juca batic n. cioaca dogarului. [Cf. baf].
batand cu picioarele ; a bate hora, braul ; batisti f. 1. panza de in foarte sub-
6. a batatori, a strabate; am beitut toate Itire si alba: cearsaf de batiste ; 2. basma
drumurile ; a bate podurile, a umbla dintr'insa.
fara capataiu; fig. a bate ciimpii, a a- batjocori v. a lua in ras, a aduce
iuri; 7. a Invinge pe dusmani Mihaiu cuiva batjocurit.
bedu pe Turd; 8. a ataca, a bombarda batjocoritor a. i m. cel ce batjo-
trei zile beiturd cetatea 13k.c.; 9. a a-
coreste, care face si aduce batjocura.
gita : mei bate cugetul (gandurile) ; a batjocura 1. 1. luare In ras, bataie
bate capul cuiva, a nu-i da pace, a-1 de joc crucla i ofensatoare ; 2. obiect de
supgra cu cereri ; 10. a incomoda (prin batjocura sei moara mai bine dee&
;

chdere continua): soarele ne beitea in sib ajungei de batjocura hand TSP. ; 3.

later ; 11. a strica, a vatama: bruma a vorba sau faptA injurioasa l pbna de
bdtut retu viile ; 12. a pedepsi : Dum- dispret; 4. lucru rSu facut. [Singular ab-
nezeu batu pe Egipteni CU 10 pltigi stras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-
(in blesteme serioase sau glumete) : bata-1 joc, batjocurS)}.
norocull sa-lbatei Dumnezeu (neu-
II ',Wan m. Mold. pasare de MCA, nu-
tru) 1. a se agita, a se misca: a sufla mita In Muntenia stare. [Pentru bdltan
(vantul), a palpita (inima), a suna (cea- = de balta].
sornicul), a latra la vanat (cdinii); a batog m. spinare de morun siirata
bate la cap, a ameti, a se sui In cap aftunat.i. [Slay. BAT000, baston (cf. germ.
(de bauturi sau de carbuni); a bate la Stockfisch)).
ochi, a face mare impresiune, a places batogit a. 1. afumat ca batogul 2.
vederiji 2. a &idea cu sgomot : bate fig. uscat, fript: e§ti beitrein, ostenit,
ploaia, piatra ; 3. a ajunge pana la, a batogit AL.
strabate: cat bate pusca ; 4. a da, a se bittos a. si adv. drept i feapan (ca
apropia (de colon) : bate in verde ; 5. un bat).
lig. (cu), a avea inclinatiune sau afec. batozii f, masina de treerat grane sau
tiune: Luluta nu bate nicidecum cu. de sfaramat porumbul de boabe (inlocu-
Gulda AL. d (reciproc) 1. a se lupta hid treeratorii cu lmblacii). [Romanizare
s'a batut voiniceste; 2. a se agita : la- dupii fr. batteu.se].
cal in tremur somnoros i lin se batracieni m. pl. amfibii cu pielea
bate Err.; fig. a-9i bate capul, a se frii- goala, cu corpul Indesat, lipsiti de coada
milnta, a cugeta adanc; all bate joc, trecand prin multe metamorfoze de
a rade de cineva, a face ceva rau 1 prost. lexernplu broasca.
Mat. vulg. BATTERS = clasic BATTS/ERE]. bfitrain a. 1. care traieste de mult
bfitealal f. Mold. 1. bratele spatezelor timp :om bettreln ; 2. care a fost Inteun
risboiului de tesut ; 2. titirezul morii; 3. trecut departat, foarte vechiu: din vre-
fig. importun. mile beitrane, datine beitrane. [Lat. Va.
bate Joe v. a rade de cineva ; Intl TERANUS, lit. soldat batran, sens generalizat
bat joc de el. [Lit, a bate jocul= a &tits, deja In latina vulgara]. I m. 1. om in
jocurile l horde taranesti fiind Insotite ultima varst5 a vietii; un bdtrdn; 2. pl.
de satirice chiuituri sau strigaturi]. cei ce au trait odata, cel cc au fost In

www.dacoromanica.ro
 bat 59 - Wiz
timpuri departate de noi : cuvinte din ',Mate si rasboaie i multe bazaconii
bdtreini. sange vArsatx,. Alexandria); cu sensul
batranatec a. 1. care pare mai ba- foarte scazut In limba moderns ; comedic,
tran; 2. cu apucaturi de bAtran: june poznal.
bdtrematec. Waal v. 1. a face baz, a sbarnAt ; 2.
hatriinesc a. 1. ce tine de om ba- a canta Ingaimat, a mormAi: duminicile
tran: apuceituri bdtrdnesti; 2. care vine bazdiam la strand CR. ; 3. a plange In-
Ge la batrani (buni, strabuni, etc.), din cet (de copii); 4. a arde mocnit (de foc).
echime : ceintec bcitrdnesc, vorbd bd- bfizait si. lucrarea de a bazai si rezul-
irdneascd. tatul ei: bdzeiit ca de albino Ex.
bitranefe pl. 1. ultima varsta a vie- bfizaitoare I. mic instrument, fAcut
tii, cam dela 60 ani; 2. oamenii batrani: dintr'o coaje de nuca, cu care copiii de
respectafi b dtrdnefile. tarani sbarnae iarna.
bfitrfinicios a. cam batran un co- bfizaitura f. bazait prelungit: iatd cei
;

costeirc de cei bdtrdniciosi CR. aude o bdxcliturd indbusitd CR.

batranis m. planta, originara din A- bazalt n. stanch' vulcanicA de un ne-
merica (Canada), cu flori albe-spalacite gru albastriu sau cenusiu.
sau lila (Erigeron canadense). bazaochiu a. Mold. chior, sasiu; vine
batuci v. Mold, a batatori. bazaochiu dsta de-mi tdvdleste peinza
bitut a. 1. lovit, agitat: bdtut de toate AL. [Cf. slay. 13E7.0X11, gra ochi J.
vcinturile; fig. bdtut de ganduri Em.; bazar a. 1. targ public in Orient ; 2.
2. batatorit, calcat si netezit: drum b citut,c loc acoperit uncle se vinde tot felul de
lapte Witt, clâtit spre a scoate untul; mfirfuri. V. pazar.
3. tesut des: pdrizei beitutd; 4. Impodo- bazdaganie f. monstru, pocitura, ceva
hit : bcitut tot cu pietre scumpe CR. ; 5. rar i afara din cale: ce beizddganie mai
stricat, vatamat: luncei beitutd de brumd, este si aia ? ISP. [Cf. slay. BrzurnANINu,
boi &dap de jug ; 6. fig. pedepsit, tics& neinsufletit, de unde (sub influen(a sino-
los: om beitut de Dumnezeu. II m. (adica nimului dihanie) forma redusA: Tr. bi-
ban) monedA: n'ai bdtuti? AL. diganie, bidihanie.
batuta I. un fel de bora taraneasca bfizdara f. Tr. (SAlagiu) streche. [Tras
cu miscari repezi si vioaie. din bdzd, sunet amplificat din bdz].
bau! int. cu care se sperie copiii. bazdairi v. Tr. a strechia.
bhut a. 1. care a baut nemdncat bazdoaga I. bat gros, Mtg. [Forma
nebdut; 2. care e beat: e beiut de di- redusa din buzdugan: cf. in Oltenia, buz-
mineatei. n. fapta de a bea : bani de dugd, mAciuca].
II

beiut. bfizdoc n. artag : din chiar senin ii

balutor a. si m. care bea. sare bdzdocul. [Pentru acceptiunea figu-
bautura f. 1. orice lichid care se bea : rata, cf. dial. bdzdard, streche artagul
apa a bdutura cea mai sdndtoasc 1; 2, e ask:AM unei sbarnAituri de insect:IL
in special, bautura spirtoasA (yin, rachiu, bazeh f. materie cu urzeala de ata i ba-
licher); 3. medicament care se bea : bdu- tatura de bumbac. [Turc. HAZi = fr. basin].
turd adormitoare. bazilica f. 1. (la Romani) edificiu unde
Wizl iM. exprima 1. striatul surd al se fAcea judecati si unde negutatorii tra-
unor insecte (albine, muste, tantari, etc.); tau despre afacerile lor; 2. azi, bisericA
2. o bAtate de joc la copii: bdiatul le foarte mare, catedrala bazilica Sf. Pe-
Ricca cu bdz! LP. tra din Roma.
bazh v. a pune temeiu pe, a se inte- Bazilicale f. pl. V. Vasilicale.
meia, a se sprijini. bazilicon n. alifie regard pentru coa-
bazi f. 1. tot ce serva a sustine sau cerea bubelor.
bazilisc m. 1. same fabulos a anti
a sprijini; 2. fig. temeit4 principiu: ega-
litatea tuturor inaintea legii e baza privire cauza moartea ; 2. fig. ochi de ba-
societdlii moderne ; 3. Geom. partea zilisc, rautAciosi si scanteietori ; 3. soiu
unui triunghiu opusa crestetului; 4. Chim. de soparla din America de S., timidd si
orice materie care, combinata cu un acid, inofensiva.
formeaza o sare. bazoiu n. 1. bazait, sbarnaiturà ; 2. su-
baza f. insecta : musca, albina. [V. bdz fl. netul de bas al cobzei: una in coarda
bazaconie f. 1. nelegiuire: bazaconii subfire incepts a canto, altul beizoiul
de cari iscodeste ci vrOjeste dracul CR. ; iinea PAria. IV. bdzil
2. necuviinta, vorba sau fapta extrava- balizoiu adv. ridicat in sus (despre coada
ganta : cum poti sei-ii inchipuiesti ase- vitelor): caprei it cade coada de rdie
nienea bazaconii? AL. [Slay. BEZZAKONIIE, si ea tot bdzoiu o line I.SP. [VorbA iden-
faradelege (tsi vazurà acolo atata str5m- tica cu cea precedenta : imagine luati dela

www.dacoromanica.ro
 beh bel
vite cari, cum aud sbarnaitul strechii, pun beduin a. si m. 1. Arab care traieste
coada pe spinare i fug in toate pArtile] in pustietate: prin desert streibat sal-
beh v. 1. a sorbi cu gura si a inghiti batec mart familii beduine. En.; 2. fig.
un lichid ; 2. a trage pe gat furnul, a fuma om brutal,
a bea tutun ; 3. a bea fárà masura, a beet int. prin care se imiteaza striga-
avea darul betiei: cam bea. [Lat. BIBERE; tul oilor.
sensul 2 se rapoarta la fumatul oriental, beglerbeiu m. guvernator general al
care era mai mult o soarbere decat o as- unei mari provincii turcesti (pa0 cu 3 tu-
pirare]. inri): beglerbeiul Rumeliei Bk.c. [Turc.:
beat a. 1. care a bAut prea mult; 2. lit. beiul beilor].
fig. ametit, cu mintea orbita de pasiuni: behai v. Mold, a striga ca oile.
beat de bucurie, de glorie. [Lat. *BIBITUS]. behait n. strigatul oilor.
beatitudine f. fericire perfeeta de care behehe I int. bee m. berbece, oaie:
se bucuril alesii in imparatia cerurilor. pentru behehe vor prciptidi i pe mi-
bec n. 1. teava unei lampi cu gaz ae- hoho NEOR. [OnCanatOpee].
rian : candelabra cu sase becuri; 2. behlit (behlitA) m. i f. V. blehniti.
lampa electrica. beilic n. 1. odinioara, palatul inaltilor
becar n. Muz. semn pus inaintea unei demnitari ai Portii In Bucuresti si Iasi ;
note ce fuse ridicath sau scazuta cu un 2. rechizitiune vexatoare, ridicare anuali
semi-ton, spre a-i reda tonul natural (=fr. a unui numAr de oi pentru Constantino-
bécarre). pole : oi de beilic ; 3. clach In folosul Dom-
becat na sitar, pasdre calatoare din nului : poporul supus la beilicuri AL. ;
familia picioroangelor cu ciocul lung si vitA de beilic, supusa la munci grele; 4.
cu carnea foarte gustoasa (Scolopax rus- fig. lucru gratuit i fara folos: a lucra
ticola) (= fr. bécasse). de beilic, a munci fArA tragere de iMma.
becatini f. berbecut, pasare asemenea [MEC. 13ETLIE].
becatului, dar mai mica (Scolopax gal- beiu m. 1. titlu dat de Turd guverna
linula) (= fr. bécassine). itorului unei provincii sau unui oras (mai
becer m. odinioarA cel ce purta grijA imic cleat pasA); 2. in special, titlul Dom..
de beciul domnesc, bucatarul Curtii, lop-nilor Romani: turceste-te, beiule, be-
iule, crestinule ! POP.; 3. Domn in ge-
stolnicului : a trimite la ocnd pe
vase beceri NEOR. nere (mai mult ironic): dormia cat un
becerie f. incapere boltità servind de beiu pdnd ce asfintia soarele CR.; 4.
bucitarie la Curtea domneasca : becerille partea scobita a arsicului ridicatA In sus
sau cuinile i cuptoarele pitdriei OD. l(partea numita in Mold. gimparati): jo-
becher a. si m. 1. flacau, neinsurat ; cul iii beiu bun. [Turc. BET].
2. cal de posta spetit. [Tare. BEICIAR, lit. beizadea m. fiu de Domn (azi mai
fara ocupatiune (cf. burlac)]. milli ironic): un beizade sd se hotd-
bechiu adv. nimic: n'am inteles nici rased la plugdrie ! AL. [Turc. BEYZADE,
bechiu AL. [Ling. , litera b]. fiu de befit].
becisnic a. care nu-i bun de nimica : bejenar ni, fugar, emigrant: un be-
1. nevoias, slabanog ; 2. pacatos, taisel. jenar vrea sd intre argat la mine AL,
[Slay. BECIsriraxo, firA cinste]. [Slay. aztANO, fugal].
becisnicie f. starea celui becisnic:, im- bejenari v. a lua fuga, a emigra : au
becilitate. bejendrit toti Romdnii de spaimd OD.
beciu n. 1. suteranA sub palatul dom- bejenarit n. emigratiune: care poate
nesc, ce servia de Incbisoare : Domnul cu fi pricina acelut bejendrit ? NEGR.
Stoica se coborird in bedurile boltite bejeni v. (Invechit) a fugi dinaintea
ale palatului OD.; 2. pivuita b.:a/WA pen- unei invaziuni vrajmase.
tru tinut de ale mAncirii i bAuturii. [Turc. bejenie 1. 1. fuga dinaintea dusmanu-
(cuman) 8E6, loc IntArit]. lui; 2. In special fuga poporului la munti
bectemis n. calitate superioarA de tu- dupi Invingerea eteristilor de cAtre Tani
tun. [Turc. PEE TEEM, lit, tare si curat]. (1821): din vremea bejeniei AL.: 3. roi-
bedernitä I. partea decorativfi a ves- rea albinelor din stup : vezi bejenit de
mintelor episcopale, simbolizind biruinta albine Ex. [Slay. BEJENEE, fugal.
asupra mortii i nemurirea sufletului. [Ve- bel a. Mold. V bal.
chiu-rom. nabedernitd---=slav.NABEDERTNITA, belaeoasa f. un fel de batista sau te-
din BEDRO, coapsA, ornatul acoperind a- sAturA din bumbac: rochie de bela-
ceastA parte a corpului]. coasci rovie sau galbend On. [= fr.
bedreag n. Mold. 1. scAunav pe care belle Ecosse].
cismaral croieste cismele; 2. scAunas de beladona I. planta veninoasa din fa-
'rotar. [Origini necunoscutAl. milia solaneelor, IntrebuIntata. In medi,

www.dacoromanica.ro
 bel 61 -- ben
dna (Atropa beladonna) ; fructul ei sea- beltea f. Mold. V. peltea: beltele de
mlinA cu o cireash i sucul ei servA de gutui At.
suliman (de unde l nutnele de cucoand belvedere n. terasA, foisor in vArful
frumoasd). V. inatrAgunii. jund case sau pe un loc inalt, de unde
belaliu a. I. care aduce 'nenorocire 'vederea se intinde In depiirtare.
pdsdrile sunt belalii; 2. fig. funest : bemol n. Muz. 1. semn ce scade nota
iartzei grea gi belalie. [Turc. BELALY]. .cu un semi-ton; 2. note cu acest semn.
belciug n. inel de fier sau de alt me- benchet n. ospAt de petrecere cu bAtt-
tal; belciug de aur la rdtul porcului. ,turA st joc: la benchete bravii nu se
[Slay. atratloo]. :mai adund Bor. [Formai popularA trasA
belciugat a. Incovoiat, rotund : coarne 'din it. sm.:m.1mo].
belciugate. benchetui v. a petrece Intr'una cu
beldie f. 1. Mold. buruianA inaltA 21 mAncare, bAuturA 1 joc.
uscatA ; 2. prijinA lunge' l dreaptA : ce benedictinA f. un fel de licher.
stie boil de beldie. LOrigina necunos- benediepune f. binecuvAntare so-
cutel. IlemnA: benedic#unea religioasei e obli-
belditA f. Mold. peste cu corpul lun- I gatoare la cdseitorie.
giret, trAest6 numai in rasurile de -munte beneficiat v. a trage folos, a profita.
(Alburnus bipunctatus). ()i berchife : beneficient m. persoanA In benefidul
cf. blehnifd]. ,cArila se di o reprezentatiune teatralb.
befell f. 1. nenorocire, supirare, in- beneficiu a. folos, cAstig; fig. sub
curcAturA neasteptatA :a da de belea, 'beneficial de inventar, cu rezerva de a
a-si geisi beleaua ; 2. greutate, anevoie 'verifica.
de suferit : nu pot scdpa de beleaua bene-merenti in. (ccelui ce a bine-
asta de om (v. pond belea, urdubelea). ,meritat)), medalie sau decoratiune ro-
[Turc. ast1]. !mAnA, creatA de Domnul Carol in 1876
beleali f. jupuialA (o boalA). datA celor ce au adus servicil literelor,
bele-arte f. pl. artele care au de o- ,stiintelor l artelor.
biect exprimarea frumosului (pictura, sculp- benevol a. de bun/ voie: contribu-
ture, arhitectura): Scoald de bele-arte. fiune benevold.
belemnit m. scoici fosilA In formb benga m. unul din numele necuratu-
'

de sAgeatA sau de cilindru tuguiat, nu- lui: lua-te-ar benga ! [pg. BENG, dtal(011.
mitA de popor piatrd de trdsnet. bengal a. din Bengal: foe bengal, un
1

beletristicil f. literature In special 'fel de artificiu, originar din India, ltnni-

romanescA: poezie, naratiuni de callitorii, nos ca soarele.
articole de critic& literarA i esteticA. bengali m. soiu de vrabie din regi-
belfer rn. fam. pedagog ordinar, dAs- unile tropicale : glasul ei mai duke ii
dies. [Termen luat din graiul evreo-ger- pare decdt a lui bengali NEO1Z.
mall : BELFER = nemt. BEHELFER]. bengalina 1. stofii de mAtase cu MnA.
belnita 1. jder cu gusa albA: blane benghiu (sbenghiu) n. 1. bucAticA de
de cacom fi de belnifd Fir. [Cf. nemt. taftA neagra ce femeile tl puneau pe fata
BILCH, specie de chitcan]. ca s'arate mai albe: obrazul dres cu
bell v. 1. a jupui: a beli in bort; 2. rosu pi 'mpestrifat cu benghiuri At.;
fig. a despuia, a stoarce: e/ ne beleste 2. fig. patA sau semn negru: glodu 'fi
et ne pradd NEOR. ; 3. a lua scoarta de lipeste benghiuri pe nas AL.; 3. path
pe plante ; 4. a deschide ochii peste mA- neagrA fAcutA In fruntea copiilor mid, cu
surA (de mirare sau prostie). [Slay. :mem, cernealA ori cu funingine, ca prezervativ
a albi, de unde: a face alb lemnul (adicA In contra deochiului: mama ii fdcea
a-1 coji), a face sA se vazA albul ochiului cafe un benghiu boghet in frunte, ca
(--= a-1 holba) si a da cu alb (v. bill)).sei nu-si prdprideascd odorul CR. ; 4. o
belicos a. si m. cal ii place rAsbolul, varietate a jocului in arsice: jocul in
curagios, rasboinic: vestit prin mate sbenghiu ISP. [Turc. SENN, lit, petit],
fapte belicoase Bk.c. benis n. 1. (Munt, binis) hainA boe-
beligerant a. care s'aflA In rbsboiu: reascA de paradA, cu mAnecile despicate
pdrfile beligerante. II m. pl. cei ce poartA 21 ImblAnitb pe de margini, purtath de
rAsb oiu. barbati si de femei: largile mdneci a
belsitA f. plantA originara din Antile, benisului NEOR. auritul vd1 de betealei
se cultiva grin grAdini pentru frumusetea rdsfirat pe un binis de suvaiu alb OD.;
florilor sale (Canna indica). [Oriona 2. hainA analoagA purtatA de haiduci pi.
necunoscutA]. pitnit in timpul din urmA, de lAutari;
belsug n. abundantA, lndestulare: trä- acum mi se mucezeste cobza sub bents
/este in belsug. Lung. noi.sfinl. AL. [Turc. BE111§ (B11410 , lit. chlirie, aceastfi

www.dacoromanica.ro
 ben 62 bef
hainA fiind purtat5 mai ales pe la alaiuri berechet n. 1. noroc : se mirau fi-
si cavalcade (v. binigiu)]. ranii ce berechet i-au gdsit Ce.; 2. bel-
beniael n. benis femeiesc mai scurt: sug: are bani berechet; 3. fig. (1i ironic),
benisel de felendres albastru NEGR. siret, om nu gluing stiu cd esti here-
benoAr n. lojile de jos intr'un teatru chef bun CR. [Turc. BEREKET].
( fr. baignoire). beregata f. gatlej (de om sau de pa-
benti f. pl. mansete [V. bantel. sare) : beregata curcanului. [Origina
benzinA f. uleiu volatil, extras din necunoscutal.
gudronul de huilA, serve' a scoate petele beretà f. sapca. studenteasch rotunda
curatindu-le de grAsime. Si lata. (--= fr. beret).
benzoe rn. substantA aromaticA ce beril n. varietate de smaragd.
curge dintr'un arbore din India, intre- berlant n. numele popular al brili-
buintatà in medicinA i parfumerie. antului : am pierdut un diamant mai
beotian m. 1. locuitor din Beotia ; 2. frumos decdt beriant PANN.
fig. om stupid. bernardin m. 1. cella& din tagma
berar rn cel ce fabricA sau vinde bere. St. Benedict, reformatA de St. Bernard ; 2.
berArie f. locul unde se fabricii sau caine mare cu pArul lung, dresat de cA-
se vinde bere, lugarii dela St. Bernard sA umble in munti
berbant m. si a. Mold. desfranat, dupA calAtorii rAtAciti si sA-i aducA la
craidon tofi cu inime usoare, tofi sa- ospiciul de acolo.
galnici i berbanti EM. [PO/. 131RBANi berneveci pl. Mold. cioareci in patru
(-------- //. BERSANTE)]. ite: itari, berneveci, camesoaie Ca.
berbAntie f. 1. purtarea berbantului, [Serb. BENEYREICE].
desfranare ; 2. faptA de berbant : dar de berth f. Tr. basma de Lana cu care
herb dn fie AL. fetele tArance li leaga capul. lung. BARTA].
berbanthic n. strengarie: te-i fi dus besacteh f. (Mold. besecte) cutie sau
prin lume dupd berbantlficuri CR. lAditA frumos lucratA (pentru lucruri de
berbecar rn.1.pàstor de berbeci ; 2.pl. cusAturA): o mdsuld cu o besecte des-
(cei trei), numele celor trei Filipi de toam- chisel AL. [Turc. BF4rAMTA forma rnodernA
a care se serbeazA de popor dela 26-28 e o reducere din arhaicul bestahtea].
Octomvrie (spre a feri berbecii de lupi). beachie f. Mold. ferestrAu mare de
berbece m. 1. barbAtelul oaid; 2. dulgher. [Ung. BICSICI].
unealtà de batut pari ; 3. masinA de rAs- beieà f. Mold. V. b4icA.
boiu cu care cei vechi dAramau zidurile beqleagii rn. 1. V. besli-aga besleaga
unui oras; 4. unul din cele 12 semne din Orava POP. 2. (ironic) babalac, bac-
ale zodiacului. [Lat. vulg. BERBECEM = cea. [FormA romanizatA din befli-aga,
clasic veRvECEM]. cu sensul generalizat (acesti cApitani fiind
berbecel in. 1. berbece mic; 2. va- obisnuit oameni In varstA inaintatA)].
rietate de struguri; 3. Tr. si Buc. pasare beedi-aga rn. odinioarA cApitan de beslii,
numitA i capra dracului (Lanius). cafe unul In fiecare judet, iar la Bucuresti
berbecut in. 1. berbece mic; 2. Mold. si la Iasi ate un bas-beslf-aga. [Turc.
numele popular al becatinei (care nu SEW AGASY].
canta, ci sbiarA ca berbecele). beqlic n. veche monecIA turceascl, ?n
berbellAc n. peschir de bArbierit: ber- valoare de 5 parale, ce circula mai ales
beldcuri pentru ras AL. [Turc. BERBERLTH]. in Muntenia : pi nifte beslici tot de cdte
berbeleaca (d'a) adv. de a roata sau cinci POP. [Titre. REV.IK].
de a rostogolu (cum fac berbecii, and bell rn. pl. odinioarA : 1. cavalerie usoa-
se lovesc cu furie in capete): ma dau rA la Turd: trei beslii i trei delii ce fin
d'a berbeleaca. [Derivat din berbece, raiaua in Dii POP. ; 2. In Moldova : corp
dar de forrnatiune obscurA]. de cAlareti fruntasl, compus din Turd sau
berberitA f. V. dracilà. [Nemt. BERBE Tatari, cari fficeau serviciul de curieri; 3.
RUNE]. in Muntenia : ceatA de cAlarime aleasA,
berbintA f. putineiul in care se frA- In numAr de 200, infiintatA de Mihaiu
mantA casul: cdnd e brdnzel nu-i ber- Viteazul: beLii i delit ; 4. dupA Zavera :
Mufti. [Ung. BERBENCE]. ostasii turd lAsati In tarA pentru menti-
berc a. cu coada mai scurtA sau Para nerea ordinii (cari comiteau tot felul de
sfichiu (vorbind de vite si de pAsari): abuzuri); 5. jAfuitor, hotoman (in ante-
gdinti bearcd. [OriginA necunoscutA]. cele dobrogene): sturze, sturzule, ha-
berchità f. Zool. V. belditti. ramgiuie, iu besliule! POP. [Turc. row,
here f. bAuturA fermentatA din apà, garda cAlAreatA a marelui Vizir].
orz i hemeiu. [Nemt. BIER influentat de berlità f. femeie grasa. [ Term en injurios
verbul indigen bare]. derivand din beg, basina V. basardinA.

www.dacoromanica.ro
 bes - 63 -- bib
bestial a. cu aplecari de bestie: ne- beznä I. intunecime adanca: noaptea
omenos, brutal. cn beznele sale a cotropit omenirea
bestialitate 1. 1. fapta de bestie; 2. Bk.c.; intuneric hernia, foarte intuneric
caracterul celui care se deal instinctelor noaptea era intuneric beznd. [Vechiu-
dobitocesti. rom. beznd, prapastie («in mall si in
bestie f. 1. animal cu instincte San- toate bezneler., Biblia din 1688) -= slay.
geroase, fiara; 2. fin. om fara indurare, BEZDCNA, lit. fail fund ; se zicea l bezna
crud ca o tiara salbatica. intunericului, locutiune care a servit de
beteag a. 1. schilod, olog, ciung ; transi[iune la sensul modern].
2.
bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav]. biban m. peste de ape dulci, osos si
betealii I. valid de fire (de aur sau lacom, se brat-1We cu oua de peste, in-
de argint) ce poarta miresele pe cap, in secte, etc. (Perca [Bulg. MAN]
ziva cununiei. [Gr. mod. PETALI, foaie de biber m. 1. castor, mai ales blana sa;
aur]. 2. un fel de postav.
betegi v. a (se) vatama intr'o parte a biberon n. vas mic, cu un cioc sau
corpului. Iteava, spre a da de supt copiilor sau
betel n. planta din India, asemenea bolnavilor.
piperului, ale carii frunze se mesteca. bibic m. 1. Tr. nagat; 2. fam. dragut;
betelie f. 1. fasie in care se coase ci iatckle's bibici hazlie AL. [Termen de
se strang cretiturile rochiilor ; 2. tivitura origina copilareasca].
in care se strang cretiturile manecilor bibil n. Mold. cusatura In forma de
largi la camasi. [Diminutiv dela batd]. dintisori pe marginea unui guler sau ma-
betesug n. boala : betepg de tuse. ned: cdmequice cusute cu bibiluri abbe
Ring. BETEGSiG]. CR. [Gr. mod. staft.t., refec].
betie f. 1. starea omului beat ; 2. pe- bibilicä (pipilicA) f. 1. pasare ceva
trecere cu betie, orgie : a o duce intr'o imai mare cleat gaina, originara din Africa,
betie ; 3. Invfitul sau patima de a bea turbulentii i galcevitoare ; penisul ei al-
prea milt; 4. fig. transport, entuziasm : bastru cenusiu e presarat cu pete albe
betia succesului; 5. fig. exces betie (Numida meleagris); 2. nume de dra-
de cuvinte. [Derivat din beat]. igoste (cf. puled): acu aide, bibilico, sd
betiv a. si m. care bea peste masura, ne culcdm CAL [Onomatopee ce repro-
care are patima sau darul beriet duce tipatul ei patrunzator]. 1. micS
II

betivan a. si m. betiv mare, betiv planta ce se cultivi pentru frumoasele

imparatesc. sale flori pestrite (de unde numele-i) cu
beton n. amestec de pietris, var hi- patrate albe, violete sau rosii (Tritillaria
draulic si nisip pus In apa. meleagris).
betonicii I. planta numita de popor biblic a. 1. propriu Bibliei : slit bi-
iarba tdieturei i vindecea, din cauza blie ; 2. relativ la Biblie Societatea hi-
proprietatilor curative ale raclacinei sale. bbicd, Infiintata la Londra in 1804, pen-
beutura f. v. bauturil. tru raspandirea Sf. Scripturi printre po-
)

bez adv. afara de (invechit) : bez co- poare.i

misionul d-tale AL. [Slay. on]. Biblie f. 1. cartile sfinte ale Evreilor
bezek f. 1. semn de sfirutare cu var. II Crestinilor Sf. Scripturd, adicit Ve-
ful degetelor (catre o persoana departata): chiul Noul Testament. Biblia coprinde
ii face bezele, versuri Ii citefte PAW ; carp juridico-istorice (Pentateuc, Judea-
2. un fel de prfijitura cu oral i zahar : tori, Regi, Faptele apostolilor), etice sau
cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. SASSER]. morale (Psalmi, boy i Epistolele aposto-
bezerei m. pL lncretitura din corpul lului Pavel) $ i profetice (Isaia, leremia,
anirnalelor. [Tr. bezer; cf. gr. MESARAION, etc., Apocalipsul). Cea mai veche tradu-
mesenter]. cere a Testamentului Vechiu e asa zisa
Imn.mtin n. 'Mold. 1. odinioara dare Septuaginta (facuta elineste in Alexan-
pentru locul carciumelor ; 2. embatic. [Rus. dria Egiptului de cei 70 tiilmaci), din
BEZMENI1, cantar]. care derivii prima traducere latina, ori-
bezmAtic a. Mold, nebun, zapacit entala, slava $ i romana (prima tradncere
albinele umblau bezmetice de col° completa fu Biblia lui $erban-Vocla dela
;And colo Cr. [Cf. serb. BEZ/IATAEC, stup 1688); 2. fig. cartea cartilor, cartea cea
Cara' matca: bezinetic e o imagine luatti mai insemnata a unei literaturi.
dela roirea dezordonata a albinelor Cara bibliolil m. cel ce iubeste, cauta car-
regina]. tile rare si pretioase.
bezmetici v. 1. a ratilci ca un nebun: bibliogral m. 1. cel ce cunoaste car-
albinele bezmeticesc fdrci mated; 2. tile, editiunile lor, pretul kr; 2. cel ce
a nauci. scrie asupra acestei materii,

www.dacoromanica.ro
 bib - 64 - bil
bibliografic a. privitor la bibliografie. argint yin POP. [Turc. 13111311v1, lit. cal be-
bibliografie f. I. cunoasterea si des- duinb
crierea carfilor 2. carte ce confine aceste bidon n. canA de apA, yin, uleiu (mai
informafiuni Bibliografia romând ; 3. ales la militari).
insernnarea scrierilor relative la un su- bienal a. 1. care fine doi ani func-
bject dat: bibliografie medicaid. thine bienahl ; 2. din doi in doi ani
biblioman m. cel ce iubeste cu pa- premiu bienal.
siune arfile frumoase sau rare. biet a. 1. in stare de plans, care ifi
bibliomanie f. pasiunea cArtilor. insuflA milA bietui orn ! bietele flori !
bibliotecii 1. 1. colectiume de cArfi gi 2. in stare proasta, mic i neinsemnat
manuscripte asezate inteo ordine oare- un biet scriitoras. [Lat. VIETUS, vestejit,
care; 2. dulapul, camera sau edificiul sfrijit, garbovit]. II adv. sarman: el, biet,
untie sunt depuse cArfile. Cea mai cele, nu §tia unde sci meargd ISP.
bra biblioteca din antichitate fu cea din' biftec n. felie de muschiu de bou
Alexandria Egiptului, coprinzand pant: la friptA la grater (= fr. bifteck, din engl.
700.000 de volume. Cea mai mare din beefsteak).
timpul nostru e Biblioteca nafionala din bifurcit v. a ImpArfi in douA pArli.
Paris, care confine 2 milioane volume si bifurcare f. 1, impArfire In douà : bi-
150.000 manuscripte ; dupá ea vine Bi- furcarea invatdmcIntului ; 2. locul unde
blioteca Muzeului britanic cu 1.500.000 se bifurcA bijurcarea drumului.
de volume. bigam a. §i m. care e insurat cu cloud
bibliotecar m. 1. cel insárcinat cu femei in acelas timp,
administrarea i ingrijirea unel biblioteci ; bigamie f. crima bigamului.
2. custode de bibliotecA, care dA cu im- bigot a. evlavios peste mAsurA i su-
prumut cArfile ce confine. Iperstifios.
bicarbonat n. sare confinand de cloud bigoterie f. evlavie exageratA.
ori atAta acid carbonic cat carbonatul bigotism n. caracterul celui bigot.
neutru bicarbonat de soda. bijog (ghijog) a. i m. Tr. si Mold.
biceps n. numele a doi mulchi, dela cal bAtran, martoaga : ce bijog de cal,
brat si dela coapsA. de iapd. [Din dial. Mij, bAtran, cu su-
bicicleta 1. velociped cu doua roate fixul oc (cf. manzoc)].
de dimensiuni egale. hijutier m. giovaergiu.
biciclist m. cel ce umblA cii bicicleta. bijuterie 1. 1. scull: prelioasA de po-
bichiri v. Mold, a lucra migAlind : bi- doabA ; 2, comerf cu bijuterii.
chiria prin prejurul cairutei Ca. [Tras bil n. 1. proiect de lege in parlamen-
din Tr. bicher, flicau chefliu = ung. BE. tul englez ; 2. lege votatA.
11412]. bIlà (ghila) f. trunchiu de copaciu cio-
biciu n. 1. sfoarA impletitA din canepA plit pentru scAnduri : din brazi se foe
sau curele legate de un bat, spre a lovi bu.,teni gi bile. [Slay. a:1,o, bilrnA.I.
si imboldi animalele ; 2. fig, mare neno- Writ 1. globulef de fildes spre a juca
rocire, bAtaie sau pedeapsi divinA rds- la biliard; 2. globulef de os sau de lemn
boiul este biciu groaznic, cad/ moartea ce servi la vot.
'I iubefte GIG AL.; biciul lui D-zeu, su- bilà f. Med. here: bila servdi a in-
pranumele lui Alila. [Slay. mil]. lesni digestiunea.
biciul v. 1. a da lovituri de biciu, a bilant n. 1. starea activului i pasi-
bate cu biclul ; 2. fig. a mustra cu as- vului unlit comerciant ; 2. fig. echilibru,
prime. bilateral a. cu douA laturi; contract
bkciucà f. biciu hinguiet I subtire, bilateral, care obligi ambele pArfi.
la cifilAre(i. bileaM (ghtleala) f. Mold. dres, su-
biconeav a. cu douA suprafek con- liman.
cave opuse lentild biconcavd. bilet n. 1. scrisoare foarte scurta : bi-
biconvex a. cu douA suprafefe con- llet de invitatizine; 2. carte de intrare
vexe opuse : lentild biconvexd. I bilet de teartz; 3. buletin numerotat: bi-
bidiganie (bidihanie) 1. Tr. V. Wiz- let de loterie; 4. numele unor hartii de
daganie. 'credit care circulA In public bilet de
bidinar m. 1. fabricant sau negustor banca, hArtie-moneda emisA de Banca
de bidinek ; 2. cel ce spoieste cii bidt- NationalA (cle 20, 100 vi 1000 lei), care
neaua. circulA ca monedA de metal ; bilet de
bldlneã f. perie de spoit case. [Mold. ordin, Inscris SIM polifA prin care se o-
badona = turc. BADANAL bliga a plati o sumi de bani la o epocit
bidivia m. cal aripesc, mic i *prin. fixt1 Mkt tpotecar, InsCris Pe ipoteci.
ten la fuga : un bidiviu cu adage de bili (ghin) Mold. v, 1. a nAlbi (panza) ;

www.dacoromanica.ro
 bil 65 bir
2. a-si drege fata, a se sulerneni. [Ceh. binevoitor a. voitor de bine, care arc
Ram (BtLITI), a albi ; v. bell]. bunivointa.
biliard n. 1. jocul cu bile pe o masa binigiu m. geambas care Incaleci cai
acoperiti cu postav verde ; 2. masa In- neinvitati si cu naray. [Turc. BINIDJY, ran-
sis ; 3. sala unde se joaca biliard. das de cai, ciliret].
bihon n. o mie de milioane. binis n. V. benis ; imbrd cat cu binis
bilunar a. V. bimensual. de postav albastru deschis PL.
biman a. si m. care are doui maini: biilIu m. purtitor de binis, curtean :
omul e biman. pl. bimane, una din Doamna cu boierii cei man i binislii
II

diviziunile clasei mamiferelor. sal Fa. [TL1LC. named.

bimbasa m. odinioara capetenie peste binisor adv. 1. destul de bine, me
o mie de soldati turci, colonel : cdpitani, diocru ; 2. incet, cu luare-aminte umbld
bulucbasi, bimbasi, sumd POP. [Turc. binisor. n. bunitate: cu binisorul.
II

BRIBA§Y]. binoclu n. ochian de teatru.

bimensual a. care apare de doua ori binom m. expresiune algebrici cu doi
pe luni: revistd bimensuald. termeni, separati prin semnele + sau
bluff f. cladire, constructiune (luati In bio-bibliografic a. relativ la viata
intreprindere) o bina cu patru oddi AL. operele unui scriitor : notif bio-biblio
[Turc. Baud. graficd.
binagiu rn. Intreprinzator de binale biogral m. autor de biografii.
bindisi v. Mold. a-i pasa ne bdtea biografic a. privitor la biografie.
mama, dar pared bindiseam de asta CR, biografie f. istoria vietii unui sin
[Turc. BENDi, pas, printr'un intermediar gur om.
verbal grec modern (cf. sinchisi)]. biologic a. privitor la biologic.
bine adv. 1. asa cum se cuvine, con- biologie f. *Uinta care studiaza prin
form cu adevarul, cu morala fa bine, cipiul vietii, legile organizatiunii.
vorbeste bine ; mai bine, mai malt: de biologist m. cel ce se ocupa cu bio
20 si mai bine de ani ; .2. cu folos : a logia.
vinde bine ; 3. foarte, prea : nod bine biped a. si m. animal cu doub picioare
strdns ; d'a binele, de tot : a dormi d'a omul si pdsdrile sunt bipede.
binele ; 4. sinatos sunt bine. [Lat. RENE]. biplan n. aeroplan cu daub suprafete
II n. 1. ceea ce-i folositor binele ades plane.
vine pe urmele mdhnirii GR. AL. ; 2. bir n. 1. dare personala catre Stat
noroc yin' cu bine, cu bine te dir! AL. ; (plititi odinioarb numai de Oran° ; sunt
s'auzim de bine I rimaneti stinatosi I (for- scitul de biruri grele AL. ; biru-i greu,
mula de urat la plecare). numele unei hore ; 2. tributul ce tinfle
binecuvfintk v. 1. a chema favorurile romane platiau odati Portii (v. haraciu)
ceresti asupra cuiva ; 2. a dirui cu toate [Ung. au, chirie].
bunatitile ; 3. a lauda, a glorifica : bine- biriu m. 1. Tr. primar sau judecator :
cuthintafi pe Domnul ! [Traducere dupa hai lelifd in satul men, cd nu-i popd
slay. blagoslovi]. nici birdu POP. ; 2. Mold. mai marele
binecuvântare f. fapta de a bine- cioplitorilor de sare la ocnfi fatd de
cuvanta i rezultatul ei. birdu, fa pe placul men POP. [Ting. ma&
binecuvântat a. fig. Intemeiat: pri- judecator].
cind binecuwintatd. birjai I. &antra de piaci: m'am suit
binefAcktor a. si m.1. cel ce face un bine ; Iintr'o bidet OHICA. [121.13. RIRJA, Bursa si
2. folositor efectele binefdcatoare ale locul uncle stationeaza trasurild
medicamentutui; 3. cui place a face binele. birjar m. cel ce are sau mini o birja.
binefacere f, 1. binele sau serviciul birlie n. 1. as (la car(ile de joc) : dd-mi
ficut cuiva ; 2. deprinderea de a face bine ; un birlic Fn.; 2. speteaza mijlocie la
binefacerea trebue ad fie virtutea bo- smeul de bailie mai trebue smeului un
gatutui; societate de binefacere, meniti cap si un birlic Isp. [Turc. BIRLI1C, unitate].
a vent Intr'ajutor siracilor ; 3. fig. foloase birnic m. odinloara, contribuabil ; bir-
binefacerile pdcii. nicii erau supusi la dart si angdrii.
binete pL Tr. salutiri ; fdcurd bine- [Derivat din bid.
fele cuvenite. [Lit. bunatati (cf. Tr. si birt n. ospitarie [Serb. /MT (= nemi.
bunefe), In sens de amabilititi]. Wirt).
binevenit a. si m. care soseste la timp, birtas m. cel ce tine un birt.
care e primit cu plicere. birui v. 1. a invinge, a bate pe dug-
binevoi v. 1. a avea bunftvointi bi- mani ; 2. a covarsi, a da de capataiu e
nevoifi a ma asculta ; 2. a avea bun& lucru prea mutt i nu-1 poate birui ;
tatea, a se indura. 3. a Infrana cel ce qtie sdsi birue la-
L. Saineanu. Diet. Universal. 5

www.dacoromanica.ro
 bir - 66 bla
cotnia On. [Ung. BIRNT, a putea, a fi in bivolar m. pazitor de bivoli.
stare]. bivolitä f. femeiusca bivolului, dA un
biruintfi f. fapta de a birui i rezul- lapte mai gros decat al vacei.
tatul ei : Invingere, victorie. bivuac Li. I. statiune sub aerul liber
biruitor m. cel ce biruieste, victorios. al unei armate in campanie ; 2. locul uncle
bis adv. a doua oara : numdrul 3 bis, tabara trupa.
al doilea numar 3. bivuach v. a stationa sau a poposi
bisanual a. se zice de plante ce tra- sub aerul liber.
iesc doi ani si nu rodesc decat In anul bizantin a. 1. care este din Bizantiu ;
din urma, ca varza. stil bizantin, particular monumentelor
bisect a. care are o zi mai mult de medievale din Constantinopole si carac-
cat ceilalti ani : an bisect; aceasta se terizat prin prezenta cupolei cel mai
intampla odata in 4 ani, and Fevruarie mare monument In acel stil e biserica
are 29 de zile. Sf. Sofia l, la noi, manastirea Curtii de
biseric5 f. 1. adunarea credinciosilor ; Arges ; 2. privitor la acest oras Imperiu
2. edificiu consacrat cultului religios ; 3. bizantin, nume dat Imperiului de Orient,
crestinatatea Intreaga sau o parte din- dela Constantin liana la luarea Constan-
&lima biserica apostoleascci, biserica tinopolei de Turd (395-1453) ; 3. fig.
romanii ; 4. persoanele bisericesti, demi. Isubtil, zadarnic, otios discutiune bi-
[Vechiu-rom. bilsearecd = lat. sAstucA, zantinel.
sens datand din sec. IV, cand crestinii bizantinism n. caracter bizantin; sub-
Incepura a ridica bisericile in stilul ha- Orate, duplicitate.
zilicelor romane]. bizar a. 1. ciudat f neobisnuit; 2.
bisericas m. om de biserica, pop& I fantastic al capritios.
bisericesc a. 1. ce tine de biserica bizfirei m. pl. 'Fr. V. pizArel
vesmdnt bisericesc ; 2. reigios cdritec bizarerie f. caracterul lucrului bizar.
bisericesc. bizet xi. bucata de piele suprapusa la
bisericos a. i m. 1. care merge des capAtalul incaltimintelor ghete cu bi-
la biserica, om cu frica Iui Dumnezeu ; zefuri. [Germ. BESATZE].
2. evlavios cu ochii bisericosi E14. bizon in. cel mai mare mamifer din
bismut II metal alb cenusiu, se pre- Europa, specie de bou sillbatic cu o co-
face usor in praf l serva la prepararea coasa pe spinare (Bison europaeus). V.
sulimanului. boar.
bitume in. 1. materie mineralA Infla- bizui y. 1. a se Increde, a pune te-
mabil)., lichicla sau solida airbunele mein pe : cum veld, fe bizuiesti pe brafe
de pdmfint e un bitume solid precut,: =die Ca. ; 2. a avea curajul sau price-
pcicura e un bitume lichid ; 2. asf alt. perea numai un pddurar se bizuieste
bituminos a. ce contine bitume: chili- la treaba asta CR. [Ung. BIM].
libarul e o substanfd bituminoasà. bizunie f. Mold. 1. V. vizunte : in
biurou n. 1. masa de scris ; 2. loca- pcidure se afld o bizunie de urs Ca. :
lul unde lucreaza mai multi functionari; 2. fig. gaura : in care bizunie putea-
3. personalul unui biurou sau al unei voiu a m'ascunde ? AL.
adunari, adica prezidentul, vice-preziden- blabornic M. Tr. V. bobornic.
tul l secretarii ; 4. (la Camera ori la blagomanie f. pop. 1. vorbire po-
Senat), comisiunile Insarcinate cu exami- peasca ingaimata ; 2. millennia, molt.
narea unor chestiuni ; 5. biurou de pla- [Alteratinne populara din blagoslovenie
sare, agentie ce se ocupii cu plasarea de (v. blasgonie)].
amploiati, servitori, etc. blagorodnic a. (vorba lesitil din uz)
biurocrat m. functionar In bturourile de bun neam, nobil : de, blagorodnice
unei administratiuni. stapdtte I Fir.. [Slay. aLsoottonatt].
biurocratie f. 1. puterea, organizarea blagorodnicie f. excelenta (invechit):
muncii In biurouri ; 2. influenta biurou- elnatita scrisoare a blagorodniciei
rilor. tale Fu..
blv adv. se zicea odinioara de cel ce blagoslovenie f. binecuvantare. [Slay.
fusese Intr'o boierie ; biv ye! Logo fat. aLsoosLovarniz].
[Slay. Bryn, fost]. blagoslovi v. a binecuvanta. [Slay.
bivalv a. care e format din doua scold : BLACIOSLOVM].
stridiile sunt bivalve. blagovestenie f. buna-vestire ; sto.
bivol m. 1. un fel de bou, cu prtrul burnt blagoveatenalor, sArbitoare bi-
negru l coeds golasif, care se afia mai beascil ce cade la 26 Marde, zi rea de
trndt prin judetele de lingi Dunare 2. boale st lovIturi (v. afobor). [Slay. VILA
fig. om greoiu ti grosolan. [Slay. aryoLO[. oovarrountl.

www.dacoromanica.ro
 bla - 67 - ble
blajin a. bun la iMmA, bland si bine- blazon n. 1. devizele i armele ce corn.
voitor. [Slay. BLApsO, bun, fericia pun scutul unei familii nobile ; 2. stlinta
Blajinii pl. oameni buni i evlaviosi armoariilor.
cari &Alen la marginea plmantului si al bleah n. Mold. V. hleau.
caror Pasti cad totdeauna Lunia dupA bleandi f. 1. cea mai micA specie de
Dumineca Tomei. soim (Falco aesalon): se stdrcise ca o
blam n. mustrare, dojanl vot de bleandd ISP. 2. sperietoare de paslri (in
blam. chip de bleandA). [Origina necunoscutia
blama v a socoti vrednic de blam, bleanda f. Mold. 1. branciu : i-am tras
blamabil a. vrednic de blam. o bleandd, pentrucd nu-mi dd pace CR. ;
blamanjele pl. Mold. un fel de crema 2. loviturA dd o bleandd lespezei dela
din lapte i migdale: din blamanjele nu igura cuptorului CR. [Origin A necunos-
ma slabeste AL. (="-- fr. blanc manger). cutI].
blana f. 1. pielea cu par a unor ani- bleasc n. Mold. sufletul dobitoacelor.
male cu care se garnisesc sau se Impo- 1[Slav. sastal, fulger: aci sufletul animal
dobesc haine : o bland scumpa ; 2. hainA te comparat cu o scanteie sau luminI ful-
imblAnitA ; 3. scandura subtire, mai lunga geratoare, aiurea cu un furn (v. abur)].
deck WI. [Slay. BLANA, piele]. adv. in-
II bleaqcal 1. in locutiunea Mold. udd
tins : zacu bland noud zite. ,bleascd, udA pang la piele. [OriginA ne-
blanar m. care stie sh lucreze, care icun oscuta
vin de bliinurl. I bleau (bleav; Mold. bleah) n. tablitl
branarie f. 1. meseria blanarului ; 2. lo- de fier, bAtutd pe osie, ca sA nu se roazii.
calul unde se lucreazA si se valid blAnuri. [Rut. BLLUIA = germ. BLECH].
blanc a. se zice de monedele de aur bleau IM. nimica : a nu zice bleau.
ce cantAresc drept la cumpanA galben I[Onomatopee].
cu blanc. [Sas. BLANK]. bleg a. 1. (despre caini sau porci) cu
blanchet n. I. odinioarA rAvas de urechile marl si !bate In jos ; 2. fig. mo-
drum ; 2. mice formular de completat cu latic, nAtarlu, prost. [Origina necunos-
mama. cuta
bland a. I. manglios, plIcut: cu dulci, blehal v. a lAtra ca cateii sau a striga
cu bleinde soapte AL.; 2. care nu face ca iepurii. [Onomatopee].
rail (de animale): pisica bldndd zgetrie blehnitä f. Mold. peste ce aduce cu
rein; 3. care nu-i aspru, plin de bunA- un puiu de plAtica sau de caracudA (Rho-
tate (despre om): cuvinte bldnde. [Lat. deus amarus). [$i behlifd, behlit =
BLANDUS]. bdhlit, Imputit, acest peste mic fiind ran
bhinda I. bubulite rosh pe pielea o- la gust].
mului cari produc mancArime, dar dis- blehui v. a acoperi osia cu bleauri:
par dela sine: uite ce bldncla mi-a iesit car blehuit.
pe trup CR. [Lit. spuzeall blandA sau bIejdi v. V. bleojdi.
usoarA]. blejit a. Ilsat in jos (ca urechile cal-
blandete f. calitatea celui bland. Rat. nelui bleg): cu urechile biejite. [V. bleg].
BLANDITIES]. blendi f. zinc sulfuros.
blani v. 1. a cAptusi cu blanA; 2. a blendisit a. Mold. inibrancit: find
pardosi cu scanduri; 3. fam. a bate. chiar blendisit AL. [V. bleandd, branciu].
blaslem n. hull, vorbA batjocoritoare bleojdi (blejdi) v. a deschide tare ochti
pentru dumnezeire sau religiune. a se uita cu o mirare stupidl. [Origin&
blasfema v. a hull sau a-si bate joc InecunoscutI].
de cele sfinte. bleojdit a. cu privirea pironitil: el
blaslemator a. ce contine blasfemurl. ramdsese cu ochii bleojdifi ISP.
I m. care blasfemA, hulitor de cele sfinte. bleot a. prost, tont, stangaciu. [Germ.
blasgonie f. 1. (popeascil) parodia BLOB, printr'un intermediar sasesc].
cantArilor l rugAciunilor slavone, cArora bleotociori v. Mold. I. a umbla prin
dascalii l popii dela tail le substituiau apA turbure agitandu-se; 2. a Incepe a
cuvinte romanesti adesea posnase, cari vorbi (despre copiii cei mid). [In loc de
aduceau Intru catva cu cele slavone; 2. bditcicciri, din &VW: vorbirea IngAimata
poznA, caraghloslac. [V. blogodori]. se aseamAnA mersului greoiu prin apele
blaseam n. Mold. V. blestem. mocirloase].
blastru n. cataplasm. [Gr. mod. sLAs- blestem n. 1. chemarea urgiei divine
rra (gr. vechiu EMPLASTRON)]. ipe capul cuiva I vorba prin care se ureazii
blazat a. 1. la care simtul gustului s'a 'rAu I nefericire ; 2. soarta tea de care nu
tocit sau alterat; 2. incapabil de senti- se poate scapa cineva e un blestem; 3.
ment. vorbe prin care cineva sau ceva se scoate

www.dacoromanica.ro
 ble - 68 - boa
din turma credinciosilor: carte de bles- blandin m. tartar cu parul blond ; blon,
tern. [Abstras din blesterna]. third, ballioarl, fata cu parul balaiu.
blestemit v. I. a rosti vorbe rele oi bluzä f. 1. haina de lucru din pa nza
injurioase Impotriva cuiva ; 2. a chema groasa ; 2, haina de dama, de baietel sau
asupra cuiva urgia cerului blestemul de soli:fat; 3. gaura In forma de buzunar
parinfilor ddrapiind casele fluor. [Mold. pe laturile biliardului.
blastdrn = lat. vulg. BLASTEMARE, clasic boa m. 1. cel mai puternic si mai
BLASPHEMAREI. mare dintre semi, care trlieste in regiu-
blestemat a. ajuns de blestem: viafa nile tropicale ale Americei; 2. legatura de
'trzi este acorn blesternatd Bor.. ; 2. cri- igat, luoga si rotunda, facuta din pielea cu
minal, scelerat fapte blesternate ; 3. de- iparul el, ce femeile poarta in timp de iarna.
faimat, miel, netrebnic ; 4. foarte ran: boabfi f. 1. fruct rotund $ i mic: boabd
pirul e plantd blestematd. de strugure; 2. picatura (de sudoare); 3.
blestemAtesc a. de om blestemat fig. pic (dupa o negatiune): dacd nu stii
:

fapte blestemdfesti, boabd de carte Ca. [Serb. BOBA].

blestematie f. 1. fapta de om ble3- boacS f. 1. capatana ; gros la boiled";
temat ; 2. miselie, pactitosie. 2. nirnic: nu stie boacd. [V. hoc].
blelti v. Mold, a rosti Ingaimat amin! boacitn a. 1. teapan acorn orice pri-
blestesc eu cu jurndtate gurd CR. [Ceh. vesc e boacdn, trist, unit AL.; 2. fapta
BLEsn] prosteasca asta-i prea boacdnd. [Cf.
blid n 1. strachina de pamant sau de boaccil.
lemn ; 2. pl. tot felul de vase de pamant. boaghe f. Tr. 1. buha: cd's nulndrd
[Slay. eLieno]. nesdpunitd..., nu ca boaghea ha uritd
blidar m. 1. cel ce face blide ; 2. fig. POP. ; 2. stogusor de tan; pared-i boaghea
lingau. n. dulapior de blide.
II negreblatd. Lung. BAGOLY].
blinie f. Mold. un fel de jumari: i-am boaetit f. Mold, 1. vita stricatii: niste
gatit blinii cu icre NEGR. [Rus. eLaal]. lboaiete de boi; 2. fig. pacatos (epitet dat
bloc n. I. bucata mare de fier sau de 'mai ales calugarilor); era sd ne olo-
piatra ; 2. fort mic de lemne; 3. impre- geascd boaita cea indrdcitd CR. [1.111g.
surare din toate partile a unei cetati sau IBC/11'1, vite cornute : cf. Tr. boitar, pfizitor
a unui port, ocuparea tuturor cailor !de turme de porci].
de comunicatiune, asa ?neat sa nu poata boalä f. 1. darapanarea sanatatii: boala
nici iesi nici intra ; blocul continental, ;copiilor, epilepsie ; boald cdineascd, um-
aplicat de Napoleon spre a ruina corner- Iflarea pantecelui la copiii de Ma; boald
tul englez, Inchizandu-i .toate porturile uscatii, consumptiune; 2. stricaciune (la
Europei (1806). Iplante). [Slay. BOA.
bloc n. text de cartoane pentru boalat I. vita (In grain] thranesc); hais,
1.
desen Wenn i caiete ; 2. cal-dela pen- boald. [Cf. boo].
tru notite. boambA f, boaba ; fasole boatnbe.
block v. 1. a face blocul unei cetati [Forma nazalizata din boabdj.
sau al unui port, a Impresura din toate boambA f. vita proasta ai niste
partile; 2. a Impinge o bila in bluza bi- Iboambe de boi [Cf. bumben].
liardulul. boancit f. 1. copac gitunos, buturuga;
blocadii f. blocarea unei cetati. 2. fig. oaie batrana, Orb& [Cf. boc
blogodori v. a vorbi mult i incurcat, boncal].
iute j nelnteles (mai cu seama despre boanghen m. pored& data Ungurului:
popi): ce tot blogodoresti, popo P [Vechiu 1dd-I dracului de boanghen CAR. [Cf.
rom. blagodari, a multumi (csi blago- ibodricd].
dari Dumnedzau lntre toti*, Codice din boanti f. Mold. V. boatA.
Voronet) = slay. BLAGODARITI, a da bar boante f. pl. V. bont.
Domnului; repetirea deasa a acestor ha- boar m. pazitor de boi. [Lat. BOARIUS].
ruri sirostirea lor Ingaimata (cf. blasgonie) boarcii f. aft nume dat pestelui bleb-
explica degenerarea moderna a sensului]. Inita. [Origina necunoscua
blojdinà f. scandura podelii. [Origina boare 1. 1. adiere: frearndful unclei
necunoscuta], lcdnd boarea o rdsfafd BoL.; 2. racoare
blond a. de o coloare mijlocie intre placuta. [Cf. it. dial. SORIA, valid.
rosu i castaniu deschis Nilul ruffed va- boarfe f. pl. V. borfA.
luri blonde pe cdrnpii cuprinsi de Maur boarze f. pl. Tr. planta numitti in
Ex. II m. om cu parul blond si cu ochi Muntenia chica-voinicului. [Dela borz,
alba stri. din cauza invelisului ei pfiros],
blondä f. (pl. blonduri) dental sau boatä (boantA) f. Mold, boroboata,
horboda de matase. 1[V. 1314].

www.dacoromanica.ro
 bob - 69 - boe
bob n. i m. I. (pl. boabe), globulet babil gcurtat din And boteaza, cum se
mai mic decat o boaba : bob de grau, numeste sarbAtoarea in valea Hategului].
de mdrgdritar; 2. nume colectiv pentru boboti v. I. Tr. a arde cu flacArA:
toate grauntele: orzul a legat bob mull; s'aprinde i bobotefte; 2. a se umfla,
3. plantA alimentarà ale carii flori albepi a clocoti. [Serb. BOSOM'S, a bubui].
rosiatice sunt pAtate cu negru (Vicia bobovnic m. V. bobornic,
faba); bob-de-tarina, plantA leguminoasA bobulor m. plantA din familia legu
cu fructe oblonge, cu seminte cenusii (La- minoaselor, numitA i mairfiriche, alc
tirus platyphyllos); 4. (pl. bobi), boabe cArii boabe 'servesc de nutret porumbei-
de porumb sau de fasole: a da cu bob% lor (Vicia lathyroides).
a prevesti viitorul dupa pozitiunea si corn- boc n. Mold. butuc tAiat in scanduri: un
binarea a 41 de bobi; fig. a nemeri: bob boc de scdnduri. [Origina necunoscuta].
numdrat, tocmat pe tocmai. II adv, nimic: bocl Mt. exprimA sgomotul lovirii cu
nu zice bob [Slay. soap]. ciocanul. [Onomatopee].
bobAlnic m. V. bobornic. bocal n. Mold. si Tr. pahar mare.
bobAreasA f. femeie care clA cu bobii. [Serb. BOKAL = it. bocale].
bobArnac n. 1. loviturA cu degetul bocAncar m. cel ce poartA bocanci
pus asa sub policar in cat scapa de sub (porecla Austriacului): nu mi-i ciudd pe
dansul cu violentà ; 2. fam. mustrare, im- Muscali, nici pe Nemfii bocancari POP.
putare: a cdpdta cdtevabobdrnace. [Ori- bocAnci m. pl. botine cu cureluse, la
gina necunoscuta].. cAtanele austriace. [Ung. BAKANCS].
bob! v. 1. a da cu bobii spre a ghici ; bochni v. 1. a bate cu ciocanul : bo-
2. fig. a nemeri : umb/ard sd gdseascd ,cdnefte in cdldare; 2. a lovi : tofi bo-
moara i o bobird Is, ,cdniau la usii CR.; 3. refl. a se imbol-
bobini f. mosor: hdrtie velind in nAvi. [V. boc
bobine. bocAnit n. I. lucrarea de a bocfini; 2.
bobirth v. a curata de bobite (ciorchina fam. tranteala : sd mdndnce bocdnit.
strugurelui). bocAnitoare f. Tr. gheonoaie (care
bobitel m. arbust galben din clasa le- loveste intr'una arborii cu ciocul).
guminoaselor (Cytisus nigricans). bocceh f. I. sal pAtrat ce pun femeilc
boblet (bobletic) m. si a. greoiti, gro- pe spate; 2. basma mare de Mita pAtratA
solan ursul e frcindav si bobletic., [Ori- ,ce unele tArance poartA in locul maramei ;
ginA necunoscutA]. II m. Zoo/ V. oblet. 13. bucatd de materie de pus diferite lu-
boboane 1. pl. Mold. si Tr. fermece: cruri: ridicdnd avuftile domnesti in hint
a face boboane, a vrAji. [Ung. BABONA]. §i in boccele Oo.; 4. legatura de infi-
boboc m. 1. potirul ce contine floa- surat marfa ce se poartA in spinare ; in-
rea inainte de a se deschide si a se des- tr'o boccea de marfd AL.; 5. pachet de
volta pe deplin ; 2. floare nedesvoltatA tutun (coprinzand mai multe pApusi).
de trandafir; 3. fig. tank i frumos, in [Turc. BOOdA].
prima floare a tineretii: tin boboc de bocceagiu m. I. cel ce face sau vindc
fatd; 4. puiu de gasca sau de rata% [Gr. bocceIe ; 2. cel ce-si poartA marfa intec
mod. swum]. II adv. ca un boboc de floare: boccea. [Turc. BOG6ADJI].
frumoasd boboc. boccealAc n. 1. invelitoare: boccea-
boboloa n. V. bolobot. 1dcuri de stofd OD. ; 2. dar in primenell
bobornic m. plantA cu florile albastre oferit intr'o boccea mirelui din parten
al caxii fruct e o capsula umflatA si ro- miresei: boccedldc cloud saluri, cloud
tunda (Voronica beccabunga). [Slay. Wane de jder At. [Turc. BOEftLyK].
notomm, de unde variantele blabornic, bocciu (bucciu) m. I. cel ce taie vi-
bobAlnic, bobovnic i bribornic]. tele la zalhana ; 2. fig. mitocan: nu face
bobolat a. 1. tare umflat sau bAsicat ; pentru d-ta sci stai intro boccii CAR.
2. scos tare afarA din pleoape : ochii bo- [Invechit bocciu, curAtitor de latrine =
bogati de broascd . [Origina necunoscutti]. turc. BOKy]. a. fant. 1. grosolan, ordi-
II

bobotaie f. Tr. flacarA mare, flAcA- nar vorbind de oameni sau de lucruri;
raie. [V. bobott]. 2. Mold. bucciu la cap, gros, tampit.
bobote (in) adv. Mold. Inteo doarA: bocet n. 1. cantec de jale ce se ros-
vorbefte in bobote pâlimariul AL. [Cf. teste la morti; 2. planset cu tipete
serb. BOBOTA, enigma]. vaiete. [Derivat din boci ; lit. strigat de
Boboteazi f. I. botezul Domnului, jale, corespunzand sinonimului vocero
and se sfinteste ape; 2. ziva cand se din Corsica].
serbeazA (6 lanuarie) : gerul Bobotezei, boci v. a plange cu jale, a se vAita.
frig strasnic; fam. borcbeata : a pdfit o [Dela dial. (Muscel, Banat) boace, gla,
bobotcazd de-i s'a dus numele. [Pro- 1= lat. voeau].

www.dacoromanica.ro
 floc 70 be!
bocire f. fapta de a (se) boci si re- bogdaprostel (bodaproste) int. 1.
zultatul ei gearnat, planset, vaiet. multumirea cersetorilor and sunt miluiti
bocit a. care a fost jelit: mort bocit. (cDumnezeu sA v5 iertev); fig. sei zici
n. bocire nu-i vreme de bocit. bogdaproste, cd 'ti dedei vestea PANN
bocitoare f. femeie care plange la un 2. (ironic) multumim D-voasta: el la
mort. toatd lovitura bodaproste le zicea
bocluc (bucluc) n. I. incurcAtua, ne- Pear. Ii n. (ironic) multumire: baba si cu
voie: se line numai de boclucuri; 2. ficd-sa B umplea de bogdaproste CR. ;
Mold. bagaj luat in graba, catrafuse : am puiu de bodaproste, ceretor: ghemuit
gdsit si secure si franghie sub boclu- In ddsagi ca un puiu de bodaproste
curile d-tale CR. 3. (Banat) bucliuc, Ca. [Slay. BOOT, DA PROST111, Durnnezeu
gunoiu de ingasat pAmAntul. [Turc. Bo- silk° ierte (picatele)].
mar, excremente. de unde sensul de in- boghet a. Mold. impenat la cap (vor-
curcAturA, belea]. bind de pasiri): pasari cari de cari
boclucas a. si m. care cautA bocluc imai cucuiete si mai boghete CR. [Dela
sau ceartà pentru lucru de nimica. Iboaghe, ca buhos dela buhd].
bocnh adv. teapAn: cdpraru meu bogomilic a. privitor la Bogornili:
era bocnd AL. [Contras din boaccind]. doctrina bogomilicd. [V. Bogomili].
bocshnesc a. dela Bocsa sau Bogsan bogonailistn n. erezia bogomilia.
in Banat) : saricd bocdneascd As. bogonisi v. a mormAi rugAciuni; un
, bodaproste) Mt. V. bogdaproste. biet cdlugar bogonisia pe slovenefte
bodárlfiu m. 1. soiu de rata*, cu pene rugele agoniei OD. [Vechiu-rom. bogo-
negre i doe ascutit, ce mereu se afundà nosnic, purator de Dumnezeu = slay.
in apA (Colymbus); 2. pop. temniti; ir000rrosizio, cu sensul degenerat ca la blo-
/KO rnerg la boddrldu. [ing. BURDARLel godori].
din bukdalni, a se cofunda]. bogoalov m. teolog sau cuantAtorul
bodiu (bodigas) m. Tr, erete, uliu. de Dumnezeu (supranumele sfantului On-
[Origini necunoscual. gorie). [Slay. B000sLovi, teolog].
bodogani v. Mold. 1. a mormAi: ad bogzar m. Zool. via mfirunti. [Ori-
bodogdnesti zi i noapte poveftile gina necunoscuta
Frantujilor NE012. ; 2. a cicáli, a certa bobaclu n. V. bogaciu.
pentru lucruri de nimica: nu mai bodo- boi v. I. a vopsi sau a colora stole,
gdni, cd pared esti o moard sirjcatd lAnA, eta, etc.; ldnuri boite fel de fel
AL. [i bodrogiini (Spdrtul bodrogdnind CR. 2. pop. a in§ela: bine l'am boit!
din gurd Ca.)=. *bodorogani, formatiune 3. a se drege la fatti: am boit-o cu rosu
onomatopeia analoagA lui hodorogi]. AL. [V. boia].
bodolan n. Mold. ciolan acolo ti-or boih f. I. vopsea de mice coloare
putrezi bodolanele. [OriginA necunos- pentru lAnA i postavuri : 2. dres rosu
cutA]. (pentru obrazi par) : baba i§i pune
bofte f. pl. Tr. Bot. vAzdoaga. [Cf. buff]. boia in pdr AL. 3. ardeiu rosu pisat
bogaciu n. tura coaptA bine In foc mArunt; 4. sos la bucate fAcut cu (net si
(In Mold. bohaciu si bohace): invdrtite legume. [Turc. ROTA].
si bohaciu AL. [Slay. POOA6A (din it. fo- boiala 1. 1. fapta de a (se) boi; 2.
caccia)]. boia. [Tras din pL boieli, de unde un
bogasier m. cel ce vinde bogasiuri, sing. boiald].
marca de manufacturer: cdciula curoatd boiangerie f. mestesugul sau priivA-
a bogasierului Fn. ha boiangiului.
bogasierie f. pavAlia bogasierului. bolangiu M. cel ce boieste haine,
bogasiu n. materie coloratA l lustru- panzeturi, bumbac, Mug. [Turc. BOYADJ4.
ith : salver/ de bogasiu. [Turc. sooasvl. boiastrit 1. vaa rea (PANN). [De la
bogat a. si m. 1. care are mult; 2. bou, cu sufbrul pejorativ astru].
avut in productiuni: lard bogatcl; 3. de boicoth v. a exclude cu totul si a a-
mare pret; haine bogate. [Slay. socian1]. meninta cu moartea (dupA nurnele lui
bogatag M. om foarte bogat. Boycott, primul proprietar irlandez pus
bogatie f. avutie, stare. la index de muncitori).
bogdani m. pl. numele stAlpilor ce boicotare f. punere la index (de lu-
compun stAvilarul morii (in Dimbovita). catori sau de adversari politici).
[Origina necunoscuta boier m. 1. odinioarA, nobil ; 2. titlul
bogdlinesc a. moldovenesc (dupi marilor demnitari ai Sfatului dornnesc,
numele lui Bogdan, Domnul Moldovei): asa numitii boieri de Slat, eonsilierii
Murat Gazi e sprinten ca soimul bog- intimi ai Domnului in numir de 7 : Ma-
ddnesc AL. idle Logolat, cei doi Vornici, Hatman,

www.dacoromanica.ro
 boi - 71 - bol
Postelnic, SpAtar p Paharnic; bolerii de bol n. I. ceascA mare fArA mSner ; 2.
divan, asesori domnesti, impArtiti in 3 continutul ei: un bol de lapte ; 3. tin
clase, din cari se alegeau boierii marl, fel de hap gros ; bol alimentar, massi
zisi i boierii cu barbel (Mare le Stolnic, rotunjiti ce formeazA pe limbh alimen-
Comis, Medelnicer, Clucer, Serdar, Sulger, tele amestecate.
Jignicer, Pitar, Satrar, Armas, AgA, CA- boland a. Mold. si Tr. nAuc copil
minar, etc.) si boierii mici sau boierinasii; boldnd. [Ung. BOLOND, prost, nebun].
3. odinioarA, titulaturA reverentioasà, azi, bolboaca f. V. bulboaca.
ironicA: boieri Dumneavoastra! 4. nume bolboare f. vArtej ; se inchide lacul
ce caranil dau mosterului sau proprieta- cu bolbori Bor.. [V. bolbol].
rului din orase. [Slay. aorIAnt]. bolbol (bolbor I) int. care imiteaza do-
boieresc a. ce tine de boier, nobll; cotitul apei agitate si borborositul curca-
rang boieresc. II n. Mold. claci (=munca nilor.
gratuitA pentru boieri); eu cu doina rnd bolborosl (borborosi) v. 1. a clocoti
plcitesc de bir si de boieresc NEOR. (de yaluri) ; 2. a tisni, a iesi fierbAnd
boierii v. 1. a face pe cineva boier fAcAnd bAsici (de apai, de salve) capul
(Punandu-1 in slujbA); 2. a da cuiva ran- de-a dura sarea, sangele bolborosea
gul de boler ; 3. a se fuduli, a se lenevi. POP. ; 3. a vorbi iute !}i incurcat : incepi
boierie f. 1. nobletS, titlul ei demni- a bolborosi turceste, fdrci sd stii bechiu .
tatea de boier; 2. slujbA la Curtea dom- miicar Ca. ; 4. a striga (de curcani). [V.
neasca. bolbol].
boierime I. clasa boierilor, nobleta tArii. bold n. 1. acul unor insecte ; 2. Mold.
boierinas m. 1. boier de rangul cel ac cu gAmalie; 3. furcA de impuns vi-
mai de jos; boierinasii serviau la Curte tele ; 4. fig. lndemn, stimulent: sub bol-
in dregatoriile inferioare de cbmirbsi, dul unui dor AL. ; 5. fierul ce se pune
capari, ciohodarl, aprozi, etc. ; 2. boier in capul fusului morii ; 6. pl. tapusi la
dela taril; 3. (BrAila) varietate de crap o casA tbraneascA. [Slay. sopa].
ai cArui solzi aurii au tin luciu metalic boldeiu m. ciline de vAnat cu picioa-
foarte puternic. [Diminutiv dela vechiu- irele scurte leagd-ti boldeii ! Isp. [Lit.
rom. boiarin = slay. BortAruNO]. I caine care boldeste sau Impunge vAnatul].
boierism n. I. clasA privileglatii; 2. boldi v, 1. a impunge cu boldul ; 2.
apucAturi boieresti. a impinge cu cotul; 3. fig. a Indemna; 4.
boierit a. 1. fAcut boier; 2. de curAnd a One: ce boldesti ochii la mine ? AL.
intrat Intre boieri, parvenit: b&ltiranul boldia adv. impungand cu boldul.
boierit. bolevniti f. boalA lipicloasA, epidemie
boieroaidi f. nevasta boierului. pntin ylolentA. [Rut. Boreraertd.
boieros a. care are gusturi de boier bona f. Mold. pL galci, anghinA. [Cf.
delicat, greu de multumit. diaL bolf, bo].
boiste f. 1. loc de luptA : a merge in boll v. a fi sau a zAcea bolnav ; copiii
boiste (sens conservat numai In cAnte- celnd bolesc de boala ctlineasccl ISP.
cele populare) ; 2. load unde se bat pes- [V. Ewald].
tii (in Mun(ii Apuseni) ; 3. Mold. (si bo- bolindet n. colindet (din care probe-
istean) m. peste cu corpul In forma u- bil e forma alteratA).
nui fus, de coloare verde inchisA (Pho- boliate f. bolesnitA ; pdna s'o mai
sinus laevis). [Slay. BOIVTE, loc de lupta]. potoii bolistea CR.
boistean m. V. boiste. bolnav a. care suferA de boalA. [Buig.
boiu n. staturg, infAtisare boiuf lui Jimmy].
aratei a fi ceva deosebit Lap. [Turc. soy]. bolniivi v. 1. a face bolnav; 2. a di-
bojätei cix. pL Bat. spAnz. [V. boz]. dea la pat.
bojbill v. 1. a face sgomot surd : in- bolniivicloa a.. cam bolnav, nesiintlitos.
mea bolbdia imprejur ; 2. a cAuta pe bolnita 1. infirmerie, intro mAnAstire.
pipAite (min Intuneric); bojbeii el si or- [Slay. soar:a-pa
bdccii prin bunget ISP. [Onomatopee]. boloboc (poloboc) n. Mold. vas de yin
bojdeucit I. Mold. cocloabi x in boj- sau de rachiu mai mic decAt butte si mai
deuca unde locuesc ei Cu.,[ibujdeuccl, mare decAt butoiul (Intre 70-100 yedre):
diminutiv dela bujdo]. de nu mi-ar deserta boloboacele At.
bojogar m. hot prost san nedibaciu [Rus. POLUDOZZA. jumAtate butie].
bolobot ix. cocolas de unt
da, sunteti niste bojogari Frt. [Lit. van-- bobb-
zAtor de bojogi]. los: contopirt din bob i cocolosl.
bojogi m. pL 1. plamanil vitelor 2.1 bolocan a. si in. 1. nume de bou ;
milruntate de vite gatite pentru maul. 2. fig. mock. [OriginA necunoscuta].
[Origin& net uticaoltii ). bolobaneall f. Mold. umflarea pul-

www.dacoromanica.ro
 bol 72 - bon
pei la vacile tinere. [Mold. bolohan umple de spaimA : moartea tatdlui sdu
bolovan : partea umflatit se intareste ca fir o bomber' pentru clansul,
piatra]. bombhni v. 1. a scoate un glas surd
bolohinit a. Mold. cu pulpele um- ca mustele sau albinele ; 2. a mormai
flate (de vacile tinere). [V. bolohaneala tot bombdnia din gurd. [Onomatopee].
bolonich f. plantà cu frunzele in forma bombar m. viespe mare cu acul In-
de secere (Shun hatifalium). [Ung. BO çepàtor i veninos (Bornbus terrestris).
LONYIK1. [Onomatopee, ca i variantele dialectale :
bolovan n. 1. butuc, In special grinda bondar, bongar, bonzar].
ce alcAtueste talpa sau temelia casei ta- bombardh v. I. a arunca bombe, a
rAnesti ; 2. piatrA mare ; 3. bloc, bucatA bate o cetate cu bombe ; 2. fig. a ataca :
mare de piatrA sau de sare. [Dial. bulvart nu-mi bombarda modestia cu cornpH-
= slay. BOLOVANO, butucl. mente A L.
bolowlini v. 1. a deschide ochii mai bombardfi f. masing de rAsbolu ce
marl decat cum sunt ; 2. a se strange in toate
servia odinioarA a asvarli bolovani
gramezi mad norii se bolovdnesc tunurile 00 bombardele Bk.c.
se sparg pe loc. bombat a. scos sau ridicat, convex
bolovinos a. plin de bolovani ; matca co o bomb&
bolovanoasa a unui pdrdu. bomboane f. pl. tot felul de zaha-
bolozh f. un fel de luntre mare : sapte ricale.
bolozale si saute sandale POP. [Vechiu- bombonierl f. 1. cutie de bornboane ;
rom. bolozan = turc. BOLOZAN].. 2. fam. cAsMA aranjatA cu gust.
bolsevic m. partizan al bolsevismului. bompres n. (in naviga(iune), catart In-
bolfevism n. regim dictatorial, insta- clinat pe dinaintea corAbiei (=fr. beaupre),
lat la Petrograd in urma revolutiei din bon n. I. bilet care autorizeazA a primi
Noemyrie 1917. Bazat pe demagogie 31 ceva ; 2. pl efecte publice : bonuri de
teroare, bolsevismul a stins panA in iz- tezaur.
voarele Mr comertul i industria, ruinand bonca-bonca I onomatopee ce ex-
tara 0i expunand-o foametii. Burgezimea prima un urnblet cu dese poticneli.
41 clasele culte sunt deopotrivA urgisite, boncii(hs)i v. Mold. 1. a rage : car-
tAranii, lucrAtorii i soldatii ffind singurii bul yenta boncaluind Ca. ; 2. a scanci
cari beneficiazA de noua stare de lucruri. (de copii). [Ceh. susgArr, a mormAi].
Nici vorba nu poate fi de o desvoltare bond& f. Mol. V. bundA.
culturalA subt un regim unde painea zil- bondar m. Mold. bombar : un bon-
nicA a devenit suprema preocupare a vietii. dar rotund in pantec Em. [De aceeas
Acest guvern de un caracter aziatic con- origin& imitativA ca i munteanul bombar
tinuA a bantui Rusia i toate opintirile (cf. Mold. bonddni = bombdni)].
spre a-1 suprima au rAmas panA acum bonditis f. V. bunditA : in catrinici,
zadarnice. [Lit. maximalism, din rus, bola., in bonditd AL.
maximum, acest regim pretinzand a rea- bondoc a. i m. scurt i gros. [Mold.
liza maximul 'avantajelor sociale in fa- bunduc = turc. BUNDUIC.].
voarea poporului]. V. soviet. boneth f. 1. cAciulfi ; 2. cAita, scufie.
bolvevist adj. cu tendiMe demagogicei bonethrie f. impletiturA de bonete,
extreme. In 1919 revolutii bolseviste au' de ciorapt, de tricouri, etc.
bantuit Prusia, Bavaria si Ungaria. bongar m. Buc. bombar. [Onoma-
boleti f. 1. zidarie In forma de arc ; topee ; cf. bonzad.
2. tot ce are forma de bold; : bolta ce- bongoase f. pL drAcii, lucruri necu-
rului, bond de vita; 3. prAvAlie boltitA, rate: pe /a scoli a invatat de stie a
magazin. [Slay. BOLTA, din it volta]. spune atdtea bongoase ? Ca. OriginA
bolta, m. cel ce are o boltA de mAr- necunoscuta].
furl. bonifich v. In materie financiarA : a
bola v. 1. a Incheia o clAdire In boltA ; credita cheltueli, a implini lipsa.
2. a sApa In forma de bold. bonjur n. 1, bunA ziva (formula de sa-
boltiturà 1. lucrarea de a bolti si re-' lutare) z indata viind, unul ft cinstefte
zultatul ei ; zid In formA de arcada sau cu bonjur PAM ; 2. bonjurist bonjurit
de semicerc. cu fungi plete AL. ; 3. hainA croitA dupA
bombh v. a umfla, a rotunji: li born- ultirna modA : sd pui un bonjur tacut
beaza pieptul. dupe jurnal NEM. ; 4. numele munte
bombh f. 1. ghluiea mare, umplutA nesc al ciupagului tArancei [=fr, bonjour].
cu praf de puscA, care se descarcA la a- bonjurist m. nume Ce Moldovenii dA-
prinderea Stilului : rdzdnd de al bombei deau In batjocurA la 1848 tinerilor fii de
suer AL.; 2. fig. Ore neasteptatA care boieri, intorsi din Occident cu idei libe-

www.dacoromanica.ro
 bon 73 bor
rale si reformatoare (li se zicea astfel, bordeiu n. 1. locuinth tarhneasch a-
fiindch salutau cu 4bon-jur)). V. duelgiu dancith in phmant i acoperith tot cu
si pantalonar. phmant sau cu stuf ; 1. fig. mice cash
boat a. ciuntit. I. ol. boante, mhini
II modestA: s'am i eu Un bordeiu. [Din-
ciuntite : cu boantele dcssfdsd copilul tr'un primitiv bord (conservat ca nume
Ise [Forma' nazalizath din but. trunchiu, topografic) l identic cu borta; cf. para-
ca ciont din clot]. lelisniul kinetic analog intre burd (de unde
bontfini v. a bate, a lovi : bontdnind burduf) i burtii].
mai tare la usd CR. fOnomatopeel. bordel n. cash de femei desfranate.
bon-ton n. caracter propriu vorbirii borderou n. noth explicativh i amil-
si manierelor lumii distinse, elegante. runtiti articol cu articol, a unei socoteli.
bonz m. preot chinez sau iaponez : borduril f. 1. margine garnisith: 2.
hinuri nalte i pagode unde cdntil ve- cadrul unui tablou.
chin! bonz AL. boreal a. care este la N., care vine
honzfi f. Buc. musch. fOnomatopeet dispre N.
bonzar m. Buc. (Mold. bonzfilim), boreasfi f. muiere sau nevasth (pro-
bombar. [V. bombarl. vincialism ardelenesc): o boreasd ce-i zice
bor 11, metaloid, de un brun verziu, carciumdreasd PANN, [Contras din ye-
care nu existh in naturh decat In stare chiu-rom. boiereasd, nevasth, lit. femeia
de acid boric. boierului].
borangic n. 1. mhtase toarsh de th- borli f. pl. lucruri de cash (perne,
ranee din firele gogosilor : trdmbele de plapome, Faker), apoi sdrente, carpe, ve-
borangic netesute OD. ; 2. panzh trans- chituri: ii culege boarfele de jos CR.
parenth, fini i ghlbuie, pentru chmhsi [Originh necunoscuthl.
si broboade primeneli de borangic borfas m. hot ordinar, pungas.
de filaliu OD. ; 3. planth parazith ce s'a- borfliciie f. hotie, punghsie: tovardse,
lipeste..de cotorul trifoiului (Cuscuta eu- mi s'a urit cu borfdsia (sp.
ropcea). [Mold. burungiuc -= turc. DU, borfete m. (Oltenia) Zool. boistean.
RUNDJUR]. borhilie n. pl. Mold. matele vitelor.
borantil f.planth medicinalh, intrebuin - [De aceeas origina cu borhar].
lath ca pectoral si clepurativ (Borrago). borhan Mold. stomac de vite. [Sem-
borax n. sare alba' Intrebuintath spre !tat din burduhan (cf. bardan)].
a inlesni fuzfunea metalelor. borhot n. ceea ce rhmane din struguri
Borboase f. pl. numele celor trei zile duph ce li se stoarce sucul: cu borhotul
de sarbaloare (4-6 Dec.), hramul sfintei se ingrasd vitele, [Cf. brahdl.
Varvara, sfantului Sava si stantului Ni- bori v. a da afarg din stomac, a vhrsa
colaie. [Origirth necunoscuth]. (din para..). [Origina necunoscuth].
borbolinfi f. pop. ciornhgel: sari, boric a. se zice de un acid format din
mdciuco! d, borbolino! !sp. [Originh bor i oxigen.
necunoscuth]. borili rn vantul de miazhnoapte, duph
borbo(ro)sl v. V. bolborosi. care vine ploaie. [V. boare].
borcan n. vas de phmant sau de sticlh, bornfi f. Buc. musch. [Onomatopee ce
calh mai mare de pus si phstrat lucruri reproduce s barna' itul insectei (cf. sbdrnai)I.
lichide: borcan de dulcet*, de mura- bornac ii. numele covrigului ce caphth
turi. [Ung. BORKANNA, din bor, yin, si colinclatorii cu pluguletul la Sf. Vasile (in
kanna, canal. Ialotnita). [Originh necunoscuthl.
borcfinat a. fncovoiat : nasuri lungi boroanii f. Mold. graph (mai ales cu
borainate Pass. col(i de lemn): de-a curmezisul brazdei
borceag n. planta ierboash adesea cul- boroanele pornesc AL. [Rus. BoaoNA].
tivath pentru nutret (Vicia sativa).[Orl- boroboata f. intarnplare rea sau fapth
gina necunoscuthJ. prosteasch ce face mare sgomot: nit s'a
borcut n. Mold. borviz i sticlh de Intflmplat o mare horoboatd. [Cf. bo-
foirna celor ce contin ape minerale. [Ung. lobot; varianta Mold. boatd (boanta),
BORKUT, din bor, vin i kut, izvor). din bot cu acelas sens de eboroboa(hs,
bord n. 1. marginea unel suprafete: confirmh raportul semantic intre cocolos
2. laturea unei coriibil; 3. corabia Irish* de cmamaligh) i epatanie), rnetaforh pri-
bordea m. fling inchipuith cu care mitiv ciobAneasch ce o intalnim deja la
mamele speria pe copii cei mid, ca sh Zilot Romanul («Mhria sa mai Mar un
tech si Sh stea binisor. [1.ft. burtosul (cf. bop)].
burdulea). boronl v. Mold, a grapa cu boroana.
bordeiatti n. inchpere inteo cash th- boronit n. grApatul cu horoana,
rhneasch spre a [gill a legume lama bars n. zearnA acrith prin dospirea th-

www.dacoromanica.ro
 bor - 74 -- bet
ratelor tntr'insa ; 2.ciorbi ficuti din zeami ria! cap sac..., bostan /Ara sdrnburi
de varzi; 3. fig. mice lucru acru; yin, [Turc. BOSTAN, gradinit de bostani].
bons curat; nu-i sufla in bors, nu se hostas:La f. Mold. bostinarie: bostand
Iasi a fi luat in ras: mie unuia nu-mi fdrd pdndar.
sufld nimeni in bore C. [Rus. Boasr61. bostAnarief. Mold. gradini de pepeni ;
borsi V. sborsi. frica prizeste bosteindria.
bort n. burta mare (din sarcina): cu bostiinel rn. Mold. dovlecel.
bortul la gurd Isl.. [Singular reficut din bostangiu m. 1. odinioara, soldat din
pL borti =- burtil. garda Sultanului: Osmangii i bostangii
bort& f. Mold. gaura: borta cheii. au sei curgd mii de mii AL.; 2. (ironic)
[Sensul primitiv e gauri sau scorburi de porecla data Bulgarilor i Sarbilor (van-
copaciu (cf lemn bortos)=rus. Bowe, zitori de bostani). [Turc. aosnump, lit.
arbore gatinos]. grAdinar).
borteli v. Mold, a giuri, a sfredeli. bostin& 1. 1. ceea ce rimane din fa-
borfos a. 1. cu burta mare ; 2. !near- guri, dupa ce se alege mierea i ceara;
cinati (vorbind de femei). 3. tescovina. [Varianta vostind (Mold.
borviz n. api minerala feruginoasa. hostind) = slav. wpm., ramisiti de
[ing. Brawn; bor, yin, si viz, apa]. ceara
borz a. Tr. $ i Buc. cu peril sburliti. bostinar in, cel ce aduni sau stoarce
[Ung. BORZ, bursuc]. bostina.
borza f. Mold. si Buc. acelas sena ca boston n. 1. un fel de joc In carti cu
munteanul bordea [Din borz]. 4 persoane i cu 52 de carti; 2. un fel de
borza f. 1. Buc. insect& musci; 2. gin- dans; 3. petrecere de dans dupi amiazi.
dac negru (numit i gdndacul mortilor) bostromengher m. intrigant, in spe-
de plaza rea. [Onomatopee (cf beirzdun)]. cial cel ce baga zizanie printre noii ci-
bog n. I. testicul ; 2. barna piezisi sub sitoriti; strejeri cari rdmaserd ea niste
un zid: zidul fade in bos. [Origina ne- bostromengheri hp. [*i potromenghiu
cunoscuti]. ((ca 5 fii aproape de Satana, trebue sii
bosar in. pepene verde de soiul cel fii ori drac ori spion, ori potromenghiu*,
mai mare si mai bun: bosar de Braila. Stamate); v. Introclucerea].
[Origina necunoscuti]. bostur a. Mold. sec, gol: capete bog-
boscä f. bostind, tescovina. [Origina tune. [Turc. nosrual.
necunoscutia biosturii f. vagAunA: bostara aceasta
boscar m. Mold. scamator neam de umedd fi fioroasd (VrAm.11).
neamu rneu n'a fost boscar AL. bot n. 1. partea capului la aim si
boscArie f. Mold. scamatorie (dupa alte animale, coprinzand gura i nasul: 2.
numele lui Bartolomeu Bosco, faimos sca- tam. gura la om ; fam. a se sterge pe
mator italian, niscut in 1793, viziti Mol- bot, a nu capita unlucru ce doreste ; 3. ceea
dova in al doilea pitrar al sec. XIX, mort ce seaminti unui bot: botul condeiului,
in 1863). botul cismei, botul luntrei. [Origina
boschet n. pidurice, dumbravi, tufis necunoscuti].
n umbra tdinuitului boschet Ex, bot n. 1. mice massa rotunda bulgare
boscoane 1. pl. Mold. vriji, fermece, de piimant, cocolos de zipada, bulz de
[Cir. bizantin BASCANIA (cf. amdgi)J. branzi: 2. mice lucru turtit, ghem: facemd
bosconi v. 1. Mold, a descanta ; 2. mdmdliga bot; 3. fig. boroboat& [Ori-
Munt. a bolborosi, a vorbi ingiimat (ca gina necunoscuti].
(emale ce descantd). botfi f. 1. vas de lemn infundat in care
boscorodi v. Mold. 1. a descanta, a plugarii tin api de baut pe camp 2.
mormai: boscorodind molifte NEoR; 2. butoias: o botd cu. pdstrdivi On. IV.
a scotoci : ce-mi boscorodesti prin du- butel.
lap? AL. [Compromis din bosco(ni) botanic a. privitor la botanica : In-
blogodori, printfo forma intermediari stitut botanic.
(blogo)rodi]. botanic& f, stiinta care are de obiect
Imam& 1. fest& renghiu: are sd-i facd cunoasterea, descrierea i clasificarea ye-
bosmaua ISP. [Turc. nosx,(, crimi cu sensul getalelor.
scizut ca la bazaconie]. botanist m cel versat in botanic&
bosorog a. ai m. vitimat la intestine. botau n. bati ciobineasci : fi oile cu
[Din bos cu un sufix analogic (cf. ho- botdul be mdnii POP. [Dial. Tr. botd=rus.
dorog)]. Bore (cf. bdtd)].
bosorogeata f. vitimatura, hernia. botcfi f. Mold. chilioari in care se naste
bostan m. Mold. 1. dovleac aldture matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v.
niate boatani turceati Ca.: 2. fam. cap: bated)].

www.dacoromanica.ro
 bot 75 -- bra
botez n. una din cele 7 taine ale Bi- boulea (d'an) adv. alene, ca un bout
sericii crestine, menita a sterge pacatul merge tot &an boulea.
stramosese prin cufundare In apa sfintita. boulean in. 1. bou Muir; 2. alt nume
[Abstras din boteza]. dat avatului (a and dimensiune in apele
botezh v. 1. a savarsi botezul, eufun- noastre trece peste 69 cm.).
(land copilul In apa; 2. a se face crestin, bour m. Mold. 1. soiu de bou negru
botezandu-se; 3. a (la un nume cuiva. cu o varga alba pe spinare; odinioari in
[Lat BAPTIZARE]. padurile din Carpap, azi numai in codrii
botezat a. si m. cel ce a primit bo- din Lituania, numit in Muntenia zimbru
tend. 1(Bos urus): bouri 'nalti cu steme 'n
botezator a. care boteazfi : St. loan 'frunte En.; 2. pajerea Domnilor Moldo-
Botezdtorul. vei (adica un cap de bou): pe dasu-
botiori m. pl. un fel de cisme mail, pro-i steagul cu bour AL.; 3. semn (pri-
an aproape disparuti (=.1r.bottes tortes). mitiv un bour) cu care se infiera in ve-
botgros m. pasare cu botul scurt si chime ficitorii de rele si apoi vitele corn
gros (Cocothrauestes). se cunosc boii din eireadd si caii din
bop v, a strange Ca un ghem, a mo- herghelie de pe bourul lor NEOR. 1 4, par-
totoli (mai ales de haine). [V. 1,00. tea dinainte ce este ridicati dela talpa
botinit f. Mold. gheata botind de lac. siniet (cea dinapoi se cheami cd/cdiu);
botit a. facut bot: mototolit, ghemuit. 5. botul hmtrei. [Vechiu-rom. boar
botnita f. ochiu de tunic, de curea sau lat. BUBALUS].
fier, ce se pune In botul animalelor spre bourean tn. bou (ca nume): ha, ho,
a le Impiedeca si muste sau sa manance. bourean/ trage brazda pe lcipsan POP.
befog rn. cosac, ramas mic (cat un bourel tn. 1. bou (ea rastilare); 12
bot). boi bourei la coadd codalbei POP. ; 2.
botorog n. boroboati Cl gicu bop- nume dat melculul (din cauza coarnelor
rogul. [Derivat din bot; v. boroboatd]. sale); 3. Buc. sfredelus, numit i ochiu-
botos a. 1. cu botul gros; 2. tam. o- boului (aceasti pasirica netrind mai mare
braznic, nerusinat. decat un ochiu de bou).
bbtosi in. pl. soiu de opinci. [Ung. bouresc a. ca la bour : rude, melc,...
soros, Incaltaminte de pasla scoate coarne bouresti POP.
botros m. vrabie cantareata cu ciocul bovin n. care e de familia boului:
scurt l cu penisul frumos, petrece prin rasa bovind.
bradet (Pyrrhula). box n.1. instrument de luptat cu puns-
boo m. 1. mamifer din ordinul mine- nil la Englez1; 2. buldog.
gitoarelor, mare de stat, cu forme ro- boxor m. cel ce se bate cu purnnii.
buste si coarne solide, bun pentru trans- boy-scout m. numele englezese al cer-
port si lucrul campului; a-si pune boii cetasului. (V. aceasta vorba).
in plug cu cineva, a-i eauta ceartd: cu boz (bozie) in. soc mic cu floricele
mine ti-ai pus boii in plug ? CR. ; a nu albe ce se prefac In bobite negre; planti
ft cuiva top boii acasa, a nu fi In toate cu proprietip purgative, joaca un rol Cl
apele (rnetafore luate din sfera indeletni- in medicina populara ( Sambucus ebulus ).
cirilor taranesti): nu stiu ce o fi avdnd [Rut. sod.
flea Chiriac...par'cd nu-i sunt toti boii bozhi v. Mold, a mucezi (de yin sau
acasd CAR. ; 2. fig. gros de cap, om prost; de bere). [Adica a cipata la suprafati
3. (d'a) joc de copii in care s'arunca un flori albe ca ale bozului].
bat (numit bou) de un nurnfir oarecare bezitrie f. cinapie cu bozi.
de oil. [Lat. BovzmI. boztunflà v. a-5i umfla buzele ai a
bou-de-balta m. 1. pasare baltireata sufla tare de necaz, a se mania (mai ales
care obisnueste a.l biga capul In api si de copii). [Din buzd i umfla].
a sbiera ca un vitel (Ardea stellarts); boztunflat a. 1. maniat; 2. fig. urn-
2. soiu de broasci care, ("and e suparata, flat peste misuri: stil bozumflat.
arunci un sue alb spumos (Bombinator brAbAnoc in. Bot. pervinci. [Cf. Rut.
igneus). BAREVINOld
bou-de-noapte m. alt nume dat buf- brae n. 1. gramadii netrebnica: pe
nitei, ale cirii strigite aduc cu ragetul cand luna strdluceste peste a tomu-
boului. rilor bracuri En.: 2. animal san lucru
boul Domnului (boul lui Dumnezeu) de lepadat: cal de brac, prost. [Nernt.
rn. 1. numele popular al coccinelei; 2. ri- BRACH].
dasci (mandibulele insectei se desvolti brae m. un fel de prepelicar San co-
in forma de coarne la bilbat); 3. fig. poiu cu parul fins. [V. braica
prost, tont. -brach e. a pune Intio directiune de.

www.dacoromanica.ro
 bra - 76 - bra
terminatA: a braca un aparat (-= fr. brahmanic a. privitor la bralimani ;
braquer). credinle brahmanice.
brach f. Buc. (pl. brace, braci), is- brabmanism n. religiune indiana a
mene. [Lat. BRACA, nAdragij. càrii perfec(ionare e budhismul (150 mi-
bracie (brticea) 1. cingatoare lunga de lioane sectatori). Dupà aceasta doctrina
lank Infloratà cu margele i fluturi, ce se religioasa, Brahma s'a incarnat succesiv
poarta obisnuit peste brau. [Derivat din in Brahma, Visnu si Siva, constituind astfel
bracd (ca fdsie din fafd).] o triplA incarnatiune sau trinitate (trz-
bracinar n. 1. Tr. curea de strain murti). Brahma, in prima-i incarnatiune,
nadragii (sau bracele); 2. fig. speteaza ce avu patru fit, din cari se trag cele patru
leaga capetele cracilor la piscul carului. caste ereditare ale Indiei, mai prejos de
bractee I. Bot. frunzisoarA ce ifà- cari sunt paria sau necuratii.
urA florile Inainte de Imbobocire. bralunin a. brahmanic ; dela India
brficui v. 1. a alege bracurile ; 2. a le- brahmind AL.
pada ca netrebnic ; 3. a tAia tot lemnul braica f. femeiusca bracului. [Nemt.
bun dintr'o pAdure. BRACKE J.
brficuit a. 1. netrebnic: printre to- braileanca f. bora de Braila. -
mart brdcuite asezat si el un brac En.; branca 1. 1. labb si in special laba
2. cu copacii tAiati: pdduri bracuite. ,dinainte a dobitoacelor, ghiara ; pe brand,
brad m. 1. arbore rbsinos totdeauna pe maini pe picioare (ca animalele) ; in
verde, foarte Intrebuintat In tamplArie si brand, in genuchi: deodatd Stambulul
I

dulgherie; dinteinsul se scot materii rA- Icade 'n brdnci AL.; 2. (ironic) 'liana, la
sinoase (ca terebentina, smoala, etc.), iar ; 3. Mold. branciu; 4. planta marina
I

mugurii sal se aplicA In medicinA ca an- din care se scoate soda ; branca porcului,
tiscorbutic (Abies pectinata); 2, lemnul buberic ; branea ursului, pAlamidA. [Lat.
bradului; masa' de brad; 3. fig. teapfin BRAKA, lab& de flora mai ales la nume
aratos: un brad de fldcdu ; 4. ramura de plante (ex. branca ursi)].
de brad la mirese In ajunul cununiei brfinca f. Med. 1. numele popular al
hora jucata cu acea ocaziune: ziva de erizipelului; 2. umflaturi la gat sau la
brad. [Albanez !MEDIU], cap (la ,cai si la porci) bivolii sunt apd-
bradet n, brAdis. ,rati de brdncd. [Cf. gr. mod. BRLNCHOS,
bradiff n. pAdure de brazi. raguseala].
bradiqoara f. pasare sAlbatica, nu- branci v. a da branci cuiva, a-I Im-
mita In Mold. ieruncA. [Lit. pasare sal- pinge cu mainile ca sA dea in laturi.
baticA ce petrece prin brAdis]. branciog n. ses pietros: fdranii sapd
bradilor m. 1. plantA ce creste prin In branciogul sterp al dealurilor OD.
pAdurile muntoase ( Lycopodium selago); Originb necunoscuta).
2. Tr. ienupAr. brand, adv. pe brand: afard brdn-
bradoo (bridulet) m. numele oltenesc ci Pa dat.
al colAceilor, In chip de om, ce se fac la branciu m. 1. lovitura cu mana, ca
mucenici (9 Martie). [Varianta Tr. bren- sa se depArteze sau sb caza (in brand) :
dus se opune unei derivari din brad]. mi-a dat un brdnciu; 2. fig. indemn
braga f. 1. bauturti acrisoarA facutb inima Ii dete brand. [Singular refacut
din ffiina de meiu ; 2. fig. bAuturA proastit. din pl. brand: v. brdncd, labat
[Rus. BRAGA]. brancuta f. Tr. plantA numith obis-
bragagerie f. locul unde se vinde nuit nasturel. [Alteratiune populara din
braga. germ. Brunnenkresset
bragagiu m. cel ce face sau vinde braga. brandebur n. broderie sau galon la
braghina f. varietate de struguri cu o hainA (=-- fr. brandebourg).
boabele roii, rotunde i mArunte. [Ori- brandula f. 1. (de toamnA), plantA
gina necunoscutA). ce apare in primele zile de toamnA, cu
braglar m. batul braglelor. fiori rosiatice In formA de palnie, intre-
bragle f. pl. In Oltenia si Tr.: vatale buirnatA la colorat (Colchicum autum-
(la stative). [Origina necunoscuta nate); 2. (de primAvari), un fd de so-
braba f. 1. orz fiert si uscat, despuiat fran cu flori violete (Croccus). [Origina
de muguri i gata a fi intrebuintat pentru necunoscutfi).
fabricarea berii ; 2. drojdie ramasfi In Ca- brfinet n. V. barnet.
zan de fAcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic branini f. pl. organe de respira(iune
cu rus. BRAGA (V. bragd)]. ale pestilor.
brabiceial a. al carui craniu e relativ brianifor n. 1. cingatoare ingusta: cu
rotund. brdnisoare de beteald OD. : 2, sens teh
brahman m. preot al lui Brahma. nic). V. brAcinar,

www.dacoromanica.ro
 bra - 77 - bre
braniste f. 1. picture cu tufls des : toare mai lea de lana colorata ; 2. mij-
braniste numai de o tufa nu se face locul /rims: cu barba pand la brdu ; 3.
niciodald PANN. [Slay. BRANITI, a opri (deci coroana ce incinge peretii sau o coloanii;
padure oprità de tatat)]. 4. joc plin de vioiciune i insufletire
bransa f. 1. ramura, diviziune speciala ceIntati brdul, Idutari ! 5. fig. dunga :

a unei stiinte; 2. profesiune, specialitate brdie de lumina.. [Origina necunoscura].

(= fr. branche). bray a. si m. viteaz, voinic : bravi,
branza 1. 1. product din partile solide teribili sub armele lor brave AL.
ale laptelui Inchiegat ce se poate usor fa- brava v. 1. a infrunta primejdii cu
rama cu mana ; 2. fig. treaba, procop- nepasare; 2. a provoca sau a desfide pe
seala nu-i nicio brdnzii de el. [Vechiu cineva.
termen ciobanesc atestat intr'un document bravo! Mt. vorba intrebuintata spre a
raguzan din 1356: brenge, caseus vala- incuraja sau aplauda. IIn. aplaus eu
chicus: probabil dupa numele oraselului spun si altul bravuri ia PANN.
Brienz, unde se [acea acest fel de branza bravura f. vitejie, voinicie.
(cf. nernt. BRINSENICASE)J. brazda v. 1. a trage brazda cu plu-
branzar m. cel ce face sau vinde gul ; 2. fig, a patrunde aceste vorbe
branza. ma brdzdat addnc inima norodului CR.;
branzeturi n. pL I. diferite soiuri de 3. a strabate in toate directiunile, a des-
branza ; 2. manciiri cu branza. [Colectiv pica : fulgerele brdzdau cerul.
analogic din branzdj. brazda f. 1. fasie de parnant rastur-
brainzoaica f. placinta cu branza. nata cu plugul : a se da la brazda, a se
brasoave f. pl. Mold. palavre, min- deprinde, a se potoli ; 2. canal ce se for-
ciuni, fleacuri: nu se trec brasoavele pe meaza prin ruperea si rasturnarea braz-
la noi AL. [Aluziune la marfa din Brasov dei ; 3. bucata de pamant plantata cu
sau la apucaturile faloase ale brasovenilor]. flori, legume, larba 4. iarba verde co-
;

bragovean m. 1. locuitor din Bra- sita ce se &à vitelor ; 5. fig. urine treca-
sov; 2. negustor care se aprovizioneaza Mare ce lasfi uncle lucruri vaporul taie
la Brasov cu diferite obiecte fabricate de brazdd lungd pe al mdrii plaiu senin
manti: era brasovean si-mi spusese AL. cdnd in cercuri unduioase, cdnd
brasoave AL. In brazde de vdpaie Em. [Slay. BRAZDA].
brasoveaneä 1. caruta mare de Bra- brazdar n. fierul cel lat al plugului
sov pentru transportul marfurilor din a- care taie brazda pe dedesubt brdzdarul
cest oras. e partea cea mai folositoare si mai nea-
brasovenesc a. de Brasov cu cioa- parata a plugului.
reel brasovenesti POP. brazdat a. 1. sfipat In brazda : drum
brasoveneste adv. 1. ca la Brasov brdzdat ; 2. incretit, sbarcit: fald brdz-
sau ca marfa d'acolo ; 2. fig. mincinos data.
prea !mums le spui acestea, Insd cam brazdila (de a) f. Mold. un fel de
brasoveneste NEOR. joc de copii.
brasovenie f. 1. articolele industriei bre! int. exprimand mirare, suparan
ardelenesti (incaltaminte, palarii, vase de sau familiaritate ; spune, bre ! omule .
lemn): carul de brasovenie F. ; 2. lo- vino incoa, bre ! [Turc. BRE].
calul unde se vand. breaslä f. 1. corporatiune: breasla
bras n. 1. membrul superior care in- bldnarilor ; 2. meserie, profesiune: nu
cepe dela umar si se termina la mama si-a mai schimbat breasla. [Slay. BRA-
(la om si la vertebrate); 2. cat poate TISTVO, ffatie].
purta un brat sau amandoua un brat breaz a.1. cu 0 dunga alba dela frunte
de lemne ; 3. parte ingusta de mare : Du- la bot (despre vite) : bou breaz, cal
ndrea se desparte in trei brate ; 4. fig. breaz ; cunoscut ca un cal breaz, foarte
putere : brain! lui D-zeu. [Lat. BRACHIUM]. cunoscut ; foame breaza, foarte mare ;
bratara f. 1. scula in forma de Mel ca la breaza, un fel de bora taraneasca ;
cc poarth femeile la brat ; 2. podoaba : 2. fig. (ironic) rar In felul sàu, distins
mestesugul la om e bralard de aur nu esti mai breaz dealt altii. [Slay.
Pass ; 3. vergeaua ce uneste coasa cu BREZA, mesteacan, arbore de coloare alba,
costa. [Lat. BRACHIALE]. de unde vita patata cu alb].
bratea f. Mold. bratara mica. brebeneac m. numele banatean a.
brateleta f. bratara mica. sturzului cantaret. [Origina necunoscutal.
bratet (la) adv. brat la brat. brebenei rn. pl. *Ma cu colori man-
bratis adv. corp la corp : se lupta dre i variate. (Corudalis). [Cf. Lat.
bratis cu ursul. vumENA].
brats (pl. branc si brae) n. 1. cinga- brec n. trasura usoara cu 4 mate,

www.dacoromanica.ro
 bre 78 bro
avAnd un scaun pe dinainte, iar pe dina- al care ciobanii bat laptele inchiegat.
poi douà banchete asezate una In fats [OriginA necunoscutA)
alteia (=- engl. break). briliant a. strAlucitor. I n, diamant
breiu m. plantb IntrebuintatA In me- tAiat cu mai multe fete.
dicinA ca purgativ (Mercurialis).[Origina briliantin a. ca briliantul; pudra bri-
necunoscutAl. liantini; fig. lace o roue"! briliantind AL.
brelan n. 1. un tel de joc in cArti ; briliantink f. 1. praf pentru curA-
2. reunirea a trei arti de aceas valoare. titul metalelor si al sticlelor 2. un fel
breloc n. scule de mia valoare ce de cosmetic compus din uleiu de ricin,
se leagA de lantul unui ceasornic. glicerinA si spirt.
brendus m. V. brados. brilioanci f. Tr. plena numitA o-
breafi f. spArturA de tun In zid (= fr. bisnuit iarba fiarelor. [Origin& necunos-
brèche). cuta].
breslas m. cel ce face parte dintr'o brind n. pahar bAut In sinAtatea
breasIA, meserias. cuiva; vet 'nchin acest brind al fritiei
bretele pl. curele sau benzi elastice, AL. (-.= fr. brinde).
aduse de dupti umeri spre a tinea pan- brio n. Muz. I. executiune vie; 2.
taloni (= fr. bretelles). fig. vioiciune, foc.
breva f. scrisoare papalA mai putin brioalä f. plantfi cu florile rosiatice
solemnA de cat bula. si cu fructele aproape cilindrice (Meum).
brevet n. diplomA, certificat eliberat [Diminutiv din brie].
de Stat celor ce autorizeazA a practia brisek. f.Mold.cabrioletA.[Pol. BRYCZICAl.
unele industrii sau profesiuni; brevet de briscar m. cel ce are o briscA.
inventiune, dat inventatorului spre a au- bristol n. carton cu foi de desen si
toriza proprietatea si exploatarea desco- foaie izolatfi, cartA ; o bucatd de bristol
peririi sale. CAR.
brevetk v. a da un brevet. broajbri f. Bot. nap: broajbe i gu-
breviar n, 1. carte ce contine rug& lii PANN. [Serb. auosavA].
ciunile de toate zilele: ceaslov, molitfel- broancfi f. un fel de lAutA sau vio-
nic ;2. fig. carte ce se citeste cu asidui- linA (In Banat). [OriginA necunoscutAl.
tate. broasca f. 1. mic animal amfibiu
brezaie f. 1. masa ImpestritatA de , din ordinul batracienilor, cu pielea goalA,
CrAciun; om invelit intr'o zeghe i Im- linsA si moale, cu pintecele galben pA-
podobit cu felurite basmale, panglici pi tat cu negru, cu gura largA 1 cu ochii
flori, purtAnd un cap de animal cu bot tare iesiti dln cap ; corpul lor trece prin
(sau de pasiire cu cioc) pe care /I pune o metamorfoa: ou, mormoloc, animal
In miscare cu o sfoarA si-1 face a scoatA perfect (Rana); broascA testoasA, soiu de
diferite sunete oamenii ii impodobira broascA al cArii corp e acoperit cu
cu flori ca pe o brezaie ; 2. fig. femeie teastA de solzi din care se preparA bagaua
Mita cu prea multe dresuri i podoabe: i(Testudo); broasa rAioasA, broascA fArA
pared este o brezaie. [V. breazl. icoadA, greoaie 1 urAcioasA, trAieste In
bribornic m. V. bobornie. locurf nmede, unde se hrAneste cu omizi
brie n. bastiment cu dou5 catarte. ,(Bufo cinereus); 2. Incuietoare la us&
briceag n. cutitas de Wet creioane compusA din clantA, zAvor si chele (a-
si penite. [Bulg. BratArd. duce cu chipul unei broaste); 3. umf1A-
briciu n. cutit de ras barba. [Slay. turA sub falcA (la vite); 4. Mold. orzisor
slued. la ochi si (la pl.) scrofule ; 5. (de moarA)
bridj n. joc In cArti, o varietate de Mold. V. brotac; 6. pl. surupelnitele teas-
whist (= engl. bridge). cului de vie; 7. ciocul clestelui dogiresc;
brie f. 1. planta ale cArii frunze se18. floarea de la capAtul stAlpilor unui
strAng, cAnd le atingem (Impatiens nolibordeiu; 9. un tel de rAndea ; 10. (iron.)
tangere); 2. Tr. V. breiu. copil mic. [Lat. medieval BRUSCUS ; sen-
brigada f. I. corp de trupe, compus garlic metaforice fac aluziune la confor-
din don& regimente si comandat de un matiunea batracianului sau la unele pArti
general; 2. jandarmi reuniti sub ordi- ale corpului sAus bot, gat, labe, ochi,
nele unui subofiter. pAntece]. 11 adv.. gramada (ca o broasa):
brigadier m. grad inferior care co- el cade inainte-i, se face jos broascd
mandA 6 soldati, caporal In infanterie. PANN:
brigand in. tAlhar. broktee rn. Mold. V. brotac.
brigandaj n. I. hotie cu mAna Mar- brobinti f. plantA ce serveste la yip-
matA : 2. jaf, prAdAciune revoltAtoare. sit rialben (Reseda luteola). [Cf. dro-
brighidau n. Mold. roata sau druga Hid].

www.dacoromanica.ro
 brio - 79 - bru
broboadk I. Invel4 de cap; baris, bronzat a. de coloarea bronzului.
boccea, maramA, stergar, testemel. [Abs- brofiä f. ac de piept (= fr. broche).
tras din probodi]. broria v. a indoi i coase laolaltA foile
broboanfi f. 1. boat:4 mare; 2. pi- unei carti.
cAtura: broboand de sudoare; 3. (bur- brottat n. lucrarea de a brosa cfirtile
boanfi) agristi sau coactizA rosie. [Origina isi rezultatul ei,
necunoscut5]. broschnesc a. din familia broastelor:
brobodelnic n. broboadA sau vAl de inearnul broscdnesc.
mireasi. brosearie f. 1. baltA de broaste; 2.
broboni v. a acoperl cu picAturi sou locul unde se vAnd broase de usi,
bAsici, a bAsica; o sudoare rece Ii bro- broscarith f. plantA ce creste prin
boni fruntea. apele stagnante si lin curgAtoare (Pota-
brobonit a. acoperit cu broboane mogeton natans).
sau picAturi; fig. pdmiinful brobonit de broscoitt m, 1. broasci rAioasA; 2.
roud. (ironic) copil oda.
brocat n. stoffi de mAtase tesuta cu broqtesc a, ca la broasch, In felul
un amestec de diferite culori si cu aur broastelor; ochi brostesti, tare iesiti din
sau argint, ImpodobitA cu flori i figuri cap; umblet brostesc, in shrituri; Yana
(= fr. brocart). brosteasca, plantA acvatica din familia
brociu n. plantfi numità obisnuit roibd. algelor, numitA si strain de broascd
[Serb. mod. (Conferva rivularis).
brodh v. 1. a face pe o stofA dese- brogtet n. 1. gramadi de broaste ; 2.
nuri in relief, a coase cu flori la gher- multime de copii mici.
ghef; 2. fig, a ampbfica, a face desvol- brofurà f. carte brosatá de mica In-
tari accesorii. tindere,
brodealli f. starea lucrului brodit: brotac m. 1. broascA mica de coloare
intAmplare, intalnire neasteptatii, coin- verde (Hyla viridis); 2. lemnul scobit
cidenta. pe care stA capatul grindeiului (la o roatà
broderie f. 1. lucrarea fficutb bro- de mond). [Gr. vulg. BROTAKOS = clasic
dAnd; 2. fig. ceea ce s'adaoga ca podoabA BiTRAHOS varianta Mold. brodtec a pa's-
la o povestire sau la o bucatA muzicalà. trat accentul primitiv].
brodi v. 1. a gasi pe cineva sau ceva bru int. exprimfi intensitatea gerului:
din intamplare : am brodit-o acasd; 2. a bru! mi-e frigl En.
veni pe neasteptate si la moment opor- brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv ca
tun: ai brodit-o bine azi; 3. a se intAm- o copild brudnicd Moil. brodiu, bru-
pla: cum se brodi, c a lo cul sà fie al rituri ? 'diu originA necunoscutAl.
[Rus. "month, a rAtfici, de unde notiunea bruit n lutul moale ce zidarul aruncii
de a ajunge sau a afla din bitamplare pe perete [Originii necunoscutà].
(asociatiune de idei analoaga lui nemera bruftuealii .f. I. tencuealA ; 2. fig. (si
brom n. corp simplu lichid, brtm. ve- ironic) ocard, bAtaie: ,.te fan a dat Tur-
ninos si de un miros neplacut, descope- cilor o bruftueald,..: hp.
rit In 1826 de Balard In apele oilaptiel- bruftui v. 1. a tencui un zid ; 2. fig.
for sárate. a se rash, a brusca incepu s'o goneascd
bromurh f combinarea bromului cu s'o bruttuiascd.
in alt corp simplu: bromura de potasiu brulinc m. V. burlinc.
e IntrebuintatA in medicinA ca un calmant bruin& v. a cAdea sau a bate bruma.
al sistemului nervos. brunt& f. 1. roua albA ce inghiatà
bronhii f. pl. numele calor douii con- peste noapte ; 2. praf alb, usor si fin, ce
clude prin care aerul trece din trabeea- acopere unele fructe ; 3. fig. foarte putin,
arterà In plArnani. mai nimic o brunici de invd/dturd. [Lat.
bromtith I. inflamatiuhea bronhiilor, BRUNA, solstitiu de iarnA, iarna: s'a luat
caracterizatà prin o tuse mai malt sau efectul pentru cauza].
mai putin violenta l provenita din cauza brumar m. numele popular al lunei
frigului si a umezelfl. Noemvrie (adicii luna and cade bruma
bronz n. 1. metal artificial, aliaj de mare). II a doua lunA a anului republi-
ararnA, cositor zinc; dinteinsul se fac can francez (22 Oct.-22 Nov.).
monede, clopote, tunuri, instrumente mu- brumarel m. brumarul mic. numele
zicale; 2. clopot de bronz; 3. fig. nesim- popular al lunei Octomvrie.
titor: inimd de bronz. brumiriu a. de fata brumei, cenusiu:
bronzit v. a da coloarea bronzului. cdciuld brumdrie. II brumarie 1. varie-
bronzfirie f. lucruri de bronz i prA- tate de struguri.
valia unde ele se valid. brumat a. 1. bAtut de brumA : prune

www.dacoromanica.ro
 bru - 80 - buc
brutnate; 2. fig. fara chef, indispus: nu buboiu n. buba mare, inflarnatorie
fi asa de brumat. . dureroasfi.
brumatec a. de toamna : pant bru- bubos a. plin de bube sau buboaie.
matec. bland v. 1. a da un sunet surd dar
brumos a. 1. cu bruma groasa, in- puternic, vorbind de sgomotul tunetului ;
cArcat de brumA cer brumos; 2. frigu- 2. de orice sgomot ce asurzeste: tunuri
ros: timp brumos. sute bubuictu, se cldtina pamantul At.
brun a. 1. de coloare galbena inchish [Onomatopee].
batand in negru; 2. cu pArul brun. bubuit n. sgomot mare (de tunet sau
brunet 13. stofa de coloare inchisa : de tunuri).
ghete de brunet. bubuiturä f. bubuit prelungit.
brunet a. si m. cam brun la tap, oaches. bubulite f. pl. bube mici de sudoare.
bruq m. Tr. bulgare ; brus de pdmant. bubuluci n. pl. numele stalpilor ce
[Cf. rus. BRLIKII, a ffiramal, sprijina coastele prispei unei case tara-
brusc a. 1. aspru, iute : caracter brusc ; nesti, [Forma diferentiata din babaldd.
2. repede i neasteptat: plecare bruscd. buburos a. plin de bube mid, vor-
II adv. cu bruscheta. bind de scoarta sau de coaja plantelor
brusch v. 1. a trata intr'un mod brusc; si a fructelor.,
2. a grabi, a precipita. buburuzfi 1. 1. huba de tot mica ; 2.
bruscheta f. 1. firea celui brusc; 2. alt nume dat coccinelei (dupai cele seapte
vorbA sau faptti brine& puncte sau bube de pe corpul ei); 3.
brusture xn. planta cu frunze late, cu Mold, bucata mica si rotunda- o bubu-
flori purpurii sau viorii, al caror potn se ruzd de mdmdligd.
agata usor de hainele oamenilor si de buc m. Mold. 1. pleava ce ramane dupa
lana oilor ; e buna pentru rane i bube baterea granelor, canepei, inului, caltilor:
(Arctium lappa). [Origina necunoscuta]. aci sunt niste buci, pentru fdcut saci
brut n. paine neagra, pita (invechit). CR. ; 2. caier pe sfarOte: stau sd afar-
[Nernt. atior, printr'un intermediar sasesc]. sesc i bucul dsta; inteun buc, foarte de
brut a. 1. grosolan (in stare cum l'a graba, intr'o clipa. [Origins necunoscuta].
produs natura): tarn brut; 2. care n'a bucal f. 1. una din cele doufi parti In
fost rafinat: zahar brut, our brut; 3. care se imparte fata prin nas dela gura
lipsit de viata, inert: corp brut, piatra, pana la tampla ; 2. imbucarel negdsind
sau mineral; 4. in cornert, totul fSrS sea- ursul nimic de bucd PANN ; 3. pl, bucile
derea cheltuielilor: produs brut; greu- sezutului. [Lat. BUCCA].
tate brut& fara a tinea in searna daraua. bucal a. cc tine de gura: orificiul
II m. 1. animal fara ratiune ; 2. fig. om bucal.
stupid si grosolan. bualaie a. 1. cu lama alba si botul
brutii f, fiinta grosolana, om brut. negru; miorifd bucdlaie (v. late); 2. bu-
brutal a. 1. ce tine de animal: poftd cAlat: o fetitd rosie i bucdiaie.
brutald; 2. grosolan si violent. adv. II bucilat a. cu bucile pline (de coil ),
cu brutalitate. grssuliu la fata.
brutalitate f. I. firea omului brutal ; bucatal f. (pl, buccifi); 1. o parte din-
2. vorba sau fapta brutalA, tr'un tot: bucata de zahdr; 2. obiect
brutalizit v. a trata grosolan. complet: bucatd de pcInzd, de argin-
brutar m. cel ce face sau vinde paine. tdrie; 3. fig. parte dintr'o opera literara:
[V. brut, pita]. bucali alese din autori; 4. opera de
brufarie f. locul unde se face sau se arta, obiect de arta bucatd de muzicd,
vinde paine. bucatd de teatru; 5. spatiu, interval ;
bubal 1. 1. umf/Stura dureroasa cu dupd o bucatd de vreme, merse o bu-
puroiu; buba oii, boala lipicioasa a oilor, catd de loc. [Lat. 5auccAvA, Imbucatura,
numitA 3i dalae; buba manzului, boala de unde notiunea de . farama sau frag.
lipicioasa a cailor, numith i rapciugd ; ment, in primul rand de mancare si apoi
pl. bube duki, se fac mai ales la copii, generalizat]. V. bucate.
pe cap si pe laugh buze; 2. asperitate buciitar 'm. cel ce stie sa gateasca
asemenea bubelor (pe plante sau fructe) ; bucate.
3. fig. rau gray, durere sufleteasca: asta-i buciitirie 1. partea casei unde se ga.
buba. [Slay. DURA]. tesc bucatele.
bubat a. 1. plin de bube; 2. ciupit de bucate f. pl. 1. mancari gatite pentru
vArsat. n. varsat.
II masa, fierte sau fripte: bucate de dulce,
buberic m. buruianA de buba rea, cu de post; 2. grane (in special grau, orz,
miros tare, gret0s, cu un gust acru si amar secara i ovas): cdmpul cu bucate. [V,
(Scrophulana tiodosa). bucata

www.dacoromanica.ro
 bue - 31 -- bud
bucati v a face bucfiti bucium n. 1. instrument muzical, in
bucatich 1. bucatfi mica; bucdficd forma de teava putin incovoiata, lunga
ruptd din, leit, aidoma la chip. dela 8-9 palme, se face din coaje de teiu
bucatura f. cata mancare se poate legat cu coaje de cires ; odinioara trIm-
lua In gura : bucciturd de paine. bita ostaaului (cu care da semnalul de
bucciu a, Mold. V, bocciu. lupta), azi fluierul ciobanului: buciumul
bumf' f. 1. colac de fier varit In ca- vuieste 'It munte, alma' valea de cim-
patana rotii, care o apâra sa nu se roazfi poiu AL. [Vechiu-rom. ai Tr. bucin (tcu
de osie; 2. gaura sfesnicului in care se glas de bucinv, Moxa = lat. BUCCMIA].
baga Iumanarea; 3. teava palniel. [Lat. buciumh v.1.. a suna din bucium (salt
BUCCELLA, gurit5 (dupa forma-i circulara)]. -din alt instrument): apoi un corn apucci
Bucefal m.1. numele calului lui Ale- ,si buciurnd 'n vtInt AL.; 2. fig. a vesti
xandru cel Mare ; 2. cal de parada si de in gura mare, a spune la Mara lumea.
lupta. [Vechiu-rom. bucind =lat. BUCCINARO.
Bucentaur in. numele corabiei aurite buciumas m. cel ce cInfl din bucium,
de pe care dogii Venetiei aruncau, la in-buciumfitura f sunet repetit al bu-
coronarea kr, un Mel in valuri, drept ciumului.
semn de logodna cu Adriatica: pe vechiul bluetit v. a face bucle, a increti parul.
Bucentaur prin Venetia purtat AL. bucla f. inel de par frezat: buclele-i
buche f I. a doua litera a alfabetului de aur cad pe albu-i sdn BoL.
slay; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu stie buclarisi v. ram. a o sfecli, a o pati.
buchile; 3. (ironic) stunt& invatatura [Origina necunoscuta].
bucheaua poate s'o invefe i acasd bucluc n. Mold. V. bocluc.
cine vrea CR.: 4. fig. pont: taci cd-i bucmeit f. gaitanas ce se coase c:
cu buche, l'am potcovit bine CR. [Slay. chenar: bucrnea de land. [Turc. BORNs
BUKI, Mesa, litera 19]. !*nur].
bucher m, 1. cel ce invata buchile; bucoavnal I. abecedar. [V. buche].
2. fig. incepator, care stie Inca putin; 3. bucolic a. 1. pastoral ce tine de vieatr
rutinar: era bucher de frunte i tamp pastorilor: poemd bucolicd ; 2. pl. poezi:
in felts? sdu CR. pastorale: Bucolicele lui Virgiliu,
bucliereqte adv. 1. ca un incepator ; bucsai f. Mold. bucea de math, [Rut.
2. fig. dupa metoda veche, intr'un mod BIJ/C (din germ. Bilchse)].
masinal, bucsau n. planta cultivata prin gradin
bucherie I. infatatura elementara pi pentru florile sale frumoase i odoranh
masinala. (Spartium junceurn). [Derivat din bucs,
buchet n. 1. manunchiu de flori le- am numitA astfel dupa inflorescenta sal.
gate impreuna ; 2. fig. buchet de copaci. bucsi v. Mold. V. bacsi.
buchetiera f, care vinde flori, bucurh v. 1. a sin* o placere vie,
buchini v. a silabisi. [Tras din buche, a fi tare multumit: a se bucura din foals;
dupA analogia sinonimului slomni]. inima; 2. a-si manifesta sentimentul tie
buchinist tn. cel ce vinde carp vechi, placere, a petrece: sd bern di sd ne bu-
anticar. cureim; 3. a se folosi, a avea: el se bu-
buchiseala f. bataie infundata: m'au curd de o deplind sdndtate; 4. a face
saturat de buchiseald AL. sA simta placere, a multumi: stirea nu
buchisi v. a lovi cu pumnii, a bate ne bucurei, [Albanez BUBLIRX, frumos, Bs-
Indesat: incepurd a-1 rdsuci i a-I bu- KunoNT, a impodobi: calitatea fizicului trecu
chisi infundat IV. [Lit. a bate pe bucile asupra moralului (cf. bucuros, foarte mul-
sezutului]. (umit, vesel)].
bucin n. Tr. V. buclum. bucurie I. sentiment viu de multu-
bucinia m.1. Bot. angelica ; 2. Tr. cu- mire a sufletului and posed& un bur.
cutà. [Din cotorul plantei se fac buciume real sau imaginar: saltd de bucurie.
fluiere]. bucuros a. 1. voios, plin de bucurie,
buciuc n. odinioara: 1. steag cu ju- 2. care face ceva cu placere i trageri
matate tuiu (insigniul ispravnicului din de inima. adv. cu bucurie, cu placere.
II

Focaani ai al Marelui spatar): marele cd- budach f. 1. putineiu scurt i larg

pilau de lefegii cu zapciii, buciucul go 2. fig. si tam. femeie scurta i grasi.
tobosarii Fa.; 2. (Tutu° trupa de soldati, [Variantele; budascd, budaie, buddliu
ramasita din marea capitanie a Focsani- buduiu se trag dintr'un primitiv burl
lor. [Turc. But1J1C, jumiitate]. scorburi de copaciu (v. budur)].
bucium m. trunchiu, butuc (mai ales budaie f. Mold. V. budacti.
de vi(a) : la buciumul vifei trei vhistari budali m. prostanac: eu cu budalaun
cresc PANN. [Origina necunoscuti], dsta de lanulea CAR, [Turc, BIJDALA, u

L. $aineanu, Diet Universal, 6

www.dacoromanica.ro
 bud 82 bub
budalau n. Mold, V. budacA. sly); 2. a se umfla (de var, placinta); 3.
budhic a. privitor la budhism. a face sgomot (cazand sau razand); 4. a
budhism n. religiunea lui Budha, foarte lovi cu violentA. [Lit. a face bun].
raspandità In Azia, unde numara aproape bulniti f, 1. pasare de noapte singu-
400 mil. de sectatori. Ea constA mai ales raticA (Strix bubo); 2. fig. care traeste
In credinta, ca omul expiazá, Intr'un sir retras de lume. [V. buhd].
de existente indefinite, pacatele ce a facut bufon a. si tri. caraghios, mAschriciu.
intr'una precedenta, si in nazuinta de a bufonerie f. caraghioslac.
merita repaosul final sau nefiinta (nir- buft n. Mold. 1. burta vitelor ; 2. tin
vana), adica mantuirea sufletului, care fel de cartabos: chiste i buft umplut CR.
inceteaza de a renaste si prin urmare de [Forma amplificatA din buf, care exprima
a expia. ceva umflat].
budhist rn. sectator al budhismului. buftea m. Mold. buflea. [Derivat din
budihace f. Mold. 1. pociturA (vor- burn.
hind de lup): sd-si facet' budihacea casa bilged a. Mold. galben i umflat (de
la noi in sat CR. : 2. (budihaie) sperie- boalA): /a fdlci um flat si buged En.
toare de pAsari. [Origina necunoscuta [OriginA nectmoscuta].
budinca f. un fel de puding. [Nemt. bugenita f. Mold. V. bujenitA.
PUDING, printr'un intermediu sAsesc]. buget n. starea anualA a cheltuelilor
budoar n. mica IncApere, Impodobita si veniturilor unei tan sau mac) adminis-
cu eleganta, pentru uzul particular al tratiuni.
damelor (-=-- fr. boudoir). bugetar a. privitor la buget.
buduhala f. Mold. boalA molipsitoare. bugetofag m. (ironic) functionar al
f OriginA necunoscuta]. 1Statului.
buduiu n. Tr, galeata: ia i cea sitd buh n. Mold. svon, renume: mi se
din cuiu j Mind din buduiu POP. [V. dusese buhul despre posna ce Neu-
budacii], sem CR. [Primitiv onomatopee exprimand
budulac a. prost, naiv: tratele men un sgomot sau rAsunet de lucruri lovite
c cam budulac [SP. [V. budala, cu un [cf. buhnet)].
sufix analogic (cf. prosteinac]. buha f. stomacul boului [Origina ne-
badur m. 1. trunchiu de arbore gaunos ; cunoscutA].
2. aerial de put (obisnuit dintr'un trun- bull& f. 1. (pl. buhe), pisari de noapte,
chiu scobit). [Derivat dintr'un primitiv icu cap mare stufos i ochi mari indrep-
bud, trunchiu, inrudit cu but (cf. buture)]. Itati inainte; ziva o petrec prin ruine, era-
buduret n. Tr. cosul unui cuptor ta- 'pAturi de stand, si numai de cu seara
rAnesc (facut dintr'un budur). ies la vanatoare ; aerul lor trist i tipa-
buduroiu n. Mold. putina mare (In tul lor jalnic au fAcut pe popor sa le
opozitiune cu budacd sau budaie), iconsidere ca prevestitoare de nenorociri
bull int, exprima 1. sgomotul unei (Strix): aind buha se phinge prin triste
caderi sau al unei exploziuni: a da but suspine Bor,.; 2. fig. muiere ce umbra
de perete; 2. sgomotul umflArii filcilor. nepieptenata, cu parul valvoiu. [Onoma-
[ Onomatopee]. topee, ca l buf, butrid, buhnii, care ex-
buf m, cea mai mica buha cucuiata prima trista lor strigare].
!Strix scops). [V. build]. buhail 'v. Mold, a plange urland, a tips
bufant n. cutele umflate sau infoiate ca buha.
la hainele femeiesti. buhai v. a se face buhav, a se umfla
Bufeni m. pl. poreclA data de catre fata (de sornn sau de be(ie). [V. buhat].
FrAtutii bingteni locuitorilor din comu- buhait a. buhav: fafd buhditd.
nele muntene ale Banatului (in numar de bubaht m. Mold. 1. taur : po ate ure'un
vr'o 15.000) veniti din Oltenia, de unde buhaiu infuriat i-er veni de hac CR. :
si numele de Tdreni, adicA emigrati din 2. putinica cu o coarda pe fund, ale cfirii
Tara RomaneascA. [Numele face aluziune vibratiuni imita ragetul buhaiului: cu bu-
la fudulia Tarenilorf. haiul se colindd in seara de Sf. Vasile,
bufet n. 1. dulap de pus vase, argin- urcind plugusorul; 3. (de baltà), pasare
tante, etc.; 2. (la baluri, etc.), mash' CU numita si bou de baltd, ale carii stri-
mancari, vinuri ; 3. salA de mancare (la gate repetite vestesc (dupa credin(a po-
gad). porului) un an mAnos; 4. cm grog si gras
bullea in. om foarte gros. [Dela buf! cu glas de taur; 5. stupul ce nu roieste ;
care exprimA umflarea falcilor (cf. bufni)]. 6. randea mare purtata de doi insi; 7. Buc.
bufna f. bufnita : bufnele posomorite carligul coasei ; 8. partea moth care ri-
iipd cu glas amorfit AL. [V. buhd]. died sau coboarà polite, prisnelul si pie-
bufni v. 1. a se bozumfla (mai expre- trele. [Rut. Bung].

www.dacoromanica.ro
 buh 83 bul
buhav a4 1. ,alben i umflat, vorbind bujorat a. inrosit: cu obrajii bujo-
mai ales de fata unui bolnav; 2. stricat raft de palme.
de bauturA. [Serb. !WHEY]. hula f. 1. scrisoarea papei cu pecetea
buhnA f. buhà imi pare cd-s o ruind, de aur sau de plumb: buld de excomu-
pe care buhna tipd AL. nicare; 2. bula de aur, diploma regelui
buhnet n, 1. sgomot mare: usile se ungur Andreiu II (1222), privitor la ra-
deschid cu buhnet; 2. tipatul bufnitei porturile intre rege i Statele sale.
de buhnet fipd cobele 'n codru AL. bulamac n. stalp gros. [Originii ne-
buhos a. cu párul sbarlit (ca buha) : cunoscuta].
o pasdre cdrnd si buhoasd. bulat n. cutitul dogarului de facut
buhur ii. stoM de matase; o large: cercuri, [RUS. BL1LAT 0, otel].
mantic de buhur alb On. ['rum 131JHUR]. bulb m. 1. ceapa plantei: bulb de
buhurdar ii. eadelnità, vas pentru crin; 2. parte umflatfi sau globuloasa
partumuri (lnvechit): buhurdaruri pline bulb dentar, germenul dintelui.,
de .scumpe miresme OD. [Turc. BUFMRDAR bulboacä I. locul unui rAu unde apa
(din buhur, parfum)]. e adancA, vartej de apA, vultoare (de
buhurez m. buha cu pene oachese, moarA): cum adoarme rdul la bulboace
galbui (Strix otus). [Compus din build AL. [V. bulbud.
si hurez]. bulboani f. bulboaca. [In loc de
buiac a: Mold. nebunatic, sglobiu (de vulboand, de aceeas origina cu vol-
cai si de oameni) fugarul buiac Cosa. bora
[Slay. Baum, nebun, salbatic]. bulbos a. plin de bulbi.
buiamit f. testemel (in Ramnieu-Set- bulbue n. 1. izvor ce are deschiderea
rat). [Turc. Bonk/Al]. pe fundul unui rau si se vede bulbucind
buiestraff m. cal in buiestru. pe suprafatA-i; 2. basica de apa, val de
buiestru m. mersul calului cand ri- lichid: ploud cu bulbuci. [Abstras din
dica deodata cele douà picioare dinainte, bulbuced. Ii m. planta cu florile mari, mo-
pas repede: cal bdirdn nu se mai in- buloase, galbene i .cu vinisoare verzi pe
vald in buiestru. [Origina necunoscutia din afarà (Trollius europaeus).
buigui v, a vorbi aiurea, a spune vrute bulbuea (bulbuci) v. a clocoti (de ye-
nevrute. [Origina necunoscuta]. luri), a scoate basici, a curge cu sgomot,
buimac a. ametit, zApacit, nauc: era [Onomatopee exprimand sgomotul cu care
buimac de cap de atata umblet CR. apa agitata iese dintr'un izvor sau dintr'o
[Cf: slay. nut, sAlbatic]; sticIA].
buinficealã f. ame[ealà: trezind'o bulbucat a. globulos l iesit din or-
din buimdceala in care cdzuse ISP. bite : 'pt aruncd pocitura bulbucafii ochi
buimilei V. a nauci: portarul se bui- de broascd Eh!.
macise de cele ce vedea bulbuci v. V. bulbuca: valurile bul-
btdmatee a. cam buimac: uriesii stau buciau.
buimateci AL. buldog m. rassA de caini bondoci cu
buiurdisi v. (iesit din uz) a ordona, fàldile iesite afarà.
a dispune: buiurdiseste pricina cdtre buleandri f, 1. straiu purtat i In
starostii bleslelor, ca sd o cerceteze parte rupt; card-fi bulendrele 2. petec
NEOR, de stoM, vechiu pi murdar ; 3. fig. leptl-
buiurdisit a. Intarit prin decret dom- &aura, muiere desmatatii; 4. lucru Mira
nesc, oficial: administratia e un codru valoare, om de nimic. [Cf. it. balandra,
plin de hoti buiurdisifi AL. scortotina
buiurdiu n. odinioara : 1. ordinul u- bulearei f. pop. rachiu sau vin prost.
nui paà sau vizir pentru Constantinopole [Origina necunoscutà]. V. holercit.
(in opozitiune cu firman, destinat pro- buletin n. 1. mica hartie pAtrata pe
vinciilor); 2. decret domnesc. ['rum. EU' care se scde numele candidatului la ale-
Y URDU). geri; 2. scurth dare de searnA despre lu-
bujdà Mold. cocioaba. [Cf, rus. BLIDA, crtuile ce intereseazA publicul: Buletinul
COlibá]. bursei; Buletinul legflor, culegere ofi-
bujdeueä I. V. bojdeuca. ciaM de legi, decrete i ordonante; 3. fi-
bujenicil f. Mold. muschiu de cApri- tuica eliberata de unele administratiuni ;
oarà afumat: bujenifd de muschi span- buletin de bagaje.
tuft AL, [Rut. BOIENITA], bulevard n, 1. Intarituri umpluta cu
bujor in. 1. plantit de griclina cu fru- IpAmant: poruncind sd ducd toate tu-
moase flori rosii sau albe (Paeonio); Inurile pe bulevarduri Bkc, ; 2. fig. tot
2. fig. frumos ca un bujor: un bujor de ce serva pentru apárare i protectiune
fatd. [Slay. EtOlils Carpafii furd bulevardul nationalitdfii

www.dacoromanica.ro
 bul - '84 butt
romdne; 3. strada larga plantatisl de am- I bumb m. Mold. nasture de metal: un
bele laturi cu arbori; bulevardul Carol. bumb galben de cristal AL. [Cf. ung.
bulleiu n. pl. cele doua lemne curme- OOMB].
zise si perpendiculare ale jugului, [Ung. bumbac n. 1. planta din Wile calde,
BiLFA]. si mai ales din Statele-Unite, care pro-
bulgare m. 1. bucatil mai mult sau duce bumbacul (Gossypium); 2. firisoare
mai putin rotunda (de parnant, zapada, sau pen lungi, matasosi si foarte subtiri,
sure, etc.); 2. fig. bulgdri de lumina En. can infasura grauntele bumbacului; 3.
[Singular refacut din pluralul lui bulg pAnzA sau vatO fficutO din acele firisoare:
(Tr. bulg de aur Pop,), inrudit cu bulu- ' iciorap de bumbac 4. tort sau fir de
gheana i cu bulz1. Ibumbac : urzitura pdnzei de in, iar
bulgarese a. din Bulgaria. batatura de bumbac ; 5. puful de pe u-
bulgarolu m, (ironic) Bulgar: bulgd- nele fructe (ca la gutui); 6. fig. ceva de-
roi cu ceafa groasa En. heat si mare: a jost crescut in bumbac.
bulgur n. Mina de grau macinat mare [Din gr. lat. BOMBYX, printeun intermediar
cu care se face mamaliga sau bucate : 130MBACUM].
putintel bulgur cu invdrtitd la sfdrsit bumbacar m. 1. lucriitor de bumbac,
AL, [Turc. BuLoud. care 11 scarmana i 11 toarce: 2. negustor
bulhac n. Mold. baltoaca : panel ce cia de bumbac si de bumbficarii.
peste un bulhac CR. [Origins necunos- bumbficarie 1. 1. maestria de a lu-
cuta]. era bumbacul ; 2. lucruri de bumbac,
bulibas; m. V. bulubasS. ,panza, tort ; 3. locul uncle se lucreazA
bulicher n. Mold. cutit mare si lung: sau se vinde.
scoate bulicherul din teacd CR. [Ori- bumbacel n. ata de bumbac pentru
gina necunoscutS]. cusut sau implant.
bulinaie f. Med. foame nesatioasa. bumbacos a. fulgos, moale ca bum-
bulin n.. t turtisioara rotunda de pe- bacul.
cetluit scrisori; 2. Farm. capsula. [Gr. bumbara f. odinioarfi, obuz pentru
mod, BULINI (din it. bollino)]. asvarlitul bombelor: cu tunuri si bum-
bulion n. aliment OM din apa fiarta barale Pop. [Compromis popular intre
cu came sau legume: bulion de patio- bumbd («bombax*) i sinonimul sSu ar-
gele (= fr. bouillon). haic cumbara].
bulubasii m. odinioara: 1. capitanul bumbasir m. odinioara, aprod sau
unui buluc de arnauti: basbulubasA, se- agent politienesc pentru implinin de ban:
ful gardei domnesti; 2. (si bulibas) YS- isi executiuni : am poruncd sd-ti puiu
taful unei sere de tigani. [Vechiu-rom. I burnbasir Fa, [Forma paralela cu mum-
bulucbasa = tune. suLux Easy]. basir = turc. MUBAIYR. usier, sergent].
bulue n. companie de soldati (in os- bumben adv. teapan, ca un butuc
tirea turceasca sau In cea pamanteana a toti dormiau bumbeni Ise. [Origins ne-
seimenilor i arnau(ilor): agii ienicerilor cunoscuta].
si ai bulucilor BALc. [Turc. BULUK, corp bun a. 1. care e aa cum cere natura
de trupe]. adv, Mold. grAmada, unul sa : om bun; 2. care are calitAtile dorite,
II

peste altul: infra buluc in ogradd CR, potrivit: bun de popcl, bun de insurat;
[Adicit In massA compactO (ca un regi- 3. favorabil : vreme bund; 4. valabil: bun
ment de seimeni sau neferi): termen pri- pentru trei persoane; 5. curat de ori-
mitiv militar cu sensul generalizat]. ginS, nefalsificat ; aur bun; 6. adeviirat
buluci v. Mold, a se strange la un (vorbind de legaturi de rudenie) var bun ;
loc : se bulucird ca oile. [Lit. a se In- 7. mare : un bun numar de cetateni.
gloti ca cetele spu bulucurile de ostasi], [Lat. BoNus]. II m. tatal tatalui, bunic, mos:
bulugheanik (bulughinii) I. Mold. bul- bunii auziserd dela strdbunii lor hp,
gAre de cas: niste bulughene cu muj- [Lit. tata bun, ca termen de gingasie sau
deiu i cu mamdliga CR. [V. bulgdre]. de dragoste].
bulvan m bustean. [V. bolovan]. bun n. 1. ceea ce-i bun: sdndtatea
bulz m. 1. bot de cas (inainte de a fi e bun neprefult ; 2. ceeace posedA. ci-
SCOs din strficuratoare); 2. cocolos de neva (In bani sau mosii): bunuri mo-
mamaliga calda inliuntrul cfireia se pune bile si imobile ; 3. precipitat de fiere de
branza sarata. [Termen ciobanesc de ori- bou sau vacA (ce se crede bun pentru
gina obscura]. uncle boale); 4. (ironic) pl. calitati: mai
bum int.
I exprima sunetul tobei. avem i alte bunuri CR. [Lat. sonun.).
bumasca f. Mold. hartie-moneda (mai buni f. bunicA. 11 I. piaza, augur: nu-i
ales ruseasca). [Rus. BUMAIKA (din bu- a bund; 2. (ironic) bocluc, pozna : a face
maga, bailie)]. cuiva una buna; 3. una $ bunA, un

www.dacoromanica.ro
 bun - 85 - bur
singur lucru, absolut In ruptul capului trasura mare, care In timp de ploaie apart/
a fti, a finea luta si bund; 4. toate pe calAtorul dinAuntru sau tie pe capra ;
hune, fie si asa (V. buneioard). 5. partea principala a vioarei ; 6. gaura
bunacuviinth f. ceeace se cuvine, mare facuta In ghiata. [Dintr'un primitiv
pnrtare buna, In vorbire sau fapte. burd, inrudit cu burtd]. U adv. 1. umflat
bunioarl adv. de pilda. [Lit. odata ca un burduf : Ii Idea spinarea burduf
si bine]. de beitaie; 2. fig. indopat burduf de
:

bunfiseamii (de) adv. cu siguranta. carte ISP.; 3. teapan l'au legat burdut.
bunfitate f. 1. insusirea celui bun; 2. burdufos a. umflat ca un burduf. pan-
dispozitiune morala de a face bine; 3. tot tecos teiule, grosule §i burdufosule!
ce-i excelent: o bundtate de om, o bu- PAM.
nettate de yin; 4. formula de politeta: burduhan n. 1. pielita ce coprinde
bundtatea d-tale; 5. pl, lucruri sau fapte matele ; 2. lucrtiri ("acute din acea piejita,
bane : tot felul de bundtdfi. [Lat. Bola- ca ochiuri de fereastra la bordeiele Ora-
rATEn] nesti ; 3. burta dobitoacelor ; 4. (ironic)
Buna-vestire f. sarbatoare In amin- pantece mare i gros : grozav burdahan
tirea sosirii lngerului Gavril, ca sa yes- ai nesalios gatlej CR. [Din burduh =
teasca sfintei Fecioare nasterea MAntui- iburduf; forme paralele ; bitrdfihan (scur-
torului (25 Martie). [Traducere dupa slay. tat bfirdan), burdShan].
blagovestenie]. burduh(ln)os a. cu burta mare, pan-
bunavointii f. dispozitiune favorabila tecos cea plosca burduhoasd NEOR.
-pentru cineva. [Din burduh sau burduhan; forma scur-
bundl f. cojoc fara maned si scurt tea burdios (--= burduhos)].
papa la brau (In Oltenia); In Mold. bonda. burdulea rn. om cu burta mare. [V.
[Ung. SUNDA]. bordea].
bundita f. cojocel. burdulell rt. burduf mic : un b.urdu-
bunduc a. Mold. V. bondoc. II pl. ta- sel cu branza.
raci ce sprijina coastele prispelor tad- burdugi v. 1. a umfla pe cineva Its
nesti (In Oltenia). [Lit. stalpi bondoci]. batai: ma cam burdusise in spate Rom;
bunget n. 1. padure batrana i deasa ; 2. a se umfla i Incovoia de uscaciune
2. crang des si Intesat In mijlocul unei sau de umezeala (de scanduri) ; 3. a se
paduri: prin bungetul dsta de padure muia foarte tare, a se face malaiet (de
mergand i pe dibuitele TSP. [Albanez poame) ; 4. a se face gatinos (de arbori).
BB/v:1, stejar: lit. codru de stejari (V. dum- I[Din burduf =burduf (cf. burdiqel) .
brava)]. lit, a umfla ca un burduf],
bunich f. mama mamei sau a tatalui, burduz f int. V. hurduz-burduz I
[V. bun]. burete rn. 1. gen de ciuperci in ma-
bunt n. Mold ritscoala, revolta vai de joritate bune de mancat, numite si ma-
mitre ! o fi iar vr'un bunt At. [Rus. aural)]. natiirci (Boletus edulis); 2. mancare fa-
buntao m. rebel : buntasi ean l. au cud' din bureti comestibili ; 3. substanta
de gaud sd dea foc kirguitri At. unui zoofit marin, usoara, elastica po-
burl v. a cadea bur& a ploua marunt. roasa, care inghite lichidele (Spongia).
burii f. 1. ploaie cu furtuna ; 2. ploaie sage ca un burete; 4. bucata de buret
marunta i rece: pulberea de diamante pentru sters sau spalat ; 5. pl. capetek
cade find ca o burd Erg. [Vechiu-rom. clipatAnei de roata. [Lat. BOLETUS],
burd, vifor = serb. BURA]. burghez m, cel ce face parte din clai:
Ouratec in. Mold, brotac : afi iesit mijlocie, In opozitiune cu nobil sau mi
toft la hind ca buratecii Err. [Altera- War. U a. privitor la burghezi clasa bur-
riune populara din broatec, sub influenta ghezd.
lui burd brotacii apar numerosi dupa burghezime f. clasa mijlocie, Intre
o ploaie]. nobleta $ proletariat.
burboanfi f. V. borboanii. burghiu n. unealtfi de gaurit mai mic4
burcit f. Mold. cojoc mare si latos. deck sfredelul. [Turc. nueoo].
sada ciobAneasca intr'o burcd invelit buriao n. buriu mic (5- 20 yedre).
AL, [Rus. sukaAl. buric n. I. partea dela mijlocul pan-
burdios a. burtos : nu era burdios tecelui, cicatrice ramasa dupa taierea ma-
ca alfii Isp. [V. burduhos]. tului, prin care fatul 1st trage nutrimentul
burduch v. V. hurduch. inainte de a se naste ; 2. punct de mijloc :
burduf n. I. stomac de vita ; 2. piele buricul pamantului ; 3. varf burical
intreaga de capra; cusuta In forma de sac, dealului ; 4. capat rotund: buricul de-
in care se pune untdelemn, branza, etc.; getului ; 5. gaura la mijlocul pletrii za-
3. foale de suflat; 4. pielea dinainte la o catoare a morii.. [Lat. UmBILICI:4

www.dacoromanica.ro
 bur 86 bus
burich V. a se sui taris-grapis pe o bursune in. Mold. rugina rosie por-
coastA repede, a se cAtAra pe un arbore. tocalie, cu pete lucitoare, intrebuintatA cu
[Lit, a se tart pe buric]. cojile de nucA pentru fAcutul vApselii ne-
buricat a. convex, bombat. gre. [Origina necunoscuta].
buricel in. Mold. punctul carului unde ! burei f. partea de jos a pantecelui.
se leag5 crucea dinapoi cu piscul dinapoi. [Bulg. BURTA ; vorbA primitiv identicA cu
[Cf. buric 5]. I bortd, cu sensul fundamental de «cavi-

buriu rt. butoias de tinut rachiu sau tate, (de trunchiu, de corp, de lucruri)].
otet (20-40 vedre). [Turc. mud. burth-verde in. om dat la interese
I

burlac rn. Mold. flacAu, neinsurat, be- ,si vieatA materialA l deci incapabil de
cher. [Rus suaLAxe, muncitor cu ziva]. cugetAri mai Mahe, de sentimente mai
burlitcie f. Mold. starea burlacului nobile Ianache burtA-verde, porecla po-
cu burldcia pi insuratoarea rdrndneo porului roman, ca Jacques Bonhomme
baltd CR. In Franta sau Ca John Bull In Anglia.
burlan n. teava de scurs at's& [V. [Lit, burtA robustA (cf. 4Romdn verdex,),
burluiu]. adicA om robit pantecelui].
burlesc a, poznas, de un comic josnic burtäverzime f. (ironic) burghezime.
pi exagerat. burtos a. cu burta mare.
burlinc in, 1. purcel in[Arcat, grasun; buruianfi f. 1. iarbA In genere ; 2. iarba
2, fig. Tr, putineiu de pus branzA pentru rea, Marie ; 3. pl. ierburi de leac, plante
iarnA. [Tr. brulinc= sas BRZLIRUI]. medidnale; 4. numire generala pentru
burluiu n. Mold. teava palniei in care plantele erbacee : buruianA de bubA rea,
ie toarnA vinul. [Origina necunoscuti]. spanac porcesc ; buruianA cAineascA,
burnà (burnitA) f. V. bur& brefu; burufanA de cinci degete, scrinti-
burnith v. a bura. toare ; buruianA de friguri, laptele cai-
1

burnus n, 1. manta mare de litres' cu nelui ; buruianA de lungoare, leustean ;

gluga (cum poarti Arabii) Arabii in- buruiene donme,ti, vAzdoagi, [Munt. bu-
velifi in burnusuri albe AL.; 2. hain3 riand = slay, auRTANO].
mare cu gluga (in Dobrogea); 3. scurteica I buruienith f. 1. buruianA mica. ; 2.
Arancelor (din Basarabia). ['rum. BURNUZ]. floare de ochi (Euphrasia).
burs& f. 1. pensiune platit3 de Stat buruienos a. plin de buruieni sau ba-
pentru Intretinerea unui elev Intfun aye- lArii ard movili buruienoase scofand
zimant de instructiune ; 2. locul unde se fumuri cenusii AL,
adunA bancherii, agentii de schimb, etc. I burungiuc n. Mold. V. borangic.
spre a vorbi de afaceri financiare: pala- I burzului v. Mold. 1. a se sbarli noi
tul Bursei. ne-am burzuluit creasta AL.; 2. fig. a
bursier m. 1. elev care se bucura de se infuria, a se mania : zise ea burzu-
o bursa intr'un liceu sau alth scoalA ; 2. ' luitd grozav CR. ; 3. a se strica (de vreme
cel ce frecventeazA Bursa. I frumoasA). lung. BORTANNT, a se sburli ;
bursoacii f, alt nume dat mohorului, v. borzt
I

din cauza frunzelor sale ascutite i aspre bus in. pumn, numai In locutiunea
I :

(asemenea perilor bursucei). I a merge de-a buqile, pe maini i pe pi-

bursuc m. 1. mic animal carnivor din
al carui Or se fac pensule i perii, se
vaneazA pentru blana-i cenusie i pentru
grasimea lui (Ur.sus metes); 2. om bon-
cioare (cum umbla pruncii). [Vechiu-rom.
,
bus, pumn (Dosofteiu), sens pAstrat de
formele derivate : probabil de origina ono-
,

matopeicil.
doe, copil gros i mirunt ; 3. somnoros ' buseatal f. lovitura cu pumnul.
Ca bursucul si bozumflat (adica sburlit ' busi v. a lmbranci calul rau l'a
ca peril bursucului). [Turc. BORSUld. busit AL,
bursuch v, a se urnfla In pene, a se busituri f. loviturA cu pumnul: cafe
bozumfla. busituri am mancat At.
bursuch.f. 1. femeiusca bursucului ; busmachi m. pl. Mold. papuci feme-
2. micA plantA cu frunzele obtuz dintate iesti: busmachi de iuft CR. [RUS, BAFIAKO.
pe margine i corola pAroasa (Bartsia busna adv. Mold. V. busta.
alpina). I busoli f. I. instrument de fizici a ch.
bursucar m. caine de vanAtoare bun rui parte esentialA e un ac magnetizat,
si contra mistretilor. care se invarteste liber pe un cilindru,
,

bursucel m. cAtelus de bursuc: erau una din extremititi fiind totdeauna In-
bursucei cari se svdrcoliau OD, dreptati citre N. Cu ajutorul ei naviga-
bursuflat a, fig, umflat, bozumflat : torii au putut Intreprinde cAlAtorii lungi
jargon bursufl at AL. [Galicism=fr. bour- si descoperi tin necunoscute celor vechi;
souflel. 2, jig. Mama conducitor.

www.dacoromanica.ro
 bus 87 bus
bust n. 1. partea superioari, a corpu- fin p3mAnt, in haine), [V. butuc; pentru
lui omenesc; 2. opera de pictura sau de sensul 2, cf. bortd].
sculptura care reprezinta capul I pieptul butoiu n. vas mai mic decat butia,
unei persoane. in special pentru rachiu (50-80 vedre) :
busta adv. Mold, toti deodata nava- vinul dintr'o butie se poate deserta
lind dau busta in casa AL; 1$1 busna ; in mai multe butoaie.
de origin& necunoscutaj. button n. nasture mic (de cfimasa).
bulitean rn. 1. butuc, trunchiu de lemn butoniera f, gaura hainei uncle se
iara craci; 2. bucata de lemn gros ; 3. petrece butonul.
fig. om lipsit de pricepere si de simtire: butori v. Tr. a gauri, a sfredeli. [V,
ce stai ca un bustean ? 4. (In unele butoara].
part° butuc de roar& [Dintr'un primitiv butuc m. 1. trunchiu de arbore taiat ;
bust, inrudit cu but (v. butuc); varianta 2. trunchiu de arbore Inca In pamant
Mold. bustihan corespunde formal lui bur- ibutuc de vita; 3. Mold. capatana rotii t
&Man]. 11 adv. Ca un bustean de teapan: o roata iese din butuc AL.; 4. patul sau
a adortnit bu.,5tean. talpa vartelnitei; 5. scaunul de cioplit al
bustiban m. Mold. V. bustean t ga- rotarului; 6. pl. odinioara un fel de su-
seste un bustihan putregaios Ca. pliciu: buctiti grouse de lemn In care se
busuioc Tn. 1. pleura' de gradina pla- prindeau picioarele sau mainile vinova-
cut mirositoare (Ocimum basilicum): tului cu picioorele 'n butuci sj cu mai-
busuiocul joaca un rol mare In credintele nile 'n catusi POP, ; a trage cuiva bu-
d erezurile poporului ; el aduce noroc la tucul, a ()Safi pe cineva fetisoara im-
case omului, se intrebuinteaza de babe pdratului ne-a tras butucul CR. ; 7. fig.
in descantece $ i la farmece de dragoste ; greoiu, tont. adv. ca un butuc, teapan
II

2, manunchiu.de busuioc cu care boteaza a dormi, a lega butuc. [Dintr'un pri-

preotii. [Bulg. Boman% (= lat. basilicum)]. mitiv but, trunchiu, care a mai produs
11a. cu miros de busuioc: poamit busu- derivatele butaciu, butoard, buturd.
ioaca, Mold. tamaioasa. butucAnos a. Mold. butucos: mdini,
but n. coapsa de berbece sau de cal. picioare butucanoase.
[Turc. strd. butuci v. a pune sau a prinde In bu-
but n. Tr. ciuda, necaz ce horesti tuci picioarele nu se mai miscard,
asa cu jele In butul dragostii mele ? parc'ar fi lost butucite ISP.
POP, [Origins necunoscutal. butucos a. greu sau mare ca un bu-
butaciu a. cu coarnele scurte groase. tuc: picior butucos.
f Din primitivul but, trunchiu (v. butud: buture m. scorbura de arbore : bu.
lit. ciuntit sau trunchiaa !tune de stejar. [V. butud.
butar in. cel ce face sau vinde buti, buturuga f. radacina de arbust ce se
dogar, Iscoate din pamant pentru foc. [Diminu-
butarga f, icre de chefal (---= fr. bon- tiv dela buturd.
targue). buza f. 1. partea exterioara I carnoasa
butarie f. dogarie. care margineste gura: a ramSnea cu bu-
butaff m. ramura verde taiata dintfun zele umflate, a fi ()Sent ; 2. margine:
copaciu i pusa in pamant ca sa prinza de a tunurllor buze AL. [Termen comun
radacina. [Ung. sonasj. multor familii de limbi probabil ono-
butasi v. 1. a inmulti plantele prin matopee].
butasi; 2. a sapa in jurul unui arbore. buzat a. 1. cu buze maxi i groase ;
butca f. Mold. caleasca: trase buten 2. cu buzele umflate : te goneste i te
dinaintea bordeiului Az. [Rut. BUDICA, lasa buzat.
bordeiu (v. botca) l un fel de trasural buzdugan n. 1. sceptru cu glob In
butelie f. sticla; butelie de Leyda, varf, spada i buzduganul erau insigniile
flacon in care se poate acumula si con- Domnilor romani mi-au pus pe cap
densa electricitatea. coroana i buzduganu 'rt mind AL.; 2.
butte f. 1 vas mare de lemn cu douS ghioaga de fier (intuit& mare si grea,
funduri i cu doage legate cu cercuri de odinioara atributul Marelui armas: Ar-
fier, de pastrat vin sau alte spirtoase bure hattnanul ce 'n mina poarta un
(100-200 vedre); 2. bucea de mita (dupa groaznic buzdugan NEOR, ; 3. arma de
forma-i circulara): se uita prin butia capetenie a haiducilor (in cantecele po-
rotii ISP. [Lat vulg. airrns]. pulare) buzdugan de voinicel ; 4. (in
butnar m. Mold. V. butar [Nemf. basme) arma favorita a smeilor si a feti-
BOrmea, prints'un intermediar sasesc], frumosilor; 5. Tr. ciocan de crapat lemne ;
butnfirie f, meseria butnarului. 6. plena cu florile verzi-alburii si ale cart
butoara f. Tr. 1. buturuga; 2. gaura fructe uscate au forma unei piramide ras-

www.dacoromanica.ro
 buz 88 bug
turnate (Sparganium); 8. Tr. coceanul buzunar n. sAculet cusut In haina,
porumbului. [TtitC. BOZDOOAN, lit. Vim unde se pun bani sau alte lucruri. [Gr.
cenusiu, maciuca avand In varf un cap mod. BUZUNtRI].
de soim]. buzunari v. a fura din buzunar Lira
buzili m. cel ce are buze late si groase, a fi simtit.
buzis adv. inainte, in fold: cu patru buzuni rit n. bani de buzunar bani...
cai buzis. pentru buzundritul Adelei si al meu AL.

C m. I. a treia liter& a alfabetului; 2. cabazlac n. Mold. poznA, glum a

cifra romana In valoare de 100. proasta nu-i aci locul de spus cabaz-
ca conj. exprima : 1. o comparatiune: Ideuri AL. [MIT. HOILKABALLYIC],
alb ca zdpacla; 2. o aproximatiune: copi/ cabestan n. scripete vertical, format
ca de patru ani ; 3. o relatiune de ase- obisnuit dintr'un cilindru infasurat ca un
manare intre doult idei : mai dulce ca .otgon, servind a trage greutati mari : toate
mierea ; 4. cel mai Malt grad de inten- cordbiile au cede un cabestan.
sitate (duph un comparativ adverbial) : cabina f. 1. camArutii pe bordul unei
ca mai bine, cat (se poate) mai bine ; corabii ; 2. spatiu inchis la o baie.
ca mai ba, nicidecum ; 5. scopul sau fina- cabinet n. 1. mica Incapere pentru
litatea (inaintea unui conjunctiv) : mein- ilucru, toaleta, etc. ; 2. consiliu de minWri,
cam, ca sd trdim. [Lat. tuau]. Iguvern: cabinetul din Bucuresti ; 3. locul
ca conj. 1. serva a impreuna dotra pro- junde se conserva colectiuni de obiecte,
pozitiuni t crede, cd nu pot ; 2. exprimA linstrumente : cabinet de fizicd, de hi-
cauza iti mullumesc, cá mult bine Imi 'mie ; cabinet de lecturd, locul unde se
fdcuai. [Lat. QUOD]. ipot dti ziare sau arti cu plata.
cabadaiu rn. voinic, viteaz (porecla cablarit n. dijma de grane ce plAtia
ostasilor lui Pazvantoglu) : feciori de bo- odinioara fiecare locuitor al Orli. [Numit
ieri luard un fel de aer de cabadai astfel dupA masura de cereale cdbid =
I

GHICA. [Turc. RABA DAYI, lit. Illojic sas. xasEL)].

cabala f. 1. traditiune ebraica despre cablogram n. depesii trimisA prin-
interpretarea mistica i alegorica a Ve- tr'un cablu. .
chiului Testament; 2. pretinsA *Uinta de cablu n. otgon ; cablu telegrafic, for-
a comunica cu spiritele ; 3. Corn plot ; 4. mat din fire metalice i bagat In fundul
cei ce comploteaza, apei spre a transmite depesile intre dotra
cabalist m. cel versat in cabala judaica. tad despartite prin mare.
cabalistic a. 1. ce tine de cabala ; 2. cabul n. in expresiunea (luatA din graiul
ce priveste pretinsa stiinta de a comunica mahalaghlor) a face cabul, a condes-
cu spiritele. cinde, a se injosi : se poate ad faci ca-
cabana f. hainA de d'asupra a preo- bul la asa ceva ? [Turc. KAsur., consimtire].
cabulipsi v. pop. a face cabul dacci
tilor (in locul vechii giubele), a portAreilor
'
si a soldatilor. [Cf. fr. caban, manta cu d-lui cabulipseste sd ne onoreze CAR.
gluga]. [Printr'un intermediar verbal grec modern].
cabanita f. I. odinioarti, mantic dom- ' cabrioleta f. trasura usoara pe doua
nealcii cu ceaprazuri de fir, blanita cu roate.
cficalau n. gramada un cdcdldu de
samur i impodobita cu copce In briliante,
ce Sultanul o da Domnilor la urcarea bani ISP. [Lit. baligai].
lor pe tron, odata cu sangiacul, topuzul cacao n. bobul unui arbore din Ame-
sabia (investitura cu cabanita 2i cuca rica, din a carui samanta uleioasa se face
a tinut panA la 1832) : peste dulama ciocolata.
polonezd Ldpusneanu avea cabanifd clicasder m. Bot. mAcies. [Mold. cd-
turcetzscd NROR. ; 2. azi, in Banat : zeghe cdderiu : origina necunoscuta].
sau zabun taranesc. [Turc. RABANIIA ; sen- cacau m, alt nume dat dumbravencer
sul 2 e luat din sarbeste, unde vorba In- (dupa murclaria cuibului acelei pasari).
semneazã deopotrivA mantie boiereascA cacealink f. siretlic : numai de nu ne
hainA taraneasca]. ar bate capul cu atdtea caciarmale
cabaz m, Mold. scarnator, caraghios CAR, [t cacearma = turc. Icat'rRnA, stra-
.a sd vedern ce mai aerie cabazul cel tagema, contrabanda].
de Tache AL. [Turc. HOKKABAZ, lit. cel ce caci conj. exprima : I. motivul unei
joaca cu pahare (silaba ini(iala, ca ne- afirmatiuni ; 2. o intrebare, de ce cdci
Intonata, a cazut in rostire)]. ' bdiatul mi l'ai pedepsit ? PANti ; 3°

www.dacoromanica.ro
 cAc - 59 - cad
ntrebare unità cu o dorinta cdci nu-mi 6. a se nemeri. a fi estimp Paqtile
,

ajutd D-zeu ? [Vechiu-rom. cdce = lat. ' cad in Martie ; 7. despre fenomenele
QUOD Calla atmosferice: cade roud, brumd, zeipadd;
cliciugh f. Mold. peste numit obisnuit 8. a se cuveni (sub raportul moral) : nu
cega. [Serb. xsaloal. se cade, om prea cum se cade. [Lat.
cficiulfi f. 1. acoperamantul capului, CADERE].
la barbat, din piele de oaie cu parul sau ciidelnith v. a tamaia cu cadelnita
blana ei ; altit caciula, alt ceva akaI popii firag, cadelnifand, ceteau ec-
vorbii (aluziune la exibitiunile vechilor sca- tenii de comdnd Coaluc.
matori, cari, aruncand pe jos o caciula, cfidelnith I. afumatoare, atarnatfi de
o schimbau In felurite alte ; 2. ce lantusoare, in care arde tamaie. [Slay.
are forma de caciula cdciula unei clip& itiambarA]
fdni de zaheir ; 3. V. baslic ; 4. Tr. gluga. cadenth v. 1. a face sd mearga In
[Cf. bulg. xacuL, mot de pasare, RA6ULICA, cadenta. ; 2. a da cadentti frazelor.
caciulfi)]. V. muse& cadenfii 1. 1. intoarcerea regulata a
ciciular us. 1. care face sau vinde sunetelor, a miscarilor zidul vechiu al
caciuli ; 2. dorobant cu caciula inalta mOndstirii 'n cadernd Ii izbesc (valu-
tofi dorobonfi, tofi cdciuldri, Romeini rile) On. AL. ; 2. ritm in muzica sau poezie,
de vifa veche AL. produs prin combinarea fericita a vorbelor.
citeiuli v. 1. a-si scoate caciula, a face cfidere f. 1. actiunea de a cadea p
plecaciuni ; 2. fig. a se umili (spre a ob- rezultatul ei: cdderea frunzelor; 2. lig.
tine ceva). rasturnare: cdderea ministerului; 3. mi-
ciciulie f. Bot. capatana usturoiului na desavarsita caderea imperiului ro-
compusfi din mai multi catet [Lit. caciula man ; 4. nereusita unei piese de teatru ;
mica --,-: cap mid]. 5. cascada : cddered Rinului.
caciur a. se zice de oile cari, cu un cadet m. june nobil care intra in ar-
par negru roscat, au imprejurul ochilor math' ca simplu soldat spre a invata me-
mai multe pete. [Origins necunos_cuta]. seria militara : cadefii se numiau inainte
cacofonie f. amestec neplacut de su- la noi iunkeri.
nete sau de vorbe. cadiascher m. inalt functionar ecle-
cacom m. 1. mic animal din N, Eu- ziastic la Turci (unul pentru Europa si
ropei si al Aziei, care seamitna dihorului, altul pentru Azia), judecator militar (Bice.)
cu blana scumpa alba, iar varful coadei [TQLC. HAM ASKER].
negru (Putorius ermined); 2. blana de cadiu m. numele judecatorului la Turd,
cacom : giubeaua blanita cu cacom (In localitati mai putin insemnate) : pe
NEOR. {Titre. ir.mium]. tata cadiului din satul Odriului POP.
cactus m. gen de plante grase i spi- [Turc. LUDY].
noase, fSrS frunze. cadou n. dar mic pentru a lndatora
cadal f. vas mai mare cleat putina, pe cineva : a face cadou.
In forma de con trunchiat. [Slav, iLkuij. cadrh v. fig. a se potrivi, a armoniza
cadinfi f. femeie de harem, turcoaicti: faptele nu cadreozd cu spusele sale.
palida cadeind cu lacrimi pe a ei gene cadrà f. tablou, mai ales de forma
AL. [Turc. ILADYN]. pat-rata : frumoasd ca o antra.
cadaneasch f. hora turceascii jucata cadran n. figura circulara a carei rond
in satele turcesti din Dobrogea. e divizat in p&p egale cadran de pen-
cadastru n. registru public continand dulei, de busold; cadran solar, figura
situatiunea, intinderea si valoarea pro- trasa mai adesea pe un zid si care indica
prietatilor din fiecare comuna, spre a orele prin umbra proiectata de un con-
servi de baza la repartizarea impozitului deiu de fier.
fonciar. cadril ii. 1. grup de patru clantuitori
cadaveric a. privitor la cadavru; au- si de tot atatea clantuitoare, executand
topsie cadaveric& contradanturi ; 2 bucata de muzica cores-
cadavru n. corp mort sau mortaciune punzfitoare CU figurile executate in con-
(vorbind de om). tradanturi.
ciideh v. 1. a fi tarlt de sus In jos cadrilat a. 1mpArtit in mid patrate
prin propria greutate; a &Idea de pe a- colorate stofd cadrilatd. I n. stola ca-
coperif; a-1 cadea cu tronc, a-i plficea drilata perne de cadrilat.
cuiva dinteo data; 2. a fi tare clarapa- cadrilater n. V. cuadrilater.
nat : casa asta cade; 3. fig. a nu reusi : cadru n. 1. pervaz, rarna; 2. fig. pla-
a cdzut la examen; 4. a ajunge; a cd- nul unei opere; 3, totalul ofiterilor
zut in mdinile dufmanului ; 5. a veni subofiterilor unei companii, unui bata-
deodata cade 0 noapte in tunccoasd AL.; lion ; §coold de cadre.

www.dacoromanica.ro
 cad 90 cal
caduc a, 1. doborit de varsta: gloata caftfini v. a Imbraca cu caftan, a da
de tineri si caduci Al.; 2. Jur. legat sau rang de bolerie: ceind se cdftdnia vreun
donatiune care ramane fàr3 efect: dried boier AL,
tut legator moare inaintea testatorului, cahlfi f. Mold, si Tr. olanul pe uncle
legatul devine caduc; 3. Bot. care se iese furnul din cuptorul taranului. [Nemt.
desface de sine, care cade iute; frunze RACHEL].
caduce. ch(h)leatà f. Mold; V. eahlii.
caduceu n. 1. Mit. varga incolacità cal v. 1. a plange pe cineva, a-i parea
de doi serpi, atributul zeului Mercuriu ; rau de ceva; 2. a se intrista cugetand la
2. simbolul pacii, atributul comertului, o gresala comisA, a simti o sincera pA-
caducitate f. bfitranete extrema (dela rare de ran. [Slay. 'Wan],
70-80 ani). call* f. cuiul de potcoavA la cisma sau
cafas n. 1. jaluzèle sau persiene de la piciorul calului cioboate cu cdlcduul
lemn colorat si transparent la ferestrele potcovit cu caiele, [OriginA necunnos-
unui harem; a) la Turd: chiar Sulta- cuta].
reul ascultd prin cafas umbros ; Caiafa m. 1. mare preot evreu, unul
b) la Romani, in epoca fanariota: casa dintre autorii mortii lui Isus ; 2. fig. ipocrit,
are cloud ferestre cu cafas in fata u- fatarnic ; o caiafd de cdlugdr. V. Ana.
litei FiL.; 2. Mold. locul bisericri inehis caic n. luntre usoara turceasca, tugu-
cu grilaj de lemn (unde steteau female iata la ambele cApataie: doarme 'n le-
ca sa nu fie vazute de barba(i). [Tare. gclnarea lungelor caice AL. [Turc. mail.
EAFAS, grilaj]. caicciu m. conducator de caice, Inn-
cafea f. 1. bobul cafeului; 2. bAutura tray tine. [Turc, wrirov],
facuta din acest bob, uscat i pulverizat: caie f. Tr. V. gaie. [Ung. RAMA.
a bea trei cafele pe ri. [Turc. KAvA]. caier n. 1. fuiorul pieptenat i periat,
cafegi-basa m. odinioara boierinas care gata de tors : cdnd torsul s'aude Val
aducea Domnului cafeaua: bdrbatu-meu vrdjilor caier En.; 2. fig. smoc de par:
care a tost cafegi-basa la Caragea AL. te-oiu insfdca de caier. [Origin& necu-
caiegiu m, 1. cel ce face sau vinde noscuta].
cafea ;2. cel ce tine o cafenea; 3. odini- caiet n, fAscioara de mai multe foi de
oaf& sluga Domneasca sub ordinele lui bathe; caiet de sarcini, starea clauzelor
cafegi-bE4a: cafegiii, ciubucciii si alti si a conditiunilor unei adjudecari publice.
slujbasi ai Palatului Fn.. ; 4. sluga bo- caifet n. 1. Infatisare: am eu caifet
iereasca avand aceeas sarcina cafegiul de hot ? ; 2. lux (de haine): cc cai,
boierului imbrdcat cu un mintean de trdsuri, ce caifetl 3. rang (mai mult iro-
postav negru Fit. [Turc. KAVEDIDY]. nic): cu ce ne finem caitetul?AL. [Turc.
caleina f, alcaloid extras din boabele RY/APET, fizionomie, exterior].
de cafea. chigiu in. lucrator care taie marunt
cafenea f. local public unde se bea tutunul cu havanul: [Turc. lump).
cafea. [Turc. KAYEHANi]. caimh 1. fermentul care acreste repede
cafeniu a. de coloarea cafelei. laptele. [Forma scurtata din caimacl.
cafeu m. arboras ce produce cafea caimac n. I. floarea laptelui, coaja
e cultivat b toate colonitle europene groasa 1 unsuroasa ce laptele prinde pe
din regiunile calde (ca Martinica); eel mai d'asupra, servind la facerea untului: ma-
renumit e din Moca (Arabia). rinaturi i cataifuri i caimac AL.; 2.
caftan n. 1. haina de onoare, lunga fig. ceeace sea d'asupra i e mai bun In
cu maned, data de Sultan lui VodA si felul sari: 10 aprinse un ciubuc cu cdi-
de acesta boierilor la intrare intr'o func- mac Frt.; cafea cu caimac: [Tur. icAuLtx].
tiune ; caftanul se acorda primelor trei caimacam IA 1. loctiitor de Domn,
clase de boieri (ceilal(i erau numiti prin cand tronul ramanea vacant, care car-
pitac); purtat odinioara dela Vocla pana mula tara pana la instalarea noului prin-
la ultimul curtean, caftanul a disparut pe cipe; 2. loctiltorul Banului Craiovei (dela
la 1850, odata cu Insemnarea-i onorifica: 1761) : Banii Severinuhti, ortimacamii
Mihnea iesi din bisericd, imbracei in Oltului POP. [Tura. =mous, log-Mond
timid caftanul dlb cu guler de samur marelui vizir].
Oct,: 2. fig, rang, boierie; caftanele se chimfichtnie I. 1,. locotenenth dom-
dededu pe bani in vremea lui Cara- neasci ni timpul cat dura ; 2. forma de
gea. [Turc. iurrAs]. guvern provizoriu, instituita la retragerea
caittaugiu in. odinioara, slujbasul Curtii Domoilor num* pe 7 ani (1849 1856) ;
care prezenta Domnului caftanul 114 pn- 3. dtvizianes unui vilaiet in Turcia.
nea pe spatele nouilor boieriti. [Turc. eAr- calman in. reptil din America, ase
rAmuisl. suenea crocodilului.

www.dacoromanica.ro
 cal 91 -- cal
cAinh v.1. a jeli pe cineva cunt cdina calu dracului, numele popular al libelu-
poporul de ddnsii colicit AL. ; 2. a se j lei, lig. i fant, inuiere rea; 3. unitate
plange, a se tangui de o pierdere suferita. f pentru evaluarea mAsurel unei masini de
[Lit, a geme ca un caine]. jaburi: masind de zece cai; 4. pl. Mold.
cAine m. I. animal domestic din fa- cele cloud lemne earl sprijing cowl morii
milia carnivorelor digitigrade; 2. fig, (ter- ' (aduc de o lature 1ntru catva cu un cap
men de dispret) om rAu (cainele fiMd de cal); 5. scaunul cu patru picioare al
considerat ca tipul rautAtio cdinele de dulgherului ; 6. Tr. piedica la sulul dina-
totd-sdu Pop. ; 3. porecla ce Turcii dau ipoi al rasboiului. [Lat. CABALLUS, cal, mai
crestinilor: un om fdr'de-lege, un edine ales prost : sensurile tehnice pornesc dela
crestin BoL.; 4. nume a douA constela- ideia de 4suport), calul ffind considerat
tiuni ; 5. Mold. (sens tehnic) masa' de tras pi ca animal purtator de sarcini].
doage ; 6. nume de animale : caine tatA- calabalAc n. 1. gloata, lume multa
resc, numele bucovinean al nagatului (pe una din roabele se strOcurd prin Ca-
care TAtarii l'ar fi dresat spre a desco- labahlcui de dogari Isp.; 2. tapaj: &sir-
peri pe Romanii ascunsi). [Mold. cane= batul men va face un calabaldc NEOR. ;
lat. CANEM; sensul 5 face aluziune la irna- 3. bagaje, catrafuse : te au incarcat cu
ginea animalului culcat pe labele salel. ii tot calabaldcul in spinare hp. ['lure.
adv. came-caufe0e, cu mare greutate : !CALA/SALVE, multime].
a o duce cdine-cdineste. calAcan n. Mold. V. calaican.
I

cAinele-babei m. Mold. mic crusta- cAlfil n. toc de imamea i-am cusui

ceu care trAieste in locuri umecle i In- ( un caildf de ciubuc cu mdrgele AL.
ttmecoase (Oniscus asellus). tTurc. warp].
cAinese a. 1. ce tine de caine : lemn calalat n. stinghia din fundul butoiu-
cdine.sc, booki edineosed ; 2. fig. rAu : Ilui. [Lit. astupatoare : v. cella fdtui].
suflet cOinese, vreme cdineascei. calAfatui v. a astupa crApAturile unei
cameste adv, ca un came : 1. cu a- corgbii cu earn si a le unge apoi cu pa-
nevme: 2. rau, fara nula. curA. [Gr. mod.].
cidnic a. sArman, de plans : cälduzul calaican n. sulfat de tier (Mold. cA-
cc duce la Moldova pe reitdcitul cainic Ilacan): hdrbul cu cdldcan CR. [Gr. mod.
AL. [Derivat dela ceii]. KALARANTIEI (= gr. vechiu luilkanthon)].
cAinie 1. neIndurare. cAlAie I. Tr. plAcintA din fainA de grau
cAinos a. rAu la inimA, nemilostiv : cu lapte si cu otiA, [Turc, RAMS, printr'un
edinosul de tatd. intermediar sarbescl.
L

calintA f. 1. durere pentru sAvarsirea calamandros n. Mold. gAlAgie, dez-

unui pAcat dupd cOintei poedinto ; 2. ordine : cix smemtdnitul oalelor ce ca-
parere de rAu de a fi fácut sau nu ceva. lamandrodse feiceam ! C. [Originit ne-
I

caire f. 1. fapta de a se cal ; 2. ca.- cunoscuta].

intA ades in cupd Wind se ascunde calambur n. joc de cuvinte bazat pe
o cOire AL. asemanarea sunetelor, iar nu si a sensu-
cais m. porn scurt din clasa rozacee- rilor cdnd nu-ti sund in buzunare, pa-
lor, originar din Azia (Armenia), Incol- timesti de galbinare (= galbeni n'are)
testa In climele temperate (Prunus ar- PANN.
meniaca). [Turc. KAM, printr'un interme- calamitate f. mare nenorocire publicA :
diar grec modern]. catastroftt, dezastru.
caisai f. fructul comestibil al caisului calamitos a. fecund In calamitAti :
caisiu a. galben-deschis (ca coloarea domnie calamitoasii.
caiselor). calandru n. unealta de satinat hartia
&Altai f. 1. scufie de copil, legatA pe sau de lustruit stofe .
sub barbie ; 2. Tr. caciula Jienilor. [Serb. calAp n. V. calup.
KAITA, scufie impodobitA cu monede]. calapanta adv. (in basmele muntene)
cakewalk n. (cit. kecuoc), dant ame- , Intfuna: gura ei calapanta mergea ca
rican destrAbAlat, 1mprumutat dela Ne- o moard hodorogitd POP. [Gr. mod. BA-
gri (Cm). LAPANTA, toate bune].
I

cal m. 1 animal domestic din familia calapAr m. Mold. Tr. Bot. V. calonfir :
solipedelor, care servA la tras, cAlArit ti odic cu mintd, calapdr i busuioc NEOR.
transport: calul de dar nu se cautei [Serb. HALOPER].
dupd dinti (cari indica varsta-i); fig. cal calapod n. 1. picior de lemn ce servA de
de bAtaie, motiv aparent, pricinA neinte- tipar cismarului ; 2. fig. form& tipar. [Or.
meiati : cai verzi (pe pereti), nAscociri mod. EALAP6DI, picior de lemn]. V. calup.
mincinoase ; 2. nume de animale : cal de calarabA (caralambil) I. gulie. [ling.
j

.!--r re, numele vulgar al hipocampului ; RAEARAB (din germ. Kohlrabi)].

www.dacoromanica.ro
 cal - 92 - cal
cfilfiras m. 1. soldat de cavalerie cele chichiu n. 1. partea posterioara a pi-
unsprezece regimente de ciildrasi for- ciorului pe care cAlcArn ; 2. partea ciora
meaza azi cavaleria teritoriald ; 2. pl. pilor sau a incAltAmintelor ce acopere
odinioarA, corp de cfilAreti sub comanda icalcAiul; 3. lovitura cu calcaiul: dau cal-
Marelui Spfitar ; 3. curler : ccildrasii de cdie calului ; 4. Mold. partea de dinapoi
rarigrad. a unei luntre. [Lat. CALCANEUM].
calare adv. pe cal. [Cf. lat. CABALLARIUS, calcan n 1. pavAzA (ca podoaba la cai):
'ludas de cai]. cal dornnesc impodobit cu cioltare de
caliiret m. 1. cel ce umblA cAlare ; fier i calcane de argint Fn..; 2. zid de
2. soldat din cavalerie ; 3. figura In jocul streasinl. [Turc. RALKANL
c,ahului ; 4. cetatean roman apartinAnd la calcan m. peste de mare cu corpul
unul din cele trei ordine senat, cAlSreti, turtit In forma de romb cu carnea
plebei. IbunA de mAncat (Pleuronectes rhom
chläri v. a umbla calare. ibus). [Lit. paste cu pavazal,
chlfirie f. 1. arta de a umbla calare ; calcar n. stAna compusS din carbonat
2. deprinderea calului la sea cal de cod- de calce, numit obisnuit piatrd de var.
Idrie. cfilcare f. lucrarea de a cAlca si re-
chili:rime 1. oaste cAlAreatl, cavalerie. zultatul ei (si fig.).
chltirit n. arta de a Mari : cal de calcaros a". ce contine calcar piatrd
cdidrif, scoald de ccildrit. V. calArie. calcaroasd.
&abhor m. si a. 1. care s'afld in ca- calcat n. cAlcare (In sans curat mate-
2. care face cAlltorii marl; 3. fig. rial): cdlcatul struguril or, tier de cdlcat.
lfitOrie ;
vagabond : a mea soartd cdldtoare cfilchtoare f. 1. locul unde se caleS ;
AL. [Formatiune analogica din cale (cf. 2. scandurS pe care olarul calcA lutul cu
ra tacitor)1. ipicioarele pAnA ce-1 face co ceara.
chlätori V. a face cAlatorie, a merge calchtor a. si m. care calcA cdlcdtor
intr'o tara mai mult sau mai putin de- de lege ; 2. pl. iepele rAsboiului de tesut;
pArtatA, 3. tease de cAlcat struguri.
cfiliitorie f. drum facut spre a se trans- cfilchturii I. urmA de picior, pas,
porta dintr'un loc intr'altul mai depArtat. [Lat. CALCATURA].
caläu m. 1. cel InsArcinat cu execu- calcavuri f. 1. cursa de prins vArlat ;
tiunea osanditilor la moarte ; 2. fig, omul 2. Mold. cureaua cu care cismarul tine
sangiurilor, tiran. [Tigan. HALO, tigan, cSlSii lucrul strAns de genuchi ; 3. fain. tran-
recrutAndu-se mai ales dintre Tigani]. teal'a i-a tras o calcavurd, [Origins
chlfiuz (cAlSuzà) in. 1. cel ce conduce necunoscutA].
pe altul spre a-i arfita drumul rdul cel calce I. calcea calului, plantA cu frunze
de stele e calduzul tainic AL. ; 2. fig. groase, lucitoare i florile galbene-aurii,
cel ce povAtuieste pe altul in vieatA, in creste prin bàlti i locuri umede (Caltha
afaceri. [Turc. KALAUEI. palustris).[Lat. CALCEM, lit.cAlcAiul caluluil.
chläuzi v. 1. a servi de calAtizA; 2.calce I. numele stiintific al varului.
fig. a conduce, a dirija. calchih v. 1. a face un calc ; 2. fig.
cailhuzit a. condus : in vdzduh add- a reproduce sau a copia exact.
uzite de un pilot, biltrdn cocor AL. calcinh V. 1. a preface piatra in var
callbeash f. V, giilbeazii. nestins ; 2. a usca la o cAldurA foarte ri-
calc n. I. desen reprodus cu ajutorul dicatA.
unei hArtii transparente ; 2. fig. reprodu- calcinati(un)e f. lucrarea de a cal-
care prea exacta, copie servilA (=-- fr. cal- cina i starea lucrului calcinat.
que) calciu n. metal alb Calbuiu ce se scoate
chick v. 1. a apasa cu calcAiul: a din var (izolat de Davy In 1908).
calca struguri ; 2. a strivi: l'a cdlcat o calcopirith f. mineral compus din
trdsurd; 3. a pAsi, a umbla ; a cdlca arama, fier i sulf.
usor (v. popd) ; 4. a surprinde, a ataca calcul n. 1. operatiune spre a afla re-
pe neasteptate: l'au cdlcflt hofii; 5. a na- zultatul combinatiunii numerelor Intre ele ;
van i prAda ne calcd pdgonii i fara-i 2. fig. mijloace combinate, masual luate
;

In peire AL.; 6. a se intinde pe un loc spre a ajunge la un scop calculele am-

strain, a-1 ocupa pe nedrept imi calcd bitiunii.
mosia; 7. fig. a viola, a infrange: a cdlca I calculi* v. 1. a face calcul, a socati ;
o poruncd, o lege, un jurdmdnt; 8. a 2. fig. a reflecta la consecintele unui lutru.
netezi rufe, stofe, apAsAndu-le cu un fier I calculabil a. ce poate fi calculat.
cald ; 9. a se cAlca, se zice de cal cAnd I calculator m. 1. cel ce se ocupS cu
cu picioarele dinapoi plleste pe cele di- calcule ; 2. abil a combina mAsurile si
nainte. [Lat. CALCARL]. , proiectele sale.

www.dacoromanica.ro
 cal - 93 - cal
cald a. I. care arc, (IS snu produce cáleap n. Mold. scul Pe o grindd
I

cAldurS: focul e cold, apd caldd; 2. care , calepe de tort si ldnuri CR. [Tnrc. KELEP,
tine cald haind caldd ; 3. fig. Infocat I raschitor].
arzAtor: iubire caldei ; 4. proaspSt pdine cAleascis f. trasurS de lux cu patru
I

caldd ; 5. fig. cu totul nou stire cola. roate si pe arcuri, obisnuit descoperita.
[Lat.CALIDLISl. n. caldurà ; aci Ii lual [Rus. icoLtAsitA (din sl. kolo, roatA)].
cu cald, aci cu frig. cileatis f. V. cAhleatA.
caldarism n. loc sau drum pavat. calea.valea adv. binisor, suportabil ;
[Turc. KALDERYM]. pdnd aci calect-valea. [Lit. calea e vale
caldaramgiu in. pietrar: astei noapte sau drumul e oblu],
doi caldaramgii du apart peretele AL. caleidescop n. tub continand douS
(Turc. KALDEREMDIY]. oglinzi plane si garnisit pe dinAuntru cu
cfildfirar m. cel ce face sau vinde obiecte de diferite colon i dimensiuni, ale
cAlcifiri sau alte vase de aramS. cAror combinatiuni, modificate de fiecare
cfildäras m. alt nume dat botrosului miscare a aparatului, ofer o mare varietate.
[Lit. mic cAldSrar, numit a3tfel dupS ari- calem n. 1. biurou, cancelarie 16 ce
pele-i de un negru lucitor]. calem slujesti ? fka, ; 2. administratiune
cfildare f 1. vas de amnia' cu toarta In publicS : cumpcird mai inted calemul
belciuge spre a fierbe sau incAlzi ceva ; 2. vindriciului si al oieritului Fe.. [lure.
(termen geografic) vale 3n forma' de caldare : xALem, lit, condeiu].
ceilddrile Rodnei, [Lat. vulg. CALDARIA]. calembec n. soiu
de lemn negru din
cildnrusit f. I. cAldare mica In care India, foarte mirositor meiteinii din ca-
preotii pun Mauna si matauzul; 2. plantd lembec AL. [Tun. KALEMBEIO.
cultivatà pentru frumoasele-i flori albastre, calemcheriu n. un tel de postav de
rosii sau violete ; are forma unei calcia- prima calitate anteriu de calemcheriu
ruse cu cinci cavitAti, de unde I numele-i GHICA. [Tune. KALEM KIAR:, lit. lucrat cu
de cinci coade, cinci clopolei, etc. (Aqui- condeiul, adidi cizelatl,
legict); 3. varietate de struguri. calemgiu m. 1. scriitor la calemul Di-
ciddicel a. putin cald. vanului, logolat de vistierie : dieci de vis
caldurn f 1. starea corpului cald tierie si caletngii GIIICA. lTurc. KALEMDJI1.
sensatiunea ce produce ; 2. temperatura calendar n. 1. carte sau tablou con-
mai mult sau mai putin ridicatà a at- Orland ordinea i urmarea zilelor de peste
mosferei ; 3. fig ardoare, zel mare : vor- an ; 7. fig. 0 tam. confuziune : ii face
beste, se roagei ea multd cdldurd. capul calendar. Calendarul Intrebuintat
chlduros a. I. care aduce, dS si tine la noi si mai In tot orientul Europei (Rust.
multi caldura; 2. fig plin de ardoare Sarbi, Bulgari si Grcci) e cel Tulian, sta
sau zel apdrare cdiduroasci. bilit de Iuliu Cezar ; acesta, rAnias IndS-
cale f. 1. spatiu Indepktat dela un loc rSt cu 14 zile (asa numitul sal vechiu),
la altul, drum: cale de cornunicafiune; fu Indreptat de calendarul Gregorian,
calea lactee, numitS si caled lui Troian stabilit de Papa Gregorie XIII In 1582 si
sau drumul robilor, fasie luminoasA lA- adoptat mai In toatA Europa.
sato. pe cer de o imensa grAmacIA de stele, La noi, calendarul occidental a intrat lr
a clror del:ill-tare le face invizibile ochiu- vigoare la 1 Aprilie (care deveni 14 A priliel
lui fiber ; 2. spatiu rezervat i lucrat cu 1919. Dela 2 Oct. 1924, sArbStorile fixe or
arta* afara din sate si orase, sosea calea todoxe se tin la datele respective ale nou-
nafionald, judefeand ; 3. stradA mare : lui stil introdus i In Romania. Pentru
calea Victoriei; 4. calátorie: cale bond ; stirbStorile Pastelui se face InsA calculul
5. drum de urmat, mijloc de transportat obisnuit, spre a evita de a cAdea la aceea-.
pachetele se expediazei pe calea pas- data' cu cel evreesc. .

tel; 6. linie de raliuri la drum de tier : calende f. pl prima zi a lunei In ca .

cote feratd ; 7. canal, conduct : cane lendarul roman ; la calendele grecesti, ni
respiratorii ; 8. fig. directiune In pur- ciodatA (Grecii nesocotind dupà calende)
tare : calea binelui ; 9. fig. dreptate, cut- calendroiu m strengar, vagabond
viintS : cu cale, feird cale ; a gasi (afla) men, da calendroiu mi-ai mai fost Isp
cu cale, a judeca ca e drept, a crede de [Origins necunoscutAl.
cuviintà ; a pune la cale, a regula, a dis- calevri m. pl. pantofi 0130 tArAnest,
pune ; fig. a Indemna, a sfatui ; a Ii pe de paslA : isi lepadd calevrii Isp. [Bulg
cafe, a avea de gand, a umbla sfi... ; din CALEVRA].
cale afarA, foarte, peste mSsurg. [Lat. calfà m cel ce a InvStat un mestesug
CALLIS, drum bAtut de vire]. incepe a-1 practica. [Turc RALTA].
cälealä f. 1. starea otelului cAlit ; 2. cfilfie f stare de can trei luni am
:am. belie usoard. mind la cdIfie PAM.

www.dacoromanica.ro
 cal 94 cal
call v. 1. a baga fierul sau otelul rosit calitate f. 1. ceeace face ca un lucru
in apa spre a-i da o noufi Carte ; 2, MM. sa fie asa sau altminterea, bun sau rau,
a se trnbata. [Slay. RALm]. mare sau mic ; 2. dispozitiunea sufletului,
calibru n. I. diametru interior al unui a spiritului calitati bune, rele ; 3. nas-
cilindru, tub, projectil, ttm ; 2. instrument tare ilustra, nobleta persoand de cali-
ce determina calibrul ; 3. fig. caracter, tate ; 4. titlu ce confera un drept : cdlitate
valoare relativa a unel persoane sau a de tutor ; in calitata de, cu titlul de, ca.
until lucru spirite de acelas calibru.
: calitativ a. relativ In cantata ana-
calic a. si m. 1. Mold. sarac lipit, cer- lizd calitativa.
setor 0 sa prefacd neamul in turmei Caloian (Scaloian) m. numele chi-
de calici AL.; 2 sgarcit e calic nevoie pului de lut (Imbracat taraneste si ?moo-
mare ; 3. misel, om de nimica. [Sla v. dobit cu flori) pe care fetite dela 5-6
KAMA , sarman, peleria ani il pun intr'un cosciue si-1 Ingroapii
calici v. 1. Mold, a saraci n ea mul pe camp, intonand un fel de bocet : lane,
tdu sa caliceascd POP, ; 2. refl. a rersi lane, Caloiane ! Aceasta datina se prac-
a se calici la cineva ; 3. a fi sr,arcit tica in Moldova si in Dobrogea, a treia
se coliceste sd cheme in doctc,-. Marti dupa Pasti. [Probabil name propriul.
calicie f.1. saracie : ai avut d rept seep- calm a. linistit. n. incetare totala a
1

Ira en bat de calicie AL ; 2. sgarcenie. vantului, /Mist<

calicime f. toti calicii. calm?' v a linisti.
caliciu m. potirul floarei. calmant a. care calmeaza. n. me- Ii

calif m, titlul vechilor suverani arabi, dicament ce alina durerile.

succesori ai lui Mahorned. calmuc n. un fel de postav cu peri lungi.
califar m. soiu de rate sau gaste sal- cahnucesc a. privitor la Calmuci ;
batice, cu colori foarte frumoase (Ca- hanger calmucesc NEOR.
sarca rutila): claponi, cocori i cdli- calomel rt. protoclorura de mercuriu,
fart ce furnicau prin curtea boiereascd intrebuintata tn medicina ca purgativ si
Fn. [Derivat din cold f ; pe timpul na- ca vermifug.
pArlirii o fasie verde inchisi, in forma calomfir m. planta aromaticii cu flori
de inel, se iveste pe grumazii acestei galbene (Tanacetum balsamita). IBulg.
sari ; acest cerc colorat a fost asemanat ICALANFIR1,
cu un calaf de imameal. calomnifi v. a atinge onoarea prin
califat rt. 1. demnitatea de calif 2. calomnii, a acuza pe nedrept.
durata domniei sale, calomniator in, cel ce calomniaza.
califich v. a arata calitatea unei per- calomnie f. acuzare falsti ce atinge
soane sau unui lucru. onoarea cuiva.
calificat a. se zice, In procedura, de calomnios a. ce contine calomnii
un furt savarsit In circumstante agravante. vorbe calomnioase.
calificati(un)e f. atribuirea unei ca- caloric n. principiul caldurel.
litati sau a unui titlu. calorie f. Imitate de caldura, canti-
calificativ a. care exprima o calitate: tate de caldura necesara spre a ridica cu
adjectiv calificativ. un grad temperatura unui kilogram de apa.
caligraf rn. cel ce scrie frumos, cel calorifer a. care transmite caldura.
ce preda caligrafia. II n. aparat de lncalzit care raspandeste
caligrafic a. ce tine de caligrafie. caldura In IncAperile unei case.
caligrafie f. arta scrierii frumoase. calorific a care produce caldura :

cilimari f. pl. vas mic (de sticla, por- raze calorifice

lelan sau lemn) cu cerneala de scris [Gr. calorimetru m. instrument de fizica
od. CALAMA Rd. spre a masura caldura.
&Alin iii. frumos arbust cu florl albe calos a. corp calos, fasie de materie
si boabe rosii (Viburnum opulus). [Slay. alba In emisferul cerebral.
FIALINAl. calozitate f, Intarirea si ingrosarea
canna f. fructul calinului, acrisor gI pielii.
racoritor, a carei zeama fiarta e !titre- calp a. 1. fals (In special de monede):
buintata ca leac in contra tusei. bard tdiafi sau calpi Fm ; 2. fig dege-
calindar m. Mold. calendar : ne-ai nerat, netrebnic: totu-i calp, totu-i strain
rdcut capul cdlindar CR. Ed, [Tun. imp],
calindroiu m. Mold. calendroiu cluzi
: calpac n. caciuM enorma, In forma
coscogea calindroiu AL. de balon, din piele neagra de berbece,
alit a. 1. intarit prin caleala fier tmblanita pe margini, purtata inainte de
calit ; 2. varza alit& prajita cu ceapa Domn si boierii cei marl ; calpac de hdr-
in grasime ; 3. fam. beat. sie fumurie OD. Mit. RALPAX1.

www.dacoromanica.ro
 cal - 95 - ohm
calpuzan m. 1. cel ce tale bani falsi; scAunas de vioarA ; 7, suport cu picioare
2. fig. lnsellitor, nemernic : este cel mai pe care pictorii 1i aseazA cadrul spre a
mdrsav si mai calpuzart dintre toti lucra. [Pentru sensurile tehnice, v. cal].
Grecii din tetra romdneascd Fit. [Turc calusari m. pl, ceath de vre-o 12 fla-
KALPAZAN]. cM jucAtori, cu clopotei la picioare, cari,
caltabos n. V. cartabos. in saptamana Rusaliilor, merg prin sate
caltavete f. pl. jaretiere. [Gr. mod. sAltAnd un joc traditional. [Dela anus,
KALIZODETA]. dupA sAriturile jocului
calti pl. partea cea mai groasa a cAneper callusel m. 1. mAnz mic 21 tank; pl.
sau a inului dArAcit, servind la fabricarea cAlusei, jucArie de copii cari calAresc pe
sacilor ordinari. [Slay. imam, pl. ramp]. nista calusei de lemn, InvArtindu-se in
eiLltui V. 1. a astupa cu cal0 ; 2. a jund unui cilindru ; 2. (la o moarA de
destrAma Mira sau stofa. vAnt), V. cal.
cfiltun m. 1. Mold. ciorap ; 2. cAltunu- calut m. 1. cal mic; 2, Buc. soiu de
Doamnei sau papucu-Doamnei, plantA lAcustA care sare prin iarba (Decticus
de gradinA, cultivata pentru frumoasele verrucivorus).
sale flori (Gaunt rivale). [Vechiu-rom. calvar n. 1. mica colina pe care s'a
cdltun, pantof ,--- lat. *CALCEONEM (din CALE, infipt o cruce (v. Mime proprii) ; 2. fig.
&Matti)]. mari suferinte morale; a-0 urcacalvarul.
caltunar rn. cel ce face sau vinde calvinesc a. ce tine de calvinism; ca-
caltuni. II caltunarese f. pl. cocoane alese tehism calvinesc.
dintre rudele ginerelui, cari duc diferite calvinism n. doctrina lui Calvin. Ea
daruri miresei. se deosibeste de celelalte doctrine pro-
cilltunas m. 1. caltun mic de copil ; testante prin suprimarea completA a ce- ,
2. plAcintA de came tocatA sau de branza remonfilor (cultul sfmtilor si al moastelor,
In forma de triunghiu. al icoanelor si chiar al crucii, considerate
ciaugfir m. om care s'a lepadat de ca idolatrie), prin negatitmea absolutA a
ale lumii si duce o vieatA pioasA Inteo traditiunii, prin dogma predestinatiund
mAnAstire. [Gr. sAcomth.Res, lit. bunul bA. (nu e liber arbitru) s1 prin reducerea
trAn, nume onorific ca i preotl. sfintelor taine la botez i cuminecatura.
calugaras m. 1. calugar tank r 2, V, protestantism.
lumAnAricä afumatà. calvinist in. cel ce profeseaza calvi.
cfilugiiresc a. de calugar. nismul.
ealugairi v. (se) face calugAr. cam adv. care exprimA 1. o aproxima-
calugarie f. 1. starea sau vieata cá- tiune ; cam pe seard, cam asa ; 2. o
lugArilor ; 2. mAnastire trimise fata la restrictiune; cam trindr, cam rosiu. [Ve-
cdlugdrie. cbiu-rom. cdmai, mai=lat. QUAM /.1A0151,
calugarità f. 1. femeie care lmbrAti- &Amara f. 1. camera ; in cdmara ta
seazA vieata caluglreasca ; 2. insectil or- sd vin, sd te privesc d'aproape Err. ;
toptera, numita astfel din cauza pozitiunii 2. odinioarA, vistierie dornneascA ; 3. (in
ce are uneori asemenea unei persoane epoca fanariotA) casseta particularA a
care se trichina (Mantis religiosa). Domnului: Constantin Mavrocordat a
calumnie f. V calomnie. unit venitul crimarei cu al vistieriei,
calup n. 1. Mold, calapod de cismar ; fdcdnd o singurd cassd; 4. IncApere
2. tipar de lemn pentru cAciuli, pAlArii, boltitA In care se pastreaza d'ale man-
etc. ; 3. bucatA lungueatA de sApun ; 4. cArii sau bauturii ; 5. partea casei tArA-
(la casele tarlinesti) V. baslic ; 5. forma. nesti uncle se gAseste vatra. [Gr. mod.
In genere, tipar, model : ne semdnam In canera (= lat, camera)].
toate, parc'am fi fdcuti toti pe un Ca- camarad ni. cel ce duce cu altul a-
lup AL.; 6. fig. siretenie, Inselaciune : a celas fel de vieata sau de ocupatiune
pune cuiva calupul, a manca calupul. camarad de scoald,
[Tine. rump (din gr. icarOms; v. calapod); camaraderie f. unire sau familiari-
forma munteneascA calAp corespunde turc. tate "titre camarazi.
ICALYP1 cintäras m. 1. slujitor al cAmarei:
calm; In, 1. cal uric ; 2. partea frflu- oddile locuite de cdmiirasi OD,: 2. (Ma-
liii ce se pune In gura calului ; 3. bucA- rele) odinioarA, tezaurarul particular al
ticA de lemn sau de fier ce se pune cu Domnului sau sambelanul Curtli ; 3. mai
d'a sila In gura cuiva spre a-I opri sA marele paste ocne.
strige sau sA muste ; 4. bucAtica de lemn elikmfirsigei In. pl. slugile camarei
crApat la un cApAtAiu de prins carnisile domnesti.
(pe (Unit) ; 5. bustean taint in scAnduri ciimairbsie f. rangul u bluroul cam&
(Oltenia) t an alga; de scdnduri I 6. ralului.

www.dacoromanica.ro
 cam 96 cam
camarila f. coterie influenta la Curtea cow pe spinare, animal Intrebuintat la
unui Domn, guvern ocult de favoriti. transport [Gr bizantin /CAMILA (---= lat.
ciimasit 1. 1. Imbracaminte de panza cctmelus), vorbA introdusa prin Sfanta
sau de bumbac, ce se poarta pe piele Scriptura.
2. acoperemant sau coaja la diferite Ii- camilalci f. acoperemant de cap, ci-
chide (lapte, vin); 3. foaia de desubt a lindric, inalt, de coloare neagra i prevfi-
unei coli de hartie; 4. ghioacea sau pleava zut cu un vAl in partea dinapoi : carni-
bobului de grau. [Mold. cdmesd = lat. lafca face parte din ornatul cAlugaresc si
CAMISIA]. episcopal. [Gr. mod. KAMILAVKI, lit, din par
camasula f. 1. camasa scurta ; 2. de camilal.
carridar in. conducator de Camila.
haina Lira maneci ce se poarta paste ca.
masa. camin n. I. soba, cos, vatra; 2. fig.
camata 1. dobanda mai presus de casA, locuinta cdminul parintese. [Lat.
taxele legale. [Gr. bizanfin ILAMATOS]. cAmpard.
camitar m. cel ce dA bani cu cam5tA. camina f. odinioara, In Mold, dare a-
cambial a. relativ la cambia drep- nuala pe bauturi spirtoase. [Vechiu-rom.
tul cambial. cam:5nd, piatra (a cincea parte diriteo
cambie f, polita (--=it cambio, schimb). maja) =-- slay. KAMENI].
cambrian a. i n. Geol. se zice de caminar m. (Mamie) boierul Insarci-
unul din cele mai vechi terenuri sedi- nat cu strangerea caminei.
mentare. camion n. car lat si scund pantry
camee 1. piatra scumpa de diferite descarcatul usor.
colofi si sculptata in relief. camionaj n. transportul cu camioane.
cameleon m. 1. soiu de soparlii a camizol n. 1, hainfi femeiasca scurta
aril piele fàrA solzi isi poate schimba si cu maneci, ce se poarta peate camasa ;
coloarea, dupa cum e mai mult sau mai camizol de forta, haina de panza foarte
putin umflata ; 2. fig. om fará convin- trainica spre a Impiedeca pe nebunii fu-
gere, care Ii schimbA pArerile dupA im- riosi de a face rau; 2. numele munte-
prejurAri. nese al scurtecutei sau ciupagului.
camelie f.1. arbust de ornament cu flori camlot n. stofa groasa de lana sau
frumoase farm rniros, importat din Japo- de par de capra fr. camelot).
nia in Europa de iezuitul Camelli; 2. floa- camohas n. damascA camohas de
rea cameliei, asemenea rozei, care dureaza Venetia cu fir Fa. [Gr. mod.].
Irish' mai mult fAr'a se vesteji. camomila f. plantA mirositoare nu-
camelina f. plantà din familia crucife- mita obisnuit muscitel (Munt.) sau ro-
relor, ale carei boabe serva la facerea unui monitd (Mold.), ale ciirii flori sunt in-
uleiu comestibil (Myagrium sativum). trebuintate in medicinA pentru proprietti-
camera f. I. IncApere Intr'o casa ; 2, tile-i tonice, stimulente antispasmodice
locul uncle se tin unele adunAri politica (Platricaria clzamomilla).
9( insAsi acele adunAri : Camera depu- carnorra f. banda de fAcAtori de-rele
tatilor, Camera pairilor (in Fran(a), cafi bantuia regatul napolitan si din care
Camera lorzilor si a comunelor (In au mai ramas unele urme.
Anglia) ; 3. diviziunea unor tribunale t camp n. si m. (pl. campuri, fig. ciimpi);
Camera de Comert; Camera de punere 1. Intindere de pAmant arabil; 2. loc ses
sub acuzare, alaturata pe. langa Curtea afara din oral sau sat pentru pAsunat:
de Apel, care instruieste cauzele criminale. lua cdmpii, a fugi orbeste, a-si pierde
cameral a. financier: drept cameral. mintile; a bate cdmpii, a ratAci, fig, a
camerier m. ofiter papaL aiuri; 3. loc de lupta: campul de ba-
cameristir 1. I. damA de onoare a taie; 4. fondul unei stole sau tabbou;
unei printese; 2. fata In cash. rochie cu camp negru i cu flori de
camesa f. Mold. V. camasa. mdtase; 5. fig. sfera de lucrAri sau fapte:
camfor n. substanta alba, volatila pi vastul camp al istoriei nationale. [Lat.
cu rnirosul tare; se intrebuinteaza In me- CAXPUS].
dicinA in contra inflamatiunilor; camforul campadura f. ochiul podului pe
onioara sau alunga insectele vatarnatoare. unde iese fumul (la o cash' taraneascil).
camforar m. un fel de dafin, originar [Cf. provental escampadopiro, locul de
din China l Japonia, din care se scoate revarsare a unui canal, a apei dela moara
camforul. (v, filntelnd 5)1
camforat a. ce contine camfor: ra- campament n. teren ocupat de o
chiu camforat. armata pe un camp.
ceimila f. cuadruped rumegator, origi- campanie f. expeditiune militara
nar din Azia centrahl, care are douà co- timpul cAt dureaza.

www.dacoromanica.ro
 cam - 97 can
campean in. 1. locuitor dela camp cancelarie f. I. functiunea cancela-
2. locuitor dela tali. rului ; 2. biuroul cancelarului si functio-
campenesc a. 1. ce tine de camp; narii sat: stil de cancelarie, arid si lip-
2. se zice de boul mfilociu la inaltime sit de elegarna.
voinic. cancelarist m. scriitor sau copist in
campie f. camp intins 1 es: partea tr'o cancelarie.
cea mai mare a Munteniei e o imensd cancer n. 1. racul, una din cele 12
cdrnpie. [Cf. lat. CAMPANEA]. constelatiuni zodiacale; 2. umflatura va-
campion m. fig. luptlitor, aparator: Data in stomac sau ficat, care doare cum-
campionul libertafii. plit i roade partea atinsa ; 3. fig. rat:
cana f. cep gros si gatait de butoiu. mare, neajuns gray.
[Gr. mod. icazitA (din it. cannel/a)]. canceros a. de natura cancerului.
chnii f. vas de tinichea sau de cositor canciog n. causul zidarului. [Origina
cu toarta l larga la gura. [Serb, cANNA necunoscutal.
(din nem(. Kanne)]. and adv. si conj. exprima un mo-
canaf n. 1. ciucure: tes cu canettri; ment de timp sau o relatiune temporala:
2. sfichiul coadei. [Ung. RANAP, fibra (din cdnd te-ai intors P cand st cand, din
nemt. Knauf)]. timp In timp, cateodata; and de and,
canal n. 1. conduct prin care se scurge mai mai : cdnd de cdnd era sd-1 ajunga '
apa; 2. conduct pentru trecerea lichidelor cu palosul aux. [Lat. OVANDO].
si a gazelor din cerpul omului: canal candel n. zahar cristalizat bun pentru
respiratoriu; 3. rlu artificial; 4. locul tuse. [Nemt. EANDEL(ZUCHER)].
unde marea se ingusteaza !titre doua tar- candela f. I. vas de argint, cu baiere
muri opuse: 5. fig, intermediar, mijlocire. de acelas metal, in care se pune o tarn-
canalie f. 1. gloata: in aplauzele pita cu untdelemn, spre a arde dinaintea
grele ale canaliei de ulifi Em.; 2. ,om icoanelor sau pe morminte ; 2. fig. fiche:
de rand, nemernic. stinge sginta candela a sperarii Err.
canaliza v. 1. a stabili canale; 2. a [Serb. EANDItol.
face un rau navigabil. candelabru n. sfesnic mare si ele-
canalizare f. lucrarea de a canaliza: gant lucrat' cu mai multe brate.
canalizarea Ddmbovifei. candid a. curat la wallet.
canapea f. scaun lung cu spate: di- candidat tn. cel ce aspira la a func-
van, sofa. tiune, la o demnitate.
canar in. pastire cantareata cu pene candidatura f. starea candidattilui.
galbene, originara din insulele Canare, candoare f. curfitenie de Mimi, ne-
invata usor mice melodii (Fringilla Ca- vinovatie sufleteasca.
naria). candriu a. fam. beat. [Origina necu-
canara f.1. stana: sub o canara de noscuti].
piatrd unde un cdine mare latrei POP. ; cane m. Mold. Tr. V. aline.
2. stanca de mare (in Dobrogea); 3. Mold. caneala f. praf de bolt parul. [Ca-
pasune de Ingrasat vitele pentru zalhana. neald e o forma amplificati din cdnea
[Turc. ziorAn.Q. (cf. boiala) = turc. tome
canat n. oblon de use: sau de fereas- canefora f. fecioara greactt care purta
tra ce se cleschide In doua. [Turc. mulAr]. pe cap cowl* cu jertfe pentru sirbi-
canatue f. cana mica pentru lichide tori vin mdndre canefore (Mum).
o candfue de apd ISP. [Diminutiv din canelura f. Arhit. trisura longitudi-
dial. Tr.: canatd, ulna mare]. nallt semi-cilindrici: canelurele unei co-
canava f. I. panza groasil i foarte Mane.
deschisa, cu gaurile patrate, pentru tapi- canepa I. planti a aril tulpina fi-
terie i broderie ; 2. fig. planul sau schita broasi servii la facerea panzeturilor si a
unei opere (=-- fr. canevas). franghilior, semintele ei oleaginoase dau
canavat (canavatii) n. l f. materie un uleiu mai putin cautat ca cel de in :
vargata de Mita un colan de canavilf canepa e originara din India, de unde
rosu Fa.. antereu de canavafd Cr. [Gr. s'a introdus In Europa (Cannabis sa-
mod. HANNAVITSON (din it. canavaccio)]. tiva). [Lat. vulg. CANAPA. (cf. it. canape)
cancan II. contradant francez cu figuri = dasic CANNABIS].
necuviincioase (la balurile publice) am canepa-dracului f. 1. planta numita
jucat fri cancanul AL. borangic ; 2. fam. chica: am s'o ieu
cancelar m. 1. primul ministru (in I de cdnepa dracului si am s'o ?twat
Germania si Anglia); 2. secretar de con- est CR.
sulat, al Senatului sau Camerei, al Uni- cAnepar in. pisirici cenusie cu can-
versititii, etc. tecul foarte plicut, careia 11 place mult
L. Saineanu, Diet. Universal. 7

www.dacoromanica.ro
 can - 98 - can
samanta de canepa (Acanthus canna- ricii; 2. catalogul cArtilor sacra, admise
bina). ca de origins divinA : canon biblic ; 3.
canepioara 1. plantá nurnitA si cane- pedeapsA pentru ispAsirea pAcatelor sau
pa-codrului (Eupatorium cannabinum). pentru cAlcarea datoriilor preotesti, pe-
canepiste f. campie semanata cu ca- nitent& impusa celor pAcAtosi : dd-mi un
nepa. canon ai eu sd mcl poccliesc PANIC 4.
canepiu a. 1. de coloarea canepei, ce- tropar zilnic, ImpArtit In sari sau pesne,
nusiu : o gdind canepie; 2. fam. beat. Intru lauda sfantului : canon de nail-
caneriu a. Mold. cainos: afurisit sci linfd ; 5. fig. grea suferinta morala, tor-
fie cdneriul de vornic CR. tura : ce mai canon a indurat ! 6. fam.
cange f. 1. prAfinA lung& cu carlig de glas, cantec: baba incepe duios dupd
(ler, spre a apuca prinde ceva de de- canonul ei: facefi-vd mild i pomand!
parte : rdsturnau cu cangea i strd- CAR. [Gr. mod. cAtoN(As)].
pungeau cu lancea AL.; 2. cange de canonadi f. descArcare de mai multe
manat o luntre ; 3. pl. ghiarele pasArilor tunuri In acelas timo sau unul dupA altul,
rApitoare : (Prometeu) sub ceingi de canoni v. 1. a da un canon sau pe-
vultur rabdd tnartirul cel deplin AL. ; deapsA bisericeascA ; 2. fig. a se chinui
4. fig. ghiarA, manfi: cdnd scl puie can- destul s'a canottit, sdracul I
gea pe hofi... AL. [True. KANDJA, carlig canonic a. potrivit cu canoanele Bi-
(din it. gancio)]. sericii : dreptul canonic, jurisprudent&
cangiult a. prevAzut cu o cange : cu lan- ecleziasticii ; cArti canonice, considerate
cea ciingiuitd 'n gloatd pdtrundeau AL. de BisericA ca scrise sub inspiratiune di-
cangrena v. 1. a cauza cangrenA ; 2. vinA. m. mernbrul unui consiliu episco-
II

fig. a corupe moraliceste. pal (In Biserica catolicA).

cangrena f. 1. nimitirea totalA a vietii canonicat n. demnitatea canonicului.
friteo parte a corpului : ea se intinde u- canoniera f. mic bastiment lnarmat
neori repede si de aceea se taie membrul cu unul sau mai multe tunuri.
cangrenat; 2. fig. coruptiune inoralA. canonit a. turmentat, chinuit: our
cangrenat a. atins de cangrena. canonit.
cangrenos a. de natura cangrenei. canonizh v. a pune in randul sfinti-
canguru m. cuadruped rozAtor, ori- lor (la Catolici).
ginar din Noua-Olanda (Australia) si pre- cant n. cantec (poetic) : un cant fru-
vAzut cu Ufl buzunar, in care fsi ascunde mos si dulce adormitor sunand Em.
pull; picioarele sale de dinainte sunt mai [Lat. CANTUS].
mid ca cele de dinapoi (Halmaturus). cfinth v. 1. a forma sunete plAcute,
card v. 1. a innegri cu cAnealA barba, moduland vocea : 2. a executa un can-
pArul, sprancenile; 2. Mold, a boi vitele tec cu un instrument muzical : a cdnta
In frunte spre a fi cunoscute de cele strA- din vioard ; 3. se zice de vocea unor
ine. [Derivat din cdnea(16)]. pAsAri cocosul cdntd ; 4. a recita ver-
canibal m. 1. cel ce se hrAneste cu suri ; 5. fig, a celebra : a anta isprd-
came de om ; 2. fig. om sAlbatic. vile eroului. [Lat. CANTARE].
canibalism n. antropofagie. cantalup m. varietate de pepene gal-
caniculfi f. 1. nume dat stelei Siriu ben, foarte parfumat i cu coastele sbar-
din constelatiunea Cainelui ; 2. epoca a- cite.
nului and aceastA stem rAsare i apune cantar ii, 1. unealtA de cantArit cu
odatA cu soarele ; 3. timpul calor mai un singur taler sau, In loc de tater, lin
marl cAlduri. cingbel; 2. greutate de 100 oca sau 50
canicular a. privitor la caniculA: zile kilograme: imbarcard pe cordbii a-
caniculare. proape o mie cantare de mobile BAr.c.,
canin a, 1. ce tine de caine specie [Turc. KANTAR (din gr. bizantin kentendri
canind ; 2. ca la Caine : dinti canini, dinti = lat. centenarius)].
ascutiti intre cei incizivi ei molari, ate cantaragiu m. cel ce cantAreste (la
doi de fiecare falca. vamA). [Turc. KANTARADJY].
caniota f, cosulet sau farfurioarl In cantare 1. I. fapta de a canta (eu
care se pima castigurile fn rezervA la joc : vocea sau cu instrumentul): 2. rezuftatul
sant 100 de galbeni in caniotcl AL. cantArii, cantec religios ; Cantarea can-
(--=-- fr. cagnofte). tArilor, una din cArtile Sfintei Scripturi,
canjeu n. Mold. partea ce poartA Ca- atribuitA lui Solomon.
ierul (la o furc& ce se desface In douA). cantiireala f, starea lucrului cantArit.
[V. gdnjeu]. cantaret m. 1. cel ce stie a canta
canon (Mold. canbn) n. 1. deciziune 2. om sau fernele care cantA de profe-
a autoritlitii religioase canoanele Bise- siune; 3. in special cel ce cantA la bise.

www.dacoromanica.ro
 cAn - 99 --- cap
rica, dascM ; 4. fig. poet : strdvechiul canton n. 1. portiune dintr'un terito-
cern tdret (Omer). riu; 2. diviziune administrativa i terito-
cfintari v. 1. a constata greutatea u- riala (in Franta i Elve(ia) ; 3. locuinta
nui lucru : a ctinteiri carnea ; 2. a trage cantonierului i distanta de cale ferata
greu: aurul cdntetreste mai mutt decdt dela tin canton la altul.
argintul; 3. fig. a precut, a judeca va- canton& v. 1. a distribui trupe in mai
loarea unei persoane : cum l'am vdzut, multe sate; 2. fig. a separa in pozitiuni
l'am i clintdrit ! izolate ; 3. a se retrage inteun canton
cantarida 1. sau gandac de turbot, spre siguranta, a se izola.
insecta coleoptera verde-aurie, al carii cantonadi f. colMl scenei aproape
corp pulverizat serva In spiterie la face- de culise intfun teatru : a vorbi la can-
rea vezicatorilor. tonadil, a se adresa unei persoane care
cAntarit n, lucrarea de a cantari si nu s'afla pe scena.
rezultatul ei ; cdntdritul mdrfurilor. cantonal a. ce tine de un canton.
cAntat n. cantare, in special a coca- cantonarnent n. gazduirea provizorie
sului si a insectelor. a unei trupe la siteni.
cantata f. 1. mica poerna proptie a cantonea f. compozitiune 1iric cu
fi pusä in muzica ; 2. basis muzica unei strofe de versuri scurte : canfonetc co-
cantata. rnice.
cAntator a. si m. 1. care canta ; pa- cantonier m. 1. pazitor la o statmne
&ire cemtdtoare; 2. cocos: despre ziori pentru intretinerea cbilor ferate ; 2. paz-
la glas viu de cemtdtori AL.; 3. pl. timp nic al mosiilor i holdelor Statului.
despre ziva, cand canta cocosil : noaptea cantor m. cel cc canta in cortirile
pe la cemteitori, cdnd zorile 's albe AL. bisericesti.
cantatrice f. cantfireata de profesiune cantor n. pop. contoar, tejghea : ma
care are talent si canta pe scena. duc se, inchid cantorul i magazia CAR.
cAntec n. 1. §ir de sunete placute, (= fr comptoir).
produse printr'un fel de modificare a vo- canula f. tub de care se servesc chi-
cii umane; cantec popular, transmis din rurgii.
generatiune in generatiune membrilor a- chnura f. larfa mai proasta. ce rimane
celuias popor farfi a se sti nici cand, dupa ce scoatem parul din ea: canura
nici unde, nici eine la produs: cdntecele servei de bettdturd i pdrul de urzeald.
noastre populare aunt mai ales hore [Origina necunoscuta].
salt doMe ; 2. ciripitul pasarilor duio- caolin n. argila din care se face por-
sul cdntec al privighetorii ; 3. compo- (elan.
zitiune in versuri, diviziunea unet poeme: cap n. (pl. capete) I. partea corpultn
epopee in 10 cdutece ; cfintec batranesc, la om, sau la animale, care contine cree-
balada populara ; cantec de dor, doina rul i organele simturilor, afari de pipait;
cantec de lume, poezie de dragoste ; can- 2. fig. minte, inteligenta, ratiune: om cu
tec de stea, psalm versificat sau cantec cap; a taia capul pe cineva, a se pri-
religios Imprumutat din Evanghelie. [Lat. cape ; 3. partea principal& cea mai de
CANTICUM1. margine sau cea mai de frunte, inceput
cAntecel xi. cantec scurt : ceintecel sau sfarsit : stand in capul mesei prin-
comic. ire cdpitani BoL. ; 4. om sau animal,
cantilenfi f. un tel de romanta cu barbat sau femeie, individ : dare pe cap,
melodia grava i sentimentala cantilend au murit sase capete de vite ; a-i fi
tanguitoare. de cap, a-si atrage nenorociri ; a-si pune
cantilerie 1. pop. cancelarie: copist capul, a garanta cu persoana sa ; odati
in vreo cantilerie CAR. cu capul, (in ruptul capului), nici mort,
cantina f. locul unde se vinde de baut cu nici Lin pref ; in cap, Orli la unul,
si de mancat soldatilor, prizonierilor, lu- tocmai ; 5. capitol : cap II; 6. pl. capi-
cratorilor. tal: dobemda cu capetele ; 7. nume de
cantinier m. cel ce tine o cantina. plante capul ariciului, buzdugan. [Lat.
cantitate f. 1. tot ce poate fi miisu- CAPUT].
rat sau numarat, mark sau micsorat; 2. cap n. (pl. capuri), promontoriu (.=
multime, numar mare : cantitate de per- fr. cap).
soane; 3. Muz. si Gram. durata rela- cap m. (pl. capi); 2. cel ce este in
tiva a notelor sau a silabelor acute si cap sau in frunte, mai mare peste altii:
grave, lungi i scurte. Regele e capu/ puterii arrnate ; 2. in-
cantitativ a. relativ la cantitate, cepator, pricinuitor capii rdscoalei. [Di-
canto n. I. muzica care se executi cu ferentiare semanticfi dela cap (capere)].
vocea ; 2. partea melodica a muzicei. capabil a. 1. care are dispozitiun'

www.dacoromanica.ro
 cap - 100 -- cap
capabil de a reusi; 2. vrednic, inteli- despuiat de piele i par, craniu ; 3. fam.
gent om capabil ; 3. Jur. care posecla
: cap mare si sec; 4. fig. ce seamAnA unei
capacitate: capabil de a testa. capatani : bulb (de ceapa, usturoiu sau
capac n. 1. ceea ce serva a acoperi, varza), con (de zahar), butuc (de roata).
astupa sau inchide (o lada, oala, sobS) : [Lat. *cAerrebt (din caput, capitis)].
tidied capacul chichitei Ise. ; a pune capatanos a. 1. cu capul mare ; 2.
cuiva capac, a ascunde greselile ; 2. petec fig. gros de cap, prost,
de incheiat In dosul nadragilor : panta- elipAtuealA f. 1. fapta de a (se) CA-
loni de nanchin cu capac alma ; 3. pAtui ; 2. procopsealA.
cApAtui v. 1. a pune in functiune, a
pleoapA de cosciug ; 4. invartitura oblonga
a smeului de hartie smeul face capace da mijloace de traiu ; 2. a da la casa sa,
Ise. :5. invelisul broastei testoase. [Turc. a casatori: a cdpatuit doi feciori ei
RAPARJ. cloud fete ; 3. a Ingriji cu cele trebuin-
capacitate f. 1. continutul unui lucru cioase ; 4. a face stare, a se thavuti .s'a
mdsurd de capacitate, care serva a ma- cdpdtuit. [Derivat din caprlt].
aura lichide i grane ; 2. aptitudine le- capciin (capcAun, catcaun) rn. 1. mon-
gala : capacitatea de a testa ; 3. fig. stru antropofag cu cap de caine, despre
calitatea unui spirit capabil. care povesteste Alexandria (so (ara cu
capanth f. tocana din came de miel oameni cdtcciuni, dinainte cu obraz de
sau de puiu, gatita cu stafide. [Tine. HAPAMA. om ce grata omeneste, iar dindarat cap
capan n. odinioarb, magazie de apro- de caine ce Fara caineste>>) ; 2. Tatar
vizionare acest judet [Teleormanul] canibal, barbar : o rmincl de capccin sci
este un capan impdratesc nesecat se atingd de al lumilor stapdn AL.
[Turc. KAPAN]. câi Cazaci, Capcdni i alte hf te spur-
capanga f. 1. cursa (mai ales pentru cate CR. ; 3. salbatic fugi, cdpcdunule,
pasari) ; 2. fig. a pune in capange. [Turc. cd rni-ai omordt odorul! AL. [Forma
KAPANDJA : forma capangd e abstrasa din primitiva e Capcdn ((ara Capcdnilor",
plural]. Dosofteiu), traducere dupS gr. Kynoke-
capantAu m. odinioara, negutator turc phaloi sau Cynocephali, despre cari na-
care venia in Ora sa cumpere dela sateni turalistii antici, Elian i Pliniu, vorbesc
proviziunile (grau, unt, miere, situ) pen- ca de niste popoare cu cap de caine traind
tru indestularea Imparatiei si a garni- In India ; variantele cdpcdun i cdtcdun
zoanelor din cetatile clunarene : capanldii sunt alteratiuni obscure].
au tdiat nartul grdului la schelele capcanA f. Mold. cursa: in arta de
Dundrii pe sase lei chila si pe cMci cdpcane esti mester cu ispita AL. [Turc.
parale ocaua de ant si de miere GRICA. ICAPKAN].
[Tint. rummy (v. capan)]. cApeaun m. V. capcAn.
cApAstru n. ochiu de funie sau curea cApchih v. Mold, a capia : baba a
ce se pune la capul vitelor, spre a le lega capchiet AL.
la iesle sau a le duce undeva. [Lat. ce.- capchiu a. Mold. capiu: mare cap-
PISTRUM] chiu-i AL.
capht n. I. margine, sfarsit un ca- cap-de-cocov m. planta cu florile pur-
nal poeziei i pustiului sci pun En.; 2. purii, creste pe stand i prin pAsunile
fig. rezultat, scop : a scoate la capat, a-si din munti (Hedysarurn obscurum).
ajunge tinta, a reusi ; a pune capat, a capelA f. 1. palArie de dama ; 2. jo-
3. inceput : a incepe din cap& ;
sfarsi ; ben ; 3. boneta de mica tinuta a solda-
4. Mold. osie : add rup vreun cap& tului. [Gr. mod. ZARgLA (din it. cappello)].
dela car CR. [Abstras din pl. capete. capelà f. 1. biserica mica (la catolici):
V. capataitd din paraclis fdcut-a capeld luterand
cApath v. a dobandi, a primi din In- AL.; 2. orchestra (mai ales de dame).
tamplare. [Lit, a veni la capat]. capelan m. preot care oficiaza intr'o
capatAiu n. 1. partea patului uncle capeld.
se pune capul; 2. perna de sub cap ; 3. capel-maistru m. cal ce dirijeazA
lemn scurt i gros ce se pune sub o bute, cantarea intr'o biserica, intr'o orchestra
lada, etc. ; 4. bucata mica taiata sau rupta de muzica (la un teatru, la un hal).
cdpdtdiu de lemn, de funie ; 5. fig. in- cApeneag n. haina cu giuga a Barth"-
ceput, sfarsit : a da de cApataiu, a afla, tendon [Dog. .1a.SPENYEG]. V. chepeneag.
a descurca ; a iesi la capatAin, a sfarsi caper m, arbust din (Arne calde cu
bine, a izbuti; om farA capAtAiu, vaga- florile mart, albe sau rosiatice (Capparis
bond. [Lat. CARITANEUS]. spinosa).
cApA$AnA f. 1. cap mare de animal caperà f. mugure inflorit al caperu-
despArtit de corp ; 2. cap de om mod lui; caperele sunt comestibile si, conser-

www.dacoromanica.ro
 cap 101 - cap
vate in otet, sunt intrebuintate la bucA- capitala 1. oras principal, resedinta
tarie. guvernului unei tAri.
capeteala f. pl. Mold. partea fraului capitalist rn. cel ce posed5 capitaluri
sau cupbstrului ce se pune in cap si care, si le mine In circulatiune.
In Mc de piele, e din sfoarà tesutà i im- capitalizh v. 1. a adAoga veniturile
pletità. [Derivat din cdpetel]. la capital ; 2. a acumula spre a forma un
capetel n. 1. cupataiu, bucatA mica : capital.
in clondir se stinge thpetelut de lu- capitan m. 1. cel ce comandA o corn-
mina' Err.: 2. lumanare la capAtul mor- panic inteun regiment ; 2. ofiter de ma
tului : nici pomand, nici cdpefrle. [Lat. rinA care comandA un bastiment de rAs-
CAPITELLUM[. boiu sau de comert, un port; 3. cApete-
capetenie f. cap, comandant : cape- nue militarA: Anibal fu Uit mare cdpitan.
genie de ostasi; de cApetenie, princi- capitanat n. diviziune administrativA
pal : lucru de cdpetenie. [Derivat din (mai ales sub raportul militar) In Austria.
cap, pl. capele, cu sufixul enie]. capitfinie f. 1. functiune de cApitan;
capita v. a avea ametealA, a inebuni : 2. trupe comandate de un cApitan : Pa-
ce, ai cdpiat ? iorii desparthi in cdpitdnii; 3. circum-
chpie f. 1. boalA de creer a oilor care scriptiune teritorialA (In Spania si Munte-
le face de se tot Invartesc pe Mc cu mis- negru); 4. odinioarA, diviziunea unui ju-
cAri convulzive pang ametesc ; 2. fig. det comandatA de un cApitan: cdpitdnia
manic nebung, turbare de necaz. [Slay. Foc$ardfor.
KAPLIA, gutii, lit. picAturA (v. dambla); capitan-pasa m. mare amiral la Turd.
Mold. capchie cApierea e conceputA ca [FormA romanizatA din hire. %AMMAN BASy].
o paralizie cerebralAl. capitati(un)e f. odinioarA, impozit sau
capiere f. V. capie. taxa' pe cap, InlocuitA azi cu contributiu-
capilar a. ce are fineta pArului : tub nea mobiliarA l personala.
capilar; vase capilare, ultimele ramifi- capitel n. Arhit. partea superioarl a
catiuni ale vinelor. unei coloane sau a unui pilastru : capital
capilaritate f. 1. starea lucrului ca- doric, ionic.
pilar : 2. fenomene fizice ce se produc, capitele f. pl. V. cApetealA ba nu-s
cAnd tuburile capilare aunt puse in con- proprele, nici capitate At.
tact cu lichidele uleint se urcd .n himpi capitol n. diviziunea unei cArti, a unui
prin capilaritate. cod, a turd legi.
capintortura .f, pasAre care Invar- capitonat a. captusit cu rnAtase ordi-
teste mereu capul (Yunx tor quila). [Din narA.
cap si intort (participiu arhaic=intors)]. capitul n. 1. adunarea canonicilor unet
chpiste f. 1. templu paganesc, bise- catedrale (M Catolici); 2. Bot. grup de
ricA armeneascA : in aste ziduri de ca- flori Impreunate pe o axA.
piste strdbund At. ; 2. fig. locas : casa capitulii V. 1. a trata pentru supune-
lui era capistea des fatdrilor NEOR. [Slay. rea unei cetAti; 2. fam. a cAdea la Invo.-
KAMM (din kapi, idol), lit. Mc de idoli]. ,iala, a ceda o parte din drepturile sale.
capistere f. albie In care se cerne capitular a. ce tine de un capitul:
fAina si se frAmantA pAinea. [Lat. CAPIS. vicar capitular. H n. culegere de ordo-
TERIT.M1. nante ale regilor francezi din a doua rasA :
capita f. grAmadA micA de fAn, de ICapitularele lui Carol Magni:.
formA conicA ; fAnul se strange mai Mai capitulati(un)e f. tractat pentru pre-
in cópite, acestea in snopi, pe cari se- dares and cetAti sau pentru depunerea ar-
cerAtorii le Inalt5 In picioare, din cari melon Capitulatiunea Parisului in 1871.
dureazb alai, apoi sire sau stoguri: braz- &win a. ametit, nebun: acolo sade
dela le rdstoarnd 'n cdpiti, altii le a- 0 maiastrd i oricine merge la ddnsa,
dund At. [Slay. xoprrA, grAmada]. se Intoarce capiu TSP. [V. capie].
capital a. 1. principal, esential nutlet caplageh f. alt nume dat alaculul (In
capital al unei afaceri; Mara' capitahl, jude(ele de langa DunAre). [Turc. KAPLYDJA
majusculA ; 2. de /110aite, mortal pe- (din haply. grAunte)].
deapsd capitald, pacat capital. n. 1. caplamh f, ImbucAtura marginilor po-
11

sumA de bani destinatA a produce do- delii sau a tavanului (la casele tArAnesti).
banzi ; 2. fond comercial sau industrial, 1[Turc. KAPLAMA, NCOperAinant[.
sumA bugata inteo intreprindere ; 3. pl. caplan m. pl. militie turceascA supra.-
sume in circulatiune, cantitAti conside- mumitA aTigr. t apoi cdtre ceausii cu
rabile de bani: capitalurite sunt rare ; mime de caplani AL. [Turc. KAPLAN, tigi1.11.
4. fig. avut intelectual capital de au- capo (d'a) adv. dela capAt scut dela
nostinte, de idei. Inceput: a o lua d'a capo.

www.dacoromanica.ro
 cap - 102 - cap
capodoperà I. opera perfecta itaL vanat cautat ; 2. fig. lemn lucrat ce spri-
capo d'opera). Ana lai unui acoperis. [Lat. CAPREOLusi.
caporal m. cel mai de jos grad mi- efiprioreati f. punerea capriorilor (la
litar in infanterie, corespunzand brigadie- o clAdire).
rului din cavalerie sau artilerie. chprigaor in. arboras din insula Cipru,
caporalism n. regim politic unde mi- din a anti tulpina se preparA un uleiu
litarii au o influentA preponderanti Ca- aromatic, creste prin locuri umede si mlAs-
poralism prusian. tinoase (Cuperus).
capot n. 1. od. manta boiereasci : ciprith f. alt nume dat lobodei (care
tatd-meu 1st pune capotul cel rosu fO creste pe malul apelor).
tncalecd calul UHICA ; 2. in special, manta chpriu a. Mold. cApruiu ochisorii
militarAcdldrefii turci purtdnd nista sat cdprii AL,
capoate de felendres OD. ; 3. un fel de chpruiu a. negru bAtand in galben,
scurteica (cf. capotel). [Turc. ICAPOT (din vorbind de ochi. [Lit. ca ochii de capra].
it. capotto, manta de ploaie)]. capsii f. capsulA fulminantA.
capot n. haini femeiasca de casa des- capsoman a. fam. prost I incipi-
chisA pe dinainte (--= fr capote). tanat cu budalaua, cu capsomanul dsta
capotel n. scurteicuta tarancelor. CAR. [Origins necunoscuta
caprä f. 1. femeiusca tapului; 2. ar- capsulä f. 1. invelisul etscat sau teaca
sic scos din osatura piciorului caprelor ; ce contine boabele unor plante; 2. Chim.
3. porecla honied' data Grecilor in tara ; vas in forma' de tichie pentru evapora-
4. fig.' scaunul vizitiului (la o trasura) ; tiuni; 3. (in farmacie) globule( de gela-
5. unealta pe care se taie lemnele cu fe- dna ce infAsoara un medicament nep1A-
restraul; 6. Tr. crican pe care se pune cut la gust; 4. (fulminanti) mic cilindru
ciubarul cu rufe ; 7. doi cApriori incheiati giunos de metal, deschis la un unit,
la varf ; 8. (in pod) Tr. cos de fum dea- continand fulminat de mercuriu, cu care
lungul podului casei taranesti; 9. nume s'aprind armele de foc.
de animale: capra dracului, lupul vra- capsular a. Bot. In forma de capsulA:
billor ; capra neagrà (de munte), animal fruct capsular.
cornut de genul antilopei, trAieste in Alpi &amain in. plantA cu flori albe din fa-
pielea-i galbena deschisa e foarte chutatA milia rozaceelor (Fragaria elatior). [Ori-
(Capella rupicapra); 10. nume de planta : ging necunoscuta
capra nemteasca, calcea calului. [Lat. ciipsunfi f. poama cApsunului, rosie,
CAPRA ;sensurile 4 - 8 prin analogie su- comestibilA, ovoidA i cu un gust dulce
marti cu fizicul animalului]. acrisor ; cipsunele sunt mai marl si mai
chprar m. pazitor de capre. [Lat. CA- rotunde cleat fragile.
MARIUS]. capth v. 1. a obtine prin milloace vi-
chprar m. ca p oral. [Nemt.KAppAr.. (=ICOR- clene: a capta un testament; 2. a afla
porn): din term inologia rnilitara austro- prin sapAturi izvorul :mei ape minerale;
ungara]. 3. Geogr. a se contopi basiatil unui riu
chprárie f. ceatA de zece dorobanti cu al altuia.
sau jandarmi. captalan m. 1. Mold. planta mirosi-
capricorn n. 1. unul din cele 12 semne toare cu frunze marl i florl purpurii (Pe-
ale zodiacului; 2. insecta coleopteri cu tasites); poporul o considerA ca un pre-
antene fungi (Cerarnbyx). zervativ in contra ciumei i cit folle-i cele
caprifoiu n. arbust cu flori mirosi- late se acopir stupii; pune deasupra ro
toare (Lonicera caprifoliurn). [Lat. CA- iului niste captalani CR. ; 2. captar. [Ung.
PRIFOLIUM]. raprALAli, snip].
caprilenth f. planta originara din Eu- captar n. capac ce acopera un stup,
ropa meridionala, cu flori albe mid, in- ca 38-1 apere de ploaie si de arsitS. [Ung.
trebuintath la bucatArie (Lepidium sati- KAprAR].
vum). [Origina necunoscutA]. captati(un)e I. insinuare vicleanA spre
caprimulg m. sau mulaitorul ca- a dobandi oarecare folos.
prelor, un fel de randunicA de noapte captator m. cel ce cautA a capta : cap-
(Caprimulgus europaeus). tator de mosteniri.
calprioarà f. 1. capri mica ; 2. feme- captios a. care tinde a insela, a sur-
iusca cSpriorului; 3. capri neagra. [Lat. prinde discurs capfios.
KApaama captiv a. si m. 1. care a fost prins in
capriolh f. sAriturA usoarA ca a caprei. rAsboiu; 2. fig. lipsit de libertate.
et:prior m. 1. mamifer rumegi tor avand captivh v. fig. a aderneni, a ferrneca.
oarecare aserninare cu cerbul, puma: cu captivitate f. 1. starea celul captiv ;
douA coarne, talie mica si forma* eleganta ; 2. fig. servitute, ruble.

www.dacoromanica.ro
 cap - 103 - car
capturfi f. 1. prinderea unei corAbii atria 1. dcaleala : se finu de cara
inarnice ; 2. secvestrarea mArfurilor de barbatului sdu, ca sd-si prdpddeascd
contraband& copiii hi,. [V. cad.
capturh v. a face 0 captura: a cap- carh f. Zool. (Neamtu) svarluga. [0-
tura o corabie. rigind DecunoscutA].
caiptusealä f. 1. materie de captusit; carabh (cAtarambil) f. cloant& coto-
2. fig. si fam. inselAciune usciara. roam& [Origin& necunoscuta].
captusi v.1. a acoperi dosul unei ma- carabanä 1. pop. crac, gambA: se
terii, cosand alta materie d'alungul ei ; 2. riisturnd cu carabanele in sus. [Ori-
a acoperi cu piaci i tablii spre a face gina necunoscuta].
mai tare si mai frumos ; 3. fig. i pop. chrilbhni v. Mold. I. a apuca cu là-
a insela : m'a cdptusit cu cateva mii comie, a Cara iute incep a cdrabcini la
de lei. [Origins necunoscutA]. cirese in san CR. ; 2. a da lovituri dese :
capuchehaià m. odinioara, agentul ce l'a apucat de cdradneste cu pumnii
diplomatic al Domnilor nostri la Constanti- in oameni? ; 3. fam. a-si lua toate
nopole: chemd pe capuchehaia mi Vodd si a pleca : incepefi a vd cdrabdni
..tirbeitt, ca sd-i serve de dragoman dela casa mea CR. [Desivat din cara-
OHICA. [Tam. KAPUKEHAYASY]. V. chehaia. band].
capuei-basa m. odinioarA, capul por- carabinfi f. pusca scurtA i usoarA
tarilor Saraiului, marele sambelan al Portii, de cavalerie (--= fr. carabine).
care se trimetea cu firman sa taie capul carabinier m. soldat inarmat cu Ca-
Domnilor chuti in disgratie. [Turc. zA- rabina.
PYDJI BA.$1( ]. eat-Abu, m. gandac frumos, negru lu-
capugiu m. portarul saraiului din Cons- citor, ale carui larva cauzeaza cele mai
tantinopole (in numAr de opt sute), sam- mari pagube agriculturei, mancand rAdA-
belanul Portii: sosia la Bucuresti ca- cinile plantelor (Melolontha). [Cf. alba-
pugiul, cc venea sd-i taie capul lui neste KARABAsx].
Catargiu OHICA. [Turc. KAPUDJY]. carhcal m. soiu de pisicA salbatica
chpui v. a capatui: asa cdpuit plecci din genul linxului bland de caracal.
ISP. [Derivat din cap (cf. cdpdtui)]. carachtita f. animal marin din clasa
efipusit f. 1. spade de aracnidA ce se molustelor cu opt tentacule (Octopus).
lipeste de barbia vitelor (Melophagus [Rus. KARAKATITA (din kralca, crac, insecta
ovinus); 2. nurnele vulgar al ricinului : avand rnai multi craci fungi)],
unt de cdpuc s 1; 3. vlAstar de vita de vie. caracter n. 1. semn de conventiune :
[Albanez xrunisi]. caracter alfabetic; 2. litera de tipar :
chianti' v. a pune ca pute la cararnbii principalele caractere tipografice sunt
unei cisme. diamant, petit, garmond ; 3. calitate
chputit 1. 1. partea piciorului dela in- distinctivA: perfecfiunea e caracterul
cheetura gleznelor pana la degete; 2. par- divinitalii; 4, trAsuri esentiale la un a-
tea corespunzatoare a incaltamintelor. [Lit. nimal sau plantA ; 5. facultati morale,
partea (in)cdputd a cismei in care intr.& tArie sufleteasca : om cu caracter.
incaltamintea]. caracteristic a. ce caracterizeazA :
caputiner m. pahar cu cafea cu lapte. literd caracteristicd.
[Termen introdus de chelnerii nemti din caracteristici f. semn distinctiv
Austria]. prepozifiunea a e romaneste caracte-
car n. 1. vehicul ce serve' de transport ristica
(pentru persoane, obiecte si marfuri) ; 2. caracterizA v. a marca caracterul
trasura eleganta car de triumf, car fu- unei persoane sau al unui lucru, a de-
nebru; 3. continutul unui car : un car termina cu mare preciziune.
de fan; 4. constelatiunile aproape de po- caracudh 1. 1. paste de balta si de
nd arctic: Ursa mare si Ursa micA ; 5. helestee cu carnea gustoasa (Carassius);
masa joagarului ce poarta busteanul de 2. fig. om de putina importanta : cara-
taiat In scanduri. [Lat. cmazus]. cuda partidului. [Turc. KARAKUDA, din
car m. vierme care roade lemnul, pie- KARA, negru: caracudele de bfilti sunt a-
lea, stofa. [Lat. vulg. cmuus]. proape negre].
car! Mt. strigAtui cioarei l al gaMet. chrhealit f. cicalealA : apoi cam cu
chrh v. 1. a duce cu carul, a trans- cdrdeala, cam cu sila fu nevoit sei
porta ; a cdra pietre ; 2. fig .. a lua cu treacd Isl.. [V. cdrdi].
ghiotora cu lingura tot cdram Rum ; carafit f. 1. slid& de cristal cu pan-
3. fam. a da palme sau pumni; incepu tecele larg i gatul stramt: 2. continutul ei
sd.1 care; 4. a pleca, 211 lua catrafusele: ("=-- fr. carafe).
card-te [Lat, *CARRARA (din carrus)J. carafte 1. pl. Mold. cele douS lemne

www.dacoromanica.ro
 car - 104 - car
orizontale ce tin vatalele. [Origina ne- provizorie a mArfurilor ce yin dintr'o
curioscutA]. tara bantuira de contagiune; 2. fig. ex-
caragace (caragata)f. cotofana. [Tine. cluziune temporarA.
rusarsA6s., cioarA mica (cotofana find din carapace na. (vista osoasA ce aco-
genul "Corvus") : forma caragatd cores- pere corpul broastelor testoase.
punde variantei gr. mod. I. carare 1. 1 drum mic i foarte in-
caraghios m. 1. numele bufonului gust ; 2. dung& .sau despartirea pArului
(lit. Ochiu-negru") In farsele ce se in- In crestetul capului; 3. fig. cale: ceasor-
cau la Curti le Domnilor ; 2. In genere, nicul urmeazd lunga timpului cdrare
bufon, mascAriciu ce-i asta caraghio- En. [Lat. vulg. CARRARIA, lit, drum de care!.
sule ? 3. (luat ca adjectiv) comic, ridicul caras m. Mold. caracuda. [Rus. ruarksi].
mutrd caraghioasd; 4. nurne dat de pe- carat rt. 1. partea auxului pur canta-
scant cosacului mai tanar cu ochii mari rind a 24-a parte din greutatea totalA :
sau negri (la Turd, karagtiz balyk e nu- aur cu 20 carate; 2. unitate de greutate
male obletului). Rum. KARAGM. pentru pietre scumpe, egala cu 21 cent:-
caraghioslac n. 1. farsa de caraghios, grame : acest diamant canteirefte 5
joc cu vorbe sau cu gesturi cornice: un carate.
caraghiosliic ca toate revolutitle dela carat n. transport : ceiratul fdnului.
noi AL. ; 2. glums grosolana si josnica, carator m. cel ce cari
bufonerie ordinarA : care va sà zicci carfitura f. lucru carat, transport.
caraghiosldc pe ldngd celelalte AL. carauiu a. pe jumatate beat: cdrduiu
[Turc. xanwooziox]. pe drum cdnd vine PANN. [Poate in Icc
carat v. 1. a face car, se zice de ga- de ceireiruiu: care umbla pe dou'a cArari I.
in( and umblA sa otia : cloqca ceirde; caraula f. 1. sentinela, strajA sau corp
2. a canta ca cioara ; 3. a vorbi (In graiul de garda : soldatii erau de caraula ;
ho(ilor); 4. (ironic despre om) a vorbi ; 2. Mold. (caraul) starea In coltul came-
5. fig, a cicali, a card necontenit. rei (pedeapsa copitlor neascultatori) : sei
strigatul gainilor si al cioarelor. te duct de grabei la caraul i sei nu
cfiraitoare 1. 1. cioarA ; 2. fam. tiganca. crdcnefti Ar... [Turd RARAVUL].
caraitor ns hot: limba cdrditorilor. caratto m. cel ce duce sau transporta
Ex. sticlete (doroban(), cornea (necura- intr'un car.
tul), pintenog (al(er), tap (preot), etc. carauffie f. 1. meseria carausului; 2.
caralamba f. Mold. V. calaraba. traasport : ceireuz0a e scurnpd AL.
caraman a. cu parul negru (de bou carava f. o parte a cimpoiului (v.
sau de vacA). [Tare. ICARAMAN]. cimpoiu). [Origins necunoscuta].
caramb m. 1. partea cismei de forma caravana I. ceata de calAtori asociati
cilindricA, dela glezna piciorului in sus pentru siguranta cornuna (mai ales In Ori-
panA la genuchiu ; 2. drugul la loitra ca- ent): reiteicitoare caravane ostenite AL.
rului si a carutei. [Bulg. aoribinA]. caravanii f. Buc. dric, patasdi. [Rut.
carambol n. atingere pa rand a doua /CARAVAN (v. chervan)J.
bile dintr'o loviturA (In jocul de biliard). caravani m. pl. nadragi ce poarta
caramel n. bomboane mid din zahAr muncitorii, largi sus si stramti jos, cu
topit i usor calcinat. nasturi de &tan sau copci de sarmA
cfiramida f. 1. piatrA artificialA fri- caravani de panzer' alba de casd Fu..
cutii din humA arsA sau uscatA la soare; [rig. dAdAvamt].
2. (colectiv), cantitate de cAramizi a caravanseraiu xi, han mare pentru
cumpdra cdrdmidd. [Gr. bizantin itE caravane.
RAMIDA]. carboanta f. Mold. V. carboavA ; o
cartimidar m. cel ce fabrica sau jumdtate de carboantd AL.
vinde cArAmizi. carboava 1. Mold. rublA: deindu-i
cfiramidarie f. locul unde se ard doucl carboave de cheltueald Cr. [12us.
cfirAmizile In cuptoare. waovxçi i x.xasovs.rarrO (de unde car-
caramizioara f. 1. cArAmida mica ; boantc1), dela karbovati, a Incresta (din
2. (de,a) un fel de joc cu mingea (In cauza marginii crestate a monedei)].
care o cArAmidA servl de tinta). carboj n. cujba luntrei. [OriginA ne-
caramiziu a. rosu ca caramida bas- cunoscutal,
ma ciirdmizie. n. vopsea rosie :
II carbon n. corp simplu solid, cArbune
boia barba cu ceireimiziu. In stare pun&
caranfilit f, carafa: pun apei proas- carbonat a. ce conline carbon: ga-
pate(' in caranfile Fa- [Gr. mod.]. zul de luminat e hidrogen carb on at.
carantin'a 1. I. sedated oblis,atorie II n. sate combinata din arid carbonic cu
luteun lazaret a persoanelor i oprirea o bard.

www.dacoromanica.ro
 Car 105 efir
carbonic a. se zice de un acid gazos yin ai rachhi cu m5runtisul. [Slay. Irrumtrin,
format dintr'o parte carbon si doua oxi- de unde si forma Mold. crasma
gen, produs in combustiune satt respira- cfireiumar m. cel ce tine o carciumt.
tiune si impropriu vietii. carcni v. V. cracni.
carbonifer a. ce confine straturi de carcota f. cearta, galceavA pentru ni-
c5rbuni : teren carbonifer, basin car- micuri. [Cf. careen].
bonifer. carcotaff m. cel ce cautà ceartA cu
carboniza v. a preface in arbune. lumanarea.
carbunar m. cel ce vinde cárbuni. carc-serdar m. od, seful jandarme-
Rat. CARHONARIUSJ. riei: Caragea pierduse doi cdrc-sr-
carbunarie f. 1. load uncle se fac dan i un tufecciu GHICA. [Turc. Irva-
arbuni : 2. depozit sau magazie de car- SERDARY. lit. pandar].
buni. card n. 1. aglom eratie de cateva ze-
carbune m. 1. lemn ars i stins ma- dmi 0115 la o sutA-dou5 de capete de
inte de completa sa combustiune : a stinge vite (subimpartire a turmei) : cdrd de boi,
cárbuni, a descanta de deochiu (arun- de vaci, de porci; 2. ceatt, multime de
cand carbuni aprinsi In apa); carbune fiinte de aceeas specie: un cord de vul-
de pamant (de piatra), un fel de fosil turi, de corbi; cfird de fete si neveste
vartos si faramicios numit build; 2. fig. de la sat aduc merinde AL.; 3. gra-
board*: bubá negricioasa la om 1 arsurä mad5 : cu cdrdul ; 4. fig, de un cfird
la plante, care le Innegreste grauntele. de vrerne. [Serb. MID (v. cireadd)].
[Lat. c.,umoi.mml. cardamik f. plant5 ce creste pe langi
carbura f, combinarea carbonului cu izvoare si se mAnancb ca salat5 (Na.s-
un corp simplu : carburd de fer. furtium). [Cf. gr. mod. KARI/AMON].
care n. sunet slab, vorbil nedeslusita : cardasnomfi f. planta' cu seminte,
nu zise nici cdrc. .[Forma amplificata originara din Azia ; stimulent energic.
din car n. cardäsie f. tovärasie (ironic). [Turc.
cfirca f. 1. spate de dus sarcini : I/ EARDA$, tovar41.
hid in cared; 2. sarcinb : o cared de cardiac a. privitor Ia inima : medi-
.struguri. [Slay. 'moire]. cament cardiac.
cfircfii V. V. cdra eardialgile 1. durere de stomac sau
carcaiac m. insectft miriapod5, care de inima.
traieste In locuri umede at intunecoase cardinal m. 1. fiecare din cei 70 pre-
(Scolopendra). [Turc. anur arfor, lit, pa- lati cart compun colegiul sacru sau con-
truzeci de picioare]. siliul pontifical si cari voteaz5 alegerea
cfircea f. Mold. lemnul ce leagl tan- papilor ; 2. pasAre din America de N. cu
iala de protap: o cdrcea de tdnjald CR. frumoase pene ro0i. I n. esarpt de ell-
[V. cdrceita loare rosie (la judecatorn : manta cu
carceiu n. I. ramura cu frunze de a- cardinal pe 11mi:fru/ stdng.
gátat plante ; 2. pl. miscare convulziva cardinal a. principal ; virtuti cardi-
care face a se contracta membrele ; 3. nale : justitia, prudenta, temneranta Si
amnar la rasboiul de tesut. [Dintr'un forta ; puncte cardinale N. S. E. V. nu-
nrimitiv cdrciu=serb. tra6, convulziune mere cardinale, cele obisnuite: 1, 2, 3, etc.
(v. cdrci)]. care pr. 1. interogativ : care trate ?
cafircel n. 1. ciorchina fara boabe: 2. 2. relativ : ornul, care vorbeste; 3. fie-
scorpionul artllor (Chelifer cancroides). care care cunt venea. tot intreba ; care
IIadv. convulziv : m'a freinnintat si m'a de care, eine mai intAi (pe intrecute).
sgdrcit cdrcel Cle. [V. cdrceiu]. [I,at. otrArrsl.
carcere f. arest. carena f. partea corabiei ce st cu-
&Ira refl, a se strange, a se sgarci. fundatA in apa, and e Inarcat3.
[Slay. ant,6m]. caretà I. trasur5 elegant5 si inchist,
carcioc n. pl. siretlicuri judec5toresti: cupeu. Rt. CARRETTAl.
»tester de carciocuri. [kn. aRaoga, car- caretal m. cel ce face sau vinde carete.
ligel (cf. carlig, la figurat)}. caress n. 1. batalion sau trunA de in-
carciocar ni. cel ce cautA subtilitati fanterie asezatt pe patru fronturi spre a
advockesti : e cdrciocar de frunte AL. se impotrivi atacurilor dusmanuhii ; 2.
carciocfiresc a. de carciocar oat tot ce are forma unui *rat careu de
deprins sd intoarcd §uruburi cdrcio- dant (--=- fr. carrd).
cdresti AL. carfifa f. ac cu gamalie impodobit cu .
caircior a. cu lana creatá (vorbind de pietre scumpe carfite de aur FIL. [Gr.
oi). [Cf. cdrcel]. mod.].
carciumia I. prAvAlie unde se vinde earl v, a toade, vorbind de cari (si

www.dacoromanica.ro
 car - 106 .-- car
fig.): cc vierme ii cdreste maduva osu- drea, ac mare de impletit ; 5. fig. cuvant
lui? [V. car, vierme]. capritios, ratiune sofistica (v. cdrcioc).
cariatidii f. figura de femeie care spri- [OriginS necunoscuta].
jina o cornisil : cariatide frcinte i toar- cArligat a. incovoiat nasul cdrligat
sele co/oane (NAum), NEOR. IIcarligati m. pl. planta cu coto-
caricaturet f. 1. reprezentare grotesca rul plin de noduri (Polygonum bistorta).
a unei persoane sau a unui lucru ; 2. imi- carliont m. 1. bucla ; 2. carlig de per-
tatiune derizorie, exagerare ; 3. persoana cuit. [Derivat din acelas primitiv ca cdrligl.
ridiculfi. carliontà v. a bucla.
caricaturist m. pictor de caricaturi. cArlogancit f. varietate de struguri.
carie f. 1. boala care putrezeste oa- cArmit f. 1. aparat la pupa unei co-
sele i dintii ; 2. boala de grane. rabii, servind a-i da directiunea cuvenita, :
carieri 1. 1. loc inchis pentru aler- 2. fig. conducere, directiune cdrma Sta-
garl de cai sau de care 2. fig. campul tului. [Slay. ancmA].
in care se desfasoara vieata, cursul vietii; carmac n. Mold. unditi mare ce se
3. profesiune : a le deschide o carierd aseaza in curmezisul cursului apei : mo-
Err. 11f. locul de unde se scoate piatra, runul se pescueste cu carmace. [Rus.
marmora. aoRmAao, momeala de undita].
CArindar m. numele popular al lu- cArmaciu m. 1. cel ce tine si itie a
nei lanuarie, [Lat. CALENDARIUM, restrans tinea carma unei cora-13H ; 2. fig. condu-
asupra primei luni a anului]. cgtor.
caritabil a. care are caritate pentru cArmAjAn a, (Banat) lanfi toarsa de
aproapele sau, milostiv. coloare rosie (Zioriva). [Lit, carmaziu. V.
caritate f. iubirea lui D-zeu si a a- cdrrndz].
proapelui credinta, speranta si cari-
; carmajin in. lemn din care se lac
tatea sunt cele trei virtuti teologale. manere de biciu. [Ung. FCARMASZIN, car-
cArjA f. 1. toiag, incovoiat In partea maziu].
de sus, pe care se sprijina nevoiasii and chrmAz n. cosenili si simanta din
umblfi ; 2. toiagul pastoral al episcopilor, care se face o coloare rosie foarte vie.
egumenilor ; 3. carboj de hintre. [Slay. [Turc. KYRMYZI.
'MA cruce (dupa forma carjei)]. V. haz- cArmAziu a. de coloarea carmazului.
ran si paterita. TO*1 inchis. [Turc. rcrammr]
carjaliesc a. de carjaliu: baltage car- cArmealà f. 1. fapta de a cirmi; 2.
jaliesti NEOR. fig. sovaire, pretext.
CArjaiii m. pl. cete de talhari turd, cArmi v. I. a se abate din cale, a
disciplinate militareste de Pazvantoglu, apuca alt drum ; 2. fig. a ocoli, a sovai,
cari navaliri in a doua jumatate a seco- a'si schimba gandul: ar fi voit s'o cdr-
lului al XVIH-lea In Wile invecinate (Ser- meascd imparatul IR'. [Cf. cdrni, in-
bia, Bulgaria si Oltenia), pradand 4 ti- fluentat de cdrmd].
ranizand pe locuitori ; ei au disparut abia carmin m. coloarea rosie deschisfi ce
la inceputul secolului al XIX-lea. se scoate din cosenila sau carmaz.
cArjaliu m. talhar : de ma gasia, ma carminativ a. Med. propriu a alunga
hacuia cdrjaliul AL. [V. Cdrjalii]. gazele din aparatul digestiv remediu
cArjancá f. numele platicei mijlocii carminativ.
(dela 25 cm. In jos). cArmog n. Mold. ciocul leucel. [Cf.
cArjoiat a. Mold. incovoiat (Ca o aria): cdrrni].
ciocul cdrjoiet al vulturului. carmoj n. 1. Mold. coaja de Nine sau
cArlaciu n. luntre mica cu fundul bot de mimaliga. [Origina necunoscuta].
turtit (intrebuintata pe Dunare). [Serb. carman v. 1. a tinea carma ; 2. fig. a
KRIW (din krilo, aripa)]. conduce, a stapani (o (Sri), a administra
cArlan rn, 1. minz de doi ani ; 2. (un judet).
miel in al doilea an ; Mat carlana, scurti carmuire f. 1. conducere ; 2. guvern,
9i sub(ire in par ; 3. berbece castrat ; 4. administratiune ; 3. odinioari, prefectura
sensuri tehnice a) sinonim cu ba5dic ; de judet.
b) Tr. sinonim cu capra in pod. [Ter- cArmuitor m. I. administrator ; 2.
men ciobanesc de origina necunoscutal. od. prefect de judet.
cArlAnar m. cioban care duce carlanii, cam a. cu nasul turtit sau incovoiat,
carlig n. I. fier sau lemn lunguiet, prea scurt sau prea mic. [Slay. Imo:vol.
intors la un cap, de apucat sau de atar- cArnat m, mat de porc sau de alt
nat ceva s 2. pl. unealta de prim peste, animal, umplut cu came crucla, tocata ai
compusa din mai multe carlige legate cu aromatizatii, [Lat. *CARNACEUS (din caro,
sfoarli ; 3. butas de vita de vie ; 4. un- carols)].

www.dacoromanica.ro
 ear - 1P7 - car
carnatar m. cel ce face sau vinde carpinos a. Mold. sgarcit: mos Va-
carnati. si/e era un cdrpdnos CR. [Formatiune
carnatarie f. 1. locul unde se frig analogica din cdrpd (cf. rdpdnos)],
si se mAnancA carnati ; 2. toate cele tre- carpfino,ie f. Mold. sgarcenie cu
buincioase pentru fabricarea carnatilor. toatd cdrpcittosia lui Ca.
carnati(un)e f. 1. coloratiunea sau carpatic a. din Carpati: vulturii car-
aparenta camel la om ; 2. In picturA, nu- patici cu sborul indrdznet AL.
mele pArtilor corpului care apar nude si earpatin a. din Carpati.
lara draperie. carpeala f. carpire trecatoare.
carnau a. earn, vorbind de o exce- carpen m. arbore mare din pAdurile
lentA varietate de grau turtit. inoastre, al carui lemn e intrebuintat de
carnaval n. 1. dulcele CrAciunului, irotari si la facerea jugurilor. [Lat. CAR,
timpul dinaintea postului mare ; 2. ser- PINES].
barite i petrecerile din acel timp. carpenA f. 1. rodul carpenului ; 2. tin
chrnaxi I int. exclamare de ciudA sau !fel de gran negru (Melampyrum netno-
de indignare, la naiba I plesnire-ar 1: car- irosum).
naxi ! cd era sci md chiorascd AL. [Turc. carpi v. 1. a drege ceva rupt ; 2. a
KARNAKSY, plesnire-ai 1 lit. sa te a puce colica 1]. astupa crApAturile; 3. fig. noi cdrpim ce-
came f. 1. substantA moale si sange- trul cu stele Em.; 4. a lucra sau a face
roasA intre piele l oase ; 2. carnea vite-irAti ; 5. jam. a nAscoci cdrpeste la min-
lor si a pAsArilor : cu carne tte hrdnim; ciuni; 6. a da lovituri cu palma ; 7. fam.
3. pl. cArnuri, mancAri de came. [Lat. a se imbata : paremi-se cd se cdrpeste
CA RNEM]. mosneagu AL. [Derivat dela cdrpd].
cirneleaga f. Mold. sAptArnana ina- carpinio n. pAdure de carpeni mici
inte de harti: in sdptdmeina harlei sau pi tineri.
carneleagd CR. ; 2. Munt. cAslegile de carpit a. 1. dres ; 2. astupat ; 3. fig.
iarnA. [Lat. KARNEM LIGA, leaga carnea: (adicA cu ochii cdrpiti, somnoros PANN ; 4. fam.
lasA carnea : cf. ldsatul de carne), no- Ibeat. n. punerea din nou a grauntelor
II

tiune analogA cu it. carnevale: la afar- ce nu au rAsArit.

situl carnelegii si la Inceputul pAresimilor carpiturà f. lucrarea de a carpi si
Biserica interzice (--= leagA) uzul &Amen. rezultatul ei.
carnet n. cArticicA de buzunar pentru carpoci v. a carpaci ascultdnd pe
notite. vechii dascdli, cdrpocind la haina vre-
cArni v. Mold, a carmi cdrneste cd- mit Em.
ruta Ca. ; 2. a stramba din nas .scnul carstae n. claie le grail (in Gorl).
meu cam cdrnia din nas AL. [Slay. t[Slav. imosre, cruce, dupA conformatiu-
tracmb). nea-i].
carnic a. care umblA razna din turmA cArsta? m. V. crasnic. [Slay. traosro,
(vorbind de oi). [V, canna icruce, plasa fiind intinsA prin douA nu,
carnivor a. care se hrAneste cu came. iele puse crucis].
n. pl. carnivore, clash de animale cari
111
carsteiu rn. V. cristeiu.
se hrfinesc cu came cruda, numite obis- carstineasA f. buruianA de leac cu
nuit flare. florile galbui i cu vine purpurii (Ajuga).
cArnos a. 1. cu multA 'came; 2. se [Slay. KROSTINO, in forma de cruce, planta
zice asemenea de fructe si de rAclacini. e numita astfel dupA insusirea-i vindecA-
[Lat. CARNOSLIS]. Mare]. V. avrAmeasA.
carnoli v. Mold, a jupui de came carstnic m. V. crfisnic.
i-as carnosi i i-as jumuH CR. cart n. a patra parte dintr'un tot : un
card, n. (pl. carale) una din cele pa- cart de ord (---= fr. quart).
tru colori la cArtile de joc: mi-a tesit carat f. 1. mic carton pe care se aerie
zece oclzi de caro AL. (=fr. carreau). numele cartd de vizitd ; 2. hartie ce
carotidA f. se zice despre cele dou5 face cunoscutA calitatea unei persoane
artere cari duc sangele dela initnii la creieri. cartd de student ; 3. lista de bucate in-
carpi* f. 1. bucatA de stofA, veche tre cari se poate alege: cartd de restau-
uzatA ; 2. bucatA de panza de sters mo- rant; 4. carta emisA de administratiunea
bile, vase ; 3, maramA (in Oltenia, Tr. si postelor cartd postald. V. bartA. f. 11

Mold.). [Slay. inzApA]. lege fundamentalA, constitutiune: Carta

carpAci v. a drege haine sau incaltA- cea Mare dela 1215 deveni baza cons-
minte vechi i uzate. titujionald a Angliei.
carpacht m. 1. cel ce drege IncAltA- cartabol (caltabos) m. cArnat umplut
minte vechi ; 2. fig. lucrAtor prost. [Bulg. cu grAsime, tocAturA, sange de ramAtor
tazAPAAI]. si arome. [OriginA necunoscuta].

www.dacoromanica.ro
 car - 108 - cast

carte f. 1. reunire de foi, tiparite sau cartomantie f. pretinia artd de a

scare, cusute laolaltd formand un vo- ghici viitorul prin datul cartilor.
lum: carte de citire ; 2. diviziune mai carton n. 1. earth' groasa si tare; 2.
mare decat un capitol: cartea III, cap 4; portofoliu mare sau cutie de carton pen-
3. fig. stiintd de carte, invatatura stie tru hartti, carti, etc.; 3. desert ce face un
carte; 4. pop. scrisoare: anpdratul a pictor inainte de a incepe un tablou ; 4.
scris carte frdlind-sau craiului CR. ; 5. foaie tiparita din nou cu schimbari.
adresa sau ordin domnesc, Inscris dela- cart-anh v. a lega in carton.
o autoritate.: ai carte, ai parte; carte cart maj n. legatura in carton.
de judecata, hotarirea unui judecator de cart rmat a. imbracat cu carton.
plash' ; 6. mic carton de jucat, insemnat car.sular n. colectiune de docurnente
pe o parte cc o figura sau cu o coloare: relative la a biserica sau mandstire Ca-
o pereche de cdrti coprinde 52 de bu- tolled.
cdfi; a face cantle, a le amesteca ; a da cfirturar m. 1. od. (la Evrei) invatat
cart le, a le imparti la jucatori ; a da cc care instruia legea si 0 tahnacia poporu-
agile (in carp), a ghici, a space noro- lui: cdrturarii i fariseii; 2. Invatat,
cul; a da cartile pc fatal, a da de gol, erudit ; 3. cel ce dá in carti. [Vechiu-rom.
a spune lamurit: stii ce... ia sá dam cartulariu=-- gr. bizantin HARTULARIOS, ar-
noi cdrfile pe fatd CAR. [Lat. CHARTAE, hivar].
scrisoare, carte]. cfirturfireasfi f. femeie care ghiceste
cArtealfi f. cartire trecatoare, dand in carp.
cartel n. 1. provocare In scris la duel; cArturfiresc a. literar.
2, conventiune pentru extradarea mutuala cárturfirie f. invatatura, stiinta : a-
a fugarilor politici; 3. asociatiune spre a pucd-te de cdrturdrie C.
aduna diferite producte de pe pietele in- carjulie f. 1. Ilya§ de trecere libera
ternationale i apoi, la un moment dat, la vama ; 2, livret.
a le desface cu preturi urcate. cartulfi I. Incarcatura unei arme de
cArti v. a-si arata nemultumirea born- foc, inchisa intr'o teava de carton sau de
banind, a face vorba pentru lucruri de metal (--=. fr. cartouche).
nimica. [Cf. slay. IOKITENITE, grohait]. cartulierfi f. patrontas, saculet sau
cfirticica f. 1. carte mica ; 2. foite de cutie de cartuse.
tigara reunite: dar tutun i cdrticicd cfirucioarA f. caruta mica i usoara
ti-ai !Licit? CAR. (mai ales de posed).
cartier n. 1. diviziune administrativa cArugea I. Tr. Bot. vazdoaga frunzd
a unui oras; 2. locul ocupat de un corp verde cdruge/e POP. [Origins necunos-
de trupe: earlier general, locuinta, biu- cuta].
rourile, statul major al unui general; car- cfirunt a. 1. de o coloare Intre alb si
tier-maistru, ofiter insarcinat cu asezarea negru; 2. cu totul alb de batranete: cap
si intretinerea unui corp de trupe. carunt; 3. acoperit de zaparla visul a-
cartilaginos a. ce tine de cartilaj, pelor addnce si a stdncilor cdrunte Err.
campus din cartilaje. [Lat. *ciaarrus, din CARUS, caring].
cartilaj n. tesatura solida, elastica cfirunteala f. fapta de a cdrunti.
flexibila, ce s'afla mai ales la extremitatea cfirunteje f. lnceputul batranetelor
oaselor: cartilajul nasului. and perii chruntesc.
cartijfi f. 1. mamifer insectivor care cfirunti v. a (se) face carunt, a Incepe
traieste sub parnant, unde scobeste galerii, Oral s'albeascd.
aruncand afara gramezi de pamant nu- cArutfi f. 1. car mic pentru transport
mite mosoroaie (Taloa); 2. fig. retro- de persoane si marfuri usoare ; a ramfi-
grad ; 3. buboiu lungaret: cartifd la cal. nea de ciirutd, a ramanea de batjocura
[Serb. ruerrrA]. (CAR.) ; 2. continutul unei carute o cd-
cArtitor a. i m. care carteste. rtigi de !crane; 3. trAsurfi de pasta pen-
cartof m. vegetal pretios adus pe la tru transportul scrisorilor; 4. (la joagar).
1580 de Spanioli din America de S. si al V. car,
carui tubercul se IntrebuiMeazd ca ali- carujarie f, meseria carMasului.
ment; din cartofi se scoate fecula si al- cfirut.a? in. 1. cel ce duce cu caruta ;
coolul (Solarium tuberosum). Cartofii au 2. reparator de trasurl.
fost introdusi la noi din Austria pe la In- carvasarA 1. odinioara, biurou vamal.
ceputul sec. al XLX-lea. [Nemt, KARTOFFEL]. [Vechiu-rom. chervdisdrie= turc. arrivAN
cartofor rn jucator de carti. [Gr. mod. SERAY, caravanseraiu, han pentru caravane
(v. chervan)].
HARTOPHOROS, cu initiala influent ata de carte]
cartografie f. arta de a desena harti ca, n. 1. partea Inchegata din lapte,
geografice. branzii de oi, alba, moale i dulce la gust;

www.dacoromanica.ro
 efts - 109 - cas
casu-popii. un fel de nalba (Ma lva ro- cascadfi f. 1. cadere de apa, massa
tundirolia); 2. (la gura), materie albi- de apa ce cade din stanch' In stanca; 2.
cioasa ce au pasiirelele la colturile gurei; fig. succesiune neregulata: o cascadd
3. grenadine de saliva pe buze (mai ales de vile.
la tigani). [Lat. CASEUs]. cascii-gurrt m. cel ce i pierde tim-
cash v. 1. a anula : a casa o jude- pul privind la tot ce intalneste.
cata, un concurs; 2. a priva de un grad, chscat a. 1. tare deschis gurd cds-
B destitui : a casa nit (Viler (=--fr. casser). catd; 2. intredeschis : a ldsat usa cds-
cash f. 1. &Mire servind de locuinta catd. n. fapta de a &Sam
II

oamenilor : o pereche de case cu mai caschund m. casca-gurs : de boiul

multe incdperi; a-si veni de-a visa, a lui rneiruntel cii chipul cdscdund Tsp.
se dumeri : tocmai acorn isi venird si [Lat. CASCABUNDUS].
tdranii de-a case'. TSP. ; 2. locuinta insas: caacaval n. 1. branza (mai ales din
vino acasd; 3. persoanele cate traesc lin- lapte de ()ale) rotunda, putin turtitil si
preuna in aceeas casa, formand o familie : batand in galben : cascaval de Pente-
are o casd grea; 4. familie domnitoare, leu, de Azuga, de Svitera: 2. fig. gra-
dinastie; casa de Hohenzolern ; 5. gos- sime, belsug poftd de gustat din cas-
podarie: tine bine casa; 6. stabiliment : cavalul bugetului AL.; a se intinde la
casd de &Inca% de cornert, de joc ; casa cascaval, a-si permite prea mult, a se
de sanatate, unde se trateaza bolnavii in obraznici. [Tune. RASKAVAL].
pensiune casS de corectiune, inchisoare; cascheth f. un tel de sapca cu cozo-
cash' militara, trupele de garda la un rege roc (= fr. casquette).
sau principe; cash' civilh, persoanele cari cslar in. Mold. cel ce strange fruptul
insotesc pe un suveran ; 7. locul unde se oilor.
invarteste masina morii. [Lat. CASA, bor- cfillal(rie) f. Mold. locul dela canin
deiu, casuta : romaneste cu sensul gene- unde se strange laptele dela multe vaci.
ralize]. [Vechiu-rom. cdld, loc pentru iernatul
casalot m. rnamifer marin din ordinul vitelor = turc. Hystd (din kps, iarn8)1.
cetaceelor, analog balenei. chalegi f. pl. 1. (de fella) dulcele Cra-
casfincii f. Mold. broboada colorata clunului, timpul dela nasterea Mantuito-
a tarancelor. [Rus. KOSYNRAI. rului pans la postul mare : prin cdsle-
casap m. Mold. macelar: casapi dela gile Creiciunului aproape de cdrneleagd
haiduci dela fit: POP. [Tune. KASAP1. CR. ; 2. (de Pastil, dela dumineca Paste-
chshpi v. Mold. a macelari pe Td- lor pans la Mosi; 3. (de toamna) dela
taH ii cdsdpeste POP. 15 August pana la 15 Noemnrie. [Lat.
cgishpie f. Mold. macelarie: o turmd CASEUM 1.70A, lit. leaga casul, adica lasa
de oi de cdsdpie AL. .casul (cf. leisatui de brdnzci), fiindcl pe
east's a. cu casa : orn ceisas. atunci 13iserica interzice (= leaga) chiar
casafi(un)e f. deciziune ce caseaz5 mancarea de lapturil.
casmir n. 1. tesatura scumpii facuta
sau anuleaza judecatile, procedurile : re-
curs la Casatie; Curte de Casati(un)e. din yarnl caprelor sail al oilor din Tibet:
tribunal suprem care poate anula (pentru 2. sal de casmir.
vitiu de forma sau falsa aplicare a legilor) casnic a. 1. de cash"; 2. care Vne o
sentintele ori judecatile altor triburiale cash', gospodar : terneie casnicd. m. II

Curtea de Casatie a fost infiintatd in om de al casei.

Bucuresti la 1861. chsoaie f. 1. partea easel taranesti ce
cfisStoresc a. de casatorie, conjugal : serva de camara si de magazie: nurnai
se teme de vr'o pacoste casatoreascii AL. gospodarii au cdsoaie; 2. cramii ; 3.
chsitori v. 1. a uni pe un barbat cu locul unde se invarteste coaca joagarului
o femeie prin casatorie : 2. fig, a asocia, (v. casd 7).
a uni; 3. a lua de barbat, de sotie. [Din cfisoin n. incaperea case! Wariest! ce
vechiu-rom. cdseitoriu, casnic, sot]. serva vara de bucatarie i iarna de ada-
chshtorie f. 1. unirea legitims a unui post pentru vite.
barbat cu o femeie ; 2. taina bisericeasca casoleth f, afumatoare, catue (AL.)
care sfinteste aceasta unire: 3, celebrarea (= fr cassolette).
cununiei : a asista la o ceisatorie. cassia f. 1. ladi de fier unde se pun
chskorit a. si rn. care a contractat bani si fondurile depuse: 2. biurou unde
o catatonie. se fac si se primesc platile ; 3. stabili-
cfisch v. 1. a deschide tare gura (de ment fonciar sau administrativ care pri
oboseala sau de unit); 2. a deschide tare rneste fonduri In depozit: Cassa de de-
ochii ; 3. a Intredeschide : a cdsca usa. puneri si consemnatiuni, care primeste,
[Lat. vulg. SCASCARE (din gr. hdsko)]. pastreaza t Inapoiaza valorile ce-i s'au

www.dacoromanica.ro
 CRS - 110 - cat
ncredintat (camiuni, sume refuzate de castor m. 1. mamifer din ordinul ro-
creditori, etc.); Cassa de economie, in- zAtoarelor, foarte rAspandit in Siberia si
stitut de utilitate publick sub garaMia Canada ; ei locuiesc in pArti acvatice,
guvernului sau a comunelor, pentru pri- unde petrec in familii clAdesc bor-
rnirea i capitalizarea sumelor mid. deie, lucrAnd noaptea; pielea lor clA un
casseta 1. 1. cassa mica de bani sau puf Intrebuintat pentru fabricarea pAla-
de giuvaericale ; 2. tezaurul particular al riilor de pAsIA; castorii, exterminati mai
unui suveran. in toath Europa, sunt Inca destul de co-
cassier m. cel ce tine cassa de bani muni In pArtile bAltoase depe langA Du-
a unui stabiliment. nAre; 2. pAlArie din pAr de castor ; 3. un
cassierie f. 1. functiunea cassierului; tel de piele de .cAprioarA.
2. locul unde se tine cassa de bani. castrit v. a extirpa testiculele (mai a-
cast a. curat, rezervat $ i modest. Jes la animale: cocos, armAsar, taur, etc.).
castit f. 1. fiecare din clasele unui po- castrat a. diruia s'a f Acut operatiunea
por (la Egipteni si in India): 2. fig. clasA castrArii.
socialA caste; nobiliard. castravete m. 1. plantA originara din
castan m. arbore originar din Sudul Azia, se cultivA pentru fructele sale co-
Europei, mult cultivat din cauza fructelor mestibile, Intrebuintate la bucAtArie (Cu-
sale comestibile i pentru lemnul sAu pre- cumis sativus); 2. rodul castravetelui,
tios ; scoarta-i se IntrebuinteazA la tAbA- mare, lunguie i acoperit cu tubercule
citul pieilor si la fabricarea cernelii (Cas- pmin proeminente din castraveti se fac
tanea vesca); castan sAlbatic (porcesc), murAturi. [Bulg. KRASTANUTO (din slay. kras-
arbore originar din Nordul Greciei, mult tava, rAios, din cauza pielii buboase),
cultivat ca plant& ornamentalk din cauza de unde si forma Mold. crastavete].
portului sAu maiestos si a florilor sale castron n. vas mare si adAnc, in care
frumoase (Aesculus hippocastanum). ,se aduce supa pe masA. [Sas. KASTROL
castanit 1. rodul castanului, al cArui (=--- fr. casserole)].
involucru e Intrebuintat in vopsitorie. castru n. lagAr IntArit, la Romani.
castaniete f. pl. instrument compus ciiiffunit v. 1. a cauza, a pricinui: i-a
din douA bucati de fildes sau de dm*, cdsunat multe neajunsuri ; 2. a vent
ce se lovesc una de alta, tinAndu-le intre pe neasteptate (o poftA, o durere, o ma-
degetele mainii (r--- fr. castagnettes). ,nie), a-i abate cuiva: a casunat ca baba
castaniu a. de coloarea negricioasa a la mormdnt (adicA pentru pomanA) PANS;
castanului : pdr castaniu. 3. a prinde necaz pe cineva, a ciluta sA-i
catpte f. cutie cu despArtituri unde stint facA rAu: ceilalti argati casunaserd pe
asezate literele de tipar. [Ung. iciisrit (din dansul si-1 tot lua peste picior ISP. [Lat.
nern(. Kasten)]. OCCASIONARI].
castel n. 1. odinioark la seniorii me- ci?unäturi f. 1. durere neasteptatA ;
dievali, locuinth fortificatA, InconjuratA 2. fig, capriciu.
cu ziduri groase, cu turnuri i anturi, casus-belli n. mice motiv care pune
etc. : sta castelul singuratic, oglindin- un Stat in necesitate de a recurge la arme.
du-se 'n lacuri Erg.: 2. casA mare si fru- cat n. 1. rand de case, etaj: casd cu
moasA la tarA: Castelul Pelesului. trei caturi ; 2. se zicea de slovele Inca-
castelan m. todinioark cel ce comanda lecate unele peste altele (cu cari se re-
intr'un caste] : 2. azi, cel ce are un castel. dactau vechile anaforale): scrisoare cu
eastig n. 1. bani cAstigati ; 2. folos, pro- caturi. [Turc. KAT].
fit: numai banul ii vaneazd si castigul cat a. si adv. 1. ce cantitate, ce nu-
lard muted EM. [Abstras din distiga]. mar (corelativ atAt): aft oameni, cdte
castiga v. 1. a primi pretul munch zile? citte si mai ate, tot felul de lu-
sale, al timpului sAu: anevoie se coytigcl, cruri; 2. ce pret: cat costa* ? 3. exprimA
lesne se cheltuieste; 2. a obtine ceeace un grad de intensitate: cat e de bun !
se doreste: a cdstiga un proces, o ba- 4. durata cantitativA : cat esti tdndr ;
tdlie ; 3. fig. a trage in partea sa : a cat pe ce, aproape ; numai decAt, IndatA;
cdstiga iubire, prietenie. [Lat. CASTIOARE, nici cat, de loc; 5. o gradatiune corela-
pedepsi, evolutiune de sens analoga cu tivfi: vine cdt de des. [Lat. QUANTUS1. V.
a sinonimelor muncd i agonisi: munca cAte, cAtutd, cAtva. II n. Aritm. rezultatul
si rezultatul el sunt deopotrivd conside- unei ImpArtiri.
rate ca o caznA, ca o luptA, ca o pedeapsA]. &AM V. 1. a cAuta ; 2. a privi, a se
castitate f. virtutea persoanelor caste. uita : catd la mine; 3. (impers.) trebue :
cltotiu n. termen de plata' pentru o catd sd stii. [Banat cdpta=lat. CAPTARE].
arendA : am primit toate cdstiurile ina- V. cAutb.
lute pe cinci ani Ai.. Turc. MYST]. cati I. bAt lung, cu un carlig la un

www.dacoromanica.ro
 cat 111 cat
c apat, cu care ciobanul prinde ode: pC eltfinesc a. de catana : cdntece cd-
rnocanii (ifi beau) turmele, rdmandnd teinefti.
cu catele Pop. 1 a umbla cu cata, a in- clitfini v. Tr. 1. a inrola intr'un re-
sela pe cineva, a prinde cu vorba (cum giment : cari cdteinesc feciorii POP. ; 2.
ciobanul prinde oaia cu cats): sa nu a servi ca catana : de cdnd badea cd-
mai umbli cu cata si sd-mi anidreifti tdneste POP.
vieata PANN. [Abstras din *cdtare (v. cAtfinie f. militie, serviciu militar (in
acafa, crliclra) = lat. CAPTIARE]. armata austro-ungara) : clintec de cd-
cata I int. tipatul cotofenei cata ! tdnie.
cata ! sd prindeti o cofotand faurd cataon m. I. caine, canalie : cataonul
ISP. ; a se pune cata pe capul cuiva, a cel de dascdl AL. ; 2. fig. porecla Gre-
starui din rasputeri. [Onomatopee]. cilor 0 in special a arendasilor greci : nit
eattä f. 1. Zool. bibilica; 2. fig. gura Icataon alungat din tara lui At. [Ori-
rea. [V. catan. igina necunoscuta].
catà-ceartfi m, galcevitor, buclucas catapeteazmil f. 1. (in templul din
cataclism n. 1. inundatiune generala, ,Ierusalim) valul care despartia partea nu-
rasturnarea suprafetei globului; 2, mare 'mita .sfdnta de sfdnta stintelor ; 2. pc-
revolutiune.. iretele Impodobit cu icoane (numit si ico-
catacombe I. pl. suterane (mai ales nostas) care desparte altarul de largul
la Roma) unde popoarele vechi 10 ingro- bisericii ; 3. fig. acoperamant : dar cola-
pan mortii i unde se intruniau crestinii peteazma 7umii .'n addnc s'a 'nnegrit
In epoca persecutiunilor. BM. [De origina slavo-greaca].
catacreza f. figura de retorica, apli- cataplasmit f. un fel de pasta moale
carea unei vorbe la alt obiect intru catva ce se aplica pe o parte bolnava a cor-
asemanator : cdlare pe bat. Ipului.
catadicsi v. a se iniosi (ironic): cu- catapult n. veche masina de rasbniu
coana nu se mai catadicsefte sci caute spre a svarli pietre sau sageti.
de gospoddrie AL. [Gr. mod.]. catar /I. Med. I. scurgerea lichidulni
catafalc n. estradfi cu decoratiune fu- cauzat prin inflamarea unei membrane
nebra (intr'o biserica). mucoase ; 2. guturaiu mare.
catagrafie f. 1. recensamant; 2. in- catdr m. animal domestic nfiscut din-
ventar. [Gr. modl. tr'o iapl cu un asin sau dintr'o magarita
catiihris n. abuz (invechit): Incuviin- cu un armasar. [Turc. %ATM].
teazd toate catahrisurile AL. [Gr. mod.]. ciitark V. 1. a se urea acatandu-se cu
eätai v. a striga rnereu (ca cotofenile mainile, a se sui grapis ; 2. se zice de
sau bibilicele]. plante care se ridicfi acatandu-se 0 Intl-
cataif n. prafitura turceasca din tiiietei surandu-se pe plantele invecinate, ca ie-
foarte fin impasliti (ca gaitanele de cati- dera. [Dint? un primitiv cat (cf. acd(a)].
fea), cu miere i nuct sau migdale pisate clitfirabil f. V. carabil.
cu putinii aroma : cataifurile treceau pe cataractal f. 1. In stil biblic : porti sau
dinaintea lui fdrd meicar sci le atinga jghiaburi cari opreau apele ceresti ; 2. ca-
NEOR. [Turc KATAIF (pl. d, katife, catifea)} dere brusca a apelor unui fluviu dintr'un
catalepsie f. suspensiune aparenta a loc thalt cataractele Nilului; 3. Med.
vietii, caracterizata prin pierderea simtirii lipsa de transparenta a cristalinului: al-
si a miscarii i prin intepenirea muschilor.ba* la ochi.
cataleptic a, atins de catalepsie. cataral a. de natura catarului.
câtalige f. pl. Mold. 1. picioroange; 2. catarama f. 1. incheietoare de me-
fig. cocostdrcii cu lungile /or cendlige tal ; 2. catarama cu curea de incins ; fig.
AL. [Origina necunoscuta]. la catarama, intim : prietini la cata-
catalog n. 1. enumeratiune lntr'o or- ramd. [Origina necunoscuta].
dine determinata, listà de obiecte clasate ; cfitfiratoare f. 1. Tr. gheonoaie ; 2.
2. lista alfabetica a elevilor cu insemna- pl. V. acitatoare.
turile corespunzatoare. catiirator a. care se catara, vorbind
cataloga v. a face un catalog, a In- de plante.
catare f. 1. privire pleacd a sa cei-
scrie dupa ordine carti, obiecte de arta, etc.
eatanit m. 1. ostas, In special soldat tare Bor..; 2. (int.& luare la ochi : puse
din armata' austro-ungara : oamenii set"- sdgeata i o lud la cdtare IsP. [V. cdta].
rird crezdnd cei e foc ori ne taie ca- catarg n. Mold. V. catart luntrea
tanele CR. ; 2. p/. Catane, sau slujitori cu ale ei vintrele spdnzurate de ca-
de scuteald, odinioara militia tarii (in targ EFf. [Vechiu-rom. catargei, galena
numar de 18.000) ce era scutita de unde = gr. bizantin KATEROON].
dari. [Ung. KATONA], catargä f, Tr. sanie mai mica cu care

www.dacoromanica.ro
 cat - 112 - cat
oamenii saraci isi aduc lemne in timp purcel, cu tot ce are ; 2. puiu de tiara :
de iarna. [Vorba identica cu cea prece- cdtei de vulpe ; 3. catelu-pamantului,
dental. animal marunt (mai mic de 25 cm.), din
catarigi f. pl. I. picioare de lemn, ordinul rozatoarelor, vioiu l sprinten,
galemi ; 2. Tr. racituri, piftie (din picioare din a Cann blana se fac captuseli (Sper-
.ie vite). [V. cdtdligel. mophilus citilus): in codrii addnci cd-
cataroiu n. Mold. grit:A, guturaiu : la felu-pdmdtztului tot latrd En.; 4. oul
vdrsta noastrd cataroile sunt foarte sau puiul de albina ; 5. bulbi mici sau
sugubete AL. [Vechiu-rom. cataroiu, guts ifire din raclacina usturoiului ; 6. dinte in
- gr. mod. RATARRHOI, lit. scurgere pica- broasca usii sau la raclacina coasei ; 7.
tura cu pica:tura (cf. dambla)]. 'Mold . scandurica ale drill crestaturi o-
catart n. bucata lungs si verticala de presc betele ca sulurile rasbotului sa nu
lentil care servfi a sprijini panzfiria unei dea Inapoi ; 8, pl. bube mici ce se fac
corabil sau luntre. [Gr. mod. KATARTI]. :in jurul unui absces ; 9. fig. lingusitor
catastif n. registru de daraveri. [Gr. ijosnic. [Lat. CATELLUS sensurile 4, 5 si 8
mod. ICATASTIHON]. ;pornesc dela notiunea de opuiti de fiarit)>,
catastroffi f. I. nenorocire mare, sfar- generalizat ; 6 si 7 fac aluzitme la coltii
sit tragic ; 2. desnodarnantul unei tragedii animalului, iar 9 la firea-i servilfi (v.
sau drame. !aline)].
catatime f. cantitate, multime. cfitelandru m. catel mai mare : puii
catavasie f. cantare religioasa despre vulpii .se fdcuse catelandri ISP.
coborirea lui Isus in iad, rostita dupa cateli v. 1. a se inflama i propaga
utrenie i inainte de a incepe leturghia. (vorbind de un absces) ; 2. a se Impreuna
I

[Gr. mod. RAT.A.VASIS, coborire). (vorbind de caini).

catavasier II. carte bisericeasca ce cAteodatA adv. uneori, din and in
contine aceste cantari Catavasier de and.
Anton Patin (1846). cateriucfi 1. Mold. flasneta. [Rus. KA-
cataveicfi f. Mold. scurteica. [Rus. TERINICA].
RATAVEIKA, mantila). caterisi v. a destitui, a depune (vor-
efitcàun m. V. capcaun. lbind de preoti). [Gr. mod.].
elite pr. indica o distributiune cdte catetii E. Geom. baza until triunghiu
doi ; ate ceva, putin lucru ; din cate, rectangular.
din rasputeri (v. ancdtelea). V. cdt. catifeh f. stofa de matase sau de bunt-
caktea f. 1. femeiusca cainelui ; 2. fig. laac cu pang scurt si des. [True. RATIFE].
rea : pe asa cdfea de vreme; 3. fain. catifelat a. asemenea catifelei, neted
tranteala IC (lard cdteaua ISP. ; 4. un si moale.
tel de bora taraneasca. [Lat. cATELLA1. catifeliu n. neted si moale ca mata-
catedral f. 1. scaun inaltat de uncle sea : ochi mari, negri, catifelii AL. [Turc.
se vorbeste sau se instruieste ; 2. fig. KATIFELI].
stiinta profesata catedid de limbi mo- catifehiffi f. 1. panglica de catifea ; 2.
derne. fir de catifea cu care se coase flofi ; 3.
catedralii 1. biserica principala a u- Bot. specie de viorea cu trei colori (Viola
nei dioceze, aceea unde rezida episcopul: tricolor).
(Rinul) trecura prin orase cu mdndre catigorie f. calomnie (lnvechit) : auzi
catedrale Al.. d-ta a§a batjocurd, afa catigorie l AL.
categoric a. conform ratiunii, clar [Gr. mod.].
preciz t refuz categoric ; imperativ ca- catigorisi v. a calomnia (lnvechit)
tegoric, In doctrina lui Kant, regula de nimeni n'ar avea dreptate sd md ca-
actiune ce se impune vointei ca un ordin tigoriseascd AL. [Gr. mod.].
universal si absolut. catihet m. cel ce invata pe copii ca-
categorie f. 1. clash' in care se aseaza tehismul. [Gr. mod,11.
persoane sau obiecte de aceeas natura catihetic a. privitor la preoti fcoald
2. clasa de idei sau de termeni filozotici: catiheticd.
categoriile lui Aristotele (substanta, ca- catihis n. catehism cele §apte taine
litate, cantitate) ; 3. fig. caracter, naturii: din catihisul cel mare CR. [Gr. mod.
oartreni de aceeaf categorie. Karnums, instructiune religioass].
catehism n. 1. Inviitatura cu Intre- catihisi v., a instrui elementele reli
bari si raspunsuri despre religiunea cres- giunii. [Gr. mod].
tinil ; 2. carte ce contine aceasta inviitfi- catilinarà 1. 1. titlul a patru discursuri
tura ; 3. expunerea sumarit a unei doc- celebre ale lui Cicerone in contra lui Ca-
trine. [Or. mod.]. tilina ; 3. fig. apostroa vehementa In con-
cätei m. 1. caine mic cu catel i cu tra cuiva.

www.dacoromanica.ro
 cat - 113 - can
eativile f. cantitate. rele 'n butuci i cu mdinile 'n cdtu$i
cfitina' f. 1. (de garduri), arbust syn. POP. 5. plantS vivace cu mirosul greu,
nos ce creste pe langA garduri (Lycium); abunc15 In paragini (Ballotta foetida).
2. (mica), frumos arbust, cu flori albe [Diminutiv din lat. carra; sensurile teh-
rosiatice, ale cArui ramuri verzi pot in- nice fac aluziune la ghiarele pisicii, iar
locui hAmeiul tn fabricarea berii (Tama- acceptiunea botania la mirosul greu ce
rix germanica). [OriginA necunoscutil. exal51.
clitinat a. spinos : un brad verde catusi adv. ceva neinsemnat : cattle
ccitinat POP. de pufirr, foarte putin, cAt se poate de
cfitinel adv. 1. Incet, domol : soptia putin. [V. cot].
si imbla c dune CR. ; 2. putin : dupd ce cAtusnicii f. plena cu miros aromatic
mai trece o cdtinicii de vreme ISP. [Cf. pitrunzator: pisicile o cautA foarte mult,
call. se tAvAlesc pe ea si o mAnAncS cu mare
catismii f. sectiune de psalmi (lit. se- poftS (Nepeta cataria).
dere). astfel numitA pentrucA e permis cdtva a. si pr. putin, nu mult: cMva
la sffirsitul citirii 55 se odihneascA: Ca- timp. cotiva oatneni, cateva femei.
tismele diminetii. [Gr. mod. icArmsma, caua f. Mold. gogoritA : se vor teme de
sedere (v. acatistA. tine ca copiii de caua AL. [Probabil de
catolic a. ce tine de religiunea cato- aceeas origins imitativ5 ca sinonimul ski
hal. II m. cel ce profeseazA catolicismul. bouat.
catolicisni n. 1. religiunea catolicA ; cane n. cAciulA tnaltS cu partea de sus
2. de cAnd cu schisma dela 1054: bise- late. purtatA Inainte de boieri, boierinasi
rica (romand) apuseanS In opozifiune si de slugile boieresti, mai tftrziu de ne-
cu cea (greacc1) fasAriteanS. gutatori, iar azi de alugsri si cAlugArite:
catoptrica f. partea fizicei care tra- un cauc oltenesc de hOrsie neagrd de
tezza despre reflexiunea luminei. midi Frt. [Turc. "want).
catrafuse f. pl. fam. tele trebuin- cauc n. Tr. cSus. [Cf. lat. medieval
cioase pentru ImbrAcAminte, maruntisuri CAUCUS].
de ale casei: lua catrafusele, a se cauciuc n. numit si gumilastic (gums-
cSra. [Origing necunoscuta elastic5), sucul Inchiegat al unor vegetale
catramini f. substant5 extrasA din din India, Guyana, Brazilia.
catran, cu care se preparg hapuri pen- caudal a. ce tine de coad5 : aripioard
tru tuse. caudald.
catran 13. 1. pAcurS, Ingrosats si nea- &Sus n. 1. lingurs mare de lemn cu
rrA, cu care se ung parii i scAndurile mAnerul scurt, cu care thranul scoate M-
spre a le feri de putregaiu : 2. fig. mAnie inh' din sac oil vin din cad!' un cdus
mare, urgie : se supcirci de se fdcu foc de fclind; 2. Mold. fam. imi vine dragus
catran. [Turc. xitramd. la caus, a ajunge 85 cear5 ajutor, a re-
caitriani V. 1. a unge cu catran : fru- curge la bunStatea cuiva (lit, a se rugs
pu-i ceitrelnia; 2. fig. a se aprinde de de un cans de f5in5). [Pol. Noma, paharl.
manic, a se Infuria : sd-si site necazul caustic a. 1. anzAtor, coroziv : piatra
care-I cdtreinia PANN. iadului e un caustic; 2. fig. satiric si
&litre prep. 1. In directiune : cdtre muscAtor.
rdscirit ; 2. aproximatiune temporalA : causticitate f. 1. proprietatea substan-
ccitre seard ; 3. hi privinta : milos cd- telor caustice : 2. fig. tendenta de a spune
Ire sdraci. [Vechiu-rom. si Mold. cdtril sat: de a scrie lucruri muscatoare.
= lat. comaAl. and?' v.1. a umbla, a-si da osteneala
catrintfi f. Mold. sort de lAnA ce poarta sA afle : eine cautd, gdseqte ; 2. a se sili,
t5rancele in loc de roche, fotA dublA : in a !licence : hotii cautard sa scape; 3. a
stergar.fi'n catrintd merge o sprintend intoarce ochii in toate partile spre a ve-
romdna AL. [Ling. RATRINCA]. dea, a privi: a cduta en mild la ea;
cAtuie 1. afumAtoare de tamale. [Din 4. a Ingriji de : a cauta sin bolnav, a
vechiu-rom. cdtd = it. CAZZA]. cduta pe copii; 5. a cerceta, a socoti :
citun n. subdiviziunea unei comune, mei mutes in toate ptirfile ; 6. a se bl-
sat mic. [Albanez KATUN, sat; sensul pri- ow cu un doftor; 7. a se cere: tnarfa
mitiv pare a fi fost elocuintA ciobaneascii, build se cautd. [Lat. "cAvrtuSE (din Mullis)].
stanS,, ca si al sinonimului sSu sat]. ciutare f. I. lucrarea de a dine; 2.
ciiturpla f. 1. Tr. (Invechit) pisica ; 2. trecere, vAnzare: marfd cu multd cclu-
bucatA de lemn Incovoiat care serv5 a tare; 3. Ingrijire ; 4. revistA militarA; fact:
impreuna jugul cu carul ; 3. bucatA de cOutarea armatei sale ['Vac.
lemn ce tine doi cApriori ca sA nu se des- ca'utAturà f. rezultatul cAtuArii, pri-
facA; 4. pl. lanturi de mAini : cu picioa- vire : aruncd o cdutdturd.
,
L. *aineanu. Diet. Universal. 8

www.dacoromanica.ro
 cau 114 caz
cauteriu n. 1. medicament caustic de un caracter religios, proprii nobletei
(potash causfich, clorurh de zinc), care din evul-mediu. Titlul de cavaler se con-
arde pielea ; 2. rang ce rezulth din arsurh. feria cu oareciii ceremonii religioase
cauterizh V. a aplica un cauteriu, a militare: el impunea obligatiunea de a fi
arde cu un fier rosit in foc. curagios i leaf, a se arita pretutindenea
cauterizare f. lucrarea de a cauteriza curtenitor dare femei si a lua apirarea
efectul unui caustic. celor slabi.
cautiune f. 1. cel ce rhspunde pentru cavalin a. de cal: rasa cavalind.
aim]. ;2. garantie data' pentru executiunea chvirgie n. varietate de oi cu lana
unui angajament contractat de o altà per- '^rosie-negricioash u cu carnea excelenth.
soana ; 3. fig. asigurare, nroba ; supus la [Turc. KYVYRDIDYK, oaie cu coada scurth si
cautiuni, in care nu nc putem increde. cu lana creatil.
cauzh v. a fi cauza, a pricinul. cavatinh f. Muz. arie expresivi de
cauzi f. 1. ceeace face eh un lucru opera, incredintati unui singur interpret.
exist& ; 2. motiv, ratiune de a fi: fdrcl cavaz m. agent de politie In Turcia.
nicio cauzd; 3. partid, interes: a face [Turc. FLAVAZ].
cauzd comund ; 4. proces cauzele ce- eavaz-basa m. od. seful gardei dom-
lebre. nesti care sta in picioare afarh la usa ca-
cauzal a. ce tine de o catiza. merei lui Von. [Turc. KAVAZ BA$1d.
cauzalitate f. legea in virtutea chreia caverail I. pesterii.
o cauzA produce un elect. cavernos a. 1. plin de caverne; 2. fig.
ciluzas a. de acelas partid: frafe eau- voce cavernoasd, surdi i aspra.
zag. tn. pricinas.
II caviar n. icre sal-ate mai cu seamh
cauzativ a. Gram, care enunth cauza : de morun si de nisetru.
conjunctiune cauzativd. cavitate f. partea giunoasa Intr'un
cavaf m. cismar ordinar. [Turc. KAVAd. corp solid, gaurh.
cävàfie f. 1. meseria cavafului; 2. prA- cavou n. constructiune suteranh pen-
vhfia sa. tru inmormantiri (--= fr. caveau).
caval n. fluier mare ciobinesc cu vier- caz n. 1. ceeace se intampli (in bine
sul duios: in caval de jale 'mi canta sau in rau): caz neprevdzut; in tot ca-
POP. [Turc. NAVAL]. zul, orice ar fi ; a face caz de, a avea o
cavalä f. iaph : baba pe o cavald pirere favorabili, a tines seami de; caz
iute ca fulgerul trece 'nainte F3m. de constiinth, chestiune despre ceeace per-
ciivillfirie f. pop. decoratiune. [Rus. mite sau interzice Biserica in unele ca-
KAVALERITA]. zuri ; 2. Gram. dezinentele vorbelor de-
cavalcaclii f. 1. ceath de cfilAreti ; 2. clinabile, in limbile flexibile.
mers pompos al chliretilor. cazii v. a pune intr'un loc, a instala
cavaler m. 1. in evul-mediu, cel ce a (-= fr. caser).
fost admis intr'un ordin militar sau reli- cazac m. 1. cel ce tine de poporul
gios; s'a 'mbreicat in zale lucii cava- Cazacilor din Rusia ; 2. fig. (ironic) sbir,
lerii dela Malta Em.; cavaler rAtficitor, agent de politie: ce he apucase sd as-
care colincli lumea s'afle aventuri extra- muti cazacii asupra noastrà P AL.; 3.
ordinare spre a-si arita birbitia ; 2. titlu Tr. vintul de rishrit (adich cel ce bate
de nobleth mai jos de baron ; 3. cel ce a dinspre (am Cazacilor).
obtinut o decoratiune cavaler al Co- Cazaci rn pl. od. 1. Mold. corp de cava-
roanei Romdniei ; 4. birbat, in opozi- lerie usoari, recrutat din cazacii Zaporo-
tiune cu dami sau domnisoarh (la o pre- jeni, si mai tarziu corp de ostasi Oman-
umblare sau petrecere); cavaler de indus- tent intocmit &ph Cazacii strAini; 2.
trie, sarlatan, pungas. iMunt. slujitori de scuteala, rhspanditi prin
cavaleresc a. ce tine de cavalerism, judete, scutiti de clari vel-Cdpitan de
demn de un cavaler nobil, delicat, cu- 1Cazaci cu steagul i tobosarul sdu
ragios. cazach f. manta de drum cu maned
cavalerie f. 1. trupti de soldati chlare: lungi (=-- fr. casaque).
cavaleria ronuind se compune din 26 cfizaceascii f. Mold. bora ce se joach
regimente (11 de rosiori, 14 de chlarasi pe vine (introdush de Cazaci).
si 1 de escorth); fiecare regiment are 4 clizheese a. ce tine de Cazaci.
escadroane i un pluton afari din ran- cazaclie f. diciula de harsie neagri,
Molt cavalerie usoard, pentru explora- cu fundul de postav aib, In forma' de stup
tiuni; cavalerie grea sau de rezervd, (lit. chciuli de cazacliu).
pentru atac ; cavalerie de linie, tine mij- cazacliu m. (odinioarA) 1. nume dat
locul inteaceste dotea. negustorilor rusi cari ficeau comertul vi-
cavalerism n. institutiune militari, nurilor intre Moldova si Rusia: cazaclii

www.dacoromanica.ro
 eat -9. 115 - eea
negustori de vii Pop.; 2. numele negu- cazual a. 1. care atarna de impreju-
storilor romani cari aduceau in tara si in ran ; 2. privitor la cazurile flexiunii : de-
Turcia, blanuri scumpe din Rusia pel- zinentd cazuald.
celuse brurndrii le vindea la cazaclii cazuar m. pasare frumoasä din or-
POP. cdciula de cazacliu a cojocarului dinul picioroangelor, asemenea strutului,
subtire Fit. [Turc. KAZAKLI, C5ZaceSC]. in Australia si Noua-Guineia.
cazan m. chldare mare de fiert rufe, cazuist m. teolog care instruieste
de distifat spirtoase, etc. [Turc. KAZAN]. morala p rezolvA cazurile de constiintA.
II

a. rosiatic, vorbind de oi. cazuistich f. partea teologiei morale

camAntirie f. partea zalhanalei uncle se care trateaza, despre cazuri de constii,4a.
topeste seul in cazane si se face cirivisul. cAzut a. 1. surpat ; 2. fig, cuvenit
cazangiu m.1. cel ce face cazane; 2. cdzuta rdnduiald.
cel ce topeste carnea la zalhana. [Turc. ce pr.. 1. indica ceva nehotArit : an
KAZANDJ1]. ce bun ; 2. o Intrebare ce vrei ? de cc ?
cazanie f. 1. predicA, cuvAntare bise- pentru ce ? 3. o relatiune grcidina ce
riceasca; 2. carte numita si Evanghelie infloreste ; 4. o exclamatiune de mirare :
invdtdtoare, coprinde fragmente din Noul- ce orn ! ce vreme frumoasd ! [Lat. QUID].
Testament, cari se citesc Dumineca i ser- cea ! (ceala 0 int. strigatul catre boi
batorile, insotite de cuvantari explicative ca sa apuce la dreapta (In opozi(iune cu
si moralizatoare ; 3. fig. povestire lunga si hdis). [Onomatopee].
plictisitoare. [Slay. KAZANITE, inv3tbttlY.4]. ceacAr a. 1. cu un ochiu albastru si
cazarmä f. 1. clfidire pentru locuinta altul negru (vorbind de cai si, ironic,
trupelor ; 2. soldati cap locuesc inteo ca- despre om) : cu ochii ciacdri, gura là-
zarma. [Rus. KAZARMA (din nern(. Kaserne)). bartata PANN ; 2. cu un cearcan alb trn-
chiator a. care cade. prejurul luminei ochilor (despre vite) ; 3.
chzAturit f. 1. rezultatul caderii ; 2. beat, mahmur ; 4. se zice de o specie de
fig. mina, casa veche, om batran; 3. vita grail de toamna. (Turc. dAirval.
slaba. ceacsiri m. pl. pantaloni largi de
cazeinA f. substantfi ce se gra In lapte coloare rope, cum poarta Turcii si cum
si formeaza baza branzei sau a casului. purtau boierii (si ciocoii) odinioarA ; erau
cazemath I. pAmant ridicat sub forti- niste salvari prelungiti prin tuzluci pana
ficatiuni pentru asezarea tunurilor. sub indoitura genuchiului boierit cei 1

cazincA f. Mold. V. casfinca marl se inibreicau cu ceacsiri rosii cu

cazino n. loc de reunire unde se poate mesi GHICA. [Turc. &tam].
citi, juca, danta. ceadAriu a. de coloare verde ca pa-
chzlar m. tidu identic cu cazlar-aga iul graului (lit. de coloarea cortului) : cu
(In cantecele populare) dar eu, frate, panglice ceaddrii, atdrnate de chelii
mult ma tern de cdzlarul din harem POP, un testernel ceaddriu CAR. UNIT.
POP. [Turc. KYZLAR (pl. din kyz, fed)]. tADYRIC (din aADYR, cort)I.
cazlar-aga (cazlar-agasi) rn. mai ma- ceatà I. partea diadarat a capului
rele peste eunucH Saraiului ; ca rang, ye- [Albanez (gheg) omd.
nta clupa vizir oi muftiu: dorintele lui ceahlhu (ceallfau) tn. Buc. Tr. pa-
cdzlar-agasi fost-au ele vreodatd ne- sare rapitoare ce petrece prin locuri mun-
irnp/inite ? FIL. [Turc. KYZLAR AGASY]. toase, cuibarind in stancile inaccesibile
cazmh f. 1.Munt. unealtà de fier cu (Gypaetus barbatus). [Probabil identic
coada de lemn cu care se sparg ziduri, cu numele muntelui omonim I.
se fac santuri, etc. (cu acest sens se zice ceainfirie f..locul unde se bea ceaiu.
in Mold. hdrlet); 2. Mold. tarnacop. [Turc. ceainic ii. -vasul in care se opareste
ICAZMA, sapa]. ceaiul. [Rus. Ommao].
caznfi f. 1. chinuirea vinovatului spre ceair n. Mold, camp de pasunat pen-
a marturisl crima, tortura cazna s'a tru cai : caii sburdd prin ceairuri AL.
desfiintat in Principaie de Regula- [Turc. CAnd.
mentul organic ; 2, munca, osteneala ceaiu n. 1. arbust din China si ja-
mare. [Slay. zazzil, pedeapsat ponia, ale and frunze serva la prepa-
cazni V. 1. a supune la cazna, a tor- rarea unei bauturi calde (Thea chinensis);
tura ; 2. refl. a avea cazna, a se tur- 2. frunzele-i culese p uscate : ceaiu man-
menta. darin ; 3. bautura facuta dinteinsele ; 4.
cazon n. 1. in graiul soldatesc, tot ce pram sau serata la care se bea ceaiu
apartine cazarmei sau Statului, in opo- [Rus. 60].
zitiune cu particular, adica cu ceeace ceala lint. Mold. V. cea : cdnd noi
soldatul li procura din propriile sale vroiam sd facem haisa, ile sfdtmiai
mijloace. [Alteratiune din cazarrna]. sd ludm ceala AL.

www.dacoromanica.ro
 cea - 116 - cea
cealhäu m. V. ceablAu. casele domnesti i boieresti sezi toatei
cealmb I. turban ordinar ; cadiui se ziva in cerdac de tragi ciubuc AL. ; 2.
ingdlbenia, cealmaua pe ochi punea azi, pridvor la casele taranesti, unde se
POP. [Turc. au-Lt[. idoarme vara orice casd iiirdneascci
ceam n. luntre mare de brad sau are un ceardac si un hambar ; 3. post
de stejar pentru a transporta pe Dunare de observatiune la tara foisor sau pod de
materiale grele (piatra, nisip, lemne). scanduri pe patru furci Mahe, spre a
[True. cAN, lit. brad] ,vedea la o mare departare ; 4. tinda
ceambur n. 1. odinioara, navala ne- unei mori de vant. [Turc. A1121)AK, lit. pa-
asteptata a hordelor tatare pe pamantul tru stalpi].
Moldovei (si jaful facut cu acea ocaziune); ceardas n. hora ungureasca. [Ung.
2. azi, Mold. (in muntii Sucevii) a bate colones].
ceamburtt, a umbla dupa strengarii si cearsaf a. 1. panza alba de asternut
petreceri. [Tatar 6,tpur. incursiune (pol. patul pentru culcare sau de sters corpul
rut. dAmauL) ; pentru sensul figurat mo- (de apa ori de sudoare) ; 2. panza in
dern, ecoul slabit al cumplitelor pra- ,genere cdteva perdele cu cearfafuri
daciuni de odinioara, cf. podgheaz]. linnddite uncle de allele GHICA. [Turc.
ceamur n. tencueata din huma fra- A.ARsAv (din 6AR, panza, i Ea, noapte)].
mantata cu paie i uscata la soare. ceartà f. discutiune prea vie. [Ab-
['rum e.AMUR, humaj. Istras din certa].
ceanac n. strachina mai mica cu ceas n. 1. a 24-a parte dintr'o zi ;
interiorul smaltuit : rut ceanac de lapte. ceasul se imparte in 60 de minute ;
aurc. cANAid. 2. diferite momente ale unei zile ceasul
ceapai f. 1. planta cu radficina bul- prdrtzului ; 3. liniile maid cadran indi-
boasa, rotunda si cornestibila ; 2. fig. lu- cand orele ; 4. ceasornic ; a stat ceasul ;
cru de putina valoare, bagatela : nu pld- 5. timp, moment ; a sunat ceasul de
teste o ceapd degerata ; 3. nume de plecare ; 6. pl. ceasurile, parti din cea-
plante ai caror bulbi seaman:a cu ai cepei: jlov rostite la diferite ceasuri ale zilei ;
ceapa blândS, Tr. praz ; ceapa cioarei, ceas rau, ceas bun, moment funest sau
Mold. Tr. planta bulboasa cu flori al- favorabil (dupa credinta astrologica a
bastre (Muscari comosum). [Lat. CAEPA]. poporului): intr'un ceas bun ; ceasul
ceapcai f. coif (AL.). [Pol. CZAPKA (v. cel riu, epilepsie bolnav de ceasul
0

apcd)]. cel rdu. [Slay. .t.sti].

ceapcan a. 31 m. Oret, rafinat ; urt cease& f. 1. vas mic de portelan pen-
venetic i tan ceapcdn de popd Co, [Ve- tru baut cafea, ceaiu. [Rus. 6mKAJ.
chiu-rom. ceapaln, cal ce umbla in sa- ceaslov n. carte de rugaciuni pen-
rite = turc. akincyn, care alearga bine : tru diferitele ceasuri de peste zi. [Slay.
sensul metaforic se rapoarta la apuca- testovOl.
turile sirete ale gearnbasilor]. ceasornic n. 1. masinA care aratA
ceapraz n. 1. ciucure de mAtase, si uneori bate ceasurile ceasornic de
bumbac sau lana cabanita era un fel buzunar, de masd, de perete ; ceasor-
de conteif cu ceaprazuri de fir GILICA ; nic de cash*, sunet In perete unde stau
2. unealta cu care se indrepteaza dintii icoanele; 2. 0 hora munteneasca; 3. planta
ferlstraului. [Turc. dAPRAZ ; pentru sensul acAtAtoare ca flori mari frumoase, albe,
2, cf. ibrisim]. rosii l albastril, placut mirositoare, cul-
ceaprazar m. cel ce face sau vinde tivata adesea pentru decorarea zidurilor,
ceaprazuri ceaprazarii fabricau bucmele, chioscurilor si a florAriilor (Passiflora
sireturi, tasmale i terteluri. caerulea). [Rus. desovIsiao (cf. bobornic
ceaprazfirie f. 1. meseria si co- din bobovnic)].
tnertul ceaprazarului ; 2. pravalie de ceasornicar m. cel ce face sau vinde
ceaprazirri. ceasornice.
ceapse. f. Tr. scufie. [Ung. CSAPSZA]. ceasornicarie f. 1. meseria i marfa
cearh f. 1. substantS gAlbuie, moale ceasornicarului ; 2. fabrica sau pravalie
si lesne topitoare, ce fac albinele ; cearA de ceasornice.
rosie, compozitiune rasinoasa de pece- ceatii 1. 1. adunare, multime de oa-
tluit scrisori, pachete ; 2. materie rosia- meni sau de animale ; 2. fig. cote de in-
ticA ce se formeaza in tueche. [Lat. CERA]. geri ; ceata visurilor dalbe AL.; 3. odi-
cearan n. 1. cerc, mai ales cercul nioara, corp de 100 soldati ; 4. sulfa :
luminos in jurul soarelui sau al lunei ; sosi cu o ceatd numeroasd. [Slay. CETA].
2. cerc negriclos In jurul ochilor ; 3. ceafai f. 1. perdea pe ochi ; 2. negura
compasul dogarilor. [Lat. CIRCINUS ]. groasA ce iese din ape sau din pamAnt
ceardoc (cerdac) n. 1. od. balcon la pmed (mai vartos dimineata). I.Lat. vulg.

www.dacoromanica.ro
 cea - 117 - cen
CAECIA (sCaiig0 occulorum,) din CAECUS, eefalic a. ce tine de cap: arterei cc-
intunecosi. falied.
ceatlau (cetlhu) n. Mold. 1. par mic cefalopode n. pl. ordin de molusci
cu care se strange fanul, lemnele In marini, ca PoliPii.
car, etc. ; 2. prhjinh de care se leagh un cega (eta) f. 1. peste pang la un metru
al doilea cal : cal de ceatlau; 3. funia de lung, trhieste in afluentii Mhrii-Negre
de legat protapul cu sania. [Ung. csan.61. (Acipenser ruthenus): "P. fig. cegh si
ceat-pat adv. bine-rAu, printre pi- phstrugh, fleacuri (adi, . tot intr 'tin fel,
chturi : cat stiam eu nitel ceat-pat cei doi pesti apartinand la acelas gen).
Rum [Turc. CAT PAT, din cand in candl, [Serb. CloA).
ceaun n. 1. chldare de tuciu pentru cegarnita f. plash de pescuit cega.
facerea mam5ligei: luase ceaunul de pe cel art. si pr. 1. a cel (mci ales In po-
foc sd mestece marndliga CR.; 2. cum- ezie): cele dealuri 'nalte At.; 2. art. pre-
Oita orizontal5 a zidarului. [Turc. &mix, pozitiv, mai ales la adjective luate ca sub-
tuciu]. stantive si la numerale : cel intelept = in-
ceaus m. 1. odinioarh, curier sau feleptul (dar emfatic Si ; omit? cal in-
stafeth a guvernului turcesc: sosirea unui telept): cei cinci luptatori. [V. acell.
ceaus turc cu scrisori din partea Sul- celitlalt pr. altul din doi.
tanului B.L.c.; 2. pl. usieri ai Curtii cari celar n. Inchpere in care se nun si se
precedau pe Domn, purtand niste bas- sphstreazh de ale manchrii. [Vechiu-rom.
toane cu clopotei de argint ; 3. grad mi- celar, chmarh in genere = lat. CELLARICH].
War, corespunzand modernului echprarl.: V. chelar i chiler.
iar ceausul poterii, slujitorul Dornniei Celdesus m. Dumnezeu (nume en-
POP. ; 4. vAtaful slugilor : doi surugii fernistic): eu acuma plec, numa Cel-
precedati de an ceaus cdlare GHICA ; desus stie cand m'oiu intoarce CAR.
5. azi, aprod care aduce pe vinovati celebiu (cilibiu) a. si m. /. odinioarh.
inaintea justitiei tan ceau ii aduce titlu de politeth. analog lui chir: celebiu
inainte doi impricinati set-i judece Dumitrache: 2. distins. nobil : celebii
GHICA ; 6. varietate de struguri albi, de dela Fanar At. ; 3. azi, elegant (setts mai
un gust delicios : ceauf negru; 7. nu- ales popular): coconas cilibiu; 4. Mold.
mele unei hore. [Turc. CAus]. bine facut. svelt de corn. [Turc. &LEBO.
ceaus-bag m. od. chnetenia ceausi- celebrà v. 1. a Ihuda cu entuziasm ;
lor, vAtaful de aprozi ai Divanului. 12. a shrbAtori ctt solemnitate.
cebare f. planth aromatich ce se !titre- celebrati(un)e f. fa Ma de a (se) ce-
buinteazh in unele locuri ca condiment lebra : celebratiunea cultului, a disci-
(Poterium sanguisorba). [Ung.csABA ?' oriei.
cec n. ordin dat unui bancher de a celebritate f. 1. reputatiune intins5 ;
plhti cuiva o sum5 indicath pe un fel 2. persoanh celebrh.
de mandat ( =-- fr. cheque). eelebru a. faimos, renumit, vestit.
Ceca f. (sub regimul bolsevic), comi- cefibat n. starea celui neinsurat ce-
siune extraordinarh de cercethri judi- libotal preofilor catolici deveni obit-
dare, care a terorizat Rusia In anii din gatoriu dela 1074.
urm5. [Vorbh formath din initialele vor- eelibatar m. cel ce trhieste neinsurat :
belor rusesti corespunzatoare]. becher. holteiu.
cecal a. ce tine de cecum : apendice celtic a. privitor la Celti : limba celtica.
cecal. celtistn n. neamul Celtilor, traditiunile
ceciliz m. Tr. reptil neveninos care si antichitAtile bor.
se adanceste iarna in pAmant (Anguis celulà f. 1. chilie, camerh mica' unde
fragilis). [Cf. lit. CECILIA ; formatiune li- stau chlugAri sau arestanti; 2. cea mai
terarA]. elementarh unitate anatomic5 i fiziologich
cecmegea (cicmigea) f. With sau cutie sau organismul fundamental al plantelor
in care s'arunch banii vanzArii zilnice in- si al animalelor ; 3. chilioarh in care al
tr'o prhvalie. [Turc. Cartmemd. binele Isi depun mierea.
cecum n. Anat. partea intestinului gros celular a. cu celule: teseturS celu-
ce vine duph intestinul subtire. larh, totalitatea celnlelor ce conrinde rna-
cede* v. I. a Ihsa de bunh voie: cedez teria vie a animalelor sau a vegetalelor
dreptul meu; 2. a nu mai rezista, a se inchisoare celularh, in care arestantii sunt
supune ; 3. a se incovoia sub o greutate inchisi in celule senarate.
cedru m. arbore maiestos din clasa coni - eeluloza f. materie ce constitue sub-
ferelor, totdeauna verde, creste in muntii stanta solidh a vegetalelor, ca fibrele de
Libanului Si Himalayei: lemnu-i mirositor canepl. etc.
e foa rte eh utat de ebenisti (Cedrus Lib ani). cengheneh m. nume ironic dat ti-

www.dacoromanica.ro
 cen - 118 - cer
ganului (In Muntenia): te inveit eu pe centrilugal a. Fiz. care Uncle a se
tine cenghenea turceascd CAR. [Turc. depArta dela centru : putere centrifugaid.
&NGHENEI. centripetal a. Fiz. care finde a se a-
cenobit m. cAlugAr care trAieste in propia de centru: puterea centripetald.
comun cu alii. V. chinovie. centru n. 1. punct geometric situat la
cenotaf n. morrnAnt gol, monument egalA distantà de toate punctele unei cir-
ridicat In onoarea unui mort, al anti cumferinte ; 2. rnijlocul unui spatiu oare-
corp nu s'a putut afla. care ; 3. punctul unde mai multe lucruri
cens n. 1. odinioarà la Romani, numa- se intrunesc si ating cea mai mare actiune:
rarea cetatenilor i evaluarea averii lor Roma era centrul artelor ; omul se con-
(azi recensAmAnt) : pro fesiunile liberale siderd ca centrul universului: 4. in
sunt scutite de cens ; 2. impozit sau politica partea unei adunAri legislative
prestatiune anualà: dispensd de cens ; situatd intre dreapta i stanga.
cens electoral, cotitatea de impozite ne- centurie f. 1. una din diviziunile po-
cesare spre a fi alegator sau ales. litice ale poporului roman, coprinzAnd o
censor m. 1. magistrat InsArcinat cu sutA de cetfiteni; 2. corp de cilAreti.
censul S cu pAzirea bunelor moravuri (la centurion rn. 1. cApetenie peste o sutA
vechii Romani); 2. cel ce criticA purtarea de cAlAreti la Romani; 2. sutas (Bite.).
altora; 3. cel insArcinat de guvern cu exa- centuron n. cingAtoare de piele, de
minarea ziarelor sau a cArtilor inaintea care atArnA sabia sau baioneta (---- fr. cein-
publicatiunii lor (ca In Rusia, Austria, o- turon).
dinioarA si la noi) ; 4, cel insarcinat a cenuaà f. 1. materie rAmasA. dupA ar-
supraveghea buna ordine : censor la Ca- derea lemnului st a altor corpuri; 2. fig,
merd, la Bancd. itArAna mortior, rAmAsitele unui faposat.
censurh v. 1. a mustra, a critica ; 2. 1[Macedo-rom. cinusd: diminutif tras din
a aplica censura. lat. CINIS (cf. monusd)].
censurà f. I. demnitatea i functiunea Cenusfireasii f. I. eroinS din basme
de censor la Roma ; 2. mustrare, imputare; care ascunde, sub o infAtisare respina-
3. pedeapsA disciplinarà pentru deputati, mare si neroadA. cele mai inalte Insusiri
advocati, etc.; 4. cercetare oficialA a car- ale inirnii si ale mintii; 2. fig. femeie mur-
tilor, ziarelor, pieselor teatrale inainte de darA i proastfi.
publicarea sau reprezentarea lor ; 5. per- cenuler m. Mold. copist prost : det
soane insircinate cu aceastA cercetare. linainte la catastif, cenuferule! AL.
censurabil a. care poate fi censurat, cenusiu a. de culoarea cenusie.
care meritA censura. Cenusotch m. 1. in basme: erou cu
centaur m. Mit. fiintA fabuloasA, ju- calitAti ascunse, perechea bArbAteascA a
matate om i jumAtate cal, Cenuseresei; 2. cui place sA stea la foc
centauree f. plantA din familia corn- sau In cenusS: om murdar. lenes si prost.
puselor cu rAclicina amarA, tonicA i fe- cep n. 1. partea din trunchiul unui ar-
brifugs, bore We (ex. de brad) ce rAmAne In
centenar n. serbarea unui eveniment phmAnt, mai ales cep de vita' ; 2. bucatA
ce revine la fiecare sutà de ani. de lemn spre a astupa o butie gaurita;
centezimal a. care se compune din 3. gaura in care se bagA cepul: a da cep
100 00 egale: scara centezimald a unei bull; 4. cuisor de lemn ce impre-
termometrului. unA obezile rotii; 5. fierul ce se pune In
centiar m. a suta parte dintr'un ar, capul fusului morii. [Lat. CIPPUS, trunchiu].
un metru pAtrat. cepchen n. 1. od., haini boiereascil
centigrad a. imparOt In o sutá de scurtA asemenea dulamei: imbrdcat cu
grade: terrnometru centigrad. cepchen verde si bldnit cu samur
centigram m. a suta parte dintr'un 2. azi, pieptar tArAnesc imblinit cepchen
gram. alb cu gditanuri albastre. [Turc. oEPKENJ.
centilitru m. a suta parte dintr'un litru. cepeleag a. Mold. peltic cepeleag
centimä f. a suta parte dintr'un franc. alintat AL. [Vechiu-rom. sepeleav (Can-
centimetru m. a suta parte dintr'un temir) = rus. fEPELIAVII].
rn etru. ceprag n. Mold. V. ceapraz.
central a. 1. care s'afla in centru ; 2. cepgoarii f. ceapit mAruntA.
lig. principal, care conduce toate: admi- cer n. (pl. ceruri) 1. partea spatiului
nistratiune centrald. V. scoala. care se Intinde d'asupra capetelor noas-
centralizh v. a reuni in acelas centru. tre; 2. dupS conceptiunea popularA bolta
centralizatifunk f. 1. actiunea de a d'asupra pimantului pe care parcies in-
centraliza ; 1. sistema de a raporta la un fipte stelele, soarele i luna ; 3. aer, at-
guvern central toate puterile Statului. mosferi, dimA : cerul Italiei; 4. fig. D-zeu,

www.dacoromanica.ro
 cer - 119 - cer
Provident5 : faced Cerul I 5. locasul feri- runte pentru trebuinta femeilor : cercei,
citilor, paradis: impdrcifia cerurilor ; 6. ace, mArgele.
partea unui tablou care reprezintS cerul; cercelat a. incretit, buclat : par cer-
7. perete orizontal ce desparte cavitatea celat.
gurii de a nasului. [Lat. CAELUM ; sensul 7 cereal,* rn. pl. (Dobrogea) Bot. mAr-
(bolta gurii asemanatA cu bolta cerului) e gsritiirele.
o metaforà comunA multor lirnbi]. cerceth v. 1. a cerca de repetite ori,
cer m. (pl. ceri) soiu de stejar, mare a observA cu luare aminte: valurile strd-
si frumos arbore ce formeazA intinse pA- bdtdnd, rnalurile cercetemd POP. ; 2. a
deli sau dumbrave, uneori cultivat ca intreba cu deamAnuntul : am cercetat pe
plant& decorativA (Quercus cerrus): lem- oamenii din localitate ISP. ; 3. a cAuta
nele de cer sunt cele mai bune de ars. In toate pArtile: dupd ce cercetd toate
[Lat. emu's]. oddile ISP. ; 4. a exarnina ; a cerceta cine
ceramicii f. arta de a fabrica oale, ,are dreptate; 5. a vizita: noii cdsdto-
faiante, portelanuri, smalturi. ;rifi se duc de cerceteazdi pe nun. [Lat.
cerat a. uns cu cearA : Romanii scriau CIRCITARE].
pe tabele cerate. cercetare f. fapta de a cerceta :1. exa-
cerb m. cuadruped rumegfitor, repede men, interogatoriu; 2. vizitS cercetdrile
alergAtor, cu coarne osoase, rarnificate, ce cele mai brine sunt cele mai rare PANN.
cad si se reinnoiesc pe tot anul. [Lat. csaves]. cereetal m. 1. care cerceteala (sub
cerbice 1. 1. (mai ales la bou) ceaf5 ; raportul material): impdratul trimise
cu cerbicea tare, incrIpAtanat ; 2. partea cercetasi in toate, ea sd-i caute ISP, ;
superioarA a jugului care acopere ceafa 2. pop. ecleror ; 3. nume romAnesc pen-
boului, [Lat. CERVICEM]. Itru boyscout, corp de cercetasi avind
cerbicie f. indarjire, tenacitate. imai ales de scop a insufla tinerirnit apt:-
cerbicos a. cu cerbicea tare, incApA- I cAturi practice si spiritul de initiativA.
(Anat: cerbicosii nobili BXLc. cercefator m. care cerceteazA (sub
cerbuf m. 1. cerb mic ; 2. (Banat), V. raportul intelectual).
turca. cercevek f. 1. ramA de tablou; 2. in-
cerc n. 1. Geom. suprafatA planA mAr- cadrarea unei ferestre sau ui. [Turc. crs-
ginitA de o circumferintA; 2. cerc de lemn CEO, lit. patru bucAti de lemn, de unde
sau de fier cu care se leaga butile; 3. si variantele muntene ciorciovea i giur-
fig. lntindere, limitA cercul cunostinfelor giuvea].
noastre; 4. asociatiune ai cArii membri cerchezeasci f. hoth jucatA (in Mol-
se retmesc spre a juca, conversa sau citi : dova si Dobrogea) dupA masa de cunu-
cerc militar; 5. cerc vitios, rationament Me. [Vechiu-rorn, cerchez, circazian].
defectuos in care se ia drept probA ceeace cerchu in. monedA de trei lei ce cir-
trebuia probat. (Ex. opiul adoarme, pen- cula in vremea lui Caragea (bud. [Turc.
trucA e intr'Insul o putere adormitoare). 6ARELL rotat, dupA forma monedei].
[Lat. CIRCUS]. cercui v. I. a pune cercuri la o bu-
cerea v. 1. a cAuta, a cerceta : cer- tie ; 2. a lege cu cercuri: a cercui vita;
cam un vad sd ies la lumen larger' Em.; 3. a inconjura, a cantona.
2. a iscodi: trimise cdldri sd cerce lo- cercuit n. legatul cu cercuri al vitei
curile; 3. a incerca, a ispiti, a pune la de vie.
probA (materialA sau moralA): a cerca cercuriu a. In forma* de cerc : coarnq
o armd, un prieten. [Lat. CIRCARE]. cercurii.
cercalä f. crasnic (Ara' coadd de pes- cerdac n. Mold. V. ceardac,
cuit sglavoacele. [Lit.: sonda[]. cere v. 1. a don i cAuta 55 obtie : a
cercare f. hicrarea de a cerca si re- cere un post, o favoare; 2. a reclama,
zultatul ei, probA : vrajmasa lui cercare a pretinde : bunacuviinta cere sd nu te
zadarnic'a rdmas Bot. porhi afa; 3. a dolt a pofti: ce-ti cere
cercaitor a. care cearcA sau probea- inima ? 4. a cere de pomana : calicul
zA. m. controlor : contracciii cumpdrau pdnd nu cere, nu mandricd cu placere ;
II

pe cerceitori Frt. 5. a cere In cfisAtorie: hai la maica de

cerciiturà f. controlul contracciilor ma cere; 6. a cere voie : m'am cerut;
cari, sub Fanarioti, luau prin mezat strAn- 7. se cere, trebue (moraliceste), se cuvine
gerea veniturilor (Aril: n'ai de cdt sd 8. a se cAuta (ca trebuincios): granule
scoff o cercdturd in lard Fu.. au inceput sd se ceard. [Lat. QUAERERE].
cercel m. 1. pl. sculA, In formit de cereale pl. plante ale cAror boabe
Mel, ce femeile poartii in urechi : 2. ochiu servesc de hranA oamenilor i animalelor :
de fier (la loitra carului). [Lat. CIRCELUSI. grAu. orz, ovAz, secarA, orez, porumb si
cercelar rn colportor de lucruri mA- hriscA.

www.dacoromanica.ro
 cer 120 cet
cerebral a. ce tine de creieri arterd cergetori v. a cersl.
cerebrald . cergetorie f. starea josnica a cerse-
cerebro-spinal a. care Imbratiseaza torilor.
creierii i macluva spinarii: sistemul ce- cergi v. 1. a cere nada ; 2. a cere cu
rebro-spinal. induiosare: i cersia copildreste Em.; 3.
ceremonial a. constatator din cere- fig, a cauta SA capete prin mijloace jos-
monii: legi ceremoniale. II n. totalitatea nice: a cersi voturile alegatorilor. [Ve-
regulelor pentru ceremonii religioase sau chiu-rom. cersi (perfectul arhaic al ver-
politice. lbului cere), a cere in genere («au cersit
ceremonie f. 1. forma exterioara a Domn dela Poarta, Nic. CosrrN)].
cultului ; 2. pompi, parada ; 3. regule de cert a. si adv. sigur, neindoios: lucru
politeta; 4. jena ce rezulta din observarea cert.
acestor regule: a prdnzi fard ceremonie. certa v. 1. a mustra violent, a In-
ceremonios a. care face prea multe frunta cu asprime: II ceartd mereu pen-
ceremonii. tru toate nimicurile; 2. (rar i invechit)
cerentel m. plantA cu flori galbene a pedepsi: vei vrea cu oaste si rdsboiu
aurii foarte raspandita prin paduri (Geum ca set' ne cerfi ; 3. a-si varsa supa-
urbanum). [Cf. lat. CERYNTHA, matacinAl. rarea prin vorbe sau fapte violente : se
cerere f. fapta de a cere i rezultatul ceartd si se impacd. [Lat. CERTARE, a se
ei: petitiune. dupta romaneste cu sensul slabit].
ceresc a, 1. ce tine de cer: bond ce- certifick v. a garanta realitatea unui
reascd ; Imperiu ceresc, China ; 2. care lucru, a da marturie ca e adevarat.
certificat n. act prin care cineva da
vine din cer. vrednic de locasul fericitilor ;
bundtate cereascd, voce cereascd. io marturie despre un fapt siesi cunoscut :
cerevig (cirivis) n. grasime topitA de certificat de bund purt are, de studii.
bou, vaca, bivol (scoasa din oase la zal- certitudine f. 1. siguranta deplina ei
hana) ce se intrebuinteaza Ia bucatárie: intreaga: certitudine matematicd; 2. ca-
ii puse o basicà de cirivip in cap racterul lucrului cert, stabil.
ISP. [Luc. deavis, lit. grast ceruealii f. lucrarea de a cerui,
cerezina f. product ce seamAna cu cerui v. a unge sau lustrui cu ceara.
ceara albinelor i o poate inlocul la ne- ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul
vole: lumdndri de cerezind. .scdndurilor.
cerga f. 1. velinta taraneascA de pat: ceruza f. substanta alba intrebuintata ,
cat fi-e cerga, atdt te intinde; 2. patura in pictura i pentru fabricarea unor vet,
de cal sau de caruta. [Turc. tsaoa.J. niuri; otrava violenta.
cerinta f. cerere neaparata. cervana f. planta cu flori mid albe,
cerne v. 1. a trece Mina prin sita sau pe din launtru cu puncte rosii-purpurii
ciur spre a alege taratea; 2. fig. din vdz- (Lycopus). [Slay. Czaveid, ros, dupa CO'
duh cumplita iarnd cerne norii de loarea punctelor floare].
zdpadd AL.; 3. fig. a cerceta cu deamA- cesala f. Mold. V. tesalà.
runtul; 4. a ploua marunt (parcA cerne cesionar m. cel ce accepta o cesitme.
prin sita): nu ploud, cerne. [Lat. CERNERE, cesiune f. cedarea proprietatil sau a
a alege, a deosebi (aplicat romaneste la drepturilor sale: cesiunea bunurilor, pa-
graunteg rasirea din partea datornicului a bunu-
cerneali f. lichid servind la scris, ti- rilor pe seama creditorilor.
par, desen. [Slay. dathaLo, negreal]. ceginè f. Mold. V. cigmea.
cernere f. lucrarea de a cerne (si fig.). cest m. manusa de piele, captusita en
cerni v. 1. a bol negru: cerni fier, cu care se serviau atletfi: atletii cu
barba; 2. a Imbraca in negru (ca semn brafele vdnjoase i cestii lucitori NAUM.
de jale): au cernit casa; 3. fig. a Intu- cest... V. chest...
neca : intristarea Ii cerni inima. [Slay. cesvfirti f. V. ciosvârtà.
aaitrard. cetaceu n. se zice de mamiferele ma.
cernit a. fig. intunecat: inirnd cernitd. rine care seamanA chitului sau balenei.
cernugca f. planta ale carii seminte cetag m. 1. cel ce face parte dintr'o
negricioase se intrebuinteadt ca condiment ceata; 2. odinioara, capitan de ceata: ce-
(Nigella). [Rus. ZERNUICA]. tas mare de haiduci.
cernut n. rezultatul cernerii materiale : cetate f. 1. loc intarit, fortareata : ce-
cernutul grdnelor. tatea Neamtului; 2. oras intarit cu zi-
cergetor a. si m. care cerseste sau dun, oras in genere, azi numai In poe-
cere cu umilinta : o simpla rugd de ploaie zie:' ca 'n tintirim tdcere e 'n cetate
cersetoare AL. (--= Venetia) Ex.; dreptul de cetate, apti-
cergetoresc a. de cersetor. tudine de a se bucura de toate drepturile

www.dacoromanica.ro
 cet 121 che
unui cetatean; 3. numele apelativ al ye- cfitul v. Mold. a (se) achita: cum
chilor ruine (In Romanati, Doljiu, etc.). m'oiu cfitui de datoria 1M? AL.
[Lat. CIVITATRM, starea de cetAtean (vulg. cheauna v. a chelalAi: haitic de caini
= 'MHO]. cheaunand i ur1and CAR. [Onomato-
cetfittean m. 1. locuitorul tmei cetati pee]. V. scheunh.
sau al unui oras; 2. cel ce se bucura de ' chebap n. friptura pe frigare prepa-
drepturile civile i politice. rata turceste (felii largi de berbece sunt
cetatenesc a. de cetatean: drepturi infirate pe o frigare Si fripte pe cArbuni,
cetatenesti. apoi stropite cu sos de ceapa si de pA-
cetatenie f. calitatea, drepturile de tlagele rosii) dobe de mistref i che-
cetAtean. bapuri de caprioara OD. [Turc. KEBAB]
cetatuie f. cetate mica, loc foitificat chebe f. haA de pAslh Inflorata cu
destinat a primi o garnizoana si a apAra Igaitane, purtatA Inainte de haiduci, iar In
un ores. timpul din unnA de tAranii ardeleni oh
cetera v. Tr. Mold. 1. a canta din mai ales de surugii (la acestia cu figuri
cetera ; 2. a asurzi, a ameti cu vorba : no pe tot campul hainei): cu chebe rosii
tot cetarati pe Mdria-sa, ea' orn e 'pa spate POP. Azi chebea e aproape
dumnealui CR. Idisparuta. [Titre. KEBS, pAsla groasa, de
caeri f. Tr. instrument de muzica cu unde si forma munteneasch gheba].
coarde (numit dupà localitati dick", td chef n. 1. un fel de confort oriental,
utd, vioard): dee& cu o cetera mai constAnd din gustarea liniRtita a cafelii si
bine cu gura mea POP. [Lat. vulg. crrcRA a ciubucului : Hiotogiu 10 facea cheful
= clasic CITHARA]. Iczt ciubuc i cu cafea, dupa obiceini
cetera, m. Tr. lautar: de aici pand 'oriental GHICA; 2. dispozitiune vesela
la Ftigaras nu-mi trebue ceteras POP. voie buna; cc ai la sufletul tau de esti
ceti v. Mold. Tr. V. cith tot lard chef si mahnit? Isp.; 3. petre-
cetina f. 1. ramurA de brad cu frunze cere cu mash mare si bautura din belsug :
cu tot: luceferH ce tremur'ssa reci s'au logodit i acurn s'au pus pe chef
prin negre cetini En.; 2. varietate de hp. ; 4, stare de betie: omul la chef multe
brad. [Serb. aerarx, craca de brad]. face AL.; 5. plAcere, pottA : pfind vine
cetinel adv. Incet (poetic): din car- cheful bogatului, iese sufletul seiracu-
pata geand se versa- cetinel Bor.. lui Palm [Turc. rue].
cetlau n. V. ceatlau. chefal m. un fe/ de peste cu capul
cetlui v. Mold. 1. a strange cu ajutorul mare (Mugil cephalus): icre tari de
unui ceatlAu: a incarcat carol sdravan chefal Frt. [Or. mod, ICEPITALOS].
si l'a cetluit bine CR.; 2. a lege teapan: chefalui v. Mold, a chefui: boierii
n cenuiti 01.1 aruncafi in beciuri AL. s'au chefaluit AL,
cetluit n. fapta si rezultatul cetluirii. cheflin a. 1. care e totdeauna cu chef,
ceuca f. Mold. Tr. V. cloaca : cetatea vesel; 2. cui place a face chef : om chefliu;
Neamfului sta strejuita de ceucele 3. ametit, beat: io, cumnata, o sa viu,
vindirei CR. [Serb. aAva.]. corn ma vezi asa chefliu ! POP. [Turc.
ceva pr. un Meru oarecare: sti-fi spun HEFLI].
ceva. adv. putin: ceva mai jos. [Lit.
II chefni v. 1. a chelAlAi (de cAini) OD.
ce vrea]. [Onomatopee]. V. clefai.
Cezar m. 1. titlu dat imparatilor La- chefui v. 1. a face chef: poftira pe
mani dupA August; 2. calificarea monar- Fat-Frumos la masa, ca sa chefoiasca
hilor cafi au titlu de Imparat (In special fi sa petreacti Isp.; 2. a petrece mai a-
a lui Napoleon): Cezarul trece palid in les en bauturA: sapte bufi de yin sco-
gtinduri adancit tea, mare chef ca chefuia Pop.
cezarian a. relativ la Cezar; opera- cheliaia (chihaia) m. intendentul vi-
tiune cezariana, numele unei operatiuni zirului, al unui pash si In special agentul
chirurgicale. de afaceri al Domnilor, numit capu-che-
cezarin a. imperial: toga cezarina AL. bale.: daca se ducea colo la Papa,
cezarism a. guvern despotic al unui Chiherta U poffia, ciubucul sa-si bea
Imparat care se sprijinA pe armatA. pi cafea ?i da Bimbasii Sava POP. [Turc.
cezaro-craiesc a austro-ungar, arts- KIIHAY1, lit. stApanul casei].
triac. cheie f, 1. unealtA de fier spre a In
cezuri f. pauzA ce taie versul In douh cuia l descuia un lacht; 2. fig. punctul
pArti sau emistihuri: ex. Ale turnurilor strategic cel mai Insemnat dela granita:
umbre peste
P uncle stau cuicate GR. AL. Strasburgul era cheia Fraufei; 2. hi-
Oa a. Mold. achitat: suntem cflt de cru prin a cArui cunoastere Re pot Inte-
acurn AL. [Nemt. Qum]. lege altele: cheia stiinfelor; 4. ce servA

www.dacoromanica.ro
 che - 122 - che
a deschide, a monta i demonta mapnile. cheltueald de timp, de puteri; 3. tam.
bataie; ti-oiu da eu de cheltueald ; 4.
in 3trumentele ; 5. Muz. sernn care deter-
mina numele si gradul de inaltime al pl. garnituri (la haine); dulamd cu chel-
notelor pe o linie cheia de sol. [Ve- tueli grele de mdtase.
chiu-rom. chiae --= lat. ELAN EM]. II pl. Chef,cheltui v. 1. a intrebuinta bani la ceva ;
1. trecatoare stramta, curmatura de munte : 2. fig. a risipi ; nu vd cheltuiti puterile
Cheile Argesului; 2. pereti de stand in zadar. [Ung. sotrzsd.
negri in Bistrita. cheltuitor a. si m. care cheltuieste
cheiroptere n. pl. clash' de mamifere mult, aruia ii place a cheltui.
cu mainile in forma de aripa, ca liliacul. chemia v. 1. a face sa vie cu ajutorul
cheiu n. V. cheu. vocit sau prin alt semn ; a chema intr'a-
cheji m. pl. Mold. 1. plaza (bunh sau jutor ; 2. a striga pe nume ; 3. a cita In
rea); 2. fig. dispozitiune : nu-1 prea ve- justitie : a fost chemat ca martor ; 4.
deai in cheji buni CR. [Vechiu Mold. a invita : m'a chemat acasci ; 5. a in-
chezi v. plaza]. voca, a revoca ; 6. a avea numele de: se
chef a. si m. care e fara par pe tot cheamd /oan ; 7. Mold, a se zice, a se
capul sau numai pe o parte, plesuv: che- pretinde : ma diem cd sunt &vat, [Lat.
lului ce-i lipseste, numai tichie de mar- CLAMARE].
gdritar PANN. [Turc. KEL]. cheman n. un fel de vioara orientala,
chelfilai v. 1. a urla vaitandu-se (de odinioara instrumentul favorit al boierimii,
caini cand ti bate rau cineva) ; 2. fig, a '[Turc. KEMAN] ,
plange netncetat (de copii). [Onomato- chemare f. 1. lucrarea de a chema
peel. si rezultatul ei : din sfera mea venii cu
chelar rn. pivnicer, econom lua cheile greu, ca od-fi urmez chemarea Em.;
pionf4el din mdna chelarului. [Gr. mod. 2. conscriptiune, recrutare intdia che-
CELLLusi. mare; 3. invitare, si in special la nunta
chelar n, camara In dosul easel Cara- (v. chemdtor); 3. fig. vocatiune, misiune:
nesti (sau intr'o parte), sub care se afla 'nalta chemare a acestui popor.
pivniM. [Gr. mod. KELLARION (=-- lat. cel- chemator a. si tn. care cheama sau
larium)1. V. chiler. invita: glas de clopot chemdtor AL. U
chelarel m. Mold. Boa ochelarita. m. Tr. 1. cel ce cheama la nunta ; 2. vor-
[Scurtat din ochelcirell. nicel de nunta.
chelbas a. Mold. raios. [Turc. ICELBAELII, chembrica f. panza de bumbac lus-
lit. cu capul Mos]. truita pentru captusit. [Nemt. KAMBRIK (lit.
chelbe f. Mold. un fel de coaja pe cap pânzá de Cambrai)].
(ce face sa caza parul). [Derivat ulterior chenar n. 1. marginea unei stofe sau
din chelbas]. monede ; 2. broderie cusutfi pe margine ;
chelbos a. Mold. plin de chelbe chel- o basma cu chenar pe margine ; 3.
bosului tichie de margdritar tre- ,p1. ciubuce trase pe marginile unei zidiri.
bue NEOR. 1[Turc. IUNAR].
che1bosi v. Mold, a ciipata chelbe chenzina f. leafa pe o jumatate hula
doar n'am chelbosit AL. (= fr. quinzaine).
cheles a. §i m. cel ce are chelie: chernd cheotoare f. ceeace serva la lncheiat
pe argatul cel cheies ISP. [Tint. KELEI]. snur, gaitan, siret, copca, nod, la( ; 2. pl.
chelemet n. Mold. In locutiunea : a gauri dela baierele camasei sau hainei ;
face chelemet cu cineva, a avea daraveri 3. pl. incheieturile barnelor la cele patru
impreunit [Turc. EELIMET, vorba, vorbire]. colturi ale unei case taranesti. [Derivat
chelie f. 1. starea celui chel ; 2. (iro- din *cheiat=--- inchelat].
nic) cap chel; sd nu rdceascd la chelie. chepa f. peste cu came excelenta din
chelianealit 1. Mold. fam. trantealli, gentd scrumbiei (Clupea alosa). [It. CHEP.-
bataie buna : am mai mdncat o chel- IpLt, printr'un intermediar grec modern].
fdneald Cm. chepeneag n. 1. odinioarfi, haina bo-
cheliani v. Mold. fam. a bate la pita*, iereasca de parada, strfinsfi pe trup: che-
a snopi in batai. [Origina necunoscuta]. peneag de catifea rosie cu ceaprazuri
chelna (chilnii) f. Mold. codarla sau cu bumbi d aur OD. ; 2. azi, manta
fundul carului: a inceput a cotrobdi prin de panzi groasa cu gluga, asemnnea ghe-
chilna cdrutei CR. [Pol. KIELNIA]. bei: dupd ploaie chepeneag PANN. [Turc.
chelner m. cel ce serveste inteo ca- KEPENEK (de unde l ung. kiipenyeg v.
fenea, Inteun hotel sau restaurant. [Nemt. Capeneaa
KELLNER]. chepeng n. usa de pivnita asezata o-
cheltueala f. bani Intrebuintati rizontal la nivelul podelei : chepengul
1.
cheltuelt zadarnice; 2. fig. Intrebuintare: beciului ; in chepeng, drept in jos : o-

www.dacoromanica.ro
 che 123 chi
bloane ce se trageau drept in chepeng regulare ofer dificultati: chestiunea Ori-
OD. [Tun. KEPENKI. entului ; chestiune ministeriald, pro-
cherapleo m. tont, zevzec: o laid punere a carii respingere trage dupa sine
asa bogatd... sit fie mdritatd cu Un caderea ministerului.
cheraples AL. [Etimologie necunoscuta]. chestor m. 1. la Romani, magistrat
cherchelit a. ametit de yin, ]Rostire insarcinat cu administratiunea finantelor ;
populara din perpelit sau pdrpdlit, parlit 2. azi, In unele corpuri, membrii insarci-
pe d'asupra]. nati a supraveghia Intrebuintarea fondu-
cherem n. discretiune, capriciu : de rilor Chestorul Camerei, Senatului.
acum ii la cheremul men AL. Mac. chesturi f. 1. demnitatea sau func-
HERM/ tiunea chestorului ; 2. biuroul chestorilor
cheresteh f. 1.1emn de constructiune unei adunari.
facea de cettiva ani negor de cherestea chetfi f. colecta, pentru sine sau pen-
AL.; 2. podeala sau lemnfiria unei zidiri ; tru altii (= fr. quête).
3. fig. mecanismul interior : cheresteaua cheu (cheiu) n. 1, ridicatura facuta
ceasornicului. [Turc. KEERESTE , dealungul unui riu spre a opri revarsa-
cherestegie f. curte mare unde se rea apei ; 2. tarmul unui port unde se
tine sau se vinde cherestea. incared si se descarca marfuri; 3. trotuar
cherestegiu m. cel ce vinde cheres- la garile drumului de fier (= fr. quai).
tea. [Turc. XERESTEDJYI. chezap n. acid azotic, apa tare. [Turc.
cherhanh f. locul de depozit al unel- EzzAe].
telor de pescuit si al pestelui de balta. chezao rn. 1. garant ; 2. lemn ce prop-
Wechiu-rom. cherhaned, fabricA=- turc. teste un stalp de bordeiu ; 3. pl. barne
itsturANE, lit. casa de lucru, atelier]. pe cari s'aseaza butile in pivnita : butile
cherpedin n. cleste de scos cuiele stau bine intepenite pe chezasii lor OD.
potcoavelor. [TIME. KERPEDIN]. LUng. ICEZESI.
cherpiciu m. caramicIA din pamant chezàie f. cautiune, garantie.
nears (cu care sunt zidite casele In Do- cheziqui v. a garanta, a rfispunde de.
brogea). rfurc. KERPI6]. chiab n. castron. [Cf. chiub].
chersin n. Mold. covati adanca, larga chiabur a. si m. putred de bogat : e
pi scurta : sub un chersin CR. LOriginh chiabur, se scaldd in averile sale PANN.
necunoscutal. [TDEC. KIABIR].
cheruvic n. V. heruvic. chiaburi v. a se imbogati foarte: not
chervan n. 1. caravand In miscare : cu el am haiducit, noi cu el am chia-
la Bdneasa chervanul se tinea lant, burit POP.
sute de trdsuri mergeau lin pe f lea tz chiag n. 1. stomac de miel sau de
una dupd alta G./11CA ; 2. car mare de vitel, uscat i conservat, care serveste la
transport: cts clopote la gdturi ca la Inchegarea repede a laptelui, la separarea
on i ce chervan PANN. [rum KERVAN, casului de zer : un gram de chiag poate
caravanal. inchega treizeci litri de lapte ; 2. fig.
chesat n. lipsa de vanzare, incetare putere fizica: a avea, a prinde chiag ;
de afaceri (in opozi(iune cu clever) : ban- 3. fond, capital : ai chiag destul ; 4. una
tuia pe atunci mare chesat asupra din cele patru parti ale stornacului rume-
tdrgului CAR. aurc. RESAT]. gatoarelor chiag, chin ghem si ierbar ;
cheschet n. supa din gris cu bulion : 5. In pescarie, total de trei perimete. [Lat.
sd-mi Ned la masci vr'un cheschet AL. COAOULUM, printr'un intermediar *cLAotru].
[Turc. KESKEK]. chiar adv. 1. insus in persoana : era
cheseit f. V. chisea. chiar md-sa ; 2. mai mult Inca : chiar
chesmec n. graul noroios i parnantos, atunci ; din chiar senin, pe nea$eptate.
numit obisnuit codind sau goz (se aude [Vechiu-rom. chlar, curat, huninos, («yin
in Constan(a). [Turc. KESMIK, paiu de spiel. chiar, inimS chiardo) = lat. cLARus; de-
cheson n. 1. caruta cu patru roate, venit adv. in limba moderna].
pentru transportul merindelor i mum- chibrit n. betisor impregnat la un Ca-
tiunilor armatei; 2. Arh. tavan decorat pat cu o materie inflamabila si care s' a-
cu ciubuce (= fr. caisson). prinde prin frecare. [Turc. KMRIT, lit. you-
chestiona v. a adresa sau a face ches- cioasS].
tiuni. chibritelnitä f. cutioara pentru pbs-
chestionar n. aerie de chestiuni, tratul j aprinsul chibriturilor.
chestiune f. 1. Intrebare facuta pen- chibz n. chibzueala momentana; a sta
tru o lamurire oarecare ; 2. propunere de la chibzuri, a medita, a reflecta : dupe
cercetat, subiect de controversa juridica ; ce shitu nitel la chibzuri Ise. [Abstras
3. materie politica a carii solutiune si din chtbzui].

www.dacoromanica.ro
 chi - 124 -- chi
chibzuealii f. reflexiune, deliberare. chihlibariu a. de coloarea chihliba-
chibzul v. a reflecta, a dehbera, a de- rului : vin chihlibariu.
dde omul chibzueste i Dumnezeu chihoti v. a chiui: topdiau i chiho-
hoteireste. [Ung. KRPZELNI, a inchipui]. teatz CAR. [V. Chiot].
chibzuintii f. chibzueala (mai stator- chilli 1. veche masura de capacitate
nica). pentru cereale (679 1. 268 in Muntenia
chich f. 1. pawl ce cade pe ceafa ; 2. si 430 1. in Moldova). [Turc. HUE (cf. di-
codita (Acura din acel par if hid de merlie)].
chicd; Mica, oinicului, planta nutnita chilaciu a. Mold. pornit la betie: das-
obisnuit barba-boierului; 3. matasea po- camul fund cam chilaciu CR. [V. chili].
rumbului. [Slay. Kuck]. chilealà f. fam. Mold, bauturd : pu-
chichineatá f. fam. 1. coteneata ; 2. finicd clzileald adus-ai ? AL.
fig. casa mica si intunecoasa ; 3. prava- chiler n. Mold. chelar (la o cas5 ta-
hoar& proasta. [Cf. coteneata]. raneasca); sub chiler stint pivnitele. [Ve-
chichion n. Mold. incurcaturà, belea : chiu-rom. chelèr, magazie de aprovizio-
iatd in ce chichion am intrat CR. [Ori- nare turc. KELM (din gr. kelldrion)].
,ina necunoscuta]. chilermeneh f. un fel de huma rosie
thichirez n. 1. (Banat) titirez de ce venia din Orient, Intrebuintata odini-
moara 2. fig. cost, haL fdrd chichi- oara in medicina si in industrie (Bolus
rez. [Rostire provinciala din titirez.l. armeniacus). [Turc. RIL ERMENI, lit. humi
chichirnet n. Mold. pipernicit : auzi ? din Armenia].
un chichirnef acolo ! AL. [V. pipernici]. chili v. Mold. 1. a pii (si fig.): cat
chichith f. 1. hicapere mica iniuntrul imi bat en capul sa-1 mai chilesc AL.;
unei cutii sau lazi: ridicd capacul chi- 2. fam. a bea : iti chili vdrtos in sand-
chilei ; 2. ladita de sub capra vizi- tatea isprdvnicesei AL. [V. pili].
tiului : alfii sedeau pe chichifd, in co- chilie f. 1. Incipere lunga i ingusta
deirld ; 3. fig. subterfugiu, pretext : cu o mica ferestruie in fund (mai ales
cautd vr'o chichifd ; 4. pl. mijloc de a- inteo manastire) : o bi.sericd de piatra
rnagire : umbld cu chichife i momite. si cdreva chilii AL. ; 2. Incaperea morn
[Origin& necunoscuti]. de vant. [Gr. mod. xeLi].
chiciurà f. patura usoar5 de ghiata chilim n. covor thrfinesc cu (loud fete:
ce acopera corpurile, and frigul crista- chilim de rarigrad Fa.. [Turc. arm].
lizeaza aburul aerului. [Cf. Mold. cicurd, chilimbar n. Mold. V. chihlibar par.
sloiu de ghiata = ceh cows]. fume dela Indus in vas de chilimbar AL.
chiclaz n. Mold. piatra verde otravi- chilimbot n. Mold. bucata de paine
toare : boia de par, chiclazuri. piatrei necoapta bot chilimbof CR. [Origina
vanilla CR. [Origin& necunoscutaj. necunoscuta
chicot n. Mold. hohot : fine nunta tot chilioarfi f. 1. chile mica ; 2. gaura
in chiote si in chicote AL. [Serb. mar]. in fagul de miere.
chicoti v. Mold, a rade infundat sau chilipir n. 1. marfa de ocaziune cu
pe jumatate, din prostie sau din batjo- pret de nimica, lucru cumparat ieftin :
cura : Statu-Palmd chicoti AL. s'o indulcit cu chilipiruri, de cdnd a
chicui v. a apuca de chica. pus mama pe mosie AL. ; 2. folos ne-
chiegornita f. vasul in care laptele asteptat, castig din intamplare : umbld
strecurat se chi la chiag. dupd chilipiruri; 3. (ironic) bucatica
chiJIà f. Mold. franzelii in forma de buna : o vulpe mirosise a carne... so-
corn. [Nemt. RIPFELI. cotia cd a dat de vreun chilipir ISA.
chifteh f. cocolos de came tocata Erunc. ICELEPIR, lit. jaf, prada (primitiv ter-
chiftele cu sos. [Turc. xprril]. men militar sinonim cu tduiumx skiama))1.
chifterita f. 1. V. conopistirità; 2. chilipirgiu m. cel ce cauta chilipiruri.
fig. pdnd a nu ind musca chifterita MUT. KELEPIRDJI].
ambifiei AL. chilnfi f. V. chelnit.
chihaih m. V. chehaia. chilo... V. kilo.
chihlibar (chihrimbar) n. substanta chilom m. 1. ciocan gros, maciuca
rasinoasa i aromatica de coloare galben5, ferecata : in mind cu un chilom PANN;
intrebuilkata la fabricarea sculelor (cer- 2. tam. pumn, ghiont : ii cara mereu
cel, margele, (igarete, matanii); meitdnii la chilomi LP. !Serb. TYLIting].
de margean sau de chihrimbar AL. chiloman n. oala de baut : ciocan
Chihlibarul de Buzau e de coloare in- cu ciocan fac chilomanul. [Derivat din
chisa cu reflexuri verzui. [Turc. ICHRRIMBAR, chilom (cf. pentru sens, ciocan de ra-
REHLIBAR, lit. care atrage paiul (proprieta- chiu)].
tea cunoscuta a chihlibarului)]. chiloman n. fam. strigat de durere :

www.dacoromanica.ro
 chi 125 chi
auzind golceavd, tipete , ch ilo mane PANICchinezat n. teritoriul unui chinez : in
ICC cheldldi (cu sufixul augmentativ Oltenia erau in secolul XIII-lea doud
man)]. chinezate romdne.
chaos a. Mold. stgruitor, incapatanat : chinezesc a. din China umbre chi-
fiMd mai chilos si mai tare de cap nezesti, spectacol care constA in a face
CR. [Origina necunoscutal. SA &each' pe dindiritul unui transparent
chilotà f. Mold. V. pilotA : o fi avdnd figuri taiate pe hartie ; zid chinezesc ; 1.
chilotd multd CR. sant de pamant acoperit cu ziduri de ca-
chart* n. Mold. V. pilug. adv. ca rAmizi, cu turnuri si porti, lung de 2400 km.
11

un chilug : m'a tuns chilug A, . si nalt de 16 rn., construit In secolul Ill

chimen (chimion) m. planta cu boabe a. Cr., azi In ruine 2. fig. barierA, des-
;

aromatice, intrebuintatg ca condiment si partire riguroasA.

le prepararea unor licheruri fine (Carum chingai f. 1. cingatoare de piele a
carvi). [Gr. mod. KYMINON ; forma para- strange in chingi, a stramtora cu intre-
le/A chimion vine din turc. KIMION, de a- bari ; 2. curea cu care se strange scans
ceia original. sau harnitrile pe cal ; 3. bucata de lem-
chimenet n. polita in coltul caselor narie lipitg d'a curmezis ; 4. rnosie lunga
tarAnesti. [Cf. ung. KEMENI, camin]. p latA (termen de hotArnicie). [Lat. CIR.
chimer n. Mold. V. chimir : o cure- GULA (printr'un intermediar scutgoA)l.
lusd de cele cu chimeruri CR. chininai f. V. chinchina.
chimic a. ce tine de chimie. chinonic n. cantare bisericeasci de
chirnie f. stiinta care studiaza com- impartasire : n'au mai putut sd cfinte
pozitiunea corpurilor, proprietAtile si le- nici cheruvic nici chinonic GHICA [Gr.
gile combinatiundor lor. Ea dateaza din moc1.].
secolul al XVIThlea, cand alchimia dis- chinonicar n. culegere de chinonice
pgru cu desavarsire. si cartea ce le .contine. V. heruvic.
chimion a. V. chimen. chinoros n. funingine calcinatA : un
chimir n. 1. brat lat si indoit de fel de praf negru i foarte subtire, intre-
piele in care faranul dela munte poarta buintat in industrie si in arta. [Nemt. RUH..
parale, cremene, cutit, etc. : chimir cu RUSS].
otele ; 2. !magi cu bani: cdnd ma veld chinovar n. mineral rosu foarte gre-
supus la bir, atins tocmai la chimir At. toiu, produs prin combinarea mercuriului
Rum. KEMER, bolta i erpar (de unde Si lett sulfur. [Gr. mod. KINNAVARI] .
Mold. chimeriu), primul sens romaneste chinovie f. manastire unde chlugarli
iesit din uz]. ltraiesc in comun (in opozitiune cu laved') :
chimist m. cel ce se ocupg cu chimia. Neamtul e chinovie de cdlugdri, iar
chimitta m. 1. fairnos masciriciu de ,Horezul e chinovie de maid. [Termen
la inceputul secolului al XIX-lea ; 2. pop. I de origina slavo-greaca].
caraghios, nebun (intolit ca o brezaie). chinui v. 1. a tortura ; 2. a necAji.
chin n. suferinta mare, torturi . [Ung. chinuitor a. ti m. care chinuieste.
chinchinfi f. soiu de arbore din Ame- chiocec n. un fel de hora turceasca :
rica a cartri scoarta confine substanta nu- soitaril cart jucau chiocecurile pe ldngd
mita chining, bung in contra frigurilor. tririsurci GHICA. [Turc. azdaa, juau0.
chindie f. 1. timpul zilei intre amiazi chiolhan n. V. chiulhan: la chiolhan,
gi apusul soarelui (intre ceasurile 2 si 4) : la iarbd verde CAR.
pela chindii am ajuns In palatul smei- chiolhanhr m. ceapcan ah! chiol-
lor hp. ; 2. un fel de horà targneasca pun haniule! CAR. [Turc. IRILHANT, qtrengar].
de vioiciune si cantecul dupg care se joaci ; chiolhilson a. Mold. misel : dac'ar
3. (in vechime) cantarea rnuzicei domnesti sti el, chiolhdsonul i tioditul Ca. [Or--
dupa amiazi la asfintit ; a bate chindia. ginA necunoscutil.
[Turc. nmint, lit. al doilea ceas]. chiomb a. miop. [Origina necunos-
chindisi v. Tr. a broda 'mi coase cuta].
'mi chindiseste POP. [Gr. mod.]. chiondords adv. chioras: se uita la
chinez a. care e din China : limber cldnsul tot chiondords IRP. [Compromis
ahinezà. 0 ro. 1.1ocuitor d'acolo ; 2. pop. Intre sinonimele chiomb i chiords].
c se face chinez, a nu pricepe : ei, sil- chior a. 1. care n'are cleat un ochiu :
mobile, prea te tad chinez CAR. in tara orbilor chiorul e impdrat ; 2.
chinez m. odinioara, in Ardeal, senior gaurit (de monede): n'ai o para chioarci
teritorial mai mic deck voievod, apoi ju- lenea te doboard PARR. [Turc. mold. 11
decator satesc sau primar rural si la urma adv. chioara (de a), orbe#e : de acum
mosnean sau razes. [Ung. insiz (din serb. s'o ludm de-a chioara Ca.
knez, print). V. cneaz]. chiorrii (ghiorai) v. se zice de sgomo-

www.dacoromanica.ro
 chi - 126 - chi
tul ce se produce in stomac sau in burtà
t chirli v. a ante (vorbind de vrabi1
ii chioraie matele de foame. [Onoma- si de greieri).
toped. chirAit n. cantarea greierului.
chiorais adv. 1. ca chiorii, orbeste chiraleisa f. 1. Doamne-milueste, stri-
dau chiords untz/ peste altul; 2. crucis : gatul copiilor cari insotesc crucea !moo-
se uttei chioras. dobita de BoboteazA : la Boboteazd stri-
chiori v. 1. a (se) face chior ; 2. a ochi : gam chiraleisa de clocotia satul CR. ;
unde chioreste i unde loveste PANN. 2. un fel de duh rau : pand si turca,
chiorpeacli f. Mold. sindrila mai hula pcind i chiraleisa AL. [Gr. mod. KERTE
[Cf. cherpiciu]. ELEYSON I Doamne milueste 1 pentru sensul
chiosc n. I. pavilion oriental cu care 2, cf. iazmei].
se decoreaza gradinlle, parcurile : impd- chirandii f. 1. nume de tiganca ; 2.
ratul tidied un chiosc In pcidurea aceea .muiere necinstita ; 3. (ironic) femeie 4,e
ISP.; 2, gheretA In care se vand gazete. ,riu era o chiranda mai temeiret CR.
[Turc. 1(41C]. [Dela nurnele propriu Chiranda
chioscar n. cel cc vinde gazete In- chi,rci v. Mold. 1. a (se) pipernici : oile
teun chiosc. gird hrana se chircesc; 2. a strica, a
chiostec n. 1. cordon, brau (sens iesit pod : baba pe vite le chirceste At. [Gri-
din uz) : vengherca de postav negru cu gin3 necunoscutà].
brandebururi i chiostecuri Gmca ; 2. chircit a. pipernicit (mai ales de plante).
b,ituci la picioarele cailor sore a le do- II m. bondoc si pocit.
moli mersul : cand te uiti la el si trece, chiriacodromion n. cazanie specialA
par'ca este in chiostece PANN. [Turc. pentru Dumineci. [Gr. mod.].
NOSTEO. chiriarh m. episcop, mai ales cir e-
chiqt n. strigat tare (de bucurie sau de parhie (In opozitiune cu arhiereu). [Gr.
durere): reisuna codrul de 'mpuscaturi, mod.l.
de chiote voioase At. [Derivat din chit]. chiriarhie f, demnitate episcopala
chioti v. a da chiote de bucurie. i-a luat chiriarhia puterea de predi-
Chicitoare f. V. cheotoare. cator CR,
chiovean tn carAus de brasoveancA chirias rn. 1. cel ce tine o cas5 cu
sau dc chervan. [Lit. cArAus din Kiev chink ; 2. cel ce iea cu chirie o trAsura
(vechiu-rom. Kioy)1. sau cal i pentru calul schiop se gd-
chip n. 1. imagine, figurfi : un chip de seste chirias PANN.
marmurei frumos EEL ; chip doplit, idol, Chiricii m. nurnele popular al sfan-
statuà ; 2. infAtisare, fatá : frumoasei la tului Cbiril, serbat la 18 Ianuarie : no
chip si la fapturd ; 3. forma : in chip cumva esti botezat de sfdntul Chirica
de pasdre ; 4. mod, miiloc : in ce chip ? .5chiopu, care tine dracii de par ? CR.
nu e chip. [Ling. ate]. 11 (si pl. chlpurile) V. Ciurica.
adv. pro forma', adia (mai mult ironic) : chirie f. 1. suma de bani cu care ci-
a venit, chip, sd-mi spuie. neva cedeazA pentru un timp determinat
thiparos m. arbore frumos din familia proprietatea sau uzul unui lucru (mosie,
coniferelor, lemn vartos, rosiatic l miro- casA, trasuri, etc.): a da, a lua cu chi-
sitor totdeauna verde, el Impodobeste rie ; 2. pre( de transport : unde pui chi-
cimitirele ca emblema mortii (Cupressus ria de aici panel' la Duneire ? At. [De-
sernpervirens). [Gr. REPAR(SSI]. rivat dela un primitiv chird=turc. tuna
thipes a. cu chip frumos : falnic, man- chirielà f. 1. litanie ; 2. fig. lnsirare
dru, impunator. lungA de lucruri plicticoase sau supAra-
chipiu n. caschetA usoarfi soldAteasc5 toare : chiriela de epitete NEOR.
(=..- fr. képi). chirigiu m. 1. cel ce cla trAsuri cu
chipotii f. partea inferioara la piciorul chink ; 2. care transport/I cu carul : chi-
cailor. [Roo. RIPOTT, ghiarà]. ria desteaptei pe chirigiu si drumul pe
chipriotic a. cipriot : vin chiprio- cold tor Rum [Turc. ICYRADM.
tic Fa. chiromantie f. pretinsA arta' de a
chir m. 1. In epoca fanariotA, titlu re- ghici viitorul prin inspectiunea mainilor.
zervat boierilor marl i mitropolitilor (ca Tigancile, panA in ziva de astazi, spun
mai inainte jupdn) : prea sfintitul pa- sortii, cercetand palma manei stangi.
rinte chirio chir Partenie ; 2. azi, nume chirurg m. cel ce practicA chirurgia.
ironic dat mai ales Grecilor : chir lane; chirurgical a. ce tine de chirurgie
3. individ oarecare : sd-mi luati pe chir operatiune chirurgicala.
ilia care trece in cam/a ISE. ; 4. in fa- chirurgie f. partea medicinei care
bule : chir Pisicovici GR. AL. [Gr. mod. constA Intru a face diferite operatiuni (cu
avis (-= vechiu gr. kyrios), Domn]. ajutorul instrumentelor) asupra corpului

www.dacoromanica.ro
 chi 127 chi
omenesc, mai ales pentru vindecarea ra- chifi v. Tr. a gati, a dichisi. [Serb.
nilor si a plagilor. ICITITI].
chisAliti f. 1. zeama de poame (ci- chiti v. Mold. 1. a ochi, a trage la
rese, prune) fierte; 2. fig. sd mci feted tinta: yi cum zice, mi-1 chiteyte, drept
chisdlifd de bdtaie do. [Ceh. KYSELITE, in frunte mi-1 loveyte AL.; 2. fig. a
zeama acra (din slay. kuselü, acru)1. chibzui, a socoti : chiteam in mintea mea
chiqcit f. Mold. cartabos ; podul era cea proastd CR, [Origina necunoscutal.
plin de chiyte CR. [Slay. IOWA]. chitibug n. Mold. bagatela. fleac. [0-
chiqcar in. V. piscar. rigina necunoscuta].
chiseà I. vas de cristal pentru duke- chitibular m. Mold, care se ocupa
turi cloud chisele de dulceafd de chi- cu chitibusuri, pedant.
ird AL. rTurc. Ebts13]. chitic in. Mold, peste marunt : a là-
chiseh (chesea) f. pungli de tutun, in- cea chitic (cum tace pestele in bors la
locuitii azi cu tabacherea : chisele de tu- foc). [V. pitk].
tun cusute cu fluturi AL. [Turc. KBE (HESE)]. chitie f. V. tichie.
, chiser ii. testa dulgherului. [Turc. RESER). chitonag n. Mold. dulceata de gutui
chIiã f. incheietura piciorului la cai si. (=-- fr. cotignac).
vite Intre copita i chipota. [Serb. Intl-pd. chitonog n. Mold. V. cotonoaga.
chisleag n. Mold. ceeace ramane sub chitoran m. soarece de camp cu bo-
smantand and pui laptele la prins (Ca.). tul ascutit, strica foarte mult porumbul
[Cf. bulg. ioaLamc, macris (din slay. tuna), (Sorex). [Derivat din chit& (Ca chilcan
a cru)]. din chifcdi)].
chigrniq n. stafide rosii ce se pun in chitrii, f. rodul chitrului, un fel de la-
pilaf. [Turc. lavas]. mate mare st mirositoare, cu coaja groasa,
chisnovat a. Mold. poznas : vorbe din care se face dulceath.
chisnovate NEOR. [Cf. ceh KySNY, ciudatl. chitrim m. teftul hamului. [Cf. nem[.
chisoarcii f. Mold. pestisor foarte ma- DR1TTRIEMEN).
runt numit i plevuycd. [Cf. cosac]. chitru m. frumos arbore spinos cu flori
chit in. numele popular al balenei. [Gr. albe, pe dinafarli rosiatice sau violete ;
mod. : nume luat din sfanta Scriptural. fructele-i sunt mari, ovale, oblonge, gal-
chit n. un fel de ghips de lipit gea- bene, avand miezul alb si gustul acru
muri. [Nemt. lord. (Citrus medica). [Gr. mod. EtTRONI.
chiti f. 1.Mold. manunchiu de canepa chiu n. strigat patrunzator (exclamare
sau in (o chita se compune din 12 fu- de veselie) : chiu i vivat fericit ! ;

Mare): un teanc de chile de cdnepd 91 cu chiu cu vai, cu multa greutate. [Ono-

de in CR.; 2. Tr. buchet: o chitd de flori. matopeel.
[Serb. lam]. chiub (chiup) n. borcan : zece chin-
chiti f. Mold. In locutiunea acorn mi-i buri tot cu galbeni PANN. [Turc. MDR
chita, acu e momentul oportun. [V. chili]. (IMP)].
chitaciu a. Mold, care chiteste. chitti v. 1. a scoate strigate (de bucu-
chitai v. a striga cu glas ascutit si pi- rie sau de durere); 2. a racni din rfispu-
tigaiat (vorbind de catei si de soareci) : teri ; 3. Tr. a hori. [V. chiul.
bursuci cari se svdrcoliau chi fdind OD. chiuit n. strigit (de veselie), racnet
[Onomatoped. prelungit : cu tine m'oiu intrece din
chitan in. Mold. faina amestecata cu chiuit Ca.
tarate i coaptia in test. [Tras din child, chiuita (Cu) adv: cu nemiluita, nenu-
rostire dialectala din pita]. rnarat (CAR.).
ehitanta. f. Inscris prin care cineva chiuitura, f.l. chiuit; 2. versuri de joc
se obliga la plata unei datorii. (dig Ardeal), corespunzand horei noastre.
chitarà 1. instrument de muzica cu V. strigaturfi.
coarde. chiul n. numal In locutiunea a trage
chitarist m. eel ce canta cu chitara. cuiva chlulul, a-i juca o festa. [Origina
chitcäi v. 1. se zice de tipatul ascu[it necunoscutii].
si prelung al greierilor, cateilor i obo- chiulai n.1. caciulfi turceasca : Sinan
lanilor; 2. fig. a ocari si a alunga ca pe ti pierdu chiulaful i feregeaua 134c.;
un caMe: bdrbafi ticdifi i chifcdifi CR. 2. chciula in genere la aya cap aya
;

[Forma amplificata din childi]. chiulaf PANN. [Tun, KOLAH].

chitean in. oarece mare cu coada chiullian (chfolhan) n. petrecere cu
lunga (Miss rattus). [Derivat din chifcdi belie, masa mare : co fetarul are sd vie
(cf. ch4oran)]. sd se puie pe chiulhan ISP. [Tune. sta.-
chitealiii 1. 1. Tr, gateala ; 2. Mold. so- HAN, baie de aburi Turcii petrec si ben-
cotluti I nu dam grey cu chiteald As. chetutesc la bale].

www.dacoromanica.ro
 chi - 123 - cif
chiulangiu m. (termen din graiul sco- supArA mereu cu vorba. [Cf. it. CICALA,
lAresc) 1. cel ce trage chiulul la cursul greiere].
unui profesor; 2. (ironic) haimana, trAn- eicaleali 1. fapta de a dab.
tor. chiulhanagiu, compromis din eicali v. a certa neincetat, a mustra
chiul l chiulhart]. Inteuna, a nu da pace.
chiup n. V. chiub un chiup de a- ciealitor a. si m. care cialeste.
mine; I.SP. cicaric (cleric) n. Mold. depinatoare.
chiurchiulud v. Mold, a se chercheli [Turc. 6noura].
incepuse a se chiurchiului cdte o lea- cicatrice f. 1. semn lAsat de o raná
cd CR. dupa vindecare; 2. fig. amintirea unei
chivirà f. coif musalesc: cu chivere injurii, a unui afront.
inalte POP. [Rus. arvEau]. cicatrizh v. 1. a Include o ranA ; 2.
chiverniseala f. 1. (invechit) admi- ifig, a alina: timpul cicatrizeazd neca-
nistratiune: reaua chiverniseald a Dorn- zurile.
nitor fanariofi ; 2. (ironic) astig, procop- cicero n. nume dat unor caractere ti-
sealA pentru dasedlul Chiosea scoala ipografice de 12 puncte (cam 0 m., 004)
nu era o chiverniseald Grimm 3. in 10 care sera ca unitate de masurA tipo-
special, functiune (mai ales sinecurA): sA grafica.
dobdndim chiverniseald i sd streingent cicerone m. cel ce arata stralinilor
stare FIL. curiozitatile unui oras.
chivernisl v. 1. odinioarA, a admi- ciceronian a. 1. care imiteazA stilul
nistra, a conduce trebile tarii: 2. a se o- lui Cicerone : 2. fig. maiestos : period
cupa, a trAi din: cis ce te chivernisesti ciceronian.
acorn ? Fri..; 3. azi (mai mult ironic), a eichirgiu m. od. cofetarul Curtii: ciu-
procopsi pe cineva, dandu-i o functiune buccii i cichirgii Ar. [Turc. IEICERDI
(mai ales o sinecurA), a-I pune In Nine; cofetar].
4. a se procopsi, a se Inavuti (sens da- cielic a. care se raportA la un ciclu
tAnd din epoca fanariotà and func(ionarii poeti ciclici, cei ce antarA isprAvile din
se inavutiau prin abuzuri i jafuri). [Gr, timpurile eroice ale Greciei, sAvArsite tha-
mod.]. inte de impresurarea Troiei.
chivot n. 1. In Biblie, arca lui Noe ; ciclon n. uragan care porneste In ar-
2. in Vechiul Testament, facia. continand tejuri repezi.
Tablele legii; 3. In biserica crestina, cor- eiclopic a. 1. privitor la Ciclopi ; 2.
tul asezat pe masa altarului in care se fig. urias, strAvechiu ziduri ciclopice.
conservA cumineatura pentru cei bolnavi. Ochs n. 1. periodul unui munfir oare-
[De originfi slavo-greacal. care de ani, la sarsitul aruia fenome-
chivutak f. 1. femeie care spoieste cu nele astronomice se reproduc in aceeas
ziva, bidinAreasa.; 2. fig. femeie rea de ordine; cicln solar, spatiu de 28 ani ;
garii. [Dela numele femeiesc comun Chi- ciclu lunar, spatiu de 19 ani; 2. grup de
va = Paraschiva]. poeme epice raportandu-se la acelas eve-
chix n. scrintealA in jocul de biliard niment: ciclu breton.
(si fig.): fluerdturi si chixuri; a da cictnigea f. V. cecmegea.
chit, a nu reusi. cicni v. a crApa (vorbind de dobi-
ci conj. 1. dar; nu acum, ci altddatd; toace). [V. fictra
2. (inaintea unui imperativ) dar: ci stai cicoare 1. plantà ale arii frunze crete
cu binisorul Ex. [Vechiu rom. ce = lat. se mAnAna ca salatA, far din rAdacina-i,
QuID]. 'pt./Oita i pisatà, se fabricA surogatul de
cia... V. cea... cafea (Cichoriurn inthybus). [Lat. cic-
ciacau n. chipiu de paradil (in armata HOREA].
austro-ungara). [Ung. csAao]. cleric n. Mold. V. cicaric.
cianhidric a. acid cianhidric, lichid cicura f. Mold. V. chiciura.
incolor, avAnd rnirosul migdalelor amare; cidru n. mied.
otrave, violentA compusA din hidrogen cane n. proprietate, mosie: n'am ci-
gazul cianogen. flicuri, nici saraiu BoL. [Turc. &mud.
cianogen n. gaz incolor compus dincuria v. 1. a calcula cu cifre; 2. a nu-
carbon si azot. merota: a cifra paginile; 3. a evalua in
cianura f. combinarea cianogenului cifre: a cifra produsul unei mosteniri;
en un metal: cianurd de potasiu. 4. a scrie cu litere secrete: a cifra o
Oat conj. cuma, adia : cidi era o- depesd.
data o baba i un mosneag Cr. [Pre- cifra f. 1. semn ce figureaza un
scurtat din se zice cifra 3; 2. annul totalA cifra bu-
cicala cui nu-i mai tace gura, care getului ; 3. scrisoare secreul cu caractere

www.dacoromanica.ro
 cif - 129 cin
convenitel 4. impletitura literelor initiale : mult ca plantA decorativA lemnul de ci-
pecete cu cifra mea. misir (nurnit si merisor turcesc) e cel
cifrat a. cu litere secrete : scrisoare mai bun pentru sculpturA (Buxus sem-
cijrat pervirens). [Turc. entsna
ciga f. Mold. V. cegA. cimitir n. locul Ingradit unde se in.-
ciga-miga f. 1. bureti galbeni, una groapa mortii.
dintre cele mai delicioase ciuperci comes- cimotie 1. Mold, rudenie depArtatA
tibile (Cantharellus cibarius); 3. fig. si era o leacd de cimotie cu noi CR. [Ung.
fant. fleacuri. [V. cegal. CSRIOTA, odraslAl.
cighir n. Mold. plAcintA fAcuth din cimpi v. Mold, a se ghemui, a se stArci.
mAruntaiele naielului. [Turc. Ceoiisa, ma- [Cf. ciumpl.
runtaiet cimpoias m. cel ce cAntA din cim-
cihai v. Mold, a stArui foarte mult cu Poiu.
vorba pe langa cineva, a-i bate capul cimpoiu rt. instrument tArAnesc de
tot cihdia mama pe tata CR. [Origini rnuzicA, compus dintr'un burduf de piele
necunoscuta]. de caprA i dou5 tevi (una numitA sit-
cilibhi a. V. celebiu. tigtoare i alta din lemn de paltin, nu-
cilic n. otel preficut In bobite gAurite mitA caravd, cu vase gauri) : inteo parte
ce servesc de podoaba. [Turc. alma. la burdufului se aflA o a treia teavA (nu-
cilihoaie f. Mold. I. sperietoare de mitA hangu), care produce un sunet ba-
pasari (in ogoare); 2. fiintb urita la chip ziitor. [Termen inrudit cu it. zampogna
si port. [Lit. femeiusca cilihoiului (cf. pen- = lat.-gr. symphonia)1. V. hangu.
tru sens, sgripforoaicti)1. cin n. 1. rang : nici lacom de avere,
cilihoiu m. V. ceahrau. inici de cinuri Ca. ; 2. ordin, stare so-
cilindric a. care are forma cilindrului. ciaM : cin boieresc, preofesc. [Slay. 6tral].
cilindru n. I, corp ce are forma unui cin n. 1. od., luntre dintr'un singur
sub 2. figura geometria en aceasta for- trunchiu scobit ; 2. astAzi, cutie de scan-
ma ; 3. partea unei masini cu aburi in duri incleite spre a pluti pe DunAre. [Slay.
care se misca pistonul ; 4. fam. palirie tuANcl.
Inalt5 bArbAteasci. dna v. a manca seara. [Lat. causazl.
cimbale n. pl. instrument de muzicA cina f. mAncare sau mas5 de searA ;
compus din douA discuri de alamA ce se cina Domnuhii, cina lui Hristos cu apos-
lovesc until de altul ; tobosari si mus- tolii in ajunul rAstignirii ; cina cea de
calagii cu natul, cu dairaua, cu cim- tainA, sfAnta impArtAsire sau cuminecA-
balele, cu diblete si cu surlele On. V. turA. fLat. CENAl.
timbalii. cinatui v. Mold. 1. a gati pasArea,
cimbir n. 1. (In judetele de pe lAngA pestele, tAindu-le in bucAti i curAtindu-le
Dunire) maramA de bumbac cu puncte de mAruntaie ; 2. tam, a stAid In bAtaie
mari rosatice: sd-fi cumperi cimbir si en acorn te cindtuesc frumusel crt di-
fes Pop.; 2. Tr. (gimbir) stergar cu care chiciul CR. [Origina necunoscuta
cincantin n. san porumb nemfesc,
nasele imbrobodesc mireasa. [Turc. eennutl.
cimbistra f. Mold. cleste de smuls cu druga scurtA i subtire, cu bobul por-
pArul sau de dres mustAtile pdrul ce tocaliu. [OriginA necunoscutii].
:
rilmdne pe cap se:4 smulgi cu cim- cincar a. §i m. cal de 5 ani.
bistra fir cu fir AL. [Turc. 611RISTRAL cinch num. 1. numAr nepereche Intre
cfmbru ni. plantA mirositoare intre- 4 si 6 ; 2. Bot. cinci coade, aldArtia ;
buintatA ca condiment (Satureja horten- cincf-degete, pl. plant5 tAritoare ale cArei
sis) [Slay. crinntl. frunze au de regulA cinci foible (Poten-
cimel-cimelf (cinel-cineil) int. for- tilla ; cinci-foi, scrintitoare. [Lat.
mula initialA a cimiliturilor: ghici, ghici- CURNCIIIRl.
toarea mea I [OriginA necunoscutA]. cinehme f. a cincea parte din cinci.
ciment n. 1. amestecAturA de cArA- cincizeci num. de cinci ori zece.
midA pisatA cu var pentru tencuiala tine{ cindura conj. Mold. fiindcA (AL.). [Si
zidiri; 2. fig. legAtua trainia: tolerant a cindrd cd = fiindcA ; rostire dialectala
retigioasd e cimentui societdfilor. cine pr. 1. demonstrativ, cel ce: eine
cinienta v. 1. a da cu ciment; 3. fig. aleargd, se poticneste; 2. interogativ
a uni trainic, a Marl: a cirnenta ami- eine e acolo? [Lat. =EH, amplificat cu
citia. acelas sufix ca la mine, etc.].
cimilitura f. ghicitoare. [V. cirnet- cinegetic a. privitor la vAnat frac-
eirnel!]. tat cinegetic.
chnisir in. arbust totdeauna verde, cu einel f int. V. dmel-cimel I
flori galbene-verzui, ce se cultivA foarte cinematograf n. aparat destinat a
L. $Aineanu. Diet. Universal. 9
www.dacoromanica.ro
 cin - 130 - clo
proiecta pe o suprafata alba vederi pline Impinge cercurile la locul lor ; 2. pl. car-
de viata ; cinematograful, inventiune lige cu care se praseste vita de vie ; 3.
recentd, e bazat pe perzistent a impre- scoaba : cioacele joagdrului. [V. cioc
siunilor luminoase. cioaclä 1. 1. carlig de inhatat pe cei
cinerar a. ce contine cenusa unui morti de cium5 ; 2. carucioara pentru
corp ars dupa. moarte urna cinerard. transportul lor ; 3. carucioara de lemne ;
cineva pr. unul dintre multi. .4. Tr, bargeica. [Serb. &eLjAl.
cingatoare f. 1. tot ce serve' la in- cioanca f. Mold. Juke scurta isi a-
dna mijlocul corpului : panglica, curea, prinde cioanca CR. [V. clone].
bete, brae, china serpar, chimir ; 2. mij- cioandä f. Mold. inceput de cearta :
locul corpului nand la cingdtoare ; 3. a se lua la cioandd. [Origina necunos-
fig. ceeace inconjoara : cingcltoare de cute].
dealuri, cioane f. pl. Bot. talpa-gastei. [Ori-
einge v. a incinge (poetic): cinge-ti gina necunoscutb].
coapsa, o tara mea ! Bkc. [Lat. cINGERE]. cioarà f. 1. pasare neagra mai mica
cinghel n. carlig la canter. [Turc. decat corbul i cu ciocul mai scurt (Cor-
ZENOREL]. vus cornix); 2. fam. tigan: cioard, adu
cinic a. 1. privitor la acea secta de cdlimdri I hartie ! ; 3. ca blestem:

filozofi greci cari infruntau bunacuviinta; fire-ai al cioarelor I [Onomatopee ca si

2. fig. nerusinat, obscen : apucaturi ci- friulanul &ea].
nice. cioareci pl. 1. nadragi taranesti foarte
cinism n. 1. doctrine cinicilor ; 2. fig. stramti, din lanet tesuta in patru ite pi
dispretul bunei cuviinte, nerusinare. deci mai grosi deck itarli ; 2, (Banat)
cinovnic m. functionar subaltern (in- ciorapi de dimie pentru femei. [Turc. 6ARIK,
vechit) tata-sau a lost multi ani ci- incaltaminte de piele groasa sensul in-
novnic la spirtoase GHICA. [Rus. &Nov- termediar e gglietre,o, acceptiunea vorbei
NMI]. in macedo-romana (cf. fr. chausses, na-
cinste f. 1. onoare : cu cinste yeti dragi, lit. Incaltaminte)].
rdspunde la a patriei chemare GR. AL. cioarsa f. Mold. cutit vechiu si tocit.
2. tratare onorifica, ospatare mai ales cu [V. dorsal].
bautura : scl-ti fac o cinste ; 3. pop. dar; cioasch f. Mold, broasca raioasa. [Ori-
pl. cinstile, daruri acute miresei de rude gina necunoscuta].
si cunoscuti. [Slay. ttsrl, onoare, influen- cioath f. Mold. buturuga. [V. ciotl.
tat de 6ENSTI, parte]. ciob n. 1. bucata sparta de sticla, de
cinstet In. plant& cu florile galbene oala ; 2. vas invechit i stricat in parte;
ca pucioasa cu puncte oachese. (Sal- amandoi mancati dinteun ciob Ppm.
via glutinosa). [Lit. planta stimata]. [Turc. ëoa].
cinsti v. 1. a onora : .slava stramo- ciobacA f. Mold. luntre facuta dintr'o
;eased pe strdmosi cinsteste GR. AL. scorbura de copaciu. [Origina necunos-
2. a trata, a ospata cu bautura : scoateti cutal.
vin de ne cinstiti, cd's feciorii oste- cioban in. pazitor de oi ; steaua do-
nig AL. banului, Mold. luceafárul de searii (serve'
cinstire 1. 1. fapta de a cinsti, vene- de orientare pastorilor la readucerea tur-
ratiune : a patriei cinstire ; 2. ospatare melor). [Turc. e05.01].
onorifica aduceti teasuri pline de yin ciobainesc a. de cioban : sd-mi dai
pentru cinstire AL. gluga ciobdneascd POP. ciobaneste,
II

cinstit a. 1. onest, onorabil, onorat : adv. ca ciobanii, dupa obiceiul ciobanilor;

mai marii oraselor qi alte fete cMs- bdiatul se pane ciobaneste inteun ge-
tite CR. ; 2. titlu dat preotului : cinstite ,nunchiu CR.
pdrinte 1 ciobani v. a fi, a se face cioban :
cinteazfi (dntita) f. pasarici cantfi- foaie verde si o lalea. Miul mi se do-
toare care petrece prin pacluri l muntl bdnia POP.
(Fringilla coelebs). [Origina necunos- ciobänie I. starea, traiul de cioban.
cute]. cioboth f. Mold. cisma : ciobote de
cinzeact* f. cincizeci de dramuri (a piele groasd. [Rus. doeor0].
opta parte dintr'o oca): o cinzeacd de ciobotar m. darner (in Moldova).
yin. [Cinzeci, rostire popularil pentru ciobotfirie f. cismarie.
cincizeci]. cioboticã f. cioboti mica, botina ;
cioacat f. 1. cioarli neagra de clopot- clobotica-cucului, mica planta cu flori
nite (Corvus monedula) ; 2. pop. porecla galbene, placut mirositoare I aducand
data figanului (cf. cioard). [Slovean emu]. cu labs cucului (Primula verbs),
cloacli I. t. unealta cu care dogarul Chic n. 1. patted risarita cirnoasi

www.dacoromanica.ro
 cio 131

ce servh de gurh phsarilor ; clocul bar- scior, cum este ciocarlia, care face parte
zei Bea. greghetin ; 2. cat se poate Im- din familia conirostrelor sau a nasal-dor
buca cu ciocul; un cioc de apa; 3. pa- cu ciocul tare si conic; sensurile 3 si 4
rul bhrbiei rasat neras barbd in cioc ; fac asemenea aluziune la ciocul pashrei,
4. partea dinainte a co/Ibid. [Alban. zoa]. iar sensul 2 se rapoarth la sborul ei ca-
cioc I int. care reproduce sgOmotul racteristic].
lovirii cu ciocanul. ciocfirti v. Mold, a t5ia in buchti: o-
ciocIaIte f. Mold. porumbiste. idoare ciaceirtite sub mii de lovituri AI..
ciocalau n. Mold. I. coceanul stule- [Derivat poate din ciocdrta (v. cioptirta).
telui de porumb : cioccitai de cucuruz forma' amplificath din cioc trunchiu (v. cio-
Nroa.; 2. pl. rficlficinile cocenilor rhmasi icalilu), cu sensul primitiv de parte trun-
pe camp. [Dintr'un primitiv cioc, trun- chiath sau bucath thiata].
chiu (= it. ciocco); in privinta sensu- cioc-boch int. care imita sgomotul lo-
lui, cf. fr. trognon, cocean, In report cu viturilor ciocanului. [Onomatopee].
trogne, trunchiu]. ciochie f. I. unealth de dogar in care
ciocalteu n. cuiu prin jugul carulul. se bate cu maiul, ca sh se aseze cercurile
[Cf. cloaca]. ppe vase; 2. pl. caraftele vatalelor. [Cf.
ciocan n. cocean de porumb, de varzh. cioacia
[Metaforh analogh In sarbeste i bulg-- ciochinfi f. 1. curea la caphtul dina-
reste Covor, ciocan 1 cocean (duph a- poi al selei de care drumetul li leagh
sernanarea exterioarh)]. itraista cu merinde: ai sd-firupi ciochi-
ciocan n. 1. unealth de fier cu coada nele umbidnd Ca.; 2. fig. a pune la do-
china*, a phrhsi, a da uithrii; 3. dirlig ce
de lemn spre a bate fierul ; 2. verigh sau
oblon, in mijlocul unei porti, care se lo- taranii dela munte poarth la bran; 4. osul
veste spre a se deschide poarta ; 3. fam, rotund din amandouà partile la glezna
phhArel cilindric de rachiu (25 dramuri): piciorului. [Turc. erari],
;I dupd ce ca tot omul un ciocan de cioci pl. ciorapi din postav alb de lanh
rachiu trag PANN ; 4. peste cu capul lAr- si lungi pana la genuchi, purtati In opinci
git in forma ciocanului (Zygaena znal- de ardelence. [It. clocciA, termen venit pe
cale comercialal.
Zeus). [Slay. eElrAlit ; sensul 3 (si in sal.-
beste CoxAal Raids) face aluziune la forma eioclag m. Oran care vinde lemne cu
obiectului]. chruta [V. cioacla
ciocana9 m. lucrAtor la ocnh, care cioclej ri. Buc. ciochlhu.
tale sarea cu ciocanul si o face drobi. cioclejelm. nurnele bucovinean al sfre-
ciocanea f. Zool. alt nume dat sita- delusului (care petrece prin ciocleje sau
rului (dupa forma ciocului sin). vreascuri).
ciocaneala f. lucrarea de a lovi cu cioclioaval (cioclovinh) m. ciocoiu rll-
ciocanul. ginit (termen de dispret). [Compromis din
ciocinel n. 1. ciocan mic de bAtut ciocoiu i cioclu].
toba ; 2. claph de piano. clock* rn. cel ce saph mortului groapa.
ciocAni v. 1. a lovi cu ciocanul sau [Derivat din cioaciii].
cu ciocul ; 2. fig. a suphra cu Intrebari, clocrnagi v. a certa maltratand: cdnd
a nu inceta cu cereri. ii ciocrnagea, cdnd ii cicalea Isp. [Corn-
ciocanitoare f. Tr. gheonoaie (ea bate promis din cioc i ciomdgi (v. cioc-
cu ciocul in coaja arborilor spre a gfisi maul].
viermi pentru hranh). ciocmAni v. 1. a certa inteuna, a bate
cioefiniturat f. lovituri repetite de capul: dupd ce-1 mai ciocmdni muierea
ciocan. o toand Isp.; 2. farn. a discuta cu sgo-
ciocArlan m. bärbAtelul ciocarliel. mot si cu vorbe atinghtoare. [Dintr'un
ciocarlet m. pasare cantatoare care primitiv cioctnan, augmentativ din cioc :
petrece tot anul prin phduri i numiti imagine luath dela phshrile ciochnitoarel.
astfel duph ciocul ei tare si ascutit (Sitta clocni v. 1. a bate sau lovi cu do-
caesia), cul ; 2. a izbi, a lovi in ceva: la Paste
ciockirlie f. 1. pashre din ordinul yea.- se ciocneste oud rosii; 3. a lovi paharul
biilor, foarte comunh in tot continentul sat/ de al altuia, inchinand In shnhtatea
(Alauda.); 2.Mold. un fel de horh; 3. vita' sa : a se cam ciocni, a se imbata; 4. refl.
de vie thiath si push in pamant spre a a se atinge izbindu-se: trenurile s'au
prinde radacinh; 4. nuia ce plutasul o a- ciocnit. [Cf. COICNYTI, a iZbi].
tarna in cuiele dela carma sore a opri ciocnit a. 1. lovit cu sgomot; 2. era-
pluta. [Derivat dintr'un primitiv ciocarlei, pat, plesnit ; 3. fig. ticnit: e cam ciocnit,
tras din cioc (cf. cocdrld, coddrld) pi Ii lipseste o doaga; 4. fam. ametit de vin.
desenmand pashrea cu ciocul drept i gro- ciocoi v. a lingusi cu injosire, a se

www.dacoromanica.ro
 cio - 132 - cio
pleca cu smerenie deprins a te c:ocoi soteau pe inaltii dregatori la Turd; 3. sluga
la tori Domnii NEGR. domneasch, I acheu al palatului trimite-mi
ciocoias rn. sluga boiereasca. sus patnz ciohodari GHICA. [Turc. CO,
ciocoiesc a. 1. de ciocoiu; 2. josnic, HADAR].
slugarnic: apucdturi ciocoiesti; 3. call- cioinag n. 1. varietate de struguri; 2
grafic (vorbind despre vechea sctisoare cosor. [Origina necunoscuta].
drilla): slovd ciocoiascd Ginca. ciolac a. ciung. [Turc. &MAE].
ciocoime f. ceata ciocoilor, toti ciocoii, ciolan n. Mold. 1. os cu maduva, os
ciocoism n. apucaturi de ciocoiu, lin- mare si viguros; 2. pl. obezile rotii. [ Slay.
gusire tiratoare, umilire servila. eLANO, me mbru].
ciocoiu na. Tr. ciocArlan (v. ciocdrlie); ciolänos a. Mold. osos boi ciold-
;

ciocoiu-gulerat, 1. specie de corb numit nosi i grasi Ca.

vi cioard guleratd (Corvus 0lbicol013.1; ciolpan n. trunchiu ramas in parnant,
2. fig. (ironic) orasean bogat. ale carui ramuri au fost rupte de vAnt
ciocoiu rn. 1. odinioara, slujitor In- sau putrezite prin vechime : la craca
sircinat cu strangerea darilor ciocoii fa- ciolpanului, la cuibul soimanului POP.
ceau multe supdrdri sdracilor ; 2. sluga [Dintr'un primitiv ciop, trunchiu (cf. cio-
boiereasca: boierii i ciocoii; 3. nume pdrtd)].
dat de tarani arendasilor de mosii, func- cioltar n. patura impodobita de cal:
tionarilor si nobililor: a iesit Bujor in cu cioltar de fir POP. [Turc. ZOLTAR ].
tard, pe ciocoi Ii bagd in fiard POP. ; ciomag n. 1. bat lung si gros ; 2. lo-
4. parvenit ; ciocoitz cu falca largd. cu viturfi cu ciomagul. [Turc. &mad.
ceafa 'n veci plecatd AL.; 5. fig. om ciomfigas m. bataus.
servil, smerit cu cei mari i trufas cu cei ciomfigealà I. bàtaie cu ciomagul.
mid; 6. nume dat in batjocura membrilor ciomfigi v. a bate cu ciornagul, a bate
partidului conservator. [Ciocoiul, stranga- cumplit.
tor de dad (sensul cel mai vechiu al vor- ciomofaiu rn. Mold. V. ciumMaie:
bei), e identic cu ciocoiul, pasire cu ciocul rachiu amestecat cu vitriol si cu cio-
tare si foarte mancacioasa, voracitatea fhnd mofaiu AL.
comuna amAndurora; din cauza cruzimii ciondAni v. Mold. a (se) certa pen-
lor, poporul i-a asemanat cu cioclii (de tru nimicuri ce tot md cionddneste de
unde ciocloavd), iar pretentiunile lor geoba? AL. [V. cioandd].
ridicule se oglindesc in nume despre- ciong a. lipsit de un corn (vorbind de
tuitoare ca ciocorofleac, ciocoroflean- vite). [V. dung].
durd. ciont n. hustean, buturuga: sin ciont
ciocoladà f. I. pasta alimentara com- de lemn. [Forma' nazalizata din dot]. II

pusa din cacao si zahar ; 2. bautura nu- a. tocit in van( sau pe de margini. [Lit.
tritiva facuta din aceasta pasta. trunchiat]. V. ciunt.
ciocoti v. Mold, a ciripi sgomotos ciopalrhis f. bucata rupta sou trun-
(dAnd din cioc): vràbiile ciocotesc. chiata incepu a mi-fi cresta pe arpe
ciof in. 1. Mold. V. ciuf : vine cioful pant:ice-1 fdcu ciopdi, doper/ i Isp. [Form
dela &lila cu pldiica imbdieratd (can- amplificata clinteun primitiv ciop, trun-
tecul uncropului); 2. mascariciu (sens iesit chiu: cf, ciump; v. ciocdra
din uz); 3. fig. secatura : mare dui ii ciopfirtac a. cu coada mai scurti sau
dascalu AL. [V. ciuf; sensul 2 se rapoarta careia ii lipseste sfichiul (vorbind de vite).
la gesturile cornice ale ciofului]. ciopfirti v. a taia in bucati,
eioial v. a mAnca facind sgomot. [Ono- ciopli v. 1. a taia in lemn, a netezi cu
matoped. rindeaua ; 2. a scobi figuri (grosolan); 3.
cioflac rn. Mold. copil rAsgAiat. [Ori- fig, a subtia, a da cuiva un lustru de
gina necunoscuta]. ornenie, a-I forma sau civiliza. [Origini
cioffeaga f. Tip. Mold. gallon. [Din necunoscuta].
sasul SCHUBLADE]. V. O. cioplit a. 1. dat la randea, netezit:
cioffi(n)gar m. vagabond, secatura !emu cioplit; 2. sculptat : chip cioplit;
urn cioflingariu de al define CR. ; ii vdzu 3. fig. cult: om cioplit.
viind ca un cioflingar cioplitoare 1. cutit sau dalta de cioplit.
ISE.. [Cf. Bihor
(Mures) ciuflicar, paris, clevetitor= nemt.cioplitor rn. 1. cel cc ciopleste lem-
Schuhflicker, arpacita nul sau piatra ; 2. ludator !a ocne. care
ciohodar m. odinioara: 1. mat marele netezeste peretii de sare; 3. sculptor or-
peste Incaltamintele Domnului: ii fdcuse dinar ; 4. un fel de randea.
rneseria de ciohodar in curtea aces- ciopliturä f. rezultatul cloplirii: 1.
tui principe Fit.; bas-ciohodar, intaiul lucru cioplit; 2. surcele sau aschii cazute
camerier al palatului; 2. servitori cari in- din cioplire.

www.dacoromanica.ro
 do 133 cir
ciopor n. I. Tr. turmA de oi sau de ciorovfieati f. cearti pentru nimicuri.
vite; 2. (Gorj) geamada, In genere. [Serb. cioroviiii v. a se certa, a face galceavii
topuul. pentru lucruri de Mmica: cum se do-
ciorI v. a curge murmurand (de ape): rovdiau acestea hr. [Probabil onoma-
rdurile ce ciordiau Em. [Onomatopee : topee (cf ciorobor)].
V. ciurui]. ciorpac n. Mold. 1. plasi de pescuit
cioranglav in. igan (Ca porecl3). (In forma' de sac); 2. au* cu coada lungi.
[Compus din cioard i un final (cf. si [R us. àERPAKJ.
baragladind) poate identic cu gland, ciorpandel m. copil de figan. [Com-
capitAnal. pus din cioard si din finalul sinonimu-
ciorap m. Incaltarninte de 15n5, bum- lui (par)pan
bac sau matase, ce acopera pidorul 0 dorsal v. Mold. 1. a se nec5ji sa taie
gamba. [Turc. ORM3}. cu cioarsa; 2. a se scarpina pc trup (vor-
ciorba f. zeam5 &HA cu buckele de bind de om sau de animale): 3. fig. a se
came; fig. ciorbei lungei, vorbire ce nu deprinde: s'a mai ciorsdit. [Rut. 6aasATT,
se mai sarseSe. [Turc. aoRsA]. a scarpinal.
ciorbagiu m. odinioara: 1. coman- ciortan m. crap de mirirnea mijlocie.
dantul unuf regiment de ieniceri (lit. dis- [Turc. &DRTAN].
tribuitor de ciorba: Sultanul considerAn- ciorti v. Mold. 1. a sterpeli Muscalii
:

du-se ca parintele hranitor al corpului ne mai ciortesc o bucatd de parr-hint

ieniceresc, capetenfile sale purtau titluri GHICA ; 2. a se earn certa. [Origina ne-
culinare); 2. gospodar, om cu stare si cu cunoscut5].
vazil; 3. (azi In Turcia) primar de sat: ciosmoli v. Mold, a se svircoli si
sd trirnitem jandarmii sá ne aducel pe scarpina (In asternut): ciosmolindu-se
ciorbagii G RICA. RUM. eORBADrd. S. invdrtindu-se ca pe jdratec CR. [OA
ciorbaldc ii. lingura mare de scos rigini necunoscut5].
ciotbâ. [Turc. &MB ALYR]. ciosvArtfi f. a patra parte dintr'o vita'
ciorchinil f. manunchiu de fructe sau taiatit: ciosvdrta de miel, de berbec.
de flori purtate de acelas cotor:ciorchind [Vechiu-rom. cetvdrtd = slay. ErvelarT,
de struguri. [Origina necunoscuta]. sfert].
ciorcioveh f. V. cercevea. ciot n. Mold. I. trunchiu, buturugh:
ciordi v. a fura cu dibacie fara a se ldsatu-l'am in codru cdlare pe un ciot
simti (vorbind mai ales de tigani): ce AL.; 2. nod de arbore: lemn gird cio-
putem si ciordim de pe id de colo turf. [Termen inrudit cu it. ciotto, schiop
TSP. [Tian. tORDO, participiu dela 6012A0 , (primitiv: butuc)].
a fura]. ciotci adv. Mold. gramada lnghesu-
ciorecar rn. (Aran ce poarta cioareci. iti sau ghemuita (asemenea unei butu-
cioresc a. ce tine de cioar5: neamul rugi care sta gramada, neavind ramuri
cioresc. sa se intinzi): albinele se adund ciotcâ
cioric n. Mold. V. soric: pielea pre- in pelldrie CR.
feicdndu-se in cioric ars CR. cioturi f. V. ciuturi.
ciormoiag n. Tr. Bot. grdul-prepe- cioturos a. noduros.
litei. [Ung. csonnoryAl. cioviel (cinvica) f. buh5 de marimea
ciornfi f. (Invechit) concept. [Rus. boa- unei vrabil cu pene oachese pe spate,
trti, negru]. petrece prin picluri uncle cuibareste (Strix
ciornoziom n. nume ce se d5 Oman- passerina). [Onomatopee, dupa strigatul
tului negru priincios agriculturei : cior- ei: ciovic-ciovic
noziomul din Bárdgan. [Rus. aonsozt0m0, ciovlicà f. sau nagat, pasare din or-
pamint negru]. dinul picioroangelor, traieste pe marginile
ciorobaril f. (Banat) cotofana. [Cf. baltilor unde se recunoaste repede prin
cioroborl. vioiciunea-isiprin strigitul tiuitor ce scoate
ciorobirita f. pl. (Mehedin(i) furcu- si care educe cu al ciovichii (Vanellus
Neje carului. [Lit cotofene mfci, cu alu- cristatus).
ziune la labele pasarii]. cipici (clupici) m. pl. botine. lung.
ciorobor n. Tr. larmi, galceava ; cio- usivosrl.
robor pentru un topor. [Onomatopee cipriot a. din insula Cipru. II m. lo-
ca i ung. csdr-pdr, ceart5]. cuitor din Cipru.
cioroiu m. I. corb; 2. fam. tigan. cipru in. chiparos (poetic); cu cipru
cioropinA f. fam. porecla tiganului; verde 'ncinge anticei fruntea ta Em.
iard cioropina sta In capul mesei Isa. dr m. Mold. terciu. [Cf. cirig].
[Compromis din sinonimele cioard pl cirac m. 1. protejatul sau favoritul
arapinell. cuiva: e/ciii scot la maidan fiecare

www.dacoromanica.ro
 cir 134 - cir
retie un cirac GHICA : 2. om de casi, circumlocuti(un)e f. ocol de vorbe,
client; ciracii vornicului ajung boieri perifrazi autorul naturei (adici Dum-
:

marl AL.; 3. ucenic: gradele profesio- nezeu).

nale erau inainte: cirac, calfa, mester. circumnavigati(un)e f. navigatiune
[Turc. tYRAK, lit. ficlie sau favorit (care In jurul globului pamintesc.
e Ingrijit ca o lampa)]. circumscrie v. 1. a da limite ; 2.
circ n. 1. Ingridire unde se ficeau la Geom. a desena o figurS In jurul alteia.
cei vechi alergiri de cai, de care; 2. in- circumscripti(un)e 1. 1. lucrarea
gradire circulari acoperiti unde ciliretii de a circumscrie; 2. spatiu circumscris,
fac exercitiile lor ecvestre. ceace limiteazi Intinderea corpurilor ; 3.
circa adv. exprimi o aproximatiune; diviziune (administrativi, militari sau e-
cam, pe la. cleziastica) a unui teritoriu.
Circovi m. pl. doui sirbitori bibesti: circumscris a. restrins, mirginit In-
1. Circovii de var.& dela 16 pini la 19 tr'un mod preciz.
lulie, ce le tin femeile dela Ora, crezind circumspect a. care iea seamS la ce
ci le apiri de paraliziri (Mat de Circovi face, discret, prudent.
e sinonim cu luat din fele): oH Marti, circumspecti(un)e f. calitatea per-
Joi, Vineri i Circovi, sdrbdtorile drd- soanei circumspecte.
cesti, care le tinea norodul in vremile circumstanta f. 1. Imprejurare, par-
pdgdnesti PANN : se mai numesc si Cir- ticularitate ce insoteste un fapt, o stire:
covi,i Marinei: si la circovii Mdrinei circumstante atenuante, agravante; 2.
mina pe nimic n'am pus PANN ; 2. Cir- situatiune actuala a lucrurilor; trebue
covii de iarna., dela 16-18 Ianuarie, zile luat mcisuri dupd circumstante.
rele de trisnete i vifore, numite si Ful- circumstantial a. care exprimi o
gercitoarele. [Cf. slay. TERKOVA, biseTiCi . circumstanta sau indica o modificare:
V. Marina, complement circumstantial.
circuit n. ocol (= fr. circuit). circumvolutitunle f. iotire in jurul
circulh V. 1. a se misca in cerc; 2. unui centru comun.
a se duce si a veni: sdngele circuld; cireadä f. turma de vite mari (mai
3. a nu sta locului: circulatil 4. a trece numeroase deck cdrclun. [Slay. R1EDAI.
din mini in mane. banii circuld; 5. a cirealfi f. poama ciresului, a cirii carne
se propaga, a se rispindi ; a face sei e foarte zemoasS; cireaaa lupului, ma-
circule un manuscript. triguni. [Lat. vulg. CERESEA].
circular a. care are forma unui cerc ; cirett m. 1. porn din familia rozaceelor
2. care descrie un cerc miscare circa- care face cirese (Cerasus); 2. lemnul
lard. situ. [Lat. *CERESIUS (= CERASUEg
circularà f. scrisoare adresati la di- cireqar m. 1. luna In care se coc ci-
ferite persoane pentru acelas scop. resele, lunie; 2. alt nurne dat botgrosului
circulati(un)e f. 1. lucrarea de a (se hrineste cu simburii de cirese).
circula, Inlesnire de a se duce si veni: ciresia a. de coloarea cireselor,
circulatiunea trdsurilor; 2. miscarea cirezar m. vinzitor de vite. [V. ci-
singelui In drumu-i prin corp; 3. misca- readd].
rea banilor sau a hartillor de Comer( : ciric xi. termen de hotirnicie: un sfert
bilet in circulatiune. de stanjen. [Turc. tEREK, sferd.
circulator a. privitor la circulatiunea cirich f. numele oltenesc al jocului
singelui: aparat circulator. In cinci pietre (Isp.). [Origini necunoscutil.
circumcide v. a opera circumciziunea. cirilic a. privitor la apostolul Ciril ;
eircumeis a. tilat Imprejur. alfabet cirilic, literele slave inventate de
circumcizi(un)e f. ceremonie reli- Ciril in sec. IX. Aceste buchii sau stove
gioasa ja Evrei $ i la Mahornedani: tiiere au fost Intrebuintate la noi pima la 1860,
imprejur. cand furl Inlocuite cu alfabetul latin.
circumferenta f. 1. Geom. linie curba chip I int. imita glasul puilor de pa-
ale cirii toate punctele sunt egal depir- sari. [Onomatopee].
tate de un punct interior, numit centru; ciripi v. a canta cu glas subtire a;
2. Ingridire, ocolul unui oras ; 3. supra- putin tare (ca puii de pisiri). [Onoma-
fata exterioari a unui corp, In opozirune topee].,
cu pirtile centrale. ciripie f. sfoara rosie a dulgherilor;
circumflex a. se zice de un accent, ca pe ciripie, in linie dreapti, Intins:
combinat din acut i gray (...). In limba merse drept ca pe ciripie la stuful cu
romini circumflexul indici Intunecarea flori Isp. [Turc. dim].
lui a Inaintea unei nazale sau lichide: ciripit n. fapta de a ciripi,
Roman, parghie, stilp. ciripitor a. care ciripeste.

www.dacoromanica.ro
 cir - 135 - ciu
ciriff n. coca de Mina pentru lipit. [Turc. 3. punere la ordinea zilei a unui militar
ems]. pentru o actiune stralucita sau un act
ciritei in. pl. tufis (lit. tufa de ceri):; de eroism.
printre ciritei de brad CR. [V. cer, ar-' cites a. ce se poate lesne citi: seri-
bore]. soare citeafd. [Slay. etrITI]. U m. cititor
ciritis n. pAdure de ceri, tufArie. In biserica, anagnost.
cirivi n. V. cerevis. cat (Mold. ceti) v. 1. a cunoaste lite-
cirth f. 1. linie, trAsurA de conclein : rele alfabetului si a sti sfi le Impreune In
nici o cirtà, nici o iota ; 2. interval: in- vorbe ; 2. a parcurge cu ochii sau a rosti
tr'o cirtd de vreme ISP.; 3. portiune de cu glas tare un text tipArit sau scris : a
arAturA ce fac sAtenii la boieri. [Slay. citi ziare ; 3. fig. a patrunde ceva Intu-
eaerA, Buie]. necos sau ascuns : privirea lui citeste
cisalpin a. dincoace de Alpi (In ra- 'n suflete omenesti EM. ; 4. a ghici, a
port cu Roma): popoare cisalpine. descoperi : citesc In ochii si. [Slay. Orro].
cisit n. 1. asortiment de marfuri ; 2. citire f. 1. lucrarea de a citi si rezul-
vAnzare, desfacere. [Turc. &sin]. tatul ei; 2. arta de a citi : II invald ci-
cisià f. 1. repartizarea contributiunilor, tirea.
cotizatiune; obstea se aduna dumineca 644 a. fig. instruit : om citit. II n. ci-
in sobor la usa bisericii i fAcea cislA pu- tire: cititul i scrisul.
nAnd asupra fiecArui skean o dare potri- cititor m. cel ce citeste ; cititor de
vita CU starea i cu puterea sa : fac cisla stele, astrolog : chema un cititor de stele
colea in crasma AL.; 2. fig. Mold. sd-i spuie ce-i pricina de-i merg lucru-
consfAtuire Intre tArani : a face cisld, rile anapoda Isp. (v. filozof).
[Slay. eLsLo, numAr]. citric a. acid citric, ce se extrage din
ciskti v. 1. a taxa dArile; 2. Mold, a zeama de lAmAie.
se consfAtui (vorbind de tarani); 3. fig. ciubar n. vas cu douA toarte de carat
a pine la cale : nu stiu ce cisluia prin apA, de muls lapte sau de pus lAturi.
prejurul cdrufei Ca. [Ung. cseroa (= nemt. zuber)].
csmà f. IncAltAminte de piele ce aco- Ciubfir-Vodfim. numele acestui Domn
pere. piciorul pfinA la genuchi : cisma se legendar a rAmas In uncle locutiuni: voi-
compune din caputa l carAmb. [Ung. nic ca Ciubcir-Vodd care l'au mdncat
ciszmA]. guzganii 'DANN ; de pe vremea lui Ciu-
cistnar m. 1. cel ce face cisme; 2. bAr-Vocla, dintr'o vechime depArtata. V.
cel ce face orice fel de hicAltAminte. Nume proprii.
cismarie f. 1. meseria cismarului ; 2. ciubeical f. hi/ea proasta. [Diminutiv
prAvAlia sa. din ciubuc].
cisme' f. fAntAnA artificialA (in opo- ciuboatii f. V. cioboatA.
zitiune cu izvor). [Turc. 61E-.91.41, de unde ciubuc n. 1. lulea orientalA cu teava
si Mold. cesme]. lungA i cu imamea de aides : boierul
cisniu n. od. expertizA pentru fixarea trage ciubuc in vremea asta AL. ; 2.
pretului obiectelor de consumatiune : cat vargA ce zidarii trag pe pereti ori tava-
a fost asupra lua bani nuri; perefii crass impodobifi, iar cM-
dela brutari i granari GIIICA. [Turc. bucele erau poleite ISP.; 3. dungA pe
cepa. gustara pAnzeturi si covoare de lAna ; 4. cofeturA
cistern& 1. rezervoriu unde se strange In forma de bastonas, fAcutA din zahir
apa de ploaie. cu boia rosie. [Turc. &Tame].
cit n. starnbA lustruitA si infloratA (cu ciubucar n, unealtA de tras ciubuce
care azi se ImbracA scaunele i saltelele): pe zid.
perne imbreicate cu cit Fa.. [Tune. era ciubuchrie f. ciubucele unei case.
cith v. 1. a chema sA comparA Ina- ciubucciu in. odinioarA : 1. slugA dom-
intea unui tribunal ; 2. a raporta un pa- neasca, InsArcinatA a umplea si a aprinde
saj dintr'un autor : a cita pe Virg/Hu ; ciubucul lid VodA ciubucciu '0 trime-
3. a se mush, a desentna : a cita ca model, tea, la seraM cd mi-1 chema POP.; 2.
citactielit f. cetatuie. slugA boiereascA avAnd aceeas sarcinA :
cithnie f. 1. citire de rugAciuni : 2. fig. voiu sd te invdf meseria de ciubucciu,
citire monotonA. [Slay. 6rrArdE]. cu care te a cinstit sttipanul FEL. [Turc.
citareet f. stoM din care se fAceau dustncou].
mai ales anterie : cu anteriu de citarea ciucá f. cioarA 1 porecla tiganului, de
AL. [Ture. dETARE]. unde fig, a fi ciuca beitdilor, a fi expus
citali(un)e f. 1. ordinul l actul prin la Mate loviturile. [V. cloaca].
care se someazA de a compare lnaintea ciuciu(lean) m, crap mai mic de 30cm.
tribunalului ; 2. pasaj luat dintr'un autor I [Cf. ciuciutete].

www.dacoromanica.ro
 ciu - 136 - ciu
ciuciulete m. ciupercA comestibilà, clash& f. 1. femeiusca ciufului ; 2. semn
gAlbuie, avand un miros slab dar phicut fAcut de secerAtor intre holde : un mA-
(Morchella esculenta). [OriginA necu- nunchiu de iarbA sau grail legat la vArf
noscutA]. cu alt mAnunchiu de file rupte (aducAnd
ciuciun m. jghiabul teascului de vie. Intru cAtva cu capul sbArlit al ciufului :
[Origina necunoscuta]. butiele serviau lnainte la vAnatul pAsArilor).
ciucure m. 1. ImpletiturA din miltase, ciuhurez m. V. huhurez : iard ciu-
land sau bumbac, cu care se impodobesc hurezii te apucd rdcori de groazd cand
marginile hainelor, mobilelor, draperiilor, it auzi ISP. [Compus din sinonimele ciuf
etc. ; 2. sloiu de ghiata. [ung. CSUROR, fundA]. a hurez].
ciudä f. 1. mirare (invechit): toti.rei- chill a. 1. cu urechile scurte sau rotun-
maserd incremeniti de ciudd On.; 2. jite (vorbind de oi); 2. se zice (in Vlasca)
parere de rAu amestecatA cu mAnie: mi-e de boW clruia-i lipseste un corn. [Serb.
ciudd cum de vremea ad mai treacd tuLA].
se 'ndurd 3. supgrare mare, necaz :
; ciWanth f. mAncare fiartA din fAinA,
se duce /a crdsma sd-si innece ciuda lapte i Lint, la care se adaogA l bucA-
CR. [Vechiu-rom. ciudd, minune, mire- tele de puiu de gAina : bucate de cele
col (aispovedi-vor ceriurile ciudele tale, sdndtoase... musaca, capama, ciulama
Doamne),, Coresi) = slay. 611130, minune, AL. [Turc. duLAHAl.
mirare: ciuda e o mirare provocata de ciuleh f. 1. suciturA de foi de tutun ;
o contrarietate]. 2. jurubith: o ciulea de eta. [Turc. ori.
ciudat a. de mirare, curios : om ciu- ghem, pachet].
dat, lucru ciudat. dull v. a tinea urechile drept In sus
ciuditenie f. IntAmplare, purtare du- (vorbind de cai, magari i catAri). [Serb.
dath. 1.1Lrri[.
ciudi v. 1. a se mira (sens iesit din ciulin m. scaiete, spin: mardcini qf
uz): in desert dar ti-e mirarea si in ciulini vor rdsdri tie (stil biblic); 2. Mold.
zadar te ciudesti PANN ; 2. a se necAji : Tr. castane. de baltA (Trappe natans).
ma ciudiam cum de nu vine cdruta 1SP. [Rus. Came].
[Locutiunea a se ciudi de necaz : a se ciumá f. 1. boalA contagioasA i epi-
mAhni foarte (ccum 11 vAzurA zinele sea- demicA, care se manifesth prin bube sau
pat, se ciudiau de necaz cA nu puturA umflAturi In pArtile delicate ale corpului;
sA-1 prinzA* Isp.) a servit de tranzitiune 2. personificarea boalei (In traditiunile po-
dela vechiul sens (a se mirax, la cel mo- pulare): baba Ciuma cea pcigand Pop.:
dern ta se necAji,]. 3. fig. fatA sau femeie peste mAsurA de
ciuen m. sApunel, Intrebuintat la fa- uritA, ceva nesuferit sau urgisit. [Slay.
cerea halvalei si la parfumatul rufelor. eural.
[Turc. turm]. V. odogaciu. ciumhfae (ciuma fetei) 1. Mold. Tr.
ciuf a. 1. cu pArul in sus, nepieptAnat: Bot. laur. [OriginA necunoscuta].
cu chica ciuf; 2. cu perii sbArliti: o iapa ciumfirea f. iarba ciumei (Gaiega).
ciufd PANN. II n. smoc de pAr i pArul In ciumat m. molipsit sau atacat de dumb%
genere: i-a luat ciuful foc hp. [Termen ciumlec n. un fel de ghiveciu copt
inrudit cu it. ciuffo, mot de pAr]. InnAbusit la oalA. [Turc. MILER, oalA].
dui m. 1. bulth cu moturi mid de chimp n. Mold. 1. trunchiu de arbore
trei-patru pene (Strix brachyotus); 2. tAiat; 2. ramurA sau coadA trunchiatA.
horA munteneascA ce se joacA imitAnd stri- [FormA nazalizatA dintr'un primitiv ciop,
gatul ciufului (cf. sususu); 3. Mold. Tr. butuc, Inrudit cu it. cioppo, schiop, ciurn-
om cAruia Ii place sh-si bath joc de and, pay (primitiv: butuc)].
vagabond, secAturA (cf. ciof 2). [VorbA ciumpav a. 1. ciont (din rupturA sau
identicA cu cea precedentfi]. tAieturA): coadd ciumpavd; 2. schiopg-
ciufuli v. 1. a trage de ciuf sau de pAr ; tAnd (de vite). [V. clump].
2. a se lua de pAr, a se IncAiera; 3. Tr. ciumpfivi v. 1. a rupe trunchltind :
(Mold. ciufulW) a-si bate joc, a batjocori : mcirgdritar inflorit, cine mi-te-a cium-
vreme-i sd ne ciufulim POP. pdvit ? POP. ; 2. a schiopAta (vorbind de
ciufut a. i m. sgarcit: un ciufut ha- vite).
&dr: Cut. [Turc. &arm]. ciumpeiu n. unealtA cu care dogarul
ciuguli v. 1. a mance dupind cu cio- crapA cercurile. [V. dump].
cul (se zice de pasAri); 2. a mance fAth ciumurlueali f. Mold. aplecate, in-
poftA, luAnd bucAti foarte mid In gurA ; digestiune.
3. fig. a se shruta (de tineri indrAgi(i) ciumurlui v. Mold. 1. a fi secat (de
sal vd ciuguliti ca doi hulubasi AL. [De- muncA); 2. a-i se apleca. [Originii necu-
rivat din cioc.j. noscuth j.

www.dacoromanica.ro
 137 civ
clung n. Mold. Tr. butuc, buturugl : din feve aurite ht.. [Din ciurl ciur! int.
pared's un ciung pfirlit AL. [Sau cionc, care imita tisnitul apei curgatoare].
termen inrudit cu it. cionco, ciung (pri- ciurui V. 1. a cerne cu ciurul; 2. a
mitiv: butucl. a. lipsit de o mana sau face gauri marl (de haine).
II

de un brat. [Lit, mutilat ca un trunchiu ciuruit n. cernerea cu ciurul: ciuru-

taiat)]. litul greiunfelor.
ciunt a. scurtat (de urechi sau de coada). emus m. Tr. ciuf (bufni(fi). 0 a. miop :
V. ciont. to gainusei ciusa Isp. [Adich miop ca ciu-
ciunti v. 1. a trunchia un membru al ful : buhele au ochii infundati j privirea
corpului (coada calului, coarnele vitelor, fixa].
urechile cainelui); 2. a thia vArful, a scurta ciusdi v. a se speria (de caii cu na-
stricand. rav). [Slav, 6uppArf, a incremeni de mirare
ciuntit a. trunchiat, taiat, scurtat : coadd (v, ciudii)].
ciuntita. ciut a. lipsit de un corn (despre vite).
ciuntiturg f. rezultatul ciuntiril: lucru [Termen inrudit cu ciot, trunchiu, l in-
ciuntit, stirbitura. Isemnand lit. trunchiat].
ciupag n. pieptarul tarancelor din cuutã f. femelusca cerbului : ciute
stamba subtire cu captuseala de america sprintene de munte En. [Lit, tiara ciuta].
neagrfi i cu alesaturi rosiatice sau al- ciutac a. ciut (de vite): coarnele mici
bastrui. [Slay. dirAco]. ciutace.
ciupercit I. familie de plante cripto- Ciutaci m. pl. porecla Lurcilor, mai
game cari cresc repede: unele dintr'insele ales a celor din Dobrogea : ianiceri, spa-
sunt bune de mancat, iar altele veninoase : hii, tot felul de Ciutaci napeidise sa-
jaf (paguba) In ciuperci, atftta rau I [Ung. tele In,. [Turc. ITAK].
C.SEP LAKE (cf. picioarca)]. ciuteici I. Tr. buturuga. [V. clot].
ciupi v. 1. a strange pielea intre de- ciiiturg f. 1. Mold. galeata de scos
gete; 2. a intepa cu ciocul (vorbind de apa hnnea e ca Un put cu cloua ciu-
pasiri); 3. a lua cate putin din bucate ; turi At. ; 2. math' cu fusul vertical (la
4. a fura, a pisca. [Serb. oupArd. rnorile de munte); 3. Tr. teava de lulea
ciupic m. Mold. V. eipici. slujesti pe 0 fundra surd si pe o pipet
ciupit a. cu bube de varsat. cu ciuturei POP. : 4. (Banat) tivga de pas-
ciupituril f. 1. fapta ciupirii i efec- trat apa la camp. [Derivat din ciut (=-- cio :
tul ei; 2. semn sau buba de varsat. ca buturd (din but): ciutura e primitiv
ciur n. 1. unealta de piele cu gauri un trunchiu scobit].
mai mari ca la sita, spre a cerne grain, ciuturos a. 1. 9iotoros; 2. (Banat) stu-
orz: trecut prin ciur i prin ddrmon fos, sburlit, nepieptenat.
(de omul incercat, care a patit i bune si ciuvicä f, V. ciovica.
rele); 2. un tel de sita gra fund pentru civic a. cetatenesc datorii, virtuft
broderii : cosea la ciur Fit.; 3. una din civice : coroang civica, cununa de stejar
cele patru parti la stomacul rumegatoa- data, la Romani, celui ce scapa viata IL
relor (v. chiag). [Lat. vulg. 5CIBRUM nui cetatean. .

clasic C12113 Min]. civil a. 1. privitor la cetateni: socie-

ciurar m. cel ce face sau vinde ciu- tate civila; rgsboiu civil, lupta fratricida
ruri. intre cetatenii aceleeas till; 2. In opozi-
clurdi f. Mold. Tr. 1. cireada; 2, mill- tiune cu militar l uneori cu ecleziastic :
time (de oameni sau de copii). [Ung. autoriteifi civile ; 3. In opozitiune cu
CSURDA]. icriminal: codul civil; drepturi civile.
ciurec n. si m. (pl. ciurecuri i ciu- cari apara interesele individuale ; parte
rechi) placintioara cu branza: pemi, ciu- civila, care reclama daune interese ; stare
recuri, colaci AL.: copii indopandu-se civila, faptul de a fi major sau minor,
cu ciurechi Fir.. [Turc. tenon]. ,flacau sau insurat ; registrele starii civile
ciurecar m. cel ce vinde ciurecuri. coprind actele de nastere, de casitorie
Cuuricä f. sarbatoare bibeasca (15 lu- si de moarte : primarii surd ofiferii
lie) ce se crede rea de parueali : acasci stdrii civile ; casatorie civili, fára vreo
nu puteam sa ma intorc, cd-mi era ceremonie religioasa. II m. cel ce nu e
fried de Ciurica bp. [V. Chirica]. nici militar, nici preot : un civil.
ciuroiu n. Tr. sipot. [V. ciurui]. civiliza v. a face sociabil, a imblanzi
ciuruc n. 1. cazatura de vita (buna moravurile.
de ingrasat pentru Were); 2. ramasita civilizati(un)e f. 1. starea omului ci-
de lepadat, drojdie (fig.): ciurucuri de vilizat : binefacerile civilizafiunii; 2.
ostire Isp. [Turc. 6anas, netrebnia inaintarea omenirii ; progresele eiviliza-
ciurui y. a curge tisnind: apa ciuruia fiunil,

www.dacoromanica.ro
 civ - 138 -- cla
civilizator L 1 m. care civilizeaza. cladire f. 1. constructiune, edificiu;
civism n. zelul unui bun cethtean pen- 2. fig. cleidiri de visuri nalte AL.
iru interesele tarii sale. dale f. gratnada mare de fan sau de
civil a. si n. albastru Inchis, indigo paie de forma conica: din snopi se face
[Turc. 6n1r]. claie si din eldi stoguri ; claie peste
civiu m. puiu mic de crap. [Origin& gramada, unul peste altul, arababurl.
necunoscuta]. [Serb. ILLADNIA1.
iz m. Tr. scatiu. [Slay. 61z1. clampa f. Mold. clanta usei: cand aud
cizellt v. 1. a lucra cu dalta, a scobi; cd sund clampa En. [Onomatopee].
2. a slipa figuri in metale. clampani v. Mold. 1. a clantani a
cizelare f. fapta de a cizela. clamp/int' din dinfi ; 2. a tremura putin
clabat n. caciula mare a Banatenilor (de batranete) : dar cleimpeinia de bd-
un voinic ardelenesc cu clabdt sela- &an CR. ; 3. a face sgomot cu clampa ; 4.
gienesc POP. [Abstras din pluralul unui a clardid: degeaba mai c/dmpdniam eu
sing. clabac = serb. KL OBUK, palarie]. ;din gurd CR. ; 5. fig, a morrnai cand
clabuc in. 1. basica de apa sau de clampaniam ceaslovul CR. [Onomato-
sAu: cu clabucul pa barba ; fig. se pee].
vad satele pierdute sub cleibuci albii clämpus n. V. clempus.
de jinn AL.; 2. spuml : Wand cleibuci clancal (clangai) v. 1. a suna (de do-
la gurd. [Serb. KLOBUK]. ipote) ; 2. a face sgomot ciocnindu-se (vor-
clabuci v. a face clabud. a spumega : !bind de arme). [Onomatopeel.
clocotul lor aprig cleibucind, fit-I-band clanciit (clangait) n. sunet de clopo-
in spume AL. itei 1 sgomotul armelor ce se Intrecioc-
clac n. palarie barbateasca ce se poate nese : cleingdituf paloselor BALC.
turti i purta sub brat (= fr. claque). clandestin a. care se face pe ascuns,
clach 1. 1. odinioara, zilele de munch mai cu seama In contra legilor si a mo-
gratuita ce serbul l taranul erau datori ' ralei.
a face Domnului, boierilor sau cfilugari- clangai v. V. clancii.
Mr: ea purta In Moldova numele de bo- clant n. fam. gura : firma clanf cu
ieresc si In Ardeal cel de robotei. Claca orice advocat AL. [V. clantal.
a fost destiintata in 1864, odata cu Im- clantfi f. 1. fierul sau limba de fier
proprietarirea taranilor; 2. azi, lucru de dela broasca usii, care o tine Inchisa; 2.
clacA, gratuit, jig. (Ara tragere de Mims& fig. flecar, guraliv: ce danfa de femeie !
ordinar, prost; vorbh de dada, vorba toatd ziva clanta-clanta din gurei PANN.
desarta, seaca ; 3. munca ce fac satenti [Onomatopee].
la shrbatori mid ca o facere de bine; 4. clantani v. a lovi tate si des clanta
sezatoare unde se lucreaza si se petrece usii: 1. a tbca dintii In guns de frig ; 2.
In acelas timp : la o claca de desghio- ifig. a flecari Intfuna ; 3. a litra ca cl-
cat peipusoiu Ca. [Serb. rtAxid. iteii cei mid. [Onomatopee].
clacas in. taran asezat pe o mosie clfintanit n. lucrarea de a dant:513i si
domneasca, boiereasca sau manlstireasca: efectul ei.
el purta In Muntenia numele de rumdn, clap I Mt. exprima sgomotul unui lu-
In Moldova cel de vecin si In Ardeal cel cru ce plesneste, al until corp ce cade.
de fobag. CIIcaii platiau proprietarului clapà f. 1. ciocanel de piano sau de
in munca chiria pamantului pe care lo- alt instrument muzical; 2. capac mic care
cuiatt si din care se hraniau. .se ridica si se Iasi cu ajutorul unei coarde,
clacul v. a fi clacas, Ila flaut, tulumbe, etc.; 3. capac de cos-
clada f. (poetic) morman: de albe ciug sd-i fac cosciug de argint si clapa
oseminte o cladd tristd, rece AL. [Ab- i'rtare de plumb POP. ; 4. baslic. [Nemt.
stras din dada I KLAPPE].
cladarie f. 1. gramada : claddrie de clapaug a. Mold. I. cu urechile aple-
porumb ; 2. fig. claddrie de bunatati ; cate (despre mascuri i caini); 2. (ironic)
3. massI ; claddrie de patru ori cat despre om avea nifte urechi claperuge
turnul Coltei On. CR. [Slovean ILLAPOUH (din klapati, a lasa
clädi v. I. a construi adunand mate- jos, si uho, ureche)].
riale, a zidi, a edifica ; 2. fig, a dispune clapc !int. sens identic cu clap : clapc!
par-tile : a clddi o poemd, o teorie ; 3. dete intr'o cursd hp.
a face o claie de fan, orz, gam: a cleidi clapea f. cursa: a se feri sa nu dea
fanul in stoguri, gran! in snopi ; 4. fig. in clapcei ISP. [V. elape l].
a gramadi: clddind movili de lesuri sub clapon m. cocos castrat care se In-
sdravanul topor AL. [Slay. irLAD8, a pune, grasa usor l ofer'd o came gustoasa. [Pol.
atezal. trtmiort].

www.dacoromanica.ro
 cla - 139 - cle
clar a. 1. lunainos, stralucit ca mar- trestia se
cap NEort. ; 3. a sta sa cazd
mura de clard Eff. ; 2. ce s'aude bine : clatind. [Derivat din Oda (cf. sdrun-
sunet clar; 3. ce se IMelege usor: vorbd cina)].
clare t; 4. care pricepe bine : spirit clar. clitinare f. fapta de a clatina si re-
clarifick v. a limpezi. zultatul ei.
clarinetá f. instrument de muzica, de ciatináturà f. naiscare sovAitoare.
lemn, cu feava de lmbucat. clätit n. 1. lucrarea de a clati; 2. re-
claritate f. calitatea lucrului dar sau zultatul clatirii vaselor,
limpede claritatea ideilor, a stilului, clatitin f. placintioarà subtire din faina,
clar-obscur n. termen de pictura lapte, oul [Lit. prajituri ce se clateste
modul de a se distribui lumina si umbra In tava].
intr'un tablou. clauzA f. dispozitiune partieulara a u-
etas& v. 1. a distribui In clase ; 2. a nui act particular sau public.
pune intea ordine oat ecare ; 3. a indica claviatura f. sir de clape la un piano
clasa careia apartine un lucru. sau la o orga.
clath f. 1. ordine dupà care se ran- clavicula f. fiecare din cele douà oase
duiesc, se distribue persoanele sau lucru-can unesc partea superioarà a umarului
rile ; 2. rang stabilit Intre oameni prin cu pieptul, numita popular lingura piep-
neegalitatea conditiunilor clasele sock- tului.
teilii; 3. rang atribuit dupa importanta, ciayir n. piano : alto joacd din cla-
merit, confortabil secretar de clasa vir AL. [Nenlf. KLAVIER].
doua, vagon de clasa treia; 4. In stiin- clean m. peste de nun, alb, cu solzi
tele naturale; subdiviziunea unei rennin man (Squalius dobula). [Slay. KLIENC].
de ordine ; 5. diviziuni Intre can se re- cleläi v. Mold, a mesteca Incet (cum
partizeaza scolarii: clasd de 30 de elevi; fac pruncii ni mosnegii fãrà dinti). [Ono-
6. scolarii de aceeas clasa si sala unde matopee din clew"! care exprima sgomo-
se aduna. tul falcilor and se mestecal.
clasare f. 1. lucrarea de a clasa sau clefait n. Mold. lucrarea de a clefai
a aseza cu ordine; 2. starea lucrului clasat. clefditul fdlcilor.
clasic a. 1. destinat a fi citit in clase cleft m. 1. haiduc, la Grecii moderni;
uutori clasici, opere clasice; 2. se zice 2. uumele muntenilor liberi din Olimp
despre scriitorii st scrierile ce se propun sau din Pind, can adesea calcau prAdand
ea modele perfecte, ca autoritati ; 3. ce satele i orasele invecinate.
tine de antichitatea greco-romana i, in o- cleios a. lipicios ca cleiul.
pozitiune cu romantic, de scriitorii cari dein n. 1. materie lipicioasa Intrebuin.
urmeaza vechile regule de compozitiune tata de tamplari pentru a impreuna scan .
literara ; 4, care exceleaza, ce poate servi duri sau de pasárari pentru prinderea
de model: Anglia e Ora clasicd a ii- ipasarilor; 2. grasime din urechi ; 3. Mold.
bertdlii, dc loc, de fel : clii tabla? 11 ascult...
clasicism n. sistema de critica care cleiu 1 CR. [Slay. in.si],
se bazeazA pe o admiratiune excluziva a clematità f. planta catarAtoare creste
operelor clasice antice si a celor moderne cu prisosinta pe langa garduri si prin
serise dupa normele lor. pacluri ; se numeste vulgar curpen-de-
clasicitate 1. operele autorilor clasici, pddure i vitd-albd.
ideile si modul lor de expresiune. clementi f. indurare, milostivire.
clasifich v. a face, a stabili clasifica- clempus a. Mold. carligul pe care
tiuni. cade clampa.
clasificati(un)e f. V. clasare. clenciu (clinciu) n. Mold. 1. cresta-
clfitatri v. Mold, a clan de repetite ori: tura angulara (la urechile mieilor); 2,
oiu cldtari plosca bine C. [Frecventativ fig. sicana, subtilitate juridica ; 3. disputa :
din data cu ea ant avut si en odatd o leacd
eralti. v. 1. a sgudui, a clAtina : a lu- de clenciu CR. [Vechiu-xom. clinciu,
nth temelie se miscd, se cleiteqte GR. ghimpe, bold ; Banat si Oltenia, clean!,
At, ; 2. a misea din loc, a strAmuta: Li colt de stancA, Tr. clenciu (clinciu),
cldti tabdra cu multd greutate arra. ; creanga ciuntitA, bucata de lemn stramb ;
3. (sens obisnuit astazi) a curati spaland termeni de angina necunoscutal.
si frecand: a cldti sticla, paharele, gura ; cleptoman n. cel apucat de clepto-
4. a limpezi rufele In cea din unna apa. manic.
[Slay. ar.Arm]. deptomanie f. pornire irezistibilii de
clâtinit v. 1. a misca Intr'o parte si a f ura.
intealta; vantui clatind frunzele ; 2. a cler n. corpul clericilor unei biserici
da din cap: se depeirta clatinand din sau al unei tan,

www.dacoromanica.ro
 de - 140 - do
cleric m. ecleziastic incet, adanc clipii f. 1, miscare repede prin care
reisunci cantarile de clerici Bu. s'apropie si se depirteazii pleoapele ; 2.
clerical a. 1. ce tine de cler ; 2. care foarte scurt interval, moment : intr'o clipa ;
este favorabil dominatiunii clerului par- fig. lurnea asta 'ntreaga e o clipa sus-
tidul clerical. Ipendata Em. [Abstras din clipi].
clericalism n. partidul clerical, opi- clipealfi I. clipS trecAtoare.
niunile clericale. iclipesc a. momentan, trecAtor ; ve-
cleron n. &Ambit& cu sunetul pAtrun- chiu mentor de ale lumii clivesti de-
zgtor: se aud cleronurile vanatorilor ,sertdciuni AL.
clestar m. numele popular al crista- clipi v. 1. a Inchide ochii pe junid-
lului artificial: pardoseala era de cies- tate, a lisa si ridica des pleoapele : ca
tar Ise. un ochiu ros de balaur ce adoarrne
clestar n. clestele dogarului. si clipeste AL. ; 2. a spare un moment :
cleste m..1. unealti de fier spre a ti- iclipeste o lumina AL. ; 3, fig. a se misca
1

nea tare strdns sau pentru a smulge cuie, 'repede si involuntar : ale raurilor ape
copci, par ; 2. unealti de oprit moara (de laipesc fugind in ropot En. [Cf. ceh.
unde fig. a strange in cleste pe cineva, ICLIPITI, a lisa In jos].
a-I duce la strdmtoare, a-i pune sula in clipire f. clipiti : milucd este omul
coaste) ; 3. unealtà de luat cfirbuni a- si viafa o clipire AL.
prinsi din sobi ; 4. numele incizivelor ca- clipis adv. Inteo clipà : si trecu pe
1 ului ; 5. ghiarele racului. [Slay. KLIE§TE1. sub stea clipis AL.
clestet n. inclestare (poetic): se strong, clipitä f. Tr. clipfi.
se prind cu um/ 'n clestet infernal AL. clipoceali f. atipire usoarS.
cleveth f. calomnie sa se fereascd clipoci v. Mold, a adormi pe jumi-
de bar feli i clevete Ise. [Slay. KLEVETA]. itate ; clipocind mereu din gene CR.
cleveti v. a calomnia, a defiima. clironom m. mostenitor : sa ma lase
clevetitor a. si m. care cleveteste. Iclironomul intregei sale averi AL. [Gr.
clicà f. societate de oameni putin o- m od.].
norabili, gasca. dironomie f. mostenire.
client in. 1. plebeu pus sub patrona- clironomisi v. a mosteni (Invechit) :
jul patricienilor, la Romani ; 2. cel ce In- ai socotit cd as primi eu sa te cliro-
credinteazA afacerile sale unui advocat, nomisesc de viu? AL. [Gr. mod.].
cel ce se foloseste de ingrijirile unui me- dish f. 1. argilS ; 2. Tr. slAninS. [Cf.
dic, cel ce cumparS Inteo pravAlie. bulg. KLISAN, cleios].
clientelä f. 1. clientii unui patron saudisk v. a face un cliseu, turnind plumb
si antimoniu intio intiparire luatii depe
patrician; la Romani ; 2. toti clientii unui
ad vocat, medic, comerciant. o paginS compusS in caractere mobile,
climà f. 1. stare atmosferidt proprie ceeace rig o plans& cu acelas relief ca
unei regiuni : ca Ida, rece, uscata, umeda ; InsAsi literele.
cliseu n. 1. plansA tipografica cu ca-
2. (aril, tinut, sub raportul temperaturei
a schimba clima. ractere irnobile ; 2. probA fotografica fixati
climateric a. privitor la climi. pe o placa de sticIS ; 3. fig. frazA de-a
din ,n. 1. petec de panzA ce se pune gata ce se repetS (--= fr. cliché).
la mineca camasei a nu avea nici in elisos a. argilos : panuint clisos OD.
clin, nici in nulneca cu cineva, a nu [ V. clisd].
avea Mmic comun laolaltà (zicitoare luati clistir n. 1. medicament lichid de in-
dela croitori); 2. petec triunghiular la trodus in pArtile interne ale corpului ; 2.
poalele rochiilor. [Slay. Kuria un fel de pilnie lungS de introdus clistire.
anti 1. inclinatiune, pozitiune oblica. clisuri f. (termen geografic), strim-
clinchet n. sunet de clopot sau de toare: Clisura Cazanelor in Banat. V.
arme : in vazduh voios rcisuna clin- Cazane.
chete de zurgaldi AL. [V. clancdit]. clit n. Mold. grAmadA de lucruri puse
cunclu n. V. clenciu. unele peste allele, [Origins necunoscua
clinic a. ce tine de clinicA invdi- cloaca f. 1, canal sub pAmant pentru
mint clinic. scurgerea murdiriilor ; 2. loc necurat si
clinicA f. 1. invAtAmantul medicinei nesAnitos.
langa petal bolnavilor : curs de clinica; cloambiii f. Tr. creanga de arbore,
2. spital unde se invatà a cunoaste si a [Cf. rus. ELUKBA, boschet (si pentru sens,
Ingriji pe bolnavi. fr. bouquet)].
clinti v. a misca din loc, a face o cloanta f, babA fail dinti, vrAjitoare
miscare : tot turnul s'a clintit GR. AL. bAtrdnA : cloanfa toarce din masele
[Probabil formi nazalizati din della clantanind AL. [V. clonf].

www.dacoromanica.ro
 do - 141 - coa
clobant n. Tr. doc. [Origins necu- clopotar m. 1. turnAtor de clopote ;
noscut5.1. 2, cel ce toacA si trage clopotele ; 3. ber-
doe& f. Tr. closcA. TCeh. CL0KA] . becele dinaintea tumid cu clopotul de gat.
eloci v. 1. a sta pe oul spre a le in- clopotel m. 1. clopot mic ; 2. pl. zur-
cfilzi si a scoate put (vorbind de p5sfiri): gfilii ; 3. pl. plantA decorativ5 en florile
gaina care clocegfe, niciodatd nu-i invoalte In forma' de clopotel (Campa-
grasd bp. ; 2. fig. a sta locului a lene, a nula); 4. pl. alt nume dat ghioceilor
nu face nimic rni s'a urit clocind a- (dup5. forma inflorescentei Mr).
easel pe vaträ TSP. ; 3. fig. a pAndi, a clopoti v. a trage clopotelul (C.na,).
fixa fiara ma clocegte cu ochii rogi clopotnita f. turnul bisericei uncle
de foc At. ; 4. fig. a pregati In tainii, a sunt atfirnate clopotele.
urzi ceva r5u clocegte planuri rele ; 5. clor n. corp simplu, gazos, verzuiu Ii
a putrezi, vorbincl de ape stitAtoare (de de un mhos n5busitor, intrebuintat ca
oufi, de varz5). [Bulg. Imo& ; uncle din decolorant I desinfectant.
sensurile figurate s'au luat dela fr .couver]. clorat n. sare compus5 din acidul
clocociov m. frumoas5 planed' cu flo- cloric combinat cu o baz5 : clorat de
rile galbene (Telekia speciosa). IDerivat potasa.
din clocot planta creste pe langa toren-
o cloriddric a. acid clorbidric, combi-
tii din padurile umbroase ale muntilor]. narea hidrogenuhri cu clorul, intrebuintat
clocot (colcot) n. 1. b5sici de aburi in industrie ca un caustic.
ce crapA la suprafata unui lichid in fier- cloric a. acid cloric, combinarea do-
bere apa fierbe in clocote 2. fig. a- rului cu oxigenul.
gitatiune furtunoas5 nfl clocot de gla-
: cloroform n. substant5 lichic15, com-
suri. [Slay. =Korb]. pus5 din alcool si din clorur5 de calce,
clocofei m. pl. plantA cu flori mari care provoacA o complet5 nesimtire.
albastre (Clematis integrifolia). cloroformizit v. a adorml cu aju-
clocoti (colcoti) v. 1. a fierbe In clo- torul cloroformului.
cote : valurile clocotesc ; 2. fig. a ra- clorozat f. 1. Med. coloare palidl,
suna cu putere urld dealul, cloco- boal5 produs5 prin alterarea sfingelui
tegte AL. si particularA fetelor tinere ; 2. Bot. ofi-
clocotid m. pl. plant5 cu florile gal- lirea plantelor.
bene (Rhinantus alpinus). [Dela clocot, clorurà f. combinarea clorului cu
dung rAsunetul semintelor in teaca-i]. un metal clorura de fier.
clocotitor a. ce clocotegte marea clogc5 f. 1. gain5 care cloceste sau
clocotifoare. are pui ; 2. closca cu pui, nurnele popu-
clone! int. care imiteaa. strigatul gai- lar al constelatiunii pleiadelor si al te-
nei, cAnd vrea $A cloceascfi sau tipitul zaurului dela Pietroasa t pe cdnd iesise
lugubru al ciorilor, clogca pe cer GHICA. [Rus. ICLIT$ICA].
clone n. undit5 special5 de pescuit clotan n. Tr. chitcan. [Originfi necu-
somnul. [Origins necunoscutS]. noscut5].
cloncan m. V. croncan. clown m. 1. personaj grotesc, in farsa
cloncanl v. 1. a cAnta, vorbind de engleza ; 2. caraghios care face scama-
closc5 ; 2. fain, a carat a flecAri ; 3. Tr. torii si pozne In circuit
a croncani. club n. 1. reunire politicA ; 2. aso-
clondir n. stic1S cu gitul scurt si ciatiune de persoane, urm5rind acelas
strAmt. [Gr. mod.]. scop : jockey-club.
dont n. Mold. cioc, vorbind mai ales clubist rn. membrul unui club.
de al p5s.firilor rApitoare: pásdri cu don- clucer m. odinioar5, 1. Marele clu-
fill de fier. [Cf. serb. aLtuurrl. cer care supraveghea c5m5rile Curtii It
clontan n. stAncA tuguiats : sere ca- cumpAra proviziunile trebuincioase bu-
pra neagra din clontan in clonfan cAtAriei domnesti ; 2. rang de boierie.
PAIlls. Iv. dont]. [Slay. xtruLtai (din xtuai, chele)].
clontar m. alt nume dat botgrosului cneaz m. principe rus. [Rus. autAzA,
(pasiire cu clontul mare). din gotic kuni (germ. mod. Konig)]. V.
clopot n. 1. instrument de metal, mai chinez.
ales de bronz, de forma conicA, Infitm- cnut n. 1. curele ferecate cu plumb,
trul ciruia atfirni o limbA de fier ce sunS cu cari se biciuieste in Rusia ; 2. bAtaie
lovindu-se de peretii lui ; 2. sunetul do- cu cnutul. [Rus. icarrA].
potului ; 3. ma sin5 In care cufundAtorul coaca f. scoabii de fier, la ferestrAul
poate sta si respira cAtva Hum pe fundul de munte, ce transtnite miscarea rotii.
marg. [Slay. KLOPOTO, sgomot ; s'a luat [Slay. aturA, carligl.
efectul pentru cauzfi (cf. havers, svon)J. coacfiz m. arbust cu flori galbene,

www.dacoromanica.ro
 coa - 142 - coa
verzui si fructe comestibile rosii (Ribes restru ; 6. pL coji, bube dulci pe obraz
rubrum). la copii. [Slay. KorA],
coachzfi f, poama rosie i strAve- coalä f. foaie de hartie pAtrata. [Gr.
zie, uneori prin cultura galbena sau alba. mod. KoLLA],
coaliti(un)e f. 1. reunirea mai mul-
[Diminutiv dintr'un primitiv coacci, boabA
(cf. it. coccola)J. tor partide, alianta mai multor puteri ;
coace v. 1. a gad la foc de ale man- 2. Intelegerea /titre mai multe persoane
caril sau altele : a coace paine ; 2. a pentru un scop ilicit.
fierbe sau prAji ; a coace un ou, un mar; coalizh v. a forma o coalitiune.
3. a pargui: soarele coace porumbul ; coalizat m. cel ce a facut o coati-
4. a face puroiu, a sparge (de o bubA); tiune coalizafii invadard Franfa in
a o coace cuiva, a-i plan cu aceeas 1814.
monedA. [Lat. COQUEREI. coamit 1. 1. tot parul de pe gatul
coacere I. acnunea de a (se) coace. unui cal sau al unui leu ; 2. tot pArul
coadfi f. 1. apendice ce terminA pe la om ; 3. fAsie luminoasA a unei co-
dinapoi corpul unui mare numar de ani- mete ; 4. culme de munte, muche sau
male : a da din coada, a se gudura, a spranceana de deal ; 5. culmea acoperi-
lingusi (vorbind de caine) : cu coada in- sului, lemnaria cApriorilor. [Lat. coma].
tre picioare, descurajat (metafore luate coapsh f. partea corpului dela sold
dela caini) ; 2. Bot. peduncul ; 3. prin pand la nuca genuchiului. [Lat. coxwl.
analogie, tot ce are forma de coadA coarbli (curbinA) f. 1. unealta de
.stea cu coadd ; 4. mailer, manusA, dulgher In forma de semicerc ; 2. Mold.
toartA ; 5. partea parului Innodata pe manerul sucalei. [Cf. nemt. KIMBELL
dinapoi cu panglici : de ceind cu Nemlii coardà f. 1. sucitura de fire ce tine
cu coadd (zicAtoare ramasa dela ocu- Intinse capAtaiele unui arc ; 2. fir de mat
parea Olteniei de cAtre Austriaci) ; 6. sau de metal intins pe unele instrumente;
partea unei haine sau rochii ce se ta- fig, a atinge coarda simfitoare ; 3.
raste ; 7. margine; sezu la coada mesei; Anat. nerv, tendon : ma dor a piep-
8. fig. coada veacului, ultimit ani ai tului meu coarde En. fig. coardele pu-
secolului ; coada o$ii, ariergarda ; 9. terii sale s'au rupt OD, ; 4. suprafata
extremitatea si mai ales unghiul extern vartoasA, aria dulcefile nu au coardd
al ochiului ii face cu coada ochiului; AL. ; 5. Indoitura la gatul calului pe
10. Bot. nume de plante coada boului coarda-i cea pletoasd sa desmierd
(vacei), lumanArich ; coada calului (mAn- murgul voinic AL.; 6. curmeiu de vita ;
zului), planed' a card tulpinA uscata si 7. arc la broasca usii ; 8. funie de nuiele
pulverizata se intrebuinteaza la lustruitul lmpletite (la car si la sanie) ; 9. grincla
lemnelor i metalelor (Equisetum ar- de acoperis la o casa tArAneasca : se
vense); coada cocosului, Tr. v. cocos ; and in pod corzile trosnind. [Lat.
coada lupului (mielului), planta cu frunze CHORDA].
lucitoare i florile inchis violete (Ver- coarnä 1. 1. fructul cornului, rosiu
bascum); coada racului, scrintitoare ; acrisor ; 2. varietate de struguri albi
coada soricelului, plantA cu frunze ra- sau n?gri cu broboane lunguiete si tari
mificate ; infuziunea facuta cu inflores- la coaja ; 3. pl. Buc. coarne de mare,
centa ei o intrebuinteazA poporul In roscove.
contra tusei (Achillea millefolim0 ; coash f. 1. unealta de plugar de
coada vacii, v. codincl; coada vulpii, taiat iarba campului i granele ; 2. tim-
varietate de struguri. [Lat. CODA]. pul coasei si plata pentru cosit / coasa
coafura f. 1. gateala de cap ; 2. gA- fdnului; 3. Mit. unul din atributele Tim-
tealS la cap dupa obiceiul locului (=-- fr. pulut si al Morni (personificate) ; Vre-
coiffure), mea ce reistoarnd cu coasa-i neim-
coagulh v. a (se) Inchiega. pacatil a falei omenirii vechi marturi
coagulati(un)e f. actiunea prin care mdrefi AL. Moartea '.si gdsi coasa
se lnchiaga t starea lucrulut inchiegat 'n acea zi fatald AL. [Slay. KosAl.
coagulatiunea sangelui. coase v. a prinde sau a lega cii un
coafit 1. 1. Invelis ce acopera trun- fir petrecut printr'un ac : a coase la
chiul i ramurile unei plante ; 2. pielita gherghef (cu flora a broda. [Lat. vulg.
unor fructe mid (migdale, alune) sau COSERE = clasic CONSUERE].
legume (mazAre, bob); 3. invelisul var.- coasociat m. negustor asociat cu mai
tos al oului si al melcului; 4. partea ex- multi altii.
terloarii a painii (sau a mfimilliget) IntA- coastä f. 1. os lat l incovoiat asezat
ritA prin coacere ; 5. fig. coaja pdmdn- pe partile laterale ale pleptului calul zace
tului, partea superficialA a globului te- pe coaste; 2. clina unui deal; 3. mal

www.dacoromanica.ro
 coa - 143 - coc
ce cade piezis In mare; 4. laturea unei coborli n. drum piezis, coasta de co-
armate: cuprinsei-i oastea de peire i 'n borlt : vdi fares de coboris.
fata si 'n coasta En. [Lat. cosm]. coboritor a. care se coboarà : linie
coate-goale m. sarac care n'are nici coboritoare directa. II m. care se trage
haine pe dansul: ad ma puiu in public dela, urmas, descendent.
cu un coate-goale, nu vine bine CAR. cobur n. toc de pistoale ce se atArna
cobalt I. pl. Mold. oare sau pasari de de sea. [Turc. mum].
curte. [V. cobe : lit. pasari cobe sau de cobuz ri. in vechime, un tel de cobza
rau augur]. ice scotea sunete melancolice (si despre
cobalt' v. Mold, a geme ca o cobe : care pomeneste poezia popularb); glas
cobea in aer cobezieste. de cobuz, duke la auz POP. [Tatar xo-
cobalit a. 1. Mold. care are cobea (vor- ntrz, ghitarà in forma de para (v. cobzd)].
bind de gain° ; 2. bolnAvicios, care tot cobzal f. instrument muzical compus
tuseste : baiat cobalt s z lenes CR. din cinci bucati de lemn de paltin, lipite
cobaiu m. mamifer rozator, numit si Intre ele, iar tabla de armonie e facuta
parcel de India. din lemn de brad, are zece coarde (vorbil
cobalt n. metal alb, vArtos I fArAmi- specialb antecelor moldovenesti) : lin vi-
cios, servind a albastri sticla. oarele sand, iar oobza tine hangul En.
cobarna f. bordein mic. [Fuziune din [Rut. KOBZA, un fel de lauta, de aceeas
cocioabd l barna]. originb cu cobuz]. II adv, teapan: a lega
cobe f. 1. pasare care meneste a rAti:cobzei (adicA Intins ca coardele cobzei).
ca cobea ce 'ngdna 11D cant de vese- cobzar tn. Mold. lAutar care canta din
lie En. ; 2. Mold. tAfna: cobea se face cobia: cobzarii cu cobzele, lautarii cu
din setea mare; 3. fig. piaza rea, om diblele P op.
ursuz : pdsdri cobe sboarei En. [Slay. coc n. saculet de strAns parul (=--- fr.
Rost, augur]. coque).
cobelciu m. Tr. parul femeilor legat coca f. arbust din America de S. ale
si infasurat In forma de coarne. [Lit. In- anti frunze au proprietati narcotice.
vfirtit ca scoica tnelcului: v. cocobelcha coca f. 1. fain& gatita cu apa, de lipit
cobet m. Zool. uliul gbinilor (Astor lairtia ; 2. aluat deja plAmbdit pentru fa-
palumbarius): zizza cue, noaptea co- cerea piinii ; 3. turta. [Abstras din coace].
bet. [Croat KOBATI. coca m. Mold. si Tr. copil mic, prunc.
cobi v. a meni a rail, a prevesti o [Vorba Math' din graiul copiilpr (v. co-
nenorocire. coa)].
cobila f, 1. unealtA alcatuitA din cloud cocaina f. compozitiune organica ex-
lemne incheiate la un capat, pe care se trasa din nuca Oe coca, intrebuintati ca
pane plugul arid nu lucreaza; 2. scaunul anestezic local Ir medicina oculari
de inspitat al rotarului. [Slay. KOBYLA, dentara.
iaph : sensul metaforic se rapoarth la un cocarda f. 1. seam purtat de militari
suport prevAzut la inceput cu picioare]. la thipiu, avand diferite colori pentru
cobilità f. 1. lemn lncovoiat, crestat fiecare popor ; 2. nod de panglica sau de
la capete, de care se atarnA doniti, co- stofi,
suri : cobilita cu cotele; 2. numele popu- cocfirjat a. recurbat nas cocdrjat
lar a] libelulei sau calu-dracului. [SlaV. OD. [Compromis intre coacd si cdrja, lit.
KOBYLYrA, iapb mica (bulgareste cu sensuj indoit In forma de cArja].
romanesc)]. cocarla 1. 1. cirlig de tras carbuni ;

cobitor a. care meneste a rAu, sinis- 2. lemn incovoiat al luntrei ; 3. coaca joa-
tru : pe ramuri uscate cdnta cucuveaua garului it 4. Tr, bargeica. [Derivat din
cu glas cobitor OK. AL. coaca (cu acelas sufix ca la coddrld)].
coblizan m. Mold, magadau: bine iti cociirta (cocartita) f. mincare cioba-
sede coscogeme coblizan C. [Origina neasci din cat; dulce amestecat cu zer.
necunoscut3]. [Tras din coca].
coboc n. Mold. strachina de nmjdeiu. cocazar m. bujor (Rhododendron).
[Rus. imam% ova]. [V. coaceizeil-
coborl v. 1. a metge de sus In jos : coccinela f. insecta mica, coleoptera
a se cobori dela munte ; 2. a da jos, cu elitre rosii pitate cu negru, numita
a pune mai jos; 3. a lase jos tonul, a de popor bubarazd i vaca Domnului.
trece dela note acute la note grave: de cocean n. 1. tulpina porumbului ; 2.
departe 'n vdi coboard fan guiosul glas miezul unor fructe sau legume : cocean
de clopot En.; 4. a-si trage origina: Ro- de varza. [Slay. RoCma).
mzinii se coboara dela Romani. [Y. cochet a. 1. care cauti si placi, sa
pogoril. arate frumos ; 2. gratios, elegant.

www.dacoromanica.ro
 COC 144 CO C

cocheth v. a face pe cochet. melcului. [Compus din coca (cf. fr. coque)
cochethrie f. dorinta de a plAcea. belciu In bc de melciu, lit. melc cu
cochii-vechi pl. odinioarA, licitatiune gAoace (v. cuculbec td. culbec)].
pentru darea in intreprindere a dArilor cocoli v. a rasfata, a rasgaia ; l'a co-
(sub Fanarioti) : moside le au luat la colit asa de bine CR. [Termen din gra-
mezat dela cochii-vechi Gram [Ake- iul copiilor, ca i variantele gogoli (Tr.)
=
ratiune din un,. R... A TYAVETYE serb. 110613 sap guguli (Mg:dd.)].
VE6E, eine &A mai mult ? (strigatul tela- cocolol n. 1. ceva rotund si ghemuit:
lilor la mezatell. cocolos de ceard, de zdpadd ; 2. branzA
cochint rn, od. nume dat de tarani in infAsurath In mamAligA i coaptA pe car-
batjocura arendasului grec : sd scdpdm buni ; 3. Mold. porumb necurAtat. [Tras
de lighioi, de cochinfi si de ciocoi Fu. dintr'un primitiv coc sau gog, care ex-
[Vorba pare o formá alterata din coconl. prima o masa rotunjita si care e repre-
cocie f. Tr. trAsura mica si usoara. zentat romaneste, in atara de cocolof
[Ung. NOCSA sau gogolos, de cocoasd Ii gogoasci, de
cociner 1. cotet, staul de porci. [Serb. gogon (cu derivatele gogonat, gogonef)].
so6rNAL cocoloqi v. 1. a face cocolos, a mo-
cocioabh f, bordeiu de pari : cocioabd totoli : a cocolosi hdrtia ; 2. fig. a aco-
veche de bdrne CR. [Cf. macedo-roman pert, a ascunde (o faptA rea).
cuciubd, butuc, de origina necunoscutA]. cocon m. 1. odinioarA, fecior de Domn,
cociobfii v. Mold, a scotoci. [Lit. a copil nobil, fecior de boier (azi Inca, in
rAscoli cocioaba]. Maramures, cu sensul de copil") doi
cociorbh f. 1. prAjina cu carlig la un coconi tineri ca de 14 si 15 ani OD. ;
cap pentru a strange taciunii si a rAscoli 2. titlu onorific ce boierii adoptara dupa
jAratecul ; 2. lopatA de arnestecat varul decadenta lui chir ; 3. azi, termen de po-
cu nisip; 3. fam. tranteala din vorbd litetA In acelas inteles cu vorba dontn
in vorbd an ajuns si la cociorbd PANN. (dar adesea ironic) : cocoane Iancule !
[Rus. sodusa si ILOCERCIA, de uncle un corn- [Termen lnrudit cu cocci, cocufd, nurne
promis cociorbd]. desmierdatoare date copiilor i luate din
coclaurà f. Mold. loc anevoie de urn- graiul br, ceeace explica prezenta lor In
blat, rapa prApastioasa : nu vedeli hi ce diferite
pdcat de coclaurd trdifi AL. [Origina coconar m. un tel de pin (Pinus pi-
necunoscutA]. nea). [Or. mod. KUKUNARI J. II numele ol
coclealh f. ruginA verde de ararnA tean al pestelui belditA (cu corpul lun.
cocleala e otravd violentd, garetl.
coclet n, 1. fir drept cu Ufl ochiu la coconari f. nuca coconarului, alba,
mijloc pe unde trece firul de urzealA avand marimea si forma samburelui de
totalul coclefilor forrneazd ila; 2. Mold. coarne, farA coajA.
(cotlet) gresalA la nAvAdit prin ita pP coconag rn. 1. fiu de boier ; 2. titlu
spata ; fig, a cduta cotlefe cuiva, a cauta onorific dat junelui nobil ; 3. june elegant
nod In papurA. [OriginA necunoscutAl- (mai mult ironic).
cocli v. 1. a se rugini, a se face verde coconei tn. pl. Bot. ghiocei.
(vorbind de bucatele In vase de ararnA); coconi v. a da titlu de cocon : mz-1
2. jam. a se ameti de bAuturA : se urn- mai tot coconi AL.
bard boierul de se coclise turtd Ism. coconith f. cocoana tanArA, tithr de
[Mold. cotli, din slay. KO-n.1, arama]. onoare dat tinerelor fete de burghezi Satz
coclit a. ruginit ; fig. britrdni, coclifi de nobili.
de bdtrdni CAR. cocor rn. 1. pasAre cAlAtoare din clasa
cocoanfi f. 1. odinioarA, Rica de Domn picioroangelor, cu ciocul i gatul foarte
Doamna ceru doi juni din Fanar, pe fungi ; cAlAtorind, cocorii formeaza un
care sd-i facd gineri la ale sale cloud triunghiu deschis i cantA neincetat (Grus
cocoane OD. ; 2. azi, titlu onorific dat cinerea); 2. pl. (Banat) specie de dan-
femeilor cari apartin burghezimii si no- tag ; 3. mornaie de secerAtor. [Cf. gr.
bletei acasd e cocoana ? [V. cocon]. mod. soracOar, cocos, care e sensul pri-
cocoanh-chifteriti f. Mold. V. co- mitiv (v. cocorei): cocorii au pe ceafA
nopistiritA : nu cunwa l'o fi muscat un mot de pene care aduce cu creasta
vreo cocoand-chifterifd? AL. cocosului ; v. cocostdrc].
cocoasal I. I. ridicAturA in contra na- cocorei m. pl. planta cu florile marl
turei pe spate sau pe piept 2. umflaturA rosii-purpurii, sinonim cu cocosei, dupA
naturala pe spinarea camilei. [V. cocolos]. coloarea florilor (Erythronium dens Ca-
cocobarzfi f. V. cocostArc. nis). [Diminutiv din cocor cu sensul pri-
cocobelciu rn. numele ardelenesc al mitiv de cocus" (v. cocor)].

www.dacoromanica.ro
 chc - 145 - cod
chcos m. 1. nuca cocotierului, de ma- pipusg ce infatiseazi un copil mic). [V.
rimea unui pepene ; 2. bauturg facuta din coca
api de miambal. cod n. 1. codice ; 2. fig. culegere de
comet, m. 1. bgrbfitelul gainei, are un precepte codul burzelor maniere.
caracter artggos i gelos, se bate pang la codaciu a. 1. cu coadi lungS ; 2. fri-
sange cu aripile si ciocul sin ; 2. numele cos, lenes.
unui peste care trgieste in Marea-Neagrg codalb (cudalb) a. 1. cu coada alba
(Raja); 3. plantg numitg i coada co- pe de margine, vorbind de vite arndn-
cosului, dupg rizomul ei cgrnos nr/1- doi boi cudalbi CR. ; 2. cu coadele sau
tor (Polygonatunt); 4. ciocgnelul pustii pletele blonde, vorbind de fete.
in care este intepenitg cremenea ; 5. (co- codallbi v. hi locutiunea moldove-
cosel) Mold. Tr. cuiu indoit In grindeiul neasca a o codalghi, a o sfecli, a o path
plugului, sau agg(at de capitaiul osiei asa-i c'am cochilghit-o Ar.. [Sensul figu-
carului. [Rus. eoriW ; sensul 4 e 0 me- rat rezulti din superstitiunea popularg
tafori comuni multor limbi I rezultg relativg la caii codalbi (cf. abras)].
dintr'o aseminare vagi a obiectului cu codan a. 1. la coadg, cel din urmi ;
un cap de Cocos]. 2. cu coada lungs : vlinatul cel dorn-
cocosa v. 1-)a incovoia ; 2. a snopi nese la vulpile codane AL.
in bgtgi ; 3. a deveni cocosat. [V. co- codhnac f. fata de curind intrati In
coasdl. rindul fetelor mari (si purtand pgrul In-
cocoxar m. sturzul mare (Turdus nodat In coadi).
viscivorus). [Origing necunoscuti]. codirigte f. coadi sau maner de bi-
cocoxat a. 1. care are o cocoasii 2. ciu. [Compromis intre coadd si toporistel.
fig. Incovoiat cocosat de bettriinete. codfirlfi f. 1. coada carului, adaosul
cocogei m. pl. 1. Mold. floricele de ce-1 are carul pe dinapoi (sau pe dMa-
porumb ; 2. V. cocorei ; 3. (de camp) sau inte) ; 2. cel ce clg la urmg In jocul ar-
iarba cocosului, planta ce creste prin sicelor.
semingturi si locuri inculte (Adonis). codirli v. a scotoci pretutindenea.
cocogel m. 1. cocos mic; 2.V. cocos 5. [Lit. a cauta prin codarli].
cocofesc a. de cocos. II cocoseste adv. coda, a. cel din utma. m. Oran II

ca cocosii *Zinc' ceintd cocoseste. firS boi.

cocoli v. a se umfla In pene, a se codat a. 1. cu coadi (de vite) sau cu
piuni [V. cocas]. peduncul (de plante); 2. cu coada ochiu-
cocoxneatä f. fain. cocoang (ironic), lui mare. II m. Mold. mormoloc (hog
mai ales dela mfg.. [Alteratiune din co- coada-i cea lungg).
coan6 sub influenta lui cocosil. codcodfici v. V. cotcoclaci. [Derivat
cocooaic f. Bot. arumg (numitg din cotcodac
astfel dupg rizomul tuberculos al plantei). Codea m. numele popular al necura-
cocostArc m. 1. Mold. si Tr. barzg : tului (ce cc inchipue ca avand o coadg);
cocosteircul tainic in tome cold tor AL. ; Nodea i Codea.
2. In Basarabia ; put cu crimping ; 3. codealfi f. ocol, sovgire.
(ironic) om slab si cu gatul lung. [Corn- codeinfi I. substanti extrasi din opiu
pus din cocor (=- cocos) i st6rc, cores- 50 intrebuintatg (in cloth' micg) ca un cal-
punzand intocmai echivalentului francez mant.
coq-hdron si sinonimului oltenesc coco- codex m. 1. culegere de formule me-
barz6 ; compusul indica in special bar- dicale ; 2. fig. codice : ri-ar fi dictat un
batelul berzel sau al starcului ; sensurile codex de arta poeziei Ar.
2 si 3 fac aluziune la gatul cel lung al codi v. 1. a nu merge drept; 2. fig.
pashrii]. a sovgi, a cguta pretexte. [Imagine luati
cocoth (gogota) v. 1. se zice despre dela caine, care di din coadi fgand o-
pasari and s'aseazi pe o ramura de co- coluri i raspunzand sinonimului latin
paciu ; 2. fig. a se aseza pe ceva Malt tergiversari, a sovgi (lit. a Intoarce spa-
nu In locul cel mai bun. [Cf. cucuia]. tele)].
cocotier m. arbore mare si frumos codice m. 1. corp de legi, prezentand
din Wile calde, din familia palmierilor ; totalitatea unei legislatiuni asupra cutgrii
nuca sa confine lapte, lemnul sin serva sau cutgrii materii codice de comert,
pentru facerea vislelor i cu frunzele-i de justitie militar6 ; codice civil, care
uscate s'acopir colibe, se fac panere, pg-reguleazi raporturile omului cu conceti-
lgrii, funii, etc. Ian zeama sa dospitg (cull sai ca tati, fiu, irate, mostenitor,
produce o bguturg plicuti numitg yin testator, etc.; codice de proceduri civil",
de palmieri. care deterrnini competinta tribunalelor si
cocuth 1. 1. copil de fasg, prunc ; 2. formele de urmat in procesele ordinare;
L. Saineanu.- Dict. Universal, 10

www.dacoromanica.ro
 cod 146 coj
codice penal, care trateaza despre delicte I coerent a. se zice de diferite parti
si crime si cum trebue sa fie pedepsite ; dintfun tot, Ca ri stint legate !titre ele.
codice de instructiune criminala, care coerenta f. legitura, unirea lucrurilor
reguleaza modul de a constata 1 urmari intre ele.
crimele. Codicele Napoleon din 1804 se coetern a. care coexista etern cu o
I

introduse la noi In 1865 in locul fostelor fiinta.

Condice ale luiCaragea si Calimah (1817), coexistb v. a exista impreuna.
precese la randul lor de Pravilele lui coexistent a. care coexista.
Mateiu-Basarab 1 Vasile-Lupu (1652), a- coexistentfi f. existenta simultani.
ce3tea din urrna traduse dupa Vasilicsle, coeziune f. 1. forta prin care mole-
la cari s'au introdus unele si din obiceitil culele unui corp adera unele de altele;
pamantului; 2. manuscript vechiu : Co- 2. fig. coeziunea imperiului.
dicele Voronefian, continand Faptele cola f. Mold. donita ; a pune in cola
Apostolilor, monument literar din prima pe cineva, a-I dovedi prin cumiMenie ori
jumatate a secolului al XVI-lea. viclenie. [Sas. RIME].
codicil n. adaos sau schimbare facuta cofeiu n. Mold. 1. cora mica si larga:
la un testament. umpldndu-si cofeele EFL ; 2. ciubarasul
codifich v. 1. a reuni legile impras- teascului de vie.
tiate intr'un cod ; 1 fig. a coordona in- cofetar m. cel ce face sau vinde co-
tr'un tot. feturi,
cèdinà f. 1. Lana tuns5 dela coada ; coletAtie 1. pravalia cofetarului.
2. Mold, ceeace cade dela vanturarea gra^ cofeturi f. pl. bomboane, zaharicale.
untelor; 3. planta din fain. gramineelor, [Vechiu-rom. confet= it. CONFETTO, prin-
creste prin livezi i fanete (Alopecurus tfun intermediar grec modernl.
pratensis). cofterie I. od. stord pretioasa din care
coditä f. 1. coada mica impletita ; 2. se faceau dulamile boieresti i cingatorile
semn gralic subscris sore a indica modi- jupaneselor: Constantin I investmdnta
ficarea consoanelor : s, t; 3. fig. si fam. pe cdpitanii dorobantilor.... cu. trdn-
cusur, defect. ghii i cofterii cu atlas BXLe. i o
codobaturà I. pasfire cu coada lunga rochie de cofterie (in cantecele dobro-
cu care bate inteuna pamantul (Plata- gene) POP. [Turc. Kamm].
cilia). cogeamite adv. ceva foarte mare (iro-
cpdobelciu m. alterat din cocobelciu: nic): cogeamite om. [Serb. KODIAMiTY,
M e7ciu, melciu, co dobelciu, sco ate co ar - adult (v. cofcogen)].
ne bouresti POP. cohhf. cupa emisferica fara picion co-
codoscli f. mijlocitoare neonesta : ii hale de clestar OD. [Cf. turc. NOVA, cofil.
spunea codosca cdte si mai multe CR. cohorti f 1. (la Romani) corp de in-
[Fern. din codOs = turc. KODOi]. fanterie de 600 oameni; 2. pl. trupe : co-
codrean a. de codru : umbra duke hortele lui Kiraly BAcc.
codreana armonie AL. coif n. armurti soldateasca de piele sau
codresc a. de codru : a ucis Un cerb de metal pentru apararea capului. [Lat.
codresc i patru cdprioare AL. medieval COFEA (din lat. CUPP/)].
codru m. padure muntoasà, mare si coinac n, 1. noada sezutului. osul glez-
deasfi : hot de codru. [Vechiu-rom. (azi nei; 2. bulgare de cfiramida de care se
Banat) codru, munte = albanez HE/DAL leagb o sfoara de apucat un smeu: se
munte : sensul intermediar e munte pa- mai prinde smeul pi cu coinacul !SP.
duros (acceptiunea.vorbei In macedo-ro- [Turc. RAINA1T, incheietura].
mana)1. coincide v. 1. a veni In acelas limp;
codru m. bucatii mare si rotunda (mai 2. Geom. a se suprapune exact.
ales de Nine): fldmdndu codrii viseazd. coinciden41 f. 1. starea a dotia lu-
[Cf. lat. QUADRA, bucata de paine (medie- cruri cari coincid; 2. fig. brodire, simul-
val conaA)]. taneitate.
coeficient n. numiir care multiplica cojan m. In graiul muntenilor : beau-
cantitatea algebrica inaintea careia se pune. tor dela camp (in opozitiune cu mocan).
coercibil a. Fiz. care poate fi strans [Origina necunoscutal.
intre pereti : toate gazele sunt coerci- coji v. a despoia de coaja, a jupul.
bile. cojoc n. hainit taraneasca din blana
coereiSiune f. Jur, dreptul de a con- de oaie fârà Lath' i numita (dupa loca-
strange pe cineva de a face ceeace pre- litati); dulamii, ghebe, ipangea, sub.& su-
scrie legea. man, zeghe. [Slay. itojuKol.
coercitiv a. Jur, care are drept de cojocar m. mester care face sau vinde
coercitiune. cojoace.

www.dacoromanica.ro
 coj - 147 - col
cojocairie f. 1. mestesugul de a pre- cotoul de pe cronice bdtrdne F.H.; a
gati pieile cu parul lor spre a face bier-1i da colb unui lucru, a expedia repede
din ele ; 2. negotul cu cojoace ; 3. locul iacd niote bulughine... hai dd-le colb
unde se fac si se vend cojoace. apoi te apucd de treabd CR. [Ori-
cojocel n. pieptarul terancelor. gine necunoscuta
coks n. carbune artificial provenind din colbki v. Mold. 1. a scutura de prat ;
distilatiunea huilei In cuptoare pentru ta- 2. a face colb.
bricarea gazului de iluminat. colbfirie f. Mold. colb In massa : aici
colabork v. a lucra cu cineva la o glodul, colbdria AL.
opera literare. colburos a. Mold. prafos.
colaborator m. cel ce colaboreaza. colcal v. V. clocoti.
colac m. 1. turta impletite In forma colceac n. 1. manson ; 2. un fel de
de cununa sau ghirlanda : colacii se im- tuzluci sau ciorapi ce se incheie pe pi-
part la praznice sau comdndare (v. cior cu copci purtdnd colceact oi cep-
pupSzà); colac de Crdciun ; 2. dar, plo- chen On. [Turc. xoLyAsl.
con, facut de terani mosierului la zile colcot n. V. clocot
mari ; 3. ceva rotund, haute in forme de cold-cream n. (cit. colcrem) cosmetic
cerc: colac de sdrmd ; a se face colac, pentru piele, tacut din ceara albe, albus
a se ghemui ; 4. ghizdurile unui put sau de balene i uleiu de migdale dulci.
roata despartitoare la o moare pe co- colea adv. acolo (in apropiere). (S
laced faith's:mei erau cloud pahare de acolea = lat. ECC'ILLICI.
argint CR. [Slay. itorat, cozonac (din coleandru m. Bot. V. coriandru.
kolo, roata)]. [Rus. sorTANORA].
colficar m. V. colficer. coleasä f. 1. fiertura de gris sau de
colacarie 1. orarie de nunte. [Lit. fe- cartofi ; 2. Mold. (culeasa) mimaligi.
licitarea colacerului]. [Serb. ICULIEd.
colficer m. 1. flecau de Oran care colectà f. ceeace se strange pentru o
cheame la nunta ; 2. pl. Inainte-mergato- fapta de binefacere.
rii mirelui, cari se duc de felicita pe mi- colectaut m. cel ce face o colecta.
rease coldcerii se mai numesc oi soli. colectionk v. a face colectiuni.
[Dupe colacelul traditional ce se ofere a- colectionar m. cel ce face colectiuni.
cestor trimisi ai mirelui (v. condcar)1. colectitunle f. reunire de obiecte cari
colachie I. pop. lingusire, maguleala : au oarecare raport laolalta colectiune
colachii femeieoti. [Gr. mod.J. de cdrti, tablouri.
colaci v. 1. a procura petind: ii duse colectiv a. 1. ce coprinde mai multe
la o fold pe care i-o coldcise o peti- persoane sau lucruri ; bilantul colectiv
toare ISE. ; 2. a lmbia: curat ucigd'l al mooiilor sale; 2. facut de mai multe
crucea l'a coldcit sci vie CR. ; 3. a se persoane reunite: lucrare colectivd; 3.
incoleci: y'ati coldcit ca tdriitoarele la Gram. se zice despre numele care la sin-
poalele lui OD. [V. colad. gular exprime o idee de plural, ca mul-
colan n. cingatoare eleganti femeiasca : lime, popor, stol.
Ruxanda era incinsd cu flU colan de colectivism n. teorie sociali care con-
aur NEOR. [Turc. KOLAR). sista' a remite Statului orice proprietate
colirez n. 1. mancare din lapte, orez particular&
si fiiná pentru copii mid ; 2. fig. minte: colectivist m. I. partizan al colecti
am filet coldrez la cap. [Gr. mod. HOLLA, vismului ; 2. nume dat In batjocura mem-
cleiu,i orezl. brilor partidului liberal in Romania.
colasträ (coraslà) f. cel dintaiu lapte colectivitate I. adunare de mai multe
al mamiferelor ce se mulge dupe. Ware. persoane sau luciuri.
[Lat. COLOSTRA]. colector rn. cel ce reuneste sau culege.
colitäu n. Mold. manusa sucalei.[Ung. coleg m. cel ce face parte dintr'un
KALANTYD]. corp, care exerciti aceleasi fundiuni Ca
colateral a. 1. rude de alituri, flu In altfi.
linie dreapta (fra(i, unchi) ; 2. fig. care colegial a. ce tine de coleg relathati
se atinge de alt luau I chestiune cola- colegiale.
terald. colegian m. elev de colegiu sau de
colationk v. 1. a compara un text cu liceu.
originalul ; 2. a verifica dace nu lipsesc colegiu n. 1. corp de persoane inves-
foi la o carte. tite cu aceeas demnitate: colegiul pon-
colatiune f. actiunea de a compara tificilor; 2. (electoral) adunare de alega-
la olalta doui texte, copia cu originalul. tori convocati spre a alege un deputat,
collb n. Mold. praf, pulbere sterge senator, consilier judetean sau comunal ,

www.dacoromanica.ro
 tof 144 col
3. asezilmant public pentru invatarnantul mantAri (ca sA mAnance coliva de po-
secundar (gimnaziu, liceu). mana mortului).
coleoptere n. pl. ordin de insecte cu cofivie f. cotet portativ din nuiele sau
4 aripi, cele superioare vartoase infasu- de sarmA, unde se inchid pAsarile. [Ve-
rand pe cele inferioare gdndac, cocci- chiu-rom. culvie (Moxa) = gr. mod. ra.uvil.
neld, cantaridd. coliziune 1. 1. ciocnire intre cloud cor-
col ever m. V. culeser. puri; 2. fig. intalnire violentA a douA
colet n. teanc de mArfuri expediate. trupe, a douA particle.
coliadnic n. 1. prezicere dupg cele colnic n. 1. colinA, inaltime de pArnant
tntamplate In zilele de CrAciun; 2. carte mai mica deck muntele : trecu dealuri,
astrologici ce contine asemenea progno- vdi, colnice LP. ; 2. cAraruie ingusta pe
stice. [Rus. Sou,knivica (din koliada, mare varful muntilor, potecula inteo pAdure.
de CrAciun)]. [Origind necunoscutAJ.
colibi L castitA din nuiele invelitd cu colo adv. acolo (in depArtare); de colo
pale sau stuf. [Slay. ISOLIEIA]. nand colo, din loc in loc, In lung si in
colibav m. pustnic care locuieste in- larg; ctind colo I exprimA o surprindere
tr'o colibA : Sf. /oan Colibasul (serbat neplAcutA. [V. acolo].
la 15 Ianuarie). coloana- f. I. stalp cilindric menit a
colibri m. pAsAricA de America, in- sustine partile unei zidiri sau servind nu-
semnatfi pan micimea (pasdre-muscd) rnai ca ornament; naltele coloane unui
prin strAlucirea penelor sale, incat pare templu maiestos AL.; 2. fig. sprijin, rea-
impodobitA cu felurirni de pietre scumpe. zirn: coloanele Statului ; 3. in tipografie,
colici f. durere de stomac, produsã fiecare parte a unei pagini separate.' prin-
mai adesea prin bucate nernistuite, poame tr'o trAsurA verticalA : dictionar pe cloud
necoapte i bAuturi inghetate. coloane ; 4. corp de trupe dispus astfel
colier n. I. podoahA de gat : coliere ca s'aibA putin front si multA lungime :
de diamante; 2. Ian( de aur ce-1 poarti acum coloana s'a oprit sub crivdtul de
cavalerii unor ordine. noapte AL.; 5. Fiz. tluid (aer, apA, mer-
colilie f. I. floare de camp foarte sub- curiu) continut intr'un tub: coloanci de
tire i cu feta galbena foarte alba (Stipa mercuriu; 6. Anat. coloana vertebralA
pennata); 2. fig. foarte alb: CU pdrul sau sira spinArii, trunchiu osos d'alungul
coli/te. [Origina necunoscutal. spinArii, compus la om din 24 de vertebre.
colinA f. munte mic numit dupd In- coloare 1. I. irnpresiune particularA
nAl(ime: colnic, deal, mdgurd, movild. produsA asupra ochiului prin reflexiunea
[Neologism dupA fr. collind. razelor luminoase asupra corpurilor ; 2.
colindit v.1. a merge din Casa in casa substantA sau materie colorantA t fabricd
cantand colinde ; 2. a porni din loc in loc, de colori ; colori nationale, drapelul tri-
a strabate In toate directiunile (sens ge- color (albastru, galben i rosu); coloare
neralizat): sate, orase am colindat POP. ; localA, ceeace redA bine obiceiurile unei
3. fig. a apare In treacAt: in jur parcd'mi epoce sau tad; 3. diviziunea unei comune
colindd dulci ci rnandre primdveri Pet. urbane: Bucurestii se impart in 5 co.
[Abstras din colindd]. lori : rosu, galben, albastru, verde si ne-
colindä f. 1. cantec mai mult religios, gru; 4. unul din cele patru feluri la cAr-
intonat de cete de copii cari umb!A din tile de joc: ro§u sau cupd, verde sau
casA in casA, in ajunul Cráciumdui si in pica ; 5. fig. caracter particular de opi-
seara de Sf. Vasile; 2. fig. cAlAtorie (in nitme politicA : coloarea ziarului; 6. lu-
lung si in larg): Doamna Ii urma is- strul stilului, tonul unui tablou.
pititoarea colindd peste Olt On. [Slay. colocviu n. convorbire, dialog.
KOLENDA, Anul nou (din lat. CALENDAE)]. colodiu n. lichid cleios, obtinut prin
colindat n. faptul colindArii in ajunul disolvarea fulmicotonului in eter, Intre-
mai ilor sArbAtori. buintat in medicinA pentru ferirea plAgilor
colindiator m. eel ce colinda. arstuilor de actiunea aerului i, in fo-
colindet n. colAcel sau turti, covrigi, tografie, pentru fixarea. imaginilor.
nuci, poame, ce se dil colindAtorilor : colofoniu n. sacaz, un tel de rAsina
Mos-Ajunul cu colindetele. cu care muzicantii freacA coardele sau
colivã I. grau fiert sigros mAcinat, peril dela arcusul vioarei.
amestecat cu nuci pisate i presArat cu coloid n. pl. substante vegetale ce se
zahAr, scortisoarA, etc. : coliva se imparte aseaminA prin proprietAtile for cu cleiul.
ca pomand la mort ; de aci fig.: ca maine coIonada f. sir de coloane dispuse cu
o tsd-mi mdmince coliva PANN [De ori- sirnetrie: colonade 'n marmuri albe En.
gina slavo-greacal. colonat n, odinioarA taler sau piastru
colivar rn, cel ce uniblA pela inmor- spaniol : primeste 200 colonate 13xr..o.

www.dacoromanica.ro
 cot - 119 - cot
colonel m. ofiter superior care co- p pela tara mArfurl de vAnzare ; 2. fig.
mandfi un regiment. a raspAndi In toate pArtile : a colporta
colonial a. 1. relativ la colonii: An- o stire.
glia e prima Ord coloniald; 2. ce vine colportaj n. 1. fapta de a colporta ;
de acolo (ca lucruri de mAncare sau me- 2. meseria colportorului.
rinde): articole co/oniale. colportor in. negustor ambulant care
colonie f. 1. reunire de oameni cari Psi duce marfa in spinare.
pArlsesc tara lor si se duc de s'aseazil In- colt n. (pl. cohort), 1. unghiu format
tealt3 tari, unde cultiv5 pAmAntul ; fig. prin IntAlnirea a 'douA linii sau a douA
colonii de lumi pierdute Ex. ; 2. tara suprafete colful unei case ; 2. parte pro-
colf de pdine; 3. loc retras
bocuità de 0 colonie; 3. toti supusii strA- eminent/I'
Ini dintr'un oras: colonia francezd din intr'o casA: std in colt, [Origina necu-
Bucuresti; 4. asezAmant fundat de o na- noscuta].
tiune Inteo tarà strAinl, mai ales /Mr' o colt m. (pl. colti) 1. dinte mare si as-
altA parte a lumii. Cele trei mari puteri cutit (la Mini, cai sau flare): a-si ardta
coloniale sunt: Anglia, Franta i Olanda. colfii, a ranji sau a ameninta; a se lua
Coloniile engleze au o populatiune de in colfi, a se inaiera ; 2. pisc de munte,
220 mil, loc cu 20 mil. kmp. si fac cu An- istAncA ascutitfi : in colfii munfilor ; 3.
glia un comert de 41/2 miliarde; coloniile 'Bot. germen, vlAstar ; coltul babei, plantA
franceze se ridic5 la vr'o 30 mil. loc. pe ;cu florile galbene i fructele tepoase (Tri-
o suprafatä de 1,800.000 knap. al comertul bulus terrestris). [Cf. poi. xoczr. Ora
lor cu Franta e d'aproape 112 miliard ; coltan m. Bot. ciulinA (al cArii fruct
coloniile olandeze au 28 mil. loc., 2 mil. are patru colti).
kmp. i fac cu Olanda un comert de coltar(iu) n. 1. dulap asezat un
200 milioane. !
colt o bucatd de marnaligil din col-
colonist n. 1. cel ce cultiv5 parnantul; Ifariu CA. ; 2. stAlp de colt ; 3. unealta
2. locuitor Intio colonie al cart! sol II ex- Izidarilor l dulgherilor de fAcut unghiuri
ploateazii, In opozitiune cu cei ce trAiesc rsi de tras
in metropolfi. coltat a. I. cu colti mari les* afara;
colonial' v. a aseza o colonie Intr'o 12. fig, care 30 aratA coltii, artAgos, gal-
tarA stritinA. Icevitor boierii cei mai coltati GIUCA.
colonizator m. cel ce colonizeazá, Coltea f. V. Nume proprii.
coloria v. 1. a da o coloare ; soarele coltisor n. colt mic. rn. 1. plantl
II

coloreazd fructele ; 2. a aplica colori de Wore cu flori rosiatice l purpurii-

potrivite unui desen; 3. fig. a da o formI albAstrui (Dentaria bulbifera); 2. pl.
frurnoasA lucrurilor rele. dantele colfisori i bibiluri de ma-
colorant a. care coloreazâ. Ease Fa..
colorat a. 1. cu colori vii; 2. stralu- coltorat a. cu multe colturi : angu-
cit stil colorat.
; lar, dintat,
colorati(un)e f. actiunea de a colora coltoros a, plin de colturi gloduros,
si starea lucrului colorat. grunturos.
colorist m. 1. pictor abil a Intrebu- coltos a. coltat (la fig.).
inta colorile ; 2. cel ce coloreazá stampe, coltuc (cultuc) n. 1. Mold. pernitA de
hârti, etc, cap, cAPAtAiu un cultuc sub cap; 2.
cotorit n. 1. rezultatul amestecului coaja dela marginea pAinii cultuc dela
al intrebuintArii colorilor in tablouri ; 2. Babic (dupa numele armeanului, staros-
coloratiune naturald, lustrul colorilor ; 3. tele brutarilor din Bucuresti, care scotea
fig. lustrul stilului, splendoarea cugeta- jimbla numai In coltuce) ; 3. gest de re-
rilor. fuz, lovind cotul cu mAna ; zinele se
colos n. i m. 1. statuA de o mArime rugaret ca harem nucile cu hainele scl
extraordinarA: coloase desirate cu forma le dea ; bdiatul le ardtd coltucul Pv.
ca o turld Bor.: Colosul dela Rodos, [Turc. soi.ruz, subtioarA, spAtar de scaun,
statua lui Apollon in bronz, /midi de 30 tn. pernitA (im pernA cu sub(iori), de unde
ridicatA (sec. III a. Cr.) la intrarea apoi coltul proeminent al Omni! cotul
1

portului din Rodos ; 2. fig. om de sta- arAtat in semn de refuzl.

turet foarte mare: e un colos; 3. fig. irn- coltun m. V. cAltun.
periu suveran foarte puternic ; colosul colinnbfi f. porumbitA (poetic) : co-
dela Nord (Rusia). lumbd sfdsiatd de vultur Mira mild.
colosal a. 1. de o mArime extraordi- columna f. coloanA V. Traian.
; 2. de o putere, de o Intindere ex- cbtur n. sageata morii de vAnt. [Slay.
traordinarA ; succes colosal. Noce, prAjinA : forma colur e abstras4 din
colportà v. 1. a transporta In orase plural],

www.dacoromanica.ro
 col - 150 - COM

coluz n. Mold. 1. gran avand spic comandor m. grad onorific in unele

nalt cu tepi i boabele asezate In patru ordine militare comandor al coroanei
randuri pe spic ; 2. lemnul navodului de Romdniei.
care trag pescarii. [Origina necunoscuta]. comainduire 1. comandament : co-
coma 1. Med somn letargic, amor- nidnduirea piefei.
circa unor bolnavi. comar m. Mold. ceafa capetelii. [V.
comanfi f, coama casei. coama].
comiinac n. 1. cficiula frnpletità ro- comarnic n. 1. Mold. leash' de nuiek
tunda a calugarilor : sub icoana afu- pe care se pune spre svantare casul luat
matii a unui sfdrit cu comeinac Eta. ; 2. din stracurfitoare ; 2. streasina ce aptirá
ptilarie ce poartil maicile sub val. [Deri- strunga de ploaie ; 3. cos de soba Ora-
vat dela comanfi comeinacul pe cap co- neasca ce se termina in pod (numit si
res punde comanei pe acoperisul caseil. ursoaicd); 4. Tr. camarft unde se tine
comând n. masa ce se cla intru po- casul. [Vechiu-rom. conlarnic, ceardac,
menirea si odihna suiletului celui raposat foisor, tras din slay. KOMARA, camara].
(ii se mai zice i pomand sau praznic): comat a. 1. cu coama ; 2. una din
la masa morfii voi ad nidncatj comdn- cele dotia diviziuni ale Galiei antice : al
did AL. [Abstras din comdriddl. men tatd a fost un Bren puternic in
comandit v. 1. a da un ordin ; 2. a Galia comatd. AL.
ayes comanda, autoritatea : a comanda combatant m. 1. om inarmat pentru
o armatet; 4. a face o comanda : a co- rashoiu ; 2. care iea parte la lupta, lop-
inanda ian mobilier. tãtor.
comiindit v. a da un comand. [Lat. combate v. 1. a se bate cu dusma-
COMMENDARE, lit,a recomanda (memoria nul, a se lupta ; 2. fig. a se impotrivi, a
printr'un ospat mortuar)]. stapani : a combate prejudiciile.
comandat (pl. comande i comdnzi) combiml, v. 1 a impreuna mai multe
f. 1. cerere adresata unui fabricant, unui lucruri ?Met:, ordine oarecare ; 2. a calcula,
negustor : 2. fig. preflcut veselie de a prepara : a combina Un atac ; 3. a se
comandd ; 3. ordin : in aer sbor neche- Impreuna, vorbind de doua sau mai multe
zuri, comeinzi reisundtoare AL. corpuri chimice.
comandament n. 1. ordin scurt pen- combinati(un)e f. 1. Impreunarea
tru executarea unor miscari militare ; 2. sau asezarea lucrurilor Inteo ordine de-
autoritatea puterii celui ce comanda ; 3. terminata combinafiune de colori ; 2.
corp de armata comandamentul arti- fig. masuri Mate pentru a reusi ; 3. Chim.
leriei. Sub raportul administrativ, armata unire intima a doug sau a mai multor
noastra e impartita in saute corpuri sau corpuri spre a forma un corp nou : apa
comanclamente cu resedinta In Bucuresti, rezultd dintr'o combinafiune a hidro-
Craiova, Galati, Iasi, Constanta, Sibiu genului cu oxigenul.
sl Cluj. combustibil a. care are proprietatea
comandant n. 1. cel ce comanda ; de a arde la foc. II n. mice materie ce
2.sef de batalion sau de escadron ; 3. serva la facerea focului.
mice ofiter insarcinat cu un comanda- combustiune f. 1. actiunea de a arde
ment comandant de corp, de Nat.& cii totul ; 2. incendiu ; 3. fig. stare de
comândare f. Mold. cornand : vrabia efervescenta, tumult excitat pe neasteptate.
mdlaiu viseazd si calicul comdndare. comediant m. 1. cel ce joaca co-
comandaturi f. (in timpul ocupatiei media ca profesiune ; 2. jucaus, scama-
nem(esti) guvern militar al unui oras o- tor, pehlivan ; 3. fig. ipocrit, sarlatan.
cupat de Nemti. comedic f. 1. piesa de teatru In care
comandir m. comandant (invechit) se Infatiseaza intr'un mod hazliu vitiile,
Tudor Vladimirescu fu comandir de ciudfiteniile l apucaturile ridicule ale so-
panduri. [Rus. Kommunao]. cietltii comedie de caracter, de intrigd,
comanditis v. a procura fondurile de moravuri ; 2. locul unde se joaca co-
necesare unei intreprinderi comerciale, media : petrece foarte bine la comedic.
WA a lua parte la gestiunea ei. [Termen luat din cultul lui Dionysos :
comanditS f. 1. societate compusa comedia era la inceput cantarea proce-
din asociati responsabili I solidari pi siunii dionysiace, procesiune grotesca si
dintealti asociati, simpli capitalisti cari grosolana, cu care satenii serbau sfarsi-
nu sunt responsabiIi de cat pan& la con- tul culesului viilor celebrand pe zeu si
curenta sumei varsate sau promise 2. batjocorind pe trecatori].
fondurile depuse de un comanditar. comedic 1. pop. istorie sau WM' cu-
comanditar m. cel ce depune fon- rioasA si glumeata, bazaconie, pozna : se
duri inteo societate In comandita, fine numai de comedii. [Vorba iden-

www.dacoromanica.ro
 com 151 comi
tica cu cea precedenta, de care s'a dile- menintare in caz de contraventiune : sen-
rentiat prin sensu-i pejorativ (cf. istdrie tinfd cominatorie.
si istorie)1. comis m. od. 1. (Mamie), boier In-
comedios a. si adv. glumet, poznas: sarcinat cu Ingrijirea grajdurilor dom-
comedios sfada iar spuindu-si PANN. nesti; 2. rang de boierie. LGr. bizantin
comernork v. a aduce aminte de o 152.fls, din lat. C0,18,S (srAauri), mai marele
intamplare Insemnatà. grajdului (de unde si fr. connétable)].
comemorati(un)e 1. ceremonie me- comisar in. cel Insarcinat cu o func-
nita a aduce aminte un eveniment im- tiune temporar5 : comisarii guvernului;
portant. comisar de politie, functionar de politie
comemorativ a. care aduce aminte (trite un ores), Insárcinat a supraveghia
serbare comemorativd. In coloarea sa executiunea reglementelor
comensurabil a. Mat. se zice de politienesti comisar de verde.
doua marimi cari au o masurà comuna. comisariat n. 1, functiunea comisa-
comensurabilitate f. raport lntre rului ; 2. biuroul sau localul comisarului
cloud mArimi comensurabile. de pohtie.
comentik v. 1. a explica cu ajutorul comisie f. 1. pop, comisariat 2 car-
unor note amanuntite: a comenta Biblia ; tierul unde se afla o comisie. [Rus. HO.
2. a interpreta In mod rautacios lucrurile. M/STIA (din nemt. Korninission)].
comentar n. 1. note, explicatiunea comision n. comert facut pe seama
unei opere ; 2. memorii istorice ; Comen- altuia si salariul comisionaruluit easel de
tarele lui Cezar ; 3. fig. interpretare ran- comision.
tacioasa data cuvintelor sau faptelor cuiva. comisionh V. 1. a ins5rcina pe cineva
comentator m. cel ce comenteaza o de a lucre, dandu-i o comisiune: 2. a-si
opera. procura printfun comisionar qi-a comi-
comercial n. 1. privilor la comert : sionat ceirti CR.
bogdfie comerciald ; dreptul comercial, comisionar m. 1. cel ce face, cu un
totalitatea regulelor, legilor i uzurilor re- sc5zAmAnt, comer( pe seama ,altuia ; 2.
lative la comert ; 2. unde se face mare om a cArui meserie e de a face comisi-
comer( oras eomerciaL uni, etc.
comerciant m. negustor, cel ce face comisiune f. 1. InsArcinare data cuiva
comert, vinde sau cumpira marfuri. de a face ceva ; 2. reunire de persoane
comert n. 1. negot schimb de mar- in3Arcinate de a face o lucrare comi-
furi sau de productiuni comertul exte- siune de examen.
rior coprinde exportafiunea si impor- comisura f. Anat. punctul de unire
tafiunea ; 2. corpul comerciantilor, ne- a unor parti ale corpului cornisura bu-
gustorime comerful se pleinge ; codice zelor.
de comert, care reguleaza drepturile pI cornitagii m. pl. bande de revolutio-
obligatiunile comerciantilor, efectele ac-nari bulgari din Macedonia.
telor i contractelor comerciale ; Camera comitat ci. diviziune administrativa,
de comert, corp de vechi negustori care In Anglia si In Austro-Ungaria. Cornita-
informeaza guvernul asupra chestiunilor tele din Ardeal, Banat, Tara Crisului si
ielative la comer( i industrie. Maramures, se numara astazi printre ju-
comesean m. cel ce mananc5 la a- defele Romaniei Mari.
ceeas masa cu aItul. comite v. a fcce, a fAptui (mai ales
comestibil a. ce se mai:lama. II n. tot ceva eau): a comite o gresald, o crimd,
ce servA la hrana omului. cômite m. conte; comilii Ardealului
comet& f. corp ceresc numit si stea Brix.
cu coadd, pentru ca samburele-i luminos comitent m. Jur. cel ce InsArcineaza
e mai adesea inconjurat de o coatn5 sau pe un altul a purta grija de interesele sale.
umbrat de o coacIA himinoasA ; cele nu- comitet n. reunire de persoane ?risk-
mite periodice se Invartesc In jurul soa- cinate a discuta, a regula unele afaceri ;
relui ca Si planetele. Mai Inainte lumea comitet permanent, institutiune compusa
credea cà cometele prevestiau nenorociri din 3 consilieri si 3 supleanti, alesi din
marl prin putinta unei ciocniri cu pa- sanul consiliului judetean, spre a asista
mantul ; dar stiinta a dovedit desertAciu- pe prefect In administratiunea intereselor
nea unei asemenea pAreri. locale, hind totdeodatà si un corp deli.
comic a. 1. ce tine de comedie : piesei berativ. [Rua. ECOMITETCI (din fr. comit01.
cornice!' ; 2. ce ne face sA radem, hazliu: connitii n. pl. 1. odinioar5, adunarea
aventurei CottliCa, n. genul comic si
II poporului roman spre a-si alege magi-
actorul care joacA comedia. stratii ; 2. azi, adunarea poporului chemat
-cominatoriu a. Jur. ce contine o a- a vote ; comitii agricole, adunare liberA

www.dacoromanica.ro
 com - 152 - corn
de agricultori si de proprietari spre a compartiment n. 1. orke IncApere
studia Impreunfi cele mai bune procede- ingrAditA ; 2. diviziunea unui vagon.
uri de culturA si de cresterea vitelor. compas n. instrument compus din
cornoari f. I. grAmadA de aur, de douA brate servind a descrie cercuri cc
argint, de lucruri pretioase; 2. locul unde a mAsura lungimf.
se aflA InchisA comoara; 3. fig. se zice compash v. 1. a mAsura cu compa-
de tot ce se considerá ca pretios, ce poate sul ; 2. a regula cu o simetrie excesivA
11 folositor: munca este o comoard; 4. a compasa mersul, stilul.
fig, mink abundantà: inima-i o comoard compasat a. I. care e prea simetric ;
de bundtdfi. [Slay. HOMORA, citmara vis- 2. fig. teapAn: gesturi compasate.
tieriei]. compasiune f. compAtimire.
comod a. 1. care e de o intrebuin- compatibil a. 1. care poate exista sau
tare lesnicioasfi si plAcutA : trásurd co- a se acorda cu altul ; 2. care poate fi
modd; 2, de un caracter usor om co- exercitat in acelas timp cu altceva func-
mod; 3. fiber : morald contodei. fiuni compatibile.
comodà f. scrin cu multe sertare de compatibilitate f. caracterul celui
strAns rufe, pAnzeturi. compatibil.
comodat n. Jur. Imprumut gratuit comphtimi v. a fi atins de compiti-
cu conditiunea ca lucrul Imprumutat sA mire pentru nenorocirile altuia.
fie Inapoiat la o epoch* convenità. eomphtimire f. miscare sufleteascb
comoditate f. 1. calitatea lucrului co- care ne face simtitori la nenorocirea al-
mod ; 2. umblAtoare. tufa. [Neologism format dupA fr. com-
comotiune f. 1. sguduire violentA ; 2. passion).
fig. agitatiune exercitatfi in spirite. comphtimitor a. care compAtimeste.
compact a. 1. des si strAns: scrisoare compatriot m. care e din aceeas pa-
compacte i; 2. fig. numeros : mullime trie sau tarA cu altul.
compactd. compendiu n. prescurtare, opera pre-
companie f. 1. reunire de persoane : scurtatA.
companie numeroasi ; 2. asociatiune compensh v. 1. a declara echivalentb
de In-vAtati, de industriasi cornpanie de valoarea a douA lucruri; 2. a despagubi ;
ceii ferate ; i compania (et C-ie), for- a compensa cdstigul cu paguba.
mula Inlocuind pe o firmA comercialA compensatitunle f. fapta de a corn-
numele asociatilor cart nu figureazA pe pensa i rezultatul ei : despagubire.
dAnsa ; 3. corp de trupe comandat de un compensator a. care compenseazA.
capitan fiecare companie are pattu IIn. instrument de lizicA destinat a rec-
ofiferi ; 4, odinioari, asociatiune de ne- tifica variatiunile unor aparate.
gustori. competent a. 1. care are dreptul de
companion m. asocial, tovarAs. a judeca : tribunal competent; 2. fig.
companist m. odinioarA, cel ce Ikea care e apt a face ceva, capabil a judeca
parte dintr'o companie comercialA: ei e- despre un lucru.
rau de douA categorii, &muesli i supusi. competental f. 1. dreptul de a judeca ;
comparh v. a stabili o paralelA nitre competenta judecAtorilor si a tribunalelor
douA persoane sau doui lucruri spre a e regulath de lege: crirnele se judecIi de
examina diferentele i asemAnArile lor. Curtea cu jurati, delictele de tribunalul
coniparabil a. ce se poate compara. corectional, iar contravenfiunile de ju-
cornparatitunle f. 1. actiunea de a decAtorii de pace ; 2. fig. aptitudinea de
compara; 2. Gram, grade de compara- a decide.
tiune, diferite InsemnAri ale adjectivelor competititunle I. rivalitate, preten-
pozitiv, comparativ i superlativ. tiuni rivale.
comparativ a. 1. care stabileste o competitor tn cel ce urmAteste sau
comparatiune melodd, filologie COM- aspirA la acelas lucru cu altul.
parativei ; 2. Gram. care servA a exprima compilh v. a face o carte cu frag-
o comparatiune : el e mai infelept de- mente luate dela diferiti autori.
cat tine. II adv. prin, In comparatiune cu. compilatitunle f. I. lucrarea de a
compare v. a apare Inaintea unui compila ; 2. operA compusA din pArti Im-
tribunal, a se prezenta in justitie. prumutate.
comparititunle f. actiunea de a com- compilator m. cel ce compileazA.
pare In justitie mandat de contparifiune. complace v. a face pe voie spre a
cornpars m. 1. figurant de teatru, fi- plAcea cuiva (AL.).
gurant mut ; 2. care implineste numArul, complange v. a plange sau a jeli pe
care nu joacA niciun rol ; comparsi po- cineva (Bor. ).
litici. Complement n. I. cceace servi a

www.dacoromanica.ro
 COM - 153 - COM

completa ; 2. Gram. vorbA dependentd compotierà f. farfurle de coropoturi.

de alta sau care servi a preciza com- compozit a. si n. unul din cele 5 or-
plement direct. dine de arhitecturd, compus din corintian
complementar a. care servd a corn- si ionic.
pieta. compoziti(un)e f. 1. lucrarea de a
complet a, 1. cdruia nu-i lipseste oh- compune i lucrul compus ; 2. asezarea
mic, Intreg, deplin : opere complete ; 2. caracterelor tipografice, zat ; 3. tenth' fA-
plin, ne mai putand Indices: vagonul e cutA de scolar pentru un concurs ; 4.
complet. II n. societate de dans. compunerea unei opere literare.
completh v. a (se) face complet. compozitor m. 1. cel ce compune In
completiv a. care servd de comple- muzied : Mozart fu un admirabil corn-
ment : propozifiune cornpletivd. pozitor ; 2. lucrAtor de tipografie care
complex a. 1. ce contine mai multe adund caracterele spre a forma vorbe,
pArti. mai multe elemente : omul e o zetar. I ii. instrumentul tipografic numit
Uinta COM plexci; 2. Gram, subiect mo- vingeilac.
dificat de un termen ad5ogat ; 3. Aritm. comprehensibil a. ce poate fi inteles,
numar compus din unitilti de speed di- inteligibil rationament cornprehensibil.
ferite: 3 stânjeni, 5 palme, 7 degete comprehensiune f. 1. facultatea de
9 linii. n. complexitate.
II a Intelege; 2. vedere ce imbrAtiseazA tot;
complexitate f. caracterul lucrurilor 3. Filoz. totalitatea ideilor ce coprinde
complexe. un nume generic.
complexi(un)e f. constituirea corpu- comprehensiv a. care ImbrAtiseazd,
lui : corrinlexiune delicata. care coprinde multe : spirit corn prehensiv. .
complezant a. politicos, Indatoritor. compresil f. bucatA IndoitA de rufdrie
complezentii f. dispozitiune de a face ce se pune pe 0 rand sau pe o parte bol-
plicere : act de complezenta. nava (=-- fr. cornpresse).
complich a. a Incurca. compresibil a. ce poate fi corn pri-
complicat a . 1. corn pus dintr'un mare mat : gazele sunt foarte compresibile.
num dr de pArti; 2. rdravat prin compli- compresihilitate f. Fiz. proprietatea
catiuni : boatel cornplicat corpurilor de a-si putea micsora volumul
complicap(un)e f. 1. starea lucrului sub actiunea presiunii.
complicat; 2. circurnstantA ce complicA compresiune f. 1. lucrarea de a corn-
complicatjunea unei boale. prima si efectul ei; 2. fig. constrangere
complice m. care iea parte la gresala, moralA.
la crime altuia. compresiv a. si n. ce servd a corn-
complicitate f. participare la crima prima : bandaj cornpresiv.
altuia. compresor n. aparat sau masinA de
compliment n. cuvAnt de felicitare, comprimat : tin compresor de aer.
de amicie, de politetA. comprimh V. 1. a apAsa cu putere
complimenth v. a face un compli- spre a micsora volumul ; 2. a opri de
ment. a lucre, de a se manifests : a COMprima
complimentator rn. care face prea mania, complotul.
multe complimente. comprimabil a. ce poate fi com-
complini v. a addoga ce lipseste. 'Neo- primat.
logism modelat dupla fr. completer]. comprimat a. turtit pe de lAturi.
complot n. intelegere Intre mai multi compromis n. 1. act prin care cineva
insi cart urzesc Inteascuns o faptd cul- li supune cauza la judecata unui arbitru;
pabilA. 2. Gram. combinarea sau fuziunea a doi
comploth v. a forma un complot, a termeni sinonimi : ciuhurez e un com-
conspira. promis din ciult st hurez.
complotist m. cel se comploteazA. compromithtor a. ce compromite
component a. care intrii in compo- sau mate compromite ; vorbe cornpro-
zitiune. n. 1. Chini. corp ce servd la rnigitoare.
II

compunerea altuia ; 2. in mecanicA, fie- compromite v.1. a pune in pericol:

care din fortele a cAror totalitate poate a compromite reputafiunea ; 2. a ex-
fi Inlocuith cu o fortA unicA numiti re- pune la neplAceri, la incurcituri: l'a corn-
zultanta. prornis ; 3. a-si expune onoarea, creditul.
comporth V. 1. a perrnite, a autoriza : compt n. V. cont.
acest post cornportd mari cheltuieli; compulzh V. a examina cu Ingriiire, a
2. a se purta bine, rdu. face cercetdri: a cornpulza registrele.
compot n. mancare zaharisitii fAcutd compune v. 1. a forma un tot din
din poame fierte compot de pere. mai multe Orli; 2. In mecanica: a forma

www.dacoromanica.ro
 COM - 154 - con
rezultanta fortelor ; 3. Tn tipografie : a comunitate f. 1. societate de mai
aduna caracterele spre a forma vorbe ; multe persoane, trAind Impreuna sub anu-
4. a produce, a crea compun versuri, mite regule comunitate religioasd ; 2.
o arie de muzicd ; 5. a lucra la o opera starea de ceea ce-i comun comunitate
Ii terarii. de interese, de idei ; 3. Jur. societate
compunere f. lucrare de a compune de bunuri Intre soti.
rezultatul ei: compozitiune. comutator n. Fiz. aparat destinat a
compus n. un tot format din diferite schimba directiunea unui curent electric.
part!: I. Gram. vorbA formatA din mai COO n. 1. Geom. corp solid cu baza
multe altele ; 2. Chim. corp format din circularA pi tuguiat la capát ; 2. Zool. un
combinarea mai rnultor elemente. II com- fel de scoici.
puse f. pl. familie de plante ale caror conabiu a. row Inchis, visiniu un
flori sunt reunite pe acelas cotor si au binif conabiu. [Cf. turc. RUNEBI, de ca-
un caliciu comun, ex. floarea-soarelui. nepAl.
comput n. calcularea timpului pentru conac n. 1. od., loc de popas si de
regularea calendarului bisericesc. mas, static de posta : ordine strafnice
comun a. I. ce-i al tuturor ; aerul, pentru calesci, cai de postd i conace
soarele, sunt comune ; 2. abundant: ar- Gmca. ; 2. resedinta unui vizir sau pasa
gintul e mai comun dee& aurul; 3. de (od. si In cele douA capitale ale Orli) :
putinb valoare, de rand; lucru, graiu, la conac cd-i aducea, la conac leingd
obiceiu comun ; 4. Gram. nume care con- geamie POP. ; 3. resedinta unui ispravnic
vine tuturor indivizilor din aceeas specie. (spre deosebire de fait); 4. casA boie-
comunh f. 1. odinioara in apusul Eu- reascA (la o mosie) ; 5. han, gazda (de
ropei atalia, Franta), corpul burghezilor mas noaptea), loc de oprire (spre a manca
unui oras sau targ cari se guvernau ei si a se odihni) : a face conac, a poposi ;
Insisi emanciparea comunelor ; 2. azi, 6. distanta Intre dotia statii de postA: cale
diviziune teritorialA administratà de un de trei conace Ise.; 7. intervalul de amp
primar, asistat de un consiliu comunal corespunzitor, o jumAtate de zi poporul
mai multe cornune formeazd o plasci; imparte ziva in cloud' conace sau po-
In Romania sunt comune urbane sau pasuri, unul la amiazi i celalt la as-
orase i comune rurale sau sate ; 3. reu- finituL soarelui. [Turc. itomot; sensurile
nirea tuturor locuitorilor unei comune ; 3-7 sunt Inca populare, tar intelesul pri-
4. Camera Comunelor, unul din cele douà mitiv subzistA in formele derivate].
corpuri ale Parlamentului englez : Ca- conficar m. 1. odinioarA, cel ce in-
mera Comune/or si Camera Lorzilor; grijia de gazda Domnului sau a boierilor,
5. Comuna, putere revolutionara instalatA apoi a Turcilor cari cAlAtoriau prin tarA ;
la Paris In 1792 si in 1871. 2. azi (conocar), nume moldovenese al
comunal a. relativ la comunA, ce tine colAcerilor, cari pornesc cAlAri inaintea
de comunfi; scoalei comunald, consiliu mirelut spre a vesti pirintilor miresei, ca
comunal. sa Ingrijeasca de gazdA sau conac pentru
comunich v. I. a impartasi, a trans- impAratul, care indatA va sosi cu suita sa.
mite : soarele ne comunicd ceildura si confichrie (conocarie), f. Mold. aratie
lumina; 2. a face cunoscut : a comunica de nuntA conocciria pela multi CR.
un secret ; 3. a fi In comunicatiune a conic) v. a face conac, a poposi, a
comunica cu acuzatul ; aceasta poartei tAbAri peste noapte Turcii se coneicird
comunicd cu 0 suterand. intr'un sat Bk..c.
comunicabil a. 1. ce poate fi comu- conch f. 1. mare scoicA concavA ; 2.
nicat ; 2. ce poate fi pus in comunicatiune. An at. cavitatea urechii.
comunicat n. informatiune data zia- concav a. al cArui mijloc e mai afun-
relor de o autoritate superioarà. dat deck marginile oglindd concave'.
comunicati(un)e 1. 1. lucrarea de a concavitate f. partea concavA sau
comunica i rezultatul ei; 2. informatiune, gAunoasa a unui corp.
stire. concede v. 1. a acorda ca privilegiu:
comunicativ a. 1. care se comunicA a concede unei companii o linie fe-
lesne rdsul e comunicativ ; 2. care. ratd ; 2. a ceda (intr.() discu(iune).
ImpArtAseste bucuros simtirile, cugetArile concedih v. a da drumul cuiva, a
sale: om comunicativ. ordona sA se retraga.
comunistn n. doctrina sociala care concediu n. 1. perrnisiune de a se re-
reclamA cornunitatea bunurilor pentru fe- trage sau de a lipsi concediu de o lund;
ricirea omeniril. V. socialism. 2. act prin care un chiria* sau un pro-
comunist m. partizan al Comunei sau prietar declarA Incetarea sederii Inteo casA,
al comunismului. conceni v. a extermina, a prAadi

www.dacoromanica.ro
 eon - 155 - con
vorn conceni i pe fratii tdi Isp. [Tres conchisth f. cucerire: despotisrnul
din concenie]. este sufletul conchistei Baca.
concenie f. prApAdire, exterminare. conciliti v. 1, a pune de acord per-
[Slay. itoNICANII, sfarsit (v. conet)]. soane de diferite opinitini interese sau
concentrà V. 1. a reuni Intr'un cen- clase ; 2. a acorda lucruri ce sunt sau par
tru : lentilele de sticld concentreazd contrare ; 3. a castiga, a atrage talen-
razele solare ; 2. a lua unui lichid o tele sale ii conciliazd favoarea tutu-
parte din apa ce contine : a concentra ror ; 4. a se invoi, a se ImpAca.
siropuri. coneiliabil a. care se poate concilia.
concentrat a. 1. alcool sau sirop cA- conciliabul n. intrunire secreti cu
ruia s'a micsorat volumul cu extragerea scop rAu.
apei continute Inteinsul ; 2. fig. care nu conciliant a. dispus, propriu a con-
se manifestA in afarA: furie concentrcad. cilia spirit ele.
concentrati(un)e f. 1. lucrarea de a conciliator a. §i rn, impAciuitor.
concentra Si starea lucrului concentrat ; 2, conciliatoriu a. ce are de scop a
reunirea trupelor intr'un punct determinat . concilia : demers conciliatoriu.
concentric a. se zice, despre cercu- conciliu n. adunare de episcopi spre
rile cu acela* centru. a decide asupra unor puncte de doctrinl
concepe v. 1. a crea, a inventa, a sau de disciplinA ecleziastica ; conciliu
imagina : a concepe o idee, un plan ; ecumenic, la care iau parte toti episcopii
2. a rAmanea grea (despre femei). catolici prezidati de papa sau delegatii sli.
concepist m. cel ce face lucrarile in Dela primul din Nicea (325) panA la ul-
scris intio cancelarie. timul din Roma (1870) au fost 19 concilie.
concept n. 1. termen filozofic : idee concini f. Mold. 1. un fel de joc in
conceputA de spirit ; 2. termen de cance- carp foarte comun : om face o particle:
larie : prima redactiune, in opozitiune cu de mdries scut o concind? AL. ; 2. tam.
capia. (ca blestem usor) : batd-1 concina I AL.
conceptilunle f. 1. facultatea de a [Slay. KON6INA, sfar*it].
Intelege lucrurile ; 2. productiune a spi- conch' n. 1. cerc de fier (sau de lemn)
rit ului : concepfiune originald. cu diametrul atat de mare cA in el intrA
cbnceptualism n. doctrina filozoficA crestetul capului ; el se poartl de tAran-
a lui Abelard, fundata pe concepte *i a- cele mAritate in forma de cununA, peste
%rand de scop a concilia realismul cu care se pune barisul sau aka basma (In
nominalismul. Oltenia *i Tr.) ; 2. coafura cn conciul
concert n. 1. armonie formata de mai semen-tat cu diamanturi OD. [Serb. xoN6A1.
multe voci sau de mai multe instrumente : conciz a. care intrebuinteazA cat se
a da un concert ; 2. sunete, strigate : poate mai putine vorbe, scurt i coprin-
concert de aclamatiuni; 3. fig. acord, zAtor : stil conciz.
unire : din al lumii splendid concert concizi(un)e f. calitatea stilului conciz.
de admirdri AL. conclavai f. 1. adunare de cardinali
concerth v. 1. a se intelege impreunl pentru alegerea unui papa ; 2. locul unde
spre a pregAti executiunea until plan ; 2, se tine acea adunare.
a se invoi spre a forma sau executa un concluzi(un)e f. 1. sfarsitul unei a-
proiect : aici au scl se adune spre a se faceri sau deliberAri ; 2. rezumatul final
concerta AL. al unui discurs sau al unei naratiuni.
concertist m. cel ce canta intr'un concluziv a. care contine 0 conclu-
concert. ziune : propozifiune concluzivd.
concesionar rn cel ce a obtinut o concomitant a. care se produce In
concesiune. acela timp: circumstante concomitante.
concesi(un)e f. 1. acordarea unui pri- concomitantaL f. coexistenta simul-
vilegiu : concesiunea ocnelor ; 2. ceda- tanA a douA sau a multor lucruri.
rea dreptului sAu, renuntarea la opiniu- concordi V. a fi in acord, a se cores-
nea sa (intr'o contestatiune sau discu(i- punde : aceste nuIrturii nu concoardd.
une); fd-mi aceastd concesiune ; 3. ce- concordant a. care concoarda.
siunea unui teren intr'un cimitir. concordanfl f. 1. acord, conformi-
concethtean m. cel ce este din ace- tate : acord de Oren ; 2. Gram. acordul
la* ora* sau are aceeas patrie cu altul. vorbelor intre clansele ; 3. index conti-
conchide v. 1. a incheia definitiv, a nand toate vorbele Bibliei cu indicarea
termina (o cuvantare sau povestire) ; 2. pasajelor unde se afla.
a trage o consecventa ; 3. a fi de plrere, concordat n. 1. tractat incheiat intre
a se prommta pentru: advocatul con- papa si un suveran privitor la afacerile
chise pentru p.edeapsa cu moarte. religioase : Concordatul dela 1501 se

www.dacoromanica.ro
 con - 156 con
fdcu intre Bonaparte si Piu IX ; 2. act condamnare f. 1. osandS, judecatd
de Invoeala intre un comerciant fault si rostitd de judeator Incontra unui con-
creditorii sai. damnat ; 2. pedeapsd impusa de un ju-
concordatar a. se zice de un fault decator.
care a obtinut un concordat. condamnat a. si m. cel Incontra ca-
concordie 1 1. unirea spiritelor si a ruia s'a rostit o condamnare.
inimilor ; 2. bund intelegere intre persoane. condeiu n. 1. pana de scris ; 2. fig.
concret a. 1. Gram. se zice de ter- scrisoare sd-li vdd condeiul ; 3. pi.
menul ce deseamna o calitate unita cu condeie, sume de bani trecute intr'o so-
obiectul ei apa calda e un termen con- coteald sau condia cu feMI intrebuintarii
cret, cdldura e un termen abstract; 2. Mr ; a trage cuiva condeie, a-1 insela,
Aritm, numar la care s'exprima telul uni- a-i spune minciuni cu steagurile de
tatilor : 20 de oatneni ; 3. solid, in opo- alaltdieri... ai tras frumusel condeiul
ziciune cu lichidcamforul e un uleiu CAR. ; 4. Mold, par lung care, Impreuna
concret. cu lopata, alcatuiete carma plutei. LGr.
concretiune f. 1. solidificarea unui bizantin mama
lichid concretiunea laptelui ; 2. reuni- condens v. 1. a reduce la un vo-
rea mai multor substance intr'un corp lum mai mic, a face mai putin dens :
solid prin actiunea timpului: concrefiune frigul condensd aerul ; 2. a exprima
calcard. conciz : a-si condensa cugetarea.
concretizh v, a da un sans, un ca- condensare 1. lucrarea de a condensa
racter concret. d rezultatul ei.
concurik v. 1. a coopera, a tinde a- condensator m. Fiz. aparat servind
tre acelas scop ; 2. a rivaliza spre a ob- a acumula si a condensa electricitatea.
tine primul loc: a concura la un premiu ; condescendent a. care condescinde.
3. a face probele unui concurs : a con- condescendenth f. fapta prin care
cura la o catedrd. se acordd ce s'ar putea refuza.
concurent m. cel ce urmareste acelas condescinde V. a consimti, a face
scop odata cu altul. ceva spre a fi placut altuia.
concurentes f. 1. pretentiunea mai condich f. 1. odinioard, codice ; Con-
multor persoane pentru acelas lucru ; 2. dica lui Ipsilaftte, un extract din Vast-
rivalitate nitre negustori sau fabricanti licale (1796), Condica lui Caragea In
cu privire la calitatea on pretul marfu- Muntenia (1817) $ i Condica lui Calimah
rilca ; ptina la concurentil, pan& la atin- in Moldova (1817) ; 2. colectiune de act&
gerea unei sume oarecare. privitoare la o manastire Condica Bis-
concurs n. 1. actiunea de a coopera : tritel, Tismanei ; 3. azi, registru coiner-
ofer concursul meu ; 2. lupta concuren- cial, catastif. [Cir. mod. aOrmixAs].
tilor pentru un premiu, pentru un post ; condicar m. 1. odinioara, arhivar
3. fig. Intalnire concurs de Impreju- doi condicari de divan ; 2. azi, cel
rani neprevdzute. ce tine condicile.
concusionar m. functionar culpabil condicutä 1. articied de serviciu,
de concusiune. condiment n. substanta ce cid gust
concusiune f. risipa, abuz in admini- bucatelor i deschide potta de mancare.
stratiunea sau in manuirea banilor Statului. condiscipol m, camarad de studit.
condac n. antare scurtà bisericeasa conditional a. 1. supus la anumite
ce se reciteaza zilnic In onoarea unui conditiuni clauza condifionald. n. II

sfant: condacul umple sacul si trona- Gram. 1. mod servind a indica ed ideia
rul hambarul CR. [Gr. mod, RONDAKION exprimata de verb e supusa tine! condi-
(din kondds, scurt)]. tiuni ; 2. particula ce exprimd o condi-
condac n. Mold. 1. strat de pused ; Ciune dacd. II adv. cu anumite condi-
2. mailer de ferestrau. [Turc. RONDAd. tiuni.
condamnh v. 1. a osandi, a rosti o conditionat a, care se aflii In anu-
judecata In contra cuiva : a condamna mite conditiuni
la doi ani de inchisoare ; 2. a blama, conditi(un)e f. 1. clash' sociala arii
a dezaproba condamn sentimentele apartine un individ inegalitatea con-
sale ; 3. ti reduce, a obliga end con- difiunilor nu irnpiedicd egalitatea ina-
datund la tdcere ; 4. a condamna pe intea legii; 2. stare sau situatiune In
I

ran bolnav, a declara boala-i mortalS ; care se afld cineva, mod de a fi (despre
5. a condamna o usa, a o Inchide pen- lucrun) ; 3. cantata ceruta : conchfutra
;

tr u totdeauna. de moralitate ; 4. obligatiune impusa

condamna bil a. care manta a fi con- sau suferiti ifi imprumut cartea ctz
da rn nat. condifiunea de a o citi; 5. lucru nece-

www.dacoromanica.ro
 con - 157 con
sar : respirarea este una din condifiu- cuta ceva pe deplin : cotifectiunea unei
nile vietii. haine ; 2. fabricare pe scard intinsa de
condoleantä f. marturie de simpatie obiecte ce n'au fost comandate ; 3. vest-
catre o persoana lovita de nenorocire. minte fabricate dinainte, In opozitiune cu
condor m. pasare rapitoare din Ame- cele facute dupi masura.
confederA v. a (ae) uni Inteo cow
rica meridionala, cel mai mare vultur din
lume : (Sarcoramphus gryphus): pur- federatiune.
tAnd smaralzi 'n trunte cdt oul de confederat rn cel unit printr'o con-
condor AL. federatiune.
condotier m. capitan de mercenari coniederatifunle f. I, alianta Intre
sau de aventurieri, in Italia. State indepenclente : contederatiunea el-
condratei rn pl. nume dat insectelor veticei ; 2. /iga nemultumitilor intr'un Stat.
parazite (paduchi, pureci) : se geisesc confederativ a. relativ la confedera-
condrdtei in capul lor hp. [Origina ne- tiune republicei confederative/.
cunoscutal. conferi v. I. a da, a acorda : a con-
condueator a. si m. care conduce. feri o demnitate, o decoratiune ; 2. a
conduce v. 1. a achice cu sine, a compara : a con feri legile; 3. a discuta
mane ; 2. a Insoli pe cineva (din onoare de vre-o afacere sau de un punct de doc-
a con- trind.
sau siguranta) : 3. fig. a dirija :
duce Un atac ; 5. a se purta. conferental (conferinta) f. 1. prele-
conducere f. 1. fapta de a conduce; gere populara : maestro de con Ferenfe;
2. tig. directiune ; 3. conduct : conduce- 2. intrevorbire despre o afacere ; 3. reu-
rea apei, gazului. nire de diplomati spre a discuta unele
conduct n. canal Ingust, teava pen- chestiuni : Conferenfa dela Berlin. V.
tru halide sau gaze : conduct suteran. C ongr es.
conductibil a. care transmite bine conferentiar m. cel ce tine o con-
caldura sau electricitatea. ferinta despre vre-o materie literara sau
conductibilitate f. Fiz. proprietatea stiintifica.
unor corpuri de a transmite caldura sau conferva f. gen de plante acvatice din
electricitatea pe toat.5 intinderea bor. familia algelor, numite de popor matasea
conductor m. conducator : conduc- broastelor sau mdtreafd-de-apcl.
tor de tren. n. Fiz. corp ce transrnite
II confesii v. a marturisi, in special a-si
usor caldura sau electricitatea : argintul rnarturisi pacatele, a se spovedi.
e un bun conductor de ceildurd. confesional a. privitor la confesiunea
conduità f. modul de a se conduce, religioasa : scoald con fesionald. II n. lo-
purtare. cul unde preotul asculta confesiunea (la
condur m. 1. pantof strans bine pe Catolici).
picior u toc i turiac Malt (taranca din confesiune f. 1. marturisire si In spe-
Bucovina poarta Inca conduri) : intr'un cial marturisirea pacatelor ; 2. declaratiu-
condur i intr'un papuc PARR ; 2. con- nea credintei profesate : con fesiunea dela
duru Doamnei, planta de ornament. cul- Augsburg ; 3. pl. titlul unor opere in
tivata pentru grauntele-i verzi, din care cari autorii marturisesc greselile lor : Con-
se gateste un fel de condiment (Tr. opaeo- fesiunile SF. Augustin, Confesiunile
lum mains). Mir.. KONDURA1 lui Rousseau.
conet n. Mold. sfarsit : (ironic): na, confesor rn duhovnic.
cd ti-am fdcut conetul CR. [Slay. rrocirtl. confià v. I. a remite fidelititii, ingri-
conetabil m. sub vechii regi ai Fran- jirilor, discretiunii cuiva : cdnd a plecat
tei, primul ofiter militar al coroanei care azi Vodd, te-a confiat el mie AL. ; 2.
avea comanda generala a ostirilor : co- a avea confienti, a face o confidenta :
netabilul de Burbon t.rddâ Fran/a sub dorul si-1 con fie cdmpului Er.r.
Francisc I. V. comis. confide* rn. 1. caruia se incredin-
conex a. care are legaturi stranse cu teazii cele mai ascunse gandiri 2. per-
altceva idei conexe. sona) de tragedie sau de comedic carula
conexitate f. report Intre mai rnulte se face confidentele destinate spectatorilor.
lu cruri. confidenta f, Impartasirea unui se-
conexiune f. legatura stransil ce au cret : in con fidenfd, in taina.
Intre ele unele lucruri. confidential a. care se zice sau se
confection?' v. a face pe dealntregul face in confidenta : aviz con'idential ;
a confectiona o masind, o stofd. scrisoare confidentiala, care nu trebuie
confectionator m. cel ce confectio- comunicata nirnänui. II adv. in confidenta-
neaza, mai ales bailie. confient a. dispus la confienti, In-
confecti(un)e f. 1. lucrarea de a exe- crezator.

www.dacoromanica.ro
 con - 158 -- con
confienta f. 1. Incredere; 2. sperantS amesteca: Vedea j Teleormanul con-
fermA: am con fienfd in ajutorul vostru. fundd apele lor la Cervenii-cfe-sus; 2.
configura v. a da o forms. a lua o persoana sau un lucru drept al-.
configurati(tm)e f. forma exterioarà tul ; a confunda pe inocent cu culpabil ;
a unui corp. 3. a pune in neputintA de a rAspunde: a
confinii n. pl. extremit5tile, limitele confunda pe calomniatori; 4. a cauza
unei Oh, ale unui teritoriu. 0 mare uimire : aceastd Ore ma con-
confirm& v. 1. a face mai ferm, mai funda; 5. a cauza Un sentiment excesiv
statornic : a con firma o rezolufiune ; (se zice din politet5) laudele voastre
2. a aduce probe mai puternice ; 3. a rnd confunda.
proba, a sanctiona, a ratifica: a con firma confuz a. 1. deavalma, amestecat, ne-
o lege. sigur zgomot confuz ; 2. fig. Incurcat.
confirmati(un)e f. 1. fapta de a con- intunecat: amintiri confuze. adv. ui- II

firma ; 2. In retoric5 partea discursului mit, rusinos a rdma.s confuz.

in care se aduc dovezi pentru cele sus- confuzi(un)e f. 1. fapta de a con-
tinute inainte ; 3. una din cele sapte taine funda un lucru cu altul i rezultatul ei
ale Bisericii catolice, menita a impártSsi confuziunea numelor 2. starea lucru-
credinciosilpr harurile Sf. Spirit. rilor confundate sau amestecate: 3. lips'a
confisc& v. 1. a adjudeca fiscului din de ordine, de claritate ; 4. turburare sau
cauz3 de crimA sau de contraventiune ; dezordine politica; 5. umilire, nedumerire.
2. a lua scolarului un lucru oprit. congediu n. V. concediu.
confiscabil a. ce poate fi confiscat. congela v. a face s5 treac5 in stare
confiscati(un)e 1. actiunea de a con- de ghiara.
fisca in folosul fiscului. congelati(un)e f. 1. trecerea unui Ii-
conflagrati(un)e f. 1. inflAckare ge- chid la starea solicla sub influenta frigu-
nerala ; 2, fig. mare revolutiune. lui ; 2. amortirea p5rtilor vii prin efectul
conflict n. 1. ciocnire, lupt5: conflict frigului.
intre cloud' oftiri; 2. fig. disputarea u- congelator n. Fiz. aparat pentru a
nui drept : conflict de interese, de pa- congela lichidele.
siuni ; 3. Jur. luptA de competent5 intre congener a. care este de aceeas spe-
dou5 tribunale. cie : animale congenere.
confluentà f. locul unde se impreuna congenital a. Med. se zice de boalele
dou5 cursuri de tip& din nastere.
conform a. 1. care are aceeas form& congestiona v. 1. a cauza o conges-
care e asemenea ; 2. care convine, care tiune; 2. Med. a primi prin congestiune
se acord5: duce o vicifd con forma cu si- un aflux de sange.
tuafiunea sa. adv. intocmai.
II congestiune f. acumularea sangelui
conform& v. 1. a face conform ; 2. sau a umorilor intr'un organ : congestiune
a se supune. cerebrald.
conformat a. care are o conforma- conglasid v. a fi de acord, a se rosti
tiune oarecare : bine, rdu conformat. unanim Mihaiu vdzand cci simfimin-
conformati(un)e f. dispozitiunea di- tele boierilor congldsuiesc cu ale sale
feritelor parti ale unui corp organizat. Bkc. [Neologism modelat dup5 germ.
conformist m. nume dat In Anglia iibereinstimmer].
celui ce accepta religiunea dominant& conglomerat n. Geol. stanch' format5
conformitate f. calitatea sau raportul din fragmente reunite printr'un ciment.
lucrurilor conforme: in con formitate cu, congregati(un)e f. 1. corp de rnai
conform. multe persoane religioase sau laice trAind
confort n. ceeace contribue la buna sub aceeas. regula ; 2. asociatiune religi-
stare material& la inlesnirea victim. oasà.
confortabil a. ce contine sau procura congres n. 1. reunire de invAtati, ar-
confort locuinfd confortabild. heologi, literati spre a-si comunica rezul-
confrate m. fiecare din membrii unei tatul studitlor i ideilor lor ; 2. adunare
corporatiuni, unei societAti rnagistrafii de diplomat' pentru a concilia interesele .

sunt colegi, medicii i ziaristii confrafi. guvernelor respective. Congrese au fost :

confraternitate f. relatiune amicall la Viena (1815), Berlin (1878); 3. ironic ;
intre colegii sau rnembrii aceluias corp. congres de rebedenii En. ; 4. in Ame-
confrunth v. 1. a pune persoane fata rica, adunare legislativA : Congresul Sta-
In feta spre a se compara spusele lor ; telor-Unite.
2. a compara In genere, de persoane sau congruent a. exact si potrivit: ter-
lucruri. men congruent. H adv. Intr'un mod con-
confundh v. 1. a reuni deavalma, a venabil.

www.dacoromanica.ro
 con 159 - con
congruitate f. convenient5, propor- conjuratifunle I. I. conspiratiune In
tionalitate. contra Statului, complot In contra unui
coniac a. rachiu de Cognac. principe ; 2. exorcism.
conic a. ce are forma conului. conjurator m. I. cel ce formeazA sau
conifer a. cu fructe In forma de con, conduce o conjuratiune ; 2. pretins vrAjitor.
Ca bradul. f. pl. conifere, familie de
II conlocui v. a locui la un loc cu
arbori dintre cari unii ajung la cea mai altul.
mare infiltime, produc riisinA si lemnulior conlucra v. a lucra impreunA cu altul,
serv5 la constructiuni : brad, molift, pin. conocar m. Mold. V. con5car.
conirostru a. se zice de pAskile cari conochifterità f. Mold. V. conopis-
au ciocul conic : cioard, vrabie, cioc6rlie: tirita.
conivent a. Bot. cari tind a se apro- conopiclai f. soiu de varzA cu bobite
pia : frunze conivente. mari i cArnoase (Brassica oleracea).
coniventä f. complicitate la o fapt5 [Gr. modl.
rea ce trebue sau se poate lmpiedica. conopiatiritii f, insect5 care trideste
conjecturit v. a judeca dup5 proba- prin gràdini, holde si fan*: picioarele-i
bilitAti, dinainte sunt prefkute in niste lopeti, cu
conjecturil f. judecata probabil5, o- cari sapS pAmantul i rupe rAdAcinile
piniune bazatit pe aparente. plantelor ; muscatura-i se considerA ca
conjectural a, care se Intemelazá foarte veninoasd (Grillotalpa). [Al doilea
numai pe conjecturi. element al vorbei pare a fi alavul sane.
conjugh v. Gram, a reuni sau rosti greiere ; pritnul, obscur, a suferit diferite
In ordine gramaticalA diferitele fortne ale alteratiuni populare : Mold. conochifte-
unui verb. rifd, cocoana chifterifd (si izolat chif-
conjugal a. privitor la cAsAtorle unire terild). Munt. coropignifdi.
conjugald. conovitt n. Mold. franghie de care se
conjugare f. Gram. totalitatea for- leagA caii in bivuac. [Rus. IoNovtazt].
melor verbale dupb voci, moduri, timpuri, consacrit v. 1. a Inchina lul D-zeu :
numere pl persoane. a consacra o bisericd ; 2. a destina, a
conjugat a. I. Gram. reunit ; 2. Bot. devota ; imi consacru vieafa studiului;
(frunze) cu foliole asezate perechi-perechi ; 3. a face sacru acest loc fu consacrat
3. Anat. (nervi) cari concurà la aceeas de sdngele martirilor ; 4. a sanctiona,
functiune. a face durabil.
conjunctilun/e f. I. Gram. vorbb consacrat a. I. Inchinat divinitAtii
invariabilA ce sera a uni douà vorbe sau loc consacrat; 2. primit de uz ; termen
douil propozitiuni : ex. si, nici, sau ; 2. consacrat.
Asir. IntAlnire aparentii a dou5 planete consacratifunle f. 1. determinarea
pe aceeas linie dreaptà. Ipentru un uz religios; 2. fig. destinatiune.
conjunctiv a. Gram, se zice de par- consilngean a. §i m. ruda. din partea
ticule carl servA a uni o vorbA cu alta, tatalui.
un sens cu altul : ex. i, nici ; pronume conscient a. V. con§tient.
conjunctiv, care servb a lega o parte a conacolar m. tovarAs de scoal5.
frazei cu un nume sau pronume prece- conscriptifunle f Inscrierea i strati-
dent : Dumnezeu, care este atotputer- gerea anualS a tinerilor pe cari vArsta ii
nic. n. modul care exprima o posibi- chiamA la serviciul militar.
II

litate i e redat prin conjunctiunea sci. conscris a. (pArinte), senator In ye-

conjunctivii f. Anat. membrana mu- chea Roma. II rn. june soldat chemat la
coasA ce uneste globul ochiului cu ple- serviciul militar.
oapele. conseebilit f. V consecventA.
conjunctivital f. Med. inflamatiunea consecutiv a. care urmeazA imediat
conjunctivei: conjunctività granuloasd. In ordinea timpului: serbdri consecutive.
conjuncturii f. ocaziune, inttilnire de adv. fitrA Intrerupere lucreazd vase
II

imprejurári: o conjuncturd fatald. ore consecutiv.

conjurit v. 1. a complota ImpreunA consecvent a. care lucreazA sau ra-
a conjura pierderea unui rival ; 2. fig. tioneazA cu $r, cu ordine sau logiceste.
a evita o nenorocire de care cineva e U n. 1. a doua propozitiune a unui ra-
amenintat ; 3. a abate prin mijloace su- tionament ; 2. al doilea termen al unui
pranaturale magice; 4. a ruga cu stku- raport mateunatic.
int& ; 5. a se uni spre a conspira. consecventii f. I. ceeace rezultil, ceeace
conjurat a. si m. care iea parte la o se deduce dintr'un principlu, dintfun fapt ;
conjuratiune In contra Statulut sau a ca. 2. urmarea ce poate avea un lucru ; 3.
pului situ. important& lucru Idrd consecvenfd.

www.dacoromanica.ro
 con - 160 - con
consemni V. 1. a anunta, a cita in ceva ; 2. adunare care trebue sfi delibe-
a con- reze asupra unor afaceri consiliu de mi-
scris ; 2. a da ordine sa nu iasa
sernna trupele in cazarme. nistri ; consiliu comunal, adunare elec-
consemnati(un)e I. depunerea unei tiva, compusa chma numarul locuitorilor
sume de bani intr'un asezamant public din 7-31 consilieri, cari se ocupa cu in-
Cassa de depuneri i con.semnatiuni. teresele particulare ale comunei ; consiliu
conservh v. 1. a mentine In buná general al ins tructiunii, corp deliberant,
stare : conserva sdndtatea ; 1 a compus din reprezentanpi tuturor gradelor
tinea in casa pe cineva sau ceva. de Invatamant se convoaca odata pe an
conservh f. 1. substanta alimentara (1-25 Septemvrie) spre a discuta chesti-
fiarta i pastrata In cutii ermetic Inchise untie din ramura instructiunii ; consiliu
conserve de came ; 2. un fel de dulceata judetean, adunare electiva. compusa din
uscata : conserve de chitril ; 3. pl. specie 24 membri Cf alaturata pe langa prefect
de lunete cari conserva vederea. spre a discuta despre interesele judetului ;
conservatism n. tendenta politicia- consiliu permanent, alaturat pe langa Mi-
nilor conservatori. nisterul de instructiune publicl ; consiliu
conservati(un)e I. piistrare in per- de rasboin, tribunal insarcinat a judeca
fectd conservatiune. pe militarii cari comit delicte sau crime ;
conservator a. care conservfi ; par- consiliu judiciar, persoang numita de un
tid conservator, care cauta sa mentie in tribunal si fárà consimtirea careia un om,
politica institutiunile stabilite. II m. mem- declarat risipitor ori slab de minte, nu
bru al partidului conservator. poate dispune de averea sa ; consiliu de
conservatoriu n. nume dat scoalei familie, adunarea rudelor, prezidate de
de muzica 1 declamatiune. un judecator, sore a delibera in privinta
consfhtui v. a se sfatui impreuna cu intereselor unui minor.
altii. consimti v. 1. a avea aceeas simpre
consfinti v. a consacra. sau vointa cu altul: eine tace, consimte ;
considerh v. 1. a privi cu luare a- 2. a aproba, a accepta: a consimti la o
minte ; 2. a tinea seama de : a considera propunere.
serviciile aduse ; 3. a stima if consi- consimtimint n. uniformitate de pa-
derd foarte mult ; 4. a privi ca, a tinea reri.
sau a socoti de. consisth v. 1. a fi considerat in esenta
considerabil a. 1. Insemnat prin nu- sa, in proprietaple sale : libertatea con-
mar, pret, putere: sumd, rnultime, pier- sista in a putea face binele, nu Insd
dere considerabild ; 2. demn de consi- si maul ; 2. a se comptme din.
deratiune, puternic, eminent : om consi- consistent a. care are consistenta
derabil. opiniune consistentd.
considerant n. motiv ce precede dis- consistenth f. 1. starea unui lichid
pozitivul unei legi, al unei sentinte. ce capatii un grad oarecare de soliditate ;
considerat a. care se bucura de stima 2. rezistenta cc ofera un corp: ceara are
publica. putind consistenta ; 3. fig. stabilitate, tarie
considerati(un)e f. 1. fapta de a con- de caracter : e un om lard consistentd.
sidera, cercetare atentiva a lua in con- consistorial a. privitor la consistoriu.
:

sideratiune ; 2. ratiune, motiv : am ce- consistoriu n. 1. adtmare de cardinali

dat acestei consideratiuni ; 3, stima ce convocap de papa in vederea unei afaceri
are lumea pentru cineva : el meritd con- importante ; 2. adunare de preoti ; 3. tri-
sideratiunea tuturor ; 4. pl. reflexiuni, bunal ecleziastic (v. dicasterie).
observatiuni. consoanh f. literA ce nu se poate rosti
consign& v. V. consemna. decal alaturandu-i-se o vocala.
consigniu n. 1. instructiune data unui consoartii I. sope.
sef de post, unei sentinele si oricui insar- consolh v. I. a mangaia, a alina in-
cinat a pazi intrarea unui loc public ; sol- tristarea sau durerea cuiva ; 2. a se man-
datul nu cunoaste consigniul ; 2. pe- gaia usor.
deapsa militara oprire de a iesi din Ca- consolä f. 1. mobila de lux, un fel de
zarma ; 3. locul garei unde se depun ba- rnescioarit pentru flori, vase, etc. ; 2. bu-
gajele nereclamate la sosire. cata de arhitectura ce sprijina un caprior,
consilih v. a sfatui. balcon, bust.
consilier m.1. cel ce consiliaza; 2. mem- consolabil a. care poate fi consolat.
brul unui consiliu consilier la Curtea consolati(un)e I. 1. fapta de a con-
de Casatiune. sola mangaiere ; 2, persoana sau lucrul
consiliu n. I. sfat, instiintare data ce consoleaza ; 3. molly de multumire
cuiva spre a-I indemna a tare sau nu de bucurie.

www.dacoromanica.ro
 con - 161 - con
consolator a. §i in. care consoleaza. coniftiintii f. 1. sentimentul interior
consolidli v. 1. a face solid : a con- prin care omul isi dA seama de binele
solida un edificiu ; 2. fig. a face dura- sau de raul ce-1 face ; 2. Ingrijire minu-
bil : a consolida on govern; 3. a asi- tioasA lucrare fdcutei cu convtiinfa ;
gura un fond pentru plata unei datorii libertate de constiinta, drept absolut de
publice : a consolida o rentei, a o intari a crede sau nu, de a profesa sau nu o
prin noi garantii. religiune oarecare.
consolidat a. fkut solid: daforie scut constipà v. a cauza constipatiune.
mind consolidatd, a arid plata e asigu- constipati(un)e f. Incuierea pAnte-
rata' printr'un fond de garantie. celui.
consonanta f. V. consoanli. constituant a. ce constitue, ce intrA
consonantii 1. 1. acordul sunetelor in compozitiune parfile constituanie
muzicale ; 2. Gram. uniformitate de sir- ale unui corp ; Putere constituantA, care
net in terminatiunea vorbelor. singurA are dreptul a stabili sau a schimba
consonantism n. totalitatea consoa- Constitutiunea Orli ; Adunare constftu-
nelor regulele privitoare la schimbarile antfi, care are misiunea de a face o con-
I

lor fonetice. stitutiune politica: Constituanta din 1866

consorte m. 1. sot ; 2. pl. tovarasi votA Constitutiunea Principatelor-Unite,
cari au interes comun intr.() afacere. idevenita In urma legea fundamentalA a
consortiu n. societate, mai ales fi- 'Regatului RomAniei.
nanciarA. constitui v. 1. a face un tot din di-
conspect n. tablou sinoptic ce se ferite part!: sufletul i corpul constitue
poate coprinde cu 0 aruncAturA de ochiu. omul ; 2. a fi o parte esentialA din ; bo-
conspirà v. 1. a se uni pentru un gdfia nu constitue fericirea omului ;
scop, bun sau rAu ; 2. fig. a contribui la 3. a stabili, a organiza : a constitui o
acelav efect, a tinde la acela scop : tofu! societate ; 4. a se constitui prizonier,
conspire; la fericirea voastrei ; 3. a lua a se preda insus justitiei.
parte la un complot In contra Statului constituit a. 1. legal stabilit : auto-
sau a persoanelor publice ; 4. a prepara ritate consfituitd ; 2. care are un corp
in secret : conspirer' moartea inamicului. bine sau rAu format : tdruir bine con-
conspirati(un)e f. 1. complot in con- stituit,
tra Statului ; 2. cabalà particulara ; 3. In- constitutional a. 1. conform consti-
telegere, Invoeala secretii. itutiunii : lege constitulionald ; 2. supus
conspirator a. vi In. care conspirA. unei constitutiuni monarhie constitu-
consta v. 1. a consista ; 2. a se corn- Ifionald.
pune din casa-i constd din cinci Ca- constitutionalitate 1. calitatea lu-
mere. crului conform constitutiunii.
constant a. 1. statornic, staruitor : runic constituti(un)e f. 1. totalitatea de-
constant ; 2. fig. care nu se schimba imentelor esentiale, compozitiunea lucru-
in lumea asfa nimic nu-i constant. Irilor constitufiunea corpurilor ; 2. tern-
constantil f. aria sufleteascA, stAru- Iperamentul unei persoane constitufiune
inta, statornicie. irobuste i; 3. legea fundamentalA a unei
constatil v. 1. a stabili adevArul unui Carl care determina datoriile st dreptu-
fapt ; 2. a consernna /Minn act. rile cetAtenilor si ale guvernului : Con-
constatare f. fapta de a constata st stitufiunea romdnd, introdusA I Intoc-
lucrul constatat. mita dupA modelul celei belgiene din 1866,
constlitlitor a. care constA din : movie fu modificatA in anii 1870, 1884 st in
constdteitoare din livezi, pdcluri. 1917 la Iasi. V. conventiune.
constelat a. presArat cu stele ; aripi constitutiv a. ce servA de fundament,
lungi i constelate E. de bazA esentiala, unui lucru.
constelati(un)e 1. grupare de stele comstiut a. constient.
fixe : Ursa mare vi Ursa mica sunt constrange v. 1. a sill pe cineva a
consfelafiuni. !face ceva ; 2. a Indatora pe cale juridicA.
consternà v. a lovi cu uimire si des- constrangere f. fapta de a constrAnge
curajare. starea persoanei constrAnse.
consternare f. descurajare unitA cu constructi(un)e f. 1. edificiu con-
uimire l cauzatA de o mare nenorocire. struit ; 2. dispozitiunea diferitelor pArti
comitient a. Filoz. care are cunostintA ale until edificiu, ale unei masini ; 3.
despre un tapt, despre an lucru. Gram. asezarea vorbelor si a propozitiu-
conatlincios a. care are constiinta, nilor dupA regulele limbei.
care cauti a face bine. II adv. intr'un mod constructor m. cel ce construlevte,
constlincios. care runcaste arta de a consirui.
L. ineanu.- Dict. Universal. 11
www.dacoromanica.ro
 con - 162 - con
construi v. 1. a forma un tot din s'a mAncat intfo cafenea, intr'un restau-
diferite pIrti construiesc o masind ; 2. rant.
a dura o cash', a zidi ; 3. a desena : a consumator a. care consumA. 11 m.
construi un poligon; 4. fig. a dispune cel ce cumpAre mArfuri pentru trebuin-
pArtile : a construi o teorie ; 5. Gram, tele sale, care cheltuieste intr'o cafenea
a aseza vorbele dupe' regulele limbei. sau intr'un restaurant.
consubstantial a. care e din una si consumatiune 1. Med. slAbire trep-
aceeas substantl, vorbind de cele trei tatA cauzate de unele boale cronice.
fete ale sfintei Treimi. cont n. 1. socotealA : a face un cont ;
consul m. 1. unul din cei doi magis- cont curent, contabilitate intre dou5 per-
trati cart aveau In timp de un an prin_ soane dintre care una primeste i de' bani
cipala autoritate in republica romanfi 2. pentru cealalte ; Curtea de conturi, in-
se zice si de cei trei magistrati cari gu- stituitA pentru a verifica conturile admi-
vernaril republica francezA dela 1799 - nistratiunilor Statului ; 2. fig. raport a-
1804 Bonaparte fu intdittl consul ; 3. mainuntit, seamd : a da cont de o mi-
agent inskcinat (mai ales in porturi) a siune ; a finea con t de purtarea sa (=fr.
reprezenta interesele natiunilor intr'o tarS compte).
strAin5. coat n. Mold. testea ; conf de hdrtie.
consular a. ce tine de consul: dem, [Ling. KONCI.
nitate consulard. if m. cel ce fusese con- conth le 1. a socoti; 2. fig. a-si pro-
sul la Roma. :mine contez a veni mdine ; 3. a se in-
consulat n. 1. demnitate de consul ; 'crede In cineva contez pe tine.
2. functiune de consul intr'o Mee strAine ; contabil m. cel insArcinat cu tinerea
3. resedinta unui consul ; 4. guvernul con- si darea conturilor.
sular in Franta dela 1799 pAnfi la 1804. contabilitate f. 1. arta si modul de
consult n. consultatiune medicare. la tinea conturile : contabilitate corner-
consulth a. 1. a Iua consiliul cuiva ciald ; 2, totalitatea conturilor tinute
a consulta un amic, urt medic ; 2. a contabilitate in reguld ; 3, partea unei
cerceta spre a afla ceva : a consulta re- administratiuni sau a unei case de comert
gistrele. special inslrcinatA cu tinerea conturilor.
consultant a. care cll consilii : me- contact n. 1. starea a dou5 corpuri
dic, advocat consultant. U m. cel ce (IA ce se ating ; 2. fig. legaturl, frecventare:
sau cere o consultatiune. contactul lumii.
consultati(un)e f. 1. fapta de a con- contadin m. Oran din Italia : svdrle
suite ; 2. reunire de medici cari delibe- vesel portocale 'n voiosul contadin AL.
reazA asupra unei boale ; 3. pArere scrise contagios a. 1. molipsitor: boald
motivatI, datA de un advocat Inteo contagioascl ; 2. fig. se zice de un vitiu,
chestiune ju de o erezie.
consultativ a. instituit pentru a da contagiune f. 1. comunicarea unei
pIreri, consilii comitet consultativ ; vot boale prin contact ; 2. fig. se zice de
s

consultativ, dreptul de a-si spune p5re- toate lucrurile rele, cari se comunicl prin
rea, nu InsA si de a vote. frecventare sau prin exemplu evitafi
COIIUM n. consurnatie: magazin de contagiunea vifiului.
consum. Contaminh v. a man% a pAngAri.
consumh v. 1. a distruge cu totul, a conte in. titlu de nobletA in occident,
nimici focul consumd lemnele ; 2. a intermediar intre baron si marchiz.
contemplh v. a considera cu aten-
distruge printr'o intrebuintare folositoare:
a consuma proviziunile ; 3. a risipi : tiune, a examine cu mintea.
gi-cs consumat puterile ; 4. fig. a sa- contemplati(un)e f.meditatiune pro-
varsi pe deplin, a desAvArsi a consuma funcIA.
o opera, o crimd ; 5. a se slei din ce contemplativ a. 1. chruia ii place
In ce mai mult, a se istovi s'a consu- contemplatiunea : spirit contemplativ ;
mat de atcita »tuned 2. petrecut in meditatiune: vieafa con-
consumat a. 1. desAvArsit : abilitate templativa a ailugdrilor.
consumatd ; 2. foarte invAtat, foarte ex- contemplator a. §i m. care contempl5.
perimentat om consumat in afaceri. contemporan a. §i m. 1. care e din
consumati(un)e f. 1. fapta de a con- acelas timp ; 2. din timpul actual : lite-
sume, desAvArsire pdai la consuma- ratura contemporand.
fiunea secolelor ; 2. uzul ce se face cu contencios n. se zice in administra-
obiectele producfiunea trebuie sá fie thine de tot ce poate da materie la pro-
in raport cu consurnafiunea; 3. vAn- ces si de personalul ce se ocupl cu a-
zare de marfuri; 4. ceeace s'a blut ori ceaita: serviciul contenciosului.

www.dacoromanica.ro
 COU - 163 - Con
contenenta f. retinere, rezerv5 : cu rupt5 a p5stilor unui tot : solufiune de
contenenta CAR. continuitate, mice diviziune a pirtilor
conteni v. a inceta, a face sa' inceteze mai inainte continue; 2. duratil continui.
pasdrea nu mai conteneste de a canta continut n. coprins, ceea ce-i coprins
ISP. lit. CONTENERE, printr'un intermediar In ceva.
grec bizantinl. continuu a. 1. ce dureaz5 fáril in-
contes (contos) n. 1. odinioar5, manta trerupere ; 2, ale aril parti nu sunt se-
lunga siimblinitA: contesul cc/ de postav parate: linie continua; 3. a c5rii durata
alb, blanit cu samur, al beizadelii Fn..; nu e intreruptá friguri continue.
2. azi, hain5 t5r5neascA lung5 i larg5, contuar n. biuroul unui bancher fr.
brodatà i imblAnita cu piei de vulpe, comptoir).
purtatà la zile mari. [Pol. KONTUSZJ. contoman n. Mold. cojoc cu gulerul
contesfi f. sotia contelui. de blanli de oaie, iar gatul i pieptii cu
contesta V. 1. a nu admite, a nu voi vulpe sau cu lup (putea costa dela 60
sa recunoasch un drept ; 2. a nega un 80 lei): contomanul se poarta numai
fapt; 3. a fi in discutiune. la sarbatori de fdranii cuprinsi din
contestabil a. ce se poate contesta. Tecuci. [Compromis din contos si din
contestatilunle f. 1. fapta de a con- (su)rnan].
testa : contestafiune judiciard ; 2. lucru contopi v. 1. a topi la un loc cu alt-
contestat disput5, desbatere. ceva ; 2. fig, a uni strans. [Neologism
context n. 1. textul unui act, totali- modelat dupá lat. confundere].
tatea clauzelor sale ; 2. textul considerat contopire f. lucrarea de a contopi (la
in raport cu legatura ideilor sale. propriu i figurat), fuziune.
contextura f. 1. tesatura, inlantuirea contopist m. pop. concepist: en con-
pArtilor unui tot : context lir a muschilor ; fopist ca mine CAR. [Nefilt. RONZEPIST].
2. legatura pArtilor unei opere literare. contorsiune f. 1. contractiune violenta
contiguitate f. starea a dou5 lucruri a muschilor; 2. gest fortat, grimasi.
ce se ating. contos n. V. contes.
contina f. V. concina : am jucat con- contra .prep. I. In directiune opusi,
fina cu niste papugii CAR. Mtá in fafâ: in contra curentului; 2. fig.
continator a. i m. care contine ; con- a se lila in contra cc cineva ; 3. ceea
fincitorul e mai mare deceit confinutul. ce-i opus : pro si contra ; din contra,
contine V. 1. a avea o capacitate, 0 cu totul altfel.
intindere oarecare : aceasta butie con- contra-amiral rn. Miter superior in
fine 200 litri ; 2. fig. a retina, a infrana marina militara, mai prejos de vice-amiral,
I
d confine gloata, furia. [Neologism mo- contrabalanta v. 1. a face echilibru ;
delat dup5 fr. contentr). 2. fig. a egala in putere, valoare, merit.
continent n. mare intindere de ph.- contrabandii f. fapta de a introduce
mant: Continentul Vechiu, Europa, Azia pe furis intr'o tarä m5rfuri oprite sau sti-
si Africa ; Continentul Nou, America si puse vAmei.
Oceania. contrabandist m. eel ce face con-
continenta f. castitate perfect5. trabanc15.
continental a. cu privire la continent : contrabas n. 1. tonul de sus in jos,
blocul continental. la un Mvel inferior; 2. cea mai mare din-
contingent a. Filoz. ce poate s5 fie tre vioare cu trei coarde.
sau sii nu fie, In opozitiune cu necesar. contrabasist m. muzicant care cant5
I n. 1. ceeace se poate sau nu se poate din contrabas.
Intampla ; 2. partea de muna sau de contracciu m. cel ce face un contract.
bani ce fiecare trebue sá dea ; 3. num5- contract n. 1. conventiune intre doui
rul de soldati ce trebue sA dea o locali- sau mai multe persoane; 2. actul SCOS
tate determinat5. ce constat5 aceast5 conventiune: contract
contingenta f. starea lucrului con- de vanzare, de casatorie.
tingent. contracta V. 1. a face un contract
continua v. 1. a nu Intrerupe un lu- sau conventiune cu cineva : a contracta
cru inceput continua citirea; 2. a pre- 0 alionfd; 2. a fi atins de o boal5,
lungi a continua un zid ; 3. a nu se insusi apucaturile (mai ales rele), a face
opri, a nu inceta. datorii ; 3. a strange cu putere: a con-
continuare f. I. fapta de a continua ; tracta muschii ; 4, a micsora volumul
2. durata prelungitb. cu apropierea p5rtilor frigia contrac-
continuator m. cel ce continua o lu- teazel, aildura dilata; 5. a reuni dou5
crare inceputa de altul. vocale sau dou5 silabe spre a forma una
continuitate f. 1, legbtur5 nelntre- singura: nu ai se contractà In n'ai.

www.dacoromanica.ro
 con - 164 con
contractant a. care contracteaza: par- trar altora; 2. a impiedica, a se opune:
tile contractante, a contraria un proiect.
contractil a. Med. susceptibil de con- contrarietate f. 1. opozitiune Imre
tractiune. lucruri contrare: contrarietatea gustu-
contractilitate f. proprietatea celor rilor; 2. ceeace contrariaza i efectul :

contractile. piedica, ciuda, necaz.

contractitunfe f. 1. strangere tare si contrasemnk v. 1. a adaoga semna-
instantanee a muschilor; 2. scaderea vo- tura sa pe un act dupa cel ce l'a dresat;
lumului unui corp sub influenta friguIui; 2. a pune pe coperta unei scrisori nu-
3. reducere a dotia vocale sau silabe in- mele expeditorului.
tr'una singura, contrasemnfiturii f. semnatura celui
contradant a. 1. dant vioiu J usor ce contrasemneaza.
executat de 4 sau 8 persoane, puse unele contrast n. 1. opozitiune intre doua
in feta altora ; 2. aria ce Insoteste con- sau mai multe lucruri dintre cari unul
tradantul. Iface sa reiasa pe celalt contrastul ca-
contradicti(un)e f. 1. actiune de a racterelor; 2. efect produs de un artist
contrazice; 2. opozitiunea sentimentelor sau scriitor prin mijlocul opozitiunilor.
sau a discursurilor cuiva : a admite con- contrast& v. 1. a fi in opozitiune, a
tradictiunea; 3. opozitiune intre douà face contrast; 2. a produce contraste, In
sau mai multe lucruri: contradicliune pictura.
intre vorbe i fapte. contraveni v. a lucre Incontra legii
contradictoriu a. ce implied' contra- sau
dictiune: judecatá contradictorie, cea contravenient m cel ce comite o
facuta in prezenta partilor, In opozitiune contraventiune.
cu cea data In lipsa. contraventi(un)e f. calcarea unei
contrafficktor m. cel ce se face vi- legi, ordonante, a unui regularnent.
novat de contrafacere. contrazichtor a. caruia ii place a
contraface v. 1. a reproduce prin i- contrazice.
mitatiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: contrazice V. 1. a zice contrarul ; 2.
a contraface semndtura. ,a fi In contrazicere cu sine Insus.
contrafacere f. I. fapta de a con- contrazicere f. 1. contradictiune; 2.
traface sau imita efecte publice, monede ; raspuns juridic la declaratiunile partii
2. reproducere sau imitare frauduloasa a adverse: Ara contrazicere, lard a se
unei productiuni sau opere straine; 3. putea zice incontra, sigur.
falsificarea unei scrisori, a unei semnaturi. contribuabil m. supus la contribu-
contralto m. cea mai grava dintre pune.
vocile femeiesti, contribui v. 1. a ajuta la execupunea
contraloviturá f. I. repercutarea u- unui plan, la succesul unei intreprinder.;
nui corp asupra altuia ; 2. fig. eveniment 2. a plat partea sa dintr'o cheltuiala co-
ce rezulta indirect dintfaltul. rnuna.
contramand& v. a revoca un ordin dat. contributitunDe f. ceeace fiecare da
contramarck I. bilet dat de contro- din parte-i la o cheltuiala sau sarcina
lorii unui teatru celor ce ies motnentan comma; contributiuni directe, cari lo-
din sala cu intentiunea de a reintra. vesc direct persoana si averea contribuz-
contramarv n. marsul unei armate bilului, Ca fonciera, dare personala, so-
opus celuia cc parea ca voieste a face. sele, patenta, licenta de bauturi spirtoase;
contraordin n. revocarea unui ordin. contributiuni indirecte, cari lovesc obi-
contrapartidà f. 1. exemplarul dublu ectele de consumatiune, ca impozite pe
al unui registru ce servii de verificare; bauturi, tutun, timbrn, varna.
2. proiect, sistema contrara ; 3. parte de contritiune f. durere vie si sincera
muzica opusa alteia. de a fi pacatuit contra lui Durnnezeu.
contrapunct n. 1. arta de a corn- control n. /. registru ce serva a ve-
pune muzica cu mai multe partide; 2. rifica un altul; 2. verificare: dreptul de
muzica compusa. control.
contraproiect n. protect opus altuia. control& v. 1. a verifica ; 2. fig, a critica.
contrapropunere f. propunere o- controlor rn. agent sau functionar
pusa alteia. insarcinat a exercita un control.
contrar a. 1. care e contra sau in o- controversk v, a discuta, a desbate.
pozitiune cu alrul: ziva si noaptea sunt controversä f. desbatere asupra u-
contrare; 2. nefavorabil: climd contrard nei chestiuni de filozofie sau de teologie.
so net tatii. controversist m. care trateaza des-
contrara v.1. a zice sau a face con- ore materii de controversá.

www.dacoromanica.ro
 con - 165 - cop
contumace n. refuzul acuzatului de convex a. curbat In afari: oglinda
a compare in justitie pentru o afacere convex&
criminalä. II m. cel ce se sustrage unei convexitate f. starea lucrului convex.
judecati criminate. convictiune f. 1. credinti sigura des-
contundent a. ce rAneste prin stri- pre adevarul unui (apt: 2. dovada nein-
vire, ce face contuziuni (cu un ciocan, doioasi despre un lucru.
baston). convietui V. a trai Impreuna.
contur n. 1. liMe ce delimiteaza un convinator a. propriu a convinge.
corp; 2. fig. abia conture triste i urn- convinge v. 1. a sili prin rations-
bre au rdrnas En. mente sau probe evidente, a recunoaste
contuziune f. vatamare produsa de adevirul unui fapt ; 2. a se asigura de
un corp contundent. realitatea unui lucru.
convalescent a, care se scoala din- convingere 1. 1. fapta de a convinge;
tr'o boalb. 12. convictiune.
convalescentai f. starea unei per- convins a. care crede in realitatea u-
soane care se intremeaza. nui lucru.
convenabil a. ce se cuvine ; situa- convocis v. a da de stire sau a or-
fiune convenabilei. dona sa se adune.
convenienta f. 1. raport, conforrni- convoiu n. 1. reunire de care de tratts-
tate; 2. pl. bunacuviinta social& port sau de vite de samar: convoiu de
conveni v. 1. a consimti, a martu- ,proviziuni ; 2. cantitate de munitii ce se
Hsi : a convent ca e asa ; 2. a face o transporta intr'o tabari sau intr'un ores
invoiala: a convent asupra prefului ; irnpresurat ; 3. sir de vagoane trase de
3. a fi convenabil, a placea aceastd aceeas locomotivi i formand un tren;
casid imi convine ; 4. a avea conformi- 4. cortej ce insoteste pe un mort palid
tate de gusturi, mai placea. convoiu, pierdut, What, coloanii fune-
convenit a. de conventiune. rani Ai. (-= fr, convoi).
conventional a. ce rezulti dintr'o convorbi v. a vorbi cu cineva, a se
conventiune: valoare convenfionalii ; de intretine.
conventiune, despre care s'a convenit convulsionar a. care are convulsium.
dinainte: semne de convenfiune. H m. convulsiune f. 1. contractiune brusci
membrul Conventiunii nationale franceze si involuntari a muschilor ; 2. pl. fig.
dela 1792. miciri violente si dezordonate cauzate
conventi(un)e f. 1. invoiala intre de pasiuni convulsiuni de desperare ;
dotra sau mai multe persoane; 2. pact 3. turburari profunde ce agita Statele,
intre doua State: convenfiune de co- convulsiv a. 1. care e de nature con-
merf ; 3. clauzele, conditiunile unui act. vulsiunilor ; 2. insotit de convulsiuni: fuse
V. Nume proprii. convulsive,.
converge v. 1. a tinde catre acelas cooper& v. a lucre impreuna cu unul
punct; 2. fig, a tinde catre aceias tinta sau mai multi altii.
toate uneltirile noastre converg ciltre cooperativ a. care face ca opintirile
acelas scop. tuturor celor interesati si contribue la
convergent a. care converge. imbunatatirea fiecaruia societate coo-
convergent4 f. Geom. dispozitiunea perativd.
Hnuilor indreptate care un acelas punct. cooperativii 1. societate cooperativi,
conversh v. a sta de vorbb cu cineva. cooperator m. cel ce coopereazi.
conversati(un)e f. 1. convorbire fa- coordonh v. a pune in ordine, a dis-
miliara ; 2. arta sau modul de a converse, pune dupi anumite raporturi.
conversiune f. 1. schirnbare de for- coordonatil f. 1. Gram care cores-
ma ; 2. schimbare de front a unei trupe; punde una alteia propozitiune coordo-
3. reducerea taxei dobanzilor la o da- nate" ; 2. pl. Geom. distante cari deter
torie de Stet: conversiune de 5 la 40 0. mini pozitiunea unui punct pe un plan,
converti v. 1. a schimba un lucru In- pe o suprafati sau in spatiu.
tx'altul, a transforma ; 2. a schimba in copgcel m. 1. arbust ; 2. fig. prunc
bani: a converti titluri in numerar ; (adica care merge copicel): prea cu min te
3. a schimba religiunea, opiniunea. mare ca de copticel PANN; 3. pl. copi-
convertibil a. ce se poate converti eel, numele popular al balsaminei. II adv.
in altceva: bilet convertibil in orgint. drept In sus, vorbind de pruncii cari in-
convertit a. si m. cel ce a parisit o cep sa umble cdnd incepusem a merge
religiune spre a imbratisa alta. copdcel CR.
convertitor m, cel ce cauti a con- copaciu m. arbore (care nu di roade)
y et ti. [Albanez KOPAd, bustean].

www.dacoromanica.ro
 cop - 166 - cop
copaie f. 1. albie mica In care se tine copila f. 1. flica ; 2. fatg tanara.
mMaiu si se frarnanta painea ; 2. lada In copilandru m copil mare (pang la
care curge Mina morii. [Slay. HOPANIA], 20 de ani).
copalt n. Mold. Ingropatul porumbu- copil5resc a, de firea copiilor, ce tine
lui. [Tras din slay. KOPATI, a sapa]. de copilgrie: joc copildresc.
copaitä f. teica morii. copilfiri v. a-si petrece copilgria cu
copan a. sold de pasare. [Cf. bulg. cineva.
'COPAN, pisalog (de unde coapsa, dupg a- copilar;e f. I. varsta omului dela nas-
nalogia formei)]. tere cam pana la 12 ani; 2. fig. ince-
copfirtas m. cel ce imparte cu altii. put ; copildria artei ; 3. pl. vorbe sau
copal 1. 1. carlig de incheiat, cata- apucaturi de cora
rarng ; 2. plasa de pescuit, fixa, suspen- copilfiros a. copilaresc (cu o nuantil
data. [Turc. 1COP6A forma coped a fost pejorativa): om copildros.
abstrasa din plural]. copilet m. I. mIgclita la raclacina co-
eopa 1. 1, gaura mare facuta de Des- paciului sau a porumbului copilefii se
cart in ghiata ca sa pescuiasca ; a se duce mai rrumesc irati sau pui ; 2. pl. capri-
pe copea, ram, a se inneca, a se pra- orii alipiti de spatele caselor taranesti.
pacli : v'afi dus pe coped' cu toatei stne- [Lit. copil mic (cf. fr. fine d'artichaut,
cheria voastrei CR. 2. Mold. sgritura vlg star de anghinarg)].
calului In galop escadroanele se miscd. copios a. si adv. prea imbelsugat
saltei 'n copce AL. [Bulg. KOPKO. galirS ospdf copios.
In ghiata sensul 2 e obscur].
s copist m. cel ce copiazg.
copeicA 1. banut rusesc In valoare de copita f. 1. unghia calnlui sau a ma-
vr'o 4 centime. garului 2. Tr. babita (palgria ciupercei
coperi v. (poetic) a acoperi: vdrsdnd a vand forma unei copite). [Slay. ICOPYTO].
veipaie lind ce lumea coperea AL [Lat. copital f. V. capita: cc copifi de iarbd
COOPERIRE]. grasci POP.
coperis n. acoperis (poetic): pe sub coplesi V. 1. a acoperi peste tot cu
inalte coperisuri AL. apg, a inneca ; 2. a apasa tare In jos, a
copertà f, 1. plic de scrisoare ; 2. in- strivi sub greutate sau multime ; somnui
velitoarea unei carti ; 3. podul unei corgbii. l'cz coplesit. [Albanez TCAPLIS].
copia v. 1. a scoate o copie ; 2. fig. coplesit a. 1 inundat ; 2. garbovit,
a imita gesturile i faptele cuiva. incovoiat.
copiar a. de copiat scrisorile corner- copoiu m. 1. caine mare de vanat
dale : registru copiar e obligatoriu. care descopere i sgorneste fiara ; 2. fig.
côpie f, 1. scrisoare facuta dupa alta ; agent de politie foarte lndernanatec. Wog.
2. reproducere exacta a unei opere de irom5],
arta ; copie de pe naturg. descrierea 11- coporan m. zeghe, anteriu tfiranesc
nor tipuri cu tendenta satirica ; 3. text (Ialomita). [Croat ICOPORAN1,
manuscris dupti care compun tipografii. coporie f. lemn de coasa : i coporia
côpie f. cutit de tgiat sf. agnet. [Slay. rode c'a sceipat de ger. [Alterare din
aorta, sulital. toporie. derivat din topor].
copil m. 1. baiat sau lath* (cu sau fara coprina f. numele popular al narci-
nodune de varsta) copil din flori, bas- sului: rumend ca coprina. [Cf. macedo.
tard ; 2. copil pang la doisprezece ani : roman cdprinei, lanS de capra].
doi copit ; 3. urmas. mostenitor : a mu- coprinde (cuprinde) v. 1. a prinde
nit feird copii ; 4. (odinioarg) copii de cu ambele maini sau brate, a apuca :
casa. feciori de boieri dad la Curte pe moartea rece le cuprinde AL, ; 2. tig. a
langa Domn i formand garda interioarg ocupa cu putere, a cotropi: a coprins
a palatului (in numgr de 500); 5. (cbpil) pcinidnt si tnare ; 3. a avea in sine, a
tatang de usa : 6. botul sau ciocul leucei; contine: clasainsectelor coprinde peste
7. cracii sau colturile scoabei dulgherului. 200.000 de specii; 4. a imbrgtisa getn-
[Vechlu-rom. civil, bastard (si azi in duri ce au cuprins tot universul E..
Maramures), adicg copil din flori (in o- [Lat. COMPREFIENDERE, de unde cuprinde ;
pozitiune cu cocon sau fecior, copil le- forma paralela coprinde e literara si mo-
St.): cel ce va zice cd-i copil, nestiind derng].
ed... l'au feicut adevdrat fecior clupd coprindere (cuprindere) f. fapta de
leage... (Pravila din 1646)=albanez ler. a coprinde Si efectul el: 1. ocupadune
slugg, bastard ; sensul 5 prezintg o me- militarg coprinderea Rabovei; 2. con-
tafora curioasa ; cele doug carlige marl tinut ; coprinderea scrisorii.
ale usii sunt asemanate cu -doi feciori coprins (cuprins) a. 1. apucat; co-
(cf. copilef)j. prins de spainzei ; 2. ocupat militAreste:

www.dacoromanica.ro
 cop - 167 - cor
cetate anevoie de coprins ; 3. avut, cu rosu, produs in mare de o aglomeratiune
dare de mana o fata de tdrani cu- de polipi coralul se pescuieste pe coas-
prinsci, sat cuprins trumos. n. 1. in- tele Mediteranei, se lucreath si se pole-
tindere mare sau mica : casa, mosie, tinut ; ieste in forma de obiecte de ornament ;
2. continut coprinsul sentintei. 2. rosu ca coralul.: pe a lui buze de
coprinzittor a, care coprinde sau coral Em.
contine, coralinfi t, materie colorantA ro.?ie-
copt a. 1. gbtit la cuptor ; 3. fiert, prd- portocalie.
jit : ou copt ; 3. se zice despre roadele Coran n. cartea sfAnta a Muzulma-
pamAntului gata de a fi culese sau man- nilor, care contine legea lui Mahomed.
cate poatne coapte; 4. gata de a se sparge: Coranul e o colectiune de dogme i de
bubd coaptc ; 5. fig. ajuns la deplinA precepte, care formeazA unicul izvor al
desvoltare (fizica sau morala) : om copt, dreptului, moralei i administratiunii mu-
dela 30-60 de ani minte coaptd, Jude- zulmane.
cat& solida. n. coacere : grdut incepe
II corasan n. Mold, ciment de caramidit
a da in copt. pisatA cu var ; sail:IA.120 de corasan,
coptorosit a. 1. &mos ; 2. fig. ros : Horde uscate ale pelinitei, Intrebuintate
coptorosit de vtii. [V. captor]. in farmacie. [Turc. KHORASAN, lit. var de
copturh f. rezultatul coacerii: 1. lu- Corasan].
cru copt, prajitura ; 2. baba' coapta, pu- corasla 1. Mold. 1. V. colastril; 2.
roiu. [Lat. COCTURA]. lapte fiert i prefacut Intr'un tel de jintitA.
cktpulat 1. Gram. vorbd care leaga su- coräsli v. Mold, a se preface la tiert
biectul unei propozitiuni cu predicatul ei. laptele in branza.
copulativ a. care servd a lega : pro- corb m. 1. pasare rapitoare din ordi-
pozifiune copulativd. nul vrAbiilor cu penele negre, cutbeaza
cor n. 1. reunire de persoane cari in stAnci si pe arbori inalti ; 2. varietate
cAntA ImpreunA ; 2. cAntare executata de de struguri (negri ca pane corbului). [Lat.
un cor ; 3. poezie liricA in tragediile vechi CORYLIS], adv. negru corb, negru curet
II

si in unele tragedii moderne: corurile (vorbind de parul calului).

din Atalia lui Racine ; 4. compozitiune corbanch 1. Zool. batcA (spinarea
de muzicS, constand din mai multe pArti acestui peste e de un verde-caleniu).
executate de mai multe voci pentru fie- corblu a, negru ca corbul: negru ca
care parte : cor de Rossini; 5. partea aripa corbie AL.
bisericii unde se cant& oficiul divin ; cele corchezi v. Mold, a corci: au car-
noud coruri de ingeri, cele noua ordini chezit graiul streimosesc CR.
ale ierarhiei ceresti. coral v. 1, a imperechia animale de
corabatich 1. 1. Bot. albAstrea ; 2. soiuri diferite, a amesteca pun Impere-
Zool. dumbraveanch (ale cArii pene sunt chere rasele (ex. o catea cu un ogar, cu
de un albastru nuantat). [Origins necu- un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a
noscutà]. degenera. [V, corciu].
corabeh t, prajitura din Mina, unt, corcie t. Mold. coverga. [Originas ne-
oud qi zahAr : cloud oca de cordbiele cunoscuta I.
AL, [Lit. prajiturA in forma de corabie corcit a. amestecat, vorbind de specii
(v, cordbioar0]. animale sau de rase umane.
corabie I. bastiment de mare ; tam. corcitura f. soiu corcit.
i s'au innecat corAbiile, e rAti dispus. corciu a. si m. ibrid, bastard: fii
[Slay. xoLuni]. corci i fdrd cuget NEOR. [Ung, KOROS].
coralbieasch f. un tel de hora $ aria corciu ii. Buc, tufa sub un corciu
ce o Insoteste: ..ncepe a ecinta din flu- de rosmarin. [Rut. Roa].
ter o cordbieascd CR. [Lit, hora cora- corcoath 1. buleandra cu corcoate
bierilor sau marinarilorl. g cu petece. [Origins necunoscutA].
corfibier 1. om intrebuintat la
na. corcodan m. Tr. V. cnrcan. [Compro-
carma corAbiei, marinar ; 2. stapAn de mis din cured si finalul din (cosco)dar],
vas plutitor. corcodu, m. soiu de prun care se
corabioarà f. 1. corabie mica; 2. pl. cultivS pentru fructele sale comestibile
zaharicale numite corab..ele, (Prunus cerasifera). [OriginA necunos-
coral a. care aria in cor, care for- cutA].
meazA tin cor : templu coral. n. can-
1 corcoduqh f. fractal corcodusului, de
tec religios la Protestanti un coral de coloare galbena sau rosie Inchish.
Luther. cordar n. Mold. ferestraul dogarilor,
coral n. sau mcirgean, 1. specie de [V. coardd].
arbust ca ptatra de vArtos, de obiceiu cordea f. tvlold. 1. panglics ; 2. tenia;
www.dacoromanica.ro
 cor 168 cor
3. un tel de joc In cfirti: juca parola corespondent a. care e in cords-
sau cordeana AL. [It. CORDELLA, printr'un tiune cu alte lucruri. II rn. 1. persoana
intermediar grec modern]. cu care stain in corespondenta: cores-
cordel n. ipangea cu maneci, din aba pondentul unui ziar ; 2. persoana !mar-
cusuta cu gaitane sau cordele (In Oltenia). cinata a ingriji de trebuintele unui tanar,
cordenciu m. Mold. si Tr. bucata de departat de familia sa.
lemn a melitei cu care se rup firele de corespondent& f. 1. schimb regulat
canepa. [V. coardd]. de scrisori i scrisorile insesi: citesc co-
cordial a. care vine din inima ; pri- respondenta sa; 2. report ee afaceri co-
mire cordiald. merciale; 3. conformitate de idei, de sen-
cordialitate I. bunavointa sincerii. timente.
cordon n. 1. panglica WA a unor corespunde v. 1. a fi In conformi-
ordine de cavalerie: mare/e cordon al tate de sentimente, de idei ; 2. a fi in
Coroanei Romdniei; 2. sir de posturi comunicatie; aceastcl camera cores-
garnisite cu trupe; cordon sanitar, linie punde cu o galerie.
de trupe stabilita spre a opri comunica- corespunzAtor a. care corespunde,
tiunea cu o tar& bantuita de o boala epi- in raport sau in conformitate cu altul.
dernica. cora 1. 1. Tr. cos, paner; 2. (Olte-
cordonag in. 1. soldat de cordon, nia) fofeaza piuei sau pivei. [Sas. Korarl.
granicer; 2. pl. od. militie Intocmita la corhan& I. Mold. coasta inclinata de
1834 spre a sprijini picheturile: cordo- deal unde pasc vitele: prin toate cor-
nasii si potecasii Pam hanele, coclaurile CR. [Origina necunos-
corduc (curduc) n. Mold. Inscorto- cuta].
F.area sau curmarea limbei (la vite). [Rut. cori nr. pl. Mold. pojar. [Rus. wad
Rom:dua]. coriandru m. planta din familia
corect a, 1. ce are o forma exacta, umbeliterelor, ale carii seminte proaspete
pura: desen corect; 2. conform regulelor miros a paduche de lemn, iar uscate
gustului: locutiune corectd; 3. fig. scru- devin aromatice si se fac dinteinsele
pulos om corect. cofeturi, vulgar: buruiana pucioasei.
corectii v. a indrepta, a corija. coridor n. galerie Ingusta facand sa
corectional a. care priveste simplele comunice mai multe apartamente.
delicte: pedeapsd corectionald. II n. tri- corifeu in. 1. cel ce conducea cora-
bunal corectional, care judeca delictele si rile In tragedia greacA; destul, deveniti
crimele cornise de copii mai mici de 20 tragici ca niste corifei AL.; 2. fig. cel
ani; s'afla ate until In mai toate ju- ce ocupa intaiul rang.
detele. corigent a. 0 in. scolar care trebue
corectitudine 1. corectiune. sa dea un nou examen la unele materii
corectiune f. 1. lucrarea de a corecta la cari a cazut.
sau corija; 2. calitatea lucrului corect; corigentii f. starea elevului corigent.
3. pedeapsa: a da o corectiune; casa corijà v. 1. a scoate greselile, a in-
de corectfune, unde se inchid copiii dez- drepta; 2. a face mai bun, mai laborios,
ordonati din ordinul parintilor sau In mai docil; 3. a Insemna greselile pe o
virtutea unei sentinte judecatoresti. corectura.
corectiv n. ceeace corijeazA. corimb in. Bot. modul cum sunt na-
corector rn, 1. cel ce corijeazd; 2. tural dispuse florile sau fructele la unele
cel ce face corecturi. plante, de pilda florile ghiorghinului.
corecturi f. coalii de tipar pe care corindon n. piatra scumpa, cel mai
se insemneaza indreptarile de facut. dur dintre minerale. dupa diamantul.
corelati(un)e f. relatiune reciproca corintian a. din Corint; ordin corin-
intre doua lucruri. flan, cel mai bogat dintre cele 5 ordine
corelativ a. care arata o relatiune de arhitecturA greaca, In care capitelul e
lntre dotal lucruri, asa ca until presupune ornat de clotia randuri de frunze de acant.
necesar pe celalalt: idei corelative. corist m. cel ce anti( Inteun cor.
coreligionar rn. care profeseaza ace- co/qt.& I. vadra In care curge vinul
eas religiune cu altil. stors din tease. [Slay. zoarro].
coreografic a. ce tine de coreogra- coriza f. Med. guturaiu.
fie: exercitii coreografice. corli f. un fel de gainusa de apA (Co-
coreogralie f. arta de a nota pall lumbus). [Onomatopee ca 0 fr. courlis
figurile dansulut, de a compune balete. 0 it. chiurla
corespond& v. a fi In corespondenta, earl& f. Mold. tare de vite; grajduri
a face schimb de scrisori, a se afla In si corle pentru vite. [Forma trasa din
daraveri cu cineva. corlatil].
www.dacoromanica.ro
 cor - 169 - cor
corfatfi f. 1. gard rar la vii sau livezi; servind de coronament until zid, dulaP,
2. Mg/lc:lire pentru vite; 3. policioara dela etc. (= fr. corniche).
vatrl, In casele taranesti. [ling. Kollar]. cornisor n. Bot. brAdisor (dupA dii-
corli v. a (se) cufunda, a (se) acianci. pozifiunea inflorescentei sale).
[V. corkil. cornist in. soldat care sunA din corn
cormanfi 1. partea plugului care pri- (la trupele de infanterie).
meste brazda tiiata, o intoarce, frange cornitfi I. varietate de struguri negri
si rastoarna. [Bulg. KORMANA, c8rm5]. cu boabele mici i lunguiete.
cormoran rn. pasire acvaticA din cornorat a. 1. cu coarne; 2. fig. fan-
ordinul palmipedelor, se hrineste cu pesti. tastic: crezi fabula asta cornoratd des-
In China serveste la pescuit. pre tigani? NEGR. H m. Cornea : mester
corn n. (pl. coarne), proeminenta var.- e cel cornorat Az.
toasi ce se formeala pe capul unor ani- cornut a. cu coarne vite cornute,
male: coarnele boalui; fig. minciund boi, vaci si capre, in opozitiune cu oi si
cu coarne, exageratiune ridiculfi. II tot ce berbeci. [Lat. corsarrus].
seaman& a corn; 1. (pl. mai ales cornuri), cornutfi I. Chum. aparat distilator cu
cornul abundanlei, corn umplut cu fe- teava recurbati.
lurite roade si flori, simbolul Imbelsu- cornuti m. pl. soiu de scaiu ghimpos
gArii: 2. trambit5 rnilitatà cu sunet ascutit si marunt (Xanthium spinosum).
si pAtrunzitor .Stefan se 'ntoorce si coroabi f. porumbea. [OriginA necu-
din cornu-i sand Bor..; 3. Instrument de noscuti].
muzica recurbat in spiralä: corn de mind- coroade v. a roade treptat; aceste
toare; 4. fiecare din cele douà manere acide corod metalele.
ale plugului sau fiecare dinte al unei coroagfi f. 1. scoartA de teiu; 2. piele
furci; 5. cornul lunei, until din cele doui uscatA de miel. [Slay. KORA, scoartal.
capete la luna nou8; 6. plosca In care coroani f. 1. podoabfi de cap, In
se pane praf de puscA pentru vanat; 7. forma' circularA, fAcutA din flori sau frunze
painisoara lunguiatà i recurbatO; 8. una naturale ; fig. timpul i-a pus coroand de
din pirtile prescurei; 9. Tr. colt: in pa- argint, /cirri de aur AL.; 2. fig. premiu
in/ cornuri de easel POP. [Lat, consul castigat la un examen; 3. podoaba de
corn m. (pl. corni), frumos arbore cu cap, purtatA de persoane suverane (Ca
florile galbene i lemnul vartos; frun- semn al demnitatii lor): coroand regald ;
relmi ovale sau eliptice se intrebuinteazA tu porfi sub coroand cnnuna cea de
la colorat. [Lat. coanus]. spini Az.; 4. putere suverani : a pierde
cornac m, conducAtor de elefanti. coroana; ii suveranul insus dorneniul
cornaciu m. cel ce tine coarnele pin- Coroanei; 5. numele unei decoratiuni na-
gulul. tionale: Coroana Romdniei, infiinfatci
cornalina f. piatrA scumpA de un la 1881, coprinde cinci clase : 6. monedi
rosiu Inchis si cam strAvezie. austriacA (in valoare de 1 fr.) si englezi
cornar n. Mold. stalpul numit collar, (valorand 5 fr. si 75 c.): 7. coama sau
[V. corn 91. culmea casei tAranesti ; 8. coroana din-
cornarit n. od. dare pe vitele cornute. telui, partea lui vizibill. [Termen de ori-
cornfitel m. Bot. turitA (numitA ast- ginA literarA, dar deja familiar vechitor
fel dupA (orma inflorescentei sale). scriitori (v. cnnund)].
Cornea us. numele popular al necu- coroapcà f. Mold. lada de mArfuit cu
ratului, reprezentat cu coarne i coadA. mai multe deschizAturi a tolbasului, [Rus.
corneciu n. corn pentru iarbA de puscA. KOROBKA].
cornee f. Anat. membranA transpa- corobanfi I. Mold. scorburA de co
rentA a ochiului min care pkrund razele paclu. [Dintr'un primitiv 5corb (cf. scor-
lumitioase. bura)].
cornet n. 1. corn mic; cornet acustic, corobfitica I. V. corabaticd.
instrument de care se servA surzii spre a corobeata 1. Tr. mAr pliduret. [V.
auzi mai lesne ; cornet cu piston, instru- coroaba
ment de muzicA de metal, la care notele coroborfi v. 1. a face mai viguros,
se executi cu ajutorul pistoanelor; 2. bu- a fortifica organele 2. fig. a sprijini, a
catà de baffle adusa In formA de palnie: confirms.
cornet de bornboane. corogi v. a snopi in bitaie. fLit. a
cornet m. od. ofiter de cavalerie nod sbarci pielea ca o coroagal.
de geaba cornet la cavalerie At. [Rus. corografie f. descrierea uric! tAri: Co-
scuiszra (din fr. cornet)]. rografia Moldovei de Reichersdor F.
cornisfi 1. Arhit. ornament compus coroiat a. de coroiu: nas coroiat,
din ciubuce trase afarA unele peste altele recurbat ca ciocul coroiului.

www.dacoromanica.ro
 cor - 170 - colt
coroiu (curuiu) m. rim care se In- corpulenta 1. marimea i grosimea
vata de vanatori a prinde prepelite (Astur omului.
palumbarius): ducdnd cennii de sgardd corpuscul n. Fiz. corn foarte mic.
ai curuii de ldnjuse OD. [Ling, KAROL1(]. corsaj zt. talia unei rochi.
corola I. Bot. partea floarei care in- corsar rn. 1. pirat; 2. vas Marmat de
fasura staminele i pistilul. particulari, dar cu autorizarea Statului.
corolar n. consecventa, rezultanta unei sore a da goana vaselor comerciale ale
propozitiuni deja demonstrata. unei natiuni dusmane.
coromiislii I. Mold. cobilita de carat corset n. vestmarrt garnisit cu balene
apa. [Rus. KOROMYSLOJ. ce infdsura si strange talia femeilor.
coronal a. Anat. care formeaza pat- corsetier m. cel ce face sau vinde
tea anterioara a craniului sau a fruntii corsete.
os coronet. cort n. 1, un fel de coliba de panzti
coronament n. ornament de arhitec- de care oamenii se servii In rasboiu sau
tura care termina un edificiu: granit pen- la tara pentru adapostire ; cortul martu-
tru coronament de cheiuri. riei, Sfanta Sfintelor, in templul din Le-
coroniste f. Tr. planta cu florile albe- rusalim ; 2. locuinta portativa a Tiganilor,
rosiatice dispuse in umbele (Coronilla). satra: ca la usa cortului, ca la Tigani,
coropear Tn. 1. Mold. lipovean care nurnele unei hore ce se joaca la sunerul
umbla prin sate cu coroapca in spinare ; cobzei, facand sirituri uniforme i nere-
2. fam. vagabond : ei vent tu aces& co- gulate. [Gr. biazantin KORTIS].
ropcarule! CR. cortej n. I. sir de persoane can inso-
coropisniti f. V. conopktiritS. tesc pe alta spre a-i face onoare ; 2, fig.
corovatic in. Mold. Bot. lumanarica. linsotire; boalele sunt cortejul necum-
[Cf. corobaticd). pcitdrii.
coroziune f. lucrarea de a coroade cartel n. Mold, umbrela ; sub corte-
si efectul el. lu-i de atlaz AL. [Lit, cort mic].
coroziv a. si n. care coroade : sub- cortel n. V. cordel.
stanfd corozivd, on coroziv. cortical a. Bot. ce tine de scoarta.
corp n. 1. portiune de materie formand cortinat f. I. stofa atarnata spre a aco-
un tot distinct: toate corpurile sunt so- pert sau ascunde ceva; 2. Nina ce se
tide, lichide sau gazoase; 2. trup, tota- lasa jos pe scena unui teatru ; 3. perdea
litatea organelor unei fiinte insufletite la un pat.
corpul omului; 3. cadavru ; 4. parte prin- cortorosi v. a se scapa de cineva sau
cipala a unui obiect: corp de nomad, de ceva : se cortorosise de scirdcie 15P.
corp de casä; 5. grupare de trupe, por- I Bulg. KURTULISANJ.
tiune de ostasi: sef de corp; armata noas- commit 1. masa pietrelor morii, [Slay.
tra e impartita in saute corpuri sau co- KORUNA, coroanal.
mandamente fiecare corp coprinde care corupe v. 1. a strica, a altera: aceste
doua divizii de infanterie, doua brigazi miasme corup aerul; 2. fig, a deprava,
de artilerie i una de cayalerie, doufi ba- a perverti: a corupe definite; 3. a in-
talioane de vanatori, un batalion de ge- dupleca pe cineva prin daruri 55 tacfi ceva
niu, un escadron de tren, o companie sa- in contra datoriei sau constiintei sale: a
nitara, o companie de subzistenta i un corupe »tortoni.
stat-major ; corp de gardd, post militar ; corupt a. 1. stricat; 2. fig. depravat,
6. corp ceresc, astru; 7. corpul delictului, pervers,
ceeace probeaza existenta unui delict sau coruptibil a. care poate fi corupt.
a unef crime; 8. corporatiune: corp de coruptibilitate f. caracterul celui co-
erudifi; corp diplomatic, ambasadorii sau ruptibil.
ministrii straini cari rezida pe langa o Pu- corupti(un)e f. 1. fapta i efectul co-
tere; corpuri constituite, diferite tribunale ruperii; 2. starea celui corupt.
si administratiuni intr'un Stat; ,corpuri coruptor m. cel ce corupe spiritul,
legiuitoare, Camera si Senatul. datinile, limba, gustul.
corporal a. 1. ce are un corp. tru- corvada f. munca facuta pe rand de
pesc ; 2. privitor la corppedeapsd cor- soldatii unei companii (dupS fr. corvée);
porate'. se zice i corvoadd (cf. podvoadd).
corporati(un)e f. 1. reunire de per- corvetà I. corabie de rasboiu mai mica
soane constituind un Corp 2. asociatiune decal fregata si mai mare decal bricut;
autorizata de oameni supusi unor obli- o sprinfend corvetd AL.
gatiuni comune relativ la profesiunea lor cos n. 1. unealta portativd de rachita
(v, breasld, isnaf). sau de papura, in care se pun poame,
corpulent a. cu corpul mare si gras. proviziuni, rufe; copl pieptului, numele

www.dacoromanica.ro
 COS - 171 - cos
popular al toracelui: fiind rupti in cos prea frumoasa tinctura stacojie, numita
;

de foame si de sete CR ; 2. partea ce dirrndz (--= fr. cochenille).

ramane dintr'o vita talata careia s'a luat coser n. Mold. pAtul de uscat sau de
I

dosvartele; 3. impletiturà de nuieluse in conservat tructe. [V. cosar].

forrnA de cos de prins pese; 4. continu- cosi v. 1. a tala cu coasa : grdnele se
I

tul unui cos: un cos de pere; 5. Mold. cosesc ccitre sfdrsitul lui lutie; 2. fig.
impletitura de nuiele ce inlocuieste loi- 1 a face sa piara, a nimici: cum vremea cu
trele si codArlele; 6. Munt. acoperamantul moartea coseste tdrd 'ncetare GR. AL. ;
mobil al unei trasuri; 7. copaie patrata, 3. a-si jupui picioarele de umblet (des-
larga i ingusta, de turnat grauntele ce pre cai).
cad apoi intre pietrele rnorii ; 8. canal prin I cosi v. 1. a =tie pieptu/ lui se co-
care furnul sobei e condus In pod sau seste ; 2. a burdusi: iti vine sd-i cosesti
1

peste acoperisul casei. [Slay. tros]. ,in bdtaie Cn.; 3. a pisca: ne-au cosit
cosac m. peste argintiu deschis cu soizi gintarii Ca. [V. cofi, bube].
I

mici. [Sulg. ROSATI]. cosi m. pl. bube (pe obraz). [Origina

Cosiinzeana I. 1. zina-fecioara cu pa- necunoscuta].
rul de aur, mandra sora a soareltu (in come f. coada de lemn a coaset,
credin(ele populare): Deana Cosdnzeana cosit n.1. lucrarea de a cosi si efectul
in cositd floarea-i cdtdd AL.; 2. idealul ei; 2. plata cositului.
frumusetii femeiesti: intdlneste 'n a sa cosita f. coada de par impletit ce se
cale o conifer cosdnzeand AL. [Vorba infasurA In jurul capului si pe care fetele
pare a fi compu3a din Sdnzianci si din o poarta in spate: cu cosite aurite pi
slay. kosa, cosita zina Ileana cea cu co- cu fete 'nflorite AL.; a impleti cosita
sita de aur]. V. Sdnziand. alb& a rfirnanea fata mare ; 2. planta ale
cosar rn. cel ce curatfi cowl unei sobe. carii fructe mid sunt pastai paroase cu
colar n. 1. staul pentru vite i cai ; cate dotta seminte (Vicia hirsuta). [Slay.
2. fig. casa proasta, farà ferestre, bordeiu. KOSA, coarnal.
[Slay. HOSARd cositel m. Bot. bolonica (ale aril
cosarcia I. Mold. bordeiu, [V. cosar]. foliole lanceolate sunt dintate pe rnargini
cosas rn. 1. cel ce coseste fan, care ca ferestraul).
lucreaza cu coasa ; 2. Zool. un fel de lo- cositor n. metal albicios, mai vartos
cuate mari, numite asa tiindca sarind pro- si mai usor ca plumbul, intra in compo-
duc un sunet asemenea cosasului. zitiunea bronzului. [Slay. zostroso].
cosciug n. 1. Mold. cosnita de papurl, cositori v. a acoperi cu un strat de
WA in genere: cosciugu cu pdpusi AL.; cositor, a spoi.
2. facia In care se inchide mortul (sens cositurn I. fanul uscat dela plantele
excluziv muntean). [Slay. s0vu6Ecio, cos- furagere sernanate (orz. ovaz, etc.).
nita (influentat de co, ,) sensul 2 prezinta cosmagá f. Mold. bordeiu hi in spe-
aceeas restrictiune Ca sinonimele sicriu cial coliba unde stau ciobanii. [Origins
(Mold.) si tron (Tr.)]. necunoscuta].
coscodan rn. Mold. 1. un fel de mai- cosmar n. 1. un fel de nabusire sau
muta cu coada (sens invechit); 2. fig. om Innecaciune In somn din cauza ingreu-
urit : se impodobeste coscodanul AL. narii stomacului; 2. fig. viziune Ingrozi.
[Pol. KOCZKODAN, maimurg (din koczka, toare, obsesiune (-= fr. cauchemar),
pisicA ; cf. germ. Meerkatze)]. cosmetic a. propriu a infrurnuseta
coscogea (gojgogea) adv. foarte mard pielea, a da lustru parului. P. tut cos- II

(vorbind de fiinte sau de lucruri): cosco- metic.

gea om! coscogea urechi! 1SP. [Turc. cosmic a. relativ la univers tenornen
xosKonjA, enorm, colosal]. cosmic.
coscogeamite adv. forma amplificata cosmogonie f. teorie despre forma.
din coscogea din coscogeamite om te-ai rea lumii.
hicut COS= bp. [Serb. KOS KODJAMITI (C1.1 cosmografie descrierea lurnii astro.
repetirea particulei augmentative), de a- nomice.
ceeas origing cu vorba precedenta]. cosmolie f. bordeiu [V. costnaga].
coscov a. Mold. &mos i umflat: pe cosmologie f. stiinta legilor generale
coscovii pereti En. [OriginA necunos- care guvernh lurnea Nice.
cutA]. cosmopolit m. 1. cel ce se considera
coscova f. baba garbova. cetateanul universului ; 2. cel ce trileste
coscovi v. Mold. a se deslipi de ve- cand Intr'o Ora si and ?rift' alta.
chime sau de uscaciune (Ca varul de pe cosmopolitism n. I. participarea la
pereti, placile de nue de pe mobile). bucuriile i durerile intregei omeniri; 2.
cosenili I. insecta din Mexic, cla o lipsa de iubire de patrie.

www.dacoromanica.ro
 cos - 172 - cot
colnitä f. 1. cos mic Impletit din costumier m. 1. cel ce vinde cos-
nuiele, cos de targuit: bani de cosnifd; tume; 2. inteun teatru, cel ce are in pas-
2. (de albine) stup mai mare ca uleiul, trare costumele.
[Slav, irosiarrA]. costumat a. se zice de un bal la care
cololink f. Mold. ovaz cosit de verde invitatii sunt stravestiti.
spre a-I face fan: svdrle niste cosolind cot n. 1. (pl. coate), partea exterioarA
in carafes' CR, [Rut. ICOENITA, iarba cosita]. a bratului, la locul unde se Indoae: cot
cosor n. I. cunt indoit la varf cu care la cot, legat teapAn; a-si da coate, a-si
vierul curatd butucii si tae strugurii; 2. face sernne de intelegere; 2. partea ma-
Bot. plantA cu frunzele recurbate in forma' necii ce acopere cotul: haind roasd In
de corn ; creste cufundata prin ape stag- coate; 3. (pl. cop), veche masurA de lun-
nante sau lin curgatoare (Ceratophyllum gime In Muntenia (0 m. 66) si In Moldova
demersum). [Slay. aosoid (0 m. 64): 4. (pl. coturi), mAsurA de ca-
cosoroabe f. pl. barne late si groase pacitate a butilor ; 5. cotiturA : /a cotul
In can se prind capriorii easel sau bor- Prutului POP. [Lat. curanThil.
deiului: cele opt cosoroabe alcatuiesc coth v. 1. a clasa cu ajutorul cotei, a
streasina casei. [Mold. costoroaba: ori- numerota ; 2. a indica valoarea sau taxa,
gina necunoscutA]. cursul efectelor publice,
cost n. ceeace costa un lucru: costal cotä f. 1. partea de impozit ce fiecare
drtunului. [Abstras din costa]. trebue sA plateascA; cota mobiliard; 2.
costa v. 1. a fi dobandit pe un pre( indicarea cursului efectelor publice: cota
oarecare: vinul costa scump; 2. a pri- Bursei; 3. semn pentru a clasa piesele
cinui cheltueli, osteneli: aceasta lucrare unui proces, ale unui inventar (=fr. quote).
m'a costat mull timp. cotar m. 1. cel ce cotAreste vasele,
costal a. Anat. ce tine de coaste. butoaele; 2. cel ce supravegheazA mAsu-
costanda f. veche monedd mArunta rAtoarea cu cotul.
In valoare de 10 bani, pe care panA azi cotarci f. Tr. cosarcA. [Cf. cotef].
copiii o poarta la gat ca un amulet. [Gr. cotari v. a masura cu cotul capaci-
mod. itosTANDINATo, monedh de aur cc purta tatea unui butoiu.
imaginea lui Constantin cel Mare]. cotarit n. 1. lucrarea sau meseria co-
costeliv a. 1. at-Ma se vAd coastele de tarului; 2. darea sau taxa cotAritului.
slAbiciune: un bdtrdn mic costeliv ; 2. cotarla f, tam. caine slab si urit.
fig. sec, nesArat. [Bulg. sosra.iva, slab, 0503]. [Dintr'un primitiv cot, caine (cf. albanez
costireata f. 1. cotet de gAini; 2. co- kuta), de unde asemenea coteiu 0 co-
cinA de porci. [Cf. cotineafd]. tiuhd)].
costiff a. 0 adv. piezis, prApAstios: pe cotat a. taxat la BursA.
costise maluri Bor. II n. coastii de deal: eotea f. Tr. ghem, minge, [Slay. KOTOICA,
pe drumul de costive ce duce la Vas- lit. pisicA (ghemuita)].
lui Ar.. cotca f. 1. zar (de jucat), InselAtorie,
costisitor a. care costa' mult. [Der-- smecherie: nu cumva vrea sd ne joace
vat din costisi, sinonimul arhaic si vul- vreo cofcci At,. [Serb. xoprA, zar].
gar al neologismului costa]. cotcar m. Mold. pungas, escroc: ha!
costitat 1. 1. coastA gAtita de vitel sau cofcarule, cu de astea 'mi umbli? AL.
de berbece ; 2. costitA afumatA. cotcarie f. InselAtorie, pungAsie: de
costoroaba 1. 1. Mold. V. cosoroabe ( i-as prinde cu vr'o cotcdrie? AL.
copacu cela-i bun de costoroabe Ca. ; cotcodact int. ce imitA cantarea gAinei
2. cocioabA. [V. cosoroabe]. cand vrea sa oue.
costras (costrus) m. Mold. biban. cotcodaci v. a aunt (se zice de gs-
[Serb. HOSCRE (lit. spinos)]. ina and vrea 55 mat).
costreiu m. 1. un fel de meiu pentru coteiu m. caine de vanat cu picioare
pAsAri (Panicum); 2. un fel de ovaz sAl- foarte scurte [V. cotarld].
batic (Avena fatua). [Slay. HOSTRIEVAL coteli v. a cAuta cu deamAnuntul:
costrush v. a insemna caii tineri la mirosird, colelird din taler in ta1era9
coadA si la coamA. [Tras din costrds, PANN. [Origins necunoscuta].
peste vArgat cu dungi in curmezis, una coteneata f. cotet. [Vorba pare a fi
alba si alta cenusie]. un compromis din sinonimele cotef
costum n. 1. mod de a se imbrAca ; chichineafa].
2. ImbracAminte de uniforma, de cere- coterie I. reunire de persoane cari
monie, de teatru. trAesc In intimitate sau cari utzesc ca-
costurnit v. a Imbraca cu un costum. bale ImpreunA.
costumar a. privitor la costume: ar- cotet n. 1. adApost de gAini i po-
heologie costumard. rumbei; 2. cocinA: cot* pentru porci

www.dacoromanica.ro
 cot - 173 - cot
Cr.; 3. gard de papurA sau trestle pentru 2. pl. cotoaiele carului ; 3. fusteii natrei.
a tinea pestele inchis inteun elesteu; 4. [V. cotoitz].
grater de nuiele In care se bate porumb. cotofanfi 1. 1. pasare din genul vrA-
[Slay. Norte]. biilor cu docul in forma de cut% cu
coti v. I. a carmi, a apuca Inteo parte coada lunga, cu pene albe i negre : 2.
a drumului: a coti la dreapta, la .stling a ; fig. toacA-gura; 3. sensuri tehnice: a)
2. a mastira cu cotul un vas sau panze- bucata de lemn ce tine doi cApriori ca
turi; 3. a face cotituri: unde Oltul se sa nu se desfaca ; b) pl. capataiele fur-
coteste; 4. a-si da coate: se cotiau in- culitelor carului (ce aduc cu ciocul pa-
tre ei. sarii). [Cf. gr. mod NOTSTFAS, mieriri: am-
cotidian a. zilnic; ziar cotidian. lbele pasari sunt negre la fatal.
cotiga (cotiugA) f. 1. cArucior pe doug cotocani v. a se cocota unde nu
roate; 2. rotile pe cari s'aseazA grindeiul Imerita.
plugului. [Rut. goraLt, cotiga probabil cotoiu m. 1. barbatelul pisicii; 2. pl.
identic cu cotiulzei, cable, imagine analoga manusile sau mainile codarlei; 3. pl. bra-
cu fr. chien (cu sensul de (tArtiboan(à)), tele ferestraului. [Slay. sore, cotoiu, de
rezultand dintr'o asemAnare grosolana a unde cotoc, cotoin, cotor (v. cotoroantd)
vehiculului cu figura unui caine]. SI cotof (v. cotofman); pentru sensurile
cotigi v. a coti drumul, a ocoli: reare tehnice, cf. catusal.
incotro cotigi Naoa. [Lit. a tart cotiga]. cotolan n. stulete de porumb. [Ori-
cotiledon n. Bot. nume dat frunzi- gina necunoscuta].
soarelor sau celor douA fete carnoase (in cotonoagat f. unealtA agricola de facut
forma unui rinichiu despicat) ale embri- lin pamant gaurile In cari se pun gratin-
onului unei plante. Itde de porumb. [Origina nectmoscutat
cotilion n. un fel de dant francez cu cotonog a. bolnav de picioare (despre
figuri. caini l vite). [Cf. pol. KLITERN00A, schlop,
cotire f. 1. fapta de a coti; 2. vartej paralizaa
(de rau): apa curge si la cotiri se cotonogeala f. 1. boala de picioare
pierde AL. (la vite); 2. bataie sdravana.
cotil adv. ocolind, zigzag: merge tot cotonogi v. 1. a zacea de boala de
cotis. II n. drum cotit. picioare (despre vite); 2. a ologi In Mad.
cotit a 1. cu ocoluri, In zigzag: drum cotor n. 1. partea plantei ce iese din
cotit; 2. mAsurat cu cotul; butoiu cotit. pamant i scoate ramuri, frunze, flori si
IIn. lucrarea de a cotari i efectul ei: fructe; 2. nidner de cutit mare, coadA de
cotitul vaselor. topor. [OriginA necunoscuta].
cotitate f. sumA fixA la care se ridica cotori v. a sApa la radAcina und vite,
partea fieciruia: cotitate disponibild. a o Malta legand-o pe araci.
cotiturä f. 1. Intorsura, Inconjur cd. cotoroage f. pl. 1. fam. picioare :

Meese pe ccirdri cu cotituri En.; 2. in- miscd mai repede din cotoroage; 2. Tr.
doiturg, incretiturg. piftie. [V. catariga
cotiugä f. Mold. V. cotig3. cotoroantä 4. 1. pisica batrana ; 2.
cotiuhA m. Mold. cable : cotiuhd ! fig. baba mita i cicalitoare, baba Argil-
[Rut. ICOTITJHA, caMe, vorbA de aceeas ori- toare, [V. cotoiu, cu o finala analogica
gina cu cotarld l coteiul. (cf. cloan(d, tifirdboantd)].
cotiza v. 1. a regula suma ce fiecare cotorosi v. Mold, a se scapa de ci-
trebue sfi plateasca ; 2. a se reuni, a con- neva: am sà md cotorosesc de fatd AL.
tribui la o cheltuialA comunA. [V. cortorosi].
cotizati(un)e 1. 1. fapta de a se co- cotosman ni cotoiu mare: pisoiul
tiza ; 2. partea fiecgruia dintre cei ce se se face un cotosman. [V. cotoiu].
cotizeaza. cotro adv. in cotro? In ce parte? pe
cotlet in. V. coclet. unde ? a nu avea in cotro, a nu putea
cotletà 1. costitA (=fr. côtelette). face altminterea. [Lat. CONTRA UB1].
cotli v. Mold. V. coal. cotrobai v. Mold, a scotoci: incep a
codon n. Mold. I. infundilturA Inteun cotrobili prin ldzile mele AL. [Cf. co-
munte, scorburà de copaciu, etc.; 2. pl. toarbd],
gasuri la malurile unei ape sau in care se cotroc n. adapost: pisicile isi fac
ascund racii; 3. una din cele douii bride cotroc prin straiuri. [Origina necunos-
de sub cuptorul caselor tfirAnesti ; in cutal.
cotton torcea motanul En. lung. KATLAN]. cotroci V. 1. a scotoci; 2. a adaposti.
cotoarbfi 1 Mold. cotoroanta, [Lit. [V. cotroc].
plsicA oarbA (cf. cotoiu)]. cotropi v. 1. a coprinde, a acoperi
peste tot: noaptea a cotropit omenirea
cotoc tn. 1. I. cotoiu (in Tr. si Oltenia):

www.dacoromanica.ro
 cot 174 cri
Bkc.; 2. a nAyMi cu armele, a calca o covru n. Mold. culcus de Caine, de
tara; 3. a covarsi cu putere, a prApadi ; jepure. [Cf. it. covoLo].
4. a calca drepturile cuiva, a lua cu dea- coxal a. ce tine de coapsa.
sila. 1Fuziune din co(prinde) si tropdil. coz n. Mold. 1. atu ; 2. fig. frumoasa
cotropitor a, si rn care cotropeste, coz, minunat de frumoasa : le prinde cd-
navalitor. masa cu altife de rninune si-s frumu-
cotrutà f. Mold. adancatura emisferica sele coz AL. [Turc. R07.1.
intre gura cuptorului i perete: scoteam cozonac m. Nine framantata cu unt
mafele de prin ocnife i cotrufe CR, si oua. [Gr. mod,: lit. paine In forma de
ICf. Ung. itorrzOcs, cotet]. papusa].
cotrutä f. femeie intriganta. Iv. cutrd]. cozondraci m. pl. bretele. [Nemt. HO.
coturn m. I. Incaltaminte cu toc Malt SENTRX0ER, cu finala influentata de rid-
ce purtau actorii tragici 9n antichitate ; dragi].
2, Insus genul tragic. cozoroc n. 1. partea coifului care se
covaciu m. fierar. [Slay. RovA61]. ridica si se lasA i pe unde se putea ye-
covArli v. I. a intrece, a fi mai presus; dea si respire; 2. partea de dinainte a
2. a trece masura, a Incarca. [Fuziune din chipiului sau a sepcei ce acopere fruntea,
co(prinde) si (sci)varsi]. [Rus. HOZYRIOKOL
covdrsitor a. si m.1. care covarseste ; cra! Mt. ce imita strigatul corbului.
2. excelent, eminent. crab m. crustaceu de mare cu zece
covaffat f bauturA acra din Mina de labe; multe specii comestibile.
rneiu fermentata (ce se face in postul crac! iM. imita sunetul unui lucru cand
mare). [Slay. RVW, aluat]. crapa, plesneste sau se ciocneste cu altul.
covisit a. acrit, Inchiegat: lapte co- crac m. 1. picior (mai ales de animal).
vdsit. [Slay. avAsm, a fermenta : cf. ung. In special partea corpului ce se intinde
xovAsz, aluat = slay KVASO]. dela genuchi Oita la picior: 2. partea na-
covatat f. Mold. I. copaie; 2. postava : dragilor ce acopere cracul; 3. tot ce sea-
de sub piatra in covatd curgea fdind mAnA unui crac: brat de au, picior de
curatii POP. [Turc. truvArA, blid foarte compas, protap de trasura, colt de ftucu-
edam (din it. cavata)]. 145, corn de furca. [Slay. KRAKS, gamba].
covatea (covaticA) f. 1. albiuta Ii crach" f. rarnura groasA. [Derivat din
furd copilul din covdficd CR. 2. teicacrac: lit, brat de arbore],
crAcanä f. I. prajinA cu doi craci ca
morii ; 3, pl. dotta castroane ce se lmbuca
o furch de fan; 2. unealta de lemn cu
si In cari se pun d'ale mancirii pe drum.
douA sau trei picioare de care se span,
coverga f. adapost facut din rogojini:
cdrufele lor acoperite cu covergi OD. zurA caldarea ; 3. ac cu craci: 4. Mold.
[Origins necunoscuta]. scaunul taietorilor de lemne ; 5, varietate
coviltir n. patura de acoperit caruta : de struguri.
un chervcan plin pdnd in coviltir de critcánh v. a desface i Intinde cracii,
sipet uni OD, [Fr. COUVERTURE, printr'un picioarele.
intermediar rusesc]. craiclinat a, 1. cu craci ca furca :
covitäi v. Mold, a guita: altele covi- teiu-i inah i crdicdnat; 2. cu picioarele
faidu ca porcul CR. [Onomatopee din tare destacute,
covif! strigAtul porcului]. craci v. Mold, a crAcana: se crdceste
covor n. 1. tesaturA de lanuri cu bum- cu Ufl picior la rdsdrit CR.
bac sau matase de acoperit: covoarele cráciun n.1. sarbatoarea nasterii Dom-
cele mai scumpe se aduc dela Smirna, nulul (25 Dec.); 2. fdm. ciomag: cd se
din Persia; 2. fig. ceeace acopere pA- va gasi vreunul sd-fi dea minte cu era-
mantul : covor de verdeafd, de zdpaca ciunul POP. [Origins necunoscuta ; pentru
[Rus. uoviort]. sensul 2, cf. arhanghel].
covorag n. covor mic dinaintea unui crácni V. a nu zice arc, a nu rosti
pat sau biurou. un sunet.
covrag m. coceanul firului de porumb. cracoviani 1. dant polon, la modA
[Origina necunoscutal. pe vremea lui Caragea: sdltdtoarea cra-
covrig m. pasta circulara de labia bine coviand a Lesilor Fa.,
cernuta i coapta : a se face covrig, a se cräiasit f. regina (Invechit): s'ajung
ghemui (de frig). [Rus. KOVRICIA, lit. cerc]. mireasd, s'ajungi criiiasd At..
covrigit v. a se incovriga : ne-am in- craidon m. craiu de tartar, strengar.
covrigat imprejurul focului CR. [Derivat din craiu cu un suf ix analogic
covrigar m. cel cc face sau vinde co- (cf. Cupidon)].
vrigi. crblie f. regat (vorba iesita din uz)
covrigat a. Incovoiat, ghemuit. vechea crdie a Daciei Bkc,

www.dacoromanica.ro
 crA 175 era
craiev m. peste numit aiurea verdet crAng n. 1. Mold. prisnelul morii prin
(ct. craM de verde). care tree rnSselile rotii; 2. Buc. crug:
crAiesc a. regesc: frunfile crdiesti En. crangul cerului. [Slay. icadot, cerc (v.
craiific n. desfranare, strengarie : e crug)].
bun de crailticuri. craniu n. cutie osoasa ce confine cre-
craini v. a lace cunoscut calarasi ierii : harca, scafarlie.
din fuga prin sate ciainesc AL. crap in. peste de ape dulci, faimos
crainic m. Mold. priatav, strigator pu- prin longevitatea sa. [Serb, inzap].
blic: trirnifi in lume crainic En. [Rus. criph v. 1. a taia d'alungul, a des-
RRAYNITRI, judecator]. pica: a crapa lemnul; fig. uncle dai
crAisor m. fecior de craiu: luminate unde crapd; 2. a se sparge, ramanand
crdisor ! CR. ;lush* bucafile Impreunate, a plesni (de
criii 1. 1. dama la jocul concinei, vase) : crawl pietrele de frig ; 3. farn.
cartea cu zece ochi de cart) i cea cu doi a manca foarte mult i-am dus sd crape
ochi de trefla ; 2. Bot. vazdoaga. I PANN ; 4. a muri (vorbind de animale) ;
craiu m. 1. rege (invechit) : cei trei 'fig. crapd de necaz; 5. a intredeschide:
crai dela rásdrit (v. mag); craiu nou, a crdpa use; 6. a se deschide (de o
liana nouS (and are forma de corn sau floare): 7. a ieai zorile, a se lumina de
de secera), la care se roaga fetele i flacaii zitia. [Lat. CREME, a rasuna, a plesni].
pentru implinirea dorinfelor lor ; 2. carte crApat a. despicat buze crapate. II

de joc ce reprezinta un rege in fiecare co- n. crapatul zilei, revarsatul zotilor, cre-
loare : un craiu de pied; om desfranat, puscul.
strengar (cf. betiv Imparatese): craiu crApAturä f. deschizatura lunguiafa
de Curtea-Veche. [Slay. Karat din germ. ce face un lucru and crapa : crapatura
Karl. Carol Magnu, al Cann nume deveni copaciului.
tipic (ca mai inainte Cezar) spre a de- cripulnic m. Bot. crastaval. [Origins
semna pe suverani; pentru numele de necunoscuta].
craiu nou, cf. pol. ksienzyc, lunS nouS eras a. fig. grosolan, adanc: igno.
(lit. craisor), luna de zile tiind de genul ranta erase,.
masculin In limbile slavice], crAsmA f. Mold. V. carcium5.
cramA f. Mold. tncapere intr'o vie unde crAsni v. Mold. V. scrapn: geme,
se store strugurii i unde se pastreaza vi- urld i crasneste AL.
nul: nub reped in cramd s'aduc un crAsnic m. Tr. ingrijitor de biserica,
cofdel de vitt CR. [Cf. germ. snail, Inca- paraclisier. [Slay. aaOsro. cruce : lit. cel
pere, printitm intermediar slav].. ,ce duce inainte crucea].
crampe f. pl. spasme, carcei (mai craisnic n. Mold. plash patrata de prins
ales la picioare). [Din fr. cramped peste, atarnand de dotia prajini incruci-
crAmpeiu n. 1. capataiu, bucata mai sate. [Vorba identica cu cea precedenta
mult groasa deck lata: crampeiu de cristAval m. planta ierboasa cu flo-
stoard, de lemn; 2. fig. fragment: criam- rile galbene, uneori purpurii, creste prM
peie de ganduri. [Slay. inaierf, mic]. llocuri mlastinoase (Cirsium oleraceum),
crAmpità f. Mold, nod la ifele urzelii. [Originfi necunoscuta].
[Lit. capataiu mid. crastavete in. Mold. V. castravete.
crAmposie f, varietate de struguri. crater n. 1. vas mare, cu douS toarte,
crAmpop v. Mold, a taia in bucafi in care Romanli amestecau apa cu vin ;
lungarefe, a sfasia: a ucis iezii i i-a 2. deschizilturg prin care un vulcan varsa
crampotit CR. lava, turn, etc.
crancalAc n. Mold. atrengarie: te-ai crAtimä f, (in tipografie) pauza ori
sâturat de umblat inlume dupd cran. linie ce desparte silabele unei vorbe. [Gr.
calacuri? CR. [V. crancau]. mod.].
crancAu m. 1. Buc. specie de cioara cratita f. vas de tuciu cu interiorul
(Corvus frugilegus); 2. porecla figanului; smalfuit. [Dintr'un primitiv *cratei =lat.
3. Mold. strengar, vagabond (care umbra' CRATES].
chiuind prin ulifi). [V. croncan]. craun adv. atrengarind : a umbla
crAncen a. cumplit, grozav: lupta craun. [Lit. ca ciorile (cf. crancau)].
crdncend.[Slav. Ka5cINA, manic (cf. a se cravasi f, biciusca de calaref (--= fr.
incrancena)]. cravache).
crancenie f. fapta crancena, cravatä f. bucata de stofa ce se pune
ening n.1. pa dure tanara sau mica (care in jurul gatului si se innoadd pe dinainte
se regenereaza cu deosebire din lastari): (= fr. cravate).
2. tufis des. [Slav, KdOce, cerc; prinutiv: crazi f. Orinn, contractiune a douS
pfidure circulara? v. vorba unnettoarej. 'Neale sau a doi diftongi,

www.dacoromanica.ro
 ere - 176 - Cre
creh v. 1. a da fiinti; 2. a inventa, a calitatea omului credincios : mi-a pdstrat
organiza: a crea o swede" ; 3. a institui: credinfd; 6. incredere demn de cre-
a crea o catedra. dinfa ; 7. Tr. logodna inel de credinfa.
creanga £ Mold. craci: de asupra-mi credit n. 1. incredere de care se bu-
teiul slant said scuture creanga En. curl cineva i pe temeiul careia gaseste
[§i crangd: cf. bulg. !MANILA, creangil. sa se lmprumute sau sá vinza cu termen:
creanta f. dreptul de a cere plata u- platnicii cei rdi n'au credit; 2. ami-
nei sume de bani (--= fr. créance). nare de plati acordati unui debitor :
creastik f. 1. motul sau coroana ce au credit de trei luni; scrisoare de credit,
unele pasiri pe cap : creasta cocosului, care permite purtatorului a lua bani dela
numele unei plante de podoabá cu florile cei catre care e adresati; 3. autorizare
mici rosii (Celosia cristata) si al unei de a lua dintr'o cassi o sumd oarecare
delicioase ciuperci comestibile (Clavaria sau toti banii : a deschide tut credit de
flava); 2. partea de sus a unui zid aco- zece mu de lei; pe credit, ISA a pliti
perit cu streasind: ziduri cii creste inalte indatä ; 4. sumd alocati In buget pentru
OD. ; 3. fig. crestet creasta rnuntilor. un scop determinat: credit suplimentar;
[Lat. CRISEA]. 5. fig. autoritate, consideratiune de care
creatiun& f. 1. actiunea de a crea ; se bucurS cineva : cure mare credit; 6.
2. totalitatea fiintelor create, universul ; Credit fonciar (urban O. rural), institu-
3. lucru creat: creatiune folositoare ; tiune care Irnprumutá pe imobile barn
4. fundare creatiunea ateltor scoale. rambursabili la termene fungi, prin mij-
creator a. i m. 1. care creazd ; spi- locul anuitgtilor calculate astfel, Mat la
rit creator, Creatorul ; 2. inventator. termenul fixat debitorul a achitat capita-
creaturii f. 1. fillip creati; 2. omul, lul i dobinzile ; Credit mobiliar, socie-
In opozitiune cu D-zeu: 3. fig. persoanfi tate care imprumutá pe depuneri de ti-
care datoreste alteia pozitia ori averea ei, tluri, ca actiuni, obligatiuni, etc,
crede v. 1. a fi convins ci un lucru credith v. a Inscrie intr'un registru
e adevarat seitulul nu crede celui fld- ceeace s'a prima dela cineva.
mdnd ; 2, a avea incredere In cineva, a creditor m. cui se datoreste o suma
urma sfaturilor sale; crede ce-fi spun ; de bani.
3. a socoti, a presupune cred cd vet credul a. care crede lesne tot ce-i se
reusi; 4. a avea credinti: a crede in spune.
D-zeu; 5. a avea o parere (adesea exa- credulitate f. dispozitiune de a crede
gerata) despre sine : el se crede. [Lat. prea usor lucruri lipsite de temeiu.
CREDEREL creier m. 1. substantà nervoasii in-
credibil a. ce poate fi crezut. china In cavitatea craniului ; 2. fig, spirit,
credibilitate f. ceeace ne, face sh inteligenti: creierii sat lucreaza ; 3. in-
credem. funditura al:lancet a unui munte: in cre-
credincer m. od. 1. slujbas al Curtii, ierii Carpatilor. [Lat, C(E)RENNUId.
subordinat cuparului, avind ingrijirea piv- creion n. bastonas de carbune mine-
nitei domnesti ; a bate cu urechea in ral sau pasta uscati inchisi intfun betisor
stair> pe credincernl cel mare NEOR. ; de lemn spre a sale sau desena (=-- fr.
2. consilier intim, oin de incredere: Im- crayon).
paratul se rataci ramaind numai cu creionh v. 1. a desena cu creionul ;
credincerii sai Isp. [Derivat din credinfa, 2. a schita.
in sens de cincrederea si in special de creitar m. 1. monedi austriaci de
«gustarea (In semn de Incredere): cintitu argint sau de aramS; 2. gologan. [Nemt.
vel paharnic iea credinfa, apoi intinde ICREUTZER].
gi Domnul mina la cupia, Gheorgachi)]. cremil f. 1. cahnac: creme' de Cam-
credincios a. si m. 1. care crede sau puling ; 2. un fel de mincare din lapte
are credintS 2. care meritä incredere ; gi ouS ; 3. licher fin crenza de mintd ;
3. care tine credinta, care rimine sta- 4. fig. si fam. ceeace-i mai bun: crema
tornic. societalii (=- fr. creme).
credinth f, fapta de a crede i efectul crematiune f. obiceiul de a arde pe
ei (sub raportul moral si religios): 1. con- cei morti In loc de a-i Ingropa.
vingere adinci ; 2. credint3 religioasa : cremene m. 1. piatra virtoasS care,
credinfa e intdia dintre cele trei WI-- lovitS cu amnarul, di scintei cat ai da
tuft teologale ; 3. opiniune credinfd in cremene, Intio clipfi ; 2. piatrfi ce se
politica ; profesiune de credintd, decla- pune in cocosul pustii. [Slay. KREMENE].
ratiune publicet a sentimentelor sau prin- Cremene m. Mold. personaj fictiv :
cipiilor sale ; 4. franchetA in vorbe sau satul (targul) lui Cremene, unde fiecare
fapte: e de buna, de rea credinta; 5. e stApdn: fan o tares de jac, sato? Zia

www.dacoromanica.ro
 Cre - 177 - cre
Cremene, lard cdirti i feird jitari AL. crestin a. si m. 1. care e botezat
V. HolburA. profeseazA religiunea crestinA: popoorele
creol m. cel nAscut in colonii din pa- creftitte; 2. ce tine de crestinism : reli-
rinti europeni. creola f. jargonul cc giune crestind ; 3. pop. om in genere
II

vorbesc Negrii din colonii, amestec de (ca fiint3 moralA), om mai ales bun: nu-
vorbe franceze schirnonosite si de impru- mai umbra spinului la usa crestinului
muturi din alte limbi. Em.; 4. pop. Roman, ca membru al bisericii
crep n. 1. zilbranic, stofA de matase ortodoxe (na(ionahtatea identificatA cu
sau de lanA, usoara si cam incretia ; 2. religiunea.) [Lat. =MANUS].
bucata de crep ce se poartA in semn de crestinh v. a boteza. a face crestin.
doliu si care se pune obisnuit la pAlArie crestinhtate f. 1. toate popoarele cres-
sau la brat (= fr. crdpe). tine; 2. toate tArile unde domina religiu-
crepitali(un)e f. parAiala, pocnet. nea crestinA.
crepon n. crep des. cresthiesc a. 1. crestin: legea cres-
crepuscul n. crApatul de ziuA si a- tineoscd ; 2. fig. bun, uman, drept; 3.
murgul serii, inteles de toatA lumea : Umbel cresti-
crepuscular a. ce tine de crepuscul neascd.
lumina crepusculard. crestineste adv. 1. ca un crestin; 2.
creschtor a. si m. care creste sau cla limpede si inteles : vorbeste-mi crest.-
crestere : perinfii impdriitesei i cres- n este AL.
ceitorii sell CR. crestinism n. religiune crestinA. Nis-
crescendo n. Muz. crestere progre- cut In Iudea, crestinismul fu propagat in
siva a sonurilor : un admirabil crescendo. Grecia i in Italia mai ales de apostolul
II adv. crescand, sporind: a merge cres- Pavel ; persecutat mai intai de impiratii
cendo. romani (dela Neron panA la Diocletian),
crescut a. 1. mArit, adaogat and el se desvoltA repede i deveni religiunea
crescutd ; 2. fig. instruit: om bine cres- dominanta sub Constantin-cel-Mare (325).
cut. n. crestere : oprind iarba din Sthisma lui Fotiu (858) desbinA cresti-
II

crescut. nismul In Biserica apuseana (catolica)

cresth v. a tAia In lungime fAcand cea rAsAriteanA (ortodoxfi) ; in fine. In
colturi sau muchi. [Lit. a Cala In formA secolul al XVI-lea, Luther inaugura Re-
de creasta forma protestantA,
crestas m. plasA numitA obisnuit crds- crestomatie f. culegere de buciti a-
nie. [Slay. xaOsro, cruce (v. crdsnic)j. lese, In prozA mai cu seami, din autorii
crestat a. 1. cu creastA ; 2. coltorat, clasici.
dintat. II m. cocos. crestos a. cu creasta mare: crestoasa
cresthtea f. un fel de lAptucA, numitA ciocdrlie Neon.
at salata-iepurelui, cu florile rosii-pur- cret a. 1. cu pirul intortochiat sau
purii (Prenanthes purpurea). inelat ; 2. buclat. [Origina necunoscutil.
crestAturfi f. efectul crestirii: 1. CA- II n. 1. indoiturA : crefurile rochii; 2.
ieturA lunguiatA ; 2. urma sau semnul bucIA: pdrul sdu de our 'n crefuri lungi
crestat : fdranii lnsemneazd numerele se lasci AL.
cu crestdturi pe un lemn. creth f. tibisir, piatrA calcarA alba' ce
creste v. 1. a se face mai mare, a se chimistii numesc carbonat de calce.
desvolta: iarba, copilul creste repede; cretaceu a. care e de natura cretei :
2. fig, ii creste inima de bucurie ; 3. teren cretaceu.
a se adaoge: uncle's doi puterea creste; cretesc a. nuir crefesc, varietate cu
4. a hrAni, a ingriji si a instrui: a creste pielea incretitA i cu gust acrisor.
un copil. [Lat. CRESCERE]. cretin m. 1. cel afectat de cretinism
crestere f. fapta de a creste (sub ra- 2. fig. om stupid.
portul fizic i intelectual) i rezultatul ei: cretinism n. 1. boalA endemicA ca-
1. augmentare: cresterea apelor; 2. e- racterizatA prin micimea taliei, existenta
ducatiune : a da o bund crestere. unei gust i slibiciunea mintii; 2. imbe-
crestet n. 1. mijlocul partii superioare cilitate completa.
a capului (de unde peril se impart in di- cretinth f: Tr. V. catrinta: numa 'n
ferite direc(iuni) : din crestet ptind'n lie si 'n cretinfa POP.
taint* i; 2. (poetic) cap, cApAtaiu: la cres- cretisoare 1. pl. plantA cu frunzele
tet sd nu-mi plongi at.; 3. varf, muche: incretite (Alchemilla).
crestetul muntelui, arborelui; 4. fig. eretitura f. cret de rochie sau pe
culme: ajunse la crestetul meiririi. [For- frunte : falt, sbarciturA.
matiune din crestee lit, ceeace creste creton ii. panzA foarte trainici a aril
in sus]. bitAturil e de canepA l urzeala de in.
L. Aineanti.-Dict. Universal. 12

www.dacoromanica.ro
 cre 178 cri
crevetà f. rac mic de mare (= fr. crispati(un)e 1. contractiunea nervi-
crevette). lor sau a muschilor.
crez n. I. simbolul credintei care in- cristal ii. I. substanta asemenea sti-
cepe cu vorba crez ; 2. fig. ceeace se iea dei, dar mai vArtoasa si mai stravezie :
drept regula opiniunilor sale : crezul po- cristalul e un cvart necolorat ; 2. sticlA
litic. IfrumoasA, alba i limpede ca cristalul :
crezare f. credinta ; /age de fapta pahar de cristal : 3. pl, forme simetrice
blind de cer si de crezare AL. ce iau unele corpuri, trecand dela starea
crezlimAnt n. incredere : nu-i dd ere . lichida sau gazoasa la cea soliclä.
zärmint. cristalerie f. arta de a fabrica i lo-
crezfitor a. care crede ; lesne cre- cul unde se fabricA cristale.
zdtor. cristalin a. strAvAzAtor, limpede ca
cridfi f. Mold. cretà podelele par cristalul : apcl cristalind. Iii. partea len-
vdruite de cridel Em. [Rut. asiDA]. ticularit si transparenta a ochiului.
crihancii f. soiu de rata salbatecA de cristaliza. v. 1. a (se) solidifica in forma
iarnA. (Anas querguedula) : crihance cristalului: a cristaliza zahdrul; 2. a
roii. [Nemt. HRIECHENTEL trece la starea de cristal.
crijmal I. Mold. panza in care se in- cristalizabil a. care se poate cris-
fAsurA pruncul dupa botez. [Rut. mow]. taliza.
crimat f. calcare gravil a unei legt ci- cristalizati(un)e 1. I. actiunea de a
vile sau morale. (se) cristaliza ; 2. gramada de cristale.
criminal a. 1. care a comis o crima ; cristalogralie f. stiinta care descrie
2. privitor la crime : codice criminal; 3. formele geometrice ale et istalelor si legile
condamnabil, nepermis: taptii criminald. formatiunii Ion.
II n. tribunal criminal : am sei te due in cristeiu m. pasare baltareatà din or-
criminal AL. dinul picioroangelor (Crex pratensis).
criminalist m. cel ce scrie asupra [Slay. KRASTELT1.
materiilor criminale sau care le cunoaste cristelnith f. vasul pe trei picioare
bine. in care se face botezul; o cristelnitd pen-
criminalitate f. caracterul celui cri- tru sfintirea apei. [Slay. malsorklarrA].
minal. crita 1. Mold. otel foarte tare: au
crin m. 1. plantà bultoasA cu flori inimd de critd AL. [Rus. KRITA].
mart albe si placut mirositoare (Lilium); criteriu n. semn distinctiv care per-
2. nume a diferite plante din familia li- mite a cunoaste adevbrul.
liaceelor sau analoge; crin-de-baltd (Bu- critic a. 1. privitor la critica cerce-
tomus), crin-galben (Hemerocallis), crin tare critica ; 2. pornit a censura : spirit
vAnat (Gladiolus); 3. floarea crinului de o critic ; 3. Med. care anunti o crizA ; 4.
albeata stralucitoare. [Gr. bizantin ICRINON]. fig. care prezintil pericole: sifuatiune cri-
crinii f. pAdurice de anini. [OriginA tied. m. cel ce judeca operele altuia :
II

necunoscutà]. critic rduvoitor.

crinolinfi f. un tel de fustA foarte critich v. 1. a judeca, a aprecia o
larga mult timp la modA. opera ; 2. a vorbi de rAu, a defAima : a
crinth f. vas de lemn cu botul gAurit, critica faptele altuia.
de stracurat zerul din laptele inchiegat. critica f. 1. arta de a cerceta i ju-
[Ung. KERENTA]. deca operele altuia (cart', scrieri de artA,
cripalch f. Munt. scAndurica riisboiu- etc.) critica studiazA opera literarA sau
Jul numira Mold. catel. [Origina necu- artisticA, transportand'o in mediul unde
noscuta]. s'a nAscut I reconstituind starea politica,
cripth f. loc suteran unde se inmor- sociala i religioasa in care a fost pro-
mAnteazi mortii: de asupra cripiei rze- dusA ; 2. censurA rautAcioasA sau sever&
gre a sfdntului mormdnt EN. criticabil a. ce meritA a fi criticat.
criptogam a. se zice de plante cu criticism n. analiza critica a facul-
florile putin vizibile sau ascunse, ca bu- tAtilor intelectuale (dupA sistema lui Kant).
retii, muschii. crivac n. 1. vartej de ridicat ,greutAti
criptografie f. scrisoare dfrata sau (la ocne) ; 2. lemn ce tine piatra zAcd-
secretà, toare a morii. [Rut. KRIPAK, bucath de
cris a. Mold. cri3an ; Crisu el ! AL. lemn incovoiatA].
[Cf. Crisu, flu aurifer], crivalà f. 1. coaca joagarului; 2. des-
crisan a. norocos, invidiat de toata tele de lemn al dulgherului. [V. crivec].
lumea : la& Crisanu, el ! hp. [Lit. locui- crivat n. Mold. pat (mai ales ordinar):
tor din tara Cr4ului], inecatd de lumina' e intinsd 'rt crivat
citifies v. a scrA§ni: crifca din meisele, En. [Gr. modi.

www.dacoromanica.ro
 erl 179 CTO

erivit n. 1. vant rece i umed ce bate dintr'o aerie de semi-tonuri : game' cro-
dela N.-E.: lupii cu crivatul iernii m'a- maticd.
lungau urland AL. ; 2. miaza-noapte : cromaticii f. varietatea colorilor si a
spre criveit vine targul Neamtului CR. nuantelor ce intrebuintau boiangii (in-
[Serb. KRIVAT]. dustrie odinioara mai infloritoare) si care
crivea f. I. bat de strain panza te- s'a pastrat astizi in hainele taranesti, ale
suta pe sulul dinainte ; 2. unealta de do- caror colori difer dupS localitati cro-
gar cu care se suceste teiul pentru legatul matica poporului roman.
cercurilor de lemn ; 3. un tel de grebla cromlech n. monument celtic format
in partea de sus a coasei ; 4. instrument dintr'un bolovan ocolit de pietre verticale.
campus dintr'un dreptunghiu care se in- cromolitograile f, tipar in colori
vartesfe imprejund unei axe, servind la prin mijlocul litografiei.
facerea franghiilor de canepa. [Slay. salvo, croncan rn puiu de corb. [Onoma-
stramb, incovoiat]. topee, dupa. strigatul pasarii crone I].
criza. f. 1. schimbarea starii inteo croncini v. 1. a striga, vorbind de
boala crizei salutarei, funesta ; 2. fig. corbi ; 2. a geme (ca corbii).
momentul deciziv al unei afaceri ; 3. tur- croncfinit n. strigatul corbilor.
burare momentana : crizet financiard. cronainitor a. care croncaneste: trece
crizalidà I. omicla inchisa in gogoasi un card de corbi iernatici prin veizduh
de unde iese fluture. croncemitori AL.
crizantemfi f. planed din fa.milia com- cronic a. se zice de boalele cart du-
puselor, cultivata in gradini pentru fru- reaza mult timp,
moasele sale flori galbene. cronich f. 1. naratiunea faptelor dupi
croazeit f. tesatura de matase sau de ordinea tirnpului cronicele Moldovei se
bumbac fernwnea de croazea pembe mai numesc si Ietopisete ; 2. partea u-
Firs (=--- fr, croisde). nui ziar unde se rapoarti principalele
crochiu n. schith in treacat a unui stir' politice i literare: cranial politica,
desen (= fr, croquis). teatrala, muzicale ; 3. fig. ceeace se
crocodil m. soparla mare, amfibie vorbeste (mai ales de rau), sgomot ce
(lungs de 7-8 m.) din tarile calde ale circuld cronica scandaloasei.
Africei, foarte periculoash ; lacrimi de cronicar rn. scriitor de cronici : de
crocodil, lacrimi ipocrite. asa vremi se 'nvrednicira cronicarii
croealä f. lucrarea de a croi mai ales 70 rapsozii Ea.
baine l efectul ei croeald la mod& cronograf n. cronica veche Impodo-
crohmalit f. Mold. scrobealk [Pol. bita cu povesti: e o.istorie a lumii ince-
ISROCIMAL (din germ. Kra ftmehl)]. ;And cu Biblia, cu imparatii romani si
crohmoli v. Mold, a scrobi. bizantini pana la dornnitorii Bulgarilor
croi v. 1. a taia haine dupla masura ; Sarbilor.
2. a fasona, a proiecta : a croi legi, pla- cronografie f. scrierea de cronici
nuri; 3. fem, a nascoci : croieste la cronografia bizantina.
minciuni ; 4. fam. a bate : incepu a-I cronogram n. inscriptiune In care
croi ; 5. a croi un drum, a-si face, a-si literele (dupa numeratiunea romani) for-
deschide o cale (aplanand greuta(ile) ; 6. nreaza o data istorick
fig, a planui : cui Ii se croieste rasa. cronologic a. privitor la cronologie.
rap ii merge tot mereu PANN ; 7. fam. cronologie f. %lino datelor istorice,
a o lua la fuga : iepurii o croird la MO cunoasterea epocelor.
POP. [Slay. Raoul]. cronologist m. cel ce se ocupa cu
croft a. 1. fasonat: hainei bine croitd ; cronologia.
2. fig. limbei croitd clupel firea popo- cronometru n. instrument de preci-
rului. ziune pentru misurarea timpului.
croitor m. 1. cel ce croieste i coase ; crontaler m. monecla de 14 lei, cir-
2. insecta nunntS capricorn. cula in vremea lui Caragea (Fa.). [Nemt.
croitorie f, 1. meseria de croitor ; 2. KRONTALERI.
atelierul sau magazinul sau. crop n. a da in crop, a se ?nazi (de
croitural f. haina sau materie croita. apa pe foc). [V. uncroPl.
crohet n. un tel de joc cu mingi de crosfi f. nota de muzicS croche).
lemn si ciocane cu coada. croset ii. carlig cu varf, igliti,
erom n. metal ale carui combinatiuni croseta, V. a lin pleti cu iglita,
frumos colorate sunt intrebuintate in vop- crosna f. 1. carligul hamalului ; 2. po-
sitorie. vara de dus in spinare, sarcind de lemne:
cromatic a. 1. Fiz. cu privire la co- se intoarse cu o crosnd bund de lemne
iori si la nuantele lor ; 2. Muz. compus 1SP. ; 3. pachet de lucruri de ale casci ;

www.dacoromanica.ro
 cro - 180 -- cru
umbla co crosna in spate din steiplin cruciatli f. 1. nume dat expeditiunilor
in stapem CR. [131.11g. RROSNO]. intreprinse de crestini in evul-rnediu spre
crotal m. soiu de serpi veninosi a ca- a relua Palestina dela Muzulmani; 2. fig.
ror coada e Inarmate de solzi, ce produc opintiri concentrate pentru a combate niste
un sunet de zurgalai : el se mai numeste institutiuni, niste abuzuri.
sarpe cu clopolei. crucifich v. a pironi pe cruce, a rastigni.
cruce f. 1. pedeapsa greco-romans : crucifix n. reprezentarea lui Isus pi-
un tel de spanzuratoare de care se legau ronit pe cruce.
tectitorii de rele ; 2. lemnul de care fu pi- cruciform a. Bot, se zice de plante
ronit Isus ; 3. fig, religiunea crestina pi ale caror flori au petalele dispuse in forma
simbolul ei exterior: fa-ft cruce; cu cru- de cruce (ca hreanul, napul, varza),
cea in sari, om slant si (ironic) ipocrit ; eruct'? adv. 1. ca o cruce: armele lor
a pune cruce, a scoate la vanzare (tere- ude crucis le 'mpreund AL. ; 2. stramb,
nuri Insemnate cu o cruce) si a lase ui- la o parte: a se uita crucis.
tArii; cruce de voinic, barbat integru (sub cruciulitä f. 1. cruce mica; 2. pleura
raportul fizic i moral), viteaz, voinic ; numitd i batiitarnica ; 3. (ironic) deco-
pe crucea mea I formula de confirmare ratiu.ne.
a unui jurdmant ; crucea ta I Injuratura crud a. 1. care se desfata la suferin-
ameninteroare (uneori i desmierdAtoare) ; tele altuia ; 2. foarte strainic: pedeapsei
cruce de aur in case' I exclamare prezer- crucla; 3. necopt: poame crude; 4. fig.
vativa. la pomenirea necuratului (v. uci- traged: un tan& de vdrstd crudd PANN ;
ga-1 crucea); cruce-ajutAl sinonim cu minte crud& [Lat. CRUM'S].
Doamne- ajutd ; i semnul crucii tras la cruditate f. cruzime, aplicata mai ales
Inceputul abecedarului ; balul in care era expresiunilor.
asezatd fila cu cruce-ajutd CR. ; 4. Tr. iu- crug n. cerc, orbitA: crugul soarelui,
bite: cruce mandrel, cruce dragd, cruce cerului; crugul lunei, ciclu lunar. [Rus.
'n peimdnt ma belga POP. (V. frate) ; 5. KRUal (V. el-dug)].
nume a cloud sarbetori Crucea mare, crumpenal I. numele oltenesc i ar-
Inaltarea Crucii (14 Sept); Crucea micA, delenesc al cartofului. crumpird =
TAierea capului St, Joan Botezatorul (29 Sas xnuranna (germ. Grundbirne)1.
Aug.); 6. Crucea rosie, societate infiintata crunt a. sangeros, grozav faptecrunte,
prin conventiunea internationala stipulate luptei cruntd. [Lat. CRUENTUS].
la Geneva In 1864, spre a usura relele cruntai v. a insangera: cruntdnd pa-
inevitabile ale resboiului; membrii sai se losul nostru intr'insul BALc.
consider& ca neutri i poartA ca semn o cram n. un tel de anghind foarte du-
cruce rosie pe un fund alb; 7. medalie de reroase, care ataca mai ales pe copiii cei
vitejie In forma de cruce: Crucea .Sf. Ana, mid si-i face sa moare uneori In mai pu-
Crucea Sf. Andreiu; Crucea trecerii tin de 12 ore : crupul se zice popular glis-
Dunfirii, medalie acordatA militarilor cari ter (= fr. croup).
au trecut In Bulgaria in rasboiul pentru crupe I. pl. bulgur. [Slay. =VA].
independenta (1877); mare Cruce, cel ce crispier m. cel asociat la castig sau
are gradul cel mai Malt In uncle ordine de la paguba cu un bancher la joc.
cavalerie ; 8. dispozi(iune in forma crucii cruOn n. arbust cu florile albe-verzui ;
learele puse crucis in lumina ferestrelor, lemnul sat/ da un carbune excelent pen-
lemnul pus crucis pe oistea cArutei; 9. pl. tru fabricarea prafului de pusca (Rham-
a) Tr. 17 snopi de grau (cu unul d'asu- nus frangula). [Dela crusi, a rosi ca
pra care se numeste popd); b) drept la sangele: fructele-i sunt la inceput rod,
mijloc: tocmai la amiazi cdnd va fi cruseala I. Mold. fabacirea pieilor.
soarele in cruci ; a se face cruce, crusi v. Mold. 1. a tabeci pieile, opin-
a se incrucisa, despre drumuri (v. reis- cile; 2. a urine sange (de vite). [Cf. rut.
cruce); 10. odinioara regiment: toate cru- ERUSIT1].
cile de pedestrasi OD. ; 11. odinioarA, incrulit n, Mold. tabicitul pieilor.
Mold. V. lude; 12. nume de plante cru- crustaceu a. acoperit cu o coaja.
cea-pAmAntului, numitA l breurca ursu- 1. pl. crustacee, des& de animate articu-
mai; crucea-voinicului, pleura cu rizomul late acvatice, a caror epidermA e infAsu-
puternic l florile de un frumos albastru rata cu o materie calcara, ca racul.
(Hepatica). [Lat. CRUCEA. erupt v. 1. a trate cu blandete, cu mo-
cruel v. I. a face semnul crucii (de deratiune : crufd pe cei invinsi ; 2. a scuti
de; crufd-mi aceastd osteneald; 3. e
mirare ori de spaima): m'cun crucit cdnd
am auzit; 2. a incrucisa: cu a sale brafe economisi, a pAstra sAnAtatea: crufd-te,
sub capul lui crucite AL. crufd-fi vorbele. [Cf. albanez saurENI, a
cruciat m. cel ce lua parte la 0 cruciatA. crutal

www.dacoromanica.ro
 ens - 181 - Cue
crutare f. 1. fapta de a cruta si efec- relor cu pene Inchise, isi depune ()tulle In
tul eli 2. Indurare, milA : Rita crufare. cuibul altor naafi i petrece iarna In ta-
crutch f. Mold, tort pentru zeghi. [Cf. rile calde : a cdrita cuiva cucul, a avea
rus. 1ERUTD, 911Citj. noroc (antarea cucului e de bun augur
cruzime 1. 1. pornire rea de a face a and vine Inaintea sau la dreapta cuiva);
sufere pe altii; 2. fapla crud& cue armenesc, Mold., Tr. pupSzA (numitA
ctitor m. 1. Intemeletor de locase sfinte ; astfel din cauza murclariei sale): iar vrei
2. epitrop de biseria. [Gr. modi. sd te spurce cucul armenesc? CR. 11

cu prep. 1. In societate cu: vino cu adv. 1. cu totul singur sade cuc ,n cosd ;
mine; 2. exprim5 o relatiune; e var cu 'eat cucul, niciodatS; a se face cuc, a se
ddnsul; 3. o posesiune : furca cu trei Imbata ; de flori de cuc, In zadar: 2. In
dinfi; 4. mijlocire: l'a strapuns cu sabia; sbor: a prinde rningeo In cuc. U de-a
5. simultaneitate ; s'a sculat cu noaplea cucul, varietate a jocului dea-ascunsele,
in cap; 6. un interval de timp : cii anii lin care copiii imitA antarea cucului. [Lat,
nu ne vedem, de cu noaptea; 7. un cuccus].
mod (formand locutiuni adverbiale): cu ouch f. aciulA InaltA si piramida1.5,
anevoie, cu totul; 8. o opozitiune sau ImpodobitA cu pene de strut si imbrAcatA
contrarietate : cu toate cd, cu Mate aces- I pe dinafarA cu catifea aurie, pe care Sul-
tea. [Lat. cum]. tanul o clAruia Domnului la urcarea-i pe
cuadrat n. 1. pAtrat ; 2. buatia de tron (la Turd cuca era o podoab5 pro-
fontA intrebuintata In tipografie spre a prie ienicerilor): Mihaiu primi dela so-
umPlea golurile ?rare literele unui rand. lul Sultanului said i cuca pe care
cuadratura f. 1. reducere geometria o puse pe cap Bk.c. [Turc. alma
a unei figuri curbilinii la un pAtrat echi- cuai I. cowl de firm al unei case tA-
valent In suprafatA: cuadratura cercului, r5nesti (peste Olt). [Cf. dial. cued, deal
problemA insolubilA ; 2. totalul buatilor izolat (v. cucuiu)].
cari pun In miscare acele unui ceasornic. cuceri, v. I. a supune cu puterea ar-
cuadrilater n. figura geometria cu melor : Romanii cucerisera mai Mate
patru laturi. farile; 2. a trichina ; Sobieski cere, ca
cuadruman a. se zice de animale earl sa-i cucerifi cetatea AL.; 3. a se umili
au patru maini, ca maimufele. II i . pl. (Invechit): ne rugdm i ne cucerim; 4.
cuadrumane, al doilea ordin de mamifere, fig. a-si atrage iubirea sau sirnpatia cuiva :
coprinand mai ales maimutele. iprivirea lui be cucereste. [Lat. CONQUER!,
cuadruped a. care are patru picioare, a se plange tare; sensurile 1 si 4 au lost
IIn. pl. cuadrupede, sectiune din clasa rnodelate dupA fr. conquérir].
mamiferelor, cu patru picioare, cari nasc cucerie f. evlavie: Dornnul sdrutd
pui vii il branesc cu lapte. crucea cu multd cucerie OD.
cuadruplu a. de patru ori atat de cucerire f. fapta de a cuceri i efec-
mare, impatrit: 12 e cuadruplul Jul 3. tul ei : lucrul cucerit.
cuart n. cristal de stanch'. cuceritor m, 1. cel ce face mari cu-
cuaternar a. se zice de un teren geo- ceriri (ca Alexandru, Anibal) ; 2. fig. cu-
logic de o formatiune mai recentA deat ceritori de Mimi AL.
cel calcar. cucernic a. 1. smerft, evlavios : cu.
cuatrinfi f. stantA de patru versuri. cernica inchinare ; 2. titlu dat preofilor;
cub n. 1. Geom. corp solid cu sase fete cucernice parinte I
pbtrate egale; 2. Aritm. produsul unui nu- eucernicie f. I. cucerie; 2. titulaturi
mar inmultit cu pbtratul sau: cubul lui ecleziastia : cucernicia ta !
cloud e opt; 3. (metru), unitate de ma- cuci in. pl, datina (mai ales dobro-
surà pentru volume cu fiecare lature de geana) In ziva de 15satul secului doui-
un metru: sterul e un metru cub; 4. zeci flgai, In Ironic cu unul mascat In
mic cub de joc ale anti fete sunt Insem- diavol, merg pela case si joaa. [Bulg.
nate cu puncte. aye, berbece, dupa coarnele ce poarti
cubeh f. cosul sobei, la casele t3r5- masca (v. turca)].
nesti din Muntenia. [Turc. }mural, bolt5]. cucoarà f. Mold. cocor: cucoarele 'n
cubic a. I. ce tine de cub: figura cu- siruri sburdnd spre orizon AL.
bica; 2. rAclacind cubia a unui numar cucui v. a canta ca cucul.
care, ridicatA la cub, dà nurnirul propus: cucuih V. a se cocota. [V. cucuiti].
3 e raddcina cubica a lui 27. cucuiat a. 1. motat : gdind cucuiatd ;
cubism n. scoala de art5 modernS, 2. cocotat : cueuiat pe un zid ; 3. cu cu-
apiruta pela 1910 si tinzand a reprezenta cute : fruntea-i cucuiata PANIC
obiectele sub forme geometrice. cucuiath f. pop. biserica si curtea el
cue m. pasire din ordinul atAratoa- unde se ingropau mortii chi-te la cu-
.

www.dacoromanica.ro
 Cue - 182 - cui
cutata! a pune la cucuiata, a da uitarii; cufundar en. Mold. bodarlau (pasarea
a sta la cucuiata, a fi mort. [Lit. loc se di mereu afund).
inaltat (v. cucutu)J. cufundat a. I. adincit: ochit cufun-
cucuiu n. 1. umflatura in frunte (din- daft in capu-i Em.; fig. in liniste addncci
tr'o lovitura l'a izbit in frunte de s'a ,si n visuri cufundat AL.; 3. tnghitit de
fâcut un cucutu; 2. Mold. mot de pa- 'valuri: corabie cutundatd ; fig. sub mist-
sare. [Radicalul cue din cued, cos de pul din pustie cufundat e on popor Ws.
soba si deal, cucuiu, umflatura si mot, cufundator en, cel ce se cufuncla in
exprima ceva ridicat i rotunjit, intocmal mare,
ca i forma-i paralela coc (v. cocolog. cufundaturá I. pimant cufundat.
cuculbec in. Tr. V. culbec. cuget n. rezultatul cugetarii: it. parere,
cuculete rn. I. cuc mic ; 2. tig. si plan, scop : cu flit cuget viclean; 2.
fam. beat: cliefuird pond se tdcurd rninte, spirit : citesc in cugetul tdu; 3.
cuculeti. constiinta: mustrare de cuget. [Abstras
cucumea f. 1. Zool. cucuvea ; 2. o- din cugeta
chiul podului Inlet case taranesti. [Cf. lat. cugeth v. .1. a forma in spirit idei,
medieval CUCUMAGIA cucuvea ; pentru sen- imagini despre un lucru ; 2, a chibzui,
sul 2, v. cucuveal. a-si da seama cugetd bine ; 3. a avea
cucuri f. Mold. tolba. [Gr. bizantin o parere oarecare: el cugetd ca si mine;
inizurtoid. 4. a avea o intentiune, a-si forma un plan;
cucurii f. Mold. Tr. cormana plugului. cuget sd plec. [Lat. COMTARe].
[Ting. EUTCORA, Incovolat]. cugetare f. 1. fapta sau facultatea de
cucurbeth (curcubeta) f. Tr. 1. bos- a cugeta: cugetarea e privilegiul ornului;
tan (Cucurbita perm); 2. tidva (Cucur- 2. ceeace mintea a cugetat: cugetare o-
bita lagenaria). [Lat. clicuearrA], riginald; 3. maxim!, sentinta : Cugetdri
cucurbetea f. Bot. V. remf. de Carmen Sylva.
cucurigi m. pl, floricele de porumb. cugetator a. ai in. cel ce cugetii, ale
[Lit. cocosei (v. cutcuria. carui cugetari sunt serioase, profunde;
cucurigu t int. care Unita' cintarea liber-cugetator, care nu recunoaste nicio
cocosului: cucurigu gagu! autoritate in materie de opiniuni religioase.
cucuruz n. I. Tr. porumb ; 2. Mold. cuhnie I. Mold. cuine. [Pus. ararstA].
rodul conic al bradului. [Serb. ianicauz]. cuib it. 1. un fel de leagin ce-si bac
cucuth f. 1. plarita otravitoare cu UT1 pasfirile spre a-si depune (mile si a creste
gretos miros de soared; frunzele si fruc- puii; 2. locuinta obisnuita ; acolo'i cuibul
tele-1 sunt intrebuintate in medicinh (Co- spaimei i addpostul urei AL. ; 3. fa-
nium maculatum); 2. otrava. extras! misita dela otet. [Lat. *CUBISM (cu sensul
dintr'aceasta plant!, cu care Atenienii o- lui CUBILE)].
traveau pe unii osanditi ; Socrate bait cuibh v. a-si aseza cuibul : la poalele
cucutd. [Lat. vulg. *CUCUTA = cl a sic CICUTA1, movilelor cuibeazd vulturii cei fat"
cucuvaie f. Mold. V. cucuvea o tristd nici OD,
cucuvae suspind 'n timpul nopfii AL. cuibar n. cuib de pasAre pfin cu oua
cucuvea 1. 1. pasare nocturna ceva sau cu put.
mai mica decat striga, cuibeazi pe do- cuibAri v. 1. a-ai face cuibul; 2. a se
potnite si mine, iar strigitul ei trece drept pune pe cuibar (vorbind de !Asir° ; 3.
piaza rea (Strix noctua); 2. ochiul po- fig. a se aseza undeva ; 4. a prasi po-
dului pe unde iese fumul (la o casa tara- rumbul sau fasolea ficandu-i mosoroiu
neasci). [Gr. mod.; sensul 2 face aluziune la riclicina.
la cuibul bufnitei cel cucuiat pe turle si cuter n. bucati de fier sau de lemn
vechi daramaturil. cu cuie, bitut de perete, de atarnat haine
cudalb a. V. codalb. pe el.
cuffir n. lad! de pus' diferite lucruri. cuine 1. bucatarle, [Serb. KLIMA].
[Serb. KUPER (din germ. Koffer)]. cuirash f. 1. platosi ; 2. ciptuseala de
cularar m. eel ce face cufere. fier ce apfira uncle coribTi de gloante
cufundit v. I. a baga afund in at)! (=--- fr. cuirasse).
spre a scoate apoi ; 2. a tiri la fund, a cuirasat a. inarmat cu o cuirasa. IF

inghiti: apa cutundd munfii; 3. a se da n. corabie captusiti cu o cuirasa.

la fund: se cufundd in mare; 4. tig. a cuirasier m. cfilaret inarmat cu o
peri, a dispare: umbra 'n pOduri se cu- cuirasa,
Mudd AL. ; 5. a se Ineca corabia s'a cuisoare f. pl. I. mugurii cei Info-
cufundat ; 6. fig. a se adinci, a se ab- nh ai unui frumos arbore din insulele
sorbi: iar te-ai cufundat in stele ? En. Moluce. intrebuintati ca aroma ; 2. V.
[Lat. COI,* UN DERE], garoal a.

www.dacoromanica.ro
 cui - '183 - cum
cuiu n. 1. capataiu de fier ce se baga culisa 1. 1. pervaz, acoperit cu panza
in lemn, in perep ; 2. fig. necaz mare, zugravita i mobila, care tormeaza deco-
suferinta adanca: unchiasul era cu cuiul ratiunea unui teatru, la stanga si la dreapta
la inirnd Isis. [Lat. curvet's]. scenei ; 2. spatiu coprins intre culise.
cujba f. 1. lemn fixat abbe In perete, culme I. I. partea cea mar de sus :
cu crestaturi, de care se sprijina coada coama casei, pisc de deal, etc.; 2. fig.
calddrii si a ceaunului: cujba fine locul gradul cel mai Malt: culmea indrcizn el ;
pirostriilor ; 2. lemnul incovoiat al lun- 3. prajina legata de grinzile podinei (la
trei. [Rut. KUJBA, nuia de salcie]. casele (arhnesti) pe care se tin hainele.
culla f. 1. bola circulara, turn: o finea [Lat. mum].
.nchisci 'ntr'o culd 1SP. ; 2. loc ascuns culmina v. a atinge punctul culmi-
sub pamant, gazda de talhari; adund nant, vorbind de un astru.
ceata intr'o culd ISP. ; 3. vistierie dom- culminant a. la culme, cel mai Malt:
neasca : din cula domneascd lefuri sd pullet culminant.
irnparfeascd POP, [Turc, Kaki. culminati(un)e f. Astr. cea mai mare
culbee m. Mold. melc: culbecii cari inaltime a unui astru deasupra orizontului.
'ac coarne, purtdndu-si casa 'n spi- culmis is. culme de deal sau de plait'.
nare AL. [Scurtat din Tr. cuculbec = cu- culoar n. gang inclaratul lojelor unui
cubelc (v. cocobelciu). teatru (= fr. coulotr).
culbeeeasa I. numele popular al lir- culoglu m. soldat pedestru (la Turd):
zernel, ale carii frunze sunt incolacite ca o mie culogli drept garnizoand 13ALc.
scoica culbecului. [Turc. atm ootu].
culla' v. 1. a pune si intinde ca sá culpa f. vinã, gresala.
doarma : a culca copiii ; 2. a da la pa- culpabil a. 1. vinovat, care a savarsit
mant, a dobori vantul culcd grdul; 3. o crima ; 2. vrednic de pedeapsa: faptd
a apleca la o parte: culcd pufin hdrtia; culpabild.
4. a se pune in pat sau in culcus, a se culpabilitate f. starea celui culpabil.
odihni. [Lat. COLLOCARE, a aseza, a puma culpas a. vinovat robul pi tiranul
(restrans la a pune in pat)]. tot pe atdt culpasi Bat..
valetas n. 1. adapost, loc de odihna cult n. 1. onoare data lui D-zeu ; 2. ma-
tot drumeful i gaseste culcusul ai nifestdri exterioare ale sentimentelor reli-
ospdful AL.; 2. asternut de paie in grajd gioase ; cult public; 3. fig. veneratiune
pentru vite ; 3. cotet sau cuib de pasart, prolunda multe popoore au cultul mor-
vizuine de tiare. filor. a. instruit : om cult.
II

culdus m. Tr. cerletor: culdusului cultiva v. 1. a lucra pamantul spre

nu-1 da straifd (proverb). [Ung. KOLDUS]. a-I face mfinos; 2. a ingriji mai mult de
culeasa I. V. coleasa, unele productiuni ale solului : a cultiva
culegator m. 1. cel ce culege sau florile ; 3. fig. a se ocupa sarguitor : a
face o culegere culegdtor de basme ; cultiva artele ; 4. a intretine : a cultiva
2. zetar. prietenia cuiva.
culegau n, numit obisnuit vingdlac. cultivabil a. ce poate fi cultivat.
culege v. 1. a strange fructe, flori, le- cultivator m. cel ce cultiva parnantul.
gume ; 2. a strange bucatele campului ; cultuc xi. V. coltuc.
3. a aduna, a strange in genere ; alege cultura f. 1. lucrarea de a cultiva ;
pdnd culege, [Lat. COLLIGEREL 2. mod de a lucra pamantul culfurd
culegere 1. 1. lucrarea de a culege; mare, mica ; 3. fig.. ocupatiune sargui-
2, efectul ei : culegerea poamelor, en- toare: cultura stiinfelor; 4. instructiune :
legere de poezii. orn lard culturd ; 5. civilizatiune: istoria
cules n. culegerea poamelor, strange- culturei umane.
rea strugurilor. cultural a. privitor la culturi liga
culeser n. Mold. ffichlet: ia Nina si culturald.
culeserul sau melesteul Ca. [V. culease], culucciu m. od. In Mold., gardian,
culevrinfi f. tun lung si subtire: cloud sentineld ulifa este pustie, numai un
tunuri mari, patru culevrine Bk.c. culucciu se zareste AL. [Turc. IcuLusCr].
culichiu m. Zool. snep. [Rus. anzteo]. cum adv. 1. exprima modul, in ce
culinar a. privitor la cuine sau bu- chip; cum s'au petrecut lucrurile ; nici
catarie ; di 'nprobleme culinare te 'n- de cum, de Mc ; 2. mirarea, cat de mult
cearca a fi islet Ex. cum a irnbatrdnit ! cum de nu ! 3. mo-
culion tr. potcap ffira borduri, de ea- mentul imediat, indata ce : cum l'a vci-
tifea, negru la calugari, ros la protopopi zut ; 4. cumva, exprima o banueala, o
albastru la orice preot. [Gr. bizantin negatiune sau conditiune indoelnica : nu
xustILIoNl. cumva mergi acolo? [Lat. unomono].

www.dacoromanica.ro
 CUM 184 - Cull
cumar n. Mold. tucal. [Gr. mod.]. cumpit n. 1. stare de echilibru a Su,
cumaff n. 1. stofd de matase cuma- fletului cogi pierde cumpatul ; 2. ma-
;

surz de rochi ; 2. fig. om de valoare sura, moderatiune : fdrá cumpett ; pe sub

(mai adesea ironic). [Turc. Kuraw]. cumpa't, Inteascuns, pe furis. [Lat. cora-
cumalträ f, 1. femeie ce tine pe copil pums, socoteala (evolu(iune metaforica
la botez ; 2. femeie guraliva i barfitoare ; analogs lui seamd, care insemneaza deo-
3. fig. aplicat la animale (In fabule): cu- ' potriva socoteala i reflexiune)].
mdtra vulpe. ctunpfitare f. 1. masura, moderatiune ;
cumittru m. 1. cel ce s'a inrudit cu 2. abtinere dela bauturi i mancari multe.
altul botezandu-i copilul ; 2. tovarits (in cumpittat a. 1, potrivit, moderat; 2.
bine sau rail) ; 3. fig. aplicat la animale Infranat dela placeri.
(in tabule): cumdtrul lup, [Slay. [(trauma cumplit a. desavarsit In rau ; 1. crud,
cumetrie f. 1. calitatea cumatrului nemilos: cdci fiarele 's cumplite, dar
raportul intre cumetri ; 2. un tel de in- omul e mai cumplit AL. ; 2. strasnic
cuscrire prin casatorie intre rudele bar- ger cumplit ; 3. loarte sgarcit : nu zic-ca
batului si ale femeii ; 3. fam. masa fa- omul cumplit sci se facd Nap:. [Ve-
curd dui:4 ce nasul scalda copilul de cu- chiu-rom. cumplea, a savarsi, din lat.
rand botezat ; 4. petrecerea facuta im- COMPLERR, participiu cumplit, desavarsit
preuna cu altii, (fie in bine, fie in rau), s'a restrans In
cuminecit v. a da sfanta cumineca- limba moderna la nuanta-i pejorativa
tura, a impartasi cu sfintele taMe. [Ve- (Mold. cumplit de bine raspunde lui rgro-
chiu-rom. cumeneca =-- lat. *COMIIINICARE, zav de binev)]. II adv. 1. grozav: dar curn-
in loc de COPIMUNICARR (cu sensul ecle- plit mi-e teama de cumplita-fi mama
ziastic)]. AL. ; 2. foarte s'a mirat cumplit CR.
cumineciituri f. una din cele sapte cumplitate f. avaritie extrema : de
taMe ale Bisericii crestine impartasirea cumplitate multd trdia singur singu-
crestinilor cu trupul i sangele lui liris- Tel Pam.
tos, sub forma 'Minh si a vinului. cumul n. fapta de a ocupa mai multe
cuminte a. intelept, cu judecatd, pre- functiuni, de a lua mai multe lefuri : le-
vazator. [V. minte.l. gea cumulului.
cuminti v. a se intelepti. eumulà v. a avea in acelas timp : a
cumintie I. intelepciune, prevedere. cumula cloud funcfiuni.
cumnat m. barbatul surorii. [Lat. coo- cumulard m. cel ce cumuleaza.
NArus]. cumva adv. V. cum.
cumnAtie I. rudenie intre cumnati. cuneiform a. 1. in forma de cuiu ;
cumpfinit f, 1. balanta : a trage greu 2. se zice de caracterele vechii scrisori a
la cumpand ; 2. parghie de ridicat greu- Astrienior, Mezilor j Persilor fiecare
tati cum/kind de fdradru i; 3. vartejul litera e reprezentatil prin semne in forma
unei mori de vant ; 4, culmea unei case de cuie, felurit asezate si combinate.
taranesti ; 5. unealta zidarilor ; 6. fig. echi- cunita f. od. soiu de vacarit scor-
hbru, nehotarire a sta in cumpdnd ; nit de Gr. Ghica, Domnul Moldovei (1748).
7. fig. moment deciziv, primejdie : in [Slay. RONITA, iapa].
vremi de grea cumpeind ; chiar din cunoaote v. 1. a sti ce este : nu cu-
cumpdna morfri sandfos II ridicd Piumr. nose acest fapt; 2. a avea relatiuni de
[Slay. KOPONAL societate sau daraveri cu cineva : cunosti
cumpani v. 1. a trage la mum:fault, pe acest domn ? 3. a Intelege, a pri-
a pune in echilibru ; 2. fig. a compensa: cepe: l'am cunoscut ce poamd este ;
mutt rdu o faptd bund 'n ceruri cunt- 4. a avea o cunostinta exacta despre sine I
pdneste AL.; 3. a chibzui: cumpcineste-fi cunoaste-te pe tine insufi ; 5. a se ye-
bine cuvintele nebune AL.; 4. fig, a dea, a se observa : se cunoaste cd nu
cerceta cu deamanuntul te cumpdnefte stie nimic. [Lat. GOONOSCRRE].
din ochi ; 5. a sta in cumpana. cunoscator a. i m. care cunoaste,
cumpfinit a. si adv. fig. potrivit, cum- stie, se pricepe.
*at: vorbeste drept i cumpanit. cunoscut a. si m. persoana cu care
cumpfirit v. 1. a capata cu bani : a stain In relatiuni ore mulfi cunoscufi
cumpdra o mosie ; 2. a castiga In parte-i si amid.
a curnpdrape judeccitori. [Lat. compAibutz]. cunootintii f. 1. facultatea de a cu-
eumplirAtoare f, cumparare si pre- noaste, de a distinge; 2. idee, notiune des-
tul cumpArdrii. pre un lucru cunostinfele noastre sunt
cumparAtor m. cel ce cumpAra. mdrginite ; 3. persoana cunoscuta : e o
cumpitritturit f. rezultatul cumpararii, veche cunostinfd; 4. pl. stiinta, thvStS-
lucru cumparat. tura; are cunoqtinte multe.

www.dacoromanica.ro
 cun - 185 - cur
cununia v. a consacra casatoria, pu- curabil a. ce poate fi vindecat.
nand in timpul ceremoniei ate o cu- curagios a. plin de curaj.
nuna de flori pe capul mirelui si al mi- curaj n. 1. puterea suileteasca care
resei. [Vechiu-rom. a cununa, a incorona ne face sa Infruntam pericolele i sa in-
== lat C0RONARE]. duram restristile, barbatie ; 2. energie sta.
cununia f. 1. coroana din flori arti- fintoare ; 3, int. care expnma un indemn:
ficiale gloria mdreald i-a pus cununi curaj
de laurr At. ; 2. mai multe lucruri legate curarnit f. cotizatiune, colecta isna-
impreuna smoc, snop ; 3. fig. lant de ful era sd alerge dela until la altul
munti, siragul dintilor. [Lat. corzonA]. sd facet' curarna GHic, [Turc. cuizAnA,
cununat a. unit prin cununie. printr'un intermediar grec modern].
cununie 1. 1. cununa nuptiala : cu curand adv. lute, repede : de curdnd,
cununie de flori pe {mute OD, ; 2. ca- de putin timp, nu de mult [Gerundivu/
satorie religioasa. dela arhaicul a cura (v. curd), lit, alet-
cununi0 f. Bot. 1. coroniste; 2. Mold. gand].
pervinca.. curarisi v. a cauta pe un bolnav spre
cupà f. 1. vas de ban fiarbd vinul a-1 vindeca.
'n cupe, sputnege pocalul Et.t. ; 2. vas curat a. 1. In opozitiune cu murdar:
de lemn cu care se is zerul din putineiu apd curate ; 2. fig. nepatat cu cuget
(la stane) ciobanii mule oile in cape
; carat; 3. natural : nu-i lucru carat ; 4.
si galeti; 3. aripa unei mofi de vant ; 4. sincer : vorbe curatcl ; 5. fig. onest: scl-
figura rosie Sn jocul cartilor riga de rac si carat. [Lat. cotArns, strAcurat, lim-
cupd ; 5. Bot. cupa vacei, un fel de vol- pede]. II adv. 1. adevarat te om avea
bura care creste pe langa garduri (Con- carat ca pe o mama CR. ; 2. limpede
volvulus silvaticus). [Lat. CUPPA]. i-am spus carat cd nu primesc.
cupar tn. boierinasul Curtii care con- curii4k x. I. a face curat : a curdfa
tinua slujba paharnicului pana la ridica- casa, haine, mobile ; 2. a lua jos coaja,
rea mesei. frunzele, solzii : a curdfa cartofi, peste ;
cupe ft. pop. negustor : eu n'am 3. a se spala, a se scapa de cineva, a-1
prdvdlie... eu nu sunt cupef CAR. [Rus. prapadi.
KUPET0]. curate! a, destul de curat, frumusel:
cupeu n. 1. trasura de lux cu dona bdiat cureiteL
locuri ; 2. partea de dinainte a unei di- curatele 1. sarcina curatorului.
ligente ; 3. compartiment de vagon de curficenie f. 1. calitatea lucrului cu-
data Intaia (= fr. coupé). rat ; 2. fig. (la inima) sinceritate, nevino-
cupiditate I. Ificomie. vatie; 3. purgativ: a lua o curd fenie.
cuplet n. strofft ce face parte dintr'un curati v. V. curAta.
cantec. curittietcunitenie(sub raportul moral).
cupola f. turnul cu bolta unei biserici. curatitor a. i tn. care curatA, care
cupon n. 1. titlu de dobancla ce se scoate petele: curdfilor de haine.
taie dintr'o actiune sau obligatiune spre curativ a. ce priveste sau are de scop
a incassa rentele ; 2. bilet ce cla drept la vindecarea boalei.
o loja de teatru (=-- fr. coupon). curatoare f. hardau In care curge vi-
cuprinde v. Mold. V. coprinde. nul tescuit. [Dela curd].
cupru n. numele stiintific al aratnei. curator m. cel numit de justitie a su-
cuptor n. 1. bolt& rotunda In ziclarie praveghia interesele unui minor emanci-
unde se coace painea ; 2. cuptor mare la pat, a administra averea unui major de-
o fabrica de topit sau de ars var, cAra- clarat incapabil sau a purta grila de o
midii, carbuni ; 3. soba Inchisa de cup- mostenire vacanta.
tor, Inteo casa tarlineasca, pe care se curfitura f. 1. partea unei paduri cu
cola lama ; 4. cantitate de paine ce con- copacii Watt care serva de pasune; 2.
fine un cuptor : sd menance cloud cup- grau cemut gdina curdturd viseazd
toare de p6ine hp. ; 5. luna cea mai vrabia meiu PANN. [Lit. pAdure curatita,
calda a anului, fulie : in temeiul hd Cap- grau curatit: lat. CURATE/RA].
tor. [Lat. COCTORIUM]. curb a. In forma de arc.
curia f. tratarea, cautarea unei boale, curb& v. a face curb, a indoi, a In-
mijloc de a vindeca : curd de apa rece. covoia.
cura v. 1. (poetic) a curge; uncle curd curba f. Geom. linie curbii,
'n poale un rdu mititel Bor., ; 3. fig. ast- curbat a. Incovoiat, lndoit.
fel astir' dtdd vieafa lor cura. Bor.. [Ve- curbatura f. Med. anchilozil.
chiu-rom. a cura, a alerga = lat. CURRERE curbIliniu a. compus din linii curbe.
(V. CUrge)]. curbinfi I. V. coarba,

www.dacoromanica.ro
 ICUr - 186 - cur
curburi I. indoiturg. toare, In opozitiune cu apd stateitoare
curcii f. femeiusca curcanultd; 2. fig. usor si natural: .stil curgettor.
fig.
cured ploatd, descurajat. [Slay. HURKA, curge v. 1. a se pune in miscare depe
gging (din kurti, cocos)]. o cIM5 sau depe un povarnis (vorbind de
curean m. 1. pasfire de curte din or- lichide): rdul carge lin; fig. norocul ii
dinul galinaceelor, adusg din America in curge gimle i; 2. a circula liber: sdngele
Europa la 1518 de Iezuiti (Meleogris gal- curge in vine; 3. a trece (vorbind de
!ammo) se umfld ca un curcan; 2. timp); 4. a veni gramada din toate pgr-
nume dat (dupg rgsboiul dela 1877) do- tile: curg musterii; 5. a pica, a picura din
robantilor nostri, cari purtau la caciulg ochi. [Lat. CURIZERE (influentat de merge)].
o pang de curcan: curcart cu trei cruci curgere 1. 1. lucrarea de a curge si
pe piept; 3. iarbi de muck (Fumaria). efectul ei: curgerea apelor ; 2. fig. curs:
curcubeta f. V. cucurbeta. curgerea pricinei.
curcubeu n. 1. arc mare luminos ce curie f. 1. subdiviziunea tribului la
s'aratà pe cer, format din arcurt de dife- Romani; 2. locul unde senatul roman isi
rite colon, totdeauna dispuse in aceeas tinea sedintele; 3. totalul administratiu-
ordine; curcubeul e produs prin resfran- nilor can constitue guvernul papal: curia
gerea razelor soarelui in picaturile de apa romana; 4. Tr. Curtea de Casatie.
ale norilor ; 2. Bot. barba imp'aratului (vio, varier m. 1. cel ce duce depesile; 2.
rea de mai multe colon). [$i cucurbeu totalitatea scrisorilor trimise sau primite
= lat. *CONCURYUS, arcuit, si beu : curcu- cu acelas curler.
beul e arcul cc soarbe ploaia (cf. ARCUS' curios a. 1. doritor de a cunoaste, de
Baur, la Plaut), dung o credintg popularg a vedea, de a sti; 2. rar, care exercita
foane rdspandital. cunozitatea; 3. indiscret.
cureumir 1. plantg cu rfidgcina gal- curiozitate f. I. dorintg de a vedea,
beng j cu mirosul de sofran, intrebuin- de a sti; 2. indiscretiune; 3. lucru rar:
lath de boiangii. muzeu p1M de curioziteiti.
curcut n. un fel de terciu : cine are curmii V. 1. a rupe, a frange: toarnea
piper mull, pune i in curcut. [Turc. Ii curma la inimd ; 2. fig. a Intrerupe, a
KURHUT]. tgia irul ii curmd vorba; 3. a inceta,
curduc n. V. corduc. a se stinge: vieata mi se curmd. [Din-
curea f. 1. fasie de piele lungg si In- tr'un primitiv curm, trunchiu (conservat
gusta" : a-1 tinea cureaua, a-i da mane, a in derivatul curmeiu), inrudit cu sinoni-
indrázni; 2. teren lung si ingust (termen mul gr. mod. xonnOs, de unde i macedo-
de hotgrnicie); 3. mgsurg de lungime de rom. curmatu, spetit (lit. paralizat sau
16 picioare. [Lat. CORRIG1A]. butucit): sensul primitiv al verhului e a
eurechiu m. Mold. varzil. [Lat. cou- ttrunchig)].
Cyrus (din mums, cotor)]. curmal m. arbore din familia palrnie-
curelar m. cel ce face curele sau ha- rilor, creste in regiunile calde (Africa);
m se cultivg si la noi ca planta decorativa
cureliirie f. 1. meseria curelarului; si pentru fructele sale cornestibile (Phoe-
2. marfa sa. nix dactilifera). [Turc. auoaml: forma
curelusii f. I. curea mica ; 2. un fel curmal e abstrasa din pl. curmale].
de horg. curmalà 1. rodul dulce i gustos al
curent n. 1. miscarea apei in(eo di- curmalului, ceva mai gros decal maslina :
rectiune oarecare; curent nrarin; 2. fluid e un aliment nutritiv i sgnatos, pretios
in rniscare: curent electric, magnetic ; pentru Africanii cglatori In pustiori: din
curent de aer, vant ce sutra necontenit; curmale se face si un fel de rachiu.
3. mers treptat, inlantuire, succesiune de curmat a. rupt: copilasul avea ma-
fapte: curent de idei, de afaceri; a fi nutele currnate. [V. curma].
in curent: a) a fi bine informat, a cu- curmiturii I. vale prgpgstioasa hare
noaste o afacere; b) a nu fi Inapoi cu o doi mufti. [Lit. crestgturg].
lucrare, cu contabilitatea. II a. 1. care curge curmeiu n. 1. lemn scos pe tot anul de
inteuna : apd curentd; 2. prezent, actual: o vita de vie; 2. futile din scoarta arbo-
lune curentd ; 3. care are curs legal: mo- rilor: curmeiu de teiu. [V. curmat
nedd curentii ; cont curent, statul care curmezis a. si adv. piezis, care s'a.
indica exact pasivul i activul intre Un bate dela linia dreaptg: crucis i currne-
bancher i clientul sau; mania curentit, ziS, zigzag. [Lit. cu Intreruperi], II n. linie
registru in care se inscriu imediat toate piezisg: trecea curmezisul ampiilor AL,
operatiunile comerciale; pret curent, curs curpen m. 1. currneiu de vitg sAlba-
general al marfurilor la un moment dat. ticii.; 2. Bot. (de picture) vita alba. [Al-
curgator a. I. care curge: apd conga- banez, rutipia].

www.dacoromanica.ro
 cur - 137 cus
curs n. 1. miscarea apei curgatoare curtenie f. politeta gratioasa, atenti-
cursul unui fluviu ; 2. intinderea ce stra- tine delicata.
I

bate un fluviu, un rail; 3. miscarea reala curtenitor a. politicos in maniere st

sau aparenta a astrelor ; 4. mers: cursul In vorbfi.
trebilor, in tot cursul lucrdrii; 5. suc- curtezan m. 1. care face parte din
cesiunea timpului, Inlantuirea evenimen- curtea unui Domn, rege sau imparat: un
telor o trist al lumii curs 1 AL. cursul curtezan nemernic de tron imperial AL.;
secolelor ; 6. circulatiune, credit: moue- 2. fig. lingusitor; 3. cel ce face curte unei
dale strdine n'au curs la noi; 7. pretul dame.
valorilor, al marfurilor: cursul Bursei; . curtezane 1. femeie libera, dar dis-
8. sir de lectiuni facute de un profesor, flush prin spiritul i eleganta ei cu zdin-
tractat ce contine aceste lectiuni : Curs biri de curtezand Err.
de clzirnie; cursurile Faculteitii; 9. in- curtier m. agent care minoceste van-
dicarea orelor de plecare i sosire: cursul I zarea sau cumpararea de marfuri, plasa-
I

drumului de fier, cursul vapoarelor. rea de capitaluri, asigurari, etc.

[Lat. CURSUS ;cele mai multe sensuri mo- curtubeg m. numele banatean al sire-
delate dupa fr. courst delusului. [Nume ironic : bes (basina) de
curse' f. 1. masinal de mins animale Carte, raspunzand sinonimului provental
(in special soareci); 2. fig. mijloc viclean rei petaret, lit. craiu-bes].
de a face rau cuiva: a intinde o cursd. curuin m. V. coroiu.
[Cf. lat. medieval curisi]. curia a. scaun curul, scaun de fildes
curse t. pasta aromatica : an pdharuf pe care sedeau consulii i alti magistrati
de puled pe cursci AL. [Turc. KuRs]. la Romani.
curse f. 1. mers foarte repede ; 2. dus curve f. femeie necinstita. [Slay. ranitvA].
intors ; 3. drum, distanta dela un loc curvar m. adulter. [Slay. xuaivAat].
la altul (cu trasura): a face o cursd; 4. cusetorease 1. femeie care are me-
pl. intrecere de iuteala Intre cai am fost seria de a coase haine, rufe.
lo curse (= fr. course). cusfitorie f. 1. mestesug de a coase ;
cursier m. (galicism) cal mare si fru- 2. atelier unde se coase.
mos o surdd nechezare de ageri cursi- cusfiture f. efectul coaserii lucru cu-
eri Bor., (-= fr. coursier). gut. [Lat. Vulg. CONSUTURA (V. coase)].
cursiv a. I. scris repede scrisoare culce f. 1. cort: sdrbdtoarea caste-
curSivi I; 2. pl. (la tipar) litere putin a- lor, ce tin Evreii; 2. colivie de pasdri,
plecate. cotet de gaini: dacd ai intrat in cuscd,
cursoare f. curent: cursoarea ce im- trebue sd canticocoseste PANN ; 3. gra--
pingea pe Mihaiu in Ardeal 13.11.c. tar de nuiele In care se bate porumb ; 4.
curte v: a face curte. fans. casa proasta sd scap de cusca
eurtaj n, 1. meseria curtierului; 2. asta in care ma usuc AL. [Rus. ;EWA].
prima platita curtierului (= fr. courtage). cuserie f. rudenie intre cuscri.
eurte f. 1. loc descoperit l inconjurat cuscru in. 1. socru in raport cu alt
cu gard sau cu zid, care impresoara o socru, rucla prin casatoria fiului cu fiica
casa; 2. palatul unui Domn ; a fost pri- celuilalt; 2. rucla mai depArtatti. [Lat. cos-
mire la Curte; 3. casa boiereasca la tara SOCRUM].
(in graiul sateanului); 4. regele, familia, cugcuq n. un tel de mancare orientali
ministrii, curtenii, guvernul: Curtea Ro- facuta din gris sau malaiu, cu grasime
mdniei ; 5. fig. atentiune continua (pentru de berbece i cu sos de gaina. [Turc. KUSRUSl.
a castiga favoarea cuiva): ii face curte; culane f. Mold. caciula de oaie sd-mi
6. numele unor tribunale superioare si in- pun cusma pe o ureche AL. [Slay. NuttmA].
tinderea jurisdictiunii lor Curtea de Apel, I cue,nnelie f. V. cosmelie.
judeca apelurile facute In contra sentin- l cuqnitä f. 1. locul unde se bate si se
telor date la prima instanta: stint 10 Curti roseste fierul, fierarie sd arza cusnita
de Apel (Bucuresti, Iasi, Craiova, Cialati, ziva si noaptea Ise.; 2. scaunul In care
Constanta, Chisineu, Cernau(i, T.-Mures, se pune roata cand se lnspiteaza. [Pol.
Cluj si Timisoara); Curtea eu jurap, ju- Hurqrra].
deed crimele, delictele politice si de presa :
I custode m. 1. intendent militar ; an
in fiecare judet se afla cate una. [Lat. custode dela palat AL. ; 2. functionar
co(ro)arem]. V. casatiune, cont. subaltern caruia Ii este Incredintata pas-
curtean m. I. om de Curte, curtezan; trarea unei biblioteci.
2. odinioara garda calareata a Curtii dom- I custure f. 1. cutit frira plasele; 2. limba
nesti (numita in Muntenia Rosii): aprozi, ' sau fierul plugului, coasei, panza feres-
copii de casd, curteni i lefegii AL. I traului ; 3. unealta cu care se reteaza
curteni v. a curta pe cineva. stupii; 4. (ironic) cutit prost. [Forma re-

www.dacoromanica.ro
 CUS - 188 - cuy
dus& din culiturd (cf. negustor = ne- cum de s fie el ocarit de o cutra de mu -
guftifor)J. Tere 151.. [Gr. mod. Imola, cap, capatana].
cusur n. 1. defect, lips5 : nu-i om /cirri cutreer ti. lucrarea de a cutreera (poe-
cusur Pam ; 2. rest de bani : cusurul tic): papura se miscd 'n freamdt de al
mi-1 va da mdine Rum; 3. fig. aluziune undelor cutreer Etc [Abstras din cu-
finA : cu un cusur subfire U feicea sd treera].
priceapd Ise. [Turc. ausca]. cutreerh v. 1. a strAbate, a merge
cusut n. lucrarea de a coase afd de dela o margine la alta : a cutreera toatd
cusut. lumen ; 2. a alerga ici i colea : a cu-
cutä f. 1. indoiturg la postavuri ; 2. treera gradina.[Lat. CONTRIBULARS, a treera,
sbdrciturá ; 3. lasie ridiche in cute si termen agricol generalizat).
fehi. [Cf. serb. aur, unghiu]. cutremur n. 1. fapta de a se cutre-
cuta I. tam. ca'[ea ; sa fiu bulma, sir mura; 2. ralscare violenth care sgudue ph-
fiu cula AL. IV. cup]. manta]: aprigul cutremur de munti
cutare pr. si m. o persoana oarecare, rasturnator AL. [Abstras din cutremurd],
cineva sau ceva anumit: cutare a venit. cutremurà v. a tremura din toate
[V. acatare]. puterile, a se infiora. [Cf. lat. CONTIZEMULUS,
cutcurig m. numele oltenesc al ele- care tremurä foarte].
borului. [Lit. cucurigu: florile plantei sunt cutul Mt. cu care se chiama Cated. II
de un alb trandafiriu]. im. mime familiar dat cainelui: sa-mi zici
cute 1. piatrA de ascutit cutitele. [Lat, cufu AL. [Onomatopee].
corsm]. euvant n. 1. vorbh (rostitA sau scrisA)
cutezik v. a avea cura], a indrAzni. In legaturA cu altele : rut ies din cuvan-
fGr. bizantin HOTTIZO. a juca in zari (ter- tul lui ; 2. discurs : cuvdnt bisericesc ;
men prirnitiv de )oc): de unde a risca]. 3. facultatea de a vorbi proprie specier
cutezanta f, indrazneali afarA din umane 4. ratiune: cu cuvrint sau lard
cale, curaj eroic. currant ; 5. motiv ; n'ai cuvrInt sir te
cutezAtor a. care are cutezanta. plangi ; 6. dreptate, drept : are currant ;
cutie f. 1. Mdita cu capac : cude de 7. promisiune verbal& : nu te fii de cu-
scrisori, in care se aruncA scrisorile de vdnt ; 8. a doua persoanA a Sf. Treimi
expediat prin post3 ; scos din cutie, cu- Cuodntul trup s'a fdcut. [Lat. CONYENTITP/,
ret, elegant (adicA nou nout); cutia mi- adunare, de unde convorbire, vorbt, aso-
lelor, in care se strung milosteniile pen- ciatiune de idei familiar& (cf. taffas);
tru sgraci ; cutie de prunci, cash' de co- pentru sensul de era(iune), cugetarea
pu lepedati ; 2. sertar de dulap, pat sau limba sunt inseparabile].
mash, care se trage afar& cu tin buton,cuvlintit v. a vorbi in sir (cu o nu-
inel sau cheie: o ladd Wind de cutii anti de solemnitate) : se urcd pe tribund
GHICA. [Turc. tarn]. et astfel cuventeaza. [Lat. mama-Jun, a
cutit n. 1. instrument de ale compus se aduna la un loc].
dintr'o lam l ttn mâner : a ajunge cu- cuvAntare f. 1. fapta de a cuvAnta ;
(Mil la os, a ajunge durerea i suferinta 2. efectul cuvAntArii, discurs.
la culme. a pierde rAbdarea ; 2, loviturA cuvilintiltor a, 1. care vorbeste, care
de cutit ; 3. In medicina popular& jun- tine un cuvant ; 2. inzestrat cu ratiune
ghiu prin cap: bolnav de cufit; 4, fierul ornul e cuvantator, dar dobitoacele
cel lung al plugului care taie drept in jos. sunt necuvantatoare.
[Lat, *comas, dat la cute]. cuvaIntatorul-de-D-zeu m. zis i bo-
cutitar m. cel ce face sau vinde cutite, goslovul, supranumele sfUntului Grigorie.
bricege, foarfeci. cuveni v. 1. a fi dator nu se cuvine ;
culiearie f. 1. meseria l prAvAlia cu- 2. a trebui (sub raportul social), a se cA-
titarului ; 2. sculele fAcute sail vAndute dea, a fi cu cale dupd cum se, cuvine.
de clansul. [Lat, CONVENIRel.
cutital n. cutit mic, briceag. euvefal I. vas mic la partea inferioara
cupitoaie 1. 1. cutit lat cu douA ma- a tubului unui barometru.
nere al dulgherilor ; 2. uneala analoaga cuvitucios a. care se cuvine, cum se
a fierarului de curAtit tined& calului ; cuvine convenabil, detnn. [Dela cuviintd].
3. Zoo!, alt nume dat svArlugel (dupà cuviinta L 1. ceeace se cuvine a face;
for ma-i lungareata). 2. dreptate, echitate : a gasit de cu-
cuf Hod v. a netezi cu cutitoaia. viintd. [Lat. carnmassrLt].
cutnie f. materie de mAtase tesutä cu cuvios a. I. respectuos, omenos 2.
bumbac sin anieriu de cutnie ca gusa cu frica lui D-zeu, evlavios, pios ; 3. (ca
porumbului Frt.. [Turc. sand], titulatur& ecleziasticA): cuviosul pdrinte.
cutra' f. femeie bUrfitoare $ i de nimica: [Contras din *cuvstaos].

www.dacoromanica.ro
 CAM - 189 - dag
cuviosie f. 1. respect, veneratiune; 2. cvintesenta f. ceeace este mai delicat
titlu dat ecleziasticilor i cblugArilor: cu- si mai pretios in ceva : (ironic) cvinte-
viosia ta ! sentO de mizerii din erestet pOn..d 'n
cvadrat n. V. cuadrat. talp0 Ex. [Odinioarb. In graiul alhimis-
cvartal n. Mold. cartier urban; corni- tilor, a cincea esentb, substantS etericii
sar de cvartal Ar.. [Nemt. WARTAL]. consideratA ca al cincelea element, in a-
evartir n. Mold. cartier militar : lsleam- farS de pbmAnt, apS, aer si foci.
ful are idra cvartir so' va ceara Ar,. evil a. achitat t aind unul, cdnd at-
[Nemt. WARDER]. ilt! la cvit iese. [V. cfit].

D m. a patra literS a alfabetului. daco-roman a. privitor la poporul for-

I

da adv. de afirmatiune : da sau ba? mat din cele daub elemente etnice supra-
[Slay. DA]. puse. Daci si Romani ; graiul daco-roman.
da v. (activ) 1. a intinde cu maim : dactil n. picior de vers greco-latin,
dati saracilor; 2. a oferi (un pret): cdt format dintr'o silabb lungs urmatS de
dai? 3. a face, a produce: a da made, doub scurte: iambii suitori, troheii, sOt-
mugtzri; 4. a preda : l'a dot pe mdna tOre dactile Ex.
polifiei ; 5. a remite, a Incredinta i-a dactilograf n. masinS de scris. II m,
dat scrisoarea in prirnire ; 6. a cbuta, cel ce scrie cu aceastS masinS.
a incerca: do s5 vorbeasca si nu poate ; dactilografie f. arta de a aerie cu
7. ca perifrazA verbalfi ; a da ascultare dactilograful,
= a asculta, a da vina =-- a invinui, dada f, 1. numire ce fata taranca OS
a da mivala = a navali. II (neutru) 1. surorii mai marl : pune capul in poala
a merge : a da inainte, a da inapoi ; dadei Ise. ; 2. termen de respect dat fe-
2. a misca ; a da din umeri, din cap, meilor mai bbtrAne de atm cele tinere
din picior ; 3. a lovi: a dci pe moarte, dada Irina! [0 duzini de silabe, ca ba,
a da cu piciorul ; 4. a descArca : a da da, ma, na, pa, ta, reduplicate, servh
cu pusca, a da din tunuri; 5. a incepe pretutindenea a reda notiunile principale
a Incolti (de plante) ; 6. ca perifraza ver- din graiul copilot. (doicA sau ferneie bb-
balb: a da in genuchi = a ingenuchia, tr5nb, nutne de rudenie) baba' l bbbacb,
a da cu gdndul = a gdndi; 7. lnsotit dadS i dbdacS, mama', nanA, papa', tatA ;
de prepozitiuni: a da in, a cdclea in ceva : numele copilbresti de rudenie se confundA
a dd in caldurd, in boald, intr'o groapa ; In diferitele familii de limbi : dada, mama
a corespunde : odaia cla in gradina; a (sArbeste l macedo-romAneste), dada,
lovi : nu da in mine ; a incepe : a da tatb (turceste l tiganeste)].
in copt ; a da de (paste) a afla, a gbsi, dadaca f. ingrijitoare de copii. [Lit.
a nemeri ceva : a dat de ran, a dot de femeie bbtrAnS titlu onorific].
el, a dat peste un bordeiti; a da pe la, dadfici v. a creste un copil.
a trece pe la cineva. (reciproc) 1. a se
II dadulci v. a prinde gust, a se de-
lbsa in voia : se da somnu/ui; 2. a ceda : prinde Cu ceva bun: se dadulcise, vezi,
nu te dal 3. a se preda: se da Invins; la vorba cu fata Isp. [Lit, a mAnca de
4. a se deda : nu se clei la mulled; 5. dulce: sens generalizat].
a rfavali: pisicci se chi la soareci; 6. a dafie f. snoavA (in Muscel). f= dahie,
se compara : nu ma dau pe niciun ru- lit. (poveste) isteata
mein CAR. Mat. DARE]. dafin m. 1. arbore totdeauna verde,
dabalazat a. Mold. ce atArnb in jos: cu bobite negre si acre, de mbrimea unei
buzoaie groase i dabalazate CR. [Ori- mAsline ; foile de dafin se intrebuinteazA
gins necunoscua la bucAtfirie, iar din partea cArnoasS a
dahlia f. 1. od. dare, impozit; 2. azi, boabelor sale se extrage uleiu (Laurus
martoagb. [Uag. DEBELLA ; pentru rapprtul nobilis); 2. fig. emblema gloriei si a iz-
logic, cf. gloaba]. bAnzei ; 3. salam (in Oltenia). [Lat. *DA-'
dahilar m. od. strangbtor de &gni. MMUS (din gr. daphne)].
dac a. si m. originar din Dada. dagherotip n. instrument intrebuin-
daca conj. 1. exprimA o conditiune tat la dagherotipie.
dace! voiu putea; 2. 0 lndoialb : nu stiu dagherotipa v. a reproduce cu ajuto-
daca voiu reusi; 3. temporal, and : rul d a gheroti pului.
daca vazu impOratul bp. [Vechiu-rom. dagherotipie f. procedeu inventat de
deacd = de ca]. Daguerre, spre a reproduce imaginea o-
dacica. privitor la Daci ; rOsboiul dacic biectelor pe 0 placa argintatA.

www.dacoromanica.ro
 dab ---, 190 dan
dahiu a. *et, viclean. [Turc. r;Am]. damagchinat a. (lier sau otel) in-
dhhullh v. a claula atdta .sarcind ii crustat cu aur sau argint.
ddhulase de tof ISP. dâmb n. deal mai mic si rotund de
daicà f. dada &lied Mitrana. [Scur- forma conica, purrand diferite numiri dupa
tat din cicidaied]. marimea si conformatiunea lui: culme,
dAinui v. a dura, a subzista : de n'ar grind, gruiu, magura, movila, muncel,
aveci cu ce sd ddinueased ISP. [Bulg. runc, etc. [Ung. DOMe].
DANO VAT/I. damblik (damla) 1. apoplexie ; l'a
daireh f. toba cu clopotei ce bat ti- lovit darnla AL. [Mold. damla = turc.
ganii ursari, cand loaca ursul. [Turc. D.un.A, lit. picatura (cauza boalei crezan-
DAMP]. du-se ear fi nista picaturi chzute din
dajdie f. od. dare, contributiune, In creieri), asociatiune de idei familiará si-
special dare de pamant sau fonciara : nonimelor cdpie, cataroiu si gutal.
ddjdii multe punea asupra fdrii OD. damblagiu a. si m. apoplectic.
[Slay. DAJDA1. damigeanfi f. vas de sticla groasa,
dalnic a, contribuabil: sciteni dajnici. imbracata cu rachita, in care se tin spir-
dalac n. 1. inflamatiunea splinei, la toase. [It. DAMIGIANTA].
cai i la vite : 2. buba rea, numita si damlh 1. Mold. V. dambla.
carbune ; 3. planta veninoasa ale earn damnare f. osandire la muncile ia-
frunze le intrebuinteaza poporul spre a vin- dului : Damnarea lui Faust.
deca dalacul (Paris quadrifolia). [Turc. damnat a. care sufera muncile eterne
DALAR. spliná]. ale iadului suf let damnat.
dalai-lama m. capetenia religioasa dAnainfil v. 1. a se legAna, a oscila ; 2.
politica a Tibetanilor. a canta traganat. [Onomatopee (v. &in-
dalanga? int. V. balanda. [Onoma- ddni)].
topeel. d'anAnaie I. minunatie, lucru de mi-
dalb a. 1. (poetic) alb : dalbd path.- rare : ce ddridnale o mai fi i aceasta ?
rice dalbe flori A. dalba-i mind BoL. ; Frc. [Derivat din cldneindi : lit. ceva ce
2. gratios, delicat, gingas : dalbe visuri oscileaza in departare (v. deindclnale)].
Ac. [Alb cu un d proteticl. danciu m. 1. lbutar tigan (dupb nu-
dalcauc m. parazit, ]ingau (vorba a- mele ce-1 poartfi adesea) : ia ascultali,
proape iesita din uz): o ceatd de dal- dancilor,... sahm/ cdntati o hord AL. ;
cauci, de haimanale CAR. [Turc. DAL 2. (ironic) copil mai mare de tigan.
RAIMA, lit. ckiula lunga (cum o purtau d'Anciuc m. copil de tigan mai mic
parazitiOl. o figdneuld cu un deinciuc aproape gol
&hiatus m. Mold, carrhaciul dinapoi in brafr CAR.
al plutei. [Origina necunoscutal dandanh f. 1. (termen militar) alarma,
daldon m. carmac mare ce se intre- tumult : se auzia sunetul clopotului de
buinteaza la Dunare pentru pescuitul mo- dandana NEOR. ; 2. tambalau, taraboiu :
runului. fOrigina necunoscutal. pe atunci nunta era dandana mare
dalgh f. tunica de matase cu ciucuri : anca; 3. belea, boroboata; sd umble in
cu &Aga de fir deschis Bor.. [Turc. DAL0A1. dandanale, judecdti PANN. [Turc. TANTANA,
dalie f. planta de podoaba, importata sbarnait, sunet de instrumente].
din America la 1790 de botanistul sue- dandinaie f. Mold. nasdravanie, mi-
dez Dahl. nunatie : cdnd mai vede i astd ddn-
dAlmfi f. Tr. deal. [Origina necunos- cidnaie CR. [Derivat din ddnddni (v.
cutal. dcindnaie)].
daltit f. 1. instrument de sapat in lemn dfind5ni v. a se legana, a oscila.
sau in piatra ; 2. custura dogarului, dul- [Onomatopee exprimand miscarea alter-
gherului Si fierarului. [Slay. DLATO]. nativa a clopotelor].
daltonism n. V. Dalton. dandism n. apucaturi de dandy.
dältui v. a scobi sau taia cu dalta. dandy m. tanar la moda.
dam n. palat in locutiunea (familiara clangi int. sgomotul plesnirii sau sri-
basmelor muntene) dennuri de case. [Cf. rietul clopotului. II n. un dang infiorat
turc. DAM, cash1. Cossuc.
damfi f. 1. doamna ; 2. figura in jo- dangh I. Mold. semn intiparit cu fiat
cul de rani ; 3. pl. un fel de joc in sah. rosu pe vite. [Turc. DANGAI.
damasal f. I. un fd de matase cu (fang& n. sunetul vibrator al clopotului.
desenuri sau flori (adusa inainte dela Da- danie f. donatiune pioasa, legat de
masc), numita in vechime camohas si binefacere. [Slay. DANITE].
sarnalagea ; 2. stofb de Musa orna a-mi- d'anos a. darnic : i de mdnd mai
te& [It. oamksco]. demos Pos.

www.dacoromanica.ro
 dan 191 dâr
dans n. V. dant ( fr. danse). &Aria v. a curata si a alege lana.
daradaicA f. Mold. tra'surd veche :
((fins pr. el (cu o nuantd emfatic5.) :
se Infra toatd lurnea de invdfdtura cc daradaicd hodorogita AL. [Pus. TA'
ddnsului Isp. [Contras din de-ins]. RATAIKA] .
dansik v. a clantui. clArAmir v. 1. a da jos, a face sA cazA
dansant a. destinat dantului seratd bucat5 cu bucatd : a ddrdma o case ;
dansanta. 2. fig. a strica, a ruina : a dardmat pe
dansator m. cel ce danseaza". multi oameni. [Lat. *DERAMARE (din RAMOS,
DAnsele f. pl. Mold. Tr. alt nume cracd), a da jos ramurile unui arbore
dat Ielelor ; de dansele, reumatism :.des- termen horticol generalizat in limbd (cf.
ciintec de ddnsele. [V. Ielele]. ddrdmdturd, care a conservat in parte
dant n. joc, miscare cadentata a cor- sensul primitiv) j.
pului, cu pasii mAsurati l obisnuit la dArAmAtural f. 1. rezultatul daramarii,
sunetu muzicei: befti fi clan /un i chtote ruma ; 2. Mold, cradle arborelui taiat,
voioase AL. [Cf. it. DANZA i nemt. TANA vreascuri.
danteli f. tesdtura usoara cu urzeala dArimanh v. a sdrobi, a prapacli alfit
foarte firth' : danteld de fir de mdtase. sd-i darapene cu armele domnia O.
dantelat a. cu dantelure : ogive clan-. [Cf. lat. DERIPERE],
telate AL. dArApainare t. mina dardpdnarea
dantelurà f. lucrare de sculptur5 in impdrafiei; hg. ddrdpdnarea sdndtdfii.
formá de dinti. daravere f. afacere, negustorie : cu
dAntui V. a juca, a-§i misca corpul rudele daraveri sd nu aibi PANN. [Corn-
in cadentd (v. Isaia). pus din dare i avere, modelat dupa
dAntuitor m. cel ce dantuieste, Maus. turc. alisverist
dApanit v. V. depana. dardA I. varga cu varf de fier C ae
clApArit v. a rupe, a smulge (vorbind aruncd cu maim asvdrle darde ucigd-
de pdr): hg. cu o mind te apdrd cu alba toare OD. [Slay. DARDA].
te dapdrd. [Lat. DEPILARE ; sensul figurat dardali v. 1. a vibra, a rasuna: coar-
e identic cu al sinonimului Incdiera]. dela vioarei ddrddiau; 2. a tremura de
dar n. 1. ceeace se d5 : cal de dar ; frig: din/u Ii chlrdde in gurd; 3. a vorbi
2. dispozitiune natural& calitate superi- mult, a spune fleacuri: ce mai cldrdd-
oara dar dela D-zeu; 3. pornire rea, ieqte guleratul de ciocoiu? AL. [Ono-
invat darul befiet; 4. dar divin, har : matoped.
darul preofiei; 5. pL painea i vinul dfirdaialit I. tremurdtura.
destinate liturghiei cdnd preotul iese dArdallA m. Mold, 1. flecar, toac5-gura:
cu darurile. [Slay. Dam)]. obraznicd ddrdald At..; 2. cal prost.
dar (darA) conj. 1. exprirná opozitiune, dirdora f. 1. ardoare, foc: in ddr-
restrictiune, exceptitme: a vrea, dar nu dora luptei Isp.; 2. pond, Wang: ddr-
pot ; 2. tranzitiune : ziceam dar cd... ; dora insurdtoarei. [V. ddrddi].
3. Mold. da. [Lat. De VERO]. adv. ex-
II dare f. 1. actiunea de a da: dare de
primd o consecinta sau concluziune (in in- bani; cu dare de mfina., instarit, cu avere ;
teriorul unei propozitiuni): pleacd clard! 2. impozit, contributiune: a pune dari
dark f. greutatea unui vas scazuta" din multe. [V. da].
marta cantarita. [Turc. DARA]. dare-de-seamA f. expunerea unui
Akira f. sir de urme : pe ddra de fapt, analiza tmei opere. [Modelat dup5
adage se urmdrefte inindtul. [Serb. fr. cornpte-rendu].
DIRA, drum, trecerea unei ogee]. darloaga f. I. martoaga de cal: sluga
&Arab n. Tr. bucard mare : un cld- oloagd dupd ddrloagcl PANN ; 2. fig. om
rab de iodine. [(Jag. DARAD], de rand: am ajuns slugd la ddrloagd.
darabanA f. Mold. V. barabanA : sd [V. ddrlog].
bat darabana NEOR. [Pol. TARABAN]. darlog(i) m. pl. haturile dela frau! Ca-
darabancic (darabanciu) m. Mold. lului: apuca caii de darlogi [sp. [Ve-
cel ce bfitea darabana : Gavril caldul chiu-rom. ddlog ; cf. slay. DOLAOATI, a adA-
precedat de un darabancic AL. oga, a pune la],
darabani m. pl. od. pedestrirnea mol- (Firma. v. (poetic) a clAriima: se darmd
doveneasca (corespunzand doroban(ilor munfi, cetatea se darmd AL.
rnunteni): darabanii cei cu plate tot dArmon n. MCA mare cu gauri mai
sinefe lungi purtand NEOR, [Vechiu-rorn. largi pentru cernutul semintelor: trecut
darabant (Miron Costin) ; v. dorobana prin ciur .yi prin ddrmon (v. ciur). Mulg.
darac n. pieptene mare cu dinti cu naamosal,
care se scarmand Jana sau canepa. [Turc. dArmotin rn planta ce formeazA tufe
DuLax]. spinoase (Ononis).[Origina necunoscutal

www.dacoromanica.ro
 dAr - 192 - de
dArmoz m. frumos arbust de garduri data v: a pane data.
cu flori albe i boabe rosii ( Viburnum). data f. 1. deseamna momentul timpu-
[Origina necunoscuta]. lui sau repetitiunea-i: intdia data, altd
darn (in) adv. in zadar: in darn ra- datd ; pe data, la moment; 2. fig. soarta
mrod vocea-mi de Eco repetita Em. [It. asa le-a foal data; 3. pl. notiuni ce serva
TN DARNO]. de baza unui rationament, unei cercetari:
darnic a. care cla adesea : liberal, ge- datele lundamentale ale disculiunii;
neros. [Slay. owaraur]. 4. timpul preciz and s'a facut sau e sa
dfirnicie I. calitatea omului darnic. se faca ceva. [Lat. DATA ; sensurile 3 si 4
darsta f. Tr. pitta. [Bulg. nabcsnX]. reproduc pe ale fr. donnée s.i date].
darstar rn. Tr. pivar. datator a. si m. care db..: clatator de
darueala I. lucru ddruit: asta nroi vieatd i; &Stator de legi, legislator: dd-
ddirueald, ci vine ca un poclon PANIC tdtor de legi si datini Ex.
dartii v. a da cuiva ceva In dar. [Slay. dfitatura f. 1. efectul actiunii de a da ;
DAROVATI]. clatdturd in cdrti ; 2. lovitura.
dArvala (de) f. Mold. 1. ordinar cai datina f. 1. obiceiu fixat: datini strd-
de ddirvald ; 2. a face de (larval& a uza, bun e; 2. pl. apucaturi datini bane. [De-
a murclari (si fig.): i-am fdcut de ddr- rivat din datd, care, in Banat, are sensul
paid Ai. [Origind necunoscuta de datind, adica ceva dat, stabilit].
dArvar(i) m. pL od. tigani scutelnici dativ n. Gram. cazul atributiunii, in
cari aduceau stapanului lor un numar de lirnbile clasice,
care de lemne : scutelnici, pescari, vd- dator a. si in. care are o datorie (ma-
cari, vdndtori si ddrvari Fa. [Slay. teriall sau morall). [Vechiu-rom. deto-
usovAot, bemoan]. V. dreava. riu = lat. *DEBTTORIUS].
darwinism u. V. Darwin. datori v. a fi dator In bani : nu-ti
(lairs a. Mold, tare semet: sdi apase datoresc nimic. '
pe ddrza lor cerbice AL. [Slay. Drbozo]. datorie f. 1. ceeace se datoreste (In
dArzar(i) m. pl. Banat, chematii mire- bani): orke plaid presupune o datorie ;
sei cari merg spre ospatare la mire. [Lit. 2. fig. ceeace trebue sa se faca dato-
cei seme[i]. riile cetateanului.
diirzie f. mare semetie. datorinta i. datorie morala: vieala
dasagarita f. calugarita care cerseste este o grea datorintd Bor..
cu clasagile : maica ddsdgaritii din Va- datornie in. cel ce datoreste.
rake CR. daula v. a slei de puteri. ddhula
dasagi f. pl. sac deschis la mijloc origins necunoscutl].
formand dotal buzunare; dasagfi popii, daulat a. stors de puteri ; sufletul
planta ale carii tubercule contin o faina ddulat j sdrobit de rdstriste OD.
dulce: taranii le gasesc rtisturnand cu dauna f. 1. striciciune, paguba ; 2. pl.
plugul telina l copiii le mananca chiar daune-interese, despagubire datorita pen-
pe brazda plugului (Orchis moris). [Bulg. tru un neajuns. [Derivatiune carturareasca
DISA0111 = grec-bizantin ors,isioN]. din lat. DAHNUM (dupa analogia lui scaun
dascal m. 2. pop. maestru, profesor: din sc.u.mil)l
se mirau dascdlii cum de invata asa daurit a. V. aurit.
repede ; 2. Invatator dela sat, insti- davalma ad. V. avalma : pdmdntul
tutor ; 3. cantaret de biserica sau psalt. era davalma pentru tofu Bke.
[Gr. mod. ornAsitAtos]. davalmas in. coproprietor.
dasealeciu m. (ironic) dascal, davalmasie f. mosie reizeseasca stii-
dascalese a. 1. ce tine de dascal; 2. parried de mai multi Impreunii.
pedantesc: apucdituri ddiscalesti. de I int. n'am ce-ti face : apoi de I
dfiseali v. I. a instrui, a povatui : n- de prep. 1, despre: vorbeste de mine !
vdnd bundtate a driscali pe Ivan Ca.; 2. de catre e ldudat de toatd lumea ;
2. a dresa lighioi par'cd erau ddsccilite. 3. din partea Ind tem de oanleni rdi ;
dasealie f. invatatura i meseria de 4. indica un raport de cauza : suferd de
dascal. friguri, de aceea; 5. de scop: ne gdtim
dasefilime 1. corpul de dascali (laid de drum; 6. de mod: de abia, de gra-
sau bisericesti): se adund o multirne de bd ; 7. exprima materia sau specia : sac
ddiscdlime la noi CR. de fdind, fig. om de nimica; 8. canti-
dat n. 1. lucrarea de a da l rezulta- tate numerica : de trei ani, de patru
tul ei: datul cdrtilor; 2. datina: nu-i in ori ; 9. punctul In timp sau in spatiu; de
datul nostru Bor..; 3. pop. slabiciune In acurn, de apoi, de aci, de unde; 10. o
tot corpul insotita de tuse: datul el fop- destinatiune (mai ales inaintea supinelor
tul. LW. DATUM), adjectivelor) usor de fdcut. [Lat. Del

www.dacoromanica.ro
 de - 193 - dee
cle conj. 1. daca: de vrei, de nu vrei ; decadai f. 1, partea unor opere lot-
2. !neat : pkinge de ti se rune inima. pArtite in zece carti: decadele lui Thu-
[Probabil identic cii cel precedent], Liviu ; 2. period de zece zile, Inlocuind
de-a prep. exprima : 1, o miscare vie sliptamana, In calendarul republican fran-
ai face parte din numirile jocurilor copi- cez (din timpul Revolutiunii celei mart),
laresti : de-a baba oarba, de-a berbe- dechdea v. a cadea mai jos, a merge
leacu ; 2. o miscare prelungita Intro di- spre cfidere sau ruin&
rectie oarecare : de-a lungul, de-a ran- decadent a. 1. ce tine de decadenta:
dul ; 3. se pune Inaintea infinitivului : 2. fig. cu sUlul enigmatic, se zice de po-
n'are de a face. eti din scoala simbolista.
deabinele adv. de tot, cum trebue. decadenth 1. 1. decadere; 2. degra-
[V. bine si de-a]. darea obiceiurilor, scapatarea literaturei
deal m. 1. ridiciturii de piimant ce si a artelor ; 3. ultimele secole ale Impe-
nu trece peste 300 metri ; 2. vie asezata riului roman din Occident : scriitorii de-
pe un deal : Dealu-Mare, Dealu-Drd- cadenfei.
glisanilor; 3. Tr. (Negresti) padure. (Slay. declidere f. starea celui ce cade in
pram!' ; pentru sensul 3, cf. codru]. mina.
deavalma adv. V. avalma. decagon n. figura cu zece unghiuri
deavolna adv. Mold. berechet sld- zece laturi.
find si fdinci in pod este deavolna CD. decagram n. greutate de zece grame.
[Rus. DO VOLINO, indestulator]. decalc n. lucrarea i rezultatul decal-
debarch v. V. desbarca. card (= fr. ddcalque).
debarcader n. locul unde se desbarca. deealch v. a scoate contra-proba unui
debil a. slab. desemn dupS an calc luat.
debilitant a. ce debiliteaza remediu decalitru m. masura de capacitate
debilitant. de zece litri,
debilitate f. stare de mare slabiciune. decalog n. cele zece porunci divine
debit n. 1. vanzare usoari si continua: date lui Moisi pe muntele Sinai.
stofe de debit ; 2. pravalie unde se vinde decametru in. masura de lungime
cu maruntisul : debit de spirtoase ; 3. de zece metri.
dreptul de a vinde unele marfuri : debit decan m. I. capul unei Facultati ; 2.
de tutun; 4. partea contului cu sumele cel mai batran Intrun corp sau socie-
platite i articolele predate; 5. Jur. suma tate : decanul baroului ; 3. titlul unei
datorita: a pldti debitul in totalitate. II demnitati ecleziastice, In biserica catolica.
a. Jur, datorit: daunele-interese ce sunt decanat a. demnitatea decanului pi
debite creditorului. durata ei.
debit& v. 1. a vinde cu maruntisul ; decapith v. a Cala capul.
2. a Inscrie ca debitor ; 3. fig. a recita, decapode n. pl. ordin de crustacee
a declama: a debita un rol; 4. a spune, cu cinci perechi de labe : crabul, racul.
a povesti : a debita still false. deeasilabic a. de zece silabe : vers
debitant m. cel ce vinde cu maruntistil. decasilabic.
debitor m. datornic, decaster m. masura de solide egala
debli f. V. devla, CU zece steri.
debordh v. 1. a trece peste marginile decal adv. 1. dupS un comparativ :
sale: fluvial debordd ; 2. fig, a da ;A- a fi mai mare dealt cineva ; 2. Mold.
yala : inima mea debordd AL. dar : decdt n'au incotro Cu.; 3. V. nu-
debursh v. a avansa bani din punga mai. [V. de si cat].
sau din casseta as. decatir n. instrument cu care se lus-
delluseu n. 1. mijlocul de a vinde truiesc postavurile : a cla hi decatir (si
mfirfurile; 2. local de exportat aceste mar- fig. = fr. ddcatir).
furl (= fr. debouché). dece conj. 1. din care pricina ? dece
debut n. 1. Inceputul unui lucru ; 2, n'ai venit ? 2. cu cat : dece s'apropia.
primil pasi Intro cariera ; 3. prima opera [V. de al ce].
literara ; 4. prima Incercare a unui actor decedat a, rAposat.
pe scent:. decemvir m. 1. fiecare din cei zece
debuth v. a Incepe, a face Inceputul magistrati romani, Insarcinati a redacta
Intro profesiune sau cariera. legea celor douasprezece table ; 2. ma-
debutant m. cel ce debuteaza mai gistrat care administra justitia In absenta
ales pe scent:. pretorului,
dec I Mold. int. exprima o surprindere, Decemvrie m. a douasprezecea
iac'asa, ai nemeriro, (ironic) : dec I nu ultima lima a anului.
cumva ai pofti P CII. deceniu n. interval de 10 ani,
L. Saineanu. Met. Universal. 13,

www.dacoromanica.ro
 dec a 194 a dee
decent a. cuviincios. rat ; 4. a lua parte pentru sau contra
decenti f, bunacuviinta. cuiva: ma declar pentru voi contra bor.
deceptitunle f. dezamAgire. declarat a. marturisit, public ; dug-
decerne v. 1. a acorda, a da : a de- man declarat.
cerne un premiu ; 2. a pronunta jude- declaratitunle 1. 1. actiunea de a
citoreste ; a decerne o pedeapsd. declara: declaratiune de rdsboiu; 2. dis-
deces n, moartea naturala a unei per- curs, act scris, prin care se declarA : de-
scene. clarafiunea drepfurilor omului (1789).
deceu n. Intrebare de natura mistica, declasat a. decazut din class lui sau
In folklor, explicarea simbolicA a unor din pozitiunea-i social&
viziuni misterioase. declin n, starea unui lucru ce s'apro-
Dechemvrie m. forma arhaica i po- pie de sfarsit: declinul viefii.
pulara pentru Decemvrie. [De origina declinla v. 1. Asir. a se depArta dela
slavo-greaca]. ecuator ; 2. a tinde catre sfarsitul ski
deci conj. aratA concluziunea (mai in scurtele rdstimpuri cdnd soarele
vartos In stilul judeditoresc) : ass dar, declind AL.; 3. fig, a slabi ratiunea fa
prin urmare. [Lit. de aid, adicA din cele declina ; 4. a nu recunoaste, a refuza:
zise pant: ad]. n. partea unei send:* a decline cornpetenta unui Judecdtor,
11

continand rezolutiunea juridicA. a decline onoruri ; 5. Gram. a enunta

decide v. 1. a hotiiri, a rosti o Jude- cazurile unui nume ; 6. a face cunoscut :
rata. definitiva asupra unui hicru ludo- a-si decline numele, calitdfile.
ielnic sau contestat : a decide o ches- declinabil a. Gram, care se poate
tiune ; 2. a determina asta m'a decis deelina.
sd plec ; 3. a lua o deciziune: decide-te. declinatitunle f. 1. Asir. distanta unui
decigram n. zecime dintr'un gram, astru la ecuatorul ceresc ; 2. unghiul format
decilitru m. o zecime dinteun litru. de acul magnetic cu meridiana ; 3. Gram.
decimis v. a prapAdi multi ; ciuma totalitatea dezineMelor unei vorbe variabile.
decimeazd pe locuitori. decolork v. a sterge sau a scoate
decimal a. ce procede din zece in coloarea.
zece : sistemd decimal& II n. ba1a01 decolorant a. care produce decolo-
decimalA : decimate de lemn. ratiunea acidul sulfuras si clorul sunt
d ecimetres m. o zecime dintr'un metru. decolorante.
decindea adv. de ceea parte a unui decolorati(un)e f. 1. pierderea co-
riu trecuse toatei Dundrea decindea hoard naturale ; 2. scoaterea coloarei de
Ou. [Vechiu-rom. cinde, dincolo = lat. pe un corp.
ECC'INDEl. decoltat a. 1. descoperit la gat si la
deciocalà v. Mold. I. a lua cocenile umeri ; 2. fig: deschis, liber In expresiuni.
de pe porumb ; 2. fig. a scoate roatele decor n. 1. ceeace servA a decora ;
carutii deciocdlase cdrufa qI o ungea 2. picturile, oblectele ce decoreaza scene
Ca. [V. cioccildu]. until teatru.
decis a. hotarit, ferrn caracter decis. decorà v. 1. a impodobi cu decoruri;
deciziune f. 1. hotarire luatii ; 2. ho- 2. a da o decoratiune soldatul fu de-
tArirea unei curti. cordt.
deciziv a. 1. care decide, care pune decorali(un)e f. 1. actfunea de a
rapid bdtalie decizivd ; 2. Indraznet decora, de a orna ; 2. ornament de pic-
spirit deciziv. tuna, de sculptura 3. reprezentarea lo.
declam$ v. I. a recite cu glasul tare, cului unde se petrece o actiune drama-
cu tonurile I gesturile potrivite a de- tic/1; 4. semn de distinctiune dat de un
clama versuri ; 2. a vorbi cu violenta suveran Steaua Rorndniei.
in contra cuiva. decorativ a. ce servA a decora ; arte
declamati(un)e f. 1. arta de a de- decorative, picture, sculptura, mobilatul,
clama easel de declamatiune ; 2. Intre- tapfserlile, ebenisteria de lux, etc.
buintare de expresiuni emfatice evitati decorator m. cel ce face decoruri.
declamafiunea ; 3. discurs violent. In- decrepitudine f. bAtranete extrema.
jurios. garbovire.
declamator m. 1. cel ce declamA In decret n. 1. deciziune, ordin, ema-
public ; 2. orator, scriftor cii stilul afec- nand dela vr'o autoritate ; 2. vointA, di-
tat. U a. emfatic : ton declamator. vita decrefele Providenfei.
declarà v. 1. a face cunoscut ; a de- decreth v. 1. a da un decret ; 2. a
clare infentiunile sale ; 2. a semnifica ordona, a regula printfun decret
printr'un act public : a declare rdsboiu ; decurge v. fig. a rezulta ; ce decurge
3. a se manifesta frigurile Wass decta- de acolo ? [Modelat dupA fr. découler].

www.dacoromanica.ro
 dec 195 deg
decurie f. trupi de zece soldati la deferi v. 1. a da, a conferi: a deferi
Romani onoruri; 2. a trage in judecata; 3. a con-
decurion m. capetenia unei decurii. descinde din respect.
decurs n. curs regulat: in decursul deficit n. ceeace lipseste, excedent de
viefii. cheltueli.
dedh v. 1. a se da cu totul la ceva: della v. a merge unul dupa altul, In
s'a dedat la studii; 2. a se deprinde sir, In lithe.
s'a dedat la vele. [Lat. DEDARE]. defileu n. 1. trecatoare Ingusta Intre
dedal n. labirint. W. Dedal]. doi munti: defileul Vdrciorova; 2. evo-
dedetei in. pl. planta cu flori mari lutiune de trupe (=- fr. defile).
de colori variate (Pulsatilla). [Origina defini v. 1. a face cunoscut caracte-
necunoscuta]. rul, calitatile unei persoane sau natura,
dedetiu a. se zice de cai al caror par atributele unui lucru; 2. a preciza sensul
de departe pare a fl cam albastru. unei vorbe.
dedich v. I. a consacra cultului divin; definit a. 1. determinat, explicat; 2.
2. fig. a adresa, a oferi cuiva o carte, o Gram. articolul 1, le, a si modurile per-
opera de arta. sonale.
dedicati(un)e 1. omagiu ficut de au- definiti(un)e 1. I. explicarea sensului
tor cu opera sa. preciz al unei vorbe; 2. enuntarea cali-
dedicatoriu a. ce tine de o dedica- tatilor unei persoane sau unui lucru.
(lune; epistold dedicatorie. definitiv a. care termina un lucru, o
dedublã v. a (se) imparti in doll& afacere: rdspuns definitiv; in definitiv,
deduce v. 1. a scadea o sumfi din- dupii uitima deciziune, in cele din urmil.
tr'alta ; 2. a trage o consecinta dintr'un defipt
a. Jur. fixat: timpul defipt
principiu. de lege.
deducti(un)e f. 1. consecinta dintr'un deformh v, a strica forma.
rationament; 2. operatimiea spiritului prin defornsati(un)e f. alterarea formei,
defraudh v. a lua prin fraud&
care ce descinde dela veritati generale la
veritati particulare. defterdar m. od. ministru de finante
deductiv a. care procede prin deduc- la Turd: pe cei patru defterdari &Ice.
tiune. [Turc. DEFTERDAR].
Dedutvan in. reprezentantul popular defunct a. raposat.
al imbecilitatil (dupa tipul bulgaresc cu degaja v. 1. a produce o emanatiune:
acelas flume : lit. Mos Ivan). plantele degajeazd noaptea acid car-
deliiimh v. a vorbi de rau. [Tras din bonic; 2. a-si lua cuvantul inapoi m'am
sdefaimd =--- lat. DWFAMIA]. degajat.
defaimare f. actiunea de a defame degeaba adv. V. geaba.
rezultatul ei. degenera v. 1. a se departa dela
deffibnator a. 0 m. care defaima. tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea,
defalch v. a scadea dintr'o mina, din- din forta, din calitatile sale : mdgarul a
tr'o cantitate ; a defalca din avere da- degenerat in climele noastre; 3. a se
toriile (=.-- fr. defalguer). schimba din bine in rau, din rau in mai
defavoare f. pierderea favorii : dis- tau: acest guturaiu degenereazd in
credit, disgratie. catar.
defavorabil a. care nu-i favorabik degenerare f. actiunea de a dege-
defect n. 1. lipsa de ceva necesar; 2. nera starea celui ce degenereaza.
imperfectiune fizica sau moralà, cusur, degenerescenta f. tendenta de a de-
rneteahna. genera.
defectiv a. Gram. verb arida li lip- degera v. 1. a amorti de ger, a-i fi
sesc unele timpuri, moduri, persoane. cuiva foarte frig : ilni degerd picioarele;
defectiune f. piailsirea unui partid. 2. a se strica de ger, a se Intari (vorbind
defectuos a. plin de defecte sau lipsuri. de plante): an degerat poamele. [Lat.
defectuozitate f. stare defectuoasa. *DEOELAREL
defendor tn. Jur. persoana chemata deget n. 1. fiecare din partile, libere
a se apira (In justitie), in opozitiune cu si mobile, cari termina mane i piciorul
reclamant. (la om si la unele animale) ; 2. masura
defensiv a. facut pentru aparare: refs- de lungime: o zecime dintr'o palm& [Lat.
bout defensiv. ;norms].
defensivii f. dispozitiune de a se a- degetar n. 1. unealta mica de metal
Ora a lua defensive. ce se pune la capatul degetului spre a
deferenta f. condescendenta respec- impinge acul la cusut; 2. Bot. numele
tuoasii. popular al digitalei. [Lat. DIOITALE].

www.dacoromanica.ro
 deg 196 - del
deghielt v. 1. a stravesti o persoana ; dele f. pl. od. Mold. dosar dulapitri
2. a se ascunde, a schimba : a deghiza cu dele afurnate At.. [Rus. Dim), act].
o clauzd (--= fr. cleguiser). delean n. locuitor din partile mun-
degrada v. I. a destitui dintr'un grad, toase.
dintr'o demnitate ; 2. fig. a injosi : vitiul delecth v. a (se) desfata.
degradei. deleetabil a. care place mult, des-
degradare f. 1. destituire infamanta : fatator.
degradare mallard ; 2. slabire treptata delegh v. 1. a transmite altuia pute-
de lumina, de culori; 3. Jur. stricare : rile sari drepturile sale ; 2. a Investi cu o
anteliorarea i degradarea unui imo- autoritate.
bil ; 4. fig. Injosire. delegat m. cel basal-duet cu o mi-
degradator a. ce degrada. siune comunele alegeau delegati, ora-
degustare f. gustarea unei bauturi fele deputafi; delegat de mahala, alesul
spre a-i cunoaste calitatea. unei suburbii.
dell! int. V. dec I delegati(un)e f. 1. actiunea de a
dehock (dihoch) v. Mold. 1. a taia delega ; 2. comisiunea, persoanele dele-
carne, varza, etc.; 2. fig. a sfasia i se gate; 3. Jur. act prin care un datornic
dihoca inima; 3. a istovi, a stoarce de declara pe cel insiircinat cu plata da-
puteri: trupul dehocat de muncei. [Oxi- toriei.
gina necunoscuta]. deleter a. 1. care compromite 35115-
deicid m. ucigas al lui Isus, flul lui tatea sau viata : gaz deleter ; 2. fig. care
Dumnezeu. poate corupe : maxime deletere.
deifich v. 1. a pune In numärul zei- delfin m. 1. od. fiul cel mai mare al
lor ; 2. fig, a lauda peste masurA. regelui sau principele mostenitor In Franta ;
deism n. sistema celor ce cred nu- 2. mamifer din familia cetaceelor marca
mai In existenta unui Dumnezeu care Romeiniei coprinde i doi delfini, aim-
guverna lumea prin mijlocul unor legi bolul provinciei maritime Dobrogea.
invariabile (fara a admite o religiune re- delibasa m. seful gardei domnesti,
veleta). capetenia deliilor un delibasa trimis
deist m. partizan al deismului. intr'adins de Sultan Frr.. V. deliu.
deja adv, 1. de pe acuma e deja deliberh v. 1. a discuta o afacere
seard ; 2. de Inainte te cunosteam deja intre mai multe persoane; 2. a chibzui
(= fr. déja). in sinesi asupra unei chestiuni sau unei
deja I. Mold. curatoare. [Slay. DIEJA]. hotariri de luat.
dejectiune f. 1. Med. evacuarea ex- deliberant a. care delibereaza: Adu-
crementelor ; 2. pl. materii evacuate. nare deliberantil.
dejeriu m. Mold. ciubar. [V. dejei]. deliberare 1. 1. discutiunea unei a-
dejuch v. a zadarnici i-am dejucat faceri ?titre mai multe persoane ; 2. cer-
proiectele. cetarea unei chestiuni in sinesi ; 3. rezo-
dejvgla v. I. a scoate jugul ; 2. fig. lutiune.
a se abate undeva, a se incuiba seirdcia deliberativ a. care se rapoarta la o
a dejugat la culcusul nostru 1st,. [V. deliberare ; vot deliberativ, drept de vot
fug]. Inteo adunare; gen deliberativ, In care
dejun n. 1. gustare de dirnineata ; oratorul 11i propune a face sa se adopte
2. ceeace se mananca la dejun. sau sa se respinga o rezolutiune.
dejunh v. a manca la amiazi. [Mo- delicat a. 1. fraged si slab : seine:tate
delat dupa fr. déjeuner]. delicate ; 2. placut la gust : mfincare
dejurnii f. serviciu militar zilnic : a fi delicatd; 3. fa cut cu Indemanare i usu..
dejurnd. [Rus. DEJUIDTIT (din (r. de jour)]. rinta lucru delicat ; 4. greu, periculos
dejurstvä f. od. corp de garda (GHICA). operatiune, situatiune delicatd ; 5. foarte
[RUE. DENRSTIM, serviciul zilei fixate]. scrupulos constiinfd delicatd ; 6. care
dela prep. indica lnceputul sau punc- judeca cu fineta : spirit delicat.
tul de plecare : dela nasterea lui Crist, delicatese I. pl. lucruri delicate de
dela Bucuresti. mancare.
delapidh v. 1. a cheltui nebuneste ; delicateth 1. 1. caracterul celui de-
2. a fura banii publici. licat: Ingrifire, circumspectiune, prudenta ;
delash v. a lam cu totul, a parasi 2. aptitudine de a judeca fin: delicatela
le delasd 'ncetinel En. de gust.
delatiune f. denuntare din interes delicios a. placut In gradul cel mai
sau din rautate. inalt: parfum delicios.
delator m. denuntator tut delator deliciu n. placere extrema, desfatare.
adios. delict n. 1. calcare de lege; corpul de-

www.dacoromanica.ro
 del - 197 - dem
lictului, ceeace serva materialiceste a-I do- demisionh v. a Tenni* la o demni,
vedi 2. fapt pedepsif de tribunalul co- tate, a iesi din o functiune.
rectional ; flagrant delict, constatat asu- demisionar m. cel ce si-a dat demisia.
pra faptului. demisi(un)e f. act prin care se de-
delimit& v. a fixa limitele. 9i-a dat demisia.
misioneazd :
delincvent tn. cel ce a comis un Demiurgos m. creatorul lumii (in
delict. doctrica gnosticilor): bdtrdnul Derniter-
delineare I. reprezentarea unui gos se opinte9te 're van En.
biect prin trasituri sau demn a. 1. vrednic, care merita ceva :
delir ii. 1. mintea rat'acita de board ; demn de Mudd; 2. distins prin calitatile
2. fain. turburare sufleteasca violenti, sale : om demn; 3. gray i rezervat : aer
entuziasm excesiv. demn; 4. care e in conformitate cu: flu
deli/4i v. a avea delir, a aiuri. demn de tatdl sdu.
delirant a. 1. care e In delir ; 2. fig. demnitar m. persoand investita cu o
extravagant, dezordonat. demnitate.
deliu m. pl. delii, od. 1. ceata de ca- demnitate f. 1. marire, nobleta: dem-
ldreti viteji infiintata de Mihaiu Viteazul nitate de caracter; 2. functiune Malta
inainte, delii! Rot. ; 2. in epoca fans- Intr'un Stat demnitate regald.
riota, garcla domneasca compusä din democrat m. partizan al democratiei.
Arnauti si comandati de- un deliba9a. democratic a. relativ la democratic :
lTurc. DELI, nebun, viteaz]. a. 1. voinic, institufiuni democratice.
II

viteaz (mai ales In poezia populara) ; taie democratie f. guvern in care popo-
cap de deliu POP. ; 2. inalt de stat, svelt rul e suveran: Franfa modernd e o de-
(In Muntenia) : cu trupul deliu ca un mocratie.
brad. [Interesanta largire a sensului unei democratize& v. a face democratic,
vorbe curat soldatesti ; ostean din corpul popular : a democratiza teatrul.
deliilor, de unde apoi om voinic, bine demodat a. iesit din moda.
ficut (v. levent)]. demogral m. cel ce se ocupi cu de-
delnità f. 1. loc de aratura, lung si mografie.
Ingust ; 2. sfoara de mosie, mosie mica. demografie 1. studiu statistic al co-
(Slay. DELINITA, parte mica]. lectivitatilor umane.
delta 1. 1. a patra litera a alfabetului demoliti(un)e f. diramare.
grecesc, In forma de triunghiu ; 2. spatiu demon m. 1. in politeismul antic, ge-
triunghiular, coprins Intre bratele unui nM bun sau ran: demonul lui Socrate;
fluviu, care se bifurca la varsarea-i ln 2. in religiunea crestini, Inger cazut, dia-
mare: delta Nilului, Dundrii, Rinului; vol : muncit de al suferinfei demon
3. fig. fundament : delta Biblicelor sfinte, ne'mbldnzit GR. AL.; 3. fig. copil riu,
profeffilor amare En. fiinta rea.
date& f. un fel de alifie. [Termen de demonetiz& v. 1. a lua monedei va-
farmacie ThALniAEA1.
:
loarea-i legali; 1 fig, a depretia.
delung a. (poetic) Indelungat (Bor..). demoni(a)c a. posedat de un demon.
delung& v. a se Indeparta: vita dela demoniz& v. a personifica intfun de-
par nu se delungd. mon: poporul demonizeazd febra.
deluros a. plin de dealuri. demonstr& v. 1. a proba ?Minn mod
demagog m. cel ce intarata pasiu- evident; 2. a preda o lectiune aratand
nile populare, partizan al demagogiei. lucrul de care se vorbeste.
demagogic a. relativ la demagogie demonstrati(un)e f. 1. rationament
sau la demagogi : idei demagogice. ce probeaza cu evidenti; 2. marturie ex-
demagogie f. dominatiune populara terioara : demonstratiune de amicie, de
exagerati. respect ; 3. lectiune in care s'arati obi-
demareati(un)e f. separatiune, dis- eciele de earl se vorbeste: demonstra-
tinctiune : a stabili o strictil demarca- tiune de anatomic; 4. manevri regala
fiune. spre a Insela pe inamic.
demascit v. 1. a scoate masca cuiva ; demonstrativ a. 1. ce servii a de-
2. fig, a da pe MO, a descoperi. monstra: probd demonstrativd; 2. care
dement& f. 1. sminteala ; 2. purtare da usor Si inteleagi ce cugetii: caracter
svapaiata. demonstrativ; 3. Crrarn. se zice de pro-
demerit n. pierderea meritului, ceeace numele ce serva a indica cu preciziune:
atrage defaima. acest, acel; 4. gen dernonstrativ, In re-
demers n. 1. fig, mod de a lucre ; torici, care are de obiect elogiul sau bla-
2. pl. ceeace se face pentru reusita unui mul, expunerea unei teze morale sau fi-
lucru. [Modelat dupa fr. démarcha lozofice.

www.dacoromanica.ro
 dem - 198 -- dep
demonstrator m. cel ce face demon- a se face mai rau: s'a deochiat vremea
stratiuni. Ca. [V. deochiu].
demonth v. a desface bucatile ce corn- deochiat a. t fermecat prin deochiu
pun un mecanism: a demonta o pen- (se zice 1 despre vacile cari nu stau la
duld. muls si nu primesc vitelul); 2. fig. fru-
demoralizh v. 1. a face imoral, a mos, nostim : deochiatule 3. pop. ce
corupe; 2. a descuraja : in frangerile de- bate la ochi : deochiat prin excluzivis-
moralizeaza o*Hrea. mul &in; 4. fam. enorm, exagerat : in-
demoralizare f. actiunea de a de- cep a croi cafe una mai deochiata OD.
moraliza si starea celui demoralizat. deochiu n. vrajire cu ochiul, dupa
demoralizator a. si m. care demo- superstitia populara (avand de rezultat
ralizeaza. o indispozitiune cu durere de cap, inso-
demotic a. se zice de scrisoarea popu- tita de caldura usoara, ameteala i cAs-
lara a vechilor Egipteni. caturi): sci nu fle de deochiu! a se in-
denaturei v. 1. a schimba natura : nu trece cu deochiul, lua prea multa
denaturati cugetarea mea; 2. a lipsi de libertate: va prea intreceti cu de-deo-
sentimentele naturale : ambitiunea de- chiul C. [Compus din de ochiu: for-
natureaza inima. matiune analoga cu de-dansele, de-vant.
denaturat a. 1. caruia s'a schimbat etc., indicand origina, cauza boalelor co-
natura ; 2. limit de sentimentele naturale, respunzatoa re].
de afectiune sau de umanitate: urt fiu deodath adv. pe neasteptate. [Si din-
denaturat. tr'odata Em.].
denegh v. a nega cu totul, a refuza: deopotrivh a. si adv. egal. [V. potrivd].
a denega dreptatea. deosebi adv. la o parte (rar hatrebu-
denie f. priveghiete insotita de post intat): in deosebi, mai ales. [Vechiu-rom.
(in ajunul unei sarbatori mafi). [Vechiu- osebi =
slay. o SEBIE, pentru sine].
rom. bdenie = slay. atimatolA, veghiere]. deosebi v. 1. a desparti cu simturile,
denigra y.alnnegrl cuiva reputatiunea. cu mintea : a deosebi oile de capre ;
denivelare f. Geol. diferenta de nivel fig. a deosebi binele de ran; 2. a face
a scoartei pamantesti. o deosebire; 3. a nu semana : frate de
denominativ a. ce serva a numi : frate se deosebeqte; 4. a se semnala,
termen denominativ. a se distinge. [V. deosbbi].
denoth V. a desemna, a arata. deosebire f. lucrarea de a deosebi ;
dens a. des, compact. diferenta, distinctiune; cu deosebire, In
densitate f. 1. caracterul lucrului dens; special, mai ales.
2. Fiz, cantitate de materie ce contine deosebit a. 1. diferit ; 2. rar l exce-
un corp sub unitate de volum, asa-nu- lent, distins. II adv. deosebit de, afara de.
mita greutate specificd. depfinh v. 1. a infasura firul pe ghem
dental a. 1. ce tine de dinti: nerv sau pe mosor : taranca dapdnd tor tul ;
dental; 2. consonante ce se rostesc atin- 2. fig, a desfasura dapana flruf po-
gand dintii cu limba d si t stint sunete vestei CR. [Lat. *DEPANARE (din PANUS, fir
dentale. de urzeala depanat)].
dentar a. privitor la dinti : bulb dentar. depainat n. 1. lucrarea de a depana
dentist m. chirurg care curatl, vin- si rezultatul ei ; 2. fig. farn. frecus: las'
deed sau scoate dinti. pe mine, fi-1 iau eu la depanat Cu.
dentitiune f. formarea 1 iesirea na- [V. depana].
turala a dintilor. depfinfitoare f. unealta de depanat,
denturii 1. sirul sau cununa dintilor. vartelnita.
denumi v. a desemna cu un nume. depfirth v. a pune sau a duce de-
denunth v. 1. a declara, a face cu- parte : departati pe copii dela foc.
noscut : a denunta rdsboiu ; a denunta departament n. 1. partea din ad-
un tractat de comert, a declara ca Ince- ministratiunea unit Stat atribuitb unit
teaza de a fi In vigoare; 2. a semnala ministru : departamentul justitiei ; 2.
autoritatii, justitiei: a denunta pe nit diviziune administrativti : Franta are
criminal. departamente, impartite in arondis-
denunthtor m. cel ce denunti. mente i subimpeirtite in cantoane fi
deoarece conj. Hinder"' (cu o nuanta comune.
depfirtare f. 1. actiunea de a (se)
emfatica). [Lit. din oarecare (motiv)].
deocamdath adv. pentru moment. departa; 2. distanta, interval.
[Lit. de data asta]. depärtat a. lung, prea lung: cale de-
deochih v. 1. a fermeca cu privirea : partata ISP.
sd nu deoachie copilaful Ca.; 2. fig. departe adv. nu aproape: mai de.

www.dacoromanica.ro
 deP - 199 - der
parte, mai Incolo. [Lit.: de o parte, de deprimare f. Infundare, apAsare (si
la,turi, de unde notiunea de distantà]. fig.): o deprimare moral&
depfili v. a trece peste. [Mode lat dup5 deprinde v. 1. a exersa, a invAla in
fr. dépassed. practicfi : a deprinde copiii cu armele;
dependent a. ce depinde. 2. a se obisnui: sa deprins cu el. [Lat.
dependent& f. 1. stare de supunere ; DEPREHENDERE, a apuca, de unde a invata
2. accesoriul unui lucru principal : de- ceva bun sau rati (cf. apucdturd)].
pendentele casei. deprindere f. 1. dispozipune, usu-
depesh v. a trimite o depesa. nnta dohanditA prin repetirea aceloras
depegh f. telegraina (=--- fr. depeche). acte : deprinderea este o a doua na-
depinde v. 1. a fi sub autoritatea turd; 2. tendenta de a face adesea ace-
cuiva : servitorul depinde de stdpdn; leasi lucruri: deprinderi bune, rale; 3.
2. a fi in puterea, la dispozitiunea cuiva : exercitiu.
soarta mea depinde de voi ; 3. a face deprins a. 1. exersat ; 2, obisnuit : de-
parte din : aceastd pddure depinde de prins cu lenea.
mosie ; 4. a fi consecinta, a proveni depunkor m. cel ce depune.
efectul depinde de cauza. depune v. 1. a pune jos tin lucru 1 2.
depinge v. a descrie, a reprezenta a face un depozit: a depune bani la an
prin cuvinte a depinge cu colori vii. bancher ; 3. fig. a renunta, a parasi: a
deplange v. a plange tare, a jeli. depune autoritatea; 4. a scoate din func-
[Modelat dui:4 fr. déplored. tiune: a depune un rege; 5. a spune
deplasat a. 1. care nu-i la locul sAu ; inaintea unui tribunal ce stie despre un
2. fig. nepotrivit: vorbd deplasatd. fapt; 6. a intemnita : criminalul a fost
deplin a. complet, intreg. [Lit. plin depus ; 7. a se scApa: a depune un exa-
de tot]. adv. cu totul, absolut : pe de-
II men. [Lat. DEPONEREL
plin mulfumit. depunere 1. 1. actiunea de a depune :
deplorh v. a regreta mult. depunerea titlurilor ; 2. destituire; 3. ce-
deplorabil a. de plans. eace un martor depune Inaintea justipei;
deponent a. Gram. se zice de verbele 4. depozlt: Cassa de depuneri si con-
latine cari au forma activA i sensul pasiv. semnatiuni.
deport& v. a condamna la deportare. depurativ a. si n. care purificA sangele.
deportare f. pedeapsA infamantA care deputat rn. reprezentant ales de popor
coma bite() exilare perpetuA intr'un loc trimis in Adunarea legislativa numita
determinat. Camera deputatilor.
deposedh v. a lua cuiva posesiunea. deputfitie f. funcpunea de deputat.
depou ii. I. locul unde se exerseaza deputati(un)e f. 1. trimitere de per-
recrutii unui regiment; 2. ofiterii si sol- soane insbrcinate cu o misiune; 2. insesi
datii cari rezidA in acest loc (=-- fr. dépOt). acele persoane.
depozit n. 1. obiect depus, Incredintat cleric:1W' v. Mold, a deretica: derd-
cuiva ; 2. locul unde lucrurile sunt de- dicam si maturam prin casd Ca.
pine; 3. depou ; 4. sediment lAsat de un deraa v. a iesi din sine: trenul a de-
lichid. raiat (=-- fr. derailler).
depozitar m. cAruia se IncredinteazA deranjh a. 1. a muta din loc; 2. a
un depozit. turbura mersul, functionarea unei masini;
depravh v. 1. a strica, a schimba in 3. fig. a intrerupe pe cineva in ocupatiu-
rAti: mancarile crude depraveazd sto- nile sale.
macul; 2. a corupe, a perverti : a de- deranj(ament) n. 1. mutare din loc;
prava tinerimea. 2. fig. turburare, dezordine.
depravare f. 1. alteratiune depra- derhzh v. a radia : orice fericire din
varea sangelui; 2. fig. stricat : mime ochii tdi derazd AL.
depravatd. derbedeu m. om Cara capatAiu, va-
depravator a. §i in. care cauzeazA gabond (Mold. derbeder): toff derbederii
depravarea. cari umplu lurnea Ar.. [Turc. MIMED= ,
depresiune f. 1. lAsare in jos, Infun- lit. care umbla din poartA in poartii; forma
dare : depresiune de teren; 2. cobort- munteanA derbedeu rezulta din plur. der-
rea mercuriului in tubul barometrului. bederi, redus derbedei]. adv. intr'o II

depretia v. a scAdea pretnl, valoarea, doarii umbld prin odaie derbedeu Ta-
rneritul. nose At,
deprimh v. 1. a produce o depresiune derebeiu (derebeg) m. cApetenia ce-
loviturile deprirnd oasele craniului; 2. lor nemultumiti cu domnia Sultanului,
fig. a cAuta stl depretieze, a Injosi : a numele micilor principi, cu puterea des-
deprima virfutea. poticA, cari jiifuiau prin regiunile !nun,

www.dacoromanica.ro
 der 200 des
toase ale Anatoliei : tot vifei de dere- desbarh v. I. a desface, a desvala :
beghi de cei de cari tremura chiar ndravul anevoie ii desbeiri PANN ; 2. a
Saraiul imparatesc, ca Pasvantogiu (se) scdpa de cineva sau de ceva : sa des-
GHICA ; a trait ca tut derebeiu pdna in bar hamea de o jivina veninoasd AL.
anal 1874 OD. [lure. DEREBEO. DEREBET. [Forma contrasA din desbeitera, cu sen-
lit, Domnul sul generalizat (cf. desbarna)].
derec m. V. direc. desbarch v. 1. a scoate din corabie;
dere, a. cu perd albi, vineti I rosia- 2. a iesi din corabie, a se cobori pe uscat.
tici : cal deres. [Ung. DERR% brumatic desbarna v. Mold, a dezarticula un
(din der, brumA)]. membru al corpului (de ex. urechea), a
deretich v. a pune in ordine, a aseza se desprinde (pielea dela deget, copita Ca-
lucrurile la locul lor (mai ales In casA). lului). [Lit. a desprinde brAul: sens gene-
[Mold. derddica lat. DERADICARE]. ralizat].
derivh v. I. a-si avea cauza, a pro- desbath v. a (se) trezi din belie.
veni: din ambifiune derive: multe rele; desbate v. a discura impreunA cu altii.
2. Gram. a-si trage originea ; 3. Med. a [Modelat dupà fr. débattre].
abate din cursul lor sangele, umorile or- desbate v. a se lepada (sens iesit din
ganismului. uz): Brasovenii se invoiesc a se des-
derivat a. care l.i trage originea dela bate de sub Mihaiu 13.krc. [Lit. a se
altul. II n. vorba ce derivA dintr'alta. abate dela].
derivati(un)e f. 1. Med. actiunea de desbatere f. 1. discutiune Intre mai
a deriva ; 2. Gram. modul cum o vorbA multe persoane; 2. pl. partea instructiunii
derivã dintr'alta. judiciare ce se face In public; 3. pl. dis-
derivativ a. Med. care opera o deri- cutiunile Inteo adunare deliberantA : des-
vatiune : veziceitorile sunt derivative. baterile corpurilor leginiteare.
deriziune f. luare in rAs, batjocurA desbinh (desghinit) v. 1. a se desface :
dispretuitoare. o oaie se desghina din turma ; 2.
derizoriu a. zis sau fAcut In deriziune. a dezuni, a InvrAjbl. [V. imbina].
derma f. tesAtura ce constitue pielea, desbinare f, actiunea de a desbina
dermeh f. V. dirmeh. rezultatul ei: neintelegere, vrajb5.
derogh v. 1. a modifica sau a infrange desbrach v. I. a lepada hainele; 2.
o lege, un uz: a deroga la tut contract ; fig. a despuia : a se desbrdca de rusine.
2. a-si pierde nobleta, demnitatea, rangul; [V. in:brace].
3. a nu se conforma cu. desbrobodi v. a scoate broboada.
derogati(un)e f. actiunea de a de- desbumbh v. Mold, a descheia bumbii
roga la dispozitiunile unei legi, la un uz. sau nasturii.
derogatoriu a. Jur. ce contine o de- desca m. soldat vechiu l prost (In
rogatiune : clauzd derogatorie. opozitiune cu beat). [Slay. neàxo, bidet].
dervig m. calugar mahornedan. descalci v. a descurca. lv. incd/cil.
des a. I. compus din parti tare apro- descalech v.1. a se da jos de pe cal ;
piate unele de altele: iarbei deasa, pomi 2. od. a coloniza o tail, a Intemeia o
desi; 2. numeros: populafiune deasei. provincie. [Sensul 2 e de origin& istorica :
Lat. DENSUSI. adv. 1. la distante mici :
II primii Intemeietori ai TArilor romAne au
el scrie des; 2. adesea : vine des la noi. sosit dea-cAlarele din Ardeal st s'au oprit
desant a. Mold. curios, bizar: poate aci pentru a descAleca].
fi-i desant de una ca aceasta? CR. descalecatoare f. I. load unde se
[OriginA necunoscuta descalecA ; 2. stabilire perpetuA intr'un
desantat a. I. Mold. ciudat (la port loc (v. descaleca); 3. epoca colonizArii
au la vorbA): dar deseinfat mai esti Principatelor: neamulmeu a sluitt fart:
CR. ; 2. Tr. trist, mahnit: e des:I:gat co- dela descdlecatoare
pilul. [V. clesanf]. descalecator m. fig. Intemeieter: Ba-
desarg adv. iute: desarg mt se ra- sarabz i vot Musatint, descalecatori
pezia POP. [V. sargl. de tara, datcitori de legi i datini En.
desiivarli v. a sfArsi pe deplin, a per- descalta v. a scoate IncAltArnintele.
fectiona. [V, seivarsi). [Lat. DISCALCEARE].
desavarsire f. 1. lucrarea de a de- descanth v.1. a rosti descAntece sau
savarsi; 2. rezultatul ei, perfectiune: ale vrAji (pentru vindecarea unor boale); 2.
trupului destivarsiri OD. fig. a cAuta sA convinga prin vorbe (mai
desavarlit a. 1. perfect ; 2. adult (vor- mult ironic): cdt l'arn descantat eu!
bind de un armAsar sau de o iapA). II adv. [V. incante].
pe deplin. desciintatoare f. femele care stie 15
desblieri v. a deslega bale:ale. descante.

www.dacoromanica.ro
 des - 201 - des
deschntec n. cantec de leac, formula desclironomisi v. a desmosteni: mo-
magica in contra duhurilor rele (cari ar sul ma desclironomiseste AL. [V. cli-
fi pricina boalelor): descantec de al- ronoml.
beard, de deochiu. descoase v. 1. a desface cusatura ; 2.
deschpfitanh v. a decapita: pe robii fig. a cerceta cu deamaruntul (spre a afla
tori de-a rdndul ii descapatfinau AL. un secret): descoase-1 bine.
[Dela ceipeitednei (in sens de ecap)]. descoji v. a jupui de coaja.
descarch v. 1. a lua cuiva sarcina ; descolorat a. fig. searbad, monoton:
2. a da jos din car (lemne) ; 3. a dispense, descoloratul i tristul traiu al pribe-
a usura: a desceirca de obligatiune ; 4. giei Bk.c,
a slobozi o arra de foc; 5. a declare descompleth v. a face incomplet.
achitat sau liber de o datorie; 6. fig. a descompune v. 1. a separa elemen-
da liber curs: a-si descarca mania asu- tele cari intrh in compozitiunea unui corp:
pra Ctliva. [Lat. DISCARRICARE]. a descompune apa; 2. a altera orotund,
descfirchturà f. actiunea de a des- a strica : ciildura descompune cdrnurile.
arca i rezultatul eL descompunere f. 1. actiunea de a
descendent a. care descinde. II m cel descompune i starea lucrului descompus ;
ce se trage din: descendentii Romanilor. 2. fig. dezorganizare com pieta.
descendenta f. descendentii, posted- desconsiderh v. 1. a face sa piarza
tatea. consideratiunea; 2. a-si atrage dispretul.
descentralizare f. sistemfi de a lua desconsiderati(un)e f. pierderea sti-
puterii centrale administratiunea afaceri- mei publice.
lm locale. descoperi v. I. a lua acoperisul : a
descheih v. a deschide cu cheia, a descoperi o casd; 2. fig. a afla ceeace
desface o haina. [V. incheil]. era ascuns sau necunoscut : Columb a des-
deschide v. 1. a face sit nu mai fie coperit America in 1492 ; 3. a da la lu-
Inchis: a deschide fereastra; 2. a Incepe: mina, a face cunoscut: vremea desco-
sedinta e deschisd; 3. a se desnora, a pere adevdrul; 4. a patrunde: am des-
se lumina (cerul, f a(a); 4. fig. a.i des- coperit intrigile lor ; 5. a-si scoate pa-
chide Mime, a Impartasi simtirile-i tai- laria: descoperi) [Lat. DISCOPERIRE].
nice; a deschide capul, mintea, a lumina descoperire f. 1. actiunea de a des-
pe cineva : a deschide vorba, a Incepe coperi ce era necunoscut sau ascuns: des-
a spune. [Lat. DISCLUDERE). coperirea tiparului, descoperirea unui
deschiegh v. a pierde chiagul sau complot; 2. lucru descoperit sau aflat;
consistenta, a se rezolva : veninul de pe 3. revelatiune: descoperirea sf.leturghii.
buze-i 'n miere se deschiagei AL. descoperitor m. cel ce dewopere.
deschis a. 1. neinchis: ufd deschise descotorosi v. Mold, a se cortorosi
2. larg: cdmp deschis; 3. fig. sincer, de cineva : nu se poate descotorosi de
franc: om deschis; 4. luminos (de fate, mine CR.
de coloare): galben deschis. adv. pe
II descreierat a. §i tn. nebun. [Modelat
feta: vorbeste deschis. dupS fr. dcerveld].
deschizator a. si en. care deschide. descreste v. a scadea, a se Imputina.
deschizfiturA f. loc deschis. [V. crestel.
descifrh v. 1. a explica ceva scris cu descreti v. 1. a terge creturile sau
cifre; 2. a citi ceva rau scris; 3. a citi sbarciturile; 2. fig. a Imbucura, a Inveseli.
curent muzica; 4. fig. a descurca ceva descrie v. I. a depinge, a reprezenta
obscur, complicat : descitrand eternita- prin cuvinte; 2. a da o idee generals
tea din ruina unui an En. despre ceva; 3. Geom. a trage 11.1.
descinde v. a (se) cohort. descriere f. I. actiunea de a descrie:
descindere f. 1 actiune de a descinde: descrierea nnui cerc ; 2. descriptiune.
coborire ; 2. iruptiune, invaziune; descin- descripti(un)e f. I. opera sau cuvan-
derea Normanzitor in Anglia; 3. vizita- tare prin care se descrie; 2. inventar a-
rea unui loc de catre magistrati spre a manuntit.
face perchizitiuni: descindere locale!". descriptiv a. care are de obiect a de-
descinge v.1. a scoate din cingfitoare scrie : gen descriptiv; geometrie descrip-
sau brau; 2. a se desface, a se slobozi : tive', care reprezenta Intinderea prin mij-
iar beirbatul cam sleibia, brdul i se locul projectiunilor.
descingea POP. [V. incingel. descuih v. a deschide cu cheia : a
desclei v. a (se) desface ceva Incleit, descuia poorta. [Lat. niscusemzel.
a se deslipi. descuietoare f, cheie de lemn de
desclesth v. a desface ceva inclestat: descuiat.
a desclesta guru. descult a. cu picioarele goale. [Lat.

www.dacoromanica.ro
 des 202 des
DISCUL CEUS (= DISCALCEATUS). II n. caderea desfAcare 1, Mold, V. desface,
unghiilor (la vite). desfAcat n. Mold. desghiocatul porum-
descultat m. nume dat de vanatori bului.
ursului ale ciirui urme, In noroiu sau In desface v. I. a strica ce a fost facut,
zapada, seamana cu ale unui om descult. a deslega: a desface nodul; 2. a curate:
descurajh v. 1. a lua curajul; 2. a a desface porumbul, fasolea; 3. a (se)
pierde curajul. intredeschide: floarea se desface; 4. a
descurajare pierderea curajului. scoate tecile (la tasole), cojile (la nuci),
f.
descurch v. 1. a desface un lucru; 2. panusile (la porumh); 5. a se scApa prin
a latnuri: descurcd-mi fraza asta; 3. a vanzare: marla s'a desfikut; 6. a plati:
iesi din Incurcatura: descurcii-te, cum a des face o datorie; 7. a destiinta: a
vei putea. [V. incurcd]. desface o cciscitorie, un contract; 8. a
descusut a. I. a carui cusatura s'a sparge o vraja ; 9. a se desprinde: luntrea
desfacut; 2. fig. fara sir: .stil descusut. se desface de mai En. [Pentru sensul 4
LSensul figurat clupa fr. décousa se zice in Mold. si desfacare (apheat In
desdhunare f. despagubire. special porumbului), forma paralela cu
desdoi v. a desface un lucru indoit desjacere (cf. ndscare: naftere, van-
a-si desdoi rndna. zare: vindere)].
deqelit v. 1. a scoate seaua; 2. a frange desfacere 1.1. actiunea de a desface;
mijlocul; l'a bdtut de l'a defelat. 2. stricarea vrajei; 3. vanzare; des face-
defiaelat a. cu salele frante sau !taco- rea marfurilor; 4. desfiintare: desface-
voiate In partea de jos din lovire: bou rea cdsittoriei, desfacerea unei aso..
deselat. II adv. pe deselate, fara sea: ciafiuni.
un bdiefandru cdlare pe defelate pe deslask v. a deslega copilului fasele.
nfl cdluqel hp, desfhlurk v. 1. a Intinde ce era in-
desenmh v. 1. a indica cu un semn fasat ; 2. fig. a face s'apara: a desflifura
special; 2. a face cunoscut, a semnala : a un mare zel. [V. infcifurd].
desemna ca succesor. desfath v. a cauza mare bucurie, a
desen n. I. reprezentarea unui obiect simti o mare placere, [Derivat probabil
cu creionul, cu condeiul sau penelul; 2. din lat. Faroe, putoare (de unde fcit(a),
figurile de ornament ale unor tesaturi mo- cu o evolutiune de sens analoga lui des-
bile; 3. arta de a desena; 4. planul unei mierda, ambit primitivi termeni de cla-
constructi uni, decal.
desenk v. 1. a reprezenta cu ajutorul desffitare 1. 1. actiunea de a destata;
desenului; a desena un cap; 2. a face 2. placere mare, deliciu.
sii reiasA formele, o haind ce deseneazd desffithtor a. care desfatA, delicios.
bine talia; 3. a sti desenul; 4. a apare desfátui v. a sfatui sh nu mai fedi
deslusit: din depdrtare se deseneazd ceva.
muntii. desfide v. I. a provoca la duel, la joc:
desenator m. cel ce deseneaza. 2. a nu se teme, a Infrunta ; a desfide
desert n. 1. ultimul rand de bucate; rnoartea.
2. branzeturi, fructe servite la desert (=fr. desfigurk v. 1. a strica figura, forma;
dessert). 2. fig. a altera: a desfigura limba; 3. a
delert a. 1. gol, nelocuit; 2. fig. ne- se face urit.
folositor, zadarnic: vise deferte; 3. ne- desfiinta v. a face sa nu mai fie, A
statornic, trecator: gloria e deseartd ; suprima, a abroga, a anula: a desfiinfa
4. fall temeiti: credinfe deferte. [Lat. o lege.
DILSERTUS]. U a, 1. loc, Ora arida si Vara desfiintare I. suprimare, abrogare.
locuitori: dorinfele omenirii 'n lung de- desfoi v. 1.a desfrunzi: vdniul... des-
sert pierdute AL.; 2. pl. deserturile, par- foate blonde flori AL.; 2. a se deschide:
tea corpului dela marginea coastelor panA 5( pe gura-i se desfoaie duke rozd
la solduri. [Lat. DE5E1111114]. II adv, in de- 'rnbobocitei AL,
sert, In zadar, fara folos. desfrAnh v. 1. a bra calului fraul; 2.
d.eyerth V. a face desert, a goli. fig. a da drumul: fiecare sirnte cd min-
delerniciune 1.1. caracterul lucrului tea-i se desfrdna AL.; 3. a (se) da des-
desert, fragilitate: totul e defertdciune; franarii.
2. mandrie pentru cele deserte. desfránaref. dezordine morala, exces.
delertare f. actiunea de a deserta desfrAnat a. 1. lipsit de frau; 2. ne-
goitre, evacuare. cumpAtat in purtare, dat la placeri. II m.
desetinh I. od. Mold. zeciueala stu- om desfranat.
pilot l mascurilor (ceeace se numia In desfrAu n. I. lipsa de frau; 2. fig.
Muntenia dijrndrit). [Bulg. DESETINAJ exces: desfrdu de colori.

www.dacoromanica.ro
 desk - 203 ded
desfrunzi v. a despula de frunze : caii foarte lung: ont defirat. II adv. prelung:
clesfrunzesc tufarii AL. de ce afa tare ft defirat ai oftet? POOL
desfundis v. I. a scoate fundul unui desis n. padure tanara l aproape de
vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa : nestrabâtut [V. desl.
mi se desfundd nasul; 3. a deschide deslfinat a. destramat (si fig.).
calea Intr'un loc Inca neumblat; 4. a des- deslantui v. I. a desface lantul; 2.
gheta: ploile red des fundd pdmantul OD, fig, a da curs liber : a deshinfui pati-
desgardinh v. V. desgradfna. mile; 3. a se repezi cu violent&
desghet n. topirea ghetei, a znpezilor. deslega v. I. a desface ce era legal:
desgheta v. a inceta de a mai fi In- a deslega la ochi; 2. fig. a face liber,
ghetat. a desface de o indatorire, de un juriimant:
desghetat a. fig. vioiu, ager, destept: a deslega de peicate; 3. a dispensa de: a
un copilandru desghefat i sfertos hp. deslega postul; 4. a rezolva : a deslega
IIadv. pe *leau: vorbefte desghefat. o ghicitoare. [Lat. vulg. DISLIOARLI.
desghin n. Mold. I. lovitura cu ha- deslegatisra f. desfacerea unei vraji.
tul sau cu pintenele: trei desghinuri câ deslipi v. 1. a desface ce era lipit; 2.
mi-i da POP, ; 2. saritura calului : in sprin- fig. a separa, a departa.
tene desghinuri 'fi salta caii sprinteni deslusi v. a explica, a elucida. [Rus.
AL. [Turc. DIZOHIN, hat]. DOSLU§ATI].
desghinit v. Mold. V. desbina. deslusit a. si adv. lirnpede: vorbefte
desghioch v. 1. a curati de ghloacii, deslufit.
a desface de coaja verde, de teci sau desmfidulat a. desmembrat (On.).
pastai: deed de desghiocat pdpufoiu [V. niddular].
CR; 2. fig, a seca de puteri, a bate cum- desmhtat a. 1. descins de peste ca-
plit. mash, sdrenteros; 2. Jig. destrabalat, des-
desgoli v. a lasa gol, a descoperi. franat. [Origina necunoscuta].
desgovealä f. Imbrobodirea miresei: desmembrh v, 1. a separa membrele
hora desgovelii, jucata in timpul cere- corpului ; 2. a separa partite unui tot: a
moniei. [Slay. GOVEIG, a reipecta, a se desmembra un Stat.
prepara cu religiozitate (cf. bulg. 00YEIA, desmembrare f. actlunea de a des
mutenia temporarti ce observa fetele de membra i rezultatul ei: diviziune, sepa-
curand maritate): odata desgovita de ratiune.
nuna cea mare, rnireasa intra In randul desrneti v. a trezi din ametealfi: ca
nevestelor, purtand de ad Inainte broboada din vis se desmelia AL.
maritala]. desmetic a. zapacit, nebun. [Cf. bez-
desgrfidi V. a strica sau a ridica gardul. metic].
desgradina (§i desgardina) v. a sapa desmetici v. a (se) trezi, eml vent In
la radacina unui arbore, Ca sa-1 poath fire. [Pare a fi de aceeas origina cu des-
doborl mai lesne: movila p6rea cd vrea mefi (v. ameti)].
sei se desgdrdineze de ptitn6nt LSI% [V, desmierdis v. 1. a mangala cu vorbe
gardin6]. de dragoste, a rfisfita ; 2. a mangaia In
desgroph v. I. a scoate din pamánt: genere : (soarele) streilucefte fi des
a desgropa o comoard ; 2. fig, a desco- meardd oceanul de ninsoare AL. ; 3. a
peri r e era ascuns. se da placerilor. [Derivat din lat. MERDA,
desgust n. 1. bosh de gust; 2. aver- murclarie, insemneaza lit, a scoate din
siune, repugnant& murdarie, a spala un copil In fase, de
desgusth v. 1. a produce desgust, a unde a netezi pruncul, a-1 mangaia; vorba
insufla greata; 2. a prinde, a simti desgust, facea la inceput parte din graiul dadacelor].
desgustfitor a. I. care inspira desgust; desmierdare 1. 1. adiunea de a des-
2. fig, care repugneaza. mierda ; 2. placere, voluptate; 3. desfra-
deshfimis v. a scoate caii din hamuri. nare.
deli conj. cu toate ca, macar ea (in- desmierdAtor a. care desmeardri,
dica o concesiune). [Lat. Da SIC]. rnangaios : muzicd desmierddtoare.
desime f. 1. calitatea lucrului des, re- desminti v. 1. a declara fats : a des-
zistent: desimea norilor; 2. desis: el minfi o tire ; 2. a nu fi conform, a con-
pcitrunde prin desime, trece iute prin trazice : experienf a a desminfit preve
zeivoaie AL. derile mele.
desirh v. I. a strica strut, a desface, desmormAnth v. a scoate din mar-
a descoase ; 2. a se lungi: se defird o- mant.
data fi se inalfti mina la lune, CR. desmorti v. a trezi din amorteala.
desirat a. I. rupt: hainele depe dame desmosteni v. a lipsi pe cineva de o
erau sfdfiate fi defirate hp, ; 2. fig. mostenire.

www.dacoromanica.ro
 des - 204 - des
desnadajdui v. a pierde mice nA- pitimire: inima ii se despicii de mild.
dejde, a despera. [Lat. vulg. DESPICARE, a despica].
desnfidejde 1. desperare. [V. nadejde]. despicatura f. bucatA de lemn des-
desnationallzh v. a face sA piarzA picatA, tandArd.
nationalitatea, caracterul sau spiritul na- despiedech v. a scoate piedica, a des-
tional. cures calul, roata.
desnoda v. 1. a desface nodul: des- despleti v. I. a desface ce a fost irn-
noadei-ti punga, sgarcitule I AL. ; 2. fig, pletit; 2. a desface pletele de pAr,
a descurca o intriga, a termina o piesa despletit a. desfAcut: cu parul des-
de teatru. plefit.
desnodamant n. modul de a desnoda, despopi v. a scoate din popie, a lua
de a pune capar unei intrigi, unei actiuni darul preotiel: Mihaiu puse pe mitropoli t
dramatice. de despopi pe Stoica Bk.c.
desnora v. a se risipi norii, a se In- despopulh v. 1. a lipsi de locuitori,
senina : cerul s'a desnorat. de animate, de vegetate; 2. a-si pierde 10-
desobimui v. a desbAra de un obiceiu. cuitorii.
despacheth v. a desface pachetul. desposeda v. a deposeda: n'au putut
despaduri v. 1. s curAta de arbori : desposeda un popor in tree Bk.c.
a despaduri Un teren; 2. a extermina despot m. 1. suveran care domneste
pActurile fail a !nom de regenerarea bor. absolut si arbitrar; 2. persoanA care im-
despagubi v. a intoarce paguba. pune vointa-i intr'un mod thanic.
despagubire 1. 1. repararea unel pa- despotic a. arbitrar, tiranic.
gube ; 2. fig. compensare. despotism n. 1. guvernul arbitrar al
despartenie f. desfacerea cAsAtoriel, unui despot; 2. autoritate tiranicA.
divort. despovara v. a ridica povara, a usura.
desparti v. I. a pune de o parte : a despovatui v. a povAtui In sens con-
a/ege si desparti grane; 2. a fi asezat trar.
Intre : un gard desparte cele cloud mosii; despre prep. 1. (atingator) de: des
3. a (se) depArta unul de altul: s'au des- pre liniba romanci; 2. din partea: des-
partit ca prieteni; 4. a divorta. [Lat. pre rdsdrit; 3. in privinta: cat despre
vulg. DISPARTIRE], mine [Lat. DESUPER].
despartimant n. 1. loc separat; 2. despresurh v. a ridica impresurarea.
una din diviziunile regnului vegetal: des- despret n. 1. sentiment prin care se
parlimantul criptogamelor. judecA o persoanA sau un lucru ca ne-
despartire f. I. actiunea de a des- demo de stimA, de atentiune ; 2. fig. des-
pArti ; 2. starea celui despArtit, separatiune ; pretul mortii. [Lit.: depretiere].
3. coloarea unei comune urbane: l'am despreMi v. 1. a avea, a arAta des-
vazut... trecea pela despeirtire CAR. pret ; 2. fig. a nu se teme de: viteazul
despärtitor a. care desparte. despretueste moartea.
despartiturä f. diviziune, clash* a parte. despretuitor a. *i m. care despre-
despecetlui v. 1. a rupe pecetea ; 2. tueste.
a deschide o scrisoare. desprimavara v. fig. a inverzi: s'a
despera 1. a pierde toatA speranta : a desprimavarat pddurea Err.
despera de succes; 2. a aduce la des- desprimivarat n. stArsitul prima-
perare : a despera pe arnicii sói; 3. a verii; negru ca pamantul in despri-
se lAsa in voia desperArii. maveirat.
desperare f. 1. pierderea sperantei ; desprinde v. a desface ce era prins
2. intristare violentA, descurajare; 3. ceeace sau legat : parul tau ti se desprinde Ea.
cauzeazA deiperarea. desproprietfiri v. a expropria.
desperat a. 1. care nu mai lash' spe- despuià v. I. a desbrAca Oral la piele,
rantA : stare desperata; 2. fAcut de un a prAda cu totul; 2. a cerceta intr'un mod
desperat: rezolutiune desperatd; 3. fig. sumar: a despuia scrutinul; 3. a se le-
adanc mann, contrariat. pAda : muntii de verzis se despuiau
desperecheh v. a face sA nu mai fie AL. [Lat. DISPOLIARE].
pereche, a dezuni. despuiat a. 1. desbrAcat, in pielea
desperechiat a. tarA pereche sau sir: goala ; 2. prAdat cu totul.
strofe desperechiate AL. despuiere 1. I. actiune de a despuia ;
despieã v. 1. a tAia, a despArti In Inn- 2. pl. Lima:site: muritoarele despuieri
gime: a despica un lemn; 2. a separa ale Domnitei OD. [Sensul 2 dupA fr.
pArtile until corp. ale unei masse strA- crepouilles].
batAnd d'a curmezisul: paseirea despica 4lesradacink v. I. a scoate din rA-
uerul; 3. fig, a destepta o adAncA corn- dAcinA, a scoate cu rAdAcina cu tot: a

www.dacoromanica.ro
 des - 205 - des
desradacina arbori; 2. fig. a desfiinta, destrithillare f. desfranare. [Origina
a starpi: a desraclacina erori, vifii. necunoscuta
desrobi v. a scoate, a rAscumpAra din destràbalat a. dezordonat.
robie. destratnit (distrimiA) v. I. a desface
desrobire f. emancipare: .tirbeiu a firele: a destrdma panza; 2. a desface
decretat :n 1856 desrobirea Tiganilor. in genere: furtunelor cla sborul parndn-
desfirit v. V. desirà ; le dessird cand tui de-I destramd En. [V. Minima].
cand AL. destramare f. fig. desfrdu.
desthinui v. 1. a descoperi o taina, a destritmat a. I. desfAcut, descheiat;
divulga. 2. slobod, ce atarnA In jos: cis buze largi
destaria v. a alunga din tarA, a exila : destramate PANN; 3. fig. desfranat: toti
obliga pe multi tineri a se desfara AL. betivii, toff destramatii GHICA.
[Termen modelat dupd fr. depayser]. destrimiliturfi f. Mat vopsitA.
destelini v. a smulge telina sau 13A- de(s)trona v. a da jos de pe tron, a
lAriile, a cur* un pamant spre a-I ara. fasturna din domnie.
deltept a. si adv. 1. trezit din somn : destrunh v. a desface strunele, a des-
viseaza destept; 2. fig. ager la minte, corda : feciorul de impdrat destruna
inteligent e prea destept. [Abstras din arcul OD.
desteptal. destul a. atat cat trebue. [Contras din
deSepth v. 1. a scula din somn, a de satul]. I adv. de ajuns: am lucrat
trezi; 2. a deschide mintea ; 3. fig, a face destul.
sA nascã. [Lat.*DISTECTARE = DISPECTARE (cf. destuph v. a lua astupatoarea. [V.
aftepta)]. astupal.
desteptficiune f. calitatea omului dei- destupfitoare I. unealta de destupat.
tept : pricepere, inteligenta. degucitiat a. Inteco ureche, nebun :
delteptfitor n. care desteapta. n. erau nazurosi, tembeli, desuchiati Ise.
II

ceasorMc care desteaptri la timp. [V. suchet].

deqterne v. a .clestásura. [V. asterne]. degugubinfi f. 1. ln vechiul drept ro-
destin n. 1. InlAntuire necesard a lu- manesc: crimA sau pAcat mortal (omor,
crurilor omenesti ; 2. Mit, divinitate oarbA talharie, adulteriu) ce trägea dupà sine
care regula soarta oamenilor; 3. soarta pierderea sufletului ; 2. V. qugubina. [Slay.
fiecAruia. DUSEGUBINA, vierderea sufletuluth
destinit v. 1. a da o destinatiune, un desvilui v. 1. a ridica vAlul, a desco-
scop ; ii destind ftiintei; 2. a rezerva: peri : a desviilui un secret; 2. a se des-
ii dstina nfl premiu; 3. a se prepara la : fisura: incantatorul tablou ce se des-
se destina invafamantului. value dinaintea ochiului GHICA,
destinatar in. cui s'a adresat un o- desvat n. ceeace se desvatà : invatul
biect (=-- fr. destinataire). are si desval. [V. invest].
destinati(un)e f. 1. Intrebuintare de- desvath v. a face sa uite cele lnyà-
terminatA : fiecare din noi are cate o tate sau o deprindere. [V. desvala].
destinafiune particulard ; 2. locul unde desveli v. I. a ridica Invelisul; 2. a
se duce cineva ; a ajunge la destina- destAsura : flrul se desveleste; 3. fig, a
tiune; 3. locul unde se trimete ceva. scoate la iveala : n'avusese vreme ansi
destinator m. care adreseazA un o- desveli uritul sau caracter NEGR.; 4. a
biect (=-- fr. destinateur). descoperi : taMa-ti sd nu-i desvelesti
destinde v.1. a intinde la larg: Basta PANS.
isi destinse armia in randueald de desvinovalti v. a declare nevinovat, a -
bataie BALc.; 2. a rAsfira : somnu justifica o persoana acuzata.
destinde aripa sonmoroascl AL. ; 3. a desvinui v. a ridica vina cuiva, a-I
slobozi ceva Intins: a destinde arcul desvinovAti.
[V. Intinde]. desvolth v. 1. a face sA creasca : cal-
destinzfitor a. 0 m. care destinde : dura desvoltd plantele; 2. a spori trep-
(soare) destinzdtor feeric de aripi sbu- tat, a perfectiona : a desvolt a in teligen fa ;
ratoare AL. 3.a expune cu amiruntul: a desvolta
destitui v. a scoate dintr'o functiune. o cugetare, [Cf. involta; sensurile 2 si
destoi v. Mold. 1. a-si descirca neca- 3 dupA fr. développer].
zul, a se usura : a-$ i destoi inima, foa- desvoltare f. 1. actiunea de a des-
mea; 2.a se risbuna sd-si destoaie asu- volta; 2. cre§tere treptatà; 3. expunere
pref. -i. [Lit, a se astampAra, a pArisi toiul]. arnanuntita.
destoinic a. apt, capabil. [Slay. DOS- deszice v. a se lepficla de cele zise,
OINDED J. a-st lua vorba Inapoi: ce un sccol ne
destoiniCie f. aptitudine, capacitate. zice, ceilalti o deszic En.

www.dacoromanica.ro
 det - 206 - dev
detalik v. a !mire, a spune In detaliu. detuniturA f. detunare prelungith.
detailist m. cel ce vinde In detaliu. deunfizi adv. de curand: pdnd mai
detaliu n. I. enumeratiune complela ; deundzi. [Lit. de o zi].
in detaliu, cu de amfiruntul; 2. vanzare, deus ex machina m. pretext sau
In mica cantitate ; 3. lucru de putina im- mijloC evaziv, invocarea unei puteri su-
portanth (=--- fr. detail). lpranaturale spre a iesi dintr'o Incurcatura
detash v. a desface, a desprinde (=- fr. (dupa cum vechii poeti dramatici recur-
detacher). geau la un zeu iesind dintr'o masina spre
detasament n. trupa de soldati se- a produce desnoclamantul piesei).
parati dintr'un corp principal pentru a devasth v. a pusii, a ruina cu desa-
Implini o misiune specialil. varsire: vrajmasul a devastat fara.
detasat a. fara legatura, desperechiat : devastator a. si m. care devasteath.
idei detasate. devenk f. swish' nefavorabila, nenoroc
deteetiv m. agent politienesc care des- statornic In joc fr. deveine).
copere pe facatori de rele. deveni v. 1. a incepe a fi, a se face :
detentiune f. intemnitare (dela trei a deveni ministru; 2. a trece dintr'o
pana la zece ani), constituind o pedeapsa stare intr'elta : capital mic vc deveni
aflictivi i infamantä. mare; 3, a avea cutare sau cutare soarth,
detentor m. cel ce tine, cu sau fare- sfarsit: ce porn deveni?
drept, un lucru In posesiune. daver n. vanzare (in comert), dare-
deteriorh v. a educe un lucru In stare vere, debit. [Turc. DENIR].
rea, a strica. devih v. 1. a se abate din drum, dela
determinh v. 1, a hotart, a indica directiunea primitiva : 2. fig, a se departa
intr'un mod preciz: a determina o dis- din calea cea bunk dela bunele principii.
tantd; 2. a cauza, a produce: cdderea deviati(un)e I. 1. actiunea de a de-
a determinat moartea; 2. a face sa iea via: deviafiunea luminei; 2. schimbare
o rezolutiune: l'am determinat sâ piece. In directiunea naturala : deviafiunea co-
determinare f. 1. actiunea de a de- 'loanei vertebrale ; 3. fig. departare, aba-
termine ; 2. rezolutiune luata dupa re- tere in purtare ; deviafiunea principiilor.
flexiune. deviz n. expunere amanuntith a tutu-
determinativ a. Gram, care preci- ror partilor unei constructiuni, cu pretu-
zeaza Insemnarea unei vorbe : pronutne rile for (=-- fr. devis).
determinativ. devizai f. 1. sententa scurta exprimand
determinism n. sistema filozofica care o cugetare, un sentiment : Romania are
atribue motivelor, si nu excluziv vointei, ca devizd aNimic tdrd Dumnezeus;
actele voluntare. 12. figura de blazon cu vorbele care o
detesth v. a urt tare. explica ; 3. hartie-moneda a unei tari: de-
detestabil a. I. ce trebue sit fie de- vize strdine (--= fr. devise).
2. foarte rau: timp detestabil.
testat ; devil& (debla) f. 1. capatana de porc;
detine v. 1. a lima cu nedrept ce nu-i 2. fans. capatana, bostan : are cap, nu
al situ; a detine averea altuia; 2. a devld. [Slay. DEMO, butuc: la figured.
retine, a opri. Devlet n. od. sublime Poarta, impe-
detinut a. si m. lnchis, prizonier. riul turcesc: inaltul Devlet. [Ture. DEvi.rd.
detracth v. a vorbi rau de cineva, devolutiune f. dreptul care, tn unele
a depretia meritul cuiva. thri, da mostenirea mai cu preferinth fii-
detractor m. ccl ce detracteaza. celor din prima casatorie decat flilor din-
detreabli adj. cum se cuvine, onest: tr'a done : rdzboiul de devolufiune in
multi beirbati detreabd fi de temeiu OD. contra Spaniel a fost ;ntreprins de
[V. treabed. Ludovic al XIV-lea in 1667.
detriment n. paguba : e in detri- devorh v.1. a sfasia cu dintii : tigrul
mental ineu. devord prada sa; 2. a mance cu laco-
detronh v. V. destronh. mie: a devora painea; 3. fig, a con-
detunh v. 1. a tuna tare, a rasuna cu sume, a risipi : focal a devorat casa;
sgomot tunurile crunte ca tunete de- 4. a citi cu nesatiu : a devora ceirfile ;
fund AL. ; 2. a trasni, a lovi cu fulgerul; 5. a sorbi cu privirea: a devora cu ochii.
3. a face explozie. [Lat. DrroNARE]. devorant a. fig. I. care consuma :
detunare f. sgomotul produs de o friguri devorante; 2. excesiv, violent :
explozie. cdldurd devorantd.
detunat a. trásnit: munte cu capul devoth v. a se consecre cu totul, a
de piatrd de furtune detunatd Err. se sacrifice pentru altul.
detunfitor a. care detuna : glas de- devotament n. dispozitiune de a se
tuna tor. devote, de a se sacrifice pentru altul.

www.dacoromanica.ro
 dev - 207 - dla
devotat a. pfin de devotament arnic dezistit v. a renunta la ceva, a se !Asa de.
devotat. dezolit v. 1. a devasta err totul ; 2. fig.
devreme adv. de timpuriu (seara a cauza o mare intristare; 3. -a se mAhni
dimineata). adinc.
devremece conj. deoarece. (Lit. din dezolare f. 1. devastare cam pleti, ruin&
m o mentul ca...J. desivtirsitA; 2. fig. mAhnire mare, durere
dexteritate f. IndemAnare. adincii.
dextrinh 1. materie gumoasi extrasi dezolat a. I. pustilt cu desAvArsire
din amidon. 2. fig. foarte trist.
dezabonh v. a face sA Inceteze abo- dezolator a. care dezoleazi.
na m entul. dezonoare f. lipsi de onoare, necinste,
dezacord n. lipsA de acord, neunire. dezonora v. I. a necinsti, a rip! onoa-
dezacri a. a inceta de a (i acru: varza consideratiunea; 2. a plerde onoarea.
se dezacreste. . dezordine 1. 1. lipsi de ordine, con-
dezamagi v. a scoate din amigire, a fuziune; 2. jaf, striciciune; 3. destrabi.
deziluziona. lare morali.
dezantigire f. deziluziune. dezordonat a. dat dezordinii: om
dezameti v. a (se) trezi din ameteali. dezordonaf.
dezaprobh v. a nu aproba. dezorganizA v. I. a distruge orga-
dezaprobator a. care dezaprobA. nismul; 2. fig. a turbura ordinea, a strica
dezarmai v. 1. a lua cuiva armele ; buna Intelegere.
2. a Indupleca, a potoli pe cineva. dezorientà v. 1. a face si pearzi o-
dezarmare f. 1. actiunea de a dez- rientarea, cunostinta exacti a locurilor
arma; 2. licentiarea trupelor. unde s'afli; 2. a face si piarzA cumpAtul,
dezarticulk v. 1. a face o amputare a Incurca ; 3. a-si pierde prezenta de sof,
In articulatiuni: a dezariicula un urnar; rit: aceasta chestiune l'a dezorientat.
2. Anat. a separa oasele unui schelet. dezotrfivi v. a nimici efectul otrivei:
dezastros a. care cauzeazA dezastre. un balsam dezotreivind otrava Ax..
dezastru n. mare nenorocire. dezuetudine f. incetarea unui obi-
dezavanta) n. neajuns, cauzA de in- ceiu sau unei legi ce nu s'a mai aplicat
ferioritate, prejuditiu, de mult: a cazut in dezuetudine.
dezavantajos a. care cauzeazA sau dezunallà v. a Inceta de a mai li umflat.
poate cauza dezavantaje. dezuni v. 1. a despirti ce era unit ;
dezerth v. 1. a pArisi un loc, un par- 2. fig. a invrAjbl.
tid; 2. a plias! serviciul militar fiat per- diabet n. boali gravi caracterizati
misiune; 3. a trece la dusman. prin prezenta zahArului In urini.
dezertare f. actiunea de a dezerta : diabolic a. 1. ce vine dela diavol: j.
dezertare din armata. pita diabolica; 2. fig. foarte rAu: spirit
dezertor m. cel ce dezerteazi. diabolic.
deziderat n. ceeace amine de corn- diac m. 1. od., scriitor de cancelarie,
pletat sau de rezolvat: orice Hintd are logofit: dieci de vistierie; 2. azi, cAnti-
dezideratele sale. ret la biserici : la uqa bisericii unde
deziluzionh v. a face sA inceteze du- cantil diecii POP. [Slay. musu, diacon,
ziunile. de unde logofAt, ecleziasticil fiind unicii
deziluziune f. pierderea iluziunilor, reprezentanti al culturei in vrernile trecute
dezamagire. (cf. fr. clerc, popesc, Invitat, scriltor)].
dezinenta f. terminatiunea vorbelor. diacon m. intAiul grad de jos In sus
deziniecth v. a distruge aerul rat', in ierarhia bisericeasci: diaconul e sub-
miasmele, germenil infectiosi. ordonat preotului. [Gr. mod. nthroNos].
dezinfectant a. propriu a dezinfecta. diaconar n. carte de miroanele ce se
II n. substanti ce dezinfecteazi: ex. aci- zic la liturghle.
dul fenic, clorul. diaconesc a. ce tine de diacon: vest-
dezinteresh v. 1. a exclude dela in- minte diaconefti.
teres prin Indemnizare : a dezinteresa diaconic xi, load in biserici unde se
pe un creditor ; 2. a se lepicla de pro- pistreazi vestrnintele diaconesti.
priile sale interese. dia conic 1. functiunea diaconului.
dezinteresare f. calitatea persoanei diademä f. 1. un fel de legituri ce pun-
dezinteresate. tau regil pe cap; 2. fig. regalitate; 3. co-
dezinteresat a. 1. care nu lucreazii roani In genere: cu diaderna de stele Err.
din interes ; 2. care nu-i dictat de inte- &It va purta Oltul diadema-i de munfi
res acfiune dezinteresaid. Ga. Ar...; 4. gateali de diamante pentru
dezInvolturil f. turnura plinA de grape. codura damelor,

www.dacoromanica.ro
 dia 208 die
diadoh m. denumirea mostenitorului mod general de a fi: a se pune la dia-
tronului in Grecia. pazonel cuiva.
dialan a. prin care strAbate lumina (ca diaree f. scurgerea pantecelui, urdinare.
cristalul, apa): Indira dia lane Bor.. ne- diastimà f. interval : atdta diastinth
gura diafand En. de vreme Isp. [Gr. mod.].
diafragma f. 1. muschiu subtire si lat diatfi f. testament: tatii, eqti slab
ce separli pieptul de abdomen ; 2. Ingrii- foarte si diatd caci nu-ri faci ? PANN.
dire cartilaginoasa intre nhri. [Gr. mod.].
diagnostic n. arta de a distingeboalele diatezii f. ?led. dispozitiune generali
dupA simptomele lor. a organismului (mai adesea ereditari),
diagnoza f. cunoasterea boalei. care, dupi ce a rAmas latentA, se mani-
diagonal a. care merge dela un un- festi prin aptitudinea de a contracta unele
ghiu la altul opus, trite() figura rectilinie. boale (tuberculoza, etc.).
diagonal& f. linie diagonala : a trage diatribfi f. critici violentà i riuti-
o diagonald. cioasi.
diagram& f. reprezentarea unui obiect diavol m. 1. Inger eizut, spirit tau;
printr'o figura de cAteva 2. fig. om riu, copil gilagios. [Gr. mod.,
dialect n. graiu particular unei OH V din care limbh se trag de asemenea sino-
diferind mai mutt sau mai putin de limba nimele dimon §i satana].
literari: dialect daco-ronthn, macedo- diavolesc a. diabolic: din indemn
roman, meglenit istro-rometn. diavolesc PANN.
dialectal a. relativ la dialect: forme dibicie f. calitatea omului dibaciu :
dialectale. Indemanare, iscusintA.
dialectic& f. arta de a rationa Inteun dibaciu a. Incleminatic, iscusit. [De
mod metodic. Dialectica se preocupA mai aceeas origina cu dibuitor].
mult de forma si de modul de a prezenta dibli M1010 f. vioara lAutarului: UM-
ideile, pe ctind logica are de obiect fon- tarii cu diblele si cu surlele OD. [SI°.
dul cugetirii l ideile inset], vean DIBLA, teavA de suflat (serb. DIPLE,
dialectician m. cel ce stie, ce ratio- cirnpoiu)].
neazA duph regulele dialecticei. dibui v. a pipii prin Intunerec, a cAuta
dialectologie f. studiul stiintific al sA afle pipAind : ea inergea dibuind prin
dialectelor. padure ISP. [Origina necunoscutii].
dialog n. 1. convorbize intre douA sau dibuit a. si adv. pe dibuite, piplind
mai multe persoane dialogul se intdl- prin Intunerec.
nefte adesea in tabula i in drama; dibuitor a. si m. care dibueste, isco-
3. opera literarA In forma de convorbire: ditor.
Dialogurile ml Platon. diva f. moment deciziv : sci nu gre-
diamant n. I. cea mai pretioasA Di §eascd tocmai acum la dicd CR. [Ori-
mai virtoasA dintre pietrele scumpe: dia- gina necunoscuta
manful e carbon pur cristalizat; 2. fig. dicanicese a. judecAtoresc: slujbd di-
ceva nepretuit, nestematA ; 3. bucatà de caniceascd At. [Dela dicanic=gr. mod.
diamant cu care se taie sticla ; 4. In ti- DIKANIKos].
pogratie: caractere de patru puncte. dicasterie f. od. tribunal bisericesc In
dia mantic a. stralucitor ca diamantul: materie de divort. [Gr. mod. =ASTERN:NJ.
en pod de petnzei diarnanticci Ekr. dicher n. sfesnic bisericesc cu douA
diamanticale f. pl. scule de diamant. lumanari. [Gr. mod. nreimr].
[Gr. mod.]. dichiciu n. Mold. unealtA de lemn cu
diametral a. ce tine de diametru : care cismarul face florile pe talpA, pe cA-
p/an diametral. I adv. 1. dela un capit putft : dichiciu i alte custuri tdioase CR.
la celilalt al diametrului ; 2. cu totul con- [Origina necunoscuti].
trar, absolut: aceste cloud lucruri sent dichis n. 1. bunA rAnduealA, rost: di-
diametral opuse. chisel casei; 2. pl. cele trebuincioase,
diametru n. 1. linie dreapti ce merge scule : unelte i dichisuri pentru month
dela un punct la altul al circumferintei, pentru casd Isp.; 3. pl. gAteli femeielti;
trecAnd prin centru: diametrul pclmdn- 4. dresuri, mirodenii de bucate. [Abstras
tului e de 3000 de leghi; 2. dimensiune din dichisi].
transversalA la obiecte rotunde, eliptice. dichisi v. 1. a ingriji cu cele trebuin.
diapazon n. 1. tntindere de sunete ce cioase : fin cel mijlociu, dupci ce se di-
o voce sau un instrument poate strAbate chisi si el, cern *au mai bine, plecd
dela cel mai gray pinfi la cel mai acut ; fi el hp. ; 2. a (se) giti cu Ingrijire, a (se)
2. mic instrument de otel, cu 'clouA brate, ImbrAca frumos: s'a dichisit sci facd vi-
care vibrind dA nota la; 3. fig. nivel, zite; 3. fam. a pune la cale: am ad rni

www.dacoromanica.ro
 fife - 209 dih
le dichisesc eu CR. [Gr. mod. DICHRio, manare ; 2. Mat. coviirsire de marime,
a pune in ordine (aorist dioikisa)]. de cantitate, de pret.
dichisit a. giait frumos, spilcuit. diferentiit v. a stabili o diferenta thin
dichiu m. iconomul unei manástiri : dotia obiecte, a distinge.
peste cdfiva ani pot s'ajung dichiu la differential a. 1. care procede prin
vr'un mitoc CR. 1Or. mod.J. diferente infinit de mici: calcul diferen.
dician m. dichiu (In cantecele dobro- fiat; 2. ce depinde de uncle diferente :
gene; v. scaloian). tarit diferential.
dicotiledon a. cu clout' cotiledoane. dileri v. I. a fi diferit, a se deosebi
I f. pl. dicotiledoane, una din manic di- cdinele diferd pufin de lup; 2. a fi de
viziuni ale regnulni vegetal. alta parere.
dicta v. 1. a pronunta tare si Inca dilerit a. care diferii, deosebit.
vorbele ce altul le scrie; 2. fig, a sugera, dificil a. 1. greu (de facut). anevoios;
a inspira: fd ce-fi dicteazd constiinta; 2. fig. exigent, delicat : caracter dificif.
3. a impune cu forte: a dicta legi, or- dificultate f. I. greutate, anevointa ;
dine. 2. neintelegere: am di ficultd fi cu vecinul.
dictando adv. dupa dictare: a scrie diform a. 1. cu forma neregulata: fald
dictando. diformd; 2. fig. odios, respingator.
dictat n. actiunea de a dicta si rezul- diformitate f. vitiu de conformatiune.
tatul ei. difterie I. boala grava caracterizata prin
dictator m. 1. magistrat roman in- formarea de membrane false, mai ales in
vestit cu puterea absoluta pe sase luni, gatlej (anghind diftericei) si In larinx
cand republica era In pericol; 2. persoana (crap). Ea bantue In special pe copii
investita cu o autoritate suverana i ab- e foarte contagioasa.
soluti. diftong m. reunire a dotia sonuri In-
dictatorial a. privitor la dictator: pu- tio singura silaba.
feri dictatoriale. diftongare f. transformarea unei vo-
dictaturit f. I. demnitatea, autoritatea cale In diftong.
dictatorului; 2. fig. putere absoluta. difuz a. I. raspandit In toate partile:
dictionar n. culegere de vorbe dinteo lumina difuzei; 2. prolix, vorbaret: scrii-
limb& arta sau stiinta, dispuse in ordine tor difuz.
altabetica si explicate in aceeas limba sau difuziune f. 1. lin pri stier e difuzu-
traduse Intr'alta. nea luminei; 2. prolixitate : difuziutu a
dictiune f. 1. mod de a zice, de a stilului.
rosti: dicfiune poeticd, oratoricd; 2. dig n. zagaz, stavilar (= fr cl:gue)
elocutiune. digera v. 1. a mistui; 2. a pune In
didactic a. 1. propriu invatamantului: ordine, a studia afund : a digera un pro-
carte didacticd; 2. menit a instrui ceva : iect; 3. a suferi cu rabdare: a digera o
poemei didacticd. insultd.
didacticil f. arta de a preda, de a in- Digeste f. pl. colectiune de deciziuni ak
strui. jurisconsultilor romani facuta de Justinian
didahie f. predica pentru cresterea digestiune f. 1. mistuire; 2. elabo-
copiilor: Didahiile lui Petru Maior. rarea alimentelor In stomac.
[Gr. mod.]. digestiv a. ce serva sau ajuta la di-
diedru n. unghiu format prin intaini- gestiune; aparat digestiv, totalitatea or
rea a douà planuri. ganelor cari concura la digestiune: gurã,
dierezii f. Gram. diviziunea unui dif- larinx, ezofag, stomac, intestine.
tong In doua silabe. digitala f. plant veninoasa (numita
dietà f. 1. Intrebuintarea regulata de vulgar degetar i dta oii) ale aril flop
tot ce poate pastra sanatatea; 2. abtinere seamána cu un deget de manusa : e intre
dela bran& in caz de boalà. buintata In medicina spre a zabovi bf-
Dietai f. adunare In care se discuta tãile inimei.
afacerile publice, In unele State : Dieta digitalinà f. produs chimic extras cEn
germanicil, Dicta Ungariei. digital&
dietetic a. mivitor la diet& digitigrade pl. n. familie de marni
dieteticii f. arta de a-si conserve sit- fere cari umbla pe vartul degetelor: cdi-
catatea. nele, pisica.
diez n. semn muzical ce ridica cu un digresiune f. abatere dela subiectul
-.emi-ton note precedent& principal.
diferend n. contestare asupra unui diha! int. strigatul cu care ursarii In-
ounct particular. dearnna pe urs Sf joace: diha, diha, me i
diferentai f. I. deosebire, lipsa de ase- Martine! [Onomatoped
L. Saineanu. Dict. Universal. 14

www.dacoromanica.ro
 dlh - 210 - din
dihaiu a. Mold. mai mutt, mai bine dimerlie L Mold. banith: dimerlia
ori mai tau: ma pricep la descemtece scutura, harabale inceirca POP. [Turc.
mai dihaiu decdt baba Cloanfa AL. D1ORRLT, lit. vas garnisit cu flea
[Cf. litfan Drv.U, minunat]. dimicaton n. panzli de bumbac lus-
dihanie f. 1. animal monstruos, fiarh truith pentru chptusealh (= fr. dernicoion].
shlbatia : cu o limber ca de o dihanie dimie f. abh: antereu de dimie albd.
turbatei ; 2. monstru, minunatie: iatei 1[Turc. ana].
cà vede o dihanie de Otn CR. 3. porecla dimineaja f. timpul de and rhsare
tiganului ; 4. femeie sau lath foarte with. :soarele panA la amiazi, [Lat. *DEMANIT1A
[Vechiu-rom. dihanie, suflare. (eToath di- 1(din HARR, diminea(A)].
hania sh laude DomnulYo, Coresi) = slay. diminuh v. a micsora, a schdea.
vechiul sans de fiintA
DYHANITE, suflare : diminutiv a. Gram. sufix care mic-
vietuitoare sau animal in genere s'a res- reazh sensul vorbelor : cds-utii fef-ttit.
tlans In limba modernii la cel de animal
monstru sau liarS rApitoare].
Ir n. vorb5. provhzuth cu acest sufix: poe-
zia popularei abundei in diminutive.
dihoch v. V. dehoch. dimon m. 1. demon, diavol: Scara-
dihonie f. neintelegere, vrajbA : ca sit oschi atunci se inghesuieste peste cei-
se mdritue toatei dihonia CR. [Gr. mod.]. lalfi dimoni CR. ; 2. om afurisit: dimo-
dihonijh I. butoias de 'Acura atarnat nul de dascd1 are de gdnd sd ne o-
de cAruth. [V. dohot]. moare ISP. ; 3. fig. copil rhu: ce cauli
dihor m. mamifer carnivor ce rhs- aci, dimone? AL. [Gr. mod. (v. diavol)].
pandeste un miros urit: se vaneazh pen- din prep. exprimA punctul originar:
tru blana sa (galbenii cu varfuri negre), 1. In spatiu: din oraa, din afarei; 2. in
mai ieftinh de cat a jderului. [Slay. DI, timp: dinainte, din copileirie; 3. par-
110R11 (dela dyhati, a sufla greu)]. titiv : unul din tovoreisii seii; 4. cauzal:
dijmit I. a zecea parte din venituri ca a niurit din facere; 5. instrumental: a
dare dare stApanire sau catre biserich. da din urneri. [Contras din de in].
[Slay. utput]. dinainte adv. 1. in fath: dinaintea
dijmarit n. nurne dat In Muntenia casei mele ; 2. Inainte In timp : mai di-
(pe la 1700) d5ril pe stupi 1 mascuri. nainte ; 3. Inainte In spatiu: cel dina-
dijmui v. a lua dijmA. inte. [V. inainte].
dilath v. 1. a mhri volurnul : ceildura dinamic a. 1. privitor la dinamich:
dilater* corpurile; 2. a largi o ranh. 2. care lucreazA prin forta internh.
dilatabil a. ce poate fi dilatat. dinamich f. partea mecanicei care sta.
dilatabilitate f. Fiz. proprietatea cor- diazh mischrile In raport cu fortele lor.
purilor de a se dilata la caldurii. dinamism n. sistemfi ce atribue ma-
dilataji(un)e f. cresterea volumului teriei forte vii si active: filozofia lui
corpurilor. Aristotele e sin dinamism.
dilatoriu a. Jur. care face sh s'amane : dinamith f. substanth explozibillt corn-
mijloc dilatoriu. push' din nitro-glicerina amestecath. cu
dilemh f, argument ce prezinth dota alte materii, ca nisip subtire, cArhmidh
propozitiuni contrare, a chror concluziune pisatA. Ea fu descoperith de inginerul
e aceeas. suedez Nobel (1867), care reusi a o face
diletant m. I. amator pasionat de folositoare industrial.
muzich ; 2. cunoschtor in literaturh sau dinamitard m. cel ce Intrebuinteazh
arta. dinamita pentru distrugere nelegitimh.
diletantism n. gust foarte pronuntat dinamometru n. instrument de meca-
pentru lucrurile de arta. nicA ce servh a mAsura intensitatea fortelor.
diiigenja f. 1. promptitudine : dili- dinapoi adv. de Inapot, de IndArAt:
genfa intru indeplinirea unei obliga- picioarele dinapoi. [V. inapoi].
fiuni; 2. mare trAsurh publicA pentru dinar m. I. veche monedA romana in
calAtori. valoare de zece asi : Isus fu vdndut
diluh v. a face o solutiune mai putfn ,pentru 30 de dinari; 2. veche monedi
concentrath adilogand 80. lin Moldova In valoare de un leu: cu di-
diluvial a. privitor la diluviu : !ere- nari moldovenesti ai cu grivne mart-
nuri diluviale. tenesti POP. ; 3. ban In genere: juceito-
diluviu n. I. potop; 2. teren format rul ce aruncei ultimu-i dinar. [Gr.mod.l.
prin inundatiuni vechi; 3. fig. fnarte mare dinastic a. privitor la o dinastie. Il

cantitate. in. partizan al dinastiei domnitoare.

dimensiune 1. inti nderea unui corp dinasticism n. sentimente dinastice.
In toate senstuile : lungime, lArgime pi dinastie f. 1. succesiune de suverani
inaltime sau adancime. din aceeas familie; 2. familie domnitoare.

www.dacoromanica.ro
 din - 211 dir
dincoace adv. din partea asta. [V. menele: diploma de bacalaureat, de
inco ace]. licenfiat, de doctor.
dineolo adv. din partea aceea. [V. diplomat a. si m. care a obtinut o
incola diploma. I m. 1. persoanA Insarcinath a
dineu n. I. mancare intre 5 si 7 ore :trata cu strainii afacerile guvernului ski;
sears; 2. ospAt mare dat la acea orA 2. ispitit, pAtit ; 3. fig. om fin, Wet.
(= fr. diner,. diplomatic a. pnvitor la diplomatic
dinioare adv. Mold. adineaori vorba sau la diplomati; corp diplomatic, tote-
de dinioare CR. litatea ambasadorilor si a ministrilor straini
dintaiu a. 1. intaiu: locul cnntdiu; acreditati pe langii un guvern.
1. In special dupa cel: cel dintaiu om. diplomatici f. stiinta care are de o-
IIadv. intaia oath, la inceput. [Contras biect lectura l critica documentelor si
din de intdiu]. diplomelor vechi: ea fu Intemeiata in
dintar m. 1. unealtA cu care se In- 11681 de benedictinul Mabillon.
drepteaza dintii ferestraului; 2. gratar ce diplomatie f. 1. stiinta raporturilor
se pune in dreptul scocurilor morii spre mutuale, a intereselor respective ale Sta-
a opri murdAriile ce yin pe apa. ,telor ; 2. personalul agentilor cari trateaza
t

dintarit n. plata ce se zice ca platiau aceste interese diplomalia europeand;

crestinii unui turc, fiindcii si-a ostenit 3. jig. conduita prudenta i abila.
dintii mancand In casa lor (despre popi) dipter m. insect& cu cloud aripi
mdncali tot pldcinte gdini fripte, sase picioare, ca mustele, fanfarii.
iar la urma va plateste i dinfdritul diptice f. pl. registru format din tA-
CR. [Formatiune analogic& dupA numele blite de lemn sau de fildes, pe care se
vechilor dari: dijmfirit, pogonarit, etc.]. rinscria numele consulilor, magistratilor,
dintat a. 1. Mat In forma de dinti ; 'ctitorilor de biserici, episcopilor, etc.
2. prevazut cu dinti. direci (diregi) m. pl. stalpii ce spri-
dinte m. 1. fiecare din oscioarele In- jina streasina bordeiului. [Turc. DIRER.
cadrate In falca ; 2. varf in forma de 'stalp].
dinte : dinfi de pieptene, de ferestrdu; direche f. monedA de argint, In Ira-
3. nume de plante : va- loare de 12 lei vechi, numith si sgripsor,
rietate de pozumb ; dintele-dracului,planta circula In vremea lui Caragea (Fn..). [Turc.
cu gust de piper (Polygonatum hydro- DIRERL1 («en stalpi)), numele talerului spa-
piper). [Lat. DENTEM]. ;niol pe care erau reprezentate coloanele
dintre prep. I. din mijlocul (parti- 'lui Hercule]. V. colonat.
tiv): cel mai bun dintre voi; 2. dela : direct a. I. drept, care nu face oco-
dintru inceput. [V. intrel luri: cale directd; 2. imediat, Para inter-
dintura f, sau iarba dintelui, plantA median corespondenfa directd; 3. Gram.
al carii caliciu are dinti ascutiti (Odon- care completeaza deadreptul sensul unui
toides rubra). verb activ: complement direct; cons-
dioceza f. eparhie. tructiune direct& care aseaza vorbele
diocezan a. eparhial. dupa ordinea logic& : subiect, verb, com-
diochiu n. Mold. V. deochiu: nostim plement. V. contributiune. II adv. In linie
esti, nu fi de diochiu I AL. dreapta, lath intermediar.
dioic a. se zice de plantele ale chror directiune f. 1. actiunea de a dirija,
flori bArbatesti aunt pe o tulpina, iar cele de a administra : directiunea unei afa-
femeiesti pe alta : cdnepa, salcia. ceri; 2. diviziune administrativA Incredin-
. dioniziac a. privitor la Dionysos sau tath unui director: direcfiunea generald
Bachus: serbari dioniziace. a postelor; 3. biuroul resedinta unui
dioptricä f. partea fizicei care tra- director; 4. sensul unei miscari, al unei
teath despre refractiunea luminei. pozitiuni: direcliunea ulifei.
diorama f. tablou astfel asezat Inc& director m. cel ce dirijeazA o Intre-
sa product' efecte diferite dupA modul mindere, o administratiune.
cum e luminat. directorat n. functiune de director si
diorie f. termen de plata (vorbA ju- durata ei.
ridic& din epoca fanariota) : sa-fi fac za- directoriu n. 1. consiliu Inshrcinat
pis cu diorie? [Gr. mod.]. cu o directiune publicA: directoriul fede-
dipla f. V. dibli. ral al Elvefiei; 2. consiliu compus din
diploma f. 1. document vechiu sta- 5 membri, care a guvernat Franta dela
bilind un drept sau privilegiu: diploma 1795-1799, and fu rasturnat de Bona-
bdrlddeana din anul 1134; 2. act con- parte.
ferit de o Facultate i constatand capa- diregi m. pl. V. direci.
citatea unei persoane care si-a trecut exa- dires (dres) n, pl. od. act sau ordin

www.dacoromanica.ro
 dir - 212 - dis
domnesc coprinzand dispozipuni .asupra discordie f. cearta, neintelegere Mire
unei afaceri: direse vechi. [Participiu dela persoane.
vechiu rom. direge, a dispune]. V. dres, discos n. discul milelor: a umbla cu
dirigent a. care dirijeaza, care are discosul. [V. disc].
principala directiune: clasele dirigente. discredit n. pierderea sau scaderea
diriginte m. cel ce conduce: dirigin- creditului.
tele oficiului postal. discredith v.1. a face si caza In dis-
dirijk v. I. a da Impulsiunea, a con- lcredit; 2, a pierde creditul.
duce: a dirija studiile; 2. a administra, discret a. 1. rezervat, retinut in cu-
a fi director : a dirija o fabricd; 3. a vintele, In actiunile sale; 2. care stie sa
indrepta : a dirija paii, cerceteirile. fpastreze un secret ; 3. care denota rezerva:
dirijabil a. si n. se zice de un aero- purfare discretd.
plan care poate fi dirijat. discreponar a. lasat la discretiunea
dirmeh f. broboada peste tot alba a cuiva: putere discrefionard.
tarancelor. [Turc. naradi, Invelitoard discreti(un)e f. 1. caracterul persoa-
dis adv. numai in expresiunea dis- nei discrete; 2. bunul plac, supunere ne-
de-dimineafd, toarte de vreme. [Vechiu- :conditionata: a ft la chscrefiunea cuiva ;
rom. dans-de-dimina id (Inca la Mee- !3. rezerva: cu mare discrefiune.
scu): v. deins]. disculph v. 1. a justifica pe un acu-
disc n. 1. bucata de metal, latA si ro- lzat ; 2. a se justifica de o acuzare.
tunda, cu care atletii se exersau svarlind'o; ' discurs n. cuvantare, compozitiune ora-
2. suprafata rotunda $ i lata : luna plind .torica ale carii p&p stint dispuse cu me-
'nalfd discul ei pe munte Bor..; 3. placa tocla: discurs de advocat.
mobila cu dotra fete sore a arAta dacA discursiv a. care trage prin rationa-
calea ferata e libera sau nu. tment o propozitiune dintr'alta.
disc n. taler de aur sau de argint pe discuth v. a cerceta o desbatere, o
care se pune sfantul agnet i cu care chestiune, a considera pro si contra.
umblA dascilii spre a pi-1mi otrandele In discutabil a. ce poate 11 discutat.
bani. [Gr. mod. DISHOS, de unde si forma discuti(un)e f. 1. actiunea de a_ dis-
paralela discos]. lcuta ; 2. cearta, contestatie.
discerne v. a vedea limpede, a dis- . disdedimineati adv. V. dis.
tinge. diseck v. I. a tlia un cadavru spre
discernemânt n. facultatea de a ju- la-i studia organele; 2. fig. a cerceta cu
deca lucrmile. iluare aminte: a diseca o carte.
disciplinh v. a supune unei regule disecti(un)e f. 1. actiunea de a di-
uniforme. Iseca ; 2. fig. cercetare minutioasa.
disciplinfi 1. 1. regulament destinat a disenterie f. scursoare cu dureri de
asigura buna ordine intr'o adunare, intr'un intestine.
corp constituit: disciplina militard tre- diserth v. a face o disertatiune.
bue sd fie foarte severd; 2. directiune: disertati(un)e f. discurs sau scriere
a fi sub disciplina unui bun nzaestru; metodica despre o chestiune oarecare.
3. consiliu de disciplinA, tribunal insar- disgratia v. a inceta de a tavoriza pe
cinat cu mentinerea ordinii: ordinul ad- cineva.
vocafilor are consiliul sdu de disciplind. disgratiat a. 1. cazut in disgratie ; 2.
disciplinabil a. lesne de disciplinat. diform: disgrafiat de naturei.
disciplinar a. privitor la disciplina disgratie I. 1. pierderea bunelor gratii
pedeapsd disciplinard. 'ale unui om puternic: a criclea in disgra-
disciplinat a. supus disciplinel. fie; 2. lipsa de grape in purtare, vorbire.
discipol rn cel ce a urmat invatatura, disgratios a. lipsit de grape, care dis-
care adoptii doctrinele unui rnaestru : Pla- place: aer disgrafios.
ton fu discipolul lui Socrate. disident a. care profeseaza o doctrina
discontinuitate 1. lipsa de continui- sau o opiniune diferita de a majoritatii.
tate. disidenth f. diferenta profunda de opi-
disconto n. V. scont. niuni sau de sentimente.
discordh v. a fi discordant: s'a dis- disimilati(un)e I. Gram. fenomen
cordat chitara AL. contrar asimilatiunii.
discordant a. 1. lipsit de armonie disimulh v. 1. a ascunde sentimentele,
voci discordante; 2. f ig. contrar, opus ; proiectele sale: a-si disimula mania; 2.
caractere discordante. a pArea ca nu observa sau nu re3imte:
discordantit f. starea celui discordant: a disimula o ofensi ; 3. a face mai pu-
discordan fa a doudinsfrumente, a doud tin vizibil: aceastd !mina disimuleazci
caractere. ialia.

www.dacoromanica.ro
 dls - /13 - dis
disjunetiv a. care uneste vorbele disproportitunle f. lipsui de propor-
separa ideile: sari, nici sunt particule dis- (tune, nepotrivire.
junctive. dispune v. 1. a pune /oleo ordine
disloch v. I. a scoate din loc: a dis- oarecare: a dispune trupele; 2. a pre-
loca un brat, o masind; 2. a dezorga- para la sau pentru ceva : a dispune o
niza : a disloca o arnica& said pentru bal ; 3. a face ce vrea, a In-
disolubil a. I. ce se poate dizolva ; trebuinta dup5 plac : a dispune de ave.
2. Jur. ce se poate rupe sau anula : con- rea sa; 4. a lua dispozitiuni, a ordona :
tract disolubil. legea dispune numai pentru viitor.
disonant a. ce formeaz5 disonantil. dispus a. 1. gate de a lucre; 2. In dis-
disonantal f. 1. Muz. acord fals; 2. pozitiune (burnt* sau rea): nu-i bine dis-
Gram. IntAlnire neplacutfi de vorbe, de pus azi.
sonuri ; 3. 1ips5 de unitate In stil i idei. disputh v. 1. a discuta cu vioiciune
disparat a. lipsit de conformitate, de despre ceva : a disputa despre gusturi,
armonie, neplAcut la vedere : colori dis- colori; 2. a contesta, a lupta pentru ob-
parate. tinerea unui lucru : a disputa lin premiu.
dispare v. a peri din vedere, a se face disputh f. 1. desbatere Intre persoane
nevAzut: apare i dispare. cari nu sunt de aceeas pArere; 2. discu-
disparitate f. nepotrivire, deosebire thine prea vie, ceartA : gustul disputa
intre lucruri cornparabile. n'are PANN.
disparititunle f. actiunea de a dis- distanth v. a 15sa la distant5, a intrece.
pare, peire. distanta f. 1. spatiu sau interval cc
dispensh v. 1. a distribui, a ImpArti separA obiecte, locuri, timpuri ; 2. diferentA
providenfa dispenseazd bunurile fi re- intre persoane sau lucruri: distanfa lntre
tele; 2. a scuti de ceva : te dispensez suveran i supusii sdi.
de a mai veni; 3. a se abtine. diqterne v. V. &Verne: privelistile
dispensi f. scutire dela regula ordi- sclipitoare ce'n repezi siruri se di-
narit : dispensd dela serviciul militar. stern En.
dispensariu n. locul unde se distil- distih n. reunire a douS versur1 (un
buie ajutor medical (= fr. dispensaire). exametru cu un pentametru) ce contin un
dispensator m. cel ce distribuie. ,sens complet.
dispepsie f. Med. dificultate de a di- distill* v. 1. a separa prin mijlocul cab-
gera. durei pArtile volatile ale unei substante:
dispersiune f. ImprAstiere, risipirc : 'alcoolul se obfine distileind vinul, gra-
dispersiunea razelor luminoase. Inele etc.; 2. a face BA curga !met : bra-
displace v. a nu pikes. dul distileazd terebentirza; 3. fig. a fas-
displhcere f. sentiment penibil, vie pandi a distila otravd.
contrarietate. distilatitunle f, actiunea de a distila
disponibil a. 1. de care se poate dis- produsul distilArii.
pune: bani disponibili; 2. care se at1,5 distilator m. cel ce distileaza, cel ce
in disponibilitate : ofifer disponibil. fabricA licheruri.
disponibilitate f. 1. starea celui dis- distilerie f. locul unde se fac distila-
ponibil; 2. situatiunea functionarilor cari itiunile.
nu mai sunt in activitate de serviciu si cari distinct a. 1. deosebit, diferit; 2. fig. ce
WW1 rArnAn la dispozitiunea sefilor lor. se aude, ce se vede lesne: sunet distinct.
dispozititunle f. I. modul cum un lu- distinctitunle f. I. actiunea de a dis-
cru e dispus : a schimba dispozifiunea tinge; 2. deosebire i ceeace stabileste o
unei camere; 2. starea s5nAtAtii : bland, deosebire Intre oameni: semn de dis-
rea dispozifiune; 3. starea sufleteascii, tincfiune; 3. foloase de nastere sau de
inclinatiune, aptitudine: are dispozifiuni merit: persoand de distincfiune.
pentru arte; 4. Jur. punct regulat de o distinctly a. ce servii a distinge: semn
lege, ceeace ordon5 justitia ; 5. asezarea distinctiv.
pArtilor unui discurs ; 6. pl. pregatirl de distinde v. V. destinde: paseri... dis
drum ; la dispozitiunea cuiva, in serviciu, find penele alese En.
la ordinele sale, distinge a. 1. a deosebi cu simturile,
dispozitiv n. 1. partea unei legi, sen- cu mintea : a distinge binele de rent ;
flute sau decret, ce contine dispozitiunile; 2. a stabili o diferentA : a distinge tim-
2. aranjarea pArtilor unui aparat tehnic : purile; 3. a ridica mai presus de ceilalti:
dispozitivul unui -aparat fotografic. virtutea si meritul disting pe oameni;
dispret n. V. despret. 4. a se face cunoscut.
disproportionat a. hpsit de propor- distins a. care are un caracter de su-
ituni. perioritate, de distinctiune.

www.dacoromanica.ro
 dis - 214 - div
distrà v. V. distrage (--= fr. distraire). bunal suprem prezidat de `lust's Domini-
distracti(un)e 1. 1. lipsd trecAtoare torul: alergafi indatd la Divan..., ju-
de atentiune . are distracfiuni; 2. pia- decatorii s'au adunat AL.; fig. Divanul
cere, petrecere de scurtA duratd : a-si pro- lumii (titlul unei opere etice a lui Can-
cura distracfiuni. temir); 3. adunare deliberantd: Divanul
distractiv a. propriu a distrage. ad-hoc (V. ad-hoc); 4. (ironic) judecata.
distrage v. 1. a abate dela cugetdrile, proces : sd-fi fac divan pe spinare si
dela ocupatiunile sale; 2. a-si procura sd te calc in picioare AL. [Turc. DIVAN].
distractiuni. [Forma paraleld cu distra, II adv. a sta divan, a se tinea Int r o a ti -
de unde un participiu distrat (=-- fr. dis- tudine respectuoasd si solemnd (ca la Di-
trait), aliturea cu distras]. van): cdnd incepe sd c6nte, tot satul
distrilmi" v. Mold. V. destrimd. ii ski divan PANN.
distras a. cu gandul aiurea. [V. dis- divan n. 1. od., pat de scanduri In-
tragel. fundat, larg i putin ridicat ((inand Mc
distribui v. 1. a Imparti Mire mai In vechile case boieresti de pat, canapea,
multe persoane, a repartiza : a distribui fotoliu, scaune); 2. azi, pat asternut cu
proviziurri; 2. a divide dupi o ordine covoare: tin divan moale ca bumbacul
oarecare: a distribui o casd. CR. [Turc. DIVAN].
distribuitor m. cel ce distribue. divan n. culegere de poezii orlentale:
distributi(un)e f. 1. ImpArtire, repar- Divanul lul Hafiz.
tizare: distribufiune de daruri; 2. ser- divanist a. de Divan, boier care (3-
viciul postasului care duce scrisorile la cea parte din Divanul domnesc (In numir
domiciliu. de sapte, numi(i i velifi boieri): are
distributiv a. 1. care distribue ; 2. trecere la boierii divanisti AL.
Gram. care separA i individualizeazd. diverge v. I. a se depArta dela olalti,
distributor n. aparat menit a distribui vorbind de linii geometrice si de raze op-
regulat uncle materii : distributor de gaz. tice; 2. fig. a fi opus, diferit.
district n. subdiviziune teritoriald (sub divergent a. 1. care merge depirtan-
raportul judiciar sau administrativ) : Ro- du-se linii, raze divergente; 2. fig, o-
mdnia se imparte in districte. pus: pdreri divergente.
distructi(un)e f. &Aramaic, praptidire. divergentil 1. 1. starea a cloud linii
distructiv a. ce cauzeazd distructiunea. divergente; 2. fig. opozitiune de senti-
distructor m. cel ce distruge. mente sau de opiniuni.
distruge v. 1. a clArtima o clAdire ; divers a. care prezintA caractere di-
2. fig. a nimici, a face sit dispard : a ferite.
distruge prejudiciile ; 3. a se nimici diversifick v. a varia, a schimba In
mutual. mai multe feluri : a diversifica lucrdrile.
ditiramb ri. 1. imn de lauclA In onoa- diversitate f. &area lucrului divers':
rea lui Dionysos liberatorul; 2. poezie Ii- diversiune f. schimbare operatA lii
rlc5, plinA de entuziasm, ce se distinge cursul ideilor, al sentimentelor.
de odd' prin strofele.i neregulate ; 3. fig. divictar m. od. boierinas care tinea
laude exagerate. cilimarile domnesti: Vocld imi zise: te
ditirambic a. 1. de natura ditiram- fac divictar GHICA. [Turc. DIV/TDAR (din
bului; 2. ce Mudd peste masurd. divit, calimiri)].
dito adv. (in comer() deja zis: o du- divide V. 1. a Imparti: a divide 0
zind de carfi in-octavo, una dito in mostenire; 2. a face o diviziune : a di-
duo-decimo. vide 6 prin 2.
diugos a. Tr. V. duglis. dividend n. numfirul de Impirtit.
diuretic a. Med. ce Inlesneste iesirea dividend(/' f. partea de beneficiu ce
udului : cafeaua e diureticd. revine fiecfirui actionar Inteo societate
diurn a. 1. care se face Intio zi : mis- industriald sau comerciald, ori fiecArui
carea diurnii a pdrndritului se face in creditor In lichidarea unui faliment.
24 de ore; 2. care risare In timpul zilei: divin a. 1. ce vine dela D-zeu : putere
flori diurne. divind; 2. relativ la D-zeu: serviciu di-
diurnii 1. onorar, indemnizare pe zi. yin; 3. pus In randul zeilor : divinul
div a. divin : a divului Horafiu poe- August; 4. fig. mai presus de naturd,
tied fantdnei AL. excelent, perfect in felul sAu: o carte
divagati(un)e f. abatere dela subiec- divind.
tul ski. divinati(un)e f. I. pretinsd arta de
Divan n. od. 1. consiliu domnesc a ghici viitorul; 2. fig, mare pdtrundere.
sale unde se (Mee (la Turd si la Romani): divinator a. care prevede, patrunzf -
inaltul Divan; 2. curte de justitie, tri- tor : spirit divinator.

www.dacoromanica.ro
 div - 215 -- doe
divinatorht a. privitor la divinatiune. jutd pe spinare Rom 3. mai de Doamne-
divinitate f. 1. esentA, naturA divinti; ajutA, exprimA o Insusire Inteun grad
2. D-zeu insus : a adora divinitatea ; mai Inalt (si despre lucruri): o bucatd
3. zeu pagan, zeitA pagan& de loc mai de Doamne-ajutd 1.5P.
divinizak v. 1. a pune In randul zeilor: doar (doarS) adv. 1. oare doar va
Romanii divinizau pe toti impdratii; veni ? 2. poate car doar 172Of loan; far&
2. fig, a exalta peste masuri. doar i poate, absolut; 3. cel putin casa
divizibil a. ce poate fi divizat. doar e a lui; 4. Inteo doarA, din in-
divizibilitate I. caracterul celui divi- tamplare : se hotdri sd vie intr'o doard
zibil. [SP. [V. ()are].
divizion n. divizie (la militari). dobh 1. Mold. 1. tobS; 2. fig. Indo-
divizionar a. privitor la o divizionarA: pat : dobd de carte CR.; 3. cartabos:
projesor divizionar. dobe de mistret OD. [Ung. DOB].
divizionarit f. clasA pusA sub direc- doblinda f. 1. od., prada, jaf cu toate
tiunea unui profesor deosebit. oftile i cu toatil dobanda atm ; 2..
divizi(un)e f. 1. impartire ; 2. lucru (sans modern) folos tras din bard dati
divizat, parte dintr'un tot; 3. unitate tac- cu imprumut: dobdridd de 5 la sutd.
tic& militaril coprinzand douA brigazi: [Abstras din dobdndi].
general de divizie ; 4. reunire de mai dobfindi v. 1. a c4t1ga; 2. a cApAta,
multe biurouri Inteo administratiune: fef a obtine. [Slay. noi31,3].
de divizie; 5. Aritm. ImpArtire, opera- dobAnditor m, cel ce dobandeste.
tiune prin care se cautA de ate ori o dobitoc n. 1. animal, mai ales domes-
cantitate e coprinsA Intealta. tic, vitA; 2. fig, stupid, idiot. [Slay. DO.
divizor m. cel ce divide. II n. numArul BITOKe, avere : la popoarele pastorale vitele
prin care se divide tin altul, numit di- sunt principala lor bogatie (v. martd)].
vidend. dobitocesc a. ce tine de dobitoc. II

divort n. 1. rupturA legala a ciisAto- adv. ca un dobitoc.

riei; 2. fig. separatiune completA. dobitoci v. a (se) face dobitoc, a (se)
divot* V. 1. a face divort ; 2. fig. a tampi.
se pune In opozitiune cu: a divorta de dobitocie f.1. vie* animalA ; 2. fig.
bunul simt. prostie, stupiditate.
divulgh v. a da In vileag ceva ascuns. dobori v. a da jos, a rAsturna, a &d-
dizolvh v. I. a separa pArtile unui rama: a dobori copaci, case. [V. obori].
corp, a-I descompune: apa dizolvd sa- doboser m. Mold. tobosar.
rea; 2. a face sa Inceteze de a exista prin dobronic m. Bot. V. dumbravnic.
risipirea pArtilor: a dizolva o adunare; [Ceh. DOBRONDCAL
3. a desfiinta : a dizolva o cdsdtorie, dobehlit v. Mold, a bate Infundat
dizolvant a. si II. care are proprie- ia taci, cd te-oiu dobzdla eu CR. [Din
tatea de a dizolva apa e un dizolvant dobzd (Tr. a dobza, a bate bine), form&
puternic. amplificata din dobei cu finala dela festlfa].
dizolvare f. 1. separarea partilor u- docar n. un fel de cabrioleta engleza
nui corp ce se descompune ; 2. separarea (=-- dogcart, trIsurii specialA de trans-
persoanelor ce formau o societate, un portat cainii de vaniitoare).
corp politic. docent m. profesor liber la o Uni-
doagit f. 1. scandurA IncovoiatA la versitate, [Nemt. (Privat) Docent].
butoaie; 2. fig. it lipse§te o doagd, e Dochia f. V. Baba $ i Evdochia vi-
cam Inteo parte; 3. stare extrema sau sez la basmul vechiu al zinei Dochii En.
proasta : a fi in doaga mortii, a ajunge docil a. usor de condus copil, cal
in doaga copildriei. [Lat. DOOAl. docil.
doanuth f. 1. od. sotia Domnului docilitate f. dispozitiune natural& de
ce Nei tu, copild ? zise Doamna niare a fi lesne condus : docilitatea e prima
Bor..; 2. stApanA; (luna) Doamna md- conditiune a progresului.
rilor ai a noptii varsd lini.Ite .i sornn dock n. basin inconjurat de cheiuri
EH.; 3. titlu de onoare ce se cla femeilor. pentru IncArcarea I descArcarea cora.-
[Lat. vulg. DOHNA = Clasic DOMINA]. billor, cu magazine de rezervA exploa-
Doamne-ajutil in. 1. strigat de Im- tarea dockurilor din Brdila fi Galati.
bArbAtare al plugarului (and se apucit de doct a. InvAtat.
doctor m. I. cel promovat la docto-
lucru) : injugd boii la car, zice Doarnne-
ajutd CR. (sau and scapA de o primej- rat: doctor in litere, qtiinte, drept; 2.
die): cdnd era sd zicd Doamne-ajutdl medic ; 3. pArinte al Bisericii catolice.
POP.; 2. (ironic) bfitaie neasteptatA, tran- doctoral a. 1. relativ la un doctor ;
/call: sc) le pomeneati .cu Deamne 4- 2 . fig. suficient, pedantesc: ion doctoral.

www.dacoromanica.ro
 doc 216 dol
doctorand m. aspirant la examenul dogoare 1. V. dogor : la dogoarea
de doctorat. focului POP.
doctorat n. 1. cel mai Malt grad ce dogor n. I. arsitfi : la dogorul focu-
confer-A o Facultate ; 2. examenul de tre- 'lui ; 2. fig. foc: dogorul dragostei ISP.
cut spre a se face doctor. TAbstras din dogora
doctorie f. prescriptiunea doctorului, dogoreala f. cAldura arzAtoare.
medicament. dogori v. 1. a arde, a frige: soarele
doctrinii f. I. totalitatea dogmelor ii- dogoria, la foc ma dogoresc; 2. fig. a
nd ststeme, unei religiuni: doctrina ere-- rosi: i-am dogorit obrazul pcirintelui
and ; 2. teorie particulara asupra unui de rusine CR. [Slay. DOOORIETI, a arde].
punct de dogma, asupra unei chestiuni. dogoritor a. care dogoreste arfita
doctrinal a. cc se rapoartA la o doc- cea dogoritoare a zilei Co.
trinal: deciziune doctrinald. dbhot n. Mold. pAcura groasa de uns
doctrinar m. partizan care nu admite osiile carelor : Un ulcior cu dohot de
in politica nici dreptul divin, nici suve- mesteacdn CR. [Ung. honor].
ranitatea poporului, ci numai principiile doi num. numarul indoit al unitltii
ratiunii. pi cifra ce-1 reprezintA ; doi-de-manfi, nu,
document n. act vechiu, dovada scrisa. mele unei hore muntenesti. [Lat. vulg.
document& v. a intAri cu documente, DUI = clasic Duo].
a se sprijini pe documente. doica f. femeie care alApteaza un copil
documental a. intarit cu documente: strain. [Slay. DOTHA (din doiati, a alapta)].
studiu documental. doici v. a alapta ea I-a doicit.
doda f. 1. Mold. doica; 2. Tr. lele, doilea (al) num. care vine dupA cel
nana. [V. dada]. dintaiu. [V. doi].
dodecar m. monedA veche din tim- doina 1. cantec de iubire, de jale §e
piI 101 Caragea, valorand 12 lei vechi : de dor; cuvintele-i pasionate se anti pa
numdrd cele cincizeci pungi de bani melodii tanguioase, Incepand totdeaunn
in mahmudele, dodecari, funduci si cu cfrunzA verde de...1, planta avand ua
rubiele Fa,. [Gr. mod.]. raport simbolic cu starea sufleteasca i
dodii (in) adv. in delir, aiurind : vor- cantaretului: visdnd cu doina tristd a
besti ci tu ia asa in dodii cdte odatd voinicului de munte En. [1 daind In
CR. [Origina necunoscuta]. Tr., Maramures, cu valoarea unei inter-
dodola (dodoloaie) f. numele bAna- jectiuni In cantecele locale (ccine a zis
lean al paparudei. [Serb. DODOLA]. dintai daina, arsa i-a fost inima l) vari-
dodoloiu m. Banat: I. V. dodola; 2. anta ccine o zis dclinu-ddina), care
om ud pina la piele (ca paparuda). poate fi punctul de plecare: numele doi-
doftor m. numele popular al docto- nei s'ar trage, In acest caz, dintr'o excla-
rului In medicina. I$1 dohtor : gr. mod. Imatiune de duiosie (ceeace ar explica dela
(cf. o f ticd = hecticcI)]. 'sine existen(a sinonimului litfan daind)].
doftorie f. V. doctorle. doinas a. care calla doine: ciobdnas,
dogar m. cel ce face butoaie. [Lat. 'din fluter doinas AL.
DOGARIUS]. U n. unealta dogarului de cra- doini v. a canta clothe : .pi ace! rege
pat lemnele pentru doage: fiecare mes- al poeziei... ce din frunze 'ti doineste En.
ter are trei dogare de diferite marine doisprezece num. zece l doui. [Lit.
dogarie f. meseria dogarului. .doi pe zece].
doge m. primul magistrat In vechile dojana I. mustrare aspra. [Abstras
republici, la Venetia si Genua. din dojeni].
dogi V. 1. a plesni doagele ; 2. a ple3ni dojeni .v. a mustra pe cineva. [Slay.
In genere: clopotele se dogiau POP. ; 3. .DOJENO, a prigoni].
fig. a ragusi, a slábi : glasul mi se do- dojenitor a. si m. care dojeneste.
gise AL. dol n. Jur. InselAciune, fraucla,
dogma I. punct de doctrina privit ca dolar m. moneda de argint in Sta-
necontestabil, mai ales in religiune 1 In .tele-Unite, pretuind alta data 5 franci.
filozofie. dolci f. femeiusca dulaului : dolca,
dogmatic a. 1. relativ la dog me : leo- haita cea belt-rand AL. [V. duldul.
logic dogrnaticd; 2. fig. deciziv: ton doldora adv. plin pana in Irani: cu
dogmatic. ,punga doldora de bani. [Origina necu-
dogmatica f. totalitatea dogmelor u- 'noscuta].
nei religiuni. doleantii f. plangere, suplicA colec-
dogmatism n. doctrina afirmativa. tivA (= fr. doléance).
dogmatiza v. 1. a instrui dogmele ; 2. a doll m. pe:atele delfin : doll de mare
exorima pArerile sale Inteun ton dogmatic. s'a 'nveltat Poe. [Slay. DOLOFINO, delfin].

www.dacoromanica.ro
 dol - 217 - don
go.licoce:al a. cu craniul oval. dominator a. i m. care domini.
dohef.intretAierea a cloud planuri de in- dominical a. 2. relativ la Domnul
velit oare a illicit case. [Cf. slay. DOLIE, in jos]. 1Dumnezeu: orafiune dominicald ; 2. pri-
dolinh f. (ca termen geografic) sco- vitor la ziva Duminecii : predica domi-
biturii a terenului in formfi de pAlnie. nicald.
[Slay. DOLMA, vale]. dominican m. calugAr din tagma Sf.
doliu n. 1. jale, mahnire cauzatà de 'Dominic : Dominicanii sau Frafii-pre-
o moarte, de o calamitate; 2. semne ex- idicatori au lost instituifi la Tuluza
terioare de doliu i timpul cat se poartA. lin 1215.
dolman n. manta militAreascA scurtA domino n. 1. costum de bal, corn pus
cu brandebururi (in cavalerie l artilerie). dintr'o haina lungA (deschisA pe dinainte)
dolmen n. monument celtic, pietroiu si de un fel de glugA ; 2. persoanA im-
lat asezat pe douA altele. brAcatA cu acest costum; 3. joc compus
doloian a. gros i gras: un dolofan din 23 piese insemnate cu un nurnAr
de copil hp. .[Mo ld. al Tr. dolfan, frun- oarecare de puncte ; 4. fiecare dintr'aceste
tea, avut : lit. gras ca un delfin (v. doll)]. piese de joc.
dom n. 1. clAdire boltitA in forma' de domiri (dumeri) v. 1. a face s'A !Me-
emisferA, d'asupra unor monumente ; 2. leagA : domireste-ma; 2. a pricepe: nu
(si dorna) catedralA : noaptea 'n dome se putea domiri ISE. [Slay. DIMIERITI, a
'ntristatd prin lumini 'ngdlbenite En. misura Intocmai: raportul logic e obscur].
(=-- fr. dome). domn m. 1. stipan : al valurilor
domenial a. ce tine de domeniul domn En.; 2. principe sau voievod: Dom-
Statului : venituri domeniale. nul Tarii Romdnesti; 3. (absolut) Dum-
domenic a. domnesc: domenicul salt lnezeu: Doamne fereste; 4. persoanA de
palat Ex. distinctiune: nobil, boier 5. (dela sec.
domeniu n. 1. totalitatea rnosiilor, XVII) titlu de politet3 Domrzule I [Lat.
viilor, paclurilor, clAdirilor, cari compun vulg. DOMNUS = clasic DOMINUS].
donmesc a. 1. privitor la domn, prin-
proprietatea fonciara apartinand aceluias
proprietar ; 2. tot ce ImbritiaeazA o arta*, ciar ; case domnesti; 2. de soiul cel mai
o stlintt: domeniul industriei ; 3. bunu- bun: mar domnesc.
rile Statului: domeniul Coroanei, mi- domni v. 1. a fi Dornn, a guverna :
nistrul dotneniilor. a .domnit 10 ani ; 2. a stapani, a domina :
domesnic a. domestic, bland : au palat ce domneste pc Argef Bor.. sei
venit salbaticii sd lmpace domesnicii domneasca lumi rebele En.
RUM [V. dumesnic]. domniat n. principat.
domesnicie f. stare domesticitil, blan- domnie f. 1. demnitate sau pufere de
dete: domesnicia acestei paseiri Biac. Domn; 2. dominatiune, stipanire: sub
domestic a. 1. privitor la cash', la domnia lui ; 3. timpul cat domneste :
familie: vieafa domesticd; 2. imblanzit, domnia lui $tefan e lunge; qi glori-
care &Meath pe langa casele oamenilor : oasd ; 4. formula de politetA: Domnia-ta,
animate domestice. Domnia-lui, Domnia-voa sire, , Domnia-
domestici V. a face domestic, a im- lor, prescurtate In Dumniata, Durnnial ui ,
hlanzi. Dumniavoastret, Dumnialor.
domesticitate f. starea animalelor do- domniqoarä f. 1. fati nerniritatA ;
mesticite. 2. titlu de politeta dat fetelor nobile.
domesticitor m. cel ce domesticeste domnigor Irl. 1. Mill de politetA ce
flare: domesticitor de lei. se chi unui june nobil : 2. Tr. sticlete.
domicilih v. all stabili domiciliul. domnitts f. od. fiica Domnitorului,
domiciliar a. privitor la domiciliu : principesA : pleInge i suspind tOnara
vizitd domiciliard. Domnif0 Bor..
domiciliu n. locul unde cineva rezicla domnitor a. care domneate: familie
de obiceiu : domiciliul e inviolabil. dotnnitoare. II m. principe, suveranul ttrii.
dominh v. 1. a stapani; 2. a fi cel domol a. liniatit, bland. adv. incet. II

rnai forte, cel mai Malt: acea bulme do- [Abstras din dornola
mind toata imprejurimea; 3. a tinea domoli v. a face mat domol, a (se)
sub stipanirea sa. Ilnisti. [Cf. slay. oonor.r, a se ruga].
dominant a. 1. care dominii, care co- don m. titlu de onoare dat nobililor
varaeate: pasiune dominanta ; 2. ce in Spania : Don Juan, Don Quijote.
partine Statului : religiune dominantd. donh v. a face o donatiune.
dominati(un)e f. 1. stApanire, auto- donatar m. dirui s'a fAcut o dona-
ritate suveranA; 2. influenti moralA con- itiune.
siderabila. donati(un)e f. 1. dar fAcut prin act

www.dacoromanica.ro
 don 218 - dox
public; 2. actul prin care se face dona- carfi; 3. partea opus5 fetel : dosul unei
tiunea. stofe; pe dos, dea'ndoasele, In partea
donator m. cel ce face o donatiune. opusA ; a da dosul, a Mgt. [Lat. vulg.
donclaini v. Mold, a mormAi: tot Use DOSSUM = clasic DORSUM].
donddni el din gurd CR. [Onomatopee: dosaddi I. mAhnire, amArAciune ne-
don! don! exprimAnd sunetul clopotelor spusA: On de dor si de dosada POP.
(cf. dandeinin. [SlaV. DOSADA].
donith f. 1. Munt. vas cercuit de c5- doshdit a. mAhnit, amArlt foarte: ie-
rat apà ; 2. Mold. gAleata In care se mulge Ord la uscat, doseidifii de elf ISP.
oile: vaca de donifd, veal minoasfi. dosar n. totalul pieselor sense rela-
[Pol. noisrrA (din slay. doiti, a mulge)]. tive la aceeas afacere: a pune la dosar.
donjon n. partea cea mai ridicatA a [Duna' fr. dossier].
unui castel (obisnuit In forma de turn). doselnic a. dosnic; fig. perfid: cu
dop n. bucath de lemn sau de metal mijloace doselnice AL.
cu care se astupA o gaurA : dop de plutd ; dosi v.1. a da dosul, a fugi; 2. a ter-
a se face dop, a se ingrAsa : dop de saca, pell.
despre o p'ersoanä scurtfi groasA. [Origina dosnic a. pe din dos, retras : stradd
necunoscutAl. ,dosnica.
dop a. Mold. se zice de cocosul sau dosnich f. numele bAnAtean al clo-
de gAina fArA coadá. [Lit. rotund(A) ca coteilor (ale cAror flori sunt dispuse dos
un clop]. dn dos).
dopros n. Mold. fam. interogatoriu : dospi v. a (se) umfla prin coacere, a
ian sa-i fac dopros AL. [Rus. DOPROSa : fermenta. [Slay. eospern, a efectua (romA-
termen administrativ din epoca ocupa- meste cu sensul restans)].
tiunii rusesti]. cloth v. a Inzestra.
dor n. dorintà amestecatà cu durere : cloth f. Jur. zestre.
dor de fara, de parinfi. [Vechiu-rom. dotal a. relativ la dotA : venit dotal.
dor, durere (care dor la cap*, Zilot) = dotati(un)e f. 1. actiunea de a dota
lat. DOLOR]. ,0 persoanA sau un asezArnAnt ; 2. venitul
dori Ar. a simti dor, a avea dor1nt5. last cu acest scop : casd de dotafiune
doric a. 1. propriu Dorienilor: dialect la oastei.
doric; 2. ordinul doric, cel mai vechiu douri num. V. doi.
ordin de arhitecturA greac5, caracterizat doufizeci num. de clone; on zece.
prin sobrietate, lipsA de bazA, etc. dovada f. 1. ceeace doyedeste ; 3. semn
dorinta f. aspiratiunea sufletului de ,sigur, mArturie : dovezi de iubire. [Ab-
a poseda un bine. Istras din dovedi].
dorit a. plin de dor(int5): bdiefi do- dovedi v. 1. a adeveri un lucru prin-
riff de Envdfatura Ca. %term rationament sau o mfirturie: mi-a
doritor a. care doreste. Idovedit ca ma inselam; 2. a arAta, a
dormexii f. canapea de dormit (= fr. pune in evident5 : asta dovedeste o fire
dormouse). energica ; 3. a scoate la capAt : nu poate
dormi v. 1. a odihni coprins de somn ; dovedi atdta lucru; 4. a Invinge doi
2. fig. acea tainicd simfire care doarme smei nu puteau sa se dovedeasca. [Slay.
'n a mea harpa En. [Lat. DORMIRE]. InovEDU, a aduce (dovada)].
dormith v. 1. a adormi pe jumAtate; doveditor a. care dovedeste.
2. fig, a fi In nemiscare. [Lat. DORMMIRE]. dovleac m. 1. curcubetA al cArit fnict
dormitor n. salA de dormit. se IntrebuinteazA ca aliment si din ale
dornic a. plin de dor. cArii serninte ttiranul face un uleiu, ce-1
dorobant m. 1. soldat de infanterie intrebuinteazA ca pe cel de nucA (Cucur-
din armata : au fost 34 regi- bita papa); 2. fig. fam, cap gros si sec:
mente de dorobanfi; 2. soldat de politie, avea cap nu dovleac. [Turc. DEVLEK].
jandarm ; 3. pl. od. pedestrime grea a dovlecel m. 1. rod de mArimea Ca-
stravetilor, servind la un tel de bucate ;
Munteniei. [Ung. DARABANT (din nem(. Tra-
bent)]. V. darabani. 12. pl. numele unui joc de copii.
dorobfintie f. jandarmerie: cdpitan doxii f. fam. minte, pricepere : fard
Gheorghe dela dorobanfie Fn.. doxa la cap ISP. [Origine necunoscutAl.
dorobantime I. ceata dorobantilor. doxastar n. carte bisericeascA coprin-
dorsal a. ce tine de dos sau spate : rand doxologiile cAntate la sArbAtort: Noul
muschi dorsali. Doxastar de Anton Pann (1841). [Gr.
dos n. 1. partea posterioari a corpulul ?mod].
dela umerl panA la rArunchi ; 2. partea doxologle f. cAntare liturgica de laudA
1

posterioarit a unor lucruri: dosul unei $ de preamarire a sfinteiTreimi. [Or. med.].

www.dacoromanica.ro
 dor 219 dra
doza f. 1. cantitate determinata de me- dragaica f. 1, ziva nasterii sf. loan
dicamente de luat dintr'o data : o doza Botezatorul (24 lunie): la Dragaica se
de chininci; 2. fig. cantitate oarecare : fin balciurile din Buzau si Mizil ; 2.
o puternicd doza de mfindrie. numele celei mai frumoase dintre fetele
drac m. diavol : al dracului, om rau tarance aleasA la aceastA shrbatoare
viclean ca un demon (dar i spiritual); hora plinA de vioiciune jucata de acele
fig. strasnic: un frig al dracului; dra- fete ; 3. plantfi cu florile galbene aurii pi
cul gol (impelifat), diavolul in fiintA, placut mirositoare, din care se face bu-
muiere foarte rea; calu (sfredelu) dra- ichete hi ziva de DrAgaicA : de se pun la
cului, baba afurisitfi ; salba dracului, Iferestre, la poarta I chiar pe case ca a-
fam. nepot; a mdrica la nunta (pomana) ducatoare de noroc si ca prezervativ In
dracului, a rilmanea span ; a-si sparge contra relelor (Gallium verum). [Derivat
dracul opincile, a se osteni in zadar, a din dragd: in Muntenia : driagaicd, In
nu izbuti; a face pe dracu in patru, a 'Moldova sanziene (v. aceasta vorba)].
incerca imposibilul, a pune totul In mis- dragaj n. scoaterea nfimolului dintr'o
care. [Lat. DRACO, balaur sau sarpe Mari- iapa curgA Mare sau dintr'un canal (= fr
pat care (dupfi conceptiunea crestinfi) sim- dragage).
bolizeaza Inmeira. amagitoare i insidi- dragblas a. care e drag, care place
case : necuratul a fost asemfinat sarpelui, mult : frumusel, nostim.
specia cea mai vicleana dintre animale, pen- draganele I. pl. 1. (cirese), varietate
tru cursele ce Intinde muritorilor]. V. VAIL ,de cirese pietroase ; 2. farmec : la graiu
drAcarie f. dracovenie: cafe dracdrii cu dragarzele POP.
le yin in cap CR. drfigastos a. plin de dragoste: pri-
dricesc a. diabolic, demoniac. vire dragastoasa.
dracie f. 1. faptA drficeasca ; 2. cuget dragavei m. planta ale card frunze
rau, uneltire ascunsa. tinere, fierte, le rnAnAncl taranul prime-
dracilà f. arbust spinos ce se gaseste vara (Rumex crispus). [Derivat din drag,
prin lunci i prin tufisuri, servind la fa- loarecum planta pretioasa, cAci cu sucul
cerea gardurilor vii ; radacina p5 lemnul lei taranul vindeca bubele (cf. serb. RUA'
sfiu se intrebuinteaza In industrie ca planta oovArr, a mangaia)].
tinctorialfi (Berberis). [Slay. DRAMs, mA- draghina f. Mold, loitra carului. [Pol.
rAcine]. MARINA].
drAchne f. toti dracii : chemd inain- draghinar n. Mold. cartimbul loitrelor.
tea sa toata driacimea CR. dragobete m numele zilei de 1 Mar-
draLcoaich I. drac de femeie, muiere rea. tie cand se face apa de dragoste: Dra-
draconian a. de o severitate excesiva gobete cap de primavard. Credintele po-
(ca legile lui Dracon). lporului repezinta pe Dragobete ca pe un
drAcos a. I. plin de drad, indracit ; IflAcau iubitor, care umblA prin paduri
2. fig. afurisit : avea un megtesug mai dupa tetele i femeile ce profaneaza, lu-
drdcos CR. crand, ziva-i consacrata.[FormA olteneasch
drficovenie f. drAcie mare: ce dra- din Dragu (cf. brabete = vrabie)].
covenie o mai fi i asta ? [Tras din drac dragoman m. talmaciu oficial. [It. MA.'
cu finalul analogic din parascovenie]. (30MANO, printr'un intermediar grec modern I.
dralcusor m. 1. drac mic ; 2. fam. co- dragon m. 1. soldat de cavalerie pu-
MI sglobiu. tand lupta pe jos ca un pedestru; 2. fig.
drag a. prea iubit, scump : dragii mei muiere teapanA.
copii ; a-i II drag, a iubi mult pe cineva, dragona f. galon ce impodobeste ma-
a avea mare placere pentru ceva : fi-era nerul unei sAbii (-= fr. dragonne).
drag sa te uili la el. [Slay. DRAG% scump, dragoste f. iubire mare. [Slay. DRA
pretios]. n. iubire mare: mor de dra- oosra, scumpete].
II

gul tau. dragostal v. a mangaia cu drag : sus-

draga m. iI. termen de gingAsie ce pinand o dragostegte En
se da indiferent barbatilor sau femeilor dragus a. numai in locutiunea Mold
ascultd-ma, draga ; dragA Doamne I ex- drAguq la cAus (v. caug): aice-i treabi
clamatiune ironica, chipurile: incepusem pe dragus la cdug AL.
k eu, draga Doamne, a ma ridica bd- drbgut a. drfigalas (despre fib.* si
iefas CR. despre lucruri): un draguf de biciugor
draga I. (termen de marina) masinA CR. II m. 1. copil iubit ; draguful mamei;
de scos la suprafata nAmol. pietre: dra- 2. amorez drciguful ei.
gajul canalului Salina se practicd cu draguta f. 1. dragA ; 2. iubita, amanta
cloud drage de o capacitate medic de drahmfi f. 1. greutate greach de vr'o
2800 tone fiecare (-= fr. drague). 4 grame; 2. monedA greaca anticA de vr'o

www.dacoromanica.ro
 dra - 220 - dre
95 centime; 3. moneda greach moderna In cute mari; 2. reprezentare de vestminte
In valoare de 1 franc. largr, de ornamente de taprserie (pictura
dram n. 1. masura de capacitate, a sculptura).
patra mita parte dintr'o oca (= 01 0033); drastic a. Med. se zice de purgativele
2. masura de greutate (= 3 gr., 33); 3. energice.
fig. un dram de naroc GR. AI.. [tir. dreadnought n. (cit. drednot), In
mod. Dram (din vechiu gr. drahmd)J. marina, cuirasat superior tipurilor ante-
drama I. 1. piesa de teatru ale aril rioare. Primul dreadnought a fost con-
persoane aunt luate din toate clasele so- strun de Englezi In 1906 si a servit de
cietatii, reprezentand evenimentele cele mai atunci ca un tel de etalon pentru apre-
funeste i situatiunile cele mai patetice ale cierea cuirasatelor unei escadre.
vietii: caracterul principal al dramei e dreanja 1. V. sdreantit. [Pol. namirE].
coloarea locald ; drama romantic& and dreapta f. 1. Indult dreapta; 2. linie
intruneste tragical cu comical, frumosul dreapta.
uritul, sublrmul si grotescul; 2. sir de dreava f. Mold. si Tr. 1. pieptene de
intamplari grozave terminate cu o cata- claracit lina; 2. pl. dreve, vergele aler-
stro fa. gatoare sa u betele mosoarelor. [Slay. DRIEN 0,
dramalui v. Mold, a cantari: ad-o lemnl.
Incoace s'o drdindluiesc CR. [V. dram]. dregator m. Inalt functionar. [Vechiu
dramatic a. 1. ce tine de teatru: ar- rom. diregdtoriu, cel ce dirijeaza].
tist dramatic; 2. fig. ce misca, ce intere-dregatorie f. functiune Malta.
seaza situaliune dramatic& drege v. 1. a indrepta, a repara : a
dramatiza v. a da forma, interesul drege un lucru stricat; 2. fig. a imam
dramei. cfintd-fi, mandro, cdntecul sd-mi ruin
dramaturg m. autor de opere dra- dreagd sufletul AL.; 3. a-si intari vocea
matice. tusind: ii drese glasul i spuse cu smc-
dramaturgie f. arta compozitiunii pie- renie Ca ; 4. a unelti ce face ce drege ;
selor de teatru. 5. a pune arome In bucate : a drege un
drambi f. od. ceata: o drdmbd de sos cu ldmetie; 6. a da cu dresuri; 7. a
Tdtari. [Rut. DRIMBAJ. turna vin: dregea singur yin duke 'n
drambh 1. Mold. drang. [Ung. DOROM13]. pahar AL. ; 8. a falsifica vinul. [Vechiu
drambol v. Mold, a se bozumfla : se rom. derege, a Indrepta ((spre tine'mi
codesc si se drdmboiesc CR. [Lit,: a sufla deregi pasiis, Dosofteiu) = lat. DIRIOERE ;
din drambal in limba modern& sensul s'a restrans la
dramboiu n. Tr. bucium din scoarta a lndrepta ceva stricat ].
de salcie. drele f. pl. Mold. ciuperci ce cresc pd
dramui v. a cantari, a cumpani. lemnul uscat and e pus la umezeala
drang n. I. mic instrument de fier ce (Auricularia mesenterica): drele pe
se tine intre dinti si se pune In vibratiune podele i burefi pe perefi CR. [Origlna
CU degetul; 2. unealta arcuita a plapo- necunoscuti].
rnarului de batut Lana. [Onomatopee ce drenaj a. operatiune spre a Insana-
imitit sunetul batiilor unei tobe dranga- tosi terenurile umede, inlesnind scurgerea
drdngall. apelor cu ajutorul unor conducte suterane:
drangalau m. pierde-vara cu con- drenajul aduce mari servicii agricul-
sulul muscdlesc si cu alli drartgaldi turei fr drainage).
CAR. [Lit.: cantaret cu dringul]. drepnea f. randunica de ploaie (Cyp-
drangani v. 1. a canta cu drangul; selus apus). [Cf. lat. DREPANIS, randunica
:. a ante prost dintr'un instrument, din de tiduril.
iano, etc. drept a. 1. care merge (Ara a ocoli
dranicer m. Mold. sindrilar : che- dela un punct la altul: linie dreaptd; 2.
estegii i drdniceri. [V. dranifd]. opus la sting; brat drept; 3. fig. fira
dranija f. sindrili mai fungi' : case ocoliri, sincer om drept; 4. just, echi-
dranita CR. [RI1S. DRANITA]. tabil: judecdtor drept. [Lat. DIRECTUS]. II

dranijit n. punerea dranitelor pe aco- adv. 1. In linie dreapta : a merge drept

grip scaunul pentru drdnifit pe case. inainte; 2. In pozitiune verticalia stdi
drapa v. 1. a garnisi cu draperii: a drept; 3. fig. cum se cuvine drept vor-
drapa o jereastrd; 2. a dispune in forma bind, acesta-i adevdrul CR. ; 4. pentru,
le draperre : a drapa o stofd; 3. fig. a In chip de: drept p/at/i; drept care, pen-
acoperi: cu voi drapandu-si nula tru aceea.
drapel n steag: a fi sub drape!, a drept n. 1. ceace-i conform cu rati
ervi in armati. unea sau cu legea, dreptate : ai drept, cu
draperie f. 1. stofa dispusa cu arta, drept, lard drept; 2. facultate, natura la

www.dacoromanica.ro
 dre - 221 - dru
sau legala, de a face sau de a nu face din uz): chindu-i drit ca hotdrirea sad
Leva : orice drept presupune neapdrat ramdie nestricatd NEOR. [It. ann-ro (v.
o datorie; 3. stiinta legilor : a studia apalt)].
dreptul; 4. corp de legi: dreptul roman; droagA f. Mold. 1. car funebru, dric:
dreptul gintilor, totalitatea regulelor cali droaga de morfi a spitalului; 2. (ironic)
conduc raporturile Intre popoare. Intre car mare sigreoiu :neinciirca in o droagcl
guverne; drepturile omului (egalitatea ce- de a mdruistirii CR. [Rus. DROGA, pl. car
ratenilor, libertatea individuala, libertatea funebru].
de constiintA, etc.), drepturi eterne i ina- droaie f. 1. ceath: o droaie de copii;
lienabile proclamate de Adunarea natio- 2. gramada: vdrsdnd droaie de lacrimi.
nala francezA la 1789, i apoi adoptate ,[0riginA necunoscuta].
de toate popoarele culte; drepturi civite, drob ii. I. bulgAre si in special bul-
cele de cari se bucurA cetatenii in rapor- gam de sere (12-20 oca); 2. cosul teas-
turile lor reciproce, ca dreptul de pro- :cului de vie; 3. Bot. V. drobità. [Pol. nizon,
prietate, de a cumpAra, de a vinde, etc.; .bucatAl.
drepturi politice, foloase particulate ce- drob n. maruniaie (mai ales de mid) :
tafeanului roman, ca dreptul de a fi ale- sd tai tnielul i sd-i mdruinc drobul.
gator si ales (deputat, senator, membru [Serb. rums, intestine].
In consiliul comunal), de a fi jurat si de drobitä f. mic arbust cu florile gal-
a putea ocupa functiuni publice, civile si bene, intrebuintate de boiangii (Genista
militare ; 5. impozit, taxa: drept de vamd. tinctoria). [Dela drob, bulgare, dupA mo-
[Lat. DIRECTUM (cu sensul lui jus, In lati- dul de preparare al tincturei: bulgarit cat
nitatea medievala)]. pumnul se- sdrobesc cu ciocane intr'o pul-
dreptar n. 1. coltarul drept al dulghe- bere groasa].
rului ; 2. fig. norm& [Redus din indrep tar]. drobusor m. planta de un verde-al-
dreptate f. 1. insusirea lucrului drept, bastruiu, ale aril frunze dau o frumoasA
justitie: a impdrfi dreptatea; 2. cuvant, coloare albastrA, intrebuintata de boiangii
temeiu: ai dreptate. [Notiunea de justi- (Isatis tinctoria). [V. drobifdl.
tie se rapoartA la cea de rectitudine (cf., drog n. numele tuturor substantelor
din contra, strdmbiltate)l. intrebuintate de farmacisti, chimiti, bo-
dreptunghiu n. Geom. care are un iangii (-= fr. drogue).
unghiu drept : fin triunghiu dreptunghiu. drogherie f. comer l prAvAlie de
dres a. 1. reparat; 2. arornatizat: bu- droguri.
cate drese; 3. falsificat: vin dres ; 4. fer- droghist m. negustor de droguri.
mecat : calul e dres. II n. 1. reparatiune: drojdie f. 1. ramasitA din fermentarea
dresul e greu AL.; 2. suliman: se spoia vinului in buti drojdia e intrebuintata
cu dres; 3. pl. arome, condimente tridn- de brutari la dospitul painii si de rachi-
care geitild cu dresuri; 4. a face dre- eri la facerea rachiului de drojdie ; 2.
surf, a lua dispozitiile necesare : calau- fig. lepadatura drojdia societdfii. [Slay.
zind el facea dresuri inainte hp. ; 5. naojurts].
pl. V. dires. dromader m. cdmild cu o singura
dresh v. 1. a instrui, a forma pe un cocoa* renumitA pentru repeziciunea ei,
animal: a dresa un caine, un cal; 2. a in Algeria si In Sahara.
asterne pe hartie: a dresa utt plan, un dropicA f. numele vulgar al idropi-
proces-verbal (= fr. dresser). Iziei [Gr. modl.
driadA f. Mit. nimfri de pAdurt. dropie f. pasare de mArimea curca-
dric n. 1. ruijlocul carului sau trdsu- nului din ordinul picioroangelor (Otis
rei, leaga cosul cu roatele dinainte l cu Itarda). [Serb. DROPLIA].
protapul: cdrufd pe dricuri; 2. car fu- drosch f. trAsurd de piata, mai mica
nebru: dric de clasa intdia; 3. fig. mij.. decat careta sau caleasca. [Rus. DROJICA].
in dricul iarmarocului CR. [Ung.
loc : droscar m. bider.
onto trunchiu. mijloc]. drot n. sdrma groasA. [Ung. DRIST (din
dricar m. proprietar de dricuri fu- nem(. Draht)].
nebre. druc n. Mold. cardmbul de sus al loi-
drichea 1. lemnisor tide piezis la cd- trelor. [Rut. mud. V. drug.
patdie f cu care se joacA copiii: a bate drug n. 1. bucatA lunga si Ingusta de
bine drichea. [Origina necunoscuta]. ilemn sau de tier ; 2. stinghie cu care s'a-
drif ci. panzA netezith at des tesutd. pasa teascul ; 3. pl. lemnele cele groase
[Nemt. DRILLICH1. ce alcatuesc trupul rAsboiului de tesut.
driscfi f. fatuitoarea zidarului. [Ori- [Rut. DRUO, prajina].
gind necunoscuta]. drugA 1. 1. fus gros de tors firele pen-
drit n, drept, privilegiu (vorbA iesitA tru urzealA: baba bdtrdnd nu se sperie

www.dacoromanica.ro
 dru 222 dud
de druga groasd PAter; 2. stulete de po- dublet n. se zice de vorbele de ace-
rumb. [Serb. DRUOA]. ea* origine dar cu Intelesul diferit: ex.
drugar m. luciAtor care trage la tease miez I media.
si tipAre*te foile. dublu a. I. Indoit : 0 doza dubld ;
drug hineata f. prAjia : o drughi- 2. de calitate superioarA: bere dubld.
neater grouser de stejar Cu. [V. drug]. ducil f. ducere, plecare: mi-e gandul
druid rn. preot la vechii Celti. tot la ducd POP.
drum n. 1. depArtare dela un punct duat m. duce: Sigmund Bathor a
drumul robilor, calea lactee fost un mare ducei AL. [It. DUCA, pdn-
la altul ;
(numitA astfel fiinda ar fi sérvit de cA- tfun intermediar grec modern].
1AuzA robilor sapati din mAinile TAtad- ducal a. relativ la un duce: coroand
lor) ; 2. cAlAtorie : drum bun! 3. a da ducal&
drumul, a lAsa sfi plece, a slobozi : am ducfi-se-pe-pustii1 int. exclamatiune
dat drumul argatului, cdinilor ; 4. cale prezervativA impotriva 'necuratului. I m.
de comunicatiune : drumuri judefene, 1. fam. dracul: acolo fade ducd-se-pe-
comunale. [Gr. bizantin, eud,mos]. pustii ; 2. pop. epilepsie apucci ducd-
drum de fier n. cale fent& [Duph se-pe-pustii AL.
fr. chemin de fer]. ducat n. sant unui duce.
drumeac n. drum mic sau Ingust. duce v. 1. (de fiinte) a conduce, a face
drumet a. *1 in. care e pe drumuri, sS mearga cu sine: il duse la fcoald ;
cAlltor. 2. (de lucruri) a atra, a transporta; 3. a
drop& f. Bot. fruct cArnos cu un sin- petrece: a duce o vieafd lind; 4. a su-
gur sAmbure: pruna, piersica. porta, a suferi ; a duce lipsd, dorul; 5.
druci f. prietena miresei care o In- a merge, a pleca: a se duce dupd apd.
tovArk,e*te i asistA la cununie : duper [Lat. DUCERE].
ei venea car mare cu. druftele POP. duce m.1. comandant, voievod : ludnd
[RUs. DRUJICA]. toate Indsurile ca un duce prevdzdtor
dual n. Gram. nurar ce deseamnA IBk.c.; 2. cel mai theft titlu de nobletA,
clout' persoane sau doa lucruri. dupA cel de principe; 3. suveranul unui
dualism n. sistemA religioasA dupA ducat,
care lumea a fost formatA I subzistA prin ducesii f. 1. sotia ducelui; 2. femeie
concursul a dou5 principii opuse i coe- care posedà un ducat.
terne, unul bun *i ceralalt rAti. Ducipal m. formA popularA din Bu-
dualist a. ce poartA caracterul dualis- cefal: crezdnd cd se giisefte pe Duci-
mului, pal cdlare AL.
duba, f. I. luntre uwarà, ascutitA 00 ductil a. ce poate fi bAtut cu ciocanul
ridicatA, Intrebuintath pe DunAre mai ales lungit In fir fAr' a se rupe: aural este
de pescarii lipoveni: duba se numefte cel mai ductil dintre metale,
pi lotcd ; 2. car de puschrie : dubele pe- ductilitate f. proprietatea corpurilor
nitenciarulni ; 3. fam. Inchisoare: a fost ductile.
pus la dubd ; 4. pl. Tr. pia In care se dud rn. arbore ale cArui fol servesc
bate postavul; 5. Tr. co* cilindric din de aliment viermilor de mAtase (Moms):
scoarta de cire* (de adunat cirer). [Rut. dud alb, dud negru. [Turc. DUD].
DUB, luntre (din slay. donba, arbore) ; dudii f. rodul dudului, bun de mAncare.
duba primitivA a pescarilor era fficuth ductal f. Tr. mic co* de fum (la cuptor
dintru'un trunchiu scobit]. sau sobA). [Dintr'un primitiv dud, de o-
dubalä f. Mold. argaseala : la cada rigina necunoscut5, de unde l derivatele
cu dubald CR. [V. dubi]. dudulean, dudureafil I duduruz].
dubAlar m. argasitor, tabac. dutlfiu n. Mold. iarb5 mare, bllArie
dubiilarie I. Mold. tAbAcArie : fabrica prin dudaie se 'nfundd POP. [Ung. DUDVA].
de dui:irk-a-ie. dudoiu n. Tr. bucium din scoartA de
dubas n. Mold. luntre mare *i largli. salcie. [Slovean DUDA, bucium].
[Ru 3. DUDASC]. duducii f. Mold. domniparA: dudu-
dubi v. Mold, a tAbAci. [Rut. nuarn, cele si domnisorii AL. [Turc. Dam cu
din dub, stejar. scoarta stejarului pro- sufixul ipocoristic ca la neneacd].
curAnd substanta de argAsit]. dudui v. 1. a rAsuna cu sgomot: urn-
dubios a. indoielnic nesigur. bla de duduia casa; 2. a vAjAi (de vAnt),
dubitativ a. care exprimfi dubiuL a clocoti (de cascade). [Onomatopee].
dubiu n. I. IndoialA, nesiguranta ; 2. dudulean m. Tr. cocean de porumb.
scepticism. [V. dude].
dublit n. I. a Indoi; 2. a inlocui pe dudureata I. Tr. oalA de lapte. [V.
actorul obi*nuit: a dubla un rol. dada].

www.dacoromanica.ro
 dud 223 duns
duduruz a. Tr. grosoman, prostAnac. purtatil de haiducf, de preoti si de Mu-
[V. ducla tarii tigani: cuviosul Darie cu ceva gus-
duel n. 1. lupth Intre doi oameni 1nar- Itare in buzundrile dulamei CR. ; 3. hainti
mati st in prezenta martorilor p 2. lupti ;de dimie alb& uneori lungs pinA la cal-
in genere. cafe purtath de thrani : Winturd-fard,
duelgiu m. alt nume dat bonjuristilor limbracat cu dulamci veche i caciuld
I

(dupil obiceiul lor de a se bate fn duel): ;bruit/ante AL. [Turc. DOLAMA].

duelgii... te ameninfd cu pistolul AL. dulandragiu m. Mold. haimana, om
duelist m. cel ce se bate sau cautA 'that apdtaiu: cafeneaua era locul de in-
sA se batA fn duel. Itdlnire a tuturor dulandragiilor. [Turc.
duet n. bucath de muzicA pentru douA DULANDYRYDJY, inselator].
voci sau pentru dotth instrumente. dulap n. 1. roatti pentru trasul borax].
duetist n. cel ce anti. un duet. igicului femeile depdnau borangicul cu
dughianii f. Mold. 1. prAvAlie: du- dulapuri; 2. leagan Invirtitor de Pasti
ghenele 's inchise AL. ; 2. in special a se da in dulap, a invdrti dulapul ;
carciumit: trebue sei fie in vreo du- fig. a Invarti dulapuri, a umbla si In-
gheand la bdut CR. ; pe sub poale de sele ; 3. Mold, (pl. &dap% scAnduth lungS
dughianS, hoth In care bArbatul i femeia si lath: grinzi, duldpi, scdnduri ; 4. (pl.
tin de cApAtliele unei basmale sub care dulapuri), mobilA de incuiat rufe, haine,
joaci. [Turc. DUMAN]. vase: un dulap mare in fund cii cloud
duo" a. Mold. hi n dav, trintor scoald, ufi AL. [Turc. D OLAB, roati hidraulicti
dugl4ule, inainte de rdsdritul scare- (lit. vadth de :ma) si tot ce se InvArteste,
lui CR. [Cf. ung. Don. putoare (de unde dulap].
Tr. diugos, puturos, lenes)]. dulAtt m. 1. caine mare ciobAnesc
duh n. 1. spirit: duh rdu, sfantul iduldu de stdnd AL. ; 2. fig. bildiran.
Duh; 2. suflare de vieati, suflet revi da I[Pol. Mow].
duhul; 3. agerime de minte, istetime: om dulce a. I. plAcut la gust laptele e
cu duh, vorbd de duh; 4. pornire su- dulce, dulce ca zahdrul; 2. care nu-i
fleteasci, pasiune dithul bldndetii. [Slay. stirat: ape dulci; 3. fig. usor al linistit:
Duna o Weald dulce, aer dulce, somn dulce;
duhan n. Tr. tutun trage duhan cu 4. ce place inimei, spiritului: sperantd
pipa. [Serb. DURAN]. dulce; 5. bun si blind: dulce pdsdricd;
duldisa a. plin de duh, spiritual: vestit 6. care nu face fail bube dulci. [Lat.
de intelept fi de duldiu CAR. [Forma- RUMS]. n. 1. mincare de came si lip-
II

tiune analogica]. turf zile de dulce; 2. timpul In care se

duhni v. a sufla, a sopti : foarte dis- cade a minca carne: dulcele Craciunului.
cret mi-a duhnit la ureche CAR. [Slay. dulceag n. putin dulce (si fig.).
DIMN3TI, a respira]. dulceatii f. 1. (pl. dulceti), Insusirea
duhoare f. miros urft: un &Inge mo- lucrurilor dulci; 2. (pl. dulceturi), fructe
horit qi de rea duhoare ISP. [Derivat zaharisite: dulceafd de fragi.
din duh, In sens de suflare grea]. Dulcinea f. 1. iubita idealS a lui Don
duhovnic m. ptirinte sufletesc, preot Quijote; 2. fig. st fam. eroina unui amor
ciruia se mirturiseste picatele. [Slay. ridicul.
Dm:waled. dulcivor m. plantA cu florile purpurii
duhovnicesc a. de duhovnic: sfaturi (hleclusarum).
drthovnicefti. dulgher m. mester care aseazii lem-
duhovnici v. a se spovedi: prietena aria unei zidiri. [Turc. DOLOH1R, lit. cel
nu se mai duhovnicefie la Ccildurd- ce lucreazi lemnul].
§ani CAn . dulgherie f. meseria dulgherului.
duios a. 1. plin de dor, gingas: prin dulutak adv. ca un dulfu, lute: lupul
vers duios el spune al sat: dor AL. ; lungi pasul lupeste si se duse dulutii Lw.
2. blind, minglilos: lumina duioasci a dulvuri pl. Mold. un fel de salvari
lunei. [Lat. *DOLROSLIS (cf. it. doglioso)]. thriinesti. [OriginA necunoscuti].
dum-dum n. glonte cu Invelisul mo-
dulogie f. sentiment de gingasi lubire.
duium n. multime mare (de oameni dificat asa ca si produci rani pericu-
sau de lucruri): duiumul oastei NROR. ; loase. In rAsboiul mondial, Nemtii, con-
cu duiumul, cu grAmada. [Vechiu-rom. trar dreptului gintilor, s'au servit de glon
duium, Jai In thsbolu, multime de cap- furi dunt-dum.
tivi tirll In robie = turc. Durom]. Duma f. numele fostei Adunari natio-
dulami f. I. haina boiereascA de pa- nale In Rusfa.
rade duldmi cu flori de aur la piepi dumbet m. planth ce creste prin tu-
impodobite As.; 2. hainii de aceeati formi fisuri, pe marginea pidurilor (Teucrium

www.dacoromanica.ro
 dun1 224 dur
chamaedrys). (Slay. *Di-5134i (cf. bihro Dumniael, Dumnialor, Dumnialui,
arbore)l. Dumniata, DumniavoastrA pr. formule
dumbravil 1. 1. padure de copaci, de politetA In loc de ea, ei, el, in, voi.
mai ales de stejati ; 2. pAdurice pe un loc Dunaire f. Numele-i figureaza in locu-
drept. [Slay. DC/BRAVA (din LOBO, arbore)] tiunile: a bate DunArea, a trece fluviul
dumbralveanci f. cioarà albastra pe- innot; cum se bate Dundrea, numele
trece prin paduri i dumbravi (Corra- unei hore tAranesti, cand se loveste pa-
cias garrula): din capita 'n capita dum- mantul In cadentA; a se face Dunare
brdveanca &Wei 'n sbor AL. turbata, a se Infuria peste mAsurA. (Du-
dumbravnie m. plantà plAcut miro- narean).
sitoare ce crete prin tufisuri i pAduri dune f. pl. grAmadire de nisip dea-
(Melittis melissophylum): dumbravnic lungul marginilor mArii, in pustiuri, etc.:
si sulcind de pus printre straie Ca. dunele Dundrii (=- fr. dune),
[LiL plantA de priclure]. dungli f. 1. iinie pe piele, pe stota,
dumeri v. V. domirl. pe marmorA ; 2. linie marginasa, muche,
dumesnic (domesnic) a. Imblanzit: lature : dunga cutitului mesei, zidului.
chiar bivolii dumesnici de el se rds- [Slay. i)Ficu, arc].
lapse AL. [Cf. lat. DOMPSTICUS, influentat dungat a. cu dungi, vargat.
de sinonimul slay numAsIst]. duodecimal a. care se numara, care
domicil v. 1. a farArna In bucati ; 2. se divide prin 12: sistemd duodecimald.
se zice in special de painea sau de mA- dup m. Mold. floc de lanA, smoc de
maliga faramata in lapte. [Vechiu-rom. par mototolit. [OriginA necunoscuta].
dup rn vergea ce s'aruncA In aer si
demica=lat. *DEMICARE (din MICA, farama)I.
dumicat n. 1. ImbucAturA; 2. Mold. se prinde In sbor : a juca in dupi. [Ori-
un fel de supA cu cocoloase de meiu fiert. ginA necunoscutA].
DuminecA f. 1. ultima zi a sAptArna- dupä prep. 1. exprimA o relatiune In
nei ; Dumineca mare, Intaia Dumineca limp sau in spatiu: veniti dupd mine;
dupA Rusalii, cade a cincizecea zi dupA 2. IndArtit: se ascunde dupd casd ; 3.
Pasti ; 2. (Sfanta), zina binefAcatoare in pentru : mor dupd tine ; 4. In propor-
basme, personificarea zilei corespunzA- (lune, in raport cu : dupd lucru si plata,
toare; apa Duminecii, care inconjurA ra- [Lat. DE POST].
iul (in opozi(iune cu apa Scimbetei). [Ve- dupac rn. Mold. pumn, ghiont. [V. dup].
chiu-rom. dumeneca = lat. (DIES) DOM" dupAci v. Mold, a da pumni, a ghlon-
MCA, adicA ziva Domnului, unica numire tui : cum l'as dupdci I AL.
crestinA a zilelor sAptAmanii (v. zi)]. duplica v. a indoi o cantilate.
Dumitale pr. Domniei-tale: multu- duplicat n. dublu exemplar al unui
mim Dumitale. act, al unei chitante.
dumitrite f. pl. Mold. Bot. tufanica duplicitate f. 1. starea celui dublu
(planta ornamentala care infloreste pe la care ar trebui sA fie simplu ; 2. fig. rea
sf. Dumitru). credintA.
Dumnezee f. (poetic) Maica Dom- dupuros a. murdar, cu parul sburlit:
nului: o, cum Rafael creat-a pe Ma- cal dupuros si slab Cr. [V. dup, floc].
dorta Dumnezee En. dur a. I. greu de sgariat : diamantul
dumnezeesc a. relativ la Dumnezeu, e cel mai dur dintre toate corpurile ;
di vin. 2. fig. aspru, crud, neomenos.
dumnezei v. a pune In randul zeilor. dur I in t. exprimA sgomotul rostogo-
dumnezeire f. 1. deificare, divini- lirii : dur la deal, dur la vale! CR. [Ono-
zare; 2. divinitate : /mind marturd dum- matopeel .
nezeirea NI1012. dura int. V. dur I de-a dura, a) ros-
Dumnezeu m. 1. divinitarea crestinA togolindu-se: capul de-a dura sdria POP.;
(in opozi(iune cu cea pagana, numita b) numele unel hore muntenesti.
simplu zeu); adesea in exclamatiuni de durfa v. Mold. 1. a clAdi, a construi:
uimire, de indurare, de tagaduire: cum aici sd-mi durati o mandstire 'natal
Durnnezeuf pacat de Dumnezeu ! fe- POP. ; 2. a strange gramada: a dura gi-
reascd Dumnezeul; 2. uneori (la pl.) rezi; 3. a fabrica, a face: sa-mi durezi
si cu sensul special al lui zeu : se roagd o carja de alun AL.; 4. fig. a nAscoci:
de toti duninezeii, ca sd-i dea ajutor ce minciund sd-i durez ? AL, [Lat. DO'
Ca.; 3. fiinta suprema, creatorul si con- LARE, a ciopli lemnul: dura se zicea in
servatorul a tot ce existA : a adora pe vechime de casele fAcute din barne lungi:
Dumnezeu ; 4. fig. obiect de entuziasm, tAlpile clAdirii erau alcatuite din patru
de veneratiune profundA. [Lat. DOMTNE DEUS, copaci descojiti, pe cari se ridicau peretii
lit. Doainne Dumnezeule I]. V. zeu i zau. din despicAturi sau barne de lemn].

www.dacoromanica.ro
 dur 225 ebe
durit v. a trage: am durat un somn dus a. I. plecat : dus de acasa; 2.
ndstrusnic Ar. [V. indura]. pornit, rapit: dus pe gdnduri. adv. II

durh v. 1. a continua, a exista : via/a adanc : doarme dus. II m. cel plecat, cel
cea mai lunga dureaza puiin ; 2. a zfi- absent : a vorbi dusilor de pe lume, a
bovi: piesa dureaza cam mult. MLitt 11 n. plecare, transport : dusul pi
durh (cluritii) 1. rotila itelor, scripetele intorsul.
sucalei. [V. dura I dupa sgomotul ce pro- dus n, 1. tasnire de lichid sau de abur
duce]. peste o parte a corpului; 2. fig. raspuns
durabil a. care poate dura mult timp, neasteptat sau pateala neplacuti : a ca-
durabilitate f. calitatea lucrului du- pata un dus (=-- fr. douche).
rabil. dusame f. Mold. V. dusumea.
durac n. nume binatean al unui joc dusch f. Inghitire, sorbitura : irase
In carp cine joacd d'a duracul, nu-si cate o dusca de rachiu CR. [Slovean
mai urnple sacul. [Origins necunoscuta]. DUEZ (DI.J$KA), suflare].
durhi v. Mold. V. durul. dusi m. pl. dispozitiune : a fi its dusi
durai-vurai Mt. Mold. tura-vura : in buni, rai. [Cf. duh (pl. dusk)].
shirsit, durai-vurai, sara vine CR. [0- duslag n. priboiu cu care se gaurest
nomatopee]. cercurile de fier. [Nemt. DURCHSCHEAO].
durfit n. Mold. zapaceala, galigie : toc- Millman a. si m. 1. care uraste pe
mai acorn in duratui lista CR. [V. dur cineva : Veverita imi este vechiu dus-
durath f. timpul cat dureaza ceva. man NEOR. ; 2. cel cu care ne aflam in
durbacil f. cosul sau cada teascului. rasboiu impdrdlia ne-a lost rdpit-o
[Cf. turc. DIBEK, cada mare]. dusmanii ISP. ; 3. perfid, viclean Codre,
durd a. gros, p1M : se urnple plosca codre, dusman esti, tu voinicii Ii ama-
durdd cu vin. [Ung. DURDA]. gesti POP. ; 4. invidios, pizmas : cand ai
durdii f. pusca larga 1i scurta : are bani, trebue s'ai i dusmani Real ; 5.
durda ghintuita POP. [Lit. (arma) cea care are urii pentru ceva : dusmanul min-
plina]. ciunei. [Turc. DUMAN].
durdui v. V. durui: durduind sosiciu dupnhnese a. ce vine dela un dus-
cdhiri En. man, ostil : gaud dusmanesc.
durduliu a. grtisuliu, scurt i gros. dusmani v. a fi du5man cuiva : II
[V. durca dusmaneste rau.
durdurii f. Mold. necaz, pitealfi: am dusmfinie f. 1. dispozithme ostila ; 2.
bras o durdura blind cautandu-te CR. fapta de dusman.
[Cf. ddrdord]. duffmainos a. plin de dusmanie ; mu-
dureh v. a sirup durere (numai uni- fere dusmilnoasa.
personal) : mar doare capul. [Lat. DOLERE dusumeh f. pardosealgt cu scanduri
(V. durere)]. [Mold. dusame = turc. DO§EMS].
durere f. suferinta flzica sau morale'. dutch f. Tr. gologan de patru creitari:
[Nume verbal dela a durea]. acolo-i vMs1 mai dulce si-i cupa cu
dureros a. ce cauzeaza durere. doua dutce POP. [Rut. DUDEA].
during' f. V. duri. duvalm m. argat insarcinat cu Ingri-
duritate f. 1. calitatea lucrului dur : jirea cailor (in ocnele dela Telega). [Vechiu-
duritatea fierului; 2. fig. asprime, ne- rom. duvalma, armasar = slay, DVALMA].
milostivire. duzinfi f. douasprezece obiecte de a-
duroare f. (Banat) pL podagra, reu- celas fel : o duzina de oud. [Gr. mod.].
matism iarba de durori. [Vechitr-rom. dverà f. usa iconostasului : popa bla-
durodre, durere (ccu trucla i cu durori, goslovi din mijlocra dverei. [Slay. MERL
sa se hrineascrip, Moxa) = lat. DOLOREM]. lli5].
dursus n. Tip. interlinie. [Nemt. °MOH.. dvori v. od. a servi la Curte : la spa-
SCHUSS, Hole mai joasa decat literal. tele fiecarui boier dvoria cdte o slugd
durui v. a trece Maud sgomot; tra- NEOR. [Vechiu-rom. dvori, a servi In ge-
sura durue. [Onomatopee]. nere = slay. nvoam].
duruitoare f. fam. scripa proasta. dvornie m. V. vornic.

E m. a cincea Merl a alfabetulul. Ipar bogat si negru de eben stralucl-

ebdomadar a. saptamanal. tor Bor.,
eben n. 1. Bot. abanos, arborele ebenin a negru ca ebenul : fala io
lemnul aiu y 2. de on negru frumos : un ascunde in par ebenin Ea.
L $Sineanu. Dice. Universal. 15

www.dacoromanica.ro
 ebe 226 ecr
ebenist m. lucrator in abanos l in ecleziastic a. privitor la biserici sau
ate lemne din cari se fac mobile. la cler : adunarea ecleziasticd. m.
II

ebenisterie f. arta, lucrul ebenistului. membru al clerului, preot.

ebraic a. privitor la vechii Evrei lirnba eclipsk v. 1. a intrerupe lumina unui
ebraicd. astru ; 2. fig. a Intuneca, a covarsi : a
ebraism n. mod de a vorbi propriu eclipsa pe rivaiii sdi ; 3. a dispare: s'a
limbei ebraice. eclipsat.
ebraist m. Invitat in limba ebraicfi. eclipsfi f. 1. disparitiune momentani
ebulitiune f. (in chimie) fierberea li- a unui astru ascuns de altul eclipsd ce
chidelor. soare, de lund ; 2. fig. intunecime mo-
ecatombh f. 1. in vechime, jertfa de rali sau intelectuald. Eclipsele speriau odi-
100 de vite ; 2. fig. micel, mare varsare nioara pe popoarele ignorante ; astizi de
de sange. se prezic, ca niste fenomene cu totul na-
echer n. instrument de tras linii per- turale, cu mii de ani inainte.
pendiculare pe un plan sau teren (=- fr. eclipticà f. linie imaginari ce descrie
equerre). pamantul in rotatiunea-i in jurul soarelui :
echilibrk v. a pune sau a tinea in ecliptica e inclinatd aproape 23 grade
echilibru. pe ecuatorul solar.
echilibrist m. artist gimnastic care econom m. 1. cel Insircinat cu chel-
stie a se mentine in echilibru. tuielile de casii, administrator sub rapor-
echilibru n. 1. starea unui corp str- tul material : econom de spital, de liceu ;
pus unor forte egale i contrare; 2. pozi- 2. Ingrilitorul veniturilor unei manistiri,
tiune verticala : a pierde echilibrul ; 3. episcopii sau mitropolii : economul chi-
fig. proportiune justA, stare de puteri cari noviei Blic. ; 3. gospodar de sine still-
se tin unele pe altele: echilibru european. tor, cel ce are car, plug si vite proprii.
echimozat f. Med. invinetire produsA [$i iconom : gr. mod]. a. si m. care
II

prin infiltrarea sangelui sub piele, nu face cheltuieli nefolositoare.

echingii m. pl. od. corp turcesc de ecle- economat n. Insarcinarea economu-
rori, anteriori ienicerilor: vestita ceatd a lui, biuroul slu.
echingiilor Bk.c. [Turc. ERINDA. economic a. 1. ce tine de economie ;
echiph v. a ingriji cu cele trebuin- 2. ce micsoreaza cheltuielile birt eco-
cloase, a Inarma militari, o corabie. nomic. adv, cu economic.
II

echipà f. lucratori cart executà Irn- economie f. 1. ordine In conducerea

preunA o lucrare speciala fef de echipd unei case, In administrarea unei mosii ;
fr. equipe). 2. rezervA la cheltuieli ; 3. bani pusi deo-
echipaj n. 1. trasura cu cai de lux ; parte : a fdcut economii; 4. armonia di-
2. toti oamenii de serviciu Inteo corabie. feritelor pirti ale unui tot : economia car-
echipament n. tot ce servA la inar- pului ornenesc, economia unui edi ficiu ;
marea i imbricAmintea soldatilor depo- economie politica, stiinta ce studiazi pro-
zit de echipament. ductiunea, repartizarea l consumarea bo-
echitabil a. conform echitAtii. gatiilor unei tan.
echitate f. justitie naturala. economisi v. 1. a face economii, a
echitati(un)e f. arta de a cAlari gcoald pune bani deoparte ; 2. fig. a adminis-
de echitatiune. tra : numai cardinalul poate economisi
echivalk v, a fi de aceeas valoare. Transilvania Bk.c. [Gr. mod.].
echivalent a. care este de aceeas Va- economist m. cel ce se ocupa cu eco-
loare. n. ceeace echivaleaza.
II nomia politica.
echivalentii f. egalitate de valoare. ecosez a. scotian : panglicd ecosezd
echivoc a. care poate avea un Indoit CAR. ; ecoseza, dant scotian Fn.. (--=- fr.
Inteles; rdspuns echivoc. écossaise).
echivocitate f. vorbi fraza in doi peri. ccou n. 1. risunet, repetirea distincti
eclectic a. privitor la eclectism. m. a sunetului repercutat de un corp dur ; 2
U

partizan al eclectismului. ceeace produce aceasta repetire : 3. fig. cel

eclectism n. sistema filozoficii care ce repeal spusa altuia : a se face ecoul ca-
consista In a combina ceeace pare bun In lomniilor ; 4. stiri de ale zilei, Inteun ziar.
diferite doctrine. ecpaik f. 1. od. stria domneasci, casa
eclerorl m. pl. patrule de recunoas- civila a Domnului Domnitorul impre-
tere (= fr. éclaireurs). und cu toatd ecpaiaua sa Fa.; 2. clasa
ecleziarh m. mai mare peste anti- sociali : ecpaiaua privilegiatd, ecpaiaua
reti sau paracliseri. [Gr. mod.]. cdrrnuirii AL. [lure. zraA].
Ecleziast m. carte a Vechiului Testa- ecrin n. 1. laditA de pus giuvaericaler
ment, atribuita lui Solomon. 2 bijuteriile dintr'ansa un ecrin bogat.

www.dacoromanica.ro
 ect 227 efi
ectar n. mesure agrará de o suta de cinat cu inspectiunea edificiilor, cu direc-
ari e un patrat cu suprafata de 10.000 tiunea jocurilor ; 2. azi, consilier munici
metri petrati. pal al unui ores.
ectenie I. rugaciune continuatl, con- edilitate 1. 1. magistrature edililor ; 2,
stand din mai multe cereri : si popii... consiliu municipal: edilitatea bucure-
ceteau ectenii de comand (Cosauc). [Gr. steand.
mod.] edit& v. a publica o carte, gravuri, mu-
ectogram n. greutate de 100 gr. zice, etc.
ectolitru m. mesura de capacitate con- editi(un)e f. I. tiparul i publicarea
Orland 100 litri. unei opere; 2. totalitatea exemplarelor im-
ectometru m. lungime de 100 metri. primate dinteodata: a sasea edifiune.
ecuati(un)e f. egalitatea algebrice In editor m. cel ce editeaze.
care intre una sau mai multe cantititi editura I. actiunea si rezultatul editerii.
necunoscute : ecuotiune de gradul al educh v. a creste copii, a le da edu-
doilea. catiune.
ecuator n. mare cerc imaginer care educati(un)e f. 1. desvoltarea facul-
imparte pamantul in doul si ale carui tatilor fizice, intelectuale li morale; 2.
toate punctele s'afle la egala distante de apucaturi din copilerie bund, rea edu-
cei doi poli. catie; 3 cunoltinta si practice datinilor
ecuatorial a. I. ce tine de ecuator : sociale : om feird educafie.
cerc ecuatorial; 2. situat sub ecuator : educator a. privitor la educatiune.
regiuni ecuatoriale. I m. cel ce cla educatiune.
ecumenic a. universal: conciliu, pa- efeb m. adolescent, flecau (la Greci).
triarh ecumenic, biserica ecumenicd efect n. 1. ceeace-i produs de o cauza
a rdsdritului. 2. impresiune morale, sensatiune: a pro-
ecvestru a. calare: statue ecvestrd. dus efectul dorit; 3. executiune, reali-
ecvilater n. alt nume dat petratului. zare: Zucrul a rdmas gird etect; 4. po-
ecvilateral a. ale carui laturi sunt lite, mandat ; pl. rente dela Stat : efecte
egale : triunghiu ecvilateral. publice; 5. mobile, vestminte efecte mi-
ecvinoxial a. ce tine de ecvinoxiu : litare.
ecuatorul se mai numeste linie ecvi- efectiv a. 1. care produce efect ; 2.
noxialii. care exista de fapt, pozitiv. II n. numerul
ecvinoxiu n. epoca anului and zilele real al soldatilor unei trupe : efectivul
sunt egale cu noptile in toate regiunile armatei.
pimantului: ecvinoxiul de primavara cade efectuh v. a pune in executiune, a
in 21 Martie, cel de toamne in 22 Sep- savarsi a efectua un proiect.
temvrie. efemeiat a. molesit, slab ca o femeie :
eczema f. Med. bube dulci, pecingine. rdul unei ginfi efemeiate Em.
edelweiss n. floare alba, numite de efemer a. 1. care trlieste nurnai o zi :
popor albutneald sau floarea reginei; 2. fig. de scurta durate: glorie efemerd.
la noi se glseste numai pe muntele Ca- II f. pl. mid insecte cari traiesc numai o
raiman. zi sau doue.
eden n. I. numele paradisulul Omen- efemeride f. pl. 1. table astronomice
tesc, In Sf. Scripture.; 2. locas incantator. indicand pozitiunea planetelor pentru toate
edict n. ordonante sau lege promul- zilele anului ; 2. carti indicand evenimente
gate de un suveran. intamplate tn aceeas zi la diferite epoce.
Ediculek 1. ((Cele sante Turnuri*), efendi m. in Turcia, titlu dat functio-
faimoase inchisoare de Stat la Constan- narilor civili i invatatilor, In opozitiune
tinopole, in care s'aruncau od. ambasa- cu agd, dat excluziv militarilor.
dorii si Domnii crestini clizuti in disgra- efervescenta f. 1. fierbere produal
tie. [Turc. YEDI FlULLi]. Intr'un lichid prin degajarea unui gaz .
edifich v. I. a construi un edificiu ; 2 fig. emotiune vie si trecatoare efer
2. a infilta sufletul, a insufla pietate prin vescenfa gloatelor.
exemple sau prin cuvinte : 3. a instrui. a eficace a. care produce efectul slit;
informa : sunt deplin edificat asuprei-i. remediu eficace.
edificator a. ce insufla virtute si pie- eficacitate f. forte unei cause spre a
tate. 11 m. cel ce edifice. produce efectul sett,
edificiu n. I. cledire mare (palat, tern- eficient a. care produce un elect situ,
olu, etc.); 2. fig. lucruri dispuse si corn- cauzei eficientd.
binate cu arta : edificiu social; 3. ase- efigie I. reprezentarea unei persoane
lenient, institutiune : edificiu feudal. in picture sau In relief: monedd cu efi-
edil m. 1. od., niagistrat roman inser- gia suveranului.

www.dacoromanica.ro
 efl - 228 - ele
ellorescenta f. Bat. Inceput de In- egumen m. superiorul Intel manastiri
florire. de calugari. igumen: gr. mod. ion-
eiluviu n. 1. fluid invizibil ce se de- ?mos].
gajeadi din corpuri : efluvii de gaz; 2. egumeni v. a se face egumen.
exalatiuni nesanatoase din balti; efluvii egumenie f. 1. manastire; 2. demni-
magnetice, pretinse emanatiuni ale flui- tate de egumen l durata ei.
dului magnetic. ell int. exprima surprinderea sau mi-
efod n. tunica preotilor evrei, mai ales rarea: ei! cine a mai auzit? ei bind !
cea bogat Impodobita a marelui preot. indica o afirmare sau Intrebare; el agal
efor m. 1. numele celor cinci magis- arata o deplinii neincredere (mai mult in
trati spartani, Insarcinati a supraveghea glurna).
executiunea legilor; 2. inspector, membrul el pr. in. de a III persoana (fern. ea).
unei eforii. [Lat. IMAM, 1LLAM (Y. 60].
eforie f. 1. consiliu de administratiune: elabora v. 1. a face 88 sufere o trans-
eforia spitalelor, fcoalelor ; 2. locul unde formare: stomacul elaboreazei alimen-
s'aduna eforii: palatul eforiei; 3. func- tele; 2. fig. a prepara cu Ingrijire: a
tiunea de efor. elabora un proiect de lege.
efractiune f. spargere facuta cu gan- elan m cerb mare din padurile Nor-
dul de a fura. dului.
efuziune f. 1. raspandire In afara : efu- elan- n. avant, miscare sufleteasca : in-
ziunea sangelui; 2. fig. impartásirea tr'un elan de generozitate (=--- fr. élan).
sentimentelor : efuziuni de arnicifie. elastic a. 1. care posed& elasticitate;
egal a. 1. asemenea in cantitate, in va- 2. fig. care admite diferite interprethri.
loare, In Intindere greuteifi egale; 2. elasticitate f. proprietatea unor cor-
care nu se schirnbh ; pas egal ; 3. care se puri de a-si relua forma si volumul, Indata
bucura de aceleasi drepturi : toji sunt egali ce inceteaza cauza care le-a modificat.
inaintea legii; 4. indiferent : totul ii este elciu m. od. trimisul unei puteri strâ-
egal. II m. cel egal cu altii: n'are egalul inc. consul. [Turc. Ear].
seiu. IIadv.. deopotrivii. elcovan m. pasire de mare cu sbo-
egala v. 1. a face egal : a egala par- rul repede : mai repede decdt elcovani
file ; 2. a fi egal cu: nimic nu egala cu- pe'ntinsa Marmara AL. [Turc. YEL GOVAN,
rajul ado. lit, care alunga vantul].
egalitar a. partizan al egalitatii Intre elebor n. planta intrebuintata ca pur-
oameni. gativ i numita popular bojilfei sau cut-
egemonie 1. 1. suprematia unui ores curig.
sau a unei tari, In Grecia antica ; 2. su- electiune f. alegere.
prematia unui popor confederat asupra electiv a. 1. numit de electori : rege
celorlalte: Prusia avea egemonia in electiv; 2. dat pfin electiune: funcliuni
imperiul german inainte de reisboiul elective; 3. compus din alegatori adu-
mondial. nare electivd.
eghileta f. pl. gaitane garnisite de elector m. od. principe german care
a mbele capitale, la sergenti i jandarmi avea dreptul de a alege pe Imparatul Ger-
(=-- fr. aiguillette). maniei.
egida f. 1. Flit. scutul Minervei ; 2. electoral a. relativ la alegeri: cole-
fig. protectiune. giu, comitet electoral; cartii electorala,
egiptolog m. cel ce se ocupa cu istoria proprie fiecarui alegator; Hate electorale,
antichitatile Egiptului. coprinzand pe toti alegatorii comunei, se
egiptologie f. arheologie egipteana. alcatuesc In fiecare an.
eglendisi v. a petrece (vorba iesita electorat n. 1. dernnitate de elector
lin uz): cum s'a eglendisit la bal, la al imperiului germanic; 2. Intindere teri-
Curie NEOR. [Bldg. EGLENDLSA. toriala ce tinea de acest titlu : electoratul
eglogit 1. un fel de poezie pastorala: de Hessa.
eglogele lui Vergiliu. electric a. relativ la electricitate cu-
egoism n. iubire excluziva de sine insus. rent electric, lumina electricei.
egoist m. cel ce nu se gandeste decat electrician m. cel ce se ocupa cu
'a sine. electricita tea.
egrasie f. V. igrasie. electricitate I. starea particulara a
egretli f. 1. buchet de pene rásfirate unor corpuri cari, sub influenta frecarii
si drepte ce serva de ornament; 2. penis (a caldurei sau a reactiunilor chimice),
militar egretele albicioase Ga. AL.; 3. capata proprietatea de a atrage unele cor-
buchet de margiritare sau de diamante puri usoare, de a produce scantei ori co-
dispuse In forma de egreta (= fr aigrette). motiuni nervoase la fiintele vii, de a des

www.dacoromanica.ro
 ele - 229 - elo
compune apa sau sarurile, etc.: telegrafele, prime: chimie elementard; 3. foarte usor,
telefoanele, lumina electric& si galvanopla- foarte simplu adevdr elernentar.
stia sunt principalele aplicatiuni ale dec- elenicit 1. limba elenA (clasicA), tn o-
tricitatii. pozitiune cu apla sau idioma greaca mo-
electrfat V. 1. a Inc Arca cu electri- dern& [Gr. modi.
citate, a da unui corp proprietatile elec- elenism n. 1. locutiune proprie limbei
trice; 2. fig. a excita peste mAsura, a face grecesti ; 2. totalitatea ideilor si a obice-
o impresiune vie si profundft: a elec- iurilor poporului grec.
triza o adunare. elenist m. cel ce Vie bine limba greaca
electro-chimie f. partea chimiei ce anticd.
trateazA despre descompunerea corpurilor elev in. scolar, discipol.
prin electricitate. eliberh v. a remite, a preda : a elf-
electrod m. organ conducator al cu- bera un certificat.
rentului electric. elice f. 1. linie curbA in forma de
electro-dinamich f. partea fizicei care surub ; 2. Anat. partea externfi a urechii ;
trateaza despre actiunea reciprocA a cu- 3. aparat pus IndfirAtul unui vapor sau
rentilor electrici i actiunea acestora asupra aeroplan spre a.4 face sA Inainteze.
magnetilor. end& v. a suprima o vocalA finalii, in
electro-magnet m. bar A de fier moale vorbire sau In scris.
magnetizata prin trecerea unui curent e- eligibil a. care intruneste conditiunile
lectric. necesare spre a fi ales.
electro-magnetism n. partea fizicei eligibiitate f. starea persoanei eli-
ce trateazá despre raporturile intre elec- gibile.
tricitatea i magnetismul. eliminh tr. 1. a da afarA, a departa
electro-terapie f. tratarea boalelor a elimina pe un solicitator ; 2. fig. a
prin electricitate. suprima : a elimina un nume din list&
electro-tipie f. reproducere, pin gal- eliotrop rn. planta numitA vulgar floa-
vanoplastie, a gravurilor sau tipariturilor. rea soarelui.
electuar m. medicament putin mai elipsà f. 1. Gram. suprimarea unei
consistent deck mierea. vorbe sau a mai multora dintr'o propo-
elefant in. cel mai mare dintre anima- zitiune spre a da stilului mai multA vioi-
lele actuate, mamifer pachiderm cu niste dune, ex. ce faci?-bine 2.l Geom. cur bit
colti mari (producand fildesul) si cu nasul ce pare o circumferenta prelungiti in-
prelungit in form& de trompil mobilà. In tr'un sens i ingustatA Intealtul.
India si in Africa tropicalA, el serveste ca elipsoid a. care are forma unei elipse.
animal domestic. 11n. suprafata nascutA din invArtirea unei
elegant a. care are elegaMA. ll in. per- semi-elipse In jurul axei sale.
soana cu maniere si gateli alese. eliptic a. 1. ce confine o elipsA gra-
eleganta f. 1 caracterul celui gratios maticalft; 2. ce tine de elipsa geometrici.
yi distins totdeodata ; 2. alegere de vorbe elith f. ceace-i mai bun de ales, mai
si de constructiuni. distins (= fr. elite).
elegiac a. 1. privitor la elegie : gen elitru n. aripA exterioarA a coleopte,
elegiac; 2. fig. trist, melancolic. relor.
elegie f. poezie cu coprinsul trist sau elixir n. 1. substantA oarecare dizol-
duios, cantec de durere $ i de jale. vatA In alcool: 2. bAuturA mantuitoare,
eleil int. 1. de mirare ; 2. de chemare
panaceu; 3. fig. ceeace-i mai bun, mai
elei, sorol elei, fratel AL. [Onomato- pretios tn ceva.
pee]. eliziune f. Gram. suprimarea unei vo-
element n. 1. corp simplu sau sub- cale finale.
stantA ce nu poate fi descompusa, ca elocuti(un)e f. 1. mod de a se ex.
aurul, argintul, oxigenul; 2. tot ce intrA prima: elocutiune usoard; 2. partea re-
in compozitiunea altui lucru: oxigenul toricei ce trateaza despre alegerea si a.
;i hidrogenul sunt elementele apei; 3. sezarea cuvintelor.
mediul unde trAieste un animal : elementul elocvent a. 1. care vorbeste bine ; 2.
pestelui e apa; 4. fig. mediul favorit ; 5. fig. convingator ; cifrele sunt destul de
pl. principiile unei arte sau stiinte, noti- elocvente.
unile prime ; elemente de geografie; 6. elocventh f. arta, talentul de a vorbi
pl. diferite conditiuni de sol, de china, de bine, de a convinge i induiosa.
anotimp acest cuceritor fu invins de elogios a. plin de elogii discurs e-
elemente. logios.
elementar a. 1. ce tine de un element: elogiu n. 1. discurs In lauda cuivai
corp elementar; 2. privitor la notiunile 2. !atlas, panegiric.

www.dacoromanica.ro
 elu - 230 - Etta
elucidh v. a face lucid sau deslusit aseza intealta; 2. se zice de pasarile care
a elucida o chestiune. schimba locul dupa china : randunelele
elucubrh v. a compune cu multa emigreazd in Septemvrie.
munca. emigrant m. cel ce emigreazil.
elucubrati(un)e 1. I. opera compusa eminamente adv. (galicism) In cel
cu multa munch; 2. lucrare indelungata mai limit grad, cu totul (=-- fr. éminem-
staruitoare. went).
eludh v. a evita cu dibacie: a eluda eminent a. care domina, covarseste
un ordin. pe ceilalti.
elvetic a. ce tine de Elvetia: Confe- eminent& f. 1. intlitime. Inaltatura;
deratiunea elveticci. 2. fig. infiltime morala, superioritate ; 3.
elzevir m. soiu de caractere tipogra- titlu dat cardinalilor.
fice (dupa numele Elzevirilor, celebra fa- emir m. 1. titlu dat descendentilor lui
milie de tipografi olandezi din sec. XVI Mahomed; 2. capetenie araba a unel pro-
§i XVII). vincii sau a unui trib mare.
emanit v. 1. a se scurge, a se exala emisar m. agent Insarcinat cu o mi-
din : parlumul ce emand din flori ; 2. siune secret&
a proveni, trage originea: orke fi- emisferii f. 1. jumatate &rite() sfera;
infer' emanci dela Flinta supreme:. 2. jumatate din globul pamtintesc.
entanati(un)e f. 1. actiunea de a e- emisferic a. In forma de emisfera.
maim; 2. ceeace emana mirosurile sunt emisiune f. 1. actiunea de a emite
emanatiuni. emisiune de sunete, de bilete de bancd;
emanciph V. 1. a pune pe un minor 2. rezultatul acestei actiuni.
In afara de tutela minorul se emanci- emistih n. jumfitatea unui vers.
peazci prin aisdlorie ; 2. a libera din emite V. 1. a pune in circulatiune:
robie ; 3. a iesi din marginile datoriei sau a emite acfiuni pentru o intreprindere;
bunekuviinte. 2. a produce In afari, a manifesta: a e-
emancipare f. 1. Jun. actiunea de a mite o opiniune.
emancipa pe un minor ; 2. starea mino- emolient a. care moaie partile infla.
rului emancipat ; 3. desrobire: emanci- mate: cataplasm emolient,
parea riganilor ; fig. emanciparea spi- emoragie f. scurgerea sangelui In a-
ritului national ; 4. acordarea drepturi- farA de vasele ce-1 contin ; emoragie ce-
lor politice emanciparea Evreilor, e- rebralci, nazald.
manciparea femeilor. emoroide f, pl. trap% umflitura vi-
embatic n. arendare pe multi ani, nebor sezutului ce lasi sa se scurga sange.
emfiteoza. [Gr. mod.1. emotionh v. a cauza emotiuni.
emblemä f. figura simholica (creata emoti(un)e f. miscarea sufleteasca ce
de imaginatiunea artistllor): cocoful e agita, turbura.
ernblema vegherii. empireu n. 1. partea cea mai inalta
embrion n. 1. prima stare a unor fi- a cerului; 2. (poetic) cerul ; 3.1ocasu1 fe-
inte vii, animal sau planta ; 2. fig. lucru ricitilor.
abia In nastere. empiric a. care se bazeazi nurnai pe
embrionar a. 1. relativ la embrion; experientit : medicind empiricci. I m. 1.
2. fig. care e In germen, In stare rudi- sarlatan care practicii ilegal medicina ; 2.
nientara. filozof care rapoarta toate la experienti.
emerit a. (profesor) care s'a retras din empirie f. experienta.
functiune si continua a se bucura de u- empirism n. 1. medicinii fundata nu-
nele prerogative. mai pe experienta ; 2. §arlatanie medicalh ;
emetic a. care face so vomiteze : prat 3. filozofie empiricii care atribue numai
emetic. II n. vomitiv In care intra anti- experientei origina cunostintelor noastre
oniu. (in opozitiune cu idealismul l rationa-
emfatic a. cu emfaza: ton ernfatic. lismul) : empirismul lui Locke.
emfazi f. I. pompii afectata In vorbire; empirist m. partizan al empirismulut.
2. rig. exageratie pretentioasa. emul m. concurent, rival.
emfiteoz& f. contract pe termen lung emulatdun)e f. sentiment care In-
(chiar panA la 99 de ani). deamna a egala sau a Intrece pe eel ce
emfizem& f. Med. dilatare anormala fac bine. -

a tesutului unui organ respirator : emfi- emulsiune f. medicament preparat cu

zenth pulmonard. sem inte oleioa se.
emicielu n. Ingradire In forma de Enache m. V. Ene: Enache se pune
aemi-cerc. pe gene Ca. ; a se sui Enacbe la cap,
emigra v. 1. a-si parasi tars si a se a se ImbAta.

www.dacoromanica.ro
 enc 231 epe
encefal n. totalitatea organelor conti- enibahar n. ardeiu pisat cu caie se
nute in cavitatea craniului. dreg arnatii enibahar alte mirode-
enciclich f. scrisoare circularA a pa- nii Fil. [Turc. vac BAITAR, lit. aroma notial.
pei dela Roma. enigma 1. 1. expunerea unui lucru in
enciclopedic a. care ImbrAtiseazA toate termeni obscuri asa ca trebue ghicit : ci-
stiintele: cap enciciopedic. militura, ghicitoare ; 2. fig. lucru greu de
enciclopedie f. 1. totalitatea cunos- inteles : enigma viefii En.
tintelor omenesti Intrunite In aceeasi o- enigmatic a. 1. ce contine o enigma;
perA; 2. totalitatea unei singure stiinte : 2. al cArui sens nu e clar.
enciclopedie medicaid. enorias m. locuitorul unei enorii.
enciclopedist tn autorul unei enci- enorie f. 1. ocolul In care un preot
clopedii ; s'aplicA mai ales colabotatorilor tsi exercitA functiunile ; 2. locuitorii unei
marei Enciclopedii franceze din sec. XVIII, enorii. [Gr. modl.
al aril autor principal a fost Diderot. enorm a. I. mare peste misurA : un
enclitic a. se zice de vorbele lipsite cable enorm; 2. fig. excesiv: o prostie
de ton si care se reazim5 pe vorba an- enormd.
terioari ex. viizeindu-te, spune-il enormitate f. I. mArime excesivA ; 2.
endemic a. particular unei tAri: boald fig. vorbA extravaganti, gresala foarte
endemicdi. grava.
endemie f. boalA ce bAntue obisnuit enterita f. Med. inflamaliunea mem-
intr'o tare I e datorit5 unei cauze locale, brariei mucoase a intestinelor.
ca guaa la locuitorii dela munte. entimema I. silogism In care una din
endivie f. varietate de cicoare. premise e sub-inteleasA. Ex. cuget, deci
endosmozii f. Fix. curent ce se sta. exist (subinteles: ceeace cugetd, existd).
bileste din afarA induntru intre douà II- entitate 1. 1. termen de filozofie sco-
chide de naturA diferitA si separate prin- lasticA : ceeace constitue esenta, natura
tr'o membranh. chiar a unui lucru, consideratA ca dis-
endrusaim m. V. indrisaim: cafiva tinctA l independentA de lucrul litmus ;
endrusaimi cc umpleau atmosfera ca- 2. abstractiune, vorbA goalA.
rnerei de im miros piiirunzator Fm. entomologie f. partea zoologiel ce
Ene (Mos) m. un fd de Morfeu : a trateazA despre insecte.
venit Mos Ene pe la gene ISP. [Cf. pro- entomologist m. cel ce se ocuph cu
verbul : cu ochii bazaochii, cu enile sprin- studiul insectelor.
cenile, cu gura stirbitura entuqlasm a. 1. exaltarea extraordi-
Eneida f. poemA epicA In care Virgiliu narA a sufletului : entuziasm religios ;
povesteste aventurile lui Enea. 2. admiratiune exageratfi : elogii dictate
energic a. care are energie. de entuziastn.
energie f. 1. putere, vigoare fizia sau entuziasmh V. a inspira entudasm,
morahl; 2. tin. fortA, Carle sufleteascA. a transporta de admiratiune.
energumen a. si in. I. posedat de un entuziast a. pIM de entuziasm : a-
demon ; 2. foarte exaltat. plauze entuziaste. I m. cel ce se entu-
enervk v. a slAbi energia fizia sau ziasmeazA lesne.
moral& enumerk v. a numita unul cAte unul.
enervant a. propriu a enerva : cal- enunith v. a exprima In termeni precizi.
durd enervantd. enuntare f. I. actiunea de a enunta ;
enervare f. 1. Med. mare slAbiciune ; 2. termeni cad servA a enunta.
2. starea celui enervat. eocen a. l n. Geol. se zice de grupul
englendisi v. V. eglendfsi: m'am en- cel mai vechiu al terenurilor.
glendisit de minune AL. eolian a. relativ la Eol: harpd eoliand,
englengeh f. petrecere (vorba din e- instrument de coarde ce vAntul le face
poca fanariotd): facem in otuz-bir de sA vibreze. II din Eolida : dialect eolian
englengea pane': se va gdti masa? Fe.. epacta f. numArul zilelor de adaos a
[Turc. sOLENDJE}. nului lunar spre a-I face sA concorde cu
englez a. si tn. din Anglia: poporul anul solar.
englez, tin Englez. epangea I. V. ipangea.
engolpion n. iconità de aur sau de eparhie f. dlviziune ecleziasticii, In
smalt pe care arhierefi o poarra pe piept : tindere de tarA sub jurisdictiunea unu'
ea reproduce chipul lui Isus sau a sfintei episcop : in Romania sunt 18 eparhi:
Fecioare (de aceea se mai numeste pa- [Gr. mod.].
naghia, panaghion): ca un engolpion eparhiot a. ce face parte dintr'o epar-
focmai de mirumi sdvarfitor PANN. [Gr. hie : episcop eparhiot. [Gr. mod.].
:nod.]. epentetic a. adaos prin epentezA.

www.dacoromanica.ro
 epe - 232 - era
epenteza f. insertiunea unei litere sau epistola f. 1. scrisoare, misivA epis-
silabe in mijlocul unei vorbe. tolele Sf. Pavel; 2. scrisoare In versuri
epic a. 1. care povesteste In versuri continAnd reflexiuni despre precepte Si
o actiune eroich : poezie epicd ; 2. demn adeviruri filozofice Epistolele lui Ho-
de epopee !opal epic& ratio.
epidemic a. ce tine de epidemic. epistolar a. privitor la arta de a scrie
epidemic f. board ce atacA pe mai epistole stil epistolar. n. cuiegere de
II

multi dinteodath, ca holera, ciuma, var.. scrisori.

satul, frigurile tifoide. epistolie I. pop. epistolA Epistolia
epiderma f. 1. membranA transpa- Maicei Dotnnului. [Gr. mod.].
rentà ce acopere pielea ; 2. fig. pAturA epitaf n. I. inscriptiune pe un mor-
exterloarA, suprafatà epiderma globohzi mAnt ; 2. aer de stold scum pa ; 3. slujbA
;

primdntesc. pentru Inmormintarea Domnului; 4. car-

epigastric a. ce tine de partea supe- tea ce o confine Epitaful de Anton
rioarli a pantecelui:regiunea epigastricd. Pann (1846). [Gr. mod. EPITAPHION].
Epigoni m. pl. 1. Mit. numele eroilor epitalam n. cAntec nuptial In onoa-
cari hicurA a doua expeditiune In contra rea tinerilor cisitoriti.
Tebei, fii celor sapte cipetenii cari in- epitet n. vorbA ce servh a califica.
treprinsese pe cea dintAi ; 2. fig. urmasii epitrahil n. V. patrafir.
unor parinti iIutiI, posteritatea unei epoce epitrop m. 1. tutor, curator ; 2. In-
glorioase bora noi, noi... epigonii... ? En. grijitor de averea unei biserici. [Gr. mod.].
epigraf n. 1. inscriptiune pe un edi- epitropie f. 1. tutelà, curatelA ; 2. ad-
ministratiunea averit unei biserici sau
ficiu ; 2. citatiune, sententA push' in frun-
tea unui capitol sau a unei cart! spre a-i mânistiri.
indica obiectul, spiritul. epizod m. 1. actiune incidental:I le-
epigrafic a. relativ la epigrafie; des, gatà de actiunea principali, Inteo poemil
coperiri epigrafice. sau un roman ; 2. fig. incident ce se ra-
epigrafie f. stiinta inscriptiunilor. poartA la vr'un eveniment Insemnat.
epigrafist m. cel versat In epigrafie. epizodic a. ce nu e esential actiunii
epigrama f. 1. mica bucatA In ver- princi pale.
surf care se terminA cu o trAsurA picantfi ; epizootie f. epidemic de animate.
2. fig. batjocurA fina i muscAtoare. [Pri- epoca f. punct determinat In istorie,
tinily, In Grecia antici, inscriptiune (mai moment and s'a produs un fapt remar-
ales In versuri) sipatA pe un mormint cabil epoca slavismului (1290 1633)
sau pe o ofrandA depusA Intfun templu; sau a grecismului (1633-1821) in isto-
mai tArziu, cugetarea, exprimatil scurt 41 ria romdnd.
coprinator, deveni satirical epoda t. 1. a trela parte a unui cAn-
epigramatic a. ce tine de epigrami. tec grec, dupA strofil i antistrofA ; 2. au-
epigramatist m. autor de epigrame. mele poeziilor din ultima carte a Odelor
epilepsie f. boalA caracterizatà prin lui Horatio.
convulsion! periodice l prin o pierdere epoleta f. 1. ornament cu ciucuri ce
subitA a cunostintei si a sensibilititii; po- militarii poartA pe umeri si care servA
porul o numeste eufemistic aboald, alte- a arita gradul ; 2. grad de ofiter : a ob-
ale, ceasul cel ran, ducci-se-pe-pustii fluid epoleta (--= fr. épaulette).
pedepsie. eponim a. l m acela din arhontii
epileptic a. 1. de natura epilepsiei ; greci care dedea anului numele sio.
2. atacat de epilepsie. epopee f. 1. povestirea poetica a In-
epilog n. concluziunea unei poeme, tAmplArilor eroice ; ea cAnti faptele, glo-
a unui discurs. ria I nenorocirile omului, evenimentele
episcop m. prelat InsArcinat cu con- cele mari din istoria popoarelor ; epopea
ducerea unei eparhii. [Gr. mod.]. are un caracter grandios 1 simplu tot-
episcopal a. ce apartine episcopului deodatil ; epopee popularA, coordinare
palat episcopal. succesivi de cAntece fragmentare sau rap-
episcopat n. 1. demnitate de episcop; sodii, purtAnd intr'Insa caracterul spiri-
2. totalitatea episcopiilor ; 3. timpul cat tului popular si pecetea timpului (ex.
un episcop si-a ocupat scaunul. poetnele omerice); epopee artisticA, imi-
episcopie 1. 1. bisericA episcopala; 2. tatiunea individualA a acelor poeme co-
jurisdictiune episcopalA, diocezi: Epis- lective l anonime (ex. Eneida lui Virgi-
copia dela Argev. liu); 2. serie de actiuni demne de epopee.
epistat m. 1. supraveghetor epistat era f. 1. epocA fixA dela care se In-
de movie; 2. sub-comisar de politic: cepe a se socoti anii; 2. epocA remarca-
epistat de mahala. [Gr. mod.]. bilA : era de libertate. V. Nume proprii,

www.dacoromanica.ro
 era - 233 - esc
eraldic a. relativ la blazon : arta e- eroare f. 1. opiniune sau doctrinä
raldicii. fals6 ; 2. gresala: eroare de calcul.
erati f. lista greselilor de tipar cu erodiu m. numele muntenesc al co.
anitarea Indreptinilor de acut. costarcului. [Slay. ER01311].
eratic a. 1. Med. neregulat : friguri eroic a. I. ce tine de erou : curaj e-
eratice; 2. Geol. transportat de aiurea : roic ; timpurl eroice, in cart trAiau ye-
blocuri eratice. chii eroi, a aror viatá e amestecata cu
erbaceu a. se zice de plantele al di- fabule; 2. epic: poezie eroicei; 3. Med.
ror cotor e fraged i piere pe fiecare an. energic: rernediu eroic. H adv. cu eroism.
erbariu n. colectiune de plante uscate eroi-comic a. jumhtate eroic si jumir-
p puse intre frunze de hartie. tate comic: genul eroi-comic.
erbivor a. care se nutreste cu ierburi eroidä f. epistolá in versuri sub nu-
si cu substante vegetate: calul este er- mele vr'unui erou antic : Ovidiu a scris
bivor. eroide.
erborizh v. a merge la camp si In eroinh f. 1. femeie curagioasa, cu sen-
padure spre a culege plante. timente nobile i inalte ; 2. femeie care
erectiune f. ridicare. joacá rolul principal intr'o piesti de tea-
erede m. termen juridic pentru mos- tru sau intr'un roman.
tenitor. eroism n. caracter sau fapta de erou.
ereditar a. 1. care se transmite prin erold m. 1. ofiter insArcinat odinioarii
mostenire: bunuri ereditare; 2. care cu miiuni solemne, a regula serbtle, tur-
trece dela parinti la copii : ftizia se crede niruri, a declara rilsboiu ; 2. fig. ve0itor
ereditard. (v. arold).
ereditate f. 1. dreptul de a lua o eronat a. ce confine erori, gtesit.
mostenire ; 2. succesiune pe tron ; 3. trans- erotic a. privitor la amor : cdntec
mitere din tatil In fiu a unor calithti sau erotic.
defecte. erou m. I. Mit, nume dat celui ce
eremit m. pustnic. devenise nemuritor, fie ca fiu de zeu
eres n. credinfA popularà, supersti- de muritoare (ca Hercule), fie din cauza
tiune: povesti i doine, ghicitori, ere- marilor lui Ispravi (ca Tezeu) ; 2. fig. cel
suri En. [Vechiu-rom. eres, eresie, de ce se distinge prin o vitejie extraordinara,
origina slavo-greacii]. prin in'alfimea caracterului sau prin no-
erete m. 1. un fel de soim care fa- bleta-i sufleteasa : pe eroici urme eroti
peste Nstirelele de camp (Aster nisus) ; strdlucesc Bor.. ; 3. personaf principal
2. joc de copii numit i deapuia-gaia. intr'un roman sau Inteo tragedie.
[f arete, identic cu vechiu-rom. arete, erudit a. si m. Invanit.
berbece (lat. arurren), nume metaforic dat eruditi(un)e 1. cunostinta aprofun-
acestei pfisfiri (cf. berbecel, lupul-vrA- dad; a literaturei, a limbilor, a istoriei,
hiriu.
billor)1. V. erupti(un)e f. I. iesire bruscA i vio-
eretic a. ce tine de erezie: propozi- lentd : erupfiunea Vezuviului; 2. Med.
fiune ereticei. II m. cel ce profeseaza o spuzeala de pete, bube, etc.
erezie. eruptiv a. 1. privitor la eruptiunile
ereziarh m. autorul unei erezil, capul vulcanice : terenuri eruptive; 2. Med.
unei secte eretice. Insotit de erupfiune : friguri eruptive.
erezie f. 1. doctrinA contrail Bise- esalod n. podealtt ridicath pentru exc.
richt oficiale; 2. fig. idee sau opiniune cufiunea criminalilor (= fr. échafaud).
contrarii celor in genere admise. esafodaj n. 1. schele ; 2. jig. funda-
eric n. garlli de chefali. [Rut. xruzil, ment : intins esafodaj de tiranii Bk.c.
pirau]. esarph f. 1. fisie latà de stoffi: esarpd
erige (refl.) v. a-si atribui o autori- de prirnar ; 2. podoalni ce poartà fe-
tate pe nedrept I a se erige in refor- meile ; 3. fisie petrecutá dupä gat spre a
mator. sprijini un brat bolnav (= fr. écharpe).
erith (ierita) f. grau de primavar5. escadrä f. numar de corabii sub a.
[Bulg. zarrx]. ceeas cApetenie.
erizipel n. Med. inflamatitmea pielii escadron n. unitate de baz3 a cava.
cu dureri vii l arsuri : brancA, orbalt.leriet, corespunzfind cu bateria din arti-
ermafrodit a. Bot. care contine or- lerie j cu compania din Infanterie.
ganele ambelor sexe: flori ermafrodite. escapadä f. lipsire sore a petrece,
ermelin m. cacom, mai ales blana strengarie.
ammalului. escorth v. a insoti spre a protege sau
ermeneutich f. Interpretarea carfilor a supraveghea.
sfinte. escortil f. 1. trupa Inarmatà ce inso.

www.dacoromanica.ro
 !SC - 234 - eti
teste spre a protege ; 2. vasele de rAsboiu eter n. 1. la cei vechi, regiunea cea
ce IntovArAsesc bastimentele de transport. mai inaltii a aerului ce se bAnuia plinA
escroc m. pungas InselAtor. de o substantA subtilA ; 2. (poetic) cerul:
escroch V. a stoarce vicleneste. luce ca eterul dulce 'nstelat Bor.. blande
escrocherie f. stoarcere prin 1nseld- soapte ce sbor tainic in eter AL.; 3.
ciune. fluid ce fizicienii presupun cA umple spa-
escuadi f. fractiunea unei companii tiul si cauzeazA lumina, caldura, electricita-
de soldati sub ordinele unui caporal sau tea ; 4. (in chimie) lichid spirtos, foarte
brigadier (-= fr. escouade). volatil l inflamabil, ce se obtine tratand
eelec n. paguba mare, neizbanda (=fr. alcoolul cu acid sulfuric.
echec). kteri f. pl. Mold. plasA fAcutA din panzA
esenja f. 1. ceeace este sau existA de voloc intinsA pe cercini: puse in stu-
D-zeu e prima esenfd ; 2. ceeace constitue fdrii niste etere. [Rut. !Amid].
natura unui lucru: e.senfa virtufii e lupta etereu a. 1. de natura eterului: sub-
incontra rdului; 3. substanta aromaticA til, volatil ; 2. fig. se zice de sentimentele
volatilA: e.senfd de trandafir; 4. Bot. cele mai pure si mai Inalte.
specie particularA de arbori. Eterie f. societate secretfi greaca care
esenjial a. 1. ce tine de esentA; 2. in- plAnuise revolutiunea dela 1821 spre a
dispensabil: calitate esenfiald. N n. lu- libera Grecia de sub jugul otoman. [Gr.
cru principal: uitafi esenfialul. II adv. I. mod.: lit. tovArAsie]. V. Zavera.
prin esentA ; 2. neapArat; 3. Intr'un grad eterist m. membru sau partizan al
foarte Malt. Eteriei V. zavergiu.
esperanto n. limbA internationala sta, etern v. vesnic ; 1. fArA Inceput i fdra
bOoth pela 1887 de doctorul Zamenhof. sfarsit : D-zeu e etern; 2. care va dura
est n. rAstrit, punct cardinal. totdeuna : osandd eternd; Cetatea e-
estetic a. relativ la sentimentul fru- ternA, Roma.
mosului. eternizh v. 1. a face etern: mxii eter-
estetich f. stiintA ce determina con- niza numele; 2. a face sA dureze mult
ditiunile frumosului In naturA sau In arta timp, a prelungi indefinit: sicana eter-
curn i sentimentul ce produce In noi. nizeaza procesele.
estetician m. cel versat tn stiinta fru- eternitate f. 1. duratA fAn lnceput
mosului. (Ara sfarsit ; 2. vieatA viitoare; 3. fig. timp
estimp adv. anul acesta : an n'am foarte lung.
castigat, estimp am pdgubit, la anul eteroclit a. bizar, care se depArteaza
trag nadejde PANN. [Lat. ISTUD TEMPOS]. dela regulele ordinare ale artei : edificiu
estival a. ce naste sau se produce In eteroclit.
timpul verii : insecte, flori estivale. eterodox a. contrar principlilor re-
estomph f. 1. mic cilindru din hartie ligiunii catolice.
sau din piele spre a Intinde creionul ori etorodoxie f. caracter opus senti-
pastelul pe un desen ; 2. desen fAcut cu mentelor ortodoxe.
estom pa. eterogen a. 1. care e de naturil di-
estrada f. podealA ridicata pe care feritA ; 2. Gram. neutru.
s'aseazA fotolii, scaune. eterogeneitate f. caracterul lucrului
elac n. Mold. V. latac: in etacul gaz- eterogen.
dei AL. eteziene n. pl. se zice de vanturile
etaj n. cat (= fr. &age). dela N. pe Mediterana, cari suflA anual
etajera f. mobild garnisitA cu tAblite cAtre sfarsitul lui Iulie.
suprapuse. etiaj n. nivelul cel mai de jos al ape-
etalh v. 1. a expune mArfuri spre van- lor unui fluviu: kifimea Dundrii la vale
zare; 2. fig. a arAta cu falA etaleazei de Braila, in timput etiajului, e mai
stiinta; 3. a se purse In evidenti cu os- mare de o mie de metri (=fr. etiage).
tentatiune: s'etalcazd in public. etic a. privitor la eticii, moral.
etalaj n. I. expunere de mArfuri sau etici f. stiinta moralei.
mArfurile tnsesi; 2. fig. paradA, ostenta- etichetat f. I. bileel ce aratA pretul,
tiune vanitoasA etalaj de erudifiune. natura, proveninta unui obiect; 2. cere-
etalon n, model legal de greutati, ma- monial uzitat la Curte; 3. forme cere-
suri, monede; unitAti de escadrA. monioase, uzuri de politetA stabilite intre
etaminit f. stoM subtire nevArgatA. particulari regule de efichetd.
etaph f. popas, conac (= fr. &ape). etimologic a I. relativ la etimologie;
etate 1. varsta. 2. care cla etimologla cuvintelor: dicfionar
etcetera adv. (abreviat : etc.) si cele- etimologic.
lalte, si mai departe, l asa mai departe. etiknologie f. 1. derivarea unei vorbe;

www.dacoromanica.ro
 eti - 235 - evo
2. atiinta ce studiaza origina vorbelor spre evaeuh V. 1. a inceta de a ocupa un
a determina sensul cel adevarat; 3. partea loc, o Ora: a evacua un teritoriu; 2.
gramaticei numita obisnuit morfologie. Med. a face sa lasa : a evacua umori.
etimologist m. 1. cel ce se ocupii cu evadh v. a scapa pe furia.
cercetarea etimologiilor; 2. partizan al or- evaluh v. a pretui valoarea, a fixa
tografiei etimologice. pretul.
etiologie f. partea medicine! care tra- evangeliar n. carte ce contine evan-
teaza despre cauzele boalelor. gheliile.
etnic a. care e particular unor popoare. evangelic a. 1. conform cu evan-
etnograf m. cel ce se ocupa cu et- ighelia : morald evangelica; 2. relativ la
nografia. protestanti: bisericd evangelic&
etnografie a. relativ la etnografie. evangelist m. 1. autorul uneia din
etnografie f. studiul diferitelor po- cele 4 evanghelii Sf. Mateiu, Sf. Marco,
poare sub raportul caracterelor lor dis- Sf. Luca ai Sf. Ioan ; 2. V. anglieanism.
tinctive (limbi, literaturi, conditiuni po- evanghelie f. 1. (buna-vestire)) le-
litice l religioase). Igea lui Crist, invatatura sa ; 2. fiecare
etnologic a relativ la entologie. din cartile ce contin vieata ai invkaturde
etnologie f. stiinta raselor umane din Mantuitorului; 3. colectiunea celor patru
punct de vedere biologic ai social. evanghelii formand Noul Testament ; 4.
etnologist m. cel ce se ocupa cu et- partea evangheliei ce se citeste sau se
nologia. canta la leturghie; 5. fig. anuntare so-
etno-psicologie f. *Uinta care cerce- lemna : evanghelia toleranfei.
teaza credintele popoarelor depuse mai evantaliu ii. aparatoare (=- fr. even-
ales in literatura poporala. V. folklor. tail).
etopee f. pictura moravurilor ai a pa- evaporh V. 1. a transforma in aburi,
siunilor umane. lin gaz; 2. a se impraatia, a dispare.
etuvi f. cuptor uscat, aparat pentru evaporatifunle f. prefacerea lichi-
dezinfectat (=.. fr. étuve). delor in vapori : evaporatiunea apei pro-
eu 1. pr. de intaia persoana. [Lat. ECM]. duce nori.
I n. Filoz. individualitate care are con- evaziune f. scapare pe furis.
atiinta despre existenta sa. evaziv a. ce servii a eluda: raspuns
euealipt m. arbore balzamic, originar evaziv,
din Oceania, create repede l ajunge la eveniment n. 1. tot ce se intampla ;
o statura uriaaa: lemnu-i serva la con- 2. lucru neasteptat, Intamplare tragica.
struirea corabiilor ai a obiectelor de tam- eventual a. subordonat unui eveni-
plarie, iar frunzele-i sunt intrebuintate ca ment nesigur.
astringent ai febrifug. eventualitate f. 1. caracterul lucrului
euearistie f. cuminecatura (la Ca- eventual; 2. eveniment nesigur.
tolici). evghenicos a. od. de.origina nobill, de
eufemisrn n. indulcirea expresiunii pen- neam fanariot: prea evghenicosilor bo-
tru idei neplacute, triste sau neoneste. ieri si cocoane! NEOR. [Gr. mod.].
Limba recurge la eufemisme spre a reda evghenie f. od. nobletà din naatere,
numele duhurilor rele al in primul rand vorbind mai ales de cea fanariota : ev-
al necuratului (ce superstitiunea interzice ghenia nu pldteste niciun zlot in ochii
a-I numi pe nume), al zinelor rele (ex. f mei AL. [Gr. mod.].
Ielele, Ddnsele, Frumoasele, Milosti- evghenist m. od. nobil din naatere
vele), ale boalelor grave (v. epilepsie), etc. cat de evghenist e Vornicul AL. [Gr.
eulemistic a. ce tine de eufemism : mod.].
necuratul are romdneste nume eufemis- evhemerism n. V. Evhemer.
tice, ca: aghiufa, naiba, duccise-pe-pu- evident a. ce apare desluait, ce n'arc
stii, ucigd-1 crucea, etc. nevoie de a fi dovedit.
eufonic a. dulce la rostire. evidenth I. caracterul lucrului evident
eufonie I. ceeace face pronuntarea ar- evith v. 1. a se feri de ceva vatamat or
monioasà. sau nephicut ; 2. a scapa de : a evita un
eunue m. om Insarcinat cu paza fe- pericol ; 3. a se abtine: evitafi rdul.
meilor unui harem : famen, scopit. evitabil a. ce se poate evita
euritmie f. 1. proportiuni arhitecto- evlavie f. frica lui D-zeu, [Gr. mod.].
nice frumoase; 2. armonie muzicala. evlavios a. plin de evIavie.
ev m. 1. secol de cinzeci evi pe evoeh v. 1. a chema cu fermece, a
ddnii s'a inchis al lor mormant Bot.; face s'apari: vrcijitorii se feiliau a evoca
2. una din cele trei mari di viziuni ale sufletele morfilor; 2. fig, a aduce aminte:
tumid universale : evul-mediu. a evoca trecuttil.

www.dacoromanica.ro
 evo - 236 - exc
evocator m. cel ce evocA. exanternatic a. Med. ce produce exan-
evoluh v. a suferi un sir de transfor- tenth' Tifosul exanternatic a bAntuit gro-
mAri. zav In Moldova si mai ales la Iasi in
evoluti(un)e f. 1. transformare suc- cursul iernli din 1917.
cesivA, desvoltarea societatilor si a civi- exarcat n. 1. provincie guvernatA de
lizatiunii; 2. miscare ce fac trupele sau un exarh ; exarcatul din Ravena ; 2.
bastimentele sore a lua o noul dispozi- demnitate de exarh.
tiune. exarh m. 1. loctiitor In Italia al Im-
evolutiv a. supus evolutiunii. pAratului din Orient ; 2. loctiitorul patri-
evreesc a. ce tine de Evrei. arhului din Constantinopole Exarhul
evreu (ovreiu) ni cel ce profeseazA Plaiurilor, titlul Mitropolitului nostru
religiunea mozaica. [Gr. mod]. V. Jidov. Primat [Gr. mod.].
evrika I int. 1. (earn aflatp), strigatul exasperh V. a irita peste masura.
lui Arhimede la descoperirea legii sale excavathun)e f. 1. sapatura adAncA ;
hidrostatice ; 2. fig. exclamatie de bucurie 2. gaura in pfimAnt sau in piatrA.
la deslegarea unei probleme grele. excede v. Jur. a covArsi, a trece peste :
evul-mediu n. veacul de mijloc, tim- anteinarea nu poate excede termenul
pul scurs intre aderea imperiului de Oc- de o lund.
cident (475) si luarea Constantinopolului excedent n. sumä ce excede, ce este
de cAtre Turci (1453). In plus.
erc particulà arAtAnd ceeace a fost o- excel& v. a fi superior in felul eau.
data cineva : ex-director. excelent a. 1. care exceleazA ; 2. foarte
exact a. 1. conform cu realitatea spu- bun In felul ski ; yin excelent.
ne-mi ora exacta; 2. care se confor- excelenth f. 1. grad Malt de perfec-
meazA cu realitatea traduceitor exact; tiune ; 2. tltlu de onoare dat ambasado-
3. care face lucrurile la timp, punctual; rilor ; prin excelenfd, In gradul cel mai
4. atiinfele exacte, matematicele. Malt.
exactitate f. 1. atentiune punctualA, excentric a. 1. depArtat de centru
Ingrifire; 2. preciziune. cartier excentric ; 2. fig. cu totul neo-
exa ctiune f. 1. cerere abuzivA ; 2. stoar- bisnuit, bizar : om excentric.
cere de dart ilegale. excentricitate f. 1. distanta unei e-
exaedru n. Geom. solid cu 6 fete : lipse dela central la focarul sAu ; 2. de-
cubul. pArtare dela centru ; 3. fig. apucaturi bi
exa2erh v. 1. a adaoga la realitatea zare, caracter prea original.
lucrnrilor; 2. a covArsi mAsura: a exa- except& v. a nu tines seami, a pune
gera luxul. in afará de.
exagerat a, care poartA caracterul exceptional a. 1. relativ la o excep-
exageratiei. tiune clauzd exceplionald ; 2. care face
exagerati(un)e f. actiunea de a exa- o exceptiune, extraordinar servicii ex-
gera l rezultatul el. cepfionale.
exagon n. poligon cu sage laturi. excepti(un)e f. ceeace nu urmeazi
exalh v. 1. a scoate dela sine vapori, regula.
a degaja un miros : florile exald un mi- exces n. 1. ceeace covirseste margi-
ros pleicut; 2. fig. a manifesta In afarfi, nile, ceeace trece peste misurA evitali
a exprima cu vioiciune : exala pldn- toate excesele ; 2. dezordine, violenta.
gerile. excesiv a. care trece peste misuri
exalt& v. 1. a ridica in slava cerului, puteri excesive.
a lauda mult ; 1 a entuziasma, a IncAlzi excith a. 1. a provoca, a face sA nascA:
peste misurA : a exalta imaginalia. a excita mild; 2. a Imboldi, a incuraja
exaltat a. 1. entuziast; 2 apucat de a excita la muncd ; 3. a Intifirdta : Ca-
delir imaginafie exaltatd. feaua excitei sistemul nervos.
exaltati(un)e f. 1. actiunea de a exalta, excitabil a. care poate fi excitat.
glorificare; 2. entuziasm vehement ; 3. excitant a. si n. propriu a excita, a
Med. un fel de transport sau delir. reinsufleti puterile cafeaua e un exci-
examen n. 1. cercetare ; 2. probá de tant.
stiintà a unui candidat. excitator a. *I tn care excitii. n. Ii

examinh v. 1. a observa cu Mare a- instrument de descArcat o baterie electrici.

minte t 2. a face sA treacA un examen : exclamir v. a scoate exclamatiuni.
a examina un candidat. exclamati(un)e f. strigAt de bucurie,
examinator m. cel ce examineazA. de mirare, de surprindere punct de excla-
examinie f. pop. semestru. [Gr. mod.]. mafie, semnul acesta!
exantemii 1. Med. spuzealA. exclude v. 1. a da alga dintr'o so-

www.dacoromanica.ro
 exe - 237 -- exi
cietate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a plu conduitd exemplard. It n. 1. model
Ii incompatibil. de urmat ; 2. obiect reprodus dupa un
excluziv a. 1. care exclude, care are tip comun : carte trasci in 3000 exem-
puterea de a exclude ; 2. care apartine plare.
propriu, fara impartasire dreptul de vot exemplifick v. a demonstra cu exemple.
e privilegiul excluziv al ceteifenilor ; exemplu n. 1. pildh, ceeace poate
3. care nu admite ceeace contrariaza o- servi de model, poate fi imitat exemplu
piniunile, gustul; nu fi excluziv. adv. bun, ram ; 2. fapt ce poate da o idee
II

I. numai i numai campus excluziv despre ceva istoria confine exemple

din copii; 2. necoprinzand, in afara de : de tot ce se poate intdmpla ; 3. text
dela Maiu mind la Octomurie excluziv. citat spre a sprijini o regula exem pl
excluzivism n. spirit excluziv. de gramaticii.
excomunicit v. a afurisi. exequatur n. 1. ordin sari permisiune
excomunicare f. afurisanie. de a execute; 2. autorizare acordatil de
excremente n. pl. tot ce iese din corp un suveran unui agent diplomatic strain
inteun mod natural. spre a rezida In tart si a-si exercita func-
excrescenta f. 1. umflatura pe partea tiunile.
exterioara a corpului ; 2. parte rathrita exercith v. I. a exersa; 2. a practica,
la plante. a implini: a exercita o functiune ; 3.
excretiune f. 1. scoaterea din corp fig. a produce : a exercita o influenfd
a unor materii; 2. materiile excretate.oarecare.
excretoriu a. ce serva la excretiuni: exercitiu n. 1. actfunee de a exercita
organe excretorii. o arta, o cariera, o industrie exerc,fiul
excursionist m. cel ce face excursiuni. unei functiuni; 2. actiunea de a (se)
excursiune I. calatorie afara din orris. exersa la manuirea armelor si la evolu-
execrh v. a avea groaza de cinevn tiunile militare a face exercifii; 3. mis-
sau de ceva, a-I detesta. can destinate a da mladiere corpului
execrabil a. foarte thu. gimnastica e Un excelent exercifiu ;
execrati(un)e f. 1. sentiment de groa- 4. tema data scolarilor spre a-i familia-
za, de scarba extrema; 2. persoana sau rize cu unele materii; exercifit de stil;
luau ce inspith acest sentiment : Neron 5. perceperea veniturilor publice pe un
fu execratiunea neamului omenesc. an : exercifiul anului viitor.
executh v. 1. a pune tn lucrare, a e- exergil f. mic spatiu in josul medaliei
duce la lndeplinire : a executa o hotel- spre a pune o data, o deviza,
nrc; 2. a canta : a executa o bucatci exersh v. 1. a forma, a dresa prin
de muzici 1; 3. a vinde judecatoreste a- exercitii: a exersa pe soldafi, pe elevi ;
verea cuiva : a executa un debitor ; 4. 2. a pune in miscare, In activiiate ansi
a face sir peara : a executa pe un con- exersa corput, memoria (=-- fr. exercer).
damnat. exibit v. 1. a arata la judecath ; 2. a
executabil a. ce poate fi executat. scoate la iveala a-al exiba pasaportul
executant m. muzicant care cantii (= fr. exhiber).
intr'un concert. exibiti(un)e f. aratare In public.
executi(un)e f. 1. actiune, mod de exige v. 1. a cere In virtutea unui
a execute ; 2. plerzarea unui osandit. drept, a reclama cu forts: legea exige
executiv a. care face sit se execute ca copii sd meargd la scoald ; 2. a im-
legile putere executivii. pune, a oblige onoarea exige.
executor a. cel ce executh : executor exigent a. care exige mult: esti prea
testamentar. exigent.
executoriu a. 1. care trebue sa fie exigentaf.1. pretentiunea celui exigent;
pus la executiune: sentinfd executorie; 2. trebuinta, nevoie exigenfele timpului.
2. care chi puterea de a procede la o exe- exigibil a. care se poate exige: impo-
cutiune judiciarii : act executoriu. n. zitul este exigibil pentru tori cetdfenii.
sentinta judecatoreasca pentru plata chel- exil n. 1. sedere fortata gall din patrie
tuielilor. it starea persoanei expulzate ; 2. fig, once
exeget m. invatat care se consacra loc fortat i neplacut.
interpretarii cartilor sfinte. exilh v. 1. a trimete 9n exil; 2. fig. a
exegetic a. care explicii sau interpre- Indeparta, a respinge.
teeth: comentar exegetic. exilat m. cel ce traieste In exil.
exegeza f. I. interpretare gramaticala existit v. 1. a avea flint& a till ; 2. a
a textelor; 2. explicare etlmologic l isto- se afla, a fi acum.
rica a Bibliei. existent a. care exista : legileexistente.
exemplar a. care poate servi de exem- existenti f. 1. starea celui ce existir;

www.dacoromanica.ro
 exit 138 exp
2. vieata trista existentä ; 3. pozitia unui experimentat a. cu multA experienta.
experimentati(un)e f. metoda prin
om in societate : are o existentd sigurd.
exod n. 1. a doua carte a Pernateu- care se dobandesc cunostintele pozitive.
cului in care se descrie iesirea Evreilor experimentator m. cel ce face ex-
din Egipt ; 2. fig. mare emigratiune. periente.
exoflisl v. pop. a expedia. [Gr. mod.]. expert a. versat In ceva. II m. per-
exoprical f. Jur. paraferna, avere e- soana numith de tribunal sau aleasa de
xtradotalA a femeii. [Gr. mod.]. partile interesate spre a pretui unele lu-
exorbitant a. peste masura, afarA din cruri cari reclama cunostinte speciale.
cale pret exorbitant. expertizA f. 1. vizita i operatiunea
exorcism n. rugAciuni l ceremonii expertului ; 2. raportul expertilor.
pentru gonirea dracilor. expih v. a ispasi, a repara o crima
exorcist m. cel ce exorcizeaz5. sau o gresala, _suferind sau impuntindu-si
exorcizh v. a alunga dracii cu ruga- singur pedeapsa.
ciuni. expiator a. si m. care expiaza.
oxordiu n. I. inceputul unui discurs ; expirh v. I. a alunga din plamani
2. fig. inceput. aerul aspirat ; 2. a-si da ultima suflare;
exosmozii 1. Fiz. curent contrar en- 3. fig, a peri, a descreste pe nesimtite;
dosmozei. 4. a ajunge la termen : contractul expird
exoteric a. care se face In public (in maine.
opozitiune cu exoteric). expirare f. 1. scoaterea aerului aspi-
exotic a. adus din tad straine plante rat ; 2. scadenta unui termen convenit
exotice. expirarea contractului; 3. sfarsit : ex-
expansiune f. 1. crestere In volum, pirarea anului.
dilatarea unui corp ; 2. fig. comunicarea expletiv a. se rice de vorbele intre-
cugetarilor si a sentimentelor sale. buintate fára a fi necesare sensului.
expansiv a. 1. Fiz. capabil de a creste explicit v. I. a face sti inteleaga cu
In volum ; 2. fig. comunicativ: veselie ajutorul desvoltarilor : a explica sensul
expansivd. unei vorbe; 2. a face cunoscut motivul
expatrih V. a obliga pe cineva a-si unui lucru ; 3. a traduce pe un autor cc
parbsi patria. glasul tare ; 4. a se face inteles, a avea
expectativa f. asteptare intemeiata o explicatiune.
pe promisiuni sau probabilitati : a rdmd- explicabil a. ce se poate explica.
nea in expectativd. explicati(un)e f. 1. actiunea de a ex-
expedih v. 1. a porni la un loc ho- plica ; 2. desvoltare destinatA a face sa
tarlt : a expedia o ladd; 2. a grabi exe- Inteleaga ; 3. justificare sent multumit
cutiunea : a expedia o afacere; 3. a cu aceste explicatiuni; 4. traducere o-
face o copie conforma : a expedia un ralA a unui autor strain.
contract. explicativ a. care serva a explica.
expedient n. 1. mijloc d'a o scoate explicator xn. cel ce explica.
la capataiu fertil in expediente ; 2. re- explicit a. formal exprimat promi-
surse trecatoare : a fi redus la expe- siune explicitd. adv. in termeni clad.
II

diente. exploath v. 1. a se folosi, a trage

expeditionar a. §i m. care face o folos dintr'o proprietate ; 2. fig. a ati 8,1-0
expeditiune. exploateze talentele ; 3. a trage un venit
expediti(un)e f. 1. actiunea de a ex- nelegitim parronul nu trebue sd ex-
pedia, trimitere de marfuri; 2. intreprin- ploateze pe lucreitori.
dere de rasboiu, campanie : expeditiunea exploatare f. 1. actiunea de a exploata
Egiptului; 3. chlatorie de descoperid In pAmanturi, paduri, mine ; 2. lucrul ce se
vederea comertului ; 4. Jur. copie con- exploateazA l locul unde se exploateaza;
forma cu originalul. 3. fig. folos tras din munca altora.
expeditiv a. care face treaba lute. exploatator m. cel ce trage foloase
expeditor m. cel ce expediaza. nepermise dintr'o pozitiune oarecare.
experientii f. 1. incercare spre a cu- explodh v. a face explozie.
noa,te cum se petrece un lucru expe . explorh v. 1. a vizita, a strabate in
rientd de chim:e; 2. cunostinta lucru- toate sensurile ; 2. fig. a examina cu in-
rilor castigate prin observatiune i practicA. grijire.
experiment n. experientA explorator m. cel ce explora, care
experimentit V. 1. a verifica prin face o calatorie de descoperire.
experiente; 2. a face experiente. explozibil a. care poate face evlozie.
experimental a. fundat pe experienta : explozi(un)e I. 1. comotiune violenta
mctodd experimentald. insotita de sgomot l produsa fara veste

www.dacoromanica.ro
 exp - 239 - ext
prin desvoltarea unei forte, prin expan- de expozitiune publicA a expune ta-
siunea unui gaz, etc. ; 2. fig. manifestare blouri ; 3. a lua parte la o expozitie ; 4.
neasteptatA sisgomotoasA explozie de a aseza, a intoarce Inteo parte oarecare :
manic. a expune la spare ; 5. a supune la ac-
exploziv a. 1. Gram. se zice de con- tiunea unui agent, etc. : a expune la foc ;
soanele (p, b, d, t), la a cAror rostire 6. a face cunoscut, a explica limpede : a
aerul iese din gura deschisA cu o micA expune motivele unei cereri; 7. a pune
explozie ; 2. susceptibil de a face explozie. in pericol rovi expune vieata; 8. a le-
IIn. corp care, sub diferite influente, de- pAda in stradA : a expune un copil.
gajeazA o mare cantitate de gaz din care re- expunere f. 1. actiunea de a expune ;
zultA efecte de rupturA, de projectiune, etc. 2. dare de seamA expunerea unei doc-
exponent n. semn algebric pus d'a- trine ; 3. povestire amAruntitA expune-
supra unei cantitAti spre a indica la ce rea unui fapt ; 4. partea unei opere 11-
putere e ridicati, ex. 42 . terare in care se face cunoscut personajele
export n. mArfurile exportate. principalele circumstante de actiune ;
exporth v. a transporta afarA din tarA 5. pArAsirea unui copil in public. V. ex-
produsele solului sau ale industriei : a pozitiune.
exporta grone. extatie a. cauzat de extaz : transport
exportator m. cel ce exportS mArfuri. extatic.
expoziti(un)e f. 1. actiunea de a ex- extaz n. 1. transportul spiritului ab-
pune ; 2. locul unde se expiate: expo- sorbit in contemplarea unui lucru extra-
zitie universald, in care figureaza pro- ordinar sau supranatural erau dulci a-
dusele industriei si ale artelor din toate cele ore de extaz fi de gdndire Ga.
tArile. V. expunere. AL. ; 2. fig. admiratiune foarte vie.
expres a. bine determinat, formal : extaziet (refl.) v. a fi rApit de admi-
ordin expres. II adv. intr'adins. N m. me- ratiune, a ff In extaz.
sager insarcinat cu o misiune specialA. extensiune f. 1. actiunea de a se in-
II n. tren de cAlAtori cu mare vitesA. tinde extensiunea nervilor ; 2. Intin-
expresi(un)e f. 1. actiunea de a ex- dere, dimensiune: acest teren are rnultd
prima ; 2. ceeace exprima sentimentul extensiune; 3. desvoltare, aplicatiune mai
sau cugetarea expresiunea vocii ; 3. intinsA extensiunea unei legi, unei
vorba intrebuintatA spre a le exprima clauze; 4. largirea sensului unei vorbe.
expresiune proprie ; 4. mod de a fi, dis- extensiv a. care intinde: fortd ex-
pozitiunea trAsurilor fetei o expresiune tensive,.
plind de mdndrie ; 5. forma sub care extenuh v. a cauza o mare slAbiciune.
se prezintA o valoare : expresiune alge- exterior a 1. care e in afarA orna-
bricd ; a reduce la cea mai simplit ex- namentele exterioare ale palatului; 2.
presiune, a aduce o fractiune sau ecua- relativ la tArile strAine comert exterior.
tiune la cel mai mic numAr posibil. II n. 1. ceeace-i in afarA: exteriorul unui

expresiv a. 1. care exprimA bine ce oraf ; 2. tirile strAine: relatiunile noas

vrea sA spuie : gesturi expresive ; 2. tre cu exteriorul. adv. in afarA.
II

care depinge cu vioiciune o intentiune, exteriorizh v. a pune in afarA, a

un sentiment : fizionomie expresivd. projecta.
exprimai v. 1. a reda cu vorba, prin exterminh v. a distruge complet, a
cuvinte a-si exprima cugetarea; 2. a prApAdi cu totul : a extermina un popor.
manifesta prin actiuni sentimentul sau exterminator m. cel ce exterminA.
pasiunile ochii sdi exprimau recuno9- extern a. care apare In afarA, care
tin fa. vine din afarA boald externd ; Ministru
exprimabil a. ce se poate exprima. de externe, care reguleaza raporturile Ro-
ex-professo a. ca unul ce cunoaste maniei cu tArile strAine. II m. cel ce nu lo-
bine materia. cuieste in scoala unde frecventeazA cursu-
exproprih v. a priva pe cineva de rile, in spitalul unde face practica.
propzietatea sa cu indemnizare, mai ales externat n. 1. §coalS care primeste
pentru cauzA de utilitate publicA. numai externi ; 2, coal5 secundar5 de fete.
expulzh v. 1. a alunga pe cineva din- extirph v. 1. a scoate cu rAdAcinA cu
tr'un loc, dintr'o tartt, unde era asezat ; tot ; 2. jig. a distruge cu totul.
2. a exclude dintr'un loc, dintr'o socie- extirpator n. unealtA agricolA ce taie
tate ; 3. Med. a face sfi iasa umorile. rAdAcinile buruienilor.
expulzare f. actiunea de a expulza extra a. de calitate superioarA vin
lege de expulzare. extra.
expune v. 1. a pune sA se vazA : a extract, n. 1. substantA trasA dintr'alta:
expune meirfuri; 2. a aseza inteun loc extract de foibd; 2. ceeace se scoatc

www.dacoromanica.ro
 ext - 240 - fac
dintr'o carte, dintr'un registru : extract varsa afarA din canalele sale naturale:
de naftere; 3. sumar, analiza. sangele s'a extravazat; 2. fig. a face
extracti(un)e 1. 1. actiunea de a ex- sA treacA, a transmite.
(rage : extractiunea huilei; 2. fig. ori- extrem a. 1. care e tocmai la capAt :
gina : de obscurer extrachune. limita extrema ; 2. in gradul cel mai inalt :
extradare f. 1. actiunea de a preda u- caldurei extrema' ; 3. care merge prea de-
nui guvern strain, care Ii reclarna, pe unul parte, exagerat: e extrem in toate. U n.
din nationalii s'ai acuzati de o crima : 1. ceeace-i extrem: a trece dela un ex-
extradarea refugiafilor politici. trem la altul; 2. ceeace-i opus: extre-
extradotal a. se zice de averea sotiei mele se ating.
in afarA de zestre. extremitate f. 1. parte extrema, mar-
extrafin a. de o calitate cu totul su- gine: extremitatea ulifei ; 2. capAt, cApA-
perioara : ciocolatd extra find. taiu : extremitatea unei funii; 3. starea
extrage v. 1. a trage din : a extrage unui bolnav care e sa moarA e la extre-
mineraiuri din sol ; 2. a separa o sub- mitate; 4. ultima stare de nenorocire, de
stanta de alta printr'o operatiune chimicA : sufprintA: 5. pl. Anat. bratele i gambele.
a extrage zahar din sfecle; 3. a scoate extrinsec a. care vine din afara sau
dintr'o carte sau dintr'un registru: a ex- s'aflA in afarA: cauza extrinsecd.
trage un pasaj dintr'o opera; 4. Arit. exuberant a. prea abundant.
a cauta rAdAcina unui numar : a extrage exuberantif. supra-abundantA : o exu-
radeicina pdtrater sau cubica. beranfei de forfa.
extralegal a. in afara de lege. exult& v. a tresAri de bucurie.
extraordinar a. 1. cu totul neobis- ex-voto n. tablou sau obiect asezat in
nuit: conduitei extraordinare ; 2. bizar, bisericA, in memoria unei juruinte solemne.
ciudat. U adv. afarA din cale. ezità V. a sta nedumerit, a 1oviti.
extraurban a. ce-i earn" din oras, ezitati(un)e f. nedumerire, sovaire.
din centrul sau. ezofag n. canal care conduce alimen-
extravagant a. *i m. bizar, straniu. tele dela gura la stomac.
extravaganta f. fapta extravaganta, ezoteric a. se zice despre invatAtura
ciudatenie afarà din cale. secretA, pe care filozofii cei vechi o im-
extravazil v. 1. a iesi din vine, a se partasiau numai adept:ion

F m, a sasea litera a alfabetului. tecat mAmaliga. [Cf. ung. FAICALiN, lingurA

fill int. strigatul cand chemam o fe- de lemia
mere sau o fattl. [Scurtat din fata]. falealui v, 1. a mesteca cu fAcAletul ;

fabric(' v. 1. a face prin procedAri me- 2. a bate fasolea ; 3. fam. a bate: mi-a
canice: a fabrica postavuri, arme ; 2. sdrobit oasele..., parca's faceiluita AL.
a pune sti se fabrice ; 3. fin. a plAsmui : fAcator m. cel ce face : facdtor de
a fabrica o istorie. rele.
fabric(' f. stabiliment unde se fabricA fficfitura f. Tr, fermecAtorie. [T.
obiecte pentru comert : pref, marfei de face 11].
fabrica. fficiu n. 1. roata cu fusul vertical (la
fabricant m. cel ce fabrica sau pune 0 moara de munte) ; 2. risnita. [Origina
sa se fabrice. necunoscutA].
fabricare f. 1. actiune, mod de a fa- face v. (activ) 1. a crea: Dumnezeu
brica ; 2. rezultatul a cestei actiuni. a facut lumea; 2. a produce : via face
fabuli f. I. povestire alegorica ce con- struguri ; 3. a na§te : a fdcut un &hat;
tine un adevar moral sub valul unei fic- 4. a fabrica : fierarul face cuie ; 5. a
Iluni usoare fabulele ltzi Donici; 2.1u- construi : a face o casei ; 6. a forma: a
cru plAsmuit : e o tabula ; 3. pricinA de face un unghiu ; 7. fig, a compune : a
las: a ajuns tabula oragului ; 4. mito- face versuri; 8. a institui : a face spi-
logie : zeii fabulei. tale, fcoale ; 9. a alege : l'a facut Domn ;
fabulist m. autor de fabule. 10. fig, a numi, a porecli : l'a facut prost ;
fabulos a. I. plAsmuit : povestire fa- 11. a lucra, a executa : a face bine, rdu ;
buloasa ; 2. relativ la fabulA sau mitolo- a face cuiva, a-1 vraji, a-1 fermeca (expre-
gie timpuri fabuloase ; 3. fig. de ne- siune eufemistica, poporul evitand a num:
crezut: avere fabuloasei. vraja) : doard tu mi-ai feicut ceva, eel
Male/ m. bat sau lopAticA de mes- nu te mai pot uita POP. ; 12. a praclka

www.dacoromanica.ro
 fac - 241 - fal
o catierà : a face pe medic ; 13. a juca facturä f. 1. noti detailati de mAr-
un rol pretentios : face pe marele ; 14. furile vindute si de preturile lor ; 2. mo-
a aduna, a cistiga : a facut stare; 15. dul cum se execute- o operA de arta' :
a gati, a pregati: a face bucate, patul; muzica de o buna factura.
16. a cauza: a face bucurie, rusine; 17. facultate f. 1. mijlocul, puterea sau
a indupleca: l'am facia sá plece ; 18. a dreptul de a face ceva ; omul are facul-
incheia : a face pace. (neutru) 1. a tatea de a-fi exprima cugetarile sale
II

trAL a petrece ce mai Nei ? 2. a pre, prin vorbe; 2. aptitudine fizici sau mo-
tui : cat face ? 3. fig, a merita, a se cu- raM, talent : facultatea de a vorbi fru-
veni : nu face sa... II (reciproc) 1. a mos ; 3. diviziunea unei universititi si
deveni : tni s'a facut clufman; 2. a cA- corpul profesorilor Instircinati cu Inviti-
pate : i s'a fdcut foame, sete; 3. a se mintul superior, stiintific sau literar : Fa-
preface : se face ca nu ftie ; 4. a-ise cultatea de litere, ftiinfe, Inedicind,
arAta (in vis) : Tugulea visa un vis..., drept, teologie.
se !Ikea ca el era intr'o gradina fru- facultativ a. care se poate face sau
moasa hp. [Lat. FACERE]. nu (in opozitiune cu obligatoriu).
facere f. 1. actiunea de a face, de a fficut n. rezultatul facerii : 1. construe-
crea, de a produce; 2. rezultatul acestei tiune, executiune fdcutul caselor ; 2.
actiuni, creatiune, executiune : cartea Fa- ifermec, vrajA : parcel e un fdcut.
cerii, Geneza ; 3. nastere: o facere grea. faeton n. trisurii InaltA i usoarti pe
fachie f. Mold. mAnunchiu de tin- patru roate : in faeton de gala Em. [V.
diri ce se aprinde noaptea spre a atrage Phaeton].
pest. [Vechiu-rom. fachie, facile = lat. filfalug n, bucati cilindrici de lemn
FACULA V. fdeliel. cu care se muti pietrele morii and se
fachiol n. val : frurnosul ei fachiol fereci. [Origina necunoscuta
cu bibiluri aurite Bor.. [Ung. PATI'01.].fag m. arbore mare de pidure al anti
facial a. ce tine de fati nerv, mug- lemn servi mai ales ca combustibil, mat
chiu, unghiu facial. rar pentru mobile si unelte (Fagus sil-
facil a. usor, lesne. vatica). [Lat. luaus].
facilith v. a inlesni, a usura. fagadar m. Tr. birtas : mai cdrfmar,
facilitate f. inlesnire, usurinti. mdi fdgadar ! POP.
Mehl f. luminare groasa dintr'o funie ffigail6u n. Tr. birt ordinar, ospitirie
unsi cu risinA sau cu ceari. [FormA proastA : la umbra, la faigliddu POP.
literari abstrasi din fdclie]. [Ung. FOOADO].
facile f. 1. luminare lung de cearA ffigadueala f. promisiune (trecitoare):
care se arde la biserici: facile de veghe fagaclueala data e datorie curatd Rum
pe umezi morrninte En.; 2. fig. lumina' : ffigadui v. 1. a promite ; 2. refl, a
a viefi-mi trista faclie GR. Ar. ; 3. ilus- jurui : tofi credinciofii craiului... se fd-
tratiune: faclia ftiinfei. [Serb. numea. (v. gfiduise sd implineasca cu credin fa OD.
fachie): dubletul e acelas ca In beitaie, [Ung. FOGADN7].
batrilie)]. ffigacluinta f. 1. promisiune stator-
licher m. cel ce face *i vinde fade, nicA ; 2. juruinti.
fac-simile n. copie, reproducere exacti foga" n. 1. urmi adinci ce Iasi roata
de pe un desen sau de pe o scrisoare. unei trisuri ; 2. fig. directiune sau cale
factice a. 1. ficut sau imitat prin artA: de urmat ; 3. deprinderi Inuldicinate, ru-
piatra factice; 2. fig. ce nu-i natural: tin& [Vechiu-rom. vagaf = ung. vAcas].
durere factice. faget xi. pidure de fagi.
factios a. turburitor public. fagot n. instrument de muzici de suflat.
factiune f. 1. pazA ficuti pe rAnd de fagur(e) m. cuibul de ceari in care
soldatii unui post ; 2. partid ce cauti a albinele depun ouAle i aduni mierea.
turbura Statul, a dezorganiza societatea. [Lat. PAWS, de und fag (pL faguri) : forma
factor m. 1. amploiat care duce o- fagur e abstrasA din plural].
biectele transportate la destinatiunea lor: faiantà f. olirie lustruiti sau smil-
factor Za drumul de fier ; 2. Arit. fie- tuiti, intermediari intre olAria ordinara
care din cantitAtile carl se multiplici In- de pimint i Intre portelan.
tre ele spre a forma un produs ; 3. fig. faier n. fam. mustrare aspri, frecuss
fiecare din elementele cari concurA la un i-a dat un faier. [NemI. FEUER].
rezultat. faiibil a. care poate gresi.
factorie f. stabiliment de casi corner- faimä f. veste, renume: cu a gandi-
deli europeami In colonii. rilor lui faima EM. [Lat. rArtA].
factotum m. cel ce se ocupi de toate faimos a. de care s'a dus faima (in
Inteo cast!. sens bun sau riu). renumit.
L. $Aineanu.-Dict. Universal. 16

www.dacoromanica.ro
 fai - 242 - fam
fain a. fam. I. de cea mai build Ca- de sanie; 2. pl. Mold. lopAtelele vatale-
Mate; On fain; 2. frumos si bine fAcut: lor ; 3. piscul carului. [V. faith],
stofd faind; 3. fig. fin: Nina' idee C. ffileesc a. prAjinA fAlceascA, de intin-
[Nemt. FEIN]. dere& unei laId, dreptunghiu avAnd 4
fakinit 1. grAu mácinat, redus In pill- prAjini lungime si 1 prAjinA lAtime.
bere: fdind de secard, de orz, de po- falconet n. vechiu tun de foarte mic
rurnb. [Lat. FARINA]. calibru (aux).
fidnar m. cel ce vinde fAin5. [Lat. Pi-. fald n. Mold. fah: la pieptu-i manta
MARIUS], neagrd 'rt falduri ado adund EM. [Rut.
fäinàrle f. fabric5 sau depozit de (dia. FALL/ (V. tali).
ffiinos a. 1. de natura fdinei ; 2. aco- falenfi f. un fel de fluture de noapte.
perit cu Mina. [Lat. FARINOSUS]. falet n. od. echipaj: faleturi silivrele
faiu n. stold de rdatase neagr5 cu boabe AL. [Abstras din falaitad.
mari: rochie de faiu (= fr. faille). fálfai v. 1. a sbura In voia vAntului:
fakir m. un fel de pustnic penitent la ciocdrliile fillfdiau; 2. a se misca in un-
Indieni. dulatiuni: steagurile fdlfdiau. [Onoma-
Ialá f. rezultatul fâlinii (legitime sau topee ce imitA freamAtul aripilor In sbor:
exagerate) : 1. mAndrie mare, glorie: bat-- fall! falf![.
bath mari sant fala nafiunii; 2. paradA, fall v. 1. (in sens bun), a se lAuda; 2. (In
ostentatiune: o face de fald. [Slav HvALA]. sens peiorativ), a face paradA cu. [V, laid].
falaitar m. cAlAret ce preceda o tra- fahment n. starea unui comerciant
sura domneascA sau boiereascA : patru care InceteazA platile.
telegari cu falaitar C. [Ung. FELLAITAR falit m. cel ce a dat faliment.
(din nemt. vORREITERA. falnic a. care se fAleste (In sens bun);
falangai f. 1. corp de infanterie la cei mAndru, impunAtor.
vechi: falangd rnacedoneand; 2. orice falos a. care se fAleste (in sens alb
fel de trupe. II Anat. fiecare din oasele ltudAros, fanfaron.
cari compun degetele. falls a. 1. contrar adevArului: )stire
falanga f. od. 1. drug in care se prin- talsd; 2. neintemeiat: judecatd falsd ;
deau picioarele celui ce avea sA primeascA 3. discordant : notd falsd ; 4. mincinos:
falanga: o falangd '11 drum scotea, pe martur fals ; 5. imitat: diamant fals ;
drumeli pe top bdtea Pop.; 2. bAtaie cu 6. prefAcut om fals. n. 1. ceeace-i II

nuiele pe tàlpi, obisnuit5 la noi In vremea fals : a discerne falsul de adevdr ; 2.

Fanariotilor si destiintatA sub administra- imitarea unei semnAturi, alterarea unui
tiunea lui Kisselef. [Or. mod. FALANOAS]. act; a comite un fals. II adv. in contra
falanster n. asociatiune de lucrAtori adevlrului: a jura fals.
formAnd o comunA (in sistema lui Fou- lads a, fals. [Nemt. rmsce].
rier). V. Fourier. falsar m. cel ce comite un fals.
falansterian m. partizan al doctrinei falsifich v. I. a contraface sau imita
sociale a falansterelor. ceva cu intentiunea de a Insela : a fat-
falbalei (farbare) f. garniturA la ro- silica un contract ; 2. a altera prM a-
chi, compus5 din fAsii de stofA tivite mestecare: a falsifica vinul.
adunate In creturi. [Fr. FALBALA printr'un falsificare f. 1. actiunea de a falsifica;
intermediar rusesa 2. lucru falsificat.
fader& f. 1. fiecare din cele dou5 bu- falsificator m. cel ce falsificA.
cAti osoase i recurbate in cart stau infipti falsitate f. 1. caracterul lucrului fals;
dintii i mAselele: a da fdlci, a mAnca 2. fig. prefacere fAtarnicti.
cu Ilcomie ; 2. partea fetei dela tfimple 41 fait n. cut5 ori incretiturti (la rochi,
ochi pAnA la bArbie: cu o falcd in cer haine). [Nemt. FALTE].
(si cu una pe parndnt), cu o repeziciune falltui v. a Indoi coalele tipirite spre
supraomeneascA (asa cum umblA sme- a le brosa sau lega. [Nemt. FALZEN].
oaicele in basme) ; 3. prin analogie, despre famelic a. flAmAnd.
cracii dela furca carului, despre betele famklie 1. pop. familie: famelie grea
verticale de care atArna vatalele rAsbotului CAR.
de tesut, etc. [Falcd e pentru falce (cf. famen m. eunuc: niste rdi i nista
salcd i salcie) = lat. FALCEM, coma% apli- fameni En. [Macedo-rom. feamen, fame-
catA fAlcii din cauza formei sale recurbate]. iesc, efemeiat = lat. *FEmms].
falcaritit f. durere de fAlci (la prunci). familiar a. 1. firA ceremonii, ca In
falce f. mAsurA veche de suprafatA de familie: a fi familiar cu cineva ; 2. ce
2880 stj. p. pentru Moldova (=14.32 m. p.). se Vie din deprindere: scrima ii este
[Lat. FALCEM, coas5: lit. cantitatea cositii]. familiard ; 3. cu totul simplu: sti/ fa-
fidceit f. 1. telt:4 de rAzimat: fälcea miliar.

www.dacoromanica.ro
 fa m 243 - fap
familiaritate f. I. mare intimitate ; En.; fig. vesela fanfard ce buciumd
2. manierà liberá 1 familiarA. prin nouri frumodsa prinuivard AL.
familiarizii v. a (se face) familiar, de fanfaron a, lAuclAros, palavragiu.
aproape cunoscut. fanfaronadfi f. palavre.
familie f. 1. toate persoanele de acelas fanion n. steguiet, servind la aliniere.
sange, ca copii, frati, nepoti: membrii filnoasal f. masinA de uscat fanul: se-
unei familii ; 2. rude cari locuiesc Im- cerdtori, cositoare, fdnoase GificA (= fr.
preunA ; a trdi in familie ; 3. grup de faneuse).
natiuni sau limbi de aceeas origins : fa- fanon n. lame cornate cari garnisesc
milia indo-europeand; 4. Gram. vorbe falca cetaceelor ; fanoane de balend.
derivate din acelas radical : o familie de ftintiinal f. I. nut cu cumpAnA ;
cuvinte; 5. In istoria naturalA reunire de 2. locul unde curge apt!: 3. clAdire pe un
genuri cari au oarecari caractere comune. asemenea loc ; fdradnei monumentald ;
familist m. om cu familie onoarea 4. fig. documente, texte originale: fan-
mea de familist CAR. tdnile istoriei ; 5. nume dat cosului de
ian n. iarba. cositA l uscatA la soare fum al unei case tArAnesti. [Lat. (AQUA)
servind de nutret vitelor. [Lat. mica pomANA = clasic PORTEN].
fanal n. felinar mare: ca fanal purtat hintilinar m. constructor de fantane,
de valuri pe a mdrilor cdmpie GR. AL. fântânicá 1. rang la piciorul vitei.
fanar ri. 1. Mold. felinar; fanarele de fantasmi f. fantom A: fantasme upare
pe ulifi AL. ; 2. prisnelul unei mod de ici-colea trecdnd Bot. fantasma mor-
vant (asemuit luminei sovaitoare a fana- fii sboard pe a mea 'nchipuire AL.
rului). [Turc. PARAR (v, tenet)]. fantasmagoric a. ce tine de fantas-
fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde magorie.
fanarele : fanaragii cari strigau regu- fantasmagorie f. 1. spectacol ce con-
lat raita NEM. [Turc. FANARDJI]. sista a face s'aparA la intuneric figuri cari
fanaragiu m. fanariot (ironic) : pe parca s'apropie sau se depArteazA ; 2. fig.
cdnd Domnii greci cei fanaragii AL. efect produs prin mijloace amAgitoare.
fainairie f. surA de fan. fantast m. om cu fantazii, bizar.
fanariot m. 1. Grec nobil, orignar din fantastic a. himeric, imaginar: vad
Fanar; 2. Domn grec (dela 1716-1821); trectInd in sbor fantastic a poveftilor
3. fig. ipocrit, viclean. II a. fanariotic. minuni AL.
[Gt. mod.]. fantaxi v. fam. a se fuduli, a se arAta
fanariotic a. relativ la fanarioti. cu falA : am fantaxit cu tualetele la
fanariotism n. 1. sistema de stapa- baluri AL. ian sci mai fantaxesc i eu
nire a Domnilor fanarioti epoca fana- prin tang AL. [Gr. mod.].
riota Incepe In Muntenia dela Nic. Ma- fantazie f. I. imagingiune capritioasti;
vrocordat (1716) si tine paria la Al. Sutu 2. vointA trecatoare; 3. lucru de podoabA
(1821), iar In Moldova cu Nic. Mavrocor- articole de fantazie; 4. Muz. variatiuni
dat (1711) panA la loan Sturdza (1821); pe o temA ImprumutatA dintr'o opera :
2. caracterul fanariotului. fantazii de Mozart.
filnat n. loc cosit l fAcut fan, livede fantazist a. capritios, bizar. i m. scrii-
pentru cultivarea fanului. tor, pictor care urmeazA mai mult capri-
fanatic a. 1. care Impinge la exces zelul tiul au decat regulele artei.
religios ; 2. fig. care se pasioneazA foartefante m. 1. una din figuri In jocul
pentru un partid, pentru o parere, etc. cArtilor; 2. fig. tAnar Infumurat: fanli
fanatism is. I. zel execesiv pentru ale de provincie. [It. PANTE, printr'un inter-
religiunii ; 2. aderare indArAtnicA i vio- mediar grec modern].
lenta. fantomili f. 1. vedenle de noapte, sta
fandango m. 1. dant spaniol insotit fie: lumea nu mai crede in fantome ;
de castaniete ; 2. arie dupa care se joacA. 2. aratare desartA, aparenta : o fantomd
fandasios a. fam. Infumurat un fan- 'ncornorata GR. AL. ; 3. himerA ce se
dasios Ii fdcuse chipul sau de piatrd formeazA In spirit (= fr. fantame).
Isp. [Gr. mod. FANDAS(A, fantaziel. fapt n. I. lucru (dent, act: afa-i lap-
fandosealii f. I. Infumurare; 2. pl. illi; 2. intamplare de povestit faptele
nazuri, fasoane. sunt materialul istoriei; Faptele Apos-
fandosi v. 1. a se gAti; 2. a face na- tolilor, carte scrisA de St. Luca $ i coprin-
zuri : de I nu pa mai fandosifi acum zand istoria crestinismului dela InAltarea
ISE.. [V. fandasios]. (33) panA la sosirea St. Pavel la Roma
fanfarà f. arie executatA din trambite (63) ; 3. adevArat, real : e fapt; 4. facere,
si cornuri, muzicA militarA : in sunete Inceput : faptul zilei se aprinde pe a
de fanfare trace oastea lui intreagd dealurilor frunte AL. ; fig. in lapin! yin

www.dacoromanica.ro
 Rap - 244 - far
al viefil ne pare drumul lung AL.; 5. farfurie f. 1. portelan : mozatcuri de
vraja, farmec, in special boala ce poporul far furie AL.; 2. taler de portelan. [Turc.
crede Ca o capata cineva rand i-o arunca mamma, portelan de China].
dusmanul in cale: sArni arunce fapt pi farfurier m. negustor de obiecte de
urci POP. desccintec de fapt. [Vechiu- porfelan.
rom. fapt = lat. FACTUM: pentru sensul 5, faringe n. V. farinx.
v. face]. faringitli f. inflamatiunea farinxului.
faptii 1. fapt determinat, actiune: nu farinx n. parlea superioarli a ezofa-
vorbe, ci fapte. [Lat. narA, (pl. din PAC-- gului.
rum), luat ca singular]. fariseic a. dupa caracterul fariseilor.
fápta m. cel ce face sau executa ceva. fariseism n. 1. caracterul fariseilor ;
filptui v. a face (in sens rau): fdp- 2. fig. ipocrizie.
tuit-am mune rele AL. fariseu m. 1. membrul unei secte ju-
fitptuitor m. cel ce faptuieste. daice care facea parada de pietate exte-
ffipturi f. 1. rezultatul facerii, fiinta, fig. ipocrit: cu fariseul cel
rioara ; 2.
creatura : tot omul fuge, toatd fclptura fdfarnic CR.
se ascunde AL.; 2. mod de a fi, forma : firma v. (poetic) a farama: vdrdul
frumos la chip fi la fdpturd AL. [Lat. o creangd farmd Es.
medieval FACTURA (in sens de CREATURA)]. farmaceutic a. relativ la farmacie :
far n. 1. turn luminator pe coasta ma:1-H ; preparafiune farmaceuticci. farma-
II

fig. uncle luna 'si aprinde farul tainic ceuticii f. partea medicinal care trateaza
de lumina AL.; 2. fig. calauza. despre medicamente.
far& prep. 1. indica o privatiune: fdrd farmacie f. 1. arta de a prepara d
ajutor; 2. o exceptiune: fdrd numai. de a compune medicamente: a studio
[Lat. FORA. farmacia; 2. spiterie, locul unde de se
faradelege f. fapta nelegiuita, crima. prepara, se conserva si se vand ; 3. pro-
[Modelat dupti slay. BEZARONIIE (v. baza- fesiune de farmacist ; 4. colectiune de me-
conic)]. II a. criminal: era om far-tide- dicamente.
/0e CR. farmacist m. spiter, cel ce practica
farafastic n. Mold. 1. pl. mofturi farmacia.
m'am sdturat de toate farafasticurile farmacopee f. tractat despre arta de
d-tale AL. ; 2. pl. dichisuri femeiesti ; 3. a compune medicamente.
Tr. horbote. [Origina necunoscutaj. farmazoanli f. Mold. vrajitoare fata
firämit a. a face ffirilme. [Abstras din mi Rof-Impdrat este o farmazoand
kirdind]. cumplita CR. [V. farrnazon].
fàràmä 1. 1. bucatica foarte mica : farmazon a. 1. pop. francmason ; 2.
o fcirdmd de paine ; 2. particele ramase fig. panglicar, siret (sau cel ce face pe
din ceva spart; fdrcime de oald; 3. fig. siretu). [Rus. FARMAZON6 (din fr. franc-
parte foarte mica : o fdrcimd de speranfd. macon); francmasoneria, foarte raspan-
[Cf. lat. FRAOMLNI. dita sub Caterina II I Alexandru I, fu in-
fitriimatura f. rezultatul faramarii, bu- trodusa la finele sec. XVIII in Moldova,
catS faramata, particica riimasa : foirdmd- unde dobandi un sens nefavorabil din
turile ospcilului. cauza apucaturilor misterioase ale mem-
farimicios a, ce se poate lesne farama brilor acestei societati secrete (la care se
faritmith v. a face mici farame, adaoga analogia vorbei cu farmec); de
faraon m. 1. porecla (iganilor pe cari aci acceptiunea de vrhjitor (v, farma-
)oporul ti crede originari din Egipt (v, zoanci) si de scamator].
ighiptean); 2. un fel de joc tn carti, la farmazonie f scamatorie, vrajitorie.
el cu stosul : si-a pierdut starea in cdrfi farmec n. 1. formula sau operatiune
:uctind faraonul AL. U a se zice de o magica : farmecele sunt leacuri &The ;
varietate de pere: pere faraoane. [Dela 2. fig. efectul magiei, atractiune irezisti-
raraon]. bila: farmecul frumusefii; 3. destatare :
ffiras n. lopatica de strans gunoiu : dulce farmec a viefii cdlcitoare AL. [Lat.
drape de tinichea. [Turc. FARA§]. vulg. PHARMACUM. leac i farmec, medicul
farbarà f. V. falbalà. 51 vrajitorul fiind una 1 aceeas persoana
fardh v. a se sulemeni (= fr. larder). (v. vraciu)].
farfarh adv. si m. 1. Incoace si incolo: famiiy.Mold. V. fornal:dascalul Ior-
a urnbla far,'ara; 2. toaca-gura. [Turc. dache, fdrnclitul dela strana mare CR.
I 1RFARA]. farniente n. neocupatiune, lane: dolce
farfasit a. Mold. moftangiu : mango- farniente.
sifilor i farfasifilor1 [Originh necunos- farsi f. 1. plash' de teatru care ne face
cuta]. sa petrecem prin critica exagerata si ri-

www.dacoromanica.ro
 far - 245 - fat
dicula a vitiilor; 2. imitatiune ridicula a fason n.1. modul cum un lucru e fa-
unui lucru nobil ; 3, fapta glumeata, festa, cut.,..si forma ce i se da: fason de haired ;
pozna. 2. pl maniere ceremonioase; 3. pl. lam.
f rsor m. I. care joaca numai farse ; nazuri (= ft. facon).
2. caraghios. fasona v. 1. a da un fason, o forma
farta f. se zice de un copil mic i ne- particulara: 2. fig. a forma spiritul.
astamparat: o fdrfd de copil. [V. fata]. !fast n. lux maret.
fartai v. a umbla de colo Ora colo fastac I int. ce imità sgomotul unui
fãrà rost. [V. fatal]. corp care se agita : svdc! in dreapta,
arta( n. sfert oiu munci mai mult fastac! in stanga ISP. [Onomatopee].
un fartal peste ncirniezi POP. [Ung. FER ffistic m. Mold. V. fistic.
TALY = nen* Viertel]. V. ferdelii. fistaci (refl.) v. a-si pierde cumptitut
firtat m. tovaras intim, frate de cruce: a se turbura : se fastdci si se ameti
la lucru acum, fdrtate! AL. [Lit. infra- cdnd se vcizuinconjurat de o multime
tit: vechiu-rom. a se inf.:31161i, a se face de fume ISP. [Lit, a se face verde-galben
Intl de cruce]. ca fisticul (Mold. fdstdc), precurn sino-
fartog a. Mold. neastamphrat, sglobiu: nimul sáu sfecli Insemneaza lit, a se face
cu copila cea farfoaga AL. [V. farfdl. rosu ca sfecla].
faga f. 1. fasie de panza cu care se faste n. pl. 1. table cronologice, la
Inconjura de mai multe ori trunchiul si Romani: faste consulare; 2. fig. anale
picioarele copilului infasurat in scutece ; fastele monarhiei.
2. fig. pruncie: fl cunosc Inca din fasd. fastidios a. plicticos.
[Lat. FASCIA]. fastuos a. care desfasura an lux excesiv.
fisii v. 1. a sforai (din nas); 2. se zice fit m, 1. copil, baiat: felt si fete; 2.
de sgomotul ce fac in foc lemnele umede. fiu, fecior fdtul melt! se inchind cii
[Onomatopee]. smerenia unui fat de Domn cuvios OD.;
falai v. a lace un sgomot confuz, a 3. copil In pantecele mamei. [Lat. FETUS].
suera incet (vorbind de frunze, baffle, fath v. 1. a naste pui, vorbind de ani-
matase): i cununi de flori uscate fa- male; caprele au fdtat; 2. fig, a pro-
sdiesc amirosind En. [Onomatopee ce duce (ironic): a Nita niste stihuri schi-
imita freamatul frunzelor Ms.! fag. lcivoase NEU% [Lat. siri-AriE].
fasce a. pL legatura de nuiele a lic- fata f. 1. copila, fecioara (in opozitiune
torilor romani. cu bdiaf); 2. WA' nemaritata : a rdmas
fascicular' f. fascioara. fatd mare; 3. pop. fiica: fatd de im-
fascini v. a fermeca. pdrat; 4. servitoare: fatd in casd. [Ve-
fascioari f. parte dintr'o carte ce se chiu-rom. featd= lat. FETA].
vinde separat. faira f. 1. partea anterioara a capului;
fascism n. guvern dictatorial, instituit 2. persoana : in turnul mare unde zac
In Italia dela 1922 spre a se opune exce- fete domnesti POP. ; fete bisericesti, preoti,
selor anarhiste si a realiza reformele ne- diaconi, arhierei; 3. prezenta; in fate mea,
cesare pentru refacerea economici a Orli, la fate locului; 4. lature anterioara
fascist m. partizan al fascismului. feta casei; 5. suprafata feta math; 6.
ffitscMii f. Mold. putinica in care se partea exterioara a unui object; fata de
tine unt, branza, etc. [Rut. FASICA (din pernd, de rnasd; pe fata, deschis ; 7.
nemt. Flisschen)]. partea unei monede cu efigia ei : dos ori
fisie f. 1. legatura lungareata : o fasie tufa; 8. coloare : a schimba fete, fete,
de pdrizci; fig. o fdsie de lumina, de a da o fata ; 9. paginA a citit cdteva
imagini; 2. petec de pamant: cu o fdsie fete. [Lat. FACIES ; sensul 2 a fost modelat
tot n'avem mosie PANN. [Der ivat din fasd]. dupi sinonimul obraz]. II adv. prezent
faqina f. manunchiu de nuiele cu cari faptele sunt fatd. V. fetele (de a).
s'astupa santuri, se repara drumuri, etc. : ffità 1. 1. peste marunt, numit obisnuit
cu scan i cu fasine AL. (= fr. fascine). svarluga : o MI6 de peste ISP. ; 2. copil
fatinet a. sglobiu. [Origina necunos- ce se agita necontenit o filo de copil ISP.
cutid. [Abstras din fatal].
fasole f. 1. planta din familia legumi- ffitaciune I. 1. mid fatatl Cu ma.-
noaselor, originara din America de Sud, ciunea sd pldteascd stricdciunea PANN ;
se cultivii pentru trebuinte culinare (Pha- 2. a doua anitura a tarinei sore a nu se
.seolus); 2. teaca sau pastaia ei din care invartosa pamantul si a se acoperi cu
se fac bucate. [Rus. ;wool. Ward. [Derivat din fata].
fasoli v. fam, a face fasoane eu fatada 1. I. partea dinainte a unei
m'as fasoli ca o madam() AL. [Din fa- case ; 2. partea uncle este intrarea prin.
sole, alteratiune populara din fasoane]. cipala. [Duna fr. façade].

www.dacoromanica.ro
 Ifil - 246 - fee
falai v. 1. a da din coada (primitiv dupa interpretarea populara : luna fiera-
despre caini) iepurele incepu sà. se rilor (de unde Faur), cart pregatesc u-
fdeascd ISP. ; 2. a se agita in miscari neltele de area
vii, repezi, fOnomatopea fauri v. 1. a bate fierul alte metale
fatal a. 1. care trebue neaparat sa se spre a le da o forma : a f6uri lanfuri ;
Intample, de care nu se poate scapa : 2. fig, a plasmui. [Lat. FABRIRE].
termen fatal ; 2. fig. funest, dezastros. fauriste f. fierarie deschise ufa f6u-
ffitalau m. 1. feta mare si greoaie ; ristii ISP.
2. baiat ce seamana mai mult a fat& [De- favoare f. 1. semn de buna vointa,
river analogic din fatal. protectiune speciala : a mistiga favoarea
fatalism n. doctrina care atribue des- unui principe ; 2. trecere, putere de care
tinului totul i neaga liberul arbitru. Cre- se bucura pe langa cineva : om in fa-
dinta in fatalitate e adanc inradacinata voare.
in poporul nostru, care o rezuma zicand : favorabil a. avantajos : ocaziune fa-
asa i-a fost set fie, expresiune care se vorabild.
apropie mai mult de fatalismul oriental ; favoriza v. 1. a trata cu o bunavo-
dar conceptiunea despre Ursitoare poarta inta particulara, a protege; 2. a secunda, a
caracterul pagan al Destinului antic (v. fi favorabil noaptea favorizd fuga lor.
scrisd l ursitoare). favorit a. care place mai mult : au-
fatalist m. cel ce crede In fatalism. tor favorit. U m. cel ce se bucura de
favoarea cuiva : favoritul regelui.
fatalitate f. 1. destin inevitabil ; 2. ne-
favorite n. pl. stuf de barba ce creste
cesitatea ce rezulta din natura lucrurilor.
Fata Morgana f. (4(Zina Morgana)), pe fiecare parte a fetei, dela ureche la
fenomen de resfrangere a stratelor atmos- barbie.
ferice care face s'apara In aer imagini de favoritism n. influenta sau puterea
coloane, coline edificii.
1 favoritilor.
fatare (fatar) f. si n. fata ariei : mcind favoritor a. care favorizeaza : frnpre-
iepele d'asupra fafarulut POP. [Lat. jurdri favoritoare Bk.c.
FACIALIS1. falai f. 1. fete diferite ce prezinta luna
fatiirie f. ipocrizie : .sunt .sdtul de a- Intr'un period de 29'/2 zile ; 2. fig. schirn-
tdta fdfarie OD. bare succesiva : fazele boalei.
ffitarnic a. cu doua fete, ipocrit. fazan m. pasare din ordinul galina-
ffitárnici v. a se preface : se f6f6r- ceelor, cu penisul mAndru i cu carnea
nici ca cum n'ar sti nimic Bk.c. foarte cautata.
ffitarnicie f. fatarie. febra f. numele stiintific al frigurilor :
filtaloara f. MO de peste: a prins febr6 tifoidd.
cdteva fdgisoare Rum. febrifug a. si n. care combate fri-
fatetiii f. fate, mica : diamant cu fa- gurile : antipirina l chinina sunt fe-
fete (= fr. facette). brifuge.
fat-frumos m. eroul povestilor poPu- febril a. I. ce tine de friguri ; 2. fig.
lare, rapuitorul de monstri i mantuitorul exc esiv, dezordonat : o ardoare febri16.
fetelor de Imparat : fefi-frumosi cu pdr febrilitate f. fig. ardoare excesiva.
de aur Err. [Lit. fecior frumos]. Februarie m. a doua luna a anului,
fatidic a. care descopere vointa des- numita de popor Biurar sau luna lui
tinului stilt a fatalititii. Faur. ($1 Fevruarie : de origina slavo-
fatis adv. pe fat& greacal.
fat-logolat m. fat-frumos : fat-logo- fecial m. preot roman care consacra
fete, cu netede plete, cu Oral de aur AL. prin anumite ceremonii declaratiunile de
fatul v. 1. a netezl, a lustrui ; 2. fam, rdsboiu l tractatele de pace.
a bate : ii mai fâfuird, il mai trudird fecioara f. I. fata cu totul nevino-
ISP. [Lit, a da o feta frumoasa]. vata : Sfanta Fecioard, Maica Domnu-
fatuitate f. vorbire i purtare insipid& lui ; 2. unul din cele 12 semne ale zodia-
fatuitoare f. randeaua de fatuit a zi- cului. [V. fecior].
darului i tamplarului, fecior m. 1. fiu : Doamna n6scu doi
fauna f. 1. totalitatea animalelor unei feciori; 2. flaciu : fecim de steam, fe-
tart ; 2. opera ce contine descrierea lor. cior de bani-gata ; 3. sluga : fecior in
faur rn. 1. mester fierar : timp, al lu- easel ; 4. soldat : feciori de oaste. [Lat.
mii four ; 2. fig. plfismuitor : four *FETIOUTS (din FETUS ; v. fat.). a. fecio-
II

de cdrciocuri AL. [Lat. FABRITh]. II a. mes- resc (poetic) : mu pustiuri scdntetazdi

ter : sd prindefi o cofofarzei faurd ISP. sub lumina ta fecioar6 Em.
Faur m. V. Faurar. fecioresc a. 1. de fecioara sdn fe-
:

Faurar m. Februarie. [Lat. FEBR(U)ARIUS ; cioresc ; 2. de fecior : port fecioresc.

www.dacoromanica.ro
 fee 247 fen
feciorie 1. 1. stare de fecioarA ; 2. fig. 2. betisor cu o carpa la un capat cu care
curatenie, nevinovatie. taranul unge osia carului : muia felestio-
feculä f. praf alb ce se scoate din cul in strachina cu dohot CR. [Pare un
amidon si din cartofi. compromis intre felezdu i sleftoc].
feculent a. ce confine feculA. felezhu n. maturica rasfirata i lunga
fecund a. care produce mult : sol fe- in coada, sau tarn din nuiele de mestea-
cund ; fig, spirit fecund. can cu o coada lunga, de curAtat gunoa-
fecund& v. a face fecund, productiv. iele graului vanturat. [Ung. FRLEV5].
fecunditate f, calitatea celor fecunde, felezui v. 1. a matura cu felezaul ; 2.
aptitudine de a produce. a agita coada (vorbind de cal sau iapd).
fedeles n. 1. butoias oval in care ta- felibri m. pl. nume ce si-au dat poe-
ranii pun apá sau lapte acru : cu fede- tii din noua scoala proventala, fundatA
les in spate AL. ; 2. un tel de hora ta- de Mistral.
raneasca. [Ung. FEMMES, capac]. adv. felibrij n. scoala literara intemeiata In
II

teapan (ca un fedeles) ii legard fede- Proventa de Mistral pentru mentinerea

les ISP. proventalei si a dialectelor sale.
federal a. ce tine de o con federa- felicith v. a complimenta pentru un
tiune : consiliu federal. eveniment fericit.
federalism n. sisternfi federativA. felie f. bucata taiata cam subtire : felie
federalist m. partizan al federalis- de pcline. [Gr. mod. FELI].
mului. felinar n. cutie de sticlA in care se
federat a. si m. care face parte din- pune o lumina la adapostul vantului.
tr'o federatiune. [ turc. PENAR (cu epenteza unui 1); v. tartar].
federalaun)e f. alianta politicA de feliu n. Mold. V. fel.
State. feliusag n. Mold. fel, fire: adorrni
federativ a. constituit Inteo federa- cerbul cu ochii deschifi, cum i-i feliu-
tiune : Elvefia si Statele-Unite sunt re- §agul CR. [Tras din feliu cu ajutorul u-
publid federative. nui sufix analogic (cf. rdmdfag)].
federweis n. praful din steatita, in- felon n. vestmant bisericesc (numit
trebuintat pentru prafuirea pe dinanntru p sfad) in forma Lund con trunchiat, ce
a Incaltamintelor si a manusilor. preotul Imbraca la leturghie peste stihar.
fee f. zina (In basmele popoarelor ro- [Gr. mod. FELOza].
manice). felonie f. revolta vasalului in contra
feeric a. 1. relativ la fee: credinfa suzeranului salt, tradare numind orice
in sufletu-mi pusese povestile-i feerici lovire piezifd felonie AL.
En. ; 2. minunat, care pare sivarsit de o feluch f. corabioara lunga i ingusta,
fee : spectacol feeric. obisnuita pe Mediterana.
feerie f. 1. piesa de teatru in care a- felurime f. tot felul, varietate.
par vrAjitoare sau fee ;2. fig. spectacol felurit a. de tot felul.
feeric : peste a noptii feerie se ridicd fetnele f. I. soata omului ; 2, cea care
mandra fund En. e sau a fost mAritata. Wechiu-rom. fd-
fel n. 1. mod, chip : ce fel ? altfel ; meaie, familie (ca i in macedo-romana):
la fel, asemenea ; de fel, niciodcum ; 2. asa meargi la besearecA cu toata fo-
specie, varietate : fel de fel de oameni ; meaeal. (Legenda Duminecei, 1600) = lat.
3. neam, origina : de fel e din Ardeal ; FAMILIA : in limba moderna s'a restrans
4. obiceiu : noi ne hiceam felul asa sensul la reprezentantul ei femeiesc].
cafe odatd CR. [ling. FEL]. femeiesc a. privitor la femeie.
felcer m. chirurg, mai ales militar. femeiusch f. 1. (ironic) femeie; 2.
[N e mt. FELDSCHERER]. partea femeiasefi la animale.
feldmaresal rn generalisim, in ar- feminin a. 1. femeiesc ; 2. Gram. dt
mata austro-ungara, germana i engleza. genul feminin.
feldspat n. piatra Mira compusa din femur n. Anat. osul coapsei, fluierul
aluminiu, siliciu si potasa. piciorului.
felegean n. ceased micii fled toartA fener n. Mold. fanarul morii. [Turc
1I pusa pe un suport numit zarf : fele- FENER, felinar (v. fanar)].
gene de small cu zar/uri de sdrmti OD. fenic a. se zice de un acid obtinut prin
Rum. FILDJANI. distilarea gudronului de huila i intre-
felendres n. un tel de postav: ca- buintat, in disolutiune, ca dezinfectant.
poate de felendres OD. [Nemt. FLANDRISCH, feniz m. 1. pasAre fabuloasa despre
postav de Flandra, printr'un intermediar care se credea ca renaste din cenusa ei ;
unguresc]. 2. simbol al nemuririi ; 3. fig. fiintE su-
felestioc n. Mold. 1. fitil pentru opait ; perioara, unica In telul el.

www.dacoromanica.ro
 fen - 248 - fer
fenol n. alt nume dat acidului fenic. o sabie cu o multime de dinti (Pristis
fenomen n. 1. ceeace apare In aer : antinuorum); 4. plantA cu frunze ovale
fenomene electrice; 2. fig. lucru ce sur- insotite de stipuli lanceolati (Helianthe-
prinde prin noutatea sau raritatea sa. mum). [Ung. FORAsyrO].
fenomenal a. 1. relativ la un feno- ferestruie f. fereastrA micA, la o ply-
men; 2. fig. surprinzator, uimitor. pita sau pe acoperisul casei.
fenomenalism n. sistema filozofica ferfin m. Bot. Tr. vazdoaga. [Origina
dupa care ideile noastre coprind numai necunoscuta].
aparentele lucrurilor in sine, pe and lu- ferfenith 1. Mold. sdreanta. [Poate in
crurile Insesi raman necunoscute. legatura cu ferfdn].
fenomenologie 1. reprezentarea dife- ferfenitos a. Mold. sdrenteros : cat
ritelor grade de desvoltare ale cunostintei era de ferfenifos CR.
(in filozofia lui Hegel). feril v. 1. a protege : o feria de lovi-
ferber n. un fd de joc in earth a juca turi; 2. a prezerva: fereascd D-zeu ! 3.
un ferber. [Nernt. a se da laoparte spre a evita o lovire:
ferches a. dichisit, scos din cutie. [Ab- fereste-te ! [Origina necunoscuta].
stras din terchezun. ferice a. fericit (cu o nuan(A solemnA
ferchezui v. a gati, a dichisi: curd- sau ironicA): ferice de tine! [Lat. FELICEM].
fitd si ferchezuitd ca o mireasci Isp. II 1. noroc: batd-te fericea I
i-au ferchezuit frumos CR. [Cf. ung. ferici v. 1. a face fericit; 2. a se crede
FELEENDOENT]. fericit.
ferdelia f. Tr. banita. [Sas. FYRDEL (din fericire f. 1. stare de multumire de-
nemt. Viertel)]. V. fartal. plinA ; 2. Intamplare fericitA, sansA.
fereastrii I. deschizatura In peretii fericit a. 1. care se bucurA de fericire:
easel prin care intrA lumina si aer. [Lat. orn fericit; 2. care face placere, bucurie:
FENESTRAI. intdrnplare fericitd; 3. cel ce se bucura
ferech v. 1. a garnisi cu fier, a strange de fericirea cereascA : fericitul intru a-
In cercuri de fier ; 2. a Imbraca cu fier mintire.
sau cu alt metal: icoana era ferecatd ferit a. adApostit, pAzit.
cu argint; 3. a inlAntui, a lega in genere: term a. statornic, hotarit caracter
cdrufa era ferecatd cu teie CR. [Lat. term.
FABRICARE]. fermi 1. movie luatA in arendA cu c1A-
ferechturii 1. I. garniturA de fier: fe- dirile trebuincioase pentru exploatarea ei;
recdtura Evangheliei; 2. zimtii mone- ferma-model, scoala agricola in care se
delor. pune In practIca noile inventiuni relative
ferece f. Bot. V. feregii. la agricultura (= fr. ferrne).
feredeu n. Mold. baie de scAldat fermech v. 1. a lega prin farmec, a
amid de parc'am intrat in feredeu A. face de dragoste; 2. a Manta: vederea
[Ting, FER.ED8]. ei l'a fermecat. fdrmeca =lat. vulg.
feredui a. a Imbaia : porunci s'o fe- PHARMACARE].
reduiascd ISP. fermecat a. legat prin fermece.
feregit f. planta ale aril facile sunt fermecitor a. care farmecA sau M-
in forniA de secere si pe margine cu dinti anta : frumusefe fermecdtoare. II rn .
ascutiti-spinosi ca dintii ferestrAului (Po- cel ce face fermece.
lypodiurn). [$i ferece = lat. nuclei]. fermecitorie 1. operatiunea ferme-
feregeh 1. I. hainA larga bolereasca din catorului, magie.
saiu de Angora : vara boierii purtau fe- fermeneh f. 1. od., scurteica cusuta
regea i iarna cantos &ilea; 2. mantila cu fir, cu sau fArA blanA (se purta de
de varA din stofa usoara: cu feregele ei boieri In timpul verii): boierii cei mari
binisuri de buhur OD. ; 3. (neologism) purtau vara fermeneaua scurtd Grimm
val de cadana: pe frunte acoperitil cu 2. camizol de atlaz al cocoanelor : Ar-
o feregea subfire AL. [Turc. FEREDJA]. ghira purta o fermenea de catirea nea-
ferentar m. od. soldat din pedestri- grd Fa.. ; 3. azi, in Muntenia, scurteica
mea wadi: ferentarui ager i cu lunge,* tAraneascA ce acopere numai pieptul IC
chicd Bor.. [Indirect din lat. tvaermelus]. bratele. [Turc. FERMENe].
fereshu n. Mold. ferestrau. [Ung. Fa- ferment n. I. substantA organica care,
unal. pusA In atingere cu o alta, o descompune ;
ferestritu xi. 1. unealta cu o lama din- 2. fig. ceeace face sa nascA, ceeace hare-
tata de WI spre a tAia si prepara lemne: tine pasiunile : ferment de discordie.
2. pl. uzina pe marginea a pelor la munte, fermenth v. a ti in fermentatiune
unde ferestraie taie lemnele de brad ca (si fig.).
busteni; 3. peste avand botul prelungit ca fermentati(un)e 1. 1. descompunere

www.dacoromanica.ro
 fer 249 lid
operata sub influenfa unui ferment ; 2. fetich f. 1. feta mica ; 2. planta. ce con-
fig. agitatiunea spiritelor. stitue o excelenti salatA de iarna (Vale-
fermier m. cel ce fine sau exploateaza rianella): vine cimbrul dela munte cu
o ferrna. fetica dela vie AL.
fermitate f. calitatea celor fermi; ho- fetid a. cu miros neplacut.
tarire, statornicie. fetie f. starea de lath, feciorle.
feroce a. 1. salbatec si crud : tigrul fetil n. idol grosolan la Negrii africani
e cel mai feroce dintre animale; 2. fig. si la popoarele sfilbatice (= fr. {Cache).
brutal, cumplit: caracter feroce. letiscani f. feta mare, codanii.
ferocitate 1. caracterul animalului sau fetisism n. 1. cultul fetisilor ; 2. fig.
al omului feroce. venerafiune exagerata.
feros a. ce fine de fiare, salbatec. fetisist a. 0 rn. idolatru.
ferosie f. ferocitate: cu multei ferofie fetnegea I. Mold. fetiscanA sireati.
aleargd a reinnoi asaltul Bk.o. [Turc. FITNEDJI, viclean].
ferster m. Mold. silvicultor. [Nemf. fetvli f. sentinfa data de muftiu In ca-
FORSTER]. zuri dificile : Hafis Papa dobandi dela
fertil a. 1. care produce mult (vorbind muftiul o fetva Bite. [Turc. nava
de pamant) ; 2. fig. bogat, care poseda feud n. domeniu ce un vasal capita
cu imbelsugare: fertil in expediente. cu anumite Indatoriri dela suzeranul sAu.
fertilitate f. calitatea celui fertil. feudal a. relativ la feud sau la feuda-
fertilizil v. a face tertil. litate : drept, castel feudal.
feruginos a. care confine fier: apele feudalitate f. regim politic medieval
feruginoase servei a cotnbate anemia. In vigoare dela Carol Magnu pAna la Lit.
fervent a. pIM de fervoare : zel fer- dovic XI.
vent, feudatar m, posesorul unui feud.
fervoare 1. Myna, zel. Fevruarie m. V. Februarie.
fes n.j. scufie rosie cu un mof In ere-- thin! int. exprimAnd sgomotul strA.
tet, purtatA de Turd sub turban (ca ocli- metre.
nioara de boieri sub islic) pe din dosul fi (a) v. 1. a avea fiinfa, a exista, a
fesului unde-i cald ciocoiului POP. ; 2. subsista; 2. a se afla. [Lat. yam].
scufie analoga purtata In urma de rautarl: fiarà f. 1. animal rApitor, animal sal-
boieru imi umplea fesu de galbeni .04 batic; 2, fig. om crud; 3. fiara-verde,
cdntam AL.; 3. scufie albA purtatA de co- geniu dusman omului fiard-verde sd-1
coanele batrAne sub testemelul cu bibiluri goneascd At. [Lat. FERA].
Kera Nastasia poartd fes alb AL.; 4. Hare n. pL lanfuri. [V. fled.
fes din dimie rosie purtat i azi de Oran- fiasco n. completa neizbandA : a face
cele 1.:trAne (din judefele dealungul Du- fiasco.
nArii); am sei-i duc babel 11FL fes rofu fiastru m. 1. fiu vitreg : piard toll
fi tut tulpan Ca. [Turc. FES]. fiastri I oastea a strigat Bor..; 2. fig.
fesfesele f. pl. Mold. dichisuri feme- 'nu-fi mai scurge ochii tineri, -dulcii ce-
iesti, zorzoane: 0 fetifd dela lard n'are rului fiastri En. [Lat. PILIASTRUM].
atdtea fesfesele NEOR. [Turc FESFESk, sen- Iibrà f. I. filamentele ce constituiese
satiune Wier: ceeace bate la ochi)]. muschii 1 membranele fiinfelor Insuflefite;
festil f. fapta vicleana, poznA: am fa- 2. filamentele vegetalelor ; 3. fig. cauza
rat sd-i fac feste peste feste AL. [Cf. sensafiunilor $ i a sentimentelor.
pol. FEST, sArbAtoare (din nemt. Fest), In fibrinfi 1. substanfA organica ce s'aflA
sens de petrecere]. In sAngele animalelor.
festanie f. V. sfe!;tanie. fibros a. compus din fibre: fesifiturd
festeli v. Mold, a murdari, a mfinji. fibroasii.
[Din Tr. fefti, a vripsi = ung. EiSTENI]. ficat n. organ glandulos, destinat a se-
festilä f. Mold. fitil. [Slay. svzsmo]. creta fierea, situat In partea dreapta a
festin n. (galicism) ospaf mare: ,tefan pantecelui. [Lat. ricArtm, lit. ficat de ani-
trece 'n festine vieafa pe peimdnt BoL. mal Ingrisat cu smochine],
lastly a. de sarbatoare. fichies n. scanduricA din lemn de fag
festival n. mare serbare muzicalA. al care olarul ridicA vasele de lut depe
festivitate f. serbare solemna. stragalie. [Origina necunoscut5].
feston n. ghirlancla de flori ca podoaba. fictiunef.plasmuire: ficfiunile poeziei.
fetele (de a) adv. joc de copii In care fictiv a. 1. lnchipuit sau plasmult ; 2.
jucatorii 10 dau cate un nume, iar doi conventional: valoare fictivd.
trebue sA ghiceasca fefele, adicA fidea f. un fel de coca, in forma de
nurnele ce si-au dat ceilalfi. firisoare lungi i subfiri, ce se pune In
fetese a. de fat haine fefeffi. larva. [Gr. mod. mks].

www.dacoromanica.ro
 fid - 25a - III

fideicomis n. Jur. dar sau legat fácut fata omului ; figura' frumoasa ; 3. repre-
zentare de obiecte : figori de plante ; 4.
unei persoane cu conditiunea de a-I trans-
mite alteia. imagine simbolicA ; 5. spatiu marginit de
fidel a. 1. cale se tine de cuvAnt, care una sau mai multe linii : figura geome-
stArue In afectiumle sau opiniunile sale ; trica ; 6. linii descrise la dans ; 7. accep-
2. exact : traducator fidel ; 3. credincios, tiune particularA dat5 vorbelor sau con-
cu totul devotat amic fidel. structiunilor gramat cale reKcenfa e o
fidelitate f. 1. calitatea celui fidel ; 2. figura de cugetare.
exactitate scrupuloasii. figurant m. personaj accesoriu sau
fiduciar m. Jur. cel insArcinat a trans- mut, intr'o piesA de teatru.
mite un fideicomis. figurat a. 1. reprezentat prin semne
fie Mt. exprimA o consimtire primesc, sau figuri: scrierea e vorbirea figurate);
mA invoiesc I [V. fil. 2. reprezentat sub formA de alegorie jus-
fie f. fiicA : fie-sa. [Lat. Fara tifia e figuratd ca o femeie cu o cum-
fiecare pr. orice persoanA. [Lit. care pane) in mane) ; 3. se zice de o vorbA
ar fi]. luatA intr'un sens impropriu, de un stil
fier n. 1. metal dur i maleabil de in care s'aflA figuri de vorbe sau de cu-
un cenusiu lucitor ; 2. bucatá de fier la getare.
plug : fierul cel lat sau brazdarul figurativ a. care este figura sau sim-
fierul cel lung sau cufitul plugului ; bolul unui lucru.
3. masinA de cAlcat ; 4. (poetic), sabie : figurina f. mica statuetA figurine de
floarea fdrii noastre sub fieru se do- teracotd.
board BoL. mii de glasuri stinse de al filch f. fatA, In report cu pArintii shi.
tiraniei fier. OR AL.; 5. fig, tare, ne- [Derivat din fie sub influentA analogicA
milostiv inima de fier, brat de fier ; (cf. maiccI)].
epoch de fier, cea mai barbarA si mai fiindch conj. India cauza sau mo-
coruptA dintre vArstele poetice ale ome- tivul.
nirii ; 6. pl. flare, lanturi. [Lat. ',Timm]. Bluth 1. ceeace este, existentA treptat
fierar m. I. cel ce lucreazA sau vinde se pierde a neamului fiinfa AL. ; 2.
fier ; 2. cel ce potcoveste cai. [Lat. individ viu : fiin fele omenesti ; flint» au-
FER-
RARIUS]. premii, D-zeu ; 3. fig. realitate n'are
fierfirie f. 1. locul unde se lucreazA fiipfd pe lame CR. ; 4. prezentA : cerce-
fierul ; 2. pl. bucAti vechi de fier. tarea se face in fiinfa procurorului.
fierbe v. 1. a face bAsici sub actiu- [Tras din a fit
nea cAldurei sau a fermentatiunii apa fiinth v. a fi in fiintA, a exista.
fierbe la 100 de grade ; 2. a coace in- filh v. 1. a curge Meet siropul fileaza
tr'un lichid ; 3. fig. a fi Intr'o agitatiune cdnd if turnam ; 2. a lAsa sA lasS un
violentfi: a fierbe de milnie. [Lat. FERvERE]. fum des : lampa fileaza (= fr. filer).
fierbere f. 1. actiunea de a fierbe ; Hifi I. Mold. foaia unei cArtI viitorul
2. fig. agitatiune violentA orasul e in pi trecutul sunt a filei cloud fele En.
fierbere. [Gr. mod.].
fierbinte a. 1. foarte cald ; 2. fig. ar- filacterii ti. pl. bucAti de pergament,
zAtor, fervent. Rat. FERVENTEM]. cu versete din Biblie, ce Evreii fi pun
fierbinteala f. 1. starea celui fier- pe frunte i pe bratul stAng in timpul ru-
binte ; 2. chldurA arzAtoare ; 3. fig. ve-
hem entA , filadi f. caiet (Nma.). [Gr. mod.].
fiere f. 1. lichid amar, gAlbuiu sau filaliu n. tesAturA foarte finA : serve-
verzuiu, secretat de ficat : fierea servd tele erau de filaliu NEOR. [Turc. mau].
a inlesni digestiunea ; 2. fig. amArA- filament n. fir subtire si lung : fila.
ciune, necaz ; 3. fierea pianAntului, Bot. mentele unei plante.
potroacA. [Lat. *FELE = clasic FEL]. filamentos a. cu filamente numeroase.
fierturi n. 1. rezultatul fierberii sau filantrop m. cel ce cautA a face bine
coacerti t 2. supA Hardt fiirA came. semenilor sAi.
fiesc a. de fiu : iubire fieascei. filantropie f. iubire de umanitate,
figura v. 1. a reprezenta prin picturA binefacere, caritate.
sau sculpturA ; a figura un templu ; 2. filarmonic a. care iubeste muzica :
a reprezenta alegoric mitologia figu- societate filarmonicei.
reazd Timpul ca un rnosneag cu coasa filatelie I. pasiune de a colectiona
in mdrul ; 3. a fi de fati: : a figura la o mArci postale.
serbare. filatelist m. amator de mArci postale.
figura f. I. forma exterioarä a unui filaturfi f, torcAtorie mare ; file tur d
corp, a unei Mute : figura rotunda; 2. mecanica.

www.dacoromanica.ro
 fil - 251 - fin
Hides m. 1. elefant: fildei sillbateci diul raporturilor intre diferite nimbi si
POP. ; 2. dinte sau os de elefant din care dialecte.
se lucreazA obiecte de lux ; o cutioard filotnelá f. (poetic) privighetoare: verzi
de Hides sdpatd AL. rrurc. FIL IMF. lit. dumbrdvi cu filomele Err.
dinte de elefantl. filon n. 1. sir neintrerupt de mineraiu
filer m. Tr. fosta monedA austro-un- metalic In interiorul pimântului un filon
gara valorand a suta parte dintr'o co- de aroma- ; 2. fig. orice izvor de bogatie.
roanA : asta costa 20 fileri. [Ung. FILLER filonichie f. disputa gustul filoni-
= nemt. umard. chie n'are. [Gr. mod.].
fileri m. pl. pantofi tarinesti mai grosi. filotim a. ambitios om cinsHt i fi-
[Turc. FILER]. loam Carl. ii n. indemnizare (termen ju-
filfison m. pop. tanir ferches, stren- ridic iesit din uz) : posesorul mosiei este
gar. [Alteratiune populari din vive le son dator a-mi num:7ra 660 galbeni drept
(du canon)! refrenul cantecului revolu- filotim AL. [Gr. mod.].
tionar francez]. filotimie 1. pop. ambitiune, amor pro-
filial a. fiesc supunere filiald. priu : md atingi la filotimie Ar.. [Gr.mod.].
Mali 1. sucursald. filoxerä f. 1. soiu de insecte cari a-
filiati(un)e f. descendentA din tatA in taca frunzele i rAclicina vitei de vie ; 2.
fin ; 2. fig. sir natural si regulat filia- board de vita cauzat5 de aceste insecte :
thine de idei. filoxera a apdrut la noi in fard prin
filierâ f. 1. strAcurAtoare ; 2. fig aerie anii 1885-1886.
de formalititi, de obstacole. filozof m. 1. cel ce cerceteazA cauzele
filigranä f. I. argintirie lucratà cu si principiile lucrurilor ; 2. cel ce se con-
giurele 1 ficuta din fire subtiri impletite sacr& studiului Intelepciunii ; 3. om care
un chiosc in filigrand de marmurci triieste linistit i retras ; 4. Inviitat In ge-
aurie AL. 2. litere sau figuri de aramd nere ; 5. In graiul popular, cititor de stele:
a cAror Intipirire se Imprimi In desimea dacd veni filozoful, Il puse la stele
hartiei ; 3. intiparirea Insis filigrana ISP. ; 6. incredul, sceptic.
biletelor de baited. filozofili v. 1. a trata despre materii
Filipesti pl. targ in jud. Prahova cu filozofice ; 2. a rationa prea subtil, a dis-
un targ sAptimanal : 1500 loc. ; a umplea puta In \rant.
de Filipesti, a procopsi pe cineva (ironic). filozofalfi(niatri) f. I. piatrA care, dupi
Filipi (Pilipi) m. pl. sarbAtoare ba- spusa aichimistilor, trebuia sa schimbe
beascA la 12-16 Noemyrie : ei aunt In metalele In aur ; 2. fig. lucru imposibil
numar de sase trei, In dulcele toamnei de aflat.
(12-16 Nov.) si trei in postul Criciunu- filozofic a. relativ la filozofie.
lui (18-21 Nov.) ; thranul nu lucreazi filozofie I. 1. in sens propriu, iubirea
In aceste zile, crezand pe Filipi fat de intelepciunii, cAutarea adevtirului, a prin
lupi i pagubitori la dobitoace Vinerea cipiilor si a ratiunii lucrurilor ; 2. doc-
n'arn tors cu furca, Pilipii tog i-am trinA, sistemA particular& unui filozof
tinut PANN. [Duna numele sfantului Filip, filozofia lui Epicur ; 3. studiul ideilor
serbat la 14 Noemvrie], generale relativ la o stiintA sau arta :
filipici f. 1. discursuri rostite de De- filozofia istoriei ; 4. curs de filozofie ;
mostene in contra lui Filip din Mace- 5. fig. tarie sufleteasci, superioritate in
donia ; 2. discursuri rostite de Cicerone telectuala.
In contra lui Antoniu ; 3. fig. pamflet filtrai v. a limpezi prin un filtru.
violent si satiric. filtru n. corp poros prin care se stri-
film xi. 1. pieliti formatA de o foaie coati un lichid spre a-1 limpezi.
subtire de celuloid, intrebuintati In foto- filtru n. bauturi magici de dragoste.
gralii si la cinematogral ; 2. scenariu ci- fin m. cel botezat, in raport cu nasi;
nematografic: an frumos film. [T at. *FILIANUS (din ralus)].
Filma f. zinA chinuitoare de suflete fin a. 1. sub[ire : fir fin, talie find; 2
(1n basrnele bAnAtene). [Origina necunos- de tormi delicati : trdsuri fine ; 3. chum:
cuti]. pentru excelenta-i piatrd find, yin fin ;
filodornA f. Jur. indemnizare. [Gr. 4. firA aliaj aur fin; 5. subtil, ingenios :
mod ]. un gdnd fin si obscur ; 6. abil,
filolog m. cel ce s'ocupA cu filologia. ret : spirit fin.
filologic a. relativ la filologie. final a. care e la fine, care termini :
filologie f. 1. stiinta limbei, literaturei frazd, silabd finald ; cauzi finalS, sco
a artei unui popor cult ; filologie clasicA, pul pentru care se presupune ci a fo,t
studiul limbei si literaturei Grecilor ticut fiecare lucru. n. bucati de mu-
II

Romanilor ; filologie comparativit, stu- zici terminand o opera', un concert.

www.dacoromanica.ro
 fin - 252 - fit
finala f. Gram. silaba finalli a unei firitisi v. V. heretisl ca set ne firiti-
vorbe. seascd CAR.
finalitate f. totalitatea cauzelor finale. firma f. 1. indicatiune pe zid la o pra-
financiar a. relativ la finante : ope- vAlie; 2. numele proprietarilor sau al ago-
ratione financiard. if m, cel ce face ope- ciatilor unei case comerciale.
ratiuni de bancii, de burs5. firmament n. boltS cereascA pe care
finante f. pr. 1. starea averii unei per- stelele par presarate.
soane ; 2. banii l veniturile Statului cari firman n. ordin al Sultanului (destinat
provin din impozite Ministru de finanfe. provinciilor Imperiulut): solii dau firma-
fine m. sfArait. nul, Mircea 'I citeste BoL. [Tine. rausAol.
fineta f. 1. caracterul celui fin ; 2. pA- firoscos a. si m. 1. tilozof, InvStat
trundere, dibAcie. cdte basme firoscosii spunea in vileag
fini v. a st5r0, a isprAvi. PANN; 2. mintos, priceput: tocmai durn-
finic m. (invechit) Bot. curmal, [De niata o sd te gasesti mai firoscos ?hp. ;
originA slavo-greac5]. 3. Wet: vulpea firoscoasii ISP. [Altera-
finit n. sfArsit: asteptiind tristul lui tiune din filozof: poporul crede Ca oa-
finit Bor.. menii prea invatati Isi pierd miatile ; de
boll 1. sticlutfi de medicamente. unde firoscos, adicA scos din tire, nebun
bong n. Mold, nod cu ciucuri : cu (cf. Boccacio, II, 9: Non sono fisofolo),
fiong mare pe ureche AL. [It. ROCCO, dar i sfStos, bun de gurA].
printeun intermediar grec modern]. firoseall f. risipA : s'a facut mare
flew in. 1. tremurAturA cauzatS de frig firoseala FiL.
sau de friguri ; 2. fior cauzat de o emo- firosi v, 1. a se prelinge (vorbind de
tiune violenta. [Cf. lat. FERRIS, friguril. lichide); picdtura ce se firoseste dlr.
fiord n. golf Ingust i &lane (in ghe- yin; 2. fig. a risipi, a prApfidi In SA4.107 .
tarele Norvegiei). pga firosit toatd averea. [Ga. 01,0.
florin m. od, monedi austriacii de aur PHYRAINO, a se consuma (prin mijloctira
In valoare de 2 Id noi. [It. noruno]. aoristului)].
fioros a. ce insuflA fiori, Ingrozitor : firta f. Mold. un sfert de pogon de vie:
noapie fioroasd. sd 'mpeirfim pdmfintul in firte si bu-
fir n. (pl. fire) 1. pirticica cea mai sub- cdfi NEOR. [Cf. nemt. WERTEL].
tire si lungs ce se desface din in, cinepti ; firuta f. sau floarea fdnului, exce-
2. firisoare sucite de canepA: fir de cu- lentS plantA de nutret (Poa pratensis).
sut; 3. mic lAstar, cotor foarte subtire: [Lit. firicia, florile plantei fiind reunite
fir de iarbd ; 4. tot ce e lung si subtirel: prin lungi peri lAnosi].
fir de par ; din fir pAnS in ati, de-a fir fig n. I. fituicii de scris ; 2. amestecA-
a par, cu deamAnuntul, minutios ; 5. (pl. turA de diferite caractere l corpuri de li-
firuri) metal subtiat In formA de fir: fir tere, in tipografie (=- fr. fiche).
de aur, cusut cu fir ; 6. substantA lungs, fisa f. marcA de joc : cdte zece pa-
flexibilA si foarte subtire, ce omizile i pA- rale fisa ? AL. [It. FISCIA, printeun inter-
iajenii scot din corpul lor ; 7. fig. legs- mediar grec modern].
turS, inigntuire: firul ideilor, firul viefii. fisc n. 1. tezaurul Statului ; 2. admi-
[Lat. mum]. nistratiunea finantelor publice.
fire f. actiunea de a fi l rezultatul ei: fiscal a. relativ la IisC.
1. naturi proprie, caracter esential : om fiscalitate f. totalitatea legilor privi-
bun de fire; 2. fiiniA: a-si veni in fire; toare la fisc.
3. cumpAt, minte a se pierde cu firea, fiffic n. sul de bani: numai un fisic?
a iesi din fire. [V. (a) fa glumestt? mai add unul AL. [Vechiu-
firesc a. natural. II fire,* adv. ne- rom. fiic, cartusa, rachetfi =- turc. F*IC].
!It ^sit, bine-Inteles. fistic m. nucsoarA lunguiata continand
f iret n. broderie de aur, gAitan de fir: un siimbure verde plficut la gust, rodul
haine numai in fireturi. oleaginos al arbustului cu acelas nunie
firfiric n. od. micA monedA austriacS (Pistacia vera). [Mold. fdstdc = turc.
de argint in valoare de 15 parale: do mizml.
bacsis un fir`iric AL. [Tr. feferic, gro- fistichiu a. 1. de coloarea fisticului,
= sas. FIFER (nemt. Ffinfer), cu finalul verde bAtfind In galben ; 2. fig. ciudat,
analogic din sfanfic]. baroc : gust fistichiu. [Turc. FESTiev].
firida 1. 1. InfunciSturA intr'un zid, fistula f. umflAturS In forma de canal,
spre a pune ceva ; 2. in special InfundA- Ingusta la intrare si mai largs In fund :
furl sub cuptoarele tArlinesti, [Gr. mod. fistuld lacrimald.
PIIYRIDA1. fit a. achitat. [V. Oa II n. In locu-
firisau n. Mold. V. feresSu. tiunea Forth-ease/I a trage la fit, a se

www.dacoromanica.ro
 fit - 253 - fle
absents In corpore, a lipsi o clasa In- flfichiandru m. Mau nu deplin adult.
treaga la cursul unui profesor. if:hawk v. a arunca flacAri, a arde tare.
fith f. tusA : fita Smaranda. [Tras din flacard].
fitan tie f. chitantà (Cka.). [V. cvitantd]. flachrii f. 1. gaz luminos I usor ce
fitil n. 1. snur de bumbac. pus Inteun se degajaza din foc ; 2. pl. incendiu, foc:
lichid inflamabil, din care se fac lurniinari, casa e in fidceiri ; 3. fig. ardoare, past-
acoperindu-I cu sat' sau ceara ; 2. funie ime: flaccira geniului. [Cf. lat. FACULA,
de calti sulfurate spre a da foc minelor, facia, (influentat de vrAmnA)1.
tunurilor ; 3. fig. pricina de ceartA, w- flächraie f. 1. flacara mare; 2. pl. fla-
ore: a da fitil cuiva. [Turc. errid. ciiri usoare cari se degajaza noaptea din
fitui v. 1. a achita : m'am fituit cu el ; locurile mlAstinoase.
2. fig. a stoarce prin arnagire ; 3. a sfarsi flàcäu m. 1. June adult (liana la 25 de
cu totul : bucatele se fituird intr'o clipd ant); 2. tanar neInsurat: un fldca'u torn-
ISP. [V. cfituil. natec. [Tras din slay. iu.Aitt].
fituich f, 1. chitanta ; 2. foitfi de har- ffacon n. sticlA inchisa cu dop.
tie sau de carton pe care se iau note si flagel n. 1. biciu cu patru curele Imple-
care se poate apoi clasa. [Origina necu- tite (cu cari Romanii ii bateau sclavii):
noscutia flagelul cumplit qi nodoros AL. ; 2. fig.
fiu m. 1. copil in raport cu parintii ; ce-i funest l groaznic : Arita, flagelul
2. Wile ; 3. descendent din : fiu de Domn. lui D-zeu.
ILat. FILMS]. flagela v. 1. a lovi cu biciul sau nu.
fix a. 1. care nu-si schimbA locul: punct iaua ; 2. fig, a mustra aspru.
fix, stele fixe ; 2. care nu variaza : pret Flagelanti m. pl. sectA de penitenti
fix ; itlee Halt, de care mintea e necon- fanatici cari se flagelau In public : ei fura
tenit obsedata. condamnati In 1349 de papa Clement VI.
fixh v. 1. a face fix, a Intepeni ; 2. a flagrant a. comis In acea clipA : fla-
privi fix, a atinti ; 3. a se aseza statornic grant delict, prins asupra faptului.
cusl fixa domiciliul la Bucurefti ; 4. a flaimuc m. Mold. nitiflet : trbinca-
determina, a evalua : a fixa pretul. te-ar moliile, flairnucule AL.
I [Duna nu-
fixitate f. caracterul lucrului fix. male unui personaj burlesc, doftorul Flat-
flak a. 1. care se rapoarta la legile na- muc, In Teatrul lui Alexandra
ture' : stiinte fizice ; 2. care existA ma- flamand a. din Flandra : dialect fla-
terialiceste : fume ; 3. care se spri- mand, II m. locuitor de acolo.
jina pe observatiunea slmturilor : certi- flfimAnd a. 1. care sufere de foame ;
tudine fizicà. n. fizionomie, tempera- 2. fig. lacom. [Cf. lat. man:anus].
II

ment : un fizic pldcut. flamAnzi v, a-I fi foame.

fizich f. 1. stiinta care studiaza pro- flàmânzilà m. mancau ce ramane ves-
prietAtile corpurilor l fenomenele ce se nic Hartland (tip legendar).
produc Inteinsele, fara InsA a modifica flamingo in. pasare cAlAtoare din or-
natura Mr ; 2. opera tratand despre a- dinul picioroangelor, de coloarea focului:
ceasta stiinta. noaptea flamingo cel rop apa incet,
fizician m. cel ce se ocupa cu fizica incet patrunde
si cel versat In aceasta stiinta. flamurh f. steag mai mic : in zadar
fiziocrat m. economist care considerA flamura verde o ridicd 'n spre oaste En.
solul ca unicul izvor al bogatiilor natio- [Lat. FLAMMULAI.
nale. flanc 13. coasta unei armate : fdrd rlan-
fiziognomich 1. arta de a cunoaste curi la zid SALc.
caracterul omului dupa trAsurile feta. flancuit a. aparat la flanc : pedes-
fiziografie f. istoria naturalA care se trime fldncuitil de ccildrimea Unga-
ocupa numai cu descrferea obiectelor na- riei Bk.c.
turei. flanelh f. 1. stola de lanA pAroasi
fiziologic a. relativ la fiziologie. moale, %Irani l calduroasA ; 2. pieptar
fiziologie f. stiinta fenomenelor Mel% de flanelii (= fr. flanelle).
a tunctiunilor organelor la om i la ve- flasneth 1. orga portatiya cu manivela
getale. si sul dintat : flap-tete mid pentru copii,
fiziologist m. cel versat In fiziologie. flafnete pentru invcifat peisari. [Nemt,
fizionomie f. 1. expresiune particularA FLASCHNETT (din fr. flageolet, Haut)].
a trasurilor fetei : fizionomie inteligenta ; flasnetar m. cel ce cantil din flasneta.
2. fig. caracter distinctiv : fiecare popor flaut n. fluer cu gura lateralA.
are fizionomia sa. flautist m. cel ce canta din flaut.
fizionomist m. cel ce se pticepe la fleac n. 1.1ucru de nimic ; 2. pl. pros-
fizionomii. tii, nerozil. (Termen lnrudit cu lat. FLACCUS,

www.dacoromanica.ro
 ite - 254 - flo
prezinth o sumit de amplificAri ca : fleicd, de retoricd; floare la ureche, bagater
fleancd, fleoancd, fleeted, cu acelas necazurile noastre sunt flori la ureche
sens fundamental de ceva molatec]. pe Zoned cele ce se spun in ccirfi CR. ; de
fleancfi f. bot, gura. V. fleoancA florile mArului (de flori de cue), in za-
treanca-fleanca. dar, tArh folos; 4. ce-i pe d'asupra : floa-
fleandurit f. sdreantli [Cf. sas FL1N- rea laptelui; floarea cheif, dintii cheii
DPR-FLANDER, de tot sdrenteros]. ce intrA In broascA; 5. ceeace-i mai fru-
fleascl int. exprimA sgomotul lovirii mos, mai bun: toatd floarea cea ves-
cu biciul sau cu palma. MO a intregului Apus En.; 6. fig. se
fleascii f. I. loviturA datA peste ochi zice de lucruri cari sunt In toatA puterea,
cu dosul mainii ; 2. fig. om molatic. [Pen- frumusetea, strAlucirea Mr: floarea tine-
tru sensul 2, v. fleac]. refelor ; 7. mucezeala pe Nine, cas, yin;
flebitii f. Med. inflamarea membranei 8. nume de plante: floare brosteascii,
interloare a vinelor. floare ce creste prin locuri umede (Ra-
flee n. petec la tocul hicAltAmintelor. nunculus acris); Hoare de perinA, In-
[Nemt. FLECK]. trebuintatA de popor spre a colora In
flecar a. ai m. 1. care spune fleacuri; galben (Anthemis tinctoria); floarea
2. care vorbeate mult. calugarului, plantA verde albAstrie cu flori
llec5ri v. 1. a spune fleacuri; 2. a rosiatice (Vaccaria); floare frumoasA,
vorbi multe ai mArunte. bAnutei; floarea graului, albAstritS ; floa-
flecui v. a se molesi. [V. fleac]. rea reginei, edelweis ; floarea soarelui,
flecusteatfi f. Mold. (ironic) bagatelA, sora-soarelui ; floarea vAntului, micA plantA
mAruntis niste tlecuttefe (fire de rmic) ce creste prin pAduri si tufisuri umbroase
ca acestea Ca. [Diminutiv tras din !lead. (Anemone nemorosa). [Lat. FLOREM].
flegtnit f. 1. materie apoasA ce s'aflA floc m. 1. miinunchiu de Mull, mAtase,
In sange; 2. materie apoasA ce se varsA pAr ; 2. fig. foci de zdpadd. [Lat. imoccusl.
scuipand; 3. fig. caracterul celui cu sange focal v. a rupe pArul, a scArmAna ;
rece. floccliette iedul ti-1 jumulette CR.
flegmatic a. I. Med. limfatic: tem- flocos a. phn de par, Mims: of, cd-
perament flegmatic ; 2. fig. de un ca- ciuli flocoase. [Lat. noccosus]. II flocoasS
racter nepAsAtor, rece : persoand fleg- f. plantA numitf i meiu-pdisdrese (Sor-
maticd. ghum).
fleicit f. felie de carne dintre coaste flogistic n. fluid admis de chimisti
sold, friptA la grAtar. [V, flead pawl la Lavoisier, spre a explica corn-
flenches a. se zice despre vita ce are bustiunea.
unul din coarne plecat dela jumAtate in flora f. 1, totalitatea florilor sau a plan-
spre ochi, [Cf. fleanca]. telor ce cresc Inteo tarA, Inteun tinut; 2.
fleoancI f. 1. bot; 2. fam. gurA: ta- operA care enumerA aceste flori sau plante.
cd-fi fleoanca I 3. lulea cu ciubuc. [V. floranta f. taftft usoarA pentru cAp-
ileac]. tusealit. [Lit. atlaz de Florenta].
fleoncfini v. a flecArt, a spune verzi florar m. I. cultivator sau vanzAtor
st uscate. de flori ; 2. numele popular al lunei Maiu
Hems a, moale, vested: fleas de bei- (sau luna florilor).
tran In,. [V. fleated]. floritrie f. sera sau prAvAlie de flori.
flesciii v. 1. a se moleai; 2. a se vesteji. florean a. cu pete albe sau negre (vor-
flexibil a. 1. care se poate lesne In- bind de boul cu pirul tnchis).
covola: trestie flexibild; 2. care cedeazA floretii f. sabie cu larnA pAtratA i In-
usor; caracter flexibil. gusts pentru exercitii de scrimS (-=. fr.
flexibilitate I. calitatea celui flexibil. Mitre).
flexionar a. care are flexiuni: limbi iloricele f. pl. boabe de porumb prA-
flexionare stint greaca f i latina. jite cu sare.
flexiune f. I. Incovoiere, mllidiere; 2. Floril f. pl. Dumineca Inainte de Paati,
Gram. modificAri produse In dezinenta and se impart flori 9n bisericA.
vorbelor prin declinare at conjugare. florinte m. od. florin de aur: ye--
Muth' I. od. puscA lungS haiduceascA: mant prefuit 15.000 florinfi BItc. [Ab-
daft cu ldncile, daft cu flintele ! Pon stras din pl. florinfi, cei dintai fiorini
I.Nemt. FLINTE1. find bAtuti la Florental
Muscat 1. Mold. mAsurA mica de ra- florinte us. pashre cAntAtoare de co-
chiu. [Originfi necunoscutAl. loare verde, numitA i piscd-'n flori(Frin-
Hoare f. 1. totalitatea organelor ce gilla chlori).
s-rvii la reproducerea grAuntelui; 2. plantA florist at. I. floral.; 2. cel ce face flori
de ornament ; 3. podoabe de stil: flori artificiale.

www.dacoromanica.ro
 flo - 255 - foe
floron n. ornament ce imitA o floare fluvial a. ce tine de un fluviu.
cu care se decoreazd o coroanä, etc. ; fluviu n. mare curs de spa care se
coroand maiestoasd cu opt regesti flo- varsa in mare.
roane Ar. (=- fr. fleuron). flux n. 1. miscare regulata a intuit care
Iloti t, 1. reunire de corAbii cari por- inainteazA sore (arm ; 2. fig. potop : flux
nese ImpreunS flotd de reisboiu; 2. de vorbe ; 3. alternative : fluxul si re-
forta navalA a unei : {iota englezd. fluxul lucrurilor omenesti.
flotabil a. pe care se poate umbla cu fluxiune f. Med. 1. concentrarea li-
pluta rdu flotabil. chidelor inteo parte a corpului ; 2. um-
flotant a. 1. plutitor; 2. fig. soviiitor: flAtura tesAturei celulare a fetei: fluxiune
spirit flotant ; datorie flotanti, partea de piept, pneumonie.
datoriei publice susceptibild de zilnia
augmentare sau diminuare.
,
foaie 1. I. partea subtire latA a plan-
tei, obisnuit verde, care rAsare pe laturile
flotilä f. flota mica* flotila romdrid. cotorului sau ramurilor ; pl. penele sau
fluctuant a.l. care se balanseazA ca va- anusile porumbului ; 2. ornament care
lurile; 2. fig. nehothrit vointd fluctuantd. imiteazA foaia naturald: foaie de acant;
fluctuati(un)e f. I. balantarea unui 3. petal& : o foaie de trandafir ; 4. ceva
2. fig. variatiune ; fluctuatiuuea lat i subtire ca o foaie toaie de hdr-
lichid ;
ideilor. tie, foaie de our ; a o intoarce pe foala
fluid a. curator, ale cArui molecule cealaltA, a-si schimba vorba ; 5. publica-
au putinA aderentii Intre ele aerul i apa tiune periodici foaie oficiald ; bottle de
sunt corpuri fluide. n. nume generic zestre, act dotal ; 6. pl. lArgimea stofei
II

al lichidelor si al gazelor. intre cele douA margint foile rochii.

fluiditate I. starea celui fluid. [Lat. FOLIA].
fluier n. I. instrument muzical de su- foale-ln-fir f. Bot. V. fonchiu.
flare, format dintr'o teavii cu gura (v. caval, loafer n. sal3 inteun teatru unde se
naiu i tilincd); 2. Anat. tibia. [Probabil adunfi intre acte spectatorii sau actorit
onomatopee, ca si it. jlauto si fr. fleitel. (=- fr. foyer).
fluierh v. 1. a sufla In fluier, a antis din foale m. (pl. fop 1. unealtA de suflat
fluier ; 2. a da un sunet subtire printre buze ; sau de fAcut vAnt: umfla din foale s'a-
3. a dezaproba suierfind l'au jluierat. prinzd focul ; a da cuiva pe foi, a mus-
fluierar m. alt nume dat snepului. tra, a maltrata pe cineva vol sd-i dea
fluierti-vAnt m. trAntor : fata vedea pe foi, pentrucd nu ingrijise grildina
pe un tdndr fluierii-vdnt too Ise. ; 2. uger: yin nou in foi vechi; 3.
fluor n. corp simplu chimic, izolat In antece mare, burdi grasa. [Lat. POLLInd.
1866 In stare de gaz usor colorat. foame f. mare pofti de mancare. [Lat.
fluorhidric a. se zice de acidul for- rAurs].
mat din fluor si hidrogen, Intrebuintat foamete f. lipsA totalà de proviziuni,
spre a sfipa in stied'. inteo tarA. [Derivatiune din foame sub
flulturb v. V. fluturh. influenta analogica a finalei din seceteil
flusturatic a. fluturatic. foarfeci f. pl. unealtA compusA din
fluturh v. 1. a agita Incoace i Incolo douti limbi titioase, lmpreunate cu un
(capul, sabia, coada) ; 2. a se misca In surup SaU cuiu. [Lat. FORFIC11141.
voia vAntului, a calfAi : lasd vdlul ei a foarte adv. In gradul cel mai inalt
flutura Bor.. [Onomatopee ce expiimA foarte bun. [Lat. FORTE].
suflarea vAntului sau aripilor (cf. fluture): foc n. 1. cAldurA luminoasii, Insotitt
limba germanA posecifi intreaga aerie al- adesea de tlacari, care se desvoltA prit
ternantA flattern, flittern, flottern ; va- combustiunea corpurilor ; focuri nestinse
rianta flustura e o amplificare a aceluias emanatiuni de gaze printre crApAturilt.
radical imitativ]. straturilor I stancilor din regiunile petre-
fluturag rn. Zoo!. fluierar. lifere ; 2. materii In cornbustiune: foc din
fluturatic a. 1. care fluturii; 2. fig. lemne, din cdrbuni; 3. incendiu: focal
usuratic, nestatornic. cel mare din Bucuresti ; 4. descArch-
fluturfitor a. care fluturA, undulator tura unei pusti : a tras doud focuri ;
pdrul lung si fluturcitor. arrnit de foc, pistol, pusca, carabinA ; foe
fluture rn. 1. insectà cu patru aripi de artificii, produs la serbfiri publice din
acoperite cu solzi fini ca pulberea ; 2. fig. preparatiuni speciale l prezentand ima-
tAnAr, vioiu I frurnusel ; 3. floricicA, ro- gini de forme si de colon variate ; 5. lus-
tocol de aur sau de argint : iie Cu flu- tru : focul pietrelor prefioase; 6. fig.
turf. [V. flutura ardoare, vioiciune : in Meta povestirii,
filatures n. fluturatic: vdlu-i flutu- in focul tinerefii ; foc sacru, vocatiune
ros Bot.. sau geniu (imagine luatA din cultul Vestei);

www.dacoromanica.ro
 Foc - 256 -- fon
7. miihnire aciAncA, necaz: i-am sous tot loll int. exprimi sgomorul mesteckii
focul ; 8. pacoste ce foc pe Ionicci I lacome foil fol I fol I
CAR. [Lat. FOCUS, vatrA l focul din vatrA], foliant n. volum In folio.
II adv. foarte : s'a supdrat foc, uritd folio n. 1. bode de carte sau registru,
foc, foc de uritd CR. ; a se face foc ol coprinzAnd recto si verso ; 2. cifea scristi
parA (foc i pdrio1), a se aprinde de In susul fieckei foi. V. in-folio.
manie. foliola f. fiecare din foitele ce for-.
Foca (sfAnta) m. sfirbkoare bAbeascA meazti o foale compusA, ca la salami.
ce cade In 22 Sept., ziva mucenicei Foca, folklor n. 1. literaturS popularii, scris5
cea rea de foc, care trAsneste sau arde sau nescrisS ; 2. arta de a culege i coor-
pe cei ce lucreazA in ziva-i consacratA. dina traditiunile populare. V. literaturS.
[Etimologie popularti din Foca (--= Pho- folkloric a. relativ la folklor.
kas), influentat de omonimul foci. folklorist m. 1. cel versat In folklor ;
foal f. animal amfibiu In marile Nor- 2. culegator de materiale folklorice.
dului, numit i vifel de mare (-=. fr. lobos n. 1. cattig ; 2. profit, utilitate.
phoque). [Grec. bizantin me's].
focar n.1. locul de concentrare a ra- folosi v. 1. a trage un folos ; 2. a fi
zelor : focar de lentil& de .oglincid ; 2. folosi tor.
fig. locul de unde radiazA cAldura, lumina, folosinta f. intrebuintarea i posesiu-
centrul de unde se riispandesc cunostin- nea unui lucru : dreptul de folosinfa
tele, gustul asupra averii copiilor.
fochist m. cel ce IncAlzeste masina folositor a. care foloseste la ceva.
locomotivei. folovtina f. 1. foaie de varzA ; 2. fig.
focos a. 1. plin de foc : ochi focosi; fulgi marl de zApadS. [Derivat din foale,
2. fig. Infocat. cu sensul de ceva bombe].
foc?aneanca 1. horti tAtineascti obis- folte m. 1. om cu foalele mari ;2.nesAtios.
nuitA la Focsani. fomf a. care vorbeste cu anevoie din
fofeaza f. aripa dela roata morii sau cauza lipsei de dinti: fomfii i flecarii
dela varteinitA. [OriginS necunoscutri]. En. [Onomatopee].
folelnita f. Mold. 1. aripa vartelnitii; fontfai v. a vorbi ca un fomf.
2. fig. toaca-gura. [V. fofeazed. fonchiu m. Bot, alt nume dat per-
fofengher m. luceafkul de dimineatA vincei. [Banat fonfiu (de unde alteratiu-
(Ou.). [Origins necunoscutS]. nile populare foio foin, foaie 'n fir). [Ori-
foflenchiul int. exprimS ceva con- ginA necumoscutA].
trarietor : foflenchin iar sare roata CR. fonciar a. privitor la imobile: pro-
[Onomatopee]. prietate fonciard. V. credit.
fofolog m. trAntor : Mate fofoioagele fonciera m. impozit fonciar.
'si astept noroacele PANN. [Origins ne- fond n. 1. teren considerat sub rapor-
cunoscuta], tul calitkii a cleidi pe un fond de ni-
foi m. pL foalele fierarului. sip; 2. tesatura unei stofe sau pAnze pe
fol v. Mold, a furnica poiana ce fo- care se face un desen ; 3. fig. esentialul
ieste de oarneni ca un roiu AL. [Ori- unui lucru ; 4. pl. solul unei proprietki :
ging necunoscutS]. fonduri rurale; 5. pl. sumA de bani:
foileton n. articol de literaturS, de plasare de fonduri ; fondurl publice,
criticA sau de roman, Inserat In josul le rente de Stat.
nui jurnal. [DupS fr. feuilleton]. fonderie f. 1. arta de a topi metale
foiletonist m. scriitor de foiletoane. 2. stabiliment unde se topesc metalele sau
foioloiu m. Bor. V. fonchiu. se toarnA caractere tipografice : fonderie
foivor n. 1. balcon: foifor de foc, de tunuri, de Were.
observatoriu pentru incendiu ; 2. cearda- fonetic a. relativ la sonuri, la voce :
cul sau pridvorul unei case tkAnesti. [De- scriere foneticd. H foneticii 1. studiul
rivat din fois, frunzis primitiv IncApere stiintific al sonurilor limbei.
de gradins, chiosc]. fonetism n. totalitatea sonurilor unei
foita f. 1. foaie mice( l subtire foifei limbi.
de figarii ; 2. foileton ; 3. foale de notat ; fonetist m. partizan al ortografiei fo-
4. pl. suliman In foi foga l rumeneald netice.
PANN : 5. pl. (ironic) alit de joc : are si fonograf n. aparat care primeste su-
patima foitelor CAR. ; 6. scoarte cu ale- netele si le reproduce cu exactitate. Cons-
sAturi. truit in 1878 de Edison si mult perfec-
fojgfil v. mold, a furnica pustietdfi tionat ln urmA, fonograful reproduce in-
unde fojgdiau balauri CR. [Origins ne- tocmai vorba, antecul si chiar timbrul
cunoscutill. instrumentelor.

www.dacoromanica.ro
 fon - 257 fos
font& f. tuciu (= fr. Mute). formalizh v. (refl.) a se ofensa, a lua
fontanel& f. 1. Anat. locul unde se fn nume de rau.
lipesc oasele craniului ; 2. deschizaturfi format a. marimea unei cA.rI, deter-
artificiala fecuta pe corpul omului pezi- minata de rnodul cum foaia de tipar e
aitorile sunt fontanele. faltuitti.
for n. 1. piatii publica la Romani ; 2. formati(un)e f. actiunea de a (se)
tribunal: forul interior, comtiinta. forma.
korai v. Mold, a sforai calul incepe formidabil a. de temut, Ingrozitor.
a sari foraind CR. [Onomatoped formol n. produs organic cu proprie-
foraminifere n. pl. Geol. ordin de tAti antiseptice.
protozoare acoperite de o carapace stra- formula v. 1.a redacta In forma obis-
punsa de gauri. nuita: a formula o sentinfa ; 2. fig, a
forceps n. instrument de chirurgie. enunta cu preciziune: a-si formula opi-
forestier a. 1. relativ la paduri : ad- niunea.
ministrafiune forestiera; 2. care pa- formulii f. I. model dui:4 care se mdac-
zeste padurile gard forestier. teazi un act: formula de testament;
forfeck v. 1. a taia cu foarfecele, a 2. mod obisnuit de a se exprlma In re-
tiia In bucati ; 2. fig. a mustra, a bate. latiunile vietii ; 3. expresiune algcbrica
[Lat. vulg. FORPICARE]. artntand pe scurt regula de urmat pen-
forfecari pl. Bot. volbura. tru solutiunea chestiunilor de aceeas spe-
forfota adv. de colo Oat colo. [Abs- cie; 4. expreslune chimica indicanci de-
tras din forfoti]. mentele din care e corn pusa o substanta;
foriotealfi f. agitare continua : sgo- 5. ordonanta medicali.
motul si for foteala mulfimii CAR. formular n. 1. culegere de formule :
forfoti v. 1. a clocoti ceaunul for- formular farmaceutic; 2. model dupa
fotia pe pirostrii; 2. a merge de colo care se dreseadi un tablou, o situatiune
pana colo: acolo toata lumea fortotia financiarl.
in sus si in jos CAR. ; 3. a se agita In- fornal V. a respira cu sgomot pe nas
tr'una: far iliau si for fotiau ganganiile (vorbind de cal). [V. forail.
CAR. ; 4. (Banat) a flecari. [Onomatopee]. fort n. lucrare de fortificatiune : a cons-
formh v. 1. a da fiinta si forma; 2. a trui un fort.
da o forma sau figura : a forma Were, forth v.-1. a sill, a constrange ; 2. a
sunete; 3. a institui, a stabili : a forma sparge cu violenta : a torfa o cassa de
o societate; 4. a produce, a constitui : bani; 3. fig. a lucra cu violenta bacon-
ploaia a format un torent; 5. a con- tra sin forfafi talentele.
cepe, a imagina: a forma un project; forth f. 1. putere de actiune forfa
6. a cultiva prin instructiune, prin edu- fizica ; 2. energie morala : forfa de ca-
catiune : a forma inima copiilor ; 7. a racter ; 3. resurse militare sau navale ale
lua, a capata o forma corpul seiu se unui popor torfa arrnata ; 4. putere de
formeaza. a constrange : a ceda forfei ; hula ma-
form& f. 1. aparitiune exterloari re- jot* careia nu se poate rezista, eveni-
zultand din dispozitiunea partilor: forma meat ce nu poate fi Inlaturat si de care
de mobila ; 2. constituirea unor lucruri ; cineva nu e raspunzator ; 5. cauza de
forma de guvern; 3. modul de a se con- mi:,;care forta apei.
duce conform uzurilor stabilite : a nazi fortiireatii f. loc fortificat, ocupat de
formele, vifiu de forma; pro-forma, o garnizoana, spre a apfira tam
spre a se conforma cu obiceiul locului ; fortat a. 1. care nu se face de bun&
4. modul cum un lucru e pus In lucrare; voie ; 2. care nu-i natural : Its torfat
a finea mai mult la tortncl decat la forte a. I. robust, puternic: om torte ;
fond; 5. tipar ce d o forma anumita 2. In stare de a rezista atacurilor loc
forme de !emu pentru sapcari; 6. In forte ; 3. abil, experimentat : forte in
tipografie, pervaz In care se strang pagi- tnatematici.
nile zetuite, fortifieh v. 1. a Imputernici exerci-
formal a. 1. relativ la forma : parte fiul tortifica muschii; 2. a Inconjura
formald ; 2. In forma, preciz: refuz cu fortificatiuni : a fortifica un oras.
forma/. fortificati(un)e f. 1. actiunea de 3
formalism n. 1. tinerea excesivä la fortifica un loc ; 2. lucrare de aparare ;
formalitliti ; 2. gustul etichetei. fortificafiunite in jurul Bucurestilor,
formalist m. cel ce tine prea mult la cele infre Focsani i Galati.
formalitati, la eticheta. fortuit a. ce vine din Intamplare.
formalitate f. I. formula stabilita. mod fos& f. Anat. cavitate tosele nazale.
ordinar de a proceda ; 2. regule de eticheti. fosal V. Mold. V. Mali.
L. Sillneanu. - Diet. Universal. 17

www.dacoromanica.ro
 fos 258 frA
fosfat n. sare format& prin combina- fractionar a. care are forma de frac
rea acidului fosforic cu o bazá. thine numeir fractionar.
fosfor n, pucioasg, corp simplu solid, fracti(un)e f. 1. partea dintr'un tot :
de un alb galbuiu, ce se InflAcgreazg o fractiune din adunare ; 2. numgr ex-
foarte usor prin frecare i scapArg la In- primand una sau mai multe pfirti din tr.-
tuneric : se trage din oase i serail pen- nitatea ImpArtitg In pgrti egale.
tru fabricarea chibriturilor. fracturi f. sfArgmarea unui os : frac-
fosforh v. a scApgra la Intuneric : tura brafului.
in unda luminoasd cc noaptea fosfo- frag a. (poetic) fraged : nth gdndii la
reazd AL. vdrsta-mi fragii Rum [Lit. rumen ca o
fosforescent a. ce luceste la Intung- fra g A I.
Tic licuricii sunt fosforescenfi. fraga f. poamg rosie cu gustul dulce
fosforescenth f. pro prietatea unor cor- acrisor i foarte aromatic, fructul comes-
puri de a scApAra la Intuneric. tibil al arbustului (Fragaria vesca): dul-
fosforic a. ce tine de fosfor : acid cea fd de fragi. [Lat. FRACIAL
fragar m. numele ardelenesc al du-
fosforic, combinat din oxigen si din fosfor.
fosil a. si n. I. rat-1144e de animale dului.
sau de plante atlate in stratele pgmgn- fraged a. 1. care nu-1 tare: came
tului i cari apartin unor specii ce nu fragedd ; 2. fin si delicat piele fragectd;
mai existA astAzi ; 2. fig. ce a rgmas !m- 3. fig. putin Inaintat In vArsti, fLat. PRA-.
oot, invechit ; literature: fosild. CIDUS (sub intluenta sinonimului ration.is)].
fosni v. Mold, a fasgi : veintu 'n trestii frfigezime f. calitatea celor fragede.
lin fosneascii En. [Onornatopee din fos ! fragil a. 1. usor de spart : sticla e
o variantg a lui fils fi. fragild ; 2. putin solid : frumusefe fra-
fosnire f. f Asgire : fosnirile de rochii En. gild ; 3. fig. expus a gresi: natura umand
folniturh f. Mold. fisgiturg o fog- e fragild.
niturd de popusoiu CR. fragilitate 1. 1. caracterul celor fra-
fost a. iesit dintr'o functiune : on lost gile ; 2. fig. nestatornicie : fragilitalea
prefect. lucrurilor omenesti.
kith f. sort lung de lAng cu cusgturi, fragment n, I. bucatg din ceva sIA-
In formg de cuadrilater, purtat peste fustg rAmat ; 2. parte dintr'un tot.
de tgrance: fota dinainte se mai nurneste fragmenth v. a reduce In fragmente.
(In Muntenia) pestelcd, iar cea dinapoi, fragmentar a. in stare de fragmente.
mai latA, opreg, vdlnic si zeivelcd (in fragulita f, Bot. moscusor.
Oltenia), catrinfil sau cretinid (in Mol- fraht n. buletin de transport. Uslemt.
dova), pasture:. si zadie (In Transilvania), FRAcirr].
pestiman (In Basarabia). (Vechiu-rom. frhmAnth v. 1. a amesteca fAlnA cu
fotd, stoffi vargatg din care se fAceau apg si a face aluat : a frilmanta iodine ;
fote =-- turc, Fork/. 2. a cglca cu picioarele : caii 'n neastam.
fotel n. pop. fotoliu pe foteluri par frarmintei 'n Mc pdmdntul AL.; 3.
pe jos CAR. a simti durere la inimg ; 4. a agita: vis-
fotograf rn. cel ce practicA fotografia. coin/ frclindntii lumea Az. ; fig. gandi-
fotografia v, a reproduce prin foto- rea-mi Wei preget in rnunci am frd-
gra fie. rmintat GR. AL. ; a se frAmanta cu firea,
fotografic a. relativ la fotografie. a chibzui in nelinlite. [Lat. FERMENTARE].
fotografie 1. I. arta de a fixa, cu a- fremuinthri (de limbA) I. pl. sau
jutortil luminei, imaginea unui obiect for- frdnturi de limbd, fraze compuse din
matg In fundul camerei obscure pe o vorbe grele de rostit ce se spun pe la
placg de argint, de hArtie sau de sticlg : sezitori (Ex. capra calcd 'n piatril, pia-
fotografia s'a numit mult timp daghe- (ra crape/ 'n patru ; crape capu caprei
rotipie; 2. imagine astfel reprodusg o 'n patru, cum crapd piatra 'n patru);
frumoasil fotografie. aceste iraze trebue sg fie zise iute si de
fotolitografie f. V. belfograile. multe ori.
fotoliu n. 1. scaun mare cu spate si fralmAntat a. fig. tare agitat: friimdn-
brate; 2. prezidenta unei adungri: a o- tat de dor.
cupa fotoliul (= fr. fauteuil). frimAnthturii I. 1. ceeace s'a frg-
fototipie f. procedeu tipografic deri- mAntat ; 2. durere de inima, colicA.
vAnd din fotografie. Irani I. aparat spre a opri indata mer-
frac n. hainA barb/dense& de ceremo- sul unei masini, until vegan sau tramvaiu
nte, firA pulpane de dinainte. (= fr. frein).
fractiona v, 1. a reduce In fractinne; frAnar m. cel Insircinat en manevra-
2, a Imbucitall. tea frAnelor la transude efflor ferate.

www.dacoromanica.ro
 fra 259 fra
iranc m. monedA de argint, unitatea mai alba. [Gr. mod.: lit. (paine) frantu.
siitemei monetare. zeascal
franc a. i $ adv. deschis, sincer : Ca- franzelar m. cel ce face franzele.
racter franc, vorbefte franc. franzelhrie 1. locul unde se vand
franc a. ce tine de natiunea Francilor : franzele.
monarhie franca ; limbA franca, jargon frapant a. care face o vie impresiune,
amestecat (din franceza, italiana, spaniola care bate la ochi, izbitor (= fr. frappant).
si araba) ce vorbesc levantinii din Medi- frasin m. arbore de padure, intrebu-
terana. inrat in rotarie. (Fraxinus excelsior).
francat a. al cArui port s'a plAtit cli- [Lat. FRAERMS1.
nainte : pachet francat. frasinel m. plantá cu flori mari alba,
francese a. relativ la Franci, occiden- exalA un miros balzamic puternic (Dic-
tal : sdnefe freinCeqti. OD, tamus albus); frunza frasinelului, de
francez a, p m. care e din Franta. florile marului : sa umblati numai afa
franchetä f. sinceritate, lealitate. frunza frasinelului CA.
franciscan m. calugar din tagma sf. frate in. 1. cel nAscut din acela§ tatA
Francisc d'Asiza, fundatà in Italia la 1203. si din aceeasi mama, sau dela unul din-
francizh v. 1. a da o forma franceza ; 2. cel unit cu altul prin legaturi
unei vorbe strAine ; 2. a deprinde cu a- de amicie, de interes : toti oamenii sunt
pucAturile franceze. frati; Irate de cruce, tovaras pe viatA
francmason m. cel initiat In franc- to pe moarte, infratit prin amestecul sim-
masonerie. bolic al sangelui (v. fratie): cdt trdia,
francmasonerie 1. asociatiune filan- trati de cruce se prindea POP, ; 3. nume
tropicA ai &Aril membri se recunosc dupa dat calugarilor cari nu sunt preoti; 4. ti-
anumite semne l cari promit a pAzi in- tlu adaos la numele unor ordine religi-
violabil secretele ordinului. oase : fratii predicatori ; 5. fig. vlAstar
franco a. I. francat ; 2. (in compozi- la rAdAcina copacului : cand raddcin a po-
(tune) trancez: rasboiul franco-german. rurnbului odraslefte, se zice ca scoate
&anemia 1. varietate de struguri albi frati sau surori. [Lat. FRATER ; pentru sen-
cu boabele mArunte, [Lit. poamA fran- sul 5, v. copil].
ceasch]. fratern a. frAtesc.
frange v. 1. a rupe ceva teapan; 2. fraternitatate f. 1. frAtie ; 2. noire,
a indoi cu violentA : a;si frdrige mdi- amicie fraternA; 3. iubire ce ar trebui sa
nile ; 3. fig. a nimici, a adrobi : a frange uneasci pe toti membril familiei umane.
impotrivirile. [Lat. FRANOERE]. fraternizh v. a se intrAti,
franghie E. funie din caneph netoarg. frfitese a. ca la frati : iubire ft-a/eased.
[Vechtu-roin. frdmbie, ciucure (Banat frhtie f. legAturA frAteascA : frAtia de
franghie, fasa) = lat. FDDIRIA ; termen de cruce, obiceiu strAvechiu la noi (si la po-
origina dialectala poarele din peninsula balcanicA): doi ti-
franghie f. V. frenghle : cu tichie de neri jurau, InfrAtindu-se, a-0 da viata u-
frdnghie, cu pand de ciocdrlie POP. nul pentru altul, cu care ocaziune Isi cres-
frant a. rupt os frdnt. tau pe bratul drept o taietura in formA
franturà f. zezultatul frangerit : 1. bu- de cruce abut sorbiau sangele until altuia.
cata ruptA ; 2. frdntura de limba, joc fratior rn. 1. frate mic ; 2. Mold. un
de curinte (v. framantari). [Le: FRACTURAJ. fel de grau negru (Ftelampyrum ar-
frantuz(ese) a. francez. [Bus. FRAN. vense) : fratiori vi romanite Ar..
ruz0 (din nemt. Franzose). fratricid n. ucidere de frate sau de
frantuzism n. vorbA sau expresiune rn. omoritor de frate. I a. ras-
sorA, II

franceza, mai ales abuziva sau superflua. boiu fratricid.

Frantuzismele, prea numeroase si priso- Frituti in. pl. (cFrA(iori*), poreclA
sitoare In epoca primului nostru contact data de Bufeni vecinilor lor bAnAteni.
cu civilizatiunea occidentalA, au fost apoi frau n. 1. curele ce se pun pe capul
canalizate gi conformate cu spiritul lim- calului ImpreunA cu lantul de fier In gull
bet. Cele ce denotau o idee notiA sau o spre a-I mana ; 2. fig. ceeace opreste,
nuantA a cugetArii au devenit In cele din ceeace reline : a pune un frau pasiu-
urmA o adevarata Imbogatire a vocabu- nitor. [Lat. Fittsur.d.
larului si a spiritului national. Altele au frauda f. 1. InselAciune, faptA de rea
servit de modA trecAtoare si au lAsat un credintA ; 2. sustragere de mar-furl sau
ecou In literatura comica a trecutului. V. de proviziuni dela taxele vamale.
galicism 0 I mabalagism. fraudulos a. cu fraudA : faliment frau-
frantuzit a. francizat. dulos, cand se sustrage creditorului Intre.
franzela 1. paine de lux mai mica si gul activ sau 1 numai o parte dinteinsul.

www.dacoromanica.ro
 fra - 260 - fro
frazi f. I. adunare de propozttiuni sau fricii f. temere mare. [Grec bizantin
de vorbe formancl un seas complet ; 2. FRIME]
mod pretentios de a vorbi ; a face fraze; fricos a. 1. cut e fricA ; 2. misel.
3. Muz. Vr de sunete formand un tot frictional v. a face frictiuni.
complet i armonic. frictiune f. frecare pe piele cu mAna,
frazeologie f. I. constructiune de frazA peria, flanela.
particularA unei limbi, unui scriitor ; 2. frig n. 1. temperaturA rece: frigul e
vorbe goale, cuvantare desarta. intre rdcoare 9i ger; 2. sensatiunea-i
freamät u. 1. miscare sgomotoasa (In neplacutA: mi-e frig. [Lat. FRIOLId. V.
special vorbind de frunzele agitate de friguri.
vant); 2. fig. freamdt de suspine AL. frigare f. vergea de fier pe care se
[Lat. marred. frige carnea la foc. [Lat. FRIGAIDA].
free' v. 1. a trece cu un lucru de mai frige v. 1. a coace pe frigare sau In
multe ort peste altul apasand asupra-i, cuptor 2. a se arde: 9i-a fript degetele ;
spre a-1 Verge sau curate : a freca o 3. fam. a phcali rau, a Insela rat:: m'am
masa cu o perie, freca ochii ; 2. fript; 4. fig, a cere cu urgeMa: a frige
a unge cu cearA si a freca spre a-i da pe cineva. [Lat. PRIOEDE].
lustru: a freca scdndurile ; 3. a frictiona : frige-linte m. Mold, mare sgarclt (AL.).
l'am frecat cu spirt; 4. fam. a bate ; frigian n. bonet frigian, fes rosu tu-
a freca ridichea cuiva; 5. In limba sco- guiat, emblema Republicei franceze din
lAreasca, a fi riguros cu un elev : m'a 1793: cu cu9me frigiene si arme luci-
frecat la examen. [Lat. FRICARel. toare Etf.
freefitel m. pl. taietet lungi. frigorific a. care produce frig: apa-
frecuff n. fam. I. mustrare ; 2. bAtate rat frigorific.
buns& tranteabl. friguri n. pl. 1. stare bohavicioasa
frecvent a. des : vizite frecvente. caracterizatA prin accelerarea pulsului
frecventh v. 1. a merge adesea In- prin augmentarea caldurei corpului fri-
tfun loc : a frecventa 9coala ; 2. a avea guri galbene, boala infectioasa din Wile
nu frecventafi pe tropicale, caracterizata prin coloratiunea
relatiuni frecvente :
cei reit. galbena a pielii; 2. fig. agitatiune foarte
frecventativ a. Gram. care aratii vie, pasiune dezordonata. [Plural din frig
frecventa sau repetittunea : verb frecven. (lat. medieval FRIOORA, friguri): febra, In
tativ. special cea intermitentA, prezintA accese
fredonh v. a canta Intre dinti cu ju- compuse alternativ din fiori, cAldurA pi
mAtate glas : a fredona o arie. sudoare (cf. fiori),I.
fregath f. cel mai mare dintre basti- friguros a. 1. and e foarle frig : iarnd
mente cu o singura baterie acoperita. friguroasd; 2. prea simtitor la frig : om
fremaith v. a scoate un treamAt: lung lniguros. [Lat. FRIOUROSUS].
freamdtd codrii, fript a. 1. ars pe gratar: carne friptd;
freme v. a scoate un freamAt (poetic): 2. fig. ars tare: fript de sete; 3. penibil:
cdritarea 'n cadenfd a frunzelor ce nevasta ii face zile fripte CR. II adv.
kerne E. [Lat. YRIDIEDE]. a manca fript pe cineva, a-1 nenoroci,
frenetic a. si adv. apucat de frenezie, a-1 pierde.
furios: duios, frenetic, streingea pe al friptur& 1. came trim& [Lat. nucruuzl.
ei sari copilul AL. f. crema bAtutA. [OriginA ne-
frenezie f. defir. cunoscuta
frenghie f. I. brocat : roche de be- frivol a. care nu-i serios,
lacoasd cu virile de frenghie OD.; 2. frivolitate f. 1. caracterul celut frivol;
Buc. bran Ingust si lung. [Turc. rm.:oaf, 2. lucru frivol, secAtura.
lit. stofil franceascA sau italianA]. frizia V. a bucla parul (= fr. friser).
frenologie f. studiul craniului ome- frizit f. Arhit. partea dintre arhitravii
nesc a and conformatiune ar indica fa- si cornisA.
cultAtile intelectuale ale unei persoane frizer m. cel ce a razt, parul (= fr.
(clupa ipoteza lui Gall). friseur).
fresc n. 1. mod de a zugravi cu cm frizurit 1. par frizat.
lori mutate In apS pe un perete proaspfit front Di fata unei trupe In linie : a
spoil; 2. picturA astfel executatA : chio9c ntaca de front.
de yard vdpsit cu dalbe frescuri Az. frontal a. ce tine de frunte : os frontal.
frez& 1. frizurA (= fr. /raise). frontavoiu m. soldat de front. [Rus.
friabil a, care lesne se poate face praf (din fr. front)].
picerd Habil& frontier& f. granitA, hotar.
friabilitate f. calitatea lucrului friabil frontispiciu n. 1. fate principala a

www.dacoromanica.ro
 fro - 261. - fug
unut mare edificiu; 2. titlul unel carti, zitoare subiectului (eroic, erotic sau tra-
pus la prima pagina si ornat cu figuri gic); cântare din frunzi, scoaterea unor
sau cu desenuri. sunete acute tinand o frunza intre huze;
fronton n. ornament de arhitectura, 2, nurne de plante frunzi-de-bubi-rea,
obisnuit triunghiular, ce se pune d'asupra buberic : frunza-Idieturii, vindecea; frun-
portilor unei cladiri. za-voinicului. aiusor. [Lat. FRONDEA].
fruct n. 1. productul vegetalelOr; 2. frunzar n. adapost din frunze
pl, tot ce pimintul produce pentru hrani; frunz5ri v. a risfoi, a spicui (dupa
3. fig. folos. rezultat (bun sau rata): true- fr. feuilleter).
tele tnuncii sale; 4. fur. veniturile unei frunz5rit n. iarbi sau fin rimas mai
mosii sau unui imobil. Intreg.
fructierä f. vas pentru fructe. frunzis n. grimadi de frunze.
fructifer a. care poarth fructe: arbore frunzisoarà f. foita rosie de uns 0-
fructi fer. brazul si buzele.
fructiiich v. 1. a face fructe ; 2. a frunzos a. acoperit cu frunze: copa-
produce un rezultat moraliceste avantajos: ciu frunzos.
bunele exemple fructified; 3. a produce Erupt n. Mold. mancare de dulce (lap-
heneficii matexiale: banii bine plasati thrii I branzeturi) In zilele In cari e per-
fructified. mis fruptul: asteizi e hisatul fruptului.
fructuos a. 1. care produce .fructe ; fLat PRUCTUS, restrans la (rueful sau rodul
2. fig. avantaios, lucrativ. oilor, adica lantele, de unde sensul reli-
frugal a. care se multumeste cu o gios al vorbeit
hranii simplà: ospât frugal. frust a, 8e zice de o moneda sau me-
frugalitate f. 1. calitatea celui frugal; dalie cu suprafata stearsh.
2. cumpatare, temperanta. frustrh v. 1. a priva pe cineva de un
frugivor a. care se hrâneste cu fructe, ce datorit: a frustra pe mostenitori,
cu vegetale; animate frugivore. pe creditori ; 2. a insela-
Frumoasele f. pl. nume eufemistic frcstrator a. Jur. fieut pentru a
dat lelelor: aci s'adun' Frumoasele, frustra, a eluda, a castiga timp.
and nu mai sunt dorite Bor.. ftizic a. i m. ofticos.
frumos a. 1. bine ficut, cu form. ftizie f, boali de piept, ofticii.
plicute: om frumos; 2. care face Si sim- ftori adv. od. de rangul al doilea ca-
tim o placere amestecati cu admiratiune: lemul armcisiei cu fiori si treti ar
un frumos spectacol ; 3. Insemnat :'are masi Frc. [Slay. veroaly, al doileal.
o avere frumoasd. [Lat. tomosus]. n. II fuchsia f. plantS de ornament cu flo-
ceeace e frumos: adevdrul, frumosul, bi- rile rosti sau trandafirii atarnand In forma
title, II adv. (uneori) linistit: sezi frumos. de clopotei.
frumsete f. (poetic) frumusete: tu 'ti fudul a. 1. foarte mandru j desore-
arzi ochii i frumsefea En. tuitor de altii: boierul nu-i fudul ca
frumusel a. frumos intr'un grad mai altii AL.; 2. fanfaron, fuliu: eu am o-
mic: plicut si drigilas. motif pc stnei, zise tiganul fudul Ise
frumusete I. 1. calitatea celui frumos; [Tim. PUMA., lit. covirsitor, care intrece
2. persoana foarte frumoasi : e o fru- (in bine sau In tau)].
musete. fudulache m. pop. Muir Infumurat.
fruntar n. 1, cureaua de pe fruntea fuduli v. a se fill, a face paradi en
calului; 2. stratul pietrelor morii. [Lat. ceva.
FRONTALF]. fudulie f. mindrie desarti l bititoare
fruntas a. de frunte, principal. 11 m. la ochi.
1. om de frunte ; 2. notabil. fug5 f. I. fapta de a fugi; 2. depirtare
frunte f. 1. partea fetei la om, intre cit poate fugi o fuga de cal. [Lat. Fecal
ridicina phrului l ochi; 2. partea dina- II adv. iute: fuga afard !
inte a capului la animale ; 3. fata, ca ex- fugacht a. care fuge iute : copii fu-
presiune a sentimentelor: o frunte se- gaci Tsp. [Lat. rtroacEn1.
veral; 4. partea anterioari. intiiul rang: e fugar m. 1. cel ce a fugit, mai ale,
totcleauna in frunte ; 5. fig. floare, elita: din oaste; 2. (poetic) cal: fugarul alb
fruntea negustorimii; de frunte, cel de spume AL.
dintilu, insemnat In felul siu [Lat. PRONTEM]. fuOri v. a pune pe fugii,
frunzfi f. 1. foale de copaciu: cdtd fug5tor a care fuge repede: norocu/
frunzd si iarbd, enorm, nenumirat fugrifor At., viatd fugeitoare Bor..
frunzit verde, inceputul caracteristic al fugi v. 1. a se departa repede, mai ales
cantecelor populare, dupi care urmeazi de frici: dusmapul fuge; 2. a trece iute:
numele arborelui sau al plantei corespun- timpul fuge; 3. a se feri: fugi de cei

www.dacoromanica.ro
 fug - 262 - fun
rdi ; fugi deacolo 1 exclamatiune ce ex- fulminant a. i n. care produce o de-
prim& o neincredere ironic& [Lat. FUGIRE]. tonatiune.
fuglitiy a. I. fugator; 2. fig. care trece fulminat n. sare produsa prin corn-
lute, putin durabil: plciceri fugitive. binarea acidului fulminic cu o bazA.
fugos a. aprig (galicism): pe un cal fulminic a. se zice de un acid corn-
fugos Bor., (= tr. fougueux). pus din cianogen i oxigen.
fuior n. I. manunchiu de fire de cd- fultuealä f. umplutur& de puscA: toatd
nepa sau de in; 2. fig. fir: fuiorul dra- biblioteca a servit de fultueald ieni-
gostei; fuiorul popii, aluziune la fuiorul cerilor Nzoa. [Cf. ung. Fog& astupatura
de cdnepS sau de in ce femeile dela tarA de tun].
dedeau popii in ajunul bobotezei: asta-i fum n. 1. abur ce se desvolta din cor-
pe d'asupra ca fuiorul popii. [Vechiu- purile In combustiune: nu e fum tetra'
rom. folior = lat. *FOLLIOLUS, sAculet]. foc ; 2. fig. amagire, desertAciune: gloria
fular n. basma de mArase (=fr. foulard). e fum; 3. pl. aburi din yin ce se urcS
fulau rn. fanfaron. [Derivat din fald : in cap; 4. fig. pretentiuni amAgitoare:
fuldu, In loc de hildu, prin disimilatiune fumurile deserte ole lumii AL. [Lat.
vocalicaj. Fumus].
fulg m. 1: panA de pasAre cu fire sub- funa v. a trage, a bea tutun. [Lat.
tiii si mStAsoase; 2. fir de land sau de IMPURE].
mStase; 3. prin analogie; fulgi de zd- fumar n. cowl de fum, la o casA (A-
pada. [Origins necunoscutd]. rAneascS.
fulger n. 1. scAnteie electric& ce tas- fumáraie f. furn mare: fumciraie de
neste din ciocnirea a doi noH; fig. Jul- balegi CR.
geri ies din ochii sat AL.; 2. detunare fumArici f. plantS mica si delicatA,
violent& si produsA prin descArcarea unlit cu gust amar, intrebuintatA In farmacie
nor electric; 3. fig. eveniment dezastros (Fumaria).
si neasteptat: un fulger din clziar senin ; fum'arit n. od. dare pe cAmin ce p15-
4. urgie cereasca fd-te julger riisbitor tiau proprietarii de carciume : am fost
AL. ; 5. excomunicatiune : fulgerele pa- cu vindriciul... ai cu fumdritul 12.
pei; 6. mare cuceritor (supranumele lui fumat n. actiunea de a fuma tutun
Baiazid I): adunat-au fulgerele contra furnatul nu-i sdnatos.
Fulgerului Em.; 7. tren cu cea mai mare fumfitor m. cel ce fumeazA.
iutealS: ü pornit cu Fulgerul. [Lat. vulg. fumegit v. I. a face Mtn: soba fu-
FULOEREPI = clasic FULOUR]. niegd ; 2. (poetic) a arde: sd furnege
fulgera v. 1. a lurnina cu fulgere : fig. 'nainte-mi orasele 'n ruine Err. [Lat.
ochii fulgerau En.; 2. a lovi cu fulge- FUMIOARE].
rul, a trAsni: 3. a trece repede: fulgera fumegos a. care fumegd pilaf alb
sdgeata 'n vdrit AL.; fig. mii de idei .si fumegos OD.
imi fulgerau prin gdnd. [Lat. FULGERARE]. fumigati(un)e f. 1. purilicarea unui
fulgerator a. 1. care anima' fulgere loc imprAstiand diferite substante; 2. a-
Jupiter fulgerdtorul; 2. IncArcat de ful- plicarea unui medicament sub lormS de
gere; nu vedefi cumplifii nori cum so- aburi.
sesc fulgerdtori? AL.; 3, fig. grozav, fumuriu a. 1. de coloarea fumului:
amenintkor: o privire fulgerdtoare. cciciuld fumurie; 2. fam. beat.
fulgeratura f. 1. efectul fulgerArii ; fumuros a. plin de fumuri, inchipuit,
2. junghiu treator: cdnd se uita la om pretentios: prejudifii fumuroase si ri-
dihania, it lovia fulgercitura Isp. dicule NEM.
fulgeros a. 1. fig. momentan: trece- functionit v. a-si Implini functiunea.
rea-i fulgeroasci AL.; 2. Inlricosat: tra- functionar m. cel ce exercit& o func-
gefi inc'odata spada fulgeroasci Roc. tiune publicA.
fulgui v. a ninge rar, a cAdea fulgi functionare f. actiunea unei masini
de zApadA. in rniscare.
fulie f de narcis ; 2. po-
1. floare functionarism n. 1. biurocratie; 2.
doabA de pietre scumpe (in forma floa- vdriAtoare de functiuni.
rei): calpac unguresc impodobit cu o functi(un)e 1. 1. Intrebtfintare natu-
fulie neagra de pene de cocor BALc. rald i regulata: toate organele noastre
[lure. FULIA, narcis] au funcliunile lor; 2. exercitiul unlit
fulmicolon n. bumbac devenit explo- post. al unei sarcini publice ; 3. terrnen
zibil prin intingerea-i intr'un amestec de algebric pentru una sau mai multe litere
acid sulfuric si acid azotic; se Intrebuin- avand o valoare determinatA si care va-
teaza pentru torpile, odat& cu dinamita riaz& cdnd se atribue acestor litere valuii
si forrneaza baza colodiului. diferite.

www.dacoromanica.ro
 fun 263 - far
fund a. 1. partea cea mai de jos : fun- de Anghel i Iosif. [Lat. FULIONLLAE, dim.
dul mdrii; fig. fundul inimei; 2. partea din fuligo = funingine].
cea mai dephrtath fundul grddinei ; 3. funingine f. negreala ce fumul lash
partea opush deschiderii sau intrani: fun- in olanele cosurilor. [Lat. PULIGINEH].
dul unui dulap; 4. ceeace rhmane la funt m. o jumatate kilo : sin funt de
tund: fundul paharului, fundul sacului. lumdneiri. [RIM PIZITO (din nemt. Pfund)].
[Lat. PUNDUS]. V. sterling.
fund& v. 1. a aseza fundamentele unei fur m. hot : cu cei furi nu te-ai lup-
constructiuni ; 2. a stabili, a institui : a tat ? POP. [Lat. FUR].
funda Un regal, o religiune; 3. fig. a furh v. 1. a lua pe ascuns ce apar-
sprihni cu probe: parerea rnea e fun- tine altuia ; 2. a-si insusi pe nedrept, a
data pe fapte. sustrage ; 3. a rapt cu putere: Un smeu
fundh 1. nod de panglica. [Or. mod.]. a furat-o ; 4. fig, a rhpi, a coprinde pe
fundament n. 1. temelie, ziclarie ce nesimtite l'a furat somnul. [Lat. FURARd.
formeaza baza unei cladiri; 2. ceeace servh furager a. ce servii de furaj: plante
de bazd : fundarnentul rnoralei; 3. fig. furagere.
cauza, motiv svon lard fundament. furaj n. paie sau fan pentru nutretul
fundamental a. 1. ce serva de fun- cailor (--= fr. fourrag e).
dament : piatrd tundarnentald; 2. fig. furajor m. cel ce poarta grija de fu-
esential, . principal : argument funda- rajul unei armate.
mental. furat a. luat pe sub ascuns lucru
fundat a. 1. intemeiat ; 2. care are furat. n. actiunea de a fura : furatul
Ii

ratiunea de a fi: reputafie tundabi. vitelor.

fundaji(un)e f. 1. actiunea de a funda : furch f. 1. prAjinh terminath in douh-
fundafiunea unei *male, unui ospiciu; trei ramuri, coarne sau dinti, cu care se
2. asezhmant, institutiune Fundaliunea strange fanul, se cara snopii de grau; 2.
Carol ; 3. sh phtura in care se pune te- prin analogie, tot ce seamAnS unei furci,
melia unei constructiuni, in special caphtul celor douS lemne ce
fundator m. intemeietor. tree printre osia l i inima carului ; furca
fundAturai f. stradelh Infundath. pieptului, osul sternului, unde se intal-
fundue m. monedh turceasch de aur, nese coastele anterioare ; 3. unealth de
in valoare de 22 lei, circula In vremea tors: torsul se face cu ajutorul furcei
lui Caragea (Frc.) [Turc. FUND1111]. *i al fusului; a avea de furca, a avea
funebru a. 1. ce tine de inmorman- Inca de lucru, de trecut peste greutati
tare: ceremonie funebrd, onoruri fu- mai avem de furcei impreurre i; a da
nebre; 2. fig, care inspirit idei triste de furcit cuiva, a-i impune ceva penibil;
cdntec funebru. 4. pl. Mold. stalpii caselor thrfinesti; 5.
funerar a. 1. privitor la inmorman- pl. spanzuratoare vrednic de furci (V.
tare : speze funerare; 2. care aduce a- Caudine). [Lat. mac,. ; sensurtle figurate
minte de moartea cuiva piatrd funerard. de sub 3 sunt luate din sfera tesutului].
funest a. 1. care aduce nenorociri II adv. 1. tare : a bate furce i; s'a certat
moarte funeste ; 2. dureros, mahnicios: ci ddnsa furcd Fn.. ; 2. mortis: a finea
*tire funestii. furcd.
funicei m. pl. Mold. si Tr. 1. bubu- furcoiu n. furca cu coarne de tier.
lite rosii cu varful alb (pe fata i pe ceafh); fureulitä f. 1. unealth de mash, In
2. un fel de carcei proveniti din scurta- forma unei turd mici, de apucat buchtile
rea muschilor. [Origina necunoscuta de came ; 2. cluph analogie, crestAturfi la
funicular a. se zice de un tren des- varful urechii vitelor ; fig. cu barba in
tinat a urca pante grele si care e pus in farculifi.
miscare prin funii: drum de fier funi- furdh f. 1. lana proasth cu care se
cular. umple saltelele ; 2. ramfisite proaste mai
funie f. 1. sfoarh groasa sucith din cu seamh la abagii; 3. ceeace se lapliclit:
mai multe fire de legat sau de atarnat furdale de pldcintd PANN. [Serb. FURDA
funie de teiu; 2. mhsurit agricola de (din turc. nupow)]
lungime (10-20 stanjeni): a trage cu furgon n. chruth acoperith pentru tran-
funia. [Vechiu-rom. fune = lat. FUN'S]. sportul munitiunilor sau al bagajelor mi-
funier m. fabricant sau vanzittor de litare (= fr. fourgort).
funii. furibund a. 1. apucat de furii; 2.
funigei m. pl. fire albe i usoare ca care exprimi furie: gesturi firribunde.
acele de panzi de paiajen, carl plutesc furie f. 1. manic foarte violenth ; 2.
In aer In zilele frumoase de toamna. Pop. ardoare extrema, impetuozitate furia ti-
miitasea morlilor ; Legenda Funigoilor, nerefelor ; 3. fig. femele rea i mAnioasa.

www.dacoromanica.ro
 fur - 264 - fuz
furier m. suboliter insarcinat cu con- furtuna pdgdneascd AL. ; 3. fig. sbuciu-
abilitatea i cu Ingrijirea locuintelor 01 mare sufleteascii. Ilt. FORTUNA, viscol (din
a proviziunilor pentru soldatii din corn- lat. FORTUNA, soarta), printr'un intermediar
pania sa (=- fr. /outlier). grec modern : schimbarea sensului faun
furios a. 1. care e in prada furiei (noroc = viscol) provine dela un popor
nebun furios; 2. care exprima tilde : maritim (cum erau Vene(ienil) ale and
priviri furioase; 3, foarte violent : fur- succese comerciale depindeau de starea
fund jurioasd. marii (correre fortuna, a-si cAuta noro-
furiq a. *1 adv. pe sub ascuns. [Lit. cul pe mare si a suporta furtuni)).
ca un fur sau hot]. furtunat a. (poetic) furtunatic : in
furiqh v. a intra asu a iei pe furis, valurile mdrii furtunate si semefe A.
a se stracura pe nesimtite. furtunatic a. Ca o furtuna, impetuos;
furlandisi v. a se umfla In pene: se tinerefele furtunatice.
furlandisia 0 se lduda in toate par- furtunos a. 1. de furtuna 2. violent,
tite Ise. [Origin& necunoscuta vehement : ochii ha: cei negri furtu-
furnich v. 1. a se misca in mare nu- nosi En.
mar ca furnicile; 2. fig. a avea cu pri- furuncul n. buboiu.
sosinta ; aceastd pagind furnicd de e- fus n. 1. mica unealta pe care se da-
rori; 3. a simli furnicaturi. [Lat. *FOR' pina si se rAsuceste firul la tors ; 2. prin
MICARE] analogie, partea osiei ce trece prin bu-
furnich f. 1. mica insecta care tra- tucul rotii ; 3. grindeiul ce pune moara
ieste in societate sub pamant, unde ti in miscare : 4. (Oltenia) Zool. pietrar
strange proviziunile; 2. pl. piscaturi. [Lat. (dupa forma corpului sari). [Lat. rums].
FORMICA]. fusatall Mold. n. pieptene lat de tras
furnich-leu m. insecta a aril larva canura. [Etimologie necunoscuta].
se haineste cu turnici. fusar m. I. fabricant de fuse ; 2. Zool.
furnicar m. numele bucovinean al tipar (dupa conformatiunea-i oblonga).
prigorii. n. 1. locninta furnicilor; 2. to- [Lat. FUSARIUS].
II

talitatea turnicilor care formeaza aceeas fusiform a. In forma de fus.

societate; 3. fig. sumedenie de oameni, fustä f. 1. haina femeiascA In forma
droaie de animale cari se agita : un fur- de con trunchiat, purtata pe sub toile
nicar de moarte ce aprig se 'ncles- rochii : 2. (ironic) femeie : protecfie de
tase AL. fuste at. [Forma scurtata din gr. mod.
furnichturi f, mancarime de furnici eusrke].
ce ar umbla pe piele. fustaneli f. vestmant de fusta larga
furnish v. a aproviziona: a furnisa si cu multe creturi, purtat mai ales de
o casd cu pcline; 2. a procure; a fur- Used i Arnauti palicari purtdnd fus-
nisa cuiva bani; 3. a purta grija de: a taneld fdlfdindd OD. [Gr. mod. : v.
furnisa chelfuelile. [Verb tras din fur- fusta
nisor]. fustaq m. od. lAncier din garda dom-
furnisor m. 1. ce intreprinde a
cel neascA inarmat cu suliti de fustasi cu
aproviziona o casa, o trupa ; 2. cel ce flinte e sala innecatd Bor.. Fustasii Di-
furniseazi mfirfurile (= fr. fournisseur). vanului l ai haremului Doarnnei erau
furnitural f. 1. aprovizionare: furni- in numar de dotrAzeci i patru. [Din ve-
turf de grane, de cancelarie; 2. ceeace chiu-rom. fu0e, sulita = lat. eusns].
croitorii sail tapiterit furniseaza peste futdeiu (fustel) m. 1. pL betele vA-
stofa. rite intre firele natrei ; 2. cotor de ceapA;
furore f. 1. furie mare: sbuciumat 3. Tr. speteaza de scar& de loitra. [Lit.
de al furorii spasm AL.; 2. in expre- fuste mic ; v. fustas].
siunea a face furori, a avea mare trecere, fuzibil a. ce poate fi topit : plumbul
a ajunge la moda. e un metal foarte fuzibil.
fursant n. Mold. dever. [Turc. FURSANT, fuzibilitate f. dispozitiunea de a se
avantaj]. topi ; fuzibilitatea metalelor.
furt n. rezultatul furarit l lucrul fu- fuzionh v. 1. a amestech laolalta ;
rat. [Lat. ruarum]. 2. fig, a reuni partide, opiniunL
iurtilag n. furt Insemnat. fuzionist In. partizan al fuziunii po-
furtunh V. a 1mprosca cu furie: ar- litice.
tileria furtundnd toatd linia dufma- fuziune 1. 1. trecerea unui corp so-
nului BILe. lid la starea lichicla sub actiunea cAldu-
furtunh f. 1. agitare violentA a aerulut, rei ; 2. fig. alian[ii, amestec ; fuziune de
pe apa sau. pe uscat ; 2. fig. !Ayala irn- rase, de sisteme.
petuoasa ; cdnd noi oprim cu pieptul

www.dacoromanica.ro
 0 - 265 - gaj

G m. a seaptea literA a alfabetului. finut iar gaie dupe" mine CAR. ; 2. in-
gabeli f. impozit pe sare sau pe came. juriturA lua-l'ar gaia 1; a lua gaia pe
gabier m, marinarul InsArcinat a in- cineva, a adormi CAR. (cf. aghiufd);
tretine echipamentul unei corAbii (= fr. 3. de-a mama gaia, un fel de joc de
gab ier). . copii. [Lat. oAra].
gabji f. Mold. mfing, ghiara : a pune gaina v. a avea gAinare, a lAncezi:
gabja pe cineva. md-sa gdineazd si se topeste de pe
galbji v. Mold, a apuca, a pune mana. picioare ISP.
[Origina necunoscut5]. gadna f. pasAre din ordinul galina-
gabrovean m. mester de cutite de ceelor : gelina bunei face pdrid la 160
fier nelustruit zise de Gabrova : tabaci, oud pd an; fig. gdinei plouatei, fArA cu-
brasoveni, gabroveni Gmcw. raj. [Lat. OALLINA]. V. orb.
gabui v. Mold. a prinde, a pune mAna gAinar m 1. vAnzAtor, ingrijitor de
pe: baba geibuieste gdina i o apucd gAini ; 2. fig. *i pop. borfas. smecher ;
de coadd Ca. [Cf. OM]. 3. Zool. Buc. uliul gAinilor (Falco pa-
gad V. Mold. V. ghici. lumbarius). [Lat. OALLRIARItsj.
gade m. calAu veni gddea i o che- gainare f. boalA de gAini, lancezeala.
ma la osdndd Isp. [Origina necunoscutAl. gainareas'a f. Ingrijiteare §i vAnzA-
gaidilia v. I. a produce, prin atingeri toare de gaini.
ware i repetate, o sensatiune particu- gaiinfirie f. cote( de gaini.
lar-A ce provoacA rAsul; 2. a produce o gainat n. gunoiu de pasAre. [Lat.
sensatiune plAcutA ; 3. a fingusi amorul (FIMUS) OALUNACEUS].
propriu. [Cf. bulg. oADELra, asta ma gàfinita I. Bot. plisc pasiresc.
Ocilla]. gAinulA f. 1. gAina sAlbaticA (v. bra-
gadilätor a, care gidila. di.Foctra); 2. closca cu pui (constela(i-
gadiiaturà 1. 1. actiunea de a a une) : gginus, spre asfinfit CR. 3.
dila ; 2. efectul gadilarii; 3. fig. impre- nurnele muntenesc al cArAbusului.
shine plAcutA. gaità f. I. pasire cAntAtoare si is-
gadilicios a. I. care se gAdila usor ; teat& se deprinde a rostl vorbe (Garru-
2. fig. simtitor. las glandarius): gaifa ce imiteazei
gadiliciu n. mancarime (fig.): Mos orke sunete bizare AL. ; 2. fig. toach-
Roatd avea geidiliciu la Umbel CR. gurA. [Vechiu-rom. gaicd, dintr'un pri-
gadina f. 1. dihanie, fiarA; 2. pl. Tr. mitiv *gaie = lat. vulg. OATA, Oita]. V.
vietAti. [Slay. OADINA, reptil]. gate.
gala: v. a respirh cu greu, a suflh gairtat f. 1. Mold. mAnerul clestelui de
tare si des. [Onomatoped - dogar : 2. lampA tfirAneascA fAcutA dintr'o
gagai v. 1. a strigh ca gastele ; 2. a sticlA, In care se pune petrol : femeia
vorbl ingaimat, [Onomatopeel. aprinse gaifa. [Aplicatiune metaloricA a
gagalice m. Mold. se zice de ceva vorbei precedente, probabil prin aluziune
mic i Imaged: seirmanii gagedici! (ca- la ciocul gaitei, scurt i gros, lncovoiat
pra despre iezii sAi) CR. [Originit necu- si dintat la yarn.
noscuta galtan n. fire Impletite din mAtase,
gagauta' m. 1. gangav, peltic ; 2. ne- argint sau aur : un mintean negru cu
rod, neghiob : ce prost ai fost gi tu, gditane de fir OD, ['Nue. GAITAN]. II adv.
gdgclufd ! ISP, [V. geigail. ca un gAitan, drept inainte : trebile im-
gaiba f. crac (de animal): leul cazil pdrafiei mergeau gaitan POP.
cu gaibete in sus [SP. [MOld. gaidi galtanar us. fabricant sau vAnzAtor
origina necunoscutt]. de &Lane.
gaibarac n. fam. gaiba mare dete gaitanii v. 1. a Impleti gAitane; 2. fig
iazma cu gaibaracele in sus [SP. a se impleti in genere : iarba 'n vdrf sc
gaida f. cimpoiu stirbesc (lsp.). [Serb. gaitaneste POP.
GAIDE]. gaj n. I. Jur. amanet ; 2. oblect de
gaida f. Mold. crac. [Probabil aluzi- garantie In ioc; 3. fig. garantie moralA,
une la teava gaidei]. probA gaj de amicifie ; 4. lea fa acto-
gaie 1. 1. cea mai micA dintre pAsA- rilor (= fr. gage).
rile de pracifi din genul soimilor (Mil- gagist m. cel angajat la teatru.
ous regalia); a se tinea gaia dupti ci- gajulie (gujulie) t. Buc. insecti. mai
neva, a nu-I slAbl o clipA: pe urmei s'a ales care nu poate sbura. [V. gdzd].

www.dacoromanica.ro
 ptal - 266 - gal
gala f. 1. mare serbare la Curte : haMe creste prin locuri nisipoase si se cultiva
de gald ; 2. masA mare. pentru semintele-i oleaginoase (Came-
garagie 1. mare sgomot, larmA con- lina saliva).
fuzg. [Cf. rut. OALAS, larma galbior a. galbuiu. [Contras din geil-
galamoz n. Mold. arababurA : ce bles- bin for].
tentage si gdlesmoz era in casd Cm. galbuin a. care bate In galben, [$l gdl-
[Cf. golomo]. biu, contras din gdlbeniu].
galant a. 1. politicos 0 gratios : 2. gala f. 1. umflAturA mai ales la gat;
care cauth sA placa femeilor : cu privi- 2. pl. amigdale. [Cf. slay-. GALKA, galuscal,
rile-i galante BK.; 3. luxos imbrAcat, galceavi f. cearti sgomotoasA. [Cf.
elegant. Il m. persoanA galanta. slay. OLUCANIIE, SgOITIOtt
galantar n. vitrina unei pravAlii [tras galcevi v. a cAuta galceavii, a se certa
din galanterie, obiect de lux]. strigand tare.
galanterie 1. I. politeta In maniere galeevitor a. si m. care cautl galceava.
mM ales fats cu damele ; 2. daruri mici ; galeata f. I. vas de lemn sau de me-
3. obiecte de lux. tal. de scosapa sau In care se mulg oile
galantina f. came rece preparat5 ciubAr, ciutura; 2. ceeace contine o ea-
o galantind de curcan. leatS ; 3. mAsuril de grane: o gedeatd din
galanton a. 0 m. darnic : nici prea Ardeal are 250 litre; 4. od. dare pe ce-
econom. nici prea galanton PANN (=fr. reale. pusa intaia oarA de Mihnea-VodA
galant homme). la 1577. [Lat. vulg. OALLETA, vas de yin].
galantonie f. calitatea galantonului, galena I. sulfurA de plumb In stare
clArnicie (CAR.). nativh,
galateanea I. un fd de horA l bac galenti m. pl. pantofi de lemn. [Gr.
1n CATO. mod. GALiNTEAL
galbeaza (cAlbeazà) f. I. boala de galena. 1. 1. corable de ilisboiu la cei
ficat a oilor : toatei turma zace de rea vechi: se armase zece galere Bra.c.; 2.
galbeazei Ga. At. ; 2. vierme striacios pedeapsa celor condamnati a vasli pe ga-
viilor (Distomurn hepaticurn); 3. planta lerele Statului (In Franta).
parazitA care 10 suge din trifoiu nutri- galerie 1. I. loc acoperit inteun edi-
mentul. facandu-1 astfel s5 ingAlbeneascA ficiu pentru preumblare; 2. coridor lung;
0 ad piarA (Cuscuta epithymum). [Alba- 3. loc rezervat pentru o colectiune de ta-
nez RXLI3AZX, ciXruAzI] blouri si colectiunea Inds; 4. reunire de
galbegios a. ce tine de gAlbeazii: persoane cari privesc cum joad celelalte;
boale galbegioase Bor.. 5. balconul cel mai de sus Intfun teatru
galbejit a. slAbit: 0/befit de boald. cei ce-1 frecventeaza : galeria aplaudd
[V. gdlbeazei]. to. drum orizontal In mine pentru desco-
galben a. I. de coloarea soarelui sau perirea filoanelor ; 7 drug de care stau
a lfimaii galben ca /della de galbend atarnate perdelele: galerie de bronz pen-
cearei : 2. galben la 1aS, palid. [Lat. tru ferestre; 8. tAblie dinaintea sobei:
OALBINUS]. II n. coloarea galbenA. II rn. 1. gale-Hl de alamd sau de fier.
monedri de aur tn valoare de 11 lei 0 gale, a. I. duios, languros: priviri
75 bani : galbeni irnpiireiteqti adicd galefe ; 2. lanced, melancolic; era tot cam
austriaci. (V. ughiu, venefic) (lit. mo- gales TSP. [Cf. bulg. GALEN, gate].
nedA galbenA) ; 2. cal galben : cdlare pe galgai v. 1. se zice de sgomotul ape-
galbenul POP. lor In rniscare sau al lichidelor turnate pc
gfilbeneala f. 1. coloare galbenS: 2. gat: izvoarele gdlgdie; 2. a curge din-
fig. paloare : a morfii gdlbeneald Etc: tr'odata i mult, a lasni: incepu sd
3. vop,ea galbenA: reichificet de feicut gale sOngele dintr'insul ISE% LOGOITIa-
gdlbenele CR.; 4. pl. plantA cu flofi mari topeel.
galbene i cu miros tare (Calendula). gal-gal! int. Errata sgomotul ce fac
galbicios a. cam galben. [Scurtat din apele agitate sau lichidele curgand chn
gdlbiniciosl. sticIA.
galbinare I. 1. boalA can 1 omul e galicism n. constructiune sau vorbA
galben la lath 0 la albusul ochiului : particularA limbei franceze poeziile lui
2. plantA cu tructele albe-gAlbui sau ro- Bolintineanu sunt pline de galicisrne.
siatice, Intrehuintate de boiangii (Serra- V. frantuzism.
/W(7 tinctoria). galigan m. mare Et gTOS: un geiligan
gfilbinet n. sumA mare de galbeni de colar cdt un bivol de mare GHICA.
sd inchizi geilbinetul in buriafe POP, Wt. mare Cat GO 00111.
galbinul n. L glebul galben din mij- galimatie I. vorbire incurcatb, confutb
locul oului: 2. plantA cu florile galhene, sead (= fr. galimatias).

www.dacoromanica.ro
 gal 267 gSr
galinacee n. pl. ordin din dasa pasa- pe gdnduri ; 3. minte: a-itrece prin gdnd;
rilor cari coprind gaini, curcani, fazani, etc. 4. intentiune: a avea de gand. [Ung. OOND,
gallon n. 1. mare corabie ce transporta pas, cugetare].
In Spania bogatele producte din America; gandac m. 1. numele popular al co-
2. scandur& pe care zetarul aseaza literele. leopterelor : gandaci de bucdtdrie, de
gaIite f. pl. Mold. pasari de curte: co- turbat: 2. larvele viermelui de matase.
cosul inconjurat de atdta amar de ga- [Cf. serb. OLINDO, gandad.
life CR. [Slay. OALITA, cioaca (pasare de glindacei m. pl. gandaci de turbat,
plaza rea): evolutiunea sensului e analoga cantaride.
cu a sinonimului cobe]. gandi v. I. a cugeta : a gdndi la ple-
galofob m. cel ce uraste pe Francezi. care ; 2. a reflecta : gdndeste-te bine; 3. a
galoman m. admirator excesiv al socoti, a crede: ce gandesti despre asta?
Francezilor. 4. a avea de gand.
galon n. fasie de panglica ce ofiterii gandire f. cugetare, idee.
poarta pe maneca hainei spre a distinge ganditor a. care (se) gandeste. II adv.
gradele. pe ganduri : a rezmas gdnditor.
galonat a. si m. cel lmpodobit cu ga- gang n. cofidor, galerie. [Nemt. maw].
loane. gang n. substant& strain& ce acopere
galop n. 1. mersul calului in sarituri un mineraiu metalic (----- fr. gangue).
mid i regulate; 2. dant modern cu mis- giingani v. a gangavl [Onomatopee].
can vioaie. ganganie f. insecta mica : multime
galopa v. a porni In galop. nenumdratel de gdngetnii CR, [Dintr'un
galopant a. care inainteazd foarte re- radical onomatopeic gang sau gong, car e
pede : Jtizie galopantd. exprima bazaitul on sunetul nedeslusit al
galas m. inctiltaminte de cauciuc peste insectelor].
ghete (=: fr. galoche). giingav a. si m. care vorbeste Ingai-
galusca 1. 1. cocolos de Mina sau de mat, mai ales pe nas: preofr batremi ca
carne tocatii; 2. fig. ceva neplacut: omul iarna cu gdngavele glasuri En. [Slay.
fdcu)si lnghifi galusca ISP. [12113. OALUtHAJ. Gi:iGNAvtj.
galvanic a. relativ la galvanism. glingavi v. a vorbi ca gangavii,
galvanism n. 1. fenomene. electrice ganglion n. Anat. organ ce seamanii
produse asupra muschilor prin trecerea cu un nod sail ghemusor.
unui curent (fenomene constatate Intli ganglionar a. relativ la ganglioane.
de Galvani); 2. electricitate desvoltata prin gangur (grangur) rn pasare canta-
actiuni chimice. reata galbena si mare cat mierla (Ori-
galvaniza v. 1. a electriza cu pila gal- olus galbula): ganguri de our ce an
vanica ; 2. fig. a insufla un zel factice cuiburi de mdtase AL. [Lat. OALOULUS ;
treciltor: a galvaniza o societate moartd. forma muntean& grangur e analogic&
galvanizare f. operatiune electro-chi- (cf. graur)].
mica ce consist& In a acoperi fierul cu glinguri v. 1. a gangavl, de copiii cei
un strat de zinc. mici: Ind alintam la sdnu-i gdregurind
galvanoplastie f. procedeu de aco- CR. ; fig. cartea unde odatd am gangurit
pent un obiect cu un strat metalic pun CR. ; 2. a curge Incet : apa gangureste.
mijlocul unui curent electric. [Onomatoped. V. gunguri.
gamii 1. 1. cele opt note muzicale Is- ganj n. Mold. I. funie de teiu, nuia
sezate In ordinea lor naturalä: do, re, mi, sucit& ce leaga leuca de carambul carului ;
fa, sol, la, si, do; 2. In picturd: succesi- 2. funie de legat strans sania. [Slay. 5Gwe
une de tonuri, de colon; 3. fig. ton In (cf. rut. ern, funie)].
genera: alte guri. aceeasi gamd. En. glinjeiu n. I. coada caierului; 2. par-
gamalie f. capatul mai gros al acului: parita morii.
acele cu gamolie servd la prins si nu gainsac m. V. gascan. [Dintr'un pri-
la cusut. [Ung. OOPIOLY, boa mitiv gdnsd, Mold. si Tr. gdnscd = slay.
gaman a. mancacios, lacom. [Origina GOSIICA].
necunoscutfi. gal:Mee (ghioacii) f. I. coaja de ou,
gamba t. partea piciorului dela genuchi nuca, etc.; 2. pleava bobului de grau,
pand la nodite (= it. gamba). [Origina necunoscutal
gamela 1. castron de tinichea la sol- gar! int. exprimii strigatul cioarelor si
dati (= fr. gamelle). al gastelor.
gamzi f. numele unei varietati de gara f. loc de sosire si de plecare pe
struguri. [Bulg. camz/]. calla ferate (= fr gare).
grind n. I. alga, cugetare: unde cu gairaleali f. sgomot confuz : o gdrd-
gandul nu gdndesti; 2. reflexiune : a sta eald de graiuri omenesti ISP. [V. OH]

www.dacoromanica.ro
 gar - 265 - gal
garafa I. Mold. carafA garatd pan- intra fundul vasului. .[Origina necunos-
tecoasd En. [Gr. moca V. care& cutAl,
garai v. 1. a gagai (de owe); 2. a gardinar n. unealta dogar ului de facut
da sunet conluz (despre intestine): imi gardini: gardinar mare, mic.
gdrdiau matele de Name CR ; fig. go- gardist m. agent politienesc, sergent
rdia din gura ca dinfr'un cimpoiu CR. de oras.
[Onornatopee (v gdr!)]. V. carai. gardui v. a Ingradi cu gard, a Imprej-
garaj n. 1. add postire in gara a va- mui: o gradind garduitii cu zid de a-
goanelor: drum de garaj; 2. loc de ada- mnia LSI%
postire pentru automobile, biciclete, etc. gargarà I. medicament lichid cu care
( fr. garage). se gargariseste.
gara-mara I. cearta continua : tot- gargara f. gargarita (lig.): de omida
deauna gdra-mara i traiu cu vdtraiu ungureascd fi de Org.:it-a sOseasca POP.
PANN. [Onomatoped gargarisi V. a.si clad gura sau gat-
garant m. 1. cel ce raspunde de fapta lejul cu un lichid.
sa sau de a altuia ; 2. fur. cel ce raspunde gargarita f. I. vierme care roade graul
de datoria altuta, chezas. in hambare (Calandra granaria); 2. flg.
garantit v. 1. a se face garant, a da element distrugator. [Cf. slay. OnORITAl.
garantie : a garanta o datorie; 2. a asi- gargallin 111. 1. cea mai mare viespe
gura de calitatea unui obiect: a garanta cu acul Intepator i veninos, sbdrnae tare
un ceasornic ; 3. fig, a afirma, a ceitifica: cand sboara (Vespa crabro); 2. fig. ca-
a garanta exactitatea unui (apt. priciu bizar, fantazie: are gargauni in
garanja 1. Bot. roiba fr, garance). cap. [Dial. gclun: origin& necunoscuth].
garanjie f. 1. indatorirea de garant ; garta f. mic curs de apa ce se varsa
2. ceeace garanteaa: ipotecele sant ga- intr'un rdu. [Slay. cutoto, gdtlej (bulg.:
ranhile cele mai ordinare; 3. jig. ceeace bra( de rdu)]. II adv. ca o gdrla capul de
asigura: a oeri toate garantiile, ar fl sane-dos, cei beleiele curg OHO CR.
garbaciu n. biciu gros i adesea plum- gârliciu n. 1. intrare Ingusta In piv-
buit. Crum ILYRDAel nita ;2. locul pe unde ies oile la muls ;
garlait'a t. I. grebenul calului; 2. gru- 3. jghiabul teascului ; 4. gura la mijlocul
mazul boului ; 3. (ironic) spatele ii dete pietrit alergatoare a moth prin care gra-
dupd ceafd cdtiva pumni de-imutd gar- untele tree Imre cele dotra pietre unde se
bit a ISP. [Veanu-rom. garb& spinare = macina. [Serb. (mud
slay. oatisc]. garmond n. specie de caractere tipo-
garboy a. cocosat de batrdnete. [Slay. grafice de zece puncte, Intre petit si ci-
OROBAVO]. cero.
garbovire f. varsta inaintatti, band- garnet n. Mold. garnita: incepe a
nete extremit (70-80 ani). cioccirti un garnet de stejar CR. [V. Of,.
garbovit a. cocosat, mai ales de vdrstii. rata
gard n. I. Imprejmuirea mai cu seamA garnisi V. 1. a ingriji cu lucrurile tre-
a gradinilor i curtilor prin pad Impletiti buincioase: a garnisi o cases cu mobile;
cu nuiele: gard viu, format din arbustii 2. a inconjura cu podoabe : a garnisi o
in plinA vegetatiune; a lega la gard, peildrie cu panglici; 3. a ocupa spapul:
vorbind d vita si (ironic) a lua in rds soldatii garnisiau ulitile.
pe cineva ; 2. gard de pescuit (cu leash", garnisit a. I. prevAzut (cu legume):
cu leganus, etc.); 3. Ingradire in genere rasol garnisit; 2. tam. beat.
(de sanduri sau de zid); 4. fig. pune-ti gfirnita f. soiu de stejar, formeaza pa-
gard la gurd Ar.. [Slay. oRADO, zid, gradina dufi sau dumbrAvi mai cu seamA In regi-
(cf. ingradire)]. unea sesurilor (Quercus con ferta). [Serb.
gard m. V. guard. oriaarrA). V. gorun.
garda f. 1. corp de trupe Insarcinate garniturai f. 1. ceeace serva a gar-
a veghea asupra sigurantei publice garda nisi: garniture: de birou; 2. asortiment
p.etei, garda de onoare; 2. soldati cari complet.
ocupa un post: era de garde, ; 3. partea garnizoan'a f. 1. trupe asezate Intfo
unei sabii ce s'apucá cu mana (=fr. garde). fortareatA ; 2. locul de sedere al acelor
garden n. V. gardina. trupe.
gardenia f. arbust cu flori mirositoare. garoalà f. gen de plante mirositoare
garderoba f. I. camera sau mobila coprinzdnd peste 150 de specii (Dianthus
unde se strdng haine; 2. toate lucrurile caryophyllus). [Gr. mod. omiomord.
de imbracaminte: er-ei vinde garderoba. gallea f. 1. colibA ; 2. gazda (ironic);
gardian m. pazitor de noapte. 3. tam. adunatura, coterie: s'a sport
gardina' I. scobitura de doage in care ga§ca. [Origina necunoscuta].

www.dacoromanica.ro
 gas - 269 - gAz
gasca f. 1. pasfire de casS din ordinul gatejel m. Zool. numele bucovinean
paimipedelor (Anser) ; 2. fig. femeie pros- al sfredelusului (care petrece prin gateje].
tanaca ; 3. pl. aplicatiuni metaforice (alu- gain v. 1. Mold, a fi gata, a sfarsi:
ziune la labele pasarii) : a) surupelnitele ince' nu ni'a gatit de ascultare CR.; 2.
teascului de vie; b) cuiele sau mAinile a prepara: 044 goteased de drum me-
vartelnitei; 4. stalpii cari sprijinesc coas- rinde ISP.; 3. a prepara de mancare, a
tele prispelor (la casele thranesi); 5. Tr. face bucate: nu stie sii &teased; 4. a
bulz de mamaligS tnbranzith. [Bulg. nan]. tmbraca frumos, a dichisi: l'a &tit man-
g-scan m. barbatelul gastei. dru. [V. gata].
gfiscarita f. mica plantd cu flori nu- gam a. 1. preparat; 2. tmpodobit; 3.
meroase albe (Arabis hirsuta). copt, fiert (de bucate).
gaselniti f. vierme ce se face in stu- gatita f. Mold. beregati: mi se used
pul slab si care miinancil mierea (Gal- gOtita AL. [V. gat].
feria me/Ione/la/ [Bulg. oXstsstrA, 0111ida]. email n. gatlejul paskilor l fiarelor.
gasi v. 1. a da peste ceva, cautand sau [Si &Wm = slay. ciLOrAntl (v. gat)].
din tntamplare : a geisi o comoard ; 2. a gatiej n. 1. partea interioarS a gatului
descoperi: a gdsi un mijloc; 3. a pro- la om; 2. gura fiarelor.[Vechiu-rom. galtej
cura: a gasi cuiva un post; 4. a da peste (Dosoftetu), din gait, v. gilt)].
cineva, a apuca : nu tiu ce l'a geisit ; gatos a. cu gatul lung: lebeida get-
5. a-i trece prin minte: tocmai acorn ti-ai toasd Gn. AL.
&sit sa....; 6. a crede: a gdsi cu cale; gatui v. a strange de gAt, a sugruma.
7. a fi undeva : ei se geisiau tocmai pe gaunos a. 1. &nit pe dinauntru; 2.
acolo. [Origins necunoscuta]. lipsit de miez arbore, mOr gaunos.
gasper m. pop. Mutat- tigan: scar- [Vechiu-rom. elan, gatinos, si dial. (Mai-
faiturile a doi gasperi. [Dela Gaspar, dan) canner, gaura = lat. *CARINA (din
unul din cei trel Crai dela Rasarit, care CA VUS) 1.
se reprezintit ca un Arap, fiinda apnea (ne gaurii f. 1. deschizatura oarecare, era-
spun cantecele de stea) franele crSiei in paturA ; 2. gaufa tn pamant unde se a-
partile Araviei],. claposteste un animal : gaurd de sarpe;
gasperitfi (ghesperitS) f, 1. tigana 3. bordeiu saracacios. [Lat. *CAVULA, ca-
slutS gasperita se duse indatd in bu- vitatel.
catarie 2. zinS rea si Muth care lo- gaari v. a face o gaurS.
cuia dincolo de vantul turbat: acolo era gfivan n. 1. strachina In care (Annul
taramul gasperitei ISP. pSstreazil sarea grunzoasa : pe tot anul
gasteropode n. pl. ordin de molusti si glivanul PARR : 2. partea gaunoasS a
cari se tarSsc pe pantece, ca metal. linguret de lemn si lingura tnsfis; 3. par-
gastric a.relativ la pantece ; suc gastric. tea furcei ce posra caierul; 4. santul sau
gastronom m. cel ce cunoaste si tine jgheabul mesei dulgherului I tamplarului.
la mancari bune. [Vechiu-rom. cavan. taler de cumptina
gastronomic a. relativ la gastronomie. = lat. medieval *DAVANUM (din DAVI:M)J.
gastronomie f. arta de a manca bine. gavanos n. Mold. borcan de dulceattl.
gat n. 1. partea corpului ce uneste ca- [Turc. xAvAtiosl.
pul cu umerii ; 2. fig. prin analogie, par- gavanosel n. Mold. bordinas (AL.).
tea lima' i stramtS, teava palniei : got gavozdi v. Mold, a se cocota, a se
de sticla, gat de vioard; 3. cantitate de pironi : veveritele gOvozdite una peste
lichid ce se poate Inghiti dinteodata : del Oita in scorburi de copac CR. [Slay.
babei cdteva &turf de rachiu CR. : 4. oavoznm. a pironi (din otvoznt, piron)].
trecatoare Ingusts !titre doi munti: ga- Gavrili m. numele popular al ursului.
tart ale munfilor Carpati OD. [Redus [La Tigani, Garrild e un nume foarte
din gait (cf. gatlej) = slay. mine (dela raspandit].
OLCTITT, a Inghi(i)]: gaz n. 1. mice fluid aeriform: oxigen.
gata adv.. In stare de a, dispus: go `3 hidrogen, azot; 2. gaz hidrogen carbonat,
sei iasO. [Albanez oArl. Intrebuintat pentru luminat l incAizit:
iota f. Mold. coada de pAr, cositS: a lazul de luminat se of:line prin dis-
lua de gate. [Originfi necunoscuta]. tilarea huilei; 3. petrol rafinat: tamper
gatar n. curea lea trecutS dupS gatul cu gaz. [Vorba creatS, In 1644, de Van
calului. Helmont, medic belgian]. V. asfixiant.
gatealà f. 1. actiunea de a se gati; gaz n stag transparenta foarte usoara
2. miitoc si mod de gatit, toaletS. (de bumbac sau de matase): gaz usor
gate] n. 1. nuia de alun ; 2. pl. crengi sOrtu-i 'nvele.ste BoL.
uscate de aprins focul. [Cf. slay. Oki% tn- gaza f. Tr. (Maramures) muse& [Ono-
gradire din gliteje]. matopee].

www.dacoromanica.ro
 ga'z - 270 - gel
gazar m. vanzator de gaz rafinat. strAvestire sau de irnitare a figurilor ome-
gazdei f. I. stApana casei in raport cu nesti].
oaspetii sal ; 2. locuintA provizorie: a geaman a. i m. pl. gement: 1. doi
trage in gazda la cineva; 3. cuib: gazdd copii nascuti deodatA dintfaceeas mama ;
de haft ; 4. fig. tinta : biata copild era 2. constelatiune si unul din cele 12 semne
gazda bdtdilor AL. [Ung. GAZDA]. ale zodiacului. [Lat. oaniNus]. a. doi
II

gAzdui v. 1, a primi strAini : bine gclz- spectri gemeni mdnati de o viielie Ai.
duili $ i bine ospdtali; 2. a trage in geamantan -n. sac de piele in care se
gazdA: sci ajung rnai de vreme sd gdz- pun lucruri de drum (In Mold. vorba sunA
duiesc la vreun sat PANN. geamandan): slugi ics din casd pur-
gazduitor a. si m. care gazduieste. Land geamandanuri, cutii AL. [Turc.
gazel n. specie de poezie arabA, de DJAHADAN (din njAnk, haine, l DAN, conti-
continut mai ales erotic, constand din nand)].
distihe in cari al doilea vers se terminA geamilt n. 1. strigAt tanguios; 2. plan-
totdeauna cu aceeas rimA : un gazel de gere in genere: gemetele poporului; 3.
Emin,-scu. murmurul vantului. [Lat. OEMITIA.
gazela f. gen de antilope foarte sprin- geambarale 1. pl. Mold. V. geam-
tene cart trAiesc In cete In nordul Africei parale.
si In sudul Aziei: o turmil de gazele pe geambas m. 1. samsar de cai : Mos
a Nilului cdtnpie At. Nichifor era si geambas de cai Ca.;
gazetel f. foaie periodica, jurnaL 2. jig. mijlocitor neonest. [Vechiu-rom.
gazntar m. jurnalist. geambas, acrobat = turc. DIAMBAZ, lit.
gazetarie f. jurnalism. care Il risca vieata].
gazini a. (la Turci) victorios In ras- geambaslae n. I. meseria geambasu-
boalele pentru religiune: Osman Papa lui: de ce ai set te apuci?... de geam-
Gaziul. [Turc. own]. basIdc? AL.; 2. plata sa. [Turc. DJANBIC-
gazolinfi f. eter lichid de petrol, in- 71./A.
trebuintat pentru luminat, dA o flacArA geanigiu m. cel ce vinde sau pune
foarte vie. geamuri. [Turc. njAnnpr].
gazornetru n. I. instrument de mA- geamie f. templu mahomedan mai
urat cantitatea de gaz titrebuintatA inteo mare decat moscheea : copiii lui Maim-
operatiune chimicA; 2. aparat ce indica med in naltele geamii AL. [Turc. ppm].
cantitatea de gaz ce arde inteun local. geamlanc n. 1. geamurile unei case;
gazos a. de natura gazului; apà ga- 2. galerie cu geamuri. [Turc. njar.ant].
toes., obtinuta prin amestecarea bicar- geamparale I. pl. 1. castaniete: cine
bonatului de soda si a acidului tartric. numard parale, el joacd cu geamparale
geaba adv. 1. fArA folos, zadarnic : PANN; 2. jig. viers, melodic; privigheto-
geaba umblu sd scap PANN; 2. de geaba, rile trdgeau niste geamparale de-li
fArA bani, gratuit: biata copila slujia luau auzul Isp. ; 2. Mold. (geambarale),
de geaba AL. [Turc. DJABBA, dar, in dad. bora dupA masa de cununie. [Turc. CAL-
geaizea f. od. dar in bani fAcut Sul- PARA, lit. patru discuri].
tanului de Domnii fanarioti cu ocaziunea geana f. I. parul pleoapelor : a du
urcArii lor pe tron: geaizeaua a lost ochii in gene, a Opt; 2. fig. zare: geana
data pentru intdia oard de Nicolaie zilei, pe geana cdmpului albiu AL. [Lat.
Mavrocordat in 1716. [Turc. npuze, dad. DENA].
gealat m. 1. calau (Mold. gelat): doi geanabet m. Munt. om rAu, afurisit.
gelati veneau curdnd .sabiile fluturdnd [Turc. njumarr].
POP. ; 2. Buc. soiu de vrabie care se Ina- geandrit f. Mold. fierturA co felii de
neste cu muste (Muscicapa.), lit. calAul marnaliga prajite: geandra e o mdncare
mustelor. [Turc DJELLAT]. de post. [Origin& necunoscuta
gealau n. Mold. Tr. randea. /Si ghi- geanfez n. taftA subtire: cu falvari
ldu = ung. ()Taub]. largi de geanfez BoL. [Turc. DJAHD12].
geam n. 1. ochiu de sticlA la fereastra geanta f. 1. geamantan mic pentru
sau la usA ; 2. cerc de sticlA geamuri scrisori; 2. cartusierA: o geanta de vd-
pentru ceasornice ; 3. pl. jam. binoclu: natori plinci de fisicuri AL. [Turc. DJANTA].
cu geamurile in ochi. [Turc. njAm]. gear n. sal de India, casmir: gearuri
geamala f. 1. mascA colosalA ce se ce ne yin din Ispahan BoL. [Turc. njAaL
arata pe uliti i min balciuri la vremea gebrea f. otreapA de sters: cu ge-
Mosilor Geamala, introdusa in timpul breaua mi-1 stergea POP. [Turc. njzaae].
lui Caragea-Vocici, era paiala publicu- gelat m. Mold. V. gealat.
st spaima copiilor ; 2. Mold, urias, gelatina f. substanta extrasA din pan-
pocitanie. [Turc. njniAL (onaiu), joc de tile cartilaginoase si din oasele animalelor:

www.dacoromanica.ro
 gel - 271 - gen
gelatina sertni a limpezi licherurile, generaliza v. 1. a face general, a da
a face cleiu, etc. mai multi intindere; 2. a deveni comun
gelatinos a. ce contine gelatina sau la multi.
seamini gelatinei. generalizare I. actiunea l facultatea
gelept m. pl. od. nume dat negusto- de a generaliza.
rilor strgini, greci si armeni, cari cumpi- generalizator a. care generalizeazi.
rau in tará turme de oi i le vindeau apoi generati(un)e f. 1. actul prin care o
la Constantinopole cu pret indoit i in- hintii produce alta asemenea ei; 2. pos-
treit tarabele gelepilor turci, armeni teritate, descendentii unei persoane; fig.
sau greci, erau inchise in ziva aceea ale valurilor mdndre generafii spu-
OD. Crurc. DJELEP. negustor de vitel. megate chi. AL.; 3. grad de filiatiune ;
gelos a. 1. care sufere de gelozie; 2. fig, 4. top oamenii cari triiesc in acelas timp;
care tine mult la ceva: gelos de stima generafiunea dela 1848; 5. fig. produc-
colegilor sat. tiune: generafiunea ideilor.
gelozie f. I. pizrni; 2. neliniste, bi- generator a. care genereazi sau pko-
nuiali despre fidelitatea cuiva. duce. n. cazanul unei masini de aburi.
11

gelui v. Mold, a da la gealiu sau rfindea. genere (in) adv. intr'un mod general.
gemä f. mice piatrA scumpi. a. generic a. ce tine de gen : termen
II

sare gem& extrasi din mine, in opozi- generic.

tiune cu sere marina. generos a. 1. care are sentimente no-
gemanare f. pl. cele doui furculite bile, inalte: suflet generos; 2. care di
ale carului: germ:Marne poartd Inca nu- bucuros, darnic; 3. plin de vigoare inn
mele de lisife si de ciorobarife. [Tras generos.
din geaman]. generozitate f. 1. nobleti i mirini-
gerrator a. care geme. mie sufleteasci; 2. dispozitiune citre bi-
genie v. 1. a respira cu durere copi- nefacere, dArnicte.
lul genie; 2. a fi apisat, a suferi: a geme genetic a. de nastere : inrudire ge-
in exil; 3. fig. se zice despre arbori netic&
ape: Bosforul geme; 4. a ft plin: curtea geneza 1. 1. forma Pune, productiune;
gernea de lume. [Lat. GEMME]. 2. numele primei cirti a Bibliei.
gemeni m. pl. V. geamAn. genial a. inzestrat cu geniu ; cap genial.
gen n. 1. ceeace coprinde mai multe genialitate f. caracter geniaL
specii: omit/ e o specie a genului ani- genital a. relativ la generatiune si la
mal; genul uman, intreaga omenire; 2. organele ei.
fel, modi: haind de un gen nou; 3. sti- genitiv n. Gram. cazul ce indict!, ori-
lul unui autor, modul unui artist: gen ginea, posesiunea si dependents,
simplu; 4. in istoria naturali: grup de geniu in. I. Mit. flinta divini care pre-
specli analoage; 5. Gram, pro prietatea zida la nasterea fiecirui om l priveghia
numelor de a exprirna sexul (real eau fic- asupra-i in tot cursul vietii; 2. inger tu-
tiv): genul masculin, feminin, neutru. telar : geniul Romdniei; 3. fig. persoani
genealogic a. relativ la genealogie : care exerciti asupra alteia o influenti buni
arbore genealogic. sau rea; 4. gradul cel mai limit al apti-
genealogie f. I. spita neamului, sir tudinilor umane, talent cu totul extraor-
de stribuni cari stabilesc o filiatiune; 2. dinar : geniul lui Eminescu; 5. caracter
arta de a cunoaste originea i filiatiunea propriu l distinctly: geniul unui popor,
familiilor. geniul unei limbi; 6. arta de a construi,
genealogist in. cel ce face tablouri de a ataca si de a apira cetitile tan; 7.
genealogice. corp de soldati insircinat cu aceasta: ge-
general a. 1. care e comun mai mul- niul militar, destinat a da armatei ingi-
tor persoane sau lucruri; 2. de un sens neri i lucritori pentru apirare l asediu,
nedeterminat, vag intr'un mod general ; coprinde 21 batalioane de pioneri, 1 re-
3. care are puteri i funcpuni de mare giment de pontonieri, 2 regirnente de drum
intindere: controlor general. n. ceeace de fier, 1 regiment de specialitAti si 5 gru-
convine unei categorii intregi, unui tot : puri de aerostatiune.
a conchide dela general la particular. gentianit f. gen de plante ce cresc pe
general m. comandant de brigada, de munti si ale ciror ridficini amare se in-
divizie sau de corp de armati. trebuinteazi In medicini : ea se numeste
generalisim m. comandant general vulgar fierea-pamantului.
al unei armate intregi, gentil a. 1, delicat i pMcut ; 2. fru-
generalitate 1. I. cel mai mare nu- musel, nostim: ce petrecere genfilã ! En.
mir ; 2. caracterul celui general; 3. pl. lu- gentileta f. 1. maniete gentile ; 2. ti-
auri vagit a spume generalitati. anti gratioasi ; 3. vorbtl de spirit.

www.dacoromanica.ro
 gen 272 get
gentilom m. 1. om de familie nobil5, gerg n. jargon: sd se spuie in gergul
la Francezi; 2. om cum se cade. provincial NEOR. [It. OER00].
genuchiu m. Incheietura piciorului gerid n. 1. sulitA groasa cu care Turcii
unde se uneste fluierul cu coapsa. [Mold. trag la tintA: de halca se aprapia CO
genunchiu = lat. CIENIICIMUMl. din fuga asvdrlia geridul sclu chiar
genuflexiune f. Ingenuchiere pentru prin ea Pop.; 2. joc cAlare de-a sulitile,
adoratiune sau umilire. un fel de turnir oriental: Turcii isi a-
genuin a. pur de originA vorbe ge- riitau mdiestria lor in jocul geridului
nuine. OD. [Turc. njzam]. V. halca.
genunchiat a. Mold. Ingenuchiat gerila rn om care stria Intfuna de
(poetic): genunchiatci sta pe trepte o ger (tip legendar).
copild Ekl. german a. relativ la Germanii mo-
genunchier n. Mold. pieptar lung derni: imperiut german. I m. locuitor
pAna la genuchi (Ca.). din Germania.
genunchiu n. Mold. V. genuchiu. germanic a. ce tine de Germania (an-
genune I. Mold. 1. apA adAncA i Ifni : ticA sau modernA); limbi germanice, idio-
fu prdpastle, genune? fu noian intins mde vorbite In Germania, Anglia, Scan-
de ape? En.; 2. abis, ocean: pdn'ce soa- dinavia, Danemarca i Olanda.
rele s'o stinge in genunea cea addricd germanism n, 1. mod. de a vorbi
Ex. [Lat. *0YRONEM, vArtej (cf. minune din propriu limbei germane ; 2. imitarea doc-
mires)]. trinelor si a metodelor proprii Germa-
geodezic a. relativ la geodezie. nilor. Germanismele In limba romAnA sunt
geodezie f. stiintit ce are de obiect a moderne, provenind mai IntAi dela Sasii
mAsura suprafata globului. din Transilvania, iar mai tArziu dela A-
geograf m. cel ce stie sau predA geo- ustriacL Limba literarA de dincolo de Car-
gra fia. pati (mai ales ziarele) au fost in special
geografic a. relativ la geografie: so- expuse acestei influente periculoase prin
cietate geogra introducerea unor germanisme contrare
geografie f. 1. descrierea pAmAntului firii graiului national.
si a pal tilor sale; geografie fizicd, eco- germanist m. specialist In limbile ger-
nomicd, politicd; 2. operA ce trateazA manice.
despre aceastA : Geografia lui germaniza v. a face german.
Strabon. germen m. 1. mugure, partea se-
geolog m. cel ce s'ocupA cu geologia. mantel ce produce o plantA nouA ; 2. se
geologic a. relativ la geologic: hartd zice In genere de lucruri rudimentare de-
geologic& stinate a se desvolta ; 3. fig. cauzA primA,
geologie f. stiinta formirli pAmAntu- principiu: germenul rdului, germenul
lui, a naturei si a construirli materiale- viefei.
lor sale. germinb v. a incolti, a da In rnuguri.
geometric a. relativ la geometrie : germinare I. Incoltire.
figuri geometrice. geros a. foarte rece: iarna geroasci ;
geometrie 1. I. *tiinfA ce are de obiect fig. rcisuflul geroasei bdtrdneti Az..
mAsurarea liniilor, suprafetelor l volu- geruealii f. ger trecfitor.
melor ; 2. tractat de geometric. gerui v. (unipersonal), a da un ger.
geonietru m. cel versat In geometric. gerundiv n. una din formele decli-
georgite 1. pl. numele bAnAtean al nabile ale infinitivului latin, exprima o lu-
mArgAritarelelor (cafi Infloresc spre sf. crare care trebuie ficutA.
Gheorghe). gerunziu n. mod impersonal al ver-
ger n. trig mare ce InghieatA apa sh belor.
face sfi degere oameni: ger de crapd gest n. I. miscarea bratulai sau a mainii
pietrele. [Lat. CIEW]. spre a exprima sentimentele noastre; 2.
gera v. a administra In locul proprie- fig. actiune Insemnatil darul mi e un
tarului sau al unei societiti (--= fr. gerer). gest frumos.
gerar m. numele popular al lunei Ia- gestati(un)e f. sarcina la animale pi
nuarie. [Lit. luna gerului: alteratiune po- tirnpul cat muma poarta copilul in pan-
pularA din Ghenar, Ianuarie]. tece.
geremea (giurumea) f. I. odinioara, gesticula v. a face prea multe gesturi.
amenda; 2. pop. lucru de clacA sau prost : gesticulator m. cel ce gesticuleaza.
a ajunge la giurumea, a fi luat In rAs. gestiune f. actiunea i modul de a
[Tune. mama gera : gestitmea afacerilor.
geret n. V. geed: gereturi pe care get-beget adv. din most strAmosi,
le aruncd cu mdna BXce. neaol :baler moldovean get-beget,coada

www.dacoromanica.ro
 gev 373 ghe
vacii AL. [Turc. DAD HI DAD, din mos In gneran n. manerul clestelui de dogar.
stramos]. [Ct. gr. mod. ouleANos, cocor: poate prin
gevreit f. batisti de mitase brodati aluziune la ciocul paskii (v. gaigi)].
cu fir : cu gevrele si cu brdnifoare de gherdan (ghiordan) n. salb5 de mar-
beteald OD. [Turc. 1] garitare (cum purtau inainte cocoanele ft
geyser m. fantani tisnitoare cu api azi tirancele): cu gherdan cu flori fru-
caldi : geuserii din Islanda. moase POP. sipeturi pline cu ghiorda-
ghearbilt f. Mold. V. vearbi. nuri, cu cercei OD. [TIM. OHERDAN].
gheb n. Mold. 1. cocoasi: i firul de Gherdapuri n. pl. cataratte pericu.
se rupe, un altul iute scoate [prlia- loase, numeIe turcesc al stancilor pore-
jinul] din ghebul sclu hidos (NAum); 2. elite Porfile-de-fier. [Turc. OHERDAH. lit .
fig. Iniltime, ridicituri: gheburile Pa- varlet de ap5].
ringului. [Ung. oaa]. ghereti 1. c_IMS Incipere unde sti
ghebii f. V. chebe: panduri cu ghebe sentinels (="fr. guérite).
si cu poturi POP. gherghef n. cadru pitrat de lemn pen-
ghebe I. pl. ciuperci comestibile cari, tru brodat: bogatele cusdturi pe gher-
11 ind parazite, sunt stricicioase arborilor ghefuri On. [Turc. orreaturep, lit. locul unde
(Arnilaria mellea). [Origini necunos- se lucreazi, atelier].
cuth]. gherghir (ghevghlr) n. Mold, Camara
ghebos a. Mold. cocosat: un prichin- boltiti, beciu scoate dintr'un gherghir
del de om fchiop fi cam ghebos CAR. nifte straie foarte vechi CR. belfugarea
gheena f. iad, In St. Scripturi: vai, dimarei fi a ghevghirului AL. [Turc.
gheena s'a deschis AL. [De origini RIAVOHIR, suterana].
slavo-greaca; OlifENNA, din ebr. oue HINNOM, gheridon n. mescioarii rotunda cu un
Valea lui Hinnom, langi Ierusalim, unde singur picior (= fr. guéridon).
se jertfia copii lui Moloh, de unde locas gherla f. pop. Inchisoare: pdrcdlabul
de groaza si de chinuri]. ii duse pe amandoi la gherld ISP. [Dela
ghelciu m. peste numit ghigorf Gherla oras ardelenesc ce are un peni-
pcIldmidd de baltd. [Si ghelmes origini tenciar].
necunoscuti]. gherlan n. sobolan: terfeloage rodse
ghelir n. pop. venit neasteptat, cis- de gherlani. [Origini necunoscuti],
tig din Intamplare: toate aceste gheli- Gherman (Ghiorman) m. sirbitoare
ruri sunt bune ftut. [Turc. antral. bibeasca la 12 Malu, cade 5 zile Inainte
ghelmes m. V. ghelctu. de Ispas : Ghermanul se fine, ca cam-
ghem n. 1. glob de ati sau de tort; piile scl fie ferite de grindind.
2. numele unei pirti din stomacul rume- ghermec n. legatura loitrelor (se aude
gitoarelor; 3. constipatia vitelor. [Lat. prin Muscel). [Turc. OHERMER, a Incorda, a
moms]. 'till gel.
ghemis m. pitic cat un ghern. ghermesut n. fel de atlaz cu ape
gheroui v. 1. a (se) face ghem: sub din Alep: capoate de ghermesut On.
cal se ghemuelte AL.; 2. a strange tare [Tune. GHERMESUD].
mainile, picioarele, capul, brat si pEr5 gheroc D. redingota. [Nemt. OEHROCel.
un ghem. gheleft n. afacere, mai ales neonesti.
Ghenar m. pop. Ianuarie. [Gr. mod.]. [Nemt. OESCHAFT].
gheonoaie (ghionoaie) 1. 1. pasire gheseftar m. sarlatan.
cilitoare care ciochneste in coaja arbo- ghesperità f. V. gweriti.
rilor spre a prinde viermi: md ciocd- ghetar n. massa mare de ghiati in
nefte ca covaciul i ca gheonoaia co- viiile muntilor. [Lat. OLACIARIUM1.
paciul PANN ; 2. fig. muiere rea: gheo- ghefarie f. I. locul unde se pistreazt.
noaia de murnd-sa vitregd POP. [Dintr'un sau se vinde &WO; 2. fig. odaie frigu-
primitiv ghion, pastrat in macedo-romana roasi.
cu sensul de gheonoaie si de pasire noc- ghete 1. pl. Inciltiminte scurti din
turni, rispunzind albanezului GHION, buhi]. piele mai fini, ce se strange cu gumilas
gheonoiu (ghionoiu) m. I. birbitelul tic sau se Inchele cu nasturi oil sireturi
gheonoaiei; 2. Tr. un fel de tirnicop (alu- [It. OHETTR, ghetre, termen venit pe calea
ziune la ciocinitul pasirii): gheonoiul comerciala
se intrebuinfeazd ca i tdrncicopul. ghetoiu n. 1. bucati de ghiata ce plu
gheorghinii 1. Bot. alt nume dat da- teste pe al:A; 2. fam. persoani foarte rece
liei (Georgina): nulndricci gheorghinele ghetos a. plin de ghiati, Inghetat: pd-
au ingdnd mdslinele PANN. [Nernt. OPOR- rndnt ghefos.
GINd. ghetre f. pl. Inciltiminte de bumbac
ghep in. cal ghep. V. ghipcau. sau de Mni, ce Infilaurti josul gambei al
L Saineanu. Did'. Universal. 18

www.dacoromanica.ro
 the 274 -- gIst
partea de d'asupra a pantofului (=- fr. manevrele de infanterie ; 2. butonas la
guêtres). capatul pustii cu care se ocheste mire
ghetto n. od. cartier rtzervat Evreilor si ghidon; 3. bara cu 2 manere cu care
(mai ales in Italia si In Orient), se carmeste bicicleta (=-. fr. guidon).
ghetts, n. patura subtire de ghiata pro- ghidu in. Mold. poznas: a ghidi,
dusa de ploaie pe un pamant ghetos: s'a ghidi, ghiduf ce etil CR. [Derivat din
facut un ghefir de nu te mai pofi fi- ghidi, cu sufixul mg (cf. jucciu)].
nea pe picioare CR. ghidusie f. Mold. pozna far o fis

ghevendeiefi f. femeie sireatit, care ghiduqii de ale lui AL.

stie sa Intoarcii la surupuri. [Tras din ghiem n. V. ghem.
ghevent]. ghies n. ghiont de Impins, Imboldire;
ghevent n. V. ghivint. a da ghies, a Impinge, a Imbia ; calul o
ghevghir n. V. gherghir. imbeirbilta fi-i da glues sd meargd
ghiarik f. 1. unghie carligata a unor inainte hp. [Origina necunoscuta].
animale (leu, pisicii), sau a pasarilor ra- ghiet... V, ghet...
pitoare (corb, vultur, uliu); 2. fig. ghia- ghiftui v. Mold, a indopa: ghiftuit de
rele mustrdrii At..: 3. putere despotica, toate, desgustul ma 'neacd AL.: fig.
dependenta: e in ghiarele lui. [Origina boierime ghiftuitil de privilegiuri AL.
necunoscuta]. [Origina necunoscuta].
ghiaa f. 1. apa solidificata de frig; ghigilic n. Mold, scufie de noapte :
bani ghiata, bani numarati ; 2. (pl. ghe- afeazd perina pune un ghigilic AL.
turi) sloiu de ghiata ; 3. fig. om de ghiald. [Turc. GREDjund.
[Lat. OLACIES]. ghigort m. Zool. biban : vrizu in ciu-
ghiaur a. "I M. 1. necredincios, nume turd un ghigOrf Isp. [Origina necunos-
batjocoritor ce Turcil dau crestinilor: set cuth].
'nfrunte 'n ziud ghiaurele o0iri Bor.. ghigoa: v. Mold. a Inghesui, a bate
ghiaur vechiu, ghiaur hainl POP. [Turc. Infundat : trdnte0e baba in nil jlocul
MAUR]. casei i o ghigose$te ca pe ddnsa CR.
ghiovot m. Mold. diavol : ghiavoli ce [Origlna necunoscuta).
suntefi I CR. [Rostire dialectalà]. ghijoagii f. gloaba (11 fig.) : ghijoagd
ghibliei v. a fi ghibaciu : altfel Wed ur:cioasil ce efti l CR. [V. bijoa
cum sd ghibrice0i CR. ghila f. Mold. V. bird'.
ghibaciu a. Mold. V. dibaciu. ghilan a. Mold, 1. cu dungi albe (de
ghiberesc a. domnesc, vorbind de o bout en par InChis); 2. fig. lends. [Ros-
calitate de cirese (in cantecele din Campu- tire dialectata In loc de bilan, albicios
lung) : mere crefe0i i cire9e ghiberefti (v. MI an)].
POP. [Cf. turc. HERM. mare, puternic]. ghillio a. V. gealau.
ghibirdic a. m. Mold. 1. nume de ghd bag m. cartahos (se aude in Braila).
pitic istet (in povesti): 2. mic de itat, [Turc. Kat sksry, lit. carne coapta in ce-
strengar: eram un ghibirdic i fume:tate nusa].
CR. [Origina necunoscuth]. ghilealá f. (ironic) pudra (Ca.). [V.
ghibirdisi v. farn, a sterpeli: avea ghili].
pond sr; ghibirdiseascri vreo douà du- ghilemele f. pl. semne de citatiune
zne de sitari. [Cf. ghibirdic]. e,...) (= fr. guillemettes).
odd v. 1. a prezice ce are sa se In- ghdi v. Mold. V. bill: fete ce ghileau
tam ple, a descoperi ceeace-i ascuns ; 2. a minza CR.
ajunge sa cunoasca, sa patrunza cugetul ghilosi v. Mold, a se spila prea mult
cuiva ; 3. a OM explicatiunea a ghici frecandu-se cu sa pun: cocoana se ghi-
o 02radd. gdd: origing necunoscutal. loseqte acorn AL. [Frecventativ din ghili].
ghicitor rn. cel ce pretinde a ghici. gbilotina v. a taia capul cu ghilotina.
ghicitoare f, enigma: ghici ghici- gbilotina f. instrument pentru &cc-
toarea mea I (formula Incepatoare a ci- pitare, compus dintr'un satar triunghiular
militurilor). de otel, ce aluneca intre douã scobituri
ghid m. 1. calauza ; 2. n. titlul unor o- (= fr. guillotine).
pere de informatiuni; ghid de calâtorie ghimber m. I. planta originara din
(=-.- fr. guide). India, a cadi radacina are gustul pipe-
ghidi int. cu care s'ameninta pe ci- rului (Zingiber); 2. raciacina acestei plante
neva (mai mult in gluma): ghidi ghidi I intrebuintata ca aroma. [Ung. aronsard.
trilharule I hp. [Turc. GRUM, ce mai om I ghimie f. saluph: pe Maul Dundrii
ce mai lucru I (expresiune de mirare sau se ivi o ghimie AL, [Turc. orraml.
de mustrare)]. ghimirlie f. cocioabh (In Muntenia).
ghidon n. 1 stegulet de aliniere la [Cf. chimir, bolta

www.dacoromanica.ro
 ghi 275 gm
ghimirlie f. ferestrSu de dulgher cu ghiociu n. car ce se poate lungi
pAnza foarte Ingusta. [Origina necunos- scurta dupS vole cu ajutorul unui cuiu
cut&]. ce trece ruin furculitS prin mima :

ghimparital 1. iarbS ghimpoasA(Cryp- ghiociurile n'au loitre, sunt usoare

sis aculeata). inderndnatece. [Turc. oda. mutare].
ghimpe m. 1. arbust cu ramuri Inte- ghiojghioare adv. Mold. pe fat& la
pAtoare (Centaurea calcitrapa); 2. In- lumina zilei : noi sdi ne ldsdm asa ghioj-
teplitoarele unor plante: trandafiri cu ghioare sd ne despoaie ? Al. [Tune.
ghimpi; 3. tot ce inteaph: ghimpii ari- ca5zofte, inaintea ochilor].
ciului ; 4. fig. anevointS, greutate. [Alba- ghiol n. 1. adAncime cu vdrtej in apii,
nez curInel. baltA: mare ghiol de apd trebue sir fie
ghimpos a. OM de ghimpi. in mafele lui CR. ; 2. (termen geogratic)
ghin n. cazma Indoitfi de ambele parti lac dobrogean: ghiolul Turcoaei et Igli-
laterale(la dulgheri, dogari rotari), [Ori-' fei. [Turc. ooL, lac].
ginii neetmoscuta]. ghiold n. ghiont pe furis Ii dete un
ghinfirar m pop. generaL [Ne114. .ghiold hp. [Origins necunoscutil].
GENERAL : din terminologia militarA austro-ghioldum n. Mold. V. ghiold.
ungara ghionoaie f. V. gheonoaie.
ghindi 1. 1. rodul stejarulul, servA la ghiont n. loviturS violentS cu pumnul,
nutretul porcilor: 2. una din cele patru ImbrAncire. [V. ghiold].
colon in cArtile de joc: fecior de ghindd. ghiontui v. a da ghionturL
[Lat. ()GARDEN]. ghiorai v. V. chiordi: imi ghiordia
ghindar m. 1. Bot. stejar (GR. AL.); mafele de foarne CR. [Onomatopee].
2. Zool. Buc. gait& [Lat. GLANDARIUS]. ghiordan n. V. gherdan: la got avea
ghindura f. glands, in special murele un ghiordan de rubine Frt.
gstului. [Lat. GLANDULA]. ghiordie 1. od. hainS lungS ce cocoa-
ghint n. scobiturS inguntrul unei artne nele purtau iarna peste binis: ghiordie
de toe. [Rut. GYINT (din nemt. Gervinde)]. de hataia verde OD. [Turc. IGIRDIYE].
V. ghlvint. ghiordum n. joc cu 24 de cArti care
ghint n. Mold. lenmul de care se servA aduce cu stosul (lnainte foarte la modA In
cisrnarul spre a Milt cisme: cleste, pad', Moldova): musafirii se asezard la ghior-
cioccin, ghint CR. [Origins necunoscutS]. dum GlitCA. [Turc. GORDLIM].
ghintuit a.1. cu teava scobitS pe dinA- ghiorghin m. arbust spinos din fam.
untru spre a bate departe: durcld ghin- rozaceelor, cu flori albe frumos mirosi-
tuitd POP. ; 2. bAtut cu cuie, tintuit : toare i cu boabe rosii gustoase (Cra-
ghioagd ghintuitd. [V. ghint.l. thaegus oxyacantha). [Origins necunos-
ghintura f. Bot. fierea-pAmAntului : cuts].
drnar ca ghintrlra. [Rut. OFIINDZURAl. ghiorlan m. Mold. b5dAran, mojic:
ghioacii f. V. gdoace. un ghiorlan cu un petec de pdmOnt CR.
ghioaga f. armS primitivA compush [Lit. sobolan (v. gherlan)].
dintr'o miiciucA de fier cu tinte: ghioaga Ghiorman m. V. Gherman.
fi sdgeatd lui foe pustiul codrului AL. ghiort n. vAnt din stomac ce iese cu
[Macedo-rom. clioacd, batA ciobAneascA : sgomot prin gunS. [Onomatopee].
cf, lat. acr..tvicA, oarecum mAciudi inco- ghiortai v. a usgai.
voiatA ca o chele]. ghios a. Mold. alb curat (vorbind de
ghioalcà f. Mold. leoarcA: ud ghioal- coarnele boului). [Origins necunoscutS].
ca. [Origins necunoscuta ghiotura f. 1. totalitate, toptan, In lo-
ghiobec n. numele zAbunului (In BrAl- cutiunea cu ghiotura, pe dea Intregul: a
la). [Origins necunoscuta vinde, a cumpOra cu ghiotura; 2. gra-
ghioc m. Bot. albAstritS: cu ghioci madA In genere: greseli cu ghiotura C.
si viorele NEOR. [Lat. oLmicus]. [Tune. oor0Ri].
ghioc it. 1. specie de nide de mare ghiozdan n. 1. portofoliu mare; 2.
(Cyprea moneta): (Snafu II atArnA de sAculet de pus &utile pentru scolari :
gAtul si de mdinile copiilor ; 2. scoicA ghiozdan de piele. [Turc. GOZDAN, lit. ce
alba cu care tigancile pretind a ghici vii- contine foi, portofolitil.
torul: ada cu ghiocul, a cauta in ghioc. ghipcan m. Mold. cal de postA: D-zeu
[V. ghioacil]. SO te fereascdi de ghipcani ce stall in
ghiocel rn. plantS ce Infloreste la star- loc I AL. [*i (cal)ghep = ung. oEp, ma-
situl iernii sau la Inceputul primfiverii: Oat: lit. cal ce trage la crivac].
tulpina are o singurs floare albA plecatA ghips n. sulfat de calce natural& [Nemt.
In jos en dota frunze albiistrui (Galanthus Om].
nivalis). [V. ghiocl. ghirci 1.. grail fanS mustSti, se poate

www.dacoromanica.ro
 ghi 276 gin
strndna toamna ca i prim5vara (Triticimr (de 70-100 metri) : se fac multe giguri
durum). [Origind necunoscutal. de sumani CR. [Tr. vig = Ling. vEc].
ghirlanda f. 1. florl sau frunze dis- gigant m. 1. uriw Memfis, o cetate
puce in chip de lant; 2. fig. ghirlandei de giganfi Ex. ; 2. fig. geniu prodigios:
de fecioare AL. Napoleon fir un gigant al reisboiuiui;
ghisdei (visdel) m. luzernii cu flori 3. pl. Mit. Mute uriase, fill Tend, trds-
galbene, ce servd de nutrd cailor (Lotus niti de Jupiter, fiindch yrurd sâ iea cerul
corniculatus). [Origind necunoscutd]. cu asalt.
ghigeu n. ferestruie tnteun zid sau gigantic a. I. urias: munfi, gigantice
poand prin care se poate vorbi Idea des- fantasme AL, ; 2. fig.-colosal: proiecte
chide usa (= fr. guichet). gigantice.
ghisman m. V. ghitiman. gigantomahie f. Mit. lupta gigantilor
ghitarà f. V. chitarti. cu zeti.
ghitarist m. chitarist (Caa.). gigat a, Mold. violu, mdndrul te 'n-
ghitiman (ghisman) m. pl. Mold. ali- toarce vesel, gig& Az.. [Origina necu-
vend. [Origind necunoscutd]. cunoscuta
gnitos a. Mold. ldtos : ca sarica ghi- gigen a. frumusel, dragut (In graiul
path- CR, [Rostire dialectald din vifos copiilor).
(v. vita)]. gimbir n. Tr. V. eimbir.
ghiuden n. cdrnat uscat: ghiuden de ginmast m. cel ce prezidà exercitide
Botosani. [Turc, cooed. atletice, la Greet: gimnastii i atlefii
ghiudunea f. In locutiunea munteanâ: cu brafele vdnjoase NAUM.
a trage cuiva o ghludunea, a-I trage la gimnastic a. relativ la gimnasticfi:
lit, a-I pdcdli. [Turc. oordisl. exercifil giumastice.
ono n. Mold. mos (ironic): fugi la gimnasticli 1. arta de a deprinde
naiba, ghiuj bdtrdn ! POP. [Albanez ore§, corpul spre a-i da tine l middiere.
bunic]. gimnazial a. relativ la gimnaziu :
ghinl n. scul de tort: ghiuluri de clase gimnaziale.
bumbac POP. [Turc. sod. gimnaziu n. 1. la Greet, loc destinat
ghiulea f. glob de fier ce s'asvdrle cu , exercipilor corpului ; 2. azi, coziald de
tunul, bomb& [Turc. &eat]. InvAtanAnt secundar cu 3-4 clase.
ghiunie f. coltarul zidanlor, dulgheri- gin n. sonclA cu care pescarii rdsco-
bOr i tamplarilon [Turc. came, echer]. lesc malurile apei spre a dibul locurile
ghiurghiuliu a. stacojiu, trandafiriu : de cega. [Origina necunoscutd].
rochie ghiurghiulie AL. [Vechiu-rom. gin m. geniu rAu, la Mahomedani :
ghiulghiuli = turc. oiltoOtt (din ouL, tran- Bosforul desmierdat de a ginilor su-
dafir) ]. flare AL.
ghiveciu n. 1. vas de pAmant de pus gineceu n. apartament rezervat fe-
flori: ghivece cu zambile ; 2. mancare me:tor, la Grecii antici.
gatita din felurite legume marunt tiliate, ginecologie f. §tfinta despre fizio-
amestecate cu bucdtele de came si coapte logia femeii.
la tavd un ghiveciu prea ardeiat; 3. ginere in. 1. bfirbatul filed, fa ra-
fig. amestec confuz, potpuri: un ghive- port cu parintii ei ; 2. Munt, si Tr. mire:
ciu literar; 4. un fel de cdrbune: man- astept ad soseascd ginerii nostri din
gale cu ceirbuni ghiveci Glace. [Turc. Tarigrad CD. [Lat. GENHREM].
GO Vr61. gineri v. a face ginere : ar fi poftit
ghivint (ghevent) ii. Incolticitura su- sdd gineveasca ISP.
rupului. [Nemt. GEWENDE]. ginericit m. nume desmIerdfitor dat
ghiviziu a. rosu tnchis, purpuriu: rPin mirelui (v. ginere).
ghiviziu. [Turc. GriVEZI]. gingag a. 1. slab si delicat: corp
ghizd n. I. cdptuseald de lemn pe di- gingap ; 2. slmtitor, usor de induiosat.
nduntrul putului ; 2. colac de piated la [Ling. GvoNGES].
fantand. [Origina necunoscuta]. gingasie f. I. calitatea celul ono*: 2.
ghizdav a. Mold, elegant: comedic sitntire ging*: 3. dovada de afectiune.
foarte ghizdavd i nostimei NEOR [Slay. gingie 1. carne ce Inconjurd dintii la
OYZ DAV 01. addcina lor. [Lat. GINGIVA].
ghizluc m. un fel de ilic (In cdntecele gingirlin (giungiurliu) a. 1. nostim
dobrogene): pdnei ziva lumina, ghiziu- un june giungiurliu; 2. se zice de o ca-
cul gid isprcivia POP. [Turc. oüztua. haind fea turceascit cu caimac : o cafea gin-
de toamnia girlie. [Turc. Dgrotem].
gia... V. gea. ginte f. 1. famille etnicA: gintea la-
gig n. Mold. val de Ouzel sau surnan tind; 2, natiune: dreptul Wolff,

www.dacoromanica.ro
 gio 277 gla
gio.,.. Mold. V. jo.... (ex. gioe =foe). ceafd AL..; 5. pAnzA de Infasurat corput
gioarsa 1. Muni V. cioarsii : o gioarsd
unui mort. [Ung. ovoicsl.
de pistol. giulgiui V. I. a acoperi cu tut giulgiu:
giol n. nut/151.u] arsicelor puse In 2. fig. a trivet!: (flare) ce luna gitil-
joe ; aseazd giolurile in rand ISP. I a giueste cu dalba ei zcipadd -AL.
da puiu de giol, a lua toate srficele ; giumbu ii. petrecere, haz, poznA :
fig. a sterpell, a tura ; sd-i dea puiu ursul le tdcea felurimi de giurnbusuri.
de giol la inel LW. [Turc. njoL. totalitate]. [Tum niihnic0].
giolar m. cel ce dA puiu de giol. giumbusel a. hazliu, poznas : oriciul
gioll v. a da matt de giol. e mititel.... cei e mic si giumbusel Poe.
gionath f. fam. gamba, picior ; md giunghiu n. Mold. V. junghiu ca
dor gionatele. [OriginA necunoscutA]. giunghiul cel ce moare 'n inima pld-
giorno (a) adv. Intocmai ca ziva : pan dci AL.
luminat a giorno. giungiurliu a. V. gingirliu.
gioroviii v. V. cioroval : unchiasii giurgina I. horA caraghioasA tur-
se giorovdiau intr'una POP. ceascA ; a juch pe cineva giurgina, a-1
giorsid V. a gAti frumos, a dichisi (in duce de nas : sd-1 joace giurgina ISP.
basmele muntene [V, ciorsdi]. [Turc. DJECIRRJINA. jOG grotesc, insotit de
gir n. semnAtura In dosul unei politi gesturi, grimase I atitudini de its].
spre a transmite altuia proprietatea ei giurgiuveh f. V. cercevea : portret
(=-- it. giro). pus in niste giurgiuvele de letnn.
girl' v. a da un gir, a garanta pen- giurui v. Mold, a fugadul (Ca.). [V.
tru cineva. jurui].
girafit f. mamifer rumegitor, Insem- gittrumea f. V. geremea.
nat prin lungimea gatului sAu. giuvaer n. I. podoabA de pietre
girandola 1. 1. candelabru cu mai scum pe : dacii ai giuvaeruri, trebue sei
multe brate ; 2. cercei din diamante Im- le ardfi AL.; 2. fig. comoarA, sculA (0i
preunate. ironic) : un giuvaer de ginere ca a-
girant m. I. cel ce garanteazA : gi- cesta TSP. [Turc. DJEVAHIR].
rant responsabil; 2. cel ce transmite giuvaergiu rn. bijutter, [Turc. DJE.
girul. VAHIRDJI].
gireada f. Mold. sirii din mai multe giuvaerich I. scuba de pietre scurnpe
dais vdntul turd o scflnteie j 'n girezi (ca podoabA femeiascA): cdteva giuva-
el o aruncd AL. [Origina necunoscutal. ericale de ale ei ISL.. [Gr. mod.[.
giu... Mold. V. ju... (ex. giur = jur). giuvelh f. giuvaer (On.). [It. olovairo].
giubeh f. 1. od., hainA largA purtatà givornita f. Mold. vifor mare cu ploaie
de boieri d'asupra anteriuluis giubea de era o ginornifei cumplitd Ca. [Rostire
pambriu bldnitd cu samur NSOR. ; 2. dialectica din vifornifdl.
hand: de aceeas formA, purtatI In urml glacial a. I. de ghiatA, foarte frigu-
de preotil bAtani, de látitari, de haiduci ros ; 2. fig. rece i aspru primire gla-
0i de tigani cu cat giubeaua e mai ciate!".
terfelitd, cu atdt figanul e mai fuclul gladiator m. sclav sau mercenar
AL.; 3. azi, hainA tiirAneasa de siirbd- care, la Roma, se lupta In amfiteatru cu
toare, cAptusitA cu blanA. [Turc. njOrsat : alti gladiatori sau cu fiare salbatice.
giubeaua, ca l anteriul, a descins toate gladiv in. specie de artar (Acer ta-
treptele ierarhiei sociale : boieri, preoti, taricum). [Croat. GLARIS].
lAutari, haiduci, tigani, (grant au pur- glaf n. Arhit. canelura : stalpi sco-
tat'o p rand l cei din urmA o pAs- bifi cu glaturi si Cu flori OD. [Cf.
treazA pAnA astAzil. bulg. GLAD].
giubeicit 1. giubea scurtA a tArance- glagole f. pricepere, minte. (Mold.
lor din Banat. glagore): am eu glagole in cap PANN ;
giubeliu m. od. 1, boier cu giubea ; nu-i glagore in cap CR. [Slav. OLAGOLO,
2. fig. retrograd. cuvAnt, ratiunel.
giuben n. V. joben: ochelarii din glagolitic a. se zice de vechiul alfa-
"ochi i giubenul din cap CAR. bet slay.
giugiulealii f. desmierdare : cu giu- glagore f. V. glagole.
giuleli Ii zise TSP. glaja I. Tr. sticlA. [Nemt. GLAS, dupa
giugilal v. a rAsfAth se giugiulird rostirea sAseascA].
:

ca niste porumbei Isp. [Termen apar- glandà f. 1. organ spongios destinat

tmAnd primitiv graiului copiilor (v. gigea)]. a secrete unele lichide : glande salivare,
giulgiu n. 1. pAnzA finA ; 2. fig. VA]: lacrimale; 2, umflAturA In vreo parte a
fantasmd 'nvalitd c'un giulgiu de albd corpului.

www.dacoromanica.ro
 gla - 278 - glu
glandulA I. gland/ micS. globulos a. In forma de globule,
glandular 0. care are forma, care e compus din globule.
de natura unei glande. glod n. 1. Mold. noroiu : aural si in
giant n. lustru (de Incaltilminte): bo- glod strdluceste ; 2. Munt. bulgiire de
tine de giant AL. [Nemt. orion]. pArnant prin mdrdcini, prin gloduri
glas n. 1. voce, sunet; 2. vorbl, stire: Ron. r: 3, cocean de porumb fIrS boabe.
Nihai primi glas dela indrdsnejul [Origins necunoscuta
Udrea BXLc. ; 3. ton, rnelodie : glasul glodas m. cel Inslrcinat la ocne cu
al opfulea ; 4. pl. note de muzicii ori- punerea sArii In carute.
entail tia si el glasurile pe din a- glodi v. a strange (Inca sA doarl)
ford de bisericd CR. ; 5. vot : glasurile te glodeste cdnd sezi pe ele (scat:-
alegeitorilor. [Slay. otAse]. oase) IS%
glastrii 1. ghiveciu cu flori : ferestre glodos a. Mold. plin de glod sau de
irnpodobite cu multe glastre de flori noroiu pdraie glodoase POP.
Po. [Or. mod.]. gloduros a. 1. plin de bulgari, col-
glasui v. I. a da glas, a rostl : can- turos o fasioard de Omani glodu-
tdret it gldsuird rugeiciunea OD. ; 2. a roasd l ghimpoasei PANN ; 2. fig. gro-
suna : asa gleisuieste zapisul. solan ; cuvemt preo gloduros Pmac.
glava f. fam. cap gros, clpStana. glomotoe n. bulgare: glomotoace de
[Slay. OLAVA, cap]. zdpadd. [Cf. golomot].
glivoc D. V. sglavoc. glont n. (Mold. glonte) 1. globulet me-
gleba I. bucatli de pfirnant cultivat ; talic de Inc/heat armele de foc I 2. pl.
servi legati de glebS, Omni lipiti pa- bucAtele rotunde de zahAr vApsit cu car-
inlntulul ce erau datori a-I ara. maz. [Ung. OALACS (cit. golol), glont]. II

gleznal f. articulatiune proeminentl adv. repede ca glontul : se duse glonj

la partea de jos a piciorului, aproape de intr'acolo.
taloa. [Slay. oLzzist]. glorie f. 1. slava, renume pentru rne-
glicerini I. lichid extras din grlsime, rite extraordinare; 2. grandoare, splen-
intrebuintat In medicinl si in parfumerie. doare : in culmea gloriei sale ; 3. onoruri
glie 1. brazdA slminati cu iarbl. date divinitAtii: g/orie lui Dumnezeu.
[Cf. rus. (norm]. glorifica v. 1. a sllvi, a preamAri:
gligan m. I. mascur, puiu de mis- a glorifica pe Dumnezeu; 2. a se (Ali
tret; 2. fig. gojgogea : un gligan de orn. cu ceva,
[Format din glig I onornatopee ce imild gloriola I. glorie desartl.
grohlitul mIstretului]. glorios a. I. care si-a castigat multS
gliptica f. arta de a grava pe pietre glorie;2. Win de vanitate: glorios de
scumpe. nasterea sa.
gliptotee5 f. cabinet de pietre glosà I. vorbA obscurl sau rarl: glose
gra-
vate, de statui. slavo-romdne. II un tel de poezie In care
gloa bit f. 1. amendS : tata a dat versul final al fiecArii strofe formeaz/ o
gloabd pentru mine CR.; 2. cal prost, stroll rimatl ce contine tema l, ca atare,
martoaga: mdruind in pas alene gloa- figureaza in fruntea poeziei: glosd de
bele lor de cdlusei On. [Slay. CLOBA, Eminescu.
amenclA; sensul 2 provine de acolo cal glosar n. vocabular de vorbe vechi
amenzile in vechime se plAtiau in bani sau rare.
sau cu vite, cai : dela cal de amenda la glosator m. autorul unui glosar.
cal prost nu-i decat un pas]. gloti f. Anat. portiunea larinxului ce
gloata f. 1. multime, droaie: o gloata serva la emiterea vocii.
de oameni, de copii; 2. massa popo- glueoza f. zahar din struguri, din fe-
rului, plebe : oameni de gloatd ; 3. od. cull.
pl. militieni armota se impeirjia in glutei f. 1. acoperAmant de cap pe
vechime in curteni, slujitori i gloate; timp de ploaie sau ger ; 2. stransurl din
4. pl. pop. copin unei familii. [Slay. OLOTA]. snom de porumb. [Billg. OLUOA ; sensul 2,
glob n. i m. 1. corp sferic: glob de dupl conformatitmea stogului].
fier; globul terestru, pamantul : 2. In- gluma f. I. vorbA sau lapel de rds ;
velis de sticIA sub care se pune o pen- 2. lipsA de seriozitate: in glum& [Sla v.
dull, un vas; 3. prin analogie, orbitl : occult].
globii ochilor Ert. glumet a. si m. care face sa razl.
globit a, amendat : iesit dela jude- [Slay. oLunirt].
catei pdguba i globit POP. IV. gloabd]. glumi v. 1. a spune glume ; 2. a nu
globula 1. glob bowie mic: globulele vorbi serios: glumesti
sdngehri. gluten n. materie gelatinoasa ce lasS

www.dacoromanica.ro
 gne 279 got
faina cerealelor desracutS (prin spAlare) (Lycoperdon bovista); 4. prAjittuS no.
de amidonul ce continea. tuna' si uniflatA din ISMS cu unt sau cu
gneiss n. roa compusS din cuart, undelemn ; 5. pl. fig. minciunS gogonata
mica si feldspat. tot insird la gogofi Rum [V. gogo, nua].
gnom m. geniu pázitor de comori In- gogoli v. V. cocoli.
gropate In pAmant. gogoman a. si rn. mare prost. [V. gog,
gnomic a. ce contine sentente sau cu sufixul augmentativ ca In holoman].
maxime: poezie gnomicd. gogomanie f. prostie mare.
gnostici m. pl. eretici din primul se- gogon n. 1. bob de diamant ; 2. ardeiu
col cari amestecau ideile orientale cu cele mic rotund. [V. cocolos].
crestine. gogonat a. I. umflat, rotunjit ; 2.11g.
gnosticism n. erezia gnosticilor. exagerat : o rninciund gogonatd.
goank f. 1. galopul calului ; 2. alun- gogonek f. ardeiu mic i rotunjor.
gare grabnica : in gonna vanatului; fig. [V. gogon].
goana de Tatari Ar...; 3. alergare re- gogonej a. cam gogonat.
pede : intr'o gonna' nebund ; 4. expulzare : gogorita f. fiintS inchipuitA cu care se
gonna vagabonzilor. [Abstras din goni]. sperie copiii. [V. gogei].
goanga f. insectS mica' : bazaitoarea gogosar m. fig. cel ce spune la go-
bazde ca o goangd ISP. [Onomatopee : gosi, sarlatan, mincinos: efti un gogofar
sunetul gang (v. ganganie) sau gong de frunte Ar.
imitS ba.aitul insectelor]. gogoja v. V. cocoth.
goardina f. varietate de struguri albi gogu in. Tr. (Bihor) paparucra. [Lit.
al dulci. [Rus. OORDINA, chirmoz ale chrui sperietoare (v. goes)].
flori sunt a:be ca strugurele gordin]. gojgogeh adv. V. coscogeS.
goarnfi f. trambitfi militarS. [Rus. Gower gol a. 1. nelmbracat, despoiat: copil
(din fr. come)]. gol; a da de gol, a descoperi; 2. desco-
godac m. Mold. grSsun: godacul jar perit: cu capul gol ; 3. nelnaltat: cu pi-
a strigat CR. [Dial., Somes, godin, pur- cioarele goale; 4. scos din teach': cu
cel de un an : cf. slay. noun, an (lit. pur- sabia goala ; 5. care nu. contine ohmic,
cel de un an)]. desert: sticla goala, cu mdinite goale;
godin in. Mold. V. godac. fig. vorbe goale; 6. curat, neimpodobit:
godinä f. soiu de dovleac miros de adevarul gol; 7. aidoma: e dracu gol.
godincl galbena. [Origins necunoscutS]. [Slay. oor.d. if n. 1. culme goals: ca pe
goeland rn pasgre palmipecla de mare. un gol de munte o shined solitard Ar..;
goeletfi f. corabie usoarS cu dota ca- 2. spatiu desert : a urnplea un gol.
tarte, purtand dela 30-150 tone. golan a. cu totul gol, U m. sArac, cer-
gog a. gogoman: altii zic cci-s numai setor.
un gog AL. [Onomatopee (cf gagdutd)]. golas a. V&A pene, gra coara: pasdre
gogh I. V. gogorita. [VorbS din grain] golaqa, orz golas.
copiilor]. goldan m. Mold. arbore, originar din
goga f. Mold. nucA cojitA. [VorbS din Grecia, se cultivS pentru fructele sale glo-
graiul copiilor (cf. fr. coque de noix)]. buloase comestibile (Prunus insititia).
gogaljt int. exprimA sgomotul Inghi- [Origia necunoscuta].
Orli lacome : gogalp Ii mergeau sar- goldank f. soiu de prune marl rotunde
malele intregi pe gat CR. foarte autate: cu poala plind de gol-
gogeamite adv. V. cogeamite. done viOnii AL.
gogi v. Mold. 1. a desghioca nuca; 2. golf n. partea mSrii ce InainteazA In
a lancezi (de pfisSri si fig. de oameni). uscat.
V. gogd, nucS. goli v. a face gol, a deserta.
gogleaza 1. minciunii mare, seatura : goliciune 1. 1. starea celui gal; 2. sta-
ea ii spuse alte gogleze ISP. [Cf. gog]. rea plantei desfrunzite, a casei desertate.
goglet a. gogoman, sec. [V. gog]. golilj in. varietate de nisetru cu pielea
gogoafjfi f. 1. fruct rotund sau umflat ; a proape
gogoasa de tufA, excrescentS pe ramurile gologan n. ban InSrunt. [Poate me-
tinere de stejar, din care se face cernealS tatezd din gogolan cu sensul de ban
si se inegresc sprancenele; fig. gogosi de rotund (v. gologof)].
gologani v. fig, a insela luAnd golo-
tufS, mofturi; 2. Invelisul din fireIe vier-
gani : cum o sa-mi gologaneascd sim-
melui de mStase care se Inchide Inteinsul
si de unde se trage mStasea: gogoafe de patriofiil An.
borangic; 3. ciupera comestibilA In ti- gologoj m. Mold. bulgare rotund: go-
nerete din care, and Inceteaa de a fi logofi de ghiald. [MetatezA din gogolof
alimentarS, se fabria o iascil foarte bunS = gogonef].

www.dacoromanica.ro
 got - 280 - gra
golomot n. 1. ceva botit i facut ghem ; gospodina 1. Mold. femeie casnica,
2. incurcAturA (v. gilidmoz); 3. plant& cu econoamA, menajela : ca o gospodind
aspectul nodoros (Dactylis glomerata). gdteste mare masa Ar.. [Slay. GOSPOECYNI].
[Metateza din gomoloi = rus. oorsoitA, gostinai f. odinioara, dare pe oi i pe
gramada]. mascuri din partea negustorilor strAini,
gonaciu m. I. cel ce pune pe goana : scoasd pentru Intaia ()art de Mihnea VodA
aprodul gonaciu On.; 2. fig. fugar (cal). (1576-1593). [Cf. pol. oospNA, ospetie,
gondola f. barca htnga, Ingusta i foarte oarecum dare pentru adapostirea vitelor
usoarA, Intrebuintata In Venetia. strAine].
gondolier m. cel ce mana o gondolg. gostinar m. od. cel ce strangea gos,
gongalau m. Tr. gandac, [V. goangal. tina.
gongaini v. I. a gangãnt; 2.a gunguri. gotca 1. Mold. gAinusA, cea mai mare
[Onomatopee]. dintre gAinile sfilbatice din Europa (Te-
goni v. a pune pc goana : 1. a alunga trao tetrix): fa:car:du-se atunci rosu
spre a prinde, a vana: a goni doi iepuri; cum e gotca C. [Origina necunoscuta].
2. a alunga In genere; 3. a urmari, a fu- gotic a. 1. ce vine dela Goti; arhitec-
gad. [Slay. (loam]. turà gotta, caracterizata mai ales prin,
gonitor m. I. cel ce goneste ; 2. taur forma ogivala a boltilor (In sec. X11-XVI);
de doi ani: atcitia gonitori in ocol Ca. 2. medieval: scrisoare goticd.
gorana f. grinda fixatA In cuie ce serva gevie 1. (in Dolj), petrecere la Ora.
de polita In casele tArAnesti. [V. gorun]. LV. (des)goveala].
gorgan n. I. movilA mare dela 25-30 m., goz n. Mold. pleava granelor vantu-
cele mai multe morminte stravechi: Da- rate ce servA de nutret porcilor i gaini-
cia e semeinatd in toatd intinderea ei lor. [Ung. OAZ, gunoiu].
de gorgane; 2. Tr. groapa. [Rus. OURGANO grabii 1. mare repeziciune. [Slay. GRA,
(din tatarul kurgan, tumulus) = pers. BLIA, rApire, de unde notiunea de repezi-
eon NANA, locuintA funebrA]. dune]. ll adv. de grabs, in grabi, lute,
gorgoliciu a. Mold. gogonet: un gor- curand.
goliciu de bostan. [Probabil In loc de grabi v. 1. a itni: a grdbi pasii ; 2. a
gogoliciu, paralel cu gogonet]. zori: l'am greibit sci piece; 3. a avea
gorgozan m. Mold. pl. numele stal- grabs, a porni iute: eine se grdbeste, cu-
pilor cad sprijinii coastele prispei unei rand osteneste PANT.T.
case taranesti. [Origina necunoscutA]. gribit a. zorit.
goril m. mare st puternica maimuta grabnic a. care se prea grAbeste.
africanA care seamAnA mai mult cu omul grad n. 1. fiecare din diviziunile unui
(Arillzropopithecus gorylla). instrument gradat gradele barometru-
gornic m. 1. Tr. pAdurar ; 2. numele lui; 2. fiecare din cele 365 parti ale unei
popular al insectei capricorn. [Tras din circumferinte: unghiu de 45 grade; 3.
slay. OORA, paclure]. nurne dat diferitelor sonuri ale garnet; 4.
gornist m. soldat care suna din goarnA. proximitate sau depArtare: grad de rude-
[Rus. 0012NISTOI. nie; fig. inalt grad de inteligentd; 5.
gorun m. varietate de stejar, formand flecare din treptele unei ierarhii: gradele
ImpreunA cu alte esente pAduri In regiu- universitare sunt examenul de absol-
nea sesurilor si a dealurilor (Quercus pe- vire, licenta, doctoratui ; 6. Gram. grade
dunculata). [Bldg. GORUN, soiu de fag]. de comparatiune, pozitivul, comparativul
gospod a. (invariabil) : 1. ce fine de superlativui.
VodA, domnesc: carte, pecete gospod; grada v. 1. a ImpArti In grade : a
2. oficial : iatd dovezi gospod despre grada un barometru; 2. a augmenta gra-
destoinicia meó At. [Sla v. oospont, domn]. dat : a grada exercitiile; 3. a conferi grade
gospodar m.1. od Domnitor : Dom- universitare.
nul roman purta si numele slavone de gradat a, 1. care are diviziuni mar-
gospodar i voievod; 2. azi, Mold. sta- cate: instrument gradat; 2. care merge
pan de casA : ad cinstim in sdndtatea treptat: curs gradat; 3. care a obtinut
gospodarilor nostri ! CR. [Slay. oosponAra]. un grad militar sau universitar.
gospodfiresc a. de gospodar: cuvant gradatitunle f. 1. crestere sau scA-
gospoddresc CR. dere treptatA ; 2. figura de retoricA prin
gospodari v. Mold, a conduce o casA. care se exprimA idei de tarie crescandA":
gospodarie f. 1. od. administratiune : mergi, alearga, sboard I 3. spor din 5
gospoddria Statului; 2. azi, Mold. eco- In 5 ani la leafa profesorilor.
nomia casei, menaj: ti s'a ingreunat grAdea f. Tr. nuia de gard: cu grd-
gospoddria CR.; 3. zenrea moped: mosia deie de ariar POP. [Cf. it. ORADELLA, zA-
cu toatd gospoddria. brea].

www.dacoromanica.ro
 grA 281 gra
gridinä f. 1. Mgr-Mire cu flori, fructe, tarului domnesc: arhon Bane, fred in
legume; grading botanicii, unde s'au a- odaia gramdticiei Fir,.
dunat plante exotice si indigene pentru graminee f. pl. familie de plante cA.
inlesnirea studiilor; gradina de copii, reia apartin grant, orzul, ovizul.
scoala incepatoare pentru desvoltarea na- gramofon n. soiu de fonograf ce re.
turalA a copilasilor, deprizandu-i de tim- produce sunetele prin mijlocul discurilor.
puriu cu o activitate spontanfi (inteme- granar m. vanzator de gráne.
iata de Fröbel): 2. fig. se zice de cel ce granar n. 1. magazie de grane ; 2. fig.
posedA toate calitAtile: o grddind de om. tard minoasfi din care se scot multe grane:
[Slay. ORADTNA]. Tara romemeascd a fost granarul Ta-
griidinar m. cel ce lucreazA in gra- rigradului. [Lat. omumuurr).
dini. granat n. 1. piatrà scumpA de coloare
gradinArie f. cultura gradinilor. rosie: palat pardosit numai cu granaturi
gradigte f. deal mai lungaret. [Slay. POP. ; 2. planta aromatici, creste prin
GRAMM!, tabArA]. tutisurile dela munti, uneori cultivati prin
graf m. conte neamt: asta-i gra ful griclini (Pyrethrum parthenium). [Indi-
cel vestit AL. [Nemt GRAF]. rect din lat. ORANATUM].
grafic a. 1. relatfv la scriere sau ti- granata 1. glom plin de praf ce s'as-
par : caractere gra lice, institut gra fic ; 2. varle cu masa in mijlocul dusmanului:
cu figuri: desen grafic. arunc6nd in creetini granate i pietre
grafie f. mod de scriere. Blue. [Nenit. ORANATE, ObLIZ].
grafit 11. 1. mineraiu format din car- grande m. Malt demnitar spaniol.
bon pur, din care se fac creioane; 2. vop- grandetA f. demnitatea unui grande
sea pentru masina. din Spania.
grafofon n. fonograf perfectionat re- grandios a. impunAtor prin mArimea
producand, prin mijlocul cilindrelor, bu- sau prin maiestatea sa: spectacol gran-
cati de poezie ori de muzicA. dios.
grafometru n. instrument de masu- grandoare f. 1. iniltime morali, no-
rat unghiurile pe sol si de ridlcat pla- bleta grandoarea subiectului; 2. putere,
nuri. marire.
gri If. 1. a rosti: ce vorbe griieqti? grandoman a. si m. care face pe
2. a vorbi, a cuvanta (cu o nuantA de marele.
solemnitate): ctect grdi balretnul. [Slay. grandomanie f. patima grandoma-
GRATATI, a croncani (serb. : a cronchni 31 nului.
a graa grtinete n. pl. soiuri de grane. [Lat.
grain n.1. rostire, glas: din viul grant ; *GRAMMA (v. graun(e)).
2. mod de vorbire: graiu plin de dulcearci ; grangur m. V. gangur.
3. vorbire proprie unel provincii: graiul granicer m. soldat dela granita.
oltean, graiul beincifean; 4. vorbire pro- granit n. 1. piatrA foarte tare com-
prie unei clase sociale: graiul popular, pusA din feldspat, cvart si mica ; 2. fig
literar. [Slay. omit, croncanit (sub. ORAIA, desbracafi viata de haina-i de granit
croncAnit si vorbA)]. granita f. hotarul unei tari. [Slay.
grajd n. 1. locuinth pentru vite ; 2. fig. GRANITA].
locuintA murdara. [Slay. oriajni]. granivor a. care se hrAneste cu gi
gram n. unitate de greutate, in sis- ca pAsarile.
tema metrics, granulos a. compus din grannie mid.
grAmadii f. I. multime de lucruri grfipa v. a trage cu grape.
puse uncle peste altele: o grdmadd de grapa 1. instrument agricol dintat cii
cdrfi; 2. fig. adunAtura : grdmadci de oa- care se sfaramA bulgarii tn urma araturei
meni. [Slay. ortAnAriA). si se acopar cu pimant semintele stima-
griimadi v. a face grAmadA, a strange nate prat imprastiere : grape e facuta de
la un loc. chingi in cari stau tnfipti colti de tier
gramatic m. cel ce stie sau predi [Cf. it. ORAPPA. carlig, cange]. II adv. ca o
gramatica. grapa : a se finea grapd de cineva, a
griimatic m. 1. od., logofat, scriitor ; nu-1 slabi, a-1 urmari necontenit.
2. contabil, secretar: grdmiitici vdtafi de grapi9 adv. agatandu-se ca o graph.
curte GRIM. [Gr. mod. ORAMMATIKOS]. V. tariq.
gramaticia f. 1. arta de a vorbi 31 graplinit v. Mold, a se *Ara: cai.
de a scrie conform legilor limbei ; 2. carte se grapqina pe scdri de bolovani (VIA-
coprizand regulele limbei. HUTX). [Lit. a sui grapis].
gramatical a. conform gramaticei, gras a. care are multii grisime. [Lat.
griuntltiefe f. od. cabinetul setre- vulg. mums = clasic ccAssus].

www.dacoromanica.ro
 grA - 282 - gre
grasime f. 1. substanta unsuroasA gray; 2. important: afaceri grave ; 3.
ce s'aflA in corpul omului si al anima- periculos: boald grapd ; 4. Muz. se zice
lelor ; 2. Ingrosarea trupului cauzatA de de sunete cari produc un mic numAr de
grasime. vibratiuni inteo secundA, In opoziliune cu
grisuliu a. cam gras. acut: ton gray, note grave; accent gray,
grfisun a. grasuliu. H m. purcel grci- care merge dela stanga la dreapta (1 ) si
sun de Ignat. indicA intonarea vorbei.
griitar n. 1. unealt5 de fript carne sau grava V. I. a s5pa in metal ori lemn
peste pe cArbuni aprinsi ; 2. .unealtà a- figuri sau litere de reprodus prin tipar ;
nalog3 grdtar de cauciuc pentru ster- 2. fig, a Intipari cu tarie: a grava in me-
sul teilpilor; 3. gratie de fier in gura sobei moria sa.
spre a stracura cenusa ; 4. pirostrii mart gravitii v. a tinde cAtre un centru de
pe patru picloare. [V. grotto]. gravitate.
gratie f. pl. 1. vergele de tier sau de gravitate f: 1. Fiz. greutatea corpu-
lemn incrucisate servind de ingr5dire ; 2. rilor; centru de gravitate, punct prin care
targA sau alt lucru Impletit. [Lat. vulg. trece rezultanta tuturor acliunilor greutAtii
GRATIS = clasic CRAMS]. asupra unui corp; 2. calitatea celui gray:
gratia v. a ierta pe un condamnat. gravitatea unui magistrat ; 3. impor-
grape f. 1. ceeace place intr'o per- tarifa: gravitatea unei afaceri ; 4. carac-
soanA sau Inteun lucru ; 2. favoare gra- ter periculos gravitatea unei boale.
tuitA : a acorda o grafie ; 3. iertare de gravitatdun)e I. Fiz, fortA in virtu-
pedeapsA ; 4. in teologie: har. tea c5reia toate corpurile par a se atrage
gratifica v. a acorda un dar, o fa- uncle pe altele.
voare. gravor m. artist care graveazi.
gratificati(un)e f. sumA de bani a- gravurgi f. 1. arta gravorului; 2. lucru
cordatA in afarfi de leaftl, ca recompens5 gravat, stampA.
pentru o lucrare suplimentarA sau pentru greata f. 1. pofta de a vArsa imi
un serviciu adus. vine greafd; 2. fig. mare desgust: mi-e
gratios a. plin de gratii. greafd de el. [Vechiu-rom. i macedo-
gratiozitate f. politetA afectuoas5. rom. greafd, greutate, anevointa (tgrliesc
gratis adv. degeaba. cu greafd st am limba grea*. Paha), s'a
gratitudine f. recunostinta pentru o restrans In limba moderna la o greutate
binefacere primitii. a stomacului, la aplecate = lat. vulg. ose-
gratuit a. I. care se dA pentru nimic; vrnA (v. grou)].
2. fig. fArA molly sau terneiu injurie, grebAn n. 1. (la vitele domestice) par-
presupunere gratuitd. tea ridicat5 peste spinare In dreptul ume-
gratuitate f. ceeace-i gratuit gratui- rilor; 2. fig. spate : o umbra intinsd de
tatea invalcimantului. grebenii munfilor. [Serb. OILMEN].
gratula v. a felicita. greblinar n. cureaua hamului ce a-
gratulatdun)e f. felicitare. copere grebAnul calului.
grtlu n. 1. (pl. grane), plantA din fa- grelsibnos a. slab si cocosat, vorbind
milia gramineelor, ale aril grAunte servA de vite: o rapciuga de cal grebcinos CR.
la facerea painii grau alb, grdu de toa- grebla f. unealth dintata de strans
mnd; 2. pl. cereale magazie de grane ; paie, coceni. [Serb. OREBIAE].
3. yarietcifi de grids : grau-gol, alac; grebles a. Incovoiat ca o greblA, vor-
grâu-tare, ghircii ; graul-potarnichii, pa- bind de coarnele boului.
rachernit5 ; graul-prepelitei (grdu-negru), grec a. 1. din Grecia; 2. ortodox:
ciormoiag. [Lat. ortAsum]. Biserica greacd. U m. 1. locultor din
graunte m. i n. 1. bob mic (de grail, Grecia ; 2. negustor (in trecut cei mai
orz, secarA); 2. pl. (graunti), grau mA- multi erau Greci).
runt sau ovAz pentru nutretul cailor ; grecesc a. relativ la Greet. U greceste
3. pL (grilunte), tot felul de boabe pen- adv. ca Gredi: a sedea greceste, a sta
tru nutretul pasirilor. [Lat. *ORANUCEUM (di- ca Orientalii pe vine sau pe genuchi;
minutiv din GRAMM), de unde greiunt: a sta greceste in inima cuiva,-a4 cu-
forma grciunte e dedusA din plural (cf. noaste cugetele cele mai ascunse (Isp.).
glonf i glonte). grecism n. I. vorbA sau construe-
grauntos a. pfin de grAunte. tiune greaca introdusA in romaneste; 2.
graur m. pasAre din ordinul vrAbiilor sistemA de a greclza: grecismul fana-
cu penele cenusli (Sturnus). [Lat. vulg. riotic; 3. domnie sau influenti greaca
onnuLus = dem ORACULLTS]. epoca grecismului se intinde dela Ma-
gratusor m Mold. Bot. untisor. tei Basarab mind la Eteria sae Zavera.
er ay. a. 1. cu greutate, serim: om Oreciamele aunt in limba romAnA vechi

www.dacoromanica.ro
 gre - 283 - gri
derivand din bizantina (cutezare, manic, gresie f. 1. piatrã formata din grauntl
urgie) sau moderne, datand din epoca de nisip ; 2. un tel de argila amestecata
fanarioth. 0 mare parte din aceste din cu nisip fin; 3. varietate de gresie cu care
urma au disparut odata cu domniile Fa- se ascute coasele: gra geisit coasa gresia
nariotilor in Muntenia si in Moldova. P,uo; ; 4. lemnul de pe osia carului, nurnit
grecit a. grecizat. ci scaunul dinainte, iar in Mold. perinoc.
greciza v. 1. a da o fizionomie greaca [Cf. albanez ok5s,11.
unei vorbe romaneati ; 2. a deprinde cu gresit a. 1. eronat: socoteald gre-
datinile grecesti : societatea romdnet a gitd; 2. culpabil.
Jost cu totul grecizatd in epoca fana- grelos a. 1. care aduce greata ; 2. jig.
riotd. desgustator.
greco-catolic a. si m. unit. greu a. 1. anevoie de purtat sau de
greco-oriental a. si m. ortodox. miscat: familie grea, sarcinet grea; 2.
greco-roman a. relativ in acelaa timp anevoie de facut: un drum greu; 3.
la Greci $ i la Romani: mitologie greco- gray: board grea, gregald grea; 4. in-
romand. sArcInatfi (vorbind de femei): a rdmas
grecoteiu m. Grec (ironic) : grecotei grea. [Lat. vulg. GREY'S = clasic Glum].
cu nas subfire Ex. II n. 1. greutatea: lasd tot greul pe fata
gref m. veche masura de lungime, 1/16 mogneagului Ca.; 2. partea cea mai In-
dintr'un cot : cotul se impeirfia in opt semnatfi : greul armatei; 3. fig. anevo-
rupi, iar rupul in doi greti. [Bulg. mu]. int& : a dat de greu. adv. 1. cu greu-
II

grefik f. locul Inteun tribunal unde se tate : calcd greu; 2. cu anevoie infe- :

conserva sentintele i diferite acte de pro-lege greu; 3. adanc : din greu ador-
cedura (ca anchete, raporturi de experti, misem CR.
etc.) si unde se fac anumite declaratiuni, greu-pamilintului m. numele popu-
depozite, etc. (= fr. greffe). lar al ursului.
grefier In. functionar care tine grefa, greutate 1. 1. calitatea de ceeace-i
care aerie la audienta sentintele l asista greu greutatea apei; 2. lucru greu, sar-
pe judecator In unele ocaziuni. cina: greuteifile casei; 3. anevoint6; ant
greghetin m. planta cu flori mari intdmpinat multe greuteifi; 4 jig. im-
albastre, creste prin fânetele umede pi portanta om cts greutate. [Lat. vulg.
umbroase cu deosebire la munte (Gera- oaavrrArem = clasic ORAVITATEM].
nium pratense). [Origina necunoscuta]. greva V. Jur. a Inciirca cu impozite
gregorian a. I. se zice de cantarea sau cu ipotece.
bisericeasca ordonata de papa Gregorie I greva 1. coalitiune de lucratori cari
si de calendarul reformat de Gregorie XIII; se invoiesc a Inceta cu lucrul (= fr grève).
2. Institut gregorian, numele orfelinatu- grier m. Mold. V. greler: grierul
lui fundat la Iasi de Gr. Ghica (1856). cdntri 'n rnohor As,
greier m. mica insecta ce scoate un grifa f. 1. pas amestecat cu neliniste:
sunet ascutit i patrunzator, [Banat grel trdiegte fdrei grijei ; 2. tearnb sd n'aibi
= lat. ORYLLUS]. grijei; a intra la grija; a se teme: fata
greierus m. I. greier mic; 2. pl. fig. intrei la grijd, cd o sà fie biruitet ISP. ;
gArgliuni. 3. ocupariune; grijile casei; 4. lngrijire:
grenadina f. 1. atoll de m5tase foarte II poartd de grijel; 5. pl. pomelnice fá-
subtire ; 2. un fel de licher. cute mortului sd se facet grijile si ru-
grenadir m. soldat din infanterie a- gdciunile. [Slay. oarra
partinand unui corp de elita. grijanie f. impartasire religioasa. [Tras
greoiu a. 1. foarte greu la corp sau din grill].
la urnblet: om greoiu; 2. greu de mis- griji v, I. a dereteca prin casi ; 2. a
tuit bucate greoaie ; 3. fig. lipsit de fi- ingriji: grijii armele voastre NEOR. ; 3.
neta, de grape, de inteligenta : cap greoiu, a (se) impartási cu sf. cuminecitura. [Sen-
stil greoiu, sul material a fost idealizat, ingrijirea 11-
gres n. Mold. 1. gresalli intrebarea zica devenind o purificare sufleteasca].
Ware greg CR. ; 2. lipsa dela tinta unde grijiliv (grijuliv) a. Mold, prudent:
chitegte, greg nu face. [Tras din gresi]. cel mai mare era harnic, grijuliv ai
greqalla f. I. fapta de a gre0 : a face chiabur CR. [Bulg. OPULIV].
o gregald; 2. abatere dela o regula : gre- 010 a. 1. &it: trei purcei grijifi
gald de gramaticei, de calcul. gata CR. ; 2. ImpArttisit.
greli v. 1. a nu nemeri : a gregit a- grijuliv a. V. grijiliv.
dresa; 2. a pacatui : nu mai gregifi I grilaj n. garnitura din fire de fier ce
3. a se Insela (in votha sau in calcul). se pune la ferestre sau la usi cu geamuri.
[Slav, oemsrn, a 1.11aci, a pacitui], grimaszi 1. 1. strambatura din obraz;

www.dacoromanica.ro
 gri - 284 - gro
2. prefacittorie: cu o ironicd grimasa En. grohai v. a striga din gat ca porcul.
(=--- fr. grimace). [Onomatopee].
grind n. Mold. Tr. deal putin ridicat: grohotar C Tr. Mold. morman de pie-
grinduri de nisip; in pddurea grindu- tre. [V. grohofi].
lui POP. [Origina necunoscutil]. grohoti v. a se sfArama (vorbind de
grindi f. 1. lemnul lung si gros ce stand): s'aud grohotind bolovanii. [Rus.
servfi la constructiune; 2. puntea teascu- OROHOTATI, a btlibIli].
lui. [Slay. GREDA]. grohotis n. sfar5mAturi de stand.
grindeiu n. 1. partea ce Impreun5 gromovnic n. 1. prevestiri dupà tu-
celelalte buati ale plugului si le (IA soli- nete I fulgere; 2. carte astrologicS de
ditatea necesarii : la plugurile färdnesti asemenea prognostice randuite dupS zo-
grindeiul e de lemn de stejar sau rilm; dille fiec5rii luni. [Slay. OROMOviNe, de tu-
2. butucul jugului; 3. fusul de lemn al net (din mono, tunet)].
morii; 4. pl. drugii riisboiului de tesut. grop n. 55culet pecetluit cu bani spre
[V. grincla]. a fi expediat.
grindel m. peste cu carnea foarte gus- gropana f. groapa mare : la gropana
toagS (Cobitis barbatula). [$i grinde- cu cinci ulmi POP.
iusd: dup5 corpul sau lungare]. gropar m. cel ce &spa mortului groapa,
grindina v. I. a bate piatr5, a c5dea cioclu.
grindin5 ;2. fig. a bombarda: tunurile gropita f. 1. groapa mica ; 2. Anat.
grindinau din toate pdrfile arm cavitate mic5: gropifa bdrbiei.
grindina f. 1. apS Inghetat5 ce cade gropnicer m. Mold. groper: roaga-te
din non in chip de graunte ; 2. fig. mare la gropniceri si pe la cei sicrieri Pop.
cantitate: grindind de sagefi; bdtrdnul gropnita f. (termen Invechit) cimitir
doborit de grindina laudelor NEOR. [Lat. Inteo biseric5.
ORANDINEH] gros a. 1. de volum mare (in opozi-
grindis n. schele de grinzi. (hine cu subfire): lemn gros; 2. des :
gripn f. Med. un fel de catar pulmo- fir gros ; 3. ordinar: postav gros; 4.
nar (= fr grippe). prost: cap gros; 5. fig. grosolan: vorbe
gripe& f. 1. custura cu care dogarul groase. [Lat. oaossusl. n. 1. partea cea
II

roade doagele murdare and se Infun- mai groasa : grosul arborelui; 2. partea
deazA vasele vechi ; 2. custura de strun- cea mai Insemnata: grosul armatei. II

garit a rotarului; 3. roata de tier zimtatá adv. mult: a cheltui, a juca gros.
a fusului celui mic al joag5rului. [Cf. gros n. 1. bustean, butuc gros; 2. bu-
gram's]. tuc in care se prinde picioarele celor In-
gris n. 1. (Irina' din grau mAcinat gros; temnitati (sens Invechit); 3. temnitS: l'a
2. supti IScutS dinteinsa. [Nemt. (MIES]. be:gat la gros.
griv a. vargat cu alb si negru (vor- gra', n. veche moneda de argint : cu
bind de caini). [Serb. oruvo]. groase lipovenesti Pop. [Slay. gros (din
griva I. cAtea, mai ales vargara la gat: nem(. Groschen)1.
departe ca griva de iepure Pmts. grosime f. volurnul celui gros.
griveiu a. pestrit. II m. nume de caine. grosita f. gologan austriac. [V. grosl.
grivna f. veche moned5 polon5 saw grosolan a, 1. gros tesut cojoc gro-
ruseascS In valoare de 10 copeici: grivne solan; 2. fig. necioplit, nepoliticos: orn
muntenetti POP. [Rus. ORIVICA]. grosolan, cuvinte grosolane. [It. GROSSO'
groapa I. 1. s5p5tura lacuta in pa- LANO].
mant de natura sau prin artii: a da In grosolinie f. vorba sau fapt5 gro-
gropi, a fi prost cu des5varsire ; 2. groapa solan5.
de pus mortul. [Albanez OROPA]. grosoman m grosolan (Nroa.).
groaza f. I. spaimd mare: grozile grosso modo adv. pe dea intregul,
morfii; 2. multime foarte mare: o groazii firii de a intra In aminunte (locutiune
de oameni. [Slay. oaozA]. apar(inind filozofiei scolastice).
groaznic a. si adv. foarte grozav. groat f. pester5 (intr'un munte).
[Slay. GROZINH, teribia grotesc a. 1. care imiteath natura
grobian a. Mold. mojic: un bunic Int'un mod bizar ; 2. fig. ridicul, extra-
asa de grobian CR. [Nernt. OROBIAN]. vagant : scend grotescd. II n. ceeace-i
grodinap n. stofa de mAtase fabricati grotesc, burlesc.
mai intai la Neapole (=--- fr. gros de Na- grozama f. Bot. drob (Cythisus ni-
ples). gricans). [Derivat din groaza, cici flo-
grof rn. conte ungur: toff grofii el rile-i galbene-aurii devin negre].
nernesii din Sibiu OD. [Ling. 01261, (din grozav a. 1. ce insufli groaza ; 2. (iro-
nemt. Graf)]. nic) fulfill, palavragiu : da grozav mai

www.dacoromanica.ro
 gro 285 gur
gugulea m. Mold. dragut : gugulea
esti [Slay. OROZAvö, urtdos]. N adv. foarte
grozav de urit (dar 1 grozav de bine). mosului AL. [Tres din gugull].
grozavie 1. 1. faptA grozava ; 2. pl. guguli v. Mold. V. cocoli.
fam. palavre. gugul m. porumb (pasAre). [Onoma-
gruiu m. Zool. Tr. Buc. cocor. [Cf. toped].
lat, ORUP.A. gugusciucfi F. porumbiel sAlbatec (Co-
gruiu n. 1. Tr. movilA : da ardd-1 fo- lumba palumbus). [di gugustiuca, di-
cut de gruiu, n'am picioare sd mcl suit/ minutiv din gugu.scil.
POP. ; 2. piscul carului. [Macedo-rom. gru- gui-negui adv. vrand-nevrand (in bas-
niu, ethnologic necunoscutal. mele muntene): sd se ducd gui-negui
grumilsjer n. armurA de gat : gru- la pruned POP. [Origina necunoscuttil
mdier rotund de zale de tier OD. gulps v. a striga cu glasul ascutit si
grumaz n. par tea dindArAt a gatului, subtire (vorbind de puree°. [Onomatopee].
cealA. [Vechiu-rom. (si albanez) grurnaz, gujbl f. Tr. ganj. [Ung. oUZSIDJ.
gatlej, dintr'un primitiv grum, gat (cf. gujulie f. Mold. V. gajuHe.
sugrumd), de origina necunoscuta guleaiu a. Mold. chef : are de gdnd
grund n. coloare de fond : grund pen- sd jacd un guleaiu Ca. [Rus. Gotha].
tru trdsurj. [Nemt. GRUM (FARM)]. guler n. partea cAmAsei sau a hainei
grunz n. Mold. 1. drob de sare grunji ce InconjurA gatul. [ing. OALLAR].
de sare pe spinare POP, ; 2. bulgAre de gulerat a. 1. care poartA un guler ; 2.
glod inghetat : zdpada acoperise grunzii fig. obraznic: ciocoiu gulerat ; 3. se zice
GHICA. LUEIg. 06116NOY, grH112 forma grunz de cainii carl au in jurul gatului o varga
e analogic& indusa hind din pl. grunji]. colorat& II m. pop. sergent de oras, gardist.
grunzuros (grunturos) a. gloduros : gull-stream n. (cit. golfstrim, ecu-
drumu-i greu i grunturos POP. rentul golfahlie. nume dat mareloi cu-
grup n. 1. reunire de persoane: grup rent de apA caldA ce vine din golful Mexic
de arnici, de alegatori ; 2. nurnár de ob- pe coastele Europei occidentale.
iecte ce formeaza un tot : un grup de case. gulie f. pl. 1. Munt caralambe (Bras-
grupit v. a (se) reuni in grup : a grupa sica oleracea); 2. Mold. napi turcesti
persoane, fapte. (Helianthus tuberosus). [Bulg.].
guano n. ingrAstsmant din gunoiul pts- gumii f. substantA cleioasA ce curge
sárilor de mare. de pe unii arbori ca ciresul, prunul ; gumts
guard m. soldat pazitor, agent supra- arabicA, extrasA din acacia ; gumA elastic&
veghetor : guarzi de artilerie, guarzi cauciuc ; gumA râInà, substantA vegetala
forestieri. [V. gvardie]. compust: din guml si din rAsinA (ca ta-
gubav a. Mold. slabanog, galbegios la maia).
tap niste babaldci gubavi i ojticosi gumat a. apA gumatil, In care s'a di
s

Cu. [Serb. on:mod. solvat guma.

gubernie I. diviziune administrativil gumilastic n. guma elastha.
In Rusia. gumos a. de natura gumei, cleios.
gudron n. substantà negricloasA, semi- gunguri v. se zice de vocea prunculus
lichiciA, oblinutà prin distilarea lemnelor and incepe a IngAna vorbe, cum si dc
rAsinoase (gudron vegetal) sau a builei porumbei. [Onomatopee : gu gui.
si altor minerale (gudron mineral) ; cel gunoi v. a Ingrasa cu gunoiu.
dintaiu e intrebuintat In medicinA (bias- gunoier m. cel ce strange gunoiul dis
turi, inhala(iuni, apA de gudron) i ambele curti sau din strade.
servA a unge corAbiile, panzele. funiile gunoios a. plin de gunoiu.
(=fr. goudron).. gunohite f. grAmada de gunoiu de ir
gudrona v. a unge cu gudron. grAsat ogoare.
gudura v. 1. a da din coadA : cdtelul, gunassu n. 1. murdarie ; 2. fir de gu
I

cum este lingusitor, tot jendia din coadd noiu: gunoiul din ochiul altuia ; 3. ha
si se gudura ISM 2. fig. a se tart ca un legar de Ingrasat pAmantul ; 4. fig. lepa-
caine cand se gudura, a lingusi josnic. dAtura : gunoiul societdfii. [Slay. 000t]
[OrsginA necunoscuta]. gura f. I. cavitatea fctei pe unde iese
gugiu n. Mold, un fel de gluga. [Pre- vocea I pe unde se introduc alimentele ;
scurtat din gugiuman]. a da gura (pe la cineva), a-1 instiinth ;
gugiuman n. 1. od. cAciull de samur a face Mira, a striga ; a trage o Mira
cu fundul 1-0§1.1 (pentru boieri) l cu fun- cuiva, a-1 mustra ; 2. vorbA, svon din au-
dul alb (pentru VodA gi beizadele): un zite : bun de gurd, gura lumii, guru sa-
gugiuman de samur cu surguciu de tului; gun' de aur, foarte elocvent, supra-
pietre scumpe On. ; 2. azi, in Banat, gluga numele sfantului loan ; 3. (instil de hrAnit :
s.abanitei. [Turc. orsnp.o.co]. vdduvd cu cinci guri ; 4. gtua unor ani-

www.dacoromanica.ro
 gur - 296 - guz
male: gura leului; 5. fig. deschizatura tului : a gusta bucatele; 2. fig, a simti:
unui vulcan, unui tun, unei pivniti, unei a gusta placerea; 3. a aproba: a gusta
rochi sau camfisi ; 6. margine, intrare : un proiect; 4. a manca sau a bea In mica
pe o gura de raiu POP. gurii de beciu ; cantitate: gustd, fe rog. [Lat. OUSTARE].
7. trecAtoare IngustA : gurci de vdi; 8. Gustar rn. pop. Irma lui August. [Al-
partea tAioasa: gura sable!, gura cutitu- teratiune popularA din August, sub in-
lui ; 9. locul unde se varsA un fluviu sau fluenta verbului gustare].
un rlu: guri/e Dururii, gura Inlomitei; gustare 1. 1. actiunea de a gusts ; 2.
10. mime de plante : gura-leului (gura- dejun.
mielului), plantA foarte periculoasa pen- gust:1H v. a gusta putin cate putin.
tru animale ( Antirrhinum majus) ; gura- gagster m. 1. soparla mare verde (La-
lupului, planta cu florile viorli (Scutel- certa viridis); 2. crup, anghina, numitA
!aria altissima). [I at. OULA, Inghititoare si sonar-lath! 1; 3. Mold, gatlej: magarul
(metaforA popularS)]. incepu a sbiera cat ii tinea gusterul;
gura-casca rn. V. casca-gurs. 4. omusor: oriderea gusterului; 5. fig.
guraliv a. si m. bun de guilt. vagauna de munte. [Slay. OWIERO, soparla;
guran m. (Oltenia) Zool. safari (ca sensul 2 se explica prin conformatiunea
racterizat prin o guri mare). gatului batracienilor (cf. broaste, scrofule)I.
gurar m. lucrAtor la intrarea ocnei. gustos a. cu gust bun: bucate gus-
1. astupAtoare la gura cuptorului ; todse.
U.
2, partea rasboiului in care se prinde ur- gutii f. Med. boala de articulatiuni,
zeala ; 3. abuba In gurs : a avea gurar podagra.
la gingii, guta-perca f. substantA rasinoasa a-
gures a. guraliv: cioctirlan gures. naloga cauciucului, extras& din seva us-
gurgudat a. tuguiat, rotunjit : milgura catA a unui arbore din insulele Sondei ;
cea gurguiatd n'o doboarci vânt vreo- se Intrebuinteaza mai ales ca materie izo-
data Ru.rN. latoare a conductorilor electrici. V. gums.
gurguiu n. 1. stare de Ora; 2. gatul gutuie f, rodul gututului, cu rniros pa-
sticlei sau urciorului: 3. varful opincei trunzator, din care se fac compoturi si
[Cf. lat. GUROULTO, gatlej]. dulceturi ; tar din samburit ei, tin ceaiu
gurguta v. 1. a se cocota : 2. fig. a ce. se bea pentru tuse yi ragusala. [Lat.
se fuduli. [Forma amplificata din gogoa COTONEA].
gurita f. I. gura mica ; 2. fam. sa- gutuiu m. porn din fain. rozaceelor,
rutare: 3. piscoiul moril de vant. face niste fructe mari galbene foarte odo-
gurlukt n. Mold. gurguiul tuciorului. rante 1 comestibile (Cydonia). [LaL co-
[Tras din gurii, cu un sufiz analogic (cf. TONEUS = CYDONIUS].
bur/uiu]. gutunar n. Mold. guturaiu: m'a prins
gusit f. 1. umflatura moale ce se for- un gutunar de cele tatdresti AL.
meaza pe dinaintea gstului, cornuna In guturaiu n. inflamatiunea mucoasei
partile muntoase; 2. buzunarul de sub gat nazale. [Lat. *ourruwaruu (din GUTTUR, gat)].
al pasarilor si In care se gramadesc ali- gutural a. care se rosteste din gat :
mentele Inainte de a ajunge In stomac ; sonuri guturale.
3. Indoitura barbiel (de grasime); 4. fam. guvern n. I. constitutiunea unui Stat:
; 5. partea pantecelui la o blana: vulpe guvern monarhic; 2. cei ce guverneaza:
cu gust! alba. [Albanez ousx]. govern liberal.
gusa porumbului f. 1. Bot. odolean ; guvernii v. a conduce cu autoritate,
2. nuantA de coloare intre ro i pada- a dirija : a guverna un Stat.
giniu guvernamant n. gubernie.
gusat a. cu o gusa: gusafii dela Cam- guvernamental a. ce tine de guvern.
pulung. guvernant a. care guverna. I m. pl.
guslà f. vioara sarbeasca cu o coardA. cei ce au puterea In mana.
guslar m. lautar sarb. guvernantii f. femeie insfircinata cu
gust n. I. simt al carui organ e limba; cresterea unui copil.
2. savoarea alimentelor ; 3. facultatea de guvernator m. 1. cel ce guverneaza
iiaprecia ceeace-i frumos : artist de gust ; o provincie, cel ce comanda 0 cetate ; 2.
4. inclinatiune particulara : gust pentru. director financiar: guvernatorul Beincei.
muzicii ; 5. mod personal de a simti : fie- guvernor m. cel ce dirijeazA In fa-
care are gusto! sdu ; 6. caracter propriu milie educatiunea unui baiat.
unui autor sau artist, unei scoale : tablou guvidie f. peste rnic cu capul mai limit
in gustul lui Rafael ; 7. gratie, eleganta : dealt lat (Gobius): guvidii de Brates.
se in-:brace: cu gust. [Lat. MMUS]. [Or. mod. ouvfor].
gusta v. 1. a discerne cu ajutorul gus- guzan m. Mold. V. guzgan.

www.dacoromanica.ro
 gilt 287 hat
guzgan m. Mold. 1. chitcan: guzgan guziu m. Mold. cartita. [Ung. ore].
de camp; 2. fig. sgarcit: eqti Un gicz- gvardie f. garda (forma Invechiti):
gan Ar.. .Compromis din gazia i chi/- gvardie domneascci /short. [Rus. ay/km:AA
conj. (din fr. garde)].
I

H m. a opta literA a alfabetului Hagan m. cApeienia Avarilor si a Ca-

ha! int. aralA o surprindere, mirare zarilor, monarh in genera (la popoarele
sau o Intrebare: zici c'ai scdpat, ha ? turco-tatare). V. Han.
habaciu m. Mold. hainfi de aba: ai hagi M. V. hagiu.
vrea poate sd umblu in habaciu ca hagialac n. cAlatorie la locurile sfinte
cl-ta? NEOR. [Probabil in legatura cu aba]. (a Turcilor la Meca, a crestinilor la le-
habar n. pas, glija: a nu avea habar, rusalim): ii se fdcuse po WI de hagia-
a nu-i pAsa, a nu-i trece prin minte: mor ldc GHICA. Mire. HAI:nil:nit
dupd tine fi tu habar n'ai de mine hagima I. Bor. Mold. Tr. arpagic.
Ruer. [Bit haber: turc. HABAR (HABER), Vire]. [Ung. rigortgg].
habauc a. tampit: bdrbatul era un hagiograf in. scriitor de cele sfinte.
ladbauc. [Ung. MASORA, ticnit, cu finala hagiografie 1. scrieri despre vietile
influentatA de sinonimul nduc]. I adv. ca sfintilor.
un habauc: ii lasd habduc bp. ; hAbauca, hagiu m. 1. cel ce s'a dus sa se in-
de arazna: in sdrbeitori o luam hdbduca chine la locurile sfinte (Ierusalim, Meca) ;
prin cele sate CR. 2. titlu onorific ce se dobandia dupA in-
habeas-corpus n. (gs'ai corpul tau)), toarcerea dintr'o asemenea calAtorie (si
lege In Anglia care dA acuzatilor dreptul sub forma hagi): hagiul a pretins sd
de a astepta In libertate judecata lor, and fedem in casa lui AL. Ginerele lui
o cautiune. Hagi Petcu Aa. [Turc.
haber n. V. habar: haber n'am ISP. hahaha! int. ex prima sgomotul ra-
habotnic a. I m. jam. 1. epitet aplicat sului. [Onomatopee].
Evreilor bigoti; 2. fanatic, ortodox. [Rug. halialera m. haplea. [Cf. haihuiu].
HABATNIsel, mernbru al sectei pietiste Habad haham in. I. od., rabin; 2. azi, tA-
a Evreilor din Rusia]. ietor de vite si de prisari (dupa ritul e-
habuc n. Mold. In locutiunea a se rupe vreesc) ; 3. (ironic) arhanghel; te strange
hAbuc, in bucati : ciobotele vdru-meu hahamul de gat. [Turc. HAHAH, lit. inte-
se rup habuc CR. [Origina necunoscutaj. lept, InvAtat].
hac n. 1. Mold. simbrie: ei aveau ca hahambasa in. od. marele rabin al
hac cinci sute lei pro§ti pe an; 2. fig. Evreilor pAmanteni. [Turc. HAHAM BA§Id.
rafueala ; a vent cuiva de hac, a se ra- hai int. 1. de Imbarbatare: sA mer.
fui cu cineva, a scoate la ca pat, a dovedi gem I 2. de Intrebare hai, ce zici, te
o

pe cineva: nelegiuitului ii vine de hac insori, ori ba? CR.

necredinciosul Rum ; cu capra fi-ai pus hai! int. de Imboldit vitele Induce!,
in card ? capra venit de hac CR. mdi, hcii, hai I POP.
ITurc. HAN, sumA datorita haidamac m. vagabond : acolo urn-
hac n. pL hacuri, Mold. cuiele dela bid cdtva timp ca un haidamac bap.
picioarele cailor sa nu lunece. [Pol. Hex [Turc. HAYDAHAKJ.
(=. nemt. rucrauga haidau m. argat la vite: Ciubuc mo-
htschite I. pL Mold. toane: idtt venit canul s'a calugarit cu mai toli haiddii
hachifele sâ plece. [Origina necunoscuth]. lui CR. [Derivat din haide
hficiu adv. Mold. V. hiciu. haide ! int. ce ex prima : 1. Indemnul
hicui v. a titia in bucAti, a tale: ma- de a merge, de a porni sau de a Incepe
runt. "[Nemt. HACEEN]. o actitme, functionand ca un imperativ
hficuitor n. cutit mare de hAcuit. cu formele analogice: haidem I haidefil
had a. hidos: de hadd ce-i (baba), 2. o concesiune: fie I [Turc. stAins 1].
o latra cainii. [Pol. HID, nelegiula haiduc m. 1. od. dorobant. mai ales
hadlin m. eunuc: intreabd favorita ungur: husari, haiduci i catane pe
pe vechiul ei hadan Bor.. [Turc. HADEN]. Romani au naparlit MGR. ; 2. hot de
hadarag m. 1. Tr. batul scurt i gros codru; 3. cel ce apucA calea codrului
al Imblaciului: fagi subfiri de hdddragi luptand (ca i cleffii greci) in contra ti-
Pop.; 2. Mold. lemnul volocului de care raniei fanariote: Bujor, Corbea, Grozea.
trag pescariii 3. Mold. titirezul morii. [§i Tunsu, ati fost haiduci vestifi. [Ung.
hfickireau ung. sumacs]. map* pedestras, tllhar (pl. wide)].

www.dacoromanica.ro
 hal - 288 - hal
haiducesc a. privitor la haiduci: can- hiltui v. 1. a scotoci o pAdure spre
tece haiducesti. a sgorni vanatul; 2. fig. a urmAri cu In-
haiduci v. a duce vieati de haiduc : verunare: are de gand sd hditueascii
deceit sci ma cdciulesc, mai bine sa toti rnuntii AL. [V. haitd].
h aid ucesc POP. hal n. stare, mai totdeauna rea: am
haiducie 1. 1. vieatii de haiduc: s'au ajuns in halul mortilor AL.: intr'un
ldsat de popie, de s'au dat in haidu- hal fArii de hal, Inteo stare foane proasti.
cie Poe.; 2. fig. banditism: haiducie li- [Turc. HAL].
terard. bali f. piatA. mai ales acoperitA : hald
haihuiu m. fluiera-vant Ili place ca centrald (=--- fr. halle).
ad trdiesti ca un haihuiu AL. II n. des- hark I. V. alit.
tribalare: intr'un haihuiu o ducea LP. halficiugie f. 1. tufa, mai ales de mA-
[Onomatopee]. ricini ; 2. fig. sbarlit: cu pdrul hdldciugd.
haitnani m. 1. om (Art; cApAtaiu, va- [Origina necunoscutA].
gabond: a ajuns de rdsul haimanale- hfillidui v. 1. a scApa de cineva : cu
lor ; 2. de haimana, fArá stipan : are mare ce hdldduiesc de deschid usa
sd rdmdie cdrutct asta de haimana CR. ; 2. a petrece In tihni. a trai sd :

CR. [Turc. HAYMANA]. poatd hcilddui lumea in pace Bk.c. ;

hainiiini v. a umbla haimana : apu- 3. a sAlAslui: unde corbil locuiesc ai
cd-te, zic, de muncii si nu umbla hai- bine hdldduiesc POP. [ing. HALADNI, a
mdnind Ruin. tragana, a zlibovi undeva].
hain a. 1. rebel, trAdAtor : boier vechiu, halagie f. Mold. galagie: sdturandu-se
ghiaur hair: I Pop. ; 2. perful, de rea cre- de atata haldgie Ca. [Cf. pol. HALAS
dmta : nu mi-i ciudd de strdini cat de (rut. GALAS), galagie].
pcimanteni haini POP. ; 3. niu la inimA : halaici I. sclava unei haname: rale
s fdrsitul tiranului hain AL. [Turc. funN]. halaicei antece de dor Box,. [Turc. HA
hainal 1. ceeace servA a acoperi cor- LIME].
pul; fig. haina noptii Ex. [Slay. 'Luba]. halal a. I. binecuvantat : copilul nu-
hiinar m. negustor de haine. mai ce indirldncd e halal PANN; 2. (iro-
biinirie f. negot sau prAvAlie de haine. nic) procopsit : halal nepof I [Turc. HA-
haini v. a se revolta incontia Portii LAX,. permis, legitim]. II int. halal del 1.
(invechit); 2. fig. a se lepada, a plutsi (in Rens bun) fence de: halal de cine-i
pe cineva : dar de and .5'a hainit..., tdndr si are bani multi 1 AL.: 2. (ironic)
mai de tot am calicit POP. ; 3. a urgisi: mare procopsealA I halal de bietii im-
o haineste i o prigoneste soacrd-sa pricinati I Az,
CAR. [V. hain]. hiliiaie I. larmA mare: incepurd o
hainie f. perfidie: hainia dusmanului. ceartd i o hababaie Isp. [Onomatopee
huis! (hAisa) int. strigit cAtre boi s'a- halala I].
puce la stanga. [Onomatopee]. halastancli I. Mold. stambA ordinarA
halt! mt. exprimA : 1. o surprinde; e o rochie de halast6ncd AL. [Rus. not-
neplicuti ; 2. o pornire imediatA: hait ! sraacA. panzA de Holstein].
lipseste dinaintea rnea ! CR. [Onoma- halat n. hainA bArbAteascA de cash',
topee]. larga a i comodA : Iii halat l cu fes cu-
haitii f. 1. card de caini de vanat; fig. sut in cap Az.. [Turc. FIALAT, sinonim cu
haitd de hoti PANN ; 2. Mold. cAtea: caftan].
Dolca, haita cea beitrdnd POP. ; 3. fe- halat n. 1. lantul de strans moara
meie necinstitA. [Ung. tuna]. (se aude prin Mehedinti) ; 2. Mold. pl.
hiitar m. cel ce m Ana o haitA : hditari, scule ; haloturi, ciocane, unelte CR.
bdtdiasi, soimari OD. [Turc. ALAT. instrument].
hAtital m. Mold. Milan hditasii mare halitu n. plasA de wins peste : là ha-
foe aprind AL. [Ung. nArrAs]. ldul i vezi de-i putea sd prinzi vre-o
hAiteie n. pl. Mold. unelte, scule de fdlii de paste ISP. [Ting, HILO].
plugarie. [OriginA necunoscutit). halbi 1. o jumAtate litru (de bere) :
haitic n. haitA micA : un haitic de o halbd de bere LW. [Nemt HALMS ; ter-
sane ISA. men introdus de chelnerii austriaci (v.
haitis a. se zice de bou and merge cheiner I NO].
crAcAnat, aruncand un picior sau aman- halch f. od. joc oriental care consta
douA dinapoi In lituri. [Lit. cu picioarele in aruncarea i petrecerea sulitei printr'un
sucite ca cainii de haitA]. I/ n. haitA mare. cerc de fier (numit halca): mdini ies
haitos a. cochet, galant: o femeie Turcii la halca POP. [Titre. HALKA, inel].
haitosii. [Dela haitd, prostituatA]. V. gerid.
hilitueala 1. goanA vanAtoreascA. hale& L codru de mamAligi, came

www.dacoromanica.ro
 1151 289 han
etc. : o haled de pastrama CAR. [Ci. ham ! iM.. prin care se imitA lhtratul
Ung. HAWK, aschiel. cainilor : ham ! ham !
hailci v. Mold, a da la randea din ham! int. exprim5 o Indoialá sau ne-
gros. [Cf. nernt. PALM I. Incredere : ce poftesc ?... ham ! AL.
hfilcitor n. Mold. unea1t5 de halcit. hamac n. pat format dintr'o bucath
haldan n. Mold. V. aldan. de panzii sau dintr'o retea suspendat
1

Haldeu a. si m. Caldeian. poreclA de extremit5tl, ca sA se poath balanta.

data de chlughri preotilor de mir: popii hAmiii v. Mold, a lhtra : cdnd ha-
de mir pe can ii numiau Haldei Ca. moia, nu-i auziai glasul AL. [V. ham 1.
halea-malea (de a) f. Mold. un fel hamal m. cel ce poarth greutati In
de joc copiliiresc pe apucatele. [Dupfi spinare. [Tun. HAHALL
versu-i initial: Halea-malea, incotro fi-e hamalfic n. meseria hamalului. [Mit.
calea ? (v. hall)]. HAHALLYK).
hall v. Mold. 1. a prinde mingea in hamam n. baie turceasch cu abur
sbor ; 2. a apuca repede: odata si ha- uscat. [Turc. HAMMAH, bale].
leste miimaliga CR, [Ceh. rud.m, a arunch hambac n. tabla Inmultirii (de forma
mingea, termen de Joe cu sensul gene- patrata). [Gr. mod. AHPAKOS calcul].
ra liza t]. hambar n. I. magazie de grane :
hank adv. se zice de boierul In func- scutura hambarele, mature! cosarele
thine, In opozitiune cu paih, cel pre- POP. ; 2, odaie de rezervh la tiirani pen-
vazut cu un rang onorific, sau cu mazil, tru producte agricole, verdeturi, animale
eel pus In disponibllitate: boierii cei ha- domestice ; 3. cutie mare de lemn de fag
lm stau imprejurul Domnului cu bas- facand parte din buchtaria shteanului.
toane lungi in mina GIRCA, [Turc. HALIA, Hambarul joach un rol Insemnat In ge-
acum tn serviciu]. nera pentru bucatele campului, pe rand
Halimh 1. 1. numele colectiunii de cosarul, patulul i sasiacul (cast din
povesti arabe 0 rnie i una de nopti, urrnh special Moldovei) sunt rezervate
povestite de sultana Seherazada (supra- pentru depunerea porumbului. [Turc
numitA Halima, adich cea bunh, cea (u)kmaika, rezervoriti. depozit].
indufatoare) : merge focul pe apa ca hambaraq n. !aria In care curge fa.
fit vremea Halimalei AL.; 2. fig. in- ina din cosul morii (se aude min Tulcea).
tamplare mlnunath i plinA de peripetii : himeiu (hemeiu) n. planth chthrh-
o halima intreagcl si plina de minuni itoare a cArii Hoare galbenh-verzue se In-
AL. sci-fi povestesc ce am pdfit... sa Arebuinteaz5 la fabricarea beth i la fa-
vezi, e halima CAR. icerea unei tizane amare, tonice 1 depu-
hallpav a. si adv. Mold. lacorn : lu- Irative (Humulus lupulus). [Slay. mato].
pul incepe a manca halpav CR. hul- hfimesit a. Mold. lesinat de foame :
pay: cf. hulpe = dace], ihOmesit de foame de atdta umblat CR.
hilpi v. Mold, a se lass la phmant, I[Origina necunoscutal.
voibind de cereale. [V. hulpi]. himurar m. cel ce face sau vinde
halth f. 1. loc de oprire al soldatilor tn hamuri.
mars, popas; 2. In special, loc de oprire hamut n. hamurile sau jugul din ju
intre douA gAri. [Nemt. HA= (nuts)]. rul gatului la cai. [Rus. HOMUTIA.
haluit a. Tr. luat de hale, paralizat. hamza f. Mold. scocul morii. [OH-
[Cf. luat dn Me]. ginh necunoscuth].
halvit f. prhjitura de Minh arsh si han n. osphtarie, birt ordinar: un han
miere ori din zahAr cu tahfin (servind dela capul podultd Mogosoaii GHICA.
ca mancare de post): halva de Adria- [Turc. HAN, lit. cash].
nopole. [Turc. HALVA, lit. dulceath]. Han m. Domnul Thtarilor (In special
halvagiu m. cel ce lace sau vinde a celor din Crimeea) te calca Hanii
halva. [Turc. HALvAnly]. tataresti i urdiile turcesti POP. [Tata' -
halvith f. 1. amestec de nue', scro- re*te HAN. Domn, forma contrash din
bealh alba 1 zahhr ; 2. joc copilhresc la mongolul Hagan].
läsatul secului de branza. [Halvija no e hanfimili f. damA nobila turch: cdntd
cleat 0 halva de nuci]. din gurd si din tamburd intocmai ca
halvitar m. cel ce vinde halvith : o hanarna de saraiu Fa. [Turc. HAMM,
un biet halvitar AL. lit. printesa, filch de Han].
ham n. (mai ales la pl. hamar)), hanesc a. ce tine de Han : satelc
Mate curelele trebuincioase pentru tuba- hanesti BILe.
marea cailor, tacam de cal: cal de ham, hang n. Mold. 1. una din tevile cim-
de trAsurA, In opozitiune cu cal de fen, polului care produce un sunet bazAitor ;
lau de chlAne. [Ung. min]. 2. ison : Ian cobza fine hangul Em. ;
L Saineanu. Diet. Universal. 19

www.dacoromanica.ro
 han 290 har
3. fig. tolled suflarea i fliptura de pr:re hardbaua cea jidoveascd dela Roman
prejur ii finea hangul CR. [Ung. HANG, AL.; 2. car mare pentru caratul fAinei dela
tont moarA : dimerlia .scutura, harabale 'n-
hangan a. Mold. se zice de o varie- cdrca fi la moard le ducea POP.; 3. car
tate precoce de porumb (cultivatA in sa- mare in genere: if se aduc doucisprezece
tul Hangu): porumbul hAnganesc are bo- harabale cu pdne CR. [Turc. ARABA].
bul lungaret st mare, galben roscat, cu harabagie f. Mold. citriusie hara-
firul scurt st druga mare. bagia e mai blind CR.
hanger n. pumnal incovoiat ce Tur- harabagiu m. Mold. cArAus : Moq
cit poartA la bran : cu hanger bogat la Nichifor era harabagiu CR. [Turc, ARA..
son Pop. [Tune. trAmijral. BADJY).
hangiu m. birtas. [Turc. HANDIT1. harac m. V. arac
hAnos m. Mold. V. anason. [Ung. most haraciu n. od. tribut platit Portii de
hAnsari m. pl. numele ostasilor de TArile RomAne. [Turc. uwaA6]. In Munte-
stransura st de pradA sub Stefan cel Mare. nia. el data dela Mircea, care se Invoise
[Forma arhalcA nazalizata din husar]. la 1413 a da Portei ca dar (pe.pche$) o
hantà f. sdreantA. [Origina necunos- sumA de 3000 bani de aur; iar In Mol-
cutai. dova, dela Bogdan Chiorul, care trichina
Han-Tatar m, 1. Hanul Tatarilor : tara-i lui Selim I In 1512, platind Portii
yin de cel din vremea lxii Han Tôtar ca pefchef 4000 galbeni si 20 soimi. Ha-
Ar.. ; 2. drac, naiba dute la Han To- raciul fu urcat la 10.000 de galbeni sub
tar I (ecoul spaimei lAsatA de cruzimile Telles, la 40.000 sub Petra Schiopul, la
invaziunilor tataresti). V. Tatar. 60.000 sub Ioan Vocla st el merse sporincl
hiinta'u ri. scaunul de spite al rota- in epoca fanariotilor ; dupA o duratA de
rului. [Origina necunoscuta fret secole, haraciul luA sfArsit odatA cu
hantuscii f. Mold. cocheta : o han- rasboiul pentru independentA (1877).
(fwd de fata NEOR. [OriginA necunos- harag m. V. arag.
cuta]. hAri v.1. a da un sunet surd sau In-
haos 11. 1. Mit. confuziunea generalA fundat (ceasornicul Inainte de a bate, rAs-
a elementelor Inaintea creatiunii; 2. fig. nita la mAcinat) : hOrditii sic": in pod
confuziune, dezordine : in haosul cel rdfnifa veche En.; 2. a latra rAnjind (de
mare de negru intuneric AL. cAini). [Onomatopee].
Intone a, confuz : idei haotice. hArAitoare f. judrie ce hArhe : flu-
hap n. 1. globulet de substante far- tera., ti luirditori CAR.
maceutice de Inghitit ; 2. fig. lucru foarte haral n. V. harar.
neplacut ; a inghifi hapul. [Turc. }TAP]. haram a. blestemat, afurisit (in opo-
hap int. exprimA repeziciunea apu- zitiune cu halal): copilul ce imbracd e
card si a : el imbuca iute, hap I haram PANN; de haram. pe nedrept: vrei
hap I TSP. [0110InatOpeel. sd-ti nilindnc banii de haram ? AL. ;
WAWA) v. a prinde repede l a Inghitl. a mfinca haram, a spune minciuni : mai,
[V. hap a tartorule, nu mdnca haram ai spune
hapca (cu) adv. Mold. cu de-a sila drept CR. U n. 1. vita proastA i (Ara sti,
ia apa si smicelele cu hapca CR. [Cf. Pan ; hdis, fa, haram, la plug! Ar.. ha-
bulg. mustrA, imbucAtural. ramu-i cu ndrav AL. II int. (In blesteme)
haplea m. pop. nerod, prost, mai haram de capul vostru! CR. II adv. ne-

mutt naiv : afa haplea mai rar. [Bulg. meritat; dupd cum haram venirci, ast-
HAPI,TO, nAuc]. fel fi haram s'au dus PANIC [Tun. HARAH.
hapstin a. Mold. 1. lacom la mAn- lucru interzis, sacru, necurati.
rare, la treabh : moftwagul pofticios pi harambasfi m. cApitan de hoti (In
hapsdn CR. 2. cumplit, tiran : yndi, ca. cAntecele populare). [Tine. HARAHBA5Y1.
hapsdn ii adtrarul! AL.; 3. se zice de haramin m. 1. hot de codru, haiduc:
oile care stau rAu la muls. [MA. HAPSZI, voi, vitejilor, haraminilor POP.; 2. till-
larom]. har : haraminul de Triisnea CR. [Turc.
har n. 1. gratie, favoare : a frumsefii HARAIHI.
haruri goale Ez4.; 2. gratie divinA, dar harap m. V. arap.
dumnezeesc acordat omului spre a face hara-para adv. Mold, a face hara-
binele si a evita Taut [Cr. mod.]. para, a prapAdi: cu dracii ai facut hara-
hArà f. umflarea urechilor la oi. [Slay. para C2. [Onomatoped
HYRA, bolesnita harapnic n. Mold. biciu mare de vi-
harabk f. Mold. I. car mare de trans- nAtor sau de aurugiu: if metna cu un
port cu lavite thAuntru (tinand local dl- harapnic ce 'n urma lor pocnepte Ab.
llgentelor de mai tArziu): ne-a asurzit In [Pol, HARAPNII[.

www.dacoromanica.ro
 bar 291 hAr
harar (tiara n. I. sac din pAr de ca- hareciu n. (Invechit) adjudecare. lint.
prA: bate Turcii de-i omoard pi mi-i adjudecat (termen IncA popular): telalul
bagà prin harale de mi-i dd pe Olt la strigei fade.: zece galbeni fata g iu-
vale POP, ; 2. un fel de tol gros 1i rar delui I eine dd mai mult ? una, dozier,
tesut chn par de caprA din care se fac trei, hareciul AL. [Turc. mina
traiste pentru cai sau se acoper cArute. harem n. 1. apartament rezervat fe-
[Turc. HARAR]. meilor muzulmane : te fine baba de a-
hairaid v. Mold. 1. a tachina, a hartui: proape..., inchisd ca intr'un harem AL.;
avem dor de hdrrifit POP. ; 2. a se bar- .2. totalul femeilor unui muzulman: uncle
tui: un tdndr se hdreifeste pe un sirep Beicul se rdstia,haremul se speria Por.;
armasar sur NEOR, [V. harid]. 3. od. apartamentul rezervat Doamnei p
hArhu m. Zool. Mold. Tr. erete. [Ori- ferneilor Curtii: fustagii i vornicul de
gina necunoscuta harem. [True. HAREM, lit. loc interzis sau
hfirfixi v. a cresta pielea eu o lantetd: sacru].
eu te-arn hdreixit de spasmuri AL. [Gr. harià f. harp5 : simfiri reci, harfe
mod. HARJU() (aorist hdraxa)]. sdrobite Err. [Nemt. MOUE].
hArhzi v. 1. a ddrui : el avea sei te hArjoanh f. 1. Mold. joc in gluma :
hdrazeascd cu un cal trindr POP. ; 2. a noi &Heti ne ludm la hdrjoand Ca.;
con sa cra : icoand hdrdzitd bisericii NEOR. 2. In special, jocul flAcarlor l tetelor la
[Gr. mod. HARiZOI. tarA imi vine s'apuc fetele la hdr-
harb n. ciob mare, spArturA de oalA, joand AL. [Tras din hdrjoni].
[Origina necunoscutA]. Inirjoni v. Mold, a se juca, a glunii
hfirbar(et) a. lacom, desfrAnat : nil cu fetele (ImbrAncindu-le, piscAndu-le) :
amble prin sat hdrbar Row; ei herr- (Cupidon) cu copiii se hdrjonegte ;
bareti vor sa fie NEOR. [Origina necu- fig. poli in toatd linigtea sd te ladrjo-
noscutA]. negti cu Muzele AL. [Origina necunos-
hArbui v. a sparge, a disloca : carul cutA ].
rneu l'ai hdrbuit CR. [V. hdrbJ. hArlav a. ticAlos, stricat. [Cf. buig.
harbuz m. Mold. pepene verde : fu- HARLIALT, rapciugosJ.
rand noaptea harbuji i zermogi de harlet n, 1. instrument agricol cu car e
prin harbuzeirii AL. [Turc. HAREM]. se luereazA pAmantul mai bine decAt cu
harbuzfirie f. Mold. loc simAnat cu plugul i sapa, dar mai Incet ; 2. barbu-
harbuzi. rAturA (duph forma-i). [Slay. craril.
hare& f. zidul 'Walt pAnA la un metru harmalaie f. Mold. galtigie: harma-
ce se face din pAmAnt liana' in tAlpile unei laie de vorbe. [Origina necunoseutA].
harmasar m. Mold. V. armAsar: o
case tArAnesti. [Turc. ARICA, spate, sprijinj.
}Arch f. I. craniu ; 2. fam. bAbornitA : herghelie de harmasari AL.
hdrca dela buceitdrie CR, [Origina ne- hfirmfisfirel m. V. armAsArel.
cunoscutAl. V. baba. harnasament n. tot tacOmul unui cal
hArciii v. Mold, a tusi nAbusit (de slA- (=-- fr. harnachement).
biciune). [Onomatopee]. V. borcAi. hàrniaiu m. Hot. iarba-fiarelor. [Ori-
harchinfi f. Mold. felie de mamaliga gin& necunoscuta
sau slAninA : ddndu-ne 0 noud ceite o harnic a. activ, sarguitor. [Derivat din
harchind CR. [Cf. hartar]. har : cel cu bar. vrednic].
harciog m. soarece care trAieste in le- hfirnicie f. cahtatea celui harnic.
targie toatA iarna (Cricetus frumenta- harp& f. 1. instrument de muzic5 cu
rius). [Ung. coliesoo]. coarde, puse In vibratiune cu degetele ;
hArdAu n. ciubAr (care tine dela 4-6 2. fig. armonie: harpele din stele AL.
cofe). [Ung. rucciol. Harpagon m. 1. personal dinteo co-
hardughie f. Mold. 1. clAdire mare medic de Moliere; 2. om foarte avar.
dArApAnata: vama era a. hardughie rui- Harpie f. Mit. monstru fabulos cu fata
natd AL.; 2. fig. ruinA: era bertrdn... de femeie cu capul de pasAre rApitoare:
cam hardughie AL. [Origina necunos- luat vdrtej in goana Harpiilor gro-
cutA]. zave AL.
hardughit a. ruinat ; fig. cdt sunt de harpist m. cAntAret din harp&
bchnind gi de hardughita AL. liars (harstl) int. exprimA sgopiotul
hare& f. taftA groasa cu ape: harea lovirii : harp, sd-i tai capul.
de Hio. [Turc. ru,a6]. harsh f. pAturA mai linA ce se pune
harecilui v. a adjudeca (si fig.): pos- pe seaua calului: eau domnegti acope-
turile se hareciluesc in piafer..., cine rifi cu grele hargale OD. [Turc. Imp].
dd mai milt? AL. [Ung. mic,(csoLNr: ter- hArshi v. a I ace sgornot tAiAnd cu
men juridic iesit din uz]. cutirul. [V. harg!

www.dacoromanica.ro
 liar 292 hat
harscai v. Mold, a sgAria: scapand hartueala f, harti continuA.
cu mare greu din rndinile tor, hdrscait harfui v. 1. a obosi cu atacuri repe-
si stdlcit cum era CR. [Onomatopee ce tite; 2. a se lua la harp; 3. a neciji tn-
exprima sgomotul ferestraului In scan- tr'una pentru bagatele. [PoL RARTOVJA6 J.
dura, al clestelui pe vatrA]. hartuitor m. cel ce hirtuieste.
hfirsi v. 1. a se deprinde cu ceva pe- harzob n. Mold. 1. cerc de nuia cu o
nibil: omul se hdrseste cu necazurile Impletituri de coaji de teiu sau de fian-
Row; 2. Mold, a fi sgarcit. [Origina ne- ghie (care, la stane, se pune pe budach
cunoscutA J. peste care se aseazi stricuritoarea) ;
harage f. piele de mid argAsita si din 2. plasi format& din cloud harzoabe in
a cArii bland creata cojocarli fac cAciuli. care se pun pistrivii afumati : cdteva
[Origina necunoscutà]. hdrzoabe de pdstravi AL.; 3. fig. cobo-
hilursit a. Mold. 1. cumplit ; hdrsita de nit cu hirzobul din cer, privilegiat (lo-
matuser nu ma sldbia din fugd CR. 1 cu(iune de origina obscurA): dar trot cc
2. Munt. deprins cu nevoile. [V. hdrsi]. suntem? .scoborili cu hdrzobul din cer
hart! Mt. exprima sgomotul thierii. AL. [i vdrzob = bulg. NIORZOP, le &Dia
[Onomatoped. hfirzobat a. Mold. gatuit : opined hdr-
hart n. lature : pluta se repede in zobald; fig. secituri.
hart. [Origind necunoscutAL hills! int. aritind gestul i uieratul cu
hart... scarf I int. ce red& sgomotul care se gonesc insectele i pasarile de
unei trageri alternative: and set suie ca- curte. [Onomatopee].
rub har ! incolo, scarf ! incolo, carul hash f. Mold. madipolon, percal. ['rum
se da inapoi CR. HAssA].
harta f. foaie de hartie pe care se re- has-aharlii m. pl. od. rindasii de curte,
prezinta vr'o parte a pamantului, conste- ficand parte din garda particulari a Dom-
latiunile cerului, etc.: hartd astronomicd, nului peicii i has-ahdrlii Fu.. [Turc.
geografica, geologicd. ]Gr. mod. }TAROS]. HASS,1HYRLI, randasul Saraiului].
',arta 1. Mold. lupta voiniceasch, incaie- hafal v. a lace has, a goni pisirile
rare: la harld porneste POP. [PoL run]. de curte.
hartag n. Mold. V. artag. hasica f. Mold. 1. brad mare uscat 51
hartan rt. bucata mare de came, de Aunos pe dinduntru ; 2. pielea de vita
baina rupta, etc. [V. hart !]. dui:6 ce s'a jupuit ; 3. plelea adaosi spre
härtani v. a rupe in bucati marl, a a largi ciputa.cle asupra (Crt.), [Pol. HAMA
sfasia heirtdni pieile de bivol Isp. hai- pentru raportul logic, cf. bland, piele
nele de pe ddnsa se hdrtdniserd ISP. scanduri].
hàrtapall v. a hArtAni. [Compromis haliq n. bAuturi narcoticri 1 Imbiti-
din hart! si pall], Mare ficuth din frunzele unei specii de
harta-parta (harcea-parcea) adv. rupt canepi : Orientalii sorb ha"is In loc de
in bucati: sa mi-I faceli harta-parta [SP. t utun.
[Forrnatiune analoga cu hara-para]. halma f. V. hagimi.
hartaff m. ostas de hartà : pe camp hat m. armisar, cal mai ales dobro-
se 'nsird 'n grupe de harfasi AL. gean (nurnai tn cantecele populare): cu
harti m. pl. sAptAmana dinainte de cea trei hate la cosare, pusi dela Vinerea
alba', and se mananca (Miercurile i Vi- mare, pe graunte i pe sare POP. [Ve-
nerile) si de dulce si de post: in sapta- chiu-rom. at = turc. Ar].
mon a harlii CR. Wechiu-rom. saptamdna hat n. Mold. fisie de pimant nearat
Arfivurilor (Pravila dela Govora) sau a care serva de hotar Intre mold hatul
Armenilor (dupa porecla ce li se cia)). e marginea ogorului pe unde se trage cea
hartie f. 1. kale subtire fabricatà din dintdi brazdA, in opozitiune cu razor,
sdrente sau din alte substante i servind locul pe uncle se trage cea din urmi
la scris, tipar ori de InfAsurat ; hArtie- brazdi ; 2. cArare pe hat: Trdsnea dor-
monedà, bilet emis de guvern si care tine mia pe hat CR. [Turc. HAD, hotar).
kc de numerar ; 2. pl. acte, documente, hat! int. I. arati sgomotul apuciril
titluri, etc.; 3. od. chitantA de perceperea sau prinderii brusce : hat! pe ied de gat
unei dad: hartiile i sferturile ttu mai CR.1 2. strigit de alungat porcii. [Ono-
aveau seamd. [Gr. bizantin HAratid. matopee].
hartoaga f. pl. birth, acte (ironic) : hat adv. Mold. foarte (ca depirtare In
am un teanc de hdrfoage afumdte Az,. spatiu sau In timp), prea: hat departe,
hartoapa f. Mold. V. virtop. hat tdrziu. [Origina necunoscuta
hartoi v. Mold, a cirmi, a da In IA- hat n. curea lungi dela fraul calului.
turi: cu mare greu hartoieste carul [Origini necunoscutA1 .
intr'o parte CR. IV. hart, lature). hat! int. exprimi o tragere In directinne

www.dacoromanica.ro
 IIt - 293 - Wiz
opusa: half in sus, hal in jos ISP, [Ono- hAuIi v. I. a striga urland ; 2. a chiul:
matopee]. trece hoful haulind AL. [Onomatopee].
hatai v. a trage Incolo i Incoace: el havadig n. noutate, Vire (mai ales
hafal copaciul pana ce-1 scoase din rea): apoi incep havadigurile FIL. [Turc,
raclacina LW. V. haf i]. HAVADIS, eveniment].
hataiA f. stofil scumpa de matase: ro- havaet n. V. avaet: mi-a oprit si
chic de hataia OD. [Turc. HATAY!, lit, din havaetul judecalii
China]. havaià a. azuriu (termen cle boian-
higAnh v. a misca Intro parte si In- giu). [Turc. HAVAYI, lit. aeriara
tr'alta, a cliitina usor. W. haf 1]. havalek 1. corvoada, sarcina (sinonim
hatAr n. 1. favos re : se hotar2 sa vie cu angara): bir n'avefi a da i havalele
mai mult de hatdrul lor ISP. ; 2. placere, nu facefi CR. [Turc. HAVALA, Insarcinare].
poftA : neputandu-le strica hatarul CR, havan n. 1. Mold. piulitA; 2. unealta
[Turc. HATT'S]. alcatuita dintr'o cutie i un cutit de Mist
hAta, a. (cal) de ham. [V. haf]. .tutun. [Turc. rrAvAu].
halta, n. Mold. potecA prin Wine, havana f. tigarà de Havana.
cArare Intre ogoare : hafrigul cdprioare- havarick f. pl. Mold. scold de mare
lor CR. [Cf. hafig]. (ca delicatese). [Gr. mod.].
hatihumaium n. hatiserif prevAzut havra f, (ironic) sinagoga: cand por-
cu apostila imperialA (csA se observe cele nese tofi sa vorbeasca, parcd-i havrd
ce urmeaztt aci)). [Turc. HArrn HUHAYUN, ovreiasca PANN. [Turc. }lim]. .
lit. autograf august]. havuz n. 1. basin; inhavuzul de g.;'r-
Wittig n. tufts de markini: prin scor- fir Box..; 2. fantanA tisnitoare: havulzul
bun i prin hatiguri ISP. [Origina ne- din facia dela Cigmegiu. [Turc. nAvuz].
cunoscutA]. haz n. 1. gratie, placere: jucarii pline
hativerlf n. ordin emanat dela Insti de hazul i farmecul copildresc CR. ;
Sultanul : Turcii deterd lui Ieremia ha- 2. gluma. petrecere : sai vedefi haz acug
tigerif de domnie in Moldova &Lc. AL.; en haz, nostim; a avea haz, a fi
[Turc. HATVI ssurp, lit. scrisoare ilustrh.] nostim ; a face haz (de ceva, de cineva',
batman m. 1. cApitan de ostire, la a rade petrecand : fiecare hi rdndut sent
Cazaci si la Poloni; 2. od. comandantul povestia cafe-a batjocura... i facea
general al armatei moldovene (calarasi, un hoz nespus GHICA ; 3. a face haz
arcasi, darAbani, seimeni, lefegii): flat- (pe cineva), a (Welt la clansul, a-i pM-
manul corespundea marelui Spalar cea mult : Ind face haz Ministru AL.
din Muntenia; 3. In Muntenia, cApete- [Turc. HAZZ, plAcere, multumire].
nia zapciilor de Divan. [Pol. IIIITHAN, seful hazard n. 1. Intamplare neprevlizutA:
Cazacilor, general (din nemt. Haupt- un hazard fericit; 2. pericol, rise: ha-
mann)]. V. ataman i ataman. zardul rdzboiului (= fr. hasard).
hfitmAnese a. ce tine de hatman: hazardis v. 1. a expune pericolului,
seimenii hatmanegti. a risca; 2. a-si ispiti norocul.
hitmanle f. 1. demnitatea de hatman; hazardat a. pufin fundat, greu de
7. ministerul de rhsboiu: seimenii hat- justificat : opiniune hazardatd.
maniei Naos. hAzenie 1. uric-lune scarboasa. [V. had].
hafmatuchiu m. V. asmafuchiu. hazliu a. ce are haz, pMcut, nostim:
blitru a. Mold. siret: un hatru bun ian mai spune, ca efti hazliu de tot AL.
de glume Ar.. [Slay. HTIRC]. hazman rn. berbece sau tap juganit
WOW v. 1. a duce de haturi, a mkt& : (se aude In Dobrogea I In Covurluiu).
am sci iau calul de hafuit AL.; 2. fig. asman = turc. AMU!, puternic (cf
a conduce: ce hafuiesc poporui AL. puternic, epitet dat In Tutova boului
häu n. 1. priipastie: gura et [a ma- cu fruntea Ista)].
mei padurii] un hair cascat En.; fig. haznk f. I. vistieria (Aril, tezaurul Sta-
tiranul sa dispara in haul nimicirii tului: a furat gi banii haznalei At. :
AL.; 2. greutate, sarcing : duce haul ca- 2. tezaur, cornoarA In genere: un Sul-
sei lard sa carteasca ISP. [Gr. mod. tan ca tine bogat cu haznale Nun; 3.
:dos (cf. clir, disc = cliros, discos)]. canal pentru murddrii, cloaca: podelele
haugag n. Mold. 1. Mgr's: sa ur- aruncau in sus din hazna stropi de
neasca fora din haugag AL. ; 2. jghisbul noroiu GHICA. [T111-C. HAZNA].
haznadar m. vistiernicul Sultanului
sau garliciul teascului. [Rostire dialectala
din veigaf (v. gig*. sau al Domnului: ajungemd a purtn
haui v. a riisuna cu putere: unde slujba de haznadar Bk.c. [Turc. HAZNADAR].
ninchezi odata de haui vazduhul ISP. hAzos a. plin de haz: i alte iznotive
[Onomatoped hazoase ca acestea Ca.

www.dacoromanica.ro
 haz 294 hid
hazran n. od. 1. unul din insigniile ghelie de o iapei ciufd i braniste nu-
boieresti i tn special al marelui Ban : 2. mai de o tufa* nu se face niciodatd
carja episcopilor l arhimandrittlor : bas- PANN: 2. locul unde se ocuol cu prIsila
ton de abanos cu cAp5taiul de argint cresterea cailor: herghelia dela Cis-
[Turc. HAZARAN, baston de bambu]. ldu. [Turc. HERCALELt, lit. turma de rnlgari]_
he! Mt. exprim5 o tmbirbatare, o asi- hergheligiu m. plzitor de herghelie
gurare sau l o mirare: he! Trdsnea, de n'afi ti cd-i beizade, as crede cd-i
md, scdald! CR. herghelegiu AL. [Turc. HEROHELEDJI].
hegira f. era Mahomedanilor ce In- hermetic a. I. relativ la alchimie:
cepe cu fuga lui Mahomed din Meca, la stiinfd hermeticei; 2. bine astupat BA nu
622 d. Cr. poat5 pitrunde aerul : inchidere herme-
hell int. de chemare sau de Imbol- tied.
dire: mânofi, copii, heil hei! POP. hernie f. Med. surpiituri, umflaturl
helhel n. (in Muscel), darac, ragill. formatI prin iesirea unui mat din ab-
[Nemt. HECHELl. domen.
heiuri n. pl. Mold. acareturI tn jurul heruvic ii. 1. cantare bisericeasca care
casei. [Cf. ung. HALT, loc, spatita incepe cu vorbele «care pre heruvimiP,
helbet adv. las' pe mine : despre si care se rosteste Mainte de a iesi preo-
trains. helbet I AL. [Turc. ELBErr, negresit]. tul .cu darurile; 2. carte bisericeascer ce
helelteu n. iaz cu peste. [Ung. HALASTC5], contine asemenea imnuri: Heruvico-chi-
beige f. Mold. I. nev5stuic5 alba pe nonicar de Anton Pann (1847). [Gr.
burtil i avand uneorl lama tot pArul alb mod].
(Putorius); 2. se zice de ceva foarte alb: heruvim m. 1. Ingerul care vine dup5
alb curnu-i helgea CR. [Ling. HOL Or, er- Arhanghelul, In ierarhia cereasc5 hertz-
mellnl. vimii i serafimii ; 2. figuri simbolice
hellografie I. reproducerea unui text de animale untraripate, in templul din Ieru-
sau desen cu ajutorul razelor solare. salim; 3. copilas (raged si grasuliu; 4. In
hellogravurà I. gravura Marta cu picturl, cap de copil inaripat. [Gr. mod.l.
ajutorul fotografiei. hervaneh I. mantle domneascA sub-
heliotipie f. acelas sens cu heliografie. stituitii cabanitel in 1832, sub Vodil Sturza
hem! int. V. him? si Ohica. cand vechea Investitura cu ca-
hemeiu m. Mold. V. biimelu. banita l cuca a fost inlocuitA cu herva-
henraptizie f. Med. scuipare CU sange. neaua i cu o Md. de samur cu flori de
hengher (hingher) in. individ care se diamant. [Turc. HARyANT. un fel de tunica
ocupA cu prinderea cainilor vagabonzi rotunjitl i fArl maneci].
prin oras. [Vech.t.rom. hengher, calAu hexatnetru m. vers greco-latin corn-
= Sas nt5Notrt (germ. (Henker)1. pus din sase picioare sau mlsuri.
hepl int. striglt de goana al vanAto- hi? int. cu care clrutasit fac sl mearga
rilor : hen! lzep! caii : hi, calule, hi!
herb n. Mold. od. sterna, mewl : her- hiacint in. I. Bot. zambill; 2. plata;
bul Moldovei; fig. lurid, soare i lice- scumpl galben5 bAtand in rosu.
feri el (codrul) le poartd 're a lui herb biat n. sunet neplicut produs (tn poe-
Ex. [Pol. HERB]. zie) prin Intalnirea a dou5 vocale.
herculean a. demn de Hercule: ptt- hie int. exprimand sughitul sau gea-
(ere herculeand. mAtul : a face hk .
hereseu n. Mold. ferestrAu: fig. cine hici(u) adv. Mold. de loc, Insotit ade-
hdrdie intre copaci pared-i un he- sea de o negatiune: case si iivezi hici!
reseu AL. [V. fereseiul. clit hid, nicidecum : tii ad citestik.. ba
herestrh v. a thia cu feresfrlul heres- cdt hiciu AL. [Rut. (Nr)rnr6, de Mc].
trez stejarii cdfi pe rdpi se Inclin BOL. hidalgo rn. nobil spaniol.
herestrhu n. pl, ferestraie cu api la hidos a. de o ufaclune respingltoare;
munte (Tamura de Industrie): Valea Bis- in crdng adesea treceau ndluci hi-
trite! din judeful Neamf posedd cele doase AL.
mai nurneroase si mai per feclionate hidrà f. 1. Mit. sarpe fabulos cu 7
herestraie. [Rostire dtalectala din feres- capete earl, fa:late, cresteau la loc; Her-
frau]. cule rlpuse dinteodat5 capetele monstru-
herete in. V. erete. lui; 2. Zoo/. gen de polipi; 3. fig. au
heretisi (hiritisi) v. 1. a felicita : Sd grozav, flagel: hidra anarhiei, hidra
heretiseascd pe impdrat pentru scd- fanatismului.
narea fie-sdi TSP. : 2. pop. a cinsti cu hidrat n. corp compus din ap5 si
biuturi. [Or. mod.]. dintr'un acid metalic : varul stins e un
herghelie f. 1. turmA de cai her- hidrat de calce.

www.dacoromanica.ro
 hid 295 -- hoa
hidraulic a. privitor la miscarea himeric a. imaginar, fantastic: idee,
ridicarea apelor: masind hidraulicd. sperantii himericd.
hidraulich f. stiima ce are de obiect hindichiu n. Mold. I. sant: pe ma-
ridicarea i conducerea apelor. 101 hindichiului; 2. gailiciul teascului de
hidroaeroplan n. aeroplan provazut struguri. [Tare. ileNDEld.
cu plate (in loc de motoare) cari permit hingher m. V. hengher.
aparatului a luneca pe apd. hioalii f. Mold. in locutiunea a lua in
hidroavion n. V. hidroaeroplan. hioali, a impinge pe cineva fira vole.
hidrocarburk 1. orice corp format [Origin& necunoscuta].
pnin combinarea hidrogenului cu carbo- hipic a. privitor la cai : concurs hipic.
hipocamp m. sau cal de mare, nu-
nul (ca benzina, naftalina, etc.): petrolul
ft parafina sunt amestecuri de hidro- mele unui pestisor ce aduce cu calul.
carburi. hipodrom n. teren dispus pentru a-
hidrodinamicti 1. partea hidraulicei lergari de cai: hipodromul dela Bdneasa.
care trateath despre miscarea fluidelor. hipologie I. istoria naturala a calului.
hidrogen n. corp simplu, gaz incolor, hipopotam m. mate mamifer, pachi-
care, combinat cu oxigennl, arde si for- detm st amlibiu, care trateste In fluvitle
meaza apa: cel mai usor din toate cor- Africei.
purile, hidrogenul serva la umflatul baloa- himpsometric a. ce tine de hipsome-
nelor j. combinat cu carbonul, formeazA trie: artd hipsometricd.
gazul de luminat. Hidrogenul a fost des- hipsometrie f. Geogr. misurarea al-
coperit in 1781 de Cavendish. titudinilor.
hidrografie I. descrierea mirilor, cu- hiritisi v. V. heretisi.
noasterea apelor navigabile. hirotonie f. investire cu darul preo-
hidromel n. bAuturi din apa I miere. fief ce se face prin punerea miinilor sau
hidropizie f. Med. gramadire de apa binecuvintarea arhiereului.
intr'o parte a corpului, mai ales in ab- hirotonisi v. 1. a da hirotonia; 2.
domen. (ironic) a consacra : te ai hirotonisit om
hidrostatic a. relativ la hidrostatica: de Stat AL. [Gr. mod.; lit, a pune mai-
balanta hidrostaticd. nile peste cineva].
hidrostaticii f. partea mecanicei ce hirti f. Mold, a patra parte dintr'un
trateaza despre echilibrul lichidelor si des- pogon: o hirtd de loc AL. W. firta
pre presiunea ce exerciti asupra peretilor histologie f, partea anatomiei ce stu-
unut vas. diaza testiturile organice.
hidroterapie f. tratamentul boalelor histrion m. actor la Romani (AL.).
cu ajutorul apel red (bai, dusuri). hiamidi 1. 1. manta greco-romani,
hienä f. mamifer carnivor din Azia sumeasa pe umarul drept l Incheiata
Africa, patrunde noaptea in cimitire 0 cu o copal: sub hlamide consulare Az.;
desgroapa mortii. 2. mantie regalii: intinde pe ai tdi umeri
hieratic a. privitor la cele albite : hlamida AL.: 3. fig. gandaceii hlamide
scrisoare hieraticd, cea cunoscuta numai smdltuite AL.
de preotii egipteni. hleab n. Mold. I. ciziturii de om: stie
hierofant m. preot care prezida la ci hleabul de baba mea CR.; 2. barb, ye-
ceremontile religioase l instruia pe cei chituri un hleab de pu.gcd. [Origina
initiati. necunoscut..5].
hieroglife I. pl. 1. semne de scriere la hleiu n. pimant galben argilos. [Cf.
vechil Egipteni; 2. fig. lucru neInteles. dein].
hieroglific a. 1. cc tine de hieroglife: hliban m. Mold. paine ordinara. [Rut.
scrisoare hieroglificd; 2. alegorlc: Isto- tam, paind
ria hieroglifica de Cantemir. hlizi 1. Mold. -petec de mosie: hlizd
high-life n. (cit. hai-lait), lumea mare, arendatd. [Origina necunoscuta
sacietatea aleasa. hlizi v. Mold, a ride de toate nimi-
higiu n. padurice: in higiul dintre curile: Chiricd se hlizia cu ceilalti bdieti
plaiuri OD. [V. /Weld. CR. [Cf. ceh mai, a zlimbi].
hileri as. pl. V. filer!. hloabi f. Mold. V. hulubi.
hilbnicii f. Bot. galbinele. [Oritini hluj (hlujer, hlujan) in. 1. cocean: hlu-
necunoscuti]. jeni de mazdre ; 2. coceanul firului de
himen n. (poetic) cistitorie. porumb ; 3. cotor: hlujerb crinil or. [Ori-
himerá f. I. Mit. monstru fabulos cu ginil necunoscuti].
capul de leu, trupul de capri l coada de ho I int. strigat de oprire (catre vite pi
sarpe, !mins de Bellerophon ; 2, fig. idee oameni): ho, Bodor I ho, turd I
nerealizabili, iluziune. hoanca (hoanghinii) f. bitbornig rAtr

www.dacoromanica.ro
 hoa 296 hop
tAcioasà: hoanghina pune mtina l pe hoit n. mortAciune: hoit ad fie, de
tablaua cea de our CR. [OriginA necu- corbi nu-i lipsa At. [Ung. HOLT].
noscuta]. hojma adv. Mold. mereu, necontenit:
boardis f. V. hordil l ordie. capu hojma 'mi ametegte NEOR. [Rut.
hoarti (hortog) f. Mold, car vechiu HOJMAI.
stricat. [Origin& necunoscutA]. hojmaIiiu a. teapAn. I m. orn mare la
hoased I. Mold. hoancri, [V. hufte]. trup i cu mintea de copil: doi hojma-
hoaspi f. coaja cerealelor. voaspa, lai se i luase dupd mine. CR. [OriginA
de orlgina necunoscutAl. necunoscutà].
hoboe f. instrument muzical de vAnt holbh v. Mold, a cAsca tare ochii (din
(=--- fr. hautbois). mirare, fria sau prostie). [Forma dialec-
hobot n. vAl 0 in special vfilul cu care talA din volba (cf. volburd) = lat. VOL..
nasa impodobeste mireasa : vede baba VERE, a rostogoli].
invOluitd intr'un hobot cab CR. ; fig. holburà f. Mold. V. volburd.
noaptea '0 intindea tristul sou hobot Holburi m. personaj legendar locu-
NEOR. [Slay. HOBOTO. COadd; 11L. vàl lung tiunea moldoveneascA Satul lui HolburA
fluturAnd]. V. obot. corespunde celei muntene Tfirgul lui Cre-
hodina f. Mold. oclihnA. mene, ambele desemnAnd un luc unde
hodinl v. Mold, a se odihni : dupd fiecare e stApAn 0 unde 10 poate face
ce s'au hodinit caii C. toate mendrele.
hodolean m. Mold. Bot. attire& [V. holdä f. Mold. 1. camp semAnat; 2. pl.
odoleatz]. semAnituri. mai ales de toamnA. [Ung.
hodoroaga f. 1. lucru vechin i stri- HOLD (din nernt. Halde, ponor)].
cat: o hodoroagd de cdrufa ; 2. (i- holerà f. I. boalA epidemicA caracteri-
ronic) cAziturã de om: hodoroaga bei- zath prin vArsAturi, fiori 21 spasme dure-
trtind; 3. fam. toacA guilt. [V. hodo- roase holerA mare a fost la noi In tarA
roa In 1830-1831, adusA pe atunci de ostirea
hodorog I int exprimA sgomotul ce ruseascA ; 2. Bot. cAtini, numitA i scaiu
fac lucrurile invechite: hodorog! incolo, rusesc sau spin muscalesc (semintele-i
hodorog I pe dincolo... carul se strica CR. ar ti fost aduse pe cozile cailor azilcesti
U n. V. hodoroagii. [Onomatopeel. de Rusit ce ocupau pe atunci Moldova).
hodorogi v. 1. a face vuiet ca de ceva [Gr. mod.].
stricat sau spart : moara tot hodorogia holercii f. Mold. rachiu s'a apucat
Pop.; 2. a cAdea In ruine, a se clArapana; de chilit la fuicd i holerca CR. [Vechiu-
3. fig. a spune vrute i nevrute cdnd rom. horilcd= poL HORYLKA].
vorbeqte, hodorogefte CR. holteie f. Mold, stare de holteiu: cel
hodorogit a. 1. Invechit l stricat : ce laucla holtela NEOR.
iron hodorogit Isl..; 2. diulipAnat (si fig.). holteiu m. Mold. flAcAu: cdnd eram
hodoronc! Mt. exprimA sunetul 11IltH holteiu. lPol. maze, vagabond].
lucru ce cade cu vuet: hodoronc franc! II hometIc a. relativ la Homer: poeme
n. flecirie continua : intr'un vegnic hodo- homerice; rfis homeric, sgomotos ca al
ronc At. [V. hodorog]. eroilor lui Homer.
hoge m. 1. preot turc o disputa in- hondroc n. V. androc.
focata se aprinse Infra muftiul si ho- hondronI v. a flecAri: i/ lasa set' Iron-
gea ; 2. dascirl, InvAtat: Nastratin Hogea. droneascd ISP. [Ung. HADARNI].
[Turc. HODJA]. honipsi v. a suporta: sa nu-I mai
hogeac n. Mold. V. ogeac. pad in ochii mei, cd nu-I pot honipsi
hoher m. Tr. 1. calau : las' sa vie CAR. [OriginA necunoscutA].
hoherii calea i-o fie POP. ; 2. Mold. hen- Hont tn. posecla Sasului: Honf ford
gher: hoher de cdini. [Ung. Hoots]. holde, cucuruz ca in palma [Nemt. rwrs,
hohot n. rAs sau plans sgomotos. [Slay. dupA rostirea sAseasch].
nonort]. homes: ni. pL militia ungureascA.
hohoti v. a rAde (sau plAnge) tare 0 hop Mt. exprimA sgomotul sAriril: hop
prelung. a*ct! I n. 1. sAriturA peste o adAncime pe-
hoinä f. joc cu mincea Intre mai multi riculoas5 ; 2. adAncime salt sant greu de
bAieti. [Origina necunoscutA]. trecut incalecafi i luafi seama la ho-
hoinar m. vagabond. puri Negr. 3. fig. greutate, piedicA: mai
hoinari v. a bate pAdurile, a umbla avem inci an hop LEP, [Onomatopee].
fArA cApAtAiu. hopa I int. hop: d ais hopa si a sdrit
hoisa I int. Mold. hAis1 fig. cdnd vro- groapa PANN.
lam sa facem hoisa, ne sfdtuiai ad hop-ciocolu ns. ciocoiu avansat (v.
loam attain Aa. LOnonsatopeel Upciotleandard).

www.dacoromanica.ro
 hop 297 hot
hop-de-o-parte m. desmetic, nebun: horpAi v. Mold, a sorbi. [Onomato-
un soiu de hop-de-o-parte cu porful $ i pee: horp! horp I Ca.].
cu gdndul AL. hortensie f. arbust originar din Japo-
hor I int. imitand sgomotul sforAitului: nia, cultivat pentru florile sale trandafirii.
noapte bund... fa hor! hor ! de acu horticol a. ce tine de grAdinbrie.
'nainfe At. [Onomatopeel. horticultor m. cel ce se ocupA cu
hor n. (poetic) cor: lckasul cerestilor cultura gradinilor.
horuri Bor. al viselor lin hor Bor. [Gr. horticulturA f. arta de a cultiva gra-
mod.]. dinile.
horii f. I. [(pc In care dantuitorii se hortis adv. Mold. piezis: se niiau
prind de maini i formeaza un cerc mare : hortis 1a el. Magma necunoscuta
hora e jocul national al Romdnilor, azi hortog n. V hoartil.
mai ales la tare: ; 2. arie sau melodie horum-harum n. pl. de unele si de
dupb care se joacft hora ; 3. cAntec de aItele, de tot felul : un izvor de horum-
veselie si de foe (cu continut satiric): In harum Ex.
Ardeal horele se numesc chiuifuri sau hoscotini f. bAbornitA. [V. hoascal.
strigeituri; 4. Tr. doinA (v. hori) ; 5. fig. hospodar m. titlu ce purtau odini-
dant in genere vad hore vii de nimfe, oarA Domnii romani supusi Portii. V.
de fauni, de safirt Ar.. [Gr. bizantin gospodar.
;roads]. hostinä f. Mold. bostina : prediau
horAl v. Mold, a sforai; horaia sdra- nisfe hostine cu sew CR. [Forma dialec-
von. CR. [Onomatopee: v. hor fl. talii din vostinlil.
horbotat a. dantelat; perdele hor- hot m. cel ce fua: hot de codru.
bolate. [Origina necunoscutal.
horbote f. pl. dantele ordinare. [Pol. hotane f. pl. pop. picioare de animal
PORBOT1. (In basmele muntene): cotoiul lull ho-
hored v. 1. a asufla greu I cu Un fanele in spinare. [Origin, necunos-
agomot particular (se zice mai ales de cutal.
muribunzi); 2.a sforAi tare. [Onomatopeel. hotar n. 1. semn servind a despArti
horcilit IL 1. actiunea de a horai: dotui mosii; 2. limitS (si fig.): mdnia
2. sgomorul ce se face hcraind. grOdinarului trecu orke hotar; o iale
horcoti v. Mold, a horai adesea (mai {Ord margini, un dor {Orli hoiar AL. ;
ales de animalul and moare). 3. marginile unei tine granit5 : hofarele
hortifi f. 1. gloaa aticitoare : horde Romdniei ; 4. (poetic) margine In genere:
barbare; 2. cearA de oatneni nediscipli- sci strdng in brate vieafa-mi pe a zi-
nati: hordd de figani. lelor hotare AL. [Ung. nArkr:1-
horet n. Mold. un fel de cos de prins hotArl v. a pune hotar : 1. a firs, a
peste. [V. orie]. preciza ; 2. a decide ; 3. a rosti sentinta.
horhiii v. Mold. a umbla de colo pans hotArlre f. fapta de a hotArl: I. deci-
colo, a riitAci: fot horhliind el &Ind pe ziune, rezolutiune ; 2. sentintA.
o cdrare, &Ind pe un drum parcisit hotArit a. 1. determinat; 2. decis, re-
CR. [OriginA necunoscutb]. zolut.
horholinA f. tigana bgtranA. [Tras hotAritor a. care hotArAste, decisiv:
din horhdi: lit. vagabond/], moment hollirifor.
hori v. Mold. Tr, 1. a anta bore sau hotarnic a. care mAsoarA mosifle:
doine : ce horesti asa cu jele ? POP. ; inginer hotarnic.
2. a canta in genere: pe drum horia ci hotArnici v. a delimita o mosie.
doinea F. hotArnicie f. fizarea hotarelor unei
hori v. a cosi ca hreapca : fdnul se mosii: fermen de hotOrnicie.
horesfe la chiclit in slog. [Origia ne- hotel n. casa mobilata unde trag a-
cunoscuta lAtorii (.= fr. hotel).
horde& f. V. holerci. hotelier tn, cel ce tine un hotel.
horn n. Mold. cos de fum : vdntul hotesc a. privitor la hoti: apucdfuri
suieril prin hornuri Az.. [P01. ILORNO (din hotesti.
nemt. Horn)]. hoti v. a face hotii: ei hotesc um-
hornar m, Mold. cosar. preunci.
horodincA f. Mold, houl ruteneasa hotie f. fapta de a fura legea pedep-
ce se joaca pe la nunti. o varietate a ho- seste hotia ; 2. lucru furat, furt: vrea
ref de ban (Ca.). [Numit astfel dupA G- sei-si ascunzd hotiile.
rasul rutean Horodinca din Galitia]. hops adv. ca hotii ; suna hotis din
horopsi v. Mold. V. oropsl: vcizdn.- frunzd AL.
du-se asa de nenorocitli i horopsitd hotnog m. od. sutas: hotnogi numiti

www.dacoromanica.ro
 hot 298 hul
de Stefan comanda calarasii At. [Ung. ispisoace, urice, zap ise (v. aceste vorbe).
HADNAGIC, lit, cap de ceatA]. [Gr. liRTROVULLON, bulA de aur].
hotoman m. 1. hot mare (1 ironic): hrisovolit m. pl. clasA de contribua-
2. fig. siref, ceapcam bili, patentafi sau privilegiati: suma rup-
hraconit n. scuipat : noaptea sa-I telor vistieriei negutatorilor hrisovo-
munceasca, sdnge-rau i hraconit ! AL. Hti. [Gr. mod.: v. hrisov].
[Slay. HaAROTWA, saliva]. hristoitie f. 1. viegA moralA (conform
hrant n. I. biserica, In report cu pa- eticei crestine): ur tanar cu stare si cu
tronul el: hramul sfdrztului Gheorghe; hristoitie AL.; 2. titlul unei anti etice
2. ziva aniversarA a patronului : slujind de Anton Penn: Hristoitia sau Scoala
un episcop de hramul bisericii CR. moraluliti. [Gr. mod.].
[Slay. =Ana, biserica hronic n. cronicfi Hronicul Moldo-
hram(a) n. 1 f. un fel de catifea yi Vlahilor de Cantemir. [Gr. mod.l.
Invelitoare fAcutA din ea : hram asternut hronograf n. cronicA Impodobitti cu
peste rogojini BRUHN.. masa cu inve- legende apocrife. [Gr. mod.]. V. cronograf.
litoare de hram(d)0D. [*i ihram: Turc.l. hruba f. Mold. 1. gaura pe sub pA-
hrani f. nutriment: brana-vacii, plantA mAnt, suteranA : aceasta hrubd e bol-
de nutref ce se cultivA uneori (Spergula ; 2. cAmarA : hruba e casoaia omu-
arvensis). [Slay. mum]. lui sarac.[Ung. mama/. (din nemf. Gru be)].
hranacitt a. mfinacios (de vite): o huceag n. Mold. huciu mic: toate
vacci hrdnace. pascirile ies din huceag de alunis Ex.
hrini v. 1. a nutri, a Intrefine view huciu n. Mold. pAdure mfiruntA
prin mijlocul alimentelor : pdinea hra- deasii. [Si hugiu, higiu, de origina ne-
neste pe om ; 2. fig. a Intrefine, a face cunoscutA].
sA dureze : a hreini urd, dorinte. hudlta f. Mold. ulicioarA; panel ce
hranit a, 1. nutrit: 2. Intrefinut, ve- dau intre huditi CR. [Cf. slay. HOD11,
chiu: but! pline cu vitt de cel hrcinit CR. mers].
hranitor a. si m. care hrAneste. hudulet n. Mold. V. huludef: peste
hrapi v. a rApi: vecicurile al tau galbeneala hudulet CR.
nume Ian hreipit GR. AL. [OriginA ne- huet n. sgomot Infundat si prelung :
cunoscuta]. fig. huetul ce nabuseste orasele 180.
hrapitor m. Mduitor o ldsa in seama [Derivat din hui].
hrapitorilor OD. hugeag n.V.huceag: pasdrelele'si dreg
hrean n. planta culinarA ce se cultivi glasul prin hugeagul de sub lunca AL.
pentru rAdAcina sa carnoasA cu gust In- hugiu n. V. huciu.
fepAtor (Cochlearia armoracea) [Slay. huhurez m. Mold. Zool. ciof. [V. hu-
nal=15]. rez, cu inifiala reduplicata
hreapat f. soiu de grebM. [Cf. ceh hui v. a face huet: imi hueste ne-
HRABICA. gteblA mid]. contenit in cap AL. [Onomatopee].
hrenita f. plantA aspra la pipAit, creste huideo f int. strigat de goanA atm
prin sAmAnAturi l locuri necultivate (Bu- porci si alte dobitoace (iar ironic cAtre
nias erucago). om). [Onomatopee].
hrentui v. Mold, a strica, a dArArna : huidul v. a da cu huideo.
legdndu-le frumusel, sit nu le hrentu- huila f. cArbune de f5AmAnt, de un
iasca CR. [Ung. HARINTOLNI, a strica uzand]. negru lucios fd lesne arzAtor, care se gA-
hrepcui v. a cosi cu hreapca : s'am yi seste In interiorul pimantului ; tncAlzitA
eu ce hrepcui si la iarnd ce imblati Pop. in aparate speclale, huila dA gazul de lu-
hrib m. Mold. Hot. mtinAtarcA. [Rut. minat, coksul t gudronul, din care se
Ham]. extrage acidul fenic, benzine i colorile
hrinta f. Mold, bucatA mare de mA- aniline.i.
mAligli prAjitA : scoase o hrinta inghe- huilier a. ce confine builA : Anglia e
tata din &magi CR. [OriginA necunoscutA]. prima tard huffier&
hrisca f, sau grail negru, plantA ali- huilieri f. minA de huilA.
mentart, originarA din Azia, ale cArii fructehula f. I. blestem ; 2. bArfealA, calorn-
pot inlocui pe ale graului (Fagopyrum nie : incepura a biiga multe hule asu-
tataricum): cu faina de hriscd se face pra lui Bk.c. ; 3. ocarA : numai hula fi
manailiga. [Pol. IIRECZRA, lit. grall gre- urcl ii ridicase asupra-si prin napils-
cesc, adicA strain (v, hitarca)]. tuirile sale On. [Slay. =LA].
hrisov n. act domnesc, iscAlit de VodA hulchit a. Mold. se zice de graul cu
sau prevAzut cu sigiliul princiar, spre a spicul sec sau care creste repede si nu
hArAzi o movie sau un grad de boierie : leaga bine (din cauza ploilor). [V. hulpi].
hrisoavele se mai numiau cdrfl, drese, hull v. 1. a blestema : a hhi ele

www.dacoromanica.ro
 hut 299 -- hut
sfinte ; 2. a ocári: el laudd strdinul si si la of Cu o basma alba i cu hurmuz
neamul lui huleste Ar.. ; 3. a calomnia: de cel bun POP. ; 2. frumos arbust, ori-
istoricii hulesc pe ambiliosul si bar- ginar din Canada, adesea cultivat Ca plan-
barul sau dusman Bk.c. [Slay. actrri]. tà ornamentalà (Symphoria racemosa).
huligan m. Mold. bAtAus. vagabond. [Turc. HURHUZ, Urmuz, ora In golful Per-
[Vorba. ruseascá din Basarabia, rAspandità sic de unde a venit mArgaritarul In co-
odatá cu alipirea acestei provincii]. meg).
hulitor a. 0 in. care huleste. hursuz a. V. ursuz: de multe ce da-
hulpav a. 0 adv. V. hAlpav. duse peste clansul, se lticuse cam hur-
hulpi v. Mold, a se scurge laptele din SUZ CR.
boabele graului din pricina negurilor. [Ros- hurta (cu) adv. Mold. cu ghiotura: ce
tire dialectalA pentru vulpi (cf. lupoaie, mi-i cere asa cu hurta ? CR. [§i vurta :
buruianA ce stria porumbul)]. cf. pol. HURIEH].
hultenoatt f. Mold. vulturia. [Dimi- huruealä I. fAinA groasa, din graunte
nutiv din hultan = vultan]. numai saramate de pietrele morii. V. ur-
hultoanii f. Mold. 1. altoiu 2. varie- luealS.
tate de cirese sau struguri. [Ung. OLTO hurul v. a scoate un sunet suierAtor,
'VANE]. a face sgomot din cAdere sau din sgu-
hultui v. Mold. V. altol. duire. [Onomatopee].
hulub m. Mold. porumb (pasiire). [Rut. huruitoare f. unealtA ce burue i cu
itotua], a. se zice de boul care e suriu
II care 10 dau semnale paznicii de noapte.
deschis ca gusa porurnbului (mai ales in husar m. cAlAras ungur, corespunzand
partea de dinapoi). rosiorilor nostri. [Ung. HUSZAR, lit. al do-
hulubli f. lemn la cArutgi de care se uAzecilea, regele Mateiu Corvin ridicand
Inhamti calul. [Mold. hloabd = pol. no- in 1428 ca caláras al dotuizecilea dintre
LOBLE1, tAranil.
hulubArie f. Mold. porumbar, cotet husarese a. de husar: o ceatd in-
de porumbei. treagd cu haina husdreascd AL.
huludet n. 1. Mold. betisorul ce tine husärime I. ceata husarilor: napd-
teava in stivela ; 2. cuiul din urechile deste 'n husdrime si 'ncepe a tdia
protapului. [Rue. noLonzrO, cotor]. NEGR.
humt f. pArnant argilos albastru de hus4 rn. Mold. sfant: cure cdte frei
lipit bordeie. [Bulg. minx]. husds pe lund CR ging. HUSZAS (din Husz,
humor n. calitatea imaginatiunii care dotfazeci)].
clA ideilor o turnurA comica sau origi- !unite f. pl. Mold. drojdii rAmase din
nalii. V. umoristic. bors. [Rut. oustA].
humui v. a unge cu hums: lipi cup- huatiulue int. Mold. baldAbac: dra-
torul si-1 humui. cul hustiuluc in iaz I CR. [Onomato-
hunie f. 1. palnie ; 2. unealtA de do- pee].
gar nutnitA i leicd. [Turc. mau]. huta f. leagan de petrecere al copiildr:
Imp f int. V. hop : hup si ultul. AL. tata cldndu-ne hula C. [Onomatopee,
hupid v. a sari la joc. dupa strigatul hula! hula! ce scot copiii
hura I int. strigit de bucurie. la daful in leagan].
hurduch v. 1. Mold, a sdrunclna : hutai v. a da huta. a legfina.
astfel hurducd si gloaba asta AL. [Ono- hutfineasca f. Mold. horA luath dela
matopee: cf. sinonimele dialectale hurdui Huteni,
(=i hurui) l burduca (= hurduca)]. hutupinii f. V. ojopina.
hurduz-burduz adv. pop. cu nepusA huzmet n. 1. od. venit principal al
mash, pe sus (sdruncinandu-1): 0-1 add tan acaparat de Domnie (constand din
aici hurduz-burduz AL. [Compus din ver- ocne, dijmArit, vinAriciu, oierit) 0 care se
bele sinonirne hurduca l burducaA la mezat: veniturile celelalte,
vindea
hurez m, Zool. Mold. ciuhurez; fig. otcupurile sou huzmeturile GmcA: 2.
am ajuns a ma face hurez AL. [Ono- funcjiune : ian sei iee un huzmet, adicd
matopee: hur ! (cu sufixul ez), steigatu] o slujbd Ar.. [Turc. HEZEIET, sarcink slujba].
buhei]. huzur n. Mold. tilmA, vieajA comoda:
hurie f. 1. sojie ce Mahomed promite trdiam greu, dar in oarecare huzur AL.
In paradis muzulmanului fidel: huriile [Turc. }LEMUR, liniste, odihnA].
din raiu; 2. fig. fiin[A rApitoare: hurie huzuri v. Mold. 1. a trAi In anti, a
iesitd din ale mdrii spume BoL. gingasa duce o vieaja hni§titA: soacra huzuria
hurie ce tainic 'mi surdde AL. de bine CR. ; 2. a fi, a se sirup bine: vo
hurlup m, Tr, V. urlup. sd huzurifi de cdldurd. ich- et: sci crap
hurniuz n. 1. rnArgaritar de sticla: de frig Oz.

www.dacoromanica.ro
 300 las

I m. a noua Med a alfabetului. ianicer m. V. ienicer ciohodari si

i conj, pop. si (in vechiul stil de can- ianiceri impdrdtesti O.
celarie) clovezi i mdrturii AL. [Slay. 11. lanuarie I. intaia lunA a anului. [De
i I int. exprimand o multumire deplina origina slavo-greaca].
i I tare uni pare bine! iapit 1. I. temeiusca armasarului; 2.
ia I int. I. de indemn (inaintea unui pl. sandurelele pe cart tesatoarea pune
imperativ) : ia auzi 1 2. exprimA un ce picioarele ca sa schimbe itele ; 3. Mold.
firesc eine e§ti 1 eine ad fiu ? ia o fatd ciocarlia plutei. [Lat. scow; pentru sensu
sdracd.... CR. 1.Ct. slav. IA, asa]. rile tehnice, v. call.
lava f. Mold. bunica: nn vreu s'a- iar (iarii) conj. aratA o deosebire sau
jung idcd de pe acu AL. [Or. mod. Liu, impotrivire (totddeauna la inceputul pro-
cu linala din (buni)cdt pozitiunii): eu plec, iar tu rdmdi. II adv.
iiacit t int. vezi (act sau acolo); iacd- India o repetire iar te intorci. tOrigina
ma 1 [Compus din in si cal. V. asa. necunoscutkl.
iacatit I int. iacà. [Compromis intre iarba 1. 2. planta cu cotorul obisnuit
iaca §i iota verde, moale i fraged: ca frunza i ca
utd n. 1. locas intunecos In pimAnt iarba, nenumarat de multi; 2. prat de
unde cei pficatosi sufar pedeapsa eterna pucã: 3. nume de plante medicinale (sau
(dupA concep(iunea tudaico-crestina) ; 2. superstitioase), in genere plante erbacee
jig. loc neplacut, stare nesuferitA. [Vechiu- 'si in special cele din farnilia gramineelor
torn, ad slay. ADC (din gr. HADES. louts rarbA amarA, granat; iarbA asprA, (A-
intunecat sau invizibil)]. posica ; iarba bAIil, pains; larbA bar-
iadeff n 1. os crAcinat din capul piep- boasa, costrei; iarba canarasului, plantA
tului la gaini; 2. tin tel de prinsoare cu ale card seminte sunt intrebuintate pen-
acest os intre douà persoane (aceea care tru hrana pasanlor (Phalaris canarien-
MCA a zice iade, la primirea unui ob- sis); iarba ccclrului, Tr. matraguna
lect, pierde ramasagul): dace: nu md crezi, tarbA de cured, fumArica ; larbA de Jun-
poi tim cheia.... (ia cheia).... lades! am goare, usturoita ; iarbil de mare, planta
castigat rdmdfagul 1 Az. [TWO. YADES, acvaticA ale cArii frunze sunt intrebuin-
lit. irni aduc aminte, jocul fiind un tel de tate spre a lace perne i saltele (Zostera
ramasag mnemonic]. marina) ; larbi englezeasca, zizanie; far-
iagurt n. V. laurt. ba harelor, plantA veninoasA, cu florile
iahnie I. mincare din zarzavat cu bu- alb-galbui, car e (ala crede poporul) poate
iivei
tek de came sau peste (Mold. ihnea) descuia zAvoarele si de aceea e toarte
face o ihnea cu ceapa At. [Tun. cantata. de hoti, cari o poarta la bran
vatiNi]. sau in degetul cel mic dela mfina stanga
iaht 13. corabie mica usoarA i eleganti, (Asclepias vincetoxicum); iarba gait
de preumblat pe mare. amaruta; iarbA grasa, plantA ale aril
ialovitä f. Mold. vacA grasa: Ii se a- vlAstare tinere se mAnAnca ca salatA (Pot.-
duse 12 ialovife triple CR. [Serb. IAL0. tulaca oleracea); iarba iepurelui, tre-
virA, vacA steal pat murAtoare; iarbA mare, oman; 4. in me-
iamà f. prada, jaf, In locutiunea a face dicina popularA iarba acului, antimoniu
(a da) lama, a face risipfi, a cheltui tArd sulfurat (face parte din doftoriile bAbesti
cumpfit: a face iamd in iconomiile vis- in contra surpaturei). LLat. HERBAL
tieriei AL. [Vechin-rom. tame:, nAvala iarmaroc n, Mold. Mein; buni is de
dusmanului spre a jAfui (primitiv termen spdrizurat in iarmaroc AL. [Rut. IARMAROK
militar) = turc. :Am]. (din -nemt. Jahrmarkt, targ anual)].
iamac m. od. ajutor de boierinas, lo- iarni f. anotimpul cel mai rece, Incepe
goletel al Divanului: iamacit cei cu *- la 22 Decernvrie i starseste la 22 Martie;
lice in patru colfuri Fix.. [Turc. LuLui, lig. iarna bdtrdnefii AL. [Lat. (rEuPoriA)
adjunct]. EU:BERNAL
iamb m. In poezia greco-latini, picior Lasilic ii. un fel de joc cu gologani
format dintr'o silabA scurtfi i dintr'una (clupa cum cAdea dos ori fa(a, adica cu
lunga iambii suitori, troheii, sdltdre- etigia sau turaua): unit bleat: nuci, Mtn
tele ductile En. iasdc si tura FIL, [Turc. Van, efigia mo-
iambic a. compus din iambi. nedei].
Ian! int. forma ampliticati din ia I ian iasacciu m. soldat turc pentru sign-
ascii/al ! rania, numit obisnuit cavaz: trece cu

www.dacoromanica.ro
 las - 301 - ict
iasacciul unui elciu GIDCA. [Turc. YA- Gram. vorbele formate din radicale a
SARM. doui limbi diferite, ex. decigram.
fascia' f. ciuperca preparata ce se In- ibridism ii. Incrucisarea rasselor si
trebuinteaza la aprins. [Lat. 'mea]. starea fiintelor ibride.
ialmac n. valul femeilor orientale : ibrisim n. 1. mitase risuciti (Mold.
iasmac negru inveleste clzipu-i duke ibrisin); 2. fig. aluziune fina si muse&
ri 'nfristal BOL. MOP. YASHAILL toare ne frage elite un ihriin pe la
iasomie f. 1. arbust cu flori frumoase nas despre fata popei CR. II a. fig. siret,
si pie:cut mirositoare (fasminurn): ciu- smecher II adv. 1. de minune freburile
buc de iasomie; 2. floarea Inals. [Gr, merg ibrisim CAR. ; 2. fin, subtire ca
mod,l, un ihrisim: cufiful taie ibrisim. [Turc.
iasp(is) m. piatri vartoasa i opaca, IBRISD11.
asemenea agatului. [Gr. mod.]. ibrisimgiu m. negustor de ibrisimurl:
iatá int. V. tacit. [Cf. albanez rata calpacul de bland' al armeanului ibri-
iatac n. camera de culcare 41 infun- simgiu FIL. [Turc. IBRI$151031].
dfitura camerei spre a pune patul (Mold. ic n. Tr. pana de des picat lemne. Ring. itd.
etac): eram la usa iatacului domnesc ichilic n. masura de 50 de dramuri
GRIM ['rum, YATAId. de yin: dau cafe sin ichilic la tofi fra-
iatagan n. sabie Incovolata turceasci fii Fa_ [Turc. mum, YRS continand doul
cu doul taisuri: iatagane de Horasan masuri (din na, doul)].
OD. rum YATAOANI ichiu xi. 1. arsic plumbuit de lovit in
iaurgiu m. cel ce vinde sau face la- celelalte: un ichiu bun n'are pre( Ise. :
urt. [Turc. rounrojul. 2. fig. coarda simtitoare: tnc loofa la
iaurt n. lapte incbegat si acrit cu frunze ichiu; 3. fig. clenciu, greutate: freaba
de stejar cine are piper mutt, pane si ar fi users, dacd nu era un ichiu.
In iaurt. [Dial. Munt, iaguri = turc. yo- [Turc. ysts, lovitura In ocul de arsici].
OITURT (v igurfenld)]. id adv. aid: ici 41 colea. [Lat. HMCO.
iavash f. 1. cleste de apucat nasul ca- icio(g)lan m. od. copil de ma sau
lului cand se potcoveste; 2. fig. pacalit, paj (la Sultanii turd si la Domnii ro-
tinut in frau: acum esti ca iavasaua mini): icioglanii cu agatia lor Neon.
de nas TSP. [TOW. TAVAIA1; 3. ochelarl: neferii j iciolanii domne*ti Fit. [Turc.
punefi iavasaua i cifeste. ra OOT ANY. lit. fecior dinauntru].
iaz n. I. canal derivat din un curs de ici-ciohodar m. od. ingrijitorul fiscAl-
aria. pentru a-I conduce la o moarl ori fa- (imintebor IW Vodi (numit obisnuit cio-
brica : 2. Mold. Tr. zagaz. [Slay. iaza, canal]. hodar). [Turc. t 0HADAR, slugi din ni-
iazer m. lac de munte, ochiu de mare. untru].
[Slay. IEZFRO. lacl. icni v. Mold. 1. a-I vent si verse; 2. a
iazmá f. 1. (Banat) aghiasma ; 2. mon- sughita, a genie scurt: emus icneste, acus
stru iazma ce a niiscuf pdcatul AL.; suspind CR. [Bulg. nun (DINA), 11 Sughlta].
icoanA f. chip, mai ales de sfant : a
3. naluca. vedenie uricioasa : a slabit ca
o iazmä ; 4. fig. iazma neincrederii o duce pe la icoane, a purta de nes; fig.
urmdria nretufindeni OD. ; 5. femeie a avea icoand la scris, a sole cali-
foarte slat* numai oase si piele. fAiasma, grafic. (Can.). [De origina slavo-greaci].
sau apa sfintita. e Intrebuintata ca pre- iconar m. zugrav sau negustor de
zervativ impotriva duhurilor rele, de unde icoane.
sensul de fantom51. iconoclast m. 1. spargitor de lcoane:
lbncà F. asternut ce se pune sub sea. 2. pl. eretici din sec. VIII cartatacau cul
[Origina necunoscutll. tul imaginilor sacre.
ibidem adv. in acelas loc, tot acolo. iconograiie f. descrierea Icoanelor
ibis m. pasire cu picioroange, vene- bisericesti.
rata de vechii Egipteni. iconom m, V. econotn.
ibovnic m. dragut, iubit : ibovnicul iconostas n. perete irnpodobit cu 4-
nu ti-oiu spune Ar.. [Bulg. LIBOVNIR1. coane, intre cor si altar. [Slay. IHONOSTA.i. .
ibric n. vas de api cu gatul lung re- lit. statul icoanelor].
euthat un ibric i an lighean de ar- icosar m. veche monedi turceasci de
tful BL.c. [lure. ;BRIO. argint In valoare de 20 Id vechi. [Gr.
ibrictar m. slujbasul Curtii fanariote mod. (din P(ECOST, douized)].
rare prezenta Domnului ibricul de spilat icre f. pl. ousoarele pestilor mai ales
mainile (clupa datina orientali). [Turc. cele negre de morun : kre de Taigan
IRRIATART. icre verzi. lucru imaginer: a irimite dupe,
ibrid a. 1. niscut din &nth' specii di- icre verzi. [Slay. nrnA].
(elite cafdrul e un animal ibrid: 2. ictenie f. V. ectenie.

www.dacoromanica.ro
 ide 302 len
ide n. pl. a 15 sau a 13 zi a lunei, in vATaturS sau si a cfirui minte nu s'a des-
calendarul roman: idele lui Martie. yokel.
ideal a. 1. care exist& numai in ima- idiotic f. stare de idiot, stupiditate.
ginatiune: zinele sunt fiinte ideale; 2. idiotism n. constructiune, locutiune
care intruneste toate perfectiunile: fru- particular& unei limbi.
musefe ideate:. n. tipul perfectiunii :
II idol m. 1. figura sau statuS a unei
ideal pierdut in noaptea unei lurni ce false divinitAti; 2. fig. obiectul unei pa-
nu mai este En. siuni extreme, al unui cult excesiv: ba-
idealism n. sistemS filozotia care lm/ e idolul avarului; el e idolul pd-
neags existenta lucrurilor exterioare, a- rintilor scli; 3. pop. demon: vino de
cordAnd-o exclusiv cugetarii. ma scapii de idolul dsta de vrajmas
idealist m. partizan al idealismului. Isp. [De origins slavo-greaca].
idealitate f. calitate sau stare de ideal. idolatrh v. 1. a se inchina la idoli;
idealizh v. a da realititil un caracter 2. a iubi cu pasiune: el isi idolatreazci
ideal. copiii.
idee 1. I. remezentarea unui lucru In idolatrie f. 1. adorare de idoli, cultul
spirit: ideea adevdrului, a frumosului zeilor falsi; 2. fig. iubire excesivA,
ai a binelui; 2. cugetare, mod de a idolatru m. cel ce se inchinA la idoli.
gandi; tiecare orn are ideile sale; 3. ied m. puiu de capra. [Lat. ILAEDUS].
amintire vagit: arn oarecare idee; 4. vi- iedec n.1. cal de paracIA: povodnici,
ziune himeria, iluziune: a se nutri cu iedecuri cu arsale OD.; 2. (teemen de
idei; 5. schita unei opere. marina) remorcarea unei luntre; a trage
idem adv. acelas (indica o repetire). la iedec, a remorca un pescar turc
identic a. I. absolut asemenea cu un trdgea la iedec caicul sciu Inuit-cat
altul; 2. coprins sub una i aceeas idee: OD.; 3. Mold, odor pAstrat chn vechirne.
propuneri identice. [rum YEDEIC, povodnic, remora].
identificil v. 1. a coprinde douS lu- iedecliu (idicliu) m. servitor intern al
cruri sub una i aceeas idee; 2. a face palatului domnesc: eram edecliu si a-
identic; 3. a deveni identic, a se pStrunde yearn odaie in curtea dornneascii Gmca.
bine de sentirnentele altuia actorul ire- [Turc, YEDEKLI J.
bue sd se identiFice cu personajul ce-1 iederà f. plant& totdeauna verde, cu
reprezintd. foi late si lucitoare, care se catArA pe
identitate f. I. ceeace face a un lu- stAnci l pe ziduri umede (Hedera helix).
cru e acelas cu un altul; 2. Filoz. starea [Lat. IIIIDERA],
unei substante ce rAmAne totdeauna ace- ieftin a. 1. cu un pre( mic: a rind-,
eas; 3. Jur. recunoasterea unei persoane a cumpara ieftin; 2. fig. usor: a sccipa
anumite: certificat de identitate. ieftin. [Gr. bizantin ErnirNOs (bulg. iettin)].
ideografic a. care exprimA o idee : ieftinaitate f. starea lucrului ieftin.
scrisoarea Chinezilor e ideografica. ieftini V. a (se) face ieftin.
ideografie f. reprezentarea directS a ieftior n. cam ieftin. [Contras din
idetlor prin semne gralice. ieftinior (cf. gdlbior = galbinior)].
ideolog m. 1. cel ce reduce toati fi- lelele f. pl. I. zine rele, in numAr de
lozotia la ideologie: 2. fig. utopist, in trei, cari paralizeaza pe oameni; ele sunt
stiintti sau in politica'. stSpanele vanturilor si joaa noaptea in
ideologie f. stiintS despre originea pi vArtejul vAzduhului, unde ripesc pe mu-
formarea ideilor. ritori : atunci trecurd Ielele de rndini 'n
idicliu m. V. iedecliu: un sir de oddi hord prinse BOL, lelele i-au luat gura
in cari sedeau idiclii, neferii si icio- picioarele CR.; luat de Iele, pornit
!anti domnesti val-vArtej; luat din fele, paralizat ; 2. Bot.
idilä f. mica poernS despre un subiect coarda Ielelor, ratunjoarà (harta ill yin,
am penesc. se bea pentru vindecarea paraliziei). [Ter-
idilic a. ce are caracterul unei idile. men eufemistic eleddnselespre a se
idiomh 1. limbA proprie unei provincii evita consecintele fatale ale rostirii ade-
sau unei natiuni. viiratului lor flume; alte epitete prezer-
idiomatic a. relativ la o idiom& : vative sunt: Frumoasele, oirnanele,
expresiune idioniaticd, idiotism. Vdntoasele].
idiosincrasie f. temperament parti- ienicer m. 1. pl. numele vechii pe-
cular unui individ. destrimi turcesti, infiintatii de Sultanul
idiot a. si n. lipsit de minte, stupid. Murat I la 1362 din tineri crestini turciti;
[La Greci, idiot desemna pe omul din ienicerii ocupau primul rang in armata
popor (in opozitiune cu omul public si turceasa i furS mai multe secole spaima
cu magistratul), de unde cel lipsit de in- Europei panA ce, devenind un adevArat

www.dacoromanica.ro
 fen - 303 - fgh
flagel pentru lnsisi Sultanii, furA cu totul pul iernii, in special petrecerea tenni zu
desfiintati in 1826: ieniceri, copii de mi- vitele pe o mosie oarecare.
llet ai lui Alah En.: 2. fig. : vrea ieromonah m. preot-calugar: pome-
sei zicei esti comunist, ienicer AL. [Titre. neste pe monahi si ieromonahi CR. [Gr.
YENItERI, militie nota mod.].
ienicerese a. ce tine de ieniceri: de ierth v. 1. a da libertate, a gratia (pe
stropuri icniceresti si de sangiuri pd- un condamnat); 2. a trece cu vederea (un
geinesti Poe. pacat, o grepla): Dumnezeu sd-1 ierte!
ienieerime f. militia ienicerilor: rci- 3. a scuza ma ;arta; 4. a permite: de
pindu-le al zece/ea din feciori spre a-i mfar ierta vremea sei pot veni CR.; 5.
pregeiti la recruf area ienicerilor flux. fig. a lasa, a ingadui : ar vrea sdi tugd,
ienuphr m, arbust totdeauna verde dar inima n'o iartei AL. [Lat. LIBERTARE
din familia coniferelor, creste prin paclu- (din LIBERTUS. liberat)):
rile stancoase i pasunile pietroase dela ierthciune I. rezultatul iertarii ; 1.
munte: din fructele-i globuloase negri- scuz5; 2. permisiune.
vineti (numite de popor ienupere, cand iertare f. fapta de a ierta. 11 int. gratiel
sunt coapte) se prepara o bautura alcoo- iertat a. 1. gratiat : ierlatul zice :
lica, o esenta volatila i un extras rasi- Doamne, indurare! As.: 2. permis : e
nos (Juniperus). [Indirect din lat. Jura- lurcu iertat.
PERUS]. V. jneaphn. iertätor a. si m. care iarta.
iepurar m. sau vulturul de stdnci, ierunch f. Mold. gainusa (Tetrao te-
un fel de acvila care se hraneste cu ie- trix). [Origins necunoscuta].
puri (Aquila fulva). iesi v. 1. a trece dinauntru In afar 5 :
iepurasi m. pl. muschii spinarii la a iesi din case i; 2. a inceta de a mai fi
porc, etc. in serviciu: a iesit dela stdpdn; 3. a se
iepure rn. 1. animal rozator, cu ure- libera, a se sca pa : a iesit dintr'o incur-
chile lungi, foarte fricos l repede aler- catura; 4. a dispare (de colcni): ha.na
gator (Lepus); iepure de casa, animal a iesit la spdlat; 5. a rezulta : au iesit
cu urechi i picioare mai scurte cleat multi bani la vdnzare ; 6. a se raspandi:
iepurele ordinar (Leptis cuniculus); 2. i-a iesit nume raiz; 7. a rasari, a apare:
pl. lepurasi. [Lat. LEPOREM]. i-au iesit bube pe obraz. [Lat. mad..
iepureste adv. ca iepurele, in fuga iesle f. pl. jamb in care se da de
mare: a dormi iepureste, cu ochii des- mancare vitelor si cailor. [Slay. IASLI].
chisi (ca iepurele). iezaiturh f. Mold. zagaz. [Derivat din
ierarh m. cap bisericesc, arhiereu : iezil.
S finfii Trei lerarhi (adica Vasile cel iezer n. V. iazer.
Mare, Grigorie Cuvantatorul-de-D-zeu pl iezi v. a ridica un zagaz, a opri apa:
loan Gura-de-aur), sArbatoare tinuta la el iezeste, bate, umfid rdurile turbu-
30 Ianuarie. [Gr. mod.]. rate AL. IV. iaz I.
ierarhic a. ce tine de o ierarhie : or- iezm n. iasp: un contos de coloarea
dine ierarhica. verde inchisd a iezmului OD. [Forma
ierarhie 1. ordinea i subordinarea grecizata din turc. Tag!.
rangurilor, demnitatilor, gradelor. iezuit m, 1. membru al Societatii lui
ierbar v. una din cele patru parti ale Isus, ordin religios fundat de Sf. Ignatiu
stomacului rumegatoarelor. de Loyola In 1534, distrus de Clement XIV
ierbfirie f. 1. ierburi ; 2. proviziune de in 1773 sub presiunea Curtilor europene
iarba de pusca; 3. magazia unde se tine. si restabilit de Piu VII In 1814; 2. fig.
ierbirit n. od. dare pentru pasunatul ipocrit
vitelor. iezuitic a. 1. ce tine de iezuiti ; 2. con-
ierbos a. plin de larba : camp ierbos. form cu doctrina br moral&
[Lat. HERBOSUS]. iezuitism 11. 1. doctrine iezuitilor; 2.
jeremiad:1 f. 1. lamentarea lui Ieremia : fig. lipsa de sinceritate.
cum curge pro fops unei ieremiade En.; Hahn a. pop. saracut: e ififliu, le fier
2. plangere repetitA i importuth. de para/e. [Turc, HAFIFLI (v. calf)].
iereu m. preot: pdrintele So fron, ie- ifos n. 1. demnitate, situatiune sociala:
retz in acest sat. [De origins slavo-greaca]. nu cred poti finea ifosul si ighe-
ieri adv. ziva ce precede imediat celei moniconul cu un venit de cinci sule
de azi. [Lat. rietu]. galbeni AL.; 2. aer (mai adesea preten-
ierith f. v. kith. (ios): ifos de diplomat, [Gr. mod. nos].
ighemonicon n. od. demnitate (In
iernh v. a petrece lama, [Lat. FRBERNARE].
iernatec a. de fauna: frig iernatec, port 0 atitudine), bon-ton: linen cu ighe-
corb iernatee AL. II n. adSpostire In him- monicon AL. [Gr. m0d.].

www.dacoromanica.ro
 igh - 304 - flu
ighemonicos a. od. de neam bun, Iliada f. 1. poemit epica In 24 de can-
nobil: noi am lost mari si ighemonicosi turi sau rapsodii, celebrand mania lui
AL. [Gr. mod.: lit. prim:art Achile In contra lui Agamemnon la im-
ighiptean in pop. tigan (poporul con- presurarea Troiei sau Ilion; 2. fig. epo-
siderand pe Tigani ca yen* din Egipt). pEes crestind Mack: pdmantu ar ji in-
V. faraon. can tat Cm. AL.
igiena f. partea medicinei ce trateaza iic n. haind taraneasca de aba, nu-
despre modul de a-si conserve sanatatea. mita vi mintean, fara. maned i Impodo-
igrenic a. relativ la igiena. bita cu gaitane (ilicul poate fi barbatesc
igienist m. medic versat in ale igienei. femeiesc) : surugiul imbreicat cu ilic de
;Oita 1. 1. ac subtire si lung cu care postav cusut cu gditanuri AL. [Turc.
se lucreaza la ciorapi sau se croseteaza ; YELEICJ.
2. undrea de fiicut plasa. [Slay. 10LITA (din ilichie f. pop. varsta : am ajuns la
igla, ac),I. ilichia bdtrdnefii. [Gr. mod.[.
ignat m. ziva St-lui Ignatie, sarba- Ilie (St.) m. profet, ripit (zice se) la
toare ce cade la 20 Decemvrie tdierca cer inteun car de foc; serbat de taranit
porcilor la Ignat. nostri la 20 Julie, zi de fulgere, trlsnete,
igneu a. 1. de natura focului : meteor vifore. Poporul crede, and bubue tune-
igneu ; 2. produs de foc: teren de for- tul, ea sfantul lie se preumbla cu caru-i
maliune ignee. pe bolta de mama a cerului. aleigand
ignitiune f. starea corpurilor In corn- dupa draci ca sãi trasneasca cu fulgerele
busuune. sale. V. Palle.
ignobil a. josnic, marsav. ilimitat a. nemarginit : credit ilimitat.
ignora v. a nu ti, a nu cunoaste. ii n. od. dare extraordinara. Ring.
ignorant a. si m. nestiutor (de carte). ats, proviziunel.
ignoranta f. ne,trinta (de carte). ilizibil a. ce nu se poate citi: nume
igrasie f, urnezerila peretilor casei. ilizibil.
mod.]. ilogic a. contrar logicei.
igrasios a. umed (de pereti). 'dot m. 1. sclav, la vechii Spartani;
igumen m. V. egumen. 2. fig. om respins de toti, paria.
igurteala f. lapte inchiegat din care ilotism n. 1. stare de lot ; 2. fig. stare
se face urcia brdnzd alba la intdreald de mare ticalosie.
si urdd la igurfeald Pop. I.Derivat din ilumina v. 1. a raspandi lumina peste
iagurt, forma paraleld cu iaurd. ceva ; 2. a face iluminatiuni; 3. fig. a lu-
ihix I int. exprima o eventuala satisfac- mina inteligenta, spiritul.
(tune iha, Doamne! iluminat m. 1. om ce se crede inspi-
ihnea f. V. iahnie. rat, vizionar In ale religiunii; 2. pl. eretici
ihtiolag a. care se hraneste cu pesje: din evul-mediu.
popor ihtio fag. iluminati(un)e 1. 1. aprindere de fo-
ihtiologic a. ce tine de ihtiologie: fa- curl in semn de veselie; 2.1umini dispuie
una ihtiologicd a Romdniei. cu simetrie la o serbare; 3. fig. lumina
ihtiologie f, istoria naturala a pestilor. supranaturala, inspiratiune subita.
ihtiosaur m. fosil antediluvian, juma- ilustrit v. 1. a face ilustru; 2. a orna
tate peste jumatate crocodil. un text cu gravuri.
ii n. pl. phi-tile laterale i inferioare ale ilustrat a. 1. devenit ilustru; 2. ornat
pantecelui: osul, mina tilor. [Lat. mud. cu gravuri: carte ilustratd.
iie f. camasa de tarancfi, cusuta cu ilustrati(un)e f. 1. actiunea de a da
flori de matase si acoperita cu fluturasi glorie: bdrbalii cei mari contribuiesc
pela umeri, piepti si spate: o iie alba la ilustrafiunea patriei lor ; 2. glorie
ca zdpada [Lat. (NIESTLS) LINEA, haini de in]. castigata, celebritate ; 3. persobaj ilustru;
ilac a. Mold. Intins In Wuxi, vorbind 4. gravurl intercalate intr'o carte.
de coarnele boului, [Lit. Incovoiat ca coar- ilustrisim a. prea ilustru, titlu ono-
nele illului]. rific dat unor Inalti demnitari.
ilaritate f. veselie neasteptata. ilustru a. care are o mare reputatiune:
HMI n. Mold. nicovala ciocanul ce celebru, fairnos,
cade pe ildu Em. Ping. Col iluziona f. 1. a cauza iluziuni; 2. a-si
Ileana f, V. Cosanzeana. face iluziune,
ilegal a. contrar legit: faptd ilegald. iluziune f. 1. aparenta Inselatoare.
ilegalitate f. caracterul celor contrare eroarea sirmurilor sau a spiritului ce face
legii: ilegalitaiea unei sentinfe. sa vaza lucrurile altmintrelea de cum sunt ;
ileri rn pl. varsat marunt i rosiu (la 2. fig. cugetari himerice: a se nutri cu
copii). [Gr. mod.]. iluziuni,

www.dacoromanica.ro
 ilu - 305 - Imb
ihnoriu a. I. ce tinde a !rise Ia prin- Imbhläturi f. pl. pornografii (CAR.).
tr'o aparenta ; 2. care nu se va rea- Imbidorh v. a trnbala (RP.): imi tot
lize : promisiune iluzorie. imbdlorez gura pe beirbat CR.
im n. Tr. noroiu. fLat. umusl. imbilshmh v. 1. a umplea un cada-
1mfi f. (arhaic) mama. [Lat. AMMA1. vru cu aromate sore a-1 Impiedica de a
imaculat a. neprihanit: imaculata putrezi : 2. a raspandi un miros placut
Fecioarei. florile Imbeilsdmeazei aerul.
imagina v. I. a Inchipui, a-si repre- imbilsAmat a. I. umplut cu aromate
zenta tn spirit, a crea prin cugetare; (spre a nu putrezi): corp imbeilseimat;
2. a crede fara cuvant: isi imagineazii 2. rig. frumos mirositor: raiul cu grd-
cd e persecutat. dini imbeilseimate En.
Imaginabil a, ce se poate imagina : Imbhlth v. Tr. a pune miresei baltul.
toate relele imaginabile. imbärbatit v. a tnsufla barbAtie, a
imaginar a. care nu exista deck tn tncuraja: cu dulci cuvinte o irnbeirbd-
imaginatiune: boald imaginarei. teazel Bot.
intaginati(un)e f. 1. facultatea de a limbärburh v. a unge la sfanta Bar-
crea prin cugetare; 2. pfirere neintemeiatA, bura pe copii (in frunte, tn cei doi obraii
idee himerica: e o purd imaginaliune. si la buric) cu caline (numite si barbure)
imaginativ a. cu o vie imaginatiune. amestecate cu miere, ca sa fie feriti de
imagine f. 1. chip, renrezentare prin vArsat. V. Barbera.
pictura, sculptura, etc : 2. mica stampA imbarch v, 1. a pune tntr'o barcA
infatisand un subiect religios sau altul: 3 sau o corabie; 2. a se urca In corabie
aseminare: acest copil e imagirtea ta- spre a calAtori pe mare.
fdlui salt; 4. reprezentarea unui oblect tn imbarcader n. locul de imbarcat sau
oglinda, in apa: 5. repre7entarea In spirit, de pornit la un drum de fier.
idee; 6. metaforA ce redA o idee cu mai Imbfith v. 1. a face beat 2. a ameti;
multA vioiciune prin sensibilizarea ei: dic- 3. a tncanta, a fermeca : de line vise
fione plind de imagini. sufletul crnbatd Bor.. sufletu 'mbertat
imalii f. Tr. noroiu, huma : un cup- de raze si de eterne primliveri En.
for de imaM. IV. intl. Imbhtfitor a. care Imbata.
imam m. preot mahomedan acum Intbfitrani a. a (se) face batran.
cle mult imamul din minari, clintase Ar.. Imbeed a. si m. 1. slab de minte: 2.
[Turc. nrAHI. care vorbeste sau lucreaza neghiobeste.
imameh f. I. capataiul de chihlibar al imbecilitate f. slabiciune de minte
ciubucului :'ciubuce cuimarnele de chih- ce face incapabil de a rations, de a tn-
libar lirnortiu Frt.: 2. Mold. varietate de lelege.
pere lunguiete, fata rosie, gust duke. [Turc. Imbeleiugat a. tntors Inguntrn Nor-
armit. bind de coarnele boului). [V. belciugl.
imanept a. I. Filoz. care persista, Imbelgugare I. abundantA. [V. belsugl.
care lucreaza In fiinte intrun mod con- hnbelqugat a. abundant.
stant (in opozitiune cu transitorlu sau Imberb a. I. care n'are Inca barbil,
transcendent); 2. care e inseparabil de: span; 2. (ironic) prea Mar.
greutatea e irnanentd materiel. Imberezat a. bleat-cat peste masura
imanenih f. starea celor imanente. (in basmele muntene): canrele intere-
Imes n. Mold. islaz: mini; boii la iz- zate vi imberezate POP. fOriging necu-
voare si-i paste la imas Ar.. [Ung.nvonks, noscutAl.
printr'o forma intermediarA NR4. (cf, un Imbih v. a invita : smeul o imbia sd
nimas = nit ima)1. miroase florile TSP. [Lat. DIVIARR].
imaterial a. care nu e unit cu ma- Imbibh v. a (se) mule, a (se) patrunde
teria: D-zeu e imaterial. de un lichid.
imaterlalitate 1. caracterul I starea imbibat a. fig. plin: imbibat de pre-
celui imatertal: imaterialitatea sufle- judifii.
Mut Imbiere f. invitatiune: de imbiere
imbicsit a. tndesat: par imbdcsit, Ware nlci habar PANIT. [V. imbial.
pdslos si des ISM [V. briCsil. imbietor a. care Imbie.
Imbiiih v. a face o baie, a (se) scilda. Imbinh v. a tmpreuna doua lucruri
Imbhierat a. 1. legat cu baiere : geanta prin cApitaiele lor, a uni laolalta : sprdn-
frnbeiieratd de gdtu-i OD. : 2. fig. loazii cene imbinate. [Lat. *DfBRIARE cf. COMM.
imbdieratei. SAFER
Imbälit v. I. a umplea de bale (si imbir n. Bof. ghimber. [Pol. mul].
fig.); 2. a muia cu scuipat : a imbdla Imblh v. V. tImblh.
tortul Ca.; 3. fig a spune vorbe triviale. Imblaciu n. Tr. sau mleiciu, instru-
L. $Aineanu.Dict. Universal. 20

www.dacoromanica.ro
 !nib - 306 - Imo
ment agricol compus din douA lemne In- resei cu o broboada (in ziva de cununie);
trebuintat la baterea cerealelor. [Bulg, 2. fig. a acoperi cu un acrirnile irn-
HI ATIA]. brobodird fulgerarea ochilor lui
Imb Ifini v. a cAptusi cu blanA. 3. tarn, a captiva, a seduce: il fmbrobo-
Imblfinzi v. a (se) face bland: 1. a desti ca p'o muiere PANN.
domestici ;2. a astampara, a Indulci : imbroglio u. I. IncurcAturA expresà;
imblanzindu-si glasul. AL. 2. intrigg complicatA a unei piese de teatru.
imblanzitor a. care Imblanzeste. II imbrobor in. od. comisul ImpAril-
m. domesticitor: imbldnzitor de flare. tesc care era trimis In tbrile romane cu
ImblAti v. 1. a bate cu imblAciul, a lnalte misiuni politica, uneori ca sA ma-
treera ; 2. fig. a bate rift:. [Slay. rir..ton zileascA pe Domn i sà dea Investitura
(din MLATO. ciocan)]. noului numit: Sultanul din fo4or dete
imbliditor m, treerfitor. semn lui imbrohor POP. [Turc. DIBROHOR,
imboboei v. a da In boboci, a Incepe lit. capetenia grajdului].
a Inflori. Imbrumat a. acoperit cu brumA.
imboboroji v a InfAsura cu ceva imbue& V. I. a pune ceva In gurA ;
larg, a imbrAca In mod ridicul. [OriginA 2. a Lnanca putin i repede; 3. a face se:
necunoscutAl. intre un lucru intealtul, a prinde laolaltA ;
Imbodolit a. Mold. Imboborojit : irn- 4. fam. a se skuta. [V. trued],
bodolifi In surtuce NEOR. [thigina ne imbuch(fa)li v. a tAia , a rape In bucAti.
culloscutA]. Imbuefiturà f. 1. cat se poate lua
imbogiiIi v. a (se) face bogat. dinteodatA tn gurA ; 2. frnpreunarea a
Irnbolboji v. a Infasura peste tot : douA lucruri cari se Imbuc5 until Intfal-
cele sfinte imbolbojite in manunchi tul 3. partea unui instrument de muzica
de busuioc. [Cf. imboboroji]. ce se pune In guilt
Imboldi v. I. a Impinge vitele cu bol- Imbueurh v a face bucurie.
dull 2. fig. a Indemna, a excita : nevoia imbueuritor a. care imbucurb.
imboldeste lenea, imbufnh v. a face mutre, a se bo-
imboldire f. 1. actiunea de a imboldi; zumfla. [V. bufnl].
2. fig. Indemn, impulsiune. Imbufnat a. bozumflat.
Imbolditor a. 1. care lmboldeste : imbuibh v. 1. a (se) Indopa ; 2. fig.
viersul imbolditor ii pdrea pe buz6 a se face arogant. [Origing necunoscutbl.
OD. ; 2. fig. IntepAtor : vorbe Imboldi- lmbuibat a. 1. indopat cu mancAri;
toare PANN. 2. fig. plin: .inbuibat de patimi. U m.
Imbortolh v. pop, a Insfircina o fe- om sAtul care are toate In belsug.
meie. [V. bort]. Imbujorat a. rumen ca un bujor:
imbouris v. Mold. a Infiera cu bourul. fafci imbujoratd.
imbrfich v. I. a (si) pune hainele; 2. Imbulzealã f. InghesuealA.
a da haine : a imbreica pe cei seiraci; Imbulzi v. 1. a strange cu putere: 2.
3. fig, a acoperi: amnia s'a imbreicat fig. a urmAri d'aproape: ne tot imbul-
in verde. [Lat. vulg. IMBRACCAIIE, cu sen- zeste cu cereri; 3. a se Inghesui: gloa-
tele se imbulzea i da uncle peste
sul generalizat (primitiv: a pune bracile)1.
imbrficiiminte f. tot ceeace servg a altele. ISP. [Derivat din bulz (de cas),
ImbrAca. termen ciobAnesc cu sensul generalizat;
imbrhnci v. I. a da brand, a Im- primitiv: a strAcura In saci bulzii de cast
pinge afarà ; 2. fig, a excita : provoc6nd Imbunh v. 1. a face mai bun : reis-
dorMfe, dulce le imbrdnceste Bor.. boiul if va mai fmbuna soarta Bk.c.;
ImbrAnzit a. gam cu branzA : face 2. a (se) potoli ; 3. a lingusi cu mbguleli.
mâmâligâ imbrAnzità CR. Imbunare f. I. actiunea de a fru-
Imbrailiqh v. 1. a strange In brate ; buna ; 2. fig. lingusire josnicA : nu *tie
2. fig. a coprinile cu mintea : istoria im- ce este fmbunarea i minciuna. NEOR.
breifiqeazil toate faptele ; 3. a lua asu- Insbunitigi v. a aduce Intr'o stare
man : a imbrdfisat cauza mea ; 4. a mai bunA.
alege: a fmbriifisa un candidat. [Deri- Imbunatatitor a. care ImbunAtAteste,
vat din bra/is]. rmbutueit a. prins In butuci picioare
ImbratotA v. Mold. V. imbrAtIO. rmbutucite.
[Derivat din bratos]. imediat a. 1. care lucreazil, care se
imbrAzdh v. a trage brazde. produce fArii mijlocirea cuiva ; 2. care
Imbrebenat a. lmpodobit id si colea : urmeazA sau precede nemijlocit: succe-
pdozd fmbrebenatd cu flori. [V, bre- sor imediat ; 3. care se face numaidecat:
beneil. plecare imediatd. U adv, pe data, la
Imbrobodi v. 1. a acoperl capul mi- moment,

www.dacoromanica.ro
 jose - 307 - Imp
imemorial a. asa de vechiu cA s'a imoral a. 1. lipsit de principiile mo-
pierdut amintirea originei : timpuri ime- rale: om imoral ; 2. contrar moralei :
moriale. carte imorald.
imens a. 1. care e fárA masurit, a ca- imoralitate 1. caracterul celui imoral,
nd marime e nemarginita : universal e imortal a. nemuritor.
im.ens; 2. foarte Intins: cdmpii intense; imortalitate I. nemurire.
3. fig. excesiv: arnbitiune intensd. imortalizit v. a face nemuzitor, a face
imensitate f. 1. marime fara de mar- sa traiasca in amintirea oamenilor.
gini: imensitatea naturei; 2. prea mare imortelä f. plantd ale card flori fru-
intindere: imensitatea mdrilor; fig. imen- moase clureazd foarte mult timp, nutria&
sitatea geniului. In Munt. maturite ai In Mold. plevaile ;
imiclic n. portia de paine i hrand ce florile-i servesc la facerea bLchetelor de
se da odinioara zilnic servitorilor unei imortele (Xeranthemum annuum) (-= fr.
case boieresti : n'are cu ce se, pldteascd immortelle).
imiclicul slugilor Fit. [rurc. raneramr, rain]. imos a, plin de noroiu, murdar : ha;-
imigra v. a veni 35 se aseze Intfo -trete de pe ddirsu erau imoase Ise.
tara straina. [Lat. LDIOSUS].
imigrant m. cel ce imigreaza. impAck v. 1. a face pace: i-am im-
iminei m. pl. od., pantofi boieresti de pdcat; 2. a multumi : cum sa impace
marochin galben : iminei de saftian Fir..; atata fume? 3. a potoli: copilul se puse
2. azi, pantofi grosi taranesti cu varful as- pe un plans de n'a putut sd-I impace.
cutit: cu ndtrama alba i iminei rosii 1.1..at. PACAREI.
Ale ]Turc. YEMENI, lit. panza de Yemen]. impaciicios a. care se Impaca lesne.
iminent a. 1. gata de a cadea paste : impacheta v. a pune Intr'un pachet.
ruind iminenta; 2. fig. foarte ameninta- impacient a. nerabdator.
'tor i periculos: rdsboiu iminent. impacienth v. a pierde rabdarea.
iminenti f. caracterul sau starea lu- impacientä f. nerabdare.
crurilor iminente : iminenta pericolului. Impaciui v. a restabili pacea (intre
imith V. 1. a face sau a cauta sa facd doua persoane).
intocmai ceeace face altul ; 2. a reproduce Impticiuitor m. eel ce Impaciuieste.
Intocrnai : a imita o serum-aura ; 3. a lua impaiclit a. tare intunecat (On.). W.
de model : a imita pe cei buni ; 4. a adopta pdclat
genul unui scrlitor, modul unui artist. Impaiduri v. a transforma in paduri
imitabil a. ce se poate, ce trebue sir pamanturi, nisipuri.
fie imitat. Impaiä v. a prepara animale moarte
imitati(un)e 1. 1. actiunea de a imita asa ca sa le dea aparenta vietii. 'Lit. a le
id rezultatul acestei actiuni; 2. genul unui pune in paid].
scriitor sau artist imitat de altul; 3. con- impäinjini v. a se Intuneca, a ae aco-
traf acere In comert. peri cu o ceata (vorbind de ochi si fig.
imitativ a. de natura imitatiunii: ar- de minte). [Lit, a se acoperi cu o panza
monie insitativd. de paiajin].
imitator m. cel ce imita sau cauta a hnpämanteni v. a face parnantean.
imita. Impämantenire f. indigenat, nature.-
imn n. I. cantec in onoarea divinitatii lizare : impdmantenirea se dd de pu-
sau a eroilor; 2. oda sacra sau cantare terea legislativa.
bisericeasca imn de laudd. impaimAntenit a. i m, cel ce a ea
imnator a. rasunator: sgomot falnic, patat Impamantenirea.
gigantic, imitator At,. impanh V. 1. a stripunge carnea cu
imobil a. 1. nemiscat, nemiscator : slanind ; 2. lig. a strapunge; sd-I impa-
bunuri imobile; 2. fig. neclintit. 11 n. pl. nese cu o sdgeata in piept AL.; 3. a urn-
lmobile, avere ce nu se poate transporta plea din toate parple: a impdnat lumea
(ca moii, paduri, vii, case). cu soli. W. pana, felie de slaninal.
imobiliar a. privitor la imobile : von- impfinat a. provazut cu pener ;Anal
zare imobiliard. impanat OD.
imobilitate f. starea persoanei sau a impinat a. 1. garnisit cu slanina: trip
lucrului ce nu se poate misca. turd impdnata ; 2. fig. plin In tot locul:
imobilizil v. 1. a face imobil ; 2. fur. ferestrele erau impdnate cu temeite
a da unui efect mobiliar calitatea de imobil. Curlii CR,
impAnzi v. 1. a intinde ca 0 panza
imolà v. 1. a taia pentru sacrificiu; 2.
a macelari ; 3. fig. a (se) sacrifica. 2. a aseza in rand: a impdnzi lucrcitori
imalati(un)e I. injunghierea unei vic- pe camp; fig. vezi pe un rege ce 'mptin-
time. zeste global 'n planuri pe un veac Ert.;

www.dacoromanica.ro
 imp - 308 - imp
3. a (se) rispandi In toate pAr(ile: se impasibil a. 1. nesimlitor la suferinta,
Imptinzt pomina despre...; 4. a aco- la durerea morala ; 2. care nu se rasa a
pen peste tot: mu cre popoare au im- fi infiuentat, care nu se induioseazA.
pdnzit pdmlintul; 5. fig. a se Infiripa impasibilitate I. calitatea celui ini-
in minien sa cutezdtoare se impanzia pa3ibil.
un vis frumos (VLAnur.O. impfisli v. a se Indesa, voibind de pA-
imparat in. 1. suveranul unui impe- rul capului sau de mustati. tV. pdsldl.
riu; 2. pop. rege: un fecior de imparat, impatimire I. patirna, pasiune ar-
Solomon imparat. ILat. IMPEPATORI. denta sdrut cu impatimire al tdi altd
imparateasii f. 1. sopa imparatului; netezi Linter; Ea.
2. pop. reginit; 3. principesA care guverna impatimit a. pasionat aintec impd-
un miperlu: regina Angliei e impdrd- limit.
teasa Indulor; 4. Bot. matraguna, con- impatri v. a (se) face de patru on
siderata ue popor ca impdrateasa bu- mai mare.
ruienilor; 5. unica femeiusca intr'un toiu impiitura v. a strange In pAturi, (pa nth,
de albine. rule).
imparaltel m. Zool. sfredelus consi- implivazal a. acoperit cu pavAza.
derat de popor ca impdratul pdsdrilor. impecabil a. 1. incapabil tie a gresi;
imparatese V. 1. ce tine de un Im- 2. fig, perfect: lucrare rmpecabila.
pArat sau de un imperiu; 2. fig. de ca- impecabilitate I. starea celtu rmpe-
petenie sdrbdtori impeirdtesti ; uá im- cabil.
prirdteascii, usa de midoc a iconostasului Impelitli v. a se incarna o sd te an-
prin care numai preopi i diaconii au drept pelifezi... in chip de om muritor CAR.
sa intre; 3. pop. foarte mare: betty im- V. pielitdf.
pdratesc. m. galben austriac (cf. im- impentat a. 1. incarnat; 2. Indracit:
II

perial): sd-mi dai 100 de impdrOtesti impotriva impelifatilor vrdsmasi ai o-

PANS. menirii Ise. II m. necuratul In fiinta.
Imparati v. a domni, a guverna (yor- impenetrabil a. 1. care nu poate fi
bind de un Imparat). patruns, pun care nu se poate trece ; 2.
imparatie t. 1. domnie; 2. imperiu ; ce nu se poate cunoaste: mister impe-
3. od. Malta PoartA capul sdu said ducd netrabil; 3. care ascunde opiniunile sau
la impdrdfie POP. sentimentele sale.
imparisilabic a. se rice de nurnele impenetrabilitate f. 1. starea celui
cari, In declinatiune nu conservA acelas impenetrabil; 2. Fiz. proprietate in vir-
numbr de silabe: vorbe imparisilabice. tutea careia clotth corpuri nu pot ocupa
Impartasenie I. (Mold.) luarea gri- impreuna acelas spatiu.
Janiet: a mint fdrd impdrtosenie imperativ a. care ordonA absolut : ton
fard lumdnare AL. imperativ. II in. Gram, mod verbal care
impartal4 v. 1. a face parte cuiva: exprima o poruncA sau o rugaciune.
nestematele odoare cu care ii impdr- imperceptibil a. I. care nu poate fi
tdsise soarta OD. ; 2. a comunica ; 3. a zArit: animalcul imperceptibil; 2. care
lua parte, a participa; 4. a da, a lua -,fanta scapa simpuilor, mintii: sunet impercep-
grijanie. [V. pdrtas.l. tibil.
impartfisire 1. actiunea de a impAr- imperceptibilitate f. caracterul celor
tAsi: 1. comunicatiune; 2. participare; 3. irnperceptibile.
luarea grijaniei. 15ensuI 3 e traducerea tmperechea v. 1. a impreuna perechi,
slavicului pricestuirel. perechi; 2. fig. a Invrajbi.
imparteala f. rezultat al ImpArtirii si imperecheat a. fig. InvrAjblt.
lucrul de Imparpt. imperechiere f. 1. actiunea de a (se)
imparti v. a face pArti: 1. Aritm. a di- Imperechia; 2. fig. neiMelegere.
vide; 2. a distribui: a inzpdrti premii; 3. imperfect a. 1. neterminat, incomplet:
a separa un ce comun ce avem de im- opera imperfectd; 2. care are detecte.
pcirtit cu el ? [Lat. DIPARTIRE J. II n. Gram. limp verbal In care actiunea
impartial a. nepArtinitor: istoricul trecutA e consideratA ca prezenth in raport
catd sd fie impartial. cu un timp trecut, ex. citiam eri cdnd
impartialitate f. nepArtinire. ati venit.
Impartire f. 1. acPunea de a impArti; imperfectifunle f. 1. starea celui im-
2. Aritm. diviziune; 3. distributiune. perfect ; 2. defect fizic sau moral.
impartitor a. care Imparte. II m. cel imperial a. imptiritesc. I m. pl. od.
ce distribue: impdrtitor de scrisori. trupele Imparatului Oermaniei. n. mo-
II

impas n. 1. ulicioath fArd iesire ; 2. fig. nedA ruseascA de aur In valoare de lu

situatiune din care nu se poate iesi. ruble (cf. impdrdtesc).

www.dacoromanica.ro
 imp - 309 - Imp
imperialism n, guvern militar. suferiri mune inima se 'mpietreste
imperialist rn. partizan al guvernului GR. AL.
imperial. impilh v. a Impovara prea mult, a
imperios n. I. cirui place a comanda: apisa cu violenti. [Lit. a bate sau aka
spirit imperios; 2. irezistibil: necesitate In pity): termen tehnic generalizat].
imperioasci. impilare f. apAsare silnica: Impilarea
imperiu n. 1. dominatiune suverarrà ; gloatei NUM.
2. totalitatea tirilor sub dornnia unui Im impilator a. si m. care ImpileazA, tiran.
pArat: imperial Germaniei; 3. fig. In- Impinge v. I. a urni din loc, a da
Indere: pulberea se joacd 'n imperial Inainte: a impinge carut; 2. fig. a Im-
unei raze EH. boldi: a impinge la minted. [Lat. impw-
impermeabil a. prin care nu poate OHRE].
sA treacA un lichid: musamaua, cauciu- Impistri v. a impodobi cu colori va-
cul i guta-perca sunt impertneabile. riate: in coliba 'mpistritd En. [V. pistrdl.
I n. un tel de manta de ploaie. impizmui v. a se incapatana. [V.
impermeabilitate 1. calitatea celor pizind].
unpermeabile. implacabil a. care nu poate fi poto-
impersonal a. 1. care nu s'aplicA la lit: urd implacabild.
o persoanA anumitA: lpgea e imperso- implacabilitate f. caracterul celui im
nald ; 2. se zice de verbele cart au numai placabil.
infinitivul si a treia persoanA singular: lmplAnth v. I. a Infige In pimint :
plouci, ninge, trebue; 4. Gram. mod care a impldnta un steag, un cort; 2. fig. a
nu distinge persoanele: modurile imper- Introduce: a implanta o datind; 3. a se
sonale sunt: ininitivuI i supinul. aseza undeva, a se fixa. [Lat. PLANTARE].
impersonalitate f. caracterul celui implätosat a. 1. acoperit cu o pla-
impersonal. tosA: 2. acoperit In genera: un copilas
impertinent a. 1. care vorbeste sau ce se ndscu impldtosat cu un piept
lucreazA In contra buneicuviinte sau a bu- de aur Isp.
nului simt ; 2. ofen.Ator, grosolan: vorbe Impleh v. V. umplea.
impertinente. Impleteci v. 1. a incurca rtiu; 2. a se
impertinenth 1.1. caracterul celui in- impiedeca de ceva, a sovii. [Frecventativ
solent; 2. vorbA, fapta ofensitoare. din impleti].
imperturbabil a, ce nimic nu poate impleti v. 1. a dispune In formA de
turbura: sdnge rece imperturbabil. plete: a impleti o cosild alba, a im-
imperturbabilitate f. starea celui im- pleti o cunund; 2. a Infásura fire de Or
perturbabil. sau de cdnepi l a forma un tot: a ins-
impesth V. 1. a infecta cu ciuma sau pleti o funie; 3. a face ochiuri cu igIia
cu o boalA contagioasa; 2. a rAspandi un sau undreaua : a impleti la ciorapi; 4
miros milt; 3. fig, a corupe prin doctrine fig. a se Intretese: mania se impletia
rele. cu rdsul.
lmpestrith v. a (se) face pestrit. inipletitoare f. unealtA de Impletit.
impeti v. a peii: am hotardt s'o im- impletitor m. cel ce Impleteste.
pe fesc pentru tine POP. impletiturà f. rezultatul impletiril : I.
impetire f. petire: cu Lia drcigcllasd pir Impletit: 2. Infisurare de fire: imple-
sir cafe impefire AL. tituri de bumbac, de mdtase, de lemn.
impetuos a. 1. care se miscA cu re- implick V. 1. a amesteca Inteo afa-
peziciune, cu violentA: torent impetuos ; cere criminalA; 2. a avea urmare.
2. fig. care nu se poate (Merl, prea vioiu: implicat a. amestecat, compromis in:
caracter impetuos. implicat intr'un proces.
impetuozitate f. caracterul celui im- implicit a. si adv. coprins In cele zise.
petuos. dar nu In termai formali.
impiedech v. 1. a pune o piedici, a implini V. 1. a face, a (Inca pe deplin
opri In loc; 2. a leo picioarele calului ; a implini o promisiune, o condifiune;
3. a se lovi de ceva sau de cineva ; 4. figs: 2. a avea pe deplin: copilul implinia
a sta loculul, a se Incurca. [Lat. DIPEDICARE J. 15 ani; 3. a executa: a implini o po-
impiegat m. amploiat: a fost numit runcd; 4. a completa: a implini banii
impiegat la postelnicie Fn.. (=- it. im- ce lipsiau; 5. a se realiza toate Ii s'au
piegato). implinit; 6. a lua sfirsit: acusi o irn-
impietate f. lipsi de pietate, dispret plinesti cu mine AL. [Vechiu-rom. plini
mai ales pentru cele religioase. = lat. PLENESCERR].
impietri v. I. a (se) schimba In pia- lmphnire I. actiune de a Implini . 1.
Lid ; 2. fig. a se face tare ca piatra : dupd realizare; 2. executiune.

www.dacoromanica.ro
 Imp - 310 - imp
implinitor m. cel ce Impliniste sau impotrivire f. opozitiune, rezistenta..
executti : implinitor de deiri. impovirh v. a Incirca cu poveri, a
implorh V. a cere cu umilinta i sta- coplesi.
ruitor, a se ruga cu lacrimi: a implora impozant a. impunitor.
gra fia. impozit n. 1.. dare impusi pentru
impodobi v. a infrumuseta cu po- trebuintele Statului; 2. totalitatea dirilor
doabe, a gati frumos, astfel stabilite: impozitul e votot de Cor-
imponciiiii v. a Intoarce (In directiu- purite legiuitoare; impozitul sangelui,
nea opusa): un turc imponcisd sulifa obligatiunea serviciului militar.
asupra lui BiLo. impraeticabil a. 1. care nu se poate
imponcisare f. Impotrivire, opoziti- execute: regulament impracticabil; 2,
une: imp oncisare de idei CR. [V. ponds]. pe unde nu se poate trece: drum imprac-
imponderabil a. I. ce nu poate fi ticabil.
cantarit: lumina si ceildura sunt im- imprAnzi v. a ajunge la pranz : cu
ponderabile; 2. fig. de sentimente de minciuna imprdnzesti, dar nu poi/ sci
ordine morala (devotament, justitie, sa- inserezi.
crificiu, etc ): imponderabilele au jucat imrrhgtiii v. 1. a arunca Incoace pi
un rol deciziv in cursul rásboiului Incolo : veintul a impriistiat frunzele;
mondial. 2. a trimite sau duce in diferite locuri:
impopo((on)h v. Mold. a (se) gati cu a impreistia trupe; fig. a impreistia o
afectatiune: gdfite, impopofonate, £m- veste; 3. a pune pe fugi In dezordine :
brdcate tot dupei modd AL. fata babei i-a imprdstiat pe dusmani. [Lit. a arunca
era irnpopofatd CR. [Origillu necunos- cu prastia: termen tehnic generalizat].
cuta]. impritstiat a. rispandit In toate pi rine.
impopulh v. a (se) umplea cu locu- impriltiere f. actiunea de a (se) im-
ltori. pristia: I. disnersiune; 2. fig. propagare.
import n. introducerea In tare" a pro- imprecatiiun)e f. 1. invocarea rasbu-
ductelor straine. narii divine In contra cuiva ; 2. figura
importh v. 1. a face import; 2. fig. de retorica prin care se invoaca neno-
a introduce un obiceiu strain; 3. a fi im- rociri asupra cuiva.
portant: cunoasterea legilor importd impregna v. I. a pitrunde un corp
tuturor ceteifenilor; ce ne importa? ce cu substanta altuia; 2. fig. a inculca In
ne pasa? spirit.
important a. 1. care e de un mare impregnat a. imbibat.
interes: o afacere importante I; 2. care imprejmui v. a Ingradi. [V. preajnua
se bucura de o mare influenti om im- imprejur prep. I. ocolind: a umbla
portant. imprejur; 2. pe lingi: imprejuru/ /W.;
importanth f. 1. interesul, valoarea 3. fdiat imprejur, circumcis. [V. jun].
ce se di unui lucru : afacere de inalM imprejurh V. 1. a inconjura : i/ im-
importanfd; 2. autoritate, influenti de prejurasercl copiii NEOR.: 2. a Inchide cu
avere sau de pozitiune : locul stria Ii dd gard : a imprejurat locul. [Lat. PRALGY-
mutter' importanfd in lume. RARE].
importati(un)e f. 1. actiunea de a imprejurare f. circumstanta : impre-
importa ; 2. lucrul importat. jurdrile viefii.
importator m, cel ce face comertul imprejurime f. I. locul de Imprejur:
de import, 2. cei din jurul cuiva.
importun a. suparitor. impresariu m. seful unei intreprin
irnportunh v. a supira cu cereri ne- deri reatrale.
incetate. imprescriptibil a. care nu poate fi
importunitate f. cerere importuni. contestat: drepturi imprescriptibile.
imposesui v. Mold, a pune in posesie, impresionh v. a cauza impresiuni, a
a arenda o mosie: am imposesuit mo- misca pe cineva.
sia boierului At. impresionabil a. usor de impresionat.
imposibil a. care nu poate fi, ce nu impresionabilitate f. caracterul celui
se poate face. II n. lucru imposibil: a in- impresionabil.
cerca imposibilul. impresi(un)e f. 1. inlipirire, urma
imposibilitate f. lipsa posibilititii, ne- lisati de un obiect ce a apisat asupia
putinti. altuia; 2. fig. efect produs asupra nuntii
impostor m. Inselitor, amigitor. sau simturilor: impresinnile din copildrie
impotent a. neputincios. sunt tenaci.
impotrivi prep. contra. [V. potrivd]. impresurh V. 1. a Inconjura cu armata
impotrivi v. a se pune impotriva. dusmanii impresurard cetatea; 2. a in:

www.dacoromanica.ro
 Imp - 311 -- Imp
conjura in genere: tot ce ne hnpresoard ; imprumut n. 1. fapta de a impru-
3. a coprinde de o data ce boald te im- rnuta ; 2. luau Imprumutat. [Lat. ',ROMP.
presoard ? POP. ; 4. a coprinde pe nedrept, MUM, Imprumut].
imprumuth v. 1. a da cu conditiunea
a incalca In averea altuia. [Lat. *PRESSULARE,
din ',REMUS, Inghesuit]. de a inapoia: a imprumuta bani; 2. a
Impresurare f. actiunea de a impre- cere cu imprumut; 3. a lua dela, a trage
sura: 1. asediu; 2. incalcare: vrei sd-mi din: florile imprumutd dela scare co-
meindnci steinjeni CU impresurare? AL. ; forile Ior. [Lat. IMPROMUTARE].
3. strarntorare. imprumutator m. cel ce di sau iea
impresurat a. 0 m. asediat. cu imprumut.
Impresuraitor m. asediator. impulat a. plin de puf atmosferd
impreunir v. a uni un lucru cu altul, a impufatd.
strange la un loc. [Compus din in-pre-un]. impuih v. 1. a face pui; 2. a se in-
Impreunh adv. in unire cu altul, In multi ; 3. a umplea, a ameti: a impuia
societate: a merge, a lucra impreund. urechile. capul.
[Lit. Intrunit]. impuls n. impulsiune.
impreunare f. actiunea de a Impre- impulsiune f. 1. miscare comunicati
una i efectul ei: 1. junctiune, reunire ; 2. unui corp de dare altul; 2. fig. excitare,
casatorie. mobil.
imprieinat m. acuzat, prevenit: halal impulsiv a. ce di impulsiune; forfa
de biefii impricinafil AL. [V. pricind]. impulsivd a prafului de puscd. II m.
imprieteni v. a (se) face prieten. eel ce fiptuieste iute i (Ara a reflecta:
imprimh V. 1. a lasa o urma. a In- impulsivul nu e respunzdtor de fap-
tipari: a imprima piciorul in nisip; 2 a tele sale.
tipari, a scoate din tipar; 3. a comunica, impunfitor a. 1. care impune, care
a transmite: a imprima 0 miscare unei inspird respect; 2. care umple de admi-
masini. ratiune: spectacol impundtor ; 3. fig.
imprimat a. 1. intiparit; 2. tiparit. 0 considerabil: forte militare i mpund toare.
11. brosura, foaie imprimata. impune v. 1. a pune pe: a impune
imprimiivArh v. a se face primavara. rndinile spre a binecuminta; 2. a obliga
imprimerie f. 1. tipar, arta de a im- la: a impune sarcini, dari ; 3. a insufla
prima carti: imprimeria a fast inven- respect, a cornanda : a impune tdcere;
tatd la 1436 de Gutenberg ; 2. unelte de 4. a constrange pe cineva de a fl mimits
imprimat; 3. tipografie, locul unde se im- stie sir. se impund.
prima : imprimeria Statului. impungaciu a. care impunge (vorbind
improprietfirl v. a face proprietar: de vite).
fdranii au fost improprietdrifi intdi impunge v. 1. a intepa : a o impunge
prin legea din 1864. pe Net, a porni in fuga mare; 2. fig. a
impropriu a. care nu se potriveste, ofensa cu vorba. [Lat. PURGERS].
care nu recta exact cugetarea: fermen impunitate f. scipate de pedeapsi.
impropriu. impunsiturir f. 1. efectul impungerii:
improqteh v. 1. a da cu proasca; 2. a imboldire: 2. fig. vorbi isteati plina de
asvarli cu pietre, Cu proiectile: improsca vioiciune.
palatul cu cloud tunuri B1Lc.; 3. a stropi impupfizh v. 1. a impestrita (ca pu-
cu apa sau noroiu; 4. fig, a ocari. [Bulg. pfiza); 2. fig. a amesteca: a impupdza
1,1206KATI). limba cu vorbe strdine.
improqefiturit f. rezultatul Improscarii, impur a, 1. necurat; 2. man* prin
canonaclii: improsaiturile dusmanului. amestec; 3. fig. vitios, corupt.
improspfith v. 1. a face proaspat, a impuritate f. starea, defectul celui
reinnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte. impur.
improstit a. tampit: Cu fafa impros- impala' v. 1. a trage cu pusca; 2. a
titd. [V. prost]. (se) ucide cu o lovitura de pusci.
improvizh v. 1. a face pe data si fara Impuecien-lunfi m. tank desmetic
pregatiri versurl, un discurs, muzica, etc.; si fin experienti.
2. fig, a face ceva pe data si fará pre- impuqefiturli f. lovituri de pusci.
gatire. imputh v. 1. a atribui cuiva o fapti
improvizare f. 1. actiunea de a im- blamabili; 2. a-si face imputiri; 3. Jur.
proviza ; 2. ceeace se improvizeaza. a intrebuinta o plata la o datorie.
improvizator m. cel ce improvizeaza. imputabil a. ce se poate imputa.
imprudent a.neprevdator,nechibzuit. irnputare f. ceeace se zice cuiva spre
imprudenta f. 1. lipsa de prudenta ; a-i insufla parere-de-rau sau rusine.
2. fapti imprudent& nesocotinti. imputatiune f. fur. compensarea Ori

www.dacoromanica.ro
 imp - 312 - Loa

scAderea unei sume: dacd datorille aunt inaintas m. care merge Inainte: cal
de egald naturd, imputafiunea se face inaintas. II m. predecesor.
asupra celei mai vechi. inaintat a. 1. avansat; 2. promovat.
imputernici v. I. a prinde puteri, a inainte prep. aratA prioritate de timp,
Int Ari; 2. a da puteri depline. de loc: inainte cu cloud luni, a fdcut
imputernicire f. actiunea de a Im- doi pasi inainte. [Vechiu-rom. ainte=lat.
puternici: 1. restabilire; 2. plenipotenti AB ANTE]. 11 adv. 1. in trecut: mai inainte
ma ndat. nu era asa; 2. anterior: cum s'a zis
imputerniclt m. plenipotentiar, man- mai inainte.
datar. inainte-mergator m. 1. predecesor;
imputi v.1. a umplea cu putoare; 2. a 2. supranumele sfantului loan Boteza-
se strica a a pAta miros rAu. [Lat. purEscein]. torul.
imputinit v. a (se) face mai putin, a inSibi v. I. a albi: cdte oase au indl-
(se) mic3ora, bit! POP. ; 2. a se face alb: se indlbi ca
imun a. Med. rezistent Ia. de care nu ceara. [Lat. INALBESCERE]. V. nalbi.
se atinge (o boal5). inalienabil a. care nu poate fi In-
imunitate f. scutire de impozite, de strAinat, vandut sau dat: bunurile do-
sarcini sau de datorii. tale, ale minorilor i interzisilor, sunt
imunizare f. Med. rezistentA la o boali. inalienabile.
imurfuc n. ipangea ro3ie sau neagra Walt a. 1. ridicat: munte inalt; 2.
ce Oltenii poarta sub cortel. [Tun. YAM1.12. fig. distins prin rang: pozhiune inaltd;
LUK, manta de ploaie, impermeabil (din 3. mare de talie: tdniir inalt; 4. supe-
yamur, ploale)). rior, sublim: gdnduri inalte. [Lat. Alava
in m. 1. plantA textilfi ale cArii seminte II n. hfaltime: In 'naltul cerului, veiz-
servA la facerea unui uleiu secativ 3i din duhul pdmdntului POP.
a cAril scoarta se fabricA fire pentru pan- infilta v. 1. a ridica In sus: a indha
zeturi 1 stofe (Linunt usitatissimum,': ion zid, o statud; 2. a inainta: a indha
din sernintele de in tAranul face cata- I/a un rang; 3. fig. a lluda foarte: prea
plasme pentru coacerea umflAturilor, iar lit inaltd. [Lat. *ALTIARE din mans, Malt].
cu uleiul de in vindecA arsurile: din in inaltare f. 1. actiunea de a InAlta ;
se toarce §i se lese 13:Irma; 2. pAnzit 2. numele a douà sarbAtori: Indharea
de in. [Lat, imunt]. Crucii (14 Sept.) si Indharea Domnu-
in prep. exprimA: 1. interiorul: in ca- lui 140 zile dupa Past°.
mera; fig. in minte; 2. diverse raporturi inaltat a. od. titlul Dornnitorului, co-
locale sau temporale, pe: stà in picioare ; respunzAnd modernuluiAlteta : prea ndl-
3. peste: in trei zile. [Lat. ni]. (ate Doamne
inabordabil a. 1. ce nu se poate a- inaltator a. care Malt&
borda : larm inabordabil ; 2. Jig. de fire inalterabil a. care nu poate fi alterat:
supirficioash: om inabordabil. aurul e inalterabil; fig. amicie inane-
inacceptabil a. ce nu se poate, ce rabild.
nu trebue sA se accepte. inAltime f. 1. dimensiunea unui corp
inaccesibil a. 1. a cArui apropiere e dela bazA plinfi la van: indhimea tur-
imposibilA sau anevoioasA; 2. fig. caruia nului; 2. ridiciturA deasupra solului :
cu anevoie se poste vorbi. Indhimea norilor; 3. parte InaltA, emi-
inacordabil a. ce nu se poate acorda. nentfi: dusmanul a ocupat indhimile;
inacri v. a acri; fig. mi s'a inacrit 4. fig. supeiloritate: indlfirnea geniului
sufietul Ca. [Lat. INACRESCEPE]. sat 1; a fi la inilltimea cutva, in stare de
inactiune f. Incetarea momentanA a a-l1nelege; 5. Alteti Inahimea Voastrd I
oricArii actiuni. inamork v. a se amoreza.
Ina dins adv. 1. cu intentiune sau pre- inamovibil a. care nu poate fi des-
cugetare ; 2. cu un scop anume. [V. adins]. tituit, nici mutat Inteun mod arbitrar :
inadmisibil a. care nu poate fi admis. judecdtor inamovibil.
inadmisibilitate f. starea calor inad- inamovibilitate f. caracterul celui
misibile. inamovibil: inamovibilitatea magistrcr
inainth v. 1. a merge inainte; fig. a turei.
inainta in vdrstd ; 2. a progresa: a ina- inanitate f. golul i desertficiunea u-
inta in studiu; 3. a avansa : a inainta nui lucru.
in magistraturd; 4. a prezenta, a adresa: inaniti(un)e f. sl5biciune cauzath din
a inainta o hdrtie. iipsS de nutriment: a nturi de Mani-
inaintare f. actiunea de a Inainta: 1. (tune.
iners Inainte; 2. promotiune; 3. progres: inaplicabil a. ce nu poate fi aplicat:
pe calea inaintdrii AL. lege inaplicabilci.

www.dacoromanica.ro
 Ina - 313 - Inc
inapoi adv. indica' : 1. o directiune re- vaz: a Incadra o pictura; 2. fig, a in-
trogradatti, la spate: a privi inapoi ; 2. conjura; 3. a Insera, a introduce: a in-
o miscare de retragere: s'a intors inapoi ; cadra o anecdotd.
3. de intArziere: ceasornicul a rdmas ineadrator m. cel ce IncadreazA: in-
indpoi; 4. de alungare: inapoi, scale- cadrator de tablouri.
ratule! [V. apoi]. Ineai (incailea) adv.. cel putin: dd-mi
Inapoia v. 1. a da lnapoi, a restitui; incai banii. [Origina necunoscuta].
2. a ramanea Inapoi, a IntArzia; 3. refl. inelibfirk V. 1. a apnea si a strange
a veni Inapoi, a se Intoarce. tare; 2. fam. a se lua la ceartA; 3. a
Inapoiat a. 1. dat inclarat, restituit aduna cu anevoie: sd-qi incaibere *i el
bani inapoiati; 2. rtimas Inapoi, retro- un venit ISP. [§I inchelbdra, de origina
grad: popor inapoiat. necunoscuta
inapoiere f. actiunea de a (se) Ina- ineSiera v. 1. a se lua la bAtaie, apu-
poia : 1. restitutiune; 2. Intoarcere: dupei cAndu-se de pAr: era cdt pe ce sd se
inapoierea lui: 3. fig. regres. incaiere la bdtaie. Ca. ; 2. a incepe lupta:
inapreciabil a. 1. ce nu poate fi a- o*tile se incdierard. [Lit. a pune In caier
preciat sau determinat: diferenfei incr. (si cu sensul de csmoc de pAr)): meta-
preciabild; 2. de o foarte InaltA valoare: fora luatA din tehnica tesutului],
merit inopreciabil. ineaierat n, actiunea de a se IncAiera
inariph v. 1. a cApAta aripi: calul se Ii rezultatul ei, bltaie, trAnteahl: pand la
'naripd BOL, 2. fig. a se avAnta: atund impdratul rabzi incederatul Rom.
se 'naripeazei neimpdcatu-mi dor Ai. Ineailea adv. V. incai.
Inaripat a. prevAzut cu aripi: Amo- Inealine" v. a se IncApAtAna : se incdi-
rul e zeu 'naripat AL. nase *i nu vrea sei dea inelul Isp. IY
inarita f. plantA ale aril frunze sea- ea/net
mAnA cu ale inului (Linaria). incfilafat a. cu calAf: ciubuc incd-
Marna v. 1. a ingriji cu arme; 2. a id fat NEOR.
se pregati de fasboiu; 3. a echipa o co- Inellat a. Tr. umflat de gras: ce a
'rabie; 4. a lua armele: 5. fig. a se In- haul i ce a mdncat de are trupul a*a
tali, a se fortifica: a se inarma cu rdb- incdlat? POP. ingellat=albanez NOAL,
dare. Ingras].
spri v. 1. a (se) face aspru; 2. a incalea v. I. a cAlca o tarA, o rnosie;
(se) irita: se indspri craiul PANN. 2. fig. a lua pe nedrept, a se intinde pe
Infisprime f. asprime: I/ goni afard pAmantul altuia.
cu indsprime PANIC Inellcare 1. 1. cAlcare sau nAvAlire;
Infisprit a. iritat: nrei inneibufitd II
2. fig. uzurpare.
indspritd de zece veacuri Bk.c. Inefilei v. 1. a se Incurca (vorbind de
inatacabil a. ce 111u poate fi atacat:firele de canepA sau de par): 2. fig. a (se)
titlu, drept inalacabil. Incurca in genere. [Derivat din cdlti: me-
inaugura v. I. a deschide, a Incepe taforA luatA din tehnica torsului 0 ana-
solemn pentru lntáia oarA un edificiu, o logs cu a incurca /Wel.
statua, un monument; 2. fig, a fi Ince- incalculabil a. ce nu poate fi cal-
putul until lucru. culat, foarte considerabil: numdrul ste-
inaugural a. relativ la o inaugura- lelor e incalculabil.
tiUne: discurs inaugural. Inellech v. 1. a se urca pe cal; 2
inaugurati(un)e f. actiunea de a in- fig. a domina: doar va incdleca pe ne-
augurs h ceremonia corespunzAtoare. voia Ca. [Lat. CABA1LICARE].
Iniuntru adv. 1. In interior; 2. (od,inellecat a. de-a incAlecata, joc gim
In Moldova) In centrul Europei, mai ales nastic de-a cAlarele.
In Austria: a plecat indunfru. AL, [Lat. incalificabil a. ce nu poate fi cali-
IN INTRO]. ficat: purtare incalificabilei.
lnaurit a. daurit: ca un nuir inau- !neigh v. 1. a pune IncAltAminte; 2.
rit POP. a pune ciolane la roate; 3. fig. a Insela,
Inavuti v. a (se) face avut. a pAcAli: l'arn inceiltat. if INCALCIAREL
Inc n. Mold. 1. dispozitiune de a juca, Inefiltaminte f. obiect de piele Sau
sburdAclune (vorbind de pull de animale); de postav ce servA a acoperi partea de
2. joc, capritiu: copild plind de incuri Ca. jos a piciorului. [Lat. CALCEANENTA].
[OriginA necunoscutA]. Inefiltat a. 1. care si-a pus incAltA-
Inca adv. 1. pAnA salra: n'a venit minte; 2. se zice de un cal cu pete albe
Inca ; 2. din non: b mai lua bud; 3. pe picioare sau de o pasare cu picioa-
de and: incd de mic. [Cf. it, ANCEB]. rele ImpAnate; 3. IncArcat cu samarul
IneadrA y. 1, a pune 0 cadrA sau per- vita incediatd, tig. imbecil.

www.dacoromanica.ro
 Inc - 314 - Inc
Incalte(a) adv. V. Incal: incaltea inc6rea o opera cu chafe; 4. a pune
cdnd ai fi i tu ceva CR. praf 0 plumb intr'o aria de foc: a in-
Inalzi v. 1. a (se) face cald; 2. fig. carca o puscd. [Lat. CARR1CARE, lit, a pune
a (se) Instil leti, a (se) aprinde de mania. In car].
incandescent a. 1. incalzit pana sa incárcfitura f. cat se incarca.
devie alb; 2. fig. plin de foc, de Insu- inefirceià v. a avea carceie: mi se
fletire. incdrceia stomacul.
incandescent& f. 1. starea corpului incarcerh v. a pune in carcere, a
incandescent 2. fig. excitare violenta. Intemnita.
Inchnth v. 1. a captiva cu fermece; incárdogh v. a se impreuna: se in-
2. a transporta de admiratiune, de pia- cdrdoseazd cu vr'un. smintit [SP. [Lit, a
cere: taina ce md 'ncantei Ar.. [Lat. DI-. se pune In card].
CANTARI31. Inciirdui v. a se intovarasi (V. ter-
inchntare f. 1. actiunea de a incanta; chea-berchea). [Tras din ardl.
2. lucru minunat i surprinzator ; 3. bu- inefirjoia v. Mold. a-si garbovi trupul
curie foarte vie: nopti de 'ncdntare (de batrane(e): ghebosi densi incdrjoiau
ca zile luminoase AL. trupul pant./ la genunchi. [Lit. a se In-
inchntat a. 1. transportat de admi- covoia ca o carja].
ratiune, de placere: au ramas incdntati; Incarligat a. Incovoiat: coada incdr-
2. delicios : loc incdntat. ligatd in spre peintece CAR. [V. cdr.-
Inchntfitor a. care incanta, care place ligatl.
mult. incarnh v. a (se) intrupa.
inchntec n. farmec: inceintec si des- incarnat n. coloare rosie ca a car-
cdntec pe lume s'au ldsat Ar.. nei: frumosul incarnat pe fata ta cea
incapabil a. I. care nu e capabil : albd Boc.
principe incapabil de a guverna; 2. incarnati(un)e f. intrupare, se zice
care n'are capacitatea legala ; 3. In sens In special de taina prin care cuvantul
bun: incapabil de lasitate. lui D-zeu s'a facut &up,
incapacitate f. 1. lipsa de capacitate; incassh v. a pune In cassa, a primi
2. starea unei persoane pe care legea o bani.
priveaza de unele drepturi. incassator m. cel ce incasseazii.
Inciiphstrat a, prevazut cu capastru: incasso n. incassare de politi si pro-
Inseuat i incapiistrat POP. vizionul ce primeste o banca pentru as
inchpatana v. a vrea cu incapatanare. ceasta operatiune.
incilpfithnare f. indaratnicie. incht adv. I. ce se atinge: incdt des-
inchphtfinat a. i m. care tine cu pre el; 2. pana inteatata (indicand gra-
staruinta la ceva. [Lit. orn cu capatana dul de intensitate al ac(iunii): rdcni In-
sau cu capul mare, de unde ideea de In- c& tot palatul sa chiti. [V. in si cdt].
daratnicl. incriturga v. I. a Pune In catusi; 2,
inciipfitor a. in care incape mult, fig. a tinea strans.
larg, spatios. Incazarmh v. a pune In cazarml
incipeh v. I. a tines In sine, a co- incendih v. 1. a da foc unei cladiri,
prinde : mutt incape in butia asta; 2. pacluri, etc.; 2. fig. a excita la revolt&
a fi loc de ajuns. a intra in ceva: p'acolo incendiar m. autor voluntar al unui
nu incdpeau doi insi; fig. nu incape incendiu. a. 1. care poate cauza un in-
II

indoeald. vorbd; 3. a ajunge rat:: pe cendiu : projectile incendiare; 2. capabil

ce maini a incdput! [Lat. CAPERE. a prinde de a turbura pacea publica: scrieri in-
(luat intransitiv cu sensul de a patrunde)]. cendiare.
inchpere f. actiunea de a Incapea 2) incendiu n. 1. foe mare; 2. turburari
rezultatul ei; 1. spatiu, Intindere: in in- revolutionare.
cdperea aceluias sicriu En.; 2. camera : incepator a. elementar. II m. cel ce
usile deosebitelor incaperi OD. se afla inca la primele elemente ale unei
Inchpui v. a improviza: am incdpuit arte sau stiinte.
eu singur o corabie. CAR. [V. cdpui]. incephtur& f. Inceput; fig. origina :
inchpusat a. acoperit cu capuse, inmu- incepdturd i pricind a tuturor neno-
gurat: lumandrele cu flori incapusate. rocirilor Bice.
inchputh V. I. a pune caputa la cisme; incepe v.1. a face primul pas Inter) lu-
2. a drege ciorapi ; 3. fig. a prepara in
crare: a incepe o clddire; 2. a fi la In-
graba : lesne se incdpuieazd un culcua. ceput : a-si incepe ziva; 3. a lua ince-
incfirch v. I. a pune o sarcina: a putul: iarna incepe la 22 Decembrie.
incarca un cal; 2. a exagera: a incarca [Lat. ampraz].
0 socoteald; 3. a cita cu profuziune: a inceput n. 1. primul pas Intio lucrare,

www.dacoromanica.ro
 Inc - 315 - Inc
primul moment In existentà; 2. jig, fun- fig, a pune capAt: a inchide o disculie ;
dament: sguduind ale lumii incepu- 5. a se cicatriza (de o rana). [Lat. 'SULU'
turi En. DERE].
Incerch v.1. a face cercare sau probe: inchiega v. 1. a prinde chiag: laptele,
a incerca o haind; 2. a supune la cer- sangele a inchiegat ; 2. a condensa, a so-
care, a face sfi sufere: D-zeu a vrut sd-1 lidifica : a ta suflare apa 'n rduri o 'n-
incerce; 3. a vedea daca e capabil de chiagd AL.; fig, sub trunte-i lrecutul
ceva: se incearcd la scrim& W. cereal ei viitorul se inchiaga En.; 3. a prinde
Incercare f. 1. facerea unei probe : bine, a lega stràns: a inchiega o prie-
incercarea unei masini ; 2. prima pro- tenie, a inchiega ceva bani.
ductiune literard sau artistica; 3. titlul u- inchiegare f. jig. formatitme consis-
nor opere: incercare despre inteligenta tenta, constituire: (Memfis) inchiegare
umand ; 4. fig. ispità, nenorocire ce re- maestritd din suflarea vijeliei En.
clama statornicie; e o incercare dam- Inchiegatoare f. 1. vas de Inchlegat:
nezeeascd. nu-i venia casul la inchiegatoare POP. ;
Incercat a. 1. experimentat: osteni 2. (Banat) Bot. naprasnica (care ar opri,
incercali; 2. IntArit de suferime: vieald dupit credintele poporului, once scursoare).
incercatd. Inchinä v. (activ) 1. a pleca in jos, a
incert a. nesigur. Inclina: astirea a inchinat steagul; 2. a
incertitudine f. 1. lipsii de certitu- supune, a face tributar: cu iemeiuri butte
dine; 2. starea unei persoane nesigure.fara sd 'nchindm BoL.; 3. a hdrtzi, a
incest n. unire criminald intre con- consacra: a inchinat toatd averea sa
sangeni. mandstirii Isleamfului CR. ; 4. a dedica:
incestuos a. culpabil de incest. a inchina o carte cuiva; 5. a bea in
facet a. si adv. 1. domol: err glas sdnâtatea cuiva: pentru Moldova paha-
bland, duios, incet En.; 2. nu curând ; rul meu inchin AL. (neutru) 1. a sa-
11

incet-incet, cu timpul ; 3. binisor: umbld luta cu pleaciune: s'a inchinat pdnà la

incet. [Lat. vulg. ousrus = clasic QUIETUS]. pcimant; 2. a adora, a se ruga, a se pro-
n. lips& de repeziciune: incetul cu in- sterna: Nilul alb cdrui se 'nchina un
cetul. cumplit negru popor AL.; 3. fig. a se
incetii v. 1. a nu mai continua; 2. a Increde orbeste: te'nchini Ia vorbe proa-
se sfarsi: a incetat din vieald. ste din timpi de altadata? AL, [Lat,
incetare f. actiunea de a inceta DICLINARE J.
rezultatul ei: Intrerupere. Inchiniciune 1. 1. pleaciune din res-
Incetateni v. a da drepturile de ce- pect si iubire; 2. adoratitme, rugaciune,
tiztean. [Lat. INCLINATIONEM],
Incetinat a. fniamuzat: brad ince- Inchinare f. actiunea de a (se) In-
tinat. POP. V. cetindl. china: 1. consacratitme, dedicatiune; 2.
Incetinel adv. foarte Incet. [Compro- salutare respectuoasa; 3. supunere; in-
mis Intre incet l cannel]. chinarea farii; 4. fig. smerenie: Mope
Incheik v. 1. a prinde cu copci, a eland te 'ntreabd, rdspunde cu inchi-
lega: a incheia nasturii, cdmasa; 2. a nare AL.
se articula: unde se inchete braful cu inchinat a. consacrat: mandstirile
umdrul; 3. a termina : sprancenele ar- inchinate, cele puse sub protectiunea la-
cafe fruntea alba i-o 'ncheie En.; 4. a vrelor din Orient,
concentra: numai in arc se incheia inchinfitor m. 1. cel ce se InchinS:
mestesugul ei puterea omului aceluia inchinator de idoli; 2. fig. admirator
CR.; 5. a face la sfdrsit: a incheia pace, eu, umilit inchindtor al marelui nostru
socoteli. [Lat. CLANIARE]. istoric OD,
Incheiat a. 1. Incopcat; 2. fig. Impli- Inchinga v. a Incinge calul cu chinga.
nit: o sdptdmdnd incheiatci Inchiorchiosh v. Mold. 1, a-si ardta
Incheiere f. actiunea de a Incheia si ifosul, a se fuduli : mai bine m'as in-
rezultatul ei: concluziune. chiorchiosa eu in Bucuresti AL.; 2. a
incheieturii 1. 1. rezultatul Incheierii; se supara. [Alteratiune din cocos: a se
2. articulatiune, loc de incheiat: inche- umfla In pene ca un cocos si a se face
ietura manecei, incheietura oaselor. rosu ca un cocos].
inchelbark v. V. inaibiträ: ii in- inchiorchioltat a, si adv. Mold. cu
chelbdra un rand de haine ISP. ifos: uitandu-se inchiorchiosat CR.
Inchide v. 1. a coprinde Inteun spa- Inchipui v. 1. a face un chip, a re-
tiu dat: l'a inchis intr'o cetate ; 2. a as- prezenta: rnarmura inchipuia fel de fel
tupa ceeace e deschis : a inchide usa; 3. de flori 2. a-si pune In minte, 1-01
;

a opri trecerea: a inchide un drum; 4. Imagina: inchipuie§te-ti; 3. Mold, a face

www.dacoromanica.ro
 Inc - 316 = inc
toate chipurile, a injgheba: tu ai boi, de compromis din incinde i incinge, per-
ce nu-li inchipuiesti i un car? CR. fectul lor comun find incinsej.
inchipuire 1. 1. actiunea de a Wein- Incins a. fig. aprins: incins de grija
pui i lucrul inchipuit; 2. facultatea de a jdrii OD. 1 n. Incingere: /a incinsul brdu-
Inchipui: irnaginatiune; 3. alegorie: Ar- lui POP.
ghir si Elena.... o inchipuire sub care incintii f, spatiu Ingradit, saM: incinta
se mIelege luarea jarii Ardealului prin tribunalului, Senatului (- fr. enceinte).
Traian (Braun). inciudh v. a se supdra, a se necdji:
Inchipuit a. fig. imaginar, infumurat: boierul inciudat CR. W. ciuddl.
urn om inchipuit. incizä f. propozitiune cu sens com-
Inch ir cit a. Mold. 1. pipernicit: sfri- plet ce figureaza in mijlocul unei alte pro-
jit i inchiricit CIL ; 2. strain i ghe- pozitiuni mai importante..
muit: cu oasele 'nchircite En. [V . chircil. inciziune f. taiere d'alungul.
inchiriii v. a da sau a lua cu chine inciziv a. care taie: dinji incizivi, cei
o casd, o trasurd, etc. dinainte destinati a Mitt alirnentele; 2.
inchis a, 1. coprins inteun loc anu- fig. muscdtor, satiric: stil inciziv.
mit : drum inchis intre dealuri ; 2. intern- inclei v. a (se) lipi cu cleiu.
nitat : a sta inchis doi ani ; 3. Intunecat inclesth V. a strange cu putere, a In-
(de fata sau de colon): albastru inchis. itepeni: a inclesta gura, dinjii; 2. fig.
[Lat. INCLUSUS], a se intarata: rdzboiul se inclesteazd
inchisoare f, 1. loc de inchis pe cei mai cu foc MDR. [Lit. a strange cu clesteld
vinovati: gros, puscarie, teinnita; 2. pl. inclestat a. 1. intepenit: glasul rd-
cotete lnchise din toate partile In can se masa inclestat OD. ; 2. fig. aprig: toti
pastreaza pestele prins pana ce se vinde. la luptd 's inclestall AL.
inchiziti(un)e f. I. cercetare rigu- inclina v. 1. a pune in piezis, a in-
masa, vexatorie; 2. tribunal instituit odi- drepta in jos: a inclina capul; 2. a fi
nioará in unele AnI apusene, mai ales in aplecat: acest plan inclind; 3. a avea
Spania, spre a aura i urrnitri pe eretici. aplecarea sau dispozitiunea: a inclina la
inchizitor in. I. membru al Inchizi- pace; 4. all Indoi corpul, a se prosterna:
fiturii; 2. fig. cel ce face anchete minu- se inclind inaintea lui Dumnezeu.
tioase. inclinat a. inteo situatiune oblica In
inchizitorial a. riguros, vexatoriu : cer- raport cu orizontul: plan inclinat.
cetare inchizitoriald. inclinati(un)e f. 1. actitmea de a (se)
incident n. I. intamplare neasteptata Inch= : inclinajiunea capului; 2. fig.
In cursul unei intreprinderi; 2. actiune tendenta naturali, dispozitiune: are in-
secundara Intr'o drama, Intfun roman; clatiune la picturd ; 3. iubire, simpatie:
3. simnel ridicata in cursul unui proces, cdsdtorie de inclinajiune; 4. starea lu-
la joc. crului inclinat: inclinatiunea acoperi-
incidenta f. 1. intalnirea a doul linil fuluf; 5. Geom. relalitme de oblicitate;
sau suprafete; 2. caracterul tine propo- 6. Fiz. unghtu ce face acul busolei cu
zitiuni incidente. orizontul.
incidental a. 1. care se produce Inteoincluziv adv. coprins In cele prece-
afacere: cerere incrdentald; 2. Gram. dente: pdnd la 3 Ianuarie incluziv.
legat cu o propozitiune principalâ : pro- Incoace adv. 1. in aceasti: directiune:
pozitiune incidentald; 3. Fiz. ce cade pe vino incoace; Incoace i incolo, In toate
o suprafata: razd incidentald. II adv, din pArtile; 2. in spre acurn : dela o vreme
intamplare. incoace, [Coace = lat. Eccumccs].
incifra v. a Incurca: mai mult o In- incoativ a. se zice de verbele cari aratfi
cifreasä cel ce vrea a o descifra Ex. lInceputul unei actiuni.
incinchit a. si adv. Mold. ghemuit: incocleti v. a se Incinge: mi se in-
sezdnd incinchit CR. [Cinchit, rostire codeti o luptd Isp. [V. coclet: metafori
dialectall pentru cimpit (v. cimpi)]. path din tehnica tesutului l analoga cu
incinci v. a (se) face de cinci on mai sinonimul incdieral
mare. incoercibil a. Fiz. ce nu poate fi stalls
Incinge v. a infasura mijlocul corpului, sau comprimat.
a coprinde imprejur: incingeti-vd spade. incoerent a. 1. lipsit de coerenta; 2.
[Lat. meioses]. fig. lipsit de legatura sau sir: idei limo-
Incinge V. 1. a se aprinde: jocul se erente.
incinse; fig. se incinse o convorbire, incoerenth f. caracterul celor inco-
o luptcl; 2. a se !main si a se strica (de erente; fig. incoerenja ideilor.
gram fan). [Vechiu-rom. incinde = lat. incognito adv. flrá a fi, WA a vial 35
!MENDERS : forma moderna incinge e Ian fe cunoscut: a caldtori incognito.

www.dacoromanica.ro
 Inc - 317 -- Inc
Incolhci v. I. a (se) intortochia Infa- ditat, II n. actiunea de a Incondeia: incon-
surandu-se: §arpele se incoldceste; fig. deiatul oudlor de Pasti.
a incoldci brafele in jurul cuiva; 2. a Inconjur n. ocol : fdrii inconjur.
se Infasura, a se ghemui. coldci]. Inconjura v. 1. a pune Imprejur a
incolticiturá f. rezultatul incolicirii inconjura cetatea cu ziduri; 2. a E ase-
lucrul Incollcit. zat imprejur: locurile cariinconjurau sa-
incolo adv. 1. In acea directiune : mai tul; 3. a asedia. [Lat. CONOPRARE, din Or.-
incolo, mai departe, mai tarziu; 2. alt- PUS, OM].
mintrelea: incolo, era om de casd hp. inconscient a. I ce se face Mat a-si
colo]. da seama; 2. care n'are constiinta de si-
incolor a, 1. care nu e colorat : lichid nes. I n. filozofia inconscientului.
incolor ; 2. fig. monoton, searbad: stil in- inconscienth f. lipsh de constiinti,
color. turburare sufleteasch care impiedica
incolti v. 1. a scoate colti sau muguri, da seama de faptele sale.
ai
a rasari: iarba incolfeste; 2. fig. a in- incontestabil a. ce nu poate fi con
cepe sa se nasca (o idee, o simtire, un 'testat: adevcir incontestabil.
plan): incolfia un dor mai addnc Er.r. inconvenient n. neajuns.
incolti v. a pune in colt, a infunda, a incopci v. a Incheia cu copci, a prinde
stramtora: l'a incolfit cu intrebdri. ;in copci.
incolti V. a musca cu coltii: .serpi cd Incordh v. 1. a Intinde coardele la
l'au muscat, lupi cà l'au McNiff POP. un instrument (arc, vioara); 2. a Intinde
Incoft,t a. fig. stramtorat, 'foarte, a pune toata taria: a-gi incorda
mi-i inima 'ncolfitd AL. iputerile; fig. ansi incorda mintea; 3. a
incolturat a. in colturi, angular barbd 'tinea strans: fugarul falnic comna 'si
incolfuratd iar nu rotunda Bun. incorda AL.; 4. a lega strans: a incorda
incombustibil a. care nu poate arde. via; 5. a se Intepeni: se incordeazd si
incomensurabil a. 1. ce nu se poate apoi moare.
masura,foarte mare: spafiu incomensu- incordare f. I. actiunea de a incorda :

rabil; 2. se zice In matematice de douA incordarea muschilor; 2. rezultatul ei :

cantitki cari n'au masurà comuna : cir- tensiune; 3. fig. opintire intelectualA.
cumferinfa cercului e incomensurabild Incordat al. cu coardele ?Mime: arc
cu diametrul ei. incordat; 2. cu nervii intepeniti: om in-
incomod a. care nu e comod, care je- cordat; 3. fig. foarte atent: cu min tea
neaza. incordatd; 4. amenintator, critic: stare
incomodh v. a cauza jena, a pricinui incordatd. I xi. cercuitul viei,
supkare. incordfitural f. contractiune, spasm
incomoditate f, jena produsa de un incordeituri dureroase On.
h:cru incornod. incorect a. ce nu e corect.
incomparabil a, care n'are seaman, incorectiune f. gresala In contra re-
carui nimic nu-i se poate compara. gulelor artei: incorecpunea stilului.
incompatibil a. care nu e compatibil, incorigibil a. ce nu se poate corija
care nu se poate impka cu altceva : func- copil incorigibil.
fiuni, caractere incompatibile. incornorh v. I. a pune coarne; 2. fig.
incompatibilitate 1. caracterul celor a exagera: cum le incornora toate cdte
incompatibile: e incompatibilitate intro le auzia Cut.
funcfiunile de deputat si de prefect.incoronh v, I. a pune o coroana pe
incompetent a. 1. care nu e com- cap; 2. fig, a recompensa, a premia : a
petent, care n'are dreptul de a judeca: incorona munca; 3. a lmpodobi:flori in-
tribunal incompetent; 2. care n'are cu- coronau fruntea-i; 4. a desavarsi: sfdrfi-
nostintele necesare spre a face sau decide tub incoroneazd lucrarea.
ceva: critic incompetent. Incoronare f. I. actiunea de a Met),
incompetenta L 1. lipsà de corn petenta rona; 2. fig. incheiere, sfarsit.
judiciara : incompetenfa unui tribunal; incoronat a care poartA o coroana
2.1ipsa cunostintelor cerute spre a decide: cap incoronat.
incompetenfa literard sau stiintificd. incorporh v. I. a uni intr'un sinew
incomplet a. care nu e complet. corp de trupe: a incorpora recrufii.
Incondeih v. I. a de3ena cu conde- incorporal a. I. farA corp ; 2. Jur. car e
iul, a vopsi cu negiu (sprancene), a rosi n'are cleat oexistenta morala: toate drep-
ouale de sarnbita Pastilor; 2. fig, a inne- futile sunt incorporale.
gri, a calomnia: bine l'ai incondeiat. in-corpore adv. cu totii la un loc.
incondeiat a. 1, desenat cu condeiul : incoruptibil a. care nu poate fi co-
sprdncene incondeiate; 2. fig. diicre- rupt : judecd tor incoruptibil.

www.dacoromanica.ro
 inc - 318 - Inc
incoruptibilitate f. calitatea celui in- ad dea incrop TSP. [Slay. MRCP& apa fier-
coruptibil: incoruptibilitatea magistra- bintel.
turei. I incropi v. 1. a face caldicel, a Incalzi
incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea putin; 2. fig. a face bine, rau: traiul sd
nu ma porodihni de incotele voastre mi-1 incropesc.
C. [V. incl. incropit a. I. putin Incalzit: apd in-
I

incotosmfinh v, a Imbraca cu haine eropitd ; 2. caldicel : adieri incropite; 3.

multe. [Lit. a se Infgaura ai strange ca co- fig. potolit.
toamanul In pielea sal. incrosnh v. a lua in spinare : se in-
incotro adv. V. cotro. crosneaza cu ciirnurile afumate ha. [V.
incovoià v. a (se) indoi, a (se) pleca crosne].
In jos: ii incovoaie genuchii. [Dintr'un Inuruci V. a-si fase crucea de uimire:
primiltv covoia, vechiu-rom. covdi, de se incrucia lumea de mirare CR.
origina necunoscutäl. incruciqh V. 1. a pune crucia: a in-
incovoiat a. arcuit, stramb. cruci*a brafele; 2. a merge crucia: dru-
incovoieturii f. efectul incovoierii : In- murile se incrucisau.
doitura, curbatura. Incrucigat a. 1. dispus In forma de
incovrigh v. a se Incolaci: se ?rico- cruce; 2. crucis: nora era mai in vdrsid
vrigd de copaciu si se urea In.. [V. incrucisatii CR.
COUrigl. Incrucivitor n, corabie de riisboiu ce
Incrancinh v. a se cutremura de groazii : strabate tinuturile In toate directiunile si
fi s'a incrancina si fie carnea pe tine intr'un timp dat. [Tradus dupa fr. croiseuri.
CR. [V. crancen]. Incrunth v. 1. a (se) insangera: sd se
Increde v. a se lasa in buna credinta incrunte toatd apa cu sal-1ga; 2. a privi
altuia, a-si pune credinta In: increde-te aspru, salbatec: a incrunta ochii din
in el. sprancene. [Lat. CRUENTAREL
Incredere f. 1. ectiunea de a se In- Incruntat a. 1. manjit de sange: tofi
crede in cineva : om de incredere; 2. spe- 'n &Inge 'ncruntafi AL.; 2. fig. intune-
ranta ferma : am incredere in ajutorul cat, salbatec: cu ochii incruntafi.
vostru; 3. cutezare prezumptioasa. incruffit a. Mold. insangerat : pe stra-
Incredinth v. 1. a asigura: te pot in- ddle incrusite de flaccirile orbitoare En.
credinfa ca e adevdrat ; 2. a lasa in [V. cruail
grija cuiva : i-am incredin/at toatd ave- incrusth v. I. a acoperi cu ornamente
rea. [V. credinfal. 'Agate In suprafata : a incrusta o mascl;
Incredintare f. 1. siguranta : a sti cu 2. a aplica o substanta peste alta, a o in-
incredinfare; 2. proba unui calcul ; sd-mi troduce ca ornament: a incrusta aur in
aci incredinfarea Ca.: 3. Tr. logodire. ivoriu; 3. a se acoperi cu o patura pie-
incredul a. 1. care nu crede sau crede troasa : cazanele se incrusteaza de var.
cu greu; 2. necredincios. incrustati(un)e f I. actiunea de a
increduliteste f. 1. repugnanta de a incrusta ; 2. lucrare incrustati ; 3. strat pie-
crede; 2. lipsa de credinta religioash. tros ce se formeaza in jurul corpurilor,
Incremeni 1. a Impietri: ori ce-i and raman Inteo apa Incarcata cu saruri
viu in lume, acum incremeneste EN. ; 2. a calcare,
ramanea locului de mirare sau spaima incub m. un fel de demon rat:Melton
fig. unde zidul intr'un arc a 'ncremenit Incuih v. a (se) Inchide cu cheia. [Lat,
EN. [V. cremenel. ciaizAasl.
Incxesth v. 1. a face semne, a scobi in incuibh v. 1. a-0 face cuibul ; 2. firs.
lemn: a incresta zilele de lucru; 2. fig. a se aleza, a prinde radácina : cu ama
a rani: chiar pe mine m'au 'ncrestat la r5ciunea vie 'n suflet incuibata At.
gurd AL. IV, crestal. Incuietoare f . I. unealta de incuiat ; 2.
lacreti v. 1. a face cret: a increfi tncuierea pantecelui, constipatiune.
fruntea, parul, rochea; 2. a se sbarci: Incujbh a. 1. a Incovoia, a indoi : in-
.se increfia carnea pe trup. cujbat sub sarcirui; 2. fig, a apleca: floa-
Incretit a. tig. ingrijurat: fruntea tri- re 'ncujbatd de a crivdfului suflare
std. si 'ncrefitei Em. NEOR. [V. cujba].
Increfiturá f. lucru incretit, cuta : in- inculch v. a grava in spirit, a baga in
crefiturile hainelor ISP. cap prin dese repetiri.
Increziitor a. dispus de a 9e increde. inculph V. a acuza pe cineva de o
incriminh v. a acuza de o crima. gresala, de un delict, de o crima.
incriminare f. acuzare. inculpat a. ai ni. acuzat.
incrop n. I. apa caldicica; 2. V. un- incult a. necultivat: teren incult; fig.
crop; a da incrop, a Incropi: puse apa spirit incult.

www.dacoromanica.ro
 Inc - 319 - Ind
incumbh v. a fi impus: pdrinfilor Indatii adv. numaidecat, Intr'un mo.
le incumbd datoria de a creste pe co- ment. [V. data].
piii lor. indatinh v. a se deprinde, a se obis-
Incumete V. 1. a cuteza: s'au incu- nui. [V. datindl.
mes a face Isp. [Dela un primitiv : cu- mdatorh, indatori v. 1. a (se) lega
mete = lat. COMMIT-FERE]. prin constrangere, prin datorie: cine te
incumetri v. a se face cumetri, a se indatoreazd sd primestiP 2. a face Oa-
lnrudi. torii, a se imprumuta: m'am indatorat
incunabul a. se zice de cArtile pu- pand in got; 3. fig. a face cuiva servi,
blicate la Inceputul imprimeriei. ii n. carte cii: l'a indatorat mult. [V. &nor].
tiparitA In sec. XV: incunabulele sunt Indatorire f. 1. actiunea de a inda-
pasiunea bib lio filil or. bora i rezultatul ei: 2. fig. obligatiune.
incunostiinth v. a aduce la cunos- Indatoritor a. 1. care cautl a Inda-
tintd, a face cunoscut. tors ; 2. Obligator.
Incununik v. 1. a (se) Incorona: incu- bide prep. I. exprimA un raport in-
nund pe viteazu 'nvingdtor At.; 2. fig. tern mai energic deck in: au inceput a
a Incheia, a termina : incunund vieata-i vorbi inde etc CR. ; 2. intrA In compozi-
cu o moarte de erou OD. [V. cunund]. tiunea unor vorbe, ca: indemdnd, inde-
incurit v. 1. a pune s'alerge: prinse plini, indupleca, etc. 'Mat. INDIA.
a-si incura caii; 2. a alerga pe Intrecute, indecent a. necuviincios.
[Lat. INCURRERE]. indecent& f. necuviintà.
incurabil a. care nu poate fi vindecat indecis a. 1. nehotArit: om indecis,
boald incurabild; lig. viliu incurabil. chestiune indecisd; 2. fig. vag: forme
incurajit v. 1. a da curaj, a Imbar- indecise.
blita; 2. fig. a favoriza, a proteja : a in- indecizi(un)e f. nehotArlre.
curaja industria national& indefinit a, 1. Cara limite determina-
Incurch v. 1. a pune in dezordine, bile sau cunoscute: duratd indefinitd;
a aduce confuziune: a incurca o a facere; 2. Gram. care exprima o idee generala,
2.a amesteca laolalta : s'au incurcat ijele ; nedeterminatà: pronume indefinit. n. II

3. fig. a-si pierde firul ideilor: o incurcei ceeace e indefinit.

rdu; 4. a se impiedeca In drum: bolo- indegeth v. a indica (provincialism
vanii de cari se incurca. [I,at. DICULCARE, ardelenesc modelat dupA germ. Finger-
fig. a Incurca]. zeig).
Incurcalfi f. Mold. Incurceitura: nici indelete (pe) adv. cu timpul indestul,
grijd n'avea despre incurcala ce fd- flrá graba: a lucra pe indelete. [Slay.
cuse CR. DIELATELL lucrAtor (din DIzto, lucru)].
Incurch-lumea m. cel ce Incurcii lu- Indeletnici V. a lucra pe indelete, a
crurde: prinse a intreba pe incurcd- se ocupa (sarguitor) cu ceva, [Dial. de-
lumea hp. letnic, laborios = slay. DIELATELINIKO, mun-
Incurciaturii f. rezultatul snort
complicatiune, confuziune. Indeletnicire f. ocupatiune.
incursiune f. 1. nAvAlirea clusmani- indelicatet& f. 1. lipsa de delicateti
lor in tare strIinl spre a o prAda; 2. fig. 2. purtare grosolana.
aplicarea spiritului la subiecte strAine stu- indelung a. si adv. ce dureazA lung,
diilor obisnuite. mult timp indelung rdbddtor. [Lat. MDR
Incuseri v. a se face cuscri, a se inrudi. LONGO].
ineuviinth v. a aproba. [V. cuviinfdl. Indelungh v. a prelungi: masa sd
inevartirk v, a pune soldatii in cv ar- rzu se indelunge Rum,
thud. Indelungat a. care dureazi mult.
indfirigana v. a abate dela o hot& Indemtinh v. a gasi ocaziunea: nu
rhe: inddragdna pe impdrat POP. [Lit. se indemdnau a-i sta in ajutor Bk.c.
a face sá dea IndArAt]. indemanii f. I. In manA: ad-ti tii
Indarht adv. inapoi. [Lat. a; DERSTRO]. palosul indemdna ISP.; 2.1a dispozitiune:
Indfirátnic a. 1. care dA InciArAt (pri- nu am cartea la indemOnd; 3. fig. co-
mitiv despre cal), IncApatanat ; 2. fig. stA- mod: vremea este indemand, prilejul
ruitor, rezistent: muncd indartitnicd. favoritor NI1012. [Lat. DIM MANDL
indär&tnici v. a se Impotrivi din In- indemanare f. Inlesnire de a se fo-
cApAttinare. losi de ceva.
IndiirAtnicie f. starea sau fapta In- IndemAnatee a, 1. dibacius 2. comod:
clárittnicului. o °druid 'ncdpdtoare fi indemdriatecei
IndArji v. Mold. a (se) face darz: in CR.; 3. fig. oportun a vreme indemeina-
ce te bizui de te inddrjesti apt? Ca. teal.

www.dacoromanica.ro
 Ind - 320 - ind
Indemn n. impulsiune, instigatiune. I editor ferate; 2. aparat ce servi a in-
indemn a. care nu sufere (paguba). dica munca efectuati sau starea de ten-
Indemnh v. 1. a imboldi, a grabi sd siune a aburilor.
mearga: indemnati inainte CR. ; 2. a indice n. V. index.
Impinge la, a excite I 3. fig. a sfatui. [Lat. indicibil a. nespus.
INDE 1 SIMARD a lmboldi]. indiciu n. semn aparent l probabil
indemnator a. *i m. care indeamna ca ceva exista: indiciile unei crime.
la ceva rau. indiction n. (termen calendaristic) pe-
indemnizh v. a despagubi de o pierd ere, Irloada de 15 ani. (Gr. modJ.
indemnizare 1. surna data ca des- indiferent a. 1. care nu prezinti vr'o
pagubire. diferenta. vr'o cauzi de preferinti : cauzd
indeobste adv. In genere, [V. obffe]. indiferentd; 2. care e de pMina impor-
Indeparth v. a departa. tanti sau interes: lucruri indiferente;
independent a. 1. care nu depinde 3. ce nimic nu atinge sau migca, nepi-
de nimeni; 2. caruia place independeMa: sitor dm indiferent. I adv. 1. cu ne-
caracter independent; 3. care n'are ra- pasare, cu raceala ; 2. fina deosebire.
port sau relatiune cu altceva: aceasta e indiferenti f. nepasare.
independent de chestiune. indiferentism n. indifereMi ridicati
independenth 1. starea unei persoane la rangul de sistemi.
sau a unei natiuni independente: nea- indigen a. si m. originar din acea
tarnare. tart:, bastinas: plantd indigend.
Indeplini v. V. Implini. indigenat n. 1. calitatea de indigent
Indesh v. 1. a pune des: a indesa 2. impimantenire.
grau in sad; 2. a umplea des: a in- indigest a. 1. greu de mistuit; 2. In-
desa paharul; 3. a se Impinge unul In- curcat, confuz: compilatiune indigestd.
tealtui, a se IAA: indestindu-si cdciula indigesti(un)e 1. 1. digestiune rea ; 2.
in cap; 4. a se face des: vizitele se inde- indispozitiune proveniti din turburares
sird NEOR. [Lat. °INDENSAPE (Cf. CONDENSARE)]. ifunctiunilor digestive.
Indesat a. 1. foarte des: in codrul indigna v. 1. a excite indignatiune:
indesat ; 2. masiv, compact: om indesat ; purtarea-i m'a indignat; 2. a simti in-
3. pIM pant; In varf un sac indesat. dignatiune, a se mania foarte.
indescifrabil a, ce nu se poate citi indignati(un)e f. sentiment de manic
sau ghici. si de cbspret la vederea unei fapte injuste
indescriptibil a. ce nu poate fi de- sau nedemne.
scris: fericire indescriptibild. indigo n. 1. materie coloranti ce di
indestructibil a. ce nu poate fi distrus. un albastru frumos; 2. coloare asemenea
Indestul adv, de ajuns: ruz efti in- acestei materil: lulachiu.
destul de chinuitd? Bar.c. [V. destul]. indirect a. 1. nu direct: cale indi-
Indestulh v. 1. a da Indestul ; 2. a fi ,rectd; 2. Gram, complement indirect,
Indestul; 3. a se satura: de o pradd cif a 'care nu depinde direct de un verb; dis-
bogatti filth nu s'a indestulat GE, AI.. 'curs indirect, care rapoarta la a treia per-
Indestulare I. cantitate suficienta, a- small spusele cuiva. V. contributiune.
bundanta. indiscret a. 1. lipsit de discretiune:
Indestulat a. care are de ajuns, care priviri, vorbe indiscrete; 2. care nu Itie
e cu Indestulare: casa ne era indestu- si tie un secret: copil indiscret. I in.
laid Cc. cel ce are indiscretiune.
indestullitor a. de ajuns. indiscretiune f, 1. lipsa de discre-
index n. 1. tabli de materil a unei tiune; 2. fapti sau vorbi indiscreta.
cant; 2. lista de carti a caror citire e in- ' indiscutabil a. ce nu se poate discuta.
terzisi de Biserica catolici ca contrare indisolubil a. 1. ce nu poate fi di-
dogmelor: a pune la index, a interzice; solvat: metalele sunt indisolubile in
1

3. Anat. degetul arfititor. apd; 2. fig. ce nu poate fi desficut: cd-

indich v.1. a arita; 2. fig, a denote: seitorie indisolubild.
asta indica o mare rdtitate. indisolubilitate 1. caracterul celor
indicati(un)e f. 1. actiunea de a in- indisolubile.
dica; 2. informatiune, indiciu: indicaji- indispensabil a. 1. de care nu se
sine falsd. poate dispense: datorie indispensabild ;
indicativ a. care indici: semis. indi- 2. absolut necesar: tmealtd indispensa-
cativ. n.
I Gram. mod verbal, care exprimi bild.
Intim chip pozitiy starea sau acliunea. indisponibil a. de care legea nu per-
indicator m. cel ce indica. I n. 1. mite a dispune: porliune indisponibild.
carticia de informatiuni indicaforul Indispoziti(un)e 1. 1. boali scurti d
s

www.dacoromanica.ro
 ind - 321 - hld
fira gravitate; 2. fig. dispozitiune nefa- indoph v. I. a asrupa cu un dop; 2.
vorabilii pentru cineva. a umplea cu mancare, a imbuiba.
indispune v. I. a se imbolniivi usor ; indosare f. V. andosare.
2. fig. a prevent in contra cuiva. indosi v. Mold. a (se) ascunde: indo-
individ n. I. ofice fiintii organizata sise pielea cea de urs CR. [Lit. a pune
(animal sau vegetal), considerati in ra- in dos].
port cu specia ei; 2. birbat sau femeie, indrici v. 1. a se face drac, a fi al
persoani luatii in parte; 3. om necunos- dracului; 2. fig. a se infuria.
cut sau pe care nu vrem a-1 cunoaste: 111dr/reit a. 1. apucat de necuratul; 2.
ce vrea acest individ ? foarte r5u, furios.
individual a. I. care e propriu indi- indrfigi v. a-i fi drag.
vidului: calitate individuala; 2. care indrfigitor m. cel ce Indrigeste pe ci-
priveste o singuri persoani: reclama- neva: singur fuse indragitul, singur el
fiune individuala. fndragitorul Err.
individualism n. sistemi care tinde indralgosti v. a prinde dragoste.
a face 35 prevaleze drepturile individului ludràznealä f. I. calitatea celui In-
asupra celor ale societitii. driznet: intrepiditate, temeritate; 2. inso-
individualitate f. ceeace constitue al tenth,nerusinare; 3. fig. inaltimea stilului:
distiage pe individ. indrazneala cugetarilor.
individualizh v. a considera ceva in- indriznet a. I. care intreprinde multe;
dividual, izolat. 2. plin de curaj, intrepid: navigator in-
indiviz a. Jur. care nu se poate Im- draznef ; 3. nerusinat: ce ifos indraznef !
pirti: succesiune indiviza. 4. fig. In afari de regula comuni: expre-
indivizibil a. ce nu se poate divide: siuni fndraznefe.
atomii sunt indivizibili. indräzni v.1. a intreprinde cu curaj;
indivizibilitate f. caracterul celui in- 2. a avea curajul. [Slay. catzaa, a cuteza
divizibil. (v. ddrz)].
indivizi(urOe f. starea lucrurilor in- Indraznitor a. Indriznet: remind pe
divize sau a persoanelor care posed ceva al tau oaspe cu un braf indraznitor Az..
In comun. Indrea m. V. Andrea.
indobitoci v. a abrutiza. [V. dobitocl. indreh f. V. andreh.
indoetrinh v. 1. a instrui; 2. a cla indrepth v. (activ) 1. a face drept: a
informatfurrile, indicatiunile necesare. indrepta copacii cei strdmbi; 2. a drege,
indoealii f. I. actiunea de a (se) indoi: a repara: fndreapta gradina ISP. ; 3. fig.
pozitiune soviitoare Intre doui lucruri a corija, a rectifica: a indrepta o gresala ;
sau idei; 2. fig. nesiguranta sau ceeace 4. a dirija: a indrepta un tun; 5. a a-
o cauzeazi. rita cuiva calea: D-zeu te-a Indreptat la
indoelnie a. I. supus Indoelii rezul- mine CR. I (reciproc) I. a se face mai
bine, a deveni mai bun : vremea, bol-
tatul e indoelnic; 2. nelndestulitor: lu
mind indoeltticd. naval a fnceput sit se indrepte; 2. fig.
lndo-european a. care apartine In- a se corija, a se justifica; 3. a se ridica
dia l Europei; se zice de grupul de limbi In picioare: cdnd cade omul, anevoie se
numite I arice: sanscrita, zenda, greaca. indreapta PANN; 4. a apnea Incotrova:
latina, celtica, germana, slava. se indreapta spre eau ; 5. a se adresa
Indoi v. 1. a face de doui ori mai citre cineva: s'a lndreptat spre noi.
mare: a fndoi veniturile; 2. a strange Indreptare f. actiunea de a Indrepta:
Infisurand: a indoi rufele; 3. a apleca, 1. reparare, rectificare; 2. (invechit) normi.
a Incovoia: a indoi o craca; 4. fig. a regula: Indreptarea Legii, codice tradus
sta la Indoealii, a nu fi sigur: de ce te din greceste l tipirit In Targoviste la 1652.
indoefti ? indreptali v. 1. a da dreptate, a jus-
indoint& f. stare Incloloasi. 2. a da dreptul, a autoriza.
tifica ;
Indoios a. lndoelnic. indreptfitire f. autorizare, justificare.
indolt a. 1. dublu; 2. straw. Incovo- indreptiitor in. cel ce Indreapta
tat; 3. fig. indoelnic: acum !be inima Indreptatorul befivilor (titlul unei cirti
indoita. morale de Anton Penn).
indoitur& f. 1. efectul Indoirii mate- indrisaim m. planta de podoabi en
riale; 2. cuti. Sort frumoase l pMeut mirositoare (La-
lindoldorh v. pop. a umplea plait in thgrus odoratus). Mut. rrat p.m, lit. e-
varL a Indopa. [V. doldora]. senti rcgali].
indolent a. lipsit de energie, nesimptor. 1ndruga v. 1. a toarce cu druga, a
indolent& f. nesinitire morali, ban- toarce gros: din druga Indrugand, din
A g vie intelectuali. furca lucrdnd Paton 2. fig. a vorbi ni-
L. Saireanu.- Dict. Universal. 21
www.dacoromanica.ro
 Ind - 322 - ine
micuri, a spune fleacuri: a indruga eerzi al mercantill, arte industriale: industriile
si uscate. [Sensul metaforic e un ecou manufacturiere se divid in alimentare,
dela sezfitori, unde se lucreazfi tesAnd textile si mecanice ; 3. fig. practicfi de ex-
totdeodatfi se petrece spunand la glume pediente blamabile: cavaler de industrie,
pove01]. care trlieste mai adesea din escrocherii,
indrugitturi f. tort din drugn. inedit a. care Inca n'a fost publicat
indrumit v. a arida drumul, a pune opere inedite.
pe cafe. inefabil a. ce nu se poate spune cu
induce v. 1. a Impinge, a conduce: a cuvinte.
induce in eroare; 2. a face o inductiune, ineficace a. care nu produce efect:
a trage o consecventA. remediu ineficace.
inductiune f. 1. mod de a ratIona cAnd ineficacitate f. lipsI de eficacitate.
cineva se ridicA dela efecte la cauze, dela inegal a. 1. care nu e egal (sub rapor-
particular la general ; 2. consecvenjA, con- tul dimensiunilor, duratei sau for(ei), ne-
cluziune objinutA In acest mod : super- Ipotrivit; 2. care nu e plan : teren inegal;
stiliunile populare sunt rezultatul in- 3. neregulat : mersul inegal al penduiei;
ducfiunii; 3. Fis. acjiune particulara a 4. care nu p totdauna acelas: caracter
curentilor electrici. inegal.
inductiv a. care procede prin induc- inegalitate f. basil de egalitate: ine-
tiune: metoadd inductivd. galitate de vdrstd, de teren, de ca-
indttiolià v. a atinge inima, a misca racier, de condifiuni sociale.
de compAtimire. [V. duios]. inel n. 1. cerc de fier pentru legat: inel
Indulci v. 1. a face dulce; 2. fig, a de lanf; 2. inel de metal ce se poartI In
aline, a potoli. [Lat. DULCESCERE]. ,deget; tras printr'un Mei, delicat, foarte
indulgent a. IngAduitor. subtire de talk. [Vechiu-rom. inel = lat.
indulgenta f. 1. usurintA de a scuza, ANELLUS]
de a ierta greseli ; 2. iertare pentru pncate, inelar m. degetul al doilea dupi cel mic.
de pedepse temporale, ce acordd uneori ineIu-Invârtecu n. joc de copii in
idiserica catolicâ. care un inel trece din mann in mAnA si
Indumnezei v. a diviniza: zite lumi- trebue sA-1 afle unul din jucAtori.
noase, 'ndumnezeite AL. inept a. lipsit de aptitudine, de bun
Indumnezeire f. divinizare: pun pe I simt, stupid.
frunte raze de 'ndumnezeire Ar.. ineptie f. 1. caracterul cdui inept ; 2.
induplech v. 1. a face sA consimtn, a vorbA sau faptl absurchL
decide la ceva: I 'am induplecat scl piece ; inerent a. unit intt'un mod inseparabil
2. a convinge, a misca cu vorba: rugciciuni cu ceva: greutatea e inerentd materiel;
nu-1 puturei indupleca; 3. a consimti (filrA fig. eroarea e inerentd spiritului union.
voie): se induplecd scl-1 iea cu ddnsul inerentii f. starea celor inerente.
ley. [Lat. DUPLICARIC, a indoi (cf. sub raportul inert a. 1. fArl activitate proprie: massci
sensului, antonimul infield:4a inertd; 2. fig. flat energie sau voinjA :
indurk v. 1. a avea mill : D-zeu sd spirit inert.
se indure de noi ; 2. a suferi cu rAbdare: inertie f. 1. starea celui inert; 2. lipsit
cafe nu indurd omul 1 [Lat. ommuaz (cf. de activitate, de energie; 3. Fiz. propri-
OBDURARE)]. etatea corpurilor de a nu se putea misca
indurare 1. 1. mill: aibi Indurarel prin ele Insesi, fIrl actiunea unei cauze
2. grajie. exterioare.
indurfitor a. care (se) !admit, milostiv. inevitabil a. ce nu se poate evita r
Indurerat a. melancolic. [V. durere]. moartea este inevitabild.
Indusmiini v. a (se) face dusman. inexact a. care nu e exact: calcul
industrial a. 1. ce tine de industrie: inexact.
arte industriale; 2. produs de Industrie: inexactitate f. 1. lipsA de exactitate;
bogdfii industriale ale unei tari. 0 m. 2. eroare comisti prin inexactitate.
eel ce se declii industriei: un industrial inexistent a. care nu exist&
bogat. inexorabil 8.1. ce nu se poate Indu-
industrialism n. predominarea In- piece sau ImblAnzi; 2. fig. prea sever:
dustrlei, sisteml ce considerl Industrie ca legi inexorabile.
scopul principal al omului In societate, inexperientii f. lipsA de experienjii.
Industrie f. 1. totalitatea operaflunflor inexperimentat a. 1. care n'are ex-
prin cart materlile prime stint acomodate perientA ; 2. neIncercat, neispitit.
trebuintelor yletii: industria eoprinde inexplicabil a. 1. ce nu se poate em
obiectele de consumafiune, vestminte, t enigma' inexplicabild ; 2. fig. ne-
=cite, locuinie; 2. profesiune mecanicii Injeles, bizar: on; inexplicabil.

www.dacoromanica.ro
 ine - 323 - inf
inexplorat a. ce n'a fost incA explorat fdtosat cu e cand mare de hit CR. [Din
lard inexploratd. fates =--- fciti§].
inexplozibil a. ce nu poate face ex- infect a. 1. care rispindeste miros urn:
ploziune: masind inexploxibild. tnlastind infectd; 2. fig. care inspirA
inexpresiv a. lipsit de expiesitme: fi- desgust: roman infect.
zionomie inexpresivd. infeetii v. 1. a strica cu ceva conta-
inexprimabil a. ce nu se poate ex- gios, veninos ; 2. fig. a corupe moraliceste.
prima sau reda prin cuvinte: bucurie infeetios a. care infecteazi.
inexprimabild, infecti(un)e f. 1. putoare mare; 2. al-
inexpugnabil a. I. ce nu se poate lua teratiune produsi In corpuri prin miasme
cu asalt: cetate inexpugnabild; 2. fig. deletere.
inatacabil: virtute inexpugnabild. lnfelià v. a Cala in felii : busteni de
in-extenso adv. pe larg, in intregime: infeliat in scdnduri.
Monitorul oficial reproduce in-extenso inferit V. a trage o concluziune dintr'un
desbaterile Corpurilor legiuitoare. p.incipiu, dintru'un fapt.
in-extremis adv. and omul trage s5 inferior a. 1. asezat sub, in jos de:
moani: testament feicut in extremis. buza inferioard; 2. se zice de partea
inextrieabil a. ce nu poate fi des- unei tiri, a unui fluviu mai aproape de
curcat: afacere inextricabild. mare: Dundrea inferio Jrci; 3. care e
infailibil a. 1. care sigur se va IntAmpla mai prejos deck altul, subordonat. II adv.
sau va produce efectul sari: remediu, re- mai prejos,
zultat infailibil; 2. care nu se poate in- inierioritate f. situatiune inferioarA
sela : Biserica catolicci si Papa se con- ca rang, putere, merit, etc.
-siderd ca infailibili. adv. sigur, fárà
II infern n. 1. Mit. locasul subpimin-
putint5 de eroare, tean unde ramaneau de-a pururea sufle-
infailibilitate f, 1. calitatea celui in- tele mortilor; 2. fig. loc de supliciu.
failibil; 2. imposibilitate de a se insela. infernal a. 1. ce tine de infern; spi-
infam a. 1. inflerat de legi sau de o- rit infernal, noapte infernalei ; 2. derma
piniunea publicA 2. care aduce rusine: de infern, groaznic: rdutate infernald;
faptd infante,. m. pe:soana dezono- 3. fig. foarte mare: sgomot infernal.
II

ratfi. infestii v. 1. a bantui o tarri cu in-

infamant a. care aduce infamie ; pe- cursiuni ; 2. a pustii, vorbind de animale
deapsd infamantd. V. allictiv. vAtimitoare: ldcustele infesteazd cdm-
infamie L 1. infierare pub1ic5; 2. fapt5 pine.
nedemnA ; pl. vorbe injurioase: a spune inking:1h v. 1. a da o mosie cu titlul
cuiva infamii. de feud; 2. a adera la cineva, la un par-
infante m. titlu dat copiilor la urmA tid (precum vasalul se da suveranului slu).
nascuti ai regilor Spaniei i Portugaliei. Infià v. a lua drept fiu, a adoota de fiu.
infanterie f, corp de trupe care merge infidel a. 1. necredincios: cassier in-
0i se lupt5 pe jos: infanteria noastrá fidel; 2. putin sigur : memorie infideld ;
este permanentd si se compune din 42 3. lipsit de exactitate: traducere infi-
brigdzi sau 84 regimente. del& II m. necrestin: a converti pe in-
infanterist m. soldat din infanterie, fideli.
pedestru. infidelitate f. 1. lips5 de fidelitate:
infantied n. ucidere de copil, mai infidelitatea unui arnic; 2. fapta unei
ales de curind niscut. II a. cel ce comite persoane infidele : a comite infidelitdli.
asemenea crirnA. InfierbAnth v. I. a face fierbinte, a
infantil a. de copil mic : clinicci in- Incilzi tare; 2. fig. a se minia foarte.
fantild. Infierk v. a insemna cu un fier ars:
infartatit n. (Banat). V. m5tcAl5u. a infiera un cal; 2. fig. a defiima, a
[V. fcirfat]. dezonora.
infasia v. 1. a lega un prunc in fase ; Infietor a. adoptiv: tatei infietor.
2. a infisura. [Lat. FASCIARE]. Infige v.1. a face si intre, s5 pitrunzb ;
Infisurit v. a Inveli bine. [V. infäse]. 2. a implânta : infipse steagul biruintei;
Infata v. a primeni (fetele de perina). S. a fixa : Mihaiu isi infipse tabdra in
infintiali v. 1. a pune in fati, a pre- locul peireisit de dusman Bice. [Lat. is-
zenta ; 2. a pune in vedere, a reprezenta ; notes].
3. a compare, a veni inaintea unui tribu- Inflinth v. a da fiinti sau existent5:
nal. [V. fcitis]. a crea, a efectua.
infatiaare 1. 1. (re)prezentatiune ; 2. Infiiptare f. actinnea de a Infiinta
comparitiune; 3. aparenti, aspect. creatiune, fundatiune.
infatola v. Mold. V. infAii011; s'a in- infiltrii v. 1. a pAtrunde ca printr'un

www.dacoromanica.ro
 int - 324 - int
fltru: apa se infiltreazd fi in pielea inflamati(un)e f. 1. actrune prin care
vártoasd; 2. fig, a pAtrunde, a se insinua: o substantii iea foc; 2. Med. iritatiune pe
eroarea se infiltrd in spirite. o parte a corpului cu aldurA l umfilturi.
infim a. cel mai de jos, In gradul cel inflamatoriu a. care cauzeazA infla-
din urmA: rangurile in fime ale socie- matiune: friguri inflamatorii.
tdfii. inflexibil a. 1. care nu se poate indoi
infinit a. 1. care n'are sfOrsit sau mar- sau incovoia: bard de fier inflexibild;
gini: D-zeu e infinit; 2. ale cArui mar- 12. fig. care nu se induplea, nu se poate
gini nu se cunosc: spalitt infinit; 3. care linduiosa caracter inflexibil.
e foarte mare: bundtate infinitd. n. II inflexibilitate f. calitatea celui in-
ceeace e fill de margini: admitem in- flexibil.
finitul lard a-I putea infelege. IIadv. inflexiune f. 1. schimbarea tonului sau
1. fArA lirnite i fa/ mAsurA ; 2. extrem: ea accentului in voce; 2. Gram. niodifi-
infinit de mic. ari ce sufar vorbele and se declinA oi
infinitate 1. 1. calitatea celui Infinit: ,se conjugA; 3. Fiz. abatere: inflexiunea
infinitatea lui D-zeu; 2. foarte mare razelor luminoase.
numAr: o infinitate de lucruri. inflige v. a impune o pedeapsA.
infinitezimal a. privitor la cantitOle inflorat a. 1. cusut cu flori; 2. orna-
infinit de mici: calcul infinitezimal. ;mentat: inflorat cu incirgele.
infinitiv n. mod verbal ce exprimh infloreseenta f. dispozitiunea parti
st area sau actiunea fArl a determina nu- culara a florilor in ciorchine, in spic, etc.
märul sau persoana. foiled v. 1. a da sau a face fioare;
infiorh v. 1. a da fori, a Infricosa 2. a prinde fioare, a mucezi (vinul. graul);
tare; 2. a simti fort a tremura de fria ; 3. a f In floare : cdmpul inflorefte; fig,
3. fig. mintea mi se infioard AL. ,increderea'nflore te 'ninimile mari AL.;
Infiorare f. for de spaimA, groaa: 4. fig, a f In stare bunA, a prospera :
poporu/ cu 'nfiorare la el se !Uhl AL. *tiinfele i artele inflorird ; 5. a f radios :
inflorätor a. care Infioari. fafa Ii inflori PAN/4. [Lat. INFLORESCEREL
infipt a. 1. Implantat; 2. teapin, drept infloritor a. 1. care Infloreste; 2. fig.
in sus; 3. fig. afectat: femeie infiptd. prosper.
infirh v. 1. a pune in fir: a infira Infloriturä f. 1. desen pe stofe; 2.
margele; 2. a coase cu fir: sub altifa Muz. note adaose de un compozitor sau
canzilsei infirate AL. de un executant.
infiriph v. 1. Mold, a-si veni in fire:influent a. care are influentl, credit:
incepe a se infiripa si a creste CR. ; persoand influentd.
2. a se Intrema (dintr'o boalA); fig. a se influent& v. a exercita o influentA, a
realiza svisul sdu se 'nfiripeazd $ i se lucre asupra cuiva.
'ntinde vulturefte Erg. ; 3. a aduce In bunA influentä f. 1. actiune ce o persoana
stare: le-a poruncit sà 'nfiripe carul. sau un lucru exercia asupra altora: in-
[Fuziune din fire al intrupa]. fluenfa climei asuprd-temperamentu-
infirm a. de constitutiune slabâ, atins lui; 2. fig. autoritate, credit: a avea o
de o boalA permanentA. mare influenfd; 3. Med. gripa.
infirmh v. 1. a face mai slab, a lua infocare f. ardoare, vehementA.
tAria : a in firma o mdrturie; 2. fur. a info eat a. 1. fierbinte: de prin clime
anula : a infirma o sentinfd. linfocate AL.; 2. fig. ardent, pasionat: o
infirmativ a. Jur. care infirmá, anu- inimd infocatd.
leaze: sentinfd infirmativd. infoih v. 1. a (se) acoperi cu foi; 2. a
infirmerie f. locul destinat celor bol- coase cu ft:A: a infoia rochea; 3. a se
navi Intr'un colegiu, pension, etc. umfla s'a infoiat ca varza PANN.
infirmier m. eel ce ingrijeste pe bol- infoiat a. cu foi multe: pldcinte in-
navi !info infirmerie sau spital. foiate.
infirmitate f. 1. board obisnuitO, vitiu in-folio n. 1. formatul unei cArti a
de conformatiune: surzenia e o infir- arii foaie de tipar e IndoltA In dowl
mitate; 2. fig, slAbiciune. imperfectiune: face patru pagini; 2. carte cu acest format.
infirmitatea umand. infometh v. a constrange prin foame.
inn& v. V. umflh. prin foamete.
blithe/1ml v. 1. a face sA dea flaarm, inform a. 1. cu o forma grosolana
a aprinde; 2. a face flactirA, a se aprinde; sau imperfectA: animal inform; 2. fig.
3. fig. a excita, a irita. lipsit de preciziune: opera informil,
inflfiefirat a. 1. tare aprins; 2. fig. inform& v. 1. a da Informatluni; 2.
plin de foc: cuveintare infidcdratd. a instrui o cauzA criminalA: justifia in-
inflamabil a. care s'aprinde usor. formeazd; 3. a cAuta sA afle.

www.dacoromanica.ro
 inf - 325 - fug
informati(un)e f. 1. act judiciar care infumurat a. care se crede preamult,
contine depozitiunile rnarturrlor, In mate- coprins de o mandrie nebuneascA.
rie criminalà; 2. pl. cercetAri spre a -afla ?Mundt' v. 1. a pune un fund (la
ceva. buti); 2. a astupa, a Inchide: a infunda
informator m. cel ce clA sau culege o ud, un drum; 3. a stramtora : a in-
informatiuni. funda pe duaman intr'o vale; 4. fig.
infractiune f. infrangerea unei legi, a pune In stramtoare, a nu Ursa mijloc
unei porunci, etc. de scApare: l'am infundat. acum fi s'a
infrAgezi v. a (se) face fraged. iinfundat; 5. a ',Aga adanc: isi in'undei
infrimiit v. 1. a pune frdul la cai sau igatu in guler Em.; 6. a se risipi, a cauta
la altceva: 2. fig. a stápani, a dornina : ladApost : oamenii au infundat pcidurile.
a-si infrkna poftele, gura; 3. a se ab- infundat a. 1. astupat, brads: stradd
tine. [Lat. INFRENARE]. linfundatd; 2. Innàbu§it: rdsete infun-
Infranare f. actiunea de a (se) In- date; 3. se zice de vitele cart sunt mai
frana: abstinent& trupese l cu coarne potrivite. adv. I.
II

infrange v. 1, a Invinge cu totul : in sine, pe tAcute: i rade, a plange in-

Traian a infrfint pe Daci; 2. fig. a rundat; 2. pe Indesate: incepurd a-1
cfilca o lege, un ordin. [V. freinge], buchisi infundat ISP. ; 3. fig. redus la
infrangere f. 1. pierderea unei bAtilii extremitate, confundat: se van infun-
mari; 2. infractiune. dat.
infrant a. 1. Invins cu desavArsire: Infundliturii f. 1. stradA infundatá
ostire infrantel; 2. cAlcat In picioare, vio- 2. loc retras i ascuns.
lat: legi infrante; 3. fig. sfArAmat: cu infunik v. a pune unei corfibii funiile,
inima infra:ltd. otgoanele.
infraiti v. a (se) lega ca frati. infurcat n. crestarea varfului urechii
infraititor a. care infriteste: lunca (la oi).
infrdlitoare a Milcovului OD, infurcl v. a se bifurca: li se inrurci
infricosit v. 1. a biga fricA mare; 2. calea.
a intimida; 3. a se speria foarte, infurcituri f. rAscruce, respantie.
infricosare f. 1. frica mare, groaza ; infurià v. a (se) face furios.
2. amenintare: cu infricosdri cumplite. infurnich v. a se Infiora de frici:
Infricosat a. 1. care insuflA frica, spai- mi se infurnicei pielea cdnd aud de
mantAtor s oaste infricosatei ; 2. pop. ele Ruar. [V. furnica].
grozav, strasnic (In sens bun): ea giiti infuziune f. 1. vArsare de apà tier-
nista bucate infricosate hp. facurei o binte pe un medicament, gra a le fierbe
nuntei infricosatei hp. [V. fricos]. ImpreunA; 2. lichid attic! obtinut: infu-
infrigurat a. 1. coprins de friguri, de- ziune de ceaiu.
lirant ; 2. Inghetat : vreme infriguratd. infuzorii a. pl. mid animale, invizi-
infructuos a. nefolositor, zadarnic. bile ochiului liber, cari se desvolta In
infrumuse'à v. a (se) face frumos. lichide,
infruntit v. I. a mus,ra cu aspria, e ; ingfittuealfi f. IngaduintA treatoare:
2. fig, a da piept cu : a infrunta moar- ingeidueald cdtre semeni Bkc.
tea. [Lit. a da peste frunte (cf. a da paste ingAdui v. 1. a avea rAbdare, a pa-
nas), fruntea i nasul sunt considerate sui: ingadue pdnd maine; 2. a permite :
ca sediul semetiei, mandriei, batjocurei e ingeiduit fieceiruia; 3. a se invoi: voi-
si a maniei]. nic tdndr, cal bdtrdn, greu se ingdclue
infruntare f. 1. rnustrare severa ; 2. la drum CR. [ling. ENCIEDNI1,
afront, insulta public& ingaduintit f. 1. indulgentA; 2. per-
infrunzi v. a se acoperi cu frunze, a misiune: cu ingeiduinfa D-voastre.
Inverzi. [Lat. FRONDESCERE]. ingtiduitor a. care Ingticlue, indulgent.
infruptit v. Mold. 1. a manca bucate Inglimh v. 1. a vorbi cu limba ea-
de dulce In zile de post; 2. {am. a gusta bavnicA ; 2. Mold. a zabovi : Costea mult
ceva oprit: nu m'ei idsa sd md 'nfrupt nu se 'ngdima, el duldii tofi chema
cu o sdrutare? At. [V. frupt]. Pop. [Origina necunoscutAl.
infulich v. Mold. a Ingbiti cu lAcomie Ingfiimat a. confuz : cuvinte ingdi-
(de vite cand scapa la stransurà si ironic mate. II adv. Incurcat: mosneagul atunci
despre oameni): mi fi le-a infulicat CR. zise ingdimat Ca.
[Lat. FOLLICARE (lit, a baga In foale)].ingfila v. a rosti cu neglijenta : mus-
infumurà v, 1. a biga fumuri de feria/ ingdleazd silabele CAR. [V. 'M-
mandrie In capul cuiva; 2. a se crede edlar].
mai mult cleat ceeace este. ingalat a. neglijent, nelngrijit : a sta
infumurare f. mandrie desartA. afa ingdlate la nuntd ISP.

www.dacoromanica.ro
 Int - 326 - ing
lbeni v. a (se) face gather'. a ghlatS: tacefi din piatra our si din :*n-
deveni palid. ghef vapaie En.
Ingana v. 1. a gangavi, a vorbi In- ingheth v. 1. a prinde ghiata ; 2. a se
curcat: smeul Ingana verzi i uscate face ghiata. [Lat. GLACIARE1.
TSP. I 2. a se confunda (de lumina, de co- Inghetat a. 1. acoperit de ghiata; 2.
lori): ziva se ingand cu noaptea; fig. glacial.
rozele si crinii pe fafa-i se 'ngart Bot.: Inghetatfi f. crema din tante, ouS
3. a legana (fig.): visuri ce 'ngdria pe rahar, sau sucul fructelor indulcit cu za-
sarmanii muritori AL.; 4. a se man- har i Inghetat cu ajutorul unui aparat
Pa: ma 'ngart cu florile si privighe- frigorific.
torile AL.; 5. a se preface (in bataie de inghimph v. 1. a intepa; 2. fig. a
Joe), a simula : Sultanul se minuna si irnboldi. [V. ghimpel.
cu mita se 'ngdrta POP. [I at. vulg. GAN.- inghioldi v. a ghiontui: incepánd a-1
MARE, a mormai, a-si bate joc = clasic inghioldi ISM [V. ghiold].
OANNTRE. a latral. inghiortiii v. a Inghiti la Corn : sa in-
inglinat n..confundare : inganatul lu- ghiortaepe nemestecate POP. [V. ghiora
minei cu intunericul. a.1. confundat,
II Inghite-Agachi int. invitatiune co-
Imbinat: cantece de dor cu suspine mica de a bea (dupS numele unui per-
triste 'nganate u*or Bor.; 2. fig, In- sonaj chefliu dintr'o piesii de Alexandri,
doelnlc, aoviitor: cu inima inganata Agachi Flutur): gal, gal, gal... inghite
intre dor si bucurie On. Agachi... dusca, baiete At,.
ingAndurat a. pe ganduri, distrat Inghiti v. 1. a introduce In stomac ;
ingnfa v. a se umfla de mandrie, 2. fig. a suporta o insultfi (neputand face
altfel): a inghiti noduri; 3. a absorbi:
a se fali cu deaertaciuni. [Lat. CONFLARR].
Inganfare 1. mandrie nebuneasca buretele inghite anal; 4. a face sa piara
pi
excesiva. inteo prapastie : inghifi-l'ar pamantul f
Inganfat a. umflat de fumurl, de man- 5. a risipi : a inghifi Mate!' averea: 6. a
drie desarta. [Vechiu-rom. Ingamfat, cu nimici, a devora: vrea sa ma nghifa,
corpul umflat : In limba moderna cu sen- nu altceva. [Lat. mourrrin El,
sul excluziv metaforia Inghititoare I. ezofag.
IngernAna v. a uni laolalta Inteun Inghititura f. cat se inghite dinteo-
mod intim. [Lat. 1110EMNARE1. data.
Ingemiinare f. Imbinare: ingemana- inginer m. 1. cel ce inventeaza ma-
red a dona raze de lumina. aini, plfinueste l dirijeaza lucrari de arta
ingenios a. pfin de spirit, de inven- ai de industrie (fortificatiuni. poduri, ca-
tiune sau dibicie: om ingenios, masina nate, cal, etc.); 2. In special, cel ce a ob-
ingenioasa, tinut o diploma dela acoala de poduri
ingeniozhate f. calitatea celui in- aosele sau dela cea de mine; 3. fain. in-
genios. giner de poduri, vagabond (= fr. ingé-
Ingenuchia v. I. a pune, a cadea In nieur).
genuchi: 2. fig. a umili, a supune. [Lat. inginerie f. arta i profesiunea de
vulg. MGDRICULARR.I. inginer.
Inger m. 1. spirit ceresc: Inger pa- Inglodh v. I. a intra In glod ; 2. fig.
zitor; 2. fiinja perfecta: inger de buna- a infunda: a se ingloda in datorii.
tate: tare de Inger, rezistent, curagios; Jingled v. 1. a strange gloatele: Li
slab de inger, care cedeaza lesne, fricos ingloti ostile pe langri mine Eke.; 2. a
(locutiuni ce se rapoarta la credinta po- se strange In numar mare.
pulara In Ingerul tutelar ce inspirit tot ingradi v. 1. a Inconjura cu gard a
omul). [Lat. ANOEUTSi. ingradi casa; 2. a se ocroti: cei marl
Ingerese a. de Inger: chipu-i inge- se 'ngradird cu averea i marirea in
rese. cercul lor de legi En.; 3. fig. a infrana:
ingerintà f. intervenire, amestec (mai ifi Ingradeste gura! AL. [Slay. OGRADTTI1.
ales In alegeri). Ingradit a. 1. ocolit de un gard: gra-
inghentui v. a se ghemui: se inghe- diner' 1ngradita; 2. fig. ocrotit: ingrddifi
muieste acolo cum poate CR. de lege En.
Inghesuealli f. mare griimadire de Ingra'madi v. a se strange gramada.
oa meni. ingrash v. I. a se face gras; 2. a face
inghesui v. I. a Indesa, a Impinge : manos, a fertilize: gunoiul ingrasa pa-
se inghesuiesc unii pe alfii; 2. a veni m6ntul.
tn numar mare sau des. [V. Odes]. IngrasSmant it, substanta cu .care
1nghet n. I. frig mare ce face sa In- se Inglash pamantul spre a-I fecunda.
gheje apa: a dat un inghef; 2. (poetic) ingrat a. 1. nerecunoscator; 2. jig.

www.dacoromanica.ro
 ing - 327 - ini
care produce mai putin cleat se astepta: inhalati(un)e f. absorptiune prin cable
pcimant ingrat; fig. subiect ingrat. respiratoni.
ingratitudine I. nerecunostInta. inhiimat v. a pune calul in hamuri.
ingrech V. a ingreuna : ea se simte inhaipit v. a apnea cu lAcomie: in-
ingrecatd 1SP. [Lat. *D4OREVICARE (din ORE" hapd ca lupul. [V. hap1].
via = GRAVES)]. inharzobat a. infundat (ca pistrAvii
ingredient n. ceeace infra in compo- in harzoabe): cu picioarele incerlfate in
zitiunea unui medicament, unei bAuturi, opinci inheirzobate POP.
mancAri etc. inhata v. 1. a apuca repede i cu vio-
ingretova v. a se face cuiva greata, lenta; 2. a se lace cu surprindere: lupte
a se desgusta. V. gretosl. mdrunte se azhafau intre unii i allii
ingretogare f. fig. ocarà: cuvinte Bk.c. [V. haf !J.
de ingrefosare P. inhobotare f. invelirea miresei cu ho-
ingreuna (ingreuia) v. 1. a incArca botul sau broboada de cununie.
cu greu: casa .s'a mai ingreunat cu UTi inhorbotat a. lucrat cu horbote, dan-
mancem Ca.; 2. fig. a face greoiu: a-si telat: sub bonetele inhorbotate NEOR.
ingreuna stilul. [Lat. sousvciAns (din ORE' 1nhulpat a. Mold. ImbrAcat cu blanA
VIS = ORAVISL de vulpe: un drumef inhulpat (hulpe
ingrijare f. grijA mare, neliniste. = vulpe).
ingrijat a. nelinistit. inic a. nedrept: sentinfd inica.
ingriji V. 1. a avea, a purta grija: a inichitate 1. lucru inic, taptA nedreaptA:
ingriji de copii; 2. a fl nelinistit, a se ce inichitate!
teme: rut se ingrijeste de nimic. inie t. brumA : blagoslovifi ruorele i
ingrijire L 1. actiunea de a (se) in- inige, ghiafa i gerul CANT.
griji ; 2. precautiune: trebue hurt lucrul inimal v. a anima: cduldnd a inirnd
cu ingrijire; 3. solicitudine: Doamna in pe ai seii BAcc.
prevdzdtoarea-i ingrijire OD. inimä 1. I. organ principal al circula-
ingrijitor a. care inspirà griji: sari tiunii sangelui; 2. fig. sediul pasiunilor,
ingrijitoare. II m. .cel ce poarti de OM, organul sensibilitatii morale: in/ se rape
intendent. inima, ccind te vdz suferind; inimii al-
1ngrijurat a. foarte Ingrijat. bastrA, melancolie, intristare, jale: doi-
ingropa v. 1. a pune In jubilant: a nele sunt cdntece de inimei albastrd;
ingropa o comoard, Un trandafir, po- 3. putere sufleteascA care face capabil de
rumb; 2. a pune In groapa : a ingropa iubire, de curaj: om de inimâ, om Wei
un mort; 3. fig. a se confunda In ceva : inimd ; inimA rea, mahnire adanci: nudi
s'a ingropat intre carti. face inima rea; tragere de inimit, buna-
ingropaciune f. inmormantare: can- vointA; 4. curaj: a prinde inima, a lu-
tece de ingropaciune OD. cra cu inirnd; a..i cAlca pe inima (pop.
ingrOVE P. 1. a (se) face gros; 2. fig. a-si lua inima in dinfi), a lua o hottrire
a deveni serios: s'a ingrosat gluma Ram energica dupA o lunga sovAire; 5. cuge-
ingrozi v. 1. a insufla groazit, a in- tare intimA: fie imi deschid inima; 6.
spAimanta; 2. a se speria tare. parte interioari sau centralA: inima ar-
ingrozitor a. care ingrozeste. borelui ; inima catmint partea-i de mij-
ingurlui v. Mold, a se da in dragoste: loc ce leaga osia dinainte cu cea dinapoi ;
v'afi ingurluit impreund AL. [Lit. a se fig. ininza tdrgului, inima peimelntului ;
imbuca: derivat din gur1uiul 7. cel mai mare grad de intensitate : in
ingurzi v. Mold, a se increti (vorbind inima iernii; 8. pantece, stomac: a-1
de obraz, de cilmasa. sau de opinci). [Lat. durea inima, a avea tAieturi la stomac
OURDIRE, a Intepend. si (fig), a-i [Area foarte rAu. [VechIu-
ingust a. 1. care are (prea) putinfi là- rom. inemei =lat. ANIMA, suflet (in latini-
time: stofei ingustei; 2. fig. care are pa- tatea ecleziastica: inimA)].
tina capacitate: spirit ingust; 3. putin inimat a. animat: inimali impotrira
intins: margini inguste. [Lat. ANOUREUS]. Turcilor Bice.
ingusta v. 1. a (se) face Ingust: 2. fig. inimic a. si m. dusman, vrajmas,
a micsora meritele: tut ingustez nici de- inimic(it)ie f. dusminie.
faim rolul Osrnanilor OD. [Lat. ANGUS- inimitabil a. ce nu poate fl imitat.
TARE] . inimos a. plin de mimi, curagios. [Lat.
ingustime f. 1. calitatea celor inguste; aramosus].
2. fig. lipsa de litime: ingustime de inimorie f. starea celul inimos: curaj,
minte. cutezare,
Inhisiat v. a se asocia (In sans au): inhite I. camp de in: undoiarea unei
se inhaitd Cu toti nebunii. [V. haita Wild En.
www.dacoromanica.ro
 int - 328 - Inn
initts f. Bot, torte! (planta e parazita lnlàntuire f, I. actiunea de a Inlin-
pe in). ; 2. fig. sir de lucruri avand raporturi

initik v. 1. a admite la cunostinta intre ele.

si
la participarea misterelor unei religiuni, inlfiturk v. 1. a pune deoparte; 2. a
secretelor unei societati ; 2. a instrui, a se da la o parte. [V. lature].
pune in curent: a inifLa in istorie. inbiuntru adv. Mold. V. inauntru.
initial a. care lncepe: Ward initiald. Inlemni v. a se face lernn, a intepeni
initialit f. prima litera a unui nume : de frica.
a semna cu initialele. inlesni v. 1. a (se) face lesne; 2. a usura
initiare t. 1. actiunea de a initia ; 2. baneste: adesea i-aminlesnit ; 3. a avea
ceremonia prin care cineva era initiat in mijloacele : nu ma inlesnesc acum.
misterele unui cult, in secretele unei aso- inlesnire f. 1. fapta de a (se) inlesni;
ciatiuni. 2. usurinti, mai ales de plata.
initiat a. §i m. cel admis la unele iniesnitor a. care inlesneste,
mistere. inlocui v. 1. a pune In loc: a inlocui
initiativii f. actiunea de a face cel din- 'final cu berea; 2. a tinea, a ocupa lo-
taiu un lucru, a-1 propune. lcul cuiva : l'am inlocuit cdtva timp; 3.
initiator in. cel ce initiaza. a urrna cuiva Intr'un post: confabilul a
injectk v. a introduce un lichid intr'o fost inlocuit.
cavitate a corpului, Inteo rand. inlocuitor in. cel ce Inlocuieste pe
injectat a. rosit prin afluenta sange- cineva.
lui; ochi injectaji. Inmagazink v. 1. a pune in magazie;
injectitunle f. 1. actiunea de a in- 12. a acumula.
jecta ; 2. lichidul injectat. innialacofat a. Mold. imbricat cu
injector n. instrument de tient injec- imalacof ferchezuite, incorsetate si in-
tiuni. malaco fate (servitoarele) NEOR.
injghiebk v. 1. a uni laolalti, a im- Inman& v. a da in mina, a preda.
preuna; 2. a strange cu incetul : a in- lnmärmuri v. a se face marmuri, a
jghiebat un mic capital; 3. a forma trep- impietri (de uimire sau de spaima).
tat, a construi: si-a injghiebat i o ca. Inmatriculk v. a inscrie in ordine al-
sista CR.; 4. fig. a se organiza, [Lit, a fabefica sau numerica, Inteo matricula,
duce apa jghiabului la roata morii sore inmiit a. de o mie de ori mai mare.
a o pune In miscare, de unde notiunea inmlAdik v. a (se) mladia: fierul nu-
de a concentra: e o metafora Math' din mai prin joc se innilddie BALc.
tehnica morilorl. InmormAntk v. a pune in mormant
Injosi v. 1. a Irma In jos; 2. fig. a (se) un cadavru Oman.
umili. inmormAntare f. punerea cadavrului
injosire f. fig. umilinta. in mormant i ceremonia religioasa cu
Injositor a. care injoseste. acea ocaziune.
injuga v. a (se) pune la jug. [Lat. ju- inmuguri v. a da muguri.
amid. inmuils v. a muia: inmuidnd securea
injumatati v. a Imparti In dou ju- in sdnge Bk.c.
matiti. lnmulti v. 1. a augmenta numarul,
injungbik v. a taia gatul. [Lat. ruornAnd. cantitatea; 2. Arifm. a face o inmultire;
injurk v. 1. a ofensa cu vorba ; 2. a 3. a spori prin nastere: cresteji si vO
spune injuraturi, a blestema. [Lat. lulu- inmulfiti. [V. multi.
WARE]. inmultire f. 1. actiunea de a (se) in-
Injuritturfi f. 1. injurie; 2. mod obis- multi: inmultirea ddrilor; 2. operatiune
nuit de a lnjura. aritmetica prin care se repeta un numar
injurie f. I. vorba ocaratoare; 2. fig. de atatea ori ate unitati se aflá Inteun
pagubi cauzati: injuriile tinmului. al doilea.
injurios a. care ofenseaza: vorbei in- Inmultitor m. 1. care inmulteste; 2.
jurioasci. Aritm_ numarul prin care se inmulteste
injust a. nedrept: om injust, sentinlà un al doilea.
injustd. Inniibuffi v. I. a nu putea risufla se
injustitie f. nedreptate. inniibuse aici ; 2. V. nabusl.
inliintui v. 1. a lega cu un !ant ; 2. inniidi v. 1. Mold, a (se) aderneni:
(poetic) a coprinde: inldnfuladu-mi go- niste porci se innádise in gradind la
tul cu brale de zeipadd Err.; 3. a sub- pdpusoiu CR. ; 2. a coase margine de mar-
juga, a captiva: a inlantui inimile; 4. gine, a Innoda cele doui capittlie; 3. fig
fig. a lmpreuna loglceste, a coordina : a infira: povestea ii innOdi PANN. [V
a-fi initirtjui ideile. nada].

www.dacoromanica.ro
 Inn - 329 -- inr
innadiad v. I. a naclusi; 2. Mold, a innotat n, actiunea de a Innota: scoald
innabusi: ii invelia iute cu pdie de-i in- de innotat.
ndclusia CR. sgomot lung innadusit AL. innotator a. care stie si lnnoate. II

innaravi v. 1. a strica cu obiceiuri innotatoare f, pl. clasa de pasfiri ce In-

rele: poate sd inndriiveascil si pe fata noati.
ei Ca. [V. ndroo]. inocent a. nevinovat.
innfiscut a. adus odata cu nasterea: inocent'a f. nevinovitie.
idei irindscute. in-octavo a. carte ale carii coli sunt
innebuni v. a (se) face nebun. indoite in opt si formeaza 16 pagini.
innec n. mare Innecaciune. inoculk v 1. a transmite un virus prin
innech v. (achy) 1. a face 85 piarli in inoculatiune; 2. fig. a introduce in spirit.
apa sau In alt lichid; 2. a inunda, a aco- inoculati(un)e f. 1, comunicarea unei
pert paste tot (vorbind de lichide) : ploile boale contagioase prin introducerea viru-
au innecat cdmpiile; 3. a innfibusi; fu- sului in corp; 2. fig. transmitere, propa-
rnul nth inneacd; 4. fig, a alunga: a-qi gare: inoculafiunea ideilor.
inneca amarul In yin. II (reciproc) I. a inodor a. Mira miros.
muri In apa (cu sau ark' vOie): s'a in- inofensiv a. incapabil de a vatima.
necat in Durthre; 2. a se opri trecerea inoportun a, care nu e oportun.
pe gat: rmincdnd s'a innecat; 3. a fi po- inoportunitate f. calitatea calor ino-
didit: a se inneca in lacrimi. [Lat. ENE- portune,
CARE, a ucide (medieval: a ucide prin apa inorganic a, se zice de corpurile carl
=innecacios
a inneca)]. nu sunt organizate I deci nu traiesc ca
a. care Inneaca lesne, care animalele i vegetalele,
innibuse. inorog m. animal fabulos de forma ca-
innecaciune f. 1. actiunea de a (se) lului cu un corn drept in frunte. [Slav,
Inneca; 2. inundatiune; 3. sufocare: in- rtiOROGO, unicorn],
neceiciune in somn. inoviA v, a introduce oarecari schim-
innegri v. I, a (se) face negru; 2. a bari sau modificari (Intr'un guvern, uz
Intuneca: osti nenumdrate cdmpul in- sau lege).
negreste 13ot.; 3. fig. a descrie in colori inovati(tin)e f. 1. introducere de mo-
negre, a calomnia. [Lat. NIORESCERE]. dificari Intim] lucru stabil ; 2. schimbare
innegura V. a acoperi cu neguri. operati,
innobili v. a (se) face nobil, a da no- inovator m. cel ce inoveazi.
. bleta. in-quarto n, carte ale carii colt sunt
innoda v. 1. a (se) face nod:. 2. fig. Indoite In 4 file si formeazi 8 pagini.
a lega laolalti : nu poate innoda cloud inradicina v. 1. a prinde ridicini ;
idei; 3. a se pune In card cu cineva : nu 2. fig, a se implanta: erorile se inrddei-
se innoadd la cearta cu voinicul PANN. cineazd usor.
[Lat. INNODARE]. inrai v. a se face mai riu: drumul
innoi v. 1. a face nou (inlocuind cele se inrdieste POP.
inrafturat a. acoperit cu rafturi: cal
vechi), a restaura ; 2. a cumpara din 1101.1:
scl ne cdrpim, cà nu putem sd ne tot inselat si inrdfturat POP.
innoim PANN. inramura v. a se acoperi cu ramuri:
innomoli v. 1. a intra In nomol; 2. sd se inriimureze pomul PAW.
fig. a intra Intr'o afacere rea. inrauri v. a influenta. [Neologism mo,
innopth v. 1. a se face noapte: abia delat dupa germ. beeinflusser].
innoptase; 2. a rimanea paste noapte: inraurire f. influent:5.
au innoptat intr'un sat ; 3. a apuca noap- inrautati v. a (se) face riuticios.
tea pe drum. inräutatit a. malitios: gluma inrOu-
innoptat a. fig. Intunecat: suflet in- tdfith a steipOnului 0 D.
noptat i trist. adv. tarziu noaptea.
1 inregimenta v. 1. a face si intre In-
innorii V. I. a se acoperi cu nori, a tr'un regiment ; 2.fig. a biga intr'un partid.
se intuneca: cerul se innoreazd; 2. fig. inregistra v. 1. a inscrie pe un regis-
a se Intrista. [Lat. INNUBILARE]. tru; 2. a lua nota 3. a transcrie, a men
innot adv. innotand: trace innof din- tiona un act In registrele publice.
co/o. inregistrare f. 1. actiunea de a fare-
innota V. 1. a se sustine si a Inainta gistra; 2. taxa de platit pentru inregistra-
pe suprafata apei; 2. fig, a pasi in mij- rea unui act; 3. administratiunea Inregis-
locul unei mase lichide: a innota in son- trarilor.
ge; 3. a pluti: pe nrt cal SO s'arunce si inregistrator m. cel ce Inregistreazi.
prin vazduh sti'noate AL. [Lat. *NOTARE inrodi v. a face roditor, a fecunda:
-= &MAE]. soarele milostip inrodeqte brazda &Ice.

www.dacoromanica.ro
 fur 330 - ins
inrolii v.1. a Inscrie In rolurfle armatei : inscripti(un)e f. 1. caractere scrise
inrolarea se face prin tragerea la sort pe un monument, pe o monecla sau me-
dela 21-29 de ani; 2. a afilia la o so- dalie; 2. inscrierea studentilor In registrul
cietate, la un partid. unei Facultati.
inrasi v, a (se) face rosu: de a sdn- inscris a, scris In: sfdnta carte uncle
gelui vdrsare pdmcIntul se inrosia NEGR. s'afld inscrisd gloria RomdnieiBk.c.
inrotat a. rotund: cort inrotat POP. n. act scris, declaratiune.
[V. roate]. insdrAveni v. a se face sdravan.
inrouh v. a se schimba in roua : Dom- insect n. 1. mic animal fiira oase al
nul s'a inrouat Bor.. carui corp e Impartit in inele: gdndacul,
inrubinh v. a inrosi ca rubinul : ra- fluturele, musca; 2. fig. fiinta nevoiasfi
zele inrubinase munfii. si netrebnica.
inrudi v. a fi rucla : un figan ce se insecticid a. care omoara insecte : praf
inrudea cu un boier. V. ruda. in secticid.
ins pron, 1. serva a determina persoana insectivor a. care se hraneste mai ales
adaogand o idee de identitate: eu insu- cu insecte. n. pl. insectivore, ordin de
11

mi, tu insufi, el insu,s, noi insine, voi mamifere cart se nutresc cu insecte: ari-
insivd, e insisi; 2. el (cu o nuanta em- ciul si cdrtita.
fatica): Mate printr'insul s'au fdcut. inselh V. a pune seaua, a Incaleca :
[Lat. rpsurrl. 11 m, (obisnuit la plural) per- Fat-frumos inseld i infrand calul hp.
soana, individ: trei insi au venit. inset& v. 1. a induce in eroare (intre-
insii conj. exprima o opozitiune mai buintand viclenia sau minciuna), a minti
energic3 deck dar si se pune dupfi vorha cu acest scop : fnald pe Maki lumea;
Initialii: eu insd am venit. [Feminin dela 2. a comite infidelititi; 3. a cadea In eroa-
ins-lat. rpsA: pronume devenit conjunc- re: se insald u.sor. [Aplicatiune meta-
tiune (cf. adins)1. foricii a verbului precedent: a pune seaua,
inshilh v. I. a coase cu impunsgturi attic& a acoperi calul, de unde notiunea
rare, a prinde cu ata pe unde are sti se de a acoperi, a ascundel
coase la urma : a insdila rochea; 2. a inselhciune f. 1. actiunea de a (se)
Impreuna: am insdilat buciifelele [SP. ; insela ; 2. mijloc Intrebuintat pentru a Insela.
3. fig. a Incepe a face. [V. saia]. inselhtor a. §1 m. care-insala.
inshlbäthcit (insalbaticit) a. feroce: inselhtorie f. Inselaciune, mai ales
chip insiilbatilcit PAm. la joc.
insaliva ii(un)e f. im pregnarea alimen- insemn n. insigniu: insemnele exte-
telor cu saliva. Hoare ale magistrafilor.
insalubritate f. caracterul celor in- insemnh v. 1. a face un semn: pe
salubre. pmul rein ii insemneazd D-zeu PANN ;
insalubru a. nesanatos. 2. a nota : a insemna in catalog; 3. a
inslimiirat a. cu samarul In spinare: avea cutare Inteles: vorba insemneazd
cu catdrii insdrndrafi POP. multe; 4. a se distinge: s'ainsemnat prin
insfinfitosi v. a (se) face sanatos. fapte mar*.
Insangera v. a stropi cu sange. insemnare f.1. actiunea de a Insemna;
insanitate f. 1. nebunie; 2. fapta sau 2. rezultatul ei: nota, observatiune, semni-
vorba de nebun. ficatiune.
insiircinh v. 1. a pune cuiva sarcina; insemnat a. 1. notat ; 2. ce are un
2. a da ordine; 3. a lua asupra-si. semn sau defect (chior, schiop, span), pri-
insiircinare f. fig. misiune. vit de popor ca o piaza rea sd te ferea-
insfircinat a. I. care a primit o sarcina ; scd D-zeu de omul insemnat ; 3. distins,
2. In special de femei: care a ramas grea. important: om insemnat, carte insem-
insfixAnat a. Incarcat cu o sarcina oa- natel,
recare: oarneni insaxemali cubudifelele insemnitate f. importai.
foisorului hp. [Lit. Incarcat ca un cal de inseninh a. a se face senin: cerul se
samar (v. saxana)]. insenind; fig. fafa-i se insenind. [Lat.
inscitunh v. a pune In scaun, a in- SERENARE[.
trona : dupd ce se inscdund Ise. insensibil a. 1. nesimtitor; 2. imper-
inschunare f. urcare pe tron: la in- ceptibil : rotirea pdmdntului e insensi-
scdunarea mi Vodd Cuza. bild pentru noi. U adv. pe nesimtite.
insceptrat a. ce tine sceptrul: in ma- insensibilitate f. nesimtire.
na-i insceptratd Err. insensibilizator a. Med. ceeace pro-
inscrie v. I. a scrie Intr'un registru, duce nesimtire: cloroformul e Un insen-
pe o lista ; 2. a pune o inscriptiune; 3. sibilizator.
Geom, a trage 0 figura In interiorul alteia. inseparabil a. nedespartit.

www.dacoromanica.ro
 ins "- 331 - Ins
inserh v. 1. a introduce: a insera o Insolubil a 1. ce nu se poate disolva :
clauzci; 2. a publica intr'un ziar. sare insolubild; 2. fig. ce nu se poate
Inserh v. a se face seara : a inserat rezolva : problernd insolubild.
si noi n'am ajuns Inca in sat. insolubilitate t, caracterul celor in-
Inserat n, timpul cand insereazi. II sohibile.
adv. pe inserate. insolvabil a care nu-si plateste da-
insertiune 1. I. actiunea de a insera; ft:nide,
2. ceeace s'a inserat. insolvabilitate f. starea celui insol-
Inset& v. a suferi de sete. vabil, neputima de a plati.
insetat a. 1. ais de seta: flämdnd si insomnie f. lipsfi de somn.
insetat; fig. camp insetat; 2. setos. Insomolthei v. Mold, a inflisura cu
insetosa v, a Inseta. [V. setos]. multe sdrente sci insomoltdcim motanul
inseuà V. a pune seaua un cal hate cu nista petece CR. [Dela un primitiv so-
'tni inseuafi POP. moltoc, de origina necunoscuta].
insifich v. Mold, a inhata insfeiciim insondabil a. 1. ce nu poate fi ex-
noi ce mai avem si ne discern CR. [V. plicat : mister insondabil.
ffaC insorit a. luminat de soare: dirnineafd
insidios a, care cauta 35 surprinza insoritei.
chestiune insidioasd. Insoti v. I. a intovarasi: l'am insofit
insigniu n. semn caracteristic al unei panel acasd; 2. a se asocia, a se aduna:
demnitati:insigniile Dornnilor erau cloud spune-rni cu cine te Insofesti; 3. a lua
tuiuri, Un steag mare cu semi-luna in de sotie: se insofi cu fata cea mica ISP.
vdrf si sabia sau hangerul. [V. sof st soafei.[.
insimbrh v. a (se) intovirasi: sd te insotire 1. 1, actiunea de a (se) insoti;
insimbrezi cu Patriarhul DOS. 2. unire, casatorie: a fost o insofire ce
insinuit v. 1. a introduce pe nesimtite trdia in iubire PANN ; 3. fig. insofirea
d cu dibacie; 2. a baga cu indemanare morfii cu asprul ger At..
In mintea cuiva, a face si se inteleaga pe InsMitor in. cel ce insoteste.
dedeparte: a insinua o doctrind, o pei- inspalimfintit v. 1. a baga spairni" ; 2.
rare; 3, a se introduce treptat. a patrunde a fi coprins de spaima. [V. spdimanta].
cu incetul: a se insinua in bunele sale insphimântlitor a. care Inspaimanta,
grafii. inspect& V. a cerceta, a controla cu
insinuant a. care are darul de a se autoritate sau In virtutea unei misiuni.
insinua. inspecti(un)e 1. 1. actiunea de a in-
insinuati(un)e 1. 1. actiunea de a (se) specta ; 2. functiunea inspectorului.
insinua; 2. modul de a face sa se trite- inspector m. cel ce inspecteaza si face
leaga ceva fara a-1 enunta In termeni raporturi autmitâtii superioare.
formali. inspectorat n. functiune de inspector.
insipid a. I. anost; 2. fig. searbid inspich v, a capata spice. [Lat. spicAnd.
carte insipidd. inspicat a. se zice de vitele al caror
insirh v. 1. a (se) pune In ir, a ali- par negru, murg sau porumb, e amestecat
nia; 2. a insira margele; 3. a insira la cu peri albi.
margaritare, a spune la povesti: insirdnd Inspinh v. a (se) intepa cu spini: ii
pe a stelei bldndd razil Ers.: 4. fig. a inspinei picioarele. [Lat. SPINARE[.
spune inteuna: a insira la minciuni. inspirit v. 1. a face sa intre aerul in
insir'-te-marghrite f. I. formula push' plamani; 2. fig. a face sa nasca o cuge-
in basme in capul unei povestiri firá afar- tare, tin sentiment: inspirafi copiilor iu-
sit ; 2. vorbire fara cap nici coada vor- birea muncii; 3. a da entuziasm; ye-
beste neispreivite la insircte-miirgarite derea oceanului ma inspird; 4. a primi
PANIC inspiratiuni.
insirul v. a pune In sir: umbld in- inspirat a. care a primit inspiratiune:
siruifi ISP. poet, pro fet inspirat.
insist& v. a stArui. inspirati(un)e f. I. intrarea aerului in
insistenth f. staruintii. plimani; 2. actiunea de a face sa nasca
insmialth v. a smalta (Nana.). o cugetare; 3. sentiment, cugetare ce in-
insolati(un)e- f. boala cauzata de un sufleteste pe poet, pe artist; 4. starea su-
scare prea arzator. fletului inspirat de divinitate: inspirafi-
insolent a 1. prea indraznet, obraznic ; unea pro feticei.
2. care se pune mai presus de ceilalti ai inspirator a. *f m. 1. care inspira ;
cauta sa-i umileasca : lux insolent. 2. Anat. care concura la inspiratiunc:
insolentil f. I. Indrazneala nerespec muschi inspiratori.
tuoasa; 2. vorba sau fapta insolenta. inspith v. a pune spite unei roti.

www.dacoromanica.ro
 Ins - 332 - Ins
Insplinat n. boala de splina (la vite). proprietati: instrainarea bunurilor Ste-
Inspre prep. arata directiunea In timp tului.
si in spatiu; inspre noapte veizu o casei instructi(un)e f. 1. actiunea de a in-
NEOR. Boierii plecau inspre munfi AL. strui : instructiunea copiilor; 2. Inviita
11si dinspre: bate vdntul dinspre munte. tura, cultura inteligentei : instructiunea
Inspulberat a. furtunos: pleca acasd poate fi: superioard (universitati i scoli
iute inspulberat ca an vant PANN. [V. speciale), secundard (hcee, gimnazii, se-
spulberal. minare, scoli comerciale si profesionale) si
inspumat a. 1. acoperit cu spuma : primarei; 3. cunostinte dobandite: are o
cal inspumat; 2, spumos: vin inspumat. instructiune solidd; 4. lectiuni sau po-
instalh v. 1. a pune In posesiunea unui yeti instructive: istoria e plinei de in-
loc, a unei functiuni; 2. a stabili inteun structiune; 5. ordine precize, informatiuni
loc : a instala o pompei. date: urmati acestor instructiuni ; 6. acte
instalatitunle f. 1. actiunea de a (se) oi formalitati necesare spre a judeca o ca-
instala ; 2. aranjament interior al unei case. uza : instructiunea unei afaceri crimi-
instant:A I. procedura, urmarire Ina- nate. V. judecator.
intea justitiei : tribunalut de prima in- instructiv a. care instruieste: lecture'
stantd, care judeca toate afacerile chile instructivd.
ce sunt mai presus de competenta jude- instructor m. 1. cel ce instruieste; 2.
catorului de pace. cel ce exerseaza pe tinerii soldati.
instantaneitate f. caracterul celor in- instrui v. 1. a da lectiuni, a inva la pe
stantanee. altul : instruifi tinerimea; 2. a instiintd,
instantaneu a. 1. care dureaza un mo- a informa: e instruit de ceeace se pc-
ment ; 2. care se produce subit moarte in- trece; 3. Jur, a culege probe, a interoga
stantanee. In. portret in contururi generale. pe cei preveniti, a pune o cauza In stare
Insthri v. a capata stare, a se inavuti. de a fi judecata ; 4. a dobandi instructiune.
Instelat a. I. acoperit cu Sele: cer in- instruit a. care a studiat, care are in-
stelat, noapte instelate ; 2. fig. toti inste- structiune,
tali pe frunte cu naindre cicatrice AL. instrument n. 1. unealta, masiaa de
instigh v. a impinge la ceva fau. executat o lucrare oarecare : instrument
instigatitunle f. imboldire. agricol, instrument de chirurgie; 2. in-
instigator m. cel ce impinge la ceva rau. strument de muzica ; 3. fig. persoana, In-
Intitiinta v. a face cunoscut, a da de cru ce serva a obtine un rezultat : am
sire, a anunta, a notifica. [V. stiinica fost instrumental voinfei sale.
intaiintare f. actiunea de a ln0iinta instrument& v. Jur. a face contracte,
rezultatul ei g aviz, notificare. procese-verbale l alte acte publice,
instinct n. 1. miscare naturala care instrumental a. 1. care serva de in-
Impinge a face ceva MrS reflexiune : nu- strument: cauzei instrumentald ; 2. care
mai instinctul dirijeazei animalele; 2. se executa cu instrumente : muzica in-
fig. aptitudine naturala, pornire irezistibila : strumentald.
a avea instinctul muzicei. instrumentatilunle f, modul cum e
instinctiv a. ce naste din instinct : nap- dispusa partea instrumentala a unei piese
care instinctive'. adv, prin instinct.
11 muzicale.
institui v. 1. a face ceva nou, a stabili : Mstrumentist m. cel ce canta dintr'un
a institui o serbare; 2. a stabili in func- instrument muzical.
tiune ; 3. a uumi mostenitor prin testament, Instrunh v. 1. a incorda : a instruna
instituire f, actiunea de a institui: in- arcul ; 2. a infrana latul ce-i va Instruna
stituirea unei magistraturi. pe lupi; 3. fig. instrundndu-qi mania OD.
institut n. 1, scoala : institut de bei- insubordonat a. si m, care are spi-
iefi; 2. pl. opera ce contine principiile drep- ritul revoltel.
tului roman : Institutele lui Justinian. insubordonatifunIe 1. nesupunere,
institutitunle f. 1. instituire; 2. lucru revolta.
instituit, asezamant: pioasci institutiune; insuficient a. care nu e destul : can-(
3. cash' de educatiune : institufiune de titate insuficientd.
surdo-muti. insuficientä 1. 1. caracterul celor in-
institutor m. 1. cel ce institue sau sta- suficiente ; 2. fig. incapacitate: a recu-
bileste; 2. cel ce preda instructiunea pri- noagte insuficienfa sa.
maul in scoalele urbane. insuflh v. a sufla In, a inspira.
Instrainh v. 1. a face strain, a departa insufleti v. 1. a da putere de vieata ;
dela sine: a instrdinat o parte din a- 2. a prinde putere; 3. a imbarbata.
vere; 2. a se expatria. insufletire f. 1. actiunea de a insufleti
Instrhinare f. Jur, transferarea unei II rezultatul ei : vieata; 2. fig. animatiune,

www.dacoromanica.ro
 Ins - 333 - Int
insufletit a. I. care are sufiet sau vieatA : sau ceva (fArA a ciuta): l'am intdlnit
fiinfe insuflefite; 2. fig. ImbarbAtat. ieri; 2. a se ajunge In cale ne-am in-
lnsufletitor a. care insufleteste. tdlnit pe teren.[Vechiu-rom, talni=ting.
insulá f. intindere de pAmAnt Incon- TAINT; sensul 3 dupit fr. rencontrerl.
jurat de toate pfirtile cu apA ; fig. insulci intalnire f. 1. impreunare a douA per-
de codri, insuld de nori AL. soane sau lucruri cari merg In sens in-
insular a. gi m. care locueste Inteo vers ; 2. clocnire a douA corpuri Inarmate ;
insulà. 3. Intrevedere.
insulth v. a oar/ cu fapta sau cu vorba, Intalnis n. intAlnire: bun intalniaul,
a ofensa pe fat& om bun! CR.
insult& f. 1. ofensare cu vorbe sau intälniturfi f. boalA bAbeascA, para-
fapte; 2. atac brusc. lizie Inteo parte a corpului: de a racit
insultat a. gi m, care a prinfit o insulti. la mijloc, e apucat din intdlniturd.
insult.fitor a. care insultà: vorbe in- [Lit. intAlnire (fatal& cu duhurile rele)].
sultàtoare. II m. cel ce insultà obisnuit, ?nth mpinh V. I. a merge Inaintea cuiva:
insumh v. 1. a face suma sau totalul ; leai sci-1 intdmpine; 2. a primi cu ono-
2. a Inrola. ruri : norodul Il intdmpind cu bucurie
insuportabil a. nesuferit. NEOR. ; 3. a preveni: acei boieri au in-
insurh v. 1. a se cAskori (vorbind de tdmpinat rcisbunarea sa On.; 4. fig. a
bArbati); 2. fig. a se Impreuna : gdndul face o obiectiune: la acestea el intdm-
tau se 'nsoard cu a mea minter' AL. pind urmcitoarele; 5. a da peste: a In-
ghirlanda ce se 'nsoarci cu silfele u- tdmpina piedici, greuteifi; 6. a suporta :
soare En. IT-at *UXORARE din UXOR, SOH. a intdmpina cheltueli. [Termen primitiv
insurh V. a pune cipute, a pingeli Incàl- militar : a ieai inaintea cuiva cu tdinpine,
lmintele. [Lat. *INSOLARE, din ROLA, ciputa]. a-I primi in sunetul instrumentelor].
insurat a. cAsAtorit. I n. instil-Aware. intampinare 1. I. actiunea de a In-
[V. insural. tAmpina ; 2. fig. obiectiune; 3. Intlimpi-
insuratel m. tAniir Insurat (mai ales narea Domnului, sArbItoare ce cade pe
la (Aran°. ziva de 2 Fevruarie.
hisuriitoare f. cAsAtorie (vorbind de intamplls v. a se petrece, a veni in
un fliiclu). cursul timpului: s'a intdmplat o neno-
insurectiune f. revoltA pe fatA In- rocire. [Lat. *TEMPLARE din TEMPLUM, formA
contra unei puteri stabilite. colateralA cu TEMPOS, limp].
insurgent m. revoltat, rebel. intfimplare f. ceeace se IntAmpli (In
insuri v, a deveni stir : insurise pe cap. bine sau In rAu).
insuruph v. a pune surupul. IntAmpliitor a. din IntAinplare.
insus pron. V. ins. intangibil a. ce nu poate fi pipAit.
lust* V. 1. a lua ceva pentru sine, a-si intiamith v. 1. a atata rifu: a Intdrilta
atribui sau aroga ; 2. a-si apropria : a-si poporul; 2. a se mania foarte. [Cf. lat.
insuai caUtdile cerute. vulg. INTERRITARE, din INTERRITUS, nespedat,
Insusire f. actiunea de all Insusi Indriznet].
rezultatul ei: atribut, calitate. intarch V. 1. a desvAta de MA : a
insusit a. I. particular, propriu: can- infdrca un miel, un copil ; 2. fig. a lipsi,
tap insuaite nafiei lui 13.1Lc.; 2. atribut: a priva de ceva ; s'o mai infarce cu pe-
buzduganul insuait slujbei de Armaa frecerile. [Metaforà luatA din graiul do-
mare OD. bAnesc: lit, a pune vitele in fare sore a
insuti v. a (se) face de o sutA de ori le despArti sA nu mai suga].
mai mare. Intfirchtoare f. (arc de vite: de pe
intabulament n. partea edificiului la infcircdtori am pierdut drumul CR,
peste care e asezat o coloanA sau un pi- intiari v. 1. a (se) face tare; 2. a for-
lastru: statue aaezate pe intabulamen- tifica : a intdri 0 cetate; 3. a confirms,
tele columnelor OD. a sanctiona : a intari o lege; 4. fig. a
intact a. 1. neatins: suma e mcd in- consolida : binecuvdntarea pdrinfilor
facia ; 2. fig. curat, nepAtat: reputafiune Intdreate casele jiilor.
intactd. inthrire f. actiunea de a (se) intiiri
inthietate f. primul rang, suprematie. si rezultatul ei: I. fortificatiune: 2. con-
Inthiu a. I. care precede pe ceilalti sub firmatiune; 3. fig. edificare (sufleteascA).
raportul timpului, locului, ordinii: intdia intaritor a. 1. care Intiireste; 2. fig.
zi a lunei; 2. cel mai bun In felul silu: care desfatA sufleteste.
Rafael e intdiul dintre pictori. [Lat. intfiriturii f. lucru IMAM, fortificatiune.
*ANTANEUS, din ANTE, Maintel. intfirth v. (poetic) a intArAta: cu gand
intfilni v. I. a gasi in drum pe cineva sd ne 'ntarte AL.

www.dacoromanica.ro
 Int - 334 - Int
intarzik v. 1. a ramanea inclArat: cea- inteligentfi f. 1. facultatea de a ?me-
sornicul intarzie; 2. a ramanea undeva lege lucrurile ; 2. Inlesnire, aptitudine de
prea tarziu: am intdrziat la teatru. [V. a intelege : s'a achitat cu inteligenfa;
tdrziu]. 3. cunostinta aprofundata : inteligenfa a-
iiitárzere f. zabava. facerilor ; 4. intelegere.
Integla v. Munt. Tr. a ascuti: seigefile inteligibil a. usor de inteles.
i- a integlat POP. intemeià v. 1. a mine temelia : 2. fig.
integlat a. aiculit: greerii incepurei a pune temeiu: pe ce te intemeiezi
infeglatul concert. Intemeiere 1. actiunea de a intemeia
integral a. I. pe d'antregul: plata si rezultatul ei: fundatiune.
integrald ; 2. calcul integral, care se urea Intemeietor rn, cel ce Intemeiaza,
dela ma:Amite infinit de mici la mfirimile intemnitil v. a arunca in temnita.
finite din cari deriva. U adv. In totali- intemperantà f, necumpatare.
tate. intemperie 1. turbare in atmosfera,
integrant a. care contribue la inte- in temperatura.
gritatea unui tot : brafele sunt pcIrti in- intempestiv a. care nu se face la Unit):
tegrante ale corpului. demers intempestiv.
integritate f. 1. starea unui lucru in- intendent m. insarcinat cu suprave-
treg l neatins: integritatea teritoriului ; gherea generala a and case mari,
2. fig. calitatea unei persoane integre. scoale ; intendent militar, alter In capul
integru a. ce nu se lasa a fi corupt unei intendente,
Indeed tor integru. intendenta f. directiunea, adminis-
intelect n. Filoz. inteligenta. trarea afacerilor ; intendenta militara, corp
intelectual a. I. relativ la intelect: insarcinat a purta grigt de trebnintele u-
adeveir intelectual; 2. spiritual, in opo- nei armate (sold& echipament, proviziuni,
zitiune cu material: sufletul e o sub- munitiuni).
stanfei intelectuald. intensitate f. grad de forta, de acti-
intelegator a. care intelege. vitate : intensitatea ceildurei.
Intelege v. 1. a coprinde cu rnintea : intens(iv) a. foarte mare, foarte tare:
am infelcs; 2. a se invoi laolalta: s'au sgomot, frig intensiv.
infeles sei tie insele; 3. a avea insemna- intenth v. a intrep.inde, a face : a in-
rea: cc se infologe prin acest cuvdnt? tenta un proces.
[La t, INTELLICiERE1. intentional a. facut cu intentiune : sens
intelegere f. 1. actiunea, puterea si intentional.
starea de a Intelege: infelegerea lucru- intenti(un)e f. 1. pornire sufleteasca
rilor; 2. fig. acord de sentimeate, unire de catre un scop, voint5 determinata : inten-
vederi : trdiesc in band infelegere; 3. le- fiunea lui e ca...; 2. proiect, rezolutiune:
gaturi secrete: a avea infelegere cu con- cunosc intenfiunile voastre.
spiratorii. inteph v. 1. a Impunge usor ; 2. a pune
Inteleni v. 1. a se face telina : peimdn- in teapa ; 3. a pisca la gust; 4. fig. a
tul nelucrat infeleneste; 2. fig. a amorti: atinge. [V. feapc1].
infelenireim de fricd ; 3. a se Inradacina : intepat a. fig. tantos : la vorbei, infe-
ura i dusmeinia se infelenesc N EOR. pata PANN.
intelepciune f. 1. calitatea celui inte- intepaitor a. care inteapi.
lept; 2. moderatiune, rezcrva ; 3. cunos- intepfitura f. efectul Inteparii (0 fig.).
tinta justa, naturala sau dobandita, a lu- infepeni v. 1. a (se) face teapan ; 2.
crurilor. [Lat. INTELLECTIONEM]. a intige.
Intelept a. 1. care vorbeste sau lucreaza intercalà a. 1. a aclioga o zi lui Fe-
cu minte; 2. rezervat in purtare, in apu- vruarie In anii bisecti; 2. a pune printr--
caturi; 3. inspirat de Intelepciune: o re- altele, a addoga duph aceea.
flect-tune infeleaptd. H m. cel ce e Inte- intercalar a, adaogat: zi intercalard.
lept : moartea nu surprinde pe infelept ; intercede v. a interveni In favoarea
eel gapte intelepti, nume dat ia 7 filozofi cuiva.
greci din secolul VI a. Cr. (Thales din intercepth V. 1. a lua prin surprin-
Vlilet, Solon, Bias, etc.). [Lat. INTELLECTUS]. dere: a intercepta o scrisoare ; 2. a opri
Intelepti v. a (se) face intelept, a se in treack: a intercepta lumina.
cuminti. interdictiune 1. 1. actiunea de a in-
Inteles n. noima, sens: cuvinte pline terzice : interdictiunea unui comerf; 2.
de infeles EN. suspendarea functiunilor : interdictiunea
inteligent a. I. care intelege iute unui notar; 3. luarea cuiva libera dispo-
si
bine: servitor intcligent; 2. care denota zitiune a averii sale : cerere de interdic-
inteligenta : privire inteligentd. tiune; 4. privatiune interdicfiunea drop-

www.dacoromanica.ro
 bit - 335 - Int
turilor cetatenesti (celui ce a fost con- intermitenth I. caracterul celor in-
damnat la o pedeaps5 infamanta). termitente.
interes n. 1. ceeace import5 cuiva, cm intern a. 1. care e interior: leziune
procure un folos : fiecare cautd intere- internd; 2. scolar care e cu locuinta in
sul sem; 2. sentiment egoist, pofta de scoala ; 3. student In medicine' care locu-
castig: e condus de interes; 3. senti- ieste In spital. I n. pl. afacerile interioare
ment de simpatie: copil demn de inieres ; ale unei tari: Ministru de interne.
4. atentiune inspirata de curiozitate: lec- internh v. a oLliga sa stea intr'un loc
turd plind de interes; 5. dobancla ba- anumit: a interna pe prizonieri.
neascit; 6. parte de beneficiu dintr'o ope- internat n. I. swain' ce piimeste in-
ratiune comerciale sau industriala. terni; 2. functiunea internilor in spitale.
interesh v. 1. a face se participe la international a. ce se face intre na-
beneficii: a interesa pe cineva intr'o 'in- tiuni: drept international. U internatio-
treprindere; 2. a avea important5 : a nail f. asociatiune socialista revolutionara
ceastd afacere vet intereseazd; 3. a fixa fundat5 la Londra In 1881, cu tendente
atentiunea, a captive spiritul: discursul anarhice.
intereseazet auditoriul; 4. a inspire inte- interogh v. Jur. a adresa cuiva una
res, bunavointa : acest orfan mei intere- sau mai multe intrebari.
interogati(un)e f. Intrebare pusa.
seazd ; 5. a lua parte sau folos intr 'o a facere,
interesant a. care intereseazi : carte interogativ a. ce aratii o intrebare :
interesantei. semn interogativ.
interesat a. 1. care tine prea mult interogatoriu n. 1. totalitatea chestiu-
la foloase materiale; 2. care are interes': nilor judecatorului si a raspunsurilor acu-
interesat intr'o afacere. zatrilui; 2. proces-verbal ce le contine.
interezat a. Impoverat. [Cf. slay. TARO, interpela v. a soma de a rdspunde,
povare]. V. imberezat. de a se explica asupra unui fapt.
interferenth f. Fiz. scaderea luminei interpelare f. V. interpelati(un)e.
prin incrucisarea razefor luminoase, interpelati(un)e f. cereri de explica-
interfolia v. a insera foi albe Intre tiuni adresate in parlament unui ministru
foile tiparite ale unei carti. de un deputat sau senator:
interim n. timpul cat titularul unei interpelator m. cel ce interpeleazi.
functiuni e Inlocuit, provizoriu, cu un al- interpolh v. a insera vorbe sau fraze
tul ; ad-interim, provizoriu, pane' la in- intr'un text.
toarcerea titularulul sau pana la numi- interpolati(un)e f. 1. actiunea de a
rea-i definitive' : ministru ad-interim. interpola; 2. pasaj interpolat : interpola-
interimar a. care functioneaza ad- tiunile furd nutneroase inaintea des-
interim. coperirii tiparului.
interimat a. functiuni interimare. interpolator m, cel ce interpoleaza.
interior a. 1. care e Inhuntru: curte interpret m. 1. talmaciu, cel ce tra-
interioare i; 2. fig. care e in suflet : bu- duce sau explica Inteo limba ce s'a spus
curie interioard. adv. pe dinauntru. Intealta: nu se pot intelege feirei inter-
II

II n. partea dinauntru: interiorul unei pret; 2. cel ce limpezeste sensul unui text,
biserici. al unei legi; 3. cel insarcinat a face cu-
interjecti(un)e f. vorba ce exprima noscut intentiunile altuia: fi interpretul
miscari subite ale sufletului (bucurie, du- meu pe Saida
rere, frica); ah 1 vai! interpreth v. 1. a traduce dintr'o limba
interliniar a. serfs intre Iinii tradu- intealta (ca mijloc de Intelegere perso-
care interliniard. nail); 2. a limped un text oarecare; 3.
interlinie f. Tip. albitura ce se pune fig. a da un sens adevarat sau fals: in-
!titre randuri. terpretezi reiu cuvintele mele.
interlocutor m. cel ce convorbeste interpretati(un)e 1. 1. actiunea de a
cu altul. interpreta; 2. explicatiune data.
intermediar a.l. care s'af15 intre dotal : interpune v. 1. a (se) pane !titre; 2.
spatiu intermediar ; 2. care se interpune, fig. a face sit intervie: a interpune au-
mijlocitor : persoand intermediard. toritatea sa; 3. fig. a interveni ca mij-
intermediu n. petrecere (balet, cor, locitor.
etc.) !titre actele unei piese de teatru [it. interpunc(1(un)e f. punerea semne-
intermezzo]. lor de repaos intre cuvinte sau propozi-
interminabil a. care nu se mai ter- tiuni.
mini', de o durate excesiva. interregn n. interval de timp dela
intermitent a. care inceteaza. si re- moartea unui monarh Oa la intronarea
Incepe la intervale: friguri intermitente. altuia.

www.dacoromanica.ro
 int - 336 - int
intersecti(un)e f. punctul unde li- intinh v. I. a umplea cu tini sau no-
niile sau suprafetele se Intretaie. roiu; 2. fig, a pangari: fdradelege care
interstitiu n. mic interval de timp, intind sabia romdneasca Bk.c.
mic spatiu gol. Intinat a. Mold. putin sprijinit, gata
Intertiu m. berbece dela trei ani in sit cazi: o leasa de nuiele numai infi-
jos. [Originii necunoscura]. natd Ce. [Origina necunoscuti].
interval n. 1. distant& dela un loc, lntinde v. (activ) 1. a da mai multi
dela un limp la altul; 2. Muz. distanta suprafata sau volum; 2. a lungi: a in-
Intre doua tonuri. tinde mdna, braful; fig. nu intinde
interveni V. I. a intra si lua parte la vorba AL.; 3. a Incorda: a Intinde ar-
o afacere; 2. a lucre ca mijlocitor. cul; 4. a pune de-a lungul, sau de-a latul:
interventi(un)e f. actiunea de a in- a intinde o masa, rufe; 5. a mart a
terveni. spori: Negru-Voda Is/ intinse ship&
interverti v. a schimba, a rasturna nirea peste Tara Romaneasca BXLc.:
dinea. 6. a porni direct: Sinan 0 infinse cu
interview n. (cit. interviu), Intreve- grabd spre Bucuresti BArc II (reciproc)
dere cu un ziarist. I. a se culca de-a lungul: cat fi-e pa-
interview a v. a avea o intrevedere cu tura, atdt te intinde; 2. fig. a covirsi
cineva spre a-i cere opiniunea, misura, a-si lua prea multe libertiti : se
interzice v. I. a opri cu tot dinadin- cam intinde. [Lat. INTENDERE].
sub: a interzice intrarea; 2. a suspenda intindere f. I. proprietatea corpurilor
din functiune: a interzice pe un preot ; de a ocupa o portiune limitati in spatiu;
3. a lua cuiva administrarea aveni sale: 2. dimensiunea unui lucru In lungime,
a interzice pe un nebun; 4. a turbura, largime l adancime; 3. suprafata: marl
a face sa-si piarzi cumpatul: rdspunsul intinderi de parmint; 4. durati: Intin-
meu l'a interzis. derea viefii umane e scurta; 5. desvol-
interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel tare: discurs de o mare intindere; 6.
lovit de interdictiune: interzisul e asi- fig. importanti mare: intinderea unui
milat in toate privinfele minorului. dezastru; 7. extensiune intelectuali: spi-
intesat a. plin, Indesat. [Origina ne- rit de o mare Intindere.
cunoscuta]. Intineri v. a (se) face Mar. [Lat.
Intestat a. Incipatanat: daca ii va- TENERESCEREJ.
zurd atdt de infestat hp. [ V. feasta]. Intinge v. a baga, a muia Inteun 11-
intestin a. care e sau se petrece in in- chid (atria, yin, cerneala, sos). [Lat. urns-
terior: lupte intestine. II n. mat lung cam OERE].
de 8 ori cat corpul si in care patrund intins a. care ocupi o mare Intindere:
alimentele dupi iesirea lor din stomac ; ses intins. adv. 1. culcat de-a lungul:
II

intestinul subfire i cel gros. il Masa intins PAM 2. drept Inainte:

intestinal a, ce tine de intestine: ca- o Mud intins la Bucuresti. II n. Intin-
nal intestinal. dere: s'a dus zapada alba de pe 'tztin-
inteti v. 1. a Impunge, a da zor: in- sul /aril AL.
te/indu-1 i incingandu-1 dorul de pd- intinsoare f. 1. dilatare nervoasi a
corpului: lesin amestecat cu intinsori
rinfi ISP. ; 2. fig, a excite; flu te 'tztefi
'n asprime, cdnd pofi sä dai iertare CR. ; 2. crucea de Intins: ciobotarii cu
AL.; 3. fig a se Intari: propaganda se intinsorile POP.
intefi. [Origini necunoscutal. intinzfitor n. battil rasboiului cu care
intim a. 1. care e cel mai diniuntru, se strange pe sulul dinainte panza tesutii.
cel mai esential: natura intima a unui intipfiri v. 1. a face cu tiparul o urmi
lucru; 2. care e In fundul sufletului: con- pe ceva; 2. fig. a grave.
vingere intim a; 3. care se petrece In in- Intipfirire f. impresiune.
teriorul unei case, al unei familii : con- intiri v. Mold, a alunga cu de-a sila:
versofiune intim a; 4. pentru care avem sa Intireasca h -EOR. [RI TIERATI,
o vie afectiune: runic intim. a goni].
intimh v. 1. a declare cu autoritate: intitulh v. a da un titlu.
a intinuz un ordin; 2. a cita Inaintea Intoarce v. (activ) 1. a face unele mis
unei Curti de apel. cArl lnapoi sau deoparte: a intoarce Ca-
intimat a, fur. cbemat In judecati, pu1; 2. a pune pe partea opusi, a schimba
Inaintea unei Curti de apel. directiunea: a intoarce pagina; 3. a In-
intimidh v. 1. a biga frici In cineva; drepta: a Intors arrna asuprd-i; 4. a
2. a se speria. Inapoia, a restitui: i-am intors banii;
intimitate 1. 1. caracterul celor in- 5. a aduce Indarat, a face si revie: de
time; 2. relatiunl intime, amicie foarte vie. ce nut intorci din ca/e? 6. jig. a face

www.dacoromanica.ro
 Int - a37 - int
aI.pIschimbe pArerea: nu l'a putut in- int.-Ana v. V. intremir.
foarce din hotdrirea lui; 7. a converti: intransigent a. 0 m. care nu face
i-a intors la credintd; 8. (absolut) a nici o concesiune.
schimba invoeala: acunt o intorci...; 9. intransitiv a. Gram. se zice de ver-
a Intoarce testiculele vitelor spre a le face bele care nu pot avea pasiv.
incapabile de reproducere. II (reciproc) 1. intrare f. 1. actiunea de a intra : in-
a vent aced, s'a intors; 2. a se adresa trare in functiune; 2. Intrarea in bise-
cu rugamintea: .se intoarse celtre el; 3. rici (a Maicfi Domnului), sArbatoare ce
a recastiga ce pierduse: a-si intoarce cade la 21 Noemvrie ; 3. locul pe unde
banii; 4. a-ai lua inapoi: eu imi intorc se intrii: poarta intrdrii; 4. dreptul de
vorba PANN. [Lat. INTORQUERE]. a intra undeva : are intrare liberd la
Intoarcere f. lucrarea de a intoarce teatru.
rezultatul ei: revenire, restituire. intrariph v. a Inaripa.
intocmal adv. V. tocmai. intrarmh v. a tnarma.
Intocmi v. a dispune, a organiza: re- intraurban a. ce se aflA In interiorul
tragerea se intocrneste in figura unui orasului (CAR.).
colt BALc. [V, tocmi]. intre prep. 1. in mijlocul : infre nori;
intocmire f. dispozitiune, institutiune, 2. indica un interval cc separA: intre azi
organizatiune. pi mdine, intre Bucuresti si Iasi; 3.
intolerabil a. ce nu se poate tolera, In: intr'adins. [Lat. INTRA].
intolerant a. care nu e tolerant. intrebh v. a cerceta, a pune IntrebAri.
intoleranth f. lips5 de toleiantfi. [Lat. INTERROCIARR].
intoll v. a (se) Imbrica s6 se mai Intrebare f. chestiune, interogatiune.
infoleascd i ei hi; [V. toll. IntrebAtor a. interogativ.
intonh v, 1. a pune tonul, a accen- intrebuinth v. 1. a face uz, a se servi
tuft: 2. a incepe un cintec. de; 2. a da de lucru: fabrica intrebuin-
intonati(unt)e f. 1. mod de a intone; teeth multi oameni. [V. trebuintd].
2. tonul vocii; a varia intonatiunile intrebuintare f. 1. uz ce se face de
vorbind. ceva; 2. destinatiunea unui lucru.
intorchtor ii. intinzAtor. intrece v. 1. a trece inaintea altora,
intorchturi f. Buc. IntAia vizità a a-i invinge: 2. a rivaliza, a concura; 3.
noilor cfisitoriti la socrii mirelui, fig. a trece peste marginile permise, a
intors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: deveni insolent: te cam intreci.
firea cea intoarsd Ea.; 3. incapabil de intrecere f. fig. rivalitate: a se lua
reproducere berbece intors. n. 1. In-
It la intrecere.
toarcere: la intors acasd AL.; 2. actiu- lotreciocni v. 1. a (se) ciocni unul
nea de a Intoarce testiculele la vite. cu altul ; 2. fig, a se contrazice.
intorshturi f. mod de a dispune vor- intrecut a. si adv. mai mult decAt
bele sau cugetirile. trebue: lemne sunt de ajuns si de in-
intorsurfi f. pimint lucrat de cu trecut in pddure CR. ; pe intrecute,
towline. care pe care: se luard la goanci pe in-
intortochih v. 1. a suet, a InvArti; 2. trecute.
fig. a exprima inteun mod confuz. We- /ntredeschide v. a deschide pe ju-
chiu-roni. intort, sucit (v. tort)]. mAtate: a intredeschide usa.
Into(r)tonat a. Impodobit cu prea lntreg a. 1. cirui nimic nu-i lipseste:
multe gAteli. [Dintr'un primitiv Orton, o zi intreagd; numiir intreg, In opozi-
paralel cu zorzonl. tiune cu fractiunea; 2. fig. sAnitos (la
intovirfili v. 1. a Insoti; 2. a se aso- cap sau la minte): om intreg. [Lat. MTH,
cia. [V. tovards]. GRUM]. II n. totalitate.
intoxicatitunk f. Med. introducerea intregi v. a face Intreg, a complete.
unei Or:WI In organism. intregime f. stare Intreagn.
intrh v. 1. a pAsi din afar-A Iniuntru: intreit a. de trei ori mai mare.
a infra in casc 1; 2. a fi admis: a infra Intremh v. 1. a reveni la sinátate :
in Academie; 3. a incepe a face ceva: cu incetul se intrerna; 2. a recápilta:
a infra in serviciu; fig. a infra in bdtrdnul gura 'si intremeazd Rusa; 3.
vorbd; 4. a fi la Inceput: a intrat in a restabili: .96'0 intremeze ostirea din
treizeci de ani; 5. a patrunde: a intra spaimd &Lc. [Metafori luati din tehnica
in cap, in voia cuiva; 6. a se Ingusta tesutului (v. tramci): a Intinde panza
stofa a intrat la spcilat. [Lat. INTRARE]. sPre a o tese, In opozi[iune cu destrdma].
intract n. interval intre douA acte, la Intremare f. Insinitoaire, reconvales-
o piesi de teatru (=--- fr. entr'acte). cent8.
Intraductibil a. ce nu se poate traduce. intrepid a. 1. care nu se teme de
L. $iineanu.-Dict. Universal. 22

www.dacoromanica.ro
 Int - 338 - tnt
nimic; 2. care nu se cla inapoi dinaintea intristare f. suferintA morala catuata
greutatilor. de ceva supArator. [V. trisa
intrepiditate f. calitatea celni intrepid. intristfitor a. care IntristeazA,
intrepozit n. 1. locul unde se pun introduce v. 1. a baga undeva; 2. a
marfuri in depozit; 2. pravalie unde se stabili: a introduce un obiceiu; 3. a pa-
valid marfuri (tutun, spirtoase) monopo- trunde, a se adopta.
lizate de Stat (dupa fr. entrep6t). introducti(un)e f. 1. actiunea de a
intreprinde v. 1. a lua hotarirea de introduce: 2. discurs preliminar In frun-
a face un lucru si a Incepe puie In tea unei carp ; 3. ceeace serva de pregatire
lucrare: a intreprinde o mare cella- la o stunts& la tin studiu: geografia e o
tonic; 2. a se Insarcina de a face ceva introductiune a istoriei.
cu anumite conditiuni: a intreprins fur- introductiv a. care serva de intro-
nitura proviziunilor. ductiune,
intreprindere f. 1. plan format ce introductor m. cel ce introduce.
se pune In executiune: 2. facerea unei introieni v. a acoperi cu troiene de
lucrari, furnisare In anumite conditiuni: zapadi.
intreprinderea unei clddiri. introlocit v. a se strange intr'un loc:
intreprinzátor a. care are curajul se introlocard toil cu totul hp. [For-
de a Intreprinde, de a face ceva. II m. cel matiune moderna din intru l boa
ce Intreprinde cu ghiotura anumite lu- introlocare f. Intrunire: la Jo-
crari sau furnituri marl. cdrile fdrtatilor fi suratelor ISP.
intrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. intronh v. 1. a pune pe tron; 2. a se
a Mitt vorba ; 3. a se opri la mijloc. urca pe tron.
intrerupere f. 1. actiunea de a in- intru prep. In (cu o nuanta emfatica):
trerupe; 2. Incetarea unei lucrari. intru Mate. [Lat. INTRo].
intrerupt a. 1. suspendat; 2. fig. fAra Intruchipii v. Mold. a Impreunh, a
ir sau continuitate. alcatui cam cu anevoie. [Fuziune din chip
intrefiiiit v. 1. a taia in diferite lo- intrupcd.
curt : 2. fig. a intrerupe adesea: vorbele-i intruni v. 1. a uni Inteuna; 2. a se
pe buze mor 'ntretdiate BoL. strange la un loc.
intretese v. a tese printre alte lucruri. intrunire f. actiunea de a (se) Intruni
intretine V. I. a tinea In buna stare: ai rezultatul ei: adunare, reuniune.
a intrefine o cladire; 2. a pastra In a- intrupit v. 1. a forma un singur trup, a
ceeas stare, a face sa dureze: a intre- incorpora ; 2. a lua corp; 3. se zice In
fine pace; 3. a da cele necesare pentru special de Cuvantul lui Dumnezeu care
mancare, Imbriicaminte: a intrefine o s'a facut om.
familie grea; 4. a convorbi cu cineva: intrupare f. 1. incorporatiune; 2. fig.
l'am intrefinut despre afacerea noas- Inchiegare: o dulce 'ntrupare de omiit
tra. Err. ; 3. In teologie: incarnatiune.
intretinere f. 1. ceeace e necesar intuiti(tan)e 1. 1. Filaz. cunoasterea di-
pentru trebuintele vietii; 2. grija de a tinea recta a adevarului fad intervenirea rati-
In bunA stare. onamentului; 2. facultatea de a intelege
intrevedea v. 1. a vedea imperfect iute, de a ghici.
sau in treacAt; 2. a prevedea confuz: 3. intuitiv a. care se percepe imediat:
a vedea un moment. Invatdmant intuitiv.
intrevedere f. Intalnire convenitA intre intuneck v. 1. a (se) face intunerec;
douà sau mai multe persoane fr. en- 2. a se face seara, noapte ; 3. fig. a se
trevue): turbura ; s'a httunecat la fata. Untuneca
Intrevorbire f. convorbire. e probabil contras din intunerecal.
intriga V. 1. a face intrigi; 2. a In- intunecat a. 1. acoperit cu Intuneric;
curca, a ingrija (173./: aceasta scrisoare 2. fig. sombru, II m. necuratul.
ma intrigheaza. intunecime f. 1. Intuneric adanc; 2.
intriga f. 1. uneltiri ascunse pentru a Intunecarea soarelui sau a lunei, eclipsA:
face sä reuseasca sau sA cazA o afacere; 3. fig. lipsA de civilizatiune, barbarie: iti
2. incidente cari formeaza nodul unei piese place peste fara min.= intuneci-
de teatru. me AL.
intrigant m. eel ce face intrigi. intunecos a. plin de Intuneric.
intrinsec a. 1. care e interior, esential: intuneric n. 1. lipsa de lumina; fig. In-
calitati intrinsece; 2. real : valoare in- tunericul barbariet, [Lat. TENEBRICUM] ; 2.
trinsecd. (vechiu) multime nenumarata: intuneric
intristit v. a (se) face trist, a cauza de oameni Nicutca.
suparare. inturnal v. a Intoarce din cale: 8a md

www.dacoromanica.ro
 int - 339 - Inv
intorn cu vara. [Vechiu-rorn. turna = invairtejire f. Intoarcere pri-pita : mai-
lat. medieval TORNARE, a se inn:ma]. ne sd fad porunca de invartejire Nea-
inturnare f. 1. Intoarcere din cale; gului OD.
2. fig. revenire: inturnarea primdverii inviirti v. 1. a (se) intoarce imprejur:
NEOR. [V. inhume]. a invarti un baston; 2. fig. a manui,
inundia v. 1. a acoperi cu apa: relul a conduce: a invarti un capital; 3. a
inundd livezile; 2. fig. a muia mult: la- se roti: pdmantul se invarte#e impre-
cranile inundd fata-i; 3. a inunda in jurul soarelui; 4. a se ameti: mi se in-
massa: popoarele barbare inundard fd- varte*te capul. [Lat. vERTERE].
rile romane in tot timpul evului-mediu. Invârtitã f. placinta de aluat (cu foile
inundati(un)e f. 1. revarsarea apelor intoarse): pufintel bulgur cu invdrtita AL
unui fluviu, lac, etc.; 2. fig. mare mul- invfirtitoare f. manivela de Invartit.
time sau cantitate ce cla navalfi. Inviirtitor a. care (se) invarteste.
inutil a. nefolositor. invArtiturii f. 1. rezultatul invartirii;
inutilitate f. 1. caracterul celor inu- 2. ocol.
tile; 2. pl. lucruri, vorbe nefolositoare. invartol& V. a se face vartos.
invad& v. 1. a ocupa cu forta: a in- inväscut a. 1. Imbracat: un D-zeu
vada o fard; 2. a se raspandi pe ba- nou nascut, cu flori de din invdscut
lariile invadard cdmpia. POP. piciorul invdscut intr'un calfun
invfilfituci v. a rostogoli cu valatucul, rosu OD. ; 2. fig. acoperit: en vreau sd
a face val, a infasura. fiu prin mine 'n raze 'nvascutd AL.
invalid m. 1. neputincios care nu mai [Vechiu-rom. a inveaqte = lat. INVEST= :
poate munci; 2. fig. se zice de un act forma invdscut e analogicd.
care nu e conform legit. 11rn. soldat invat n. 1. obiceiu, deprindere (mai
care nu mai poate servi din cauza infir- ales rea): invdful are j desvdt ; 2. In-
mitatilor sale. vatatura : sd le fie de inviif OD. [Istro-
invalid& v. a declara nul : a invalida roman vat = lat. VITIUM ; sensul s'a ge-
o alegere, un contract sau testament. neralizat. in deprindere (rea sau buna)j.
invahniiwala 1. mare confuziune. inv&tia v. 1. a se deprinde (in genere
lnvfilnafiai v. a se incurca Tau: tofi se cu ceva rau); 2. a sfdtui, a indemna pe
rdstoarnd qi se invalinciqesc Bor. fig. .se cineva: rau ai foe invdfat; 3. a do-
invalmafia in vorbil NEOR. [V. valme4 bandi cunostinte: a invdfa latine.ste;
invähnii,it a. foarte confuz: mintea 4. a da invatatura, a instrui: invafa-1 gra-
'mi arde 'nvdlmet*itd. matica. [Lat. *1NVITIARE din VITIUM, apnea-
invälui v, 1. a /nye li; 2. fig. a jigni, tura rea].
a face neajunsuri. [V. val (de panza, de Inviitheel m. 1. scolar; 2. ucenic.
mare)]. inviitamant n. 1. arta sau modul de
invAluit a. fig. necajit, turmentat. a Invi (a , instructiune : invdfdithintul poa-
invälurat a. agitat (de valuri). te fi literar, clasic, tehnic, stiinfific,
invalpfiiat a. Inflacarat: invapaiati de agricol, militar i religios; 2. lucru In-
aceste cuvinte like. [V. vapaie]. vatat, povata; 3. cariera de profesor: a
invitpliere 1. 1. vapaie intensiva : rds- intrat in inveigimant.
p6ndind invdpdieri AL.; 2. fig. ardoare: inviitat a. 1. deprins (mai ales rim);
cit 'nvdpdiere eu le descriu pe toate At.. 2. instruit: un copil invdfat; 3. erudit:
invar& v. a se face vara. am inva fat. II m. om Invatat.
invariabil a. ce nu se schimbi. invaitator rn. 1. cel ce Invata, ma-
invariabilitate f. starea celui inva- estru; 2. In special, cel ce precla instruc-
riabil. tiunea primara in scoalele rurale.
invarst& v. 1. a Infiora I varga: a invatalturit f. rezultatul instruiril : I.
invdrsta marame; 2. a legs In manunchi: instructiune: a da copiii la inflates-
ai flori culegea, cunune invarsta POP. turd; 2. stiinta de carte, eruditiune; 3.
[V. vdrstd]. doctrina, disciplina; 4. sfat, povatd: in-
invArstat a. vargat: marame inv6r- vdfa turi pdrintefti.
state de borangic; fig. dealul invdrstat invaziune f. navalire facuta cu scop
de lanuri. de a prada sau uzurpa; 2. fig. invaziu-
inviarteculy n. ceeace se Invarteste. V. nea unei boale.
inelus. invechi v. 1. a se face vechiu, a se
Inviirteji V. 1. a se misca In vartej: uza; 2. a iesi din uz.
invartejindu-se la vale, smeoaica se invecin& v. a fi vecin, a locui in ye-
lizsd ca o furtund LP. ; 2. a se intoarce cinatate.
grabnic : Mihaiu numai deceit se in- invecinat a, vecin, din apropiere,
vdrieji inddrat cu toate oftile BXLc. invecinici v. a eterniza blandefe in-
:

www.dacoromanica.ro
 inv - 390 - mv
vecinicitii de penelul lui Rafael MGR. investmfinth V. a _pima vestminte, a
[V. vecinia irnbrica.
invectivii f. expresiune injurloasà. invih v. I. a da vieatd; 2. a se scuia
invederh v. a pune In vedere, a de- din morti : Hristos a inviat. [Lat. a.; vivERs].
monstra pAnd la evidentd. invidih V. a pizmui.
invederat a. ce se poate vedea cu invidie f. pizmd.
ochii; 2. ce se poate intelege cu mintea. invidios a. pizmas.
inveli v, 1. a pune sau Intinde dea- inviere f. 1. actiunea de a invia
supra sau pe margini: a inveli casa, pa- rezultatul ei: antand unimn de inviere
tul, focul; 2. a infdsura. [V. veil: lit, a c.; Invierea Domnului, sArbdtoarea
acoperl cu un vall. slujba ficutd In noaptea Pastelor.
invelis n. tot ce servd a WITH: inve- inviersunh V. a se infuria tare.
14u1 florilor, carfilor. inviersunare f. furie inddratnicii. [Ve-
invelitoare f. 1. acoperisul casei; 2. chiu-rom. viersun, poate fortd, luptfi (sen-
yelintii, !dicer, scoartd ;3. capac: nu-i sul e obscur la Dosofteiu) = ung. ysastsur,
venea urda la invelitoare POP. lupta
inveninh v. 1. a da yenin; 2. a lua invierqunat a. foarte iritat, neimpd-
venin. [Lat. vEN/DIARal. cat: dusman inviersunat.
inventh v. 1. a afla cel dintAiu, a des- invietor v. 1. care Inviazd: apa in-
coperi : a inventa o masina; 2. fig. a vietoare; 2. fig. care cld vieatd: in acea
plAsrnui: a inventa calomnii. ciocnire invietoare OD,
inventar n. I. descriere amaruntita a inviforat a. furtunos : ca un mint in-
averii sau a titlurilor unei persoane i In viforat Intr'un lan de grau uscat POP.
genere a tuturor obiectelor aflitoare intr'o 2. fig. infruntau reistristea inviforatd
casd; 2. evaluare scrisd a márfurilor si a AL. [V. vifor].
valorilor unui comerciant. V. beneficiu, invincibil a. 1. nelnvins; 2. fig. Ina-
inventator m. cel ce inventeazd. tacabil: argument invincibil.
inventi(un)e f. 1. facultatea de a in- invineti v. a (se) face vAnfit.
yenta ; 2. lucru inventat ; 3. fig. pldsmuire; invingator a. si m. care Invinge.
4. partea retoricei ce se ocupd cu cerce- invinge v. a covArsi cu putere (fizia
tarea i alegerea probelor discursului. sau morali): I. a repurta o victorie : a
inventiv a. 1. care are geniul inven- invinge pe dusman; 2. a rfimAnea dea-
tiunilor ; 2. abil a imagina : spirit inventiv. supra, a intrece; 3. a domina : a-si in-
inventorih v. a face un inventar. vinge mania, pasiunile. [Lat. vINCERE].
invergelat a. prevAzut cu vergele: invingere f. actiunea de a Invinge si
usd cu UMW invergelate. rezultatul ei: victorie, InfrAngere.
inverigh v. a lega in verlge de fier: invinoviiti v. a (se) face vinovat.
a inveriga o roata. invinoviitire f, acuzatiune, inculpare.
inyers a. care e in sens opus altuia. invinui v. a arunca vind asupra cuiva.
II n. contrarul. inviolabil a. 1. ce nu trebuie violat:
inversiune f. schimbarea ordinii na- juramant inviolabil; 2. care nu poate
turale a cuvintelor In frazd. fi arestat nici dat in judecatd: ambasa-
inverzi v. a se face verde, a se im- dorii sunt inviolabili.
brica in verde, a creste iarba. [Lat. 1/11W inviolabilitate f, caracterul celui in-
DESCERE]. violabil.
inveseli v. a (se) face vesel. inviorh v. a (se) insufleti, a cdpâta
inveselitor a. care Inveseleste. vieatd: obrajii i se inviorard. [Dela un
inverniinth V. a Imbrdca : privitori, primitiv viura =-- lat. *VIVULARE, tras din
bine invesmeintali Fs- [V. investmanta]. VIVERE (v. invia)]..
investi v. 1. a pune in posesiunea u- inviorfitor a. care tea vieata.
nui titlu, a unei dernnititir 2. a impre. inviosh v, a da vieatd, a relnsufieti,
aura din toate pirtile cu armata. [Dela un primitiv vios (v. WO].
investigati(un)e f. cercetare minuI- invith V. 1. a pofti, a ruga sd vie, sd
oasA i stiruitoare, asiste la : a invita la masa ; 2. a Indemna
investigator a. si rn, care face in- usor la ceva: va invit a tdcea.
vestigatiuni, care scruteaza. invitat m. cel ce a primit o invitatiune.
investiturà f. 1. act prin care se in- invitati(un)e f, actiunea de a invita.
vestia pe cineva cu o demnitate eclezi- invizibil a. I. ce scapd vederii prin
asticd, cu tin feud; 2. punere In posesiune michnea sau depArtarea sa ; 2. fig. care
oficiald a unei tari: investitura la Con- nu s'aratii : s'a facut invizibil..
stantinopole a lui Cuza-Vodd (1861), invoch v. 1. a chema in ajutor; 2. fig.
a lui Carol (1866). a cita In favoarea sa: a invoca legea.

www.dacoromanica.ro
 Inv 341 ipa
invocati(un)e f. 1. actiunea de a in- Mateitt Voevod .si Damn a totztd Tara
voca; 2.1a poeti : rugficiune adresatAMuzei. Ungro-Vlahiei. [Acest nume ar veni dela
invoealfi f. 1. Intelegere prealabilA, Joan I sau Ioanitiu, primul irnparat al
pact; 2. contract, conventiune: invoieli Ungro-Vlahilorl.
agricole. iobag m. verb (in Ardeal): iobagul
invoi v. 1. a conveni: v'ali invoit; si a lui lanfuri de arama En. King.
2. a consimti : Ii invoi cererea; 3. a se JOBBAOT (din jos, rasboiu, i BAG, ctipete-
impAca : nu se prea invoiesc. [V. void nie), desemna odinioarà pe magnatii sau
invoiosia v. a deveni voios. baronii Ardealului si, in urma decAderii
involbit v. (Banat) a holba ochii. [Lat. lor, pe berbii din aceeas lath].
7/01NERE, a rostogoli]. iohagie f. stare de serbie a Romani-
involbura v. a se ridica in volbure. lor din Austro-Ungaria: iobeigia a lost
involburat a. tare agitat : marea in- desfiinfata la 1784 de imparatul Iosi f 11.
volburatd. iobagime f. toti iobagii Ardealului.
involt a. 1. des, stufos: par involt, iobagiu n. V. iobag: Boliac cdnta
mustafi,invoalte; 2. cu toile iudesate si iobagiul En.
mart: floare invoaltd. [Lat. DWOL(U)T14 iod n. corn simplu de un cenusiu al-
involta v. 1. a-9 deschide petalele : bAstruiu, rAspAndeste la cAldurA aburi vio-
primdvara se invoalta florile; 2. a se lenti: tincturd de iod.
intinde: pcirul ii se involta in umeri. iodoform n. compus organic format
involucru n. Bot. reunirea bracteelor din carbon, lad l hidrogen, cu mirosul
ce formeazA 1nveliuJ florilor. asemenea sofranului, Intrebuintat ca an-
involuntar a. lath consimtirea voin- tiseptic si anestezic local.
tei. IIadv. farA voie. iodura f. combinarea iodului cu un .
invrajbi v. 1. a semAna vrajba, a dez- corp simplu.
uni; 2. a deveni vrAjrnas. ioich f. tAietei; siva' cu iofca.
invrajbitor a. ai m. care invfajbeste. ionic a. V. Nume proprii.
invrednici v, 1. a fi vrednic sau ca- iordan m. 1. troparul care Incepe cu
pabil: Doamne, m'ai invrednicit a trai cuvintele: 4In Jordan botezAndu-te, Tu,
AL.; 2. a condescinde: nici nu m'a irt- Doamne...; 2. sfintirea cea mare a apei:
vrednicit sa-mi rdspunzd. in ajunul Bobotezei preotul umbld cu
invulnerabil a. care DU poate fi iordanul din casd in case,. [V. Jordan].
inzfibala v. 1. a pune zAbalA ; 2. fig. iordani v. a stropi cu iordanul sau
a InfrAna: m'a inzdbalat muierea Pmar. cu apa sfintitA dela BoboteazA.
inzabranit a. acoperit cu un zAbranic. iordfinitor m. nume dat flAclilor cari
inzambit a. surAzátor: cu fefe in- umblA cu iordanul in noaptea dela 6 spre
zdmbite unii la alfii vorbind PANN. 7 Ianuarie.
inzapadi V. a se introieni. iorgan n. cearsaf. [Turc. yormanl.
inzavoni v. a pune závonul (de mi- iorgovan m. nurnele bfinAtean al lilia-
reasA sau de calugAritA). cului. [Serb. tormovm].
inzecit a. de zece ori mai mare. iortoman m. (despre haiduci) voinic,
lazeit a. divinizat : oaspe inzeit AL. viteaz, In cAntecele cltenei muscelene:
ea fate! inzeitd En. voinicu iortoman cu chimiru plin de
inzelat a. acoperit cu zeaua: cal in- bard POP. [Prirnitiv termen ciobAnesc:
selat si inzelat numai cu fir POP. v. ortornan].
inzestra v. 1. a da zare; 2. fig. a iortomitnesc a. haiclucesc, vitejesc
gratilica, a impodobi cu daruri sufletesti : este pdinea voiniceasca i leafa ior-
natura l'a inzestrat cu toate talentele. tomaneosca POP.
inzeuat a. V. inzelat: ostasi inzeuali iosag n. stare, avere: nu cer mare
fi incorfafi CANT. iosag POP.
inzili v. a clárui zile multe: D-zeu sa iota f. 1. numele grecesc al literei i;
te inzileascd I CR. 2. fig. ceva foarte putin: nu pot sd schimb
inzmalta v. a irnpodobi: muscelele nicio iota din hotdrirea mea [SP.
inzmdlfate cu flori OD. [V. sinalt]. iov m. richitA moale, creste prin pA-
inzorzona v. a gad cu zorzoane, a durile umede (Salix capraea). [Aluziune
impopotona. la numele personajului bib& omonim
lo m. V. Joan: Io Alexandru Voevod. (cf salcie phingdtoore); v. loy].
ioachim m. numele vechiului taler ipangea f. 1. hainA de dimie neagra
german: cheltuind mai mull de 70.000 avAnd o gluga ce se trage peste cap in
ioachimi BXrc. [V. Wer]. vreme de ploaie : ipdngeaua e purtatd
loan sau Ion (scurtat Io) m numele de satenii cari fac negof cu vile; 2.
initial in titulatura Domnilor rornini Ion pAtura pe saua calului: unde se giiseste

www.dacoromanica.ro
 ipe 342 hI
saua, se cere i ipdngeaua Rum. [Turc. ipotetic a. fundat pe o ipotez5 : nesi-
YAPINDJA.I. gur, indoelnic.
ipecacuana f. riclicina unui arboras fpotezä f. presupunere din care se
din Brazilia, care posedA proprietAti e- trage o consecventi.
metice. iproci adv.. (arbaic si popular), etc.:
iperbolfi f. 1. figur5 de retoricA ce iproci... iproci AL. [Slay. 1, si, raotr, ur-
consistA a miri sau micsora realitatea mAtorl.
lucrurilor : esti adorabil; 2. Geom. linie I. P. S. abreviat pentru Malt Prea
curb5 asa cá diferenta distantelor dela Sfantul, titlul Mitropolitului Primat.
toate punctele sale la doua puncte fixe ipso facto adv. prin fa ptul lnsu, chiar
(nurnite focare) e totdeauna aceeas. in fain.
iperbolic a. 1. care exagereaza mult ; ipsos n. ghips ars: statuete de mpsos.
2. Geom. care are forma iperbolei. i[Gr, mod.].
spercriticà f. criticit exagerata. ir n. Meld. Tr. alifie: negusfor de
iperlatinism n. tendenta de latini- iruri CR. [ling. m].
zare extrema' a limbei. iradeit f. ordin al Sultanului. [Turc.
iperlatinist m. partizan al iperlati- nand
nisrnulut. iradiare f. 1. emislunea razelor lumi-
ipertrofie 1. desvoltare excesivA a u- noase: 2. miscare dela centru la circum-
nui organ (prin prea multã nutrire). iferenta, Intr'un corp organizat.
ipistat rn. pop. V. epistat. irascibil a. lute la manic, care se in-
ipnotism n. somn artificial provocat furie usor.
prin contemplarea prelungitA a unui o- irascibilitate f. defectul celui irascibil.
biect lucitor. irat n. od. venit domnese ludele si
ipochimen n. 1. persoan5 : cunosti Eu celelalte iraturi ale stdpdnirii Fir.. [Ture.
pe ipochimenele ce locuiesc in maha- IRAD, venit].
laua Javorului? Fu...; 2. (familiar si fro. irational a. 1, contrar ratiunii: teorie
nic) personaj : n'am infdlnit un ipochi- irafionald; 2. Gram. -care n'are ratiune
men atdt de nostim ca mata AL. [Gr. de a fi: vocalei irafionald.
mod.]. treat a. V. nereal.
ipocondrie f. 1. afectiune nervoas5 irecuzabil a. ce nu poate fi recuzat:
care turburA mintea bolnavilor, fAcAndu-i mdrturie irecuzabild.
sA creaza ca-s atinsi de diferite boale; 2. ireductibil a. 1. Chim. care nu poate
melancolie, trtsteta obisnuità. fi descompus; 2. Mat, care nu poate fi
ipocondru m. 1. Med. fiecare din redus la o form5 mai simplA: fracliune
cele cloud parti laterale ale regiunii epi- ireductibild; 3. care nu poate fi pus la
gastrice: ipocondrul drept f cel string; loc (in chirurgie); fracturd ireductibild.
2. cel ce sufera de ipocondrie. irefutabil a. care nu se poate corn-
ipocoristic a. se zice de numele des- bate: argument irefutabil.
mierdAtoare sau familiare ce se dan ani- iregular a. neregulat: in strigeiri ire
malelor l copiilor: mdfd si pisicd stint gulare Er.r.
romAneste termeni ipocoristici (in raport irefigios a. 1. care n'are religiune:
cu ceitusei); Dinu i Ghifd sunt forme om ireligios; 2. contrar religiunii: dis-
ipocoristice din Constantin si Gheorghe. curs ireligios.
ipocrit a. si m. fitarnic, care afec- iremediabil a. lira remediu,
teazA sentimeute ce nu le are. iremisibil a. ce nu poate fi iertat:
ipocrizie f. fAtArnicie, afectarea unor crinid iremisibild.
ireparabil a. ce nu se poate repara :
aparente de pietate, de virtute, de blAndete.
ipoiips n consideratiune, vazà: ipo- pierdere ireparabild.
lipsul !Ili de impeirat mare nu-i Ingd- ireprolabif a. ce nu rnerit'a nici un
dub POP. [Gr. mod.], repros.
ipostas n. substantA, persoana: D-zeu ires n. V. eres: nu mai crede si fu
are trei ipostase i o singurd naturei, in toate iresurile Ise.
ipotech v. 1. a supune la ipotecA; 2. irevocabil a. I. care nu poate fi re-
a da drept ipotecA. vocat : donafiune irevocabild; 2. asupra
ipotecal f. drept dat creditorului pe ciruia nu se poate reveni : deciziune ire-
un imobil al debitorului sin. vocabild.
ipotecar a. care are, care dA drept irezistibil a. crania nu se poate re-
ipotech. zista: elocvenfd irezistibild.
ipotenusfi f. Geom. laturea opusi un- tridental f. societate politici ce-si pro-
gbiului drept, intr'un triunghiu rectan- pune liberarea prin mijloace revolutionare
gular. a tirilor neintrunite Inca cu patria

www.dacoromanica.ro
 frI - 343 - Iql
iridentism n. aspiratiunea iridentis- Isaia-dantuie,te n. 1. imn antat la
tilor. starsitul cununiei: azi cántdm Isaia-
iridentist m. partizan al iridentei. demfuieste impreund AL.; 2. hora nuntii:
iridiu n. metal alb, descoperit In mi- am jucat Isaia cdnd cu rcismerifa AL.;
neraiurile de platini, 3. fam. asitorie: Mam jertfit pe alta-
irigh v. a stropi livezi, campii cu apa rul lui Isaia-ddrzfuieste AL.
adusa in canale. igalht int. 1. bun e D-zeu I (expresiunea
irigabil a. ce poate fi usor irigat. rezignarii muzulmane intru cele viitoare):
irigati(un)e f. 1. stropirea am piilor Impetratul d'auzia, isala! di le zicect
pfin canale cari aduc apa din riuri; 2. Med. POP. ; 2. (ironic) bravo : isala! m'am fit-
stropirea unei parti bolnave. cut cbiabur! AL. [Turc.].
irigator m 1. unealth de irigat ; 2. isch V. a proveni pe neasteptate, a se
Med. instrument de injectiune. manifesta dinteodata t se iscd ceartd
iris n. 1. perdea felurit colorata ce In- intre ei. [Cf. slay. LSRATI, a cerceta].
conjoara pupila ochiului ; 2. plant5 nu- iscali v. a semna, a subscrie. [Slay.
mita vulgar stdnjinel. ISKALIATI, a manji: In vremile trecute, is-
frith v. 1. a se aprinde de manie; 2. alitura celor ce nu stiau carte se theca
a Intarata foarte : a irita nervii ; 3. Med. min punerea mainii, a degetului sau a
a cauza durere Inteun organ. pecetii; si mai thrziu, pentru tarani a is-
irita f. grail rosu de yard. [Rus. !ARITA, cali, mai cu seam& cu slove, era a pune
din rArto, primavara]. falpa gdstii pe hartie].
iritabil a. care se ilia lesne. iscalitura f. semnaturi.
iritabilitate f. caracterul celui iritabil. ischiuzar a. dibaciu, pisicher: incepe
iritant a. care frith* usor. n. sub- to, cd esti mai ischiuzar AL. [Turc.
II

stanta care excita organele. Ihan,ux, lit. care duce lucrul la capat].
iritati(un)e f. 1. actiunea de a trita ; ischiuzarlac n. siretlic (Fa.). [Turci.
2. starea persoanei iritate; 3. starea unui iscoadfi f. 1. cercetas, emisar ; 2. spion:
organ prea excitat. afld dela iscoade. [Slay. seam:v.].
irmilie m. Mold. 1. veche moneda iscodeala f. inventiune; acu, altd is-
turceasa echivalenta cu icosarul: paf- codeald AL.
tale mici tot din irmilici POP. ; 2. bora iscodi v. 1. a nascoci; a iscodi dart
dupa masa de cununie. [Turc. iimanr, din noi; 2. a spiona : a venit pentru a is-
irmi, douazeci]. codi casele oamenilor CR. ; 3. a se arata
irmiziu POP. [Forma recluse" din cdr- pe undeva : acolo se iscodise o scor,
mdziu, prin forma intermediar5 hirmiziu pie ISP. [Slay. SOHODITI, a cerceta].
(deopotriva cunoscuth poeziei populare)]. iscodire f. 1. nascocire, plismuire ;
11 n, piele irmizie: cisme de irmiziu Pop. 2. exploatare, spionare.
irmologhion n, carte coprinzatoare iscoditor a. si m. I. care cauth 85
de irmosuri. [Gr. mod.]. afie, nascocitor; 2. fig. urzitor iscoditori
irmos n. melodia dup5 care se into- de desbineiri OD.
neazi antarile bisericesti: incepe a cdnta iscusintaf. pricepere, agerime de minte.
irmosul urnuitor pe glas al doilea. iscusit a. priceput, dibaciu. [Slay. LS.'
[Gr. mod.]. KUSITI, a cerca, a ispiti].
irod m. 1. numele tnoldovenesc al vi- isdat n. Mold. durere sau boala la iMmi
cleimului (dupa Irod, Imparatul ludeii. care are isdat. [Origina necunoscuta].
figureazi In reprezentatiune); 2. masa : isetru m. V. nisetru.
ti se pdrea (cocosu) cei-i un irod de isichie f. Iini$e, odihni stdnd la slat
cei frumosi CR. ; 3. fig. paiata veacul in isichie POP. [Gr. mod.].
nostru ni-/ ump/urd saltimbancii islam n. religitmea lui Mahomed.
irozii EN, [V, Irod]. islamism n. 1. islamul: islamismul
ironic a. cu ironie: ton ironic. ,numdrei vr'o 218 milioane de sectatori;
ironie f. 1. batjocura huh.; 2. figura din Arabia el s'a raspandit In Persia, In-
de retoria prin care se zice contrarul de dia, Africa de N. $ i Turcia; 2. totalitatea
ceeace vrea sh se dea a Mtelege. thrilor musulmane.
irosealfi f. Mold, risipa : unde este islaz n. kc de pasune al unei comune.
iroseald, nu mai facem pricopse a lei Pop. [Slay. urazh].
[V. irosi]. htlic (she) n. od. I. aciuli domneasa
irosi v. Mold. V. firosi : vaca 'mi iro- de sobol, purtata de Vocla si de Doamna
sia ogrinjii din ceirucei Ca. islicul Doamnei de samur era impo-
irupti(un)e f. I. 'Ayala' neasteptata a dobit cu un surguciu alb NHOR. ; 2. ci-
dusmanului in tarA; 2, intrare subita ciuli boiereasca, patrath 1 Imblinith, a
brusa; 3. revirsarea apelor. chef forma si lungime variau dupi gra.

www.dacoromanica.ro
 191 344 -- tat
dul boieriei: fiecare trebuia scl poarte ceeace provoacA ispita ispitele lurnii
islicul dupla' teapa lui GHICA ; 3. cAciulA sunt multe si de tot felul OD. ; 3, pl.
analoga purtatA de boierinasi si In cele suferinte, nenorociri: trecuse prin tel de
din urmA de lAutari: Barbu Ldutarul fel de ispite si nevoi ; 4. experientA, ten-
poartd in cap o jurndtate de slic cu tativi. [Slay. iserrei. cercetard.
fund verde AL.; a cAlca pe coltii ili- ispiti v. 1. a (se) incerca: alte cete se
cului, a supAra, a pune piedici; a pocni ispitiau a trece prin alte vaduri
la coada islicului, a lovi pe cineva unde-1 2. a cerceta, a supune la cercare: filozofi
doare: nth pocneste, vorba de pe vre- sd vie sd ispiteascd cu invdfdturile
muri, la coada islicului CAR. [RUS. SLYKO lor pe fiul sdu Ise.; 3. a afla : Radu
Isi BASIMitI) =turc. HASLER, CACiUld p forma ispitise mai de mult cd... OD. [Slay.
moldoveneascA slic vine din ruseste: cea LserrArr, a cerceta].
munteneascA islic direct din varianta pa- ispitit a. 1. incercat; 2. experimentat:
raleld turceascA raLix]. Wean vechiu si ispitit NEGR.
iHcar rn. 1. fabricant de islice: croi- ispititor a. si in. 1. care duce In is-
tori, islicari, curelari GHICA ; 2. (ironic) pita: duh ispititor; 2. cercetAtor Isi
boier retrograd: unii numiau pe cei bd- urrnd ispititoarea colindd peste Olt OD.
trdni rugini invechite, islicari, stri- ispol n. Mold. dirk de scos api din
goi CR. luntre. [Slay. ISPOLa
isnaf n. corporaliune deosebitA cu cate ispravii f. 1. rezultat mai ales favo-
un staroste In frunte: n'a trimis'o in rabil: ma tem sd nu te intorci Wei
cercetarea starostilor de isnafuri NEGR. nicio ispravd ISP. ; 2. deplinA executiune;
[Turc. ESNAPI. cdnd te apuci la vreo treabd, n'o lasa
ison n. 1. semn In psaltichie indiand lard ispravii Rum; 3. fapth mai adesea
repetarea sunetului precedent; 2. notii pre- strAlucitA: rnulte ci mari isprdvi ; (ironic)
lungitA pe o singurA vocalA pe care iso- ce mai ispravd! 4. fig. probitate: om de
narii o tin In timp cc psaltul Intoneaza ispravd. [Slay. ISPRAVA, corectiune].
melodia ; a tlnea isonul, a imita, a aproba ispravi v. 1. a ajunge la un rezultat,
tot: multd vreme mi-ai finut isonul AL. a reusi: nimica n'au isprdvit; 2. a exe-
[Gr, mod.]. cuta : cdte le gdndeste, rdu le isprd-
isonar in. cantAret din cor: cu alli veste Rucri; 3. a termina definitiv: is-
bdiefi isonari ai bisericii CR. prdveste odatd! [Slay. ISPRAVITI, a dirija,
isop m. planar aromaticA din familia a constitui].
labiatelor (HyssoPus)- ispràvit n. sfarsit: isprdvitul mesei.
isoscel a. Geom. se zice de un triun- ispravnic m. od. (azi iron. si pop.)
ghiu care are douà laturi egale. prefect, numit i cdrmuitor. [Slay. Is-
ispas n. sarbAtoare numith i Inndl- PRAVINTICa
(area Domnului (cade la 40 de zile dupA isprarvnivel m. subprefect, numit Ri
Pesti): ispasul e ziva calusarilor. [Slay. zapciu: trimise pe ispravnicel sci cheme
sepAsil. Mantuitorua satul Pre
ispas n. V. ispa0; judeca, ispas Id- isprivnicesc a. de ispravnic: gatirea
cdnd Plow. conacului ispravnicesc Fru
ispaaa f. pretuirea pagubei fAcuti de ispravniel v. a se face ispravnic (iro-
vite Intio tarina: a venit rusinat dela nic): insfdrsit m'arn isprdvnicit ! AL.
ispasil CR. [Pol. ispAsz, paguba fAcutA de isprivnicie f. functiunea sau localul
vite (din slay. ispasati, a pate)]. ispravnicului: ce pricind ai la ispreiv-
ispliganie f. V. ispa§a: ispásaniile nicie? AL.
de pdduri Fe.. [Slay. SIIPASENITE]. isteric a. atins de isterie;
ispiivi v. a pretui paguba fAcutA de istericale f. pl. acces de isterie, crizA
vite Inteo tadnti: ctind s'o ispdsi cd- de nervi: au apucato istericalele. [Gr.
nepa CR, [V. ispasd]. mod.].
ispali v. a expia: cu amarnice du- isterie f. boalA nervoasi.
reri am ispasit pdcdtoasa-nd rdtd- istet a. 1. ingenios: istef ca en pro-
cire OD, [Slay. SIIPASITI, a mantui]. verb Err,; 2. fin, liret. [Bulg. rs-rzp)].
ispfigire f. expiatiune: ceasul ispd- istetime f. fmetA, ingeniozitate.
sirii de veci OD. istm n. limbA de pimAnt lntre doui
ispisoc n. vechiu act domnesc, In spe- golfuri: istmul de Suez.
cial hrisoave dela Domnii Moldovei (sec. istoric a. ce tine de istorie. B in. cel
XIV XVII) scrise slavoneste. [Rus. sersoKA, ce scrie istoria. Ii n. naratiune aminun-
copie (din slay. ISPYSCI, alltOgraf)].titfi: a face istoricul unei chestiuni.
ispitä f. 1. Indemn spre rau: sd te istbrie f. 1. naratiunea apretierea
fereascd Dumnezeu de ispitd! Cu.; 2. eveninsentelor Msesnnate carl constituie

www.dacoromanica.ro
 1st 345 int
vieata socialA i religioasi, politicA i mi- cineva ; 2. a simti plAcere, a avea gust pen-
Mari, literari l tiintifici a umanititii ; tru ceva. [Slay. Limn],
ea trebuie sA fie Mainte de toate o opera iubire f. arnor.
de stiintA, dar i o opera de arts& intrucat iubit m. amant, drigut
un istoric mare catA sA insufleteascA ma- iubitor a. et m. care iubeste.
terialele sale printr'o descriere ohne*: de Iuda m. 1. porecIA ce tiiranul di ovre-
vieata si a da astfel naratiunii interesul iului; 2. cAmitar. [Aluziue la Iuda van-
unei actiuni, fArà insA a altera adevArul : zAtorul].
istoria anticd, medic (476-1453), mo- Jude f. pl. 1. zine de vanturi $ i de nori,
derna (1453-1815) S, contemporand ; 2. analoage Ielelor (in cântecele bAnA(ene):
naratiune in genere; 3. descrierea lucruri- doisprezece pui de iude ce aleargd fOrd
lor naturei: istoria naturald a plantelor. trudd POP. ; 2. sirbatoare bAbeascA la 19
Istorie f. 1. povestire mincinoasS: as- Iunie ce poartà fustunele si bate tarinile
tea sunt istorii; 2. pl. fam. ceremonii cu piatrà ; 3. (in graiul vanAtoresc) vSnt
superflue, dificultAti: face prea multe foarte furios ce bate in acelas timp din
istorii. [Gr. mod. ISTORIA (in limba mo- mai multe parti, de unde (Iuandu-se efectul
dern.: cu sensul oeiorativ)]. drept cauzA) gramada de arbori rAstur-
istorioara f. istorie giumeata, anec- nati. [Dela Iuda vanzAtorul care a devenit
doth amuzantà. cApetenia demonilor (v. Scaraofchi) si
istoriograf m. cel insArcinat a scrie purtatorul furtunilor: Iudele sunt fetele
istoria timpului. legendare ale lui laded.
istoriografie 1. arta de a scrie istoria : iudeu a. ce tine de Iudea. I in. locu-
istoriografia bizantina. itor in Iudea.
istorisi v. a povesti. [Gr. mod. ISTOM20 fun n. piele groasA ruseasci (de bou
(prin mijlocirea aoristului)]. si de bivol): ciubote de iuft CR. adv. II

istov (de) adv. cu totul : sd-i omoare lipsit, sAricut: rdmdnem iuff de parale
de istov NnOR. [Slay. Brow), adevArat]. PAIM [RM. TINTO].
istovi v. 1. a seca: planse pand i se Julie m, a saptea lunit a anului, nu-
istovi lacrimile POP. ; 2. a seca de ou- mità de popor Cuptor.
ter': 3. a se sfarsi, a muri pond ce se iunefir rn. cadet (in vechia termino-
va istovi in inchisoare Ise. [V. istovj. logie militarA). [Nemt. PINKER].
istovit a. 1. secat: pe Un istovit si Iunie m. a sasea lunA a anului, numiti
hist izvor En.; 2. stors de muncA : la de popor Ciresar.
fafd cat e de istovit I AL. iurue-bairae n. steag alb domnesc ce
Istrate rn tipul popular al nerodului : se purta odinioarA la paradA sore a arAta
bund ziva, nea Istratel directiunea marsului: steagul cel mare
iça f. pl. 1. fire de urziturA : prin ife se al farii, iuruc-baiuracul Fit. [Turc. roaorr-
trece urzeala foanzei; 2. prin analogie: lawni,ur, stindard de cAlAtorie].
pdiajenti ce-si urzia ifele Out; 3. fig. humus n. asalt: iurusul cel dinteliu
plan: a incurca ifele cuiva. [Lat. UCLA,. rareori izbuteste AL. [Vechiu-rom. iures,
1
italian a. ce tine de Italia moderni, 'Ayala soldatilor asupra dusmanului =
Ii m. locuitor de acolo. turc. ; termen militar generalizat in
Italie a. ce tine de Italia anticA: po- limba moderna II adv. repede (ca la un
poare italice. atac) venia tot iurus cu iatagartul in
italiee 1. pl. alt nume dat literelor dinfi GHICA. U Mt. návalA I furus/., pe
cursive. dansii, floc& AL.
han m. pl. nadragi stramti titrinesti hiring v. a da nAvalA : Turcii in easel
dm hAnii tesuta in cloua ite. iurusia POP.
lI v. Mold. 1. a se ivi deodat5 : se lava f, loviturA cu biciul: o iusca pe
ifeste el..., dar iezii nu-s nicdieri Ca. ; coada motanului Van. (dela biciuscA).
2. fig. a se ariita nedesluslt: nu departe iutä f. plantA alimentarA $ textile- (Cor-
se ifia clopotnifa satului AL. [V. ifii/]. chorus): frunzele ei suculente se minana
ion Mt. Mold. (Intr'un joc analog cu ca i spanacul si liptucile, iar scoarta-i
vafi-ascunsele) strigAtul ce scoate co- procurA fibre textile din cari se fabrich
pilul ascuns ivindu-se pe neasteptate: ifii I diferite tesAturi hartie.
[Onomatopee]. iutari m. pl. Mold. sau burete-iute,
itinerar n. cale de urmat spre a merge ciuperca comestibilA cu carnea albil; fra-
dela un bc la altul. U a. privitor la dru- gedA l piperatil (Agaricus piperatu.$).
muri: masuri itinerare. iute 1. care se misch repede: mai iute
iubet m. iubitor: el era de felul lui dealt gdndul; 2. ce pisch: ardeiu iute;
mai iubef CAII. [Slay. Ltunrru]. 3. fig. vehement: om lute. [Slay. Lturi.1].
iubl v. 1. a avea inclinatiune pentzu adv. cu repeziciune.

www.dacoromanica.ro
 but - 346 - izv
iutealA f. 1. mare repeziciune ; 2. figJ izbucni v. 1. a tali cu violenti, a face
vehementà. exoloziune ; 2. a se manifesta intr'un mod
iuti v. I. a da zor, a (se) grabi; 2. fig. brusc. [Bulg. ustanrA]-
a se supAra. izbuti v. a avea un sfirsit bun, a reusi.
iuzbaga m. od. capitan peste o sutfi de [Slay. IZBUTI, a stirui Orli la sfirsit].
fustasi cari pAziau poarta curtii domnesti: izgoni v. a alunga dintr'un loc, din-
iar iuzbasa ce-mi flicea ?drept la ddnsa tr'o (era. [Slay. lozosm].
se ducea POP. [Turc. Viz zAsy (din yilz, izmà f. planti de ornament si medi-
sutA)]. card', cu miros plicut i cu gust arzAtor
iuzluc m. veche monedà turceascA in (1Ienta chrispa). [Origini necunoscutii].
valoare de o sutA parale: vin'colea ldngd izmene f. pl. pantaloni de pinzA ce se
zabrea, sa-ti dau iuzluci cdt ii vrea poarti dedesubt. [Slay. 0100oo, schimbare
POP. [Turc. yonijit (din yoz, sutA)]. (cf. schimburi = rufe)].
War n. zAvor de lemn. [Serb. WER, tan- izmeni v. 1. a schimba in rau, a pod:
clArA]. dupd ce o izmenird astfel Isp. ; 2. a scoate,
iveali f. ivire trecAtoare, aparitiune. a iesi din minti: pe semne cd s'a iz-
hI v. 1. a jell la lurninA, a apare ; 2. a men it lumea Isp. [Slay. Imiaan, a schimba :
scoate la iveali, a arAta: fetele tinere ivesc romineste cu sensul peiorativ].
fefele rumene En. [Slay. /AVM, a arita]. iznoavA f. Mold. 1. lucru nou i ne-
ivilichiu a. Munt. V. tivilichiu. auzit, pozni: nu-i duce capul... la atdtea
ivire f. actiunea de a se ivi, aparitiune iznoave CR. ; de irnoavii, din nou ; 2.
/a a mea ivire pop orul sci m' aclame AL. snoavit: sd te strici de rds de iznoavele
ivoritt n. 1. fildes: ivoriu de Libia lui Ivan CR. [Slay. 1211 1,10yA, din nou,
Ai.; 2. fig. albeata pielii. lariat).
12 n. 1. numele unei litere; 2. fig. ele- izollit v. I. a separa cu totul un lucru
ment necunoscut. de altul: a izola o casci; 2. a pune, a
iz n. gust particular. [Ling. a]. (se) tinea afar-A din societate ; 3. Fiz. a
izbit f. loviturA dei (mistre(ului) o iz- aseza un corp asa ca si fie separat de
bei in pilmant. [V. izbi]. corpurile ce conduc electridtatea.
izbAndit f. 1. succes; 2. rAzbunare. izolare f. I. actiunea de a (se) izola ;
[Tras din izbeindi]. 2, starea persoanei sau a lucrului izolat.
izbAndi v. 1. a reusi; 2. ail rAsbuna izolat a. 1. separat; 2. care trAieste in
pe deplin tdndru isi izbdndise pentru singuritate.
infruntdrile ce pdfise ISP. [Slay. IZBOND3, izolator n. Fiz. aparat de izolat cor-
a covArsi]. purile ce vrem a incirca cu electricitate.
izbAndire f. rAzbunare deplinA va Izraeliti tn. pl. alt nume dat Evreilor.
sosi ziva izbdndirii BiLc. izvod n. 1. model de imitat, original
izbAnditor a. §i m. care tsi izbán- de copiat; 2. text, cronici: in izvoadele
deste, rAsbunittor: Izabela intrase i2- bdtrdne pe eroi mai pot sci cant? En.:
banditoare_ in Chug OD. 3. catastif : se cuvine sd fiu trecut in
izbAvi v. 1. a scapa sufletul, a man- izvodul pensiilor AL; 4. listi: izvod de
tui: o biatd pcisdricd de munci te iz- zestre. [Slay. rzvoml, origini, model].
beiveste AL.; 2. a scipa de o primejdie, izvodi v. 1. a niscoci: stiu dinainte
de o boali. [Slay. rzaiarn, a libera, a ris- ce au de gaud sd izvodeascd puternicii
cumpAra]. parneintului CR. ; 2. a copia, a desena
lzbfivitor a, §1 m. mintuitor : 8f:tufa condeie care sci poatd izvodi asa AL.:
Nastasia izbeivitoarea de otravd CR. 3. a proiecta, a plinui spuse tatalui
izbelitte (de) adv. Mold. 1. pArisit de ceeace izvodise el sa facd bp. [Slay. rz-
toti: satul a riimas de izbeliste ;2. WA voorn, a scoate, a extrage].
stipin: iepusoarele sd ramdie de iz- izvoditor m. incepiitor, pricinuitor.
beliste CR. [Origina necunoscuti]. izvor n. 1. api ce iese sau tisneste
lzbi v. 1. a (se) lovi tare; 2. fig. (ga- din pimint; 2. fig. izvoare ale gdndirii
licism) a Impresiona puternic: private- ei rduri de cdnairi Em.; 3. fig. locul de
tea ne-a izbit foarte. [Slay. 1211ITI, a u- originii, cauzi, principiu: el este al ome-
dde notiunile de ucidere ef izbire sunt nirii izvor de nOntuire En. (ironic) iz-
inrudite (cf. vechiu-rom. a ucide, a lovi vor de sirletlicuri Em.; 4. hvorul tam&
tare); sensul 2 dupi fr. frapper]. cluirlf, sArbitoare ce cade Vineri, In sip-
izbitor a. 1. care izbeste; 2. fig. care timAna luminati, cind preotii scot icoanele
produce o impresiune vie (= fr. frap- 01 fac slujbe pentru ploaie i pentru tii-
pant): asemandri izbitoare. imiduirea sufletului (poporul crede ci apa
izblturA f. efectul izbirii: lovitua pu- lizvoarelor l fintanelor vindeci n acea
ternick zi mice boali); 5. pl. documente, texte

www.dacoromanica.ro
 lzv 347 jde
originale: a studia izvoarele unei stiinte. 2. fig. a lua nastere, a se trage: in roiuri
[Slay. nvoatt, fantana; sensul 5 dupA fr. luminoase izvorind din infinit En.
I

e.ourcel. izvoritor a. si m. din care izvoreste:

izvori v. 1. a-si lua cursul: Duneirea marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul
izvoreiste din muntii Peidurea-Neagrd; de min

I m. a zecea litera a alfabetului. jamaica f. rom de Jamaica.

jabh 1. boala de oi ce le trage a somn jambierà f. pl. un fel de ghetre.
si le invineteste carnea. [Origin& necu- jambli 1. paine alba. [Vechiu-rom.
noscutid. dial. jembld (Mold. jemnd) = pol. AMA
jac n. Mold. jaf : tara-i in jac! AL. (nemt. Sernmel)].
[Pol. jAK]. jandarm m, soldat din jandarmerie
rhea, m. Mold. jafuitor: cocas fiind (= fr. geandarme).
de moarte AL. jandarmerie f. corp militar insärci-
jacheth f. un fel de haina pe talie cu nat cu paza linistei si sigurantei publice:
poale dinclarat (= fr. jaquette). jandarmerie rural&
jiicman n. jaf mare. [Ling. zikeiktr, Jansenism n. doctrina lui Jansenius
prada privitor la grape si predestinatiune.
jacmani v. a Afui grozav: pdrjoliau jant fl. zer ce se scurge din casul pus
si jdcmdniau ISP. sub tease. [Tras din jdntifd].
Acid Nr. a jafui (Bkc.). jantith f. V. jin tit&
jad n. piatra scumpa foarte dura de co- jap I int. exprima sgomotul lath. [Ono-
loare verzue sau maslinie: p lin de monstri matopee].
albi de fildesi si de jaduri prefiofi AL. japcii f. violenta : a lua cu japca.
jaf n. actiunea de a jAfui i rezulta- [Cf. japa
tul ei: prada, please& [Tras din jdfui]. jfipean n. mare jafuitor : curalia Ia-
Irani v. 1. a pune maim cu violenta rile de jeipcani si de oameni nit ISP.
pe avutul unui oras, al unei case; 2. a jfipchni v. a lua cu japes.
comite exactiuni, sustrageri frauduloase ; japith f. bucata de lemn de d'asupra
3. a fura dela un autor ideile, frazele sale. protapului In care se pune jugul. [Ori-
[Si jeful: cf. rut. AHUVATI, a prada]. gina necunoscuta].
janitor m. cel ce jafuieste sau cauta japiu n. Tr. ibanca. [Origina necu-
a jafui. noscuta].
jaguar m, un fel de pantera din A- jar n. I. jeratec; 2. fig. foc: m'arde
merica un jar nestins. (SIM JARCI, arsita fo-
jalbh f. plangere (mai ales scrisa). [Slay. cultri].
ALYEA]. jaretieril f. I, legatura de panglici
jfilbhr m. cel ce scrie jalbe : hoteiri sau de gumilastic cu care se prind cio-
a se da la breasla condeiului si se Wu rapii sus pe picior; 2. ordin englez de
Mbar Fa.. cavalerie instituit de Eduard HI in 1349.
jale f. 1. intristare : dupd bucurie si jarghiutà f. Mold. jurubita: rosful
jale; 2. doliu : un alaiu de jale; de jale, pdnzei e de zece jflrghiute. [V. jirebie].
de plans. [Slay. JALI, durere]. jargon n. 1. limbd stricat5: 2. limba
Wes m. plant& aromatic& din familia particulara ce adopta unele clase de oa-
labiatelor, intrebuintata In medicina (Sal- meni.
via): taranul vindeca galcile cu frunze de järpan m. Mold. martoaga: pornit-afi,
jales unse cu unt. [Tr. jale= ung. zsALLO. jcirpanilor? AL. [Origin& necunoscuth].
jalnic n. foarte trist. [Slay. jr.Lirio]. jart! int. jan I [Onomatoped.
jalon n. 1. prajina infiptà in parnant jasp n. iaspis: cupe mari de jasp AL.
pentru aliniere; 2. pl. fig. indicapuni pre- javelina f. sulita lunga i subtire ce
liminare. s'arunca cu maim (AO.
jalonh v. a infige jaloane din distanta javri m. l f. I. caine ce latra me-
in distanta, reu; 2. fig. om flecar, fiintA tAritoare,
Oft n. Mold. jet: v'asezati pe jdlturi [Cf. rut. JAVRA, caine].
ca sfetnicii intelepti AL. [V. jet (cu I in- jazband n. orchestra, de origina a-
tercalat)]. mericana, compusa din Negri earl dispuu
jaluzeh f. pl, zabrele de lemn ce se de felurite instrumente.
pun la ferestre, prin care se poate vedea jder in. 1, soiu de dihor cu blana
fa ra a fi vazut (= fr. jalousie). foarte cautata (Mustela mantes); 2. blana

www.dacoromanica.ro
 jea - 348 - jg
jderului, oaches5 cu gat galben. [Cf. serb. jet n. fotoliu: craiul rezemat in jet
JDERO, am laCOM]. cu spata En. [Sas SATZ = germ. SITZ].
jeandrii f. Mold. zeamA cu felii de ma- jeton n. bucatA de metal, fildes sau
maliga prAjite, ce sAtenii sAract mAnanch os, ce servd a marca si a socoti la joc.
in zilele de post. [Rut]. V. prezenta.
jefui v. V. jAiui. jeu n. carbune fosil l sticla imitatA de
jeg n. 1. materie galbuie in Mita oi- coloare neagra (=-- fr. jais).
lor ; 2. murdAria de pe corp. [Cf. Slay. jghiab n 1. lemn gros scobit In care
jzoti, arsith, din JEG5, a arde (v. fig)]. s'adapA vitele ; 2. canal, conduct. In spe-
jegos a plin de jeg sumane jegoase. cial de scurs apa la moarA sau ploaia de
jelanie f. jale mare: o pldngere §-to pe case; 3. pl. (in stilul biblic) cataracte
jelanie LP. [Slay. JELAMiL]. jghiaburile cerului; 4. colt de stanca,
jele 1. Mold. jale orasul care iese drum ingust intre dealuri : 5. drob mare
din pustiile de jele En. de sare gema. [Slay. Jamul canal (cu un
jell v. I. a plange pe un mort ; 2. a g intercalat ca in sglobiu)].
plange cu gemete i striate. [Slay. XXII]. jicniçà f. V. jignita: jicnita cu toatd
jelire f. plangere amarA o jelire in- zahereaua OD.
tristd toare AL. jidan m. alt nume dat evreului. [Slay.
jelitor a. I. care se jeleste; 2. jalnic: JIM', iudett].
glas de clopot jelitor AL. jidov m. 1. jidan; jidovul rAtAcitor,
jelui v. 1. a se plange inteuna ; 2. a personaj din legendele medievale, numit
da jalbl, a reclama. [Slay. JALOVATI]. Ahasuerus, condamnat a rAtAci panA la
jeluitor m. suplicant: dator e s'sculte sfarsitul lumii, GindcA insultase pe Isus pur-
pe orice jeluitor AL. tandu-si crucea In spinare ; 2. pop. urias:
jemlugii f. Tr. lostritA. [Ung. szEmLoo]. de cdnd cu jidovii i cu Tdtarii, locu-
jemnfi f, Mold. V. iambi& tiune ce deseamnA o adancA vechime pe
jenia f. 1. constrangere suparatoare, care taranul o atribue ruinilor strAvechi
situatiune penibila : a simfi o jend in ti colosale (ce le numeste Jidova). [Slay.
fata cuiva; 2. lips1 de bani (= fr. gene). jmoovina (cf. boier scurtat din boiarin);
jenh v. 1. a (se) constrange ; 2. a sensul de curiae se rapoartA la caracterul
strange, vorhird de IncAltAminte. pagan (dup5 concep(iunea ortodoxa) el
jenant a. incomod. .acestui popor biblic depArtat in timp hi
jenat. a I. care sirnte jenh ; 2. lipsit in spatiu (cf. bulg. jm, urias)I,
de ban:. jidovesc a. 1. judaic: obiceiuri jido-
jenilie ( tecaarra de mltase catifelatA ve0t; 2. pop. urias, vorbind de o muncA
pentru pasmanterie (= fr. chenille). foarte grea, neobosita i IndaratnicA, care
jep n. boalA de piele la caMi. [Origin5 trece peste puterile omului de rand: din
necunoscuta]. nou se puse pe muncd... muncd jido-
jepi m. soiu de brad pitic ce se afla veascd ISP.
nurnai pe varful muntilor (Pinus pumi- jidovime f. neamul evreesc.
lio). [Origina necunoscutA], jig n. Mold. 1. jeg; 2. POI-ale. [Slay.
jeratec n. cArbuni aprinst. [Slay. jz- uoti, din JIOATI, a arde].
RATOKuj. jiganie f. animal, mai ales monstruos:
jerbal f. mAnunchiu (= fr. gerbe). multirne de jigdnii inspaimantatoare
jer(e)bie f. Mold. 1. jurubitA 2. fig. Ca. [Origina necunoscutA].
55ie : jerbii de lumina'. [Si jirebie: Ung. jigaraie f. 1. arsurA dupa mancari
meets]. pipArate; 2. boalA la caini (cari tusesc).
jerpelit a. sdrenturos: haine rupte [V. jig, printeo formA intermediara ji-
lerpelite. [Origina necunoscutal. gar = ung. snoAn, slabanog].
jertfä f. 1. ofrandA fAcutA divinitAtii jigiirit a, prap5clit de slab.
CU oarecari ceremonii ; 2. victim5 oferitA jigat a. V. gigat: istet, jigat, fru-
zeilor celor fa10: jertfe omene*ti: 3. re- mos AL.
nuntarea la ceva insemnat, plAcut, etc., pri- jigla f. lopAtica jugului. [OriginA ne-
vatiune voluntard ye fac aceastcljertfd. cunoscutA].
Wechiu-rom. jdrtfd slay. jairrvAl. jignek f. cusnita Serarului. [Origina
jertfi v. I. a oferi o jertfl : a jertfi o necunoscutti].
oaie; 2. fig. a renunta de bunAvoie la jigni v. 1. a stramtora, a jena; 2. a
ceva; 3. a se devote cu totul trebue sd cauza paguba ; 3. fig, a ofensa. [Cf. serb.
ae jertfim pentru patnie. JIONUTI, a intepa].
jertfitor m. cel ce jertfeste. jignicer m. I. od. marele magazine!
jerul v. a ira[e (cArbunii aprinsi): care strangea grane pentru Curtea dom-
spdruil jerui focul Isp. W. jar]. neascA i pentru cetAtile turcesti margi.

www.dacoromanica.ro
 jig - 349 - jon
nave; 2. rang de boierie. [Slay. jrnatkRA, jneaphn m. Mold. si Tr. jepi. [Ma-
intendent al granarului], cedo-roman giunapine, cedru = lat. Pl.
jignit a. 1. stramtorat; 2. fig. penibil stprans. ienupAr, brAdisod.
impresionat: ii era inirna jignitd CR. jnep m. V. jneapAn.
jignita f. granar domnesc. [Vechiu-rom. joach f. joc: la tretthei 0 la joacd
Anita = slay. mbar..., granar, din Fro, POP. [Tras din juca].
gala joaghr n. ferestrAu de munte, langi
jigodie f. 1. jigAraie; 2. fig. lichea, o apA curgatoare, pentru aierea busteni-
[Origina necunoscutà]. lor sau butucilor. [Gorj jogar, dintr'un
jijeu n. V. jujim. primitiv jog = sas soo (germ. SAGE)].
jilav a. 1. ud: nisipul filar, i moale joardä f. Mold. I. nuia acusi vet ard
al prundului OD. ; 2. umed (vorbind mai cdteva jordii CR. ; 2. pl. betele varite In-
ales de vremea). [Slay. FLAvii, plin de vine, tre firele natrei. [Slay. pilot].
din nr.u. liana de apa]. joben n. palArie bArbAteascA InaltA 5
jilivi v. 1. a uda rufele (Inainte de a cilindfica (numitA astfel dupg palgrierul bu-
le cAlca); 2. a se face umed. curestean Jobin, prin care ajunse la modA).
jiletch f. vestmant scurt I f5r5 ma- joc n. 1. petrecere, distractiune: jocuri
ned ce se poartii pe cAmas5. [Fr. gizet, copildresti; 2. exercitiu de recreatiune
printeun intermediar rusesc]. supus unor regule anumite: jocuri de
jilip n. Tr. stivilar de moarA, [Ung. hazard; 3. ceeace servA la joc: joc in
zsu.uq. &Intl, in vah; 4. dant si locul de dantat:
jilt n. V. Alt. s'a dus la joc; 5, fig. a-si bate joc, a
jintlIch f. jamblA micA. lua in ras (v. bate); joc de cuvinte, alu-
jind n. pofti, plAcere mare: se tufa ziune glumeatti fundatA pe asemAnarea
cu find la ei; a-i duce jindul, a dofi cu vorbelor; 6. miscare usoarA i regulatil:
infocare. [Tras din jindui]. jocul unei masini, jocul ochilor; 7. pl.
jindui v. 1. a-i duce jindur, a pofti spectacol public la cei vechi: jocuri ist-
la ceva; 2, a (se) lipsi de toate. [Slay. mice.. [Lat. jocusl.
40ATI, a-i fi sete, foame, a pofti], jockey m. fecior ce mara o trAsurA;
jintith f. 1. zer de a doua manA ames- 2. fecior care IncalecA caii la curse : joc-
tecat cu grAunte de urcIA ; 2. hostinA, [Rut. key-cIub, destinat a dirija diferitele so-
JYNTYTA, ceh JrNcrrA (din jinka, sitA de cietAti de curse.
strecurat), Joi f. a patra zi a siptAm fin.
jintui v. 1. a stoarce casul de jant; marl, Joia dinaintea Pavtilor cand se fare
2. fig. a bate 0 a stoarce de avere. colivA pentru pomenirea mortiirn; Joia
jintuit n. scursurA grasti din casul iepelor, Joia dln saptimana mare, sarbA-
dulce frAmantat. toritA de tArani ca sA nu fie expusi la
jipi m. pl. Tr. I. V. jepi; 2. coceni intepAturi; Joia verde, a noua Joi dupi
sau Ulla de porumb. [Cf. ung. SZUP]. Pasti, cade in postul Sampietrului (sAr-
jir n. rodul fagului ce servA de nutret bAtoritA de (Aran! ca i Pastile); Joi dupe,
porcilor. [Serb. pa, ghinda Pasti, fig. i tam. niciodatA ; de )oi pfind
jirebie f. Mold. Tr, loc de aritura mai apoi, foarte scurt timp. [Lat. jovis
lung si ingust. [Pol. JEREBIE]. (ous)1.
jirebie f. V. jerebie: firebie de tort. joian m plantA a cArii ridacinA con-
Orkin n. iroiu, apArie. [V. sirldu]. tine un suc galben-portocaliu (Oenanthc
jitar m. Mold. pizitor de taring : rà- crocata). [OriginA necunoscuta
mon holdele fard jitar CR. [Rug. ante, joianh f. 1. numele unei hore munte-
ingrijitor de granare (v. jignifd)]. nesti; 2. varietate de vitA de vie.
jithrie f. 1. plata ce primeste jitarul; joimarita f. 1. sarbitoare de Joi-mari ;
2. meseria jitarului l locuinta-i la mar- 2. iazmA ce poporul crede cA umbla in
ginea satului. ajunul zilei de Joi-mari ca sfi pedepseasci
jitie f. Mold. firul povestii: v'am spus pe fetele leneve la tors; 3. bufnitA de
jitia toatd CR. [Vechiu-rom. jitie, vieatA : noapte (din cauza aspectului ei fioros);
ivi puse acolo stellp 0-'0 scrise jitia 4. fig. fatA bAtianA.
tornd (ALEXANDRIA). [Slay. JUDE, vieata joimir m. Mold. 1. od. mercenar; 2.
jivinä f. 1. orice animal sfilbatic: om, azi, strengar: sd fits eu patru joimiri
serve, insfdrsit orice and jivind CR. ; in cast/ [Rut. JOLNIR, JOMNIR, soldat (din
2. Tr. pAsiri de curte. [Serb. JIVINA, ani- germ. Soeldner)].
mal, pasAre de curte, lii. vietuitoare]. jolfh f. V. julfA.
jniipid v. Mold, a bate cu bAtul iar jolne f. pl. Mold. scrofule. [Rut. joLutl.
ne jndpclia mama CR. [Onomatopee din jonca f. corabie japonezA sau chinezA
Map !]. joncd auritcl pe albastrul apei line AL.

www.dacoromanica.ro
 Jon - 350 - jug
jongla v. I. a face mhestrii de sca- a mustra aspru: ram cam judecat; 6. a
mator; 2. fig. a se purta ca un jongler. avea proces: a se judeca cu cineva. [Lat.
jongler m. I. scarnator, sarlatan; 2. JUDICARE].
fig. cel ce cauth a impune cu aparente Judecatii f. 1. deciziune, sentintA ros-
false (= fr. jongleur). tith de un judecitor; 2. justitie, tribunal:
jonglerie f. 1. scarnatorie; 2. fig. apa- a trage in judecatai ; 3. judecata de apoi,
renth fals5 cu care cineva caut5 a impune. cea dela sfarsitul lumii and D-zeu va ju-
jos a. putin ridicat: casei joasd. [Lat. deca vii si mortii; judecatii dumneze-
DEO(R)SIMJ. II n. partea de jos: in josul fascA, ordalie; 4. pirere, opiniune: dupd
scdrei. adv. In partea inferioarA: dd-te judecata tuturor; 5. Filos, facultatea in-
II

jos; pe jos, umbland cu picioarele: a teligentei care compari i judeci ; 6. bu-

plecat pe jos. int. strigat de dezapro- nul simt: om cu judecatd. [Lat. JUDICATUA
U

bare, de urA: jos tiranul! judechtor m. cel ce judeci, care are

josean a. locuitor din Tara de jos a dreptul de a judeca judecAtor de pace
Mol do veil. (de ocol), magistrat instirdnat a judeca
josnic r. 1. nedemn, ignobil; 2. co- sumar diferendele de putini importanti
mun, trivial. [V. jos]. si a Impiciul pe particulari; judecAtor de
josnicie f. faptà sau vorb5 josnici. instructiune, magistrat Insircinat a cer-
jovial a. foarte vesel. ceta crimele i delictele, a culege probele
jovialitate f. dispozitiune joviala. sau indiciile si a face 35 se aresteze pe
jubilh v. a arAta o mare bucurie. preveniti.
jubilar m. ce tine de jubileu: an ju- judechtoresc a. judiciar: putere ju-
bilar. decatoreascii.
jubileu ii. I. sArbiitoare in vethime la judechtorie f. 1. jurisdictiunea Jude-
Evrei, odatA la 50 de ani, and se iertau citorului: in Romania sunt judecatorii
datoriile si se da libertate sclavilor; 2. de pace sau de ocol, urbane fi rurale;
la Catolici, al 25-lea an and Papa di 2. pretoriu.
credinciosiior indulgenti plenari; 3. fes- judet n. 1. od. judecath: (Jude/ill su-
tivitate cu ocaziunea Imp linirii a 50 ani fletului cu frupul) e Hutul unei opere
de cisitorle. de Cantemir ; 2. district (lit. jurisdictiune).
juch v. 1. a petrece cu joc, a se re- Romania are 76 de judete (numite obis-
crea : a juca fah; 2. a danta; 3. a se nuit dup5 numele raului ce trece prin-
pune fn miscare: joacil apele, ocliii; 4. teinsele), fiecare administrat de un pre-
a da reprezentatiuni teatrale: orcest actor fect si de un consiliu judetean. II m. od.
joacd bine; 5. a lovi pimantul cu pi- judeciitor, capul pargarilor (in Muntenia):
cioarele dinainte: calul joacii; 6. fig. a judetii i juratii Sibiuiui On. [Vecbiu-
fuse la pe cineva: l'am jucat bine; 7. a rom, judet, judecati, judechtor si tribu-
glumi: te joci? [Lat. JOCA121]. nal = lat. junrcrun].
juchrie f. 1. glumi: cc, asta e ju- judetean a, ce tine de judet: consi-
carie? 2. obiect servind a face pe copii un judejean, cãi judetene.
sa petreaci; 3. ceeace e lisat In voia im- judiciar a. 1. relativ la justitie: au-
petuoasii a elementelor : a fi jucár:a toritate judiciard; 2. care se face prin
vdnfurilor, a valurilor; fig. a soartei autoritatea justitiel: vdnzare judiciard;
jucdrie AL. 3, relativ la elocventa de barou: genul
juchrier m. cel ce vinde jucirii de judiciar.
copii. judicios a. 1. care judeci bine, care
juefitor m. cel ce joaci. are multi judecati: autor judicios; 2.
means m. I. jucitor; 2. fig. saltim- care e ficut cu bun simt: raspuns in-
banc. dicios.
Judaic a. privitor la Evrei. juiä f. V. jun'.
Judaism n. religiunea Judaic& jug n. 1. unealtá de lemn in care se
Judaiza v. a converti la judaism. prind vitele i caii spre a trage; 2. fig.
Jude m. 1. judecitor: singurul sau robie: scuturard jugul pdganilor ; 3. doi
iude e judele ceresc AL.; 2. judecitor de boi; 4. vita de pisunat: doi boi de jug;
sat: 3. inspector de tigani. [Vechiu-rom. 5. Tr. cusituri cu flori: ceimasei cu jug
judece = lat. JUDICEHI. /a guler. [Lat. j000m].
judech v. a decide in calitatea de ju- jugan m. cal juginit. [Lit. asemenea
decitor: a judeca o desbatere; 2. a de- boului de jug].
cide ca arbitru: a judeca un diferend; jughnar m. cel ce jugAneste.
3. a-si da pirerea despre ceva : a judeca jugani v. a scoate testiculele la cai
faptele cuiva; 4. a avea o phrere despre spre a-i face mai docili la tras.
ceva, a-si inchipui: judecci i tu; 5. farn. jugiinit u. operatiunea juganirii.

www.dacoromanica.ro
 Jug - 35l - Jur
jugar m bou de jug. [Lat. joomuod. jungher n. pumnal: la brdu satdr
jugarel m. Bot. dumbet. si jungher OD. W. junghiu].
jugarit n. taxa, ce se percepe la tar- junghetor m. cel ce injunghie: crun-
guri pe capetele de vite trAgatoare: sá tul junghetor OD.
strang tut stiubeiu de galbeni dela jungheturA f, 1. Incheietura gatului
jugarit Ca. cu trunchiul corpului: a'!] frange jun-
jugastru m. un fel de artar din care ghetura; 2. durere ImpungAtoare.
se fac juguri (Acer campestre). [Forma- junghia v. a injunghia. [Lat. juouLARd.
tiune romaneascA din jug cu ajutorul su- junghiu n. 1. jungher; 2. durere as-
fixului astrul cutita ce simtim la coaste; 3. pop. pneu-
juger n. 1. pogon la Romani (cam monie. [Lat. juoilLon].
cat poate ara o pereche de boi Intr'o zi); junice I. junch. [Lat. JUNICE}d.
2. masurA de suprafatA ce coprindea vr'o junie f.junete: a juniei duke fioare AL.
patru ari ; spatiu de cloud jugere Bac. junime 1. 1. tinerime; 2. nurnele unei
juglu m. padure acoperita cu trestii societAti literare, infitntatA la Iasi in 1867,
de bambu; serpi gigantici stau in ju- transformatA a poi in partidul politic ju-
gli tupilaji AL. nimist.
jugui v. 1. a deprinde la jug ; 2. fig. junimist m. membru al partidului
a supune: Va juguit bine. junimist.
jugular a. ce tine de gatlej: glanda, jupAn m. 1. od. titlu rezervat clasei
vdnd jugularci. boieresti i formula generals de politetA
jujau n. 1. jug de trei lemne ce se (adecA pe deplin sinonim cu modernul
pune la gatul porcilor spre a-i opri de a Domn); 2. azi, la negustori i meseriasi;
face stricAciuni; 2. tArbaca cainilor (In patron; 3. ironic, vorbind de un ovreiu ; 4,
Dobrogea). [Cf. seib. JEJELI, bata de legat in domeniul fabulei: jupdn corb. [Slay.
cainii ciobanesti]. juvala, capettnie de [Mut sau de ors' (din
jujubà f. fructul unui aibust spinos JUPA, comunS, judet)]. V. titulaturA.
gi sucul extras dinteinsul, bun de tuse: juptineasA f. 1. od. sotia boierului
paste de jujubd. (Doamna fiind od. titlul excluziv al princi-
jun& (Jolla) f. Mold, 1. seminte olea- pesei domnitoare) boierii i jupdnesele
ginoase de canepti Intrebuintate ca ali- /or BALc.; 2, azi, titlu dat femeilor din
ment pentru pAsAri i cu care se pre- popor (Intre boierime Si tArAnime): con-
porA un uleiu alitnentar; 2. mancare de durul nu se potrivi la nicio fatd de
post din jun pisatd di fiarta cu crupe: impdrat, la nicio cocoand, la nicio ju-
turtd cu julfe Ca. [$i jufd = pol. HMIS, pdneasd, la nicio fdrancd ISP. ; 3, ingri-
zeama jitoare in casA; 4. (in poezia popularA)
itunalt n. smelt: jumaljul albastru femeie In genere: mormfinturi de jupd-
al bd/tilor se despica Ert. znmAnd. nese POP. ; 5. In domeniul fabulei: ju-
jumari f. 1. pL mAncare din outi bS- lpdneasa vulpe.
tute I prAjite In unt; 2, rAmAsitele uscate jupanità I. boiereasA i feta' de boier:
dupd dna boieri si jupdnite se prin.
din slAnina prAjita. [Nem[. SCHMARREN].
jumitate f. una din part& unui tot serd in hord OD. [Slay. jup,uniAl.
Inapartit In douil pArti egale: unu ai ju- jupui y. 1. a lua pielea de pe o fiintA
andtate, fig. foarte siret. [Cf. lat. DIM:IDLE- vie (Mold. jupi: sd-i jupesti pie/ea CR. ;
TAIRA 2. fig. a despuia. [Origins necunoscutA].
jumAtate-de-om m, monstru antro- jupultor m. cel ce jupoaie.
pofag In basme: om care are numai o jur n. ocol: in jurul sdu. [Lat. MMUS],
mAnA, un picior l un ochiu, moaxe si II adv. In cerc; de jur imprejur.
Invie mereu. jurh v. 1. a afirma cu jurAmant, luAnd
jumull v. 1. a smulge penele unei pA- de martur pe D-zeu: a jurat stramb;
sari; 2. fam. a despuia. [Origini necu- 2. a asigura, a Incredinta despre ceva ;
noscuta ti-o jur; 3, a se indatora cu jurAmant, a
June m. bou tAnar de 2-3 anl. [Lat. promite serios: a jura supunere. [Lat.
JURENCLIS]. JURARS].
junci f. vacA tAnArA. [Lat. lova:c.d. jurAmAnt n. afirmatiune sau promi-
Juneau in. bou de trei an/. slime solemnA, luand de martur pe D-zeu,
junctiune f. 1.. unire, Impreunare: cele sfinte sau propria-i onoare: a face,
junctiune a douil armate, a clouci cal a depune jurcimant. [Lat. junAmun-um].
ferate; 2. load de Impreunare: fusnct jurasic a. se zice de un teren secun-
de junctiune. dar a arid compozitiune geologic/I e ana-
June a. st in. tAnAr. [Lat, Prvnin]. logi unor pArtl ale muntelui Jura.
/uncle I. tinerete. urat a. 1. promis cu jurAmant: ere-

www.dacoromanica.ro
 jur - 352 -
dirtier' juratd. amid jurati pe moarte convenabll; 2. exactitate, preciziune : jus-
AL.; 2. neimpricat: flusman jurat: 3. tetd de expresiune.
pop. afurisit: o juratd de nevastd. 11 m. justifick v. 1. a arfita, a dovedi ino-
membrul unui juriu. Icenta cuiva : a justifica pe un acuzat;
jurfitor m. cel ce jurA. 2. a legitima: scopul nu justified mij-
Jun nI. pl. corpul juratilor: Curtea loacele; 3. a arAta adevArul unui fapt.
cu juri. justificabil a. ce poate fi justificat:
juridic a. ce este conform justitiei: purtarea lui nu e justificabild.
sentintd juridicd. justificare f. 1. actiunea de a (se)
jurisconsult m. cel versat In cunos- ijustifica; 2. probe ce servesc a justifica
tinta legilor si a dreptului. 'pe cineva.
jurisdicti(un)e f. 1. puterea judecA- justificativ a. ce servA a justifica:
torului; 2. resortul sau Intinderea de loc .piese justificative.
In care judecAtorul are puterea de a ju- justitiabil a. supus unei juridictiuni.
deca. justitie f. 1. virtute moralA care ne
jurisprudentä f. 1. *Uinta dreptului :face sA respectim drepturile altuia ; 2.
si a legilor; 2. totalitatea principiilor de bun& dreptate: a recunoaste justilia u-
drept urmate Inteo tarA sau asupra unei nei cauze; 3. putere de a rAsplAti sau
materii. .pedepsi, de a face dreptate fiecAruia: jus-
jurist m. cel ce scrie asupra rnaterrii- titie urnand; 4. magistratii cari dau drep-
lor de drept. !tate: a se pidnge justitiei; Ministru de
juriu n. 1. reunire de 12 cetAteni che- ljustijie, dela care depind afacerile Judi-
mati In fiecare sesiune a constitui Curtea !ciare si care dirijeazi curtile i tribuna-
iu jurati spre a se pronunta asupra cul- 1ele. Justitia se distinge In civild i cri-
pabilitdtb acuzatilor, dupti ascultarea in- :minald; cea dinttli, care reguleaza dile-
terogatoriului i pledarea advocatilor: ju- rendele intre particulari, coprinde jude-
riul este statornicit in toate materiile IcAtoriile de pace si tribunalele de prima
criminate i pentru delictele politice ,instanta ; cea d'a doua judecA contraven-
si de presci; 2. comisiune InsArcinatà cu Itiunile de resortul judectitoriflor de pace.
un examen particular. Idelictele de resortul tribunalelor corec-
jurnal n. 1. ziar, publicatiune perio- tionale i crimele de resortul Curtii cu
dic& ce d tiri politice, literare, corner- jurati. Curtile de apel revizuiesc apoi
dale; 2. relatiune fircutA zi cu zi: jurnal cauzele judecate de tribunalele corectio-
de caldtorie; 3. registru In care corner.. nale, iar Curtea de Casatie poate casa ho-
ciantul Inscrie cumparArile, vAnzArile, in- tàrlrile alarm tribunalelor l curtilor
trarile, plAtile, la ordona o noir& judecare.
jurnalist m. ziarist, cel ce redacteazA juvaer n. V. giuvaer: un juvaer de
un jurnal. ifiddiu C.
jurnalism n. 1. profesiune de jurna- juvfif n. latul ttreangului (la cal). [Ori-
list; 2. influenta sau importanta jurnale- 'gin& necunoscuti].
lor; 3. totalitatea jurnalelor dinteo tarA, juvelnic n. orie de pescuit. [Origina
dintr'un oras. Inecunoscuta
jurubita I. sul de fire rAsudte. [V. juvenil a. ce tine de jun*: ardoare
ierebie]. ljuvenild.
jurui v. 1. a promite solemn: juru- juxtalinear a. se zice de modul de a
I

este-i cerul f parndraul Cs.; 2. a se traduce vorbA cu vorbi l cu reproduce-

devota. [V. jura rea textului.
juruintá f. promisiune solemn& juxtapune v. 1. a (se) pune una langa
just a. 1. conform justitiei, dreptului: alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari
sentintd justd; 2. care Judea sau in- se alAturA succesiv de altele deja reunite
creazà cu echitate: om just; 3. conform Intr'o masti sensibilA.
ratiunii sau bunului simt: observatiune juxtapunere f. aliturare: cristalele
!

just& I m. cel ce practicA virtutea. I n. se forrneazd prin juxtapunerea mole-

ceeace e just; a discerne justul de in- culelor analoge.
just. juxtapus a. aliturat, pus unul Uinta
justeta f. 1. calitatea celul just, celui altuli name juxtapuse.

K m. a unsprezecea literi a alfabetu- !bele strAine si mai ales In numele Pro'

WI a ea figureazii romaneste imolai In vor- I prii.

www.dacoromanica.ro
 kan - 353 - lac
kantism n, V. Kant kilometru m. misuri itinerara de o
kediv m. titlul vice-regelui din Egipt. mie de metri.
kefir-kumis n. numele iaurtului tur- kistledov n. numele maghiar al azi-
cesc sau tatiresc, recomandat In medi- lurilor de copii sau al scoalelor froebe-
cinii contra ftiziei, Ilene, instituite In Ardeal cu scopul de a
kermes n. sfirbitoare patronali cu maghiariza pe copiii de Romani.
procesiuni, mascarade, danturi (in Belgia krach n, mare dezastru financiar.
0 Olanda). kurgan n. V. gorgan.
kilogram n. greutate de o mie de grame.kyrie eleisonl int. («Doamne milu-
kilolitru m. misura de capacitate de ieste rugiciune scurta ce se cinta la
o mie de litri. inceputul liturghiei: kyrie eleison! c'am
kilometric a. 1. de un kilometru ; 2. scdpat! AL. V. chiraleisa.
fig. foarte lung: discurs kilometric.

L m. I. a douisprezecea litera a alfa- lac n. mare Intindere de apa Inconju-

betului; 2. cifra romana In valoare de 50. rata de uscat. [Lat. LACUSI.
la prep. indici: 1. o aflare undeva : lac n. 1. gumi-riisina de un rosu-gal-
la mine, la scoald, la prdnz; 2. o di- buiu ce picuri din ramurile unor arbori
rectiune spre: plec la Paris; 3. momen- aziatici ; 2. lustru de China negru sau rosu :
tul timpului: la cinci ore, la anul; 4. ghete de lac ; 3. mobil& Imbricati cu acest
cazul dativ: dati fan la cal. [Lat ELLAC]. lac (=- fr. laque).
la v. 1. a spila, mai ales la cap: ia lficarie f. lac mare.
sa-mi lai copjlail CR. [Vechiu-rom. a Rica, n. locuinta (cu o nuan(a de so-
la, a spila In genera = lat. LAyARE]. lemnitate): Idcasuri sfinte. [Ung. am],
labia 1. piclor de animal; 2. fam. V. locas.
f.
mini: dd laba incoace. [Ung. LAB]. lacfit n. mica masina mobila de In-
laban m. Zool, chefal, [Scurtat din cuiat usi, dulapuri, etc. [Ung. Lssicr].
balaban]. lacitus m. master de hate.
IfibArtat a. 1. desfins, moale, lisat in lacatuserie f. 1. mestesugul licitu-
jos: are gura hibartatil Runt; 2, fig. de- ului; 2. unelte faurite de el.
strimat : cu hainuta labdrtaki PANN. lachercla f. 1. peste de mare a cirui
lAlterat poate din rdbilltat, destins (v. came se sireazi sau se coace i se con-
baltit)]. servil In uleiu (Scomber thymus); 2.
labarum n. stindard roman pe care carnea pestelui astfel preparata. [Gr. mod.
Constantin puse si graveze semnul lui LAKERDA, din it. lacerta, sopArla
Crist; fig. labarum vechiu al luptei, sim- lacheu m. servitor In livrea (-= fr,
bol al biruintei GR. AL. laquai).
labial a. 1. ce tine de buze: artere lacom a.1. cui place si manince mirk;
labiate; 2. Gram, care se rosteste mai 2. fig. care doreste cu ardoare: lacom de
ales cu buzele : b, p, f, v, sunt consoane bani, de glorie. [Slay. LAIC0116, avid].
labiate. Ificomi v. 1. a fi lacom; 2. fig. a pofti:
labiat a. se zice de (ladle ale ciror pe- strdmbdtatea care ldcomeste la bunul
tale sunt in forma de buze. labiate f. altuia BIM
II

pl. familie de plante monocotiledoane. lficomie f. 1. calitatea celui lacom ;

labirint n. 1. Mit. edificiu construit tn 2. dorinti necumpitaa de cistig, de bo-
Creta de atm Dedal i compus dinteun gfitie.
numar mare de galerii, din care cu greu laconic a. ce tine de Laconia ; 2. fig.
se putea lesi; 2, drumuri incrucisate pe scurt l coprinzator (dupi datina Laco-
unde e anevoie de umblat; 3. fig. mare nienilor): stil laconic. I adv. in prea pu-
incurcaturi, incilcirea itelor unei afaceri; tine vorbe.
4. Anat, conduct interior al urechii. laconism n. mod de a vorbi conch
laboare f. munci mare. yi energic.
laboratoriu n. local potrivit pentru lacoviste f. lac mic de api: defe prin
lucrari practice de fizica, chimie, istorie smarcuri fi kicovisti TSP.
natural& lacra f. 1. lachl: zestrea Ind fade
laborios a. 1. care lucreazi mult, cii- in lacrd PANN ; 2, rachl. [Metatezi din
ruia ti place a munch scolar laborios; rackit
2. care reclami munca mare, penibil: In. hicrama v. a vim lacrimi. [Lat. L.-
treprindere laborioasd. CRIMARE].

L. Siiineanu.- Diet. Universal. 23

www.dacoromanica.ro
 lae 354 flarri

laertinafi (lacrima) f, picatura de 11- idnuri pentru scoarfe i ldicere CR.

chid, sarat i limpede, ce lese din ochi [V. laifdl.
dupa o impresiune vie fizica sau morala, laicizh v. a da un caracter laic unei
[Lat. LACRIMA institutiuni ce avea inainte o destinatiune
licrimioare f. pl. Bot. margaritarele. religioasi.
lacrimal a. ce tine de lacrimi : glande laie f. Mold. 1. ceati, in special do
lacrirnale. [igani nomazi ; 2. ceati de vagabonzi: laie
licrimos a. jalnic: priveliste Merl- de cersetori GIUCA. [Pol. 'Au].
moasci Bkc. [Lat. LACRRIOSUS]. Mies a, si m. tigan de laie sau nomad,
lacteu a. ce seamana laptelui: calea in opozitiune cu tigan de vatra sau stabil:
lactee se numeste popular calea lui ne scot oamenii afar:5 din sat ca pe
Troian sau drumul robilor. niste ldiesi CR.
lactometru n. aparat spre a cerceta lainic a. Mold. ritacitor pasdre lai-
Introducerea apei in laptele natural. nicd. II m. vagabond : un lainic si un
làcuI (locul) v, a sedea intr'un loc, a pierdevard CR. [V. bale].
trai undeva. [Ung. LAEN ; forma literara Maid v. Mold, a vagabonda: inn
locui a fost modelata dupa loc, cu care place a ldinici pe ulifi NEOR.
n'are de a face]. laità f. V. lavita : laife acoperite cu
lacuna f. 1. intrerupere In textul unei ldicere.
opere; 2. lipsa de sir. lain a, negru vinit: miorifd laie, laie
lacusta f. insectä inaripata ce salti cu bucdlaie POP. ; Yana laie, de calitate proas-
cele doua labe dinapoi : ldcustele surd M. [Albanez LAI1. U f. bale, oaie cu lana
vdtamdtoare, cdci devord frunzele ye- cenusie : giguri de suman i ldi si de
getalebor, [Lat. vulg. LACUSTA = clasic LO, noaten CR. V. Wain
COSTA]. Mai v. Mold, a nisi leginandu-se :
lacustru a. care triliqte sau creste In auzindu-i ldldind asa de cu chef Ca.
Boa :plante lacustre; cetati lacustre, [Lit, a umbla lela].
vechi orase cufundate ale caror rubric se lalanghita f Mold, un fel de clatite.
regisesc pe fundul lacurilor. [Turc. LALAGHIT].
ladä 1. 1. mobilá de lemn in care se !Alan a. Mold, care umbli lela : o fatd
pune i se pastreaza bine baine, bani, etc. ; ldlaie CR. II m. guri-casca, gigauti: unde
2. conrinutul ei o ladd de cdrfi. [Nemt. ldldii cased gum NEOR. [V. lela].
LADE, printr'un intermediar sasescl. latch f. planta de primavari din fam.
ladin a, se zice de Icliomele reto-ro- liliaceelor, cu cotorul Malt ce poarti o
mane din Alpi. floare frumoasa, numita asemenea lalea
Lado i Mano f. divinititi nuptiale (Tulipa). [Turc. LALE].
invocate de vechii Slavi; (cantec de nunta) lama f. cuadruped rumegitor din Peru,
Lado, Lado, nu mai plehige AL. ' mai mic deck camila si fin cocoasa.
laf n. palavra, taif as: pe el ii chema lama f. 1. bucati de metal, lea si
sd spuie lafuri i sd-i tried giumbu- subtire: lama de ofel ; 2. fierul unei arme
suri CAn. [Turc. LAI/. V. talaf. sau al unui instrument tilos (= fr. lame).
lMai v. Mold, a sedea intins cu ifos : limaie f. rodul limiiului, oval, 01-
se ldfde pe o canapea. [Ceh. LAHATI, a bum i plin de zeami. [Gr. mod. LEM5N11.
culcal. lamftier m, vanzator de larnal,
lagar n. I. Oen ocupat de o armata fantail-A f. planti ce exali un miros
2. fin. partid. 1.7emt. LAGER : din grain] de limaie i cu care se fac cununi de
catanelor austrovngare]. mirese (Lippia citriodora).
lagiverde v. Mold. verde masliniu: lamaiu m. arbust originar din Azia,
pesfimane lagirkfzi. [Turc. LADJIVERD, va- cultivat l pe la noi ca planti ornamen-
nit]. taM j pentru florile sale frumoase i mi-
lagum n. 1. mini: neipdrcii de lagu- rositoare (Citrus limonium).
muri; 2. fig. cum Roma devenit'a lagum la-ma-mama m. om copiliros : dacd
de putrezimi AL. [Turc. Lrouu[. gdseste vr'un ld-md-mamd PAW. [Lit.
laguna f. balti de apa sarata pe mar- spala-mi (la cap), mama 1].
ginea nuirii: Venetia e ziditd pe lagune. lamba f. legatura (din teiu risucit, din
laibär n. 1. miatean (in Oltenia): 2. franghie sau de fier) ce impreuni capitul
pieptarul Mrancelor tivit cu panglici late. oslei cu crucea carului. [Origina necu-
[Sas. LEIBEL]. noscuti].
laic a. 1. mirean, care nu apartine bi- lambar n. 1. fierul dela capatul osiei;
seridi; 2. propriu laicilor : scoalit laicd, 2. randea de scos lambe.
I m. care nu e preot nici calugar. lamenth v. a plinge gemand.
Iàiccr n. covor taranesc Ingust al lung lamentabil a. 1. demn de plans : scartd

www.dacoromanica.ro
 lam - 355 -- lAo
lamentabild; 2. induiosetor : cu o voce lAncier m. soldat din cavalerie inar-
lamentabild. mat cu o lance.
lamentare f. plangere cu gemete gi landau n. trasurd cu patru roate i pe
strigate. arcuri, a aril' parte de sus e formaia din
larnoste L Mold. iesire afara cu sange doua foale ce se indoaie dupd plac.
la copiii mid. [Cf. rus. LAMOTA, dureri in landgrav m. titlul unor principi ger-
membrele corpuluil. mani : landgravul de Ilessa.
lamp& f. aparat in care un fitil e bagat landgraviat n. 1. demnitate de land-
in uleiu sau in alt lichid spre a da lumina. gray ; 2. tara supusa unui landgrat..
[Ne Mt. LAMPE]. Linea adv. aproape : vino ldngd !in'oe;
lampadar m. un fel de candelabru pe pe langa, in compartiune, afara de, [i at.
care s'aseaza lampi. L ONGUM]
hinged a. V. lanced
lampadodrom m. alergator la intre-
langoare f. numele popular al tifo-
cerea cu torte (in antichitatea greaca): larn-
padodromii sprinteni cu tackle lu- sului, [Vechiu-rom. langoare, boala in
cioase (NAUM). genere = lat. LANGUOREM cu sensul restrans
lampagiu m. lampist. . in limba moderna la o boala contagioasa].
lampant a. se zice de un uleiu ce aide languros a. pfin de lancezeald treald
limpede. sau afectata): priviri languroase.
lampion ii. lampita pentru iluminatii. langusta f. un fel de rac de mare, a-
lampist m. cel ce face sau vinde lam pi. semenea stacojului.
lAmurA f. 1. floarea fainei; 2. fig. ce lanolin& f. substanta grasa de land
e mai bun in ceva. [Origina necunos- spalata, protege in contra infectiunilor cu-
cutal. tanate.
lAmuri v. 1. a curata : a /dmuri au- lAnos a. 1. care are multa land: oi
rul; 2. a clarifica : (tuna) lurnina-i duke ldnoase ; 2. Bot. acoperit cn un puf ase-
tot mai mult hinture§te En.; 3. fig. a menea land. [Lat. LANOSUS].
explica : a ldmuri idei. lanai v. 1. a Impinge inainte, a face
lfimurire f. explicatiune. cunoscut in lume: a lansa pe un tdndr;
lAmurit a. limpede. 2. a emite, a expedia : a lansa un de-
Ian n. Mold. camp mare semanat, ogor cret ; 3.a trimite in diferite parti: a lansa
intuits: lanul lung si verde cu grdul rd- invitatiuni (= fr. Lancer).
sdrit AL. [Pol. LAN]. lanskenet n. un joc in calif.
lâná f. 1. par moale, des si lung, ce lant n. 1. legatura de metal compusa
acopere corpul calor sau altor animale gi din verige innadite: lant de ceasornic ;
din care se face postav, flaneld, stofe: ldna 2. masura agricola de zece sta njeni; 3. §ir
dupd caiitate poate fi bdrsand, codand, neintrerupt de obiecte analoge: lant de
laie, stogo§d, tigaie, turcand ; 2. pl. munti; 4. fig. robie: scuturd lantul cu
lAnuri, tesaturi de land. [Lat. LANA]. a lui voce ruginita Em.; 5. succesiune
lemar rn. cel ce lucreaza sau vinde lanfi. neintreruptd: un lant de evenimente.
[Lat. LANATILIS], [Slovean LArrrl. adv. In §ir: asta tine
II

lAnArie f, 1. filatura de lana ; 2. mar- lant.

furl de land i pravalia unde se valid. lantern& f. felinar: lanterna magica,
lAntirita f. plant& cu fire lungi ce creste instrument de optic& (inventat la 1645 de
in locuri baltoase (Filago). iezuitul Kircher), cu ajutorul cdruia se in-
lance t. sulita : ldnci scdnteie lungi fatiseazd in mare, pe un zid sau pe o panzd
in soare Ei.a alba, imaginea figurilor depinse In mic pe
lAnced a. 1. slabit (de suferinta); 2. o lama de sticla.
fara putere sau vioiciune. [Vechiu-rom. lantetA f. instrument de chirurgie spre
hinged -= lat. LANGUIDUS]. a deschide o rand, a taia un abces, etc.
lanceolat a. Bot. care are forma fie- (fr. lancette).
rului de lance : trunze lanceolate. lantug n. 1. fan( mare: poarta cu
lAncezealä f. 1. starea unei fiinte slabe lantuguri o lega POP. ; 2. lantisor: Idn-
gi bolnave ; 2. descurajare morald sau fi- fuge de aur, [Rus. dial. LANTUG01.
zica; 3. fig. lipsa de interes, de activitate. Ifintuit a. 1. (poetic) inlantuit: in ta-
lAncezi v. 1. a fi Intr'o stare de sla- beri ltintuite stim noi cunt se peitrunde
biciune indelungata ; 2. a suferi de con- AL.; 2. (galicism) repezit: ca doud ful-
tinuitatea unui rau : a ldncezi in mizerie ; gore lanjuite de un nor En. [Sensul 2
3. a-si consuma puterile: acest arbore dupd fr. lance].
ldncezeqte din lipsd de apei ; 4 fig. a laolaltA adv. Impreund. [Lit. la una la
fi lipsit de vigoare, de vioiciune: interesul alta = una la altal.
idnceze*te in actul al treilea. lAor n. coroaga de canepd sau de in.

www.dacoromanica.ro
 lap - 356 las
läpadk v. Tr. V. lepirlà. lAptuei f. planta de gradina cu sucul
lepädätoare f. Tr. Bot. remf. alb ca laptele ce se rnanancfi mai ales
läpai v, a tinge (vorbind de caini).[Ono- ca salata (Lactuca sativa). [Lat. LAC-.
matopee: lap! lapn. MCA].
laparotomie I. Med. deschiderea chi- lar m. numele zeului domestic la Ro-
rurgicala a pantecelui. Imani ; pl. lari, fig. casa, locuinta.
lapidk v. a ucide cu pietre. larg a. 1. de mare intindere : drum
lapidar a. pro priu inscriptiunilor sfipate larg ; 2. fig. putin scrupulos : conftiinta
in piatra sti/ lapidar, conciz, ferm 5i 'bared; 3. generos : mdnd larga. [Lat.
maiestos, Ickpous]. II adv. (pe), cu de-amaruntul. II
lapis(-lazuli) n. piatra scumpa de un In. 1. largime: are trei metri in larg ;
albastru opac. 12. Mc spatios : in largul curtii ; fig, a
lapoviita 1. ploaie milli& amestecata cu se simti la largul sail; 3. partea math
grindina sau zapada. [Serb. LAPOWTAl. departata de tarm : a lua largul (si cu
lapsus n. scapare din vedere: lapsus sensul de ea fugP):, cf. a/erga).
linguae, eroare in voibire; lapsus calami, largi v. a face larg, a intinde [Lat.
eroare la scris. LARGIRE J.
liptit v. V. alfipth. largime f. una din cele trei dimen-
laptagiu m. cel ce vinde lapte. siuni, In opozitiune cu lungimea.
lfiptar m. laptagiu. [Lat. LacrARfus]. larinx n. organul vocii si al respira-
taptarie f. 1. locul uncle se tine lap- Omni, constituit de partea superioara a
tele ; 2. locul unde se vinde lapte, branzg, traheei-artere.
oufi. larmfi f, sgomot mare: fi attlta larma
Iãpta n. unealta de pescuit: qaldul se facurd LP. [Serb. LARMA ; V. alarmd].
prinde culciptaful. [Origina necunoscutat larmui v, a face larrnfi. ,
lapte In i n. 1. lichid alb si zaharisit larva f. prima stare sub care insectele
ce secreteaza glandele mamelare ale femeii ies din ou : omida e larva fiuturelui.
(si ale mamiferelor de sex femeiesc), dupa las a. fricos, tinsel (=--- fr. ldche).
nasterea fatului, destinat a constitui primul task v. (activ) 1. a parfisi, a se departa
lui aliment; 2. lapte luai, prin mulgere re- de : ram lasat acasd ; 2. a nu lua cu
gulata, dela uncle animate domestice (vaca, sine : ldsati aci bagajul ; 3. a nu ridica :
bivolitA, oaie, capra) i servind de hrana a lasa banii pe masa ; 4. a trece cu ve-
omului de orice varsta ; cu lapte, ade- derea : las'ai nu numai ; 5. a da prin-
varat: bine ar fi dace; ar fi toate cu tr'un legat: a ldsa copiilor avere mare;
lapte cate le spui CR. ; 3. laptele diferit 6. a se increde ; las' pe mine ; 7. a in-
preparat: lapte acru, bdtut, covásit; 4. gadui, a astepta ; lasa c'o veni vremea;
pl. lapti, substantfi alba ce se afla in pestii 8. a permite: n'o lasd inima sri creath;
barbatesti si in glandele de sub gatul vi- 9. a nu opri : lasc1-1 sa intre ; 10 a sat-
telului (fiind o mancare delicatfi); 5. p1 dea : mai lath din pret ; 11. a da pace;
lfipturi, bucate facute cu lapte : in sap- lasd-md sci te las. II (reciproc) 1. a se
tdmdna albd se mdminth nurnai lap- destinde, a se muia : arcul trdsurei se
turi; 6. pfin analogie, zearnA albicioasa lasase ; 2. fig. a renunta : s'a ldsat de
a porumbului: boabele sunt in lapte ; 7. betie ; 3. a descinde : s'a ldsat binifor
nume de plante: laptele-cAinelui (cucului), de pe scard ; 4. a cadea : noaptea se
aior (sucul sau otravicios e alb ca laptele): lath frig ; 5. a se micsora, a se potoli :
cu laptele ce iese and rupi aceasta planta gerul s'a mai ldsat ; 6. a se increde :
se vindeca la tail negeii i pecinginea ; se lath' pe mama medicilor ; 7. a per-
lap tele-pasárii, balugca: laptele-stancei, sista : nu se lasci de joc ; 8. a ceda : nu
mica planta cu florile alburii, cre§te prin vd ldsati 1 9. a suferi: se lath sd-1
pasunile pietroase i stancoase (Andro- bat d toti. [Lat. LAzARE, a destinde, a face
sace arachnoidea). [Lat. vulg. LACTEM = slobod].
clasfc LAO]. lfisat a. 1. dat jos : cu perdelele ld-
tiptoe n. Mold. scocul sau jgbiabul sate Em. ; 2. parasit femeie ldsatd ; 3.
morii: lua moara de lciptoc i o da iar dispus : afa e ldsat de D-zeu. I n. ac-
in vad la loc POP. [i Woe = rus. tiunea de a lasa si rezultatul ei : ldsatul
LATORO forma lciptoc a fost influentata de carne, lcisatul de brdnzd, ldsatul
de lapte]. de sec.
Ifiptos a. 1. care da lapte mult : vaca lfiscaie 1. V. letcaie,
hiptoasci; 2. de coloarea laptelui; 3. fig. lasciteata f. oala tfirfineascA cu douii
adevarat (cf. cu lapte): mama crezdn- manusi. [Origina necunoscuta
du-le toate liiptoase cum i le spuse- lasciv a. pornit la desfainitri.
sem eu Ca. laseivitate I. caracter 1asc1v.

www.dacoromanica.ro
 las - 357 - lat
lasitate f. 1. starea celui la*; 2. fapta latinese a. cc tine de limba latinA:
josnica, nedemna. vorbe latine§ti. II adv. latine§te, In hrnba
lalstar in. 1. mugur de vie, vita ta- latina.
nara ; 2. fig. descendent. [Serb. LASTArd. lätinie f. limba latina (forma arhaica).
V. viastar. latinism n. constructiune proprie hi:a-
listiri V. I. a scoate histari ; 2. fig. bet latine.
a se naste. latinist m. cel ce stie bine latineste. II
lastic n. gumilastie r mobile noi cu a. care tinde a latiniza: curentul latinist
lastic AL. [Nemt. tAsrmo]. in Transilvania.
lastrà f. atlaz de lana : dulamd de latinitate f. 1. modul de a vorbi
lastrd verde OD. [Origina necunoscuta scrie latineste: latinitate medievald; 2.
lAstun in. randunica alba pe pantece calitatea i origina latina: latinitatea lim-
ii cu aripi lungi (Hirundo urbica). [Slay. bei romOne.
LASTUNA]. latinizit v. a da forma latinfi vorbelor
lat a. 1. larg, In opozitiune cu frigust straine.
si in corelatiune cu lung stofd ; latinizator m. cel ce latinizeaza.
2. fig. maret, grandios (ironic) vorbe latinoman a. si m. imitator exagerat
late, e prea Iota. [Lat. LAMS]. adv. lin al spiritului latin.
II

lat : a cezzut lat. n. Wima: latul pal-

II falire f. actiunea de a MO: I. dilatare;
mei, in lung §i in lat. 2. fig. expansiune, propagatiune.
lag a, 1. (pl. late), ochiu de funie sau latitudine f. I. intindere, extensiune:
de fier spre a prinde ceva : a pune la- acest principiu poate avea o mare la-
hil de got ; 2. fig. cursa : a ceidea, a titudine;2. llbertate completa: aveti toatd
prinde in laf ; 3. pl. a) WI'S prinsa prin latitudinea; 3. distanta unui loc la ecua-
spini (din lana oilor) ; b) plete de par tor masuratA in grade pe meridian: la-
falfaitor. [Lat. LAQUEUS]. titudinea boreald a Romdniei este de
tat m. 1. Tr. foaie la panza: poale 50 si 30' Cintre 43°,15' *i 48°,459, iar lun-
din fese lafi. [Nemt. LATzl. gimea ei dela N, la S. este ca. 500 km.;
fat in. (pl. lati) 1. bucata de lemn 4. dim& considerata sub raportul tempe-
funga l subtire ; 2. pl. scanduri ce se raturei: omul poate treii sub toate la-
pun pe capriorli Invelitorii. [Sas. LAZ = titudinile.
germ, LATIZ]. laitoc a. V. laptoc..
latang a. putin lat : cale lunga gi latos a. cu par lung *i cret: cdine ld-
leitoriga POP. fos. [V. 14].
latfiret a. cam lat. In. peste care laltrit v. 1. a striga, vorbind mai ales
II

seaman& cu scrumbia (Scomber pea- de caini; 2. fain. a striga necontenit de-

nips). fairnand. [Lat. LATRARE],
lateafal f. (Prahova) Zool. blehnita. latrfamtalmai m. cel cc stria In zadar
[Peste lataret : corpu-1 e comprirnat la- (asemenea cainelui care latrA la lima).
teral]. latrat n. strigatul cainelui.
latent a. care sta ascuns : facultate lfitrador a. care latra: cdineldtrdtor.
latentei ; cfildurii latent& care nu e sen- in. caine: ldtrdtorii din sat OD.
II

sibila la termometru. laltriturd f. lâtrat prelungit.

lateral a. ce tine de o lature : cale latrind f. privata.
lateralh. latui v. a pune lati.
fates a. en eoarnele In laturi pe litunoaie f. Mold. 1. scandura groasa
spate (de vite). [V. lat]. sau lata cu o lature convexa i alta planl:
läl v. 1. a (se) face lat; 2. fig, a se doud leitunoae groase CR. ; 2. raritura
produsa din cauza firelor rupte ale urzelii;
raspandi : se leifi faima. [Lat. LATE.SCERE].
laticlavä f. tunica Imprejmuità cu 3. un fel de plasa. [Munt. leituroae: v.
purpura ce purtau senatorii l proconsulii iaturel
la Roma. lfituralnic a. I. ce vine de o parte,
latifundiu n. (la Romani) vasta po- dosnic: cdi pustii gi ldturalnice OD. ; 2.
sesiune de terenuri. fig. accesoriu.
latime f. dimensiunea identica cu lar- láturas a. 1. alaturat: cal lcituraf; 2.
gimea. Invecinat.
latin a. 1. care e din Latin, ce pri- lature f. 1. partea dreapta sau stanga
veste aceasta Ora: limba latind; 2. re- a corpului: se culcei pe laturea dreapti I;
lativ la popoarele romanice: gintea la- 2. partea laterala, margine: .,edea pe la-
find ; 3. relativ la catolicism: biserica turea carului; 3. Geom. linie marginasl:
latind, In opozitiune cu cea greaca. V. triunghiul are trei laturi; 4. parte de
letin. I latina f. limba IatinL loc, directiune: panful sufld din cele pa-

www.dacoromanica.ro
 lfit 358 lea
tru laturi ale lumii; 5. partea unui lu- làuzI v. a fi lauzi.
cru: In cloud' laturi templul deschise lfiuzie f. starea de lauza i timpul cat
ale lui portale En. [Lat. LATERA]. II adv. rAmane In pat.
Multi (in), laoparte, 1napoi. lava 1. materie topita l inflAcArati ce
lätürl f. pl. apa In care s'au spalat varsa vulcanii.
rufe sau vase de bucatarie. [Lat. 51.AvAru- lavdan n. un fel de stola pentru haine:
RAE, spalaturi]. o bucatd de lavdan de cloud bathe
latur oae f. V. littunoae : butucii se pre- NECULCE,
fac in scanduri,tinichele, làturoi, doage. lavicer n. V. faker.
lauda v. I. a releva meritul cuiva ; lavina f. avalansa: lavinele Alpilor.
2. a glorifica : Idudafi pe Domnul; 3. a laviffi (laita) f. 1. pat taranesc cu pi-
se fali : se laudd prea mult. [Lat. LAUDARE]. cioarele ',agate in pamant ; 2. Tr. patasca.
laudfi I. cuvinte prin care se inalia [Slay. LAVITA, scaun].
meritul Ctliva. [Lat. LAUREN]. lavoar n. mobilA de toaleta (= fr.
laudabil a. vrednic de laucIA. lavoir).
laudan n. preparatiune farmaceutica lavrfi f. manastire mare In care fiecare
In care intrA opiu : laudanul este o otravd cAlugar isi are chilie proprie l separata
violentd. de a altora, dar stand toate sub un egu-
Ifiudfiros a. care se laucla Inteuna. men: lavrele atarna numai de patriarhiile
Ifiudat a. renumit: nume lciudat. rasaritului (Atos, Ierusalim, Rumelia,Sinai).
läudditor m. cel ce laud& [De origina slavo-greaca].
lfiuntric a. interior. lavrfi f. In locutiunea lavre i palavre,
lfiuntru (in) adv. inauntru. [Cornpus fleacuri. [Scurtat din palavrd].
din /a si intru]. lavrentinfi f. Bot. tamaita. [Tras din
laur m. plantA ale carii graunte man- numele propriu Lavrentie, Laurentiut
candu-le omul, incepe sa tremure i in- lawn-tennis n. (cit. lantenis), joc de
nebuneste (Datura stramonium): cc, ai societate sub aerul liber: aruncarea min-
mancat laur ? [Lat. LAURUS, dafin, nume gei deasupra unei retell Intinsa vertical,
dat unui arbust ale carui foi aduc intru de catre jucatori prevazuti cu rachete.
cdtva cu ale dafinului]. laxativ a. care scoate afarA, curata
laur m. 1. numele stiintific al dafinu- stomacul.
lui; 2. fig. pl. simbolul victoriei, glorie laz n. Tr. camp curAtit de tufe i fa-
dobandita pith arme sau prin poezie: dacini. [Serb. r..Az].
laurit voiau sà smulgd depe fruntea Lfizfirel m. sfirbatoare ce cade In Sam-
ta de fier En. bata lui Lazar (a noua zi inaintea Paste-
laureat a. Incoronat cu lauri: poet lor) i colinda copiilor din acea zi.
laureat. II m. cel ce a obtinut un premiu lazaret n. loc izolat unde raman in
academic. carantina oamenii i marfurile suspecte
lfiuruscii I. vita salbatica. [Lat. LA- de a introduce In o boala conta-
13RUSCA]. gioasa.
lfiut a. spalat la cap: copii WO fru- lazarone m. cersetor neapolitan.
mos CR. [Lat. LAUTUS] . 2 ii. spalare: Mu- lizeasci f. hord introdusd de cAtre
ftil in ajunul lui Sin-Toader. Lazi in Moldova si trecutA de ad si In
Ifiuth f. instrument muzical introdus Muntenia.
In Europa de cruciati: lduta a cedat lo- lizni v. Tr. a starpi tufele i radii-
cul cobzei. [In Tr. si laufd = sas. LAURI cinile unni camp. [V. /az].
pe langa muzica turceasca a Curtii si a leac n. I. medicament: leacuri bâ-
ostirii, era si o muzicA nemteascd coin, beti; 2. fig. remediu: cand n'are cu ce
pusa din lautari, sasi i igani]. sciracul, radarea It este leacul. [Slay.
lfiutar m. 1. muzicant ambulant, In Lizad].
genere tigan, care executa din memorie leaca f. Mold. putin de tot: o Math'
zi dupa auz; 2. Mold. nume dat tritnto- de yin, asteaptd o leacci. [Gr. mod.
rului sau albinei barbatesti (flindca nu OLIOAEI (vocala ini(iala considerata ca pro-
face decdt bSzâe, canta l foaca). nume)].
liutfiresc a. de lautar: dible ldutd- leader m. (cit. lider), seful I princi-
resti OD. palul orator al unuf partid politic In
Ifiutoare 1. apa fiarta pentru spalarea Anglia.
capnlui : acum pune de ldutoare ci gri- leaffi f. 1. solda : osteni cu leafd; 2.
jeste I Cu. [Lat. LAVATORIA]. salariu : te-am slujit fdrci lea fci zece
Ifiuzfi f. female care sta In pat dupa ani AL. [Vechiu-rom. Iefed (azi ironic)
ce a nAscut. [1 lehuzcl = gr. mod. La- = tun. OLPA: ca alaiu, buluc, duium,
ninA (din lehos, pat)]. etc., leafd apartinea la inceput sferei mi-

www.dacoromanica.ro
 lea - 359 - leg
litare, find solda lunara a ienicerilor si a lectiunea; 3. fig. Invkaminte, Instiintari
ostasilor piimanteni]. date: lectiunile experientei.
leaf& f. Mold. 1. täis de secure sau lector m. 1. cititor; 2. profesor de
topor ; 2. lopatica cu care se tat:1We ma- limbi moderne (la o Universitate germanA).
malign dupti ce s'a amestecat. [Origina lecturti f. Mire.
necunoscuta lecui v. a vindeca. [V. lead.
leagan n. 1. pat mic de leganat prun- lefeh f. V. leafil.
cul; 2. fig. primii ant ai vietii sau locul lefegiu (lefeciu) m. 1. od. soldat strain
unde se petrece acea varsta leageinul cu leafa, mercenar care primia leafa ai
:

nationaliteitii, leageinul civilizatiunii; tain (in opozitiune cu slujitor de sot-

3. bucatit de lemn sau scaun suspendat teald): clupti ddnii veniau lefegiii cu
nitre doutt funii i pe care se leagana. hainegalbene OD. aprozii,lefeciii,curte-
[Derivat dela leg (cf tragdn din /rag] ; nii i arcasii AL.; 2. pl. ceata de pedes-
leaganul taranesc e o albie sau o troaca, trime de 1000 de oameni sub comanda
obisnuit legate' de grinda caseil. capitanului de lefegii; 3. tam. cel ce tra-
Leah a. §i m. (pl. Lesi), numele ar- ieste din budgetul Statului, functionar:
haic si popular al Polonului: cu Leahul, lefegiii din ziva de astdzi se hrdnesc
cu Maghiarul, cu Turcul incruntat AL. din leafd AL. [Turc. &Enna],
[Rus. Lima]. left in. si n. 1. (pl. lefli) moneda de
leaf a. onest si franc. aur sau de argint, In valoare de 5 gal-
lealitates f. calitatea omului leal. beni, din care se tac salbe: cu le fti rnari
leanch 1. Mold. bluza. [Rut. LNIANKA]. lucind in salbei AL.; 2. (pl. lefturi), me-
leandru m. arbust cultivat adesea la dalion: le fturi de sinaragduri OD. [Gr.
noi ca plantà ornamentala pentru florile mod. LEFTON, a suta parte dintr'o drahma
sale mari, frumoase, rosii sau albe; frun- leiter a. 1. fam. liber ; 2. lipsit de
zele, sum* l lemnul sau sunt trine- bani: lefter de parale. [Gr. mod. nix-
buintate In medicina, iar laptele-i gal- THEROS].
ben contine substante veninoase (Neriurn lefteri v. fant. a se face letter de
oleander). parale.
leapla f. (de a) un fel de joc de co- lefterie f. (ironic) credit: de acurn
phi ; cdnd d'a leapsa ori d'a fetele bp. sei tii cd ti-ai rndncat lefteria dela
[Origina necunoscutil]. mine, spetnzuratule CR. [Gr. mod. ELEF-
leash f. desis Inteo padure. [Slay. Lissa, THER(A, libertate].
pldure]. leftich 1. = lectica (Conf. doftor =
leash f. I. Impletitura din nuiele (pe doctor).
care se usuca poame, se bate porumb sau legit v. (activ) 1. a lnnoda, a strange
cu care se Inlocuiesc loitrele); 2. cos, In cu Ian( sau funie: a lega butuc, cobzd,
forma de opincii, de prins peste vara (lulte fedeles; 2. a Impreuna sau prinde cu
si August). [Slay. dESA]. ceva: a lega vita de araci, butile cu
feat n. 1. nurnar ce arata data anului cercuri; fig. poteca leagd cdrciuma de
an cumpdrat la leat 1812 o hirtd de primdrie; 3. a coase foile unei carp si
loc AL.; 2. data preciza : cafe degete am a-i pune o scoarta ; 4. a Infasura strans:
la mdini 's tot leaturi de ptigani POP. ; a lega capul, a lega o rand; 5. fig. a
3. In graiul soldatesc: cel ce a intrat In uni grans: a lega prietesug, dragoste;
annata odata cu altul, soldat din acelas an 6. a da din floare fruct: graul a inceput
(In opozi(iune cu descd). [Slay. LIETO, an]. sfi lege. I (reciproc) 1. a se prinde, a
leat n. pl. Mold. late (de brad). se Inchiega: dulceata s'a legat bine;
lebtida f. 1. mare pasare acvatica cu 2. a se opri In loc, a se paraliza: ii se
penisul alb p cu gatul lung (Cycnus); leagd limba; 3. fig, a se obliga: a se
2. fig. poet, orator, muzicant, ale caror lega prin jurdrmint; 4. a nu da pace, a
opere au o dulceatii comparabila cu pre- baga villa: se leagd mereu de mine.
tinsul cantec melodios al lebedelor le- [Lat. LIOARE].
bdda din Mantua (Virgiliu): cdntecul legit V. a liisa mostenire (galicism);
lebddei, ultima opera a unui autor ilus- nu al fapte la urmasi sd legi? BoL.
tru. [Slay. MEDI]. (= fr. leguer).
lebadeh f. V. libadea. legal a. conform legii: mijloace legvale.
lectich f. pat portativ de preutnblat legalitate f. caracterul celor legale.
(la Romani): in lecticd ldsatd pe perne legalizh v. a Investi un act cu for-
de mdtasd Az. mele legale.
lectitun,Le f. 1, invatatura data sau legalizare f. mArturisire prin care un
primita : a da, a lua lectiuni; 2. ceeace functionar public certificA autenticitatea
un *cedar inva(A pe din awl: a recita unei semnAturi.

www.dacoromanica.ro
 leg - 360 - leh
legamant n. 1. ceeace servii a lega ; amestecA cu tragicul: Legendele natio-
2. fig. conveMiune, pact. [Lat. LmAmanuml. nale de Bolintineanu; 5. explicMiune
legana v. 1. a misca leaganul ca s'a- adaos5 la un plan, la o carth topografica;
doarimi pruncul; 2. a (se) misca Intio 6. inscriptiune pe o medalie.
parte si Intealta ; 3. fig. a amagi cu spe- legendar a. ce tine de legendA si are
rante false sau depArtate. caracterul ei fantastic : personaj legendar.
legainat a. I. dat in leagan: copil le- leghe I. veche mAsurli itinerarA frau-
ganat; 2. cl'atinat: arbore legdnat de cezA In valoare de 4 kilometri. [Forma-
vant; 3. fig, in sir: nu stiu sci zicd cloud tiune literarà dupA it. legal.
boabe legOnate LSI; legifera v. a face legi.
leganator a. care se leaganS: pas le- legioana I. (poetic) legiune: sase le-
goncitor Ar.. gioane de diavoli blestemafi Btu. le-
legat a. 1. Innodat: legat de ochi; gioane de tainice tantasme AL.
2. obligatoriu, vorbind de sArbAtorile pre- legionar m. soldat dintr'o legiune.
scrise de bisericA. II n. 1. rezultatul legarii: legislati(un)e f. 1. dreptul de a face
legatul vifei; 2. fig. indatorire: astfel legi; 2. totalitatea legilor ; 3. stfinta legilor.
ne e legatul PAroz. legislativ a. 1. care face legi: corp
legat m. cartiinal InsArcinat de papa legisiativ; 2. care e de nature legilor:
cu o misiune specialA. rndsuri legislative.
legat n. dar fAcut prin testament. legislator m. 1. cel ce face legi; 2.
legaMr tn. cui s'a lAsat un legat cel ce stabileste principiile unei arte, ale
leg afar universal. unei stiinte: legislatorul poeziei.
legatiune f. 1. personalul unel am- legislatura f. 1. totalitatea puterilor
basade; 2. palatul unde rezidA. constituite cafi fac legile; 2. adunarea
legatoare f. 1. basma de legat capul ; legislativa In functiune; 3. durata pule-
2. cravat:I; 3. cei doi cApriori ai unei case rilor acestei adunAri.
tarAnesti. legist m. cel ce stie sau studiazA in
legator m. cel ce leagA cant. Ispecial legile.
legatorie f. atelierul legAtorului. legitim a. 1. care e dupA lege: pa-
legatura f. efectul legarii: 1. ceeace fere legitimd; copil legitim, nAscut In
servA a lega: legeiturci de got; 2. lucru timpul cAsAtoriei; 2. conform justitiei
legat, mAnunchiu: legeiturci de nuiele; ratiunii: reclarnafiune legitimeh
3. sarcinA cu care cineva pleacA la drum ; legitima v. 1. a da unui copil natural
4. fig. relatiune e in stranse legeituri drepturile copilului legitim, dupA prescrip,
cu el; 5. obligatiune: velzdnd cO bdr- tiunile legii; 2. a face legitim, a verifica
batul legeitura isi fine PArat; 6. (lave- a legitima un pasaport; 3. a justifica:
chit) decret : legdtura de rurndnie a lui nirnic nu poate legitima crirna.
Mihaiu- Viteazul. [Lat. LI0ATUR4 legitimati(un)e f. I. recunoastere au-
lege 1. I. act al autoritAtii supreme tentica a puterilor unui trimis, unui de-
care reguleazs, permite sau interzice; 2. putat ; 2. legitimarea unui copil.
totalitatea legilor: in numele legii; 3. legifimitate 1. 1. calitatea celor legi-
obligatiunile vietii civile: legile societti- time; 2. starea copilului legitim.
iii; 4. principii invariabile cari reguleazA legital v. a legifera.
ordinea lumii fizice: legile naturei; le- legiuire f. legislatiune.
gea naturala, Indatorirea de a nu face legiuit a. legitim. -

altuia ceeace n'am vrea sA 121 se feta legiuitor a. legislativ. II m. legislator.

nouA ; legea divinA, precepte pozitive date legiune f. 1. corp de soldati, la Ro-
prin revelatiune; Legea veche, Vechiul- mani, care sub ImpArati era cam de 6600
Testament; 5. pop. religiune, confesiune de oameni: legiunea XIII Gernina sta-
religioasa pagdne, rdzi de lege cu un fiona in Dacia la Alba-lulia; 2. regi-
rds neomenos? AL.; 6. credintA: pe le- ment de infanterie; 3. fig. multime, ceath
gea meal 7. obiceiu (vorbind de lucruri numeroash legiuni de demoni (v. legi-
profane: fella curn stia el in legea lui oanei).
sci taie ISP. [Lat. Lamm; pentru sensul 5, leguma f. 1. tot felul de ierburi bune
cf. pe inscriptiuni IN LEGE SANCTA CHRISTIANA de mancat; 2. mice mancare fiartA cu
legendi f. 1. vietile sfintilor de peste legume (In graiul tAranului). [Lat. Lzoomied.
an; 2., povestire popularA transmisA prin legumi v. 1. a mance bucate gatite
traditiune; 3. poveste minunatA l putin cu legume; 2. a sorbi cu Incetul: a le-
credibilA: Nilul rnisc'a lui legendo gurni ceaiul linguritd cu lingurifd.
oglinda-i galben clard Ex.; 4. mica leguminos a. care are drept fruct o
poernA despre o fapta sau traditiune Is- Mac& ca fasolea, mazdrea.
4oifcA In care mai adesea miraculosul se lehal v. Mold. a Sean: nu mai lehdi
www.dacoromanica.ro
 leh 361 Les
dupei cum ti-e obiceiul AL. [Slay. LIM% lemnos a. de natura lemnului. [lat.
covarsitor (Lino OLAGOLATI, a vorbi in do- morrows].
dii)]. lemnus n. Bot. lemnu-Domnului.
lehamete adv. Mold. Atli] pana in lene 1. 1. dispozitiune obisnuita de a
gat: mi-e lehamete de freitia voastrd CR. nu lucra; 2. lubire exagerata de odihnl,
[Dela un primitiv leh cu sensul de su- de neocupatiune [Slay. LiRrii].
perfluu (v. lehrii) i cu floalul analogic lenes a. si m. care uraste, care evita
din (cogea)mite]. munca: scolar lenes; 2. fig. fart vigoare
lehimetesi v. Mold, a se satura cu sau energie: inteligenta lenesd. m.
II

totul, a se desgusta mult: se lehdmete- Zoo!. cuadruped din America, din ordi-
siserd ;ulna i cele cloud de gura cea nul nedintatelor, care se misca foarte in-
rea a babei C. cet (Bradypus).
lehau in. Mold. flecar : tacd-ti gura, lenevi v. a deveni lenes, [Pol. LENIWY],
lehdule! AL. lenevie f. lene statornica: ii pei-ece
Lehie f. Po Ionia: a ta mdndrie a lovit vieata in lenevie.
cu moarte splendida Lehie BoL. [V. lenevos a. foarte lenes.
Leah]. lenghiu n. termen din jocul in arsici:
lehime f. poporul Lesilor: ura! slrigd a da lenghiu, a apuca ichiul de capat,
lehirnea intocmai ca un tuner AL. a-1 strange bine si a lovi arsicul. [Turc.
lehuzit m. Mold. V. lauza. ,LENG, schiop, schilodj.
leich f. Mold. palnie. [Rus. LONA]. lenos a. lenevos (OD ).
leicá f. V. lele. lent a. incet.
leit a. I. turnat : cu par aurit pe ri- lenti f. cordon lat cu decoratiuni pur-
meri Zeit POP. ostile leite in zale Err. tat curmezis peste umar (la solemnitati).
;

2. fig. aidoma e lei! tatd-sdu. [Dela un [Rus. LENTA J.

verb lei, a topi = slay. LIIATI]. lenticular a. care are forma unei len-
lesçi f, moneda de 1,2 leu. tile : os lenticular.
'

lejnic n. halau. [Cf. leasd]. lentilä f. sticll tliata in forma de linte.

lela adv. numai in locutiunea moldo- leo... V. lio.
veneasch a umbla lela, a vagabonda, a leopard m. pantera din India si Africa.
bate podurile: six umbli /e/a pe dna- lepitdk v. 1. a arunca dela sine : a
muri CR. [V. trela-lela]. lepdda o haind ; 2. a expune, a avorta :
lele f. 1. titlu ce se (la la tara unei a lepeidat doi batefi; fig, a parasi, a
surori sau femei mai in viirsta (diminu- abjura : Petru se lepádd de Domnul
tiv: lelita l leica); 2. iubità: fecior de Hristos. [Tr. ldpeicla, a varia, a turna,
lele, bastard; in dorul lelii, Inteo doara : a vomita : origina necunoscutl].
plecd si el cam in dorul lelii Isp. [Bulg. lepAdat a. si m. fig. apostat, renegat:
Luz, matusä (cf. gr. mod. /a/a, matusa lepdclatul Mihnea BALc.
turc. told, Ide); v, dada; scurtat lea, lepàdiaturfi 1. efectul leparlarii: 1. a-
diminutiv leicd = leleiedA. vort; 2. fiinta netrebnica.
lemn ii, 1. substanta tare si compacta lepedeu n. Tr. cearsaf. [Ung. LEPED15].
a arborilor: lemn de brad; 2. fig. ne- lepidoptere n. pl. ordin de insecte
simtitor ca un lemn: esti un lemn; 3. cu 4 aripi acoperite cu o pulbere solzoasa,
nume de plante si de arbusti: lemnul- ca fluturii.
cainelui, arbust cu florile albe (devenind leprel f. I. boall gretoasA a pielii ce
la urma oachese) ce se cultiva prin gra- acopere corpul de bube si solzi, cart rod
dini pentru garduri vii (Ligustrum); lemn incet-incet pe pacient: lepra, foarte co-
cainesc, tulichinii ; lemnul Domnului, mimes in evul-mediu, a dispdrut aproa-
planta cu flori galbene I cu mhos patrun- pe cu desdvdr.sire; 2. fig. lucru hidos,
zator de lamaie, se cultiva adesea prin respingator: lepra vitiului.
gradini (*.Artemisia abrotanum); lemn lepros a. si m. atins de leprit
duke, pknta ce creste prin sesuri si se lepsit a. Mold. lipsit de minte, nebun:
cultivfi pentru trebuintele medicinale (Gly- parcd-i cam lepsit AL. [Cf. leapscl].
cyrrhiza); lemn galben, dracila (cla o ler, leru-i I Mt. refren In cantecele
vopsea galbena); 4. arbore, oliv unt de populare: Ler, Lerui Doamne! [Ono-
lemn. [Lat. L1ONUM]. II adv. ca un lemn: matoped
adormise lemn. le n. cadavru: lesurile plutesc pe
lemnar m. 1. cel ce stie lucra din riuri BXLc. [Turc. Lvs].
lemn; 2. vanzator sau tbietor de lemne. lesesc a. polon: ostile lesesti. [V.
[Lat. LIGNARMS]. Leah].
lemnärie f. 1. magazie cu lemne; 2. Levi m. pl. vechiul nume al Polonflor.
mestesugul lemnarului. N. Leah].

www.dacoromanica.ro
 les - 362 - Ila
lesih v. a (se) spala cu lesie. leu m. 1. (vechiu) monedA de argint
lesie f. apa infierbantata cu cenusa IC in valoare de 40 parale ; 2. (nou) francul
limpezita in care se fierb rule. [Lat. LIEIVA]. de astAzi. [DupA leul de argint (ARSLANI
lesin n. stare In care cineva isi pierde ouizua, piastrul cu leul), bAtut pentru intaia
cunostinta: i-a verzit legin. oarA de Soliman Il].
lesina v. I. a pierde cunostinta de sine fetich f. -1. lemnul care sustine loitrele
din cauza incetdrii subite a respiratiunii carului ; 2. fig. lovit (trdsnit) cu leuca,
si a circulatiunii sangelui; 2. fig. a cadea om cu toane. zapacit. [Cf. nemt. LEUCHSE].
in ultimul grad de slAbiciune : a lesina leu-paraleu m. I. leu infuriat: irn-
de joame, a lesina de rás. [Cf. serb. pdratul vine ca un leu-paraleu CR. ;
Lizsivart, a lesina]. 2. pop. foarte viteaz. [V. paraleta
leurdfi f, plantA cu florile albe ca zA-
lesinat a. 1. cazut In lesin; 2. fig. stors
de puteri: lesinat de foame. pada si cu mirosul tare de usturoiu (Al,
lesinaturfi I. 1. fiintã totdeauna flA- lium ursinum). [OriginA necunoscutA].
manda ; 2. fig. se zice de o fiinta slaba leustean m. planta aromaticA cu flo-
si mita: lesinciturd de femeie, leind- rile galbene, bung Impotriva tusei la vite:
turd de cal. din raclAcina-i se stoarce un sue cu care
lesne adv. usor: ii vine lasne. [Bulg. se freacA cel bolnav de langoare, iar din
LESEN1. frunza de leustean se face ceaiu de Hut
lesnicior m. planta ale cárii tulpine (Levisticum). [Ung. raisrrAti].
sunt intrebuintate In medicinA ca depu- levant (leventicA) n. plantA aromaficA
rative i calmante(Solanum dulcamara). din fam. labiatelor cu flori albastre, In-
[Lit. iaibá lesnicioasa]. trebuinta ta in medicinA (Lavandula vera).
lesnicios a. cam lesne. [Gr. mod.).
lespede f. tabla de piatra : lespezi levantin a. si m. originar din Levant.
pentru pavaj. [Origina necunoscuta]. levath f. totalitatea cArtilor cAzute ui
lesui v. 1. a-i veni cuiva slabiciuni : pe care jucAtorul are drept sA le ridice
ma lesuie hi stomac ; 2. fig, a desgusta. (= fr. levee).
[De aceeas originA cu lesinc]. levent (levind m. 1. od. in Mold. vo-
letargic a. 1. ce tine de letargie : somn luntar dintr'un corp de alkali: levintii,
letargic; 2. fig, indolent, amortit. darabanii seimenii. [Turc. LEVENT, sol-
letargie f. 1. somn :Ida= i morbos dat voluntar, lit. levantin]. U a. 1. viteaz
incat uzul simturilor Inceteaza; 2. fig. (epitet dat haiducilor, In cantecele popu-
arnortire, extrema nepasare: lumea se lare): voinicei levinti, cu armele 'n dinti
desteaptd din adanca-i letargie AL. POP.; 2. fam. (si mai mult ironic) voinic,
fetch f. unealta de depanat, compusa sdravAn, vorbind de bArbati : odatd ce
dintr'o meta. [Serb. Lerm]. nu e bdrbatul levent, ce fel de casd
letcae f. od, moneda cea mai maruntà sd mai fle si aia ? CAR. [Evolutiune de
in valoare de 1/2 para. [Si ldscae: ori- sens analoagA lui deli. termen primitiv
gina necunoscutat militar generalizat in limba moderra
letin m. 1. unit, ortodox trecut la ca. leventich f. V. levant.
tolicism: letin bogat si de lege lepeidat leviatan m. animal monstruos, men-
POP. ; 2.eretic care nu tine posturile tionat In cartea biblicA loy.
pascirni-te tu esti letin, de spurci Vi- levint m. V. levent,
nerea ISP. [Latin, adica de biserica ro- lexic n. dictionar.
manA, in opozitiune cu Grec, sau de bi- lexicograf m. autorul unui lexicon
series ortodoxA]. sau al unui dictionar.
letinesc a. catolic: obstea asculta lexicografie f. sliinta lexicografului.
cdntdrile letinesti ale baratului OD. lexicologie f. studiul vorbelor limbei
letopiset n. 1. od. cronicA veche : sub raportul sensului, origin% sinonimiei,
(eroi) ati ajuns acorn de modd, de yá etc.
scot din letopiset En.; 2. fam. enume- lexicon n. dictionar prescurtat: lexi-
ratiune plictisitoare: iar ai sd 'ncepi cu con de conversatiune, enciclopedie.
letopisetu? AL. [Slay. LIETOPissill, lit. M.D.' lez a. intrebuintat numai in locutiunea:
tor de analet crimd de lez-maiestate, care atenteazA
leturghie 1. V. liturgbie. la maiestatea unui suveran (= fr. lèse,
leu m. 1. cel mai mare dintre cuadru- majeste).
pedele carnivore, puternic i indrAznet lezat a. I. Med. vatAmat: organ le,
(_regele anlinalelor"), locuieste mai ales' zat; 2. Jur. pagubas: partea lezatd.
In Africa ; 2. al cincelea semn al zodia- leziune f. 1. Med. rani: leziune la
cului; 3. fig. om foarte viteaz : leul dela inimd; 2. Jur. daunA suferitA.
Ccilugdreni, Mihaiu-Viteazul. [Lat. Lao]. Band 1. planti catArAtoare din pAdtP

www.dacoromanica.ro
 lib - 363 - lie
rile Americei: dorul te-a cuprins ase- rului-schimb : Romilnia a toe panel la
menea lianelor din apd Et.t. 1886 liber-schimbistd.
libadeh f. od. 1. hainl boiereascl, un libert rn. sclav roman caruia s'a dat
fel de anteriu ordinar: Banul cu o liba- libertate : mojicie de libert ingantat AL.
dea de pichet alb pe d'asupra ; libertate f: 1. starea unei persoane li-
2. haina de targovet, manta de dimie: bere, care nu e in servitute: libertatea e
libadea de aba impodobita cu gditan starea naturold a omului; 2, conditiu-
negru FIL. [Turc. LEBADE]. nea celui fiber, in opozitiune cu captivul:
libarch f. 1. gandac negru (Blata); a da libertate unui prizonier, unei pa-
2. Tr. femeie fimbuta. [Origins necunos- sari; 3. puterea de a face tot ce nu ng-
cutal. ne,te libertatea altora : libertetea civild;
libati(un)e f. 1. varsare de vin sau 4. facultatea de a-si emercita voin facand
de alt lichid In onoarea unei divinitair: ceva sau nu: libertated face responsa-
sd facem trei libatii dupd modul cel bilitatea; 5. mod prea famfdar de a se
antic AL.; 2. fam. sorbirea vinului: a purta : ii iea prea multe Vbertaft; 6.
face libafiuni copiodse. pl, privilegii, imunitati: a acorda liber-
libel n. pamflet (AL.). tafi comunelor; libertatea de constiintii,
libel& v. a redacta sub 0 forma clara dreptul de a profesa fiber opiniunile sale
si conciza : a libela o cerere. religioase libertatea presei, dreptul de
libelulà f. insecta cu sborul repede a-si manifesta cugetarea pe calea ziarelor,
si cu colori variate, numita vulgar caiu-prin tipar: Constitutiunea garanteaza
dracului sau cobilifd. libertatea constiinfei, a inviifamantu-
liber a. 1. slobod, care poate dispuneha, a presei qi a intrunirilor.
de persoana sa ; 2. care are puterea de a liboynic m. V. ibovnic.
face ce vrea: omul e ndscut liber; 3. librar m. cel ce vinde cart!.
care nu e captiv: liber ca aerul; 4. care librarie f. 1. profesiunea librarului
se bucura de libertatea politica : popor comertul ski; 2. pravalie de carti.
liber; 5. care nu e oprit, impiedecat: libret n. cuvintele unei opere muzi-
comerf liber, camera liberd; 6. care cale.
nu e ocupat: loc liber; 7. care nu se libretist n. autorul unui libret.
jeneaza, care vorbeste sau lucreaza cu libut m. Zool. Tr. ciovlich. [Ung. Liana
francheta ; 8. prea familiar, putin conve- Heal v. a linge inteuna. [Cf. nemt.
nabil: vorbe prea libere; libera cuge- LECHEN].
tare, dreptul de a cugeta cu o indepen- licantropie f. credintii superstitioasa
denta absoluta ; traducere libera, care in varcolaci sau oameni-lupi.
nu e literala: versurl libere, de diferite liefiri v. 1. a luci; 2. a da putIna lu-
masuri, V. arbitru. mina. [Dintr'un primitiv lic (v. licuri),
liberh v. 1. a pune In libertate ; 2. a de unde 3, aliel].
emite: a libera mandat de plata. lichrire f. I. lumina slAA: 2. fig.
liberal a. 1. care da bucuros : om li- usoara aparenta o licarire de spe; autd.
beral; 2. demn de un om liber : educa- liceal a. relativ la un ficeu.
fiune, carierd liberald; arte liberale, licenta f. 1. libertate de a face, data
cele privitoare la culture spititului (Inva- prin permisiune; 2. permisiune specialk
tfirnantul, dreptul, medicine), in opozitiune acordata de guvern, spre a exporta sau
cu artele mecanice; 3. fa vorabil fiber- vinde unele marfuri: licenfa bduturilor
tatii civile i politice : idei liberale. 11 rn. spirtoase, a tutunurilor; 3. libertate ex-
cel ce profeseazi sau afecteaza idei liberale. cesiva : libertatea nu trebue sci dege-
liberalism n. 1. opiniunile, principiile nereze in licenfd; 4. grad universitat
liberalilor ; 2. fig. largime de sentimente, intre bacalaureat i doctorat: licenfd in
de idei. litere, stiinfd, drept, teologie; 5. usoara
liberalitate f. I. dispozitiune de a incorectiune In poezie: licenfd poeticd,
da; 2. darul insus: a face liberalitdfi. licentiii v. a concedia, vorbind de
liberare 1. 1. congediare definitivd a trupe.
unui soldat care si-a implinit serviciul; licentiat a. concediat: trupe licenti-
2. Jur. descarcare de o datorie, de o o- ate. I m. cel ce a luat gradul de licenta
bligatiune; 3. punere In libertate a until Inteo facultate: licenfiat in drept, litere,
condamnat care si-a sfarsit pedeapsa. stiinfe.
liberator m. cel ce libereaza. licentios a. prea fiber.
liber-sehimb tn. libertate de comert liceu n. 1.1a Grecii antici : loc de exer-
intre doul natiuni, asa ca marfurile lor citiu siazat afara din Atena i plantat cu
ultra I ies fiber sau cu o vama mica. arbori, unde Aristotele preda filozofia sa ;
liber-schimbist m. partizan al libe- 2. azi, scoala secundara cu sapte sau opt

www.dacoromanica.ro
 lie 364 lim
clase sub directiunea Statului: liceu cla- ligament n. Anat. tesatura fibroasa
sic, modern, real. ce uneste oasele intre de si refine in loc
Eche& f. secatura : licheaun de stet- matele.
pan al mosiei Isp [Vechiu-rom. lechea, lighian n. 1. vas de spalat pe maini;
defect (cAlexandru-Voda Moruz avea douà 2. vas de ras barba ; 3. basin de lovit,
lechele firesti, lacomia adica i scumpe- teas: sunetul unui lighean de alama
tea), Zilot) = turc. LEHI, path', meteahna, lovit cu un tamtam chinezesc GHICA.
orn stricat]. [Albanez LIAOHEN].
licheliit v. a face lichid, a (se) topi : lighioae I. pop. lighioana.
focal lichefiazd toate metalele. lighioanal f. 1. animal, mai ales ne-
lichen m. planta medicinal& ce creste curat: lighioane de pureci ; fig. lighioa-
pe ziduri sau stanci: dirt lichenul de Is- nele astea fatarnice ce se numesc oa-
landa se face o tizana tonica. meni AL.; 2. calificativ dat popoarelor
licher n. bautura obtinuta prin disti- straine i dusmane; 3. In Oltenia : pasiri
lare si avand de baza rachiul sau spirtul de curte. [Lighioana, adic& legiune de
(= fr. liqueur). demoni, e unul din numele necuratului :
lichi! int. Mold. zgomotul loviturei pe termenul e luat din Sf. Scriptura: leghio-
obraz : lichi o palma Au nul dimonilor].
lichid a. 1. care curge: mercurial e ligni v. V. lihel.
un metal lichid; 2. Jur. se zice de bu- lignit n. carbune fosil ce conserva Inca
nuri 13dr:climate de datorii si de bani li- urmele substantelor vegetale: serva la in-
beri: same lichide; 3. Gram. se a plich cblzit locomotive sau locuinte si la ingra-
unor consoane (1, m, n, cafi sunt curga- satul pimantului: lignit se afld in Gor-
toare si se rostesc usor. II n. substanta li- jiu si in toate judefele de azurite.
chida : lichidele i gazele. lihni (ligni) v. a lesina de slàbiciune
lichidh v. 1. a determina exact activul sau de foame. [Origin& necunoscuta
pi pasivul: a Uchida o succesiune; 2. lihnit a. lesinat de foame.
a-si plati datoriile ; 3. se zice de un co- lila a. de coloarea liliacului (violet
rnerciant care cauta a vinde tot ce are amestecat cu rosu): o rochie lila (= fr.
In pravalie lira a mai cumpara alte mar- Inas).
furi. liliac m. pasare de noapte, asemenea
lichidare f. 1. actiunea de a lichida ; unui soarece, cu aripi lipsite de pene ( Ve.s-
2. regularea socotelilor unei societati i im- pertilio): ca lu/ecu nopii ce fug de
parteala Intre asociati a activului ramas. ziva mare AL. [Serb. LILiAIS].
lichidator m. cel Insarcinat a face o liliac a. arbust ce infloreste printre cei
lichidare. dintai primavara i poarta floricele albas-
licith v. a vinde prin licitatiune. tru-roscate sau albe in buchete foarte mi-
licitati(un)e f. vanzare publica a unui rositoare (Syringa). [Turc. LIGAIC].
bun posedat In comun de mai multi. liliacee f. pl. familie de plante avand
licoare f. substanta lichida. ca tip liliacul.
licorin m. sardea mare: chiupurile liliachiu a. de coloarea liliacului, in-
cu marinate $ i licorini MOP. [Gr. mod. digo : cravatd liliachie GHICA.
Liaoafra]. lilie f. Mold. Tr. crin: cdnd silfele
lictar n. Mold. Tr. magiun de prune. yin jalnic prin lilii sa se culce En.
[indirect din lat. ELECTUARIUM]. [Nemt. mull]
lictor m. ofiter care mergea inaintea IMMO f. planti cu flori albe, creste
primilor magistrati din Roma, purtand o prin fine[e i prin ririsuri (Anthericum
sacure pusti Inteun manunchiu de vergi. ramosum).
licur H. (poetic) &afire: speranfa e liman n. 1. port de mare: ea se ruga
un licur usor En. lui Dumnezeu, ca sd scoafa cordbioara
licuri v. a Hari: izvoare zdrumicate la liman bun LP. 2. fig. refugiu: nu-mi
peste petre licurind En. ramane alt liman decal sd alerg la
licuriciu m, 1. evaporatiune focoasa indurarea guvernului AL. [Turc. LIMAN].
prin locurile baltoase; 2. insecta lucitoare liman n. termen geografic, laguna: li-
la Intuneric (Lampyris noctiluca): licu- manul Nistrului. [Rus. LuLuiti, balta
ricii se add in nopfile de vara. limbh f. 1. parte carnoasi i mobila
Iiftà f. V. litla Turci, liftd rea POP. din gura, la om si la animale, organul
liga 1. 1. alianta ofensiva sau defensiva principal al gustului si al vorbirii ; 2. graiu
'titre mai multe State; 2. fig. asociatiune particular unei natiuni: limba romdna;
'titre particulari cu scop politic sau cul- limba de moarte, ultima vointi; limbh
tural : Liga pentru cultura poporului moartit, care nu se mai vorbeste, In opo-
roman. zitiune cu limba vie; limba materna,

www.dacoromanica.ro
 lim 365 - lin
aceea a tarii unde ne-am nascut, In opo- pede; 3. deschis, luminos : cap limpede,
zitiune cu limbd straine i; 3. popor, na- idei litnpezi ; 4. deslusit : i-am spus
tiune: limbile dusmane cart yin din rd- limpede. [Lat. LINDIDUSI.
sdrit AL. un Sultan dintr'aceia ce dom- limpezeala I. limpezime.
nese peste vr'o limbd ; 4. (Invechit) limpezi v. a (se) face limpede : 1. a
a prinde (lua) limbii, a afla prin spioni : curata : a limpezi paharele ; 2. a de-
Ii porunci a lua Umbel unde este Mi- serta : &hid se mai limpezia locul de
haiu BILc.; 5. tot ce seamana cu o limba dusmani 13/Lc.: 3. a lnsenina : cerul s'a
Bruin, briceagului, cataramei, clopotu- limpezit; 4. fig, a se deslusi : situaii-
lui, cumpenei, laccitului; 6. bucata In- unea-i nu s'a limpezit.
gusta de pamant: un deal si o vale si limpezime f. starea celor limpezi
o limbei de peidure; 7. nume de plante : limpezimile de rduri i izvoare AL.
limba boului, plant& acoperita cu peri as- limpi v. a huge gustand. [Cf. fr. larn-
pri i teposi (Anchusa); limba broastei, per, cu acelas sens probabil onoma-
limbarita ; limba cainelui, arfitel; limba toped.
cerbului (vacii), navalnic; limba mielului, limpiditate I. limpezime: (fig.) lim-
planta ale Carl! flori sunt Intrebuintate In piditatea stilului.
contra tusei (Borrago); limba oii, patla- limuzinaL f. automobil-cupeu, cu o-
ginfi. [Lat. LINGUA ; sensul 3 (cLaudatl Dom- glinzi laterale.
nul toate limbile, Coresi) e o asociatiune lin in. peste de apa dulce din genul
logicS deopotriva familiara vechii franceze crapului (Cyprinus tinea). [Slay. nat].
(cf. Rabelais, I, 10: tous peuples, toutes lin n, tease de vie pentru storsul stru-
nations, toutes langues) si vechii slavone gurilor. [Gr. mod. LINOS].
(In care lima': Insemneazfi totdeodata limba lin a. si adv. 1. neturburat : mare
si popor)]. 'bind ; 2. incet l fanS sgomot apa curge
limbaj n. limba vorbita sau scrisa lin. [Lat. Lairs].
(=- fr. langage). linehi v. Mold, a gusta lingand (vor-
limbarit a. si In. flecar. I bind de pisici i, ironic, despre om) : in-
limbarità f. 1. basica sub limba; 2. icepeam a linchi de pe d'asupra oalelor
plantfi acvatica cu flofi mid, albe sau tran- I CD. [Rostire dialectalfi pentru limpi].
dafirii (Alistna plantago). lineituri v. Mold. a }Abaci; tin te-ai
limbrie m. vierme lunguet in sto- mai linciuri atdt in cele ape CR [011-
ma* copillor (Ascaris lumbricoides). ' gina necunoscuta].
[Lat. LUMBRICUS]. lindini f. ou de paduche. [Lat. LEN'
limbricarijai f. medicament pentru DINEM = clasic LENDEN].
limbrici i substanta din care se prepara. hingàu rn. parazit.
limburtal n. Anat. omusor: se slo- huge v. 1. a trece cu limba peste un
boade limburusul. ,obiect ; 2. fig. a lingusi: linge upde a
limbut a. care vorbeste mult. .scuipaf. [Lat. LINGERE].
Iiinbutie f. defectul lirnbutului. linge-talere m, lingau. [Modelat dupa
Iimlä f. umoare apoash ce circula In germ. Tellerlecker].
vase analoage vinelor. lingual a. 1. ce tine de limba : mug-
limfatie a. 1. privitor la limfa : vase chiu lingual ; 2. se zice de consoanele
limfatice; 2. in care domina limfa : tem- 1, n, r, ce se pronunta prin diferitele
perament limfatic. miscall ale limbei,
Iimità V. a fixa, a stabili limitele. linguist m. cel ce se cla studiului
limità f. 1. linie de separatiune: limi- limbilor.
tele orasului; 2. fig. margine : liberta- linguistici I. studiul principiilor si
tea are limitele ei. raporturilor diferitelor limbi (mai ales
limitare f. actiunea de a limits : fixare, inculte).
restrictiune. lingura f. I. unealta de bud tarie si
limitrof a. care e pe limita sau pe de masa cu care se mananca ; 2. cat con-
granita: turd limitrofi tine o lingura : a bciut trei linguri de
limonadà f. bautura din zeama de zeamd ; 3. (pieptului) clavicula ; 4. u-
lamaie, apfi si zahdr. nealtfi cu care rotarul gaureste chpatana
limonadier m. cel ce face si vinde rotii spre a (ace loc osiei. [Lat. LINOULA].
limonada si alte bauturi racoritoare. lingurar m. cel ce face linguri de
limoniu a. galben ca ramaia : esti li- lemn (In genere (igan).
moniu la fatei AL. [Turc. unora din Larox, lingurea f. 1. lingura pieptului ; 2.
lamaie]. plants din fam. cruciferelor cu frunze In
limpede a. si adv. 1. curat si strava- forma de lingurita i cu flori albe, Intre-
a:tor apei litnpede; 2. senin : cer urn- buintata ca antiscorbutic (Cochlearia).

www.dacoromanica.ro
 ii/11 - 366 - lip
tingurice I. Tr. V. lingurus. lintoliu n. giulgiu : pe un pat alb
linguritit 1. lingurti mica: lingurifa ca un linfoliu Err. (= fr. linceuil).
de dulceafei. linx m. ras, cuadruped carnivor din
linguroitt n, lingura mare de luat genii] pisicei, clruia s'atribue o vedere
spuma din oald. foarte agera : ochi de linx.
lingurus rn, rnormoloc (dup5 coada-i lioapà f. fam. 1. gnat; 2. Tr. palmA
In formã de lingura). data peste gura. [Slovean LAPE, gurat
linguseala f. lingusire momentana. lioarba f. jam. bot, guri : tacd-fi
lingusi v. 1. a lauda peste m5surA, lioarba CR. [Abstras din liorbili].
spre a seduce a lingusi pe cei marl;
: lioarca f. broasc5 raioas5. [Cf. germ.
2. a se insinua : sa lingusit pe larzga dial. LORE]. adv. udat pânâ la oase :
II

el ; 3. fig. a st.uza: a lingusi patima ud lioarcd.

cuiva. [Derivet din linge: imagine luata lion m. 1. persoanA despre care totted
dela caine. tipul lingusitoruluil. lumea vorbeste : lionul zilei; 2. June ele-
lingusire f. lauclA fa1s5 sau exagerata gant (-= fr. lion).
cu scop de a plAcea, liorbal v. a flecAri. [Origina necu-
lingusitor a. si m. care linguseste. noscuta].
liniament n. 1. linie delicatd: linia- liorpaii v. a bea !acorn.
mentele indinii; 2. fig. prima schitA a liotfi (leotà) f. ceatà numeroasA : cu
unei opere ; 3. pl. trAsurile fetei. liota de copii clupd ddnsii Isp. atcita
liniar a. privitor la linii ; desen li- leotei de lume ISP. [Cf. Mold. (Suceava)
niar, in care se marcheazii numai trà- glaota, copii (= gloata)].
surile. liotcä f. V. loteit.
linie f. 1. trásur5 simplA, f5r5 lungime lip n. 1. materia ce se prinde de lan5
nici desime ; 2. sir de vorbe puse pe la spAlat ; 2. murdlrie (pe trup) [Slay.
aceeasi linie aceasta pagind are 57 de LIErqi].
linii; 3. unealth de tras linii : 4. mAsurA lipa I Mt. V. lipiii.
de lungime, ' 10 dintr'un deget sau 1/12 lipaci m. pl. cApriorii alipiti de sa-
dintr'o palmA ; 5. rang ; amandoi sunt pele bordeiului.
pe aceeas !inie; 6. descendent5: neiscut lipid v. a face un sgomot Wand in-
in linie directel; 7. pozittunea trupelor altamintea. [Onomatopee: din lipa-lipa!
in linie de biltaie ; 8. retransament : a ce imitA sgomotul papucilor la umblat].
forfa liniile dusmanului; linie telegra- lipan m. peste de coloare inchisa cu
fiat, fir de fier ce transmite electric de- solzi marunti, trAieste In paraiele dela
pesele dela un punct la altul ; 9. fig. di- munte (Thymalus vexilifer). [Slovean
rectiune, regula linie de purtare. LIPAN].
liniste f. 1. stare lini, neturburat5: lipan m. 1. planta cu foi late, numitA
linistea mdrii; 2. fig. lips5 de agitatiune, *i brustur ; 2. foaie de lipan: err un
repaos : linistea viefii. lipan mare Us cap infeisuratd GR. AL.
linisti v. a (se) face liniste sau linistit. lipean: pol. LOPIAN, lipan (influentat
linistit a. 1. care nu e turburat de de lipi)].
vanturi : mare lini.stitd; 2. fig. car2 nu lipci adv. Mold. alipit (fig.), belea pe
e agitat : om linistit. capul cuiva : sezi lipcd unde te duci
linon n. panz5 de in foarte finA. CR. [Slay. upiia-5, lipan planta se intre-
linotip n. Tip. masinA de cules literele buinteazA pentru cataplasme].
pe linii intregi. lipcan m, 1. od. TAtar din Lituania,
lins a. 1. picptenat, lucitor, neted : de religiune mahomedanA si cu portul
par lins ; 2. fig. scos din cutie un lesesc ; 2. corp de trupe dinteinsii sub
nine lins. [V. Huge]. comanda marelui postelnic sau a pared-
linsh v. a executa Intenn mod sumar labului de Hotin : ferentari, aprozi si
(dup5 legea lui Lynch). lipcani mari BoL. ; 3. curier oficial Intre
linsare f. executiune sumarA din partea Principate i Constantinopole : boierii de
multimii [V. Lynch]. taine, cu vdtasii, aprozii, armaseii si
linte f. planth ale carii fructe sunt lipcanii lor OD. ; 4. curier turc sau at-
mid legume romboidale cu dotrA seminte tar ; doi lipcani de Wee se trimiserd
(Lens esculenta); 2. pl. linti, lepra la cu aceasta veste OD. ; 5. azi, stafeth
porci. [Lat. LENTEN]. (mai ales c5lare) : sase lipcani caldri
HMO f. 1. o varietate de linte, planta pe sase jugani (ora(ie) POP. [Turc. LIPKA,
acvaticA plutind la suprafao apelor stag- Lituania, curier litfan (cf. tedar)].
nante sou lin curgatoare (Lemna); 2. pl. lipciofleandurfi f. ciocoiul de ran-
petisoare rosii pe firth l pe maini (la gul cel mai de jog: din lipciotleandurd,
unele persoane). ciocoiu de coada trdsurei, am ajuns

www.dacoromanica.ro
 ftp - 367 -- lit
hopciocoiu At. (V. fleandurd: pentru lipseanoaiee f. pL frumoasa planta
primul element, cf. lined]. ornamental& cu flori de coloare galbena
lipi v. 1. a prinde, vorbind de ceva inchisa (Calliopsis tinctoria).
unsuros sau cleios : mierea sau coca se lipsi v. 1. a fi lipsa lipseste ceva ;
lipeste de deget ; 2. a prinde cu cleiu 2. a priva : era lipsit de ajutor ; 3. a
sau cu ceva analog : a lipi ferestrele cu fi absent : a lipsit trei bunt ; 4. a peri
cocci, a lipi cu plumb ; 3. a unge sau dinaintea ochilor lipseste d'aci ! 5. a
astupa cu lut : a lipi perefii ; lam. a renunta : ma lipsesc.
lipi o palmei; 4. fig. a apropia, a ala- lipsire f. lipsa de timp, absent&
tura somn de el nu se lipeste POP. ; lipsit a. 1. care simte lipsa: lipsit de
5. a se lega strans prin dragoste, a se mijloace; 2. fig. lipsit de minte.
alipi. [Slay. nelsrd. lira f. 1. instrument de muzica cu
lipicioasa f. plant& cu flori mid pur- coarde, intrebuintat la cei vechi; 2. fig.
purii, albastre sau albe (Asperugo). inspiratiune poetica : sufletul vostru un
lipicios a. 1. ce se lipeste de cineva ; lager, inima voastrd o lird Err. ; 3. pa-
2. contagios boald lipicioasd. sare ce are penele de la coadei recurbate
lipiciu n. 1. farmec, vino incoace In forma de lira.
vorba i faja-i era cu lipiciu Ise.; 2. lira' 1. moneda turceasca de aur in va-
lipitura i-e teamd se, nu dobdrideascd loare de 22 fr. si 70 bani. [Turc. LIRA, mo-
lipiciu IsP. ; 3. Bot. tortel. necla de aur in valoare de 100 piastri
lipie I. paine de coca fara aluat [Serb. = it. LIRA).
LEPINIAL Nile a. 1. se zice de versurile (ca ode,
lipit a. 1. prins cu ceva cleios ; 2. uns imnun) cari se cantau odinioara pe lira ;
cu pamant galben: prispd lipitd ; 3. poezie liricd, ce poate fi cantata sau
strans, apropiat : std lipit de zid ; lipit pusa in muzica ; 2. fig. Min de entusiasm,
(pamantului), foarte sarac, ajuns la sapa de inspiratiune poeticd.
de lemn (aluziune la starea de servitute Hricà f. poezie Mica, expresiunea cea
a taranului clacas. legat de pamantul in mai Malta a cugetari si a sentimentului:
care locuia) : suntem lipifi de ternd si ea imbratiseaza toae poeme/:. (oda, de-
lumea e calicd AL. n. actiunea de a gia, balada, sonetul), in can se exprima
II

lipi : lipitul afiselor. miscarile cele mai vii ale sufletului ome-
lipitoare I. 1. vierme negru de apa nesc, dela entuziasmul religios pana la
care suge sangele corpurilor de cari se pasiunile profane.
lipeste: a pune lipitori; 2. fig. speculant, lirism n. 1. caracterul stilului poetic ;
camatar lipitorile satelor At. ; 3. Tr. 2. entuziasm, verva Mica.
plant& tinctoriala de vopsit rosu (Aspe- Jiitä 1. 1. pasire neagra de apa, ase-
rula tinctoria); 4. Zool. caprimulg. menea raid (Fulica atra): liifele dau
iipiturà f. boala babeasca ce provine la fund Al.; 2. pl. fig. cracii sau furcu-
din fried sau din dragoste (cauzata de litele osiei: gàurile lisifelor. [Probabil:
smeu sau sburator) : nu are nici srneu (rata) leseascd; sensul metaforic cu alu-
nici lipiturd PIL. ziune la labele 1.fielod.
lipovean m. 1. comerciant sau birjar listfi f. insirare de mai multe nume :
rus ; 2. pl. locuitori rusi de prin baltile lista ceirfilor de cumpdrat; lista civil&
Dobrogei. venituri acordate suverauului de consti-
Lipoveni m. pl. secta ruseasca, o ra- tutiunea unui Stat monarhic.
mura a rascolnicilor sau a vechilor or- liqtai adv. Mold., a idoma, chiar : e
todocsi, refugiata In mare parte in Ro- litai dracul in picioare CR. [Origin:a
mania ca negustori si birjarl (asa nu- necunoscuta].
mitii muscali). [Scurtat din Filipovani, litanie f. 1. rugaciunt publice catre
fiind sectarii lui Filip Pustoviat]. D-zeu i catre toti sfintii, invocandu-i unul
lipsà f. 1. absent& de ce s'ar cere sau dup.& altul; 2. fig. enumeratiune iunga si
ar fi necesar ; 2. neavere trdieste in plictisitoare [Gr. mod.1.
mare lipse ; 3. trebuinta, nevoie : a litargir n. oxid de plumb topit pi
avea lipsd de... ; 4. absenta : in lipsa cristalizat, intrebuintat pentru fabricarea
lui; 5. lacuna, defect: are multe lipsuri. cristalului si a unor verniuri.
[Gr. bizantin LIPSIS]. Mt. exprima dis-
11 Mat adv. Mold. ahpit: se fine litcd
pre( sau desgust tinsel de asa bogdjie ! de... NEOR. [Cf. lipcd1.
lipscan rrt, 1. cel ce vinde marfuri de litcfi f. Tr. unealta de batut laptele spre
Lipsca ; 2. comerciant ce vinde articole a se alege untuL [Origins necunoscuta].
de manufacturd. litera 1. 1. fiecare caracter ci alfabe-
lipscianie I. 1. marfa de lipscan; 2. pra- tului: litere majuscule.; 2. sens literal.
valia lipscanului; 3. bolt& pr,4v4lie mare. La opozipune cu sens figurat: htera ucide

www.dacoromanica.ro
 lit 368 liv
dar spiritul dd vieafd; literA moarta, se zice mai putin spre a da sI se lute.
povata ce nu mai are valoare; 3. pl. leaga mai mult.
literatufa: a studia literele, om de li- litra f. I. veche masurl de greutate
tere. 1/4 dintr'o oca (= 318 sau 322 gr.); 2.
literal a. 1. care e dupa !Hera sens veche mfisura de capacitate (=- 0,, 38 sau
literal; 2. facut cuvant cu cuvant: tra- 01, 32). [Gr. mod].
ducere literal& adv. preciz. riguros.
II litru m. masurl de capacitate contl-
literar a. I. ce tine de literatura: fooie nand un decimetru cub.
literard; 2. care cultia literele: lume li- liturghie (leturghie) f. 1. serviciu di-
terard ; 3. Ingrijit, elegant: formd lite- vin, savarsirea sf. taine (Dumineca l sax..
rard; limbii literarii, cea 3crisâ, In opo- batorile): a merge la liturghie; fam.
zitiune cu cea vorbia. leturghie cu braga, lucru prost facut;
literat m. cel ce posecla stiinta, cul- 2. carte ce contine randueala serviciului
tura intelectualk divin: Liturghia Sf-lui Vasile cel Mare;
literator m. cel ce se ocupil cu lite- 3. bani dati preotului pentru savarsirea
ratura (ca profesiune). liturghiei. [Gr. mod.].
literaturii f. 1. studiul poeziei, do- liturghisi v. a citi liturghia.
cventei ; 2. cunostinta operclor literare: liturgiar n. carte continand Hturghiile
curs de literaturd; 3. tot ce s'a scris sau rugaciunlle pentru serviciul divin.
intr'o ramua de stiintA: literaturd me- liturgic a. ce tine de liturghie.
dicaid; 4. totalitatea operelor (poezie, liturgici f. stiinta relativa la adminis-
elocventa, istorie, roman si critica) pro. tratiunea cultului.
dusk de scriitorii cei mari ai unei natiuni: liubem n. un fel de parfum liube-
literatura romdnd; literatura pupulara, murile Didinei CAR. (= fr. (eau de]
totalkstea plasmuirilor mintii omului din Lubin).
ponor; ea poate fi : orald sau nescrisd liude (ludd m. od. in Mold. 1. pedes-
(cantece, basme, descantece, ghicitori), de tru: liude printre cab:Iraqi AL.; 2. strain
origia colectivA sau anonima; i scrisd scutit de clan, scutelnic. [Slay. Lica, po-
(arti poporane), de origina individuala. por (pl. oameni)].
V. folklor. lade f. Mold. V. lulea: o Hui& de
litla in. 1. neortodox, eretic ca Litfenii tiutiun AL.
(in sec. XIV ei erau mel idolatri): alei! liuliu-liuliu l int. Mold. refrenul an-
fiard veninoasd, litfd rea necredin- tecelor de leagan, corespunzand sinoni-
cioasd l POP. ; 2. aplicat popoarelor ca- mului nani-nani din Muntenia.
tolice In lupta cu .Romanii (si In special huhu v. Mold, a anta pruncilor sI
Polonilor l Ungurilor): sdrifi cu totii donna. [Rus. Liudorrxrd.
pe lit fele trufosel AL.; 3. (ironic) strain, liüriu n. Mold, vin prost. [Pol. ULTRA].
venetic: au umplut mosia de lit fe bles-livadi f. Mold. V. Hvede.
temate AL.; 4. neam cumplit: cazaci, livan n. arbore purtator de tamaie
capcdni l alte lifte spurcate Ca. We. (originar din Muntii Libanului): mirosia
chiu-rom. Litfa. Lituanial. ca tdmdia si ca livanul Isp. [Gr. mod.
litie f. procesiune Insotita cu rugficiuni LIVANI, lit. Libaill
stcantari in semn de penitenta sau cu hvàngica f. V. leventicii: apd de li-
ocaziunea unor calamitati publice. [Gr. veinficd.
mod.1. livede f. 1. amp de fan; 2. loc plan-
litigios a. care e sau poate fi In liti- tat cu iarba: livede cu pruni. [Mold. li-
giu: afacere litigioasa. vadd = Bulg. LIVADAI.
litigiu n. contestare judiciaa. livid a. de coloare plumburie, alas-
litograf m. maestri' in litografie. triu batand in negru: fafd livid&
litografia v. a imprima prin mijlocul lividitate I. starea celui livid.
litografiei. livrà f. 1. veche unitate de greutate
litografic a, relativ la litografie. In Franta, care varia Intre 380 si 552
litografie f. 1. arta de a imprima pe grame: ghiulele de 56 livre Bk,c.: 2.
bArtie, panza, etc. ceeace s'a scris sau masura engleza de greutate pentru ce-
gravat pe o Matra* de specie particulara reale: grdu de cincizeci livre; 3. (ster.
cu diamantul sau cu cerneall chimia: linga), monedli de aur engleza In valoare
litografia a fost inventatd la 1796 de de 25 franci (= fr. livre).
bavarezul Senefelder ; 2. foaie impri- livreh f. 1. haina particularl, in ge-
math' prin acest procedeu. nere galonata, ce poarta servitoril unei
litoral n. regiune ce se Intinde de case mari; 2. fig. sernne exterioare i ca-
alungul mArii: litoralul Adriaticei. racteristice: a purta livreaua mizeriei
litotà f. figura de retoria prin care (=-- fr. livrée),

www.dacoromanica.ro
 IIV - 369 - log
livret n. cArticidi, caiet : livret del locomoti(un)e f. putere de a se misca
identitate. dintr'un loc intr'altul.
lizibil a. citef. locomotiva f. masinh de aburi ce
loaza f. 1. Buc. specie de aside pune In miscare vagoanele unui tren pe
capraea); 2. ramurd verde de salcie, cale feratit.
vlAstar; 3. fig. nerod: loazd imbdieratd, locotenent m. 1. loctiitor de Domn;
vita incallata PANN. [Slay. LOLA, vita, 2. ofiter imediat sub un sef pe care 11
curmeiu (v. lozie)]. suplineste In unele cazuri; 3. ofiter mai
lob m. 1. Anat. diviziune rotunjitA a jos de apitan: locotenent de artilerie;
unui organ: lobii creierilor; lobul ure- locotenent colonel, ofiter superior mai
chii, capAtul ei de jos; 2. Bot. thieturi jos de colonel.
largi p rotunjite ale unor frunze. locotenenta f. 1. functiunea locote-
loboda f. plantà leguminoasa Intrebu- nentului l gradul sAu; 2. In special, inte-
intata la buchtArie ca i spanacul, uneori rimatul dupá abdicarea lui Cuza (1866):
intreaga rosie ca sangele (Atriplex hor- Locotenenfa domneascd.
tensis). [Slay. LOBODA]. loctiitor m. cel ce tine locul altuia.
loc n. 1. spatiu ce ocupA un corp ; 2. locui v. a sedea Intr'un Mc, a trfii
spatiu in genere: loc intins; 3. punct undeva. [V. !Scul].
anumit, tinut: locul natal; locuri sfinte, locuinta f. Mc sau casA de locuit.
mAnAstiri biserici (mai ales cele din locuitor m. cel ce locuieste Inteo tarA.,
Palestina); Mc rats, faspantie locuità de Inteun oras.
duhuri rele: a cdlcat intr'un loc rau; locustä f. V. lficustA.
4. rang, pozitiune: in primul loc ; 5. timp locuti(un)e 1. mod de a vorbi.
potrivit : nu e aci loc de a trata aceastd lodbii I. pl. Mold. despicAturi marl de
chestiune; din capul locului, dela Ince- lernne: tm car inceircat cu lodbe de fag
put ; pe Mc, imediat ; de Mc, nid de cum; CR. [Put LODYA, scAndurd lath].
6. pasaj dintr'un scriitor: Aristotele zice loess n. lutul cel galben din suprafata
intr'un loc; locuri comune, idei gene- liberS a solului (forma(iune geologica din
rale, veritAti banale. [Lat. LOCUS]. epoca cuaternarA).
local a. 1. cc tine de un Mc: autori- logaritm m. numere cari, substituin-
tdfi locale; 2. Med. mArginit la un sin- du-se altora date Intfo chestiune, pot
gur organ: boald locald. I n. Mc con- inlocui inmultirea cu o adunare si Im-
siderat In raport cu dispozitiunea l cu pArtirea cu o scadere: table de logaritmi.
starea sa un local prea strdint. loghiotat m. savant grec (ironic despre
localitate f. loc anumit, farA special& dascAlii fanario(i): loghiotafii cari nau-
localiza v. 1. a face local, a fiza In- cesc pe biefii scolari AL. [Gr. mod.].
tr'un Mc: a localiza un incendiu, o logic a. conform logicei.
boala; 2. fig. a da un caracter local: a logica f. 1. stiinta rationamentului; 2.
localiza o comedie. opera ce trateazA despre aceastA shin(/' :
localnic a. local: negustori localnici. Iogica lui Aristotele; 3. dispozitiune de
ii m. om din acelas Mc. a rationa just; 4. sir In idei: carte scrisa
locanda (locanta) f. ospAtArie, han. cu multd logic&
[Gr. LOCANTA]. logician m. 1. cel ce §tie logica: 2.
Ioca n. V. Ilicas: locas sgint cres- cel cc rationeazA cu justetA i metodA.
tindtdfii astdzi vrea sa facd dar AL. logodi v. a acorda, a promite In cri-
[Grafie modernii, pentru lams, sub in- sAtorie. [Slay. LAOODITI, a se Invoi].
fluenta lui loc]. logodna 1. promisiune de cAsAtorie p
locatar m. cel ce iea cu chirie o casti, Aerbarea ce precede nunta. [Din slay. LA-
o mosie In arena. 00INNO. logodit],
locati(un)e f. 1. dare sau luare cu logodnic m. cel promis in cAslitorie.
chirie: locafiunea unei case; 2. pretul logolat m. od., 1. intAiul boier, pre-
chiriei: mot pldti locafiunea. zident al Divanului (in Muntenia Logo-
locativ a. Jur. relativ la locatiune: fitul venia dupil marele Ban), Intocmia
convenfiuni locative. II n. Gram. caz documentele si era mai marele peste is-
particular in unele limbi, ce exprimA locul. pravnici ; 2. ministrul, mai ales de justitie:
locrnit f. 1. un fel de plAcintli turcea- logo fdtul credinfei (bisericesc), al drep-
sca: nu-fi cere inima ceva locmale? testa; logofat de obiceiuri, maestrul de
AL.: 2. fig. sumA mare de bani. [Turc. ceremonii al palatului domnesc; logofat
LoierA], de tainfi, secretar domnesc; 3. titlu ono-
locomobila f. masinfi de aburi pur- rific ce se da boierilor cari steteau la tar5;
tatA de roate i servind agriculturel sau 4. (de divan) scriitor de documente; 5.
industriel. secretar, copist: logofeti de taind; 6.
L. *Sineanu. -Did. Universal. 24

www.dacoromanica.ro
 log - 370 - tub
astázi: a) notar inteo comuna rurala se poarth atarnata de o panghca. (- fr.
logofdt de sat: b) cel Insarcinat cu trans- lorgnon).
miterea ordinelor in administratiunea unei lostopanal I. pl. Mold, bucati mari,
mosii, [Gr. mod LOOOTHETES]. V. lat-logOfilt. rupte din lemn, din vreun mal de pa-
logofetel rn. copist inferior. mant. [Origina necunoscuta].
logofetie f. I. demnitate de mare lo- lostritai f. soiu de peste cu aripioare
goat; 2. cancelaria unui logolat: logo fe- la panlece i cu carnea delicioasa (Salmo
fia dreptd /H. trutta). [Si lostosd=rus. cososil, somon].
logograf m, nume dat primilor pro- lot n. I. portiune dintr'un tot ce se
zatori greci, in opozitiune cu poetii. imparte; loturi de pcim6nt; 2. ceeace se
logogrif n. I. un fel de enigma prin castigA inteo loterie (=fr. lot).
combinarea diferita a literelor unei vorbe: lotcã (liotca) f. luntre usoara, tuguiata
ex. drac, rac, ac; 2. vorbire obscura. la cipfitAie, a pescarilor lipoveni din Do-
logomahie 1. disputa de vorbe. brogea. [Rus. Loma].
logos n. (ironic) discurs. [Gr. mod.]. loterie f. I. joc in care loturile sunt
loitri 1. unul din cele dotia lemne ce trase la sorti; 2. jig. afacere de hazard.
formeaza laturile carului loitra are forma
; loton n. joc de hazard cu niste sticle
unei scdri asezatd in lat. [Rut. LOITRA cartoane numerotate (=fr. loto).
din nemt. LETTER]. lotus rt. planta acvatica ce creste in
loYa f. 1. mica Incapere ocupata de India si in Egipt.
portarul unei case mad ; 2. mic cabinet lotru rn . si a. I. talhar: lotrii stau la
intr'un teatru ; 3. adunarea francmasoni- poartd OD. ; 2. Mold. artAgos (epitet dat
lor; 4. p/. Loje, aerie celebra de 52 fresce mai ales haiducilor): lotrii, puisori de
pictate de Rafael inteo galerie a Vallee- smei POP. ; 3. Tr. ager. iute, viu. [Vechiu-
nului (=fr. loge). rom. (document 1602) lotru, om Vara ca-
loloti m p1. late de lad& de par. [Ori- pataiu = pol. Lam, strengar, hot (dm
gina necunoscuta]. nem(. Lotter)]. ,
lombard n. termen cornercial ama- lovi V. 1. a atinge cu putere, cu vio-
net simplu sau cu lucruri mobile (In opo- : a Zovi cu parul in cap; 2. a ataca :
zitiune cu ipotecd). ciuma a lovit in oameni, dusmanul a
longevitate f, indelungh vietuire. lovit armata in coaste; 3. fig, a ofensa,
longitudinal a. Intins in lung. a vatama: a lovi in onoarea, in inte-
longitudine I. distanta unui loc so- resele cuiva; 4. a se nemeri: se loveste
cotit In grade, intre meridianul acelui loc ca mtca in perete PANx; 5. a se invoi:
P nrirnul meridian: Iongitudinea orien- ne lovim cu tdrgu? AL. [Slav, Lovm, a
taM a Romdniei este de 100 (intre 209,35' vana; de unde : a lovi vanatul sore a-1
30",30'), iar lungimea ei dela V. la E. prinde (sensul vorbei in graiul istro-roman),
e de ca. 800 km. apoi a lovi, a brodi: termen primitiv de
lopati f. 1. unealth de curatit zapada, vanatoare, generalizat in limbh].
gunoiu, etc; 2. unealta de vanturat grane loviturii f. efectul lovirii.
sau de bagat pdinea In cuptor ; 3. (de ce- loz n. bilet de loterie. [Nemt. (torn-
rabie) vaslA. [Slay. LOPATA]. alz)tod.
lopiatar m. 1. cel cc face lopeti; 2. lozie f. 1. Mold. rfichita rosie (Salix
cel ce mAnA luntrea ; 3. pasare mai scunda cdsufd umbritd de niste
deck barza j cu ciocul In forma de lo- lozii pletoase Ca.; 2. nuia subtire. [Slay.
patica (Platalea). LovIE vita de vie (v. loazii)].
loplitare f. vaslire; griibind lopeita- Jozincà f. parola, votba de recunoas-
rea cu ale sale brafe vdnjoase OD. tere intre soldati. [Nemt. LOSIDIO (din gra-
lophteh f. planta din fam. cruciferelor iul cfitanelor austriace].
cu florile mari liliachil. (Lunaria redi- loznita I. Mold. leasti de uscat prune.
viva). [Cf. lozie].
lope'. flea' 1. 1.1opata mica de fler pentru luh v. (activ) 1. a ridica cu mane sau
sobe; 2. lopatica umarului, numele vul- altmintrelea, a apnea : a lua o carte; 2.
gar al omoplatului ; 3. Mold. bulfeiul ju- a ridica din loc (mai ales pe (urls): a
gului; 4. scandurica cu mai multe gauri tua toft banii; 3. a ridica cu forta: l'a
la rasboiul de tesut. luat pe sus; 4. a rapi: a lua sufletul;
lord in. titlu de onoare dat (In An- fig. a lua ochii, minfile; 5. a prinde:
glia) nobililor; lord mayor, titlul prima- a lua foc; fig. a lua aminte, a lua
rului din Londra. seama; 6. a coprinde o lua a cetate;
lorniet5 f. ochian mic de teatru. (= fr. 7. a percepe: a lua vamd; 8. a primi:
lorgnette). a lua lectiuni; 9. a trata pe cineva: a
lornion ii. luneta pentru un ochiu, ce o lua ctt binele; fig. a /Ira in rds (peste

www.dacoromanica.ro
 lua - 371 --- luni
picior). II (neutru) a se indrepta, a merge ofelului; fig. luciul depe frunte-i cu
Incotrova: a o lua la fugd, la picior; fig. spada mea vozu sterge ALI 2. lumina :
a lua lumea in cap: (reciproc) 1. iese'n luciu tuna Em.; 3. suprafata ne-
II

Mold, a usura, a se distra: ziva ma mai tea a marii sau a campiei.

ieu cu caprele AL.; 2. a merge -dupa lucoare f. lumina, mai ales slaba : o
cineva: se lud dupd mine; 3. fig. a orbise lucoarea (SP. ; fig. o rnincinoasd
imita, a asculta : nu te lua dupd vorbele lucoare de pace Bkc [Lat. *LUCOREM (tras
sale ; 4. a se purta cu cineva : s'a loaf din LUCCRE)].
cu rdul pe lanai el. [Lat. LEVARE, a lucrii v. I. a face ceva cu mai multa
usura, a ridica: pentru schimharea sen- sau mai putina osteneala: a lucra pci-
sului, cf. fr. enlever ; Intelesul primitiv mdntul; 2. a da o forma: a lucre tierul;
11 poseclii Inca Mold, a se lua, a se usura, 3. fig. a urzi In ascuns : am sei-1 lucrez.
a se distra]. [Lat. LUCRARE, a Ca Stiga (V. lucru)].
luare f. actiunea de a lua; luare a- lucrare I. actiunea de a lucre si re-
minte, atentiune; luare de suflet, adop- zultatul ei : I. operatiune: lucrarea ma-
sinilor ; fig. lucrarea mintii; 2. actiune:
luat a. ridicat, rapit : luat de vânt, lucrarea medicamentului; 3. opera: e
de apd. a. luare: luatul banilor.
II o lucrare de valoare; 4. pl. discutiuni,
1W/dor m, cel ce tea. deliberatiuni: lucrdrile Carnerei; lucrAri
lubit 1. Tr. dovleac. [Abstras din lu- de arta, constructiuni ce reclama cunos-
benifd[. tinte speciale, ca poduri, tuneluri, cane-
lubenijä f. Tr. si Oltenia, pepene luri, etc.; lucrari publice, cafi intereseaza
verde. [Serb. LTJBENITA]. pe toti locuitorii unei (Sri l cari sunt
lubit m. Tr. Bot. galbinus. [Serb. fili- facute cu cheltueala si sub privegherea
al-TA, toporasi (lit. dragut5)]. Statului.
lubric a. foarte lasciv. lucrativ a. ce aduce castig: proles/.
lubricitate t. lascivitate excesiva. une lucrativd.
lucealär m. 1. numele popular al pla- lucrAtor a. si m. care lucreazfi : al-
netei Venus: luceafeirul de ziuci, lucea- bine lucrdtoare, lucrdtorii binalei.
film! de seard; 2. (personificat) fiul Soa- lucru n. 1. munch', osteneala de a face
relui, Indrageste fete muritoare (In tradi- ceva : lucru greu, n'are de lucru ; 2. ceva
(iunile populare): Luceatdrul, poemd de lucrat, produs; lucru mare, extraordinar ;
Eminescu; 3. aparitiune: Un luceatdr 3. obiect: fur-4e i lucruri; 4. tot ce po-
de feticd AL ; 4. fig. reprezentant ilustru: secla cineva i s'au vdndut toate lucru-
luceferii poeziel; 5. fig. stralucire: e lu- rile. [Lat. LUCRUM, CaSig ; de unde (luan-
mina re'nviera, e luceafdrul sperdrii du-se cauza pentru efectul ei) munca, iz-
AL. [Lat. LLICIFERUM]. vorul castigului, apoi productele muncii,
Luceflenderu m. pop. Lucifer : fi adica obiectele, lucrurile].
dupd el Luceflenderu sd-i ia suflen- lucum n. dulceata, rahat ; cofetari
gheru Isp. [Stlfixtll e pejorativ: cf. do- turci vind lucumuri. [Turc. Lorcoml.
corof/eandurd (v. ciocoiu)]. lude Mold. V. liude: cele patruzeci
lucernh f. V. luzerna. de lade... i-au imprdstiat in tot jude-
luci v 1. a lumina (vorbind mai ales ful Fit. Ludele s'au desfiintat prin Regu-
de soare) ; 2. a straluci. [Lat. LUCESCERE]. lamentul Organic.
lucid a. fig. luminos : spirit lucid. lugaciu m. 1. Zool. botros; 2. Bob.
luciditate f. claritatea spiritului. varga ciobanului. [Origina necunoscutii].
Lucifer m. capetenia demonilor sau lugubru a. care exprima jale, care In-
a ingerilor rebeli. sutra mabnire edam&
Lucin m. sarbatoare b4beasca ce cade lujer m. 1. cotor: 2. varfurile l ra-
la 18 Octomvrie (ziva sf. Luca): Lucinul murile tinere de vita. [V. hluj].
e tinut de Omni, Ca sa fie feriti de lupi. fulachiu a. si n. indigo. [V. liliachiu].
luciolfi I. licuriciu: roiu de flacdri luleh f. unealta de fumat, compush
usurele, lucioli scdnteietoare AL. [Ter- dintr'o teava (numita i clubuc) si din-
men literar clupa it. lucciolca tr'un vascior de pennant rosu (luleaua
lucios a. plin de lucire : treceau lu- propriu zisa). [Mold. Hut& = turc. Lod].
cioase umbre de eroi legendari AL. 0 adv. tam. ametit in gradul cel mai
lucire 1. lumina (mare sau mica): bu- Malt (propriu i figurat): amorezat lu-
ciri de land AL. lea, beat lulea (cf. locutiunile sinonime
lucitor a. care luceste. a fura luleaua Neamtului i afumat
luciu a. 1. lucios : tier luciu; fig. sci- cu luleaua).
reicie lucie; 2. neted: apd lucie. [Ab- lumânfirar m. cel ce face sau vinde
stras din luci]. H n. 1. stralucire : luciul lumanari.

www.dacoromanica.ro
 lunt - 372 - lun
lumAnariirie f. fabrica sau pravalie obiectele vizibile : lumina dela soare wind
de lumanfiri. la pdmdnt ajunge in 8' 4 minute; lu-
lumanare f. 1. materie ce s'aprinde, mina ochiului, pupila; 2. (poetic) ochiu
arde i lumineaza : lumdnare de sciu,la ingerasi cu dulci lumini AL.; 3. luind-
aprinsul lumdndrilor; 2. Bot. lumana- nare, candela, lampit aprinsa aduceti o
rica. [Lat. LUMINARIA]. lumina; 4. pfirtile luminate intr'un ta-
lumfinfiricii f. 1. lumanare mica; 2. blou ; 5. gaura prin care se cla foc: lu-
un fel de joc in care un betisor aprins mina pustii; 6. fig. tot ce lumineaza spi-
trece din mana In manti; 3. nume de ritul: lumina filozoliei; 7. pl. cunostinte:
plante lumanarica Domnului, planta cu ii recurge Za luminile cuiva; 8. vileag,
flori galbene, lntrebuintate In medicina publicitate: a iesi, a scoate la lumina.
ca pectoral si calmant (Verbascum): [Vechiu-rom. lumina = lat. LUMINA].
stair lipite de lumandrele 'n floare Iuminare f. 1. actiunea de a lumina ;
AL.; lumanarica pamantuhti, planta cu 2. fig. cultivare, instruire: luminarea spi-
flori mari frumoase, albastre, cu puncte ritului ; 3. luminatie Zuminarea Sa,
mai intunecate ; e buna de friguri si pen- luminat a. 1. cu lumina: casa era
tru vaci and crusesc (Gentiana ascle- luminatd; saptamiina luminata, cea din-
piadea). tre Dumineca Pastelor si a St-lui Toma;
lume f. 1. lumina o pofecd care s'o 2. clar cu ochii luminali; 3. tig. des-
scoatei la lume hp. se turburd cern!, teptat prin Invatatura i experienta : spi-
nu mai vede lume PANN: 2. diamantul rit luminat, public luminat; 4. ilustru
unui inel : lumea inelului (cf. vechiu-rom. (ca titlu dat persoanelor suverane): lu-
lumea ochiului, pupila). 0 1. tot ce e minate impiiratel 5. purificat.
luminat sub soare, universul Intreg, cerul luminatie 1. pop. iluminatiune. [Rus.
pamantul: creatiunea lumii ; lume alba' tiumerarliA].
(in basme), ccc locuita de oameni, In opo- luminStie f, titulatura In trecut a
zitiune cu lumea neagrd (sau fartimul Domnilor romani si a familiei princiare.
celedala unde domneste o noapte adanca luminator a. si m. 1. care lumineazil ;
In mijlocul zilei l unde locuesc fiinte 2. corp luminos: lumindtori ca soarele
durrane omului; ceea lume, vieata d'a- si luna En.
poi; 2. globul plmantesc: a face ocolul luminis n. 1. lumina slaba : din o-
lumii; lumea vechie, lumea noua, conti- glincld lumnL pe trupu-i se revarsd FEM.;
nentul vechiu i cel nou ; 3. planeta pre- 2. poiana tilled: se plimbau prin vreun
supusa locuita: lumi s'afld in jurul fie- luminis de pddure ISE.
cdrii stele; 4. neamul omenesc: opiniu- luminitä f. 1. lumina mica ; 2. lumi-
nea e regina lumii; 5. generatiuni de nita nopçii, planta cu flori mafi galbene,
oameni, societate umang: lumea vechie, creste prin locuri nisipoase i umede (0e-
lumea modernd; 6. vieata seculara. In nothera biennis).
opozitiune cu cea monasticii om de lame, luminoasii f. Bot. numele vulgar al
cdntec de lume; 7. societate Malta : se clematitei (dupa albeata florilor sale).
miscd in lurnea mare; ca lumea, cum luminos a. plin de lumina: soare lu-
se cade: sd invete carte ca lumea CAL ; minos; fig. idei luminoase. [Lat. Lumi-
8. oameni (luati In parte): se adunase Nosnd.
lume multd; o lume, ceva tn mare nu- lunal f. 1. mica planeta ce se Invarteste
mar. [Lat. LUMEN, lumina ; sensul de tuni- In jurul pamantului imprumuta lumina
vers., deja familiar celor mai vechi mo- dela soare: luna e de 49 de ori mai
numente literare, 1.i gaseste o analogie in mica' decdt peinointul 0'0 face rota-
slay. svirra, care insemneaza totdeodata tiunea in 27 de zile si 8 ore; in timpul
lumina si lume]. unei rotatiuni lunare complete (adica in
Iumese a. ce tine de lumea trecatoare 28 2 zile), luna trece prin 4 faze diferite:
91 desarta : 1. profan; 2. frivol. Mina noua, and ea sta drept intre pa-
luminit v. 1. a raspandi lumina : sod- mant i soare; binS plinfi, cand parnantul
rele lumineazd pcimerntul; 2. a tinea sta. in linie dreapta intre luna i soare
cuiva lumina: lumineazd-mi pe scard; (fig. cel cu obrazul plin i rotund); pri-
3. fig. a deschide mintea, a face sfi pri- mul l ultimul phtrar, and nu vedem
ceapa studiul lumineazd spiritul; 4. a deck un sfert din jumatatea discului lu-
calauzi: end duc unde m'o lumina D-zeu; minat; Pretinsele influente asupra more-
5. a distribui luminile si umbrele, intr'un lului atribuite lunei sunt curat imaginare;
tablou; 6. a se Msenina : se lunzineazd 2. satelitul unei planete: Jupiter are pa-
vremea; 7. a se revirsa de ziva. [Lat. tru Zuni; 3. una din cele 12 parti ale a-
LUMINARE]. nului cuprinzand 30 sau 31 zile (afara de
lumina f. 1. ceeace lumineaza si face Februarie cu 28 sau 29): luna Flaitz e

www.dacoromanica.ro
 lun - 373 - lut
cea mai frurnoasii din tot anul; hma rat5 de popor ca o boal5 Indelungata):
de miere, prima tuna a noilor casatoriti. buruiand de lungoare.
[Lat. LUNA ; sensul 3 .cluna de zile se lunguel a. cam lung: pat lunguet
confundfi cu o perioada de rotatiune corn- Luni f. a doua zi a sApt5mAnei. [Lat.
pleta a lunei, satelitul parnantului deve- LUNAE (DIES)].
nind astfel masuratorul firopulult lunitii f. Buc. Zool. caracuda.
lunar a. ce tine de luna : anul lunar, luntral rn cel ce mAnA o luntre.
cornpus din 12 rotafiuni ale lunei, are luntre 1. vas mic ce se manA pe ap5
354 de zile. numai cu lopeti: a se face luntre si
lunatic a. si m. I. supus pretinselor punte, a face imposibilul. [Lat. LUNTRE4
influente ale lunei, somnambul: fantasme lup m. 1. cuadruped salbatic i carni-
lunatice rddeau p'o rndndstire BoL.; 2. vor din genul cainelui; lupul vrfibillor.
fantastic, bizar : tit esti lunatic, ft-e fricd sfrancioc; 2. blan5 de lup ; 3. fig. om
de strigoi AL. [Lat. LUNATICUS]. crud. [Lat. Lupus].
luncal f. 1. campie acoperita cu fanete lupà 1. 1. cresc5turA lemnoasA ce r5-
sub poala unui deal; 2. pidurice In apro- sere pe unii arberi ; 2. lentila biconvexa
pierea apelor. [Slay. OKA, baltà; sub ra- prin care obiectele se vad marinduse.
portul sensului, cf. pddure]. lupan a. de coloarea pArului ca lupul,
luncet ii. padure langa o ap5: In alb la urechi si la nari (despre vite).
largul luncetului DerAva. lupanar n. casa de femei pierdute:
lunecti v. 1. a fi luciu : gheafa lunecd lupanare de cinism si de lene En.
foarte; 2. a merge fará piedica: bucatele lupesc a. de lup: foame lupeascd. 11
lunecd pe gdt; 3. a-si pierde echilibrul, lupeqte adv. 1. pe apucate, lacom : mcl-
mergand pe ceva luciu : a lunecat pe ndncei lupeste; 2. pe nesimtite: lupul
ghiafd; fig. a luneca in pdcat; 4. a se lungi pasul luneste ISP. ; 3. se zice des-
strecura : mi-a lunecat printre degete. pre umbletul In goana al calului.
[Cf. lat. LUBRICARE]. lupoaie I. planta parazità de coloare
lunecos a. care lunedi sau face s5 albistrie, devenind dupa inflorire galbuie,
lunece. e stricacioasa porumbului (Orobanche
lunecus n. V. alunecua. ramosa).
lunetà f. 1. instrument de optica format lupe& v. 1. a se prinde piept la piept
din sticle concave si convexe dispuse asa cu cineva spre a-1 da la pAmant : se luptd
Mat sa ne arate mai deslusit obiectele bdiefii; 2. se zice despre orice combatere:
departate; 2. pl. ochelarl. armatele se luptard vitejeste; 3. fig.
lung a. 1. dela un aloft pana la altul, a se Impotrivi: s'a luptat mult timp cu
fn opozitiune cu scurt linie ; fig. suferinfa. [Lat. =TARE].
vorbd lungd; 2. de cea mai mare Intin- luptà f. 1. exercitiu de cercare a pu-
dere In suprafatg, In opozitiune cu larg terilor: huptd dreaptd ; 2. b5tAlie: pacea
lat: cdrnp lung, dar ingust; 3. despre puse capdt luptei sangeroase; 3. fig.
timp ce dureazi mull: zile lungi; fig. discutiune, ceerta: luptd electorald. [Lat.
cuvdntare lunge'. [Lat. LONOUS]. II n. Inn- LUCTA].
girne: zece metri in lung. luptaciu n. numele muntenesc al vo-
lungan a. prea lung. II m. om desirat locului.
st slab. luptaitor m. cel ce se lupt5.
lungaret a. mai Iung decAt lat. lustragiii m, care curAtA si face lustru
lungi v. 1. a (se) face lung: a lungi la ghete.
masa; fig. a lungi vorba; 2. a se Intinde lustrini f, stofá cu lustru de captusit
pe jos. sau pentru haine de vara.
lungime f. 1. Intinderea unui obiect lustru a. 1. luciu natural sau artificial ;
dela o extermitate la alta : hingimea bac 2. fig. strAlucire ce d'a frumuse,ea, meri.
Fului; fig. lungimea carpi; 2. timp In- tul: aceasta izbandd educe un not:
delungat: lungimea negofierilor poli- lustru gloriei sale. [Lat. LUSTIZIA.
tice; 3. fig. supra-abundanta: monologul lustru m. period de 5 ani (la vechii
tragediei e de o lungime nesuferitá ; Romani): opf lustri de domnire AL.
4. extensiunea cea mai mare a unei su- lustrui v. a da lustru. a polei.
prafete: mdsuri de lungime. lut n. 1. argila lutul in mina ola-
lungi, adv. In lung: in lungis si in rului; 2. (poetic) corp: coboard 'n mor-
curmezis. U n. lung: dealungisul mun- minte nestabilul tau hit Bor.. [Lat.
tilor AL. rerun].
lungit a. si adv. Intins dealungul: lutirie I. olärie.
zace lungit pe iarbd. luteran a. conform doctrinei luiLuther.
lungoare f. pop. langoare (conside- I m. cel ce profeseaza aceasta doctrina.

www.dacoromanica.ro
 lut 374 Mae
luteranisni n. doctrina lui Luther, chminte, In mancare, In mobile; 2. fig.
devenità confesiunea hiteranilor: /utera- mare abundant& profuziune: lux de pre-
nismul se mai numeqte qi protestan- caufiuni ; 3. ornament bogat : carte edi-
tism. tatd cu lux.
lutisor n. Miner. ocru: use', de lemn luxatiune f. In chirurgie: scrintirea
boltd cu lutisor rosu. [V. hill unui mernbru.
lutos a. 1. pfin de lut: veizandu-1 asa luxos a. care desfasurii lux : casa
de soios si de lutos Pop.; 2. de lut : luxoasd.
dealuri lutoase. [Lat. LUTOSUS]. luxuriant a. care se produce cu pri-
lutrI f. norca, vidra, cuadruped car- sosint5: vegetafiune luxuriant&
nivor din fam. dihorilor, se vaneaza pen- luzernl f. plantà din fam. legumi-
tru blana sa (Musteltz lutreola = fr. noaselor. numità vulgar culbeceasd si
loutre). gltizdeiu, constitue un nutret foarte bun
lux n. 1. maretie, splendoare In Imbra- (Medicago falcata = fr. lu.zerne).

M m. 1. a treisprezecea litera a alfa- eventualitate: mdcar cum, mdcar cat de

betului; 2. dint' roman5 In valoare de I mare; macar cii, desi, cu toate cA. [Gr.
1000. bizantin ma'am].
mhi int. 1. de chemare cane un bar- macarl f. 1. instrument de ridicat
bat (mai ales catre un inferior sau intim); greutati man; 2. Mold. mosorel. [Turc.
2. de mirare: irra I [Si mall cf. men-el. MIURA].
mh I. abreviatiune din dial. mama', macaroane f. pl. pasta de Mina fina,
mamii: ma-ta, md-sa. potrivita in tevi lungi si gaunoase (man-
mal pron. pe mine. [Lat. ma care favorita a Italienilor).
mac m. planta din ale aril flori macaronic a. se zice de un gen de
s'extrage opiul, iar din grauntele-i un tel poezie builesca in care s'amesteca vorbe
de uleiu (Papaver somniferum). [Slay. luate din diferite limbi.
mAx61. macat n. acoperemant de pat. [Turc.
mach f. jocul numit bacara. [Macao, MARATI.
numele color:gel portugeze in China, de macaz a. ac (la calle ferate I la tram-
I

unde jocul fu introdus In Europa]. vaie). [Turc. MAHAS].

macabru (dant) n. hora infernala ju- mIcel n. I. taiere; 2. fig. ucidere In
can't de morn de mice varsta si din toate mass& mare vársare de sange: bdtdlia
starile sociale: ea a fost adesea reprodusa se sfkrsi cu un mócel infricofat. [Lat.
de pictori 9n sec. XV si XVI; tabloul cel MACELLI/11].
mai celebru e cel zugravit de Holbein in macelar m. 1. taietor de vite; 2. van-
manastirea dominicanilor din Bazel. zator de came cruda cantaritil; 3. fig.
macac m. soiu de maimute cu capul om brutal si fara mil& [Lat. MACELLARIUS].
turtit l cu coada foarte scurtii (Simia mficelfiri v. a ucide ca un macelar,
cynornolgos). a ucide In mare numar.
machati v. a striga ca caprele. [Ono- mIcelirie f. 1. locul unde se taie st
inatopee]. se vinde came de vite; 2. jig. omor in
macadam n. pavajul stradelor cu pie- ma 335.
tris Indesat, dupg sistema inginerului sco- macerati(un)e I. operatiune chimica
tian Mac-Adam (m. 1836). prin care se lasa un corp solid sa se to-
macadamizh v. a asterne o stradà piasca intr'un lichid: vinurile medicale
cu pietris indesat. se prepard prin macerafiune.
macagifi In. acar (la calk ferate). maclerlan n. manta cu guler mare,
[Turc. mAxAsujr; v, macaz]. fara maned, avand pe laturi deschizaturi
macli v. 1. a striga, vorbind de rate; pentru a scoate bratele.
2. fam. a trancani din gura. [Onomato- macheth f. model In mic al unei sta-
pee: mac! mac tui sau sculpturi (= fr. maquette).
machleandru m. Mold. un fel de pri- machiavelic a. 1. conform princi-
goare: stiglefi, presuri, macalendri ce piilor politice ale lui Machiavel; 2. fig.
prin tufe se alungd AL. [Cf. rut. 14,uco- viclean, perfid : purtare machiavelica.
LIONDRA]. machiavelism n. I. sistema politica
mhcar adv. exprima: 1. o restrictiune a lui Machiavel, bazatà pe rea credinta
clicroi mdcar cinci lei; 2. o ipotezh : Si tiranie; 2. viclesug, perfidie. [V. Ma-
mdcar sâ md !We, nu fac aqa; 3. 0 chiavel].

www.dacoromanica.ro
 mc - 375 - mg
made? m. trandafir sMbatic care creste sfatului domnesc l311..c.; 2. partea caru-
mai mult pe coline (Rosa canina). [Ori- lui d'asupra osiei dinainte. [Lat. MEDIA LARIS,
gina necunoscutM. ce se afia in macluva].
macinis v. 1. a preface in pulbere sau mfiduva f. 1. substanta moale i grasa
faina; 2. fig. a se sfarama. [Lat. MACHINARI, ce umple cavitatea oaselor: mdduva spi-
a inventa, a ma'am (cf. pe inscriptiuni, ndrii; 2. materie spongioasa ce s'afia in
MOLL MACHINARIA)]. cotorul unor vegetale; 3. fig. ce e mai
macinat a. redus tn pulbere. n. lu-
II substantial: mciduva unei cdrfi. [Vechiu-
crarea de a macina: mdcinatul graului. rom. mdduo = lat. MEDULLA].
inficiniq n. rezultatul macinatului. mfieastrá f. 1. fermecitoare, zina
mficiuch f. 1. batik groasa cu un nod acolo ode o mdeastrd LP. ; 2. pl. alt
de lemn la un cap; 2. loviturd cu ma- nume dat lelelor, ca zine prin excelenta:
ciuca: destul o mdciucd la un car de dupd ce 'nchid ferestrele, joace-mi
oale; fig. a se face pdrul mdciucd, a mdcar Mdestrele Rum V. miestru.
se sbarli cuiva parul de spairnA ; 3. Bot, mfiestret a. de maestru; 1. magistral;
maciuca clobanului, rostogoL [Lat. vulg. 2. ingenios.
*MATTEUCA clasic MATEOLA]. maestri v. a executa cu maestrie
mficiucat a. care la un cap are nod: ldutarii mdestresc hore inalte Em.
bend groasd nuiciucatri PANIC mitestrie f. 1. abilitate in executiune ;
maciulie f. cap& mai gros si rotund : 2. mestesug; 3. fig. inseliciune, viclenie.
mdciulia selei. [Compromis din mdciucd mäestrit a. ficut cu miestrie : 1. ar-
mrigdlie]. tistic; 2. artificial.
mac-mahon n, yin amestecat cu apa maestru m. 1. cel ce se distinge in
gazoasa sau minerali: beau o bere, un vr'o arra sau stiinta; 2. cel ce instrueste:
mac-mahon CAR. maestru de muzicd, maestru de con-
miserly n. plena nutritivii cu un gust ferinfe; 3. registru mare comercial (-= it.
plicut acru, ricoritor i antiscorbutic, maestro).
mult intrebuintati la buctitirie, adesea mäestru a. 1. magic, inzestrat cd in-
impreuni cu spanacul (Rumex acetosa). susiri miraculoase i profetice, epitet ce
[Origini necunoscuti]. se aplicii in basme nu numai oamenilor
macrocosm n. lumea cea mare, to- (in special lui Fat-frumos), dar animale-
talitatea lucrurilor In opozitiune cu mi- for (pasire, cal, same) i chiar lucrurilor
crocosm, lurnea cea mica, adici omul. (mar maestru): a0t pasdrea rndeastrd
macru a. slab, vorbind de came si de poate lua diferite chipuri, e inzestrata cu
vite. [Lat. nAcriun]. darul vorbiiii i are un viers fermecitor ;
maculaturii f. 1. foaie de hartie pa- 2. epitet dat zinelor aci locuia o zinei
tati (In tipografie); 2. borne de hirtie mewastrez Ise. ; 3. abil, ingenios sd vdd
;

groasa pentru impachetat. mdeastra-fi mcind lucrrind odoare s fin-

madam& f. 1. claciaci straini, guver- te AL. [Lat. MAGISTRUM J. 3 M. fermecitor,
nanti ; 2. (ironic) cocoand: de pros sd fi vrijitor. V. mheastri.
madamd de bon-ton At.; 3. femeie pu- mag m. 1. preot la vechii Persi : ma-
blicA. [Fr. MADAME, cu sensul peiorativ Me- gul, paza rdzbundrii, a citit semnul
rent titulaturei striiine (v. jupdnerzsd)]. intors En.; 2. pl. cei trei intelepti din
maidäri v. Mold. Tr. a face molturi. Orient, sau Craii dela Ritsirit, call ye.
[Origina necunoscute]. nird la Betlehem si se inchine lui bus.
madeh f. pricini, chestiune: pentru magadau m. strengar maze. [Fuziune
volnicii i alte madele Fe.. [Tune. waist]. din rridgar l (derbe)deu].
madem n. numele popular al pac- magaiata f. Mold. V. mogandeatii.
fonului: lingurife, sfeanici de madem. magalie f. 1. Tr. cripitina sau fruc-
[Vechiu-rom. mac/ern, metal = turc. su- tul rnacului ; 2. Mold. grimilie [Metatezi
DENI din geirmilie].
madepolon n. tesAturi din bumbac migar m. 1. asin ; 2. pl. boldurile
alb al greu (= fr. madapolam). sau terusile unei case thinesti ; 3. douii
Ma dona 1. 1. Maica Domnului : a creat lemne incrucisate pe care s'aseazA lem-
pe pan= goald pe Madona Dumne- nele de tiiat cu ferestreul; 4. fig. stupid.
zee En.; 2. icoanii, picturi sau statuii, a [Alba nez HAGAR].
sfintei Fecioare. mhgaresc a. I. de migar sfat md-
madrigal n. poezie ce contine, in ca- gdresc ; 2. se zice de o tuse silnici
teva versuri, o cugetare ingenioasi 1 ga- indelungati.
!anti. magarie f. fig. vorba sau fapti pros-
midular m. 1. membru al corpului teasci.
sau al turd corporatiunl: mdclalari ai magarita f. 1. femeiulca magaruluf

www.dacoromanica.ro
 mag - 376 -- mats
2. crucea dinapoi a carului : 3. caciula eu nu te voiu mciglisi cu fdgaduieli
stalpilor la o casa tarlineascii. ISP. [Origina necunoscut.5].
magazie f. 1. depozit de mArfuri; 2. magnat m. nobil ungur sau polon.
Mold. magazin : ne-om opri in Paris magnet m. 1. substanta minerala ce
s'om merge pe la magazii AL. ; 3. are proprietatea de a atrage fierul: mag-
granar; 4. In special, incapere separata netul natural e un oxid de fier ; cel arti-
de corpul casei pentru lemne, spalat, etc.: ficial, o bucatA de otel frecat cu alt me-
sci-i inchidem intr'o magazie LP. [Mold. tal ; 2. fig. ceeace atrage i farmecii.
magaza - turc. MAGAZA, magazin : forma magnetic a. I. inzeshat cu proprie-
magazie deriva dintr'un intermediar grec tAtile magnetului; 2. ce tine de magne-
modern]. tismul animal : somn magnetic ; 3. fig.
magazin n. pravalie mare. care exercitfi o atractiune puternica ui
magazinaj n. depunerea i timpul misterioasa.
cat stir marfa in magazie. magnetism n. 1. proprietatea mag-
magaziner m. cel ce pazeste magazia. netului de a atrage fierul ; 2. agentul ca-
mageresc a. se zice de boii inalti, ruia magnetul datoreste aceasta proprie-
lungi, subtiri l cu coarne toarte lungi. tate : magnetism terestru, fluid prin
[V. /naiad. care parnantul, considerat ca un magnet
magheran m. planta aromaticA din imens, lucreaza asupra acului magnetizat;
fam. labiatelor, se cultiva adesea prin 3. (animal), influenta ce magnetizatorii
floraril (Origanum majorana). [Rus. MA- pretind ca exercith asupra unei persoane
IERANCti. cu ajutorul ochilor sau prin Insuflarea
maghernitii f. cAscioara sau prava- unui fluid magnetic emanat dintr'Insii,
hoard de scanduri. [Vechiu-rom. ma- cufuncland acea persoanti Intr'un somn
ghernitd. bucfitarie -= gr. mod.]. artificial.
maghiar a. relativ la Unguri : limba magnetiza v. 1. a comunica pro-
maghiard. II m. pl. numele national al prietatile magnetului : a magnetiza fie-
Ungurilor: Maghiarii nemesi o mie AL. rul ; 2. a influenta fiziceste prin proce-
maghiarism n. V. ungurism. darile magnetismului animal ; fig. a do-
magiar m. od. galben magiar sau bandi o mare influenta asupra cuiva.
austriac : ea ma coasta vre'o 3000 de magnetizator m. cel ce magnetizeaza.
magiari BOL. [TuUG. MADJAR (v. tighiu)]. magnezie I. praf alb, insipid, ninth
magic a. 1. ce tine de magic ; 2. Jig. solubil in apa : purgativ.
care incanta, care amageste: elect magic. magnific a. maret.
magie f. 1. pretinsA arta de a co- magnificenta f. 1. caracterul celui
manda fortelor naturei ; 2. fig. farmec magnific ; 2. splendoare, bogatie extra-
rnagia muzicei. ordinara.
magister m. comandant; magisterul magnolia f. arbore frumos din Ame-
Prusiei AL. rica cu frunze totdeauna verzi i cu flori
magistral a. 1. de magistru : ton admirabile.
magistral ; 2. demn de un atare : seri- magopajii f. Mold. curvd (balm.). [Cf.
ere magistrald. vechiu-rom. magopet, brutal.].
magistrat m. cel Investit cu o auto- mfigulealii f. vorbA amagitoare a
ritate administrativA sau judiciara. inceput a-I lua cu mdgulele CR.
magistraturii t. 1. demnitatea, sar- Infiguli v. a linguai, gadiland amorul
cina magistratului ; 2. timpul cat un ma- propriu. [Slav, mxima.m).
gistrat Ii exercitA functiunea : 3. corpul magulire f. lingusire interesatA.
magistratilor : se destind magistraturei. mfigulitor a. care maguleste.
magistru m. 1. maestru ; 2. cel ver- magurii f. 1. InaltAtura de phrnant
sat Inteo stiinta sau arta ; 3. capitan, (3-5 tn.), In preajma ruinilor sau a dru-
inspector : magistrul orasului OD. murilor vechi, mai adesea morminte sau
magiun n. I. amestec de opiu, mac, tumuli funerari ; 2. colind. [Albanez ?A--
aloe : magiun de curcitenie ; 2. fiertura aura
de poame formand un tot consistent : mahal m. Mold. hamal, in special
magiun de prune, de struguri, de do- butar, care baga i scoate butoaiele din
vleac [Turc. HADjus]. pivniti. [Metatezii din hamal].
mfiglis f. 1. gramada de bolovani de mahalis f. 1. cartier, suburbia : &Viva
sare ; 2. Buc. facile bisericeasca de lemn. feciori de boieri bateau mahalalele
[Ung. MLOLYA, morman]. ziva i noaptea GMCA ; 2. locuitorii
snaglaff m. lucrator minier care ex- and mahalale : a sculat mahalatia in
trage sarea. picioare. [Turc. MAHALLAI.
natiglisi v. a amagi prin linguiri mahalagism n. vorbh sau expresiune

www.dacoromanica.ro
 mah 377 -- mAj
de care se servesc mahalagii : rnahala- tere:p prinde maià; 2. ferment de Met.
gismele sunt frecvente in comediile [Turc. MAYA].
lui Caragiale. Ele consista mai ales in :male& f. 1. forma mAngaietoare pen-
frantuzisme mai mult sau mai putin al- tru mama ; 2. Maica Domnului, Maica
terate : parol ! (= parole d'honneur), Precista, Sfanta Fecioara ; 3. calugarita
rezon ! (= raison), alevat (= au re- (ca titlu onorific) : manastire de maid.
voir); apoi din neologisme asa zicAnd [Serb. ....kbrA, mama].
rornanizate : ambit (= anthitie), creme- maidan n. I. spatiu gol. teren nea-
nal (-= criminal), ostroment (=ins- coperit de cladiri : gradini si maidanuri
trument); din etimologii populare la- unde sa se depuie soldatii bolnavi
cramatie (=- reclamatie), scrolulosi GmcA; 2. bitatura unei case taranesti
(=- scrupulosi); din locutiuni caracte- mdndra fade pe maidan 5i 'mi 'nsir
ristice : a trata cu refuz (= a refuza), la margean POP.: 3. fie. a iesi la mai-
etc. dan, a veni la iveala, a se descoperi; a
mahalagiit m. 1. cel ce locuieste In- scoate la maidan, a face sa lasa la lu-
tee. mahala ; 2. fig. mitocan. [Formatiune mina, a face cunoscut: a ajunge la mai-
analogical. dan, la bun sfarsit. [Turc. MAYDAN, MEYDAN,
mhàIit n. transportul si plata ma- arena, plata, de unde si forma Mold.
halului. medean].
mahit a. fam. beat, cherchelit. [Ori- maiestate f. 1. marine ce inspirt ad-
gina necunoscutal. miratiune, respect : maiestatea unui fern-
mahmudeh f. veche monedt tur- /Au; fie maiestatea augustei batraneti
ceasca de aur (batuta de Sultanul Mah- AL.: 2. titlu dat Imparatilor, regilor si so-
mud) : cu ddsagi pu buzdugele pline tiilor lor.
cu mahmudele POP. [Turc. MAHMUDY0, maiestos a. plin de maiestate.
mahmur a. 1. ametit (de via, de mai-mare m. cap, capetenie : mai-
somn) : ceva de bdut rnahmurilor CR. 1 marele ostilor.
maimutA f. 1. animal cuadruman,
2. rau dispus (dupa chef sau insomnie):
posomorit cat un Pao mahmur AL. foarte mladios l sprinten, care seamana
[Tun. minim]. l n. indispozitiune (dupe. mult cu omul (Simia); 2. om foarte mit;
betie) : medusa, scoate mahrnurul din 3. fig. cel ce imiteaza gesturile, faptele sau
om CR. apucaturile cuiva. [Macedo-roman Thai-
nitihni v. a (se) Intrista foarte. [Ori- minz = turc. MAYMUN maimutd e un di-
gina necunoscutal. minutiv propriu Munteniei : v. momitd].
mAhnicios a. ce Insufla mAhnire : maimutAri v. a cauta sa imite (cum
meihnicioase cugetari OD. fac maimutele).
mahomedan a. ce tine de Mahomed. maimuthrie f. fig. imitatiune stan-
II m. cel ce profeseaza religiunea lui gace sau ridicule.
Mahomed. maine adv.. 1. ziva cc urmeaza celei
mahomedanism n. religiunea late- fn care ne afMm ; 2. fig. In curand : ca
meiata de Mahomed i alg carii dogme mdine [Lat. ?la:a, dimineata zilei].
se afla coprinse In Coran : unitatea di- maioneza f. sos rece din gilbenus de
viaL profetia lui Mahomed, poligamia ou, untdelemn 1 lamaie (=-- fr. mayon
sclavajul sunt principiile fundamentale noise).
ale mahomedanismului. maior m. ofiter superior care comanda
mahon n. lemnul numit si un batalion (In infanterie), un divizion
scaune de mahon si de abanos. [Turc. (In cavalerie sau artilerie). [Rus. l nemt.
mum]. MATOR]. V. Stat.
mahorel f. Mold. tuttin prost rusesc : Maki rn. a cincea hma a anului nu-
s'a apucat de tras la tnahorca CR. mita de popor Florar. [Lat. lulus].
[Rus. MAHORKAl. maiu n. unealta de batut pari, pane.,
mahrana f. V. maramA : o mahrama etc.: maiele rotarului, maiele piuei.
rosie ISM [Lat. MALLEUS1.
mai adv. 1. indica in genere o canti- maitt n. Mold. Tr. &at. [Ung. nAjl.
tate sau intensitate; 2. serva la formarea maim* n. Intinzator (la rasboiul de
comparativului l superlativului: mai bun, tesut). [Serb. HALYIJOA].
cel mai bun; 3. exprima o continuitate mail f. Tr. cAntar (o mita oca), fn
tot mai triiieste, mai adu lemne; 4. o special de sare. [Ung. idsza, cantaa
aproximatiune : mai era sci cada, mai mfijer m. cel ce cantareste carele cu
toti. [Lat. aLtotsl. sare.
mai? int. V. mat mljerit n. od. In Mo10, dare pentru
malh 1. 1. cblag de brAnzA, si fig. pu carele de petite sitrat.

www.dacoromanica.ro
 maj 378 -- mans
majolica f, veche faianta Rabaul t: nutret pentru vite. [Cf. pol. MALDR, 0 ma-
lampd de majolica. sura oarecare].
major a. 1. irezistibil, independent de maleabil a. 1. ce se poate intinde cu
vointa : forte' majore z: 2. Muz. compus ciocanul 4n foi subtiri: 2. fig. mladios, do-
din douri tonuri: mod major; 3. Jur. cel cil: un caracter maleabil.
ce a ajuns In varsta majorititii. maleabilitate f. caracterul calor ma-
majorat n. starea celui ce are varsta leabile.
ceruta de lege spre a exercita drepturile maledicti(un)e f. blestem.
civile i politice. mall v. a umplea cu mAl, a se Inno-
majordom m. mai-marele Curtii (la moli.
Roma si In Spania). malic n. V. melte.
majoritate 1. 1. cel mai mare numAr, mann m. 1. arbust cu foaia ca lama-
cea mai mare parte: majoritatea oame- ita, cu floarea alba ca salcamul (Prunus
nilor; 2. pluraliiate 4 voturi : a obtinut padus); 2. Tr. liliac.
majoritatea; majoritate de voturi, nu- mfilina f. 1. fructul malinului, negru
mar campus din mijloda voturilor plus si amar, de mArimea unui bob de mazare.
unul. [Serb. nAiimt].
majurcula f. ilterZ mare. mint a. acoperit cu mal: o tantana
snakama f. gen de compozitiune arabA rruilita si parcisita CR.
In proza rimata cu versuri intercalate : malitie f. I. inclinatiune de a face Mu:
Makamele lui Hariri. 2. simplA dispozitiune la veselie I gluma.
mal n. (Arm stancos: pe malul marii, malitios a. plin de malitie.
rdului, lacului; a da de mal, a dovedi, malitiozitate f. caracterul celui ma-
a prapficli. [Dial., Muscel, mal, deal = litios.
albanez nALI, munte]. malos a. plin de mill.
mai n. 1. nomol ; 2. huma cu care sA- maloteis f. 1. manta femeieasca scump
tenii spoiesc casele. [Cf. pol. HUL, noroitil. Imblanita ii scoase maloteczna sa bid-
s

naafis f. Mold. netezitoarea zidarului. nita cu samur Fit.: 2. scurteica (Aran-

[Turc. mArX, mistriel. calor de zile mari : sd.ti croiesc o ma-
malac m. vitel de bivol. [Cf. gr. mod. lotea, zdu, frumoasd ca o stea POP.
MALAKOS, mcale, plapand]. [Turc. MALLOTAl.
malachitä 1. niatra de un verde fru-malt n. orz Incoltit artificial, uscat
mos ce se afla In mimic Siberiei. despuiat de muguri, gata de a fi intre-
malacoV I. fustA (In forma turnului buintat la fabricarea berii. [Nemt. mud.
Malakov), odinioarA la modA. maltef n. matase malteza: rochie de
maladet rn. flachu (mai mult ironic): maltef ra.
apelpisita ca un maladet zaporojecin maltez a. I m. din insula Malta.
CAR. [Rus. morourra, tanar]. maltratit v, a trata rAu pe cineva, cu
malfiet a. moale Minos (ca maialul): vorba sau cu fapta.
pere malilete. malurii f. boalA de grau, numita si
malaiu a. 1. Mold. meiu : vrabia ma- taciune mdlura din grau se alege la
laiu viseaza; 2. Munt. faina de porumb ; rau P AIOT. [Derivat din mdl, nomol, boala
3. turta coapta in test. [Origina necunos- prefacand substanta fainoasa a cerealelor
cuta]. Intr'o pulbere neagrii].
malaria f. 1. emanatiunea mlastinelor mfiluros a. plin de mAlurA : grflu md-
(In Italia) si frigurile cauzate de aceste luros.
emanatiuni; 2. boala endemica in locali- mama f. 1. femeie ce a niiscut un co-
tatile baltoase sau umede, foarte raspan- pil; 2. fig. Ora de origina, cauza prima :
dila fn Romania. lenea e mama tuturor vitiilor; 3. fe-
malaria a. expus malariei: copii ma- meie batrana l termen de gingAsie cAtre
larici CAn. un copilas: mama draga; de mama
male adv. In expresiunea a tâcea mAlc, focului, nevoie mare, cumplit de. [Lat.
a nu rosti nicio vorba. [Ca. ma, thcere]. MAMMA, termen din graiul copiilor (Insem-
maid v. a rAmanea mut de ulmire nand totdeodatA mama l lapte sau tata)
s
ei o rnalcira vriztind-o aqa de fru- de uncle i variantele mama' (scurtat ma)
moasa TSP. [V. mdlc]. si muma].
maldac n. Mold, a treia parte dintr'un mamaie f. V. tnomAle.
car cu fan, lemne. [Gr. mod. mArADAxis]. mamaliga f. I. pasta Ingrosata de
maldär (maldur) m. snop de coceni mAlaiu cu apa cl sare, pe care tAranii o
de porumb tAigi cu secera : cdsutele lu- tate In felli cu o sfoara l o mAnancii In
cesc sub a lor mold& de trestii au- loc de paine; 2. fig. om molatfc. [Primi-
rite AL.; maldir verde larbi cositA ca tiv probabil termen din graiul copiilor, di-

www.dacoromanica.ro
 mAm 379 -- mAn
minutiv din mama (cf. sapaligd, din mania f. 1. partea corpului omenesc
sapa), desemnand la inceput asa numita ce terminA bratul: omul are doud mdini,
papa a pruncilort maimuta patru; a pune la mAnA, a in..
mfimAligar in. 1. care se hr5neste sela pe cineva, a fura; a da maim, fig.
numai cu mamAliga; 2. fig. bAclaran, t&- a putea, a cuteza, a conveni ; pe sub
rAnoiu. mAnA, pe ascuns ; peste milna, incomod;
mama-pAdurii f. 1. zinA rea de pa- 2. fig. putere; if am la mdrza, l'a dat
dure, care se atine la marginea codrului pe mane polifiei; 3. abilitate de execu-
st (sub forma unei babe garbove 9i sgar- tiune la un artist: mdrici bund, mind de
cite) momeste pe cei rfitAciti sd-i pearzA ; maestru; 4. cAs5torie: a cere mina
2. flint& mongtruoasi urità i spAiman- cuiva; 5. cat se poate tinea Inteo manfi:
tfitoare: lua-l'ar mama-pddurii I 3. nu- o mina de sere, de fdind ; 6. ceatA mica
mele unei plante de p5clure (Asperula de oameni (mai ales Inarmati): trimi.se
odorata). o altd nuind de solda fi spre paza po-
minnaruti f. 1. alt nume popular dat dului alto. 7. calitate: de mcina intdia,
coccinelei; 2. Tr. (Bihor) paparuclä. [Ter- de toatd mdna ; 8. tot ce seamand cu o
men de aceeas originA cu mdmdie]. mand: mdinile sau mdnuile sisletului.
mamelar a. relativ la tate glande [Vechiu-rom, nalnu = lat. MANUS].
mamelare. mAna-anului f. termen calendaristic :
mamelon n. In nomenclatura mili- ciclu anual.
tarA : deal, muscel. Manaii m. pl. alt nume dat Carjaliilor,
inameluc m. soldat din cavaleria egip- dupa rebelul Manah Ibraim, care arse si
tean& mamelucii instituiti la 1254, fur5 jefui provinciile turcesti, nAvAli In 1802
exterminati in 1811 din ordinul lui Ma- 1803 In Oltenia prin Mehedinti, rAsp5n-
homed-Ali. dind in juru-1 foc i sange: noaptea cd-
mamifer m. animal din clasa mami- deau peste noi Mena fii, ca sâ ne scoafd
ferelor. din meterezuri Gmcw.
mamitere n. pl. clasà de animale cu mAna-Maicii-Domnului 1. curioasA
tate. plants exotica', creste prin pustfile nisi-
mamornic m. gandac negru (Meloe poase ale Sirrei si Arabiei, de unde o
proscarabaeus. [V. mdmdrutd]. aduc la noi calugarii: dup5 cAderea frun-
nth/nos m. medic care clA ajutor la fa- zelor, ramurile-i se incovpaie formand
ceri. [Gr. mod. mAturos, din ?thins, moasá]. un ghem, iar pus& in apA, ele Isi reiau
nnimular m. mic negustor ambulant forma primitivA (Anastatica hierochun-
care desface pela Ora articole de prima tica).
mAnaltergura f. Tr. si Mold. 1. pes-
necesitate. [Derivat din titre. MAME131, trafic
corespunzand arhaicului mamelegiu chir: manastergurd de in POP. ; 2. Buc.
= turc. IHAMELEIV]. stergar. [Compus din mand i tergere
mamut n. mare elefant fosil, desco- (cf. codobaturd)].
perit In gheturile Siberiei. mfinistire f. locul unde trAiesc Cain-
mAnh V. 1. a face sa mearg5 inainte, gArii ; mAnAstire inchinatA, care recunos-
vorbind mai ales de animale: mfind boil tea suprematia unei lavre (mai ales din
la apd, mdnd calul fte; 2. fig. a im- muntele Athos) si pe care o ajuta cu da-
boldi ce-i mdna pe ei in luptd ? Ea. curt, In opozitiune cu manastire neattir-
[Lat. mown]. nat5 memdstirile inchinate au fost
manal f. 1. nutriment miraculos (cazut secularizate sub Cuza-Vodd. [Slay. din
din cer) al Israelitilor in deserturile Ara- gr riONASTIRIONI.
bid; 2. suc ce curge din unele vegetale fitAnAstiresc a. ce tine de o mands-
si care formeazA un purgativ usor ; 3. (ter- tire bunuri mdndstirefti.
men ciobAnesc) lapte smantanos, lapte mAnat a. V. min%
mult si bun: mane vitelor ; poporul crede mAnat n. actiunea de a mana: ma-
cá babele vrAjitoare, In zorile zilei de Sf. natul oilor.
Gheorghe, iau mana vacilor, atunci lap- mAnAtarcA f. excelentli ciupercA co-
tele e stricat, van& si nu prinde smart- mestibilA, se mAnAncA proaspata, uscata
Ulna poate au luat strigoaicele mana sau ca conserve (Boletus edulis). [Or.
dela vaci CR.; 4. fig. spor, belsug cler mod. nuirrilir, cu finals analogic& dupa
ingrafat cu mana averilor mdruisti- ciuperca
re*ti Ai..; 5. mu& de vara ce stricA roa- mAnAtor m. cel ce man& cai, oi, etc,
dele 0 In special vita de vie; 6. Bof. mane a. Mold. se zice de vaca ce n'are
mana jidovului, rug de munte sau smear. decat tin uger. [Lat. ivaicus].
[Lat. num; sensul 3 e o aplicatiune in- mane& v. 1. a amesteca i Inghiti a-
digena si special& a termenului biblic]. limente ; 2. a pranzi: el mcindned acasd;

www.dacoromanica.ro
 man 380 -- man
3. fig. a consuma, a risipi nebuneste pro- dat de aducere, ordin de a face sa corn-
pria sa avere: r-a nuincat toatd starea; par& inaintea unui tribunal; mandat de
lam, fi-a mdncat credinfa; a manca clepunere, ordonanta In virtutea careia
fript, a manca zilele, a prapadi pe ci- un prevenit, in contra caruia s'a lansat
neva ; 4. a risipi banir publici incredintati un mandat de aducere, e repnut In casa
cuiva; 5. in blesteme: mdrwa-i-ar inima de arest.
En; 6. a suferi, a suporta : a mandatar m. cel Insarcinat cu un
cdinii !
manca palme, injurdturi; 7. a simti mandat.
mancarime: ii mdridned urechea; 8. a mandolini 1. instrument de muzica
roade: apele incindncd rdpele rdurilor ; cu coarde ce se bat cu o pana.
(Inge) mancand pamantul, toarte iute, mandrä f. feta frumoasa, dragi, iu-
vorbind mai ales de cal. [Lat. *.tcueacARs bita: cdntd-fi, rnandro, cdntecul Pop.
MANDUCARE : sensul 6 prezinta o curioasa mandrie].
asociatrune de idei; mAncare-bataie (cf. mAndrete f. 1. frumusete: I,i oglin-
pdpard), tamiliaa multor limbi]. dea mdndre lea in luciul apei ; 2. splen-
mancii t. Mold. si Tr. doled. [Vechiu- doare, magnificema: ce mdndrefe I [V.
rom. mamcd = rus. thuaLt, lit. mamita]. mdndru].
miinciicios a. si m. cui place sa ma- mandri v. a fi rnAndru.
nance intr'una, lacom: om indncricios. mandrie f. 1. in sens bun: sentiment
mAncare 1. 1. actiunea de a manca: nobil si Malt ce provine dintr'o incredere
mfincarea prea rnultd e vdtdmdtoare ; legitima in propriul sail merit si care
2. masa , dejun, prAnz mancare de seard ; imboldeste la fapte mari; 2. In sens fau:
3. ceeace se cla de mancare, bucate; mcin- sentiment exagerat se imiteaza mandria
cdri delicioase. legitima si care face sA ne credem mai
mAncarica f. I. fam. un tel de bu- presus de semenii nostri. [Vechiu-rom.
cate de carne cu legume; 2. mancare. mdndrie, intelepciune (tinceputul mein-
mAncArime f. 1. iritatiune in piele driei frica Domnului, Coresi); sensul
ce face sa ne scarpinarn: urzicile fac intermediar este cumintenie exagerata, se-
mai multd usturime decdt mdncdrime ; metie, trufie; v. mdndru].
2. fig. dorinta toarte mare: mdncdrirne mAndru a. 1. care are un sentiment
de a scrie, de a vorbi. de nobila Incredere in meritul mein-
mAncat a ros : nrdncat de putre- dru de numele ce poartd; 2. carui Ii
gaiu On. place sA dispretuiascli pe semenli sal: e
mAncitor a. si m. care mánanca. foarte rruindru; 3. foarte frumos, splen-
mâncatorie f. abuz, risipa de bani did, superb (aplicat la fiinte si la lucruri):
publici: voiu da poruncd sd cerceteze m'am Insurat c'o nufIndrd crdiasd POP.
mdncdtoriile tale Fri.. dulci i nuindre primciveri Ex. [Vechiu-
mfinciituri I. elect al mäncAril sau rom. mdndru, intelept = slay' nómi6;
roaderii: gaura, infundatura. apoi, peiorativ, care se crede intelept, de
mAncau m. Mold, mare mAncicios unde fudul, trufas, Ii m. cel ce e mAndru.
casa s'a mai ingreuiat cu un mdn- mAne adv. Mold. V. maine.
cdu CL maneA f. cAntec turcesc ce exprimA
Manda f. flume de temee, tip de pros- melancolie 1 amor: incep 56 cdnte vre-o
tie: cum e Tanda aga e i Manda POP, manea NE011. prin sunet de tamburd
W. Tandal. glasuri de manele AL. [Turc. MANi,
mAndAnac (mandalac) n. Bot. alu- melodic].
nele, barlaboiu: frunzd verde ?nand& mAneA v. 1. a trage in gazda; 2. a
nac POP. [Serb. MANDALA = nemt. Erd- rAmanea peste noapte: a mas in pcidure.
mandel]. [Lat. IIANZRII, a rAmanea, romtineste cu
mandanea f. bandlt In jurul biliar- sensul restrans].
dulut [Turc. HANDANI]. mfinecA V. a porni Inainte de a lasAri
mandarin m. nume ce se cla func- soarele: cine mdnecd de diminealii, iz-
tionarilor i invfitatilor chinezi: manda- butegte mai mult in pictid Rum [Lat.
rini 'n haine scurnpe de mcitasd vigi- ausucArat, a sosi des de dimineatA].
nie AL. manecit 1. 1. partea hainei ce InCA-
mandarinA f. mica portocalA foarte sura bratul; a o baga pe maned', a o
mirositoare. sfecli, a rAmAnea Incremenit (aluzie la di-
mandat n. 1. act prin care cineva cla bAcia scamatorilor cari fAceau sA disparA
altula puterea de a vorbi sau de a lucre In maneca Mr diferite obiecte cu o repe-
In numele shit: mandat de deputat; 2. ziciune uimitoare); 2. ceatA de oatneni
bilet avAnd ordinul de a pliiti cuiva o Inarmati: cloud mdneci de mugchetari
aumA anutnita mandat pogtal; 3. man- &Mc. [Lat. nANICA].

www.dacoromanica.ro
 man - 381 - man
manecare f. plecare de dimineatA: care se Incilzesc cei din cash. [Turc.
scoald-te dela memecare Pop. MANOALL
miinecari f. ornate sacre ale treptelor mfingalau n. lemn crestat de netezit
lerarhice superioare (cari se imbracA pe panzeturi, postavuri. [Ung. rux00r.(5].
brate sau maneci). mangalita f. varietate de porci cu
mainecat n, 1. serviciu divin public pArul alb si cret, cu botul i picioarele
de dimineat5; 2. pe manecate, tare de scurte. [Ung. MANOALICA].
dimineata. manganez n. metal albicios, dur al
manecatoare f. sArbaloare b5beascA lar5micios, servind la fabricarea unor a-
ce cade in ajunul lui Sf. Gheorghe : in liaje de o prea mare tArie.
noaptea de manecritoare se fac jer- manget n. manecA dantelat5: trei
mece i vrdji. randuri de mangeturi pe poale Fa... [V.
manechin m. 1. figurfi de lemn sau manted].
de cearA imitand formele unui om l ser- mangosit a. tic5los, netrebnic (de fi-
vind pictorilor, croitorilor ; 2. fig. om fara inte sau de lucruri): mangositii nostri
vointa si din care faci ce vrei (=- fr. man- de beirbati NEGR. [Cf. slovean MANGOVATI,
nequin). a fi lenes].
mane) n. 1. arta 0 exercitiul pentru mania v. I. a se servi cu masa a
dresatul cailor ; 2. locul unde se dreseazA mania o armdi 2. fig. se zice de mo-
caii,uncle se invatà calária ; 3. aparat dul de a uza de instrumentele cugetArii:
miscat de cai i menit a pune in miscare a mania o Umbel ; 3. a dirija, a conduce,
o masind ; 4. fig. mijloace, tertipuri de a administra; a mania afaceri, bani.
a ajunge la ceva (= fr. manège). mania v. a (se) suptira foarte.
mailer n. partea unui vas sau instru- maniabil a. usor de rnaniat.
ment de care apucám cu mana. [Macedo- maniac a. 0 m. care are manii.
rom. manor = lat. MANUARIUN]. manie f. 1. nebunie In care imagina-
manevra v. 1. a misca sau dirija o tiunea e mereu obsedatà de o idee fixA
corabie; 2. a executa manevre militare; mania persecutiunilor; 2. deprindere
3. fig. a lua misuri spre a rent]: a ma- bizarA, gust excesiv: mania jocului, a
nevrat foarte bine. colectiunitor.
manevra f. 1. miscarea trupelor In manic 1. fritatiune violentA asupra
campanie; 2. arta de a face evolutiuni cuiva, furie subità 0 trecfitoare. [Gr. bi-
cu o corabie. V. manoperA. zantin MANIA].
mangaf& f. (In graiul mahalagfilor), maniera f. 1. mod de a fi sau de a
personaj ridicul 1 greoiu: mangafaua lucra ; 2. mod particular unui scriitor sau
pleacd miercuri CAR. [Turc. MANHAFA, stu- artist; a confunda stilul en maniera
pid]. CAR.; 3. apucaturi obisnuite: codul bu-
mangaia v. 1. a cAuta &a aline du- nelor maniere (fr. = manaye).
rerea ;2. a da ajutor: rmingdiati pe cei manierat a. atectat: stil manierat.
saraci; 3. a r5stAta : a mingtliat copi- manifest a. invederat, notoriu : eroare
lul pe obraz. [Gr. bizantin MANG/MVO, a manifestd. II n. declaratiune publicA fAcutA
fermeca ; latin medieval MANGANUM = PILAW. de un principe, de un general, de un guvern.
NACU?! (v. farmec); vechiu-rom. mangd- manifest& v. 1. a face cunoscut; a-si
nie, vrajA (ten farmeci i cu memgeinii manifesta cugearea; 2. a da pe fatA:
le face acestea), Dosofteiu) = gr. bizantin a-si manifesta bucuria.
MANGANIA, farmec, vraja ; in limba modernA, manifestati(un)e f. 1. actiune prin
sensul lui nuingdia s'a idealizat: leacul care se manifestA ceva; 2. expresiune pu-
vraja (inseparabile dup5 conceptiunea blicA a unui sentiment, a unei opiniuni:
vulgara) au devenit o alinare mai mult o manifestatiune pacified, patriotied.
sufleteascAl. maniheism n. erezia maniheilor cari
mangaiere f. actiunea de a mangAia, admiteau douA prime principil, unul bun
consolatiune. ai altul ram
mangaietor a. i m. care mangiie maniheu a. si m. eretic sectator al
sau servA a mangaia. [Vechiu-rom. man- persanului Manes, ereziarh din sec. III;
ganietoriu, amagitor, fermeator ; v. man- St. Augustin fusese maniheu.
gifia]. manina f. Mold. namilA a; vrea s'o
mangaios a. 1. care aduce manga- veld cu cloud manine (fete) ca ale mete
fere: cuvinte mangeitoase; 2. ce farmecA AL. [Vechiu-rom. mamind, colos, termen
prin dulceata-i: cdntec mangaios. Inrudit cu marmite].
mangal n. 1. vas in care se pune je- manioc m. arbust din America ; fe-
ratec; 2. Mold. Insus jeratecul; 3. un fel cula din rAdticina sa servb la facerea ta-
de vatrA In mijlocul casei tArAnesti la piocei (Jatropha rnanihot).

www.dacoromanica.ro
 man - 382 - man
manios a. 1. plin de mink; 2. care mejdie: a mantui fara de dusmani; 2.
se,minie lesne. a se scipa de ceva neplicut : voiu sd
Ananipulit V. 1. a opera cu mina a- ma mdntuiu cu totul de ddnsii OD. ;
supra substantelor chimice; 2. a admi- 3. a dirui mintuirea eterni : nuintuiestc,
nistra: a nlanipula bani publici. Doamne, norodul taut 4. Mold, a isprivi,
manipulator m. cel ce manipuleaza. a se termina: a mouttuit lucrul. [Ting.
Ii n. aparat pentru transmiterea telegra- MENTEITI].
melor. mantuinfa I. mijloc de mintuire.
manir,ica f. 1. ornament de dantelit mantuire f. 1. scipare; 2. rascumpi-
ce terminii miineca camasei; 2. pieptar rarea picatelor ; Armata mintuirii, secti
mobil ce se pune peste camasa. [Rus. protestanta fondati in 1865, reformati in
MANIW.A]. 1878 de pastorul Booth, spre a reinsufleti
mfinit a. stricat de mana : holde ma- interesul pentru destinele religioase ale
nite de ploaie cu soare. omului ; 3. ispravire.
manitä f. stofá din care se faceau mantuitor a. care mintue: facefi
anterie i rochii (Fa.). [Origina necu- cruci menztuitoare At.. II m. cel ce min-
noscuta tue, in special Salvatorul lumii.
manivela f. bucata de fier sau de mantuel n. Mold. 1. mormoloc; 2. mi-
lemn ce serve' a face sa se invirteasca o halt (peste cu capul turtit). [Rus. MANTUS].
osie (= fr. manivelle). V. mintus.
manjalau n. Mold. lemn dintat care, manual a. ficut cu mina : lucru ma-
frecat cu sapun, serve' la zolirea china- nual. n. carte ce contine In prescur-
II

silor. [Tres din mdnji]. tare substanta unui lung tractat.

manjeala f. 1. lucrarea de a manji; manufactura f. 1. fabricare In mare
2. Mold. minzala. a unor produse ale industriei; manufac-
manji v. 1. a pita murclarind: car- turd de postavuri; 2. clic:lire in care ele
buncle mdnjeste; 2. fig. a pangari, a in- se fabrica : a construi o rnanufactura.
tine. [Slay. MAZATI]. manufacturier a. ce tine de menu-
manjitor a. care minjeste. factura : industrie manufacturierd. II m.
manopera f. rnijloc intrebuintat spre proprietarul unei manufacturi.
a ajunge la un scop: manopere neleale. manta! v. V. mania.
infinos a. 1. liptos, care di mult lapte: mainunchiu n. 1. legitura de mai
vacci manoasa ; 2. fertil : parmint memos. multe lucruri: mdnunchiu de flori; 2.
[V. /nand) metafora pastorali transpor- miner ; manunchiul sabiei, coasei. [Lat.
tati asupra solului]. MANUCLUS = MANIPULUS],
mansarda f. camera sub acoperisul manunt a. V. mirunt : lunca pudruità
unei case (=-- fr. rnansarde). cu mánunt nuirgdritar AL.
manseti f. pl. benti, marginile ma- mAnusA f. 1. obiect ce acopere mina:
nedlor camisei (= fr. manchette). mdnusi de nuitase; 2. miner, toarti :
mansion n. Mani in forma de sac des- mdnusa urciorului; 3. unitate de mi
chisi de ambele cipitiie In care se baga sura a cinepei cu un diametru de 10-12
miinile la frig (=-- fr. manchon). cm. [Deriver din mdrui: lit, mini mica].
mansup n. functiune Malta boiereasca mfinusar m. fabricant sau vinzator
(in epoca fanarioti): 1/ rog sd te puie de minusi].
la vreun mansup Frt. [Turc. MANSUR]. manuscript n. opera scrisi cu mina:
manth (manta) f. 1. haina larga si lunga un manuscript rar.
ce se pune deasupra celorlalte ; a pune manuscris a. scris cu mina: lucrare
cuiva mantaua, ail Oen; 2. (poetic) aco- manuscrisd.
peremint : a nopfii neagrd manta peste manutanta I. stabiliment unde se fa-
dealuri se lafeste Bat.; 3. fig. pricina de briar piine pentru armati.
cearta, belea : và vefi gasi mantaua cu mane m. 1. cal pina la un an; 7.
mine CR. [Pol. n.rurrA ; v. mantie]. firele de urzeali rimase netrecute prin
mhntie f. 1. vesmint arhieresc pus ite i spati: a depcina mdnzul. [Cf. it.
peste toate celelalte; 2. vesmint de su- MARV:), taur tAnAr].
veran: sub mantia regald vdd numai manzala f. preparatie lichidi din se-
goliciune Ar...; 3. (poetic) acoperemint: minte de in si tarite cu care se unge ur-
luna revarsa pe copild o mantie ar- zeala la pima de cinepi, pentru udarea
gintoasd AL. [Slay. Inurrild. firelor de pe risboiu, ca si nu se rupi.
mantilla f. mintiluti eleganta de demi. [V. manjealii].
mantueala f. Mold. scapare: scoala manzalau n. Tr. 1. vitel de un an;
era numai de mantuialci CR. 2. firele ce ramin afera din spati pe ris-
manful v. 1. a scipa din vr'o pri- boiu. [V. mdnz i manzalci].

www.dacoromanica.ro
 man - 383 - mar
manzäli v. a manji: o manzalird pe tinerilor nuntasi, voinicilor si de soacrA
obraz cu cenuse si cdrbuni. [V. mina mirelui; 5. (poetic) vAl: ea ridicd som-
manzare f. oare cu lapte. noroasd lunga genelor marama Err.;
mfinzat m. vitel de un an. 6. pl. bora ce se joaca la cununie (se
manzoc m. manz, noaten. joacS cu mgrami cand se duce copaciul
maoanit f. vapor pentru Imbarcarea inaintea miresei). [Turc. MAHRAMA, de unde
ciirbunilor (=-. fr. mahonne): pontoane varianta Munt. mahramd (redusti la ma-
si maoane de transport, ramd), arhaic mdframd (disimilata Mold,
mapa f. portofoliu de cárti sau dese- in ndframd)]. V. nAframA.
nuri: mapd de carton. marar m. planta cu miros aromatic
inapamund n. hartS geografica ce (Anethum graveolens). [Cf. lat. nA-
reprezintá parnantul divizat In douS e- RATHRUM].
misfere. marasm n. Med. slAbiciune extrema,
mar m. (pl. meri), porn ale carui roade lancezealS.
sunt bune de mancare (Pirus malus); maraz n. pl. Mold. mofturi, nazuri:
de florfle marului, in zadar, fang folos. mata face marazuri CR. [Turc. MARAZ,
II n. (pl. mere), poama rotunda si plina boala
de samburi a marului: merele crefeqti march V. 1. a pane o marcii pe : a
si domnesti surd foarte gustoase; ma- rnarca rule; 2. a pune un semn de re-
rul lupului, aconit. [Lat. vulg. MELON = cunoastere : a rnarca un loc intr'o carte ;
CIO sic MALUM].adv. ca un mar: a fost 3. fig. a semnala.
II

batut mar. march' f. 1. sernn pus pe un obiect

marabut m. pasSre din India ale cfirii spre a-I recunoaste: rnarcd de hdrtie,
pene frurnoase serva a orna palAriile fe- de fabricai; 2. ernblemS, semn distinctiv,
meiesti. sterna: marca Romaniei [v. Romania
marficinar m. pasire care trAieste Mare]; 3. tirnbru postal; 4. armoarii, bla-
prin fanete In apropiere de ape si se nu- zon: bani cu mdrcile Banului Barbu
treste cu insecte (Saxico/a). Basarab OD. ; 5. jeton sau fish la joc;
mfirficine m. 1. porumbar, arbust cu 6. monecIA germans, odinioarS ?r3 valoare
ramuri spinoase : boabele mdracinilor se de 1 fr. 25 centirne.
numesc porumbele; 2. pAducel, planta march adv. In expresiunea a tficea
mArcS, a nu scoate glas,
cu spini. [Lat. *MARRICINA, din MARRA, sapa a nu rosti o
de plivit ogoarele (planta i unealta sunt vorbA. [V. mated].
deopotrivA Intepatoare)]. marcant a. cu autoritate, cu influ-
maracinis n. locul unde au crescut enth : personaj marcant.
multi mArScini. marcat a. 1. ce poartS o marcA sau
marficinos a. plin de mSrAcini. un semn de recunoastere rufe marcate ;
marafet n. 1. mSestrie, mijloc viclean : 2. fixat dinainte, predestinat. n. actiu-
II

atunci gdsise alt mara let de a-i necaji nea de a marca: marcatul rufelor.
GHICA ; 2. pl. fasoane, nazuri: ian lasd marced a 1. vested: flori marcede;
marafeturile, deschide-ti ininla NEOR. 2. putred; 3. fig. molesit, stors de puteri.
[Vechiu-rom. marifet, pricepere, talent [Lat. aurecmut].
= turc. MARIFET]. marcel m. Tr. Bot. rodu-phmantului.
marfil v. 1. a scoate un sgomot surd, [Origins necunoscuta].
vorbind de caini (inainte de a Incepe a marcher m. cel ce marcheaz3 la joc
latra): cdinele ce mdrde, mused; 2. fam. (=- fr. marqueur).
a mormfii, a plange incet (despre copii). marchetarie f. 1. lemnArie de dife-
[Onomatopee din mdr-milr, imitand gla- rite colori ce formeaz5 desenuri variate;
sul cainelui cand nu latra]. 2. jig. opera compusS din fragmente des-
mairaitura f. geamat continuu al cai- perechiate.
nilor l cateilor. marchioalfi f. ochiul podului pe unde
marami f. 1. stergar, In genere: o iese fumul la o casa tarSneascS, [Origins
maramd de rarigrad OD. cu fesala ii necunoscutS].
fesdla, cu marama ca-1 stergea POP. ; marcbitan m. negustor de mArfuri
2. fasie lungs de pAnzA, din burnbac sau miirunte. [Rus. MAKITANTS = nemt. MAME-
borangic, ImpodobitA la margini cu flori TENDER].
colorate: fdrancele poartd marama dela marcbitanie f. 1. prSvAlia marchita-
prima zi de cdsnicie; 3. broboada ele- nului; 2. miirfuri diferite.
ganta de mireasA (a-si pune marama, marcbiz m. titlu de nobletfi mat jos
a se mArita): if mud' inelul din degetul de duce si mai sus de conte (= fr. mar-
cel mic 1 marama depe fatal ISP. ; 4. quis).
in special, broboadA dAruitA de mireasa marchisal f. 1. solia marchiztdul; 2.

www.dacoromanica.ro
 mar - 384 - mar
un fel de streasina sore a ap5ra de ploaie, Malt si cu flori late, cultivatA uneori ca
vant. soare ; 3. Mel cu casuta lungita. decorativa (Chrysanthemum leucanthe-
mamas a, se zice de oile buc5l5i. mum). [Lat. MAROARITA]. V. insirate-mar-
[Origins necunoscuta]. garite.
marda f, lucru netrebnic, lepaclaturA. margaritar n. 1. globul de un alb
[Turc. maDA., ce se cere peste pret]. argintiu, produs de unele scoici de mare
mare a. 1. care trece peste m5sura Intrebuintat ca piatrA scumpa ; a in-
mijlocie : om mare, casd mare; 2. con- Ora la margaritare, a spune la basme:
siderabil: avere mare, ptdcere mare; 3. boierul fdcu clacd, aduncind pe tofi
remarcabil : caracre. -are, tepee mari; copiii i fetele din sat ca sà insire la
mare fi tare, a t.it puternic, toarte in- margaritare ISP. f 2. fig. ce e mai bun in
fluent ; 4. ilustru prin genial sau eroismul felul sAu: poezia aceasta e urs truirgd-
sat': marele Shakespeare, Stefan cel ritar; 3. de coloarea alba a margaritaru-
Mare; 5. titlul unor demnitari : mare lo- lui: dinfi de margaritar; 4. colectiunea
gofdt, mare cancelar. [Lat. kf AS, SIAREN, cuvantArilor St-lui loan GurA-de-aur.
barbat considerat ca de o marime tipicS].margaritarele n. pL planta de pri-
IIadv. 1. mandru: a se tinea mare; 2. mavarfi cu floricelele albe placut mirosi-
Mold. foarte: mare cald e, mare blind toare (Convallaria majalis): miirgari-
o fast AL. tarele se mai numesc In Mold. lcicrd-
mare 1. 1. Intindere imensa de ap5 mioare, In Tr. clopofele l suflefele, in
skatii ce acopere cea mai mare parte a Banat georgife si in Dobrogea cerce-
suprafetei pamantului; 2. portiune din lusi.
aceasta massa de apa : Marea Neagrd; margea f. 1. boaba de mkgean, mAr-
3. fig. cantitate Intinsa pe o suprafata gatitar de sticla servind ca podoaba la
mare: mare de grail, mare de sange. gat: salbd de mdrgele; 2. Tr. clocotei.
[Lat. mum]. [Lat. vulg. MAROELLA = MAROARITA].
mare f. pop. multime mare: a car- margean n. numele popular al cora-
rnuit atata mare de ani ISP. de mari lului: brdfard de mcirgean, fig. buze
de veacuri se luptase OD. [Identic cu a de mdrgean. [Turc. kfARDJAN].
mare; v. amad. II adv. cu mare greu- margelule f. pl. Bot. meiu-p5sAresc.
tate ; cu mare ce hiildduesc de deschid margica f. plantA ce creste prin pAcluri
ufa Ca. umbroase (Melica uniflora).
mare! (mariO iM. Mold. de chemare marghiloman n. ceasca de cafea cu
sau de provocare: mare, ia ascultA I [Cf. cognac: cinci rdnduri de marghilomane
sinonimul albanez Moak]. CAD. [DupA numele bkbatului de Stat
mare-eruee f. 1. rangul cel mai Malt Alexandru Margbiloman].
al unei decoratiuni ; 2. cel Investit cu a- Marghioalfi f. 1. nume familiar In loc
ceasta demnitate. de Marioara; 2. fig. femeie viclean5.
maregal in. 1. gradul cel mai Malt marghiol a. siret. [Gr. mod., din it.
In armatd ; maresal de Franfa; 2. ad- mariola]. II in, seduckor de Mimi : mar-
ministrator al Curia si al casei regale ghiolul cel din sat POP.
(=--- fr. maréchal). marghioli v. 1. a fuduli ; 2. a se pre-
mfiret a. 1. care are ceva mare In face: aft murit ori ye marghiolifi ? PoP.
sine: oraq mdref; 2. fig. foarte frumos : marghiolie f. viclenie: marghioliile
privelisle mareafd ; 3. care se crede mare. vadanei POP.
maretie f. caracterul l starea celor marginal a. scris sau tipkit pe de
m5i-4e: tot a apei, a pustiei si a nopfii margini: note tnarginale.
mdrefie Eat. marginal a. limitrof. 11 m. pL coltii
marifi f. ceeace se vinde si se cum- caluIui.
pArtl (afarfi de mobile). [Tr. marhd, vita margine 1. 1. partea cu care se ter-
(si marfa) = serb. NARDI, vita: vitele sunt, mina o suprafatA: marginea pufului,
la popoarele pastorale, principalul obiect pcidurii; 2. tam; marginea mdrii; 3.
de transactiune]. frontiera: 4. fig. limita. [Lat. kfAROINEM].
mariagiu m. negustor ambulant. marginean a. dela marginea tarii.
margarina 1. 1. substantA ce se aflA In m. pl. locuitorli romani din partea meri-
corpurile grase (ski, grasime, unt, uleiu); dionala a Ardealului (Brasov. Sibiu), cari
2. unt falsificat cu aceasta substanta. se ocupa cu cresterea vitelor.
margarint n. (poetic) margaritar: ca martini v.1. a pune margine, a des-
un strat de margdirint Ar.. pArti; 2. fig, a se opri, a se Mfrana:
margarita f. 1. margaritar : crescuse mdrgineffe-te!
f i 'nflorise o mica more:wird AL.; 2. marginit a. 1. limitat; 2. fig. de pu-
pl. planta din fain. compuselor cu cotor Pal agerime om mdrgirrit.

www.dacoromanica.ro
 mar - 385 mar
margrav rn. titlu dat odinioarfi unor mfirit a. 1. tnAltat, glorios: Domnul
mid principi germani. nostru ar vrea sal vaza pe marital
marl! int. Mold. V. mare : ca yenta, i.mparat Em. ; 2. titlul dat od. Domnilor
mari, venia POP. (Aril: meirite doamne!
marl v. 1. a (se) face mare; 2. tig, a marita v. a da, a lua de bArbat (vor-
glorifica : monurnente in care sa se ma- bind de femei). [Lat. murrrJuza].
reasca D-zeul nisboaielor NEOR. marital a. ce tine de bArbat drep-
mariaj n. V. marieq: concina, ma- tort marita/e.
riajul sau curelusa F.. maritim a. 1. situat aproape de mare:
maricel a. cam mare. oras maritim; 2. relativ la marina legi
marie f. 1. mArire; 2. titlu dat odi- maritime.
nioarA Domnilor romAni st fiilor lor : mfinitiq n. fapta de a se mArita.
Maria ta I mariuja f. I. nume vulgar al cocci-
mfiriev n. un joc de cArti: orn face nelei; 2. pete cu dungi negre i spini la
o particle:- de mantes AL. (--= fr. manage, cap. [Diminutiv din Maria (cf. germ.
printr'un intermediar nem(esc). Marienkafer; sensul 2 face aluziune la
márime f. 1. intindere, rnai ales In corpul punctat al pestelui].
inultime i grosime: jrafii sant de aceeas marli v. a se Impreuna, vorbind de
marime ; 2. se zice despre lucruri cari berbeci. [Onomatopee analoagA cu mier-
tree peste mAsura obisnuitA : marimea lai, miorlai].
pedepsei sd corespunza cu marimea marlija f. ,stiucA micA. 1§I mdrloae;
crimei; 3. In matematice, tot ce se poate origina necunoscuta
mAri sau micsora ; 4. fig. importantA marmaziu n. -vin de Malvazia. II a,
considerabilA: mdrimea unei intreprin- (Banat) de coloarea purpurie a marma-
deri. [V. mare]. ziului: tot rachiu d'al marmaziu, care-i
marin a. 1, de mare: planta marina ; tare fi bejitz POP. [Provental mappruzie,
2. ce servA la navigatiune: traria marina. (yin de) Malvazia, printr'un intermediar
marina f. 1. arta navigatiunii pe mare; sirbesc].
2. serviciul marinarilor : of ifer de marina ; marmeladi f. dulceatA de poame
3. puterea navalA a unei natiuni (con- fierte mult.
stand din cuirasate, torpiloare, incrucise- marmoria v. a da hArtiel colori variate.
Ware, canoniere, etc.); marina militara marmoreu a. ce seamAnA cu mar-
a Angliei e cea mai puternica din mura: marmoreele braje Em.
lume; 4. tablou reprezentand vr'o vedere marmota f. mamifer din ordinul ro-
pe mare. zitoarelor, trAieste in Alpi i Pirenei prin
Marina (SfAnta) f. sArbAtoare bibeascA pesterile muntilor, dormind peste iamb
ce cade in mijlocul Circovilor de varA (Arctomys marmota).
(17 lute), zi rea pentru boale : la Marina marmurii f. 1. piatrA calcarit foarte
jdranii impart pelin i puici. V. Circovii. vArtoasA si care se poate netezi : mar-
marinar m. cel ce trAieste pe mare, murei de Carara; 2. bloc de marmurA :
matelot. s'o admiri ca pe o marmura de Paros
marinat a. &it asa ca sA se poati Em. [I.at. HARMOREM].
conserva : peste marinat. marmurit a. (poetic) InmArmurit:
marinata f. 1. saramurA de pAstrat langet o cruce marmurita Ex.
cArnuri; 2. came marinatA, peste marinat : mfirmuriu a. cu vine ca marmura:
marinate; de barbuni Fu,. cu pulpa maim-Lurie AL.
marinimie f. virtutea I fapta celui marna I. pimAnt calcar, amestecat
mirinimos. [Modelat dupA lat. mAcumu- cu argila, care servA la ingrAsatul tarinelor
MITAS1. (--= fr. tnarne).
marinimos a. care are sentimente 'Tamil v. Mold, a mormAi: incep a
Waite, generoase. mimed printre gard Ca. [Onomatopee].
marioneta f. 1. micA figura de lemn marochin n. piele de tap sau de ca.
sau de carton ce se miscA cu niste firi- prA, preparatA inteun mod particular.
sone, pe tin teatru mic: teatru de ma- marole f. pl. V. marule.
rionete, jocul pApusilor; 2. tig. persoana marota f. 1. sceptru cu clopotei, em-
fArA caracter (.=. fr. marionnette). blema nebuniei; 2. fig. ceva iubit pros-
marine f. I. actiunea de a (se) mAri: teste (= fr. marotte).
marirea averii; 2. mijloc de a (se) mAri; mar' n. 1. miscare regulati a tripe-
3. demnitAti, onoruri impins de pofta lor : mars forfat; 2. distantA percursit:
inartrii AL ; 4. fig. mAndrie: apoi cu a face tin mars lung; 3. cortej, succe-
marine astfel le vorbeste BoL.; 5. glorie: siune de persoane cari merg in cererno-
marire tie, Doamne! nie: mars triumfal; 4. arie de muzica,
L. Aineanu.- Did. Universal. 25

www.dacoromanica.ro
 that =- 184 mtir
menitA a regola miscarea trupelor : fan- martiriu n. 1. moarte sau chinuri su-
fora a cdntat cm mars; 5. poezie co- ferite pentru creclinti; 2. fig. suferint5
respunzatoare : marul anului 1848 (=fr. mare fizicA si morali.
marche). I mt. exprimA comanda de par- martirizat v. 1. a face 55 sufere mar-
cedere : inainte, mars! (si ironic, la aini). tiriul; 2. fig. a face s5 sufere mult.
manning:là I. modistà (=--- fr. mar- martirologiu n. 1. catalogul marti-
chande). rilor si al sfintilor in genere; 2. fig, enu-
miirsav a. 1. murdar : supus orbirii meratiune lungA de suferinte indurate.
unui mdrsav interes; 2. pAc5tos i mi- miintisor m. 1. pop. luna lui Martie;
sel; 3. fricos, las: moartea nu 'nspdi- 2. ban cu o at5 rosie impletitA cu alb ce
mantel decdt pe mdrsavi Bor.. [Vechiu- fetele i nevestele li at5rn5 la gst sau la
rom. mdr.sav, slab de constitutie = slay. m5n5 In prima zi a lunei Martie; 3. pl.
rou'isAvA: slAbiciunea &la a fost transpor- ramuri de salcie acoperite cu flori: iatei
tatA, In limbs modernA, asupra defectelor o gingafd mldditd cu Orag de mdrti-
sufletesti]. fori Az.. [Diminutiv din Mart].
mArsaivie I. stare si fapt5 de marsav. martoaga f. 1. cal prost, slab, stricat
marsiliezi I. imn patriotic si asboi- 2. se zice de boul cu gAtul subtire, capul
nic corn pus la 1792 si devenit apoi cAn- mare, cerbicea 1 bArbia nedesvoltatA.
tecul national al Frantei. [Derivat din mart cu sufixtil peiorativ og
mart a. termen !de joc, in locutiunea (cf. bijoagd)].
a face mart: 1. a bate cu desfiv5rsire (in martoale f. fiintA rAu fAcitoare, pe-
jocul de table); 2. fig. a covarsi, a da depseste pe femeile caH torc Martia, strAm-
de rusine pe cineva. [It. r.vaxclo, dial. MAR20]. bAndu-le gura. [Personificare rea a zilei
Mart m. numele popular al lunei lui de Marta
Martle. [Lat. MART= (MENSIS)]. martur m. 1. cel ce a vizut on auzit
martae n. 1. par gros; 2. pl. cApriori ceva i spune in constiintA ce stie; a
la Invelisul unui bordeiu. [Turc. mr.inv.z]. confrunta marturii; 2. persoana che-
martafoiu m. netrebnic: U detera math' sit asiste la Indeplinirea unor acte:
af arâ ca pe an martafoiu i un be- martur de cununie; 3. fig. semn indi-
cisnic ISP. [Cf. mart]. cator: Coloseul din Roma e j aslant
miirtan m. motan: atunci mi se pune martur al mdririi romane. [Vechiu lat.
pe spdlat mdrtanul ISP. [Compromis din MARTUR = MARTYR (Si CU sensul de TESTIS)].
nuirdi l mo tan]. mfirturie f. 1, declaratiunea sau de-
nalirtanä f. Tr. V. martoagA. pozitiunea unui martur; 2. dovadA, mijloc
martelina f. taftA foarte finA (= fr. de adeverire; 3. medalie comemorativA
marceline). de botezul unui prunc; 4. confesiune :
Marti f. a treia zi a sAptAmAnii. [Lat. mcirturia credintei. Tr. ttlrg sAptim5-
11

MARTIS (DIES)]. nal; mere (=merge) la o miirturie.

martial a. rAsboinic: infdiisare mar- miirturisi v. 1. a depune pentru sau
field; curte martiala, tribunal militar In contra cuiva; 2. a spune tot ce a fAcut
timp de rAsboiu ; lege martialA, care au- sau tot ce .stie: criminalii au meirturi-
torizeaz in unele cazuri intrebuintarea sit faptele lor cumplite; 3. a-si spune
fortei armate. pacatele unui duhovnic.
Martie m. a trela lunA a anului, nu- miirturisire f. 1. adiunea de a (se)
mitA de popor Mart sau Martifor. [Gr. mArturisi; 2. confesiune: mciturisirea e
morn. una din cele aapte taMe; 3. mArturl-
Martin (Mos) m. numele popular al sirea credintei, crezul sau simbolul cre-
ursului: joacd bine, mos Martine! dintei.
martingaill 1. 1. curea la frau] calu- miirturisitor rn. maitir Cuviosul
mut; 2. mod de a juca constAnd in a ponta prooroc Vasile Meirturisitorul.
la fiecare dat5 dublul de ceeace s'a pier-marule (marole) f. pl, Mold. lAptuci
dut Inainte (= fr. martingale). cu rAchicinA lunguiat5 si cu frunzele elip-
Martini (de iarnA) m. pl. sfinti ser- Hce sau ovale. [Turc. MARUL, prin mijlo-
bati de Omni ca ocrotitort impotriva lu- cirea bulg. MARCO.
pilor ca sA nu le vateme vitele (1 Fe- márunt a. 1. mic ca dimensiune sau
bruarie si 12 Noemvrie). volum: meM marunt, bani mdrunti;
martinicit 1. cafea de Martinica: cdnd 2. scurt de talie: om endrunt; 3. fig.
macina martinica CArt. neinsemnat : lume mciruntd.[$i mcinunt
martir m. I. cel ce a suferit moartea = lat. .mururus]. adv. I. in pArti mici:
11

spre a mArturisi adevArul religiunii; 2. a tdia meirunt; 2. scurt : tuns rneirunt;

cel ce a suferit pentru o doctrinA oare- 3. in picAturi mid: plow)* mdrunt. I n.
care; 3. fig. cel ce suferA mult. lucru mArunt: multe i mdrunte.

www.dacoromanica.ro
 mar - 387 - mat
märuntaie n. pL 1. parti marunte celebru in poemele medlevale franceze
(mate, flair, splina) coprinse In pantecele (Table ronde) i ai anti membri se ase-
ornului sau animalelor ; 2. fig. aciancime: zau In jurul unei mese rotunde.
mdruntaiele peimantului. [Lat. ruzurria.u. masat n. 1. tocila cismarilor si a ma-
lit. maruntisuri]. celarilor: dete culitul pe masat ISP. ; 2.
mfiruntel a. cam marunt. fig. viclenie: masatul muierii. [Turd
märunti v. a face marunt: 1. a mic- MASAT].
lora, a scurta 2. a taia In mici bucati, masch v. 1. a pune o masa; 2. fig.
starama, a pisa. a ascunde, a nu lasa 35 se vaza.
maruntica-craidlui f. un fel de bora masa t. 1. fata falsti cu care s'aco-
melodia dupa care se joaca. pere figura: mascd de carton; 2. per-
maruntiq n. lucru mitunt: 1. marfa soana maseata: mascii in domino; 3.
de putina valoare; 2. moneda maxunta; fig. aparenta Inselatoare (-= fr. masque).
-3. fig. seeaturi, nimicuzi. mascara I. I. paiata: slugd vechie,
marunfotar m. cel ce vinde martin- mascara bdtrdnd nu ti Rour; 2. batjo-
gists, cull: a tace de mascara, all rade de
mhrzac m. capetenie tatareasca: un cineva. [Turc. MASKARA, buton].
marzac a sosit dela Bugeac POP, [Tatar mascarada, f. 1. trupa de oameni
zuRzAir = NutrA, titlul tarniliilor nobile ra- mascati; 2. stravestirea celui ce se alas-
ta:testi din Crimeia]. cheaza.
marzacesc a. de marzac: cu copile mascaralac n. tapth sau vorba de
milrzdcesti al cu roabe tdtdresti POP. batjocura. [Ture. MASKARALYK].
mas n. farnanere peste noapte: are maschrl v. (Banat) a oar!, a sudtd.
sà fie masul in prldure CR. [Lat. ruaisur.d. [Serb. zusicARrri].
mash v. a framanta cu mainile diferitele mfiscariciu m..caraghios, farsor; in-
parti ale corpului unei persoane spre a vartelile si strdmbdturile pehlivanilor
le mladia §i a inlesni circulatiunea sari- qi mdscdricilor domnesti Fu.. [Tras din
gelui (= tr. masser). mascara].
masa 1. 1. mobila de lemn sau de mascat a. bal muscat, in care dan-
marmura asezata pe unul sau mai multe satorii poarta o masa si sunt deghizati.
picioare ; 2. In special, masa ce serva la znäseat a. cu flori mari, cu boabe
rnancare: a aduce la masci; cu nepusi groase: orz mascat. [Maramure§ nuis-
'n mash, Mold. cu forta; 3. mancari ce cat, mare = Meglen mdcicat: de origina
se pun pe masa : poftim la masa! 4. necunoscuta].
ospat: a dat o masd mare; 5. pranz: masculin a. 1. ce fine de barbati:
doarme dupe,. masa; 6. bituou: cap de sex masculin; 2. Gram. barbatesc sau
masd; 7. prin analogie, tot ce seamana considerat ca atare: gett masculin.
unei mese: masa de tras doage, lemnul mascur m. porc castrat l ingra§at.
ce leaga osia cu piscul carului; 8. Jur. [Macedo-rom. mascuru, barbatese = lat.
averea ce trebue 55 se Imparta !litre cre- MASCULLIS sens restrans In daco-rornaneste].
ditori. Wechin-rom. measd = lat. MENSAL máseà f. I. dinte molar: durere de
V. massa. masele; a trage la masea, a bea vArtos;
masaj n. actiunea de a masa prin fric- 2. dinte de roma, In special, partile rotii
tiuni (= fr. massage). de lemn cari trec prin sistorile fusului de
masalh f, torta de rasina infipta In- moara ; 3. cuiul ce prinde cele cloud blani
tru'un drug de her; cu fàclil si masa- legand talpile de protapul saniei. [Lat.
late OD. [Turd mAltr..A, printr'un inter- MAXILLA].
mediar grec modern]. mfiselaritä 1. planta cu miros greu
maaala 1 int. ce o vrea azeul (excla- pi foarte veninoasfi, creste prin locuzi
mare de admiratiune la Turd): arnclutii grase si se crede buna pentru durerea
strigard masula I inchinandu-se pdnii de masele (Hyosciamus niger).
la pdmant NzoR. [Turc. MALALLA, de mi- maselat a. se zice de portimbul alb
nune bravo! lit. ce o vrea Dumnezeu]. si mare in bob.
masalagiu m. purtator de masalale: maffina f. I. aparat ce serva a pune
masalagii... de care gemea orasul NeOR. In miscare, a ridica, a trage, a arunca
ItIormatiune analogies]. ceva, sau prin care se pune in activitate
mhsalar m nurnele popular al lunei un agent natural, precum focul, aerul,
August. [Cf. lat. nEssz.s. seceri§: in aceasti apa ; 2. mice instrument sau unealta de
Irma se secera holdele]. care se serveste industria ; masinii in-
mhsar m. Tr. tamplar. [Modelat dupS fernalii, aparat menit a produce o explo-
nemt. TISCHLRR]. ziune ucigash ; mashui animala, totali-
Masa rotunda f, ordin de cavalerie tatea organelor omului; ma$na Statului,

www.dacoromanica.ro
 ma, 388 - mat
guvernul unei tan ; -3. mecanism s'a mastic& f. rachiu aromatizat cu rA-
intors magina lumii Em.; 4. fig. om .5ina masticului sau sacitzului masticd
fhra vointa sau energie e o magind de Hio ori de Corint. [Gr. mAsral.
(= fr. machine). maiftinit f. Mold. Tr. main& vitregA t
malinal a. produs prin jocul orga- am sa-i tiu magtihd P AL. [Slay. bustruk,
nelor, tart reflexiune, ca prin o masinA: din run, mama].
miscare magInald. mastodont m. 1. mare pachiderm an-
maginärie t, mecanism. tediluvian, analog elefantului; 2. fig. om
malinist m. 1. cel ce construeste sau indesat la corp i la cap.
dirijeaza o masina ; 2. cel ce dispune milsur& v. 1. a lua masura: cum md-
decorurile pe scend. suri, ti se masoard; 2. a strabate: a
mad& I. coloarea cArtilor de joc : mdsura cu pagi repezi casa; 3. a exa-
masla caralelor, picelor, cupelor. [V. mina, a cerceta: a mdsura pe einem"
rnaslu, coloare = unsoare]. cu ochii; 4. fig. a evalua, a aprecia: a
mitslad n. fruct continand in sam- mdsura intinderea talus pericol; 5. a
burele sau o substanta toarte veninoasa: regula, a modem: mai mcisura cheltu-
amestecat cu miez de paine, nuisladul ielile, vorbele; 6. a se lua la lupta, a se
se tntrebuinteaza sore a ameti i omori bate cut cineva: a se mdsura cu dug-
pestii. [Ling. mAszt,to, ciumafaiel. manul. [Lat. MENSURARE].
mäslin m. porn totdeauna verde ce mfisurà f. 1. unitate conventional& ce
face másline, creste In Wile meridionale serva a determina o cantitate, o intindere,
ale Europei (Olea europaea) : mdslinul o forta; pe masura ce, proportional si
era la cei vechi simbolul pdcii. [Tras succesiv; 2. dimensiunea evaluata: a lira
din mdslindl. mdsura unei haine; 3. ceeace serva a
mfislinit t. rod cu sambure din caremasura: metru, litru; 4. cat contine un
se extrage untdelernn rndsline de Te- vas cu care se masoarA: dap cu mdsurd
salia. [Slay. MASLINA, din Iusto, unsoare]. dreaptd; 5. Muz. tact: a bate masura;
mitsliniu a. de coloarea mAslinei 6. cantitatea silabelor cerute de ritm In
verde batand In negru. versuri: mdsura dactilelor; 7. pl. fig.
maslu 13. ungerea mortului cu sfantul precautiuni necesare : a lua mdsuri pen-
mir. [Slay. mAsto]. tru siguranta publicd; 8. moderatiune:
mitslui v. 1. a pregAti cartile de joc a vorbi cu mdsurd; da mrisura, a
spre a Wale ; 2. fig, a falsifica; sd ma- arAta de ce e capabil, [Lat. MENSURA].
sluiascd alegerea deputatilor AL. {V. másurabil a. ce se poate masura.
mashij. mat a. 1. ce n'are lustru: aur mat;
mäsluit a. falsificat: cartile 's mit- 2. (la jocul de sah) perdut: gah gi mat.
sluite AL. mat n. 1. partea tubului digestiv, lungs
mfisluitor m. cer ce pregiiteste din- impletecita, ce vine dupa stornac: mat
nainte chrtile de jucat. de bou; 2. conduct lung si putin larg,
masor m. cel ce maseazA (= fr. adaptat la o masinet hidraulica; 3. pl in-
masseur). testine; fig. pestrit la mate, cu mate
masora f. cercetare criticA a textului pestrite, Mold. rau la culme. [Lat. vulg.
sfintei Scripturi, fAcuti de doctori evrei MATTA = INTESTINA].
numiti masoreti. mat& pr. abreviatiune familiar& pentru
mass& f. 1. gramadA de lucruri ce for- dumniata.
meaza un corp ',tosser de pietre ; 2. mat& I. 1. Mold. pisicA: mita bldudd,
corn solid si compact: massei de plumb; ipocrit; a umbla cu mak' in sac, a di-
3. totalitate : massa cunogtintelor ome- uta sa Insele; 2. roata zimtatA a fusului
negti ; 4. public, gloat& : a ridica mas- joagarului a (Tr.) patinele de cari se ser-
sele ; in massii, cu totii impreunA ; 5. vesc plutaii, ca 55 nu alunece pe barne
capatul cel gros al unui achiu. (aluziune la ghiarele matei); 3. mata-
massiv a. 1. care e sau pare indesat popil, scolopendra (dupti conformatiunea
a greu : ornamentele massive ; 2. care insectei). [Termen, comun idiomelor bal-
e plin bra:tare, de aur massiv ; 3. fig. canice, de origins imitativA, dupa stria-
grosolan, greoiu : spirit massiv. I n. 1. tul mit-mitl cu care se cheama
lucrare de zidarie plind i soli& : mas- mät&ciune I. numita l iarba stupi-
sivul unui peron ; 2. buchet de arbori lor sau roigte, planta aromaticA cu flo-
intr'un parc ; 3. totalitate de munti for- rile albastre sau albe, din ale carii frunze
mand 0 massA massivul Carpatilor. calugarii nostri preparA apd de melisd
mastic n. 1. rAsina scursa dintr'un a:- (Mellissa of ticinalis). [$1 mcitdcind =-
bore aziatic ; 2. compozitiune din ceruza pol. MATECZNIK (cu substituirea sufixelor),
al uleiu, IntiebulntatA de geamgii. din ulau, matrice, poporul aplicand du-

www.dacoromanica.ro
 mat - 389 - mat
rerilor interne o infuzitme din frunzele iesit din matcd ; 5. fig. izvor, /nceput
acestei plante]. 6. matrice ; 7. partea ce ramane din toile
matador m. 1. eel ce (in luptele cu tAiate ale unui registru. [Rus. ruat,t. mA-
taurii) trebue 55 omoare animalul: 2. fig. mi(A, matrice, regina albinelorl.
om insemnat. melee f. 1. bAtul cu care se bate pu-
metal:111i v. Mold, a bananai: vede tineiul de unt ; 2. tanjeala joagarului.
un ostas mated-161nd pe drum CR. [Cf. [Origina necunoscuta
matahald]. maitceleu n. Tr. linguroiu de mes-
matahalit f. Mold. namilS, colos: era tecat. [Tres din mated].
o matahald cdt muntele Ceahldu AL. mfitcellu n. sArbAtoare bAnateanii ce
[Tras din ling. MATOHA, fantomA]. cade dupS Paste, numitS I infartatit:
metheelos a. colosal: spindrile ma- se adunA fete si flAcAl, schimba ouA rosii
tahdloase ale dealurilor. zic cA s'au fficut frati de cruce, iar
matale (mAtAlutS) pron. diminutive fetele truitcute. [Upg. nAncA, iubitA, lo-
dela d-ta. godnicAl.
metfinfil v. a face mAtAnii, a banAnAi: matcuta f. (Banat) suratii. [V. mat-
capetele, ingreunate de somn, incepurd calclu].
sd matiindiascii pe piept POP. mate-fripte m. sArac lipit (ale cArut
metenie f. 1. InchinAciune, genuflexi- mate sunt fripte de foame) : merge....
une: a föcut o sutd de mdtdnii; 2. pl. mate-fripte dupd noi CAR.
sir de globulete cu cari calugarii ii nu- matelot m. mariner.
marA inchinaciunile: noaptea spunea matematic a. I. relativ la matema-
crezul pe sirul de miitanii; 3. ca obiect tice ; 2. fig. riguros, exact. II m. cel ce
de lux: invdrtia pe degete niste maid- stie sau profeseazA matematicile.
nii de chihlibar; 4. se zice de calugarii matematice I. pl. stiintA ce are de
ce se InchinA la o anumitA manAstire: a obiect marimile mAsurabile. Numele de
luat matanie la SftIntu Munte; 5. in- matematice a fast In special rezervat
clinarea corpului (sens generalizat): capul aritmeticei (numAr), geometriei (intindere)
dea dura sdria, trupul mdidnii fricea si mecanicei (forta), cad, din cauza pre-
stint considerate ca ?Mute
POP. [Gr. mod. METANOIA, cAintA (lit. schim- ciziunii lor,
barea cugetulut rail In bun), s'a restrans prin excelenta.
romaneste la manifestarea exterioarA a mate-negre n. pl. alt nume dat sco-
actului moral, la mijloacele de a expia barului (peste cu matele negre), ajunge
pacatelej. panA la marimea de 1,2 kg.
matare 1. Mold. tivga in care tAranul mater dolorosa I. («mama cea In-
duce apa la camp: sdiea apes' 'n matara, dureratAl,), reprezentarea sf. Fecioare IA-
sd-si adape mdndruta POP. [Turc. Suakun]. crAmand la picioarele Crucii.
mittesar m. fabricant sau lucrator de material a. 1. format din materie :
mate se. sufletul nu e material ; 2. ce tine de
meteserie f. 1. materie sau }mina de materie si de vieati; materialA : forte, in-
matase; 2. fabricii sau magazin de mAtA- terese materiale ; 3. fig. grosolan, gre-
suri. oiu ; 4. Gram. se zice de substantive la
metase f. 1. fir subtire ce se trage din cari fiecare parte poarta numele tntregului,
gogosile gandacilor de mdtase i tesAtura ca lapte, aur. n. 1 obiecte de orice
II

din asemenea fire: rochie de matase; naturA Intrebuintate la o Intreprindere

2. Invelisul stiuletelui de porumb; 3. tig. publicA : material de cale feratd ; 2.
se zice de pArul subtire si moale; 4. Bot. pl. materii ce intrA Inteo clAdire ; 3. fig.
mdtasea broWelor, specie de alge verzi tot ce servA la compunerea unei opere.
filamentoase cari formeazA masse pluti- materialism n. sistema celor ce sus-
toare la suprafata apelor dulci sI stAtA- tin cA totul e materie si neaga existenta
toare (Conferva). [Lat. mrrAx,t], sufletului.
mistásicà I. stofA de mAtase subtire materialist m. partizan al materi-
si mai ordinarA. alismului. a. ce tine de materialism :
II

mitfisos a. moale i neted ca mAtasea. filozofie materialistd.

meteuz n. stropitor cu aiasmA, [Ori- materialitate 1, caracterul celor ma-
ginA necunoscuta teriale.
match f. I. Impar &ease albinelor materialize v. a considers sau re-
matca e mai mare decal albina si n'are prezenta ca material.
ac; 2. stup bAtran ce servA la propaga- materie f. I. tot ce are forma i corp.
rea altora; 3. partea nAvodului unde se In opozitiunea cu spirit; 2. substantA din
strang pestii ; 4. albia unel ape si partea care e fAcut un lucru; materie primA,
ces mai adAncA cursului ci. r4u.1 a ce n'a fast Inch lucratA: materie animal/I*.

www.dacoromanica.ro
 mat - 390 - mAt
vegetal& mineral& substanta apartinand matreata I. necuratenia fainoasa ce
unuia din aceste regnuri; 3. fig. subiect se face in cap. [Derivat din mdturd].
despre ce se vorbeste sau se scrie: a intro matriarcat n. stare sociala In care
in materie; 4. excremente: rnaterie fe- femeile dau numele lor copiilor i repre,
cald; 5. Med. puroiu; 6. slot& zentA pe seful familiei. AceastA datina
matern a. propriu sau natural unei subzistA Inca Ia multe triburi din Africa
mame: gingdqie materna; limba ma- meridional&
terna, limba parinteasch. matrice f. I. Anat. unul din orga,
maternitate f. I. stare, calitate de nele interne (la femei); 2. tipar in care
mama; 2. mo§it. se toarnA metale pentru litere tipografice,
matese a. de rnata: mkfescul neam, monede, medalii ; 3. registru original dupti
moteasca fantezie EM. care 3'a stabilit rolurile contributiunilor.
mat;a1 m. Zoo!. Tr. gait& [Un,,I. Mk- matrice f. I. colici, mai ales la prunci;
TYAS, lit. Media 2. boala de vite: pantecarie; 3. planta
matIvail a. I. de dimineata': ochiu aromatic& creoe pe bangs locutntele si
aurorei :nation! En.; 2. care se scoala gardurile din sate, uneori cultivatA prin
de dimineata, gradini (Pyrethrum parthenium), [Lat.
matineu n. 1. reprezentatiune drama- MATRICEM].
tic& concert dat in timpul zilei; 2 llama matricula f. I. registru continand
femeiasca de casS (=- fr. matinee) numele scolarilor, societarilor, etc.; 2. nu-
matisor m, I. Mold. puiu de mata; mar de ordine al frecArui soldat Intr'un
2. Bot. spic lung si mradios la floarea regiment.
nucului, alunului, salciei; 3. pl. Tr. tri- matrimonial a. ce tine de casatorie.
foiu. [Florile stufoase ale amentaceelor au matrona f. 1. femeie romana; 2. fig.
lost comparate cu parul matasos al pi- femeie inaintata In varsta,
sicii; sensul 3 face aluziune la coada a- matuf a. Mold. 1. batran copilaros:
nimalului]. an matuf gdrbov AL.; 2. posac, ursuz:
matità f. coada rociului. [Serb. MATITA era un mate! rdposatul AL. [Turc. MATUP,
mate& canal, lit. marnita (cf. matrice)1. ghiun.
matofi v. Mold. 1. a se vesteji; 2. fig. mittur a. I. copt de varsta, care nu
a se molesi. [V. rnatuf]. mai e tank: orn matur; 2. fig. deplin
miner a. matur, In varstA (Bhc.). cugetat: protect matur. adv. cu chib-
II

[Slay. mAmati]. zuinta: cugetii matur. [V. matod.

matosi v. pop. a se ImbAta. [OriginA maturit V. 1. a curata sau a sterge cu
necunoscuta]. matura ; 2. a goni, a alunga pe cineva;
matostat n. iasp cu pete rosii ca sari- 3. a curAta, a deserta: artileria rndtura
gele: paftale de aur 0 de matostat OD. tot locul Bke. [Tres din miturd].
[In loc de ematostat (cf. sinonimul stiin- maturii f. I. unealta din par de porc,
(iflc nEnArni), printr'un intermediar grec din paie sau din nuiele, ce serva a curata
modern]. de gunoiu, a sterge de praf; 2. pl. un tel
matracuca f. I. pop. mitropolit ; 2. de meiu (Sorghum). [Cf. lat. METULA, tu-
fam. femeie neroada: sta stdrcit intr'un fisoanS, smoc].
colt, ca si cdnd ar fi fost matracuca, mituratoare 1. unealta de maturat pe
sora Doumnei ISP. [Pare a fl o fuziune strade.
din mdtriigund si cued, planta purtand mfiturator m. cel ce maturii: mate-
in botanica popularA nunsele de Doamna rdtor de strade, maturdtor de cosuri.
mare si Impdrateasa buruienilor] maturaturi 1. lucrarea i rezultatul
matraguna f. numele popular al be- maturarii.
ladonei cu care babele dela tara fac de maturica f. 1. matura mica; 2. pl.
dragoste i descantA pe cei bolnavi. [Din planta cultivatA pentru frumoasa-i inflo-
ital. martagone, varietate de crin, nume rescenta, intrebuintata pentru confectio-
confundat cu mandragora, arnbele plante narea buchetelor de imortele (Xeranthe.
avand, dupA credin[ele poporului, insusiri mum annuum).
comunel. maturitate 1. 1. starea (mete:or, gra.
matrapazlac ri. Mold. trafic, fraud& untelor, legumelor cand sunt coapte; 2.
sa rneindnce banii cu matrapazldcuri. Med. starea puroiului gata de a se sparge;
ITUre. MATRABAZLYN, din MATRARAZ, acapara- 3. fig. stare maturA, deplina desvoltare ma-
tor de grane (lit. care joacil din baston, turitalea vdrstei, maturitatea ratiunii.
maestru de scrima)). matusa 1. I. sora mamer sau a tata-
matrasi v. Mold. fam. a expedia : de int; 2. femeie in varsta: miltufa preo-
mutt erai tu mdtrdsit din lumea asta tease,. [Lat. AKITA, C11 suflxul Ilfd (Cf.
CR. [Origins necunoscut5]. CcIftlfcl)].

www.dacoromanica.ro
 than NI - ithee
maur a. ce tine de Mauri: sus in de servieiu (formand boierimea dela rata):
frunte-i turnul maur En. l'au pus la bir ca pe un mazil POP. ;
maurese a. ce tine de obiceiurile, de 4. corp de chlarime moldoveneasci alci-
gustul Mauri tor: arhitecturd maurescd. tuit de toti boierii iesiti din slujba sub
maus n. un fel de joc in earth apoi comanda Serdarului de mazili; 5. un
s'a Invdrtit un maus CAR. [GI igina ne- fel de vatisei in slujba boierilor, platiti
cunoscutif. din banii cu paznicul, vdtdma-
mausoleu 11. mare si bogat monu- nul si cdf.va nespdlaji de mazili CR.
ment tunerar (ca al regelui Mausol); fig. [Turc. mum., destituid.
o, dorrni 'n pace, in mausoleu-li mein- mazili v. I. a destitui, vorbind de
dru, & cerurilor arc! (Luna) Em. Domini vechiului regim (mai ales din
mavrolori m. pl, numele tinerilor epoca fanariota); adeveir e c'ai chitit,
greci, purtand uniforma neagra, cari tor- pan'a nu fi mazilit,. P AL.; 2. a revoca,
mau batalionul sacru in armata lui Ipsi- vorbind de un fumtionar (din aceea
tante (1821): o sd ma scriu intro ma- epoch.): am auzit cd s'a mazilit isprav-
vrofori Frt. nicul de Teleorman Frr. 3. fig, a alunga,
maxilar a. ce tine de misele. II n. a indeparta: tu caufi sd ma mazilesti
osul maxilar. din inima copilei AL.
maxim n, 1. cel mai inalt grad ce-1 mazilie I. destituire, revocare din dom-
poate atinge un lucru: maximul de in- nie sau din slujba carte de mazilie OD.
tensitate; 2. cantitatea, suma cea mai mazu n. 1. ceeace s'adaoga la miza
mare posibili: a aplica maximul pe- jocului: cinci lei mazu; 2. hig. pe dea-
depsei; 3. taxa peste care e oprit a vinde supra: doud consumafil i o gurila
o marta: maximul zecirnilor judefene, mazu. [Rus. waif, rniza, din fr. masse].
legea maximului. mazurca f. dans national polon el
maxima f. propozitiune generala ce aria vesela dupa care se joaci: am jucat
serva de principiu, de norma. mazurca cu Rusii AL.
maximal a. In gradul cel mai Malt. mazurist m. cel ce stie a dansa ma-
II m. maximalist, alt nume dat bollevi- zurca; cel dintdiu mazurist Nana.
cilor. V. bokevic. meandru n. V. Meandru.
maximalism n. echivalentul euro- mecanic a. 1. privitor la mecanica;
pean al bolsevismului. V. bolsevism. 2. pus in lucrare cu ajutorul masinelor:
maximum adv. cel mai mull. ante rnecanice; 3. fig, se zice de o lu-
mazare f. 1. planta leguminoasa ali- crare la care nu se cere sau unde lipseste
mentari ce produce boabe intr'o teaca inteligenta. m. I. cel ce se ocupa cu
II

(Pisum sativum); 2. boabele plantei. [Al- mecanica r 2. constructor de masini; 3.

banez nemzuri]. cel ce conduce o masini.
mizfiriche f. 1. Bot. bobusor; 2. grin- mecanich f. 1. partea matematicelor
dina marunta. ce studiazi legile miscarii si ale echilibru-
mazdeism n. religiunea dualista a lui precum i actiunea masinelor: meca-
Persiei. nica coprinde dinamica i statica; 2.
mazdrac m. sulita tuna mai ales opera ce trateaza despre aceasta stiinti;
chziceasca; Turcii rrultna pe mazdraci 3. fig. dispozitiune naturala sau artificiali
punea POP. [Turc. myzawat a corpurilor.
mazdri v. Mold, a pungisi: au mriz- mecanism n. 1. combinarea pieselor
drit un milionas de galbiori AL. [Tr. destinate a functiona Impreuna: meca-
mezdri, a roade a jupui = rus. mammal]. nismul unui ceasornic; 2. totalitatea
mazetä f. ageamiu, in jocul de carti organelor unui corp viu : mecanismul
(CAR. = fr. mazeffe). corpului omenesc; 3. fig. combinarea
mazga f. 1. seva plantelor ; 2. noroiu mijloacelor destinate a produce un efect:
In urma unei ploi repezi (and e lunecus): mecanismul unei limbi, al unui gu-
a plouat si s'a fdcut o mazga i un vern.
ghefus CR. [Slay. miszow]. mecet n. 1. biserica turceasca mai
mazgali v. a man* mai ales birria, mica decat geamia: strigd Papa al Diu-
[Compromis Mire nilizgii 9 i mdrizelli]. lui din varful rnecetului POP. 2. numele
mazgalitura f.lucrarea i efectul maz- vechiului cimitir turcesc din Bucuresti
galirii. (in vecinitatea mecetului): sd-I fi dus la
mazil a. si m. 1. Domn destituit; 2. Mecet in poala lui Maomet (jocul pa-
boier scos din slujba i supus la dill: pusilor) POP. ; 3. (ironic) autoritatea bise-
gloata boierilor mazili si a boierina- riceasci: ce mai z,7ce Mecetul despre
silor OD ; 2. clasi de contribuahili cari popia voastrd ? CR. [Turc. MiEdIT. IOC de
se trageou din boierli aflati in neactivitate inchinaciune].

www.dacoromanica.ro
 med - 392 - mcli
medaliat a. care a primit o medalle: mediocritate f. 1. starea, calatatea
soldat medaliat. celui mediocru ; 2. stare millocie de avere;
medalie f. 1. bucata de metal batutà 3. fig. insuficientA de spirit, de merit:
in onoarea unei persoane ilustre sau in om de o more mediocritate.
amintirea unui eveniment important : me- media v. 1. a examine cu maturi-
daliile Virtutea militard, Bene-Merenti, tate in spiritul sAu: a medita o cuge-
Rdsplata muncii si Serviciul credin- tare; 2. a reflecta cu profunditate: a
cios; 2. recompensa data intr'un concurs, medita asupra morfii; 3. a prepara cu
dupa o expozitiune ; reversul medaliei, un elev lectiunile sale.
partea cea netavorabilA a persoanelor sau meditati(un)e f. 1. operatiunea spi-
a lucrurilor. In timpul rhsboiului Austro- ritului and vrea s'aprotundeze un su-
Roman din 1916 s'au creat douA medalii biect religios, moral sau filozofic: Medi-
militare: Virtutea militarA de rAzboiu, tafiunile lui Descartes; 3. yarietate a
rezervata excluziv gradelor inferioare; ei elegiei, contemplarea poeticfi asupra rui-
Bari:tape at Credinta, cu spade Incruci- nelor trecutului; Meditapunile lui Gr.
sate sub rarnurile de laur, conferite pen- Alexandrescu ; 4. repetirea lectiunilor
tru fapte meritorii gradelor inferioare. V. cu un meditator.
ordin. meditativ a. 1. aplecat la meditaiiune;
medalion n. 1. medalie mare; 2. bi- 2 dedat mereu la meditatiune: vieald
juterie oyalà In care se inchide un portret, meditativd.
meditator m. repetitor de studii.
par, etc.; 3. basso-relief de forma rotunda.
medean n. Mold. V. maidan : iese in mediu a. mijlociu. I n. 1. sunetul vocii
medean sd cumpere lemne CR. Intre gray §1 acut; 2. Fiz. spatiu in care
medelean a. V. melean. e pus un corp : aerul e medial in care
medelnicer m. od. 1. cel ce turna trdim; 3. fig. totalitatea persoanelor prin-
(la sArbAtori sau solemnita(i) Domnului tre cari traieste cineva, apucaturile i ideile
apa pentru spalatul mainilor; 2. rang de Ion a treii intr'un mediu intelectual;
boierie ; ce intdmplare te educe la mine, 4. la spiritisti : cel ce serva de intermediar
arhon medelnicere? Fir.. [Tras din slay. intre oameni l spirite.
minneirrx, ligheant medular a. ce tine de macluva spl-
medial a. Gram. ce ocupa mijlocul /Aril sau e de nature ei: substanfa me-
unei vorbe; literd medial& dulard a creerului.
median a. Anat. asezat la mijloc: meeting n. (cit. muting), Intrunire pa-
vine mediane. blica spre a discuta despre chestiuni po-
mediat a. prin mijlocire: cauzii me- Mice, sociale, religioase.
diate: a unui eveniment. mefitic a. cu miros urat g nesanfitos:
medic in. I. doftor, ce practica. me- aer mejitic.
dicina ; 2. fig. ceeace aduce leac: timpul megalitic a. se zice de unele monu-
e un mare medic. mente preistorice formate din bolovani
medical a. ce tine de medicina: ches- mari, ca dolmeni.
thine medicaid. megaloman m. cel atins de megalo-
medicament n. leac, substantá pro- manic.
prie a vindeca o boalar megalomanie f. nebunia mAririlor.
medicinä 1. arta de a Ceuta pe cei megidie f. decoratiune turceascA in-
bolnavi. flintate in 1851 de Sultanul Abdul Megid.
medicinal a. Intrebuintat in medicina: megiest a. si m. Mold. vecin: un me-
plante medicinale. gies al nostru Cia [Ung. HBOIrEd.
medico-militar a. priyitor la medi- megiesie f. yecinatate: toatcl megie-
cine militarii ; Institutui medico-militar. Oa se vaietd LW.
medico-veterinar a. relativ la medi- mehedinteancit f. horii de Mehedinti.
dna yeterinarA .,cordel medico-veteri- mehenghiu n. piatat de cercat aurul.
nerd. [Turc. mamm]. II a. istet, siret: te vdd cd
medie I. numar rnhlociu, cantitate mu- efti bun mehenghiu CR. [Lit. ispitit, patit:
lode. metaforA Imprumutata dela aurari].
medieval a. ce tine de evul-mediu, mehterhanek f. muzicA militarà tur-
de timpul scurs Intre anti 476-1453. ceascA ce ante od. la paradele domnesti
medievist m. istoric care s'ocupa In (constand din surle sau fluiere, trambiti,
special cu evul-mediu. dairale, tobe i teasuri) : mehterhaneaua
mediocru a. I. care e Intre mare si juca in ograda boierului NEOR. [Turc.
mic, Intre bun si ; 2. fig. de putina annum uArit, corp de muzicanti (zuarrea,
inteligentA, de putin talent : om rnedio- muzicant din garde particulars(' a Sulta-
cru. U n. ceeace e mediocru, mijlociu. nului)j.

www.dacoromanica.ro
 mei - 393 - mem
meiu n. 1. planta originara din Azia, melodic a. Muz. 1. ce tine de melo-
din fam. gramineelor, cu bobite galbui: dic; 2. (poetic) melodios melodica sop-
cotorul ei 1 semintele-i necojite serva de tire a riului ce geme En.
nutret vitelor, far descojite ca nutriment melodie f. 1. sir de sunete armoni-
oamenilor (Panicum miliaceum): din oase ; 2. sir de fraze muzicale; 3. fig. Or
meiu se face braga. Meiul a fost hrana de vorbe sau propoziouni placute la auz.
locuitordor din Wile romane Oa la fi- melodios a. plin de melodic.
nele sec. XVII-lea, cand fu Inlocuit cu melodrama f. un fel de tragedle po-
porumbul; el mai poarta In Mold. nurnele pulara a chrii actiune *e In genere teri-
de mdlaiu, iar In Tr. cel de parinc sau bird. si care alta data era amestecata cu
pasat; meiu pasfirese, mohor ; mein ta- muzicA.
taresc, mature; 2. bobitele acestei plante melodramatic a. ce tine de melo-
ce serva de nutret mai ales pasarilor. drama : genul melodramatic.
[Lat. mann]. meloman m. cel ce iubeste cu pa-
meiul iM. cat ai zice meiu, Inteo siune muzica.
clipa I.SP. [V. miau]. melopee f. 1. arta de a &dame ver-
melancolic a. 1. In care domina me- surile la cei vechi; 2. arta de a pune
lancolia trist, mahnit ; 2. care inspira cuvinte In muzica.
melancolie. membrana f. tesfitura subtire ce In-
melancolie f. 1. fiere neagra l dis- fasura un organ. pergament hrisoave
II

pozitiune trista atribuita ei; 2. atragere de membrana OD.

spre singuratate si reverie. membranos a. de natura membra-
melasii f. siropul ce ramane dupa fa- nelor.
bricarea zaharului (= fr. melasse). membru n. i m. 1. partea corpului
melc(iu) m. 1. molusc tarltor ce lo- ce tine de trunchiul animal: bratele sl
cuieste intr'o scoicA (Cochlea); 2. partea picioarele ; 2. fig. fiecare din persoanele
osoasa a labirintului urechii ce are forma cart compun o societate sau o familie
unei scold de melc; 3. pl. glob : inelcii membru al Academiei; 3. fiecare parte
ochilor; 4. partea osoasa dinauntrul cor- a unui period sau a unei fraze; 4. fiecare
nului. [Lat. vulg. MAORI (pentru LD1ACEM), din cele dotta. Orli ale unei ecuatiuni
de unde melciu (bulg. MELaOlf vine din separate prin semnul egalitAtii.
romaneste) ; cf. In sudul Frantei milhauc, memento n. semn destinat a aduce
melc (Tarn) si meulcon (Haute-Marne)], aminte ceva ; memento-mori, adu-ti a-
melcit a. ciunt de un corn, (se aude minte de moarte I fig. avertisment suprem:
In Valcea). [V. mac. 4]. ca tin memenfo-mori pe al istoriei
plan En.
meleag n. Mold. Imprejurime, coprins
om vestit prin meleagurile astea CR. memorabil a. demn de memorie :
[Ung. nztaz, regiune Invecinata]. eveniment rnemorabil.
melean m. 1. Mold. om malt i bine merztorand n. 1. nota diplomatica
facut, om sdrayan, magadau: nu m'a expunand sumar starea unei chestfuni;
pans melee:nil i haraminul de Tras- 2. formular pe care se fac comunicart
nea CR.; 2. Tr. (Somes) fecior dela 14-18 comerciale scurte.
ani. [Origina necunoscuta]. memorial n. opera In care se afla
melesteu 13. facalet. [Origina necu- conservate amintirile cuiva.
noscuta]. memorie f. 1. facultatea de a-si educe
melez n. Mold. materie de MIA si de aminte un ce trecut ; 2. amintire: a pas.
m'etase: carnrisi de melez. [Turc. mErta]. tra memoria unui eveniment; 3. repu-
melic (malie) n. inflamatiunea glen- tatiune ce se lasti dupa moarte : de glo-
delor gatlejului la cai. [Origins necunos- rioasd memorie.
cuti]. memoriu n, 1. scriere In care se ex-
melisä I. Bot. matiiciune: apa de pune sumer o chestiune: a redacta un
melisa, infuziune preparata din frunzele memoriu ; 2. statul sumelor datorite pen-
de melisa (-= fr. melisse). tru lucrari sau furnituri; 3. expunerea
melita v. 1. a sfarama inul sau canepa faptelor relative la un proces; 4. relatiu-
cu melita ; 2. fem. a bate strasnic, [Tras nett evenimentelor la cart a luat parte
din melite]. cineva sau a lost martur: literature fran-
melita f. 1. aparat (compus dintr'un ceza e foarte bogatii in mernorh ; 5.
drug gros cu o scobitura longitudinals disertatiune asupra unui obiect de stiinta,
dintr'o limba) de sfaramat cotoarele dc de eruditiune, de literatura ; 6. culegerea
caneph ca sa caul toata coaja depe fire; deliberatiunilor sau a ludarilor unei so-
2. fig. femeie limbuta : gurp babei umbla detati Memoriile Academia de me-
cum umbla melita CR. [Rut. mutrrA]. dicind,

www.dacoromanica.ro
 men - 394 - mer
menadii f. Mit. bacanta furioasa. menuet n, dant francez din secolul
menaj n. 1. administratiunea cbeltu- al XVIII-lea ce se juca cu o cadentit
lehlor i intretinerea unei case : femeile grays : monotonul menuet, danful cla-
au grijd de menaj ; 2. toate persoanele sic al saloanelor europene Frt.
cafi compun o familie sunt cinci me- merar in. cel ce vinde mere.
najuri in aceastd casd (= fr. ménage). meraz n. V. miraz.
menajh v. 1. a cheltui cu economic: mercantil a. 1. relativ la comert ;
a-ft menaja starea ; 2. a nu obosi in 2. fig, care se preocupi numai de astig:
zadar : a-si menaja puterile ; 3. a pre- spirit mercantil.
gati cu dibacie : a menaja o .ntreve- mercantilism n. spirltul comertului,
dere ; 4. a trata cu atentiune : a me- dispozitiune de a trata din punctul de
naja pe cineva; 5. a-si cauta de sand- vedere al profitului,
tate : trebue sd le rrenajezi. mercenar a. I. care lucreaza pentru
menajera f. femeie care poarta gfija barn: lucrator mercenar; 2. care se face
de menaj: gospodini. iconoama. numai pentru astig: lucru mercenar;
menajerie f. locul unde s'aduni aol- 3. fig. care se lasa usor a fi corupt prin
male straine si rare. interes: suflet rnercenar. rn. 1. cel ce
II

mendre f. pl, pofte capritioase : a-si lucreaza pentru bani; 2. soldat care se
face rnendrele. [Cf. albanez MENDUR, mod, vinde pentru bani; 3. tig. om interesat
chip], si lesne de corupt cu bani.
menestrel m. poet si muzicant am- merceologie f. cursul mahfuri1or.
bulant (in evul-mediu). mercerie f. negot de mdruntisuri pen-
menghenea f. masina de strain a fie- tru imbrScat si gam (at& ace, panglici,
rarilor. [Turc. MENGHENS]. nasturi): obiecte de mercerie.
meni v, 1. a prevesti viitorul (bun merchez n. 1. rost: nu-i tie calului
sau riu) : En ceasul nasterii ursitoarele merchezul PANN ; 2. dibicie (in jocul de
rnenesc copilului soarta vietii sale ; cAr(i): eu joc confine oarbd cu fantele
2. a (pre)destina: est fel l'a menit soarta si am eu merchezul rneu CR.: 3. hide-
30 cerul asa a vrut Num.; 3. a ura : mana: asa 'mi ntai vine la rnerchez
o rine ! zice unul, menind cu veselie Az. [Turc. MERKEZ, C central].
AL. [Or. bizantin ruoro, a anunta, a no- mercuriu n. argint viu. [Identic cu
tifica, a declara : romaneste cu sensul numele zeului Mercuriu: metal sprinten
innobilit]. ca mesagerul zeilor].
meningital f. Med. inflamatiunea mem- meredeu n. Mold. I. lemn zimtat
brane et infisuri creierul. intfo parte cu care se frimAnta casul;
meninth v. (poetic) a ameninta : me- 2. clorpac. [Cf. ung. my_Rn25, ciorpac].
ninfand barbare glasuri Ar. meremet n. reparatiune: casa-i dd-
menire f. I. soarta predestinata 2. râpdnatd.... are trebuinfd de meremet
misiune, vocatiune : moartea respec- Ar.. [Turc. MERENETI.
teazd pe omul cu menire Az. [V. meni]. meremetesi v. a repara o clidire.
menit a. I. predestinat: luflete me- mereu a. continuu: in codrii mereu
nite ; 2. destinat : rnenit pentru dom- pustii AL. adv. intr'una. fartt lncetare:
II

nie AL. ploud mereu. n. Mold. lemn fang no-

II

mensual a. care se face in toate lu- duri. [OriginS necunoscuti].

nile : ouletin mensual. I merge v. 1. a se misca dintr'un loc
menti f. numele stiintific al izmei. la altul: rnergi iute; 2. a se duce intfun
mental a. care se face in minte: cal- loc anumit: copiii merg la scoalci; 3.
cul mental ; alienatjune mentalà, ne- a se afla, a fi: cum mergi cu sdndtatea
bunie. Ii merge bine; 4. a se putea: nu merge;
mentine v. 1. a tinea feint si fix; 2. 5. a veni bine, a convent: asta nu-mi
a conserva in aceeas stare: a men fine merge la socoteala. [Lat. HERDERS, a se
on regulament; 3. a afIrma, a sustine cufunda, a dispare].
mentin ce am zis. [pupa fr maintenir]. meridian n. cerc imaginar al sferei
mention& v. a lace mentiune. terestre ce trece prin polii i zenitul ob-
tnentiune f. mirturie ficuti prin servatorului: ca punct de plecare se iea
graiu sau prin scris : a face inenfiunea un prim meridian dela care se socotesc
unui fOpt; mentiune onorabilii, distinc- toate celelalte, spre ristait i spre apus.
tiune acordath Inteun concurs dupi pre- meridional a. care e din spre min,
miul i accesitul. .zazi: popoare meridionale.
mentol n. Med. un fel de camfor ce merinde f. pl. proviziuni de drum.
constitue partea solidri a esentei de mentS [Lat. MERENDA, mancare Intre pranz i CMS:
(antiseptic). romaneste cu sensul generalizat].

www.dacoromanica.ro
 mer - 395 - mesi
merinos n. 1. oaie de rasa spaniola nuale: meseria de croitor; 2. orice pro-
cu lana subtire i creata; 2. Jana oii fesiune: meseria de advocat. [Origina
stofa Melia dintr'insa: cu salvari de necunoscutal.
merinos AL. mesernith f. Mold. unde se tale vitele
meriqor m. I. planti cultivati adesea si se vinde carne.
prin grAdini, parcuri i cimitire (Vince): meqi m. pl. 1. od. cismulite de piele
din merisor se fac coroane pentru foarte finA cari veniau panA la glezne pi
scolarii premicifi; 2. (turcesc) cimsir; 3. erau cusute de ceacsiri: inainte de a intra
arbust cu fructe rosii ca mirgeanul sau in cash', vizitatorul 10 lase papucii i se
galbene, numite rnerisoare, de marimea prezenta numai in mesi: Banul incdlfat
cireselor, din care se face dulceati 'Pirus cu mesi i papuci de sa f tian galben
baccata). 01. mar). Fa.. ; de aci tig. a da mesii cuiva, a-i
merit n. 1. ceeace face demn de stimi, da mina, a cuteza: pe unde-1 sae, nu-i
de recompensi sau pedeapsi; 2. ceeace mai dd mesh sci mai vie PANN ; 2. azi,
un lucru are bun In sine: opera de merit. pantofi tirinesti din buchti de postav.
merit& v. I. a fi demn de: a merita [Mold. mesa =turc. MUT : varianta mesi
o recompensd; 2. a-si atrage: a merita e o reducere din mesti].
o pedeapsd ; a bine merita de, a fi adus melinh f. 1. piek de oaie lucratA cisme :

sau a aduce Inca servicit mari. galbene de mesind CimcA; 2. pl. Mold.
meritoriu a. care merit& demn de nAdragi blAniti cu mesina. [Ture. sasarl.
stimi, de laudi sau de recompensi. mesit m. trimis, emisar: sosird alfi
meritos a. care are merite. noi mesiti ai vizirului BALc. [Gr. mod.).
mere n. I. modul de a merge: mer- V. misit.
sul calului; 2. miscarea celui ce merge: Messia(h) m. 1. unsul Domnului, Man-
mdi grdbi mersul; fig. mersul ceasor- tuitorul promis lumii in profetiile Vechiu-
nicului; 3. Inaintare, desvoltare: mersul lui-Testament; 2. fig. om providential
unei boale, unei afaceri; fig. mersul dorit i asteptat cu neribdare.
ideilor. mesteachn m. arbore ce creste in pi-
merta f. Mold. Tr. misuri veche de durile noastre i e insemnat prin albeata
capacitate, pretuind 10 banite. [Slovean coajei sale (Betula verrucosa). [Tras din
mlearrA, din slay. micru,., misura]. mesteca: in unele locuri, tAranii mesteci
mertepeh f. termen de joc In earth in gura mugurii cei dulci ai arborelui).
rind, ordine: dela mertepea, de-a ran- mestech v. a sfarama cu dintii: a
dul: de om lua treaba dela mertepea mesteca paine.*[Lat. M.ASTICARE].
Al.. [Turc. MERTEPE]. mestech v. V. amestecit.
mertic n. 1. banita mica de douizeci mestechniq 13. pidure de mesteacini.
de oca; 2. misuri de orz ce se di cailorzmestechtor m. cel ce mesteci: mes-
3. tain, portiune: un covrig dintr'un tecdtor de opiu.
mertic Pop. [Ung. MfiRTEE] . mestechu m. lemn de mestecat mA-
mesager m. 1. cel insircinat cu un maliga: mestecdu i cufit POP.
mesaj; 2. cel ce poarti mesaje dintr'un mester a. §i m. 1. cel ce a Invitat o
oras intealtul, meserie i o poate Invita i pe altii:
mesagerie f. 1. stabiliment de &Amid me.ster zidar; 2. lucrAtor dibaciu; 3. t
pentru transportul dilator-nor sau al mAr- abil, excelent: mefter in rdsboaie; 4.
furilor; 2. trisurile intrebuintate la acest femeie mWer5, vrajitoare. [Ung. MESTER
serviciu. (din nemt. Meister)].
mesaj n. 1. InsArcinare de a spune megteri v. 1. a lucra cu dibicie: ian
sau de a aduce ceva; 2. pachet, depesi; vezi cum mi le-ai mesterit As.; 2. a
3. comunicatiune oficiali intre puterea executa: imi vine sd-i megteresc un
executivd i corpurile legiuitoare: mesajul taier AL.
Tronului (= fr. message). me,terie f. rrOestrie: de avefi me--
meschin a. 1. sgarcit, calic: om mes- terie sd-mi facefi altd mandstire, chip
chin; 2. de infitisare saricicioasi (=- fr. de pomenire... POP.
mesquin). mesteru-strich m. lucrator prost.
meschinárie 1. I. economic pica mare: meftelug n. 1. meserie: mestesugul
2. caracterul celui meschin; 3. lucruri e brdfard de aur; 2. artA : e hicut cu
meschine. mestesug; 3. siretenie. [Ung. MESTERSEO].
mescioarà 1. mas5 mica. meltelugar m. cel ce practicA um
mesean m. cel ce sta la masa, oaspete mestesug: meserias, profesionist.
meseria m. cel ce are o meserie, mesterigi V. 1. a lucra cu mestesug;
lucritor. 2. fig. a urzi intrigi.
meserie f. 1. exercitiul unei arte ma- megtevugit a. 1. fAcut cu arta hs-

www.dacoromanica.ro
 me, - 396 - met
crare mestesugita in marmura a vr'u- meanie f. V. mAtanie.
nui mester dibaciu; 2. artificial. metaplasm n. schimbare In forma
mesteeingos a. abil, mãestru: un tat- unei vorbe prm omiterea, adaogarea sau
poiu de baba mestesugoasa la trebile modificarea unei silabe ori litere.
sale cum ii sfredelu dracului CR. metatezA f. transpunerea unei litere
mesti pl. Mold. V. mesi: asvdrlea pa- intr'o vorbA ; ex. integru-intregu,
pucii de riimdnea numai in mestit AL. metealmal f. defect fizic: trupul tau
metalizic a. 1. ce tine de metafizicA ; supus la metehne ISP. [Origina necunos-
2. fig. prea abstract. II m. cel ce studiazA cutA].
metafizica. metempsicozfi f. trecerea sufletului
metafizicfi f. 1. partea filozofiei ce dintfun corp intr'altul: Pitagora credea
trateazA despre pArnele principii ale cu. in metempsicoza.
nostintelor noastre i despre ideile uni- meteor m. 1. orice fenomen ce se pro-
versale ; 2. fig. nbuz de abstractiune ; 3. duce in atmosferA (vant, ploaie, trasnet,
analizA prea subtilA a sentimentelor ; 4. curcubeu): cerul scuturand din a lui
partite cele riii inalte ale unei siinte sau ploaie lungi si repezi meteori AL. fig.
arte. [Lit. ceeace vine dup5 fizic5 : nume o bombe!, al morfii meteor AL.; 2. fig.
dat de dimpc, lut Aristotele unei opere persoanA cu ttn renume stralucit dar tre-
a macqtrului lor care vema dupA tracta- c5tor.
tele sale de fizicA si In care acest filozof meteorologic a. relativ la variatiu-
studia realittitile supreme ale cugetarid. nile atmosferei: observajiuni meteoro-
metaforä f. figura de retorich prin logice.
care se transport/1 o vorbA dela sensul meteorologie f. partea fizicei ce tra-
propriu la cel figurat : ex. leu pentru vi- teazA despre meteori i despre variatiu-
teaz, in flearea vietil. nile atmosferei.
metaforic 1. 1. ce tine de metafor5 ; meterez n. intArire militarA, bastion,
2. care abuncla in metafore. reduat: panful pustietalii vdjeie acorn
metahirisi v. 1. a obisnui, a pofti prin meterezele zidurilor AL. [Turc.
(vorbA iesitA din uz): metahirisesc sa- marzurd.
rutari AL. 2. Mold, a bea, a cinsti (inmeterhanek f. muzia turceasat pi
sinAtatea cuiva). [Or. mod,]. aria executata de instrumentele ei: can-
metal n. corp simplu, lucitor, bun tau pe sub ferestre meterhanele CAR.
conducAtor de caldurti si de electricitate. W. mehterhanea].
metalie a. de metal: in sunetul me- meticulos a. 1. care are scrupule exa-
tithe de vesele fan'are AL. fig. meta- gerate; 2. migalos la culme.
lica, vibranda clopotelor jale En. meticulozitate f. 1. caracterul celui
metallifer a. Geol. ce contine un me- meticulos ; 2. minutie scrupuloasa.
tal. zacamant metalifer. metis a, si m. 1. nAscut dintr'un om
rnetaloid n. corp simplu, obisnuit fAr5 alb si 0 indigena americana sau viceversa ;
lustru metalic 1l rAu conducAtor de cal- 2. provenit din doi indivizi de specii di-
dud/ si de electricitate, ca sulful, foso- ferite, vorbind de animale sau plante.
rut, clorul. metoc n. (pl. metoase), 1. sucursala
metalurgie f, arta de a extrage me- de mAnAstire pusa sub protecpunea alteia
talele din pArnAnt si a le purifica. mai cu vazA, pArnAnteanA sau strAiml ;
metamorfic a. se zice de rocele sau 2. casula clAdità langa o mAnastire de un
terenurile geologice cari au lost profund calugar care dispune de mijloace spre a
modificate prin actiunea focului suteran. duce o vieati particulara ca un pensio
metamorfism xi. totalitatea modifi- nar. [Gr. mod. turrood.
ardor suferite de roce sub actiunea lo- metoda f. 1. modul de a spune, de
cului suteran. a face, de a instrui ceva dupA principii
metamorloza v. 1. a (se) schimba anumite i cu oarecare ordine: opera fa-
printr'o meta morfozA ; 2. fig, a transforma cuta cu metoda; 2. titlul unei cArti ele-
nenorocirile l'au metamor- mentare: metoda de limbo engleza; 3.
corn plet :
lozat. apucAturi particulare: fiecare urmeaza
metamorfoza f. 1. Mit. schimbarea dupa metoda sa.
unei forme Intr'alta, operatA de zei: schim- metodic a. 1. care are regula si me-
barea Daphnei in dafin; 2. schimbarea tod5: instructiune metodici ; 2. prea
de forma ce incearc5 unele anirnale si in regulat, minupos : un om metodic.
special insectele: met amorfoza omidei in metodist m. care tine de o secta pro-
fluture; 3. fig. schimbare completA : era testantA (fundata la Oxford in 1720 de
avar, e risipitor, ce metamorjoza ; 4. pl. fratii Wesley), ale cArii doctrine sunt de
titlul unei poeme mitologice de 0 vidiu. 0 severitate extremA.

www.dacoromanica.ro
 Mei a9I mit
metodologie f, partea stiintei te se [MIT. MYAN BALT, suall lemnului dulce
ocuph cu metoda. (din MYAN, lemn dulce, i au, macre)].
metonimie f. figurfi de retoria prin miaria f. ceva mare cat o mertA
care se iea cauza pentru efect (Marie o miarfd de copil Ise.
=reisboiu), continAtorul pentru continut miasma f. 1. emanatiune contagioasa 3
(a bdut douà pahare = a bat vinul 2. exalatiune de putrezime.
din cele clouds pahare). miau int. cu care se imitA vocea pi-
metonomazie f. schimbarea unui sicilor. n. tn locuriunea: cdt sd zici
II

nume propriu, traducandu-I intea hi limba: miau, Intr'o clipA (Ise.). V. pis.
Samuil Klein mai poartd i nurnele miaunh v. a striga ca pisica: in pod
de Micul. miaund motanii En. [Onomatopee].
metopä I. interval pAtrat situat Intre miazinoapte 1. 1. Nord; 2. pop. duh
triglifele frizei dorice. necurat, nalucA care dela apusul soarelui
metric a. relativ la metru sau la sis- panA la miezul noptii umblA prin faspAntii
tema de greutati, de misuri si de mo- si apoi dispare: au gdndit cd's Miazd-
nedA cari au ca bazA metruL noapte s'arn venit ca sdi-i omor PANN
metrich f. cunoasterea cantitAtii si a 3. numele bina teen al plantei sor-cu-frate
diferitelor specii de versuri greco-latine. (despre care se crede cA protege pe W-
metrologie 1. 1. cunoasterea greut5- harf). [Lat. MEINAM NOCTEM].
tflor i mAsurilor ; 2. tractat despre aceasti miazàzi f. Sud : din miazdzi fier-
stiinta. binte 'n recea rniazdnoapte AL. [Lat.
metropolii 1. 1. oral cu rezident5 ar- MIMIAM DIEM].
hiepiscopalii ; 2. capitala unui Stat; 3. Sta- mic a. 1. care are putinA intindere sau
tul insta In raport cu coloniile sale. volum Pdmdniul e prea mic compa-
metropolitan a. 1. ce are caracterul rat cu Soarele; 2. de o talie mai prejos
unei metropole oras metropolitan; 2. de cea mijlocie: orn rnic; 3. care e mic,
arhiepiscopal: bisericd metropolitan& in varsta fragedA copil mic; 4. fig. putin
II n. tren suteran. important, putin considerabil oras mic,
metru m. 1. unitatea mAsurilor de lun- avere mica. [Lat. *Klemm = gr. dial. MINOS
gime, egala cu a zece milioana parte din (in loc de morRos)].
sfertul meridianului terestru ; 2. piciorul mica I. piatrA compusA din 'bite sub-
unui vers greco-latin. fin elastice, flexibile i cu lustru me-
meu pron. exprimA o posesiune liz- talic.
crul meu. [Lat. mzus]. mica f. Mold. minutA, In locutiunea
mexicki I. stofil de bumbac (adusA din pc midi pe ceas, la &care moment: po-
Mexic). roncile curg pe mica pe ceas As.. [Ve-
mezaIiani f. cAsätorie cu o persoanA chiu-rom. micd de ceas, minutA, adicA o
de familie sau conditie inferioarA (= fr. mica parte dintr'un ceas].
mesalliance). michiduA m. Mold. nume populaa
mezat n. vanzare pubicA, licitatiune ; dat necuratului. [Poate diminutiv din mic ;
a s'a scos averea la mezat AL. [Turc. cf. mititelul].
MBZAT]. micime f. 1. putinA Intindere sau vo-
mezek I. (pl. mezeluri), tot ce se m5- ltam: micimea unei camere; 2. fig. slii-
nancA Inainte de bucate: peste, icre, md- biciune, Injosire: micime sufleteascd.
sline si fel de fel de mezeluri. [Turc. microb m. organism microscopic pre-
Nut]. zent tn aer, al* etc., ce se desvolti cu
mezelic n. I. mezea mergi colea la o mare repeziciune si care se considerA
bacon sd-fi dea mezelicuri Pea I; fig, ca germenul unui mare numir de boale.
ins vrea surnd insernnatd, doar num'asa microbiologie f. stiinta care se ocupi
de mezelic CAR.; 2. seminte de dovleac cu studiul microbilor ; Pasteur a fast
prAjite (sens special Munteniei); 3. fig. unul din fundatorii microbiologiei.
dres, aromA: cel mai de gust mezelic microcosm n. lume In miniatutA ,

a unei intdmpleiri AL. [Turc. MIZIELD1]. omul a fast numit un microcosm.

mezin iii. Mold. ultimul dintre copiii microgralie f. descrierea obiectelor
nAscuti, prislea : noi ca mezini sd rd- microscopice.
andnern in casa bcltrdneascd CR. [Slay. microscop n. instrument de optica
misnsa, mai tanAr]. a. cel mai tanAr care mireste la vedere micile obiecte.
II

sora morfii cea mezind AL. microscopic a. I. ce nu poate 6 vi-

mezuinh I. brazdA intre douA ogoare. zut decat cu microscopul ; 2. fig. extrem
[V. miez]. de mic : microscopice popoare En.; 3.
miali m. V. mihalt. care se face cu ajutorul anicroscopului ;
miambal n. candel negru pentru tuse. observafiuni microscopice.

www.dacoromanica.ro
 nile - 398 - mij
mscsandr 1. planta cultivata min mieros a. dulce ca mierea: vorbele!
gradini pentru florile sale placut mirost- ei mieroase ISP.
toare (Cheiranthus cheira [Origina ne- miertit f. Mold. V. Inert&
cunoscuth]. miez n. 1. mijloc: miezul nopfii ; 2.-
micsorh v. a (se) face mai mic. [Dela partea interioara a poamelor; 3. miez de
micsor = micusor]. paine; 4. fig. fond, substanta: scrie pu-
micsorime f. micitne extrema. dar cu rniez. [Lat. msurus].
micyuneh 1. Mold. (In Muntenia mic- miezi-phresi pl, Mold. mfilocul
sunele) micsandra de coloare ruginie. similor sau postului: am dus'o noi asa
[Metateza din turc. MENElig]. pdnd la miezii-pdresii CR.
miesuniu a. de coloarea micsunelei, miezos a. 1. cu miez; 2. fig. substantiaL
violet. migai v. Mold. V. migali: nora mi-
midie f. soiu de scold de mare bune gaia prin easel CR. [Slay. MIGArl, a mija
de mAncat (Mytilus). [Gr. mod. rani]. migala f. minutiozitate extrema.
mie num. 1. de zece ori o suth : 0 mie mighlealit f. minutie.
una de nopfi (v. Ha lima); 2. fig. migall v. a lucra Incet i fara spor,
numar foarte mare: am o mie de ocu- a pune urea mult timp pentru nimicuri.
pafiuni. (Lat. )flLIA]. [V. migail.
Mie en* una de nopti (0) f. faimoash migalfturii f. efectul migabrii: 1. zi.
colectiune de povesti orientate scrise ara- bava 2. broderie marunta scoarfd a-
beste In sec. XV: ea e cunoscuta la noi leasd in fel de fel de migalituri.
sub numele de Ha lima. mighlos a. 1. care se ocupa cu ma-
mieh f. dela mid. [Lat. AONELLA1. runtisuri ; 2. se zice de lucruri marunte
miealà f. 1. oaie care suge; 2. arsic dar cari cc, timp i staruinta alesul de
de mid. orz e migalos.
mied n. 1. hidromel; 2. mursa de migdal m. arbore originar din Azia,
mlere. [Lat. rums]. din fam. rozaceelor, face migdale; lern-
miel in. 1. fat de oaie care suge Inca ; nu-i e Intrebuintat de ebenisti si de strun-
2. carne de miel; 3. fig. fiinta buna gari (Amygdalus).
blajina. [Lat, AONELLUSJ. migdali 1. fructul migdalului. [Gr.
mlelar tn. pastor de mid. modl.
mtelareh f. arbust cu frunze mari, cu insigrat.HutOe f. pirasirea tarii in massa
fiori violete si miros foarte aromatic, cul- spre a se aseza aiurea migrafiunea ran-
tivata adesea ca planta decorativa (Vitex dunelelor.
agnus castus). migrena f. durere numai Inteo paste
mielarita 1. paduche ce ataca mieii a capului (=- fr. migraine).
oile. mihalt m. peste de ape dulci (foarte
mielusell m. 1. mid mic: 2. numele raspandit mai ales In apele oltene), al
oltean al trifoiului (ale chrui florl mid al- carui cap seaman& cu al sarpelui: taranii
burli aduc cu lana mielului). valceni prepara din ficatul siu o doftorie
miercid v. a mugi, vorbind de vite. pentru vindecarea boalelor de ochi (Lota).
[Onomatopee, v. miorcai]. [Mold. mialf, Tr. mihoald= ling. MENTIIAL].
miereanli 1. pop. vaca : mugeau mier- mi-ho-ho I int. exprima nechezarea cal-
canele. [Lit. vaca nascuta Miercuri]. lor. II m. numele manzului.
Miercuri f.l. a treia zi a saptiminii; mijai f, sclipeala din ochi ; de-a mija,
2. In basme: nume de sfanti. personfica- jocul numit de-a ascunsele: pared de-a
rea zilei corespunzatoare: cad vriijit de mijd umbla jucdnd PARR. [Abstras din
mult e locul de un cuvdnt al sfintei miji].
Miercuri Ex. [Lat. MERCURII (DIES)]. miji v. 1. a Inchide ochii pe jumAtate:
miere f. 1. suc zaharos ce albinele mijeste sä nu vazd PANN; 2. a Incepe
trag din flori : 2. fig. dulceati ; 3. mierea sa se iveasci abia Ii mijia mustafa;
ursului, planta acoperita cu peri aspri fig. mijefte foauta unor tainice doruri
(Pulmonaria). [Lat. *nELE = MELI. 3. a se revirsa de zori: cdnd va miji de
mieriu a. albastru deschis. [Etimologie ziud Nsoa. [Slay. xtrAnr, a inchide pchii].
necunoscuta]. mijloe n. 1. partea unui loc egal de-
mierli f. pasare neagra cu ciocul gal- pirtata de extremitatile sale: rnijlocul
ben, al carli cantec e frumos, sonor si casei; fig. mijlocul zilei, mijlocul dis,
placut (Turdus merula). [Lat. MERULA]. cursului; de midoe, mediocru; la midae,
mierloitor a. duke la auz (ca can- de atunci: sunt ani la mijloc Es.; 2.
tecul mierlei): s'o linguseascii cu vorbe mijlocul corpului, talie; ma bud de mij-
mierloitoare Isp. loc; 3. fig. ceeace servi spre a Munk
mierloiu m. blrbatelul mierlei. la un scop: nu e alt mijloc de scópare

www.dacoromanica.ro
 mij - 399 - min
4, putere de a face ceva; 5. mijlocire: prin militfiresc a. militar, ostAsesc.
najlocul darurilor; 6. pl. avere, stare: militfirie f. vieata, meseria de militar.
om ca. mijloace. [Lat. MUMS LOCUS, in- milithrime f. toil militarii.
fluentat de sinonimul slay. mero.d. militarism xi. sisteml politica care se
mijlocal a. de mijloc. 11 m. Oran cu bizue pe armati: excesele militarismului.
oarecare stare, 1ntre fruntas si codas: fe- militian m. soldat din militie.
cior de mijlocas. miiie f. 1. corp de trupe Inarmate;
mijloci v. a interveni. 2. a doua rezervl a armatei perrnanente,
mijlocire f. interventiune. [Rus. mamik = fr. mince].
mijlocitor xii, intermediar : mijloci- milog m. I. care cere mill, cersetor;
tort de bani si de marfuri. 2. (ironic) suplicant.
mijlociu a. 1. de mijloc; 2. mediu; milogeall f. 1. cerere de mill; 2. im-
3. mediocru. plorare ipocritl.
mijoarci f. dea ascunsele: cdnd ne milogi v.1. a cere de mill ; 2. fig. a
jucam dea mijoarca CR. [V. Inger]. implore cu fltArnicie: veni milogindu-se
mijos a. §i adv. chiorls: el si tatarul la muma voinicului ISP.
se uita mijos Rum [V. mijci]. milos a. plin de mill, foarte Indurltor.
mikado m. titlul cu care strAinii de- milostenie 1. dare de mill, ofrancll
searr]na pe impAratul Japoniei. caritabill. [Slay. ma.osrmL+, mizericordiel.
mil (mill) n. mAsurfi itinerarl ce va- milostiv a. aplecat la mill: bun, bland,
'laza dupl tad: maul francez e de lertitor. [Slay. Nu.osnvil].
1852m., cel englez de 1609m.: la o milostiva f. 1. plantl de bllti numitl
mild departe BXLC. (= Ir. mine, lit. o $ i mila Domnului (Gratiola); 2. Tr. pl.
mie de pasi). nume eufemistic dat Ielelor.
mill f. I. indurare, sentiment de corn- milostivi v. 1. a compltimi foarte, a
pltimire pentru durerile altuia l pornire se indura ; 2. fam. a condescinde.
de a le usura: in era miler de demsul; milui v. 1. a avea mill: Doamne,
2. caritate: trdieste din mila oameni- mijuietel 2. a da milostenii: a milrlit
lor; 3. gratie: din mita lui D-zeu; 4. pe un scirac; 3. fig, a dArui de mill:
milostonie: a cere mild, casa nalelor. te-arn miluit cu vieafa. [Slay. MILOPATI].
[Slay. nal, mizerabil]. mini M. 1. comedie cu gesturi la Ro-
milcui v. a implora mill: m'am mil- mani; 2. actor care juca in aceste piese;
cuit, m'am rugat de sdrac si de bogat 3. cel ce imiteazA apuclturile altuia.
POP. [Celt. i.ta3cov.tn, a se manglia]. mimic a. 1. relativ la mimi: scend
milenar a. 1. ce contine o mie de ant: mimicti; 2. care imiteazA prin gesturi :
perioadd milenard; 2. ce existA de o acfiune mimic&
mie de ani: obiceiu milenar. mimicit 1. arta de a imita prin gesturi.
mileniu n. interval de o mie de ani. min& v.1. a slpa o minl; 2. a gluri
miliar a. i n. ce servii a misura mble cu Incetul: marea mineazd fdrmurile:
sau chilometrii : piatrd minaret, trei mi- 3. fig. a consume, a distruge putin citte
hare. putin: supardrile mineazd pe Oill.
miliard n. o mie de milioane. minI f. 1. loc sub pArnant de unde
miligram n. a miea parte clinteun se extrag minerale combustibile o mina
gram. de aur, de carbuni; 2. fig. izvor abun-
milimetru n. a miea parte dintr'un dant: o mind de observafiuni; 3. cavi-
metru. tate suteranl ce se umple cu o substantl
milinb n. muselinl (= fr. mi-linon, explozibill.
juml tate linon). mini f. aparenta exterioarl, aerul fe-
unulion n. 1. o mie de mii ; 2. (absolut) tei: mind bund, tristd (=--- fr. mine),
un milion de let: are trei milioane. mini f. mAsurA de greutate l monedl
milionar a. si m. 1. care posedA unul greaca antic/ in valoare de 100 drahme.
sau mai multe milioane de lei; 2. foarte minareh f. turnul geamiei din inlrful
bogat. clxula hogea chiaml la rugIciunIs cetda
milith V. a fi sau nu In favoarea cuiva: cu ma de minarele O. [Turc. xuuuaI
aceste dovezi militeazd in contra voa- lit. felinar].
strei. minavet n. Mold. flasnetl de InvAtat
militant a. care luptl: politica mi- pIsInix un minavet de canar AL. [Fr.
litant& muzurr, printr'un intennediar rusesc].
militar a. 1. relativ la rlsboiu: arta mince f. V. minge.
militard; 2. ce tine de arrnatl costurn mincinos a. I. plin de mincluni: laude
militar. II m ostean, soldat. mincinoase; 2. cui 1i place a minti : om
millitlreasgá f. hora ostasilor. rnincinos; 3. fals: martur mincinos; 4.

www.dacoromanica.ro
 min - 400 - min
fig. amagitor: o, lume mincinoaseil cultura l Domenii, Industrie si Cornett,
II

m. cel ce spline minciuni: e un min- Comunicatii, Lucriiri publice, Munch, Coo.

cMos. perapi i Asigurari sociale.
minciog n. clozpac de prins peste. ministerial a. 1 ce tine de minister:
[Tras din mince, dupa forma acestei plase banca ministeriald; 2. de cea mai buna
In forma de sac]. calitate : hdrtie ministeriald.
minciunä f. 1. spusa neadevazata cu ministru m. Malt functionar Insarci-
intentiunea de a Insela ; 2. deprindere de nat cu unul din departamentele de admi-
a minti: minciuna e un vijiu; 3. fictiune nistratiune superioara ale unui Stat: mi-
poetica; 4. iluziune, amagire: minciunile nistru de finanje; ministru plenipoten-
viejii; 5. prajitura din ouã, zahar i Mina. liar, agent diplomatic care are puteri de.
[Lat. MDMONP.I1 = (In glose) masruclun]. pline spre a trata o anumita afacere.
mindir n. asternut de pat umplut cu miniu n. 1. oxid de plumb de un rosu
pale sau Ian& [Turc. mnamz]. frumos: fierul vdpsit cu mMiu nu ru-
mindirigits In. plapomar. [Turc. IOSZ, gineste; 2. coloare de uleiu facutil cu
DER ED JP] miniu.
mineiu n. carte bisericeasca conti- minologhion a. calendar al bisericei
nand slujbele sfinplor din toate zilele anu- ortodoxe. [Gr mod.].
lui: sunt 12 minee, unul pe fiecare lunh. minor a. Muz. compusi dintr'un ton
[Gr. mod.]. pi semiton.
miner m. 1. lucrator In mine; 2. soldat minor m. care nu are Inca etatea de
cc lucreaza la mine In asedzi (--= fr. mi- 21 ani Implinig.
neur). minorat n. Jur. stare de minor.
minerafu n. compus metalic asa cum minorit m. calugar franciscan.
se afla In mine. minoritate f. 1. nunnir mic, In opo-
mineral n. corp neorganizat ce se zipune cu majoritate; 2. partea cea mai
afla In interiorul pamantului sau pe su- putin numeroasa intr'un corp legiuitor ;
prafata sa, ca pietrele i metalele. II a. ce 3. populapune de aka origin& etnica cleat
tine de minerale: regnul animal, vege- majoritatea locuitorilor: minoritajile din
tal si mineral: apit mineralA, ce con- România; 4. minorat.
tine in disolutiuni substante minerale CI minth f. Bof, numele moldovenesc al
care are proprietati terapeutice. izmei. [Lat. HENTA printr'un intermediar
mineralogie f. partea istoziet natu- slay].
rale care trateazi despre minerale. minte f. 1. facilitate de a cugeta, In.
minge f. mic glob elastic cu care se telege, concepe I judeca: om ager la
joaca copiii. [Si mince = slay. sae, cf. minte; 2. dreapta judecata, Intelepciune:
ceh kndl. oni cu minte; a pierde (Ma) mintile, a
miniatura f. 1. un fel de pictura foarte innebuni; a scoate din min% fig. a a-
fintl ce se face cu colcni muiate In spa magi, a momi; a inviica minte, a mus-
gumata ; 2. mic obiect de arta lucrat cu tra aspru pe cineva, a-1 bate; a se inviita
delicateta : aceastd cutie e o adevdratd nitrite, a se intelepti singur din patite; 3.
miniaturd; 3. fig. persoana mica si de- atentiune: a-si incorda mintea; 4. me-
licata. morie: a aduce cuiva aminte; 5. pl.
miniaturist m. pictor de miniaturi. cunostinta sau simpre de sine: a-si iei
minter a. relativ la mine: industrie din minji. [Lit. DONTEM] .
minierd. mintean a. 1. pieptar cu sau (Sri ma-
minim a. foarte mic: sumii minimci. neci purtat Inainte de arnauti si de ciocoi:
IIn. 1. cea mai mica dintre cantitatile Rosiorii purtdnd mintene rosii OD.
de aceeas natura ; 2. cel mai mic posibil: cafegiul boierului imbrdcat cu un mm-
a aplica minimul pedepsei. tean de postav negru cusut cu fir Fu.. ;
minimum adv. cel mai putin. 2. haina tarineasca de dimie, la guler II
minister n. 1. functiune ce se exer, pia jos cii nasturi de &tan, uneori
cita: minister ecleziastic; 2. functiune Impodobita cu custituri (la zile mari);
de minisru pI timpul cat o exercith; 3. jaranul poartd minteanul prinuivara
departamentul unui ministzu: ministerul pi foamna, punand la frig peste el
de justijie; 4. biurourile unui ministru : gheba sau anteriul. [Turc. nurrArz].
a se duce la minister ; 5. totalitatea mi- mintenagt adv. Indati (provincialism
nistrilor unui guvern: schimbare de mi- ardelenesc): cd colea-i Grigora i lua-
nister. In Romania sunt azi 13 ministere : l'oiu mintenas P OP. [l minteni (crnin-
ministerul de Interne, Externe, Rasbolu, tent fetele spoiescl Pop.) = ung.iumuq.
Justitie, Finante, Instructiune, Culte l arte mintl v. a nu spune adevirul. [Lat,
frumoase, Sarultate 1 ocrotiri sociale, Agri- MENTM1].

www.dacoromanica.ro
 min - 401 -- mir
mintos a. I. curninte: copil mintos; mieluaea In al doilea an. [Diminutiv din
2. plin de inteligenta (mai adesea ironic). mien].
minunh v. 1. a fi pfin de mirare: miorcàI (miorcoti) v. a geme. [Ono.
ne rninundrn de tot ce e extraordinar ; matopeel.
2. fig, a fi aedumerit (intr'o Imprejurare miorliti v. 1. a miauna; 2. (ironic) a
grea): stau i ma minunei ce sà fac, geme. [Onomatopee].
[Tres din rninune]. miorlititor a. care miorlae: glasuri
minunat a. 1. care inspirfi o vie mi- miorlditoare.
rare : om rninunat; 2. care face minuni : miortakiturti f. 1. efectul miorlairii;
pasdre minunati i; 3. surprinzator, ad-. 2. fam. antec monoton: m'a asurzit cu
mirabil: tablou minunat; 4, lovit de ui- miorlditurile sale nemfesti AL.
mire. U adv. de minune. miozotis n. numele *HMO& al plan-
minunfitie f. lucru minunat. tei nu-md-uita.
minune f. 1. act al puterii divine in mir a. 1. uleiu sfintit cu care se ung
afara de legile naturei: minunile Maicii copiii la botez l oamenii la moaner 2.
Domnului; 2. lucru extraordinar : un om locul unde se unge, fruntea: I'a lovit
cu cloud capete e o minune; 3. lucru drept la mir POP. ; 3. a lua mirul cuiva,
ce cauzeaza mirare: cele sapte rninuni a-I omori: se ndpusti asupra ei cu to-
ale lumii antice; 4. persoana demna de roipanul fi-i hid mirul din frunte LSI%
admiratiune: e o minune de frumusete; [Gr. mod. MYRON, unsoare].
de minune, foarte, prea bine: frumoasd mir n. lume profana, in opozitiune cu
de minune, scrie de minune. [Derivat cea bisericeasca: preof de mir, care nu
din mira (= inirune)]. e calugar. [Slay. mad, lume].
Minuni ale Lumii (Cele sapte) I. pl. mirk v. (poetic) a se oglindi: ea se
operele cele mai remarcabile ale antichi- mireazd 'n splendid soare AL. (--= fr.
titii cari au excitat admiratiune mai mult mirer).
decat celelalte, i anume: Piramidele E- mirà v. 1. a fi surprins de ceva ne-
giptului, Gradinile suspendate din Babi- asteptat, extraordinar : el se mird de tot
Ion, Farul din Alexandria, Jupiter Olim- ce vede; 2. a nu sti, a nu fi sigur: te
pianul de Phidias, Colosul dela Rhodos, miri ce i s'a intdmplat, te miri de va
Mormantul lui Mausol l Templul Dianei veni; te miri ce, mai nimic. [Lat. Halm].
din Ephez. mirà f. 1. nasture lacipltâiui puatel
minus n. mai putin: o diferenfd in ai care serva a ochl: punct de mird; 2. ja-
plus sau in minus. Ion gradat l Intrebuintat in operatiunile
minuscul a. 1. foarte mic; 2. se zice de nivelare (---- fr. mire).
de literele cele mid, in opozitiune cu ma- mirä f. un fel de guma mirositoare
juscule. . produsa de un arbore din Arabia [Gr.
minuth v. a face la un notar minuta mod.].
unui act. miracol n. minune.
minutà f. I. a aaizecea parte dintr'o miraculos a. minunat.
ma; 2. interval de timp foarte scurt: as- miraj n. 1. fenomen optic datorit re-
teapta o ; 3. a aizecea parte din fractiunii atmosferice al care face s'apara,
fiecare grad al circumferentei; 4. textul ca inteun lac, imaginea rasturnata a ob-
original al unui act pastrat la notar sau iectelor situate d'asupra orizontului; 2.
la grefa ai de pe care se elibereaza cbpii. fig. iluziune amagitoare: o, miraj su-
minutar n. ac de ceasornic care indica blim, fantastic! AL. (---= fr. mirage).
minutele. mirare f. 1. surprindere cauzata de
minutie f. lucru de putirul importanta, ceva neaateptat sau extraordinar; 2. ad-
bagatela. miratiune: noi venirn mirarea noastrd
minutios a. care cla prea multa im- pe mormontu-fi a depune Ga. AL. [V.
portanta amdnuntelor sau maruntiaurilor : mire].
om minutios, cercetare mirat a. surprins de ceva neaateptat.
minutiozitate f. caracterul celor mi- miraz n. moatenire: toatd a rnea bo-
nutioase. gdjie dela mosi strdmosi miraz PANN.
mioar f. V. mior. [Turc. mums).
mioarcila f. broasca raioasa mirazi f. (poetic) oglincla: Bosforul
miocen a. ai n. Geol. se zice de unul din a cdrui undd si-a fdcut mirazd
din cele patru diviziuni ale erei tertiare. bolta azuratd BoL. [V. mired.
mlop a. si m. care are vederea scurta. mire m. numele tanarului ce se in-
miopie 1. 1. vedere scurta; 2. fig. mar- soara, dela logodna pana la nunta. [Al-
gInire intelectuala. banez MIRE. &LIMOS nume de gingaaie dat
mior m. Mold. (f. mioara), miel sau tanarului logodit (cf. fr. beau-fils)].
I. Saineanu. -Did Universal.
www.dacoromanica.ro
 mir - 402 - Mis
mirean a. 1. de mir, lumesc; clerul mircla f. Hot. Tr. limba-boului. [$i
m. laic, profan. mierufa: floarea-i dA miere albineldr].
inirean. [Slay. MIRIAN1Nii]. Ii

mireasa f. numele fetei logodite pand misadä I. jumAtate de bland, [Or.

la cununie. mod. misdur, jumAtata
mireasm5 f. I. miros plAcut, aroma: milch v. 1. a scoate chn locul ce o-
cei trei crai dela rdsdrit aduserei our cup& a porni din loc: a misca scaunul
si scumpe miresme; 2. (poetic) parfum: mai incolo; 1 a pune In raiscare, a a-
albinele umplu aerul vdratic de mi- gita : a misca mdinile si picioarele; 3.
reasmei i reicoare Ex. [Or. mod. MYRISMA]. fig, a turbura, a atinge sufletele: nu-1
mirenesc a. de mirean : partea mi- pofi misca pe acest om in niciun chip;
reneascei si cea bisericeascd. 4. a merge undeva: miscd-te oda& i; 5.
miriada f. cantitate indefinitA l ne- a se turbura, a fi In fierbere : toatd lumea
numAratA: miriade focuri Ungurii aus'a miscat. [Meglen micicd, de origins
aprins Bor.. necunoscuta
miriametru n. mAsurS itinerard de migeare f. 1. starea unui corp ce-si
zece kilometri. schimbA pozitiunea In spatiu; 2. actiune
miriapod n. insectA cu un numar de a misca corpul, o parte dintrInsui
foarte mare de labe. sau organele: miscarea inimii; miscare
mirilic a. minunat: panorama miri- perpetuS, masina ideald ce nu s'ar mai
ficd a meirii CAR. opri, pusd odatA In miscare; 3, exercitiu:
miriede f. locul unde a fost samanat a face miscare; 4. dusul Intorsul mul-
grau: roua diminefii pe iniristi risi- timii si a trAsurilor: e miscare multd
pita' BOL. [Slay. rump-E]. in aceastei stradd; 5. mersul trenurilor ;
mirodenie 1. 1. aroma; 2. Bot. nop- scoala de miscare a trenurilor; 6.
ticoasA. [fii tnirodie (Frt.) = gr. mod. mers real sau aparent: miscarea stele-
HYRODIAL lor; 7. pl. mersul unei atmate: a arm:hi
miron n. rugAciune liturgic& [Gr. misceirile dusmanului; 8. agitatiunea
modd. sp'ritelor: tot poporul e in miscare; 9.
mironosife f. femei evlavioase, pur- pornire sufleteascA: miscare de compd-
tAtoare de mir, cari se duserh la mor- timire; 10. ceeace lnsufleteste stilul: dis-
mantul lui Isus spre a-i unge trupul de curs plin de miscare; 11, grad de In-
pe cruce, dar cArora lngerul le vesti in- cetinealA sau de iutealA datA mAsurei
vierea Domnului : sdptdmdna mirono- unei bucAti muzicale.
sifelor, a doua sAptamanA dupA Pasti. milcat a. 1. agitat; 2. fig. turburat,
miros n. 1. simtirea ce produce asu- atins la inima.
pra nasului emanatiunile corpurilor; 2. mile/dor a. 1. care (se) miscA: ma-
unul din cele cinci simturi ce percepe rea miscdtoare AL.; 2. care se poate
mirosurile; 3. ceeace place sau nu place misca: avere miscdtoare; 3. fig, care
nasului : mirosul florilor, miros de mor- turburA sufleteste: povestire miscdtoare.
tdciune; 4. aroma: a pune miroase in mischet n. varietate de struguri td-
bucate; 5. mirosul particular al cainilor maiosi. [Turc. HISILET (din it. moscato)].
dupS vanat. [Gr. bizantin maws]. mischiu n. Mold. otel magnetizat;
mirosi v. 1. a da sau a raspandi mi- amnar de mischiu. [Vechiu-rom. Ines-
ros: uncle flori miros bine, allele rdu; chin = turc. MYSNAL].
2. a sitnti miros: cu pleicere mirosim mild a. si m. 1. mizerabil, ticAlos;
viorelele; 3. a lua urma: c6inele mi- 2. las, fricos: cel ce fuge dinaintea
roase cadavrul stdminului sdu; 4. fig. dusmanului este misel Bkc. [Vechiu-
a simli Intfun mod vag: mirosise a om rom. tni.el, sArac, sarman= lat. unarms;
de pe altd lume ISP. cu sensul peiorativ In limba moderna
mirositor a. care dA miros bun: flori migelesc a. de raise!: fapte miselesti.
mirositoare- I miseleste adv. line= chip miselesc,
mirozna" f. Mold. mireasmA: florae prin trAdare: fu omorit miseleste.
umplu vdzduhul de tniroznei CR. migelie f. 1. caracterul sau starea mi-
mirt m. arbust totdeauna verde, cu selului; 2. faptA de mita.
frunze mArunte ce poartA niste floricele mifelit a. devenit trecutul glo-
albe cu miros plAcut (simbolul castitAtii): nos prezentului miselit AL.
mirtul verde de martir Err milelnic a. si adv. mizerabil: vieafei
mirui v. I. a un'e cu sfantul mirr miselnic cd$tigatei AL.
Caragea s'a miruit in biserica Curtea miin I. Mold, furnicar; fig. misinei
Veche GiliCA; 2. lam. a lovi drept In de cinovnici AL. [V. misui]
frunte: l'a m:ruit cu ghioaga POP. W. misionar m. preot trirnis In misiuni.
mir, uleiu sfintitl. Misir It. 1. numele turcesc al Egiptu-

www.dacoromanica.ro
 m is - 403 - mit
lul iuti armdsari dela Misir AL.; 2. cal 'n vcizduh se mistuieste AL. [Ung.
bun egiptean (in cantecele populare): tot EntszrEsil.
cai nemesesti, tot rnisiri turcesti POP. mistuitor a. care mistuieste.
misirliu a. (arhaic), egiptean: doi po- miltd v. a furnica. [Probabil onoma.
rumbei nsjsjrjji. Rum. nisratil. V. Misir. topee: se mai prezintA sub tipurile mos...
misit m. Mold. samsar, mijlocitor. [V. (v. mosinoiu, mosoroiu, mosunoiu)
nresit]. m... (v. musunoiu)].
misitie I. castigul misitului. mitsun m. marmotA: misunii cei cu
misiune f. 1. InsArcinare, putere data gropanele pline de grane OD. [Tras
tuiva spre a face ceva : misiune diplo- din misund].
maticd, stiinfiticd; 2. predicarea Evan- misunk V. mkul.
gheliei : misiunea apostolilor; 3. preoti mit n. 1. povestire fabuloasa: vremile
trimisi In depArtare spre a converti pe aurite ce mitele albastre ni le soptesc
infideli. ades Em.; 2. fig. lucru fictiv, fiinta ima-
anisivà f. scrisoare oficiala (= fr. mis- ginara.
sive). mità f. bani dati spre a corupe, mai
milmas n. vin amestecat cu gazoasa ales pe un judecAtor: a da, a lua Tufa
sau cu ape minerale: masticd, pelin, [Slav, MYTO-I.
mismas CAR. [Nemt. miscinascu, amestec, mitarnic a. care tea mitA.
termen introdus de chelnerii austriaci]. mite adv. mai ales: dar mite noi.
misogin m. cel ce uraste pe femei. [Scurtat din (cogea)mitel.
mister n. 1. cult secret In religiunea mite f. pL land find de oi tinere (de
politeistà: misterele Eleuzine; 2. In re- la 4-5 luni, dela cap, coadA l picioare).
ligiunea crestinA: taina, adevAr rnai pre- [Probabil identic cu melfe, cu aluziune la
sus de ratiune; 3. fig. ceeace e secret, perfi matdsosi ai pisicei].
ascuns : au vrizut in repegiune ale Afri- mitic a. 1. relativ la miturf: povestiri
cei misteruri AL.; 4. in evul-mediu : pies5 rnitice; 2. din epoca miturilor, strAvechiu:
de teatru despre un subiect biblic. chiamd piatra sd 'nvie ca i miticul
misteric a. misterios: o flacdrd mi- poet Em.
stericd dd palidd lumina Bor. mititel a. foarte mic. [Poate In loc de
misterios a. 1. ce tontine vreun mister, michitel (cf. pufin-t-e1)]. m. 1. Jam.
II

vreun Inteles ascuns: vorbe, semrte mis- copilas: cdti mititei ai? 2. necuratul
terioase; 2. care s'astunde de altii Vara (nume eufemistic): nu cumva sd vd
cuvant. Inipngâ Mititelul CR. ; 3. pl. carnati
mistic a. 1. alegoric: sensul mistic mici fArA, piele fripji la gratar.
al sfintei Scripturi; 2. care rafineazA mitoc n. V. metoc; s'ajungi dichiu
asupra materfilor religiunii: scriitor mis- la vr'un rnitoc CR.
tic; 3. pfin de mister: a misticei religii mitocan m. 1. om de rand cu apu-
'ntunecoase cete E14. II m. cel tufundat cAturi de mahalagiu; 2. mojic, bAdAran.
In misticitate. [Lit. calugar locuitor d mitoc, deci extra-
misticisna n. doctrinA, dispozitiune de urban, de unde sensul peiorativ].
a admite corn unicatiuni extraordinare intre mitocinesc a. ce tine de mitocan
om i divinitate. tnitocknie f. mojicie.
misticitate f. devotiune rafinatA: pie- mitochnime I. gloata mitocanilor.
tatea solidd evitd misticitatea. mitolog rn. cel te explicA mitologia.
mistifick v. a abuza de credulitatea mitologic a. ce tine de mitologie.
cuiva sore a-1 amagi. mitologie f. 1. istorie fabuloasA a di-
mistificator rn. cel ce mistificA. vinitAtilor antichitAtii pagane ; 2. cunoas-
mistret a. 1. salbatic: porc mistref; terea paganismului si a misterelor sale.
2. pacluret: mere mistrefe; 3. mediocru: mitorlan m. Mold. cartitA. [OriginA
yin mistref. [Cf. albanez misrarr, pitia necunoscuta].
o m. porc salbatic. mitos a. cu pert lungi: ewe mare
mistrie f. unealtA cu care zidarul toarnA mitos Pop. [V. mite].
tencueala si braftueste zidul. [Gr. mod. mitra f. 1. legAturd de cap ce purtau
misrat vechii Persi; 2. acoperArnant de cap ce
mistui v.1. a digera: a mislui bine, poarta mitropolitul ai episcopii.
rdu; fig. nu-1 putea mistui CR. ; 2. a mark f. Anat. matrice. [Gr. moc1.].
consuma: focul a trustutt cetatea; fig. mitralieza f. tin fel de tun ce poate
chinurile l'au mistuit; 3. a cauta tin asvarli repede un mare nurnar de pro-
refugiu, a se astunde umplu dealurile, iectile (= fr. mitrailleuse).
cdrnpii, unde pot se rnistuiesc NeoR.-; mitroack t. Zool, guvidie. [Cf. mitra:
4. tt dispare: ça g stet; care luceste fa capul pestelui e foarte mare si turtiti,

www.dacoromanica.ro
 trat - 404 - molr
mitropolie f. 1. bisericA catedral5 In mlajii f. richitl ale aril ramuri Ile-
care oficiazti de regula mitropolitul Mi- xibile se intrebuinteazA pentru facerea co-
tropolia din Bucuresti a lost ziditil in surilor de nuiele (Sal ix viminalis). [Serb.
1656 de .erban Basarab; 2. palatul MLAZ, vlAstar].
mitropolitului; 3. dicasterie : Duminecei mlastira f. gramadA de apa stAtAtoare.
cununie i Luni la mitropolie PANN ; a [V. mlace].
urea dealul mitropoliei, a cere despAr- mlästinos a. de natura mlastinei.
tenie. [De origina slavo-greaca]. mlfitis n. treerat mhitisul va ajunge
mitropolit m. I. nume purtat de cei strfinsura BIBLIE. [V. imbidtis].
dud dintai arhierei ai tArii : mitropoli- mnemonic a. I. relativ la mnemo-
tul din Bucuresti (numit Primat) si cei nicl lucrare mnemonici i; 2. care ajuta
din Iasi, CernAuti, Sibiu si Chisineu; 2. memoria procedeiri mnemonice.
mnemonicä f. arta de a ajuta
in graiul vanlitoresc: dropioiu. [Gr. morn,
mitui v. a da mitA. a cumpAra cu usura memoria.
bani: a mitui pe judeceitori. mnemotehnicfi f. V. mnemonicii.
mixt a. 1. compus din lucruri diferite: moaefi (moachie) f. 1. mormoloc de
corp mixt; 2. care participA la caractere broascA 2. peste, nurnit sgleivoc, (care
diferite: gen mixt. seamAnA cu rnormolocul); 3. somn ma-
mixturà 1. 1. amestecare de diferite runt de tot ; 4. fig. tont: ian vezi moa-
chia cci s'o fudulit Ac. [V. mocanl.
medicarnente lichide; 2. orice tel de a-
mestec. moacre f. pl. cirese pietroase. [Ori
mizit V. a pune miza. gina necunoscutl].
mizd f. ceeace se pune la joc (= fr. moale a. 1. care cedeaza usor la a-
»use). tingere cearei moale, pat moale; 2. care
mizantrop m. 1. cel ce uraste pe nu e tare: ou, piir moale; 3. fig. lipsit
oameni ; 2. om ursuz. de vigoare, de energie om moale. [Lat.
mizantropic a. ce tine de mizantropi: MOWS]. LI. 1. parte moale ; isi af undo
II

bleistamul rnizantropic cu inineita lui capul in moalele pernei; 2. partea an-

ghiarci En. terioarl a capului.
rnizantropie f. caracterul mizantro- moaril f. 1. masinA de macinat grau:
pului. moarei de apei, de veint, moaril cu a-
mizer a. nenorocit: sclav al vaniteifii, bur.; a se lua cuiva apa dela moard,
mizer muritor Bor.. mizera ta stare AL. a-I stingheri In afacerile sale (imagine Wall
mizerabil a. I. demn de plans; stare dela moara care nu poate umbla and nu
mizerabilci; 2. care nu meritA nicio stima are 80); a veni cuiv a apa la moarA,
interese mizerabile de bani. 11 m. om a-i merge bine afacerile ; 2. fam. ciufu-
necinsht, ticAlos: e un mizerabil. tall : a face cuiva o moard in cap. [Lat.
mizericordie f. Indurare, mill, MOLA].
mizericordios a. IndurAtor, milosliv. moare C. Mold. 1, zesmA de muraturi;
mizerie f. 1. mare sfirAcie : au murit 2. fig. acrime: tu nu stii cine-i mcimuca,
de rnmerie; 2. stare demnA de plans: n'ai memcat niciodatei moarea ei CR.
mizeriile viefii; 3. contrarietate: imi face [Lat. MURIA
multe mizerii; 4. lucru fAra valoare, moarte f. 1 . in ceta re din vie* ; moarte
bagatell : imi datoreste o mizerie. Myna, privatiune absolutA de drepturile
mlacii f. miastin5: sui rnlaca Cer- cetiteanului; 2. pedeapsA capitaiA osdn-
natului pond in vlirful muntelui OD. dit la moarte; 3. fig. mahnire aclancA
[Serb. mr.ArrA]. cu moartea in suflet; 4. moarte perso-
mlficiu n. V. imbliiciu. nificatl, Inchipuitl ca o baba sfrijitA cu
mladä f. ramurA dela o plantA lem- o coasa In manA : a viizut moartea cu
noasA cc servA ca butas sau la altoire, ochii; 5. cauzA de distructiune, ruinl :
[Slay. HLADI, fraged]. revolufiunea e rnoartea comerfului.
mliidià v. I. a (se) indoi: trestia din [Lat. MORTEM]
bait ei ce 'n aer se middle Ar.. ; 2. a se moasit f. 1. babl, bunicli ; 2. femeie care
face mladios, a se fasona artistul sub stl 1ntr'ajutor femeilor ce nasc. [V. moa].
a ccirui delta s'a middiat statue: Dia- moaste f. pl. fa' m sitele sfintilor moas-
nei On. [V. mladei]. tele sfetntului Dumitru. [Slay. 2.15sn, pu-
mlfidiere f. calitatea celor mIldioase, teri (dupfi puterea miraculoasA a mow
flexibile. telor)].
nifildios 8.1. care se Indoaie lesne (ca mobil a.1. care se miscA sau se poate
mlada), flexibil ; 2. fig. supus, ImpficAcios. misca; bunuri mobile, cari se pot usor
mlfidita 1. ramurA tanArA, vlAstar. transporta; 2. fig. schimbAtor caracter
[Serb. MLADITA, vlastar]. mobil. II n. 1. forth motrice ; 2. cauzA

www.dacoromanica.ro
 mob - 405 mod
determinantA : interesul e singurul mobil mode t; 3. pL lucruri de toaletA: magazin
al avarului. de mode.
mobil& v. a garnisi cu mobile. modi I. od. lude. [Origina necunos-
mobilh f. ceeace servA a garnisi o cutA].
casA. o earner& modal a. relativ la mod sau moda-
mobiliar a. 1. care constA in lucruri litate.
mobile: avere mobiliara; 2. privitor la modMcS I. Mold. gala. [OriginA ne-
bunurile mobile: impozit mobiliar. cunoscutal.
mobilier n. mobilele unei case. modalitate f. I. Filoz. mod de a ii:
niobilitate f. 1. Inlesnire de a se misca : albeafa e o modalitate a zapezei; 2.
mobilitatea roatelor ; 2. fig. usurintà de Muz. mod in care trebue cAntat.
a se schimba : mobilitatea caracterului. modiarlä m. sinonim cu mocarfa.
mobilizit v. I. a pune in campanie [V. modor].
un corp sedentar de trupe : 2. a pune o modarlan m. mocArtan.
armatA pe picior de rAsboiu, ca sA poatA model n. I. obiect destinat a fi imi-
intra in campanie. tat sau reprodus prin imitatiune; 2. per-
mociii v. Mold. Tr. a migai, a motAi. soanA dupA care artistii picteazA sau scul-
[V. mocan]. pteazi ; 3. reprezentare In mic a unui o-
mocan m. 1. cioban dela poalele Bu- biect de executat in mare: 4. fig. ceeace
,cegilor, pastor din Carpati; 2. fig. mojic, poate sau trebue sA fie imitat: model de
necioplit. [Dintr'un radical moc (cf. mo- pietate filial&
cal), de unde moacâ, mocan, mocarfd, model& v. 1. a forma din argill sau
moco fan, etc.]. ceard modelul unui obiect de executat In
mocan m. hroscoiu (se aude in Gor- marmorA sau bronz: a modela o statud ;
jiu). [V. moacai]. 2. In picturA: a reda exact, prin mijlocul
mocancutit I. hora muntenilor. clar-obscurului, relieful figurilor ; 3. fig.
mochnesc a. 1. ce tine de mocan : a regula, a conforma : a modela con-
care mocanesti; 2. varietate de oi ; 3. duita sa dupai a altuia.
se zice de porumbul cu bobul mare si moderh v. 1. a tinea mAsurA dreaptA,
spornic. a infrAna: a modera ardoarea cuiva;
mocArta m. mojic. [V. mocan]. 2. a scAdea, a micsora: a modera chel-
mocArtan m. I. muntean ; 2. fig. bA- tuielile sale.
dAran. moderat a. 1. care evitA excesul, care
mocirli I. baltA noroioasA. [Pol. mo- urmeazA moderatiunea: caracter mode-
CZYLAI. rat; 2. care nu e exagerat : pref mode-
mocirlos a. de mocirIA. rat. II m. cel ce are opiniuni mijlocii
mocni v. 1. a sedea MngA foc; 2. a partidul moderatilor.
rArnanea Intr'un loc: destul am mocanit moderaci(un)e 1. 1. virtute ce consta
la fora At.; 3. a nu arde sau a arde M- in a pAzi o mAsurA inteleapth In toate;
eet: pe cetate negura de fain mocne- 2. caracterul lucrului depArtat de orice
ste; 4. a sta tAcut: fdranul isi arde lu- exces: rdspuns plin de moderatiune.
leaua 40 mocneste intr'insul CR. [Serb. modern a care e din timpul din urmA :
211RENTII, a amuti]. sculptural modernd; istoria modernA,
mocnit a. si adv. I. InnAbusit, Infun- epoca dela 1453 Oa la 1815. II m. se
dat: sd arda focal mocnit CR. ; 2. fig. zice de scriitorii, eruditii i artistii cari
ascuns, tAcut: noaptea cea mocnita au apArut dela Renastere: anticii i mo-
pustie din sicriu Em. dernii. rt. ceeace e modern: a prefera
mocolan m. mocArtan: mocofan de modernului anticul.
cioban ISP. [V. mocan]. modernism n. spirit de inovare (In
mocosi v. Mold, a zAbovi, a pierde vre- limbA, in ritm. in expresiune, in artA).
mea cu nimicuri: cat am rnocosit prin modernitate f. caracterul celor mo-
kin sa prind pupalza CR. [V. mocall. derne.
mod n. I. formA particularA; mod de modernizh v. a da un caracte; mo-
actiune; 2. Filoz. chip de a 11: modu- dern: a moderniza stilul.
rile substanfei; 3. Gram. forme verbale modest a. 1. moderat in purtarea
spre a exprima diferite circumstante: mo- vieata sa, rezervat : un iune modest; 2.
dal indicativ; 4. Muz. dispozitiune par- nepretentios, ciii nu-i place a vorbi de
ticularA a tonurilor ; mod major, minor sine scriitor modest; 3. mediocru, sim.
modii f. 1. mod de a se ImbrAca par- plu: o camera modesta.
ticular unui timp anumit; se .mbracii modestie f. 1. rezervA In modul de a
dupd ultimo model; 2. uz trecAtor ce de- se purta, de a cugeta si a vorbi de sine;
pinde de gust, de capritiu 'paldrie la 2. moderatiune ; 3. pudoare, decentA.

www.dacoromanica.ro
 mod 406 mol
modifici. v. a schimba rnodul de a fi fig. intunecat: tablou depins cu colori
al unui lucru, al unei substante in tot sau cam mohorite AL.
In parte. moinit v. a se face moinA,
modificati(un)e f. schimbare operatà moina f. 1, tarin5 muiatA de ape:
in modul de a fi al unui lucru. boit ard felind i tnoind NEOR. ; 2. timp
modificator a. propriu a modifica. ploios; 3. Zool. grindel. [Slay. noimil.
modist5 f. vanzAtoare de mode. mojdrean m. frasin de munte (Fro-
mbdor (modoran) m. Tr. 1. om tficut. xinus ornus).[Vechiu-rom. mojren=pol.
morocanos; 2. pl. modorani, numele là- MODRZEN].
letilor sau tiganilor vagabonzi. [Vorba mojic a. foarte grosolan. II m. 1. th-
pare Inrudita cu bitdure, bustean; pro- ranoiu; 2. om brutal si obraznic. [Rus .
ventala posedà ambele forme; boudourro, mujudi, than, bAdAran].
moudourro, Metal-an, mojic, posac]. mojicesc a. ce tine de mojic.
modru n, mod (provincialism ardele- mojicie f. fapta sau vorbA mojiceascA.
nese i bucovinean): nu-i modru de scd- mojicime f. gloata mojicilor.
pare. [Ung. MODRA J. molit m. judechtor mahomedan (In
znoduliz v. 1. a face sA treach antecul orasele marl). [Turc. MOLLA],
sau armonia prin diferite tonuri sau mo- molan m. Zool. grindel (dupA carnea-i
duli; 2. a cadenta: a modula frazele sale. moale).
modulati(un)e f. Muz. trecerea dela molar a. se zice de dintii cei gro§i ce
un ton sau mod la altul : modulafiunile serva a sfArama alimentele.
vocii. molal m. Zool. mihalt. [Probabil duph
modus-vivendi n. (mod de a till), carnea-i molatica].
locutiune latinA exprimand o Invoeara, o molatic a. 1. cam moale, vorbind de
Intelegere reciproca. rnersul si de lucrul cuiva om molatic ;
mofetit f. exalatiune nesAnAtoasl (mai 2. fig. lipsit de energie: era tont si mo-
ales In mine). latic hp.
mofluz m. bancrut, falit. [Turc. murLuzi. molAu a, Mold. molatic.
mofluzi v. I. a da (aliment; 2. fig a molcom a. lin, dulce: vdrit molcom;
-se pierde: cine-i prost, lesne in lume fig. cdntári molcome respird (lira) Em.
mofluzeste Au. [Vechiu-rom. mdlcom (v. malcd)= slay.
mofluzltic n. fahment: a f dent mo- MOLKOMIA. II adv. !met: a tace molcom CR.
fluzldc mincinos CAR. [Turc. murLuzLra] molcomi v. a alina, a potoli.
moft n. 1. bagatela; 2. minciunA, fleac : molutlf. postavA mare (In Oltenia).
urnbld cu mot turi ; 3. pl, nazuri : face [V. mulden.
mofturi. [Turc. MUM gratuit, ieftin]. moldovenesc a. 1. ce tine de Mol-
moftangiu m. cel ce umblA cu mof- dova ; 2. se zice de un soiu de porumb
turi. [Turc. MUTCADJI. ChihpiogWI. cu boabele malt galben deschis, cu druga
moftolog m. palavragiu (CAR.). lungA Si groasA, cu firul mare.
moftologic a. care se ocupà de mot.- moldovenism n. vorbA sat, locutiune
turi : societate moftologicd CAR. particulara Moldovei (ex. babacd, du-
moftologie f. palavrA. ducd, neneacci, etc.). In a doua jumA-
mofturos a. care face mofturi. tate a veacului al XIX-lea, moldovems-
mogaindeaSit f. ceva mare si fioros ce mete pAtrunserA In limba literarti, multu-
s'arath pe Intuneric (Mold. mogAldeata) : mita fruntasilor poeti (Alexandri, Emi-
strâng in brafd sloiu de ghiafd, parer:1'i nescu) i prozatorilor (Creanga) originari
0 mogdndeafd POP. [Ung. MOOANDOIC, pust- din Moldova.
ule, calugAr (cf. fr. rnoine bourru, gogo- moleculit I. Fiz. partea cea mai mich
rita = calugAr posae)]. in care se poate descompune un corp.
mogbila f. V. movill molecular a. relativ la molecule: a-
moglan a. si m. Mold. mojic: far in, tractiune moleculard.
moglanulel CR. [Origin5 necunoscutal. moles! v. 1. a (se) face moale; 2. fig.
mogorogi v. Mold. 1. a vorbi Meet, a efeminh, a ramoli.
a lene; 2. a fi imbufnat, a arAta mutre molesit a. lipsit de vigoare, de energie.
cuiva : ce, i tu ma mogorogesti? CR. ; molevmfi 1. V. molima: in vremea
3. Tr. a mormAi. [Origfna necunoscuta]. molevmii GuiCA.
mohair n. V. muhaier. moliã t, umflAturA. o molfd i 0
mohoanda f, Tr. femele proasta din bolfd POP.
nAscare. [Origina necunoscuta molliti v. a meitcca Incet ca babele
mohor n. Bot. costreiu. [Ung. MOHAR1 cari n'au dinti: molfdind la pere uscate
mohorlt a. 1. de coloarea rosie In- CR. [Onomatopez ce exprima sgomotul
chisA a mohorulul sange mohorit; 2. (Aiello, cand mesteca

www.dacoromanica.ro
 tnol 407 mon
moliclune 1. 1. calitatea celui moale; momitä 1. momeali: cu chichi& fi
2. lipsa de putere: molicurne de carac- mornife.
ter; 3. calitatea celid delicat i gratios: momità I. Mold. maimuti; vr'o mo-
moliciunea penelului, stilului; 4. vieati mild sau vr'un urs Ar.. [Vechiu-rom.
efeminata, indolenta: a trdi in moliciune moimifd, diminutiv din moimd. maimuth
molid rn. Mold. V. molift. = ung. MAJON ].
mölie f. mid fluturasi ale caror larve momitArie 1. maimutArie: o momi-
rod blanuri, covoare, stole. [Slay. moll] fdrie de tot ce se petrece aiurea At..
molift m. brad alb al carui lemn se monada f. I. Filoz. unitate perfecti,
intrebuinteaza la cladiri, la instrumente substanta simpla care e elementul a tot
muzicale si la lacerea hartiei (Abies ex- cc existi; 2. Zool, specie de infuzoriu.
celsa). fi mohd: bulg. motrza, bridisor monah m. calugar: monahii cunos-
(morarvA, boabi de ienupar)]. cdtorii vie(ii pdmdntene
moliftà f. V. molitfa. monahal a. calugaresc.
mblimä f. boala contagioasa, epide- monarh tn. 1. capul unei monar-
mie. [Gr. mod. ?lemma hii ; 2. fig. Dornn: al nopfilor monarh
molipsi v. 1. a comunica o board prin 'luna) do,
atingere: o oaie molipseste toatd turma ; monarhic a. ce tine de o monarhie.
2. fig. a iniecta. [Vechiu-rom. molevsi, monarhie 1. 1. guvernul unui Stat
tras din subst. nzolevmd]. condus de un singur cap; 2. Stat guverf
molipsire 1. contagiune. nat de un monarh; monarhie constitu-
rnolipsitor a. contagios. tionalA, in care puterea e impartita Intre
molitlä (moliftd) 1. rugiciune biseri- suveran i corpurile legiuitoare, ca in
ceasca. [Slay. MOLITVA]. Romania ; monarhie absolutA, in care
molitfelnic n. carte de rugiciuni. [Serb. suveranul e stapan Fara control, cum era
MOLITVENIld. in Rusi...
olosag n. Mold. minarea gerului si monarhist m. partizan al monarhtei
a zipezii. [V. moalel. monastic a. relativ la calugari; vi-
niolotru m. planta leguminoasa cufloa- eafd monasticd.
rea galbena (Melilotus). [Slay. motorail. mondir n. uniformi militireasca: co
moloz n. var inchegat cu nisip din sea galoanele la mondirul lui nea
diramaturt dela zidurile caselor. [Turc. Chiriac CAR, [Rus. MUNDIRO, din nemt.
nocod. MONTUR].
molurà i. plantA aromatica cu fructe monedli f. bucata de metal, bAtutà
lungarete (Foeniculum). [Cf. molotrul din autoritate suveranA, servind corner-
moluse m. animal fara vertebre i (Ara tului.
articulatiune: melcul, stridia. monetar a. relativ la monede: sis-
momilie 1. 1. om de paie ce s pune temd monetard.
In gradini sau in farini spre a speria pa- monetarie I. locul unde se bat mo-
sarile: ca monidi de-a cdmpului POP. ; nedele: Monetdria Statului.
2. sperietoare de copii; 3. prajina de ho- monism n. doctrina filozofica care
tarnicie: hotdrind mosiile s'asezeind considera universul ca o unitate vie, ca
morrulil Pop. [Si mdmdie, termen luat o fiinta colectiva unica 1 identica,
din graiul coprilor; cf. slovac MAMONA, fan- monitor rn. elev mai inaintat dear
toma, gr. mod. mAr.n.mts, gogorita ceilalti si care instruieste pe camarazii
momealii f. I. milloc de a atrage si sai. n. 1. titlu de ziar Monitorul ofi-
II

prinde animale: undild kith rnomeald cial; 2. bastiment de rasboiu.

nimic nu dobdrideste ; 2. fig. ceeace atrage monoclu n. ochian pentru un singur
prin inselaciune: a umbla cu *osele fi ochiu.
cu momele, a cauta sa amageasca. [V. monocord n. instrument de muzica
morni], cu o singura coarclA.
moment n. clipa: asteaptd un mo- monocotiledon a. se zice de plante
ment. ale cdror serninte au un singur lob sau
momentan a. care dureaza numai cotiledon, ca graul, curmalul.
un moment. II adv. pentru moment, deo- monografie I. scriere asupra unui
camdata. punct special de istorie, de biografie, etc.
momi v. 1. a atrage prin ndomeli: monograma f, reunire de mai multe
cum momim i noi pe prunci PANN ; litere impletite formand un singur caracter.
2 a lnsela cu amagiri: isi momi foarnea. monolit in. bucath formata dintr'un
[Slay. nomad. singur bolovan: obeliscii sunt rnonolifi.
mèmili f. Tr. namild. [De aceea§ monolog n. scenA In care un perso-
origina cu momdid. naj vorbeste lui insus.

www.dacoromanica.ro
 mon - 403 - mor
monom n. 1. expresiune algebrica mops m. caine carn, tau l artagos.
continand un singur termen; 2. sir nein- [Nemt. MOPS].
trerupt de studenti cari strabat stradele moral a. 1. privitor la moravuri teo-
cu strigate I petrecdnii; 3. fig. monom logic morald; 2. care are purtari bune:
de umbre. om foarte moral; 3. ce contine o bung
monoman a. atMs de monomania. morala : carte morald; 4. care se rapoarta
monomanie I. nebunie caracterizatg la inteligenta, In opozitiune cu fizic fa-
prin o preocupatiune unica. cultatile morale ; simt moral, cunostinta
monoplan n. aeroplan cu o singura binelui si a raului. tin. totalitatea facultatilor
suprafata plan& morale: a ridica moralul unui bolnav.
monopol n. I. dreptul de a vinde moralh f. 1. stiinta ce Invata a face
singur o muffs, de a exercita singur o binele si a evita raul; 2. tractat de mo-
industries in Romania Statul are mo- rala: morala lui Aristotele; 3. mustrare;
nopolul tutunurilor, sárei, spirtoase- i-a feicut o bund moral(); 4.1ectiune de-
lor, etc.; 2. fig. drept ce-si aroga cineva ; dusa dintr'o povestire sau fabults.
3. loc ocupat excluziv de un mic numar. moralist in. cel ce sale despre mo-
monopolizh v. a face un monopol. ravuri, despie chestiuni de morala.
monorim c. cu o singura rima. moralitate I. 1. calitatea celui moral;
monosilabh f. vorba de o singura 2. caracterul moral al unei persoane: a
eu, tu, cl.
stlabg se informa despre moralitatea cuiva;
monosiiab:c a. compus din mono- 3. Intelesul moral al unei povestiri; trio-
silabe. ralitatea fabulei; 4. compozitiune duo.
1110.ailte11111 n. adoratiunea unui sin- matica In evul-mediu.
gur II zeu. moralizh v. 1. a face reflexiuni mo-
monoteist m. adoratorul unui singur rale; 2. a perfectiona sub raportul morals
D-zeu. II a. relativ la monoteism. a moraliza un popor.
monotip n. Tip. ntqind de cules li- moralizator a. propriu a moraliza.
terele vorba cu vorba. 11 m. cel ce face morala.
monoton a. 1. care e mai totdeauna morAnglav a. se zice de porumbul
pe acelas ton: arie monotomi; 2. fig. cu drugi mari si cu 8-10 randuri de
prea uniform: orator monoton. boabe. [Origina necunoscuta].
monotonie f. caracterul celui mono- morar m. 1. cel ce are o moara ; 2.
ton, prea uniform: monotonia unui can- numele bucovinean al gandacului de faing,
tee, monotonia conversatiunii; fig. mo- care traieste In granare, mori l brutarii
notonia vietii. (Tenebrio molitor). [Lat. imr.muusl.
monstru m. 1. fiinta a carii confor- moratoriu n. Jur. amanare acordatA
matiune e contrarg naturei; 2. fig. om unui comerciant.
grozav de urit; 3. fiiMa crudi i dena- moray n. (Intrebuintat mai ales la
turata monstru de ingratitudine. plural) 1. deprinderi naturale sau doban-
monstruos a, 1. care are conforma- dite, bune sau rale; 2. chip de traiu, o-
tiunea unui monstru: copil monstruos; biceiuri particulare: a studia moravu-
2. fig. demn de un monstru: cruzime rile unui popor. [Compromis literar in-
monstruoasd; 3. extraordinar. tre lat. Hos i sinonimul popular ndrav].
monstruozitate t. 1. caracterul celui morbid a. bolnfivicios: stare morbidd.
monstruos; 2. lucru monstruos. morbidelii f. 1. In pictura molichr
month v. 1. a potrivi diferitele piese nea l delicatetea cgrnei ; 2. mladiere de
ale unui obiect: a monta o masind; 2. atitudini: linii unduloase i pline de
a Intoarce un ceasornsc; 3. a procura morbideta OD.
&erica e necesar: a rnonta un magazin; morbos a. bolngvicios.
4. a prepara: a monta o intriga ; 5. fig. morcov m. planta culinarg a cgrii
a excite In contra cuiva l'a montat rdu. raclacina carnoasa constitue o excelentd
montanistic a. relativ la industria leguma (Daucus carota). [Bulg. nomov].
minelor: dreptul montanistic. morenfi f. In geologic: materiale de
monument n. 1. lucrare de arhitec- stanci carate de ghetari.
tura sau de sculptura facuta In memoria morlinh f. alcool vegetal extras din
unui om mare sau a unui eveniment im- opiu : morfina e o violentd otravd.
portant; 2. edificiu de mare Intindere; 3. morlinoman in. cel ce abuzeaza de
tig. opera considerabilA destinata sa du- morfing.
reze : monumentele spiritului omenesc. monfoll v. 1. a molfal; baba morfo-
monumental a. care are proportiu- lia in gingii un crampeiu de covrig CAR. ;
bisericd monu- 2. a mototoli ; 3. fig. a strica : a morfoli
title unui monument :
ruent04, arta. [V. molted].

www.dacoromanica.ro
 MOP - - ntos
morfologie f. 1. Gram. studiul par- MORTUUS]. ns. cel ce a Incetat din vieatir
II

(nor de cuvint; 2. studiul formei exte- a fngropa un mort.

rloare a fiintelor vii : morfologie vegetal& mortimiune f. corp de animal mort:
morga L, locul unde se expun cada- hoit, starv. [gi morteicind=lat. MORTICINAl.
vrele persoanelor aflate moarte afari din mortal a. 1. care cauzeazi moarte:
domiciliul Mr, ca Sã poata fi recunoscute loviturd mortald; 2. de moarte pdcat,
(= fr. morgue). inimic mortal; 3. muritor.
morganatic a. se zice de o cdsitorie mortahtate f. 1. starea fiintelor vii
intre persoane de conditiuni diferite, sotul supuse mortii; 2. moartea unui numir
nedind femeii nici numele nici rangul sau. mare de oameni sau de animale rdpiti in
moricb a. alhastru-inchis (fr. mori- scurt timp de aceeas boald ; 3. cantitate
caud): anteriu de famalageamorica Fu.. de indivizi cari mor Intr'un timp dat :
morisc5 f. masina mica de macMat mortalitatea e mai mare iarna deaf
mai ales cafea, sau de vanturat porumb. vara.
[Lit. moarit mica]. mortasipie f. od. In Moldova, zeciu-
mormfii v. 1. a scoate un glas infun- iald dela antirirea mirfurifor si taxi dela
dat: ursul mormde; 2. fig. a-si arita vdnzarea vitelor : Duca Vodd a scornit
nemultumirea prin murmure. [Onoma- mortasipia in lard. [Derivat din mor-
topee]. tasip, cantaragiu = turc. MUHTESIB, prin-
mormilitor a. si m. care mormie. tr'un intermediar grec modern].
morman n. grimadd mare : mor- mortier n. tun mic : mortierele se
mane de morti. [Origini necunoscutd]. numiau pive Bake. (= fr. mortier).
II adv. grimada : cdzu morman de pe mortifich v. 1. a slibi corpul prIn
cal hi,. posturi, prin austerititi; 2. fig. a umili
mormlint n. 1. monument ridicat In cu mustriri aspre.
onoarea unui mort chiar in locul unde mortificatifunle f. 1. Med. starea
a fost Inmormintat ; sfintul Mormint, corpului sau a unei pgrti a corpului ce
locul unde Isus a fost Inmormantat; 2. se cangreneaza ; 2. Teol. InfrAnarea cor-
fig. moarte: a rdmdnea credincios pana pului si a pasiunilor ; 3. fig. umilire foarte
la mormant; 3. Mc intunecat l trist. mare.
[Lat. MONUMEI4TUM, monument funerar (vul- mortil adv. In ruptul capului, pe vieati
gar = SEPULCRUM1 pe moarte: a se linea morti9 de cineva.
mormantal a. de mormant: tdcere mortuar a. care priveste pe morti:
mormantald. camera rnortuard.
mormoloc m. 1. puiu de broasci ce morun m. peste cu botul ascutit, a-
lese din ou in formi de peste; 2. fig, junge p5nà la o lungime de 8 meta, tri-
broscoiu, copil mic. [Gr. mod. Humors- ieste in Marea-Neagrd ; carnea-i se con-
emu, masa, sperietoare (din cauza for- sumd proaspiti i afumatfi, fcrele-i negre
mei monstruoase a mormolocului)]. sunt toaae gustoase si din bisica-i se
mormonism D. V. Mormoni. face uleiul de morun (Acipenser huso).
mornni v. Mold, a mormii, a vorbi [Bldg. MORUNA].
pe nas riispundea iute i morndit, cum morunas m. peste al cirui bot aduce
car calicii la pod CR. [Onomatopee], cu al morunului ; carnea-i foarte gustoasa
morocAnealfi f. murmurare continud : si grass (Abramis vimba).
le era lehamite de moroccineala lui mos m. 1. batran; 2. titlu dat on al-
mo* Nichifor CR. rui om in virsta (la (firani): mo$ Radu;
morocfini v. Mold, a mustra mor- 3. bunic : din mo$ stramoqi; 4. unchiu
mdind : hojma nid moroccineqte CR. (in Moldova); 5. od. fasie de pArnAnt stA-
[Ung. MOROO, a mormAil. pSnitã de un mosnean ; 6. nume dat pee-
morocalnos a. care bombineste In- tilor -ghigor I phi/midi de baltd. [Alba-
tfuna, om posse din fire: groqi in ceafd nez Moak Main ; pentru sensul 6, cf. baba].
at morocartoqi Au. V. mosi
Moroieni m. pL locuitori dela poalele mosafir m. V. musafir.
Bucegilor. mosc n. 1. cuadruped rumegator care
moroiu rn strigoiu mic (din copil poarti sub pantece un buzunar plin de
mort nebotezat) ce vine de cere tdta la o materie mirositoare numiti de aseme-
mama sa : strigoii, moroii, tricolicii, nea mosc; 2. substanta Insds: o bucatd
varcolacii A Is. [Serb MORA, incub]. de &Inuit mosc in forma sfericii Fru
mort a. 1. care a Incetat din vieati; Mosc n. vechiul nume romdnesc al
2. fig. care a pierdut activitatea, animatiu- Moscovei: scumpe bidni de Mose OD.
nea sa : industrie rnoartel ; Iimbà moartà, moschee 1. geamie mica.
care nu se mai vorbeste, ca latina. [Lat. moschicesc a. muscilesc: ii trace

www.dacoromanica.ro
 MOS 410 -- mot
Un frecus de cele moschicesti CR. [V. mostean a. si In. 1. mostenitor: s'a
Mosc]. indurat a le da un mostean al Imp&
moscusor rn. plantà delicatA cu mi- rertiei Ise.; 2. mosnean, om de tara. [Cf.
ro plAcut de mosc (Adoxa). albanez moor.).
moli v. a ajuta pe o femeie sâ nascA. mostenesc a, ereditar : dusmanul
[V. moasa]. mostenesc al legii BAk.c.
mosi m. pl. 1. SambAta mortilor cand mosteni v. a cApAta prin succesiune:
se fac pomeni: Mofii de iarnd, de Ru- a mostenit toatd averea.
salii si de toamm d; 2. mare balciu anual mostenire 1. 1. succesiune In averea
in luna lui Maiu (incepe dela 15), tinut provenitA dela altii; 2. lucru mostenit.
In Bucuresti la obor : am fost la Mosi; mostenit a. ramas prin mo;denire.
3. numele zilelor ce urmeaz5 celor nouà mostenitor m. cel ce mosteneste.
Babe din Martie ; la mosii verzi, la sfAntu mostochinfi I. Mold. musmulA. [Ori-
Asteaptà; a spune mosi pe grosi, a spune ginA necunoscuta
vrute i nevrute. fleacuri; 4. un fel de co- mostrà f. prob.& model (de sto(A).
zonaci: mosi fi babe de Pasti. [V. mos]. [Nemt. MUSTER].
mosie f. 1. tarA strArnoseasci patrie: mosunoiu n. Mold. mosoroiu : mo-
sà scdperm biata mosie de pdgenti .sunoaie de furnici En. [V. misui].
de robie Ah.; 2. pToprietate ruralA, teren mot n. I. mAnunchiu de pAr pe frunte
cultivat la tarA: are dotzez mosii. [Lit. sau pe crestet; 2. spicul porumbului ; 3.
parnant dobandit dela mosi i proprie- tufa" de pene pe cap la pAsAri ; 4. fig.th-
tate mostenità individual]. drAzneala, pretentiune: el e mai cu mot;
mosier m. cel ce are una sau mai cu mot, exagerat: spune-le nifel mai cu
multe mosii. mot ler [Origina necunoscutA].
mosinoiu (musunoiu) n. Mold. mo- mothi v. a clAtina incet capul de somn.
soroiu: mosinoaie de furnici CR. [V. [OriginA necunoscuta
nlif nit mothilh in. cel ce mothie.
mosit n. actiunea de a mosi: scoala motan rn. Mold. cotoiu: un motan
de mosit. ghemuit duper sober CR. [Derivat din pri-
mosrnAndi v. V. mopnoli. mitivul mot (de unde i motoc), Inrudit
mosmoalfi(mosmoanA)f.V.musmulà cu fr. matou (dial. motou)].
mosmol (mosmon) m. arbust din fam. motat a. 1. cu mot in frunte: pasdre
rozaceelor cu florile marl albe (Mespilus mofatd; 2. fig. IndrAznet, pretentios: vrei
germanica). se, te areifi mai mofat?
mosmoli (mopnfind0 v. a migAi. [Cf. motefi f. Tr. jurubitA de tort. [Rus.
mosmoalez]. MOT011171, gheml. V. moto§cA.
mosneag ni mos tare bAtrAn: un Moti m. pl. locuitorii din muntii Abru-
mosneag si o babd. [Dintr'un primitiv dului, cei mai viteji dintre munteni: nu-
mosin (= albanez MORI, 105tran), de unde mele lor provine dela motul ce-1 poartii
mosnean]. pe frunte. Motii s'au luptat crAncen cu
mosnean m. pl. proprietari mid, se- Ungurii la 1783 si la 1843.
zAtori la tarA In pimanturile lor mos- motilitate f. facultatea de a se misca.
nenii formau in Muntenia (ei se numiau motiune I. propunere fAculA !info
In Moldova reizdsi) clasa cea mai urn- adunare deliberantA.
portantei a populafiunii rurale. [V. motiv n.1. cauzA determinantA: ceeace
mosneagl. impinge a lucra ; 2. in bele-arte subiect
mosoc m. caine mare ciobAnesc. [Ori- de compozitiune; 3. frazA muzicalA ce se
gina necunoscutAj. reproduce in cursul unei bucAti.
mosor n. mic cilindru de lemn pentru motivh v. 1. a da rnotivele: a motiva
un refuz; 2. a servi de motiv: temeri
depAnat: fuse si mosoare. [Turc. HOSUR].
mosoroi v. a gramadi pAmAnt la baza au motivat aceastd mersurd.
unei plante spre a favoriza desvoltarea motoc m. Mold. V. motan.
ei. [Tras din mosoroiu]. motoc n. mot mare: cu un mofoc
mosoroit n. lucrare de a mosorol d'asupra capului. adv. vulvoiu: i-a
II

zezultatul ei. feicut pcirul mofoc.

mosoroitor 111. raritA cu douA corp motocel rn. pl. Mold. tritoiu. o sfoard
mane pentru prA013. cu motocei la capdt, de creipau mdele
moproin n. gramAdire de pAmant jucdndu-se cu ei CR. [Lit. puiu de motoc
ficurti de furnici sau de agricultori. [V. sau de pisoiu ; cf., sub raportul sensului,
tnisui]. sinonimul mdfisor].
. Mos-Teach m. porecla militarilor cari motocicleth f. biciclet1 pusA In mis-
tin mortis la apucAturile din trecut. care de un motor cu petrol, alcool. etc.

www.dacoromanica.ro
 mot - 411 mite
motor m. 1. ceeace dã miscare: àbu- mucalit a. si m. Mold. caraghios: fare
rid C un motor puternic; 2. muschi ce esti mucalit AL. [Turc. murau.in, lit. cel
fac sa miste un membru; 3. fig. ceeace ce imitA].
inspir5, face sa lucreze: interesul fu mo- mucalithic n. caraghioslac (13ALc.).
torul acestei intreprinderi. II a. care da [Turc. murrALLmus].
miscare: jortd motrice. mucarer n, firman de invoire a dom-
motorini f. derivat din petrol pentru niei (dup5 al treilea an) si birul scos cu
punerea In miscare a masinelor. acea ocaziune. [Turc. NUICARRER, confirmat].
motoff ca. f. 1. ghem de tort, jurubit5; mucAri f. pl. unealth cu care se cu-
2. legatura (de parale); 3. umflatura sub fatii mucul lumanarii.
falca la vite, [Cf. motcd]. mucArit n. ruperea bobocilor la tutun.
mototol n, I. ghem; 2. ceva Straus mucavh I. I. carton; 2. broderie pe
tare, deformat; 3. fig. indolent: e moto- carton. [Tam. MUICAVA].
fol si adorrnit ISP. [Abstras din moto- muced a. 1. acoperit pe suprafata cu
toll]. II adv. gr3mad5: cdzu mototol sub un fel de muschiu, cand un corp incepe
masa ISP. a putrezi: pdine mucedd, vin muced;
mototoli v. a (se) face mototol. [Poate 2. ingalbenit de timp: pe mucedele pa-
In loc de motocoli, din motoc, cotoiu]. gini stau domniile romdne En.; 3, cu
motpan m. Mold. strengar : lasd, mof- parul negru-vanat (despre cai). [Lat. HU..
pane, cif f* oiu arcita eu fudulie AL. [Pol, CHATS).
MOSPAN, din mmosc pas I prea mrlostive mucegait a. acoperit cu mucegaiu.
Doamne I titlu de onoare deckut dela mucegaiu n. 1. un fel de vegetatiune
ilustra sa origin3 (v. slealita)]. ce rásare pe substantele animale sau ve-
motroli v. 1. a napusti: vdzdrid pe getate sub influenta caldurei si a umidi-
figan motrosit acolo In mijlocul dru- firth; 2. fig. putregiune, chaturii: muce-
mului ; 2. Mold. Tr. a lucra rau p gaiul de babel CR. [Formatiune roma-
migalind. [V. meitrdsi]. neasc5 din muced (cf. putregaiu)].
movili f. ridiaturti de parnant conica mucenic m. 1. martir: marele mu-
si mai proeminent5 decarmagura (movila cenic Dimitrie CR. ; Cel 40 de mucenici,
e fácuti de mane omului, magura e opera shrbãtoarea celor 40 de martini din Se-
nature°. [Dial. moghild = slay. MOOMA]. vastia, ce cade pe 9 Martie, l colacii ce
movili v. a Intinde grimada (ca 0 mo- se duc la biserich in acea zi; 2. colkel
vilA): Omani movilit. fiert cu nuci pisate i cti miere (ce se face
moviloiu n. motman: un moviloiu la aceasta shrbiltoare). [Rus. totemic& lit.
de lesuri muzulmane AL. cel ce sufere munca sau tortura pentru
mozhic a. ce vine dela Moise: legea credinta sa].
mozaicd. mucenicie f. martiriu.
mozaic n. 1.1ucrare compusa din pie- mucezealA f. mucegaiu.
tricele sau smalturi de diferite colori p mucezi v. a se face muced.
dispuse asa luck sa formeze figuri, ara- muchelef a. elegant, la modh: un td-
bescuri; 2. fig. opera compusa din bucati nár mdrunfel, muchelef la haine GHICA.
separate, din proz5 i versuri, [Turc, IHURELLEF],
mozaism n. religiune mozaic5. mucheriu n. Mold. 1. rândea cu care
mozoli v. Mold. 1. a amesteca In gura dulgherul indreapt5 scandura pe muchie ;
Card sa roafa (vorbind mai ales de copii); 2. varietate de grau asezata in patru ran-
2. a spala f3rA sh frece: a mozolit nu- duri pe spic.
mai cdmdsile; 3. fig. a lucra migalind. muchie 1. colt, crest5tur5; 1. dosul
[Ceh. MOZOLITI, a obosi, a da de lucru]. midi carp; 2. marginea sau dunga cull-
mrearà f. unealtà de pescuit impletità tului; 3. crestet sau culme de deal. [Cf.
din sfoara cu ochiuri mari. [Slay. runErn]. lat. HUMUS, toCit].
mreanA f, peste cu corpul lungit, ci- mucos a. 1. plin de muci: copil mu-
lindric, foarte gustos la mancare, se va- cos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumd-
neaz5 mai cu seama In Olt si in Dunare nare EM. ; 3. fig. tartar pretentios. [Lat.
(Petromizon fluviatilis). [BUN. MRENA]. mucosus].
mrejui v. fig. a urzi: a mrejuit fe- mucos a. Med. ce are sau produce
luri de intrigi NEOR. [V. mreajd]. mucozitate; membrane mucoase, earl ta-
muc m. (pl. muci) 1. unsoare cleioas5 piteazil unele cavitati ale corpului.
ce iese din nas: a-si .sterge much; 2. pl. mucozi f. membrana mucoastt: mu-
boala la cal: rapciuga. II 13. (pl. mucuri), coza stomacului.
1. partea festiler ce arde : nine de lumd- mucozitate f. lichid cleios produs de
nare; 2. buciitia rarnasii dintr'o luma- glandele bucale.
nare arsa. [Lat. mucus]. muezin m. strigator care, din vArfal

www.dacoromanica.ro
 muf 412 mul
minarelii, vesteste maliomedanilor ora ru- mulaj n. operatiune prin care se lea
gaciunli. [Turc. MUEZZIN]. de pe o sculpturA un tipar in ghips ce
muftiu m. interpretul legii, cea mai se poate reproduce dupA voie (= fr.
Malta autoritate religioasA la Mahome- moulage).
dant, numit sau Capul mulatru m. nAscut dintr'o negresA ci
adevaratei religiuni, reprezentantul religios un bArbat alb sau vice-versa.
al Profetului; Vizirul i Muftiul, topu- mulcom a. si adv. V. molcom.
zul si Coranul Ai. [Turc. Kura muldfi f. Tr. albie. [Nemt. MULDE].
muget n. strigAtul boului, taurului ; mulge v. a trage laptele din tatele a-
fig. mugetul viscolului. [Lat. ucorrus]. nirnalelor. [Lat. MULCIERE].
mugi v. 1. a striga, vorbind de boi, mulge-capre rn. Zoo/ caprimulg.
vaci, tauri; 2. fig. a urla : ',artful mu- mulls n. lucrarea de a mulge.
geste, valurile mugesc. [Lat. NUGIRE]. mulsoare f. muls : alba ca spume
mugitor a. care mugeoe. laptelui la mulsoare OD.
rougure m. prima desvoltare a plan- mulsurd I. lucrarea de a mulge 21
telor spre a scoate flori, frunze: pomii rezultatul ei. [Lat. MULSURA].
sunt plini de muguri. [Albanez Mumma mutt a. in mare numAr : multa lume,
muhaier (mohair) n. postav lucrat de mullet vreme, multe feluri. [Lat. MULTUsl.
calugarite cu adaosul parului de caprA din II adv. 1. In mare cantitate: mai molt
Angora: rassa de mohair. [Turc. MUHAYER]. sau mai pufin; 2. foarte: mult ma mir ;
muhurdan n. vasul cu apt( calcIA 3. timp Indelungat: asta s'a intdmplat
(in formA de cAdelnitA) cu care bArbierul de mult.
spalA la cap. [Turc. BUMIRDAN, cAdelnita]. niu1amt int. Tr. multamim: mulfam,
muhurdar rn od. pAstrAtorul sigiliu- Doarnne!
lui domnesc, secretarul Curtii: rnuhur- muljaimi v. V. multaml.
darul puse pecetea Nacia. [Turc. MUHUR- multicolor a. care prezintA un mare
DAR, din MUHUR, pecetel numAr de colon.
muhurel a. negru, mai ales In partea multiform a. cu multe forme.
muljime I. I. numar mare: mulfime
dinainte (vorbind de parul vitelor). [Lit.
cam mohorit]. de oameni, mulfime de idei; 2. partea
muià v. I. a face moale a muia plum- cea mai comunA a poporului ; gloats,
bul prin foc; 2. fain, a bate: a muia prostime.
spinarea cuiva; 3. a baga in ap5 sau multiplich v. a Inmulti.
In alt lichid : a muia painea in unt; 4. multiplicabil a. ce poate fi multiplicat.
p Incepe sA spele: muia cdmciaile; 5. a multiplicand m. numAr de Inmultit
aierde din tArie, a se potoli : furtuna s'a cu altul.
mai muiat; 6. fig. a mai lAsa din pre- multiplicajdun)e f. Inmultire.
tentiuni: se muiase de tot. [Lat. .240- multiplicator m. numAr cu care se
MARE, din NOLLIS moale]. Inmulteste.
muiat a. ImbrAcat: muiali numa in multiplicitate f. nutriar considerabil
matasuri i fireturi CAR. indefinit.
mutcä f. malcA, in locutiunea excla- multiply, a. care nu e simplu; ches-
mativA : muica, Doamtrel [Scurtat din dune multipla. II m. numAr ce contine
mamuica pe altul de un numAr oarecare de ori:
muieratic a. I. de femeie: glas mu- 12 e multiplul lui 3.
ieratic; 2. fig. efemeiat: om muieratic. muljumi v. 1. a educe multumiri,
muierce m. 1. cel ce umbra dupA fe- a-si arhta recuno§tinta (pentru o binefa-
mei ;2. fig. rnlel, fricos. cere, un serviciu sau dar): vd mulfumesc;
muiere f. ferneie rnAritath (cu o !m- 2. a refuza cu politetA : mulfumesc, n'am
anta optimistA In Muntenia, cu una pe- nevoie; 3. a rhspldti: am sa te mulfu-
iorativit in Moldova): te insoara i-fi mese; 4. a satistace: scolarul sa mul-
iea muiere Rum [Lat. mukteau]. fumeasca pe pro fesor ; 5. a fl multumit:
muieresc a. relativ la muiere. se mulfumeste cu pufin. [$i
muieret n. (ironic) totalitatea femeilor. din mulfam, multurnesc := (la) multi
muieruscat I. (ironic) femeie. ant! formula de urare devenitA expresiu-
mujdea f. Mold. (mai ales la pl.) nea recunostinteil.
noutAti, Old (obisnuit bune, plAcute): ce muljumire I. 1. manifestare de re.
mujdele'mi aduci? FJL. [Turc. muzafi]. cuno§tinth si vorbele cu cari se exprimh:
mujdeiu n. Mold. mancare de post i-am adus mufumiri; 2. placer e, bucurie
la tarii din usturoiu pisat cu sare l aph am avut o mare mulfumire; 3. starea
niste bulughine cu mujdeiu i cu ma- persoanei rnulturnite.
maliga Cs. [Lit. must de aiu]. muljumit a. 1. care are de &jun%

www.dacoromanica.ro
 mul - 413 - Mur
care nu cere mai mull: sa ardtat mul- gramadi mare: munte de zeipadd, de
fumit; 2. care simte placere, bucurie: hiat a. [Lat. trorau].
mulfumit cu soarta sa. muntean a. dela munte. I m. 1. lo-
multumita f. multumire. cuitor dela munte; 2. locuitor din Mutt.
multumitor a. care naultumeste. tenia.
mumn 1. V. mama. munte-de-pietate m. asezamant, sub
mumbasir m. V. bumba,ir: slujitori controlul Statului, unde se Imprumuta cu
si mumbasiri cu cari hdtmania se dobAnda pe amanete: munfii de pietate
slujia la impliniri de bani i execu- au inceput sd functioneze la 1777 in
fiuni fins Franfa. (= fr. mord de pidté).
mumie f. 1. cadavru imbalsamat la muntenesc a. 1. din Muntenia; 2. se
vechir Egipteni; 2. fiinth uscatii i neagra; aplicA la o rash de boi mArunti l putini
3. fig. om fArh energie. la putere.
mumifick v. 1. a reduce In stare de muntenism n. vorba sau locutiune
mumie; 2. fig. a deveni inert, a se atro- proprie Munteniel.
fia intelectualiceste. muntos a. plin de munti: fara mun-
munci f. 1. pl. chinuri vesnice pentru foasd. [Lat. mminlostis].
pedeapsa pacatosilor: muncile iadului; mur m. 1. arbust cu trunchiu spinos
o biatd peisdricd de munci te izbd- si cu fructe negre (Rubus fructicosus);
veste AL.; 2. anevointa, necaz destuld 2. Tr. Bot. dud. [Lat. mucus].
muncd am avut; 3. greutate de a face mur m. zid (latinism): sub invechitul
ceva muted grea; 4. lucrare penibila mur En.
munca cdmpului, unelte de muncd; murn v. a pune legume In otet sau
munch' Mink& pedeapsa aflictivh si infa- saramurA. [V. mural.
manta la care se osandesc (minimul 5 murá 1. I. rodul murului; 2. Tr. dudi
ani, maximul pe vieeth) criminalii in ocne. ochi negri ca murele; 3. pl. murele
[Slay. mórrA, supliciu, martirita gdtului, amigdale; 4. ranzi (la bou) [Lat.
muncel n. colinh tuna a opus dupe: MORAL
muncel EH. [Lat. MONTICELLUS]. murâ f. saramurA In care se pune
nuinci v. 1. a chinui o presimfire varza ce se inAcreste pentru iarnA. [Mold.
dureroasd 'mi munceste sufletul Au.; moare = lat. MURIA
2. a lucre din greu, a lucre din rAsputeri. mural a. privitor la zid; harta mu-
[Asociatiune de idei analog& cu cea din rala, berth' mare de atarnat pe un perete.
sinonimul agonisi]. murat a. 1. pus In otet sau saramurA
muncit a. 1. chinuit: muncit de gdn- spre a se conserve: varzet muratil, mere
dur i; 2. ca,tigat cu anevointà: bank murate; 2. fig. udat: murat nand la
muncifi. piele CR.
muncitor a. si m care munceste. murattural 1. 1. murA de legume (varzi,
mungerie f, Mold. fabricA de lumh- castraveti); 2. legume Inacrite.
nal. de seu. [Vechiu-rom. mungiu, lu- anurdalitc n. murdArie. [Turc. MR-
manirar = turc. Hering (din MUM, ceara, DARLYTd.
lumAnare)]. murdar a. I. necurat: apd murdard;
municipal a. 1. ce tine de municipa- 2. obscen: vorbe murdare; 3. fig. sgarcit.
litate: administratiune rnunicipald; 2. [Turc. HURDAR].
se zice de magistrati, de functioned cari murdfiri v. a (se) face murder.
administreazA o comunA, un ores: con- murdfirie f. 1. starea celui murder;
siliu municipal. 11 m. servitor municipal: 2. lucruri murdare; 3. fig. vorbe necu-
un municipal isi face cu mdfuroiul lui viincioase.
enorm datoria CAR mureseanca f. hora Tutuienilor.
municipalitate f. 1. totalitatea ma- murg a negru bitAnd in rosu (despre
gistratilor municipali dintr'o comuna; 2. vite j cal). [Albanez MURK]. ii m, cal cu
comuna Irish's; 3. locul unde acesti ma- phrul castaniu. II n. amurg: sbieretul
gistrati tin sedintele si au biurourile bor. vitelor in murgul serei arao.
municipiu 11. nume dat de Romani murgit f. I. MO murga ; 2. noaptea
oraselor din Italia supuse dominatiunii (cf. amurg): a intrat murga in sat POP.
lor particulare. (v. alba).
munificentei 1 male clArnicie. murganA f. vaca murga: a infarcat
muniti(un)e f. proviziune de rásboiu murgana PANN.
(obuze, bombe, praf de pu*c5). murgi v. 1. a amurgi; 2. a apare din
munte m. ridicAturA mare de pimAnt depArtare: alfii la hotar murgesc Bok.
(ce trece peste 300 metri): cel mai inalt Murgili m. 1 personificarea crepus-
munte al globului a Everest; 2. fig. cului in basme: cdntd !tz umbra lui

www.dacoromanica.ro
 mur - 414 - mus
Murgild un pastor din al sau fluer [Turc. rmArrns, lit. uns cu ceara (din ram
Au.; 2. fantoma ce umbla in amurg : ceara)].
strigoi, stafie, murgila P. mulat a. Mac. frumos: musatul ma-
murgoiu m. pestele numit cosac. mei. V. muOtel.
[Peste argintiu inchis]. muelfitel m. planta aromatica cu fru-
muri V. 1. a inceta din vieatS: a mu- moase fad albe sau galbene, intrebuintata
rit; a muri de foame, a nu avea mij- in medicina sub forma de infuziune (Ma-
loace de traiu; 2. fig. a Inceta de a exista: tricaria chamomilla): cu ceaiul de mu-
fapta bund nu moare; 3. a se stinge: satel poporul lecuieste multe boale. [Di-
ochii unchiasului clipira ca o candela minutiv din musat, frumos (termen pro-
ce moare OD. ; 4. a se consuma : a muri priu macedo-romanei), de origins necu-
de fried, de urit; 5. a se prapadi de noscuta].
dragoste: moare dupe'. ea. [Lat. NORM]. mugch V. 1. a apuca S a rupe cu
muribund rn care trage sa moara. cdinele mused, a musca din
dintii:
murire f. actiunea de a muri. paine; muqca degetele (buzele), a
muritor a. supus mord: tot/ oamenii se cai amarnic de ceva ; 2. fig, a critica,
sunt muritori. I m. om, femeie: ce mu- a ataca cu vorba, [Vechiu-rom. mucica,
,

ritor feririt! de origins necunoscuta].

murnquitor a. care scoate un mur- musch f, insecta diptera cu aripioare
mur: a popoarelor de muste scirbatori transparente: cu musca pe caciuld, vi-
murmuitoare Err novat (aluzittne la hotul de stup care fu
murmur n. 1. sgornot surd si confuz tradat de albina aninata pe caciula-i). [Lat.
al mai multor personae cad vorbesc din- MUSCA].
teodata : un murmur de aprobare: 2. muscal m. 1. moscovit; 2. birjar, , 3.
plangeri cauzate de nemultumire ; 3. sbar- trasura eleganta condusa de un muscal.
nait de albine ; 4. sgomotul apei ce curge, [Pol. MOSHAL].
al vantului ce misca frunzele. muscal rt. 1. fluier de trestie cu 7 gaud:
murmurh V. 1. a scoate un murmur: trei ghitaristi sultan intr'un muscal
izvorul murmura; 2. a face sa s'auza GHICA; 2. instrument corn pus din mai multe
murmure: poporul murmura in contra Eluiere impreunate (v. naiu). [Turc InstaLl.
tiranil or. muscalagiu m. lautar care canta Jittn
mursä f. 1. apa ce iese din spalatul muscat: tobosarii si rnuscalagii OD.
fagurilor storsi; 2. blastur, tafta neagra LTULIT. MISICALDJY}.
ce femeile li puneau pe obraz, ca pielita muscafesc a. 1. moscovit; 2. rusesc.
s'arate mai alba : Il fdcea murse sau V. spin.
benghiuri Fib.; 3. scobitura pe dintii ca. muscar m. pasare ce se nutreste cu
lului ce se serge cu incetul prin rosatura. muste.
[Lat. MULSA, hidromell muschrie f, multime de muste.
mursech v. a musca, vorbind de flare muscat n. 1. actiune de a musca ;
salhatice: cine e mursecat de sarpe, se 2. muscatu-dracului, planta cu florile li-
pdzeste si de soparla Rum. [Lat. boa- liachii sau albastre, creste prin coline si
SICARE]. prin fanete uscate din munti (Scabiosa
muruealii I. 1. tencueala ; 2. un tel co/umbaria).
de terciu din Mina de grau cu care se muleath f. Tr. Bot. indrisaim: foaie
arnesteca malaiul inainte de a-I pune la verde de muscata POP. [Lat. medieval
copt. MUSCATUS, printeun intermediar unguresc].
murul v. a netezi peretii unei case.mulchtor a. 1. care musca; 2. fig.
[Serb. KURA, humid. care batjocoreste, critica cu rautate spi-
musach f. came tocata cu pitlagele rit muscdtor.
vinete: sa-mi facet' la masa.. vr'o mu- mufchturi f. 1. efect al muscarii;
saca At. [Turc. musairA, lit. stropit]. 2. rana produsa prin muscare; 3. fig,
musafir m. 1. oaspete: top musafirii efectul barftrii, calomniei.
cari veniau asa netam-nesam CR. ; 2. muscel u. 1. deal inalt cam pana la
cel poftit la o masa : sa cdnte cdnd or 400 meth; 2. pl. sir de dealuri ; 3. (Putna)
vent musafirii Ab. [Turc. MUSAFIR, lit. imas de vite. [Origins necunoscutal.
calator]. muqcheh f. Mold, V. mustea: mug-
mfisai adv. Mold. neaparat, fSrA doar chea, piedeca, hafca Ca.
41 poate : la iarnd musdi plecam.[Ung. muscheth f. arma de foc. Intrebuin-
ennwEd tata pana la sec. XVII, inaintea pustii
ma'am& f. 1. panza ceruita : a face (= fr. mousquet).
musama, a acoperi sau cocolosi ceva; muschetar m. soldat lnarmat cu mus-
2. Mold, bora dupa masa de cummie. theta.

www.dacoromanica.ro
 MUM 415 mut
muschetirie i. desckcare dinteodata multea f. 1. unealta cu care cismarul
a mai multor pusti: cu muschetdria netezeste pielea si bate talpa ; 2. jig. pumn,
fact: sà ploaie tut ran de foc Bhc. lovitura: sd vazd sangele galgaind sub
mulichitt m. 1. organ Ebros ce for- muqteaua du*manului. [Turc musri].
meazit carnea corpului si produce prin musteriu m. curnparAtor, client: bani
contractiunile sale toate misdirile anima- sa fie, mu*terii nu lipsesc AL. [Turc.
lelor ; 2. parte cArnoasA d'alungul sirei mum].
spinArii la animale, carnea cea mai bung 11111156 V. a stoarce strugurii.
pentru fripturi: mu*chi de vacd. [Lat. mustiue n, zabala. [Cf. rrzuseal.
muscuLus, lit. soricel (din cauza asemAnArii mustos a, plin de must.
exterioare)]. mustrà v. a certa cu vorbe aipre, a
muqchiu n. plantA criptogarna ce TA- imputa cu severitate. [Lat. MONSTRARE, a
sare pe pietre, pe trunchii copacilor arAta: restrans romaneste la a arAta fire.
mai ales la umbra tufisurilor: piatra ce sell, abated, de unde sensul modern].
se rostogole*te, nu prinde mu*chiu. mustra f. Tr. exercitiu militar: Badea
[Lat. *unscuLus din inrscus], scos la muftrd POP. [Ung. MUSTRA, din
muff coiu m. (Invechit) catar. [Albanez nemt. Muster].
truss]. mustrare f.imputare aspra: mustrare
muscular a. propriu muschilor : forfei de cuget, remuscare.
muscul ari 1. mustrului v. a invata mustra, de
musculaturä f. totalitatea muschilor uncle: 1. a instrui: Ii mu*truluia i po-
corpului omenesc, al unei statue. vdfuia sci fie mai cu rdbdare ISP. ; 2.
musculos a. cu muschi bine aratosi. a obosi: am sa vd mu*truluiesc, de au
muselinai f. 1. panzA de bumbac foarte set raze: cainii de voi CR. [Ung. MUSTRALNI
stravazatoare i fina ; 2. stofA foarte sub- termen tehnic militar cu sensul genera-
tire (-= fr. mousseline). lizat (cf. smotri)].
musefel m. V. musatel. mustui V. a frAmanta strugurii cu
muqir m. pasa cu trei tuiuri, genera- mustuitorul,
lisim o suta halaice, tot fete de mu- mustuitor n. unealtA cu care se stri-
ir Bot.. [Turc. SIUSIR]. vesc strugurii.
mufifa f. 1. larva de muscA ; 2. vierme mustuealfi f. struguri stropsiti: luau
in came, etc. [Bulg. nustrA, tantarl, mustueala qi o cdlcau OD.
muglui v. Mold. 1. a mirosi, vorbind musts' n. muselinA : musuluri de Ru-
mai ales de porci: grohdind i muflu- meli Fr.. [Turc. MOSUL].
ind pe jos CR. 2. fig, a adulmeca. [Ori- musunoiu n. Mold. mosoroiu: de
gina necunoascuta]. cand era mid ca mu*unoaie Carpalii
multmulä f. fructul comestibil al mos- urieqi AL. [V. rni*ui).
molului, suculent l dulce-acrisor: cu mut a. 1. care nu poate vorbi; de
vreme *i cu paie mumulele se moaie obiceiu cineva e mut, fiindai e surcl;
PAN% [Turc. I4USWILA]. 2. care nu vrea sA vorbeasca: orice t-ai
must n. 1. yin dulce care Inca n'a In- face, el va ramanea mut; 3. care nu
ceput a fierbe ; 2. orice suc: must de se pronunta : vocale mute. [Lat. HUMS].
pere, de mere. [Lat. uusrum]. o m, cel ce nu poate vorbi,

mustficios a. cu mustAti mari. mut& v. 1. a schimba : Ii muM gon-

muqtar n. 1. planta din ale cArii se- clul PANDr; 2. a (se) transporta dintr'un
matte se fac sinapisme (Brassica alba): loc intr'altul: a muta scaunele, s'a mu-
cu Mind de muqtar se fac bad de pi- tat dela noi. [Lat. MUTARE].
cioare; 2. condiment de un gust foarte mutfilfiu m. Mold. Tr. 1. om mut;
tare, preparat din seminte de mustar cu 2. nerod. [Derivat analogic din mut].
must sau (net. [Derivat din must, prin- mutat n. actiunea de a se muta,
tr'un intermediar unguresc]. muatoare f, plantA cAtAratoare ce
mustaireafti f. sucul cel dulce ce se se cultivA pentru a decora garduri, ziduri
aflA pe mesteacAn primAvara. sau umbrare, creste nrin locuri inculte
mustiirie f. cantitate de must si locul (Bryonia). [Lit, care se muta din loc in
unde se vinde. loc, aceastA planta veninoasA agatandu-se
multarnità f. vas in care se pune prin carcei].
mustar. muteferich In. od. cabaret ce Insotia
mustatli f. 1. pArul de pe buza su- pe Sultan tn cAlatorie: capul muteferi-
perioarA: i-au ie*it mustcifile; 2. pl. fire calelor BXLc. [Turc. MUTEFERRINA].
lungi i subtiri la plante, in special te- mufenie f. 1. starea celui mut; 2. fig.
pile sau tepusele spicului de grau. [Lat. tAcere: in mufenia oddilor At.
_WISTACIA]. mull v. a deveni mut. [Lat. MUTESCEREL

www.dacoromanica.ro
 mut - 416 - nd
mishit, v. I. a ciunti, a alit un mem- poeticA; 4. geniul fiecArui poet, caracterul
bru al corpului: au mutilat pe captiv; poeziei sale: muza-i e usoard si sglobie.
2. fig. a lipsi de o parte necesarA: a mu- muzeu n. locul unde sunt adunate
tila o statud, o opera. obiecte de artA, de stiintA: muzeu de
mutism n. 1. mutenie; 2. fig. tAcere picturd, de arheologie. [Termen mitolo-
fridarAtnicA gic: templul consacrat Muzelor pe Acro-
muträ f. 1. (ironic) obraz: mutrd ne- pole].
rusinatd; 2. fig. indrAznealA: mai are muzicii -1, I. arta de a combina so-
mutrd sci-mi vorbeascd?3. (ironic) per- nurile gamei Intr'un mod plAcut auzului:
sonaj: toate mutrele acestea sunt pre- a studia muzica; 2. studiu, executarea
tinse de Romani Em.; 4. rang; ntz e buckilor muzicale: a face rnuzici i; 3.
pentru mutra ta; 5. pl. nazuri: a face companie de muzicanti: muzica regi-
mutre. [Gr. mod. mmtA, obraz]. mentului. [Termen primitiv mitologic:
mutual a. care merge dela unul la arta Muzelor],
altul: stima mutuald. muzical a.l. relativ la =Zia ; arta
mutualitate f. starea celor mutuale. muzicald ; 2. In care se executA muzicA;
mutunache m. Mold. I. coconas; 2. seratd muzicald.
portret-rniniaturA: cloud caldfuri cu ima- muzicant Tn. 1. cel ce stie muzica ;
mete cu mutunache Ak. [Gr. mod. mtir- 2. cel ce compune sau executA bucAti de
zuzio, obraz, mutrA]. muzicA.
muza f. 1. Mit. fiecare din cele nouA muzulman a. relativ la mahomeda-
zeite, ace ale lui Jupiter si ale Mnemo- nism: religiune muzulmand. m, cel
II

zinei, cari prezidau artele liberale; 2. fig. ce profeseazA aceastA religiune: un mu-
poezie: a cultiva muzele ; 3. inspiratiune zulman.

N m. 1. a 14-a literA a alfabetului; 2. leafA (in special leafa zilnicA a ieniceri-

abreviatiune pentru Nord. lor) = turc. NAFAICA, subzistenta (serb.
nal int. 1. iatA; nd/ cd s'a stins lu- NAFAKA, soartA)].
lectua AL.; 2. primete: no zece /el; 3. nacaz ii. V. necaz.
fam. bAtaie: na si iar nal [Onomato- naclai v. a se umplea cu ceva cleios.
pee]. n. decdt doi fi-oiu da mai bine [Rus. mutual].
II

un na PAM. niiclaios a. lipicios, murdar: o mated

nabab m. 1. titlul principilor indieni; de hit Tit:kit:Hos OD.
2. om foatte bogat. nacovali f. V. nicovalA.
nabildaie f. (intrebuintat mai ales la nficri v. V. inAcri.
pl.) 1. epilepsie: Vau gasit ncibdddile; nacru n. sidef: pagoda cea de na-
2. fig. furie. [Serb. NAPADAL acces]. cru NEGR. (== fr. nacre).
nabfidalios a. 1. epileptic; 2. furlos; nada f. 1. ceeace se pune Inteo curia,
3. (fam. si ironic) strasnic: ochiade nd- mreajA de unditA spre a momi; 2. mijloc
baddioase. de momit ; aici am intins nadd Ala. ; 3.
naboi v. Mold, a inunda : naboise fig. atractiune: are mii de nade a scum-
apa in toate par file CR. pelor pldceri AL ; 4. parte adaosA. [Bulg.
niiboiu n. massA de ghiatA. [Ceh tasoi, bunt].
InfundAturA, sarcina]. tuldiijdui v. a spera.
nabusealii 1. 1. greutate de a respira ; nadejde f. sperantA : a trage nd-
2. aer nAbusitor. dejde, a spera. [Slay. NADEJDA].
niibusi V. 1. a se Inneca, a pierde su- nadiceancii f. Mold. un tel de trA-
flarea ; 2. a sufoca; 3. a potoli o iiiscoalA; surA. [Lit. briscA de Neutitschein, oras In
4. a da nAvalA: sumelii Unguri in Mol- Moravia].
dova ndbusesc Nam.; 5. a podidi: md nadir n. Astr. punctul cerului care
ndbusesc lacrii mile de bucurie AL. [Serb. este direct sub picioarele noastre [opus
rususin, a se umfla]. zenitului].
taibusitor a. care nAbuseste sau su- nadoleancli f. Mold. soiu de gAina
focA: cdldurd ndbusitoare. (originara din Anadol): puicele cele na-
nacalh 1. 1. Mold. neajuns, nevoie: dolence Ca.
popia are multe nacafale, e greu nfidragi m. pl. pantaloni, mai ales
de purtat CR. ; 2. soartA: i-a fost na- tAranesti: caravani, cioareci, itari, poturi,
cafaua ; filozo f, asta era nacafaua mea, salvari. [UDg. NADRAG].
nu negustor CAR. Netateth din nafacd, naduf IL 1. sufocare, asfixie din aer

www.dacoromanica.ro
 nAtl - 411 - nattt
veninos; 2. astm: fuse cu nciduf; 3. cal- nAimi v. a tocmi cu plata (luclatori,
dura excesivä ; 4. Mold. (nficluh) amar, slugi, etc.). [Slay. Nmr.rATI].
necaz: zise p1M de naduh CII. [Slovean naingiu m. cantaret din riaiu: un
NEDUM, astm]. scripcar, un cobzar un naingiu. [For-
nalidulealii 1. sudoare: a-I trece na- matiune analogica din naiu (v. neisan)].
dufelile, a munci din greu. naintas a. si m. 1nainta§: nainta§ii
nficluyi v. 1. a asuda, a transpira; 2. trecuse apa prin vad OD.
a nabusi. [V. ndduf]. naiu n. 1. fluier de trestie cu sapte
naidalit a. 1. plin de nacluseala; 2. gauri cu sunet duke si placut : doi scrip-
afundat: glasuri nildu§ite AL.; 3. aco- can i un ldutar cu naiul AL.; 2. in-
petit: bucate nddusite. strument compus din mai multe fluiere
niern n. Tr. plata, chide. [Abstras din impreunate: si 'n sunet de vioare, de
cobze si de naiu AL. [Turc. NAY, lit.
nafach f. V. nacafit. trestle].
Auden f. blana dela pantecele vulpii: naiv a. 1. care vorbeste cu simplitate:
o giubea soioasa imbldnita cu nafea copilul e naiv; 2. care spune cam nero-
GHICA. [Turc. NAFE]. zeste ce ar fl mai bine sa taca. U n. ceeace
nAframit f. Mold. 1. broboada: net- este naiv (in ante si literatura).
framd de matase; 2. basma: un sol de naivitate f. 1. simplitate naturala
pace c o ncltramd 'n vdrf de bat EM. ; gratioasa; 2. vorbe spuse din nestiinta.
3. panza flna: o mdsufa cc ndframd nAjit n. Mold. 1. inflamatiunea urechii :
acoperitd AL.; 4. fig. mustrare: ai ca- ba i-a fdcut de ndjit CR. ; 2. boala de
pdtat o niFrame 1? [V. maramd]. ot (and au bube pe obraz). [Ceh. nrstrr,
na ft n. V. neft. uima].
naltalinA f. substanta solida ce se ga- nalbA 1. gen de plante coprinzand mai
sete In gudronul de huila i servil la bine de 100 specii; nalba mare, creste
prepararea colorilor anilinei. prin locuri umede, pe rnalurile raurflor:
nafuri f. V. anafura. foile ei sunt intrebuintate In medicina ca
Niagara f. planta lerboasa cu frunzele emolient (Althaea). [Lat. NALval.
rasucite (Stipa capillata). [Origina ne- nalbi v. 1. a Inalbi; 2. a albi panza.
cunoscuta]. nfilbit n. albitul panzei.
nagat m. Zool. ciovlica. [Dial. neguif, nAlbitoare f. vas de nalbit.
negut, onomatopei ce reproduc strigatul nilbitor m. cel ce nfilbeste,
sau duitor]. nalt a. (poetic) !mit. n. Inaltime: in
II

niigluga f. Mold. boala babeascii and naltul cerului AL.

omul respirá cu greu i tuseste in sec. nAluefi f. 1. aratare Inselatoare: d'o
[Origina necunoscuta]. naluca frigurile ii apuca Pam; 2. frica
nagoda f. pl. 1. neplâcere mare, ne- napraznica: Ii facu naluca o oaie si
ajuns (vorba deasd In basmele muntene): sari in rdu ISP. ; 3. fantoma: naluca este
nevoi, nagode i greutati POP. ; 2. duh omul i vieala o clipire AL. [Abstras
pocit: nagodele urite ca un mistret la din naiad].
cap Bor.. nagodele de lele 'int luard nAluci v, 1. a-i parea ca vede, au
inima ISP. ; 3. minunatie: fel de fel de Inchipui fara temeiu: i se naluceste o
flan, de pasdri i cafe nagode toate spaima; 2. a prinde frici, vorbind de
ISP. ;4. nimicuri, secaturi: nagodele lui caii cu narav. [Slay. NALuarn, a afla].
te facea sd mori de rds POP. [Slovean nAlucire f. 1. vedenie : este ora nd-
moon, vreme nepotrivita (rus. nenorocire); iucirii Ga. AL.; 2. fig. iluziune: un plaiu
seria sensurilor : neajuns (de.vreme), apoi ingeresc unde 'nflore*te scumpa ndlu-
neajuns In genere, ceva ràu sau neplacut, cire Ai .
fleacura. nikluciturfi f. efectul nalucirti: aluci-
nahlap n. Mold. vartej de apa curga- natiune.
toare. [Origina necunoscuta]. nAntaie f. (Banat) vita marunta [Lat.
naht adv. In numaratoare: n'ai primit ANIMAL/A].
in naht nici pe jumditate AL. [Turc. namaz n. una din cele 5 rugaciuni
NARY]. zilnice prescrise mahomedanilor: ai fd.
naladi f. Mit. nimfa de ape si de cut namazul asta dimineald ? Bor..
izvoare. [Turc. NAMAZ, rugaciune].
naibA f. drac: &tie la naiba! [Nume namestie f dependentii: o casa cu
eufemistic: n'aiba (parte!)]. toate namestiile ei. [Slay. NA1.iIESTI14.
naie f. corabie. [Lat. MANTA. nämet m. V. nemete.
nailer m. corabier: cu drag de tidier nAmiezi adv. pranz: catre namiezi.
ascultdnd Coseuc. [Compus din in si amiazi].
L. Saineanu.-Dict. Universal. 27

www.dacoromanica.ro
 nkm 418 nkr
nkmilä f. 1. aratare uriasa: 2. colos : nakplaul v. a apisa greu (In somn). [RM.
o namild de om CR. namild de mar- NAPLAYI, ce a cazut pestel.
murd OD. [Disimilat din mamild: v. nfiplitialfi f. apasare grea in somn
momeriel. VIS urit.
niamol n. 1. noroiu de mlastini; 2, rig. napoleon m monecia franceza de aur
gramada: sub un ndmol de lauri AL. In valoare de 20 franci.
[Pop. NAMUL]. nApraznä (de) adv. pe neasteptate
Mimo li v. a baga In noroiu. V. in- [Slay. NAPRASINti, subit, strasnia
'Amon. naipraznic a. 1. neasteptat: moarte-
Nan m. tipul popular al nerodului: fricd neipraznicd; 2. cumplit, fioros: un
cautd Nan iapa gi el &dare pe ea PANN. len ndpraznic. adv. subit, violent:
II

[Nlume propriu frecvent, devenit peio- intret 'n Turci ndpraznic AL.
ratty]. näpraznicii f. buruiana cu proprietati
nanat f. titlu de respect sau de afec- vulnerare, oprind (dupa credin(a poporu-
tiune dat surorii sau femeii in varsta. lui) ofice scursoare, de unde numele-i
[Serb. NANA, mama, vorba din graiul co- banitean de inchiegatoare (Geranium
piilor ; v. dada]. robertianum).
Minas m. Mold. nas: Scaraolchi ii napristan adv. Indata, imediat: cu
este lui ndna Ak. [Derivat din nand inaltd poruncd sd-1 aducd napristan
(cf. rut. NANASKO, nas, din NANO, tata)]. la Craiova CAR. [Sal b. NAPRASAN, jute, pe
nanchin n. tesatura de bumbac colo- neasteptate (v. neipraznd)I.
rat : pantalon de nanchin galben GRICA. n&pusti v. 1. a parasi cu totul : ii
[Lit. stofit de Nankin], ncipusti. intr'un porn inalt ISP. ; 2. a
nandralfiu m. Mold. strengar: vrai navali: sd ndpusteascei in haiducii un-
si te buseascd cei nandraldiprin omdt ? guresti NECIR. [Slay. NAPUSTITI, a trimete la].
CR, [Fuziune din un (h)andraldu, de nark V. a povesti, a istorisi.
origina necunoscutal. nark f. fiecare din cele doua cavitati
nani tint. dormi I (In limba copiilor) : ale nasului, [Lat. NARIS].
nani, nani, puigor I n. cantec de leagan. naracliti f. ornat bisericesc ce se
naos a. nava unei biserici. [Gr, mod.]. imbraca pe brat. [Rus. mouutvrrA, din slay.
nap m. pE I. planta alimentara a chrii OSA, manal. V. rucayita,
radacina ciirnoasa, rotunda si groasa, e naramgiu a. Buc. naramziu: cu tul-
comestibila (Brassica napus); 2. (tur- panel naramgiu, cu cosila pan la bran
cesti sau porcesti) planta cultivata pentru POP. [Turc. NARENDJI, din NARENDJ, niramzi].
trebuinte economice, uneori salbiticita nfiramzii f. portocala stacojie si a-
(Helianthus tuberosus). [Lat. NAPUS]. mara originara din rasiritul Indiei, na-
näpfidi v. 1. a da navali: toate sti- rarnza, necunoscuta Grecilor 1 Romani-
hiile ndpeidesc pe mine AL.; 2. a inunda : lor (ca l portocala), fu transplantata mai
l'au nemddit lacrdmile. [Slay. NAPADAn]. Intai In Persia, de unde trecu in Arabia
näparck f. 1. soiu de same neveninos si Europa la Bizantini, dela cart deriva
(Coluber); 2. fig. femeie rea. [Albanez numirile romanesti de leirnelie, ndramzd
NEPA:nal. portocald. [Gr. bizantin liERANz1].
naparli v. a-si schimba parul, all le- nfiriimzat a. stacojiu: cort mare po-
pada penele primivara, vorbind de ant- Zeit i ndreimzat POP.
male si Naafi. [Origina necunoscuta]. nairfimzhi a. de coloarea niramzei:
nfipArstoc n. Mold. degetar fara fund. floare ndreartzie POP.
[Slay. NAPROSTORO, din PROM), deget]. narati(un)e f. 1. expunere istorica
napaste f. 1. od. dare extraordinara sau poetici; 2. partea discursului ce con-
scoasä de Mihnea-Vocla ; 2. acuzare falsa: fine expunerea taptelor.
cu vr'o ndpaste sec ne pomenim Rung; narativ a. ce tine de naratiune: gen
3. nenorocire neasteptata, belea : ndpaste naraliv.
ce a ceizut pe capul meu ISP. ; 4. prosto- narator m. cel ce nareazii, poves-
vol. [Slay. NAPASTI, cadere, navala, neno- titor.
rocird. nfirav n. 1. deprindere (mai ales rea):
naipastui v. 1. a asupri, a impila pe neiravul din fire n'are lecare; 2. apu-
nedrept: nnii ncipeistuesc omul chiar catura caprifioasl: cal cu neirav; 3. pl.
pe shinte dreptate CR.; 2. a Invinui obiceiuri In genere: legi, ndravuri se
gra temeiu : ce o neipastuesti gi tu? 'ndulcesc GR. AL. [Slay. NRAVO, caracter,
AL. [Tras din niipaste]. deprindere, obiceiu]. V. moray.
naipAstuire f. asuprire: rddicase urd nkrävas a. cu narav: calul ndrivag.
prin nemdstuirile sale OD. nfirfivi V. a capata un narav, a se
szApistuitor m. cel ce napistueste. ob4nui (luat in sena Tau).

www.dacoromanica.ro
 nat. 419 Ha's
ntaràvire f. obisnuinta: reaua nd- [Cf. rut. ZBITINITI, a 0 sburdalnic, cu pre-
rdvire ce o aveti din fire GR. AL. fixul intensiv tta (cf. ndstrusnic)].
naralvif a. cu apuchturi (mai ales rale). nfiscare 1. nastere: din ndscare.
narcis m. planta bulboasa rnlmitã NascAtoare (de Dun3nezeu) 1. Maica
vulgar zarnacadea. Dornnului.
narcotic a. care adoarme. n. sub- nfiscAtor m. 1. cel ce naste: tata ; 2.
II

stanta soporifica opiul e un narcotic. pl. parinti.

nard m. raclacina aromatica (Nardus), náscoci v. a scorni, a inventa ; mintea
narghelegiu m. sau narghelegi basa, lui le-a ndscocit PANN. [Slay. NASCOdITI,
boierinasul Curtii fanariote care ofe:ia a sari In (cap ceva neasteptat): cf. fr.
Domnului nargheleaua. saillie, saritura i scanteie de spirit].
narglielea f. lulea orientala cu teava näscocitor a. I m. care nascoceste.
lunga in care fumul trece printr'un vas nOscociturà f. efectul nascocirii: fic-
cu apa parfumata : el mi-cr fàczit cinstea tiune, inventitme
a-mi aduce nargheleaua GILICA. [Turc. nfiscut a. venit in lume.
NARGHILA, din NAROHR., nuca de cocos (din näsdrävan a. I. (In basme) inzestrat
care consta la inceput vasul narghelelii)]. cu daruri supranaturale : calul lui Fat-fru-
nart m. 1. od. tarif oficial, pret fix de mos e na3drivan, vorbeste cu eroul aid
vanzare: au tdiat nartul graului la povatueste in toate faptele sale; tovarasi
schelele Dundrii pe 6 lei chila GmcA; 2. nasdravani, ca Frange-lemne, Sfarma-
fig. moderatiune: cu nart; 3. Mold. in- piatra, uriasi cari ajuta pe Fat-frumos in
demn, initiativa : a filcut nart la farina' grelele sale ispravi; 2. magic: ochianul
(a fost cel dintai care si-a bigat vitele In ei era ndsdrdvan ISP. ; 3. minunat: ca
(mina si dupa el, vizandu-1, le au bigat o stea ndsdreivand En. [Forma Intensiva
tot°. [Turc. NARIC, tazat din sdravdn (cf. nOsilnic, nastrusnic)].
nartecal f. advon. [Gr. mod.l. Ii m. fermecator, vrajitor. V. nulestru.
nfirtos a. cu nasul mare: astclzi ace- nOsdriiviinie f. 1. stiinta celui nas-
la-i mai cuminte, care-i mai ndrtos At.. dravan ; 2. gluma rautacioasa, pozna
[Formatiune analogica din nard (cf piep- mama era vestitcl pentru ndsdrilvd-
tos, spcItos)l. nine sale CR. ; 3. pl. Nasdraviinfile lui
nfirui v. Mold. a (se) surpa : pe pd. Nastratin-Hogea, colectiune de anecdote
m6nt lor /i se pare, cd se ndrue tot populare traduse din turceste de Anton
cerul EM. [Origina necunoscuta]. Pann (1853).
nas n. 1. parte rasarita a fetii, organul nfisie f. rudenie intre nasi.
mirosului; a taia nasul, a Infrana same- nfisidadc a. Mold. amarnic, violent :
Oa (In vechea legislatiune, taierea nasului fiard nOsilnica. [V. silnic].
era o pedeapsit infamanta i persoana ast- nasip n. V. nisip.
fel slutita era expusa dispre(ului l Injo- nfisos a. cu nasul mare: ele`antul
sirii): 2. fig. libertaie prea mare, aroganIa : ndsos GR. AL.
a da nas, a-si lua nas; 3. curaj prea näspri v. V. infispri.
mare, cutezanta: a nu cvea nas, a-i tiiia nfistav n. Mold. inspiratiune divina.
nasul ; 4. obraz, persoana : tista nu e de [Slay. NASTAvii, institutiuue].
nasul tau; a da peste nas, a pune la nistävi v. Mold, a inspira ncistdv:t
locul sari; a duce (a purta) de nas, a de Duhul ocrotitor Neon.
purta cu vorba, a amagi inteuna; cu na- naste v. 1. a da nastere unel fiinte :
sul in jos, umilit, trial. [Lat. mulis]. a ndscut o fold; 2. a veni In lume:
nal m. 1. persoana ce tine locul tata- s'a nascut in luna Maiu; 3. fig. a (se)
lui la botez, parintele sufletesc al copilu- produce : mania naste greselile. [Lat.
lui; 2. persoana ce asista ca martor la NASCI].
cununie. [Scurtat din minas]. naotere f. 1. scoatere, venire In lume:
näsada 1. Mold. fatada arid acope- ceasul nasterii; 2. nume de sarbatori:
rita cu snopi de grau: neisada de bu- Nasterea Domnului (25 Dec.), Naste-
cate. [Serb. NASAD, plantatiune, morrnan rea Prea-curcitei Fecioare (8 Sept.) si
de snopi]. Nasterea Sf. Ion Botezdtorul (24 lunie):
nOsiilie f. pat sau targa pe care s'a- 3. In special, Nasterea Domnului : pdrin-
seaza sicriul : ndscllia fu asezatd langd tele vine sci ne heretiseascd cu Nag-
strana domneascd OD. [Sla NOSILO, terea CAR. ; 4. Jig. origina, Inceput,
pat portativ]. nOstrapi f. cana : lua apa cu nds-
nOsfirtimbii f. faptI prosteasca. [Ori- trape i cu cduse de aur Isp. [Macedo-
gina necunoscuta]. rom. meistrcipd= turc. MARAPA, printr'un
nitsbutie I. Mold. nebunie, pozná : intermediar grec modern ; pentru ruistrapii
cote alte bazaconii i ndzbutii CR. ---= mdstrapd: cf. n6framd = mciframal.

www.dacoromanica.ro
 tan - 420 - nay
nistruqnie a. (ironic) strasnic, gro- fiintelor Insufletite: natura omului; 4.
zav imi vine o idee ndstru.snica AL. caracter particular: natura focului; 5.
1FormA intensivA din strasnicl. afectiune naturali intre consfingeni: sen-
nästruffnicie f. idee nastrusnicA : alfii timentele naturei; 6. dispozitiune sufle-
zic alte mistrusnicii Ca. teased: deprinderea e a doua naturd;
nasture rn. mic obiect rotund din 7. productiunile naturei: arta pretinde
metal sau os servind a Incheia o hainA. a perfecliona natura; 8. lucrul !inns:
[It. NASTRO, panglicfi (dial. NASTOLA, nas- hrana se poate pritni in naturd sau
ture), termen venit in romAneste pe calea in bani.
comercial5]. natural a. 1. conform cu ordinea na-
nfisturel m. mic3 plantA Intrebuintatà turei : lege naturald; 2. adus odati cu
ca salatfi si In medicing. (Nasturtium). nasterea: calitate naturald; 3. conform
[Fructele plantei sunt cilindrice aducAnd cu ratiunea, cu uzul: e natural sci...; 4.
cu un nasture]. simplu, neafectat: apucdturi naturale:
nfisut a. cu nasul mare, insolent (cf. 5. nelegitim copil natural. II n. 1. mod
nas). [Lat. icksurus]. natural de a fi; 2. simplitate, lipsA de a-
nat in. fecior (in graiul bAnAtean): fa- fectare. 11 adv. 1. printr'un principiu na-
cior de craiu i nat de rand Cosmic. tural : flacdra se sue natural; 2. prin-
[Lat. NATUS1. tr'un efect natural; 3. Intr'un mod natural.
mita:Het a. i m, gogoman, nerod.naturaleth f. calitate naturalA: natu-
[Origina necunoscutà]. raleta expresiunii, a gesturitor.
natal a. se zice de locul si de epoca naturalism n. studiul naturei asa
nasterii: ziva natald, locul natal. cum este.
natalitate f. raportul nasterilor cu naturalist m. cel ce se ocupd in spe-
populatiunea tmei tiri. cial cu istoria naturalS (animale, plante,
nitiing a. Mold, stangaciu: infele- minerale).
ge-md, Pinta natangd I AL. [Slay. NET6O6, naturalizh v.1. a acorda unui strAin
lanai]. drepturile de ceatean; 2. a Introduce yi
nAtAngie f. defectul celui natang. aclimatiza animale l plante din tali strfi-
natfirizas in. tare prost. [Augrnentativ ine; 3. fig, a Introduce de aiurea si a face
din vechiu-rom. netare, slab, denotind familiare stiinte, arte, expresiuni.
mai mult o slAbiciune fizici decit inte- naturalizare f. actiune de a (se) na.-
lectuali (cf. netot)]. turaliza, Implinind diferite formalitati: na-
nAthy 'Mos a. greoiu, bfidiran. [Formi turalizarea se obline prin lege *i in
intensivi din tdvdli]. mod individual.
national a. privitor la natiune: self- naturalizat a. i m. care a obtinut
bdtoare nafionald. rn. pl. 1. totalita- naturalizarea.
II

tea celor ce compun o natiune, in opo- naue a. §1 m. stupid. [Slay. n15tr18, ig-
zitiune cu strdinii; 2. concetfitenii cari norant].
rezidi in strfiinitate: fiecare Stat pro- nhucealta f. un fel de ipocondrie.
tege pe nationalii scii. V. adunare, gardá. nAttei v. a (se) face niuc.
nationalism rt. caracter propriu unei nAticie f. stupiditate.
natiuni. n'aude, n'avede, n'a greul pi-
nationalist a. 1 m. partizan al tint- mântului m. 1. numele until erou (la
titli neamului (rominesc). basme); 2. tam. nine.
nationalitate f. 1. ceeace constitue naufragia v. a face naufragiu.
caracterul definitiv al unei natiuni; 2. ori- naufragiat a. si m. care a perit sau
gina celui ce face parte dintr'o natiune. a scipat dintr'un naufragiu.
nationaliza v. 1. a face national, a naufragiu n. 1. sffirimarea unei co-
face si fie adoptat de o natiune; 2. a ribii ; 2. fig. ruinA, pagubA mare.
primi obiceiurile unei natiuni. nfiuntru adv. V. infiuntru.
nat(un)e f. totalitatea locuitorilor din naut f, un fel de mazAre (Cicer aria-
aceeas tarfi, trAind sub acelas guvern. tinum): boabe de ndut prdiit Ise. [Ve-
natly a. 1. din nastere: calitdli na- chiu-rom. ndhut, Mold. nohot =-- turc.
tive; 2. se zice de metalele gisite In pa- NOHUT].
mint in stare puefi: aur nativ. nautle a. ce tine de navigatiune.
natrik f. partea urzelii ce se afli intre nAutiu a. de coloarea nAutului: galben
ite i sulul dindirit. [Serb. NATRA]. deschis.
natru n. carbonat de soda In cristale. nava' f. 1. corable; 2. partea unei bi-
natural f. 1. totalul lucrurilor create: serici dela usa impArfiteasci pawl la strani
a eontempla natura; 2. ordine stabiliti (semAnfind cu un cos risturnat de corabie).
In univers: legile naturei; 3. organizarea navidi Y. V. nevedi.

www.dacoromanica.ro
 nav - 421 - nea
naval a. privitor la corabii de rasboiu: zui la domnie; 2. a recurge, a apela:
Mtâlie navala. unii se dau prinsi la du5mani, la mila
naval n. (poetic) navala : Tdtarii ca lui ndzuesc NEOR. [Slay. NAZYVATI, a in-
zavozii pe clansul dau naval AL. vocal-
navala 1. 1. atac neasteptat; 2. inva- nfizuintii I. aspiratiune: nazuinja o-
ziune, iruptiune. [Abstras din navali]. mului spre bine.
nfivali v. 1. a da navala, a se arunca nhzuit a. mult dorit: scaunul netzuit
deodata asupra cuiva; 2. a face invaziune. al Moldovei OD.
[Slay. NATALITI]. nazuros a. 1. cu nazuri, capritios;
nay/akar a. si m. care da naval& 2. vorbind de cal, cand se sperie de te
navalnic a. st adv. impetuos: sare miri ce.
nävalnic. m. 1. plantA cu proprietati
II ne particula negativS, corespunzand lui
amare din care se face un ceaiu bun pen- in in neologisme: indccesibil = neapro-
tru tuse (Scolopendrium); 2. Mold. odo- piat, inseparabil = nedesparfit. Ea ex-
lean (pisicile dau nAvala la aceastA planta). prima in cornpozitiune un sans negativ
nàvárlii 1. pl. nabadAi: femeia are sau contrar vorbei simple. NB. SA se
nâvdrlil grozave CAR, [Forma intensiva caute la in compusele cari lipsesc la ne,
din mini (v. svcirli)]. scriitorii nostri intrebuintand cand o for-
nfiviirlios a. nabAdatos. ma l and alta. [Slay. NE].
navigh v. a calatori pe mare sau pe nea f. zapada, [Lat, envar].
raurile mari : navigand Wei incetare AL. nes m. abreviatiune pentru nene: nea
navigabil a. pe care se poate naviga : numitru.
riu navigabil. neaccentuat a. fi= rA accent.
navigati(un)e 1. 1. actiunea de a na- neacoperit a. lipsit, de acoperis.
viga: navigajiune maritime% fluviala; neactiv a. lipsit de activitate.
2. arta, meseria navigatorului. neactivitate I. situatiunea unui (Atei
navigator a. dedat navigatiunii : po- sau impiegat civil care se afla provizoriu
por navigator. II m. cel ce face calatorii firS functiune.
lungi pe mare. neadevfir n. ceeace e contrar adevi-
navlu n, chiria unei corabii de trans- rului. minciuni.
port. [Gr. mod.]. neadevarat a. care nu e a devirat, fats.
nfivod n. plasS mare de prins peste: neadormire 1. veghere continua.
cu navodul se pescue5te mai cu seamei neadormit a. 1. care nu doarme; 2.
toamna 5i iarna. [Slay. nevonal. fig. neobosio, pururea In miscare.
navodar m. pescar cu navodul: adu- tHeagi m. om Inclaratnic : neaga, sue-te
Wind pe tofi neivodarii ISP. in teleaga. [Origins necunoscuta
nfivoloach 1. Mold. tarina prasitA pi neaga-rea f. plaza rea, cobe: mama
semAnatA fAra cultura anterioara. [RM. neaga-rearta sparse mahalauri PANN.
NAVOLOKa [V. neageil.
naz n. (intrebuintat la pl.) 1. capritiu : neajuns n. I. nevoie. lipsi; 2. incurci-
if facea toate voile 5i nazurile ; 2. moft tura. neplacere: fi-a feicut vr'un nea-
a face nazuri. [Turc. reAz]. juns? CR. [Lit. ce nu ajungd,
nazal a. 1. ce tine de nas : fose na- neam n. I. gen, specie: neamul ome-
zale; 2. care se pronunta din nas: vo- nese; 2. rassi, popor : neamul indo-eu-
cald, consoana nazalei. ropean ; 3. natiune: neamui romdnesc
nazali f. litera naz&A : nazalele sunt 4. generatiune, familia: un om de neam
m $i n. prost; 5. soiu: alege alt neam de peee
nazhr n. 1. favoare: ministrul m'are PANN ; 6. origina nobila: om de neam;
la nazar AL.; 2. nArav (vorbind de caii 7. Mold rudenie; inconjurat de nea-
deochiati): cal cu nazar. [Turc. NAZAR, muri, feciori, nepoji qi gtneri AL.: 8.
gra[ie. deochiu, lit. privire fascinatoare]. pl. neamuri, boierii de neatn, deveniti in
nfizari v. a vedea confuz, a-i parea urmi 51mph agricultori l constituind o
cuiva : if ,se nrizare nu 5tiu ce NEOR. clasa de contribuabili alesi de Const. Ma-
[Slay. NAZIRATI (V. zare)j. vrocordat dintre mazili ; 9. aristocratic:
naziiri v. a prinde frica, vorbind de m'aq insura sa intru in neamuri AL.
caii cu narav. [V. nazar]. [Ling. zeta I adv. I. nimeni: neam de
nazir m. od. 1. comandantul unei ce- neamu men n'a mai veizut; 2. nimic:
ti turcesti de langA Dunare : Nazirul nu zise neam.
Brailei; 2. ',rata'. de Tigani domnesti : bi- neamt m. I. numele popular al Oar-
ciul plumbuit al nazirului AL. [Turc. manulut, I in special al Austriaculut: a
NAZTR, inspector]. merge drept ca Neamtu, a umbla pe clout&
nazui v. I. a tinde la, a aspire': a nd- cirArl (cf. a furat luleaua Neamjului,

www.dacoromanica.ro
 nea - 4t2 - nee
s'a ImbAtat); v. coada; 2. pop, catolic sau nebAntuit a. care n'a fost atins sau
protestant. [Slay. NIEniri, din alms& mut: bAntuit : rdmase treaz si nebantuit de
Slavonii considerau ca cmuti) pe vecinii piroteald hp.
lor germani a ckor limb& nu o Intele- nebittuit a. care nu e sau nu poate
geaul. fi bAnuit.
neant n. 1. ceeace nu existà; 2. fig. nebAtut a. 1. care n'a fost b5tut; 2..
valoare toarte micA : neantul gloriei (= neumblat : nelidtute cdrdri GIL AL.
fr. néant). nebAut a. care n'a b5ut: nebdut gi
neaos a.1 p5mAntean : Roman neaos ; nemdricat; pe nebOute, ISiS sA bea. .
2. fig. fara amestec, pe deplin curat: tire nebiruit a. neinvins.
neaos romaneascd ; 3. adevarat: port nebolit a. care n'a fost bolnav: ne-
neaos fardnesc ; 4. din nastere (despre zdcut fi nebolit PANN.
caiitki sau defecte): neaos cdlaref AL. nebuloasA f. 1. stea cu o Wining mai
neaos hof PANN. [Derivat poate din nea slab& deck celelalte; 2. norisor albicios
(cf, oaches din ochiu) cu sensul primitiv format din o gramada de stele foarte in-
de ccurat ca z&pada), aplicat In special depktate.
origimi pure si nearnestecatel. m. pa-
II nebulos a. 1. intunecat de nori: cer
mAntean: vechi neaosi de ai Lehiei AL. nebulos; 2. fig. confuz: filozofie nebu-
neapArat a. 1. lipsit de apArare: o loasei.
lard neapdratd va pustii prea usor nebulozitate f. substant5 asemenea
NE0R. ; 2. indispensabil: trebuintd nea- aburilor.
pdratez. II adv. ,dgur, absolut necesar. nebun a. I. smintit, iesit din minti;
Nearale f. pl. Novele. [Gr. mod.]. 2. contrar ratiunii: gdnduri nebune; 3.
nearticulat a. 1. care nu e articulat: foarte vioiu: veselie nebund ; 4. excesiv,
strigdt nearticulat; 2. lipsit de articu- prodigios: succes nebun; 5. foarte amo-
latiuni: animale nearticulate; 3. Gram. rezat: e nebun dupd clansa. [Lit. care
tarS articol: vorbd nearticulatd. nu-i bun, adicA rAu : alienarea mentald,
neascultare f, nesupunere, insubor- conceput5 ca o perversitate, se rapoartA
dinatiune. probabil la vechea conceptie medical& des-
neascultAtor a. nesupus. pre alienati; considerati ca dArji i r5i,
neasemAnare f. lipsa de aserntinare, ei erau maltratati in mod barbar]. II m. I..
deosebire mare. cel ce si-a pierdut mintile; 2. od, care-
neasemanat a. si adv. foarte diferit, ghios la curtea unui rege.
incomparabil. nebunaritä I. Bot. mAselaritA.
neasemuit a. si adv. neasem5nat: sta- nebunatic a. sburdalnic, sglobiu.
red Mr neasemuitd ca a celorlalti OD. nebunie f. 1. turburatea mintii cau-
neasezat a. 1. care Inca nu s'a aye- zath printr'o vAtOmare a creierultd: ac-
zat, nomad; 2. fig. nelinistit, turbulent, ces de nebunie; 2. fapt& nebula& extra-
neastAmpair n. neliniste, agitatiune. vaganta ; 3. purtare usuratec5.
neastAmpArat a. lArA astAmpAr. nebunit a. (poetic) innebunit : lumea
neasteptat a. la care nu se astepta: nebunitd gernand din rdsputere En.
stlre neasteptatd. II adv. pe neasteptate, necAji v. a (se) supara foarte. [Slay.
deodat5, tOr5 veste. NAHAZITI, a pedepsi, a aviza].
neatArnare I. independentA. necAticios a. care se necOjeste.
neatArnat a. independent. necAlcat a. 1. neumblat: locuri ne-
neaten& a. nebagator de seam& cdlcate; 2. ce n'a fost Inch netezit cu
neatentiune f. lipsa de atentiune. ma*ina: rule necdlcate.
neatins a. 1. din care nu s'a luat ni- necApAtuit a. tars cApAtueal5.
mic : sumd neatinsd ; 2. fig. ce n'a suferit
necAptusit a. WA cAptuseahl.
nicio schimbare: reputafiune neatinsd. necArturar m. neinvkat.
neautentic a. care nu e autentic. necastrat a. Intreg, care n'a suferit
neautenticitate f. lipsa de autenti- operatiunea castrkii (vorbind de vite si
citate. de cai).
neauzit a. 1. despre care nu s'a mai necaz n. 1. mare supkare : necazu-
auzit; 2. fig. neinteles, afaris din cale: rile viefii; 2. ciudS: moare de necaz.
purtare neauzitd. [Slay. NARAZO, Invkatur5, pedeaps6].
neavenit a. Jur. fOrA valoare: nu/ si necesar a. I. trebuincios, de care ci-
npavenit. neva nu se poate lipsi: respirafiunea e
neavere f. lipsO de avere, skOcie. necesard viefii; 2. In filozofie, se zice
nebagare f. numai In locutiunile: ne- de ceeace nu poate a nu fi: ccildura e
Ware de seam& neatentiune; neb5gare efectul necesar al focului. II n.1. ceeace
in seamO, dispret. e indispensabil pentru traiu U lipseste

www.dacoromanica.ro
 het - 42.1 - ned
necesarul; 2. cutie sau Mita pentru lu- necromnnt m. sarlatan care se ocupd
cruri necesare: un necesar de piele (dupa cu necromantia.
fr. nécessaire). necromantie f. pretinsil arta de a
necesith v. a face necesar. evoca mortii spre a cunoase viitorul.
necesitate f. 1. ceeace este absolut necropolh f. 1. partea unui orris antic
necesar: e o necesitate de a dormi; 2. destinat inmormantarilor ; 2. morminte
trebuint5 neaparata; 3. nevoie de bani; suterane In Egipt; 3. (poetic) cimitir.
4. Mit. divinitate anticA numita de greci nectar n. 1. Mit. bautura rezervatii
Ananghe. zeilor; 2. fig. bauturA foarte placuta.
nechez n. strigatul calului: si'n de- necucerire f. arogantá: Turcii in
parte se aude un nechez rdsundtor At. nepdsarea si necucerirea lor nu bd.-
nechezh v. a striga, vorbind de cai. nuiau nimic Bk.c. [Dela cucerire, cu
[Cf. abrutez annichid. a necheza : ono- sensul invechit de tumilinta) (v. cuceri)l.
matoped. necultivat a. lipsit de cultura natu-
nechibzuit a. Hpsit de chibzuinta, ne- rala sau intelectuald, incult: pdmhnt, om
socotit. necultivat.
nechitit a. 1. negAnt; 2. fig. nesoco- necum adv. cu atat mai putin.
tit: nechitit la minte i nechibzuit la necumphnit a. lipsit de cumpana sau
trebi Ca. masura.
necinste f. dezonoare. necumpaitare I. lipsA de cumpatare.
necinsti v. a dezonora. necumpfitat a. MIA cumpat.
necinstit a. lipsit de cinste, nncunoscut a. I. care nu e de loc
necioplit a. I. nedat la randea; 2. fig cunoscut: farci necunoscutd ; 2. care nu
grosolan. s'a simtit Inca: sensafiuni necunoscute.
necitet a. ilizibil. 'II in. ceeace nu se stie: a merge dela
neclar a. nedeslusit. cunoscut la necunoscut. II necunoscutA
neclintire I. imobilitate: tolul e 'n f. Mat. cantitatea cAutata In rezolvarea
nectintire, fdrd vieafd, fdrd glas Ar... unei probleme.
neclintit a. 1. care nu se poate clinti necunoltinth f. lipsa de cunostinta;
sau misca din loc: stdncile mdrefe ne- in necunostinfd de cauzei.
clintite 'n veci rtimdn AL.; 2. fig. care necurat a. 1. care nu e curet, mur-
nu se schimbh, nestrfimutat. dar; 2. fig. spurcat: duh necurat. m. II

neclipire f. neincetare : fintesc cu tie- nume eufemistic dat diavolului : cdzu si

clipre spre clansul ochi sdlbatici At. crapâ ca necuratul tsp. [Traducere clupa
neconditionat a. *i adv. fart; condi- slay. NE6ISTYI (Dune)].
tiuni. necurfitenie I. lips5 de curatenie, mur-
neconsecvent a. 1. care nu e con- darie.
secvent cu sine insus; 2. care vorbeste necurmat a. si adv. neintrerupt [V.
si lucreaza cu nesocotint5. curma
neconsecventit f. 1. lipsa de con- necuvántitor a. 1. care nu poate
secventa ; 2. vorba sau fapta nesocotita. vorbi: fiinfe necuvantotoare; 2. lipsit de
neconstant a. nestatornic. ratiune: animate necumintatoare.
neconstanta f. nestatornicie. necuviincios a. contrar bunei-cuviinte.
neconstitutional a. care e contrar necuviinta f. 1. lipsA de bunfi-cu-
constitutiunii. YUMA ; 2. vorbA sau fapta necuviincioasfi.
necontestabfl a. ce nu poate fi con- nedeclinabil a. care nu se poate de-
testat: adevdr necontestabil. clink.
necontenit a. $ i adv. neincetat. nedeie f. petrecere de vara (la satenii
nee plus ultra .adv. locutiune feting baniteni i ardeleni).[Vechiu-rom.nedeae,
indicand limita peste care nu se mai sarbatoare, adunare solemna --= slay. NZ'
poate trece. DEW), dumineca].
necredincios a. rn. 1. care nu e
si nedelicat a. lipsit de delicateta.
credincios; 2. care n'are credinta. nedemn a. I. nevrednic, care nu e
necredinta f. 1. incredulitate; 2. in- demn, care nu merita: nedenm de ier-
fidelitate. tare; 2. care dezonoreaza, care merit5
necrezut a. ce nu se poate crede. blam sau dispret: purtare nedemnd.
necrolog n. 1. lista de numele celor nedemonstrat a. nedovedit.
morti; 2. notita In memoria unui mort. nedeprins a. neolmsnuit.
necrologic a. ce tine de necrolog. nedeslegat a. fig. enigmatic: ?nzadar
necrologie f. revista de persoane dis- caut al viefii 'nfeles nedeslegat Err.
tinse moarte Intfun timp anumit: ne- nedeslusit a. care nu e deslusit, vag.
crologia anului. nedespfirtit a. 1. care nu poet; fi des,.

www.dacoromanica.ro
 ned - 424 - neg
partit, inseparabil ; 2. legat, unit prin sen- parent, usor i foarte inflamabil, ce se
timent : prieteni nedespeirlifi. obtine prin distilarea petrolului: untul de
nedestoinic a. incapabil. nett se intrebuinteaza la scoaterea petelor
nedestoinicie f. incapacitate. si la facerea verniurilor. [Turc. HAFT (Nur)).
nedeterminat a. I. care nu e fixat: neftiu a. verde Inchis: postav ne,ftiu.
spatiu nedeterminat; 2. nehotarlt. [Lat. NErn].
nedibficie f. lipsa de dibacie. nefundat a. nelntemeiat.
nedibaciu a. care nu e dibaciu. neg m. batatura in came la degete,
nedintat a. tali dinti. ii n. pl. nedin- maim, picioare, [Lat. NAEVUS].
tate, ordin de mamifere caracterizate prin negit v. a tagadui, a sustine cà un
Ii psa incizivilor. lucru nu e asa,
nedisciplini f. lira de disciplina. negandit a. si adv. 1. fara a se gandi;
nedisciplinabil a. care nu poate fi 2. neasteptat: pe negandite.
disciplinat. negara f. V. nagara.
nedisciplinat a. care nu observa fuel
negati(un)e f. 1. actiunea de a nega;
o disciplina. 2. Gram. vorba ce serva a nega, ca nu,
nedospit a. Rua aluat : paine ne- nicidecum.
dospitd. negativ a. 1. care exprimii o negatiune:
nedovedit a. care n'a fost cloyed% adverb negativ; 2. electricitate negativa,
nedrapat a. care nu e drapat: figura cea desvoltata pe corpuri r4inoase; probit
nedropatd. negativi, reproducere fotografica In care
nedrept a. care nu e drept: sentinfd albul e reprezentat prin negru i viceversa.
nedreaptd. U n. ceeace e nedrept. negel m. neg (in came).
nedreptate f. 1. Hasa de dreptate; 2. negelari.ta f. Bot. rostopascA, numita
fapta contrara justitiei. §ri buruiana de negel.
nedreptaiti v. a face nedreptate. neghina f. buruiana ce creste prin
nedresat a. care nu e dresat: cal sarnanaturi, se amestecd cu granele, dand
nedresat fainei de grau coloare negricioasa si gust
nedumerire f. nesiguranta. neplacut (Agrostema githago): neghina
nedumerit a. nehotarlt, nesigur: ne- trebue indepdrtatd din sdmdndturile
dumerifd temere OD. de grail inainte de a se coace; 2. fig.
neexplicat a. ce n'a fost Inca explicat riu, vitiu; a alege neghina din gram;
o enigma neexplicatd Em. 3. molly de vrajba : zizanie, [Lat. snro(e)LrmA,
neexploatat a. care n'a fost Inca ex- din NICHILLA-1.
ploatat : mind neexploatatd. neghineit f. specie de garoafa (Di-
nefast a. 1. se zicea la Romani de anthus cargophyllus).
zilele interzise de a se pleda ; 2. fig, ne- neghinita f. 1. susan negru; 2. pitic
norocit, funest: sclavii milioanelor ne- cat o neghina de mare.
faste En. neghinos a. pfin de neghina grdu
neraltarnic a. sincer: o iubire nefd- neghinos.
(arnica. neghiob a. i m. foarte prost. [Ori-
nefavorabil a. defavorabil. gina necunoscuta
nefer tn. 1. (la ieniceri) simplu soldat : neghiobie f. I. caracterul celui ne-
temdndu-se nu cumva neferii, plecdnd, ghiob; 2. vorba sau fapta neghioaba.
so facd neordnduieli GHICA; 2. poteras, negligent a. care (se) neglijeaza.
soldat pamantean facand parte dih corpul negligentfi f. 1. firma de ingrifire sau
arnáutilor: cad neferii la pdmdnt Pop. de aplicatiune; 2. fig. defectul stilului
[Turc. NEFER, simplu ostear]. neingrijit.
neferecat a. care n'a fost ferecat: neglija v. 1. a nu ingriji, a nu face
moard neferecatd Rum cum ar trebui: isi neglijeazd datorlile;
nefericire 1. I. stare demna de corn- 2. a Inceta de a vizita : neglijeazd pe
patimire; 2. soared, Intamplare rea. amici; 3. a fi negligent, a nu avea In-
nefericit a. lipsit de fericire. grijire de persoana sa: se neglijeazd.
neffintii 1.1. ceeace n'are fiintá sau exis- negocia v. 1. a face negot; 2. a trata
tentá: la inceput pe cdnd fiinfa nu era, o afacere cu cineva ; 3. a ceda altuia o
nici nefiinfa Ee ; 2. fig. neant : in noap- pont/4 sau efecte cornerciale.
tea neffinfei totul cade, totul face En. negociati(un)e f. 1. actiunea de a
nefiresc a. care nu e firesc. negocia afaceri publice; 2. afacere ce se
nefolositor a. 1. care nu serva la negociaza.
nimic; 2. care n'aduce niciun folos. negociator m. cel ce negociaza 0
nefriti I. Med. inflamatiunea rinichilor. afacere importantá.
neft ,n. specie de bitume lichid, trans- negot n cornert, trafic. [Lat. azoontrm].

www.dacoromanica.ro
 neg - 425 - net
negrait a. §1 adv. nespus: sub raza netncercat a. I. care n'a fost Incer.
ochiului senin i negrdit de dulce Er.r. cat; 2. fig. lipsit de ispite sau incercari.
negrealfir f. 1. negreata; 2. vax: ne- neincetat a. si adv. Vara Incetare.
greald de uns cismele; 3. Tr. cerneala, netnchipuit a. ce nu se poate Inch--
negreatfit f. 1. calitatea lucrurilor ne- pui: curaj neinchipuit.
gre: negreafa parului; 2. pata neagra. neincredere f. 1. Hasa de Incredere;
[Lat. NIORELTA]. 2. teama de a fi tnselat,
negresit adv. Vara a gresi, sigur. neincrezfitor a, care nu se Increde.
Negri '(SAptlimana Negri lor) m. pl. nelndemânà f. incurcAtura: cdnd
alt nume dat saptamanei mironositelor, fara e la neindemdnel AL.
care vine dupá saptAmana luminatA (a nelndemfinare f, nedibacie.
treia zi de Paste) and cele mai multe neindemfinatic a. lipsit de IndemA-
fernei postesc. [Origina necunoscuta]. nare, nedibaciu.
negricios a. care bate In negro. neindestulare f. starta celui neln-
negritean a. si m. 1. arap; 2. maur. destulat.
[Probabil: originar din Nigritia]. neindestulat a. care nu poate fi In-
negru a. I. de coloarea cea mai In- destulat. nesatios.
tunecata, asemenea noptii adanci: stofd nelndoios a. de care nu se poate !lido!.
neagret; 2. fig. trist, melancolic, nefericit: neinduplecat a. care nu se lasi a fi
zile negre; 3. odios, insuportabil : inimd Induplecat.
neagra, if se Medi viafa neagril CR. ; neindurare f. lipsa de Indurare.
4. ce tine de Negrii: rassa neagrd. [Lat. neindurat a. fArA milL
NIORUM]. II m. I. om de coloarea neagra; neindurator a. nemilostiy .
2. pl. locuitori din Africa si Oceania cu neinfrfinat a. far5 frau.
pielea neagr II n. I. coloarea neagrA: a neIngrijit a. lipsit de Ingrifire, negli-
pieta in negru; 2. yin negro: un negru gent.
vdrtos de Orevifa; 3. fig. cauza de In- netnsemnat a. fare Insemnatate.
tristare, de rnelancolie: el vede toate in neinspfiimAntare f. curaj neclintit
negru; 4. doliu: se poartei in negru. II in primejdie: cu o minunater neinspeii-
adv. fig. odios: omul asta mi-e negru mdntare Bor..
inaintea achilor. neinspfiimfintat a. intrepid, care nu
negrurtcii f. chimion negru ale carui se teme de pericole: neinspdimfintatul
seminte se Intrebuinteaza ca condiment voievod Bk.e.
(Nigel la sativa). neinstrfiinat a. inalienabil.
negurfi f. 1. ceata groas5; 2. fig. In- netnstrunat a. netnfranat: un avdnt
tuneric: din negura de vremi Er!. [Lat. neinstrunat OD.
NEBULA]. neinsufletit a. 1. lipsit de vieaca; 2.
negurat a. lnnegurat: viafa-mi ne- fig. farà vioiciune.
guratd tu pofi s'o fad seninei NEOR. neinsurat a. care nu e Insurat. U m.
neguros a. I. plin de negura; 2. fig. celibatar.
latunecat: duhuri neguroase Bor.. neinteligibil a. si adv. neInteles.
negustor (negutator) m, comerciant. neinteles a. care nu poate fi Inteles.
[Lat. NEGOTIATOREM]. neintemelat a. fAra temeiu: acuzeiri
negustoresc a. de negustor. neintemeiate.
negustori v. a face negot. neinterventiune f. principiu politic
negustorie f. 1. meseria negustorului; care consta a nu interveni tn afacerea
2. afacere comerciala. altor popoare.
negustorime f. clasa negustorilor. neintinat a. neptitat: neintinatul vat
negufator m. V. negustor. al nevinovediei OD.
nehotArtre f. starea celui nehotArfi. netntrebuintat a. care nu se mai
nehotArit a. I. care n'are hotar; 2. Intrebuinteaza, iesit din uz: cuvinte ne-
care se hotaraste cu grey. intrebuinfate.
neicà m. V. nene. neintrecut a. 1. ce nu se poate in-
neiertat a. I. care n'a fost iertat; 2. trece; 2. fig. fall seamAn.
care nu merita iertare: e de neiertat. neintrerupt a. fAra intrerupere.
nelmbliinzit a. 1. care n'a fost do- netnturnat a de la care nu se mai
mesticit; 2. fig, care nu poate fi potolit. poate tntoarce: s'au dus pe o cale ne-
nelmpfi cat a. care nu poate fi Irn- inturnatd Err.
pAcat: dusrnan neimpacat. neinviitat a. 1. lipsit de InvatAtura ,
neimplinit a. nerealixabil. 2. nedeprins : neinvelfat cu nevoia; 3.
netnceput a. neatins: apd neinceputd nedre3at: cal neinvd fat.
Iv. spa), neinvins a. care nu poate fi itavins.

www.dacoromanica.ro
 nel - 426 - nem
neisan m. naingiu: scripcdri, cobzari nem5surat a. 1. care covarseste ma-
ti neisani din Bucuretti Gump.. [Turc. sure ordinari; 2. fig. imens.
twand. nemeri v. 1. a ajunge la timp: a ne-
neiscusintà I. nepricepere. merit in orat pe inserate; 2. a afla, a
neiscusit a. fail isClnintR. gisi: ai nemerit casa; 3. a atinge tints :
neispitire f. inexperienta tinerefea a nemeri cu putca; 4. fig. a ghici: n'ai
gi neispitirea ei. nemerit; 5. a se potrivi: nu se nerne-
neispitit a. neincercat: neumblat rette; 6. a se intampla: se nemerise tata
neispitit. in cased. [Slovean NAMERITI ss, a ajunge, a
neisprávit a. 1. care nu s'a termi- intalni].
nat inca; 2. care nu se mai ispraveste: nemerit a. 1. atins, lovit : nemerit de
cdntul cel etern neisprdvit En. glonf; 2. fig. potrivit: alegere nerneritd.
neistovit a. si adv. neimplinit: neis- nemeritat a. ce n'a lost meritat: pe-
tovit ran piere On. deapsd nemeritatd.
neizbandk f. lip3a de succes. nemernic a. i m. 1. strain: se gash'
neizbutire f. nereusita. nemernic, pribegit din fara sa NEOR. ;
nejugiusit a. necastrat : cal nejugd nit. fig. sufletu-i nemernic, gandu-i rdtdcit
neliimurit a. ce nu poate fi lamurit, AL.; 2. vagabond; 3. om de nimic, tica-
inexplicabiL los : a bdut ca un nemernic ISP. [Deri-
neliipcea I. Tr. vitea de doi ani, [V. vat din nemeri: sensul peiorativ modern
neleapal. e motivat de acceptiunea intermediari
neleal a. si m. lipsit de lealitate. cvagabondv].
neleapcli I. Mold. Tr. vaci ce feta nemernici v. a vagabonda nemer-
de manzati. [Origina necunoscuta]. nicind pe la utile oamenilor CR.
nelegat a. 1. care nu e legat, slobod; nemernicie f. 1. caracterul celui ne-
2. fig. neobligatoriu: sdrbdtorile nele- mernic; 2. fapti nemernica.
gate sau paganetti sunt finute de po- nemes a, 1. de neam, nobil: maghiarl
por cu mare sfinfenie. nemeti o mie AL. rn. (si azi in Tr.)
11

nelegitim a. 1. care n'are conditiu- nobil ungur: tofi grofii ti nemesii din
nile cerute de lege: copil nelegitim; 2. Sibiu OD. dela nemetul bogat POP.
fig. nedrept, fara cuvant: pretenfiune [Un g . lamest
rzelegitima. nemesesc a. de nernes: tot cai ne-
nelegitimitate f. caracterul celor ne- me.Fe0, tot misiri turcetti POP.
legitime. nemet n. (ironic) neam: ii prindern
nelegiuire f. 1. dispret pentru cele cu tot nemetul 0 D.
religioase; 2. fapti criminali. [Lege e nemete m. 1. gramadi de *ma
luat ad in sens de religiuna stransa de vant; 2. fig. colos : un nemete
nelegiuit a. 1. lipsit de lege sau de de erudifiune OD. [*i neimet = serb.
respect pentru cele sfinte; 2. care ofen- NAMED (din slay. NAMETATI, a arunca; V. Za-
seaza morale si tot ce-i demn de respect. p
neliber a. lipsit de libertate: sd te nemetenie f. matahala: cand vdzu
simfi neliber En. el o asa nernetenie spurcatd ISP. [V.
neliniste f. lipsi de liniste. nemete].
nellinistit a. fira liniste. nemetet n. Mold. hobotul miresei:
nelipsit a. care nu lipseste sau nu pe oglinzi negre un negru nemetef EH.
poate lipsi. [Slay. NAMSTO, cort, lit. ce s'a aruncat peste
nelocuit a. care nu e locuit. (litfan NAMETAS. Yin].
nelogic a. contrar logicei. nemijlocit a. imediat.
nelucrare I. inactiune. nemilos a. si adv. fira milk
nelucrat a. cane n'a fost lucrat sau nemilostiv a. care nu e milostiv.
cull ivat: peimdnt nelucrat. nemilostivire f. neindurare.
nelume f. nimeni altul: ca nelumea. nemiluit a, care n'a fost miluit.
nemai adv. nu inci: nemai auzit. adv. 1. nemilos: ii trage nemiluit; 2.
nemáncat a. care Inca n'a mincat. 11 cu ghiotura: in cap avea par cu nemi-
adv. pe nemancate, fail a mance, pos- luita.
find. nemiscare f. starea celor nerniscate.
nemanghiat a. care nu poate fi man- nemiscat a. 1. care nu se misci; 2.
&at. fig. neclintit.
nemárginire f. infinit: in acea ne- nemiscfitor a. ce nu se poate misca
rndrginire ne 'nvelim EM. din loc avere nemitcdtoare.
nemirginit a. Ifni de margini. 11 n. in- nemistuit a. 1. care n'a lost mistuit;
finitul, 11 a Iv, extrem: nerndrginit de bun. 2. fig. nesecat: cornori nemistuite AL.

www.dacoromanica.ro
 bent 427 nep go

nemlicliit a. nemlaclios: treisurile ne- neobisnuinta I. lipsA de deprindere.

mlddiite ale obrazelor OD. neobisnuit a. 1. care nu se obisnu-
nemlficlios a. inilexibil. este: 2. care nu se IntrebuinteazA.
nemtesc a. 1. german: limba nem- neobosit a. ce nimic nu poate obosi.
teased ; 2. austriac sau european: haine neobriizare f. nerusinare.
nemtesti CAR. muzicd nemfeascci Fa.; neobrfizat a, nerusinat.
3. se zice de o specie de porumb. numit neobservat a. care n'a fost Inca ob.
cincantin ; caprii nemteascii, Bot. cal- servat.
cea calului. I nemteste adv. 1. ca Nem- neocupat a. I. farii ocupatiune; 2.
tii : a vorbi nemteste; 2. in limba ger- care nu e ocupat : loc neocupat.
mana : a traduce nemfeste; 3. dupa neodihnil f. 1. lipsa de odihna ; 2. ne-
moda europeana (sau austriaca): nem- liniste.
feste bine se imbracei GR. AL. neodihnit a. obosit: in veci neodih-
nemti V. (ironic) a se germanize si nit AL.
in special a adopta portul i cultura aus- neofit en. cel decurand convertit.
triacd pare-mi-se cä si lorgu s'a nem- neo-grec a. grec-modern: limba neo
fit Ar.. V. nearnt]. gretica.
nemtisor m. pl. (de camp) planta neo-latin a. se zice de limbile mo-
ce creste prin campii 1 semanaturi, are derne derivate din latineste: romdna, ita-
proprietati iritante i vermifuge (Delphi- liana, franceza, spaniola. portugheza
nium consolida). fi reto-romana sunt limbi neo-latine.
nemtoaica f. I. dAdaca (cele mai multe neologic a. 'ce tine de neologism : sill
fiind In trecut austriace); 2. Tr. Bot. con- neologic.
duru-Doamnei. neologism n. vorbA noua. Neologis-
nemulfumire f. lipsi de multumire. mete sunt India pensabile, and denotA un
nemultumit a. care nu e multumit. obiect necunoscut, o noua inventiune, o
nemultumitor a. si m. ingrat : el este idee necesarA sau o nuanta a cugetarii:
nemultumitor cdtre popor ISP, ele sunt superflue, and servesc pur 9,
nemuri V. a se lace nemuritor prin simplu a lnlocui momentan un termen in-
dalbe lupte sà vd nemuriti Bor.. cligen (tendenta modei trecatoare sau a
nemurire I. starea celui nemuritor : presei periodice): astfel sunt numeroasele
tu'mi ceri chiar nernurirea mea En. trantuzisme cari abuncla in ziare i in con-
nemuritor a. 1. nesupus mortii: su- versatiunea banalA. 0 categorie specialfi
fletul e nemuritor; 2. neperitor: nume o formeazA mahalagismele (v. aceasta
nemuritor. U m. pl. divinitatile paganis- vorba).
mului. neom m. monstru de cruzime: ma
nenatural a. nefiresc. face din om neom.
nene tn. titlu ce se dA unui frate mai neomenesc a. ce tine de neom : crud,
mare sau unei persoane mai In varsta. barbar.
[Bulg. NENI (serb. RENA, mamii); v. nand]. neomenie f. I. lipsA de omenie; 2.
neneacil (nineaca) Mold. 1. rnamii: fapta neomenoasA,
neneaca cu bucurie dorinta ii implinia neomenos a. 1. fArA milA ; 2. ail
NEOR. [Turc. NENE, mama, sora mai in omenie.
varsta, Irate, bunicA (despre acest ames- neonest a. necinstit.
tec al gradelor de rudenie, v. dada); ro- neoplatonic a. ce tine de neoplato-
maneste, vorba a fost influentata, cat pri- nism.
veste flnala, de sinonimul rnaicd (cf. neoplatonism n. sistema. -filozofica,
babacd)]. !arnestec de doctrinele lui Platon cu mis.
nenoroc n. lipsa de noroc. Iticismul oriental.
nenoroci v. a (se) face nenorocit. neoprit a. si adv. farA a fl oprit: ei,
nenorocire f, 1. ursitA rea nenor0- infra neopriti EN.
cirea ma prigoneste; 2. intamplare rea : neorAnduealä I. dezordine.
a suferi tot felul de nenorociri. neospfitos a. neospitalier (0o.)
nenorocit a. 1. care nu e norocit, care neospitalier a. 1. care nu da ospita.
e demn de compAtimire; 2. care nu izbu- litate : popor neoSpitalier; 2. unde stra.
teste: intreprindere nenorocita; 3. fu- inii sant rau primiti: peimdnt neospita-
nest, dezastros: speculatiune nenorocitd. bier.
II m. 1. nevoias: ajutati pe nenorociti; neostoit a. nelncetat : ploaia cade
2. ticAlos, netrebnic: taci, nenorocitule! neostoitei. [V. ostoi].
nenorocos a. care n'are noroc. neozoic a. Geol. se zice de era ter-
nenumarat a. ce nu se poate numara. tiara.
I adv. Sara numar. nepace L neliniste (Rue:).

www.dacoromanica.ro
 nep 42g net
nepAmlintean a. 0 m. strain. neprevedere 1. lipsA de prevedere.
nepartinire I. caracterul celui nepar- Imprudentà.
tinitor, impartialitate. nepricepere f. incapacitate.
nepiirtinitor a. lipsit de pirtinire, im- nepriceput a. incapabil, lipsit de prl-
partial. cepere.
nepfisare 1. indiferentA. neprieten m. dusman.
nepiisiiktor a. indiferent. neprietenesc a. dusmanos: a/hind
nepattat a. fara path% de neprieteneasca primire OD.
nepatruns a. ce nu se poate patrunde. neprihfinit a. 1. fara pribanA: fe-
nepedepsire f. lipsii de pedeapsa. cioard neprilidnitd; 2. fig. neatins : rd-
nepedepsit a. scutit de pedeapsa, mas'a ceva neprilidnit in fard? AL.
11

adv. Mira pedeapsa. nepriincios a. nefavorabil.

nepereche a. se zice de numarul care neprimitor a. putin dispus a prirni.
nu poate Ii divizat exact cu dotia. neprobabil a. ce nu e probabil.
neperitor a. 1. care nu poate peri: neprobabilitate f. calitatea lucrului
momente neperitoare; 2. de lunga du- neprobabil.
rata. neprocopsit a. neinvatat: copilul ne-
nepermis a. oprit de legi sau de mo- pedepsit rcimcine neprocopsit PAM.
ralfi. neproductiv a. ce nu poate produce:
nepilduit a. Mfg exemplu. primiint, capital neproductiv.
neplficere I. mare nemultumire. neptunian a. se zice de terenul geo-
nepliicut a. care nu place. logic care datoreste apei origina sa.
neplatä 1. lipsa de plata. nepus a. in expresiunea cu nepus (in)
nepoatá 1. fiica fratelui sau a surorii. masa, pe neasteptate, inteun mod brusc.
[V. nepot). neputincios a. 1. care n'are destulA
nepociiit a. care nu se pocaeste. putere; 2. slab de constitufiune; 3. fig.
nepo!.t.i.:, a. si ro care n'a fost invitat: incapabil.
nepoftitul scaun n'are. neputintir f. 1. lipsa de putere, de
nepolitetil f. 1. llpsfi de politeta; 2. mijloace de a face ceva; 2. infirmitate:
vorba sau fapta nepoliticoasa. cu neputinfd, imposibil.
nepolitic a. contrar unei bune pohtici. neriibdare f. 1. hpsa de ribdare, ne-
nepoliticos a. care nu e politicos. linite ; 2. iritatiune nervoasa.
nepomenit a. 1. care nu s'a mai po- neribdAtor a. 1. care n'are rabdare,
menit; 2. imemorabil: chn timp nepo- care doreste cu ardoare; 2. care nu poate
menit. suporta.
nepopular a. ce nu place poporului, nerfisuflat adv. fara a rasulla, diti-
nepopularitate I. lips& de populari- tr'odata : a bea, a spune pe nerdsuflate.
tate, nereal a. care nu-i real,
nepot m. fiu al fratelui sau al surorii. nerealizabil a. care nu poate fi rea-
[Lat. rutporrod. lizat : proiect nerealizabil.
nepotism n. tendentA de a favoriza nerecunoscgor a. care nu e recu-
pe membrii familiei sale, and cineva se noscAtor, ingrat,
aft Inteo pozitiune Malta. nerecunofftintil 1. lipsa de recunos-
nepotrivire f, 1 neasemAnare: soa- tinta.
rele cu mine era 'n nepotrivire AL.; neregulii f. 1. neoranduiali ; 2. fig.
2. dezacord: in nepotrivire cu legea. dezordine morala.
nepotrivit a. care nu se potriveste. neregulat a. care nu e regulat.
nepovestit a. care nu se poate po- nerespirabil a. ce nu poate servi res-
vesti: mi se fact: o groazd nepoves- piratiunii.
titcl POP. neresponsabil a. care nu e respon-
nepreget a. ardoare cu nepregetul sabil.
pdrstei de 17 ani CAR. [V. preget]. nereuqitä f. lipsA de reusitA.
nepregetare f. asiduitate. nerezolvat a. nedeslegat.
nepregetat a. a.siduu. adv. fail nerod a. prost, stupid. [Slay. IAIROD1/,
11

preget. inept].
nepreschimbat a. ce nu poate fi nerodire f. lipsa de rodire.
achimbat: invoielile sunt sfinte ai ne- neroditor a. care nu e roditor, sterp.
preschimbate. nerozie 1. 1. stasea nerodului; 2. vorba
nepretuit a. ce nu poate fi pretuit, sau fapta neroadii.
inapreciabil. neruifinare lipsa de rusine.
nepreviiziitor a. care nu e previa- neruffinat a. care n'are refine.
tor, imprudent. nerv m. 1. fire albicioase ce se intind

www.dacoromanica.ro
 IMP
ner - 429 - net
din add si din mAduva spinAril In toate 2. fig. a hdrunta : a nesocoti primej-
pArtile corpului; 2. fig. forth, vigoare: ditle.
nervul ostilor e cu ddnsul Bk.c.; 3. nesocotinta I. nechibzuintä.
ceeace clA putere: banii sunt nervul lu- nesocotit a. nechibzuit.
crurilor. nespus a ce nu se poate spune. I adv.
nervos a. 1. ce tine de nervi: sistemd foarte: nespus de mult.
nervoasd ; 2. viguros: brat nervos; 3. nestabil a, nestatornic.
fig. energic: stil nervos ; 4. usor de iritat: nestabifitate f. hpsA de stabilitate.
a nu fi nervos. nestatornic a. 1. care nu e statornic
nervozitate f. temperament iritabil. sau durabil; 2. supus schimbarilor o fire t

nervura f. 1. dungile din dosul unei nestatornicd.

ciirti de legat; 2. Arh. ciubuc in relief; nestatornicie f. 1. lipsa de statorni-
3. Bot. firisoare rfisfirite pe suprafata trun- cie: nestdtornicia norocului; 2. usurinta
zelor. de a-si schimba parerea, purtarea.
nesibufnta I. faptà nesabuitA. nestavilit a. 1. neoprit; 2. fig. irezis-
nesabuit a. nesocotit, nebun: glume, tibil : acel neskivilit farmec OD.
pldcerinesdbuite. [Ori,,inA necunoscutAl. nestemat a. nepretuit: nestematele.
fl m. nebun: un nesdbuit cdruia trebuie odoare OD. h n. pl. 1. pietre scumpe:.
sold lipseascd vr'o doaga ISP. arrne impodobite cu nestemate Isp.; 2.
nesanatos a. care nu e sAnAtos. scumpeturi: nestematele lumii. . ste-
nesarat a. 1. V&A sare; 2. fig. searbAd. rna ; initialul ne a fost atras de sinoni-
nesitios a. 1. plin de nesatiu ; 2. fig. mul neprefuiti.
care nu poate fi multumit: ambifiune negters a. ce nu se poate §terge.
nesalioasd. aeqtiinta f. Iipsi de stiinta,
nesatiu n. 1. fire nesâturatil ; 2. fig. neatine pr. cineva. [Lat. NESCIO QUI].
lbcomie 1r3 margini. nestins a. ce nu se poate stinge.
nesfiturat a. care nu poate fi sAturat. nevtir bit a. si adv. neatins.
neschimbat a. 1. care nu s'a schim- neatire f. 1. necuno}nntb ; 2. fArft stire.
bat; 2. permanent. neatiut a. necunoscut. adv. pe ne- II

neschimbator a. invariabil. §tiute, Ibrà sit §tie. n. ceeace nu se cu-

II

nescris a. care n'a fost scris: Were- noaste.

turd populard nescriscl. neatiutor a. 1. care nu §tie, care nu
nesecat a. 1. care nu poate fi secat: se pricepe: 2. lipsit de stiintA sau de in-
fdritanci nesecatei ; 2. fig. care nu se vAtatura, ignorant.
isprAveste, care dureazA mult. nestrabatut a. prin care nu se poate
nesfarlit a. §i adv. fart sfArsit. n. strabate.
II

infinit. nestramutare f. starea celui nestal,

nesfek (nisfel0 f. veche monedá tur- mutat.
ceascã de argint fn valoare de 4 Id: cu nestramutat a. nesupus schimhárilor..
icosari i cu nesfele POP. [Turc. NISFYEJ. adv. ce nu se poate schimba.
II

nesigur a. 1. care nu e sigur: §tire nesträvazator a. prin care nu se

nesigard; 2. schimbAtor, pe care nu ne poate stravedea.
putem bizui: limp nesigur; 3. fig. neho- nestrujit a. ciopht numai din topor,
tbrit : ora cea nesigura a morfii; 4. care neras: ghioaga nestrujita POP.
se aflA in nesigurantA. n. ceeace nu e
II nesuferit a. ce nu se poate suferi.
sigur. nesuparat a. neturburat, nelinistit.
nesiguranta f. 1. lipsa de siguranta; nesupunere f. lips& de supunere, in-
2. starea persoanei nehotArite. subordoflatjune.
nesimtire f. lipsa de simtire. nesupus a. 1. care nu e supus; 2.
nesimtit a. si adv. Para a simti. care nu se supune.
nesimtitor a. 1. care nu simte: ne- net a. si adv. 1. deslusit; 2. cu redu-
simfitor la frig ; 2. fig. care n'are sen- ccrea fAcura : pref, beneficiu net; 3. clar
sibilitatea moralA: nesimtitor la neno- si preciz: a refuza net.
rociri. netagaduit a. ce nu se poste t5g3clui.
nesleit a. nesecat. netam-nesam adv. V. nitam-nisam.
nesmintit a. (arhalc) nestrAmutat : do- netarmurit a. nemArginit: impcirdiif
rinjd nesmintità de a se arata cre- nefarmurite.
dincios Bkc. II adv. negresit: altul ne- neted a. I. care nu prezintA aspen--
smintit cd ar fi asurzit ISP. [V. smintil. 14i, curat i lucitor: albi si netezi umeri
nesociabil a. cu care nu se poate trAi. Em.; 2. fig. clar: pricina era netedd 0o.
nesocoti v. 1. a nu tinea seamA de: [Lat. Nrrinud.
nesocotind ranele ce primeau MGR. ; netemeinic a. fArA temeiu.

www.dacoromanica.ro
 net 430 nk
netemeinicie f. lipsa de temeiu. nivor, mare distrugator de soareci si de
netemere f. cutezare: rdspunse cu gaini (Mustela). [SlaV. NEVIESTOKA : lit. mica
netemere 131m. mireasa, animalul find foarte nostim (cf.
neterminat a. nestarsit. sinonirnul fr. belette, lit. frumusica, sl it.
netezi v. 1. a face neted: 2. a trete donnola, nevastuica, lit. coconita)].
cu mane peste, a mangaia th mane: in- nevat5mat a. si adv. intreg i teafar.
cepe a-si netezi calul pe coamd CR. nevilzut a. care nu se poate vedea:
netezis n. intindere, suprafata: nete- duh nevdzut.
zisul apelor. nevedi v. a petrece firele de paned
netezitoare I. unealtà de netezit a printre ita i spata : le impleteste, neve-
zidarului. deste AL. [Slay. NAVEDd, a aduce, a in-
netihn a. neastampárat: Mi /mule, ne- troduce, a baga].
fihnule I POP. [Abstras din alma nevertebrat a. si n, se zice de ani-
netitrat a. lipsit de titluri academice. malele lipsite de vertebre (ca rnolusci,
netot a. si rn idiot: mintea mi-i seacd, viermi, crustacee, insecte).
nevinovat a. 1. care nu e vinovat;
gdndul netot En. [Lit. neintreg (cf. lipsit)].
netote rn. pl. clash' de tigani unguri 2. scutit de picate, candid: suflet nevi-
nomazi, despletiti l nepieptanati, cari fu- novat; 3. simplu, prea naiv: fiinjd ne-
rau i mancau morticiuni. vinovatd.
netotie I. idiotie. nevinovAtie f. 1. linsa de vinovatie:
netrebnic a. si m. care nu e bun de nevinoveilia acuzatului; 2. stares celui
nimic. [Slay. NETRTEETNa nevinovat : a trdi in nevinovOlie.
netrebnicie f. starea celui netrebnic. nevoi v. a cauta cu anevoie, a se o-
neturburat a. fig. irnperturbabil. pinti: se nevoiesc in desert OD.
neuitat a. ce nu se poate trite. nevoias m. 1. cel ce se aft' in nevoie,
neuman a. neomenos, crud. sarac; 2. infirm, neputincios : omul ne-
neumblat a. I. pe unde nu s'a um- voias se inneacd pe uscat PANN.
blat : drumuri neumblate; 2. fig. inexpe- nevoie f. I. necesitate : nevoia invatd;
rimentat: om neumblat. 2. lipsa mare: orasul duce nevoie de
neunire I. lipsa de unire, vrajba. and ; 3. Incurcatura; l'am scdpat de ne-
neunit a. 1. care nu e unit; 2. se zice voie; 4. suferinta: bdtrdnejile vin cu
despre Romanii din A rdeal ramasi orto- multe nevoi; 5. anevoie, anevointa : lu-
doxi si care nu s'au unit cu Rherica ca- crurile cele bune cu mare nevoie se
tolica. scivdrsesc; nevoie mare, fam. grozav,
neurastenic a. atins de neurastenie. foarte : era frumoasd nevoie mare 1
neurastenie f. slabirea nervilor. [Slay. NEvoLiA].
neurmikire f. Jur. declaratiunea u- nevolnic a. 1. involuntar; 2. neputin-
nui tribunal constatand ca nu e motiv de cths. [Slay. NEvoLbrt, ffira void Ii m. in-
urmarire: ordonantil de neurmdrire. valid, infirm ; pdrui la domnie s'a pre-
neutral a. care se tine de o parte In f.:kat nevolnic AL.
timp de rasboiu, nevralgie f. Med. durere de nervi.
neutralitate I. stares unei puteri care nevrednic a. care nu e vrednic,
nu lea parte cu nici una din natiunile nevrednicie f. stares celui nevrednic.
beligerante. nevricale f. pl. atac de nervi. [Gr.
neutralizA v. 1. a face neutra o sare mod.].
printr'o operatiune chimica ; 2. a deveni nevricos a. nervos eu sunt nevri-
neutru, a se anula. cos CAR.
neutru a. 1. neutral; 2. in chimie: nevrozii f. boala de nervi : neuralgia,
sare ce nu e nici acid nici alcalin; 3. epilepsia si tetanosul sunt nevroze.
Gram. se zice de yerbele cari n'au o corn- nevrut a. in expresiunea vrute i ne-
+plinire directa: a dormi e un verb neu- vrute, tot felul de lucruri.
tru; 4. se zice In uncle limbi de un gen nezam n. lege. regulament: un sluj-
care nu e nici masculin nici femenin. II bas credincios trebue sd se supuie
n. genul neutru: neutrul se mai numeste nezamului Fir. [Turc. NIZAM, dispozitiune].
romaneste i eterogen sau ambigen. nit! Mt. cu care s'alungi cainii. [Ono-
neuzitat a. neintrebuintat, neobisnuit. matopee : ni ![.
novArstnic a. si m. minor. nicitirea adv. In nici intr'o parte. [Lat.
nevasta I. femeie maritata. [Vechiu- NEC ALIUM, cu o finala analogica (cf. afure)].
rom. nevastd, mireasa. nora --= slay. NE- Nichipercea m. nume comic dat ne-
V1ESTA. logodnia norA : in limba moderns& curatului. [Nume propriu, analog sinoni-
sensul vorbei s'a generalize], melor Gavrild, Vasilicd].
nevstuicà f. Zool. mic marnifer car nici conj. negativa: nici alb, nici ne-

www.dacoromanica.ro
 nic 431. nit
gm; nicidecum, In niciun chip. [Vechiu- nimicie f. neant : redusi la nitnicie Az..
rom, nece = lat. NEQUE]. nimicitor a. care nimiceste.
niciodatii adv. in nici Intr'un timp. nimicnici v. a nimici: orice ?tidy-ire
[Lit. niciuna (singura) dat]. nimicnicdd piere GR. AL.
Nicolaie (Sf.) m. Mold, fain. garba- nimicnicie f. nulitate, neant.
ciu : door iti pierde vr'o cutie.., c'apoi nimicnicire f. exterminare : nimicni-
Sf. Nicolaie e gata Az. [Pentru sensul circa dusmanilor Eike.
metaforic, cf. arhanghen. ninchezi v. V. necheza: unde nin-
Nicoara (San) m. nurnele popular al chezi odatd ISP.
St. Nicolaie si al sarbatorii sale; San- ningiiu m. 1. ninsoare: turtune cu
Nicoara soseste cu calu-i alb (adica aduce ningau Pop.; 2. luna ninsorilor, numele
zapada). popular al lui Decemvrie.
nicotina f. alcaloid veninos ce se afla ninge v. a cidea zipacli. [Lat. NINOERE],
In tutun. ninsoare 1. zapada: bdtrdnul munte
nicovalä f. 1. massa de 'fier pe care albit de ninsori Box.
se bat metalele (sau se gauresc cercurile): ninsoriit a, alb ca ninsoarea: aoimul
intre ciocan nicovald, expus a fi vic- tau poartd o zale ninsorie Ar..
tima intre doua partide conti are ; 2. fig. nipralai f. planta mult cultivata mai
victima : cdt esti nicovald suferd, cdt cu seama In terenuri nisipoase ca Ingra-
esti ciocan loveste PANN. [Dial. ndico- samânt viu (Lupinus luteus). [Origina
vald = slay. NAN0VAL0]. necunoscuti].
nihilism n. 1. Filoz. negatiunea ori- nirvana f. V. budhism.
carii credinte: 2. doctrina nibilistilor nri nisam-nitam adv. cu totul fara te-
cari tind la distrugerea radicala a insti- meiu: sd vie asa nisam-nitam. [V. ni-
tutiunilor sociale actuale fara de a cauta tam-nisam].
85 le substitue vr'o stare definitiva. niscare (niscai) pr. niste: niscai smei
nihilist m, 1. cel ce neaga Waite; 2. ISP. [Lat. NESCICI QUALIS].
pl. numele reyolutionarilor rusi, partizani nisetru rn, peste 'Ana la doi metri de
al nihilismului. lung, traieste In Marea-Neagra st in Ma,
nikel n. metal alb ca argintul, nu se rea Caspica (Accipenser sturi4 [Dial.
altereazi la aer si se topeste tot asa de isetru= slay. IESEIRli forma misetru re
greu ca si fierul: dintr'insul se fac instru- zultd din fuziunea un isetru].
mente de matematice si de chirurgie A nisestek f. floare de faini din care se
s'acoper metale mai putin dure i lucioase, face halva. [Turc. NI5ASrI, arnidon].
nikelh v. a acoperi un metal cu un nisfek f. V. nesfea (Fah
strat de nikel prin galvanoplastie. nisip n. 1. pietris marunt ce proyine
nimb n. 1. cerc luminos cu care pic- din prabusirea stancilor; 2. fig. bazi putin
torii Inconjoara capul sfintilor: 2. fig. solidt: a zidi pe nisip. [Mold. si Tr.
aureola : reia-mi al nemuririi nimb En. ndsip slay. NASC/Pil, praf ce se imprfistie].
purta un nimb de stele pe pdru-i un- nisiparità f. alt nume dat pestelui
duios AL. svdrlugd.
nime pr, Mold. nimeni dupd el nime nisipi v. a acoperi cu nisipi: prin
nu plangea. [Lat. rano], drumuri nisipite AL
nimeni pr. niciun om n'a venit ni- nisipernita f. vas mic de nisip.
menu. [Lat. NEMINEM]. nisipis n. loc nhipos: desertul nisi
nimeri V. V. nemeri. pisul si-1 adapd Em.
nineaca f. V. neneaca: o nineacii nisipos a. On de nisip: frith' nisi-
cu doud fete At. poasa.
nimfai f, 1. Mit. zina care locuia in niste pr. oarecari: niste oameni, niste
paduri, izvoare, munti; 2. fata frumoasa; vorbe. [Vechiu-rom. neste = lat. Nescro
3. insecta In stare intermediara intre larva coml.
A insecta perfecta, nit n. cuiu cu yarful turtit cu care se
nimic n. 1. niciun lucru: nitrite nou; leaga cercurile de fier. [Nemt. METE].
2. lucru de foarte putina valoare: mai nitam - nisam (nisam - nitam) adv.
nimic; de nimic, misel, pacatos : om de Mold. dintr'odata: cataroile nitam-nisam
nimic; 3. pl. fleacuri: se gdndeste la te trdntesc in groapd AL. [Pol. TAM-SAM
nimicuri. [Tras din nimica]. adv. nu
II (ceh. sAm-ram), id $ i colea, cu negatiunea
stie nimic. ne sau nil.
nimica adv. nimic : nimica boat& nitel adv. putin.[Origini necunoscuta
[Vechiu-rom, nemica= lat. NE MICA, Rid() nitrat n. sare formata prin combina-
taramaj. rea acidului nitric cu un oxid : nitratul
nimici v. a preface in ohmic. de argint e en caustic violent.

www.dacoromanica.ro
 nit - 432 - nom
nitric a. se zice de un acid compus slrile rApitoare cad vaneazA noaptea si
din azot 1 oxigen, numit si acid azotic de florile ce se deschid la Intuneric.
sau apd- tare. nocturni f. romantA cu cloud voci de
nitroglicerini f. uleiu galbicios, corn-
un caracter duios.
pus din glicerina si acid nitric, Inzestratnod n. I. legaturl rotundA din lucruri
cu o prodigioash forta explozlvh; ames- ce se pot Infiisura: afar cu nod, funie cu
tecatA cu nisip, nitroglicerina constituenoduri; 2. proeminenta a Incheieturilor:
dinamita. nodurile degetelor, genuchilor; 3. proe-
nitru n. nitrat de potash, numit obis- minenta dual pe trunchiul unui arbore:
nuit silitrd. trestie plind de noduri; 4. ceeace In-
nitui v. a turti varful unui cuiu pe neacti sau Impiedicl: i s'a pus un nod
cealaltà parte a oblectului in care se bate. in gat; 5. pl. ceva greu de sulerit; a in-
[V. nit]. ghiti noduri; 6. fig punct esential, di-
nivel n. 1. instrument ce serva a fora ficuliate: nodul gordian; 7. obstacol ce
o linie sau un plan inteo directiune ori- formeazA intriga Intr'o piesh dramatica;
zontal3; 2. stare orizontalà: toate lichi- 8. in marina : lungirne d'aproape 15 me-
dele cautd nivelul lor; 3. fig. grad: ni- tri; 9. Anat. nodul gatului, numele vul-
velul inteligenfei. gar al cartilajului tiroid. [Lat. Noma
nivelh v. 1. a milsura cu nivelul dife- Nodea m. numele necuratului: Nodea
rentele de inaltime Mire douh sau mai si Codea. [Lit. cel cu noada, numire a-
multe puncte; 2. a face o suprafath ori- nalogh cu Codea].
zontala : a nivela un teren; 3. fig. a noduroasi f. planth cu aspect nodu.
face egal: nu se pot nivela inteligenfele. ros, cu ionic adesea rosiatice sau violete
nivekare f. 1. actiunea de a nivela, (Dactylis glomerata).
de a face orizontal; 2. fig. egalizare: so- noduros a. I. plin de noduri; 2. fig.
cialisiiul node la nivelarea averilor. grosolan: vorbe noduroase Ruin.
nivelator m. cel ce niveleaza. Noemvrie in. a unsprezecea hull a
nividi v. Mold. V. nevedi: alte su- anului [Gr. mod.].
mane sd le nivideoscd si sà inceapd nohot n. Mold. V. nilut: ciorbd de
a le fese din nou CR. gaind cu nohot AL.
nizam m. armatA regulatA in Turcia nohutiu a. Mold. nAutiu: pantaloni
(in opozi(iune cu basibuzucii) l soldat nohutii largi GHICA.
turc: in porturile dela Rahova pot fi noi pr. pl. de intlia persoanl. [Lat.
la vr'o cloud mii de nizami OD. [Turc. Nos].
NrzAm]. noian n. Mold. I. mare largA, ocean:
niznai adv. Mold. nestiind nimic : Inca fu noian intins de ape? Em.; 2. fig.
abis: din noianul vesniciei esti tu sol
te faci niznai ? CR. (RUS. NIEZNAT, nu stiu].
noadi f. osul sezutului. [V. nod]. de mangdiere? AL. [Origina necunos-
noapte f. 1. timpul ce trece dela un cutl].
apus de soare pane' la un rhshrit imediat ; noimA f. hateles, sens preciz : ce noimd
2. fig. Intuneric: revarsii liniste de veci aveau cuvintele sale? ISP. [Gr. mod.].
pe noaptea rnea de patimi En.; 3. In- noiä f. semn alb pe unghie. [Tras din
tunecime moralh, neputiMa de a vedea nou: lit. semn nou].
sau afla; noaptea timpurilor, epoca cea nojiá f. pl. I. Munt. cureluse de !e-
mai dephrtath dela care n'a rhrnas nicio get opincile pe picior: se mcalfd Cl o-
traditiune. [Lat. Nocrza pincile, incrucisd nojifele pe pulpe Isp.;
noaten m. 1. mid sau manz de doi 2. Mold. gaura de pe marginea opincei
ani; 2. Ulna neagrti de miel sau mioare prin care se trece curelusa: si-a petre-
(Co.). [Lat. Amorsros]. cut cede o pdreche de afd neagra de
nobil a. 1. care face parte din clasa pear de cal prin cele nojife C. [Serb.
cea mai Malth a societfitii; 2. fig. care NorrrA, din slay. NOCIA.. piciorj.
are sentimente alese: o inimd nobild. 11 nomad a. si m. care n'are o locuinth
m. cel ce se trage dintr'o familie nobill. statornica: trib nomad.
nobiliar a. ce tine de nobletA : titlu nomenclatural, f. colectiune de vorbe
nobiliar. n. catalogul familiilor nobile
II Intrebuintate, spre a desemna diferitele
ale unei tari. obiecte ale unei stiinte sau arte: nomen-
nobilime f. toti nobilli unui Stat. claturd chimicd, vocabularul termenilor
nobleta f. 1. calitatea prin care cineva Intrebuintati In chimie.
e nobil; 2. nobilime:% 3. Inaltime morall :nominal a. relativ la nume; eroare
noblefd de Mirrid, de sentimente. nominald; apel nominal, chemare duph
nocturn a. 1. ce se Intampla noaptea : nume a membrilor unei adunAri; valoare
preumblare nocturne, ; 2. se zice de ph- nominald, cea exprimatd pe o hartie-mo-
www.dacoromanica.ro
 nom - 433 - not
nedA si care obisnuit e superioarA valorii norocit a. cu noroc, fericit.
reale. norocos a. cel favorizat de soartA.
nominalism n. doctrinA filozoficA dup5 norod n. poporul, mai ales cel de jos.
care tennenii, cari exprimA ideile generale, [Slay. NAROIMI. din nonm, a naste],
sunt pure numiri ce nu corespund nici noroios a. pbn de noroiu.
unei realitAti. noroiu n. 1. amestec de pimAnt sau
nominalist m. pattizan al nomina- nisip cu ploaie formAnd o materie mai
lismului. mult sau mai putin consistentA; 2. fig.
nominativ a. ce contine nume: sta- stare josnic5, banalitate : in noroiul greu
ful nominativ al functionarilor. I n. al prozei &I. [Cf. slay. NAR01, nAvala
Gram. cazul ce exprimA subiectul. noros a. plin de nofi: zi noroasd.
nomocanon n. colectiune de legi 1m- nostalgie f. dor de patrie i lance-
pirAtesti bizantine si de canoane ale si- zeal5 cauzatA de acest dor.
noadelor. [Gr. mod.]. nostim a. 1, frumusel, drAgut; 2. (iro-
nomol n. V. nAmoL nic) caraghios. [Gr. mod. rzösroros, plAcut].
nonagenar a. si m. cel in vArst5 de nostimadi f. lucru nostim.
90 de ani. nostru pr. ce tine de noi: omul nos-
nonparel n. caractere tipografice mici tru, despre care e vorba ; ai nostrt rude,
de 6 puncte (= fr. nonpareille). partizani. [Lat. NOSTRUM].
non-possumus ((nu putem)) n. locu- not& v. 1. a face o not5: noteazd a-
Pune latinA exprimAnd un refuz irevoca- cast pasal; 2. a observa : notafi bine
bil : a opune un non-possumus. aceasta; 3. a insemna bateun mod ne.
non-sens n. 1. lips6 de sens; 2. fig. favorabil: l'am notat.
absurditate. notfi f. 1. semn pe o hartie sau carte:
nopal n. plantA grass pe care se aflA notd cu creionul ; 2. explicatiune sumari
cosenila. a until- pasaj: dtifi textul i notele a-
noptatic a. nocturn: un .susur rzop- cestei cdrfi; 3. sumarul unei scrieri, al
tatic On, unui discurs: frebue sd stii a /ua note;
nopticoasii f. viorea de noapte (Hes- 4. memoriul unui comerciant: am acid-
parts matronalis). tat nota trimisii; 5. Insemnarea gradu-
noptiti f. Bot. barba-fropArafului. lui de merit al scolarilor: a obfinut note
noptos a. fig. Intunecos: drum nop- bune; 6. comunicatiune scrisA de caracter
tos BOL. oficial; nota diplomaticd; 7. pl. caractere
nor m. 1. massii de aburi suspendati de muzicA reprezentAnd sunetele si durata
in atmosferA : centl e p1M de noH; 2. lor : sunt sante forme si a pte nume
ceeace seamAnA unui nor : nori de fum, de note.
de praf; 3. fig. fntuneric, Intristare un nota-bene n. (cobservA blue.) obser-
nor ii acoperi fafa. [Vechiu-zom. nuár, vatiune spre a atrage atentiunea cititoru-
Mold. nour = lat. NUBILUM], Ilui ; se sale obisnuit prescurtat : N. B.
nork f. sotia fiului. [Dial. nor = lat. notabil a. ce merit5 a fi notat, con-
ways]. siderabil : diferentd notabila. t m. cetA,
norci 1. Zool. vidrA. [Rut. NORICA]. teem fruntas dinteo tar5 sau dintr'un oras.
Nord n. 1. punctul orizontului dinspre notabilitate 1. 1. caracterul celor no-
partea stelef polare; 2. (aril septentrionalA : tabile: 2. persoanA notabilA.
om dela Nord. notar m. functionar public care pd.
nordic a. dela Nord. meste l reclacteaz5 acte de vAnzare, con-
Nord-Est n. punct situat la egal5 tracte, testamente, etc.
distantA Imre E. si N. notarial a. relativ la notari sau la
Nord-Vest n. punct intre N. si V. notariat.
normal 1. mod de actiune, regulA. notariat a. fficut de un notar: act
normal a. care servA de regulA: sd- notariat. II n. functiune de notar si bi-
mitatea e starea normald a omului; roul notarului.
scoala normalL menitA a forma Invh- notatifunie f. reprezentare prin semne
tAtori. convenite: notafiune muzicald , algebricd.
normalist m. dev al unei scoale notAtoare 1. Bot. broscaritA,
normale. notifick v. a face cunoscut fn mod
noroc n. 1. soart5: tiecore cu no- oficial sau legal.
rocul sdu; 2. §ans5: n'am noroc; 3. notificare f. 1. actiunea de a notifica;
fericire: noroc sd dea D-zeu! [Vechiu- 2. actul min care se notific5.
rm. mime = slay. rrArtoxer lit. ceeace notita f. 1. descriere scurtA; 2. extras
s'a rostit]. rationat.
norocire f. fericire. noliune 1. 1. cunostintli dobAnditli
L. §Aineanu.-Dict. Universal 74
www.dacoromanica.ro
 not - 434 - num
despre un lucru: noliunea binelui; 2. pl. sau se fabricA mobile de lux, iar cu fruit-
titlu de carti elementare i didactice: no- zele i Invelisul verde coloreazA thrancele
fiuni de chimie; 3. idee despre ceva. teAturile Im (fuglans regia). [Lat. nucus].
notorietate 1. caracterul celor notorie. nucit f. 1. rodul nucului constand In-
notoriu a, care este sau poate fi cu- teo migdalA Inchis5 Inteo coaja tare: din
noscut de toti. adv, Invederat.
11 nue& se extrage un uleiu bun de mancare
non a. 1. care este de un timp scurt (unt de nucd); 2. excrescentA lemnoasd
vin nou, haine noi; 2. care a aparut de pe unii arbori nuci de stejar; 3. Anat.
curAnd : carte noud; 3. care nu era cu- nuca genuchiului, rotula. [Forma trasA
noscut sau admis: idee noud ; 4. lipsit de din masc. nuc[.
experienta: lucreitor nou. [Lat. nevus]. IInucet n. padure de nuci. [Lat. rtucErun].
adv. de curand: nou-ndscut; din nou, nuctioari f. 1. rod ce seamAnA cu
Inca odata. nuca si care se face ln climele calde; 2.
nouä num. numAr nepereche ce vine Zool. pieptenus.
imediat dupA opt; nouitzeci, de nouà on nud a. I. gol, despuiat; 2. se zice In
zece. [Lat. 'gown]. picturd de figunle nedrapate.
nour m. Mold. V. nor: nouri vinefi nuditate f. 1. starea persoanei nude;
s'adund AL.; fig, flour de scdntei AL. 2. figura nudA.
nouri de eres En. nueh f. 1. cracA lunga si subtire (mai
nouria v. a innora: sagefile usoare a!es de salcie): gard sau impletiturd de
noureazei mandrul soare AL. nuele; 2. vargA, [Lat. NOVELLA : lit (ramitra)
nourat a. Innorat: cu fafanouratd AL. nousoarAj.
noutate f. 1. ceeace e nou, lucru non; nufar m. 1. (alb) plantA acvaticA cu
2. schimbare In idei, in principii; 3. ceeace frunze late si foci albe sau gaibene din
e nou In materie de carti, obiecte de arta, care se lace serbet (Nyrnphaea alba);
piese de teatru; 4. stofa noua si mai la 2. (galben), planta a cArii radAcinA se In-
moda: magazin de noutdli. [Lat. NOVI- trebuinteazA la argasit si la Ingrasatul por-
TATEM]. cilor (Nuphar luteum). [Twe. NUFAR, prin-
novae m. urias novacul aved darn! tr'un intermediar grec modern].
de a culca la pdmant o oaste intreagd nul a. 1. fArA valoare: om nul; 2. fail
ISP. V. Novae. elect: rezultat nul.
novatiune I. jur, schimbarea unei nulä 1. 1. zero; 2. fig. nulitate: dra-
obligatiuni, a unei datorii Intealta: no- pdndu-si nula En. [Pol. NULA (din nemt.
vafiunea nu se opera decat intre per-
soane capabile de a contracta. nulitate 1. 1. vitiu ce face un act rml:
novator m. cel ce inoveaza. 12. fig. lipsA absolutfi de merit; 3. per-
Novele pl. legile imparatului Justinian, soanA nulA.
cari formeaza ultima parte a dreptului numai adv. 1. nu mai mult : era nu-
roman, numite la noi in vechime Nearale. mai o casd ; 2. excluziv: numai ddnsul;
novice m. 1. cel ce a intrat de curand numai decât, IndatA. [Lat. NON MGM].
Inteo manastire; 2. ucenic de matelot. U numfir n. I. unitate, colectiune de uni-
a ca re e putin exersat: orator novice. tAti si parte din unitate: numarul douei;
noviciat n. 1. starea novicelui i tim- 2. cantitate nedeterminatA: un mare nu-
pul cat dureaz5; 2. partea manAstirii re- mar de amici; 3. Gram, forma particu-
zervata novicilor; 3. ucenicie. larA a cuvintelor dupA cum e vorba de
novitale f. pl. noutiti, stiri proaspete: unul sau mai multe obiecte: num& sin-
ce mai novitale spun gazetele? Az,. [It. gular, plural; 4. numAr servind a recu-
NovrrA, noutate, printr'un intermediar grec noaste: numdr de ordine; ,5. exemplar
modern]. de jurnal sau revistA urmarea in nu-
nu adv. particulA negativ5 contrarA lui mdrul viitor. [Lat. NUMERUS].
da. [Lat. NON]. II n. a rdspunde cu un nu. numara, v. 1. a Insira numere : nu-
nuanta v. 1. a dispune colorile dupA mdrei panel' la zece; 2. a pune In numar
nuante; 2. fig, a stabdi gradatiunile, mi- cu altii: numeirafi-ma printre amicii
dle diferente. vostri. [Lat. NUMERARE].
nuantAi f, 1. grad de intensitate a unei numäritoare f. 1. calcul amAnuntit;
colori ; 2. diferentA foarte usoarA; 3. fig. 2. numerar.
delicateta a limbei. numärator m. numar ce indicA cate
nubil a. care e in vArstA de a fi cA- Ora ale unitAtii se coprind Intio frac-
sAtorit. tiune.
nubilitate f. starea unei persoane nu- nu-mivuith n. planta ce creste In IA-
bile. durile dela munte, cu florile albastre, rosii
gutc m. pom ce face nuci: din !ennui! gau albe (frfyosolis silvatica),

www.dacoromanica.ro
 hunk 435 oati
nume n. 1. vorba ce serva a desemna nunciu rn, reprezentantul papci pe
o persoani sau un lucru; 2. Gram. cu- bangs un guvern.
vant ce exprimi notiunea de fiinte sau nuneik I. alunea (pe corp), [Forma di-
de calititi: numele poate fi substantiv similata din (a) lunea].
sau adjectiv; 3. nume propriu: nume nuneascA f. hora nunilor.
de botez, de familie; 4. fig. reputatiune : nuntii f. casatorie st in special serba-
i-a scos un name bun, rciu; cu numele, rea-i solemna, cum si petrecerile cu acea
in aparenti: era rege numai cu numele ; ocaziune. [Singular refilcut dupS pl nunji
5. persoana InsIt, lucrul insus: in numele = lat. NUPTIAE1
regelui, in numele legii. [Lat. NotrEN]. nuntazt m. cel chemat Ia o nunta.
numeral a. ce deseamna un numfir. nunti v. 1. a serba nunta; 2. a se ca-
II Gram. vorba cc exprimi numarul. satori.
numerar n. bani numarati : a pldti nuntit n. actiunea de a nunti 1 rezul
in numerar. tatul ei: in ajunul zilei de ntzntit.
numerati(un)e f. 1. arta de a nu- nuntitor a. de nunta : in noaptea
mara; 2. partea aritmeticei ce Invata a nuntitoare AL.
numi i scrie numerele. nuptial a. privitor la nunta sau la ce-
numeric a. 1. ce tine de numere : ope- remonia ei: uzuri nupfiale.
ratiune numericd; 2. ce consta In nu- nurcá f. V. norca: o bland nurcii At.
mar : forfci numericd. nuri m. pl 1. gratii: vezi cd avea
numeros a, care e In maze numar. nuri, avea pe vino 'ncoace ISP. ; 2. fig.
numeroa v. a deosebi cu numere. cu nuri, favorabil: soarta incepe a fz
numi v. 1. a da un nume, a deosebi cu nuri AL. [Turc, NUR, strilucire, frumu-
cu un nume : a numit pe fiu-sau Petru; seta
2. a pune Infer) functlune, inter) demni- nurliu a. *i adv. gratios: 0 vdcluvO
tate: l'a numit judeccitor; 3. a avea un nurlie AL. zdmbifi nurlua At. [Turc. NURLY,
nume: se numeste Nicolae. stralucitorl.
numire f. actiunea de a numi si re- nutret n. hrana vitelor si a pasarilor.
zultatul ei. 1[1at. NUTRICIUM, hrana In genere: romaneste
numismat m. cel versat in numis- '^u sensul restrAns].
maticd. nutri v. a hrini. [Lat. NUTRIRE],
numismatic a. relativ la monedele nutrimerit n, ceeace nutreste, aliment.
entice, nutriti(un)e f. functiunea corpurilor
numismaticfi f. stiinta monedelor organizate cari 1s1 Intretin vieata absor-
a medalidor. bind substante straine: nutrifiunea co-
numitor m. termenul aritmetic ce arata prinde: digestiunea, circulafiunea, ab-
in cite pint e divizata unitatea. sorpfiunea, respirafiunea si secrefi-
numulit n. Geol. soiu de foraminifere unea.
din marile calde i fosile dela epoca ju- nutritiv a, ce serva de nutriment, ce
rasica, nutreste.
numulitic a. In forma de linte: cal- nuvelfi f. 1. prima stire despre ceva
car numulatic. recent; 2. povestire scurti, roman fn mi
nun m. martor de cununie. [Lat. NONNUS]. niaturd.
nunciaturii I. demnitatea nunciului. nuvelist m. autor de nuvele.

0
0 m. a 15-a litera a alfabetului. rumegatoarelor, folositoare prin !Ana si
ol int. arata o surprindere, mirare, bu- carnea ei; 2. fig. simbolul blandetii; 3
curie, intristare, rugaminte: o, Doamne! pl. in graiul bisericesc, oameni, crestini:
o num. feminin dela unu: o femeie. oi cuvântiitoure. [Lat. OYHML
II pr. In loc de pe ea: ant vetzut-o. [Lat. oalä f. I. vas de pamant, mat ales
ULLAM]. pentru fiertul bucatelor; 2. ardor mare :
oacheq a. 1. care, bate bine in riegru, o oald de yin; 3. continutul unei oale:
vorbind de coloarea ochilor, fetei, parului; a bout oala intreaga. [Lat. oLLA].
2 cu sprancenele negre; 3. cu un cerc oaris f. data, ca termen cantitativ sau
negru in jurul ochilor (la oi). [Tras din repetitor: intdia oard, de cloud ori. [Lat.
ochiu: epitet aplicat mai !Mai oilor cu HORA, ceas].
dunga neagra In jurul ochilor i apoi ge- oarbi f. fuga nebuna : la oarba, la
neralizat]. oarba! AL. [Cf. a alerga orbeste]
oaie f. 1. gen de mamifere din ordinul oare f. pl. pasart de curte: oare, rale,

www.dacoromanica.ro
 Oar - 436 - obi
gaffe, din drtim ',find strang P. [Cf. in afará de suflet, In opozitiune cu su-
lat. ALAE, aripatel. biect; 4. lucru nedeterminat obiect de
oare adv. I. ezprima o Intrebare In- putind valoare; 5. tot ce serva de ma,
doelnica va vent oare? 2. intra In corn- terie unei shinte sau arte ori converse-
pozitiunea unor adverbe i pronume, dan- tiunii; 6. cauza unui sentiment, a unei
du-le un sens indefinit : oarecand, odini- actiuni: object de compdtimire, obiectul
oara; oarecare, ceva ; oarecine, cineva ; invidiei sale; 7. scop propus: a avea
oarecum, Intru catva. [V. oard1. V. ori. de obiect; 8. Gram. Linta asupra careia
oarzin a. timpuriu: pere oarzdne. trece actiunea.
[Derivat din orz i aplicat rnai intai or- obiectii v. 1. a opune ca obiectiune:
zului timpurita a obiecta motive bune; 2. a imputa : a
oaspe(te) m. 1. cel prirnit cu buna- obiecta cuiva mielia sa.
vointa In casa cuiva ; 2. cel cc primeste obiectiune f. dificultate ce se opune
bucuros pe un strain; 3. fig. strain, tre- unei propuneri sau cereri.
rdndunelele sunt oaspeti de pri- obiectiv a. ce are raport cu obiectul
mdvard ; 4. cel invitat la masa. [Lat. opozitiune cu subiectiv): realitate o-
HOSPES, HOSPITEM]. biectivd. II adv. Intr'un mod obiectiv :
oaste f. ostire, armata. [Lat. HOSTEM, a judeca obiectiv II n. 1, tot ce e In afara
strain, dusman Inarmat, de unde om In- de subiectul cugetator l observator; 2.
armat (sens colectiv In limbile rornanice)]. lentila convexa la o lunetà, care e Indrep-
oazfi f. 1. insula de verdeatti In mijlo- tata asupra obiectului de viizut, in opo-
cul pustiului; 2. fig. moment de multu- zitiune cu ocularul; 3. punct spre care
mire, ideie mangaietoare. se Indreapta atacul.
obadfi f. 1. bucata recurbata dela cola- obiectivh v. 1. a considera ca obiec-
cul roatei (obisnuit din lemn de fag) ; 2. pl, tiv; 2. a realiza o ideie,
obezi, flare, lanturi. [Slay. OBED11, veliga ]. obiectivitate f. 1. calitatea celor o-
obArsie f. 1. izvorul unei ape in munti biective; 2. existenta obiectelor In afara
sau dealuri: obdrsia rdului; 2. ses ce se de noi.
Inalta dintr'o vale pe nesimtite: obdrsia obijdtd v. a impila, a asupri tare: nu-i
muntilor; 3. fig. origin& nastere: unde place sci obijduiascd pe sdraci AL.
ji-e dovada de 'nalta obdrsie ? AL. [Slay. I[Slay. OBIJDATI, a calomnia].
osafisi, partea de sus, Inaltime]. obisnul v. 1. a avea obiceiu: nu prea
obcinit f. (termen de hottirnicie) cul- ,obisnuesc; 2. a contracta un obiceiu:
me ce continua lantul .muntilor dela un se obisnueste rent; 3. a se deprinde: sà
pisc la Mull: Moldova isi adund izvoa- Ite obisnuesti a asculta; 4. a fi In uz:
rele dintre obcinele Bucovinei. [Ceh lvorba nu se obisnueste,
oadmr, hotar de ogoarel. obisnuinti f. obiceiu anuniit, deprin-
obedh v. a pune roatei obada. dere capatata.
obelisc n. piramida lunga i Ingusta, obisnuit a. 1. deprins: ob4nuit cu
obisnuit chnteun singur bloc: obeliscul vorbe bune; 2. ordmar lucru obisnuit;
din Luxor. 13. care e in uz: vorbd obisnuita.
obezitate f. grasime excesiva. objurgati(un)e f. imputare violent&
obiali f. petec de panza ce tine loc oblidui v. a stapani o tar& a o gu-
de ciorap. [Slay. *oidEr.o, acoperemant, verna. [Slay. OBLADATI, a stapanil.
din multi, a infasura]. oblAduire f. administratiune, stapa-
obiceiu n. 1. deprindere: obiceiu still- nire: toti boierii dusmani obldduirii
bun; 2. (mai ales la pl.) deprinderi con- mele AL.
tractate din apucaturi, In vieata : obiceiuri oblhduitor m. cel ce obladueste.
copildresti; 3. legi traditionale sau ne- oblanc n. partea dinainte sau dinapol
sense, drept stabilit de uz i avand putere la o sea: anind armele Us obldnc CR.
de lege: obiceiul ptimcintului a durat [Slay. oar..5a0].
la noi pdnd la Condicile lui Caragea obleagh f. Mold. tarina lasata in pa-
Si Calimah (1817). [Slay. oar6Al]. Irasire. [Tras din slay. oatteoarr, a zacea].
obidfi f. intristare adanca : coprins de oblet1m. peste de forma si de colori
mdhnire si de obidd ISP. [Slay. OBIDA, diferite (Alburnus lucidus). [$i boblet:
injurie]. origina necunoscutal.
obidit a. tare intristat: cu haine ne- obli v. a face oblu, a aplana.
gre ci cu fete obidite OD. oblic a. piezis, care e Inclinat: linie
obiect n. 1. ceeace se ofera simturilor oblicci oblica f. linie oblica.
II

Si mai ales vederii : obiecte pldcute; 2. oblici v. a afla in taina : oblicind des
fig, tot ce se prezinta spiritului: obiectul pre sosirea boierilor OD, [Slay. OBLIeITI,
cercetdrilor noastre; 3. Filoz. tot ce e a arata].

www.dacoromanica.ro
 obi - 43/ - obt
oblicitate f. pozitiune vbIicS oblici- oborit a. doborit: oborit sub GO-
tatea eclipticei. sarea soartei NEOR. [V. obori].
obligh v, a indatora. oboroach f. 1. oboroc: trei oboroace
obligh f. obligatiune de plata (vorbA de grdu PANN ; 2. fig. ceva mare cat o
iesitii din uz): iacd o obligei din partea oboroaca oboroaca asta de §lic AL.
mea AL. I [V. oboroc].
obligat a. I. lndatorat; 2. recunosca- oboroc n. banita fusele in oboroc
tor : remelt' obligatul d-tale. sub pat CR [RU3. TIBOR OKI/ o masura].
obligati(un)e f. 1. ceeace obliga; 2. obosealà f. ostenealA covarsitoare.
motiv de recunostintA; 3. necesitate im- obosi v. 1. a osteni foarte. [Serb, OB
pusA cuiva; 4. orice Indatorire de plata ; SITI, a.1i rupe incAltamintea (de mult urn-
5, titlu de renta emis de o societate si blet): romaneste cu sensul generalizat].
platibil la termen. obosit a. 1. ostenit peste masura ; 2.
obligativitate f.. caracter obligatoriu:
fig. foarte desgustat: obosit de vieafei.
obligativitatea invdteirnfintului. obositor a, care oboseste,
obligatoriu a. 1. ce are puterea de a obot n. botul puins de opleanul saniei.
oblIgar clauzd obligatorie; 2. la care e [V. obod].
obligat: instructiune obligatorie. obrat n. bucata secerata lunga de opt
obliterh v. 1. a sterge cu Incetul: prAjini, livede cu pomi roditori: la vr'o
manuscrisele se oblitereazd cu timpul; cdteva obraturi CR. [Singular refAcut
2. Med. a astupa inflamafiunea tinde duph pl. obrafe = slay. OBRATI:I, C Oi].
a oblitera vasele; 3. a anula un timbru; obratie f. Munt. ogor ingradit In jurul
4. fig, a face sa disparA cu Incetul: am- unet vii. [V. obraf].
bitiunea i-o obliterat simful moral. obraz m. (pl. obraji) 1. fata ome-
oblojealã f. compreL cataplasm : urn- neascA: cu ce obraz te vei areita? a
bla din baba in baba cu descOntece oi face cuiva pe obraz, a-1 trata cum merita:
cu oblojele CR. [Tras din obloji]. cea mai tdneird gdsi acurn prilej sd-i
obloji v. 1. a Inasura o rana, a pane facd pe obraz CR. ; 2. fig. rusine: n'are
cataplasme; 2. tarn. a Infasura cu bra- obraz, e lard obraz; 3. pl. bucile obra-
nuri. [Slay. osLojrn, a aplica]. zului: cu obrajli ro0i. II n. pl. (obraze)
oblon n. 1. fereastrii la un grajd as- 1. persoana: obraze bisericefti ; 2. per-
tupat cu o scandura pe care se da hrana sonaj (azi mai mult ironic): obraz sub-
vitelor; 2. 110' ce se ridica ; 3. portlerA, tire; 3. rang: oamenii Domnului furd
la o trtisura. [Rut. OBLON, jaluzea]. tratati dupd obrazul fiecdruia atr.c.
oblonl v. a Inchide o fereastra cu o- [Slay. OBRAZfI].
blonul. obrazili f. bucatica de piele ce se
oblong a. lungaret, mai mult lung pune pe ochii calului spre a nu vedea
decal larg. alaturi.
oblu n. Tr. randea. [Nemt. HOBELL obrfizar n. masca un obreizar de
oblu a. si adv. 1. drept Inainte : a ceard peirea cd poartd el E/1.
merge oblu; 2. ses: cdmpie oabld; 3. obraznie a. si m. care 'are obraz
binisor incet, oblu, cà mi-i preivali AL. sau rusine. [Cf. infrunta].
[Tras din obli, a da cu oblul, a aplana, obräznici v. a devent obraznic.
de unde oblu, plan]. obrfiznicie f. 1. caracterul celui obraz-
obod n. vicalia morli (in Oltenia). nic; 2. vorba sau taotA obraznica.
[Slay. orroml, legatura]. obrezjä f. loc asezat pe un deal. [Ori-
obol m. 1. veche moneda greaca in gina necunoscuth].
valoare de veo 15 centime; 2. fig. ban, obricarith 1. portiune de rnancare,
banut. taM pentru cai; a Cala din obricaritii, a
obbr n. 1. Imprejmuire de casa (la InvAta minte s'a gdsit eine sd-i tale
Ora); 2. Imprejmuire de vite; 3. (la orate) din obricarifd P ANN [Tras din obroc].
tare de fan si de vite: 0 mdgarul se obrintealh f, inflamatiunea unei rant
vinde in oborul armdsarilor. [Serb. obrinti v. a se inflama, vorbind de
OBOR tare, curte, batitura]. rani. [flinteun primitiv brcint, inflama-
hbor n. stoarti trecutA prin ochiurile tiune = nemt, BRANT].
nAvodului i pe care sunt Insirate mar- obroc n. 1. banita obroc de oviiz;
gele de plumb. [Rus. menu, sour]. fig, a purse Marina sub obroc, a ascunde
oborel n. obor mic, tare. oamenilor adevArul; 2. obricaritA. [Rut.
oborl v. 1. Mold, a dobor/ cu a lui OBROE, portie; sensul 1 prin confuziune
groaznicei neivald cai, caldrefi oborind cu oboroc].
NEOR. [Slay. OBORITI, a rasturna, a prA- obroci v. a fermeca. a zapAci: cine
pAdi]. te-a obrocit, incdt sd visezi deftept?

www.dacoromanica.ro
 obr - 438 - hen
[Lit, a prezice (cf. obrocire), a ameti cu obstetrica f. arta mositului.
prorociri = serb. OKROIC, timp fixat (din obst1 v. a divulga, a face cunoscut:
slay. RE1P5, a rosta el obsti, cei armia va sedea 15 zile
obrocire f. pievestirea zilelor bune &Ice.
sau rele. obstructionism n. procedeu de a
obscen a. contrar bunei cuviinte: vorbe vorbi Inteuna si a face propuneri noi
obscene. spre a Impiedica functionarea regulata a
obscenitate f. vorba sau fapta obscena. unei adundri.
obscur a. 1. Intunecos: coridor ob- obstructi(un)e f. 1. Med. stagnarea
scur; 2. fig. greu de lute les: cugetare umorilor cauzata prin astuparea vaselor;
obscurd; 3, putin cunoscut : om obscur. 2. fig. opozitiune, piedica.
obscurantism n. sistema obscuran- obtentiune f. obtinere.
tistilor de a cufunda neamul omenesc In obtine v. 1. a capata ceeace doreste;
nestiinta i superstitiune. 2. a ajunge la un rezultat: aceasta spe-
obscurantist m. adversar declarat al cie de rozd se obtine prin culture:.
stiintei si al filozofiei. obtuz a. 1. tocit; 2. fig. lipsit de de-
obscuritate f. 1. intunecime; 2, sta- licateta: odorat obtuz; 3. putin patrun-
rea unei persoane obscure: a triii in ob- zator : spirit obtuz; 4. Geom. se zice de
scuritate. un unghiu mai mare decat cel drept.
obsecrati(un)e I. figura de retorica obuz n. projectil gaunos l explozibil
prin care se implora ajutorul divin sau de forma cilindrica.
al unei persoane. obuz n. corp de armata (Nscutca),
obsedh v. 1. a fi mereu in jurul cuiva arhaism conservat Intr.() oratie de nunta :
spre a se face stapan pe spiritul sari: a cemd s'or lovi obuzurile, atunci s'or
obseda pe Un bolna v; 2. a importuna alege vitejiile POP. [Pol. osoz, lagma
prin asiduititile sale; 3. a turmenta cu och f. 1. veche masura de capacitate
stiruinta, vorbind de anumite idei. (1,,520 sau 11,288) si de greutate (1 kg.
observh v. 1. a cerceta cu Ingrijire 272 sau 1 kg. 291) : ocaua era impdrfitd
lucruri fizice sau morale: a observa as- in 400 dramuri; 2. oca mica, cumpana
trele; 2. s se conforma cu prescriptiun a falsa ; fig. inselatorie: a prinde cu ocaua
unei legi sau regule; 3. a 'Aga de seama. mica, a surprinde asupra faptului, a da
observabi1 a. ce poate fi observat, de gol (proverb llamas din epoca fanariota
observati(un)e f. 1. actiunea de a cand brutarii l macelarii, prinsi cu ocaua
observa : observatiunect unei legi; 2. mica, erau tintuiti in piata de sfarcul ure-
cercetare atentioni: astronomic: reclamei chii): cati s'au prins cu mana in sac,
observatiuni constante; 3. rezultatul cu ocaua mica, tofi au pupat duba
observatiunii: a scrie observatiunile ISP. [Turc. orcA, forma Mold. oca vine
sale; 4. reflexiune: permite-mi o obser- din ruseste].
valiune; 5. replica : nici-o observatiune (Sch f. Mold. (pl. oci) och: multe oci
observator m. 1. cel ce observa vr'o de bere AL. cateva occi de peste sa-
lege sau regula: observator de regula- rat Cn. [V. oat].
mente; 2. cel ce s'aplich a observa na- ocfical v. a striga ca broastele. [Ono-
ture, lumea, oamenii : e un observator matopee : ocacal].
profund. V a. care observa : spirit ob- COCiiCait 13. strigatul broastelor.
servator. ocara f. rusine mare, necinste. [Slay.
observatoriu n. edificiu destinat ob- oxides, mustrare].
servatiunilor astronomice sau meteorolo- ocarl V. a (se) face de ocara.
gice. ocarina f. mic instrument de muzica
obsesiune f. actiunea de a obseda si cu sapte clape (obisnuit de argils).
starea celui obsedat. ocaritor a. care ocaraste.
obsiga f. iarba ovazului (Bromus se- ocarmui v. a carmui o tali [V. car-
calinus). [Si ovsigd = serb. 01/511f]. mut: initiala pare a fi fost trasa din
obstacol n. 1. ce sta In cale, piedica; sinonimul
2. fig. greutate. ocarmuire f. od. guvern fac impo-
obste f. 1. multime: Meta obstea trivire ocarmuirii AL.
cuvioaset asculta conteirile OD. ; 2. po- ocarmuit a. earmuff: noroade ocdr-
por : erau necontenite jalobele obstii muite de pravili Ga. Ar..
Neos.; hide obste, in genere. [Slay. mas- ocarmuitor m. od. ispravnic.
t*, comunitate]. ocazionh v. a da ocaziunea, a fi cauza :
obstesc a. I. public: obsteasca obi-- o imprudengi poate ocaziona 0 mare
nuitd Adunare; 2. comun: obstescni nenorocire.
sfdrsit. ocazi(un)e 1. t prilej, imprejurare

www.dacoromanica.ro
 occ - 439 - oct
favorabil5:profitafi de ocaziune; 1. teo teseturli de bumbac, Inteo plasif ; 3.
imprejurare oarecare: a ardtat curaj in veriga de lant, de funie; 4. giurele ce se
sute de ocaziuni; 3. cauzà: ocaziune formeazA in pAine, brAnzA; 5. rotocoale
de cearta; la ocaziune, and se prezintA de grasime, pe suprafata supei; 6. ou5
momentul favorabil; de ocaziune, care prAjite in unt; 7. chilioarA de stup; 8.
nu mai e nou 1 se vinde mai eftin. luminis de crang, rariste; 9. vArtej de ap5;
occident n. apus (ca punct cardinal), 10. boboc de floare, mugur; 11. Bot.
occidental a, apusean. nume de plante: ochiu-boului, floare ce
ocean n. 1. vastA Intindere de apa seam5nA cu un ochiu de bou, numiti
saratA ce acopere trei sferturf din supra- obisnuit margarita; ochiu-sarpeluf, mio-
feta globului: Oceanul se divide in zotis; ochiu-soarelui, eliotrop; 17. Zool.
Atlantic, Inghef at, Pacific; 2. fig. mare cchiul-boului, pAsAricA micA cat un ochiu
cantitate sau intindere: oceane de stele de bou, numiti In genere sfredelus;
Ex. oceanul de ninsoare AL. ocean de ochiu-piunului, fluture cu ochi sclipitori
neamuri BALC. ; 3. fig, abis: rn'afund pe aripi. [Lat, ocuuld.
in oceanul de noapte ei tacere AL. ócinä f. o parte din mosle. [Slay.
oceanic a. ce tine de ocean. OTICINA, patrfmoniu, din orzT6, tatA).
ochelari m. pl. I. partea hamurilor ocinceave f. pl. V. ochincele.
ce acopere ochii cailor; 2. pl. sticle de ocleiu m. I. peste de mArimea unel
ochi. [Lat. OCULARIS, printr'un intermediar sardele si de un gust delicios; 2. numele
rusesc sau polon OICULARY)]. dobrogean al obletului. [Pol. maxi].
ochelaritit f. planar erbacee cu flo- ocnfi f. I. mina', mai ales de sere:
rile galbene al aril fruct e o teac5 In ocnele cele mai cunoscute aunt cele
forma de ochelari(Biscutella laevigata). dela Slanic i Telega; 2. locul unde se
ochesele f. pl. Bot. vazdoage. [Lit. lnchid fAcAtorii de rele (osAnditi la munca
oLhisori: cf. fr. millet, garcala silnic5); ocnA pfir5sitil, lisati In nelu-
ochl v. 1. a pune ochii pe cineva: se crare, servia inainte de Inchisoare tAiha-
vede ca el o ochise ISP. ; 2. a lua la ochiu, rilor celor mai cumpliti; 3. pl. ocne, od.
a lira verit domnesc dela minele de sate. [Ung.
ochiadh f. ochire pe furis. [Modelat OKRA, salinA (serb. ORNO, put de ocnA);
dupfi fr. ceillade]. v. baie].
ochian n. Innefi, telescop. [Derivat ocniaq m. 1. lucr5tor In ocni; 2. cri-
din ochiu]. minal osAndit a tAia sarea din ocriA.
ochianil f. ochian: cii ochiana prin ocnita f. firidA la sobele tirinesti:
zarea pe voinicu'l urmaria POP. cascase gura cdt ocnifa PANN. [Slay.
ochianal f. peste de apa duke, gustos, OKNO, fereastrA din olio, ochiu (cf. ochiu
dar de valoare inferioarà, se vinde ca peste de fereastrd, geam)].
sirat (Leuciscus nutilus). ocol n. 1. Inconjur: a da ocol casei;
ochincele f. ($i 2. ingrAdire: surf i ocoale pentru boi si
pl. Bot. gentian5.
ocinceave: de origin5 necunoscutil. vaci CR. ; 3. vechiul nume al judetului:
ochios a. cu ochii marl: un baiet o- ocoalele despre cdrnpie se numescpliti,
chios, spr6ncenat si frumusel CR. iar cele despre munte plaiurf. [Slay.
ochire f. 1. aruncAturà de ochiu, pri- ortoul, cerc, din soLo, math].
vire: fi-am urmdrit ochirea AL.; 2. o- ocolas m. I. locuitor de plasA; 2. od.
chiadA: murdare E. suprefect (in Moldova).
ochisor m. mica planth ce creste prin ocoli v. 1. a face ocol: ocoli de vr'o
vii i pe langa drumuri (Anagallis ar- fret' ori palatul TSP. ; 2. a lnconjura din
vensis). toate pArtile: un brdu de munte oco-
ochiu m. (pl. ochi), 1. organ al vederii; leste toatd aceastd lard BALc.; 3. a e-
2. vedere, privire: a si arunca ochii a- vita: ei se ocolesc unii pe allii; 4. a
supra cuiva; a mânca (sorbi) cu ()cliff, eluda: a ocoli legea.
a privi cu nesatru; a cfa ochi, a intAlni ocoli n. ocol mare, inconjur.
pe cineva; a lua ochii, a atrage privirile, ocroti v. a proteja. [Slay. ussbrrn, a
a orbi de strAlucire; a scoate ochii, fig. aline, a imblAnzi].
a face aspre mustrAri; de ochii-lumif, ocrotire f. protectiune.
pentru WA; vdzand cu ochii, Invederat; ocrotitor a. si m. protector.
3. ochiu de gaina, 135tAturti intre degetele OCTIll n. argila coloratA l IntrebuintatA
picioarelor (dupa forma-i exterioarA); 4. In pictura cu uleiu: cu ocru se vopsesc
punct colorat pe agile de joc: zece sc6ndurile dusumelei.
ochi de pica. It n. (pl. ochiuri), 1. geam octaedru n. Geom. corp solid cu
de fereastr5; ochful podului, cosul unei opt fete.
case tfirrinesti; 7. incrucisarea firelor In- octavä 1. 1. stant5 de opt .versurf:

www.dacoromanica.ro
 oct - 440 - odo
epopea lui Tasso e scrisd in octave; rdclacinile odagaciului sunt cunoscute
2. Muz. intervalul de opt grade. sub numele de ciuen. [Turc, OD AOADJE,
octofor a. si ni. la Romani, purtator aloe].
de lectica Sirieni octofori pe dealul odagia m. 1. odaias; 2. sluga la do-
palatin AL. bani. [Turc. ODADJY].
octogenar a. de 80 de ani. II m. om odhia, m. servitor de tribunal, de pri-
de aceasta varsta. m dile, etc.
octogon n. Geom. poligon cu opt odaie f, 1. camera, Incapere: odaie
laturi II a. cu opt fete: o said octogond de culcare; 2. adapost de vite pe camp
formeazd acest local Bd.. sau Intr'o padure: sd mi-1 aduci cam
octoih n. 1. colectiunea cantaillor bi- cu oi, cam cu oaf... POP. ; 3. Tr. catun
sericesti de sfantul Damaschin dupS opt format din mid mosii iobagesti; 4. (in ye-
glasuri: cdrnd din octoih glasul al optu- chime) cazarm oddile seimenesti [Turc.
lea AL.; 2. fig. Maine: iar ai inceput ODA ; sensul 3 din ung. IIODALY, de aceea§
octoihul cista? AL. [De origina slavo- original.
greaca : lit. cele opt melodii]. odájdil f. pl. vesminte cu cari slujesc
Octoinvrie m. a zecea lima a anului, preotii. [Slay. ODEJDA, mantie].
numitfi de popor Brurneirel. [Gr. mod.]. odalisch f, femeie din haremul Sul-
ocular a. ce tine de ochiu: nerv o- tanului.
cular; martur ocular, cel ce insus a otitis- I int. de alungat cninii: fdcui
vazut faptele ce povesteste. II n. sticla pe incet la (Jamul (la caine) un ni-i si
care s'aplich ochiul, in opozitiune cu o- un odar I PANN. [Onomatopee].
biectivul. odata adv. inteun amp: a fost odatd;
oculist m. doctor de ochi . deodata, pe neasteptate; Cate odata, une-
ocult a. ascuns, ce se produce Intr'un ori. [LA. una data (=-- oarti)].
mod misterios: putere ocultd; stiinte odgon n. 1. funie groasa i fungi'', mai
oculte, pretinse stiinte cari rfimfineau ales de corabie ; 2. veche masura agrara
ascunse multimii, ca astrologia, magia, (la Moldova 16-20 stanjeni). [Slay. or:l-
alhimia. ama, goami pentru evolutiunea sensului,
ocuph v. 1. a lua In posesiune, a se cf. pogon].
face stapan pe: a ocupa o cetate mad- odicolon n. apa de Colonia (CA.a.:= fr.
mica; 2. a tinea, a umplea un lac: ga- eau de Cologne).
zele find a ocupa cat mai mare spa- odihni f. 1. incetare de lucru, de mis-
flu; 3. a locui: a ocupa o casd intreaga ; care: odihna e trebuincioasd omului;
4. a da de lucru; aceastd uzind ocupd 2. soma: se deterd odihnei; 3. fig. li-
o suta de lucratori; 5. fig. a (inert o- nista. [Tras din odihni].
cupat : ea ocupd mintea mea AL.; 6. a odihni v. I. a OM odihna: odihneascd
poseda a ocupa un post; 7. a Intre- in pace; 2. a fi depus undeva riandeft
buinta timpul situ, a lucra: se ocupa feted adihnesc in pdindrit strain; 3. a
intr'una. inceta cu lucrul : se odihneee; 4. a dormi.
ocupant m. are ocupb, care s'afla [Slay. oafruNern, a rasufla, seas familiar
In posesiune primul ocupant. formei paralele onion].
ocupat a. care are mult de lucru. odinioari adv. altadata, In timpul
ocupatt(un)e f. I. indeletnicire, trcaba, trecut. [Vechiu-rom. dcindoard = de =A
lucru cu care se ocupii: ocupafiune o- oara i v. adineaori]
bositoare; 2. actiunea de a lua milita- odios a. 1. scarbos: sgdrcenia e un
reste In posesiune o tara. Rush ocupara eifiu odios; 2. fig. foarte neplacut. n. II

principatele romane In patru randuri ceeace e odios.

1769-1774, 1788-1791, 1806-1812; ul- Odisee f. 1. epopee home:Ica In 24
tima ocupafiune ruseasca dela 1828- cantece, ce contine istoria Intamplarilor
1834, and guvernul provizoriu fu there- lui lilise; 2. fig. povestire plinh de aventuri.
dintat generalului Kisselef, sub a arta odobaie f. Mold, car de carat snopii
influent:1 s'a redactat Regulamentul or- la arie. [V. dubd].
ganic. odobealat f. Inchisoare: if bagd la
odä f. 1. la cei antici, poema destinata odobeald LEP. [Acelas seas cu dubd, din
a fi cantata ; 2. azi, mica poema Impartita care se tragel.
In strofe egale: oda e forma obisnuita odogaciu rn. V. odagaciu: vutcd de
a poeziei iirice. odogaciu AL.
odagaciu n. I. substanta balzamica odolean m. planta cu miros caracte,
care, rasa, cla un miros aromatic : o per- ristic i neplacut, cautata de pisici (Va-
niter de odagaciu Fa.; 2. lemnul sau: ler;ana): Orancele o poarta la brat:, caci
mdtanii clp odagaciu; 3. Mold. sapunel: le aduce noroc in dragoste. [Rut. ouoLIANJ,

www.dacoromanica.ro
 tufo - 941 - ogh
odor r.1. vesminte ornate si celelalte 2. care emanA dintr'un izvor autorizat,
obiecte sacre: odoare sfinte bisericesti; dar n'are caracterul unui act public: co-
2. fig. lucru scump, sculA : sa4 dee im- municafiune oficioasd.
párdfia intreagd pentru asemenea o- oficiu n. I. post, functiune: a face
doare CR. flori, odoare a prinuiverii oficiul de secrefar; 2. biurou: oficiu
AL.; 3. giuvaer: acum pricep ce odor telegrafo-postal; 3. serviciu : a recurge
de femeie am dobdndit hr..; 4. ninth la bunele sale oficii; din of iciu, din
iubitA : o yin, odorul men nespus! En.; propria sa voiiflS, fArA a fi cerut: iurd-
5. copil: tot omul sdrutat odoru AL. mdnt dat din oficiu; advocat din oficiu,
[Serb. cmoax, vesminte, aimura numit de tribunal spre a apAra pe un
odorant a. frumos mirositor. acuzat ; 4. rugsciuni, ceremonii bisericesti:
odorat n. unul din cele cinci simturi oiciuL divin ; 5. sfAntul Oficiu, tribunalul
care percepe mirosurile. Inchizitiunii.
odorob n. un fel de cos de pescull ofili v. 1. a (se) Ingslbini, a langezi:
[Origina necunoscuta de rumend ce erea se ofilise ; 2. a
odos n. ovAz sAlbatic (Avena fatua). se trece, a se vesteji. [V. ()yid].
[Origina necunoscuta ofilit a. vested, lAnged.
odrasta f. 1. germen, mlf clitA ; 2. fig. ofis n. od. decret domnesc : un ofis
urmas: se zice cd-i odrasld de neam redijat bine GR. AL. [RIM ()Mel (din fr.
prea strdlucit AL.; 3. progenitur5. [Slay. office)].
ODRASLI]. ofiter m.1. militar care are o comandA ;
odrfisli v. 1. a da muguri, a rodi : ofiferi superiOri: maior, locotenent-co-
copacul voeqte sd tot odr6sleascd PANN. ; lone!, colonel si general; 2. titlu de dem-
2. fig. a Incolti: inimi in care odrdslefte nitari: ofifer al Coroanei Romemiei, al
duhul vrajbei NEGR. Stelei Romliniei; 3. varietate de crap,
of 1 int. exprimA o durere mai ales su- lung si subtire. [Rus. OFITERO = germ. OF'
&tease& [Onomatopee]. FIVER].
ofensh v. 1. a face o ofensA; 2. fig. ofiteresc a. de ofiter.
a atinge; 3. a se sup5ra : se ofenseazd ofrandä 1. I. dar acut lui D-zeu; 2.
pentru nimica. ceeace s'ofere sAracilor.
ofensi f. insultA cu vorba sau cu fapta. oft n. Buc. durere, suferintA cafe of-
ofensat a. si m. care a primit o ofensh. turi le-am avut. cu alean le-am pe-
ofensator a. si m. care ofenseazA. trecut POP. [V. oftal.
ofensiv a. care atacS, care servA a a- oft& v. a suspina, a geme. [Tras din
taca : arme ofensive; aliantit ofensivA oft, forma intensivii din of].
oi defensivA, unire intre popoare cari isi oftalmie f. Med. inflamatiunea pSr-
promit ajutor mutual in caz de rAsboiu, tilor superficiale si anterioare ale ochiului.
fie pentru atac fie pentru apt:rare. oftatn. rezultatul oftArii: geamSt,suspin.
ofensiva f. actiunee de a ataca si !n- oftich v. 1. a face ofticos; 2. a cApAta
uts atacul : a luat ofensiva. oftica ; 3. fig. a amAit foarte.
oferi v. 1. a da din bunAvointA sau oftich f. numele popular al ftiziei. [Gr.
din recunostintS : a oferi un dar; 2. a mod. OHTIKAS = gr clas. nsicrua
arAta vederii, a InfAtisa mintii : acest pei- ofticos a. si m. cel atins de ofticA.
saj oferd tut tablou incantiitor; 3. a ofusch V. a intuneca vederea sau lu-
pune la dispozitiune: a oferi o camera; mina.
4. a se propune, a se prezenta: m'ofer ogar m. caine de vAnAtoare, Malt si
a vd servi. subtire, cel mai iute la fugii. [Slay. oomui].
oferti f. ceeeace s'ofere. ogfireste adv. ca un ogar, foarte iute:
oficiit v. a celebra oficiul divin. aleargii ogeirefie.
oficial a. 1. declarat in virtutea unei ogarjit a. Mold. Incovoiat de spinare,
comisiuni exprese, de o autoritate recu- sfrijit: slabi si ogarliti CR. [Cf. ogar:
noscutA : scriere oficiald, rdspuns ofi- slab ca ogarul].
cial; 2. care emanA dela guvern: act o- ogarnic a. ce tine de ogar: tin cal de
ficial. soiu ogarnic deprins a v6na ciute Ai.
oficiant m. 1. cel ce oficiazA la bide- ogeac n. I. od. corn militar : ogeacul
ricA ;2. functionar: oficianfii publici ai neferilor;l'a luat la ogeac, a pus rnAna pe
averilor Statului; 3. amploiat la postA: el, l'a acaparat; 2. azi, Mold. cos de sobh :
oficiant de clasa I. s'aprinsese ogeacul dela buoitdrie AL.
oficinal f. 1. laboratoriu de farmacist; [TOM. ODJAFC. chmin, familie, corp minter].
2. fig. locul unde se preparh ceva mis- oghial n. Mold. plapomA ; 2. pl. toale:
terlos. curgeau oghielele dupe' clansii CR. [Ros-
oficlos a. I. gata de a face servicil; tire dialectalA din obial(6)].

www.dacoromanica.ro
 togj - 442 -- oft
ogivä f. arcade format& din douA arcuri cAtor de ploale (dup5 albea(a sa); 3. Bot.
ce se IncruciseazA, formAnd la Irani un specie de anemonA (e albA ca oita); 4.
unghiu ascutit: ogiva caracteriza arhi- Zool. scatiu (Fringilla).
tectura dela sec. X.11 XVI. ojinii (ujinA) f. Mold. mAncare Intie
ogival a. de forma ogivei : edificiu gustare l dna. [Slay. ',RNA].
ogival. ol n. Mold. oalii lungAreMA curmatA
oglinda f, 1. sticlfi poleita 1 cositoritA la mijloc: in oluri se pune laptele prins.
de o parte, resfrangand imaginile obiec- [Tras din oalci].
telor; oglinda magarului, sarea pisicii; olac m. 1. curler: sosirci olacii dela
2. fig. tot ce reprezintA un lucru: fata e impdratul Bue. ; 2. cal de post& : boala
oglinda sufleiului. aras din oglindil. vine cu olacul §i se duce cu carol mo-
oglindi v. 1. a se uita inteo oglinchi ; cdnesc; de olac, lute, intins: ce plim-
2. a rasfrange lumina sau coloarea : a bare de olac AL. [Turc. MAK].
cerului lumine se prevcid, se oglin- olficar m. stafeth: porni indatd un
deazd AL.; 3. a-si vedea imaginea; fig. oldcar la Bathory Bk.c.
sufletul se oglindeste in ochi. [Slay. officeste adv. in graba-, ca un olac:
OOLENDATI, a privi imprejur]. oldceste se ducea si la Domn lire fd-
ogod n. comoditate, odihnA : pi:then-He cea POP.
erau mai in ogodul lor POP. [Slay. oonA, olan n. 1. canal, urloiu de cismea ; 2.
vreme initiala poate sub influenta ana- tigla de Invelit case, sobe. [Tras din oald
logic& a sinonimului odihnd]. sau oil.
ogoi v. Mold. a (se) linisti; ia mai olandä f. panzfi finA l foarte cons-
bine ogoeste-te o leacci CR. [Serb. /Doak, pacta (adusA la inceput din Olanda).
a creste, a inglijij. olar rn fabricant de oale. [Lat. OLLARIUS].
ogor n. Mold. intindere micA de se- olärie f. fabricA de oale.
mAnAturA opozi(iune cu lan), servA olastiseali f. lingusire (in basmele
adesea si ca loc de pAsune pentru vite. muntene): cis fel de fel de olastiselz POP.
[Pol. noon]. [Origilla necunoscutA].
ogori v. a brAzda ogorui. olat n. pl. Tr. mosie cu clAdirile el:
ogradii f.l. Mgr-Mire, coprins : ogradd vdndusi sate si olate, pidiii birul ju-
incinsd cu ziduri OD. ; 2. Mold. Tr. curte mdtate POP. [VeChill-MOld. olat = cu-
toate pdstirile din ograda boiereascd man OLEAT, regiune].
CR. [Slay. OGRADA]. oleacä adv. Mold. V. leacil.
ogrinji pl. Mold. resturi din plantele oleaginos a. ce contine uleiu: gra-
de nutrd rAmase In iesla vitelor : ogrinjii nnie oleaginos.
din cdrutd CR. [Cf. bulg. oorusxl]. oleandru m. Tr. V. leandru.
ogur n. piazA bunA, noroc : poftim ofeinfi f. substantA ce compune ule-
sd-ti fie cu ogur AL. [Turc. oous]. iurile grase i grasimile.
ogurliu a. de plazA bunA, norocos: oleoleo! int. de durere (cu o nuanta
sd vd fie Sf. Vasile ogurliul AL. [Tun. comicA): mai oleoleo, mai grozav (iro-
umnun]. nic). II n. loge dela aoleu fi dá peste
oh! int. exprimand durere. V. ofl oleoleo Rucx.
ohavnic a. perpetuu, inalienabil : mo- olfactiv a. ce tine de odorat: nem,
sie ohavnicd. m. pl, od. numele mid- olfactiv.
II

lor agricultori !litre mosneni l &leash olicali v. Mold, a se vAita; nu te mai

tdrani ohavnici. [Din slay. cuLiam, a opri: olicdi atata CR. [Cf. bulg. OLELE6A (serb.
lit. mosie oplit& de a se instrAina]. LELEHATI), a se tangui].
oho! int. ce servA : 1. a chema sau oligarhic a. ce tine de oligarhie.
striga ; 2. a asigura pe cineva. oligarhie f. guvern In care autoritatea
oiem (uium) n. partea de fAinA sau suveran& depinde de un mic numfir de
graunte ce se dA morarului drept plata persoane: republica Venetiei era o oli-
pentru mfichiat. [Slovean vim, macinat]. garhie.
oier m. pAstor de oi. oligist n. oxid de fier mineral ce se
oierit n. dare pentru pAsunatul oilor : gAseste in crapAtura rocelor In formA de
din vechime se lua ate o oaie din zece, vine, Intrebuintat la extragerea fierului.
apoi s'a impus treptat dela 3 12 parale oligocen a. si n. Geol. se zice de un
de fiecare. grup de terenuri tectiare.
oiesea f. urzicA mich (Urtica sirens). olimpiadfi f, la Grecii antic!, spatiu
[Lit. oitA poate dupA rficlAcina-i fibroasii]. de 4 ani, dela o serbare la alta a jocu-
oilte f. prAjinA de care se Injugii vi- rilor olimpice. Prima olimpiada incepe
tele sau se Inhamii calf. [Serb. olisrs]. la 776 a. Cr.
ølçà f, 1. oaie tAnArA ; 2. noura§ adu- olimpian a. 1. care este din Olimp:

www.dacoromanica.ro
 off 443 omo
diviniteift olimpiene; 2. umil din supra- cojunt aestivnm). [Florile-i sunt albe ca
numele lui Jupiter ; 3. fig. maiestos : frunte omatull.
olimpiand. omeag n. numele popular al aconi-
olimpic a. se rice de jocurile serbate tului: ridicina i frunzele de omeag se
din patru in patru ani, la Olimpia, in onoa- intrebuintearA in medicini spre a corn-
rea lui Jupiter Olimpianul. bate nevralgiile, tusea, etc.; cu omeag
oliv m. numele stiintific al mislinului. otriveste rominul cainii cei rui. [Rut. oruo].
olman n. lichid alb de dat pe obraz. omenesc a. 1. ce tine de om : putere
[Origina necunoscuta omeneasce I; 2. fig. inteligibil : Umbel o-
olocaust n. 1. sacrificiu tn care vic- meneascd. [Tras din om, pl. oameni].
tima era Intreags mistuitS de foci 2. vic- omeni v. 1. a primi cu omenie: II
mi a stfel sacrificatA ; 3. sacrificiu In genere. ospeità omeni ca pe un ceileitor Tsp.
olog a. 1. lipsit de un picior; 2. Bot. mic omenie f. calitate de om si in special
de volum: fasole oloctgei. [Serb. ULOOA]. de om bine crescut: afabilitate, bunAcu-
ologi v. a face olog. viintS, politeti.
olograf a. si n. se zice de un testa- omenire f. neamul omenegc.
ment scris pe d'a intregul de mina tes- omenos a. plin de omenie: afabil,
tatorului. blind, bun.
oloisä f. Mold. plantil grass, totdeauna omeopatie f. sistemS medicalS ce tn-
verde, cu florile galbene-aurii, ce creste trebuinteazA medicamente tn doze foarte
pe locurl nisipoase i pietroase (Sedum mid spre a produce simptome analoge
acre). [Tras. din oloiu]. boalei de vindecat : vaccinul, ce prezervd
oloiu n. Mold. uleiu un portret zu- de pojar, apartine la adicei vorbind
grattit in oloiu En. [Rut. oLoi = rus, [Ma omeopatiei.
oltar n. forma bisericeasca l popu- comidi f. 1. larvA de fluture; 2. specie
lara pentru altar; fig. sii mai veirs o la- de insectS ce roade foile arborilor ; 3. fig.
critnei p'al inima-ti oltar Ga. AL. [Slay. parazit: omidei neseitioasei AL. [Gr. bi-
OLTA1215 (din lat. ALTARE)] zantin ntoas: initiala se datoreste fuziunii
oltean m. 1. locuitor din Oltenia ; 2. cu articolul].
precupet (cei mai multi venind din Oltenia). omiliar n. colectiune de omilii: 0-
ofteneasca I. hora Oltenilor. miliarul lui Coresi.
oltenese a. ce tine de Oltenia : por- omille f. cuvintare bisericeascA despre
tal oltenesc. coprinsul sfintei Scripturi.
oltenism n. particularitate a graiului omisiune f. adiune de a omite II
oltean. Exempla : stratiga, a strinuta. lucrul omi 3.
oltoi v. Mold. si Tr. V. altoi. omite v. a lisa afarS, a trece cu ye-
oltoiu n. Mold. si Tr. V. altoiu: ca derea: a omite vorbe, rdnduri.
ciresele in oltoiu POP. omnibus n. trisurS mare publicA ce
olum n. vad de adipat vitele cdteva stribate un oral in directiunt anumite.
saiele si olumuri pentru vite OD. [Turc. omnivor a. care se hrineste cu carne
oLon, va cl]. yl cu vegetale, ca omul, cainele, etc.
om m. 1. fiintA organizati, inzestratfi omofor ri. esarpi de mitase ce poarti
cu ratiune i graiu; 2. specie umanA: arhiereii pe urneri : mitropolitul puin-
omul se naste sore a marl; 3. individ du-i omoforul pe cap OD. [Gr. modl.
de sex birbAtesc cc vrea acest oft'? 4. omogen a. I. care e de aceeas naturi;
(absolut) om de inimi, de caracter : e un 2. care e format din Orli asemenea un
om; 5. partea cocosatA a arsicului in o- tot omogen.
pozitiune cu gaura sau partea-i gatinoasti. omogeneitate f. calitatea lucrurilor
[Lat. Homo]. omogene.
omagiu n. 1. Indatorirea vasalului cS- omolog a. Geom. se rice de laturi
tre suzeranul Mu; 2. fig. supunere, res- cart se corespund st coprind Intre de un-
pect: a prezenta omagiile sale; 3. dar ghiuri egale.
respectuos, ofrandi : omagiu de recu- omologa v. a confirma prin autori-
nostintei (=-- fr. hommage). tatea iustitiei un act ficut intre particulari.
oman n. Bot. iarbi-mare (in Banat omonim a. se zice de vorbe ce se
si Oltenia). [Serb. onanl. rostesc in acelas mod rid de a avea a-
oink rt. I. Mold. si Tr. zipadi : iarba ceeas forma sau acelas sens : ex. cer
pare de omdt En.: 2. spurnA din batutul (bolts cereascil), cer (lemnul) i cer (pre-
albusului ouilor pentru cozonact. [Bulg. tind). I n. vorbi omonimi. m. cei ce LI

OMET, derivat din slay. OMETATI, a zacea poartA acelas nume fAr'a fi rude.
(cf. zcipadd)]. omonimie f. caracterul celor ornonime.
omkute f. pL ghiocei bogati (Lett. omoplaf n. 05 lat CC formeazA par.

www.dacoromanica.ro
 01110 - 444 - ope
tea superioara a umkului si de care s'arti- derA ca o favoare: increderea voastrd
culeazA osul bratului. m'onoreazd; 5. a se fall: el se onoreazd
omor n. moarte violent& a 11 amicul vostru.
omorl v. 1. a lua vieata inteun mod onorabil a. 1. care face onoare : re-
violent : a omori un om; 2. a-si face fragere onorabild; 2. care meritA de a fi
seama, a se sinucide: .s'a omorit. [Slay. onorat: familie onorabild; 3.1n vorbirea
unoarn]. parlamentarA : onorabilul preopinent.
omorltor a. si m. care omoarA. onorabilitate f. caracterul unei per-
omucid m. cel ce ucide pe un om. soane onorabile.
II a. care ucide: mdnd omucidd. II n. onorar a. 1. care conservA titlul si pre-
moarte de orn. rogativele onorifice ale unei functiuni, ce
omuaor m. limbulitA cArnoasA star- a incetat a o exercita : protesor onorar;
nata de cerul gurei. [Lit. omulet : meta- 2. care poartA un titlu onorific fdrA func-
forA curioasA aplicata acestei pkti a cor- tiune: membru onorar al unei socie-
pului (ca si la Albanezi: nieridh, omusor, MIL II rt. retributiunea profesiunilor li-
din nier, om); cf. la Malaezi anak lida, berate: onorarut unui medic, advocat,
omusor, lit. copilul limbei]. pro fesor.
onanie f. Mold. fiinta slabA l mita. onorat a. cinstit, stirmt.
pociturà : a dracului onanie de om e onorator a. care onoreazA.
si acesta CR. [Cf. rut. OICANA, vedenie onorific a. ce procurA onoruri: Hun
amagitoare]. onori fic.
ondoi v. a undula : negrele-i bucle ontologie f. partea metafizicei ce tra-
ondoaie'n zefire Ert. (= fr. ondoyer). teazii despre fiinta in genere.
ondroc n. V. anclroc. op n. opera fiteraril sau stiintifia.
ondula v. V. undulà. opac a. prin care nu poate pAtrunde
oneros a. in sarcina cuiva, Ingreuna- lumina.
tor: contract oneros; cu titlu oneros, opac n. cuiul de .care se prinde vAsla
cu plat& in opozitiune cu titlu gratuit. de luntre. [Slay. OPAICO, inapol, din dos].
onest a. 1. conform legilor onoarei, opaci v. Tr. a tinea in loc, a Impie-
probitkii: viecifd onestd; 2. cinstit, prob, deca. [Slovean OPA&TI, a face d'andoasele].
virtuos: om onest. n. ceeace e onest:
II opacina f. vashi (se aude in Ialomita).
a prefera utilului onestul. [Rut. OPAtINA, lit. vAsIA dinapoi].
onestitate f. caracterul celui onest: opait n. 1. hArb cu seu i muc ce servA
practice viitutii si a probitatii. de lampft la tare: colibd itt care ardea
onix n. specie de agat fin ce prezintA art opait in ciob LP, I 2. tactile. [Slav,
straturi de diferite colori. orxtril],
onoare f. 1. cinste, consideratiune, gb- opaitel m. plantA cu florile albe, mai
rie acordata virtutii, meritului : a dobdndi rar rosiatice (Lychnis vespertina).
o mare onoare; 2. reputatiune castigatii: opal n. piatra scumpti de colorl vii
a.ci apdra onoarea; 3. sentiment al dem- variate: nasture de opal AL.
nititli personale ce impinge la fapte cu- opärealli f. efectul opAririi: arsurA
ragioase, leale : mergi unde te chiamd
onoarea; 4. demonstratiune de respect : opari v. 1. a stropi cu aptt fierbintet
onoare batrdnefelor 5. pl onoruri, func- 2. a se frige cu apA fierbinte. [Slay. WARM],
tiuni onorabile, demnitAti: a aspira la oparit a. 1. fiert, Infierbantat; 2. fig.
onoruri; onoruri funebre, ceremonii de confuz: baba a ramas oparitii CR,
Inmormantare. Oparlie f. sArbAtoare bAbeascA ce cade
onomastic a. I. de flume personal: la 23 lulie, zi rea de Incendiu. [Compro-
zi onomasticd; 2. de nume proprii: vo- mis din Peilie i opdri].
cabular onomastic. opeinfi I. V. obcinfi: opcina intre
onomatologie f. studiul numelor pro- Prut i Bdrlad.
prii. opera v. 1. a produce un efect : reme-
onomatopee f. formarea unei vorbe din! opereazd; 2. a face o operatiune de
dupe sunetul imitativ al lucrului repre- chirurgie, chimie, aritmetich ; 3. a suferi
zentat, ca: bubue, ddrdde, sforde, etc. o operatiune chirurgicalia.
onomatopeic a. relativ la, corn pus opera f. I. luau facut de o forth, de
din onomatopee. un agent: operele naturei; 2. producti-
onora v. I. a cinsti, a da onoare une a spiritului : operele lui Alexandri;
respect: onorati pe pdrinfii vostri; 2. a 3. tragedie In versuri push In muzice; 4.
avea =HA stimA : a onora meritut, vir- teatru In care se reprezintA opere.
tutea; 3. a face onoarea : el onoreazd operatiune f. 1. actiunea unei forte,
patria 8a ; 4. a 11 cords ceeace SC con3i- a unei facultati ce produce un efect: ape-

www.dacoromanica.ro
 ope - 445 - ops
raf.unea simfurilor; 2. totalitatea mij- opornita 1. veriga de fier ce leaga osia
loacelor intrebuintate in vederea unui re- cu scaunul ei. [Derivat din opor].
zultat: operafiune financiard, electo- oportun a. care e la timpul si la lo
rald; 3. mfiloace Intrebuintate spre a cu.: cul situ.
noase natura corpurilor i proprietatile oportunism xi. conduita politica ce
lon operafiuni chimice, fizice; 4. acti- se conformeazd cu Imprejurarile.
unea normala a chirurgului; 5. miscarea oportunist m. partizan al oportunis .
unei armate In campanie ; 6. sir de cal- mului.
cule : diviziunea este o operafiune. oportunitate f. ocaziune favor abila.
operator m. cel ce face operatiuni de opozant a. §i m oponent, mai ales in
chirurgie, fizica, chimie. materie de politica.
operatoriu a. relativ la operatiunile opozit a. opus: elemente opozite si
chirurgicale: medicind operatorie. vrdjmase Bk.c.
operetit I. Muz, mica opera comica. opoziti(un)e f.1. piedech, greutate ce
opiat rt. preparatiune farmaceutica de se pune : a face opozifiune unei cdsd-
o consistenta cam moale si In compune- torii; 2. Jur. piedeca legala ce se pune
rea chreia iota" si opiu, la executiunea unui act, unei proceduri:
opina v. a-§i da opiniunea intr'o adu- a face opozifiune la o vdnzare, la plata
nare. unei sume; 3. deosebire insemnata In
opine& f. 1. incaltaminte thrfineasca modul de a fi, de a cugeta, de a lucra
din piele ce se leaga de picior cu curele Intre doug persoane: opozifiune de ca-
sau tarsane; 2. fig. opincar : dela via- ractere; 4. partidul celor ce combat po-
dicd pdnd la opined. [Slay. opizalei]. litica guvernului; 5. figura de retoricii prIn
opincar m. 1. fabricant de opinci; care se unesc dotra idei ce par contradic-
2. purtator de opinci, Oran. torii: o nebund infelepciune; 6. In pic-
opincarie f. negot de opine]. tura contrast de umbre st de color!: 7.
opiniune f. 1. parerea despre ceva pus Astr. pozitiunea unui astru cand Oman-
In desbatere; 2. sentiment particular des- tul se afla Intre el S soare: luna plind
pre lucruri: opiniuni politice, religioase ; e in opozifiune.
opiniune publica, ceeace publicul cugeta opreala f, arest.
despre cineva sau despre ceva. opreg n. fota dinapoi (In Oltenia),
opintealit f. fapta de a se opinti : /a [Serb. OPRE0].
vale cu proptele si la deal cu opin- opresiune f. actiunea da a oprima
tele CR. g starea celui oprimat : opresiunea po-
opinti v. 1. a pune toata puterea : boii porutui.
trag, se opintesc la juguri AL.; 2. fig. opresiv a. ce tinde, ce serva a oprima;
a face tot ce se poate spre a ajunge la sistemd opresivd.
un scop, a cauta din rasputeri. [Slay. opri v. 1. a impiedeca din mers, din
opErm, din opal% inapoi]. curs: a opri o penduld, un rau; 2. a
opintici m. pL burete alb si mic, bun refine: i-a oprit leafa; 3. a nu lasa: l'a
de mancare (Agaricus deliciosus). [Lit. oprit de a plcca; 4. a interzice: legea
ciuperca care se opinteste, se intinde]. opreste aceasta; 5. a ilitercepta: a opri
opintire f. Incordarea puterilor fizice scrisorile; 6. a Inceta de umblat, de vor-
sau morale. bit sau de lucrat: opreste-te; 7. a sta
opintitor m. pl. prifina luntrei. locului, a L.abovi: s'a oprit trei zile in
opiu xi. suc de mac cu proprietifi nar- oras [Slay. ()PRIEM, a sprijim].
cotice. opri ma v. a al:Asa prin violenta, prin
oplean n. cele douà lemne transver- abuz de autoritate.
sale cari Impreuna talpa saniei. [Ceh OPLEN]. oprire f. actiunea de a opri: refinere.
oplogi v. Mold. 1. a adaposti : once zabavh, interzicere.
venetic este oplosit in fara asta Ca.; oprit a. Impiedecat feta era miter'
2. a cauta un adapost, a se refugia : set- dela toate acestea CR.
nicia nu se oplosise Inca la usa lor Ca. opritoare L funie ce fine jugul ca.
[Slay. on.ogrO, a Ingradi]. lului.
oponent a. al m. 1. Jur. care s'opune opritura f. 1. efectul opririi; 2. loe
unei sentinte, care face opozitiune; 2. care unde nu e permis a paste sau a cosi
s'opune unei rnasuri, care combate o opi- iarba : din pridurea cea mare a reimas
Mune. nurnai o opriturd
opor n. 1. umarul osiei: carul s'a opsas n. Mold. tocul cisme!: colbul
innermolit pdrui la opor; 2. fig. Incur, adunat pe opsasul inceilfeirii CR. [Nemt,
canna; liana la opor, varlt pana In gat (STIEFEL)ABSATZ, printeun intermediar un-
lInteo incurchturii, [Rus. oron6, sprijinj. guresc].

www.dacoromanica.ro
 ops 446 ora
opsigh f. Mold. V. obvigg: cu venin inchipuiau cA primesc dela zeii lor: ora-
d'opsig' amaret ca set murim intr'o colui lui Apollon; 2. divinitatea insAs
sarei POP. care da oracole: a consulta oracolul:
opt num. de doug Oil patru. [Lat. ocTo] 3. deciziune sententioash ; 4. fig persoana
opth v. a alege din mai multe lucruri ale dull deciziuni fac autoritate: e ora-
pe cel ce se crede mai bun: trebue optat colui stiintei.
intre aceste cloud' functiuni, a opta pen- oral a. I. care trece din gurg in gurA,
tru cetatenia romdrui sau pentru cea nescris: tradititme oraid: 2. zis sau fg-
ungarei. cut din viul graiu: invdtdm6nt oral;
optant m. 1. cel ce opteaza ; 2. pl. Un- eramen oral, care consista numai in in-
gulil, proprietari rurali In Transilvania re- trebAri, In opozitiune cu examenul scris.
cunoscut5 romani, cad au optat pentru orAnd rn. ursit: daca tu vei fi ordn-
nationalitatea ungari : procesul optanti- dui meu ISM [V. ordriddl.
lor inaintea Ligei Nafiunitor. orAndh f, soarta, noroc: asa i-a fost
-optativ n. Gram, mod ce exprima o ordnda PANN. [Slay. irRio*, ordine (oRo-
dorintA: a pleca, de ar da D-zeu! Pile, ispravi)}.
optic a. relativ la vedere: nerv optic. orAndh I. Mold. carciumg de sat: nu
optich f. 1. partea fizicei ce trateaza cumva a tinut tatal d-tale ordnda in
despre luminA l despre legile vederii; 2. sat? CR. [Rut. ORENDA : V. arended.
perspectivii, aspectul obiectelor vazute la orAndar tn. Mold. carciumar de sat;
distanth; 3. fig. perceptiune intelectuala jupdn Moise, ortirtdarul satulul AL.
a lucrurilor : le vedea toate sub o op- orAnduealà f. ordine, dispozitiune.
tied' falsd. orAndui v. I. a numi inteo demnitate
optician rn. cel ce face sau vinde in- sau functiune: Domnul se ordndueste
strumente de optica. pentru toatd vieata: 2. a ordona, a dig-
optime I. a opta parte. pune: dupd ce orlindui cele de cuviinfil
optimism n. 1. sistema celor ce cred CR. : 3. fig, a destina: toate le-a ordn-
a tot ce existA e cat se poate de bine ; dull pronia cereasca POP. [V. ordndd,
2. dispozitiune de a vedea toate sub o soartil.
lumina favorabila. orAnduire 1. actiunea de a orandui:
optimist a. ce tine de optimism: teorii pentru ordnduirea ddjdiibor Bk.c.
optimiste, i rn. cel ce lea toate de bune. orangutan m. soiu de maimuta mare
optiune f, actiunea, facultatea de a fArg coachi, locueste in codrii din Borneo
opta. st din Sumatra (Simia satyrus).
opulent a. foarte avut sau puternic. oranist n. uranisc: paturile cu tin
opulenth r. bogitie mare. fel de oranist d'asupra hp.
opune V. 1. a pune fatä In fat 5: a orar a, relativ la orele zilei. It n. plan
opune dond tablouri; 2. a pune In cale stabilit dupA ore
sore a face piedici: a opune fortei forfa; orar ii. esarp5 pusA de diacon la ser-
3, aNpune In paralel: a opune pe Alexan- viciul divin: orarul e pentru diacon
dri lui Enniacscu; 4. a fi contrar, a face ceeace patrafirul e pentru popei. [Slay.
obstacol: a se one unui proiect. ORAR6 (din lat. ORARIUM)1.
opus a. I. pus feta\ In fata : case o- oras n. I. adunarea unui mare numir
puse; 2. de ceea parte: muilul opus al de case randuite pe uliti; 2. locuitorii
rdului; 3. contrar : albul i negrui sunt orasului: tot ora5ul e in fierbere. [Ung.
colort opuse; fig. interese oprtse. IrdRosl.
ceeace este opus: economia este opusul orhsean in. locuitor de oras.
rtsipei. orhsel m. oras mic, comunA urbanA.
opuscul n. opera mica de stiintd sau orhsenesc a. de oral, urban: port
de literaturA. oreisenesc.
opust n. Mold. zigaz de moarA. [Rut'. orfistich f. plantA din fam. legurni-
onsr]. noaselor, devine neagra and se usucA
orfi f. ceas. (Orobus niger'. [Cf. ristia
orlichi v. 1. a striga, vorbind de pa- orAtenii f. pl. Mold. plisari de curte.
sAri gdini. rate, gdste ordcdesc in V. oare.
toate partite GR. ; 2. a octicAl: mii oratie f. cuvantare ce se tine la masa
de broaste in lung oreicciesc AL.; 3. a rea mare de nunta. Fin loc de urafie:
se vAeta (de copii). [Cf. horcdi]. v. ureil.
orhchit n. actiunea I efectul orficairii, oratiune f. 1. discurs solemn: ora-
strigAt Innibusit: auzi nit ordcait de fiune funebra; 2. oratiune dominion°,
copil ISP. rugAciunea numita TatAl-nostru.
oracol n. 1. raspuns ce paganii li orator rn. cel ce vorbeste in public.

www.dacoromanica.ro
 Ora -- 447 -- on'
oratoric a. ce tine de elocver,ta genu/ orcicar n. !awl sau ochiul strear gu-
oratorio. lui (la hamul calului).
oratoriu n. 1. mica capela par ticulara; ordal I. horda cine'n orda paga-
2. Muz. specie de drama brick' cu coprin- neascd nu tie sd vitejeascii Pop. [Pol.
sul religios.II a. oratoric. ORDA, HORDA]
orb n. 1. lipsit de vedere: beifninut ordalie f. proba judiciara Intrebuin-
orb; orbul gainilor, boald de ochi la tatfi in evul-mediu sub nurnele de jude-
gaini (si la om and inceteaza de a ye- cata dumnezeiasca.
dea odata cu culcatul gaindor), fig. or- ordie (urdie) f. 1. (mimic) tabara de
bire trecatoare; 2. lipsit de lumina : noapte oaste: atdt in divan cdt §i la ordie
oarba, lioroasa At.; 3. fig. lipsit de OD. ; 2. lager in genere: unde erau or-
lumina ratiunii, pasionat, nebun: iubire diile ciumafilor alma. [Turc. ORDY (serb.
oarba; 4. care se face fard discupune: ormira., ostire)].
supunere cuarbii. [Lat. cmuros, lipsit (de ordin n. 1. porunca catre un inferior;
vedere)]. a da ordine; ordin de zi, proclamatiune
orbficai v. a umbla pipaind: orbd- facuta trupelor de o capetenie ; 2. clasa
cdi prin pridure hp. [V. orbecd]. sociala ordinul patricienilor, plebeaor ;
orbalt (orbant) n. Mold. si Tr. 1. 3. societate religioasa ai carii membri
brined: desantec de orbalf; 2. planta traiesc dupe anumite regule: ordinul
veninoasa cu florile alb-galbui, creste edntului Benedict; 4. hirotonirea preo-
prin padurile umbroase dela munte (Ac- tilor (la Catolici): ordine ecleziastice;
taea spicata). [Ung. oartAmcd. 5. semn distinctiv al unui ordin de cava..
orbeca v. a umbla pipaind. [Derivat lerie: ordinul Steaua Rorndniei, Co-
din orb]. roana Romdniei; 6. Zool. diviziunea
orbelte adv. 1. ca orbul; 2. fig. ne- claselor, reunirea de familii; 7. dispozi-
socotit: se increde orbe0e. tiune particulara a capitelelor i intabu-
orbet a. si m. cam orb. II m. Mold. lamentelor cari disting chferitele moduri
Zoo/. cal HO. arhitectonice ; ordinul doric, ionic, co-
orbi v. 1. a face orb ; 2. a lua ochii rintian, toscan i compozit. In cursul
o lumina ce te orbe*te; 3. fig, a scoate rasboiului austro-roman (Dec. 1916) s'au
din minti: sa nu te orbeasca laudele; creat mdinele: Mihai Viteazul, pentru
4. a pierde vederea, a deveni orb. fapte exceptionale de rasboiu, (acute de
orbie 1, 1. starea celui orb; 2. fig. militari cari s'au distins In fata inamicu-
ratacire. lui (are trei clase); Steaua Romanlel
orbire f. 1. actiunea de a orbi i sta- Coroana Romaniei, cu spade incrucisate
rea celui orb; 2. fig. intunecarea mintii; prin ramurile crucii, oferite pentru fapte
3. nesocotinta nebun cine se 'ncrede meritoril militare; iar in Manic 1917 s'a
'n tine cu orbire AL. infiintat ordinul Crucea Regina Maria,
orbis adv. orbeste, acordate celor ce s'au distins in chestiu-
orbit a. 1. devenit orb; 2. fig, ratacit. nile sanitare. V. medalie.
orbit& f. 1. drum ce descrie o planetir ordinal a, privitor la ordinea in care
in jurul soarelui; 2. cavitate in care e a- sunt randuite lucrurile intdiul, al doilea
sezat ochiul. sunt nurnerale ordinate.
orcan n. uragan; fig. ale patimilor ordinar a. 1. care este, se intampla
orcane Em. de obiceiu: vieafa ordinara; 2. care nu
orchestra v. a dispune pentru orches- trece peste nivelul comun: inteligenfd
tra o compozitiune muzicala. ordinard.
orchestra f. 1. partea teatrului grec ordine f. 1. dispozitiunea lucrurilor
ce servia la evolutiunile corului; 2. locul dupà rangul sau locul cuvenit: a a.eza
unde stau muzicanpi Inteun teatru sau cdrfile dupd ordinea tnateriilor ; 7. func-
concert; 3. partea unui teatru destinat tionarea regulata a unui Stat, a unei admi-
spectatorilor i asezat intre muzicanti si nistratiuni : a rnenfine ordinea; 3. lege,
parter; 4. totalitatea muzicantilor cari regula stabilita de naturh, de autoritate:
Uinta Intr'un concert. ordinea sociald; 4. rang ce ocupa intre
orchestral a. ce tine de orchestra, ele spiritele, talentele: orator de prima
orchestratilunle f. modul cum sunt ordine; 5. dispozitiunea unei trupe: or-
combinate partite unei orchestre, dine de bcitaie; 6. regularitate, exacti-
orchidee f. pl familie de plante mo- tate, economic: a &di cu ordine; ordi-
nocotiledoane cu radacini tuberculoase, nea zilei, lucrarea cu care o adunare
orcic n. Mold. rascrucea trasurii de trebue sa se ocupe in sedinta prezentfi
care sunt prinse sleaurile hamului. [Pol. a trece la ordinea zilei, a departa o
ORCZYII (din nem(. Ortscheit)1. propunere spre a relua cursul lucrarilor;

www.dacoromanica.ro
 ord - 448 -- orl
chemare la ordine, blamul ce presedin- organism n. 1. dispozitiune generala
tele unei adunari inflige unui membru, a organelor Si totalitatea functiunilor ce
care se departeaza d la regulament. executa ; 2. fig. constituirea unui lucru
ordonit v. 1. a dispune, a pune In organize.
ordine: a ordona o serbare; 2. a da organist m. cel ce calla din orgi.
un ordin : iti ordon de a-pleca; 3. a organizh v. 1. a dispune organele
prescrie un remediu: medicul ordond pentru regulate lor functionare; 2. fjg. a
dieta; 4. a conferi ordinele ecleziastice da unui asezamant o forma regulata: a
(la Catolici). organiza o fabricd; 3. a dispune cu
ordonanth v. a ordona efectuarea metodb, a aranja : a organiza un bal,
unei plati. o seratd.
ordonanth f. 1. dispozitiune, ran- organizat a. 1. Inzestrat cu organe:
dueala : ordonanfa serbdrilor; 2. tota- fiinte organizate; 2. fig. care a primit
litatea partilor din cari se compune un o dispozitiune naturald: cap bine orga-
edificiu si dispozitiunea lor ; 3. fig, corn- nizat.
pozitiunea unui discurs, a unei opere de organizatifunle f. 1. modul cum un
arta: ordonanfa unei poeme, unui ta- corp e organizat 1 totalitatea partilor ce-1
blou; 4. regulament, ordin emanat dela constituesc; 2. mod de a fi al unui in-
o autoritate ; 5. deciziunea unui judecator: divid sub raportul fizic i moral: orga-
6. prescriptiunea medicului; 7. militar a- nizafiune delicate:1; 3. constituirea unui
tasat la un general spre a-i transmite Stat, unui asezfimant public sau particular.
ordinele; 8. soldat pus la dispozitiunea organizator a. si in. care se pricepe
unui ofiter; 9. ordin dat tezaurului spre a organiza.
a plati o suma determinath. organtin n. stofa de bumbac rar te-
ordonator m.cel ce ordona sau dispune . sutS, servind mai ales la captusirea ro-
oreadai f. Mit. nimfa de munti. chilor (= fr. organdi).
oregnith f. planta leguminoasa, nu- orgie I. desfranare In genere i In spe-
mita l bobusor. [Cf. slay. ORE111), nucal cial la manctiri i biuturi: in orgiile
orez n. 1. planta cereal& originara din obscene Em.
India, cultivata In solul umed al tarilor ori conj. 1. sau: ori aid, ori acolo;
calde (Oryza sativa): orezul este pentru 2. (in compunere cu adverbe sau pro-
popoarele aziatice ceeace graul e pentru nurne) exprima rm. sens cu totul general
popoarele europene; 2. grhunte fainos al nedeterminat: oricemd, oricare, orice,
acestei plante. [Lat. ORYZA]. oriunde. V. oare.
orfan a. si Tn. copil Tames firS pa- oribil a. si adv. groaznic.
rinti sau si numai firS unul brie f. plasa de prins peste (Intrebuintat
[Gr. mod. orneasOs]. Ia apa adanca). [Origins necunoscuta].
orfelinat n. asezimant caritabil pen- orient IL 1. rasarit; 2. tea In Azia
tru cresterea orfanilor. rasariteanii: a cdldtori in orient; extre-
orga f. mare instrument de muzica mul orient, China, Japonia, etc.; ches-
Cu chei i eve de vant (=-- fr. orgue). tiunea Orientului, lupta ce dureaza de
organ n. 1. partea corpului destinata aproape un secol Intre diferltele State
a ?moire anumite functiuni ochiul e europene relativ la posesiunea Dardane-
organul vederii; 2. voce acest ointeiref lelor, azi In puterea Turcilor.
are un organ frumos; 3. orgi : orga- orienth v. 1. a determina punctele
nele 's fdrdmate si maestrul e nebun cardinale: a orienta o hartd; 2. a dis-
Dd.; 4. dilerite parti ale unei masini: or- pune dupe'. directiunea punctelor cardi-
ganele und locomotive; 5. persoana nale: bisericile se orientau cu ingri-
prin mijlocul careia se declara vointa ori jire; 3. a recunoaste pozitiunea punctelor
se face ceva judecdtorul e organul legii; cardinale: in acest oras se poate lesne
6. mijloc de manifestare sau de actiune: orienta; 4. fig. a cerceta ceva cu dea-
acest jurnal e organul guvernului. minuntul spre a ati cum s'apuce lucrul,
organic a. 1. provizut cu organe oriental a. care e inspre orient, ce
vegetalele si animalele sunt fiinfe or- tine de orient. II m. pl. orientali, popoa-
ganice; 2. care atacii organele: boald rele din Azia cele mai Invecinate cu noi:
organicd; 3. privitor la organizatiune: Turd, Persani, Arabi.
Regulamentul organic, legi organice; orientalism n. totalitatea cunostin-
4. Gram, normal: organicul faptpentru (dor relative la datinile, istoria si limbule
analogicul filcut; 5. extras din fiintele orientale.
organice; substanfe organice; chimie orientalist m. cel ce sue limbile ori-
organic& cea care se ()cup& cu substan- entale.
tele organice. orientare f. 1. actiunea de a (se) ts-

www.dacoromanica.ro
 orl 449 ort
rienta ; 2. dispozitiunea unui edificiu In orohidrografic a. relativ la muntii
report cu punctele cardinale. la apele unei tAri: hartd orohidrograficd.
orificiu n. deschizAturA orificiul u- orologerie f. industria orologiilor.
nui vas. orologiu n. ceasornic de turn.
origin& f. I. principiu, Inceputul unui oropsi V. a alunga cu manic: impti-
luau: origina lumii; 2. caned prima : ratul oropsi pe ficd-sa Isp. [Orighla
origina unei boale; 3. nastere: de ori- necunoscuth].
gind nobild. oroscop n. prezicere fAcuti de un
original a. I. care are un caracter de astrolog la nasterea unui copil, dupA In-
origina, primitiv: izvoarele originate ale tocmirea stelelor.
istoriei; 2. care provine dela origina : orsav n. ciorbA tArAneascA, gustoasA
pdcatul original ; 3. particular cuiva, rAcoritoare, fAcutA din mere sau pere
marcat cu un caracter propriu: idei ori- uscate i conservate iarna. [Turc. 110A1,,
ginale; 4. ciudat, bizar : om original. lit. api indulcitA, prin intermediul serb.
I m. om bizar: e Un original. 11 n. I. ma- osAv].
nuscript primitiv : originalul unui text: ortm. a patra paste dintr'un leu vechiu,
2. se zice de o scriere literarà, in opozi- adicA zece parale : a da ortul popii, a
tiune cu traducerea ei : aceastd tradu- muri (aluziune la paraua de argint ce
cere reproduce fidel originalul; 3. o- se pune mortului in degetul cel mic dela
perà de artA ce nu e o imitatiune; 4. mAna dreaptA, ca s'aibA cu ce plAti sore
persoanti chreia se face portretul, model a trece vAmile vAzduhului). [Sas, oar].
dupA care se deseneazA, orth f. 1. (arhaic) regiment de ieniceri
originalitate f. 1. caracterul lucrurfior ortale dese de cruntd ienicerirne Az.;
origiale; 2. bizarerie de caracter. 2. ceatA de ostasi pAminteni : cloud or-
originar a. 1. care isi trage origina tale de slujitori ; 3. ceatA, clasA (mai mult
din tutunul e originar din America; ironic): ortaua boiereascd. [Turc. oarA].
2. dobAndit dela origina : viliu originar. ortac m. tovaras (in Banat): sd-si
II adv. primitiv. pierngd pe ortacul lor Cosmic. [Serb.
orizon n. (poetic) orizont: p4ind ORTATC].
peste orizonuri, sburdnd peste cam- ortodox a. 1. conform cu credinta
ph Az. oficialA, cu invatatura Bisericii; 2. se zice
orizont n, 1. linie circularA cu care in special de Biserica risAriteanA In opo-
se mArgineste vederea noastrA : orizontul zitiune cu cea catolicA: credinta ortodoxA
pe mare e mdrginit; 2. partea cerului nu recunoaste autoritatea papei si per-
unde pare cA atinge pAmAntul; lima a- mite preotilor mai jos de episcopi sA se
pare la orizont; 3. locul de pe un tablou Insoare o singura datA ; schisma bine
unde cerul urmeazA piimAntului; 4. fig. cele douA Biserici dateazA dela .1054 si
In 1700 o parte din ortodocsi furA adusi
intinderea unei actiuni, perspective viito-
rului: orizontul politic s'a intunecat. sub ascultarea papei (asa-numitii Uniti);
orizontal a. paralel cu orizontul: li- 3. fig, conform cu adevAratele principii,
nie orizontald. In moralA, In fiteraturi, etc. U m. cel ce
omit v. a Infrumuseta cu gAteli, a las- profeseazi ortodoxismul, drept credincios.
podobi. ortodozie f. calitatea celui ortodox.
ornament r. 1. podoabri; 2. forme ortodoxism n. religiunea cea orto-
de stil ce servA a Infrumuseta vorbirea. doxA a Bisericii rfisfiritului.
ornamenth v. a Imbogati cu orna- ortoepie f. pronuntare corectl.
mente, ortografia v. a scrie dupA regulele
ornamental a. ce poate servi de or- ortografice.
nament. ortografic a. ce tine de ortografie.
ornamentati(un)e f, mod de a dis- regule ortografice.
pune ornamentele. ortografie f. arta ei modal de a scrie
ornate n. pl. vesminte scumpe ce Im- corect vorbele unei fimbi.
ortolan m. vrAbete grAsun, Indopat
bracA treptele ierarhice la serviciul divin,
ornic n. Mold. ceasornic: unice amic cu fructe, cla o mAncare foarte gustoasii
si ornic EH. [Neologism tras din ord, (= fr, hortolan).
ceas]. ortoman a. si m. 1. bogat In Mime
ornitologie I. partea istoriei naturale (vorbind de ciobani): cd-i mai ortoman
ce trateezA despre pAsArl. si are oi mai multe POP. ; 2. voinic,
oroare f. 1. groazA; 2. grozavie: o puternic (epitet dat haiducilor): un vi-
babel ce oroarele uscaserd 're lume Box,. teaz de ortornan pe an cal negru do-
orografic a. ce tine de orografie. brogeare POP. [Munt. iortoman, al cArui
orografie f. descrierea muntilor. sens primitiv ciobAnesc e eposesor de
f SAineanu. Diet. Universal. est. 29
www.dacoromanica.ro
 ort - 450 - bst
turme,: formatiune analogica (cf, lzofo- asoasi 1; 2. cu oase marl: fafa osoosii.
man) din turc. TORT, avere, rut. win, [Lat. ossuosus].
tu rind]. ospAt n. masa mare: petrece in os-
ortomfinos a. epitet dat haiducilor pefe. [Lat. HOSPITIUM].
(in cantecele oltene) : un voinic ortomei- ospAth v. 1. a primi In rasa ca oas-
1208 cu Ufl cotoc mare ldfos POP. pete: ospdtafi pe cei streiini; 2. a da sti
ortopedie f. arta de a corija sau de manance: l'a ospdtat bine; 3. a manca :
a preveni la copii diformitatile corpului. ospdta cu ldcomie LP. [Lat. HOSPITARI].
orz n. gen de cereale din fam. grami- ospAtar m. cel ce tine o ospatarie,
neelor (flordeum): din Mina de orz po- birtas.
poarele nordice fac paine (mai putin nu- ospfitare f. gazduire: mulfumind de
tritiva ca cea de grau), iar grauMele-i buna ospeitare CAR.
serva de nutret animalelor si la fabricarea ospàtárief. birt: ospatdrie popul ard.
berei. [Lat. HORDEUM]. ospfitaitor in. cel ce cla un ospat.
orzar m. negustor de orz. [Lat. non- ospfitos a. ospitalier: firea lor mai
DEARIUS], n. hambar pentru orz.
II ospdtoasd OD.
orzoaicfi f. 1. orz cu dotia sau cu ospetie f. ospitalitate : unde dulcea
sase randuri; 2. urzisor pentru supa. ospefie if intdmpind zdmbind AL.
os n. I. bucata dura Si solicla ce consti- ospiciu n. 1. casa de caritate in care
tuie scheletul; 2. os de animal lucrat: se nutresc saraci, batrani i infirmi; 2.
pieptene de os; 3. Bot. osul iepurelui, casii in care calugsrii dau ospitalitate dru-
clarmotin. [Lat. OSSUM]. metilor.
osank f. I. aclamatiune religioasa (in ospitalier a. 1. care bucuros primeste
sf. Scriptuta); 2. strigat de bucurie: a trateaza pe oaspeti: neam ospitalier;
lost primit cu osanale. [Gr. mod.], 2. locul unde se ofere ospitalitatea : lo-
osAnd& f rezultatul osandirii, pedeapsa: cuinfa ospitalierei.
cha prirnit osdnda. [Slay. osemfr]. ospitalitate f. bunavointa de a primi
osAndi v. a condamna. ospata pe cineva gratuit.
osAndire f. condamnatiune. ostalcii 1. 1. od. congediu din armata :
osAndit a. si m. condamnat. lin slujba impardteascd a lost s'a luat
osfinzli f. gra sime de porc. [Lat. AsunorA]. ostafcd PANN; 2. (Oltenia) a-si lua os-
osArdie f. ardoare, zel. [Slay. USRLDliEl. tat ca, a-si lua plata cuvenita. [Rus. os-
osaturà f. 1. totalitatea oaselor unui TAVKA.1.
om sau animal; 2. fig. schele, podis: ostas m. soldat.
osatura in fier. ostfilese a, militar,
oseith v. a se misca alternativ In doua ostAsi v. a servi ca ostas, a se lupta: un
sensuri contrare, popor ce osteisise atdtea veacuri Bk.c.
oscilatitunte f. 1. miscare alterna- ostfisie f. meserie de ostas,
tiva Incoace si Incolo: oscilafiunea pen- ostfisime f. toti ostasii.
dulei; 2. fig. fluctuatiune. ostatic m. om dat ca garantie pentru
oscilatoriu a. 1. care e de natura executiunea unui tractat: parfile belige-
coocolior; miscare oscilatorie; 2. fig. rante isi dau osiatici. [Formatiune lite-
care se misca alternativ In sens Myers. rarà dupA it. omerico].
osebi v. V. deosebi. (Wean m. ostas.
oseminte n. pl, 1. oase de mort; 2. ostei v. Mold, a inceta, a se Midi:
ig. rdmasite muritoare. [Lat. 05SAMENTA]. lumea nu mai osteia de a veni. /SI ostoi
Osie f. 1. lemnul in care intra roatele ; = Slay. usroixn, a sta].
2. bucata de lemn sau fier de capetele ca- osteneal& f. 1. slabire ce urmeazil
reia se Invartesc roatele cdrutei. [Slay. osi]. dupa o munca grea sau dupà o treabá
oolitic& v. a (se) transforma In oase. anevoioasa: 2. lucrare penibila.
osisor xi. os la chisita calului. osteni v. 1. a cauza osteneala : cine
Osman m. nume dat Turcilor in ge- se greibeste, curemd osteneste; 2. a fi
nere (dupa primul lor Sultan: tremure ostenit; 3. a-si pune toate puterile, a lu-
Osmanul sub palosul dreptalii AL. U a, cra cu inima. [Slay. usurio, a Inceta, a
treizeci de vdslasi osmani AL. sta, a ramanea; rus. nsrmas, osteneara].
Osmanlii m. pl. numele national al ostenicios a. care osteneste lesne:
Turcilor (dupa Sultanul Osman I): sedea ostenicioasa treabd C.
cu picioarele incrucisate ca Osman- ostenit a. care simte osteneaM.
lit Az . ostenitor a. care osteneste: calcitorie
osmoglasnic n. numele alavon al ostenitoare.
octothului. [Slay. : lit. opt glasuril. ostensibil a. 1. ce ae poate arata ; 2.
osos a, 1. de natura oaselor imbed* ce oricine poate vedea, invederat.

www.dacoromanica.ro
 cost - 451 - loto
ostentati(un)e f. afectatiune de a face cositura (otava e mai frageda deck fanul):
paradit cu spiritul, meritul, averea sa. uncle astazi e numai camp, otavd Az.
osteologie f. partea anatomiei ce tra- [Bulg. OSAVA].
teazit despre oase. otcup n. I. od. Mold. arendarea ac-
old v. a se lupta. [V. oaste]. cizelor dela orase: sci cumpere otcupul
bstie f. paine nedospità ce preotul ca- ocnelor pe cinci ani AL.; 2. antreprizii
tolic sfinteste la leturghie (= tr. hostie). In genere: cdrfi ce s'a dat vdnzarea
ostie f. 1. sulita triangulata cu care lor in otcup AL.; 3. fig. monopol: au
se scoate (la impkthsire) din cornul pres- luat patriotismul in otcup AL. [RUs.
curei trupul lui Hristos; 2. tura de prins OIKUPD, arena].
peste. [Slay. osrr, trident]. otcupcic m. od. Mold. cel ce lua In
ostil a. dusmanesc. otcup, antreprenor : otcupcicul ghipca-
ostilitate t. 1. dusinAnie; 2. WO dus- nilor AL. [Rus. orinwsrub, arendast
mAneascâ: a suspenda ostilitiifile. otecinic n. colectiune de vietile sf.
ostime I. oaste: priveste cu ingem- pkinti sau sihastri. [Slay. urrêbasa, din
fare frumoasa lui ostime AL. oTEri, pkintel.
ostire f. armatà. [V. oaste]. otel n. 1. fier combinat cu carbon,
ostoi V. V. ostei: negru-mi ostoia, serva la fabricarea armelor, tunurilor, cu-
de spume nal curdfa POP. titelor, bricelor i instrumentelor chirur-
ostracism n. 1. judecata prin care gicale; 2. pl. cocosul cu cremenea i am-
Atenienii exilau pentru zece ani pe cet6- narul la o pusca; 3. arma ins3s: pune
tent, al ckor renume si popularitate pu- mana pe ofele AL.; 4. fig. tkie: 0 inima
teau deveni un pericol pentru libertate de aur i braful de ofel AL. [Slay. orizia,
(voturile se scriau pe o scoick sau os- (din it. ACCIALE].
trakon, de unde i numele); 2. fig. lege, otelarie f. mina de ate].
sentiment de excluziune. ofell v. 1. a muia otelul san fierul
ostrete n. pl. I. balustrada balconu rosu In apa spre a se face mai tare; 2.
e fdra ostrefe AL.; 2. leasa de peste; fig. a Intki; 3. jam. a se Imbata.
3. cocletii itelor. [Serb. osrarre, palisadal. °tent a. 1. IntArit prin adgtogarea ote-
ostropät (ostropel) n. tocanii de mid lului; 2. fig. tare ca otelul: zimbrul cu
cu usturoiu: avusesem poftd sit mOndnc coarne ofelite AL. sunetul ofelit al gla-
un ostropdf AL. [Originii necunoscutà]. sului, inima ofelita On.; 3. fain. beat.
ostrov n. insuTh (cu deosebire Intre (get n. 1. yin acrit prin dospire; 2.
fluvii). [Slay. osTnovii]. lichid din acid acetic amestecat cu AO.
otac n. loc pe camp pentru sederea [Bulg. OTET].
ciobanilor i adapostirea vitelor. [Vechiu- otetar m, 1. fabricant sau vAnzAtor
rom. otac, cort impodobit = turc. OTAIC, de otet; 2. arbore ce se cultivá ca plantift
cort ImparAtesc: termen tehnic militar decorativA, cu fructe mici ro0i-purpurii
limitat, In limba modernii, la sfera pas- avAnd un gust acricios (Rhus typhina).
toralà]. otefärie 1, fabrith de otet.
otanji v. Mold, a ologi In bataie: acne oteti v. 1. a se face ecru (ca o(etul);
te oiu otdnji cu ceva CR. [Cf. otinci, 2. fig. a se irita. [V. opt].
a se obosi = slay. oriniaarr, a se extenua]. otic 13. Mold, lophticA de curAtat brAz-
Mari v. Mold. 1. a ingrozi (de indig- darul plugului de pamantul ce se strange
Dare): o fapta far' de lege ce min- pe el: o da i el plug 0 oiic Cs. [Slo-
tea-mi ofdreste AL.; 2. a se Infiora: bd- vean MIKA].
trdnuf asteapta moartea feir'a se ofdri otihni v. a sufla cu greu: smeul in-
NEOR. [Origina necunoscuta cepu sa se otihneasca si sit ceard apti
otarime f, othire: incepura a se POP. [FormA paraleli cu odihni].
plange cu ofdrime BILc. otinci v. Tr. a (se) obosi. [V. otânji].
otitrire f. Mold. 1. indignatiunez am otnosenie f. od. raport ofidal: aq-
ramas mut de ofarire si de rusine ferne o otnosenie pe hdrtie Az.. [Rus.
MGR. ; 2. infiorare, spaimA: pe margini 0111N099/0191.
de prdpcistii calcdnd far' ofarire AL. otoman a. se zice de Turd si de tot
otarit a. Mold. fioros: cumplita vi- ce se referA la acest popor: Poarta oto-
jelie care sufla ofarit AL. mana, Imperiul otoman.
otairnie f. utrenie: cdnd toacd de o- otomanä f. un fel de pat turcesc nu-
tdrnie la schit OD. [V. utrenie]. mit divan.
otastinfi f. od. dare pe yin: sá dea otopinii f. martoagA: porni si el tot
otastina la 20 de vedre o vadra. [Cf. pe otopina ha Is; [§i 17u/twined', uftz-
serb. OTI9TINA, ce s'a tescuit, must]. pina: origina necunoscutà].
otavä 1. iarbA crescuti dup'a a doua ittova a. si adv. 1. neted: cdmpie o-

www.dacoromanica.ro
 otp - 452 - pac
tova; 2. drept Inainte: a merge otova; mani; 2. onoruri date cuiva /nteo adu-
3. tot una: dihania era facutd otova nare: i s'a Neuf ovaliuni.
cu cap cu trup cu tot ISP.; 4. tig. mo- oviz n. plantA din fam. gramineelor,
noton: muncd grea gi otova POP. [Ori- al cArii graunte servg de nutret cailor
gina necunoscutA]. (Avena saliva): din fAina de ovAz se
otpust n. rugaciune zisA cu voce In- fac cataplasme. [Slay. ovcsii].
naltà la sfarsitul unui serviciu divin; a ovili v. Mold, a an: impdratul ovilit
da otpustul, a pune la cale: a-0 da ot- si sarbdd la fate'. [Rut. uvumi, vested].
pustul, a-si da ultima suflare: tata din- ovidenie f. sarbStoarea intrArii In bi-
tdi si mama indatd dupd el si-a dat sericA a Maicei Domnului (21 Noemvrie).
otpustul CAR. [Sla V. Orf/PITYSI, demisiune]. [§1 vdvedenie = rus. VEVEDENIIR. intrare].
otravi f. 1. substantà ce poate altera ovipar a. se zice de animalele cad se
organismul l chiar a-1 distruge; 2. fig. reproduc prin otia: paseri, reptile, pesti
amArAciune. [Slay. ()MAYA]. sunt ovipari.
otriivi v. 1. a da sau a lua otrava ; ovreiu m. V. evreu. [Gr. mod.].
2. fig. a amAri, ovsigai f. V. obsiga.
otravitor a. si m. care otrAveste. oxford n. un fel de pAnza sau tesA-
otreaph f. 1. cArpA de sters; 2. fig. tura de bumbac.
netrebnic : ootreapd de om. [Slay. oxid n. combinarea oxigenului cu un
aruari]. metal.
otrocol n. Mold. ocol : are sd-i Mad oxidh v. a (se) schimba In oxid: ae-
tin oirocol prin gei§te CR. [MetatezA din rul oxideazd fierul.
rotocon. oxidabil a. ce se poate oxida.
otuzbir n. un fel de joc cu 31 de oxidant a. ce are proprietatea da a
carp: otuzbir, ghiordun, ba i stos CAL oxida.
[Turc. 0=7.13112, treized 0 una (joc de ha- oxidati(un)e f. actitmea de a oxida
zard)]. p starea lucru/ui oxidat.
ou n. 1. substantà gelatinoasa In mij- oxigen n. gaz sirnplu, incolor l ino-
locul cAreia se aflA germenul animalului dor, care intrA In compozitiunea aerului
viitor i lichidele destinate a-I nutri cAtva si a apei, 1 Intretine combustiunea.
timp; 2. (absolut) ou de gAinA; 3. out ge- oxigena v. a (se) combina cu oxigenul.
nuchiului, rotulA. [Lat. ovum]. ozokerith f, cearA de pAmAnt : mine-
ouh (unipersonal) a scoate otia, ral moale, cu aspect ceros, se Intrebuin-
ouat n. actiunea de a oua. teazb la fabricarea lumtinArilor de pars-
oval a. ce are formA de ou. finS 0 se gaseste la Campina, In Prahova.
ovalã f. flgurà rotunda 0 lungAreata, ozon m. oxigen condensat prin elec-
analoga elipsei. tricitate; are un miros particular ce se
ovariu n. 1. organ In care se formeaza simte dupfi cAderea fulgerulut.
male In corpul animalelor; 2. Bot, par- ozonh v. a transforma oxigenul In ozon.
tea inferioarA a pistilului. ozonat a. ce contine ozon and fil-
oval:Kurile 1. 1. micul triumf, la Ro- tratd fi ozonatd.

P m. a 16-a literA a alfabetuluL divine: ce e drept, nu e pdcat; 2. Alfa

pac n. Mold. pachet: un pac de tu- mare: a-si plange pdcatele; 3. nenoro-
tun. [Nemt. PACK]. dre: nu stii ce pdcat te paste CR.; 4.
Pficalii m. 1. personaj bufon din basme, paguba: ce pdcat! pcicat de el! [Lat.
reprezentantul vicleniel i imbecilitAtii le- PECCATIIM].
gendare; el 90 bate jou de toatA lumea phcatos a. si m. I. plin, IncArcat de
0 face toate pe dos din rAutate consci- plcate; 2. ticAlos, miad: ce pace-dos! 3.
enta : Pcicald si Tândald ; 2. fig. om (despre lucruri) netrebnic, stricat: o pet-
glumet i batjocoritor. [Cf. ceh PIICOLA. pa- ceitoasd de butie.
iath]. V. Pepelea. pfichtolie f. stare pAcAtoasA,
pfichli v. 1. a juca un renghiu cuiva, pfichtui v. 1. a face pAcate, a didea
all bate jou de el; 2. a amagi cu mall- In pAcat ; 2. a gresi In contra unei regule:
tiozitate. a pciccItui in contra uzului.
pächliciu m. cel ce phcAleste. pace f. 1. stare de liniste trite() Ora' :
pfichlit a. amagit cu rAutate. In timp de pace; 2. tractat de pace: a
pfichlitor a. care pficAleste. Incheia pace; 3. lipsfl de ceartS, de tur-
paciliturà f. efect 0 mod de plcalire. burare: a &di In pace; 4. fig. liniste,
Meat n. 1. cAlcare voluntarA a legii repaos: pacea sufletutui; 5. impAcare:

www.dacoromanica.ro
 pac 453 pdd
a facet pace. [Lat. PACEM]. II i. spre a a ceda pe nedrept, a transige: a pactiza
exprima cA ceva s'a sthrsit intr'un mod cu rebelii.
oarecare: tata a dat gloabd pentru mine pficura f. lichid negru oleios din care
si pace bund I! CR. se scoate petroleu si se exploateazd mai
paceik f. 1. od. bland din picioare de ales in Prahova : cu pcicura se ung Ira-
samur; o dulamd de lastrd verde cu surile. [Lat. PICULA (din PM, smoald)].
paceb de samur OD. ; 2. azi, mancare pAcurar m. cel ce scoate sau vinde
din bung de vacA sau din picioare de vi- pAcurd : cu pdcurarul cemd trclesti, Ire-
tel, fdeutd ca o piftie cu curd l cu otet. bue se: te mdnjesti PANN.
[Turc. PA6A, lit. picior de animal]. paicurar rn. Tr. cioban, p5stor. [Lat.
paceaurä f. 1. carpd de sters ; 2. lig. PECORARTUSI.
femeie neonestd (ca injurliturA). [Turc. padinal f. (in regiunile muntoase) te-
PA6AURA; pentru sensul figurat, cf. evolu- ren umed i adesea Invdscut cu muschi.
tiunea analogd la buleandred. [Slay. PADINA, cAderea unei ape].
pacfon ri. aliaj din alamA i nikel, Padilah rn titlu persan ce corespunde
imitd argintul. sinonimului arab Sultan (Osman luti cel
pachebot n. vapor accelerat ce trans- dintdiu, in 1300, acest titlu): Padisahul
porta* depesi, pasageri si mArturi. vostru va set faccl fara un pdmant tur-
pache?ti f. pl. Mold. bretele. [Cf. pa- cesc Bor.. [Turc. Im ',drat, lit, pro-
tescd]. tectorul regilor].
pachet n. strAnsurd de mai multe lu- paiducel m. Bot. Mold. ghiorghin: pd-
cruri legate sau infasurate (= fr. pa- ducelul se Intrebuinteazd in agricultura
quet). spre a face gard viu ori ca suport de al-
pachiderm a. ai m. se zice de ma- toit pomi. [Lat. *PEDUCELLUS = PEDUCULUS
miferele cu pielea foarte groasd, ca ele- tufa paducelului e plind de pureci].
fantul, caluI, porcul. pfiducel rn. pl. mAnchrime la talpa
pacient a. rtbddtor. H m. om bolnav, celor ce umbld desculti. [VorbA de ori-
si in special cel cc are sA sufere o ope- gind identicd cu cea precedenth i numitd
ratiune chirurgicala. astfel din cauza mdricArimii ce produce].
pacienth f. rAbdare. pfiduche m. 1. insectd parazitA cu
pacificà v. a restabili pacea. gura transformatA In tub propriu de a
pacificare f. restabilirea path intfun suge, se incuibeazd In parul capului (Pe-
Stat sau Intre popoare beligerante. diculus capitis); 2. pacluche-de-lemn, in-
pacificator m. cel ce pacified. sectd ldthreatA i urit mirositoare, numitd
pacinic a. V. pasnic. Incd plasnifd l stelnifd : ea std ascunsA
phciqèle f. pl. Mold, cAltisori, calita- prin crapaturile scdndurilor si ale patu-
tea inthia de canepd dupd ce s'a gatit de rilor, de unde iese noaptea dupd hrana,i,
periat. [Rus. r,A6r.sr]. sugand sangele oamenilor (Acanthia lec-
paciulie I. plantd din Indifie orientale tularia); 3. Bot. pScluchele elefantulul
ce contine un ulelu eteric (=fr. patchouli). (calului), pAduchernith. [Lat. PEDUCULUS
pâelä f. 1. chldurà nabusitoare; 2. ne- PEDICULUS].
gurd: se risipise pdcla diminefii OD. ; pfiduchernith f. planth ce creste pun
3. fig. intunecime : pdcla trecutelor se- locuri sterpe (Lepidium ruderale).
coli. [Vechiu-rom. pdclei, infern (cf. pa- pfiduchios a. si m. I. plin de pliduchi;
clisit)= slay. iad, lit. pdcurd, duo& 2. fig. ticAlos. [Lat. PEDUCULOSUS].
conceptiunea despre acest locas: limba paidurar m. pdzitor de padure.
modernA a luat efectul pentru cauza (cf. pfiduratic a. 1. de pAclure: urnbre
beznd)l. paduratice Box.. : 2. acoperit cu arbori :
phclie f. Tr. cojoc lung pdnit la pa- pe un munte pciduratic Ar..
mAnt. [Serb. OPARLILA, cojoc (initiala cd- phdure f. 1. intindere mare de p5
zutA prin confuziunea cu articolul)]. mAnt plantatd cu arbori : braniste, bunget,.

pficlisit a. Mold, infernal: un om pei- codru, dumbravd, sdlhd ; 2. totalitatea ar-

clisi t si rdutd cio s I a culrne CR. [V.P6C16]. borilor ce acoper o pAdure ; 3. fig. reu-
paclos a. plin de pada. nire numeroasd de obiecte in forma ver-
palcornirth f, vas de lemn sau de scoartA ticald : se miscau ingrozitoare ca pd-
in care tAranii tin pdeura: pdcornif a se &Ili de land si scibit Em. [Lat. vulg.
atdrnd de cardmbul de jos intre roft. PADULEM, metatezi din PALUDEM, baltd, apoi
phcoste f. belea, nevoie : sd nu mai baltd cu trestii sau pdcluroasd, de unde
dam peste vr'o pacoste CR. [Slay. moosri, sensul generalizat (v. luncd)].
supdrare, paguba]. paidurean a. si m. care locuieste intl'o
pact n. invoeald intre cloud persoane, pAdure.
pactizh v. 1. a face un pact ; 2. fig. phduret a. I. de piclure; 2. sAlbatic,
www.dacoromanica.ro
 pad - 454 - pal
acru: mere, pere padurefe, fructe cu divan, avand la inceput lnsarcinarea de
spini si mai mici cleat cele comestibile. a turna Domnului vinul pe care 11 gusta
padurice f. padure cu arbori mid. el intaiu, apoi boier de clasa a doua si
paduros a. plin de paduri: munti pa- in cele din urmA simplu titlu onorific.
durosi BALc, [Slay. PAHAR1NIK[1]. V. cupar.
pal! int. ce {mita plesnetul palmei. paharnicel rn. pl. slujitori sub co-
pafth f. (obisnuit la pl.) I. agrafa din- manda Marelui paharnic : paharniceii
tr'o placa metalled: paftale de piatrd dresera pe la tofi prin pahare OD.
nestematä AL.; 2. pl. bete de Inch's. pahont m. Mold. 1. cdrAul muscal;
['rum p,te-rAl. 2. tig. mojic, badAran : ce ai pdfit, ma .
pag a. Mold. baltat, breaz: semet pe pahonfule? Ca. [Vechiu-rorn. si Mold.
calu-i pag AL. [Slay. pisoir]. pohot, mijlocitor neonest (f. pohoafa) =
pagan rn. 1. cel ce adorà mai multi zei; rus. POHOTNYI, nerusinat, desfranatl.
2. epitet aplIcat de popor neamurilor ne- paih a. se zicea de boierii cafi aveau
crestine (Turd, Ovrei) sau neortodoxe numai rangul fara functiune: Vodd adu-
(Armeni, Litfani, Nernti, Unguri): 3. fig. nase pe boierii halia si paia GuIcA:
om crud si nelegiuit: inimi rele de pd- a da paidle copiilor, Mold, a le primi
oni AL. [Lat. PAGANUS, sateen (locuitorii obrAzniciile (Ce.). [Tune. PAY.E. Tang].
dela Ora sustragandu-se influen(ei cresti- pliajen m. insecta fara aripi, cu pi-
nismului triumfator In orase: de unde cioare multe, ll tese o panza subtire ca
sensul religios de necrestin sau idolatru)]. locuinta si se nutreste cu insecte mai
IIa. 1. relativ la cultul IdnitIon religiune mici, ce le prinde prin panza lucrata de
pagana; 2. adorator de zei falsi popoare dansa. [Bulg. wapiti (din slay. pabliti: V.
pagane; 3. fig. cumplit: ceici te iubeam paingan)].
cu ochi pagani i plini de suferinfi Err. paianta I. barne cc proptesc stAlpii
pagfinatate f. neam paganesc: pci- cladirii i printre cafi raman ochiuri
gdnatatea e ca pleava winturata Err. umplute cu zid, alcAtuind peretii unei
[Lat. PAGANITATEM]. case. [lure. PAYANTA sprijin].
paganese a. 1. de pagan: obiceiuri paiata f. 1. comediant de balciu; 2.
paganesti; 2. fig. crud, barbar. fig. om fara caracter (=- fr. paillasse).
paganime I. multime de pagani, pale (peic) m. od. garda domneasca
paganism n. religiunea paganilor, po- (comandata de Vatavul de paici): paicii
liteism. slujiau langa Dornn i erau incini cu
pagina v. a numerota paginile unei brane de argint Bk.e. [Turc. PeIC, PAYK,
cArti. mesager].
paginfi f. 1. una din fetele unei foi paie rt. pl. 1. cotoarele granelor dupa
de bailie; 2. scrisoarea sau tiparul de pe ce au fost treerate, servesc vitelor de nu-
acea paginA; 3. fig. continutul unei pa- tret si de asternut, apoi la diferite Imple-
gini considerata sub raportul literar : o tituri, etc.: vitele me:nand' fan ames.
pagina admirabila. tecat cu paie ; 2. iig. foc de pale, en .
paginati(un)e f. sir de numere ale tuziasm de scurtA durata; a-si aprinde
paginilor unei carti. paie in cap, a intarata pe cineva impo.
paginator m. cel ce aseaza paginile triva sa (v. rogojina). [Lat. PALRA1.
In tipografie. paieric n. in paleografia slavo-roma-
pagoda f. 1. templul unor popoare na: semn, In forma de apostrof, ce tine
aziatice (Chinezi, Indieni, Siamezi): 2. idol locul vocalei obscure 01 saudupa con-
adorat intr'insele; 3. mica figura de por- soane, ex. mul't.
telan cu capul mobil.. painar m. vanzator de paine, [Lat.
pagubfi f. I. pierdere : paguba nu e PANARIUS].
mare; 2. stricaciune cauzata: in paguba paine (pane) 1. I. aliment din faina
lui. [Slay. PACIUBA, pierderel. dospita coapta In cuptor : paine de grau,
pagubaa m. cel ce sufere o paguba. de secara; a Inlinca pAine si sare cu
pfigubi v. 1. a da de paguba : scum- cineva, a trai lmpreuna impartasind
pul mai mutt pagubeste; 2. a face sa cele bune i cele rele: so stiu de bine
pagubeasca. ca ma duc la manastire, paine sare
pagubitor a. care educe pagubl. nu mai tnananc cu el CAR. ; 2. traiu
pahar n. 1. vas de bAut de sticla; 2. zilnic : a-si castiga painea; 3. functiu-
ceeace contine; a baut trei pahare. [Rut. ne, post: voiu sa te pui in paine GR.
Poem]. AL.; 4. Mold. bucate, grane (v. pane):
paharal D. 1. pahar mic; 2. floare in ponea pe camp poate sit putrezeasca
forma de potir. AL.; 5. Bot. pAinea-pdclurii V. rascov ;
paharnic m. (Marele) mare boier de pAinea-porcului, mica planta uneori cul-

www.dacoromanica.ro
 pal - 455 -- PM
tivata pentru florile sale frumoase i placut paladin m. cavaler ratacitor.
mirositoare (Cyclamen). [Mold. pane paladin n. I. statua zeitei Pallas pe
lat. PANEM]. pe care Troienii o considerau ca ocroti-
paingfin m. Mold. paiajen : sunt prins toarea cetatii Mr; 2. fig. protectiune, ga
de acest paingan in desele-i refele AL. rantie.
[Dela paing = slay. PAULI; V. pdiajenl. palafit n. nume dat locuintelor pa-
päinjini v. Mold. 1. a acoperi cu pa- lustre din epoca preistorica.
iajeni : parefi painjinifi; 2. fig. a se a- pfilfilal v. 1. a palpAi; 2. a falfai: la
coperi cu o ceata: 0 negurd ochii 'mi joc deavalma cu noi de-i pdlaldiau
painjini NEOR. pletele CR. [Amplificat din pali].
painjinis 11. Mold. panzii de paiajen pfilfilaie f. flacara mare: a ta frumu-
in odaie prin unghere s'a fesut pain- sefe a aprins o pdidlaie AL.
Pins Em. palamar n. otgon, funie groasa de
pAioara" f. Buc. vat: (Domnifa) la ancora. [Turc. PALArrAr].
fereastrd s'aratd pe obraz cts pdioard pfilAmar m. Mold. paraclisier : ca un
POP. [Lat. PALLIOLA, mantaluta]. palamar ea isonu AL. [Rut. ',Atari/or].
pair m. I. se zicea odinioara de ma- pAtämfirie f. ser viciu de phlamar:
rii vasali ai regelui (in occident); 2. mern- m'am lcisat de pdldm.arie AL.
bru al Camerei Mahe in Franta si in pailfimidal I. planth spinoash, creste
Anglia: Camera pairilor. prin semandturi. (Cirsium arvense); ',sa-
pais n. paie rhmase pe camp duph lámidd de balth, peste cu 9-10 spini
seceris. inaintea aripioarei dorsale (Gasterosteus
paisprezece num. patru plus zece. platygaster). [Serb. PALAMIDA].
[Pai, In loc de patru, sub influenta a- palanci f. intaritura cu pari Infipti
nalogica a lui treisprezece]. in pamant. [Pol. PALANICA, scanduraJ.
paiu n. firul unei plante graminee adv. gramada: dam cdnepa toatd pa-
pain de grdu. [Abstras din paie]. lancd la pdmant POP.
pidus n. 1. pain de gran : sin tremurd, palanchin n. 1. un fel de litiera o-
nici fuge decdt pdiusu 'n vdnt AL.; 2. bisnuith in India; 2. scaun portativ.
planta rerboash, creste prin locuri umede pfiliirie f. acoperamant de cap (pen-
(Aira caespitosa). tru bdrbat sau temeie). [Disimilat din
paj m. that- nobil in serviciul until *PWRIE, derivat din par].
rege sau Domn cu crengi ii apdrd pajii pälarier m. cel ce face sau vinde
de tnuscufe si zeiduf Em. (= fr. page). palarii.
pAj n. Mold. 1. cep de roath de stalp; palat n. 1. cladire mare si luxoash,
2. tigaita putii. [Rus. prjl, tighita de tun]. locuitil de un suveran, de o autoritate
pajere f. V. pajurii: un mintean cu sau de un personaj insemnat ; 2. suvera-
pajeri pe gentian OD. nii si oamenii palatului: revolufiune de
pajiste f. loc acoperit cu farbh deash palat; 3. fig. casa mareath; 4. edificiu
siscurth, livede pentru phsunatul vitelor. unde rezicla tribunalele, corpurile legiui
[Bulg. FAvs-rc, (loc de) phsune]. toare. n. Anat. numele stfintific al ce
II

phjurä (pajere) f. 1. specia cea mai rului gurii.

male de acvila (Aquila imperialis); 2. palatal a. se zice de consoanele ros-
pashre uriash de pe taramul celalat (in tite lovind cerul gurfi cu limba palatale
basme): iatd pajuri ndsdrdvane can sunt c (ce, ci). g (ge, gi), j.
Inn din neagra lime AL.; 3. armoarii, palatin m. 1. vice-rege In Ungaria;
marca unei tan: tescherele cu pajure 2. guvernator de provincie in Polonia : o
impdrdte§ti Ar..; 4. partea monedei aus- curie 'mpdrdteascd de neaosi palatini
triace pe care se allti un vultur: pajurd AL. II a. 1. ce tine de un palatin : in casa
sau nunuir?[Cf. pol. rut. PAMIR, ghiara, palatind AL.; 2. ce tine de Palatinat:
sub raportul sensului, sinonimul sgripfor]. trupe palatine.
pal a. (poetic) palid: fafa ta pald de palavatic a. nebunatic : sfetnicul cel
o bolnavd befie Es. (= fr. pale). palavatic ISP. [Cf. paid, toana].
pada f. sabie scurth si lath cu doul palavrà f. 1. vorbe seci, mincluna:
thisuri: pala ridica si capetele sbura palavre franfuzesti, chir Manole AL.;
POP. [LUC. PAI.A]. 2. vorbe Ihudiroase: cdnd incept a tdia
palii f. 1. fund"' de fan; 2. cat se coseste la palavre vdndtoresti OD. [Turc. PA'
dinteodath cu pala : fanul cddea pale- L'AVIZA din (spaniolul palabra, vorbh)].
pale; 3. fig. massa : pale de lumina, de palavragiu m. flecar, fuliu: alfii 'mi
nori. [Metaforh din paid, sable]. zic palavragiu AL. [Tun. vALAvriAnp)].
palà f. toana un ar fag, o paid, de cam pailc n. 1. regiment: oastea 'n pal-
cert dirr gurci PANN. [Tras din pall, a lovi]. curi gi 'tt cete pe camp oranduita AL.;

www.dacoromanica.ro
 pal 456 pal
2. stol de pasari : cad Arabii ca qi pcil- Serbat de popor la 19 Iulie, cu o zi ina-
curt risipite pc compie En.; 3. ceata in inte de Sf, hlie. [Aluziune la pall, Orli]
genere: veniau prilcuri peilcuri. [Slay. patimar n. stain, balustradd : se urcei
printh, gloata, regiment (v. pole)]. in peilimarul unui turn hi". [Origin&
palce f. Mold. vergi de batut: sei-mi necunoscuta],
aducer niste palce CR [Rus. PALKI, vergil. palimpsest n. manuscript vechiu de
pälcianä I. Bot. Mold. vitelar. [Ori- pe al carui pergament s'a sters scrisoarea
girth' necunoscuta primitiva spre a se scrie altceva. In evul-
paleograf m. cel ce s'ocupa cu pa- mediu. vechile manuscripte clasice tura
leogra fia. acoperite de vietile sfintilor: procederi
paleografic a. relativ la paleografie. chimice au permis a reconstitui textul
paleoorafie f. arta de a descifra seri- primitiv, (land astfel la iveall opere In-
soarea cea veche. semnate ce se credeau deapururi pier-
paleontologie f. stiinta fosilelor, cu- dute.
noasterea vechilor soiuri de animale si pàlincä f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA,
vegetale prin ramasitele aflate In paturile = serb. PALINELA (din PALM, a rade)].
pamantului. palingenezie f. regenaratiune. renas-
paleo-slav a. ce tine de vechea sla- tere; fig. palingenezie social&
Vona. palinodie f. retractarea celor zise.
paleozoic a. Geol. ce se rapoarta la palire f. actiunea de a palm (dupii di-
cele mai vechi straturi continand fosile. feritele senstui ale verbelor omonime).
palesträ f. 1. loc rezervat exercipilor palisadi f. palanca ( fr. palissade).
corpului, la cei vechi; 2. exercitiile insesi. palisandru m. arbore din Guiana al
paletii f. scandurica pe care pictorii carui lemn violet si kumos mirositor se
Ii aseaza colorile (= fr palette). intrebuinteaza pentru fabricarea mobilelor.
pall v. 1. a arde, vorbind de arsita pälit a. uscat de arsita sau de bruma:
soarelui : purceii se petliau la soare CR. ; grime, poarne pcilite.
2. a se usca sau vesteji: florile au pdlit paid a. lovit: perlit la cap.
Bor.. [Slay. PALM, a arde]. WAWA f. prajina. [Rus. PALrrA].
pall v. 1. a deveni palid ; 2. se zice paliturai f. efectul palirii.
de lumina cand slabeste, se micsoreaza : palm m. palmier: palmii, risipifi in
soarele peileste; fig. steaua sa incepu crdnguri, aurifi de a lunei razei En.
a pali (=.- fr. polir). palmä f. 1. partea dinauntru a mai-
pall v, 1. a lovi tare: mei peileam la nfi: a benut din palme; ca in paling.,
cap de vr'o beirner CR. ; 2. fig. a veni cu deamaruntul ; 2. veche masura de lun-
deodata: a pali pe cineva dragostea, gime, cat un lat de mana, echivaland cu
g dintr'un stanjen; 3. fig. mica intindere
rdsul. [Ceh. PALITI, a bate, a vantura graul].
Palia f. 1. cea mai veche traducere a de pamant: o pairnd de loc; 4. lovitura
Pentateucului, tiparita la Orastie in 1582; cu palma : a da palme. [Lat. PALMA].
2. Biblia ilustrata cu legende apocrife. palmac n. Mold. veche masura echi-
[Gr, mod. PALAIX, cea veche]. valand cu 1 s dintr'o palmii. [Identic cu
paha v. 1. a ascunde sub aparente parmac, influen[at de paimd].
false: a palia o villa"- 2. fig. a alina padmas a. se zice de taranul lipsit de
momentan (= fr. palter). boi. [Cf. palmei de boa
paliativ a. care paliazi: remediu pa- palmat a. Bot. asemenea unei palme:
Haar,. 1. medicament ce alina pentru frunze palmate; 2. Zool. se zice de pi-
II

moment; 2. fig. remediu insuficient, ma- cioarele pasarilor la cari degetele sunt
sued incomplete' impreunate prin o membrana: gristele
palicar m. 1. voluntar grec in ras- cu picioarele palmate.
boiul pentru independenta patriei; 2. vi- palmier m. Bot. curmal.
teaz, voinic: ceipitanul crit era de mare palmiped a. §i n. se zice de pasarile
palicar CAH. [Gr. mod.[. innotatoare, ca rata, cari au picioarele
palid a. 1. decolorat: fafa paltrier; palmate.
2. care luceste putin: Iumind paltrier; palmui v. 1. a da, a trage palme; 2.
fig. palida infelepciune En.; 3. fara lus- fig. a lovi: peilmuili de un criveif plin
tru: stil palid. de ghiagi AL.
Mlle m. supranumele sfantului Rie, pidnie f. vas conic de turnat un 11-
cql care paleste holdele : fugifi smeilor..., chid intfalt vas: cu peilnia se bagel yin
cerii tater cei vine Me Pdlie ser vet po- in butt. [Slav "`paNri.t (tras din nuNIO,
topeascd. sei vei plirjoleascei LSE,. Ii Pa- a urnplea): serb. PUNIEj.
hUe (Parliile) f, pl. surori ale St-lui Ilie, paloare f. coloare panda: palo area
cari aduc foc, arsita l boale arzatoare: e semn de boalii.

www.dacoromanica.ro
 pal -- 457 pan
palos n.,sabie ascutit6: capul plecat pan n. 1. Domn (la Poloni): Pane,
palosul nu-1 taie 130L. [Ung. PALLOS]. sosit'au cu putere un sol dela Mol-
palpabil a. I. ce se poate piphi; 2. dova AL.; 2. titlu dat od. marilor boieri:
fig. prea invederat: probd palpabild. Pan Dumitrascu Ghica, mare Ban.
pailpái v. a arde cu flacArd: focul [Pol. PAN].
palpde 'n sobd Eir. [Cf. ceh PLAPOLATI, pana f. I. teavh garnisith cu fixisoare
a flhchra]. puf, ce acopere corpul phshrilor i cu
pi
palpitis v. 1. a se misca involuntar, cari ele se servesc spre a sbura ; 2. panh
a avea palpitatiuni: if palpita inima;, preparath spre a servi de ornament: pene
2, fig. a fi toarte miscat: a palpita de la o pdldrie; 3. panh de gasch prepa-
bucurie. rath, sau bucath de metal tuguiata in vhrf,
palpitant a. 1. care palpith; 2. fig. ce servh la scris; 4. fig. stil, mod de a
care excith foarte mult interesul. scrie al unui autor: are o pand usoard ;
palpitatifunlIe f. I. agitare convulsivh 5. Tr. (peand) buchet de flori ce flachii
a unei parti a corpului ; 2. bhtaie violenth 41 pun la chciulh ori la pa-link; 6. prin
neregulath a inimii. analogie foaia ce infAsoarh stuletii porum-
paltin m. frumos arbore, uneori culti- 7. Bot. pana-sburatorului, planth
bului ;
vat prin parcuri ca planth ornamentala ce creste pfin phduri umbroase intrebu-
(Acer pseudoplatanus). [Lat. PIATANUS]. intath de babele stiutoare spre a face fer-
pfiltinis n. phdure de paltini, mece (Lunaria annua). [Vechiu-rom.
páltior m. Bot. coachz de munte (Ri- Tr. peand = lat. PENreAl.
bes petraeum). [Contras din pdltintor]. panfi f. 1. unealth, subtiath la un ch-
Patton n. hainh birbhteasch de iarnh, phthiu, servind a despica lemne ; 2. felie
ce se pune peste toate celelalte. [Fr. PA-. de slanina cu care se ingrash friptura de
irror, printr'un intermediar slay]. iepure (v. irnpcinat). [Vorbh identical cu
paltonas n. alt nume dat ciupagului. cea precedent& i aplicath, prin analogie,
paludean a. ce tine de bAlti; friguri unor obiecte lunguete ce aduc cu o pada'
patudeene. (cf. lat. PENNA, pan& ariph i shgeati)].
paludism 13. V. malaria. panisi prep. arath termenul final al lo-
palustru a. care trieste, creste in balti cului, timpului i operatiunii: pdnd /a
locuinfe, plante palustre. oras, pdnd la noapte, bate fierul pdnd
pimânt n. 1. planeta ce locuim: pii- e cald. [Lat. PAENE].
manful se invdrteste imprejurul soa- panaceu n. remediu universk.
relui; 2. materia ce compune suprafata panaghiar n. taler sau misuth pe care
solidh a globului $ i care produce vege- e push panaghia.
talele: pdmdrztul se imbracd primavara panaghie f. partea din painea In trei
err verdeafd; 3. specie de phmant: pa/- colturi ce sta push pe o mhsuth inainlea
mint galben, negru, rosu; 4. fig, lo- icoanei Maicii Domnului; cafe parastase
cuitorii de pe pamant: cat e lumea vi si panaghii toate i le-a ridicat. CR,
peimantul; 5. lume: n'am pe nimeni pe [Gr. mod, : lit. AtotsfAntal.
pdmdnt; 6. sol, teren: piirneint de ard- panaghion n. ornatul arhieresc pus
turd. [Lat. PAVZLENTLIM, pardosealh: cu sens in locul engolpionului. [Gr. modl.
largit romaneste]. panahidi f. Mold. parastas. [Gr. mod.
pátniintean a. si m. 1. nhscut in a- PANNYIRDES, priveghiu].
cea Ora, indigen parndntenii strainii; panama f. pAlhrle, foarte ml5dioasA,
2. care locuieste pe parnant: esti tu Pied impletità din frunzele unui arbore din
de om pdrruintean? Ise.; 3. phmantesc: America centrali,
cunoscdtorii viefii pdmintene En. panaris n. Med. inflamatiune acutii
pfinitintesc a. ce tine de pamantul a unei Ord a degetului.
nostru, de fume viafd pdmanteascd. panal n. miinunchiu de pene flotante
pämlituf n. uneilta compush dintr'o cu care se orneazA un coif sau o plilArle;
perie mare cu un raner de lemn pentru fig. ca panasul de flacdri pe un munte
spoitul peretflor (sau si de pene pentru AL. (=- fr. panache).
stersul prafului, ori puf de dat cu pudra). pancartii f. placard afisat spre a
[Cf. ung, pzusr, phmatufl. instiinta publicul despre ceva.
pambriu n. 1. stofh de merinos; giu- pancovii f. Mold. Tr. ochiuri de ou5.
bea de pambriu albastru NEOR. ; 2. [Ung. PANTO (din nemt. Pfann'uchen)].
testemel (in Vlasca). [Origina necunos- pancreas rt. Anat. glancla intre ficat
cuth]. si splina: pancreasul secreteazd un suc
pamflet n. brosurA satifica i def Ai- menit a inlesni digestiunea.
mhtoare. pancreatic a. ce tine de pancreas;
pamfletar m, autorul unui pamflet. suc pancreatic.

www.dacoromanica.ro
 pan - 458 - pan
pandit f. ascundere spre a surprinde. germana ar trebui sa formeze un singur
[Abstras din pdridi]. Stat.
pandalii (pandolii) f. pl. pop. furii, pangermanist m. partizan al pan-
toane i-a ven.t, l' au, apucat pandaliile. germanismuiui.
[V. Panteliil. panglica f. I. tesatura Ingusta si sub-
pandar m. 1. cel ce pandeste; 2, paz- tire de matase, fir, Mira ; 2. banda de In-
nic de padure; 3. fig. santinelfi: stau eMs fruntea i capul; 3. decoratiune; 4.
pdndar aice cu pieptul meu 'n poarta vierme solitar, tenia. [Serb. PANTLYKA (V.
AL. [Slay. ptimuzi, pazitor]. banter)].
pandfirit n. paza viei. panglicar m, 1. cel ce tese sau vinde
Pandecte f. pl. culegere de deciziuni panglici ; 2. scamator (ce scotea panglici
ale vechilor jurisconsulti romani. pe nas) si acrobat; 3. fam. sarlatan:
pandemoniu n. 1. loc Inchipuit uncle panglicari in ale farii care joacd ca
se crede ca s'aduna demonii; 2. fig. reu- pe funii Em.
nire de oameni adunati spre a face rau; panglicarie f. 1. fabrica sau pravalie
3. adunare sgomotoasa: invafafii pan- de panglici; 2. gramada de panglici; 3.
demoniului nostru literar NEGR. fam. sarlatanie.
pfindi v. a sta la panda, a astepta in panica f. spaima neasteptata i fira
ascuns spre a prinde sau face rau. [Slay. temeiu: o pc:nice; coprinse armata. tTer-
PoDITL a alunga]. men de origina mitologica: dela zeul Pan
pandispan n. tura dulce, mai finl. care devenia uneori un geniu rauticios
si speria pe oamenii rataciti in singura.
[Turc. PANDESPAN, lit. paine de Spanial.
',auditor a. care pandeste: o umbra tatea muntilor].
pandiloare AL. panificali(un)e f. transformarea ma-
pandocrator m. icoana principala de teriilor fainoase In paine.
pe iconostase ce reprezinta pe bus ca panoplie f, 1. armatura completh , 2.
D-zeu i Imparat [Gr. mod.: Atotputer- trofeu de arme atarnat de un perete ca
nicul). ornament.
pandolii f. pl. V. pandalii: el au s'apanoptic(um) n. edificiu construit asa
sinchisit de pandoliile ei CAR. in cat se poate vedea toate partile interi-
pandur m. od. 1. pedestru sau doro- oare : panopticum cu tiguri de ceard.
bant ungur: panduri Bdriesii; 2. pl, panorama f. 1. mare tablou circular
ostire ruPtionali formata paste Olt de Tu- dispus astfel Meat spectatorul, asezat in
dor Vladimirescu; 3. hot de codru: tot centru, vede obiectele reprezentate ca
voinici alesi panduri, talhari neaosi and, dintr'o Inaltime, ar coprinde tot
de pricluri Ruin. lung. PANDLIR, areas, sbir]. orizontul cu vederea sa ; 2. vasta Intin-
pandurime f. oaste de panduri. dere de plmant ce se vede dintr'un loc
pane f. Mold. I. V. paine; 2. (alba), Malt; 3. fig. tablou complex si variat:
grau, in opozitiune cu secara care cla panorama social&
pane neagra. pansh v. 1. a aplica pe o rana medi-
panegiric n. I. discurs public -facut camente, bandaje; 2. a peria i curati
In lauda cuiva ; 2, elogiu excesiv. un cal (= fr, panser).
panegirist m. 1. cel ce face un pa- pansament n. actiunea de a pansa
negiric; 2. cel ce face elogiul cuiva. o rana.
paner n. cos: aseaza plantele intr'un pansele f. pl. Bot. catifelute (= fr.
paner AL. [Lat. PANARIUM]. pensee).
pangar a. spurcat (vorbind mai ales panslavism n. sistema politica a Ru-
de (igani): pangara de cioard incepu siei tariste ce tindea a Impreuna cu im-
a se ciorovdi ISP. [Abstras din pangari]. periul ei pe toate popoarele slave.
pangari v. I. a spurca, a profana panta f. V. bantà.
vreo niandstire pangarita de pagdni panta f. povarnis, dina unui munte
OD. ; 2. fig, a ponegri: numele Iji va (=-- fr. petite).
ramanea pangarit cu ponosul de tal- pantahuza f. carte de Indurare catre
har 1st. [Macedo-roman pangani, derivat miluitori din partea Patriarhului: a urn-
din pagan: a face pagan (cf. pogan)). bla cu pantahuza, a se duce din casa
pangarire f. sacrilej: vazui fdr'de- In casa; fig. a colporta stiri defaimatoare.
lege, vdzui pangarire NEOR. [Gr. mod.: scrisoare de mustrare (dela
pangaritor nr. cel ce pangireste, pantahu, pretutindenea)].
pangeh f. pl. Mold. sfecle pangele, pantalon m. I. haina barbateascii ce
cele rosii. [Turc. PANDJAR, sfeCla merge dela brau pana la calcaie; 2., per-
pangermanism n. sistema politica sonaj bufon din teatrul italian, care se
dupa care toate populatiunile de rassa prezinta Imbracat cu nadragi largi,

www.dacoromanica.ro
 pan - 459 - pap
pantalonada f. bufonerie ridicula. panuqa 1. pl. foile ce infLsura spicul
pantalonar m. nume ironic dat de graului. [Diminutiv dela pond].
hoierimea dela 1848 tinerilor instruiti In panuqita f Bot. V. nagara.
Occident_ [Din cauza contrastului !titre panza 1. 1. tesitura din fire de in,
costumul lor european si vechiul port canepa sau bumbac ; a lega gura panrei,
boieresc cu anteriu pi islicl. a vent la capit, a se alege cu ceva : as-
pantasii f. pl. toane, capritii: au gd- tdzi am putut lega si noi gura partzei
sit-o pantasiile. [Cf. lat. PHANTASIA]. lIsp.; 2. prin analogie : pdnzci de paia-
pantecaraie f. diaree, disenterie (mai Lien; 3. panza ce acopere fata mortului,
a.e3 la vite). ,giulgiu: galben la fatii parcd-i luase
pantee(e) m. 1. .cea mai mare din iplinza de pe obraz Ca.; pl. Pillrele
cavitatile corpului, continand stomacul alba, moartea o sd mcl judec pdnd in
intestinele ; fig. te-ai robit pcintecului ,ptinzele albe; 4. fig. lasie lunga. : sub o
CR. : 2. profunditate: in pdntecele aces- panzd de lumina.' lunca pare adormitd
tor munti. [Lat. PANTECEN]. AL.; 5. panza preparata pe care se pic-
pantecos a. 1. cu pantecele mare; 2. teazi; 6. tabloul unui pictor : o pdnzd
min analogie. mare de volum : garafd de Correggio En.; 7. bucata de panza
pantecoasa En. [Lat. PANTICOSUS]. legata de vergurile sau de antenele ca-
panteism n. sistema celor ce nu ad- tartelor si care, umflati de vant, face si
mit alt D-zeu decat o substanta infinita, inainteze corabia ; 8. (arhaic) ceath armata:
dela care toate fiintele sunt niste moduri. $apte pdnze de osti Bk..c.; 9. lama din-
panteist m. partizan al panteismului tail' a unei sabii, a unui cutit, a unui
II a. ce tine de panteism: doctrind pan- ferestrau. [Lat. *PANDIA, din PANDERS, a in-
teistd. tinde)] II adv. compact: ploaia curge
Pantelii f. pl. sarbatoare babeasca in pdnzd; tine-te panza (si nu te rupi) I
onoarea St. Pantelimon, care ar feri de fa-ti curaj te pregateste de lupta.
0

arsuri si de boale inflamatorii: ea cade panzar m. fabricant sau negustor de

7 zile Inainte si 7 zile dupa Sf. Die (13 panzeturi.
$ i 27 Iulie). [Compromis popular intre panzarie f. 1. negot cu panzeturi; 2.
numele sfintilor Pantelimon p Hid atelier unde se fabrica ; 3. pravalie unde
panteon n. 1. temp!u consacrat tu- se vinde; 4. cantitate mare de panza.
pfinzatura f. bucata de panzi.
turor zeilor ; 2. totalitatea zeilor unui po-
por pagan : panteonul roman continea panzeturi n. pl. 1. soiuri de panza ;
vr.o 10.000 de zei; 3. monument la Pa- 2. rufe de panzi.
ris consacrat memoriei oamenilor mari panzui v. a Infasura In panza mor;
ai Fr antei. tuari: trupul sd ti-1 panzuesc Pon.
pantera I. fiarà salbatica din genul paos n. colacii sau vinul ce se aduce
pisicilor, are forma tigrului dar mai mica, la biserica pentru odihria sufletelor celor
trateste in Azia i Africa: blana ei pes- raposati : preotul face paosul, adicS toarna
tlitata cu negru e foarte cautata. mortului peste trup In forma de cruce.
pantir m. od. 1. ostas imbracat 9n [Lat. PAUEUM].
zale : cinci pantiri s'alegea NEGR. ; 2. pl. pap n. cleiu pentru pantofari. [Nen*
corp de Cali:rime -in Moldova : pan/fru PAPE'S].
si lefegiii tog cu zale 'mbracciti MGR Papa m. capul Bisericii catolice: Papa
[Rus. PANTIRI, platosa (din nemt. Pan- dela Roma.
zer)]. papa v.1. (In limba pruncilor) a manca:
pantof m. inciltaminte ce nu acopere a papa ceva; 2. a inghiti: un lup pan-
.

tot piciorul si se Intrebuinteaza mai mult den vremea sd pape iezii Cn.; 3. fig.
in cash. [Bulg. PANTOF = nemt. PANTOFFELL si fam, a risipi: mi-a papat toti &mit ;
pantofar m cel ce face sau vinde 4. fam. a suferi: a papat duba Isp. (cf.
pantofi. maned 6). [Lat. PAPPARE].
pantofarie f, 1. meselia pantofarului; papa f. fiertura pentru prunci. [Lat
2. pravalie de Inciltaminte, PAPPA].
pantomim m, actor care joaca pan- papadie f. planta amati ce crete
trmime. primavara si ale aril frunze se ma nanch
pantomima f. 1. arta de a exprima ca salata (Taraxacum). [Gr. mod.: lit.
sentimentele prin gesturi i atitudini firS preoteasa].
a rosti o vorba; 2. piesa in care actorii papagal m. 1. pasere verde din Ame-
Aliplinesc cuvantul prin gesturi. rica, cu ciocul gros i incovoiat, imita usor
panuri f. Mold. postav brut . giguri glasul i vorbele omului ; papagal tiganesc,
de suman care se vdnd i panura i cioara ;2. cel ce vorbeste frith' a sti ce
cusute Cri. [Lat. PANNULUS]. spune. [Gr. mod. (din it. pappagallo)}.

www.dacoromanica.ro
 Pat, - 460 - plI
papagaliceste adv. ca un papagal, scris din cotorul acestei plante: sd-i dai
care repeta prosteste cele auzite. papirul data chiar aski dimineatd At.;
papainoage n. pl. 1. pari subtiri: 3. carp scrim pe papirus.
mdcar d'ar sta (bordeiul) in papai- papist(as) m. 1. catolic, cu o nuanta
noage Ise.; 2. galenti: a merge in pa- de dispret; 2. pop. spurcat, pagan. [Ung.
painoage. [Origina necunoscutal. PAPISTAS ; pentru sensul 2, cf. sinonimul
papal a. ce tine de Papa: demnitate letint
papa hi. papistiisesc a. ce tine de papistasi ;
papà-lapte m. fam. om copilaros. mufti au venit la credinta papistd-
pipàlàu m. plant& cu flori alb-galbui, sensed BALc.
al card fruct e o boabg rosie de marimea papisthsie f. religiune catolica: din
unei cirese (Physalis dIkekengi): popo- pricina papistdsiei Ca.
rul vindec5 cu aceastA plantA buba si papornità f. 1. cos de papura 2. sti-
durerea de masele. [Mold. papele: cf. cla imbracatA cu papura papornitd cu
:

ung. PAP , preot; la Brasov, pdpddia se anason qi cu mashed" Fa..

zice papalungal. papricit f. 1. Tr. ardeiu (macinat);
papalitate t. demnitatea Papei si tim- 2. Mold. papricas: am me:neat papricei
pul cat ocupa scaunul papal. ungureascd AL. [ling. PAPRIKA].
papaludii f. Zool. caprimulg. [Lit. spe- papricas n. tocana cu papria.
rietoare: V. papalugal. papuc in. 1. Incaltaminte usoara si
papalugfi f. Mold. 1. paparudA pe comodA de purtat in casa : a o lua la
c6nd poporul primbld prin sate o pa- papuc, fam. a o sterge; 2. Bot. Mold.
palugd AL.; 2. fam. pocitanie: papalugd papucu-Doamnei, conduru-Doamnei; 3.
sunt ca s'o spariu? AL. [V. paparudd]. baslic. [Turc. PAPUa, lit. ceeace acopere
papanas m. Mold. 1. mancare din piciorul papuc e abstras din pl. papuci].
galusti mari de branza proaspata, ouA si papugiu m. 1. fabricant de papuci ;
Mina ; 2. pl. trifoiu. [Inas din papa.; tri- 2. fam, sarlatan, siret: a fugit papugiul
foiul marunt serv5 de nutret vitelod. Jdrd sd pleiteascif. [Turc. PAPUS1331, ; sen-
paiparal f. 1. mancare din paine pra- sul figurat, propriu limbei romane, e o
fitA i branza opArita cu apa flarta eine imagine luata dela cismari (cf. pingeli)].
a memcat pdpard, stie dulce-i ori a- papurir f. planta ce creste prin ape
ma d PAplm; 2. fam. bataie, tranteala; stagnante si lin curgatoare, de unde se co-
SmarCndita a mancat papard Ca.; 3. seste ca si fanul, servind la facerea rogo-
fig. cursa mirosi cam ce pdpard i se jinilor si, In dogarie, la 4stupatul butilor
guise Isp. [Vorba primitiv ciobaneasc5 (TyPha angustifolia). [BUIg. PAPUR, pa-
= tun, PAPARA, ciorb5 cu brand': accep- pura].
tiunea figurata reproduce un idiotism o- Papura-Vodii m. pored& data lui te-
riental]. fanita-Vod5, Domnul Moldovei, sub care
paparoane f. pL florile de mac rosu. lumea (din cauza foametei) maraca paine
[Gr. mod. PAPARUNAL din papurà macinata; ajans personaj le-
paparudal f. numele tigancii Incunu- gendar ca i Clubar-Voda ai noroc, cd
nata cu bozi, cu panglici rosii si salbe esti de cdnd cu. Papurd-Vocla AL.
de firfirici, care (a treia zi dupa Pasti ui pApuris n. stuf de papur.a.
peste vara cand e seceta) merge lucand papusa f. I. mica figura de om fa-
din casA in casa ; cu acea ocaziune, ea cuta din lemn, cear5, carton, etc., cu care
reciteaza o invocatiune de ploaie, numit5 se joaca copiii: gdtiici ca o pdpu0; 2.
cdntecul paparudelor. [Paparuda se nu- jocul p5pusilor, teatru popular din aju-
meste in Moldova papalud6, In Banat nul sfantului Vasile. in care papusile re-
papdrugd, in I3ihor babarug6: sensul prezinta tipuri sociale i biciuiesc ciuda-
lor primitiv e cmomale* sau .xgogoritax, tenfile epocei; a juca p5pusi1e, a cauta
(cum e in realitate paparuda, care in Bihor sâ insele, sa pacaleasca ; 3. manunchiu.
se si numeste gogu). reprezentand ter- ghem: Mipus6 de tutun, de sfoar6; 4.
meni din graiul copiilor analogi sinoni- douizeci fire de tort pentru raschitor; 5.
melor proventale: papalaudo, paparau- coceanul porumbului Invent In panusi ;
gno, babarauno fantomA, gogorita]. 6. cioaca dogarului; 7. colac mare. [lat.
papele f. pl. Mold. V. papalau. vulg. *PAPA = PUPA (Cf. fr. dial. papon -
papetilrie f. 1. arta de a fabrica hartie; poupon)].
2. comert cu hartie. pApusar m. 1. fabricant de plpusi;
papcticr m. fabricant sau vanzator de 2. big. sarlatan.
hartie. palpulfirie f. 1. jocul papusilor: ne
papir(us) m, 1. tin fel de trestle din am sdturat de pdpusdrii AL. ; 2. fam.
Egipt cu cotorul triangular; 2. foaie de inselatorie, sarlatanie.

www.dacoromanica.ro
 pAp - 461 - par
papusoiu (popusoiu) n. numele mol- paraclisier m. servitor care ingrijeste
dovenesc al porumbului, al ctirui spic cam de curStenia si de buna randuealS a bi-
aduce cu o papusa indesatti. sericii : paraclisierul se numeste In Mold.
par m. lemn ascutit la un apatAiu palamar i In Tr. crdsnic.
infipt in pArnant. [Lat. PALUS1 parad& f. 1. reunite de trupe ce au
par m. frumos arbore spinos din fam. sA fie trecute in revistd; 2. afectatiune de
rozaceelor ce face pere; 2. lemnul tare al a ardta, de a face sA admire: face pa-
acestui arbore. Intrebuintat in strungarie si radd cu averea sa [Nernt. PARADE].
mai cu seama pentru sculptura. [Lat, paws]. paradais n. patlagele rosit. [Sas. PA.
par m. 1. fir subtire ce creste pe pie- RADAIS (APPEL), lit, mere de paradis].
lea capului la om; 2. (colectiv) top perii paradigm& f. 1. pildA: paradigrna
din capul omului: a-si tunde parul; in acestei istorioare Fn..; 2. exemplu gra-
par, In numar corn:3kt; 3. fire de par pe matical.
pielea animalelor In diferite parti ale cor- paradis n..1. raiu, gradina delicioasA
pulut: par de cal, de caprd ; 4. coloarea in care se aflau Adam si Eva ; 2. locasul
phrului : cu ochii in doi peri AL.; in doi fericitilor; 3. fig. loc incAntAtor; 4. ulti-
peri, cu parul alb indoit cu vadat (des- mde galerit intr'un teatru.
pre cal); fig. ethivoc, fam beat; 5. parte paradisiac a. de paradis pideeri pa-
pAroasa la unele stofe ; 6. filamentele unor radisiace.
plante: pSrul ciutei, gladis; pant! por- paradosi v. Mold, a preda (vorbA Ic-
cului, barba ursului: pfirul Maicii Dom- sitS din uz): pentru a-ri paradosi limba
nului, plantS ce creste prin crapaturile romaneasca NEOR. [Gr. mod.].
sAncilor din padurile umede i umbroase paradox n. parere contrarA opiniunii
(Asplenium adiantum); pitrul sf. Marii, generale.
torte]. [Lat. PILUS]. paradoxal a. 1. ce tine de paradox ;
parh v. a ocoli, a se da InlAturi : a pdrere paradoxala; 2. cAruia ii plac pa-
para o loviturd (= fr. parer). radoxele : spirit paradoxal.
par& f. 1. micA monedA turceascA, paradueala f. Mold. risipA mare: se
1 40 dintr'un len vechiu: nojita i leifa, face o paraidueala neauzita.
curaua i paraua Pop.; 2. ban: n'am pariidui v. Mold, a risipi: sa path-
nicio para; 3. pl. bani : are parale; duiasca in cdfiva ani mostenirea. [Lit.
a lua la trei parale, a-si bate joc de ci- a face paradd cu ceva].
neva. [Turc. pareA, lit. piesa, monedal. piraduitor a. si m. risipitor.
phra adv. exprima o idee de intensi- parafh v. 1. a pune o paralA (la iscA-
tate : len paraleu, trdsnete si paratras- litura); 2. a parafii un registru (comer-
nete. [Gr. mod.: v. paraleta cial), a iscall fiecare foaie: judecatorul
para f. flacirA foc i pard. [Slay. va parata registrul.
PARA, fum, abur]. parali f. tritsAturA adaosa la o sem-
para f. rodul pArului: path tama- naturd spre a o deosebi de altele (= fr
iaasa. [Lat. PrriAL paraphe).
pan a. f. acuzatiune: pdra cere dovadd parafat a, provAzut cu o parafA : re-
PANN. [Abstras din add]. gistrele vor fi parafate.
parabola' f. pildA, alegorie ce contine paraferna f. se zice de averea femeii
tin adevAr important: parabola fiului in afarA de zestre si de care ea ii rezerva
risipitor. II Geom. I. linie curbA ce re- administratiunea i folosinta. [Gr. mod.],
zulta din sectiunea unui con prin un plan parafernal a. Jur. extradotal.
paralel cu una din laturile sale: para- parafini f. substantA solida si alba,
bola geometrica seanzdnd cu o juma- extrasil din schisturile bituminoase si din
tate elipsa irzfinit de mare; 2. curba gudron, servA la fabricarea lumAnarilor.
deserts& in aer de un projectil. parafraza v. I. a face parafraze; 2.
parabolic a. 1. ce tine de parabola a desvolta pe larg.
alegorica; 2. curbat In forma parabolei paratrazil f. 1. explicare desvoltata a
geometrice. unui text; 2. expresiune difuzA.
parachernità f. plantA ce creste pe paragina f. 1. pAmant ramas necul-
langa ziduri cu proprietati emoliente pi tivat; 2. Bot. parangina. [Ung. PAR.0].
racoritoare (Parietaria). [Lit. buruianA paragini v. a Ifisa In paragina, In pa-
de perep]. rAsire.
paraclis n. 1. caper& ortodoxa ; 2. ru- pariginit a. 1. necultivat : gradind
gaciune spre a invoca ajutorul divin inteo pardiginita; 2. lAsat In pArAsire: vii pa-
casS : a alergat cu acatiste i paradise rdginite.
pela biserici G FUCA. [De origins slavo- paragraf n. micA sectiune a unui ca-
greacal. pitol, reprezentat cu semnul §.

www.dacoromanica.ro
 par 462 par
paragrafie f. Jur. prescriotiune. [Gr. 3. fig. digresiune: face paranteze per-
mod.]. petue.
pairfii v. a face un zgomot surd vi des. parapanghelos I int. velnica pome-
vorbind de toe, zApacla, lucruri Saris ii nire (cu o nuanta comicA) : de acurn
pdrdie oasele Isp. [Onomatopee din prrr! parapanghelos ! am reiposat AL. [Gr.
care imita acest sgornotl. mod ].
phr,hit n. actiunea de a p5r5i. parapet n. 1. partea de sus a unei
phriiitoare 1. sbarn5itoare. redute ; 2. mica' ziclArie de un slat de om,
parhiturit f. par5it repetit sau pre- spre a opri si nu cazh de pe un pod,
lung: p6rditurile pustilor. cheiu, turn.
parallic n. bani mtrunti: cu para- parapon n. 1. mihnire, plinset: md
ldcul CAR apucd un parapon mare si sfdsietor
parafaxi f. Astr. schimbare fn pozi- POP. ; 2. (ironic) nemulturrire de a fi fost
tiunea aparent5 a unui astru pe cer, and, trecut cu vederea la impArtirea slujbelor
in loc de a-I observa din centrul Oman- are un parapon. [Gr. mod. PARA PONOS,
tului, II observfim dint!' tin punct al su- plinset, valet].
prafetei sale. paraponisi V. farn, a avea un para-
paralel a. se zice de dotiA drepte sau pon.
de dou5 suprafete plane egal depArtate paraponisit a. nemultumit, care se
mut de alta in toat5 Intinderea bor. H n. plange de neluare in seamd: surd para-
1. Geogr. cerc paralel cu ecuatorul; 2. ponisit, cad nth vdd pcIrcisit AL.
fig. comparatiune fntre dou5 lucruri sau parascovenie I. lucru plasmuit, cre-
don& finue lntre cle: a face un paralel dinti mincinoasi : nu mai cred toate
intre Mihaiu Viteazu si .* fan cel p arascovenii le Isp. [ Slay. PARASKOEANIIE
Mare. inchipuire, inventiune (lit. fAurire)].
parallelfi f. 1. dreapt5 paraleld cu alta ; ;Parisi v, 1. a lisa cu totul: a-si pei-
2. sant paralel cu fortificatiunile inimicului. reisi casa, copii, studiile; 2, a se des-
parafelipiped n. corp solid terminat Orli de cineva sau de. ceva. [Gr. bizan-
cu vase paralelograme ale aror laturi tin PAREAO (prin mijlocirea aoristului)].
opuse stnt egale intre ele i paralele. phrisin m. Tr. tremuritoare. [Origini
paralehsm n. starea a dou5 lucruri necunoscut5].
paralele. phrhsire 1. 1. actiunea de a pArisi:
paralelogram n. cadrilater plan ale perrairea studiilor; 2. starea celui pa-
cArui laturi opuse sunt paralele. rtsit rdmdi in pdriisire cu ai tat
paraleu a. si adv. mai viteaz si mai straini AL.
inviervunat deck un leu: niste smei si phrásit a, lisat in uitare. U piràsita
niste lei paralei Isp. ; a se face leu pa- gainflor f. Bot. pipidie.
raleu, a se ImbArbita, a se infuria. [Gr. parastas n. slujb5 pentru odilina su-
mod. PAPALEON, extraleu]. II m. lionul zilei. fletului : soroacele mortilor se fac la 3
paralitic a. vi m lovit de paralizie. sau la 9 zile dupA moarte, la 3 sipti-
paralizh v. 1. a lovi cu paralizie; 2. mini, la 3, 6 ori 9 luni i dup5 un an
fig. a impiedica actiunea unei cauze fizice Implinit. [De origina slavo-greaca].
sau morale, a neutraliza: nenorocirea a parastui v. Mold a se reprezenta la
paralizat toatd activitatea sa. tcatru (vorbi iesiti din uz) : ce se pa-
parahzie f. 1. lips5 totalà sau partial5 rastueste in astei sare t? AL. [Gr. mod ].
a simtiril vi a mivcArii voluntare; 2. fig. paratoner n. aparat destinat a pre-
imposibilitate de a lucra. zerva casele de trisnet : paratonerul a
paralogism n. rationament fals dar fost inventat de Franklin (---= fr. pa-
Ora intentiune de a invela. ratonnerre).
pfirfilufel f. 1. pars mirunti, bAnut; pãrâu n. 1. riu mic; 2. girliciul teas-
2. pl. bani: avea prirdlute bunicele; 3 cului de vie. [Albanez pIarturd, H adv. ca
pl. Bot. binutei. un torent: lacrimile ii curgeau pdrdu
pfiranga f. par de rite. [Ung. PORON 0] paravan n. 1. perete mobil spre a
paranginfi f. Tr. vitelar (buruiana feri de cilduri, ploaie, vAnt : paravan
crevte prin paragini). de cdrnine; 2. fig. sprijin, protectiune
paranimfit f. conducAtoarea tinerilor (=-- Ir. paravent).
cisitoriti; fig. a lumii paranimfd, moar- paraxfin adv. bizar, Curios boierule,
tea Er.f. nu-ti fie paraxdn! hp. [Gr. mod. PARA-
parantezi f. 1. propozitiune ce for- EENOS-I.N n. ciudi asa mi-a venit tin
s

meazi un sens distinct vi separat de al paraxem AL

frazei In care se inser5; 2. semn Intre- parazit m cel ce m5nAnci obivnuit
buintat spre a indica o paranteza (.....); la masa altuia, liagmu. H a. 1. care tra-

www.dacoromanica.ro
 par ----- 463 - par
ieste pe spinarea altuia ; plante parazite, sindild, aft [MetateazA din turc. PADAvRA,
cari vegeteazA pe altele (iedera, ciuperci, hitt].
etc.); insecte parazite, cari traiesc pe pardalnic a. si m. 1. necuratul : bat'o
alte animale (purici, paduchi, etc.); 2. pardalnicul I lasd-md la pardalnicul
care se desvolta In paguba substantei CR. ; 2. pustiu, aturisit: pardalnicele ba-
unui corp viu: excrescenfa parazitd; tranefe mi-au secat tocitd vartutea ISP.
3. rig. supraabundant, superfluu: orna- [Metateza din pradalnic: demonul con-
mente parazite. ceput ca un rapitor de suflete].
parazitism n. traiul parazitului. pardesiu n. baina lunga push' paste
pare n. gradina mare cu pajisti, alee, celelalte (--= fr. pardessus).
boscbete. pardon n. 1. iertare: s'am pardon;
parch adv. pare ca, s'ar zice cä parcel 2. formula de politeta rostita cand deran-
doarme. jam sau intrerupem pe cineva : pardon!
wire/dab m. 1. Mold. boier mai mare (-= fr. pardon).
peste un judet (Hotin, Neamt, Roman, pardos m. 1. leopard: pardosi, tigri,
Suceava, Rficlau(i), capitanul Si judect- serpi gigantici AL.; 2. rig. viteaz : par-
torul seu: parcdlabul era cu ai sai cd- dosi dela Lipnef AL. [Slay. PARUDUSO
ldrefi NEGR. ; 2. Munt. perceptor sau pri- (din lat. PAimus)].
mar de sat: ner-1 primise in sat si el pardoseala f. 1. dusumea; 2. pavaj.
intreba de casa parcalabului Parai; 3. pardosi v. 1. a ciptusi o camerd cu
Tr. temnicer: mai, jupdne parcdlabe, scanduri; 2. a asterne cu piatra sau cu
tu din lanfuri mci sloboade ! POP. [Ung. lespezi un drum, o strada, o curte. [Ori-
PORKOLAB (din nemt. BUROGRAF) : demnitatea, ging necunoscuta].
primitiv analoga unui guvernator de pro- pardositor m. cel ce pardoseste.
vincie, scazu treptat pana la ceea de mai pare v. (impersonal) 1. a avea apa-
mare peste Inchisori]. renta (mai adesea falsa): pare destul
parchlfibesc a. ce tinea de un parcA- de inalt; 2. a vedea In vis sau in ima-
lab : peste putin se zdreste i steagul ginatiuue; imi pdrea cd sbor; 3. a se
pdrcaldbesc NEM. arAta, a fi probabil: nu-mi pare vinovat;
pArchlfibie f. demnitatea j jurisdic- imi pare (mi se pare), presuoun cã asa
tiunea unui parcalab. e; 4. a fi impresionat Intfun mod plAcut
parcan n. Mold. 1. Intarire, palanca : sau neplacut : imi pare bine, imi pare
statuele superbe, anticele parcane rem. [Lat. PAREPE].
(NAtar); 2. inchiderea unui brat de rau pfirea v. a avea InfAtisarea, aparenta :
spre a se prinde butucii scapati pe vale. a pdrea imbatranit. V. pare.
[Rut. pAREAri, Ingradire de lemn]. pareatch f. Mold. 1. carpA, sdreantri;
parceh f. 1. bucatà: urechile mele 2. fig. (si ironic) slujbas rutinar. [Origina
vedea-v'as parcele POP. ; 2. bucata de necunoscuta].
stofá si in secial, vorbind de saluri, gro- phreche f. Mold. V. pereche.
simea land si a matasii: o parcea are pfirelnic a. imaginer: presupusurile
vase fire. [Turc. PARdA, bucata talata]. lui erau pdrelnice Nem [V. pare].
parcel& v. a divide In parcele. parenetic a. care Indeamna la virtute,
parcel& f. parte mica de teren (fr.= moralizator : scrieri parenetice.
parcelle). phrere f. 1. mod de a 8, aparitiune,
parchet n. 1. pardoseala unei camere iluziune: piere ca rue vis, ca o pdrere
cu bucati netede de lemn; 2. portiune POP. avut-am zile negre? s'au sters
dintr'o pAdure Impartita In sectiuni; 3. ca o parere AL.; 2. mod de a vedea,
spatiu intr'un tribunal unde se MIA scau- opiniune: dupd pdrerea mea; 3. impre-
nele judecAtorilor l baroul advocatilor; siune satisfachtoare sau regretabila pa-
4. locul unde reprezentantii ministerului rere de bine, parere de rdu. [V. pare].
public 10 tin sed ntele: procurorul gene- päresitni f. pl. 1. postul Pastilor:
ral e la parchet; 5. magistratii Insist prima Duminecd a paresimilor; 2.
cari reprezentA ministerul public: parche- Miercurea din mijlocul ajunului Pastilor.
tul va decide. [Lat. QUADRAGESIMA (cu sensul ecleziastic)].
parcheth v. a pune un parchet: a paresimier n. carte bisericeasca ce
parcheta o camera. contine slujba paresimilor: Paresimier
parciu m. 1. sudoarea tapului ce pro- de A. PANN (1847).
duce mirosu-i particular; 2. varietate de pfirete m. Mold. V. perete.
struguri. [I3ulg. pAad, tap (cf. parfag)]. paretis n. demisiunea unui arhiereu;
pardaf n. scandura subtire: butucii paretis dela episcopie. [Or. mod.].
se cioplesc si se prefac in scanduri, parfum n. 1. miros plAcut; 2. ceeace
tinichele, ldturoi, doage, pardafurf. exala un miros placut.

www.dacoromanica.ro
 par - 464 - Par
parfumh v.1. a raspandi un miros solemnitate): a fast un adeviirat pd-
cut: florile parfumeazd atmosfera; 2. a rinte pentru mine; 2. titlu de onoare
impregna cu parfum: a-si par fum a Ora dat preotilor i calugarilor: lath grija
parfumerie f. 1. arta parfumorului: sfinfilor in seama pdrinfilor En.; 3. cel
2. fabrica sau pravalie de parfumuri. cc a facut mult pentru binele public: per-
parfumor m. cel ce face sau vinde rintele poporului; 4. creator, fundator:
parfumuri. Herodot e pdrintele istoriei; 5. pl. tata
parg n. coacere timpurie a fructelor : si mama: pdrinfii nostri; parintii con-
un smochin cu roadele in parg ISP. script senatorii in Roma antica; afintii
[Abstras din pdrgd]. Parinti, cei mai ilustri mnvStati ai Bi3e-
pargh f. 1. cele dintai producte ale ricii crestine, ale caror scrieri au un ca-
parnantului (grane, poarne, struguri); pdr- racter dogmatic. [Lat. PARENTEM].
ga roadelor; 2. aceste producte aduse parintese a. 1. din partea tatalui:
ca prinoase la biserica, la sarbatoarea binecuvdntare pdrinteascd; 2. ce vine
Schimbarli la WS (6 August). [Slay. r.caoa]. dela tata : mostenire pdrinteascd.
pargar m. od. consilier comunal; pl. parip m. pohodnic; avea un parip,
batranii orasului: In orasele din Mold. un arrnäsar, [Gr. mod.: cal laturalnic],
erau cate 6 sau 12 pargari sub un soltuz, parlre f. actiunea de a part [V. pdril.
acest din urma numit in Munt. judef. parts m paritor.
[Vechiu-sas PURGER (rd gerill. BORGER), Wig. parisilabic a. se zice de vorbele cari
POLOLR: institutiunea I numele de origina conserva acelas numar de silabe la toate
saseasca, venita prin mijlocirea Ungurilor cazurile.
(cf. piircdlab)]. plait m. cel acuzat.
pargbie 1. 1. drug teapan de miscat, paritate f. egalitate, aseminare intre
sprijinit, ridicat o greutate; 2. brat de obiecte de aceeas natuni.
balanta ; 3. fig. orice forta morala : voinfa parltor m. 1. acuzator; 2. denuntator.
e o pdrghie puternicd. [Lat. medieval parjoalh I. felie de came fripta pe
PERGULAL carbuni. [Sloyean PaAjor.A].
pargueali f. ()kg; spre yard roa- parjol n. 1. foc mare, incendiu: in-
dele dau in pargueald LEP. cepu a pi:Inge en foc i ett pdrjol; 2.
pArgiii v. a da in parg sau coacere, fig. dezastru, jaf cumplit: stan privind
vorbind de fructe. in vale cum fac pdrjoi Tritaril Ar.. [Tras
pargult a. aproape copt: garofite din ptirjoii]. Il adv. nevoie mare (cf. foc):
pdrguite 'n foc de soare AL. e rea pdrjoil
phri (al) adv. In comert, egal cu pre- parjoll v. 1. a arde tare; 2. fig. a je-
tul nominal. fui cumplit; 3. fam. a insela: ai pdrjo-
part v. 1. a acuza ; 2. a denunta [Slay. lit la ctirti pe siirdarul AL. [Derivat din
vaunt pdrjoald ; lit, a frige came pe carbuni].
phria m. 1. om din ultima casta la parlaciu rn. hotoman. [V. petrli].
Indieni: casta pariilor se considera ca parlagiu m. macelar care spinteca
cea mai josnicd din toate; 2. fig. orn vitele l taie ciosvartele la zalhana : plin
despretuit de toath lumea. de sange ca un parlagiu Isp. [Turc.
;Darla' v. a face un ramasag, a pune PARLADJY].
prinsoare (= fr. varier). parlament n. numele adunarilor cari
paricid in. ucigas de tata sau de reprezenta natiunea si in special a celor
main& II n. crirna paricidului. II a. milnci dotra Corpuri legiuitoare.
paricidd. parlament& v. 1. a face si a asculta
parigina I. un fel de soba de fier cu propuneri pentru Incetarea ostilitatilor ;
focul continuu. [Lit. (masina) din Paris: 2. fig, a fi pe cale de intelegere.
it. PARIGINO, parizian]. parlamentar a. 1. ce tine de parla-
parigorie 1. mangidere (luat mai mult ment; regim parlamentdr; 2. fig. con-
ironic). [Gr. mod.]. form uzurilor parlamentare, convenabil:
parimiar n. carte ce contine fragmente acest limbaj nu e parlarnentar. ii m.
din Proverbele lui Solomon. cel ce in timp de rasboiu se prezenta ini-
parimie f. 1. proverb : ai vorbe cu pa- micului cu conditiuni de pace.
rimii Ar...; 2. pl. extrase din sf. Scriptura parlameptarism n, sistema guver-
ori din epistolele sfintilor Apostoli ce se nului parlamentar.
citesc la Inserat. [Gr. mod]. parlea m. 1. cel parlit; 2. priipadenie,
parimiologie f. studiu comparativ naiba: du-te ;MOH: aft te tii pArleo I
asupra proverbelor. WI nu te rup0, a fugi din risputeri.
patine m. Tr. Bot. meiu. [Lat. Milani!. (Abstras din pdrli].
parInte tn. 1. tata (cu 0 nunanta de Parlea-Vod& m. poreda lui Alexan-

www.dacoromanica.ro
 pAr - 965 - par
dru Mavrocordat, sub domnia cAruht, tn paronomaz& f. intrebuintare in ace-
1783, un pfirjol mistui o parte a Iasi lor. eas propozitiune de vorbe analoge dupg
pArlealfi f. farn. friselAtorie. forma i diferite dupS sens.
pArleaz (prilaz) n, trecAtoare din scan- pairos a. care are par =it. [Lat. PILOSUS].
duri peste un gard de nuiele: Zoe de parotid& f. 1. Anat. glands salivard
parleaz ISP. sdria iute paste prilaz CR. situatA aproape de ureche; 2. Med. in-
[Bulg. PRELiEZI. flamatiunea acestei glande,
parli v. 1. a arde putintel: soarele a paroxism n. 1. acces de boalA : pa-
pdrlit iarba; 2. a da prin foc : când roxismul frigurilor; 2. fig. momentul
trlia porcul si-1 pdrlia CR. ; 3. a porni cel mai intens al unei sensatiuni ori pa-
jute: noi atunci am pdrlit-o la fugd CR. ; siuni.
4. fam. a lnsela : m'a pdrlit; 5. jam. a pfirpAlac n. Mold. pArjoala de canoe
fura. [Serb. PERLM]. frageda. [Derivat din pcirpdli].
PArlie f. pl. V. Valle. parpalec m. 1. plAcintar grec: mii de
pArlit a. ars de foc, de soare. II m. parpaleci si de papugii AL. ; 2. (ironic)
prapAclit, Halos: pfirlitu dial Grec: a lesinat parpalecu At. [Cf. par-
pArliturfi f. 1. arsurA sub pdrlitura
soarelui OD. ; a da prin parlitura, a pilorpall v. a frige pe jumAtate, a arde
neckji ratt pe cineva; 2. loc cu copac pe d'asupra: o dihanie de om se par-
parliti de soare. pdlia pe ldngdi foc CR. [Slay. PRPALITIL
pArlog n. pSmfint riimas nearat un an parpandel m. puiu de tigan. [VorbA
sau dol. [Slay. PRIELOGI:d. !mita probabil din tiganeste].
parmac n. par care sprijinA coastele pfirpAr rt. od. dare pe but& de yin
stalpilor unei case tSranesti: de cdpcistru p putinile cu truguri. [Vechiu-rom, per-
mi-1 tragea, de parmac cd mi-1 lega per, banu[ [Moxa) = gr. bizantin uSpJt-
POP. [Turc. PARMAK, zabrea]. PIRON, moneda bizantina de aur].
parmaclAc n. balustrada : un prid- pfirp&r& f. 1. ploaie cu bdsici; 2. dar-
vor rotund cu parmacldc OD. [Turc. dora: ddduse si el in pdrpdra insura-
PARMAILLY111. fului CR. [Origina necunoscura].
parmezan n. un fel de brAnza fAcutS pfirp&rija f. bucara de fier in care
in Lombardia. [Lit. brAnzA de Parma]. se prinde capAtul fusului la o roara de
pArnaie f. 1. oala mare cu douS torti : moarA. [Slay. PROPRITA].
bàu o pdrnaie de sdnge de taur Isp.; pfirpian n. Tr, plantA numitS i talpa
2. varietate de struguri cu gat. [OriginS pisici, dupS conformatiunea pedunculului
necunoscutA]. (Antennaria dioica). [Origina necunos-
parnasian a. i m. nume dat In Franta curd].
unor poeti cafi se ridicarA in contra li- parsiv a. si m. Mold. rAios: cu par-
rismului romantic si cultivarA o poezie siva cea de jdrancdi AL. [Rus. PAI411/YI
de o forma impecabila. (din PAR$A, fitie)].
parodi& v. 1. a face o parodie ; 2. fig. part I Mt. ce exprima sgomotul lovirii
a imita gesturile, apucAturile cuiva. neasteptate: n'apuc sdrdispunz... i sart
parodie f. imitatiune burlescA a unei part! CAR. [Onomatopee].
opere serioase. parjag n. furie, mania cu toane : ar-
paroh m. preot. [Gr. mod.]. tagul Ii gaseste pdrfagul PAM. [Deri-
parohial a. ce tine de o parohie: bi vat din pdrciu, cu sensul primitiv de tap:
sericdi parohiald. lit. sAriturA de tap: animal cu toane. In-
parohie f. 1. enorie; 2. biserica paro- tocmai ca sinonimul italian capriccio
Mei: a merge la parohie (lit. sAritura de tap sau de capra)].
paroiu n. roiul roiului din aceeas vara. partaj n. Jur. act ce contine diviziu-
[Slovean PAROl]. nea unei succesitmi: partajul se face
parol I int. parolA de onoare. V. ma- in ordinea inrudirei (=-: fr. portage)
halagism. pártas m. 1. care lea parte: peirtas
parolit f. 1. promisiune verbalA, entrant: la veselia noastrd; 2. partizan.
a da paro/a sa; parola de onoare, se parte f. 1. portiune dintr'un lucru
zice, In vorbire, spre a afirma ceva cu divizat Intre mai multe persoane: a fdcut
tArie; 2. lozinca (= fr. parole). patru Orli; 2. portiune dintr'un tot:
parolist m, cel ce se tine de cuvAn- cele cinci parti ale luniii; 3. partici-
tul dat, pare: a avea parte la beneficiile !mei
paronim n. vorbA ce se aseamAnA cu intreprinderi; 4. noroc : cum ti-o fi par-
alta dupS formA sau origina si nu dupS lea Reza ; scl n'am parte de...; 5. loc,
sens: abstrage l distrage, contuziune lature, directiune: in toate partite, la o
si confuziune. parte; 6. fig. privintS tlespre partea
L *Sineanu.- DM. Universal 30
www.dacoromanica.ro
 par - 466 - pas
fnchindrii lnsd, Doamne , set' ne ierfiEm.; lor unui joc: o particla de domino; 4.
7. particla: cdnd as da peste o parte parte de socoteala, cont particular: scrie
bund CR. ; 8. Gram. parte de cuvant, la partida mea aceastd sumd; 5. mod
diferite categorii de vorbe, ca nume, ar- de a tinea registrele: partidd simpld,
ticol, verb, etc.; 9. gen (gramatical sau dubld. [Modelat dupa it. partita si fr.
real): partea barbdteascd, femeiasci 1; pantie].
10. Muz. fiecare din melodiile a caror pfirtie f. I. cárare facuta prin zapacla :
reunire formeaza armonia : bucatd de a-si deschide o ;Artie; 2. carare In ge-
patru ; 11. Jur. cei ce sunt in proces : nere: o luard apoi pe pdrtie ISP. ; ansi
pcirfile sunt in prezenfd. [Lat. PARTEM]. da in partie, a se face om de treaba (in
parter n. 1. partea unei case ce este urma unei pedepse); 3. tig. raritura, gol:
la nivelul solului; 2. partea unei gradini lehimea cruntd fdcea pdrtii grozaven
garnisita cu flori; 3. partea unei sali de cetele rornâne AL. [Serb. PRI:I,
teatru in josul scenei i hadaratul orches- pairtini v. a fi partinitor. [Derivat a-
trei ; 4. spectatorii din parter: parteru/ nalogic din parte (cf. conteni,
aplaudd (= fr. parterre). etc.)].
partial a.1. care face parte dintr'un tot : partinire f. preferinta injusta, partia-
surnd parfiald; 2. care se face nurnai litate: pcirtinirea soartei OD.
in parte: eclipsd parfiald. II a. partinitor. pfirtinitor a. si m. partial, care tine
partialitate f. phrtinire, partea cuiva In paguba altuia: un jude-
participh v. 1. a lua parte: a parti- ciitor nu trebuie sd fie niciodatd par-
cipa la o intreprindere; 2. a liner: de tinitor.
natura cuiva : catdrul participd dela cal partinos a. pirtinitor: soarta to fit
fi dela magar. pcirtinoasd.
participare f, actiunea de a participa partiti(un)e f. reunirea tuturor par-
91 partea luath dintr'o afacere. tilor unei compozitiuni muzicale.
participiu n. Gram. vorbli ce tine partitiv a. Gram, care deseamnd o
de natura verbului si de a adjectivului. parte dintr'un tot.
particulä f. 1. parte mica : particu- partizan m. cel ce tine de o persoana,
tele unui corp; 2. Gram. vorba inva- de un partid, de o doctrina : partizan
riabila, In genere monosilabica, ce intrii al monarhiei.
in compozitiunea altora, dar n'are eras- partner ni. asociat la joc (-= fr. par-
tenta proprie: des-fac, reis-torn; 3. pre- tenaire).
pozitiune ce Insoteste numele unei familii parucic m. od. locotenent (GrucA).
nobile (la Francezi redata cu de): Alfred [Rus.].
de Musset. pAruealfi I. tnaierare: cearid fdrd
particular a. 1. ce apartine in pro- pdruiald n'are haz.
priu: fiecare fard are datinile ei par- parui v. 1. a trage de par, a smulge
ticulare; 2. separat, deosebit: locuinfd parul; 2. a se lua de par, a se inctiera.
particulard ; 3.rezervat, secret: mi-a spus parv a. se zice de berbecele sau de
lucruri particulare. I m. 1. persoana oaia cu lana scurta l crettta. [Cf. slay.
privata : e un simplu particular; 2. fam. DALY& intaiu].
un individ oarecare. I n. ceeace e par- parva a. Mold. de prima calitate:
ticular, fdind pdrua. [Slay. PRIIV, intaita
particularism n. In Germania, par- parvac n. stupul ce roieste intaiu.
tidul care reclama o independenta parti- [Slay. may*, intaitd.
culara pentru fiecare din Statele diferite parveni v. 1. a ajunge la scop, la
ale imperiului. destinatiune: scrisoarea ta mi-a par-
particularist m, partizan al particu- venit; 2. (absolut) a ajunge la onoruri, la
larismului, avere: nu e greu a parvenu.,
particularitate f. circumstanta par- parvenit m. om de rand care a facut
ticulara. stare: insolenfa parvenitului (-=-- fr. par-
particularizia v. a face particular. venu).
partid n. unirea mai multor persoane pas m. 1. miscare ce se face and
incontra altora : partide politice la noi punem un picior Inaintea altuia spre a
air fost altddatd done: conservatorii umbla : a face trei pasi; 2. diferite mo-
ci liberalii; acuma se formeazti mai multe. duri de a umbla ce au fost regulate pen-
partidli f. 1. persoana de casatorit: tru trupe: pas accelerat, pas forfat;
e o partidd foarte burta; 2. proiect de 3. mers natural al calulut: a ldsa calul
preumblare, de petrecere !titre mai multe sá meargd la pas; 4. urma lasata de
persoane: am filcut impreund o par- picior cand mergem: la tot pasul ; 5. fig.
tidd frumoasii; 3. totalitatea operatiuni- ingaduinta, ocaziune: nu-fi dd pas de

www.dacoromanica.ro
 pas - 467 pas
vorbd PANN ; dete pas Turcilor a se a- cioare, avand pene i aripi; pasare ma-
mestcca Lilac.; 6. mdsura de chstanta iastrfi, inzestratt cu gram omenesc, aduce
120 de pasi fac 100 de mein; 7. pl ves.ti de pe cea lume sau depe Osamu]
demersuri pentru reusita unui lucru : a celalalt: iat'o pasdre rndiastrd prinsd
face paii cuvenifi. [Lat, passus: sensul 'n luptd c'un balaur AL.; pasfire musch,
7 dupà Ir. pas]. pastrict din America cu colori sclipi-
pas n. trecatoare Ingusta, printeun toare; pasarea paradisului, pastre din
brit de munti sau mare: Pasul de Ca- India insemnatfi prin penisul si micimea
lais, Pasul Turnului Rosu (= fr. pas) ei; pasfire tatareasa nagat; pasare ti-
pas v. (intrebuintat numai la impera- ganeasca, codobatura. [Lat. PASSAREM
tiv) 1. a pasi: pasa cu D-zeu fiica men! PASSEREN].
ISP. ; 2. a cauta: pasa de te du acolo pasaresc a. 1. ce tine de pasari:
CR. [Lit. a lace un pas] neamul pdsdresc; limbA pas5reasca:
pas n. greutate ce apasa inima, necaz a) graiul pastrilor inteAre; b) un tel de
Imotit de neliniste: fiecare ii stie pa- graiu scoltresc ce consta in sufixarea L-
sul sdu. [Lat. PLNSPH, greutate, lucru greu nuia sau mai multor sonuri la fiecare si-
(ce apasa asupra-ne), luat la figurat (v. laba a vorbei : ex. /Papa duauc lapa
apdsd)]. scopoalapa (= m5 duc la scoalt); 2. se
pfiql int. imitand sgomotul umbletuIui zice de o varietate de struguri numiti si
in varful degetelor. midurefi. pAsareqte adv. I. ca o pa-
II

pasa v. 1. (impersonal) a avea pas sare : loge pdsdreste; 2. in limba past-

de ceva, a se interesa : nu-i pasà de reasca, neinteligibil : a vorbi p.iscireste.
nimic; 2. a se ingriji, a se teme: putin pasat n. I. malaiu macinat mare; 2.
imi pasci. [Lat. PENSAR.SI. terciu out din Minh mai gtoscioara,
Paqit m. V. Paqa: gustci vinul pri- fiarta cu lapte sau cu tint. [Banat pisat
tacit, de agale rnult iubit, de pasale lat PENSATUN, pisat].
rnult dorit Poe. pasca f, 1. colac de Pasti ce-I aduc
Pa*: m. guvernatorul unei brovincii, credinciosii la biserica spre binecuvantare:
la Turd: titlu oficial al vizirilor si al face pascd cu smcintand i oud CR. ; 2.
unor inalti functionari cari primiau ca anafurt ce se cla in ziva de Pasti 3. azima
distinctiune 2-3 cozi de cal sau tuiuri: ce mananch Evreii la Paste. [Rut. easirAl.
haini de Gdliifeni .g Pag farigrddeni pascal a. ce tine de Pasti: mielul
POP. [MM. PA.SA = nAtA (din nAa, cap): p ascal.
pl. pasi i pasale, acest din urmt cu pascalie f. 1. calendar perpctuu cu
accentul primitiv conservat in cantecele indicatiuni astrologice (dupii cari se poate
populare]. hotari data sarbatorii Pastilor pentru ofice
pasager m. ctlator In treactt. an); 2. carte de ghicit norocul fiectruia;
pasaj n. 1. In, orasele mari, galerie 3. fig. a-si pierde pascaliile, a face erori
acoperitt i ocolita cu magazine, rezer- de calcul (cf. a-si pierde calindarul).
vata numai pedestrilor: Pasajul roman; [Gr. mod. PASHALIA, PastiL
2.1oc intet.n autor, intr'o opera ce se ci- pfiscut n. 1. pasune: vitete cdnd se
teaza: a copia un pasaj din Bdlcescu intorc dela pdscut Ise,: 2. actiunea de
(= fr. passage). a paste: nici de pdscut gdgele nu esti
pagalac n. 1. provincie guvernata de bun CR. [V. page].
tin Past: pasaldcul Diului; 2. fig. tart past v. a inainta pas cu pas, a umbla
despotica, despotism: vei intreb, boieri, copilot pilsia in urma lui.
guvern regulamentar ori pafaletc...PAL. pasians n. un fd de joc in carti (=
ITurc. PASALITa fr. patience).
pasa-mi-te adv. se vede, pare ea': pasibil a. Jur. expul la: pasibil dc
pasd-mi-te ea pierduse un oscior ISP. amenclei.
[De la a pdsa cu finalul din gogeamite, pasigrafie f. scrisoare universalt.
lehamite]. pall's a. Mold. smerit, linistit: o vezi
pagaport n. permisiune data de o eat e de pdsind CR. [Vechiu-rom. peisen,
autoritate pentru libera circulatiune a trufas = slay. MANft, infumurat].
persoanei ce o poseda; fdm. a da cuiva pasiona v. 1. a interesa foarte, a ex
pasaport, a-I concedia (= fr. passe-port). cita: un orator mare stie sd pasta-
pasarar m. 1. eel ce prinde sau vinde neze auditoriul sch 1; 2. a prinde pa-
pastri; 2. Zool. erete (se hrtneste cu pa- siune : a se pasiona pentru joc.
sari). pasional a. ce fine de pasiuni: std-
pashre f. grijt, teamt tu set n'ai rile pasionale ale sufletului.
nicio pdsare POP. [V. IASI pasionant a. care pasioneazt lecturd
pasare I. animal ovipar cu dota pi- Rasionan fa.

www.dacoromanica.ro
 pas - 468 - pas
pasionat a 1. pfin de pasiune: lim- In zadar : multi nerozi pasc vemtul PANN:
baj pa.sionat: 2. OM de prevemiune, de 3. fig. a pandi: de and ii pose eu, Cd
1

partialitate: judecdtor pasionat. Idoar i-oiu prinde At. ; a paste pAcatul

pasiune f. 1. miscare sufleteasca : pa- pe cineva, a-1 pandi; 4. a astepta: rut
siunea binelui, a rdului; 2. patima, a- stii ce pdcat te paste CR. 5. a ame-
fectiune foarte vie pentru ceva: pasiunea ninta: moartea te paste At. [Lat. PASCERE.
colecfiunilor; 3. obiectul acestei pasiunil, Sensurile figurate sunt imagini pastorale:
pictura e pasiunea lui; 4. preventiune, s'a zis intai boul paste pe luncd, opoi,
partialitate: a judeca cu pasiune; 5. un gdnd ma paste].
Filoz. impresiune primita de un subject, Paste (Pasti) f. pl. 1. sarbAtoare so-
In opozitiune cu acfiunea. If. 1. suferin. lemnd tinuta de Evrei In fiecare an spre
tele Mantuitorului; 2. naratiunea evange- aducere aminte de trecerea Math Rosii ;
licA a Pasiuni:; 3. fig. supliciu, martiriu . 2. sArbatoare solemn& tinuta anual de
pasiv a. 1. Care primeste actiunea salt crestini in m-mo: ia Invierii Domnului :
impresiunea : verb pasiv; 2. care nu lit- la Pasti se mcindnca oua rosii; Pastile
crena: rezi.±en(s pasivd. if n. 1. forma cailor: a) numele popular al zilei de Is-
de ronjugare a verbelor pasive; 2. tote- pas cand caii se satura de iarba : la Pay-
litatea datoriilor : pasivul acestui corner- tile cailor, la sf. A§teaptii: la mosii di
ciant covarseste activul sem. verzi ori la Pastile cailor Isp.; b) Bot.
pasivitate f. starea celui pasiv. traista ciobanului; 3. fig. sarbAtoare in
páslà f. 1. materie de lana sau de par, genera (cu vesehe i cu petreceri): nu-i
netesuta dar cAlcatA : cojoc de pasld; 2. in toate zilele Paste. [Lat. PASCHAE].
land foarte mare si delicatA: paldrie de pastel n. 1. Bot. drobusor; 2. creion
pasld. [Cf. ceh r0101. facut din colori pulverizate; 3. tablon fã-
paslegi n. pl. Mold. cepii roatei caru- cut cu pastel; 4. gen de poezie liricA des-
lui mocanesc. [Origina necunoscuta]. criptiva, o varictate a idilei, tablou scurt,
pasli v. Mold. fam. 1. a sterpeli: pas- dar expresiv I izbitor, copie fideld de pe
Use o gramada de buci pentru afdfat naturà: Pasteluri de Alexandri.
focul Ca.; 2. a o Verge: rut te vedeam pastelist m. pictor de pasteluri.
and ai paslit-o CR. [V. pasoll]. paste-vant m. pierde-varti.
'Aunt a. de pasla : sub un cort mare Pasti f. pl. V. Paste.
pdslit POP. pastila f. turtisoarA rotunda facuti cu
paslos a. des ca pasla : par Oslo& zabar, arome, suc de plante i zeamd de
pasmant n. ceapraz. [Ung. paszomkrr fructe.
(din it. passamano)]. pastis n. 1. tablou In care un pictor
pasmanterie f. ceaprazarie. MIRA pe un altul; 2. opera In care s'a
pasmantier m. ceaprazar. imitat stilul unui scriitor celebru (= fr.
pasnie (pacinfc) a. 1. cui place pacea: pastiche).
om pasnic; 2. favorabil pAcii: asezd- pastita I. Bot. floarea Pastilor (Ane-
.ninte pasnice; 3. scutit de turburAri, mone nemorosa).
Indstit: domnie pasnicd. pastor in. titlul preMilor protestanti.
pasoll Mold. int. de alungat cainii: pastbr in. 1. pazitor de oi ; fig. epi-
mars! [Rus.I. scop: pastor sufletesc. [Lat. pasroaard.
paspoal n. siret, galon: paspoaluri pastoral a. 1. ce tine de pAstori: vieala
pentru soldafi (= fr. passepoil). pastorala; 2. care descrie traiul campe-
passim adv. id si colea, tn diferite nese: poema pastorald; 3. ce tine de
locuri. episcop; cdrjá pastorala.
pasta f. 1. aluat de fainA cu forme pastorala f, 1. pies& de teatru sau
diterite: paste pentru supa; 2. mice roman In care personajele sunt pAstori;
substanta macinath i framantath : pasta 2. scrisoare publicA a unui episcop cAtre
de hartie. de porfelan, de dinfi; 3. credinciosi.
nume dat unor preparatiuni medico-ali- plistorese a. pastoral.
mentare: pasta de jujuba. pastori v. fig. a fi pastor sufletesc :
pastaie f. Mold. pojghitA: pdstaie de Biserica Moldovei s'a pastorit de mi-
fasole, de ordeiu. [Origin& necunoscuta]. tropolifi NEGR.
phstarnae m. planta culinara (Pasti- pastorie f. stare de pastor.
naca saliva). [RU9. PASTERNAH5 (din nemf. pastorit n. fndeletnicirea pAstorului.
Pastinake)]. pastrik v, 1. a fiaea fn bunA stare: a
paste v. 1. a rnanca farba, vorbind de pastra sanatalea; 2. a pane deoparte:
animale: calul sa pasca unde va voi; a pastra bani; 3. a feri de striaciune:
2. a duce la pasune: oaia ce mi-a dat-o carnea se pastreaza in vase bine as-
s'o pasc; a paste vant, a pierde vremea tupate. [Bulg. PASIRIAL

www.dacoromanica.ro
 Pat - 40 - pat
pastramh f. 1. came s5rat Si afu- patach f. 1. Tr. taler austriac 2. piesa
mata : cu cdteva bucati de pastrami de cinci lel: scoate aM pungd cloud pa-
linea bdcdnie GIUCA ; 2. fig. a pnne la tace CAR. [V. pitac].
pastrami a jupui de viu, a snopi in IA- patachinit f. arbust cu bobite negre,
tai : mai trebuie stimi batà joc de casa intrebuintate In medicina si in boiangerie
rnea si pe voi so vd puie la pastramd ? (Rhamnus cathartica). [Origins necu-
CR. [Vechiu-rom. pastrama = turc. PAS-. noscutA].
n RNA]. patalanth f. V. batalamh.
pastramag;u m. 1. cel ce face sau patanie f. intamplare, mai adesea ne-
vinde pastrama; 2. fig. mojic (in graiul placutb Ii spuserd toate pdteniile ISP.
mahalagtilor): scapci-md de pastrama- Lv. 001.
giul! Cm. [Formatiune analogical. pntaramif. patanie : tineaincd minte
phstrare f. actiunea de a pastra: a patarama de ieri POP. [Compromis din
da cuiva in pastrare. pat, patesc, i patimed.
pfistrAtor a. si m. 1. care pastreaza ; pataranie I. pataratna : imparatu stia
2. care economiseste. de patarania celei dintdi fete Isp.
phstratv m. 1. peste de rauri cu car- patafch f. pat de mort: patasca e
nea foarte delicath (Salmo fario); 2. ciu- dricul pentru cei avuti, ncisdlia pentru
perca comestibila a card carne alba fra- cei sOrmani.
geda are un miros slab si un gust pia- pfitat a. cu pete.
cut (Agaricus ostreatus); door n'am piteatti f. ceeace pateste cineva.
mancat pgstrAvi, doar nd-s nebun I [Serb. pateli f. un fel de scoici: supei de
PASTRVA, lit. pestrit (dupS coloarea peste- clapon en patele CAR. (= fr. patelle).
hii si a burefelui)]. patent a. invederat : Un adevOr patent.
pfistru n. economic: stie a trdi cu patenth v, 1. a supune la patenta ;
pOstru P. [Abstras din pcistral. 2. a da o patenta cuiva.
pfistruga f. peste cu came foarte gus- patenti f. 1. diploma acordata de su-
toasi ajunge pana la 11 2 metri lungime verani, corporatiuni, universitati, etc.; 2.
(Accipenser stellatus). [Serb. PASTRUGA , contributiunea anuala ce platesc corner-
lit. peste pestrit (v. pOstrOv)]. ciantil ur industriasii: medicii, advocatii,
phsturi f. materie viscoasa din faguri notarii phitesc patent&
cu care se nutreste oul de albina. [Lat. patentar m. cel inscris Intre cei cu
PASTURA1. patenta.
phsturà f. Tr. catrintS, fota din napol. patentat a. care plateste patent&
[Scurtat din pdrizeiturd]. paterh f. cupfi de bronz sau de argila
pasuealä f. rabdare, amanare de plata'. intrebuintata de cei vechi In sacrificii :
phsui v, a da pas, a ingaclui la achi- purtand in mdini patere i vasele de
tarea unei sume : mai pdsueste cdteva taind NAM
luni NEOR. pateric n. colectiune de vietile curio-
palluna v. a duce la pasune. silor pusnici. [Gr. mod. PATERIKON (din
phlunat n. actiunea de a paste. PATtRAS, pSrinte)].
pagune f. camp de pascut. [Lat. PA-. paterith I. toiag arhieresc de aur, ar-
STIONEM] . gint sau fildes. [Gr. mod., din PATtRAS,
pagull n. Tr. Mold. pasaport: ne tre- parinte (cf, toiag pastoral)].
buia pasus nemtesc GRICA. [Ung. PASUS patern a. parintesc.
(din nemt. Pass)]. paternitate f, 1. stare, calitate de tata
pat n. 1. mobila ce serva de culcare 2. fig. calitate de autor : a revendica pa-
sau de odihna : un pat de tier; 2. prin ternitatea unei carp,
analogie : pat de verdeald; 3. suportul patetic a. care misca sufletul: discurs
unei arme de foc: patul pustii, tunului, patetic. H n. ceeace misca sufletul.
rdsboiului de tesut. [Gr. bizantin p:tros, pill v. 1. a suferi (intr'un mod ne-
podeala (cf. crivaa meritat): de ar sti omul cc ar Nit, din-
path f. 1: semn ce murdareste : haind nainte s'ar nazi CR. ; 2. a cunoaste si
plind de pete; 2. semne naturale pe pie- invata din propria sa experienta : eine a
lea animalelor sau pe penele pasarilor ; pdit multe, stie multe ; 3. a se intSmola
3. parti mai intunecoase In spare; 4. tig. (in bine sau in rau): ce ai pOut sd te
defecte Inteo opera altmintrelea buna : scoli asa de dimineata ? 4. a suferi ceva
cautd pete in soare; 5. tot ce atinge rau: eine o mai face ca mine, ca mine
onoarea, reputatiunea : vieatd fOrd pate!. sà patd ISP. [Lat. PATI (RI) : prezentul pat,
[Probabil redus din peatd : cf. rut. piArNo, in loc de pat sau patesc e abstras dela
nata] a doua persoana pati (de unde min ana-
pith v. a face 0 path% logic path.

www.dacoromanica.ro
 pat - 470 - pat
patimi f. 1. suferinta, In special cele patriarh m. 1. nume dat mai multor
Indurate de Isus sciptinndna patimilor, person* sfinte in Vechiul-Testament, a
cea dinainfea Pastilor; 3. pasiune, mai caror vieata fu foarte lungi; 2. titlul Ca-
ales de un caracter violent si dezordonat: pului Bisericii ortodoxe; 3. fig. batran
patima jocului, patima betiei; 3. par- respectabil care traieste In mijlocul unei
tinire vorbeste cu patimd; 4. boala: familii numeroase.
patimd de float. [Gr. mod.l. patriarhal a, 1. ce tine de vechii pa-
patimas a. 0 m. 1. suferind: fratele triarhi, care e simplu cum era vieata lor:
mai mare e cam pdtimas hp. ; 2. pa- easel patriarhald; 2. ce tine de demni-
.sionat: iar Domnul pcitimas Rot.. tatea patriarhului: scaun patriarhal.
phtimi v. 1. a suferi de o boala pd- patriarhie 1. 1. demnitate de patriarh;
timeste de friguri; 2. a suferi martiriu: 2. tarà supusa jurisdictiunii sale; 3. palatul
au pdtimit pentru dragostea lui Hri- unde rezicla patriarhul.
stos CR. ; 3. a Indura necazuri: multe patrician a. se zicea la Roma de or-
am peitimit; 4. a suferi in genere: cdnd
dinul cetatenilor cari ocupau primul rang
fora pdtimec.te AL. in Stat. II m. 1. cel ce era de conditiune
patina v. a se da pe ghiata cu patine.
patricianá sau nobilä; 2. nobil, mai ales
patina f. Incaltaminte garnisita de de-
in Venetia. II fam. carnat umplut, In forma
supt cu o lama de WI spre a se da pe de potcoava.
ghiata (-=. fr. patin). patrie f. I. tara unde ne-am nascut:
patinor m. cel ce patineaza. patria e o a doua mama; 2. fig. se zice
pätire f. I. suferinta Indurata; 2. fig. de Wile In cart s'afla cu prisosinta unele
experienta. lucruri Atena era odinioard patria ar-
:

patiserie f. arta 0 comertul cofeta- telor frumoase.

rului (=- fr. patisserie). pfitrime f. a patra parte dintr'un tot.
pätit rn. cel ce a suferit i invatat patrimonial a. ce tine de un Patti-
multe In vieata sa: tot pcititul e price- moniu: avere patrirnoniald.
put CR, V. Stan, patrimoniu n. I. averea provenita
pfititanie f. patanie: sd-i spue pdti- dela parinti: separatiune de patrimoniu ;
tania. 2. fig. ceeace apartine natural cuiva : de-
patlageh f. pl. planta culinari din fam. votomentul e patrimonial sufletelor
solaneelor : 1. patlagele vinete, originare alese.
din India, cu boabe lunguete vinete (So- patriot m. cel ce iubeste patria sa si
lanum melongena); 2. patlagele rosii, cauta sa-i fie folositor.
originate din America meridionala. cu patriotic a. 1. ce tine de patriot; 2.
boabe rosii, numite i paradais (Lyco- ficut din patriotism.
persicum esculenturn). [Turc. PATLYD JAN]. patriotism n. iubire de patrie,
patlaigina f. planta cu proprietati amare patristich f. partea teologiei ce tra-
si astringente (Plantago major). [Lat. teaza despre scrierile sfintilor Parinti ai
PLANTA GINEM J. Bisericii.
patlfiginiu a. de coloare vanatfi: in- patrologie f. colectiune de operele
ems cu un sal pdtldginiu Fn. sfintilor Parinti ai Bisericii.
patologic a. cc tine de patologie, patron m. 1. cel ce serva de protec-
patologie f. partea medicinei ce tra- tor; 2. sfant al anti nume se poartii; 3.
teaza despre. natura, cauzele i simpto- slant eiruia e inchinata o biserica i pe
mele boalelor. care o Ora, un ores, o corporatiune 11
pittos n. I. intrebuintare de mijloace recunoaste de psotector; 4. stipanul unui
patetice; 2. emfaza afectata In vorbire. atelier.
patrafir n. vesmant preotesc atarnat patron n. cartusa: imparte patroane
de grumaz. [Slay. PATRATHLII, din gr. mod. AL. [Nemt. ntrRoNE: din terminologia mi-
EPITRAH(LT(lit. de gat, de unde si forma litara austro-ungaral.
bisericeasca epitrahil)]. patronit v. a lua sub protectiunea sa.
patrar n.1. a patra parte: un patrar patronaj n. 1. protectiune acordata
de secol; 2. aspectul lunei and apare ca de un om bogat sau puternic; 2. fig. pro-
un semi-cerc luminos: 3, cal de patru ani. tectiune in genere (= fr. patronage).
patrat ri. 1. cuadrilater cu lattui egale patronal a. ce tine de patron, de
unghiuri drepte: pdtratul unui nu- sfantul unui loc: sarbdtoare patronald.
mar, produsul acelui numfir prin el in- patronesh f. se zice de o dama care
sus; 2. caleu. a. ce are forma unui pa- prezida la o opera de binefacere.
II

trat: odaie natratd. patronimic a. i n. nume de familie,

patres (ad) adv. mort, lit. (transportat) in opozitiune cu prenumele si supra-nu-
la pal inii noi te credeam ad patres mele; numele patronimice romdnesti

www.dacoromanica.ro
 pat - 471 - Paz
se terminei ?n escu sau eanu, ca Po- pauperism m. 1. starea celor saraci;
pescu, Nicoleanu. 2. toti sarach dintr'o OM,
patrontas n. cartusiera: centuronul paupertate f. 1. saricie: certificat
cu patrontasul. [Nemt. PATRONTASCHE]. de paupertate; 2. fig. lipsa de minte:
patru num. de dota ori dotia. [Lat. paupertate intelectuald.
QUATUOR]. pauzai f. 1. lntrerupere momentana a
patruli 1. 1. mita de noapte ce 301.- unei actiuni: a face o pauzd; 2. Fluz.
datii fac intr'un oras; 2. detaamem cate interval de timp, de durata unei masuri;
face patrula. [Rus. (din fr. patrouille)]. 3. in tipografie: trasura de unire.
phtrunde v. (activ) 1. a trece dela un pava v. a pardosi, a asterne cu pia-
capat la altul: nleiui pdtrunde h6rtia; Ira, etc.
2. a intra :sciatic, a se strecura : frigul pavat f. Mold, Tr. din la incheierea de
pdtrunde oasele; 3. fig. a se ifispandi subtioarli a camasii. a sumanului, etc.
departe: instrucfiunea pdtrunde in to ate [Ung. pktrAl.
clasele societd fii ; 4.8 ajunge a cunoa pavaj n. 1. actiunea de a pava; 2.
a Intelege: a pdtrunde un secret; 5. a lucru facut cu pietr4: 3. mod de pavare:
misca profund: nenorocirea lui mi-a pavaj cu mozaic (-= fr. pavage).
pdtruns inima. (reciproc) 1. a intra pavAzal f. 1. scut mare ce acopere tot
U

unul intr'altul: a se pdtrunde; 2. fig- corpul unui pedestru; 2. Bot. jalq. [II.
a-gi umplea mintea, sufletul: a se pd- PAVES% printr'un intermediar slay].
trunde de datoriile sale; 3. a se con- paveh f. Mold. pavaj: pavèle de pia-
vinge: s' a pdtruns cd graba stricd treaba Ira sau de brad.
CAR. [Lat. PeRTUNDERE. a gauri]. pavecernijä f. slujba dupa dna cea
plitrundere f. 1. actiunea de a pa- mica. [Rus. PAVECERNTrA (v. vecernie)].
trunde ; 2. fig. usurinta spiritului de a pavelui v. Mold, a pava.
patrunda In cunostinta lucrurilor : perspi- pavian m. maimuta groasa cu botul
cacitate, sagacitate. prelung (Cynocephalus).
patrunjel ni. planta legurninoasa in- pavilion n. 1. un tel de cort la mi-
trebuiritata In bucatdrie ca condiment litari; 2. cascioara de obiceiu patrati. la
(Petroselinum sativum). [Ceh. PETRUJEL1. extremitatea unui edificiu; 3. asup !info
pattruns a. 1. trecut prim pdtruns de gradina ; 4. parte exterioara a urechii; 5.
gloanfe; 2. imbibat : hartie pdtrunsd de stindard arborat pe catartul dinapoi al
greisime; 3. fig. adanc miscat: pdtruns unei corabii spre a indica nationalitatea sa.
de durerea lui; 4. convins: pdtruns de pavoazh V. 1. a garnisi o corabie cu
datoria sa. paveze i pavilioane; 2. a orna cu drapele.
pfitrunzfitor a. I. care pitrunde: frig pavogadu n. exercitiu de solfiare dupa
pdtrunzdtor; 2. fig. care aprolundeaza silabele din psaltichie (pa-vu-ga-di-che-
lucrurile grele: spirit pdtrunzdtor. zo-ni-pa).
patruzeci num. de patru ori zece. paza f. 1. actiunea de a pad, veghere:
patucean n. pat mic. rdmase de pazd; 2. fig. Ingrijire, Ware
pfituiac n. OW] mic: fan& strems de seamd: paza bund trece primejdia
asezat in pdtuiace. rea. [Abstras din pazi].
pàtül n. 1. pat pe care s'aseaza stupi, pazar n. targ, piata (vorba iesita din
legume sill poame; 2. cosar (de porumb): uz): Aga' era mai marele pazarului.
pdtulele gemeau de pline ce erau; 3. [Turc. PAZAR, rostire vulgara din persanul
pat de pari /n mijlocul apei de prins peste. aLzwa (v. bazar)].
plituli v. a strange granele In patule. pazarghidean m. comisionar pentru
pãturà f. 1. Invelitoare de MI.'S gros targueala (in vremea ciumei lui Caragea):
tesuta : cdt fi-e pdtura, atfit te intinde la fiecare poartd era c6te o andra-
PANN 2. acoperhmantul calului; 3. strat ma..., in care se add postia c6te un
din o rnaterie oarecare: tdblife acoperite servitor pus acolo pazarghidean GH1CA.
cu pdturd de ceard. [Derivat din pat]. [Turc. PAZAREOHIDEN, targuit01].
pauch f. tampina: incepurd a suna pazarlác n. targueala, negustorime:
din pauce, din trambile fi din surle nu-1 agiunge capul sd facd asemenea
OD. [NeIrlt. PADRE]. pazarldcuri AL. [Turc. PAZARLYK].
pilau m. gen de pashri din ordinul pazarnic m. politaiul targului (In tim-
galinaceelor. cu pene frumos colorate, pul ocupa(iunii rusesti 1828-1834): intrd
dar cu vocea neplacuta. [Lat. PARONEKI. in curte vestitul pazarnic, urnrat de un
phunii v. a fi mandru ca paunul. cazac GHICA. [RM. PAZARNTICII (din tune.
phunas m. 1. puiu de palm; 2. fig. pazar, bazar)].
tartar, mandru si frumos : pdunasul co- pfizi v. 1. a priveghia pentru apirare:
drilor, voinicul voinicilor Pop. a pdzi cetatea; 2. a baga de seama sa

www.dacoromanica.ro
 paz - 472 - ped
nu fug5: a pdzi Un captiv ; 3. a avea ai pecia vacei alege Rom. [Cf. slay.
grija : a pdzi un bolnav; 4. a observa PECENI, ficat].
cu scumpAtate: a peizi credinfa, cuvdn- pecingine f. eruptiune de bAsicute,
tul; 5. a feri: frica pcizeate pepenii; 6. eczema: se intinde ca pecinginea. [Lat.
a lua aminte, a fi cu bagare de seamA: (nr)prnomr.n].
pdzefte-te! [Slay. PAZITI]. peciu n. carte dicasterialii ce ordona
paait a. care se pazeste. celebrarea casatoriei: mergi de-ft scoate
päzitor m. cel ce pAzeste, peciul, te oiu cununa chiar eu AL. [Cf.
paznic m. pAzitor, mai ales de noapte. pecete].
paznic m. Mold. scoaba dogarului ti pectoral a. 1. privitor la pie pt : muachi
dulgherulul. [Rus. PAZNIKO, din PAZO, sco- pectorali; 2. bun de piept: tizand pec-
Snared toral& II n. ornament ce marele preot la
Pazvangii m. pL 1. soldatii din oas- Evrei purta pe piept.
tea lui Pazvantoglu: 2. fig. Aftritori. pecuniar a. 1. ce stri In bani : infe-
Pazvanti m. pL Pazvangii: cdteva rese pecuniare; 2. privitor la bani: lipsd
sute de Pazvanti Bkr.c. ,pecuniard.
Pazvantlii m. pl. Pazvangii: ne-am pedagog m. 1. cel ce prepará pe copii
pomenit cu doud sute de Pazvantlii Ph. ti poarta grija de educatiunea lor ; 2. cel
pe prep. serva a exprirna : 1. locul a- ce s'ocupa cu pedagogia,
supra cAruia stA ceva ofi cineva: a aedea pedagogic a. relativ la pedagogie :
pe scaun; 2. locul asupra cArula se miscA sisteme pedagogice.
cineva : a incaleca pe cal; 3. partea a- pedagogie f. 1. educatiunea copiilpr;
supra areia se face ceva: se spald pe 2. arta de a instrui,
maini; 4. un spatiu de timp; pe un an; pedalfi f. 1. coarda prin care se pune
5. o modalitate: pe fafd, pe voie; 6. acu- in miscare roata, la masini de cusut si
zativul la finite (ca un mijloc de di(eren- bicielete; 2. Muz. mecanism pus in mis--
rentiare de nominativul ornonim): lent care cu ajutorul picioarelor: pedald de
invinge pe urs. [Lat. PER]. orgd, de piano.
pehn n. imn in onoarea lui Apollon. pedant m. cel ce face parada cu stiinta
peanii f. Tr. V. pana. sa. II a. Un aer pedant.
peasnil f. antare bisericeasca. [Slay. pedantesc a. ce tine de pedant.
PIESNI, imn]. pedantism n. ton, caracter, apucaturi
pecetar m. gravor de peceti. de pedant.
pecete 1. I. placa de metal in care pedeapsfi f. 1. aplicare de mijloace
sunt sã pate embleme, ce se reproduc apoi ce produc durere spre a corija pe un cul-
in cearA rosie spre a da un caracter de pabil: si-a luat pedeapsa; 2. fig. mare
autenticitate scrisorilor, diplomelor, actelor nenorocire: pedeapsa lui D-zeu. Pedep-
publice : pecetea Statului; peceti, od, sele pentru crime aunt: munca silnica,
un fel de dare ce a fost desfiintatA prin recluziunea, detentiunea, degradatiunea ci-
Reforma lui Const. Mavrocordat (v. pe- vic6; pentru delicte i contraventiuni: in-
cetluiturd); 2. urma pecetii; 3. fig. semn chisoarea j amenda. [Gr. mod. PA(DEVSIS,
caracteristic, caracter distinctiv: pecetea instructiune: pedeapsa e conceput6 ca o
geniului, pecetea unei epoce. [Slay. inv6tA(urá menitá a Indrepta l cuminti
PECATI]. (v. pedepsi)].
pecetlul V. I. a pune pecetea pe un pedel m. servitor la o Universitate,
act; 2. a pune pecetile din autoritatea pedepsi v. 1. a Inflige pedepse; 2. a
justitiei; 3. fig, a cimenta, a IntAri: a se chinui. [Vechiu-rom. pedepsi, a in-
pecetlui o unire. strui (coameni pedepsifi intea noastra.
pecetluire f. actiunea de a pecetlui; limbào, Biblia din 1688)].
pecetluirea cámáiI, pedeapsA infamantfi pedepsie f. pop. Mold. epilepsie (con-
(in epoca fanariota) care se ficea celor sideratti de popor ca o pedeapsh divinA):
vinovati de marl abuzuri sou de o cum- la unit le umblau buzele, pared erau
pht3 asuprire a poporului: lnainte de a cuprinai de pedepste CR.
fi aruncat In ocn6, functionarului abuziv pedepsitor a. care pedepseste: potop
li se pecetluia amasa pe clánsul. trimes din ceruri cu foe pedepsitor AL.
pecetluit a, provraut cu o pecete. I n. pedestratt m. pedestru: patru rnii
actiunea de a pecetlui. pedestraai cii puati Bk.c.
pecetluituri f. bilet cu pecetea dom- pedestrime f. militari pedestri.
nea3c6: Dumitraacu Cantacuzino scoase pedestru m. 1. cel ce merge pe jos:
in 1675 dcijdit noi cu pecetluituri. decdt cii asa cal mai bine pedestru CR, ;
pecie f. muschiu principal, dela vita, 2. infanterist. [Lat. PEDESTREM]. II a. un dru-
vitel l porc: sd cumpere came merge mass pedestru Rum

www.dacoromanica.ro
 ped 473 pen
pedicur m. cel ce taig bAtAturi. frunze de pelin: pelin de Dreigdsani.
pedicuth f. plant& cu al carii praf [Slay. PELYND].
galben (numit praful strigoilor) babele I pelinch f. Mold. I. fasa (de prunci):
vrAjesc ca 35 iea mana vacilor, iar tara- copilandru abia scos din pelinci At.;
nul spala cu fiertura dintr'insa caii plini 2. pl. tulle de CrLcium («fasele lui Hri-
de !tie (Lycopodium clavatum). [Ori- ctosv). [Rus. PELENKA].
gin& necunoscuta]. pelinith f. plant& cenusie cu florile
peduncul m. Bot. coadA de floare galbene (Artemisia pontica).
sau de fruct. peloc adv. V. loc.
pegmatith f. piatrA granitic& In care pelteh f. must de poame (mere, la-
s'afla caolin si sepia la fabricarea porte- mai, gutui) fierte pada' la ingrosare: pel-
lanului: pegmatita se gdseate in muntii tele de gutui fi de mere GITICA, [Turc.
Mehedintilor. axtra, de unde si Mold. belta
pehlivan m. 1. od., atlet ori saltim- peltic a. si m, care nu poate rosti
bane care se oferia in spectacol la nun- uncle Mere. [Turc. cured.
tile domnesti: pehlivanii fdcurcl feluri pelungoasa f. Bot. silnic. [Si pre-
de nazdrcivanii ai de jocuri OD. ; 2. azi, lungoasd, numità astfel din cauza tulpi-
fig. sarlatan, poznas; cz'ard, pehliva- nei sale tarltoare si a frunzelor preiungil.
nule I Al.. [Turc. PEHLIVAN, lit. viteaz, voinic]. pembe adv. 1. roz, trandafiriu: fer-
pehlivanie f. 1. scamatorie: fcicdnd menea de croazea pembe Fa.; 2. fig.
pehtivdnii sci rdzci boieri AL.; 2. fig. ai jam. bizar: gust pembe sci se dea
purtare, fapt& de pehlivan ai sa-mi dai In dulap. [Turc. PEDIBt, lit. de coloarea
soma de pehliviiniile tale Ai. bumbacului ; pentru sensul figurat, cf. fis-
peic m. V. paic. tichiu].
peiorativ a. care adaoga o idee ne- penal a. care supune la o pedeapsà:
favorabilA: sufixe peiorative (ex. critic- lege penalci.
astru, poet-astru). penalitate 1. sistemA de pedepse sta-
peire f. 1. actiunea de a peri; 2. moarte, bilit& de lege.
min.& merg la peire. penati m. pi. 1. Mit. zei domestici la
peizaj n. 1. intindere de WA ce se cei vechi ; 2. fig. locuintà: a se rein-
imbrAtiseaza dintr'o privire; 2. tablou ce toarce la penatit sad.
reprezinti situri campenesti (= fr. pay- pendant n. se zice de doufi obiecte
sage). menite a figura Impreuna spre a se co-
peizajist m. pictor de peizaje, respunde prin simetrie.
pelagianism n. V. Pelagiu. pendent (pendinte) a. nu Inca hotarit
pelagra f. boalA foarte gravA ce se sau terminat: o a facere pendinte.
manifest& prin simptome pe piele si de pendula f. 1. greutate astfel suspen-
care suferà rnai ales populatiile rurale. data haat, pusA in miscare, sA fac& 03
pelerin rn. cel ce calkoreste din pie- cilatiuni regulate; 2. orologiu a and mi,-
tate la un loc de inchinaciune. care e regulata de o pendula.
pelerinfi f. hain& femeiasca In forma' peneag n. Mold. partea ie d'asupra
de guler mare lásat pe umeri. ealcaiului inahAmintelor. [Origina necu-
pelerinaj n. 1. chlatoria ce face un noscuta].
pelerin ; 2. locul unde se duce. penel n. 1. uncaltA dintr'un smoc de
peles n gaura prin care se bagá bra- fire de par legate de un rnâner, cu cal -
cinarul In Indoitura de sus a nadragilor. ne servim spre a intinde colod, cleiu, etc, ;
[Cf. ceh pn.cs pestera, barlog]. 2. fig. mod de a pieta: un penel deli-
peletic n. pensula cu care olarul trage cat (= it. pennello).
brane sau flori pe vase. [Origina necu- penibil a. 1. care cauzeazA durere .

noscuta], sensatiune penibild ; 2. fig. greoiu: stil

pelican m. babita, pasare acvaticA din penibil.
ordinul palmipedelor, cu ciocul larg i cu peninsula 1. tarA InconjuratA de mare,
ezofagul dilatat in forma de pungA pen- afarà de o parte unde se impreunA cu con-
tru pastrarea alimentelor(Pelecanus ono- tinentul : peninsula ibericci, pirineicd,
crotalus): pelicanul e mancAcios, sboarA balcanicd.
e innoatA foarte bine. penis n. 1. toate penele unei pásári;
pelicula f. pielità. 2. panas.
pelin m. 1. plantA aromaticA foarte penita f. 1. panA de scris; 2. plant5
amarA din ale carli frunze se preparà un cu florile alburii dispuse in spice (My-
licher numit absint, iar cu seams de pe- riophyllum spiccatum).
liii fiert se spala ranile (Artemisia ab- penitenciar a. casA de detentiune cu
sinthium); 2. vin In care s'au macerat scopul de a reforms educapunea moral&

www.dacoromanica.ro
 pen - 474 - per
a detinutilor: penitenciarul dela Ocna, &mei si maliOos totdeodata : sagalnicul
Telega i Vacciresti Pepelea EM. s'a dus Pann, tinul Pepe-
penitent a. I. care se caieste; 2. care lei, cel istef ca un proverb El% [Slay.
face penitenta. PEPEal, cern., primitiv sinonim CU Ce-
peniteMii f. 1. cainta ; nusotcd, perechea bArb5tea3ca a Cenu-
2. pedeapsii
ImpusA de preot penitentului. saresii, deveni la urma un personaj din
pensie f. V. pensiune. sfera lui Pacala].
pension n. pensionat. pepene m. 1. planta din fam. cucur-
pensionar m. 1. cel ce plateste spre bitaceelor cu tulpina lntinsa pe pamant di
a fi gazduit i ospatat; 2. elevul unui acatatoare prin carcei, avand clouti varie-
pensionat ; 3. cel ce primeste o pensie thti: pepene galben sau zantos (Mold.)
dela Stat. cu fructul mare, globulos sau oval, neted
pensionat n. scoala ce piimeste in- sau sgrabuntos, cu miezul suculent, dulce,
terni, institut de educatiune pentru baieti de o coloare alba sau galbena (Cucumis
sau fete. melo) si pepene verde, numit Inca har-
pensi(un)e f. 1. suma de bani ce se buz (Mold ) i lubenifa (Olt. si Tr.), cu
da pentru locuinta, brand ; 2. locul unde fructul globulos sau lungaret, de coloare
cineva e gazduit si ospatat, pe un pret verde inchis sau deschis, cu carnea rosie
determinat ; 3. sum& anuala platita de Stat sau galbena, dulce si foarte suculenta
sau de un particular vechilor functionari (Cucumis citrullus); fig. a scoate din
imiti cu onoare din serviciu. pepeni, a face pe cineva asdi ptarza cum-
pensulä f. penel. [Nemt, PINSELl. phtul ; 2. Mold. Buc. castravete. [Lat. yule.
pentagon n. poligon cu 5 laturi. PEPENLTS = clasic PEPONEM].
pentagonA a. ce are forma pentago- pepenos a. rotund si plin ca un pe-
nului: figura pentagonald. pene.
pentagrama f. figura compusa din pepiniera f. 1. vlastar de arbusti ce
douà triunghiuri ecvilaterale i 1ntrecru- se transplanteazh ; 2. terenul unde se cul-
cisate. tiva : 3. fig. reunire de tineri cari se pre-
pentametru n. vers greco-latin de para pentru o cariera oarecare.
5 picioare. peplu(m) n. manta femeiasca brodata,
Pentateuc n. partea Bibliei coprin- la Grecii antic!: cii pavciza lancea 'n
zand cele 5 anti ale lui Moise. peplum inveilita NAUM.
penticosta f. sarbatoarea Rusaliilor, pepsina f. principiu activ al fermen-
la Evrei si la Catolici, cade cincizeci de tului ce se afla in sucul gastric.
zile dupa Pasti. percal n. tesetura de bumbac foarte
penticostar n. carte bisericeasca ce finfi at compact&
contine slujba de 50 de zile, dela Pesti percalina f. pans& de bumbac war&
pawl la Rusalii. [Gr. med.]. §i lustruita, pentru captuseli.
pentru prep. 1. arata scopul sau des- percan n. stoffi din par de carnila.
tinatiunea : a muri pentru patrie; 2. o [Origin/1 necunoscuta].
consideratiune sau preferintii: fa, te rog, percepe v. I. a primi impresiunea o-
pentru mine; 3. o favoare: opiniunea biectelor, sensatiunea ce de cauzeaza
publica e pentru el; 4. o relatiune e urechea percepe sonurile; 2. a ridica
prea mare pentru varsta lui; 5.1n pri- si strange impozitele.
vinta : am auzit pentru tine ca esti un perceptibil a. ce poate 6 coprins de
om prea iscusit PAN; 6. cauza am. pe- simturi sau de minte : ironie abia per-
depsit pentru lenea lui; 7. ca interoga- ceptibild.
tiv, spre a cunoaste cauza sau motivul: perceptibilitate f. caracterul celor
pentru ce ? 8. ca raspuns, cu aratarea cau- perceptibile.
zei pentru ca... [Contras din pe infra percepti(un)e f. I. facultatea de a
pentruca conj. arata cauza sau mo- percepe; 2. act pfin care spiritul iea cu-
tivul. [V. pentru 81. nostinta de obiectele exterioare cart au
penultim a. 1nainte de cel din urma. lovit simturile ; 3. strangerea impozitelor ;
0 penultima f. silaba penultima a unei 4. (perceptie) functiunea l biuroul per
vorbe sau a unui vers. ceptorului.
penumbra f. 1. Fiz. umbra ce Incon- perceptor m. cel ce strange impozi-
joará umbra propriu-zisa prolectata de un tele.
corp; 2. In pictura: trecere dela clar la percet a. bal(at, vorbind de oi. [Ori-
obscur; 3. starea unui corp slab luminat. gin& necunoscuta].
Pepelea m. 1. Pacala, considerat mai perchizitiona v. a face perchiziriuni.
ales sub raportul ineptiei si al nevinova- perchizitnun)e I. cercetare minu-
(lei ; 2. reprezentantul popular al spiritului tioas:1.

www.dacoromanica.ro
 per - 475 - per
pereica f. coama de pe fruntea calu- perfectibilitate f. caracterul celor
lui. [Cf. perciune]. perfectibile.
perciunat a. si m. 1. care poartil perfectionh v. a (se) face mai perfect.
perciuni; 2. fam. (ironic) evreu bigot. perfecti(un)e f. 1. caracterul cclui ce
perciune m. (mai ales la pl.) bride e perfect in felul sail; 2. calitate exce-
de par, si in special ce poarta evred bi- lent& fizica sau morala: a fi inzestrat
cu toate perfecliunile; 3. Jur. ind pli-
goti d'alungul obrajilor. [Turc. PERCEH].
percurge v. 1. a strabate; 2. fig. a fire: obligafiurzea e condifionald, ce.nd
examina In treacat: a percurge o carte. per Tecfiunea ei depinde de un eveni-
percurs n. drumul ce face o trisuri, went viitor.
un fluviu : percursul trenurilor. perfid a. 0 m. care calca cuvantul dat,
perdaf n. 1. stropire foarte subtire cu care nu pazeste credinta.
gura a unei materii spre a-i da lustru a perfidie 1. lipsa de credinta, viclenie,
doua oari; 2. In special, la barbieri, rasa-- tradare.
tura In raspar: ras regulat in toate perforati(un)e f. Med. ruptura ac-
Sdmbetele cu perdaf OHICA ; 3. fam. cidentala intr'un organ: perforafiunea
mustrare aspra (cf. scipuneald): a da un intestinului.
perdaf cuiva. [Turc. PERDAH, lustria pergament n. piek de oaie sau de
perdeh 1. 1. panza ce se pune la fe- berbece preparata ca sii se poata scrie pe
restre: niste perdele de rnOtase 1.5P ; a dansa.
se da dupa perdea, a se ascunde; a ri- pergamute f. pl. yarietate de pere cu
dica perdeaua, a da lucrurile pe fatfi ; 2. ruit foarte placut si care se topeste in
cortina usii de intrare la camera lui Vocla : cull. [True. PEROAMT].
Vodd chearnd un ostas dela perdea perghel n. 1. compas de masurat gro-
OD. : 3. cortinã de teatru (in jocul pipu- simea ; 2. zidarie in arcada sau in semi-
silor): cum scl jucdm pdpusile? cu cerc: tocuri aduse in indoit perghel OD. ;
perdea ori fdrd perdeap POP. ; 4. fig. 3. un fel de joc circular. [Turc. PER %LEL].
rezerva, bunacuviinta (metafora Math' dela peri v. 1. a inceta de a 6; total piere;
modul de a juca papusile): ii vorbesc 2. a avea un sfarsit timpuriu sau violent:
cu perdea..., ca sd n'o rusinez CAR. ; a pert intr'un naufragiu; 3. fig. a ca-
a da cuiva o perdea, a-I dojeni pentru dea in rUina, in decadenta, vorbind de
o necuviinta, a-i da un frecus; 5. poho- lucruri: Imperial roman Peri in anul
eala la ochi (ce acopere lumina ca o 476; 4. a muri, vorbind de animale toli
perdea); 6. sopron sau adipost de oi boii au perit; 5. a dispare : ea peri ca
pentru iarna sari i ocoale pentru boi o mdeastrd de ldngd ddrzsul Ise. [Lat.
*i vaci, perdea pentru oi CR. [Turc. P1 R1RE].
PERDE, vat, portieri, cataracti la ochi, perlã V. a curata cu peria.
modestie, curatenie sufleteascal pericarp n. Bot. InveIiu1 grauntelor
pereche f. 1. doua finite sau clopa unei plante.
lucruri de acelas fel luate impreuna : opericiune f. 1. peire: o fiu al pert-
pereche de boi, o pereche de case; 2. ciunii I Bor.; 2. stricaciune: mobilele su-
barbatul si femeia e o pereche potrivitd ; p use periciunii.
3. asemanare: lenes fdrd pereche CR. periclith v. a 6 In pericol.
[Vechiu rom. pareache = lat. PARICULA]. pericol n. primejdie, ceeace expune la
peregrin m. V. pelerin. un accident sau la o nenorocire.
peremptoriu a. care decide definitiv, pericoph f. sectiune, capitol din sf.
fara oblectiune posibila: rdspuns pe- Scriptura.
remptoriu. periculos a. 1. primejdios, care pune
perete m. I. zidarie ce Include o casa in pericol boald periculoasci; 2. caruia
sau ingradeste o curter 2. scoarta unei nu te poti Increde: om periculos; 3. fu-
carti; 3. laturi interioare ale unui vas sau nest : doctrind periculoasd.
tub; 4. part ce formeaza Ingradirea su- perie f. 1. unealta din fire de par fixate
prafetei interne a cavitatilor corpului pe- la o placa 1 servind la curatitul hainelor,
refii pieptului,perefii stomacului. [Ve- ghetelor, etc.; 2. pensula din par de pore
chru-rom. pdreate = lat. vulg. PARETEZI a vopsitorilor i spoitorilor de case. [Slay.
(Cla sic PARIETEM)]. V. serfs. mauls, pene].
perfect a. I. care intruneste toate ca- perier rn. fabricant de perii.
lititile, desavarsit: nimeni nu e perfect; perieturi f. rezultatul perieril.
2. care nu Iasi nimic de dorit: sdndiate periferie 1. conturul unei figuri curbi-
perfecter. n. Gram. timp ce exprima find.
II

trecutul. II adv. in perfectiune. perifrazi f. figura de stil prin care

perfectibil a. ce poate 11 perfectionat. se exprimit In mai multe vorbe ceeace

www.dacoromanica.ro
 per - 476 - per
sgar putea spune cu una singura : regele peritoneu n. membrani ce tapiteazi
animalelor in loc de leul. interimul abdomenului.
perimi v. Jur. a se pierde un proces peritor a, care piere : peritor de foame.
din lips6 de urmirire la timp. periuth f. perie raki, in special de
perimet n. franghie cu carlige de pes- dinti,
cuit. [Origina necunoscuta perj n. Mold. prun. [Origins necu-
perimetru n. contur : perimetrul noscuta
unui camp. perjä f. Mold. pruni: numai pe perje
perini f. Mold. V. perna". prind sume marl de bani AL.
perindh v. Mold. 1. a cerca unul dup5 perjar m. Mold. vAnzAtor de perje :
altul : a perinda vitele ; 2. a muta dintr'un ai ajuns a fi perjar AL.
loc intealtul; 3. fig. a se succede : tot mai perjerie f. Mold. prunet: mosioara
des se perindeazd si din tineri in mai mea de perjerie AL.
tineri En. [Lit. a lua sau schimba pe perth f. 1. mArgiritar; 2. cele mai
rand]. mici caractere tipografice.
perinoc n. Mold. I. perna dela roata permanent a. care dureazi Intr'una,
morii ; 2. bucatA groasa de lemn in care care rAmAne statornic.
sunt yArite capetele dricurilor carului. [De-permanenth f. duratfi constantA, sta-
rivat din perind]. bilitate.
perioadfi 1. interval de timp. permanganat n. sane din acidul de
period n. 1. timpul rotatiunii unui as- manganez : permanganatul de potasa
tru : pdordntul Ii face periodul in 365 e un antiseptic violent.
de zile i tin sfert ; 2. timp scurs intre permeabil a. ce poate fi pitruns de
doui epoce : period de o mie de ani; un fluid: sticla e perrneabila la lumina.
3. spatiu de timp nedeterminat: un pe- permeabilitale f. caracterul celor per-
riod lung; 4. timp de formatiune a pi- meabile.
mintului: perioade geologice; 5. faza permis a. ce e Ingicluit a se face. II

unei boale; 6. reunire de fraze formind n. permisiune.

un sens complet i un tot arrnonios: pe- permisi(un)e f. 1. autorizare de a
rioade oratorice. zice sau de a face ceva ; 2. in special, In-
periodic a. 1. care revine la timpuri voice datA soldatilor a lipsi dela 1-8 zile.
anurnite : vanturi periodice ; 2. care apare permite v. 1. a da dreptul, autoriza-
la o data' : fd'aie periodica ; 3. se zice rea ; 2. a ingiclui, a tolera : se permite
de fractiunea zecirnali ale chrii cifre se ceeace nu se poate opri; 3. a-si lua li-
reproduc infinit In aceeas ordine. bertatea : prea If i permifi multe.
periodicitate f. caracterul celor pe- permuth v.1. a schimba o functiune,
riodice: periodicitatea unei boale. un grad cu altul; 2. a se substitui unul
peripatetic a. care urmeazi dupi doc- altuia : literele se pot permuta.
trina lui Aristotele: acest filozof instruia, permutabil a. ce poate fi perrnutat.
preumblindu-se, in gradina numiti Liceu. permutati(uWe f. actiunea de a (se)
peripetie f. 1. schimbarea situation. permuta si rezultatul ei.
a desnoclamintului, intr'o operA drama- pernh f. 1. un fel de sac umplut cu
deg ; 2. intimplare neprevilzuti ce schimbi pene, pAr sau puf, de rezemat, de odih-
totul. nit ori de culcat; 2. strat de lemn (la
peripisch f. cauzi de proces (vorbi roata morii). [Mold. perina = slay. PE.'
lesiti din uz): peripisca d-tale atarna /UNA].
de rarnul administrativ At. [Origins ne- pernicios a. foarte periculos: febrai
cunoscuti]. pernicioasa
peripneumonie f. Med. inflarnatiu- perniciozitate f. caracter pernicios :
nea pliminului. perniciozitatea unei boale.
perire f. actiunea de a peri. pernith f. pernA mica', in special de
perisoari f. 1. pail micA ; 2. un fel Infipt ace.
de sarmale firA foi: ciorba de perisoare. peron n. trotuar la gara unei cii fe-
perisor in, I. pAr scurt ; 2. planth cu rate (--= fr. perron).
frunzele piroase (Elymus crinitus). perorh V. a vorbi mult timp si cu o
peristil n. 1. colonadi ce formeazi emfazi pretentioasa.
galerie in jurul unui edificiu; 2. toate co- perorati(un)e f. concluziunea unui
loanele ce impodobesc fatada unui mo- discurs.
nument. perpelit a. Mold. shricicios : runt si
peril a. I. dispArut, mort; 2. (la fritA) perpelit A. [Cf. prirptili si (sub rapor-
palid : cat e de peritd! 3. Bot. buruianA tul sensului) Parfitl.
de cel perit, Mold. cruciuliti. perpendicular a care cade astfel
www.dacoromanica.ro
 per - 477 - per
pe o linie sau pe un plan, lock s5 for- (:)arre: opiniune personale i; 2. care a-
meze dotol unghiuri adjacente egale. II per- tinge persoana: insultd personald; 3.
pendicularti f. linie perpendicular& Gram. care aratA persoana : pronume
perper n. V. pArpAr. personal: mod personal, altul cleat in-
perpefal f. Tr. sortul t5iancelor. [Ori- finitivul. adv. to propria persoanA : a
II

gina necunoscuta lucra personal. I n. toate persoanele

perpetuh v. I. a face sA dureze tot- ocupate inteo administratiune sau intfun
deauna sau foarte mult timp: a perpe- serviciu: personalul uzinei.
tua o amintire glorioasci; 2. a dura personalitate f. 1. ceeace apartine
mereu. esential persoanei, ceeace o caracteriz5 :
perpetualitate f. durat5 perpetu5. a avea sentirnentul personalita fii sale ;
perpetuu a. I. care nu inceteaz5 ni- 2. caracterul celui ce e personal : perso-
ciodatA, care dureaz5 totdeauna ; 2. care nalitatea unei opere; 3. pl. vorbe ofen-
3e reinoieste mereu : pldngeri perpetue. sätoare in contra unei persoane anumite
perplex a. nedumerit, nehot5tit. a face personalitd fi; 4. personaj: per,
perplexhate f. nesigurantd cauzat5 sonalitd file politicei.
de o mare tncuratur5. personifich v. a &Wind unui lucru
Pers m. locuitor din Persia antic5: neinsufletit caracterul, sentimentele unei
rdsboaiele Grecilor cu Per.W. persoane reale: peigdnii personiricau
Person m. locuitor din Persia mo- toate torfele naturei.
dern& H a. ce tine de aceastà tar5 : limba personifieare f. actiuned de a per-
perscmd. sonifica i rezultatul acestei actiunt.
persecuth v.1. a urmari pe nederept personificat a. I. transformat in per-
cu violentd: 2. a importuna nui per- soan5 : justifia personiticatei ; 2. se zice
secutd cu complimentele sale. despre o persoanA ce posecla in grad inalt
perseculi(un)e f. 1. urmärire ne- calitati sau defecte bunatate, prostie
dreapt5 i violent5; 2. persecutiune din personificatd.
cauza religioas5; 3. importunitate continua. personificator a. care personified:
persecutor m. cel ce persecutA. pornire persaniticatoare.
perseverb V. a stárui tntr'o lucrare. perspectiviii f. 1. arta de a reprezenta
perseverantfi f. st5ruintà. obiecte dup5 diversele aspecte ce produce
persian a. ce tine de Persia. 11 m. lo- departarea ; 2. aspectul obiectelor vazute
cuitor din Persia. la distant5: o perspectivd incdntedoare:
persianä f. obloane de ferestre com- 3. fig. eveniment posibil in viitorl orice
pose din scandurele dispuse orizontal. soldat are perspectiva de a ajunge
persienesc a. persian : un fast per- general; in perspectivii, la o depártare
sienesc AL. oarecare. fig. tn viitor.
Persiflb v. 1. a-si bate joc de cineva Perspicace a. pAtrunthor.
cu un aer inocent sau naiv; 2. a vorbi perspicacitate f. pAtrundere a min
cu ironie. fli, sagacitate.
persisth v. a starui Inteo afirmare, etc. persuaziune 1. 1. credint5 ferma ; 2.
persistent a. staruitor. darul de a convinge: spiritele se cdsti-
persistenfa f. sthruint& gei prin presuaziune.
persoanii f. 1. flint& un b5rbat sau persuaziv a. care are puterea de a
o femeie : o persoanei amabild; 2. per- convinge: limbaj. orator persuaziv.
soaná civil5 (juridied), se zice de Sta. perturbaji(un)e f. 1. turburare more
tul si de unele asezAminte considerate de emotiune profund5 : 2. neregularitate in
lege ca indivizi : comunele sunt persoane miscarea unei planete.
civile; 3. Gram. rolul vorbelor in cuvan- perturbator a. si m. care cauzeaza
tare, subiectul verbului: pronume de a turburare, dezordine.
treia personnel; 4. una din fetele Sfintei perucii f. P5r fals ce-si pun pe cz
Treimi: cele trei persoane divine. cei ce n'au p5r si actorii (= fr. perruque).
persona grata f. (epersoan5 pl5- peruchier m. fabricant sau negustor
cut5,), se zice, in limba diplomatic& de de peruce (=-- fr. perruquieri.
personajul ce va fi agreat de guvernul pe peruzeh f. piatr5 scumpa de coloare
lang5 care e acreditat. albastr5 l nestravezie: pardoseald de
personaj n. 1. persoana insemnatA, peruzele POP. [Tore. pmuzil,
ilustrA; 2. persoanA ce figureaza Intr'o pervaneh f. fluture de noapte: toe-
piesA sau roman; 3. rol ce joacA un ac- mai ca o pervanea se arde inima mea
tor: 4. fig. rol ce joaca in lume : e un PANN. [Turc. PERVAA (vorb5 excluziv lite-
trist personai (= fr personnage). rata)].
personal a. 1. particular unei per- pervaz (privaz) n. I. cercevea: per-

www.dacoromanica.ro
 per - 478 - pies
vazurile uaei; 2. deschizeturii la izmene pesin adv. In nurnerltoare: mie mi
sau la nadragi; 3. pl. spetezele ferestreu- place sa platesc pesin AL. [Turc, men].
lui; 4. bordura unui tablou; 5. cadru de pesingea adv. cu bani pesin: mai
lemn sau de bronz in care se pune un bine pefingea pe ipfingea dec.& cu lop-
tablou, o gravure; 6. fig. cadru: in pri- ianul si banii la anul PANN. rrurC. PE'
vazul negru al vieti-mi e icoand de IINDJA].
lumina Em. [Turc. PRIVAZ, de unde si Mold, pestnä f. plante cu flori frumoase pi
privazi!. cu miros plecut(Centaurea). [Ting. PEZSDIA,
pervers a. I. foarte riiutecios, pornit THOSC].
la rele; 2. depravat. II m. om pervers. pesmet n. 1. paine rescoaptii In felii
perversitate f. caracterul celui per- ce serva de proviziune pe drum, mai ales
vers, depravatiune. pentru militari; 2. un fel de prejlture
perversiune f. 1. schimbare din bine uscata pentru ceaiu sau via. [Ling. pazmin.
in feu; 2. Med. turburare. (cf. posmaa.
perverti v. 1. a schimba din bine In pestä f. numele stiintific al ciumei,
r.: luxul perverteate datinile; 2. fig. peste rn. 1. animal acvatic, cu senge
a denature cu totul: a perverti sensul rosu I rece, avand aripioare de Innotat
unei propoziliuni. si respirend prin branhii: peste tiganesc,
pervinca f. plante cu flori albastre alt nume dat avatului (a cerui spinare e
ce creste prin pAcluri i cranguri (Vince de un verde rnesliniu); 2. pl. ultimul din
herbacea). [Dupa lat, PERVINCAL cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. PISCEHl.
pes n. 1. partea dinainte a unui zid; peste prep. 1. arate ceva pus d'asu-
2. lature, coaste m'arn pomenit cu tra- pra: cerul luceate peste capetele noas-
sure intr'un pe.s GHICA. [Turc. PE*, parte tre; 2. o suprafate: ran pod peste Du-
anterioarel. nare; 3. dincolo : peste munti, peste
pescar m. cel ce pescueste sau vinde drum; 4. mai mult: peste o mie de
peste. [Lat. PISCARIUSI. galbeni; 5. fig. ceva covar§itor: peste
pesefirel m. pasere albe care sboare pe masura, peste putinfa; 6. dupe : peste
lenge suprafata apelor, ca se prinzA pesti- (loud' zile; 7. fn rimpul: peste noapte.
sori, cu cart se nutreste (Alcedo ispida). preste, vechiu-rom. prespe=lat. na
pescalrie f. 1. meseria pescartdui ; 2. SUPER].
terg de peste; 3. locul unde se prinde pestelel f. ortul sau Iota dinainte a
se conserve pestele prins. terancelor (In Mold. i peste Olt). [Si
peseltrit n. 1. actiunea de a pescui; prestelcd = bulg. PRZSTILICIA.
2. ocupatiunea cu pescuitul. pesterà f. intundatura In stence sau
pesches n. 1. dar cAtre Poarte (V. in munti: peatera Bistrifei. [Slay. PETIERA].
haraciu); 2. dar in genere: sâ dual pestifer m. care comunicli ciuma :
capul pe tipsie peachea la Impardfie miasme pestifere.
POP. 3. plocon: era sa aduca peachea pestilent a. ce tine de peste; febra
40 de cdpatani de zahar AL.; 4. (ironic) pestilentd.
piezent: politaiul dase revoltantii peg- pestilentä f. 1. pestA respendite Intr'o
chef procurorului At. [Turc. prilue]. tare; 2. fig. InvetAture pernicioase.
peschir n. 1. penze de sters pe maini, pestilential a. contagios: boater pes-
pe fate ; 2. maramet (In Olt st Arges). tilentiala.
[Turc. pared. pestinian n. Mold. sal sau velment
peschirgiu m. boierinasul Curtii fa- ce intesurd tot corpul (vfipsit rosu si al-
nariote care prezenta Domnului peschirul, bastru): in loc de rochie va avea un
[Turc. Pa/CIRDA. pestiman mare NEOR. [Vechiu-rom. pee-
pescui v. 1. a prinde pesti sau alte timal, cearsaf de sters corpul = turc.
animale acvatice; 2. a scoate din mare: PEITIMAL, lit. treace-spatele].
a pescui margean; 3. fig, a pescui in pestref n. preludiu, uverture (In mu-
ape turbure, a trage foloase din neoren- zica turceascd): cu mane/e i cu pes-
luelile altora. trefuri. [Turc. POREV, lit.ceeace merge Ina-
pescuin5 f, bele teu. inte, printr'un intermediar grec modern].
pescuit n. pescerit. pestrit a. cu pete sau fete multe ;
pescuitor rn cel ce pescueste; fig. pestrit la mate, pizmitaret, reutecios :
pescuitor de amoruri AL. nevasta celui bogat era pestrita la
pesemne adv. probabil. [Lit. dupd mate ai foarte sgarcita Crt. [Slay. *pis-
scinnele sau indicifle lucrului]. TalT6 (din pisraO, felurit)].
pesimistn n. opiniunea pesimistilor. pestrue (pistrue) f. pl. pete pe obraz.
pesimist m. cel ce crede ce toate [Diminutiv dintr'un primitiv pistrd (de
mere reu, care vede totul In negru. unde si pistrue) = slay. ovnx6, feltiritl.

www.dacoromanica.ro
 pet - 479 - plc
petala f. Bot. fiecare din partite ce sau la Incilzitul masinelor; petrol rafi-
compun corola unei flori. nat, gaz preparat din picura.
petec n. 1. bucata rupta sau taiata petrolifer a. avut in petrol: regiune
dintr'o stofi: croitorul bun niciun pe- petraliferd.
tec nu leapeidd; 2. petec Invechit si le- pezevenghiu m. mijlocitor neonest.
pidat: petece pentru fabr.carea hdr- [Turc. PEZENT.N1d.
tiei; 3. tasie lunguiata de pimant: un Physiologus n. istoria fabuloasa a
petec de mo.pie; tesi da in petec, a se animalelor.
da de gol. [Cf. lat. medieval PETACCR.R.1]. pianina f. piano mic.
petecar m. cel ce strange petece. pianist m. cel ce sie sa ante din piano.
peteci m. pl. friguri cu perisoare ro- piano n. mare instrument de muzica,
siatice pe piele. [Serb. PETIT: (Cf . it. pe- in care sonurile se produc lovind coar-
teechie)]. dele metaHce cu clapele claviaturei.
peteuca f. (Oltenia) legituri de teiu piastru m. 1. leu vechiu; 2. monedi
ce leaga leuca de carambul de sus. [Ori- de argint in diferite tin piastrul turcesc.
gin& necunoscutal. piata 1. 1. loc public descoperit i in.
peti v. a cere in casitorie. [Lat. PETES.- conjurat de cladiri: plata centrald; 2.1oc
CERE, a cere (romaneste cu sensul restrans)]. de large ma duc in piafei; 3. corpul ne-
petimbroasa f. Bot. ba tarnici. [Ori- gustorilor i bancherilor unui oras: piata
ginii necunoscuti]. BucureOilor. [It. PIAZZA, printr'un inter-
petit n. caractere mid tipografice de mediar grec-modern].
8 puncte. piateta f. prat& mica.
petit n. actiunea de a peti: a merge piatra I. 1. corp dur si solid ce servi
in petit. la cl5dire; 2. cremene sau alt corp solid
petitionh v. a adresa o petitiune. de aceeas nature.: a arunca pietre; 3.
petitionar m, cel ce face, prezinti o grindina: bate piatra; 4. fig. st fam.
petitiune. piatra in casi, fatii de maritat; 5. gra-
petiti(un)e f. 1. cerere in scris adre- mada de nisip, de pietris, ce se formeazi
sat& unei autoritiiti; 2. petitiune de prin- in basica udului: 6. nume de minerale:
cipiu, rationament fals prin care se di piatra acra, alaun ; piatra de var, car-
ca prob.& ceeace trebue probat. bonat de calce; piatra iadului, nitrat de
petitor in. 1. cel ce peteste pentru argint cu care se serva In chirurgie spre
sine; 2. mijlocitor de cisitorii. a arde carnea ; piatra scurnpi, mineral
petitorie I. meseria petitorului: mi-am de un pret mare, ca diamantul, rubinul,
isprewit pefitoria Ar.. etc.; Matra vfinati, sulfat de cupru. [Lat.
petrecanie f. 1. /am. petrecere, dis- emu].
tractiune; 2. petrecerea unui molt; a face plaza f. prevestire (bung sau rea).
cuiva de petrecanie, a-1 rapune, a-I da [Mold. pl. cheii: origini necunoscuta (cf.
pierzarii; tam. a da cuiva pasaportul, a-I pier)].
expedia. pie n. 1. picituri: in picuri cade
petrecator m. cel ce petrece pe Un ceara Ex.; 2. foarte mica cantitate; un
mort. pic de apd. II adv. putin: set ne judint
petrece V. 1. a face sa treaci prin: un pic.
a petrece afa prin gaura acului; 2. a pick v. 1. a picura: dacâ on curge,
lnsoti: Ii petrecu cu mare cinste [SP. ; picet; 2. Mold, a cadea: a pica de obo-
3. a Intrebuinta timpul, a sedea undeva: scald, de somn; 3. a veni pe neastep-
petrece tot anul la fard; 4. a se distra. tate: a picat tocmai acum. [Probabil
a se desfira : am petrecut de minune; onomatopee (v. feirci)].
5. a se Intampla: stiu tot ce s'a petre- pica f. 1. ura mare si ascunsi: are
cut. [Lat. PER TRAJICEREI. pica pe tine; 2. una din cele patru co-
petrecere f. 1. distractiune; 2. lnso- lori in jocul de carp: damd de pica (=
tire: petrecerea mortului. fr. pique).
petrifich v. 1. a (se) Impietri; 2. fig. pica f. 1. Zool. bibilici; 2. materle de
se petrified unu 'n sclav, altu 'n im- bumbac cu puncte colorate (ca penele
pdrat En. pisirii). [Onomatoped
petrificare f, 1. schimbarea unui ani- picant a. 1. fig. intepitor: vorbd pi-
mal sau vegetal In plata; 2. lucru petri- cantd; 2. fin, spiritual: glumd picantd.
ficat. n. ceeace e interesant: picantul
IL

petrografie I. descrierea masselor mi- cerii e cd... (= fr. piquant).

nerale din care e format& coaja globuluf. picatele n, pl. puncte i flori colorate
petrol n, uleiu mineral procurat de pe o stofi: stambet albd cupiccifele rosit.
iavoare naturale si care servi la luminat W. pica, bit:dial

www.dacoromanica.ro
 plc - 480 - pie
piciltoare f, vas de copt, de fript. pictural a. ce tine de picturii.
picaturfi f. I. globulet de lichid: pi- piculini f. flaut mic. [Pol. PIRICULINA
caturd de roud ; 2. mica cantitate: o (din it, flauto piccolo)].
picdtura de apd; printre picaturi, din picurh v. 1. a curge picatura cu pia-
and in cand. [V. pica]. tura cerul picura sau varsa siroaie
picher m. cel ce supraveghiaza lu- de ploaie On.; 2. Mold, a ciidea de obo-
crarile de constructiune: picher la dru- Iseala : de somn sa picuri Ear.; 3. fig. a
mul de fier si la poduri (-= fr. piqueur). vibra peste farmecul naturei dulce-i
pichet n. 1. mic detasament de sol- Ipicura ghitara En. [Derivat din pical.
dati; 2. joc cu 32 de cfirti. [Rus. prszni, piens n. 1. font. bautura : Ii pldcea
(din fr. piquet)]. biet picusul Isp.; 2. pl. astig ce pia pe
pichet n. un fel de Materie de panza. neasteptate. [Tras din pic].
[Rus. PIERTO (din fr. piqud)]. Pidalion n. colectiune de canoane
pichire I. Mold. I. Zoo/. bibilica ; 2. ecleziastice. Pravila bisericeasa, tradusa
tesatura cu piatele ca penele pasarii. [V. din greceste i tiparita in 1844 in maniis-
pica]. tirea tipografiei Neamtului. [Gr. mod].
pichiri v. Mold, a cerceta cu de-ama- pidosnic a. Mold. ciudat, pe dos (fig.):
nuntul. [V. bichiri]. am vazut'o ca este pidosnica CR. 11

pichirisi v. a se sin* atins, a se for- n. Bot. somnoroasa (dupa forma tulpinei,

maliza: baragladina, te-ai pichirisit ? acoperita cu peri deandoasele).
AL. [Tras din pica, ura, printr'un intei- piedeca. 1. 1. !ant ce se pune la car;
mediar grec modern]. 2. legatura sau lat la picioarele cailor; 3.
pichiritii f. Mold. bibilia (v. pichire), fig, tot ce impiedeca, ce opreste in drum :
picioacit (picioarea) I. Mold. Tr. car- piedeci neprevazute; 4. punerea picio-
tof. [Ling. PUCS6ICA, PECSERKS (V. ciuperca)]. rului intre picioarele altuia spre a-I face
picior n. 1. membru ce sera omului sa cazd i-a pus o piedeca; 5. bucatica
si altor animale la men: a o lua la pi- de otel cu care se descara o arma de
cior, a fugi grabnic; a lua peste picior, foe: piedeca pustii; 6. unealta de cis-
a-si bate joc de cineva ; 2. partea infe- mar; 7, sandurica ce opreste betele rils-
rioarii a unui obiect, arbore, munte: pi- boiului ca sulurile sa nu dea inapoi. [Lat.
cior de masa, pe tut picior de plain REDICA].
Pop. ; 3. veche masura de lungime in va- piedestal n. baza unei statue sau co-
loare de 324 milirnetri; 4. -parte din vers loane,
exametrul are sase picioare; 5. gra- pielar in. 1. mester care lucreaza pie-
mada de fan ce se dureaza din mai multe lea ; 2. negustor de piei. [Lat. PELLARIL/s1.
capite; 6. Bot. nume de plante: piciorul pielfirie f. I. negot cu piei; 2. pa-
caprei, planta cu proprietati stimulente valie de piei.
vulnerare, creste prin fanete umede din pielcicà f. pielea mielului negot de
paduri i tufisuri (Aegopodium .poda- pielcele. [Diminutiv din piele].
graria); piciorul cocoplui, galbenele; piele f. 1. membrana ce infasura cor-
piciorul vitelului, anima. [Lat. PETIOLIA. pul omukri si al animalelor ; 2. piele de
picioroange n. pl, picioare de lemn: animal jupuita i preparata: piele de bou;
catalige, galena. a da pielea popil, a muri (in vechime
piciu m. batat mic, mai ales strengar se obisnuia a se da preotului capul vi
si sburdalnic. [Cf. sicilian PICIOTTU, baiat]. pielea oilor taiate pentru comandare). [Lat.
picni v. a lovi drept la tinta, a ne- PELLEM).
meri. [Onomatopee din pic! (cf. pocni)]. pielea-dracului 1. Mold. 1. percalina
picnic n. masa unde fiecare isi plii- halatul facut dintr'insa: iata-1 imbra-
teste partea sa: in oras sunt baluri, cat in pielea-dracului Ar.; 2. (ironic)
cluburi, e teatru, e picnic PANN (= fr. spinare : a inceput a-mi scutura pielea-
pique-nique). dracului cu ciomegile AL.
picotit v. a pica de somn. [Frecven- pieliá f. piele foarte subtire i delicatii.
tativ din pica]. piemn n. malaiu gros macinat (In
picth v. a reprezenta un obiect prin Oltenia): cand pui piemn mai mult, se
linii i prin colori: a picta un peizaj, face mdmaliga mai mare PANN. [Ori-
un om. gins necunoscuta].
pictor m. 1. cel ce picteaza ; 2. fig. piept n. (pl. piepturi) 1. partea supe-
cel ce reprezinta prin scris sau prin viul rioara a corpului si cavitatea In care se
graiu sentimentul sufletului: poetii cei aft plarnanii l inima; 2. perete 0305 al
mari sunt pictori mari. acestei cavitati In opoziaune cu spatele;
picturii f. I. arta de a pieta; 2. operii 3. prin analogie: piept de munte, piept
de picturS; 3. fig. descriere vie naturala. de peirn.ant ISP. En. (pl. piepti) 1. par.
11

www.dacoromanica.ro
 pie - 481 - pil
tea anterioara a unei camasi barbAtesti; de pierzare; 2. moarte : fata set' se dea
2. came dela piept : piepti de plisdri. pierzdrii hp. ; 3. executiune capital& su-
[Lat. PROWS]. ipliciu: s'au dus la local de pierzare
pieptar n. 1. hainti f5rá maneci ce PANN; 4. fig. afurisenie, pierderea sufle-
acopere pieptul si spatele; 2. ylato0: tului: pentru aceasta m'am dot in pier-
pieptar de fier; 3. partea dela piept din zare Box. [Forma analogica i paralehl
hamutul calului. cu pierdere].
pieptenh v. 1. a descurca I netezi pierzltor rn cel ce pierde.
pirul cu pieptenele; 2. a scfirmAna in, piesh f. 1. monedA : piesd de cinci
canepà, Mita, etc.; 3, fig. a ingriji de a- lei; 2. opera' de teatru: piesd dramaticd;
proape: a-si pieptena stilul. [Lat. PECTI. 3. nota, document: piese justificative;
RARE]. !4. materiale explozibile: piese pentru ar-
pieptenhturi f. rezultat al pieptenarii Itificii (= fr. pièce).
si mod de 'pieptenat. pietate f. 1. evlavie: 2. iubire pentru
pieptene m. 1. unealth dintata ce servA pArintii sai: pietate filiald.
a alege curAM pArul, inul, canepa ; 2. pietism n. doctrina pietistilor.
pieptene de legat i impodobit pArul fe- pietist m. membrul unei secte prote-
meilor. [Lat. PECTINEM]. stante ce tine riguros la litera Evangheliei.
pieptentyq m. 1. Mold. piepten lat de pietos a. pios: cu cea mai pietoasd
tras canura : pieptdinusii in laita CR. ; ingrijire OD.
2. pasare cu coada rosie (Luscinia phoe- pietrar m. 1. cel ce pardoseste cu pia-
nicarius). ; 2. peste cu capul In forma de fus gi
pieptiv adv. piept la piept: dá piep- I cu carnea foarte gustoasa (Aspro zingel):
tis At. lacest peste trAieste In DunAre, la locuri
pieptos a. cu pieptul larg: bivol piep- adanci, cu fundul pietros i nisipos,
fos GR. AL. pietri n. 1, grAmadire de pietricele
pierde v. (activ) 1. a nu mai avea, pe albiile raurilor sau pe coastele dealt,
a inceta de a mai avea : a pierde ave- rilor; 2. nisip amestecat cu pietricele ce
rea; 2. a fi despartit prin moarte sau servA la constructiuni.
altmintrelea de o persoana scumpA: a pietroiu n, bolovan.
pierde penn frate; 3. a ratfici: pietros a. 1. p1M de pietre: teren
pierde punga; 4. a suferi un neajuns : pietros; 2. ce contine grAuncioare tari:
a pierdut procesul; 5. fig. a nu intre- cirese pietroase. [Lat. peraosus].
buinta cu folos: pierde timpul; 6. pietrosel m. 1. peste marunt ce servA
a cauza peirea, ruina : ambifiunea l'a de prAsilA : (Cyprinus alburnus); 2. (ca-
pierdut; (neutru) 1. a nu mai sti unde nepiu) Mold. Zool. canepar.
II

se afla: simtind cd se pierde cu firea piez a. si adv. oblic. [Origina necu-

Ise.; 2. a dispare: a se pierde in mut- noscutal.
lime; 3. a se ruina, a se compromite; pieziq adv. 1. oblic; 2. fig. pe de !Stud.
4. a murl: a se pierde de dragoste ISP. I [V. piez].
[Lat. PERDERR]. ' piffle f. I. rAciturA din picioare de vi-
pierdere f. actiunea de a pierde gi tel: moa/e ca piftia; 2. fig. ceva moale
rezultatul ei: 1. privatiune de un lucru (om, lucru). [Gr. mod.].
I

posedat : pierderea averii; 2. neizbandA: pigment n. materie coloranta a pielii.

pierderea unei bditdilii; 3. pagubA In pigmeu m. 1. Mit. oameni mArunti
joc: o pierdere insemnatd; 4. fig. fn- teat un pumn de inalti; 2. pitic; 3. fig.
trebuintarea rea: pierdere de iimp. 1(in dispret) om fara merit,
pierdevarl m. cel ce-si pierde timpul pigtail v. 1. a cluguli, vorbind de ph-
cu nimicuri. IsAri; 2. fig, a migai. [Tres din pic (cf.
pierdut a. 1. ce nu se mai poseda : I ciuguli, din cioc)].
bani pierduli; 2. rau Intrebuintat: timp pihoth f. Mold. pedestrime (Invechit),
pierdut; 3. fig. discreditat: un tan& I[Rus. PIEHOTA].
pierdut; 4. cufundat: pierdut in visuri. pihotaq m. Mold. pedestru.
piersic m. mic arbore din fam. roza- pu n. Tr. pisAlog: bate Turcii cu pi-
ceelor, adus din Persia (dar originar din lul POP. [Cf. pita].
China), se cultivA si in grAdinile noastre pil n. biciu cu coada scuitA (In Olte-
(Prunus persica). [Lat. PERSICUS]. nia), [OriginA necunoscutA].
piersich v. fan!. a bate strasnic. [Lit. pill f. 1. unealtA de otel crestatA spre
a bate piersic: cf. a bate marl, a freca 1 lustrui fierul sau alte metale;
piersicit f. fructul comestibil al pier- 2. pl. stand de gresie mese ca piramide
sicului. [Lat. PRIZSICA]. foarte tuguiate: pilele din valea Old-
pierzare f. 1. pierdere: nu-i vreme neftilor. [Slay. PILA].
L. SAineanu. Diet. Universal. 31

www.dacoromanica.ro
 pil - 482 - pip
pint' f. 1. gramada de mai multe cor- I pintenas rn. pl. Sot. nerntisori de
puri suprapuse: o pild de napoleoni; camp.
2. Fiz. instrument destinat a produce pintenat a. provazut cu pinteni.
curente electrice (= fr. pile). pintenoaga f. planta cu tulpina la-
pilaf n. mancare turceasca din orez noasa, cu frunzele dintale i spinoase
fiert cu unt la care s'adaoga uneori came (Carthamus lanatus).
de miel sau de berbece: un morman de pintenog a. se zice de un cal negru
pilaf alb si fumegos. OD, [Turc. PILAV]. sau murl, cu pete albe la glezne. [Cf.
pilafgiu m. cel ce mananca pilaf, (iro- Serb. PUTONO 0, cal cu picior alb].
nic) Turc.: pilafgii turcesti POP, pion m. 1. cea mai mica piesti a jo-
pilastru m. stalp patrat intrat intio cului de sah; 2. fiecare din piesele unui
cladire. joc in table.
pile n. pila sau sul cu care se ung pionier m. 1. lucrator intrebuintat in-
cu cerneala literele de tipar. [Pol. piLaA]. tr'o armata spre a aplana drumuri, a sh pa
pildii f. 1. parabola: a vorbi in pilde; santuri, etc.; 2. fig. cel ce deschide sau pre-
2. proverb : Pildele lui Solomon; 3. exem- path calea spre cultura, muncitor asiduu.
plu: de pilca [Ling, PiLDA (din germ. Bad)]. pios a. 1. evlavios, care observa rigu-
pildui v. 1. a da de pilda, a lua pilda ; ros datortile religioase; 2. inspirat de pie-
2. a invata minte : i-as pildui eu strap- tate: faptd pioasci.
nic CAR. pipet f. lulea : cu pipa in guilt Russ.
pili (child v. a se Imbata : se pileste [Rut., ung. PIPA].
dumineca toatci ziva. ga D. PILO, a bea, pipA f. Tr, stomac, burr& [Probabil
prin mijlocirea limbei caraitorilor sau identic cu cel precedent (cf. pipoai)].
hotilor]. pipli v. 1. a atinge usor cu maim: a
pill v. 1. a freca cu pila ; 2. fig. a pip& pulsul; 2. fig. a Incerca de a cu-
lustrui, a Indrepta cu Ingrijire. noaste parerile cuiva: a pipdi terenul,
piliturà f. praf ce cade din pilit. a lucra cu precautiune; 3. a aura dibu-
pilon n. Arhit. 1. mare portal de tem- ind prin intuneric; 4. fig, a proceda cu
plu egiptean : mii de peristile, gigan- nesiguranta. [Slay. MAU].
flee piloane NAUM ; 2. motiv decorativ, pipäit n. simtul care ne face cunoscut
In forma de stalpi, la intrarea unui pod prin atingere forma si starea exterioara a
sau a unei alee. corpurilor : cu pipditul deosebim ce e
pilot m. carmaciu. aspru sau neted, cald sau rece, solid
pilotk (chilota) f, Mold. plapomil de sau ,lich id.
fulgi. [Cf. vechiu-gr. morox]. pipSiturà f. I. rezultatul pipairii; 2.
pilug (chilug) n. Mold. 1. pisalog: cu fig. cercetare nesigura.
pilugele se bat granele in ptua; 2. gol pipairat a. I. dres cu piper; 2. lute-
pusca (v. chilug). [Drrivat din pi/]. pator :vorbe pipdrate; 3. fam. prea
pilul f. hap. scum p (cf. scump foc): e cam pipdrat.
pimnIà I. V. pivnita. piparek f. V. paprica.
pin m. frumos arbore totdeauna verde, pipfirus n. Mold. ardeiu. U adv. rosu
ofera lemn de ars si de constructiune ca un piparus: i se facuse nasu pipd-
(Pinus silvestris). [Lat. peals]. ru AL. [Diminutiv din piper].
pinaeoteek f. muzeu de pictura, ga- Plpfirus m. copil cat un bob de piper
lerie de tablouri. dar de o putere afara din cale (In pove-
pingek f. talpa cismei (la incaltamin- stile populare).
tea taraneasca); fig. a pune cuiva pin- Pipeleuta f. alt nume dat in basme
geaua, a-1 Insela (locutiune metaforica Cenuseresei. [Slay. PEPELI, cenusli (v. Pe-
luata dela cismari). [Turc. minx]. pelea), de unde si serb. pzprihroA, cenu-
pingelui v. 1. a pune pingele; 2. fam. sereasa].
a Invla. piper m. arbust din India ce produce
pinguin in. pasere palmipecla cu aripi piperul (Piper nigrum). V n. 1. boabele
scurte, din marile septentrionale. aromatice i caustice ale piperului, intre-
pint n. Zool. catelul-pamantului : pin- buintate ca condiment: piper rosu, ar-
fele cu lobe scurticele la piept OD. deiu; piperu-lupulul, plena ale carii rà-
[Origina necunoscuth]. dàdni se fierb $ i se beau in contra tusei
pinten m, 1. semicerc de metal adap- pi pentru durere de stornac (Asarum eu-
tat la calcaiul cismei l garnisit cu o roatii ropaeum); 2. hora svaphiata cu striate
dintatA, cu care se Impung caii SA mearga salbatice i gesturi desfranate: an piper
mai lute; 2. cartilaj la piciorul calului ca la usa cortului. [Lat. PIPER].
sau boului; 3. unghie posterloara a co- piperment n. licher preparat cu chi-
cosului, av. Arm]. mioa.

www.dacoromanica.ro
 PIP - 483 - pis
pipernici v. 1. a se strange, vorbind pirpiriu a. jigArit: Hint slab pi pir-
de plante; 2. a lancezi, vorbind de vie- piriu CR. ; pirpiri-cosac, golan, sal acut
tuitoare: un bcitrdn slab pipernicit cdnd se vdzu si el pirpiri-cosac, wa-
[Origind necunoscutal. ne/ yi gonit Ise. [Turc. PIRPMI, nevoias].
pipkrnità f. mic vas de piper. V. saxana.
pipijoi pl. Bot. pupaza: frunza verde pirui v, a face rulade pirue na:ul.
pipijoi POP. [Oltenia pupagioard]. [Onomatoped
pipilicA 1. Zool. V. bibilicd. pisf Mt. cu care se cheama pi a :
piping n. tin fel de trestie ce searnana pis! pis! [Onomatopee]. 11 n. niciun glas:
cu pa pura, dar e mai mica (Scirpu.s la- fdrd sd zicd nici pis Isp. (cf. meiu!).
custris). [Diminutiv din papurd (in loc pish v. a bate .5i starama in 13;1.80 :
de papurig)j. a pisa sare, zahdr. [Lat. vulg. PISARII =
pipirigutit 1. pains (Aira caespitosa). clasic PINSARRI.
pipith f. stoM cadrilata cu linii negre pisligeala f. tam. bitaie strasnici.
pe fund alb. [Origina necunoscutal. pis:1M v. 1. a pisa bine; 2. farn. a
pipotà 1. 1. al treilea stomac al pastr- muia oasele cuiva. [Derivat analogic din
rilor ; 2. fam. burta ii ample pipota. pisd (cf. ciomagi)1.
[Derivat din dial. pipet, burta]. pisfilita I. V. chisalita.
pir n. planar din fam. gramineelor, fla- pisalog n. unealta de pisat ceva Intio
gelul tarinflor, se intinde mult pe pamant piulita. [Tras din pis& (sub influen(a si-
(Triticum repens). [Slav PyR0]. nonimului pilug)].
piramidi f. 1. Geom. solid ce are pisanie f. 1. inscriptiune pe o les pede
de baza un poligon si ale carii fete tri- de biserica; 2. (ironic) scrisoare set toarne
unghiulare se impreuna in acelas punct; pe hdrtie pisaniile sale OD. [Slay. pi-
2. nume dat monumentelor egiptene in
forma de piramicla ; 3. fig. p'ale steiarilor
sd.
pishr m.1. od. logofat, scriitor de can-
vdrfuri piramide de verdeatd GR. AL. celarie ; 2. azi, ironic (in Moldova) copist.
piramidal a. 1. care e in forma de [Slay. PISAR1].
piramidi ; 2. fig. care uimeste prin ma- pisat n. lucrarea de a pisa pisatul
rimea sau importanta sa succes pira- graului.
rnidal. pisc n. 1. varf mai ascutit de munte
pirat m. cel ce colinda marile spre a vulturul ce pe piscuri sboard Bor. 2. :

fura i jefui. furca carului sau a saniei; 3. botul luntrei.

piraterie f. 1. meseria piratului ; 2. [Redus din pitic = it. rizzlco:extremitate].
faptfi de pirat; 3. fig. stoarcere de bunt. piqch v.1. a apnea si strange cu var-
piripisi v, a rfisfata (in basmele mun- ful degetelor : nu ma pisca, cO md doare;
tene): rtu stia ce sd mai facet, ca s'o 2. a musca, vorbind de insecte ; m'a pig-
piripiseascd POP. [Gr. mod. PERIPOIODMAT cat un purice; 3. a impunge usor vinul
(aorist peripotisa), a trata bind cam piscd; 4. fig. a Intepa, a 8 caustic :
piria f. sulfura de fier gasita in pa mint. el piscd i mused; 5. fant. a tura: ea
piron n. cuiu gros. [Gr. mod. PIRONI]. cam piscd.[§i pitigd = it. PLUICARd.
pironi v. 1. a lnfige cu piroane; 2. a pilcien-floare m. numele bucovinean
intepeni: a pironi ochii in piimcint; 3. al grangurului.
fig. a fixa intr'insul ipi pironiserd toate pilcar (chiscar) m. Mold. Zool. tipar.
spercirile BALc. [Rus. pisirApi].
pirolch f. placintioara in colturi ce pigcat a. tam. cam beat: discat la
taranii fac la Msatul secului de branza. limbd. I n. actiunea i rezultatul piscarii.
[Rrs. PIROJOKT:1]. pileatof a. care pisca sau inteapa.
pirostrii f. pl. 1. suport (in genera de phacaturni f. 1. muscatura 13:sea-turd
trei picioare) al caldarii sau ciaunului pe de purici; 2. fig. Intepatura.
toc; 2. fain. cununa nuptiala (ce are ase- piscinà f, 1. helesteu de pesti; 2. ba-
menea o forma cam triangulara): a pune sin cu apa pentru Innotat.
pirostriile in cap, a se cisatori o sd im- piscoiu n. I. fluter; 2. canal mic la
pleteascd cosita albd bird sd puie pi- o moara pe unde curge Mina la covata.
rostriile in cap 1st,. [Gr. mod. PYROSTlA , [Slay. ran% ]
triped (din vechm-gr. Pita, foc, si EST(A, piveot n. bucatica de aluat framantat
vatri)]. cu (NIA i zahar i coapta bine. [It. ms-
piroteali f. somnolent& corro, printr'un intermediar maghiar].
pirotehnie 1. arta de a prepara ma- piscui v. a pint, vorbind de puisorii
terille inflamabile si explozibile. de pasare. [V. piscoiu].
piroti v. I. a fi somnoros ; 2. fig. a piscup m pop. episcop natolin (in
amorti. [Origina necunoscuta]. opozi(iune cu Plcidicd).

www.dacoromanica.ro
 pis - 484 - Pi"
pisici 1. animal domestic din ordinul pitic a. gi m. 1. care e de o statura
carnivorelor, care prinde soarcci (Fe lis). foarte mica; 2. putih Malt: tavanul e
[Diminuthr din pisd, dupà strigatul pis! atdt de pitic Isp. Piticii cei isteti poarta
pis! cu care o chemara in basme numele de Ghemig, Neghinifa,
pisicfiri v. a lingusi vicleneste (ca pi- Pipdrus, Prichidutd, Sfredelus; iar pi-
sica): se pisicdria pe langd el. ticul rautacios, cel de Statu-pahnii. [Ve-
pilicher a. si rn . siret: dalei. puiu chiu-bulg. pima, (din gr. PITHICHOS, mai-
de pigicher! POP. [Turc PliEKIAR, dibaciu muta), lit. de talia maimuted I m. Zoo/.
(lit, care practica un mestesug)J. chitic: puii tdcurd pitic Pop.
pilicherlfic n. §iretlic: trag lumen pitigh v. Tr. a pisca. [V. pisca
pe sfoard cu pisicherldcuri. [Turc. erg- pitigadat a. 1. subtirel, svelt; 2. as-
EIARL1E]. cutit, subtire, vorbind de voce. [V. pili-
pigila 1. V. chkit5. goiu].
pisoiu m. 1. barbatelul pisicii; 2. puiu pitigoaie f. Tr. telinca de salcie.
de pisica. pitigoits m. 1. pasarica cantareata mica
piqtelnitii f, balta mica. [Serb. pi.FA- vioaie, sboara repede, traieste pe ar-
tisprA J. bori si in tufise (Parus); 2. tam. om slab
pilti v. a picura, a tisni: virull pig- desirat. [Tras dela pifiga, a pisca : pa-
teste intre doage. [Serb. PIVIATI, a tisni]. sarea obisnuieste a lovi toate cu ciocul[.
pistil n. unul din organele de fructifi- pills adv. pe furi. [V. pita
care la vegetale: pistilul se compune din pitonisa" f. Pythia din Delphi; 2. fig.
ovariu, stil si stigmat. Ighicitoare, vrajitoare: Pitonisa din En dor.
pistil n. magiun de prune, de gutui. pitoresc a. 1. care produce un mare
'

[Turc. ppsrid, elect intr'un tablou: grup pitoresc; 2.

pistol rn. monecla de aur In valoare propriu a fi pictat, ce poate procura un
de 20 frenci, in Argentina si Mexic. !subject de tablou : peizaj pitoresc; 3. fig.
pistol n. mica arma de bac ce se des-
care depinge spirituiui: stil pitoresc. 0
carca cu o sirgura mana. n. pitorescul unui sit.
piston n. I. bucata mobila ce se miscapitpalac m. Mold. Tr. Zool. prepelita.
[Onomatopee imitand strigatul pasarii:
inteun cilindru, intr'un corp de pampa:
pistonul e bucata cea mai irnportantd pit-palac! sau pit-pedica
a unei magini cu aburi; 2. instrument pitpediche 1. Mold. pitpalac. [V. pit-
de muzica. palacb
pistornic n. V. pristornie. pituitá f. umoare secretata de unele
pistrue f. V. pestrue. lorgane (bronhii, fosc nazale).
Pit (impa'riituq) m. numele ardelenesc pituitiv a. ce secreteaza pituita: mein-
al sfredelusului, [Mune de origina legen- ,brana pituitivd.
daral. pitulit v. a (se) pith se pituld la un
pita f. paine dospita la cuptor: eu i-ag colf hp. [Derivat diminutiv din pith].
sdtura curtea cu a pitd Isp.; pita vacii, pitulice f. pasarica chreia II place sa
manatarca. [Serb. prrA, turta]. se ascunza in iarba (Silvia).
pitac n. od. 1. ordin princiar : telurite pitulicicà f. alt nume dat jocului d'a
pitace domnesti OD, ; 2. diploma de no- ascunsele.
bleth (de rang inferior): pitac de boierie; pitulitl adv. pe furis.
3. fig. privilegiu: inimile n'au pitace, pituticit f. franzelä: doudzeci pitusti
n'au ranguri AL. [Gr. mod. MAKI]. pentru rnasd Fit. [Dirninutiv din pita].
pitac n. Mold. si Tr. gologan de cinci piult f. 1. vas ce servfi la 1)i3at: a se
centime: pdrinte/e aducdnd pitaci pune phia, a se asera unul sub altul:
colaci din bisericd CR. [Si patacd, pe- apoi credinciosul puindu-se piva, Fat-
tac = serb, PETAH (din PET, cinci)]. frumos se tired pe ddnsul ; a bate
pitar m. od. 1. mai marele brutar al apa in pita, a se osteni zadarnic; 2. ma-
Curtii domnesti (subordinat jicnicerului); Odd de batut postavul ; 3. fabrica de pa-
2. mai tarziu, un rang de boierie: Marele stay gros. [Lat. *PIMA].
Pitar. [Slay. prrApa pluar m. cel ce calca cu piva.
pitarcit f. Mold. si Tr. ciuperca co- piui v. I. a stnga, vorbind de pui de
mestibila. [V. pitei (sub influenta analo- pi-Bari; 2. a da un sunet ascutit. [Ono-
gica a sinonimului ciupercd)1. matopee: piu piu
pitàrei m. pl. Tr. V. pizarei. piuitor a. pitigait: glas piuitor.
pita:tie f. I. od. brularie domneasca : piuiturä f. efectul piuirii: 1. ciripit;
cup toarele pit driei OD. ; 2. ran g ul de Pitar. 2. suierat: piuitura gloanfelor.
piti v, a se ascunde ghemuindu-se. piulii f. piva mica de pisat.
[Origina necunoscuta]. piva f. 1. pitta si spre negof o gra:-

www.dacoromanica.ro
 ply - 455 - pla
madd pive de cire*e avdnd PAreq; 2. plagiat n. fapta plagiatorului, furt Ii-
pitia de .chleat : pivd de bronz, mar- term.
murd sau piatra ; 3. od., tun mic: mor- plagiator m. cel ce furh din operele
tierele se numiau pive BAr.c. [Identic cu altuia si le publich ca ale sale.
Mudd. plAies m. 1. granicer; 2. muntean.
plynicer rn. chelar : Mihnea porunci plaiu n. 1. munte inalt: pc un picior
pivnicerilor sd iasd Op. de plaiu POP.; 2. lature de munte (in opo-
piynitai (pimnitA) f. zidire sub phmAnt zi(iune cu plash): judefele dela munti
unde se tine yin i alte proviziuni. [Slay. se impart in platuri; Exarh al plaiu-
PIVINITA (din PI110, baLltUTA)1. rIlor, adich al districtelor carpatine (v.
piyotant a. Bot. In formh de fus sau exarh); 3. drum ingust de-a curmezisul
de osie; rdddcina pivotantd (ca la ph- muntilor prin plaiuri *i poteci ; 4. (poe-
trunjel, stejar. etc.). tic) tinut in genere: pe plaiul nemuririi
pizfira f. Tr. un fel de sorcovh. [Ori- se 'nalfd c'un lung sbor AL. [Rut. PLAI,
gin& necunoscuta chrare de munte = slav. PLAN., munte].
pizfirei m. pl. Tr 1. copii cari colindS plaivas 11. creionul lemnarilor. [Nemt.
cu pizdra, in aiunul Crhciunului, purthnd BLEIWEISS, ceruzAl.
un steag dintr'o basma frumoasA legath plaja f. marginea mhrii cu fundul pu-
de o prhjinh ; 2 tot ce se clA copiilor co- tin adAnc (= fr. p/age).
linditori (fructe, bani, phine). [Si biza- plamadii f. 1. aluat acrit ce servA la
rei, pitcirei: V. piziird]. facerea phinii ; 2. materia din care se for-
pizmä f. I. necaz pentru fericirea sau meazA oul de albind. [Origind necunos-
succesul altuia; 2. ciudh : ce te ai pus cuth].
in pizmd? PAre.r. [Gr. mod.]. plämadl v. 1. a framAnta aluatul; 2.
pizrnal a. si m. invidios. fig. a urzi.
pizmitaret a. si rn. 1. pizmas; 2. in- plaman m. organ principal al respi-
chphthnat. ratiunii. [Si ph:7=6nd = lat. PULMONEM].
pizmui v. a avea pizmh, a invidia. plamanari f. Bot. (Banat) mierea
plac n. ceeace place vointei si modul ursului.
de a plAcea bunul plac. placul cuiva . plan a. I. lntins In toate directiunile,
placà f. tablh, foaie de metal sau si Cara inegalitAti: suprafata pland; 2. lat,
de piatrii. [Gr. mod.]. nu gros sau rotund : frunte plan& U n.
placard n. foaie scrish sau tiphrith ce 1. suprafath planA: plan inainat; 2. de-
s'afiseazh intr'un loc public. sen in mic al unui object, oraa, edificiu,
placard& v. a afisa pe zid un imprimat. cash: a ridica planub unei fortdrete;
placer v. a fi plheut: ce tie nu-fi 3. depArtarea mai mare sau mai micA a
place, altuia nu face [Lat PLACERE]. obiectelor intr'un tablou: in primul plan;
placere f. I. multumire sufleteasch : 4. fig. dispozitiune generals a unei opere :
aceastd *tire imi face placere; 2. dis- planul unei drame; 5. proiect; plan de
tractiune, petrecere: pldcerea vdnatului; campanie.
3. pl. desfithrile vietii: a renunfa la plan& v. 1. a sta In aer cu aripile In-
placert. [Lat. PLACERE, cu valoarea nomi- tinse fArli a se misca : soimul planeazei
nalh], cautandu-*i prada; 2. fig, a pluti d'a-
plachie f. Mold. bucate schzute cu supra : paste vieafa-i inocentd vieata
orez si cu piper: plachie cu costife de lui cea sfantd pland En : 3. a consi,
porc CR. [Grec. mod. MARA. dera cu mintea lucrurile in totalitatea lor.
placintal f. 1. bucath sublire de aluat planet& f. 1. astru ce se !rival-testa in
cu mere, brAnzh sau tocanh; 2. fam. cursh jurul soarelui, dela care primeste l res-
vdzu ce pleicintd i se pregateste. [Lat. frange lumina: panzantul e o planet? i;
PLACENTA]. 2. zodie: pe urma trag tofi planeta CAR
plficintar m. cel ce face *i vinde p1A- planetar a. ce priveste planetele: si
cinte. sterna planetard.
plficut a. care face plAcere, ce convine plangacios a. pornit a plange.
gustului. plangator a. care plange: un glas
plagai f. I. ranS: 2. pedeapsh divinL plangator.
calarnitate: plague Egiptului; 3. fig. lu- plange v. 1. a vhrsa lacrimi de du-
cru vAthmAtor: ignoranfa e o plaga rere : copilul plange; 2. a regreta mult:
sociald l'a plans mult tirnp; 3. a avea comph-
plaghie I. crengi aduse gramada de timire: plangem pe cei nenorociti; 4
o a ph curghtoare: Oltule, aduci plaghii a exprinia durerea sau nemultumilea sa .
si butuci POP. [Rostire vulgarh din plavie]. de ce te plangi? [Lat. PLANGERE].
plagi& v. a comite Un plagiat. plangere f. 1. actiunea de a plAnge;

www.dacoromanica.ro
 pla - 486 - pla
2. lamentatiuni: Plongerile lui Ieremia; plascä f. 1. plas5 de peste; 2. Bot.
3. jalb5, reclamatiune in contra unei ne- cretisoare; pla*ca ciobanului, tasculita.
drept5ti: a depune o plangere. [Slay. ',LAVA.
planisfer n. hart& in care cele 2 emi- plaseh (pr5sea) f. mAner de cutit, de
sfere (pimAntesti sau cerestil sunt repre- sabie. [V. plaz].
zentate pe o suprafat5 plan& plasmui v. 1 a crea: inchipuirea i*i
planisi v. a induiosa: ar .fl planisit pl6smue*te vedenii cobitoare OD. ; 2. a
Vi insesi pietrele Ise. [Gr. mod. PLANEVO, inventa (cu o nuant5 de fals). [Din invechi-
a seduce, prin intermediarul aorisitului]. tul plasma, creatur5 = gr. mod PLAS`IA].
plans n. plangere: plansul copiilor. plfismuire f. 1. creatiune: o plas-
plansa f. 1. suprafata plan5 din lemn muire 'n piatra de Paros AL.; 2. in-
sau metal pe care s'a gravat o figur5, un ventiune (mai adesea fals5).
desen ; 2. stamp5 scoas6 pe aceasta plan$5 : plasmuitor m. cel ce pl5smuieste.
opera ornatd cu plart*e (--= fr. planche). plastic a. 1. privitor la inntatiunea
planset n. vArsare de lacrimi. formelor: sculptura e prima arta pins-
planiFetà f. instrument de ridicat pla tied ; 2. sculptural; stil plastic.
nul unui teren (=- fr. planchette). plastica f. arta de a modela Qua
plansoare f. 1. expresiunea durerii; plasticitate f. caracterul celor ce pot
2. mod de plangere > 3. reclamatiune : primi forme diferite.
oldnsorile noastre ram.aserd deserte; plastograf m. cel ce falsific5 semni-
4. pl. Mold. boal5 de prunci (numit& si tura.
samc6). plastografie f. fals in acte publice.
planth v. a s5di, a pune o plant5 in plastron n. I. partea de dinainte la
p5mant s5 crease& Jo platos5 sau amas5; 2. bucatã de piele
planta f. nurne general sub care se laptusit5 cu care s'acopere pieptul la
inteleg toate vegetalele. scrim5.
plantatifunIe f. 1. actiunea de a plastur rn. V. blastru: plasturii cei
planta; 2. cantitatea de arbori plantati in negri Ci "DCA. [Nemt. MASTER].
acelas teren: 3. locul unde s'a plantat; plata f. 1. actiunea de a pl5ti: zi de
4. stabiliment agricol in colonii: Narita- plata; 2. ceeace se cla spre achitarea u-
fiuni de tutun. nei datorfi, leaffi, simbrie: cu plat& tarn
plantator m. 1. cel ce planteaz5; 2 plat6; 3. fig. fasplatà: a lcisa in plata
proprietarul unei plantatiuni in colonii. lui D-zeu. [Abstras din plata
plantigrad a. care umbra pe talpa platagina f. V. patlagin5.
picioarelor. n. pl. diviziune de mami-
II platan m. arbore mare si frumos, cu
fere carnivore cari, cAnd umbl5, reaz5m5 frunze largi, ce impodobeste parcurile si
Meta talpa pe p5mAnt: ursul e plan- aleele (Platanus). V. paltin.
t igrad. plat-bandii f. I. f5sie de parnAnt ce
planton m. soldat de serviciu in ca- margineste laturile unei gradini si care
zarm5 pe lAng5 un oflter superior. ,de obiceiu e garnisit5 cu flori, arbusti,
planui V. a face planuri. etc.; 2. Arhit. ciubuc lat si neted.
pliipand a. delicat st slab: o zinei platcli f. band5 indort5 intre gulerul,
ginga*a i plapanda Ise. [Cf. lat. em.- umerii I spatele cAm5sil. [Rus. PLATKA,
PAND0]. petec micl
plapoma f. invelitoare de pat de sto(5 platca (in jocul de cart° a pune plata,
colorat5 l cAptusitA cu vat5. [Gr. mod. a face mart pe cineva: Pam pus plata
PLAPOHA]. pe unul AL. [Serb. PLATNA].
plapomar rn cel ce face plapome. platformi f. I. acoperisul unei dá-
plash V. I. a procura un post: a plasa din ce n'are culme: plat forma vagoa-
un servitor; 2. a vinde : a plasa mar- nelor ; 2. ridic5tura de pamant pe care
furi; 3. a da cu dobAnd5: a plasa bani s'aseaz5 tunuri in baterie.
(=- fr. placer). plati v. 1. a achita o datorie: a plati
plash f. Impletitura de sfoarA apse a o suta de lei; 2. a da bani pentru ceva :
prinde pesti si p5s5ri. [Poate identicir cu a plati serviciile cuiva; 3. a pretui: un
vorba urm5toare]. ceas al diminefii pleiteqte c6t trei dupei
plash f. I. Intindere de gard; 2. sub pranz PANN ; 4. fig, a expia : a pl6ti
diviziunea unui judet In §e Romania scump faptele sale. [Slay. PLATITI].
vechie avea 372 pl6*i administrate o- piratic& f. peste de ape dulci, aduce
dinioarii de ate un subpreect i in cu crapul, avAnd carnea alba si gustoasti
prezent de ate un administrator. [Slay. (Abramis brama). [Bulg. emnrA].
PLASA, taral. pláticà f. mare si frumos arbore spi
plasare f. actiunea (le a plasa. nos, mult cultivat ca plant5 ornamental5

www.dacoromanica.ro
 Pia - 487 - ple
si mai cu seama pentru a face garduri graului vanturat ; 2. fig.le pA dA tut A : pleava
vii (Gleditschia triacanthos). [Cf. pal- societafii. [Slay. PLIEVA].
Hor]. plebe 1. poporul de jos.
platinli 1. metal pretios de un alb ce- plebes' a. si m. 1. care era din ran-
nusiu, intrebuintat la fabricarea vaselor durile poporului, la Romani; 2. la po-
de laboratorii. poarele moderne, cel ce nu face parte din
plitit a. achitat. I n. actiunea de a nobleta.
plati: pldtitul lefei. plebiscit n. I. decret emanat dela
plititor m. cel ce plateste. poporul roman convocat prin triburi; 2.
platitudine f. caracterul celor vulgar e vot ce face cunoscur vointa intreger na-
In sentimente, In productiune, In conver- tiuni.
satiune, In purtare. plech v. 1. a /ndoi spre pamant, a in-
platnic m. cel ce are de plAtit: bun, covoia : arborele isi pleacd ramurile;
ran platnic. [Serb. PLATNRel. 2. a lasa in jos: a pleca capul, ochii;
platonic a. 1. ce tine de filozofia lui 3. a se Melina : a se pleca intr'o parte;
Platon ; 2. fig. ideal, pur: amor platonic. 4. a ceda: se plecard numdrului co-
platosä I. camasa de zale, pieptar de vdesitor BALc. [Lat. PLICA RE, a (se) indoi].
fier: ostasi cu zale si cu platosd de plech v. 1. a OS dela un loc, a In-
fier AL. [Dintr'un primitiv platd = lat. nainta lii cale : cme pleacd de dimi-
medieval PLATA, zelar]. neatd, departe ajunge; 2. se zice des-
platou n. ses pe varful unui munte pre animale It chiar despre lucruri : .scri-
(= tr. plateau). soarea mea pleacd azi; 3. a-si trage
plitur n. vegetatiune luxurianta in Delta origina, adi lua inceputul : arterele pleacel
Dunarii. [Singular (refacut dupa plural) dela inimd. [Lat. so PLICARE, a se lndoi
din plau, de aceeas origina cu plavie]. (vulgar : a se indrepta cAtre, a se apropia
plauzibil a. care merita de a fi apro- de), de unde notMnea de ta porniq
bat pana la proba contrarului: pretext pleciiciune I. actiunea de a se pleca
plauzibil. si efectul ei: I. salutare adanca, trichina-
plfivaiu a. V. plavan. 11 pliivaie f, va- dune: veniau cu multd plecaciune GR.
rietate de struguri. AL. ; 2. formula de salutare : pleciiciune I
plävalä f. navod (se aude In Mehe- plecat a. 1. care se pleaca, se Inco-
dint°. [Poate disimilatiune din pravala voaie : capul plecat snbia nu-1 taie;
(cf. priivali)]. 2. inclinat: trunchiul plecat al sdlciei
plivan a. cu parul plavit: boi pld- pletoase En.
vani AL. [Slay. PLAVI1, alb]. plecate f. pl. V. aplecate.
plhvie f. insula plutitoare formata din pled n. 1. manta scotiana ; 2. cuver-
plide, nomol 1 pietroaie. [Slay. PLAVI, ceva tura de land pentru Invelit si calAtorie
ce plutestej. (= fr. plaid).
plavit a. blond: miorifd cu Mina pla- pledh v. a apara 0 cauzA : a pleda
vild POP. un proces (= fr. plaider).
plhviu a. Man: sore cea pldvie BoL. pledoarie f. discursul advocatului care
[V. oldvatt]. pledeazA pentru clientul sari.
plaz n. 1. partea pe care se Waste plefturi v. Mold. 1. a lovi cu pleaf-
plugul cand brazdeaza pfimantul; 2. pl. tura ; 2. fig. a octal.
lemnele cele groase ce alchtuesc patul rAs- pleiade f. pl. I. grup de stele ce par
boiului de tesut. [Bulg. PLAZ, brazdarul foarte aproape uncle de altele, numite
pluguluil. de popor closca cu pui; 2. fig. reunire
pleafturii f. Mold. V. praftura. de poeti, de oameni invarati.
plean n. od., prada: mult plean de plenar a. complet: sedinfd plenard.
robi. [Slay. puma]. plenipotenpar in. diplomat InsArci-
pleascit f. 1. pradA hied dela vrilj- nat cu puteri depline. 11 a. ministru pie-
mas; 2. jaf, chilipir: cautd pleased; 3. nipoten(iar.
Zool. plevuscA. [Bulg. Pa/tea jai]. plenison a. care sung' deplin : vacate
please& in. (ironic) om cheL [V. ple.21. plenisone i semisone.
please& f. V. plascA. plenui v. a face plean, a prada (vorba
pleasna f. 1. sgomot din lovitura bi- lesita din uz): arserd orasul I i plenuirá
ciului; 2. stare de biciu; 3. pl. Munt. bi- fara Imprejur BALc.
sicute pe limb& [Abstras din plesni]. pleoaph f. 1. membranA mobila ce
pleat& f. 1. par Impletit: plete fru- acopere globul ochiului i pe care o IL
moose; 2. pL par lung ce cade pe nmerer nem inchisa In timpul somnului; 2. ca-
cu pletele in vdnt. [Slay. PLEN]. pac: pleoapa cosciugului. [Origina ne.
pleav& f. 1. partea suflata de vant a cunoscural,

www.dacoromanica.ro
 ple - 488 - pH
pleonasm n. 1. intrebuintare de vorbe pletos a. 1. cu plete mad: mu capete
superfine, adesea nefolositoare: ex. ma pletoase Em.; 2. cu cradle atainAtoare:
inch in cu plecaciune; 2. prisos de vorbe. salcie pletoasd.
pleonastic a. ce tine de pleonasm. pleurezie f. Med. inflamatiunea ple-
pleosci int. imitA sgomotul unui corp vrei.
and cade In ap6. plev n. Mold. caná de tinichea pentru
pleoschi v. 1. a face un sgomot ascutit Hut. [Slovean PLEH, tinichea (v. plevild)].
(cu limba, degetele, mAinile, etc.); 2. a se plevaite (plevite) f. pl. Mold. Bot.
intreciocni : valurile apei incet pleos- mOturici. [Derivat din pleava: lnyeliul
cdiau. [Onomatopee]. cilindric al plantei e format din nume-
pleoschit n. sgomotul valurilor usor roase bractee lânoase].
agitate. plevila f, unealtà cu care se pliveste.
pleosti v. 1. a (se) incovoia de greu- plevith f. 1. piaci ce imbraa partea
tate: acoperisul casei se pleosti; 2. a de jos a leucei; 2. pl. V. plevaite. [V.
se turti: cu urechea pleoftitd. GR. AL. .plev (cf. bleav)].
[Serb. mosnri]. plevri f. Anat. membran5 ce tapi-
ples a. I. pleluv: cu capul ples CR. teard interiorul pieptului i infAsurà pia.-
lnunhii plesi AL.; 2. cu un corn In sus manii.
altul In jos (despre vite). D ri. pisc ple- plevulea f. 1. pestisor mirunt ; 2. fig.
suv: se vad ple*uri neacoperite cu om obscur: plevufca ridicatd dintre ne-
verdeata. [Slay. Pitzsil. gustorime. [Lit. pleavd de peste].
plescan m. jefuitor: plescanul de plic n. bartie indoitti ce servA de In-
Joie ISR. [V. pleasca, jai]. velis : pane scrisoarea in plic. [Gr. mod.
plescavith 1. bAsicute pe fluierele pi- palms, pachet (din it. plico, pachet de
I

cioarelor din cari apoi se fac rAni. [Serb. scrisori)].

PLIUSICAIIITE]. plici! int. exprimA sgomotul lovirii su-
plescui v. a face pleascil: numai dupd bite: plici I o palmà. [Onomatopee].
I

plicticos a. plin de plictiseala. [Gr.

pl efcuit amble' CR. [Serb. PLIAdICATI, a jefui].
plescuitor m. soldat ce furl prin Im- mod.].
prejurdrile taberei. plictisealà f. unit, Intristare cauzata
plesnet n. sgomot subit: ca plesne- ide neocupatiune, gol sufletesc. [Gr. modl.
tul de ploaie Ex. plictisi v. a cauza plictisealA. [V. plic-
plesni v. 1. a se sparge In bucAti: licos]
butoiul a plesnit; 2. a produce un sgo- plictisitor a. care plictiseste.
mot violent si subit : a plesni din palme, plicui v. a pune Inteun plic.
din biciu; 3. a izbucni: a plesni de plimbh v. 1. a duce dela un loc la al-
manic, de necaz; 4. fig. a trece lath tul: l'au plimbat prin arms; 2. a umbla
veste prin minte: nu tiu ce i-a plesnit de placere: a se plitnba calare. [Con-
prin cap. [Slay. PLESN611]. Itras din primbla = preumbla].
plesnitoare 1. 1. pleasna biciului; 2. plimbare f. 1. actiunea de a se plimba;
capsulA plesnitoare; 3. disc la osia cant- 2. loc de preumblare.
lui ; 4. plantA ce creste prin locuri inculte plin a, 1. care contine tot ce poate
si al cant fruct oval-oblong, verde-011min, contine: un pahar plin cu apei; 2. urn-
se desprinde la maturitate de peduncul, plut cu: ziar plin de informafiuni; 3.
aruncAnd semintele i lichidul lor mud- gras: figura plind ; 4. fig. pa-nuns: phn
laginos (Ecballium elaterium). de devotament. [Lat. PLENUS]. I 11. 1. a
plesniturh 1. plesnet repetat. merge in plin, a avea succes, a se Im-
plesuv a. I. chel; 2. fig. gol, neaco- plini dorintele; 2. vas plin: a iesi cu pHn.
pub: munfii plesuvi. [Slay. PLIE,SIVIA. I plini v. (poetic) a Implini: al doilea
m. Zool. 1. vultur cu capul mohorit, se an plineste PANT; ; fig. dupd ce Ii pli-
nutreste cu mortAciuni (Vultur fulvus); nese ursita solie NEOR.
2. (rapitor de miei), vultur care rapeste pliocen a. si n. Geol. se zice de p3-
mi numai miei, ci 0 copii (Gypaetos tura tertiarà ce contine fosilele cele mai
barbatus): el se numia In vechime za- recente.
gan, azi In Mold. (Buc.) ceahlau §i in plirolorisi v. a lua informanuni, a se
Tr. sorlild. deslusi (vorbfi iesitA din uz): plirofori-
plesuvi v. a deveni plesuv. seste-te, boierule I AL. [Gr. mod.].
plestivie f. chelie. plish V. a aseza o stofa In cute (= fr.
pleter n. gard de Inchidere a TAO plisser).
unde se aseaa allele. [Serb. METER]. plish f. un fel de catifea cu planl mai
pletorä f. prea mare abundantfi de lung. [Rus. PLISCI[.
alinge si de umori; fin. pletorei de bani. piisc n. Mold. 1. doe; 2. fam. gura:

www.dacoromanica.ro
 pll 489 - plu
nu-i mai lace pliscul AL.; 3. nume de cel mai, important instrument agricol corn-
plante: pliscul cucoarei, greghetin; plisc pus din cutit, brazdar, cormana, plaz,
pfisáresc, balusch. [Origins necunoscuta]. barsa, grindeiu, coarne, potang sI rotile;
plivi v. a smulge balariile dintr'un 2. plugusor: la sf. Vasile ne duceam
camp sau gr3din5. [Slay. pdEveS, a strange cu plugul CR. (Slay. puma
(cf. oleava plugar m. cel ce cultiva plmantul.
plivitor m. cel ce pliveste. plugari a. a ara toatd ziva plugd-
plivitura 1. efectul plivirii. resc POP.
plixis ii. fam. plictiseala, init. [Gr. plugarie f. meseria plugarului, agri-
mod.l. cultura.
ploaie 1. 1. apS cc cade din nori; 2. plugarit n. ocupatiune cu plugaria.
fig. creace Cade. vine in mare cantitate: plugnita f. plug mic, rarita.
o ploaie de sdgefi AL- sub ploaia gloan- plugusor n. plug mic Impodobit cu
felor OD. [Lat. PM/VIA]. hartii colorate si flori, cu un clopotel In
plocad n. Mold. V. pocladS. coarne, cu care se umbra spre a ura de
plocon n. 1. dar ficut unui superior sfantul Vasile.
de carte un inferior: dupd vechiul obi- plumb ii. 1. metal de coloare albAs-
ceiu, Plariei sale plocon ii duce GR. AL.; trie, foarte moale si greoiu, servind la fa-
2. od. dare numita obisnuit bairamlac. cerea gloantelor si a tuburilor pentru aria;
[Mo ld. poclon = slay. roirLorie, trichina-- 2. Mold. creion; 3. mica pecete de plumb
dune, dar, tributl. ce se pune la vama pachete'or i lazilor
ploconeala f. Inchinaciune (ca semn de marfuri ce au fost vizitate; 4. gloante:
exterior de politeta). cdt prof si plumb mai avem? AL.; 5.
ploconi v. a se trichina (ca sernn ex- fig. foarte greu: on somn de plumb.
terior de politeta): la pcinidnt se plo- [Lat. PLUHRUMi.
conia Por. [Slay. POKLONITI, a se trichina, plumbagina f. graft
a adoral. plumbar m. lucrator in plumb.
plod n. I. germen: ou cu plod; 2. plumbiti f. capsula de plumb pentru
prunc: cu plodul in brafe; 3. (ironic) sticle.
copil mic mi-am asezat plodu in scoald plumbos a. ce contine plumb, de na-
AL. [Slay. NADIA simSnlS, fruct]. tura plumbului.
plodi v. a prasi, a naste pui: v'afi plumbui v.1. a garnisi cu plumb; 2.
plodit ca hicustele AL. [Slay. mown, a a Insemna cu o pecete de plumb : a plum-
fructifica, a fata]. bui o ladd; 3. V. plombS.
ploios a. 1. abundant in ploi: vreme plumbuit a. garnisit cu plumb: !add
ploioasd ; 2. ce aduce ploaie: mint ploios. plumbuitd. n. actiunea de a plumbui
II

plombh v. a astupa cu plomba un plumbuitor m. cel ce plumbueste mar-

dinte gilunos spre a-I conserva. furile la vama.
plomba f. plumb ce se pune Intr'un plumburiu a. de coloarea plumbului
dinte gaunos spre a-I conserva (--= fr. Un cerc plurnburiu OD.
piombe). plumetità f. un fel de broderie cu de-
plop m. arbore Malt cu scoarta era- senuri In relief: plumetitd pe solduri
pata ce creste In locuri umede : 1. (alb), bine stremsd AL. (= fr. plumetis).
v. plutii; 2. (negru). lemnu-i moale e in- plumierfi f. Tr. Bot. nufSr. [Si plu-
trebuintat In industrie (Populus nigra). mdndrea. dupS lat. PULMONAMAI
[Lat. POPULUS]. plural a. Gram. relativ la mai multi
plopar m. insectii ce traieste pe sAldi I n. numlr plural.
ploni (Saperda carcharias). pluralitate f. mare numar, mai multi
plosch f. vas sferoidal de tinut rachiu plus n. 1. cantitate adaosa, opus lui
ori yin: o ploscd plind de apd; fig minus; 2. semnul adunkii (+): 5+3.
plosca cu minciuni PANN. [Serb. PLOSTCA]. plus n. OW. [Nemt. nescsa
ploscal m. mare flecar. [Cf. ploscd plus-quam-perfect n. Gram. limp
cu minciuni]. ce arata o actiune trecuth, Insotita de o
plosnita 1. p3cluche-de-lemn. [Cf. ceh alta asemenea trecuta.
mosprzl. pluta C. I. mare si frumos arbore ce
ploult v.1. se zice de apa ce cade din se cultiv5 adesea pentru impodobirea ale-
nori; 2. fig. a cadea in abundanta : gloan- elor (Populus pyramidalis); 2. stejar cu
tele dusmanului plouau asupra cape- coaja mai moale intrebuintat in industrie
telor noastre. (Lat. PLOVERS (-= PLUERE)}. (Quercus suber): 3. substanta elastica
plouat a. 1. muiat de- ploaie; 2. fig. din care se fac tablite, dopuri si un car.
descurajat : gaina plouatd. bune intrebuintat In pictura ; 4. grinzi le-
plug n 1. unealta de arat trasS de boi, gate laolalta ce Innoata in apa: pod de

www.dacoromanica.ro
 phi - 490 - Poe
plute; 5. bucatica de lemn la o unclip:. Poarta (Inalta sau Sublima) I MIPS'
6. Bot. Munt. -nufar. [Slay. PLUTI]. ratia turceasca (numita astfel duptt por-
plutais: m. cel ce mana o Plot. tile cele mari ale Seraiului): soli trimisi
plutet a. pe care se poate pluti : riu de Poartd yin la Adunare Rot.
plutef. poate adv. exprima o posibilitate: voiu
pluti v. 1. a fi purtat pe un lichid, a merge poate. [Scurtat din poate fi].
Innota pe apfi : pluta pluteste pe apd; poblirci v. V. pogArci.
2. a plana : o pasdre oluteste cu aripi poc! int. exprima sgomotul ce face un
ostenite En ; fig o tainicd armonie plu- corp and loveste pe altul sau cand crape.:
teste printre valuri AL. [V. plutd 41. poc! cu mdciuca. [Onomatopeel.
plutitoare f. Bot. rouricri. pociii v. a se cai cu totul: pocdifi-vd.
plutitor a. bun de plutit V m cel ce [Slay. PO'RAITI].
pluteste. pocaintai f. penitenta dupd cdinfd
plutocratie f. domnia celor avuti, pu- vine pocSinfd.
terea financiarilor. . pociat a. 0 m. penitent.
pocal n. pahar: fiarbd vinul 'n cupe,
pluton n. subdiviziunea unel companii:
o companie are cloud plutoane (= fr. spumege pocalul En.
peloton). pod:shire f. epilepsia cailor.
plutonic a, se zice de terenurile ge- poaltit a slabit, lesinat: pocciltit de
ologice cari au fost produse prin actiunea foame ISP. [Origins necunoscutii].
focului suteran [dela Pluton, zeul Infer- pocainzel m. pl. Tr. prietenii si rude-
nuluil. niile ginerelui: spune la cei pocdrizei
pneumatic a. relativ la aer: masind sci viral se, vadd si ei POP. [Origins ne-
pneumatic& cu care se scoate aerul din- cunoscuta].
tr'un recipient. pochi pl. Mold. V. porn.
pneumonie f. inflamatiunea plamA- pochiheciu n. Mold. intinzatorul rag-
nilor. boiului de Omit. [Rut. POPICHA6, ce se im-
poalä I. I. spatiu dintre pantece i ge- pinge incoace l Incolo],
nuchi cand sade omul: a tinea copilul pod v. I. a face diform, a paraliza :
in poalci ; 2. partea infer ioara a unei haine, Icicle pocesc; 2. a deochia, a se Imbol-
pulpanA; poalele mantalei, rochii, cd- navi deodata: 3. a meni a rau: om po-
mesii; 3. panza de mkase brodata pe cit la gurd. [In loc de potci, derivat din
care se pun icoanele : poale pentru sfdnta potcii].
masei ; poala Maichii Predate (Poala- pocinog n. 1. Mold. Tr. saftea : so fac
sdntd-Mdriei), planta aromatica i priel- eu pocinogu inchisorii din pricina u-
nica albinelor (Nepeta nuda); 4. partea nui proclet! AL. : 2. bocluc: a da de
de jos a unui munte: poalele Carpafilor. pocinog. [Slay. pocistier, Inceput, bun sau
[Slay. POLA, margine]. rau (de unde notiunea de plaza rea)].
poatnii f. I. fruct: poama nu cade pocire f. 1. actiunea de a pod; 2.
departe de tulpina ei; 2. poamS acrA, defect: avem mai multe pociri Rum.
aguricla : trunzd verde poamii acrd; pocirli f. bautura otravitoare. [Cf.
poama-vulpil, planth din locuri urnede cu posirca
proprietati purgative sau vomitive (Paris pocit a. l m. 1. diform, paralizat :
quadrifolia); 3. fig. i fam. om, nu gluma : pocit din fire; 2. fig. ciudat: om pocit;
e poamd build; 4. Mold. strugure. [Lat. 3. nenorocos : ce zi pocitd! CR. ; 4, bles-
POMAL temat: fugi de acele cOi pocite! AL. [V.
poapi f. soiu de peste cu capul mare poci].
'Lophius). [Cf. pop 4]. pocitanie f. 1 fiinta pocita: pocita-
poari f. Mold. Tr. Irnpotriveala, cearta : nia pcirndraului ISP. ; 2. fig. ceva bizar,
nu te pune in poard cu impdratul Ca. monstruos: spuse inpdratului pocitania
[Slay. PORA, cearta]. de vis pp
poarcil f. 1. scroafa ; 2. vrana unei pociturà f.efectul pocirii : 1. lucru
butil (se aude In Gorj); 3. (de-a), un joc pocit; 2. paralizie subitfi, boala ca din
de coral In care unul din jucatori (numit senin: descdntec de pociturd.
oorcar) Impinge cu un bat inteo gauri pociumb rn. 1. Mold. Tr. par scurt:
(numita ciur) un os mhricel (numit calul tens legat de pociumbul gardu-
poarca), pe and ceilalti jucatori apart' lui POP, ; 2. (Gorj fusul vartelnitel. [V.
cu bete gura gaurei. [Lat. PORCA]. ciump (cu plefixul intenslv slay. po)].
poartä f. I. deschizatura spre a intra pocladi (plocad) f. Mold asternut sub
si test; 2. ceeace inchide aceasta deschi- sea: o pdreche de pocldzi CR. [Slay.
zatura: a bate la poartS; 3. vale cu stanci POHLADII, depunere (cf. LW. POSLAD/LA, cfip-
in patul rtt ulut ; Porfile de fier. [Lat PORTA]. tupala)].

www.dacoromanica.ro
 pac - 491 - poe
poclfiu n. sac cu gura foarte larga cu pAmSntul Moldovei): umbidnd toatei ziva
care se pescuieste in apele mai nlicL [Cf. in podghiazuri CR. [ling. PODYASZ, ba-
plocad]. gaje (militare)]. V. ceambur.
poclit n. Mold. 1. tol de acoperit ca- podgorean m. posesorul unei pod-
rele tarhnesti: un poclit de rogojini Cs.; gorli.
2 cos la trasura cu cal: lasd poclitu ca podgorie I. vie pe un deal. [Slav,
plotter. [Cf. pocladd]. vomiooaas (din PODS, supt. i GORA, munte)].
poclon n Mold. V. plocon: au venit podgoriu a. acoperit cu podgorii : Cot.
sdtenii cu pocloane de ziva d-tale AL. narul iubit si podgoriu AL.
pocnet n. sgomot neasteptat si violent: padhornitä f. Mold. policioara jugu-
detunatura, exploziune. lui. [Origins necunoscuta].
Poeni V. 1. a rasuna cu sgomot, a podi v. a asterne cu grinzi de lemn.
face exploziune ; 2. a lovi pe neasteptate. (V. pod 10].
[Lit, a face poci]. podidi v. 1. a covarsi, a coplesi: multe
pocnitura t pocnet prelungit. rele Ii podideau; 2. a tisni: a-1 podidi
pocris n. Mold. 1. invelitoare ; 2. ca- lacrimile. sdnge1e. [Cf. prididiJ.
pac de lut cu care s'acopar oalele de pus podinfi f. 1. fiecare scandura groasa
laptele la prins; 3. varsog. [Rus. pozrasaw, de stejar (din care se alcatueste podeala):
acoperemana muschiu pletos de o podind de gros
pod n. 1. constructiune de lemn, pia- Ca.; 2. podeald; 3. podeala de sus sau
Ira ori fier, peste o vale sau un rau, care tavanul; 4. jurnatatea unui stog de fan
serveste de trecatoare: pod misccitor, sau paie.
stdtdtor, umbldtor; fig. podul palmei, podig n. 1. schele fac podisuri late
partea-i carnoasa i adancitd; 2. partea din trupuri sangeroase AL ; 2. platou,
casei de sub acoperis: s'a suit in pod; terasil: podisul Floldovei.
3. tavan la casele taranesti; 4. partea din podijcii f. pod urnbldtor.
dreapta si din stanga carului i partea podit a. asternut cu scanduri: niifele
osiei ce trece sub car; 5. tundul luntrei ; erau inainte podite cu grinzi de lemn.
6. coperta unei corabii; 7. locul Inteo IIn. lucrare de a podi.
bisenca unde cant& corul; 8. pl. panzele podmet n. momeald. [Slay. POD- r, MET-,
cele albe Intinse in calea mortului (si cari mot, fir (rus. PODMETO, aruncare pe d'asu-
se dau apoi de pomana): sd te bocesc, pre, bagare pe ascuns)].
podurile sd-li gdresc POP. 9. pardo- podmol (potmol) n. Tr. 1. prispa ; 2.
seala cu grinzi de lemn ; 10. ulita astf el nomoL [Cf. ceh PODMOL, teren gaunosit de
pardosita (stradele asternute cu piatra ne- a pa].
.fiind Inca cunoscute): era multd lume pe podoaba f. ceeace Impdobeste. [Slay.
pod; a bate podurile, a umbla haimana ; PODOBA, bunacuviinta].
poduri i osele, corp de ingineri Insar- podobie f. melodic dupa care se in-
cinati a construi sau intretine poduri, dru- toana unele cantari bisericesti (de ex. ir-
muri, canaluri, porturi. [Slay. POW.), sol, mosul): glasul intdiu pe podobie. [Lit.
podeala]. ornament muzical].
podan m. Mold. od supus rus, Inns- podorojni 1. od. In Mold. ordin de
cal: ei, ti-oiu ardta eu, podanule AL. a obtine cat de posta cinovnicul vine
[Rus. PODDANTI, supus]. cu podorojna in cdruta de po§td AL.
podagra f. guts de picioare. [Rus. PODOROJIVAIA, pasaport, lit. ce-i tre-
podar m. 1. pazitor de pod; 2. cel ce buincios pentru calatorie].
trece cu pluta; 3. pontonier. podut m. Buc. scobar. [Ting. moue,
podfirit n. taxa podarului. citeste podut (din rus. Ponusrii)].
podbeal n. mica planta erbacee ale podval n. 1. lemne de pivnita pe cafe
cSiii frunze sunt Intrebuintate ca infuziune s'aseaza butile; 2. capataiele joagarului.
in contra tusii, iar din frunzele-i proas- [Serb. PODVALA, ceva pus pe dedesubt],
pete se fac cataplasme (Tussilago far- podvoadfi f. 1. transport gratuit : bi-
fara). [Slav, PODBLELid. rul greu, podvoada grea 1 POP. satul
podealfi f. 1. pardoseala; 2. pl. Mold. mic ii ajunge podvoada des PARR; 2. Tr.
dusumea; 3. tavanul unei case taranesti lucru transportat: multe card s'au por-
peste care e podul casei. nit... cu podvoadd incdrcate POP. [Slay.
podet n. pod mic. PODVODA, ducere cu carul].
podghiaz n. Mold. numai In locutlu- poem n. V. poemit (AL.).
nea a umbla in podghiazuri, a umbla poem& f. opera In versuri: poemd
haimana (locutiune de origins istorica, epicd, dramaticd, liricd.
facand aluziune la navalirile i pradaciu- poet m. cel ce se consacia poeziel.
ntle ostirilor straine, mai ales lesesti, pe cel care face versuri.

www.dacoromanica.ro
 poe - 492 - poj
poetastru rn poet prost. pogarel v. Mold, a culege spicele la-
poetic a. care priveste poezia, care e sate in urmb. pob6rci = serb. 1.0131R'
propriu poeziei: stil poetic. 6111, a spicui].
poetic& f. tractat despie arta poeziei. poghibala f. Mold. om de nimic, stien-
poetiza V. 1. a face poezie; 2. a da gar: poghibale spurcate ce suntefil CR.
un caracter poetic: a poetize mizeria. LVechiu-rom. poghibald («acea poghi-
poezie I. 1. limba sentimentului si a bald spurcata, Spandoni,, N. Muste):
imaginatiunii, obisnuit supusii la o ma- cf. bulg. POGIEBEL, stricaciunej.
surd regulata : in privinta tormei, ea poate poghircit I. 1. Mold. firele de canepa
fi artistica sau populara, cea din urma cari n'au putut creste mare: din poghirci
totdeauna anonima, reflectand modul de se obline cea mai bond calitate de
a cugeta si de a vedea al poporului; 2. arta cdlfi sau canur6; 2. mic de stat: parcei-i
de a compune poeme; 3. gen de poema : o poghircd, se zice and cineva 1.a-mane
poezie liric6; 4. calitatea versurilor bune :in urrna, de cel ce n'are noroc. [Lit. spic
e multd poezie in psaltni; 5. se zice lepadat: vi porghic, Tr. podbic = slovean
de o opera In proza plina de cutezare si POBERIC, spicuit la urma].
de inaltime poetica: e multd poezie in pogon n. 1. od. masura de suprafga
Cantarea Romemiei de BdIcescu; 6. de 1296 st. sau 5012,03 mp.; 2. pogon
ceeace este Malt, duios intr'o opera de plantat cu vita de vie. [Bulg. P000N1, lit.
arta, intr'o productiune a naturei: poezia alungare (sensul vorbei in tuseste), de
unei turtuni; 7. totalitatea operelor in unde stanjen in lung].
versuri compusz intl'o limb& : istoria pogonar m. lucrator la o vie.
poeziei romeine; 8. pl. scriere in ver- pogonarit n. dare dela pogonul de
suri: Poezii de Eminescu. vie al Cann proprietar nu era parnantean
polidii f. in locutiunea in pofida cuiva, (in Mold. 1662-1764, in Munt. 1716-
in ciuda sau necazul lui, sub pretext: 1744).
vorbele aruncate in pofida lui ISP, in pogoniciu in. cel ce mana plugul.
pofida celpsunilor tnememcd frunzele [Serb. POGONIa
PANN. [01 igina necunoscuta]. pogori v. V. cobori. [Slay. 1,00012i, in
pofil n curea lunga ce Ise tiece pe sub jos (dela ooRA, munte): lit. la poalele mun-
coada calului ; invalat ca calul cu pofilul. telta
[Amplificat din pochi, pofi = serb. poyd. pogorire f. coborlre; Pogorirea Sian-
poltä f. 1. dorinta (sub raportul ma- tului Duh, sarbatoare ce cade la 50 de
terial si fizic): pottd de meincare, potte zile dupa Paste.
trupesti; 2. dorinta necumpatata, Vasco- pogrebanie f. slujba inmormantarii:
mie: poftii de bani; 3. fig. impins de in ziva pogrebaniei Domnului OD.
potta mdririi AL. [Vechiu-rom. pohtd = [SlaV. POGREBANI1E].
slay. porrortl. pohace f. Mold. V. pogace: pohaci,
pofti v. 1. a avea pofta : ce poftesti? p/dcinte AL.
lam. ansi pune pofta in cuiu, a se sterge pohod n. 1. mars, calatorie: surugii
pe bot, a renunta vrand neyrand; 2. a ura: duceau caii in pohod NEGR. ; 2. convoiu:
a pofti ziud bund cuiva; 3. fig. a se pohodul la Stbir AL. [Slay. POVODir, ca-
lacomi: sd nu poftesti la bogiifii OD. ; latorie].
4. a invite: poftim I (servind si ca strigat pohodnic m. cal laturas care merge
de provocare ori de protesta re); 5. a veni, pe langa cel din ham. [Si povodnic =
a lua: sd potteascd! ia pofteste CAR. serb. POVODNIK (din slay. POVOIG:T, ha 0].
pofticios a. lacom. pohoealai f. boala calului cand nu
poftitor a. ai in. care pofteste. vede, ochii fiindu-i curati. [Lit. scursoare
poftori v. a repeta: rut trebue a PO- v. puhoitt].
tort omului infelept cuvinte infelepte. pohoiu n. Mold. V. povoiu: pohoiu
[Slay. POVirrORITI (din varoRyl, al doilea)]. fard obdrsie AL.
poftorire f. repetire: rugat cu pot- pohot a. §i m. Mold. desfranat. [V.
torire sd nu s'atinga de ddnsul ISP. pahonf].
pogace f. turd' de mainaliga presarata poiani f. loc, In padure tarS copaci
cu sare i coapta bine In foc. [Serb. P0- pe unde creste iarba i flori. [Slay. PO-
GA6A. (V. bohaciu)1. LIAIVA, camp, bucata de pamant].
pagan a. si adv. Mold. si Tr. slut, poiatà I. Mold. 1. grajd din gard de
tare urit: se vede cd vorbim pogan si nuiele; 2. cotet: poiefi pentru peLs6ri C.
rem de tot CR. [Serb. POGAN, spurcat, [Slovean powre, coliba, grajd).
murdar, lit. pagan (v. pcingari)]. poimaine adv. ziva dupa maine. [Din
pogfinesc a. se zice de o varietate de poi (=- lat. posr) I mdine].
pei e. pojar n. 1. incendiu: din sccinteia

www.dacoromanica.ro
 poj - 493 pot
mica mare pojar s'afdfd; 2. fig. focul, ranee ce aduce cu minteanul unchesilor.
inimei, mahnire mare: pojarul meu de [V. poled].
dor i $ jalea mea addncd AL.; 3. vat-sat polegnita f. Tr. V. poleiu.
cu pete roii. [Slay. PojAm:i]. polei v. 1. a lustrui; 2. a acoperi cu
pojarnic m. od. Mold. pompier: tre- un strat de metal lucitor: s'o poleiascd
buie sd fie ur'un pojarnic Ar.. [Cell cu aur; 3. fig. a irnpodobi, a sclivisi.
POSARNIK]. [Lat. POLIRE, printeun intermediar slay].
pojarnicie f. Mold. cazarma de porn- poleiala f. I. daurire: strdlucind de
pieri: nefiind pe vremea aceea pojar- poleieli; 2. fig. lustru, spoiala: poleiala
nicii Ca. lumii.
pojarnita f. Bot. Mold. sunatoare poleit a. daurit: leit poleit, aidoma.
(floarea-i, pusi In untdelemn, e build pen- U n. lucrare de a polei.
tru arsuri i alte rani). [Ceh POJARNITE, poleitor m. cel ce poleieste.
pojar, vársat]. poleitura f. efectul poleini.
pojghitai f. pielita ce infasoara unele poleiu n, ploaie trighietata ce cade pc
legume: pojghiid de ceapd. [Ceb posvne, plante. [Si vechiu Mold. polegnifd =-
teachl serb. POLEDITA, poleiu].
pojijie f. Mold. 1. gospodarie: case: poleiu m. Tr. Bot. busuiocu-cerbilor.
batrdneasca cu toatd pojijia ei CR ; 2. [Ung. Por,Aj].
fig. nu ma iartd pojijia scim'insor de- polemica f. ceartl cu condeiul.
ceit eu o fata de boier Ali. [Cf. rus. polemist m. cel ce polemizeaza.
pOJITIO, catrafuse, bagan. polemiza v. a face polemic&
poker n. joc de carti, de origina ame- polen n. Bot pulberea fecundatoare a
ricana. florilor.
pol m. 1. fiecare din cele doua extre- policandru n. candelabru. [Gr. mod.
mitlti ale unei sfere sau ale axei globului: POLVICANDILON, cu mai multe lumina
pol arctic sau boreal si pol antartic policar m. 1. cel mai gros si mai scurt
sau austral; 2. fiecare din capiltaiele dintre degetele mainii; 2. masura de II-
unui magnet, ale unei pile sau corp dee- lime, to]: piciorul se imparte in 12 po-
trizat, pe care s'acumuleaza magnetismul licari. [Neologism dupa lat. POLLICARIS].
si electricitatea : pol pozitiv sau pol ne- policioara f. 1. polita mica; 2. par.
gativ. tea de jos a jugului.
pol (imperial) m. moneda ruseasca policrom a. care e de mai multe co-
de aur tn valoare de 20 franci: am cds- lori: gravurd, statud policromd.
tigat trei poli CAR. [Scurtat din (na)- poliedru n. solid cu mai multe fete
pol(eon)]. plane.
polar a. invecinat cu polii: stea po- polieleu n. termen bisericesc: nume
lard. dat la doi psalmi (134 si 135) ce se aura'
polaritate f. Fiz. proprietatea acului la biserica. [Gr. mod.: lit. prea milostiv].
magnetizat de a se dirija catre un punct polifonie f. Muz. intrebuintarea si-
fix al orizontului. multana a mai multor instrumente cari
Polath f. 1. Tr. palat: o raiule, po- executa independent unele de altele.
lata frumoasd, cu lumina meingdioasd ! poligam m. cel insurat cu mai multe
POP.; 2.Mold. chiler (la o cash (araneasca): femei, ca la Mahomedani.
usa polatei; 3. (in DO) streasina bor- poligamie f. starea de poligam.
deiului. [Serb. POLAIA, palati. poliglot a. scris in mai multe limbi:
pole n. regiment (lnvechit): un pole Biblie poliglotd. II m. cel ce vorbeste sau
de cdldrefi. [Rus. pouriA. scrie in mai multe limbi: Cantemir Yodel
polar f. Mold. ciupagul sau pieptarul a fost cel mai mare poliglot roman.
de lana al tarancelor: polca e anteriul poliglotie f. cunostinta (practica si
femeiesc. [Lit. haina poloneza]. literara) a mai multor limbi.
polca f. dant de origina polona si aria poligni v. a cadea la pamant (din pri-
dupa care se joaca : polca mazurca. dna vantului si a ploilor) : grdul se po-
polcovnic m. od. colonel: polcovni- ligneste. [Pol. POLEGNI6C].
cul de vdridtori cu polcovnicul de Tdr- poligon n. 1. figura cu mai multe
goviste Fn. [Rus. POLICOVIMI (v. pok)]. laturi cafi se Intretaie; 2. loc destinat
polcovnicesc a. od. de sub comanda exercitillor artileriei.
unui polcovnic: ccildrefi polcovnicesti poligonal a. care are forma unui po-
cdldri si armafi Fn.. ligon.
polcovnicie f. od grad de polcovnic: poligraf m. 1. autor care a scris des-
polcovniciile de poterd Po. pre mai multe materii; 2. aparat pentru
polcuti f. Mold. haina babelor ta- reproducerea unui manuscript.

www.dacoromanica.ro
 pot - 494 - pond
polimorf a. ce poate lua forme diferite. gurà buna stare si linistea publica ; 2.
polimorfism n. proprietate ce posed administratiune ce exercità politia; 3. lo-
uncle corpuri de a cristaliza in sisteme calul ei. [Rus. POLIPTA (din tr. police)].
diferite. politienesc a. ce tine de politic: spion
polinom n. expresiune algebrica corn- polifienesc.
pusl din mai multi termeni Impreunati politist m. agent de politie. [Nemt.
prin semnele sau POLIZISTI
polip m. 1. clasl de zoofite, coprin- politmaistru m. Mold. seful politiei.
zand animalele acvatice cari n'au organe [Nemt. Polizei-meister].
speciale de locomotiune, ca coralul, hi- poloboc n. V. boloboc: de nu mi-ar
dra, etc.; 2. in chirurgie: exciescenta deserta poloboacele AL.
carnoasa ce se formeaza mai ales pe mu- polog n. uranisc: pat cu polog. [Rus.
coasele nasului, urechii, larinxului. POLOCA perdea de leagan].
polipier n. mass& calcara formata prin polog n. 1. brazda de iarba cosita (din
convietuirea a mii de polipi. pologul uscat se fac porcoaie. cari se
polisilabic a. de mai multe silabe. strang in capite si se cladesc In stoguri
polita f. I. scandura de asezat ceva sau dal): din polog snop, din snop
pe clansa; 2. etajera, raft de bibliotecl; claie feicea POP. ; 2. mfinunchiu de gran
3. partea de jos a jugului. [Slay. pouTA]. secerat: patru-cinci meinunchie fac un
polii f. I. bilet prin care se obliga polog. [Serb. por.00 (din slay. potoofi, de-
cineva a pläti o suma la termenul pre- pozit)].
scrii; 2. contract prin care o societate de pologi v. a asterne jos: vdnturile po-
asigurare se Indatoreste a indemniza de logesc holdele. [Lit, a strange in poloage).
o paguba eventual& [It. POLIZ2A, printr'un polologhie f. vorba lunga : hdrtia
intermediar grec modern]. cuprinde multei polologhie Cr. Kir.
politaiu m. sef de politic. [Nemt. PO, mod.l.
(LIPUTENANT)]. polon(ez) a. 0 m. 1. locuitor in Po-
politechnic a. care imbratiseaza mai Ionia ; 2. ce tine de aceasta Ora sau de
multe arte sau stiinte: coalet politeh- locuitorii sat.
nicd, menita a da specialisti pentru dife- polonezi f. 1. dant nurnit obisnuit
rite servicii publice: artilerie, geniu, mine, polcd ; 2. talie prelungita deasupra rochii ;
poduri si sosele. 3. pl. ghete Mahe de dam/.
politeism n. religiune ce admite mai polonic n. Mold. lingurl mare de luat
multi zei. spurn& [Pol. POLONIK].
politeist in cel ce profeseaza Poll' polunosnità f. slujba de cu miezul
noptii. [Slay. PocuaosnNITA, miezu-noptii
politetà f. mod de a vorbi sau de a (din POLL jumatate, i piorl noapte)].
se purta conform cu obiceiurile persoa- porn m. 1. arbore roditor; 2. (de mort)
nelor bine crescute. [Dupl fr. politesse]. coplcel impodobit ce se lace la praznice
politic a. I. relativ la guvernul unui si se cid de pomand roscove si srnochine
Stat; 2. care se ocupl cu afaceri publice: din pomul mortului CR, [Lat. polars].
orn politic; 3. fig. care recurge la oco- pornadà I. substanta moale Si WW1,
luri sau preflatorie 1 m. 1. cel ce cu- roasl, compusa din cearl sau din gra-
noaste afacerile publice i guvernul unui sime de animale, in care s'au amestecat
Stat: un politic profund; 2. fig. om fin, diterite ingrediente; intrebuintata in far-
dibaciu, prefacut. macie l parfumerie.
politica f. I. arta de a guverna afa- pornana f, 1. milostenie facuta in a-
cerile unui Stat: 2. cunoasterea dreptului mintirea mortului (cloul colive, doi colaci,
public si international; 3. se zice de afa- lamli, mere, smochine i stafide) : aleargd
cerile publice, de evenimentele politice: ca la pomand; 2. milostenie in genere:
politica absorbia atenfiunea generald ; a cere de pomand; 3. mill: fá-li po-
4. sisteml generall ce adopta un guvern; mond si nu met ardta ISP. [Vechiu-rom.
5. tam. abilitate, fineta in purtare. pomeand, amintire (eperi pomeana lui
politicale f. pl. fam. noutlti politice. cu sunet, Coresi) = slay. Pordies6, adu-
politician m. cel ce vorbeste i aerie cere-aminte (bulg. POMANI1, pomana]). II

asupra politicei din ambitiune personal& adv. de pomand, gratuit, zadarnic: a

politicos a. bine crescut, cu maniere munci, a vorbi de pomand.
frumoase. [Gr. modl. pomanagiu m. (ironic) cel ce cere
politie 1. oras (arhaism): vorba ve. sau trilieste din pomana.
chie, dacii esti seirac, du-te intr'o pornarit n. cultura pomilor.
politic bogatei CAR. [Gr. mod.]. pomelnic n. I. registru mortuar; 2.
politie f. 1. ordin, regulament ce asi- lista de numele persoanelor ce preotul

www.dacoromanica.ro
 porn - 495 - Pon
cath sh le pomeneasch in rugaciunile sale; ponciu n. licher compus din rom sau
3 farn. lista lunga [Vechiu-rom. pomenic rathiu, ceaiu, 1-,eama de lamaie i zahar
= slay. pommuni, inmormantare]. (=l fr. punch).
pomeneala 1. pomenire trecatoare: ponderabil a. ce poate fi cantnrit.
nici pomeneald, nici vorba. ponderati(un)e f. 1. echilibru produs
pomeni v. 1. a face pomenire: a po- in politica prin diferitele atributiuni ale
meni un mort; 2. all aduce aminte: l'a puterilor publice; 2. fig. cumpat.
pomenit in testament; 3. a tinea minte: ponegri v. fig. a defaima. [Comoro-
o beitaie care s'o pomeneascii; 4. a mis intre sinonimele po(nosi) si (in)-
voibi In treacat: te-am pomenit des; 5. negra
a ppuca cu vieath ; asa l'am pomenit; ponevos a. miop: face pe frurnos,
6. a se afla pe neasteptate, a veni fara stire: ed-i ponevos PANN. [Origina necunoscuth]
se pomeni in rnijlocul mdrii. [Slay. poney m. calut cu patul lung.
POMINIETI]. ponor n. scobiturh a terenului in forma
pomenire f. 1. amintire Ocuta de de palnie (produsa de ploi in urma de-
preot in onoarea unui mort: fericitul vastarii unei paduri) : se primbld prin
intru pomenire; 2. aducere aminte: po- ponoare, pe potece gird soare POP.
menirea numelui; 3. pomana : kiceind [Slay. PONORCI, locul unde apa se ascunde
multe porneniri ceit a lost in vieatd CR. in dmant].
pomet n. 1. feluri de poame; 2. gra- ponorfituri f. surdtura, rMna.
din3 de poame. [Lat. POME1-UI11. ponos n. 1. nume rAu: cc e frumos,
pomiculturis f. cultura pomilor : poarta ponos PANN ; 2. porecla: nurnele
la de pomiculturci din Oradea-Mare. tdu va rdmdnea pangdrit cu ponosul
phminfi f. amintire, veste : o minds- de tdlhar LP. ; 3. gresala: i-a gasit po-
tire de care set se dual pomina ISP. noase. [Slay. PONOSII, rusine].
[Slay. vomiNd. adv. nevoie mare: era
II ponosi v.1.a calomnia: so ponoseascd
urit pomind! POP. pe Doamna sa ISP, ; 2. Mold a festeli,
pomineath C. bucatg de panza alba' a uza: au hainele fi-ai ponosit? Pop.
ce se asterne asupra usciorului Lzsei la [Slay. poNosm, a purta (de unde a uza)
un mort (in Dobrogea).[Tras din pomand]. si a calomnia].
pomojnic m od. ajutorul unui zapciu ponosit a. Mold. uzat : hainele aunt
sau subprefect. [Rus. POMO*TNIICZJI. vechi st ponosite Ca.
pornologie f. stiima fructelor. ponoslui v. 1. a scoate un ponos, a
pomoltinfi f. Mold. scandura din po- porecli maicd-ta m'a ponosluit POP.;
dul carului: da de o seicure pe pomos- 2. a defaima: nemernicul ce ponoslue-
tina cdrutei CR. [1:21.1S. POMOSTII, scandura]. ste oamenii etc vaza ISP. [Ling PANASZLANI
pomph v. a manevra o pompa. (de aceeas ofigina cu ponosi)i*
pompi 1. 1. tulumba, masid de ri- pont n. 1. moment oportun : tocrnai
dicat apa, push in miscare cu bratul ori la pont; 2. Inlesnire fa vorabila : i-a fdcut
cu aburi; 2. (de incendii), aparat ce servh pontul; 3. conditiune de tractat: ponturi
a arunca apa asupra unui edficiu incendiat. de pace; 4. raport, privinta: la pontul
pomph f. 1. preparative marete, luc- acesta nu mO unesc Fu..; 5. apropou:
soase: pornpa unei ceremonii; 2. fig. cede ponturi i ponosuri nu da dintr'in-
nobleta, maretie: pompa stilului; 3. pl. sul CR. ; a da ponturi, a face aluziune; a
vanitati, plAceri: a renunta la pompe/e vorbi in ponturi, a se exprima alegoric
lumesti; pompe hmebre, administratiune [Ung. PONT, punch].
ce se insarcineaza cu inmormantarile In ponth v. a juca in contra bancherului,
orasele cele mari. in jocuri de hazard (=-- fr. ponter).
pompier rn soldat care apartine unei pontarisi v. (invechit) a ponta (v
corporatiuni speciale, insarcinata cu Silfi- rutea).
gerea incendiilor. pontator m. cel ce ponteaza.
pompon n. 1. nod de panglici; 2. pontifich v. fom. a lua o atitudine
mot de lanA ce soldatii poarta la chipiu. de pontifice.
pompos a. plin de pompa, solemn: pontifical a. ce tine de un pontifiLe
Inmorm6ntare pompoasci ; fig. dicfiune sau de demnitatea sa: vesminte ponti-
pompoasd. ficale, autoritate pontificate'.
pomurfoarà f. Mold. Bot. coachzA. pontificat n. 1. demnitate de mare
ponci f pl. inclinare d teren: e ponci pontifice, de Papa; 2. timpul cat isi exer-
la vale. [Dintr'un singular poand ori- citA autoritatea.
ginA necunoscutal. pontifice m. preot mare, Papa.
ponciq adv. piezia: a se uita ponds. ponton n. pod compus din clod Inn-
IV . poncd. tre impreunate.

www.dacoromanica.ro
 pan - 496 - pop
pontonier m. soldat de geniu insar- popirne f. multime de popi,
cinat cu facerea podusilor. popinii f. alt nume dat gorganelor sau
pep rn. 1. stalp, pus M mijlocul casei, movilelor (On.). [V. pop 4[.
ce propteste coarda (and nu-i destul de popivnic m. Bot. Mold. piperu-lupu-
tare): a spriiini cu popi; 2. stinghie : lui; popivnic-fepuresc, mica planta ce
popul teascului de vie; 3. Mold. lemnul creste prin pacluri umbroase (Anemone
cu trei craci al vArtelnitei; 4. snop conic hepatica). [Derivat din pope', dupa forma
de in, lam's, coceni clddeste in popi inflorescentei].
milnuchi de in. [Slay. PoPir, popa: pen- popondoc in. pl. parmaci sau stalpi
tru senaurile tehnice (cari lipsesc limbilor la o prispa de cas5 tarbneasca (se aude
slavice), cf. acceptiunile corespunzAtoare In Tulcea). [V. pop 1].
ale fr. moine si ale germ. Ptaffe]. poponet n. 1. Mold. Bot. volburA; 2.
poph m. 1. preot crestin si in special opait: del masalaua pe Un poponet;
ortodox: a cAlca a popà, a fi om de o- a sta poponet, a sta ca un stalp (in drum),
menie; 2. Mold. post: zile de popes; 3. a fi provocator (VLAturTI). [Sarb. PC/PC/NAT,
(In jocul de cart° craiu; 4. fig. mester: volbura sensul 2 face aluziune la tulpina
las' pe mine cd eu i sunt popa de a- volubilA a planter].
corn AL.; popa-belea, nenorocirea Impe- popor n. 1. multime de oameni din
litat5 : bre I asta-i Neaga, popa belea! aceeas tarà care trAiesc sub aceleasi legs:
AL. [Slay. pops) (din lat. PAPA, parinte)]. poporul roman; 2. fig. multime in ge-
poptic 1 int. tronc I pe neasteptate: de nere: popoare de muste, popoare de tu-
unde ai tesit deodatei popdc? As. [0- nete 3. parte din populatiunea unei
;

nomatopeel. taxi, a unui oras, care e mai putin Inst3-

popand5u m. momaie: cdpitele de rit5 si care traieste din munca mainilor:
Ian s ardtau ca niste popcinelcii tsp. un om din popor; 4. parohie. .[Termen
[Derivat din papa': cf. fr. moine bourru, necunoscut vechii limbi (vorba cu adevh-
slat-se]. rat populara e norod), pare o romanizare
popAnzac m. popanclAu (In Oltenia): dung it. popo/o; cf. pentru sensul 4. it.
a ma pondriza.-;: Intepat si drept. popolo, parohie, si Tr. pleban, poporan
popärit n. dare impus5 popilor. sau enolias].
popartac n. Mold. 1. cracana prins3 poporan a. ce apartine poporului:
in osia cotigei (la plug sau la plutA); 2. cdrti poporane. II rn enolias: poporeni,
tam. schioapti de om. [V. pop 1], preoti si dasccili CR. [V. popor 41.
popas n. 1. locul unde trupele in mars poporanisrn n. curent literar, inau-
se opresc spre a petrece noaptea ; 2. sta- gurat la Iasi in 1906, cu tendente socia-
tiune ce fac cAlatorii: pe drum stalurd liste, reclamand o literaturà t5r5neasc5,
sei tacit popas Tsr ; 3. loc fixat pentru dar ftrA idealizarea trecutului, fdrá wvi-
popas..[Slav. POPAsfi, pasune: primitiv nism i tArd traditionalism.
termen ciobanesc]. poposi v. a face ponas: poposesc
popaz rn. planta bulboas5 cu seminte ianga o fcinttheci CR
negricioase in forma de secere, intrebuin- popotä f. masa' luata In comun (la
tate In mediciml (Veratrum). [Derivat militari).
din popa (cf. popenchiu)]. popri v. V. oprl: un riu ce nu se
popenchiu m. Mold. ciupercA comes- poate popri din curgerea lui. [Slay. po-
tibild (Coprinus comatus). [Derivat din PRIM, a sprijini].
popes', dupa palAria ciupercii la Inceput poprire f. Jur. secvestru,
cilindrica] popritoare I. lant sau franghie de
popesc a. 1. ce tine de popA; 2. ca- poprit.
ligrafic: slava popeascd; 3. (ironic) sfo- popol n. popor (forma' italian5 des In-
Talton trage Ivan un somn de cele trebuintatA de Bolintineanu).
popesti CR. 0 adv. popeste, ca popii: popoth V. a cocota. V. impopoth.
carte nu stie, dar calcd popeste PANN. populik v. 1. a umplea o tara cu lo-
(v. popd). cuitori: a popula sate; 2. fig. a umplea :
pop! v. a consacra pe un pot* a-I a-si popula memoria cia sentente tru-
hirotoni. moase.
popic n bucata conica de lemn spre popular a. 1. ce priveste poporul: cre-
a juca. [Serb. POPIN1, dtcl populard; 2. iubst de popor: om
popicar m. cel ce joacit In popice. popular.
popiciu m. lemnul cu trei edict alcA- popularitate I. favoare publica.
tuind scaunul vartelnitei (In Oltenia). [V. popularizh v. a face popular: a po-
pop 3]. pulariza quintet.
popie 1. demnitate de pop5. populati(un)e f. 1. numAr de locui-

www.dacoromanica.ro
 Pop - 497 - por
tort inteo tard ; 2. reunire de oameni din porghic n. V. poghira.
aceeas tard, din acelas oras, de aceeas poricale (puricale) f. pl. Mold. fructe
conditiune. de tot feint: cumpard-ne el vara .. cote
popusoiu n. V. pdpusoiu. de smeurd pO feliu de feliu de pori-
por m. 1. interstitii ce separd mole- cale CR. [Gr. mod. opoelica
culele corpurilor; 2. deschiaturi mici in poriu m. Tr. Bot. plaz. [Lat. PORRIR.d.
piele pe unde se transpird. pornealä f. plecare: o lud in par-
poranic m. pl. plant3 din bulbii areia neald CR.
se prepard salepul (Orchis mascula). porni v. 1. a pune in miszare: a porni
[Origina necunoscut]. moara; 2. a expedia : l'a pornit; 3. a
pare m. I. animal pachiderm din fa- pleca, a purcede: trenul a pornit: 4. a
milia mistretilor, ce se ingrasd pentru incepe ceva: &Ind pornesc toti ad vor-
mdncare; a mdna porcii la jir, a horedi beascd PAse; 5 a da ndvald, a se repezi:
in somn (aluziune la grobditul lor pe and s'a pornit; 6. Jur. a intenta un proces:
mestea. jir111) : se asterne pe somn temeia nu poate porni judecatd fcirei
unde Inn incepe a mdna porcii la jir autorizafiunea bdrbatului ei. [Slay. P0-
CR.; 2. carnea acestui animal; 3. fam RIN611, a impinge].
orn murdar i grosolan ; porc de chine pornire f. 1. actiunea de a porni ; 2.
seating, lichea ; 4. pore ghimpos, cua- plecare, expeditiune: la pornirea tre-
druped din ordinul rozdtoatelor, groha- nului, bagajelor: 3. aplecare fireasa :
este ca porcul i corpul sdu e inarmat porniri rele; 4. furie, patima : ce simte
cu tepi din care se fac condeie (Histrix cu 'ntocare a dragostei pornire AL.
cristata). [Lat. RORCUS]. pornit a. I. aplecat : pornit spre md-
porchi v. 1. a oar!: 2. a se spurca. nie; 2. fig. supdrat: esti pornit pe mine.
porcan m. 1 pore (ca injurdturd) : pornograf m. cel ce descrie lucruri
alai, mai porcane! CR. ; 2. porcusor. obscene.
II

n porcoiu de fan. pornografic a. obscen.

porcar rn pdzitor de porci. [Lat. Poe- pornografie f. literaturd obscend.
CARIUS]. poroganie f. Buc. I. pataranie: apoi
porcairas m. Zool fluierar. incepe a-i spune toatd porogania; 2.
porchrie f. vorbd sau fapta porceascd. snoavd. [Rus. PORUCIANIE, bdtaie de joc, de
porcas m. un fel de caracudd (Cy- unde aneedota picantd ori satiria : cf. in,
prinus gobia). [Lit. purcel: dupa confor- vers, batjoa
matiunea capului]. poroncfi 1. Mold. V. poruna.
porcesc a. 1. ce tine de porci : albie poros a. pfin de pori.
porceascd; 2. fig. murdar, obscen. porozitate f. starea celor poroase.
porci v. a se face porc, a se obraznici. port n. ceeaze se poarta: 1. costum
porcinii f. Mold. Bot. iarbd grasà. port tdrdnesc; 2. fig. mod de purtare, ati-
[Lat. PORCINA, came de pore]. tudine: simplu la vorbd si la port Ex.;
porcoiu II. I. stog de fan (aduand 3. plata unei scrisori. [Abstras din purtd].
cu un cap de pore): mai mune porcoaie port n. 1. locul unde cortibiile s'add-
alcdtuesc o cdpifd; 2. gramada mare : postesc de furtund : a intra in port; 2.
un porcoiu de galbeni. locul uncle se /neared si se descara lun-
porcos a. ca un porc, murdar. trele: 3. oras zidit pe langa un port: port
porcusor rn pestisor yank cu gura pe Marea Neagrd; 4. fig. loc de add-
cam Idtdreati, petrece in apele ntimoloase post, de liniste: a ojunge in port.
(Cyprinus alburnus). portal n. fatada unei biserici unde e
porecli f. 1. supranume dat mai ales poarta principald : 'n doud laturi tem-
in bátaie de joc: noi am schimbat po- plul deschise a lui portale Ee .
reek' in renume AL.; 2. supranume In portar m. I. cel ce pizeste poarta:
genere: o falnicd porecld, un titlu de 2. od. portar-basa, Marele usier, innalti
strdmos AL. [Slay. POREKLO]. functiune In prile romine si in Turcia,
porecli v. a da o poreeld. corespunzand lui capugi-basa, introdu-
porfir n. I. stdna rosie, pestritd; 2. ator al palatului domnesc sau al Sera-
piatrd bazaltia foarte durd, rosie sau iului. [Lat. PORTAIERIS].
neagrd: in havuzul de por fir Bor.. portárel m. funetionar public insir-
porfirà f. I. purpurd : imbrdcafi in cinat cu notificarea actelor de justitie di
por fire, impdrateascd CR ; 2. de coloarea cu executarea sentintelor. [Lit. mic portar
porfirei: chipu-i e crin, por fird GR. AL. sau usier].
[Gr. mod.l. portativ a. usor de purtat. II n. Muz.
porfirin a. de porfir: coloane porfi- grup de linii si de spaVi pentru serierea
rine AL. notelor.
I. *aineanu.-Dict. Universal. 32

www.dacoromanica.ro
 por 498 pos
portelan n. 1. olarie alba foarte firth', pasat i porumb fiert sau copt. Nume-
'

compusa mai ales din caolin; 2. vas de 1 roase varieta(i: cincantin, hangan, sco-
portelan; 3. un fd de scoica univalva rumnic, tataresc, turcesc, etc. (v. aceste
foal te lucitoare. vorbe). [Inflorescenta plantei a fost corn-
portic n galerie deschisa sprijinita de parata cu o pfipu0 (de unde sinonimul
coloane si de arcade. U Porticul, scoala Mold. pcipupiu), iar matasea-i rosiatica
filozofului stoic Zenon, care instruia sub cu coloratrunea pasarii omonimel.
un portic din Atena. porumb a. cu parul suriu sau vinetiu
portierli f. 1. usa de trasura; 2. per- (vorbind de vite): o pdreche de boi po-
dea inaintea unei usi ( fr. portière). rumbi la par Ca. [Lit. ca gusa porurn-
portifunfe f. 1. partea dinteun tot; bului].
2 cantitatea determinata dintr'un nutri- porumbal f. rodul porumbarului ; glo-
ment. bulos, negru-albastriu, cu gust acru (nu-
porto n. portul unei scrisori. mit si scoroamb6): rade dracu de po-
porto-franc n. port In care marfurile rumbe negre. [Dupa coloarea negrie a
importate sunt libere de vama. fructelor].
portocal m. arbore totdeauna verde porumbac a. 1. cenusiu, sur-rosatic
ce face portocalr: din florile sale se fac (cocos, cal); 2. negru-albastriu (ca gusa
infuziuni i floarea-i distilatd cla o apa cx- porumbului). m. farn, tigan.
11

celenta spre a calma nervir (Citrus au- porumbar m. 1. cel ce creste sau
rantium). [Gr. mod. PORTOGALI (din it. vinde porumbei ; 2. arbust foarte spinos sr
portogal 101. mult ramificat, creste prin tufisuri si lo-
portocalà f. fruct rotund cu samburi, curi inculte (Prunus spinosa); 3. Zool.
de coloare galbend-aurie, cu miros placut. Buc. uliu (se hraneste cu porumbei). 11 n.
miezul dulce i suculent. (V. ndramzii). cotet de porumbei ; 2. co.sar de porumb.
portocaliu a. de coloarea portocalei: porumbakrie f. 1. multi porumbei la
galben batand In rosu. un loc; 2. porumbar porumbii din po-
portofolin n. 1. carton lndoit in doua rumbdrie.
In care se pune hartii, desenuri, etc.; 2. porumbel m. 1. pasare domestica ce
functiune de ministru: portoIoliul rdsbo- locueste in porumbar; 2. pl. porumbeii
iului. (de a), numele unui joc de copii; 3. Bot,
portret n. 1. inlaginea unei persoane a) Tr. porumbar ; b) pl, ceapa-ciorii.
reprodusa prin pictura, desen sau toto- porumbiqte f. camp semanat cu po-
grafie; 2. fig. asemanare perfecta: acestrumb, locul unde fusese grau.
copil e portretul tatdlui sdu; 3 . fig porumbità I. femeiusca porumbelului.
descrierea exterimului sau a caraderului porumbrel m. Bot. Mold. porumbar:
unei persoane. vede un iepure in nifte porumbrei CR.
portretà V. a face portretul unei per- poruncii f. 1. ordin: poruncii imod-
soane. rdteasca; 2. lege, precept: cele zece
portretist m. pictor de portrete. porunci. [Abstras din poruncil.
port-tigar n. cutie de inchis tigari poruncealä t. comanda lucru de
scoate Un port-figar din buzunar Ai. porunceald.
(-= fr. porte-cigare). porunci v. a da o porunca : a co-
portulan n. carte continand descrie- manda. a ordona. [Mold. poronci = slay.
rea porturilor de mare: portulanele sunt rorrodrra
documente pretioase pentru istoria geo- poruncitor a. care porunceste.
gra fiei. pos n. turban usor de matase neagra
porumb rn. Zool. porumbel. [Lat. PA- brodata cu fir (in cantecele dobrogene si
Lumnus]. oltene) : peste posul cel din cap tu ti-ai
porumb m. gen de graminee cu co- pus un calpac POP. [Turc. poa].
torul Malt si spicele mart: grauntele-i pro- posac a. 0 m. suparacios, ursuz. [Ori-
cura un nutriment si cu frunzele-i uscate gina necunoscuta].
se umplu saltele (Zea mays). Porumbul, posacie I. caracterul posacului.
numit in Mold. pdpuaoiu i In Tr. cu- posad n. od. dare pentru subzistenta
curuz, e originar din America, de unde garnizoanelor de prin cetati: sd nu phi-
a fost introdus In Europa In secolul al teased bir, nici posad, Mci podvada.
XVI-lea: din Turcia fu adus in Muntenia [Slay. POSADil, suburbie].
pe la finele secolului XVII-lea sub er ban posadal f. cumpana sau vartejul cu
Cantacuzino (1678-1688), iar in Moldova care se ridich sau se last' pietrele morfi
la 1716 sub Nic. Mavrocordat. Porumbul spre a face faina rnai aspra sau mai moale.
intra in alimentatiunea taranului sub for- [Cf. slay. POSADM, a a§cza].
mere urrnatoare: ntamaliga, terciu, malalu, posed& v. 1. a stipani, a ayes In

www.dacoromanica.ro
 PoS - 499 - pos
maimle sale, In puterea sa : a poseda o pospaiu n. I. praf subtire ce iese la
mos.e; 2. a cunoaste perfect ceva a po- macinatul fainei si care se depune In toate
seda muzica; 3. a fi stdpan pe: juria partite prin moard; 2. min analogie : pos-
Ii posedd. paiu de phicinte; 3. ceva usor, subtire,
posedat a. in prada unui demon. mancare putina. [Macedo-rom. pdspald
posesie f. Mold. arencia; a luat in = gr. mod. paspALI, praf de fainâ]
posesie chiar mosia asta AL. [Rus. po- pospolitä f. od. nobleta polona reu-
SESTA (v. arenclei),I. nita in corp de armata (Nacre.). [Pol. POS.-
posesiune I. 1. actiunea de a poseda POLITY, (adunare) generale].
si lucrul posedat; 2. pl. parnanturi pose- post n. 1. ajunare: zi de post; 2. timp
date de o natiune; posesiunile engleze de ajunat : postul Creiciunului, Pastilor.
in Azia. [Slay. posit].
posesiv a. care exprimd o idee de post n. 1. locul unde soldatul a fost
pOsesiune: pronume poses.v. pus de seful ski: a dezertat dela pos-
pasesor m. 1. cel ce poseda; 2. Mold. tul sau; 2. corp de garda Si soldatii ce-I
(posesor) cel ce tine in posesie o mosie, formeazi: an mic post ca de 130 sol-
arendas: posesorul mosiei Haramul AL. dati turci OD.; 3. fig. lunctiune care-
posibil a. ce poate fi, ce se poate face. care: post bine platit. [Rus. posra (din
II n. tot ce se poate: a face posibilul. fr. poste (in.)].
posibilitate I. caracterul celor posi- post& v. 1. o pune Intfun post: a
bile. posta o sentineld; 2. a se pune spre a
posidie n. 1. spuzá de copti midi : observa : s'a postat la dreapta mea.
atdta posidic; 2. se zice de ceva mic si postfi f. 1. depozit de cai cu schimbul
mult: posidicul de vdnat ce-i tot iesia s'; statiunea unde s'afld; 2. mod de a cd-
inainte lsp. [Mold. posodic: de origina latori cu cai de posta; 3. distanta !rare
necunoscutal. cloud statiuni de posta (10.000 stj.=19 km.
posirca I. terciul prunelor fierte din 66 sau 22 km. 30): am teicut trei poste;
care s'a scos tuica. [Origina necunoscuta]. 4. administratiune publica pentru trans-
poslej n. Mold. rachiu apatos ce iese portul i distribuirea scrisorilor; 5. biu-
lntai si la urma, [RIM POSLEDKI, ramasitel,rout unde se depun; 6. curierul care le
posluji v. a fi servitor: puse ca sd-i duce : posta pleacd de mai multe ori
poslujeascd feciorul de impdrat Russ, pe zi; 7. prin analogie, bucata de hartie
[Slay. POSLUSATI, a asculta de cineva, a-i lipita cu sau topit, pusa incet la talpile
se supune]. celui adormit apoi aprinsa cu un chi-
poslujnie m. 1. od. servitor boieresc brit: de ce)te ori mi-ai pus si poste la
sau manastiresc scutit de dad; 2. servi- picioare CR. [Rus. POdTA (din germ. Post)].
tor In genere: poslujlnici impeirdtesti tsp. postal a. relativ la posta : serviciul
[Bulg. POSLUSNIK, shlga la o mandstire]. postal.
posmag m. Mold. pesmet: un ham- postalion m. cel ce mana caii de posta
bar plin cu posmagi CR. [Slay. posmaot [Rus. PoftAtioriti]. II n, ear solid cu osiile
(v. pesmet)]. de fier pentru a transporta tot felul de
posmagi v. a se uSCa: ce mi te ai greutati.
posmcigit aaP ISP. [Lit, a se usca ca un postament n. piedestal.
pesmet]. pastas m. curler de posta.
posmiigit a. 1. uscat; 2. fig. mahnit: postatä f. 1. partea cat taie cosasul
posmeigit ca cum i-ar fi luat boii POP. dintr'o clatatura; 2. fig. distanta mica .
posodic n. Mold. V. posidic. nicio postatei de pdrndnt nu fu ridi
posomori V. 1. a se Intuneca la fata : cold [SP. 9i mai mergemd ei o postatd
cerul se posomoreste; 2. fig, a fi po- CR. [Serb. POSTAI-, sir de cosasi].
somorIt. [-lav. PASMURIETI, a se Intuneca]. postav n. I. stofi de land; 2. In spe-
posomorit a. si in. 1. Intunecat la cial, postavul taranesc, aba. [Slay. POS
fata : vreme posomoritd ; 2. fig. trist, mod panze].
posac: de omul posomOrit i norocul postavii n. 1. albie mai mica ; 2. lada
fuge. dela moara in care cade Mina : (scurnpul,
pospSealii f. 1. starea lucrului pos- cautei ad ia din cof graunte si din
pan ; 2. fig. lustru, superficialitate. postavd mdlaiu PANN. [Serb. POSTAVA,
pospäi v. 1. a stropi pe d'asupra; 2. albte].
a spoi pe d'asupra (si fig.): lume pos- postAvar in. fabricant sau negustor
pditd fi desartd AL.; 3. refl. a manca de postavuri.
putin (doar s'alunge foamea); 4. a se postfivArie f. fabrica ori pra valie de
imbrica cu putina cheltueala. [Tras din postav.
pospaiu]. postelnlc m. 1. od maresalul Curti;

www.dacoromanica.ro
 pos 500 pot
Insircinat cu paza camerei de dormit a poarniche f. pasire galinacee de ma-
Domnului si care introducea la audiente, rimea unui porumb, vAnat excelent, trA-
until din cei sase mari boieri de divan; ieste mai ales pe cAmpii in arduri (Perdix
2. (Mare le), ministrul afacerilor strAine, cinerea). [Lat. *QUOTURNICULA = clasic co-
sub Fanarioti; 3. rang onorific de boierie. TtJRNXI.
(Slay. POSTELLZKII (din POSTELIA, pat)]. potasal f. oxid de potasiu, materie soi
postelnicei m. pl. ostasi de sub co- alba- si loarte caustia: potasa din
lids.
manda postelnicului. comert e carbonat de notes&
postelnicie f. 1. demnitate de postel- potasiu n. metal descoperit in 1807
nic; 2. ministerul de externe :" calemgiu de Davy, descompunand potasa cu pila
la postelnicie Foe electria.
posterior a. 1. ce vine mai tArziu: potca f. 1. boala din deochiu sau din
evenirnent posterior; 2. ce e indArAt: chiar senin: desclintec de noted: 2. be-
partea posterioara a capului. lea, bocluc: tog de o potcd o so clOrn
posterioritate 1. starea unui lucru PAIN. [Ceh. PUMA, intalnitura (cu un duh
posterior altuia. rAu), de unde boala nApraznia].
posteritate f. 1. sir de urmasi: pos- potcap n. 1. acoperemAnt de cap, In
terifatea lui lafet ; 2. generatiunile vii- form& de cilindru, ce poartA preotii si
toare: posteritatea va judeca. alugArii; 2. Bot. potcapu-alugarului,
posteuch f. Mold. butuc ce sprifinA plantA cu fiori galbene, creste prin locuri
osia carului and se unge: de inima cd- aride (Leontodon hispidus). [Slay. Po-
rutei abirnau pdcornita siposteuca Ca. ID6T.AP6 (din PENA, subt, i KAPA, glugi)]
[Origin& necunoscuta]. potcapier m. fabricant de potcapuri.
posti v. a tinea post. potcas a. boclucas: un potcas de lo-
postitor rn cel ce posteste. got& ISP. [V. noted].
post-meridian a. de dupsa amiazi. potcoavi f. sernicerc de fier ce se
postoroancal f. Mold. 1. funia cu care tintueste sub copitele cailor sau de al-
se leaga leuca de carAmbul carului; 2. aiul cismei. [Slay. PonfiRolrii, talpa calu-
fig. darloaga postoroanca de dascalul lui (din Ponii, subt, si ROVATI, a fAuri)].
Simeon CR. [Tulcea postoruncii = rut. Potcoava m. supranumele lui loan er-
POSTORONOK, streang (lit. de alAturi)]. bega, Domnul Moldovei, care era atAt de
postpozitiv a. Gram. care se pune tea pan, Mat putea (range potcoave.V.Ioan.
la urma vorbelor: articolul romanese potcovar m. cel ce potcoveste.
e postpozitiv. potcovi v. 1. a pune potcoave la cai;
post-restant n. formulA scrisA pe a- 2. fam. a Insela l'am potcovit bine CR.
dresa unei scrisori spre a instiinta cd tre- potecii f. cArare ingusta prin paduri
bue s& rAmAie la biuroul postal, unde si pe un deal. [Bulg. POTEK].
destinatarul va veni s'o reclame. potecasi m. pl. osta5i intocmiti in
postrunga f. crestatul urechii vitelor. 1834 sort a strejui potecile.
[Cf. dial. postrunga, pastruga]. potentat m. suveran atotputernic al
post-scriptum n. ceeace s'adaoga la unui Stat.
o scrisoare dupä semnAturA. potential a care existA
In puterea,
postulant m. cel ce cere un post. In cauza sa si nu in fapt.
n. mod ver-
U

postulat n. Filoz. ceeace se considerA bal care exprima posibilitatea.

ca fapt recunoscut si care n'are nevoie pbteri f. ceatA de arnAuti pentru ur-
de a fi discutat l probat. mdrirea hotilor de codru. [Bulg. POTTERA,
postilm a. 1. nitscut dup.& moartea ta- ceatA (din slay. TERIATI, a goni)].
tAlui: copil postum; 2. publicat dupA poteras rn od. sbir, mai ales arnAut,
moartea autorului: opera posturnd. cAlare, lnarmat, cu haine verzi deschise.
posturii f. situatiunea corpului, atitu- poticfili v. 1. a da de potcA: cOnd
dine. mizurd cum i-a poticalit ciobeinasul
potabil a. bun de bAut: apa potabila, hp.: 2. a coplesi, a IncArca: m'a poticolit
potager a. cultivat Inteo gradina de D-zeu cu batranetile ISP. [Cf. ceh. POTI,
legume: plante potagere. KATI, a IntAlni (v. noted)].
potaie f. I. haita: o potaie de lupi; poticni v. 1. a scApAta din genuchi
2 catel: are potaia vr'un dar ? OR. AL. : la umblat : calul, de e cu patru picioare,
3. tom. om nesuferit. [Dintr'un prinlitiv fi tot se poticneste; 2. fig, a luneca.
pot, de origins& necunoscuta [Slay. poriiaNdri, a Impinge].
potang n. hint scurt si gros dela plug potir n. 1. caliciul florilor: sorb lim-
cu un belciug prin care se trece capAtul pedea roud din a florilor potire At.:
grindeiului: potangul e regulatorul plu- 7. vas de sfintit vinyl la liturghie. [Gr
gului. [Bulg. voniNo]. mod. eorigi, pahar],

www.dacoromanica.ro
 pot - 501 - pov
potlog n. bucata de piele pentru dre- 3. a se aplica: ad se potriveste zicd-
sul incaltamintelor: Oni t ou pune vr'un toarea poporului; 4. a face pe voie:
ty.tlog PANN. [Serb. PODLOG, talpa (lit. ce cdnd m'as potrivi eu babei la toate
se pune dedesupt)]. cele Ce. [Slay. Inzonvm st, a rezista, a con-
potlogar rn. 1. carpaciu; 2. pungas trazice].
ordinar. potrivire f. actiunea de a (se) potrivi:
potlogari v. a fura lucruri marunte. asemanare, adaptare.
potlogárie I. pungasie, hotie. potrivit a. 1. asemenea: amdndoi
potlogariit n. meserie de potlogar. sunt foarte potrivifi; 2. mijlociu, mo-
potmol n. nornol. [V. podmoll. derat: om potrivit; 3. convenabil: baie
potmoli v. a se namoli: drumuri:e potrivitd de caldd ISP. adv. 1. cuviin-
II

s'au potrnolit. cios : rdspunde potriv,t; 2. cumpatat:

potnogi m. pl. iepele sau calcatorile sO bei potrivit.
fasboiului de tesut. [Slay. ponallood, lit. potrivnic m. adversar. [Si protivnic
sub picioare]. = slay. PROTIViNCT, opus, contrar, dusmanl.
potoli v. a stampara, a (se) linisti: a potroach f. planta ce creste prin fa-
potoli foamea, pldnsul, mania. [Bulg. nete, avand o floare rosiatica (Erythraea
POTULITI]. centaurium). [Pol. PATROGH, mac],
potop n. 1. inundatiune foarte mare; potroc n. 1. pl. máruntaie de pashre:
2. inundatiune universala care (dupa le- ciorbd de potroace, ciorba acri cu bu-
genda biblic5) facu sa piara tot neamul catele de pasiire,; 2. fig. bagatela : nu phi-
omenesc, afard de Noe si de familia sa ; tifi nici de un potroc AL. [Rus. POTROIICI,
3. fig, mare abundanta sau cantitate: mate].
prin potopul de zeipadd AL. Un potop potromenghiu in. V. bostromen-
de rele. ll adv. ca un potop: oldie po- gher.
top dideau AL. [Slay. POTOPli (din TOPITI, potronic m. moneda veche polona In
a inunda)]. valoare de zece bath. [Pol. POLTORA, mo-
potopenie f. exterminare. [Slay. PO, necia de un craitar i jumatate].
TOPLIENIIS, scufundare]. potropop m. V. protopop.
potopi v. 1. a inunda, a strica cu to- poturi m. pl, 1. un tel de uidragi
tul: seceta i Mcustele potopiserd sd- largi ce-i purtau od. boiernasii, mai ales
me/M.-Um-He NEGR. ; 2. a prapadi: veniau arnautii i haiducii: cu doisprezece pan-
sd ne potopeascd POP. [Slay. POTOPITI, a dud, cu ghebe i cu poturi POP. ; 2. azi,
scufunda]. nadragi taranesti ce se inchid cu copci,
potpuri n. 1. ghiveciu de bucate; 2. stransi pe picior, cu ma.nile garnislte
bucatà de muzica compusa din diferite cu gaitane si cusaturl. [Turc. POTUR].
arii cunoscute, productiune literara facuta povarä f. 1. greutate, ceeace poate
din fragmente desperechiate; 3. fig. a- transporta o car*, o corabie; 2. ce poate
rnestecaturb : un potpuri de videnii NEGR. duce un om, in animal; 3. fig. ceeace
(= fr. pot pourri). apasfi moraliceste: povara anilor ; 4. od.
potricalfi f. unealta de facut gauri o sum& de 1000 galbeni: zece povoare
rotunde In panza, in urechile vitelor, etc. de aur BALc. [Si povoard =slay. POVORA,
[Abstras din potricdli]. targd : s'a luat lucrul carat pentru Ord-
potricSii v. a gaud cu potricala. [Rus. torul].
PROTTICATI, a trece prin, a strapunge]. povarnh I. fabrica de tacut spirt si
potrivä f. 1. seaman: unde sd-i ga- rachiu. [Rus. POVARNiA, bucitiriel.
sesc potrivd? deopotriv5, egal; 2. con- povarnagiu m. cel ce are, cel cc lu-
tra: in potrivd, din potrivd; 3. fata : creaza la o povarna.
catre fdrmul din potrivd se 'ntind, se povarni v. a se apleca in jos. [Serb.
prelungesc Ga. AL. [Si protivd = slay. PCP/12MM, a intoarce].
PROTIVII, contra]. povitrnil n. drum inclinat l lunecos.
potriveallai f. stare de potrivire. povarnit a. aplecat, piezis.
potrivi v. (activ) 1. a face deopotriva, povattà f. 1. conducere: sub povaf a
a asemana: a potrivi un lucru cu altul ; celui mai vestit din voevozii Thr BXLc.;
2. a ajuata: a potrivi o cheie, o haind; 2. consiliu: a da povefe. [Tras din slay.
3. a aranja: a-si potrivi pdrul, rochea; POVESTI, a conduce].
4. fig. a nemeri: a potrivi o rninciund. povàtui v. 1. a conduce: orb pe orb
II (reciproc) 1. a se compara: nu te po- povdfuind, cad amdndoi in groapd
trivi cu mine; 2. a fi de asemenea, a PAM/. Turcii ce povd fuiau acel convoiu
corespunde: socoteala d'acasd nu se 13A.Lc.; 2. a da povete, a consilia.
potriveste cu cea din tdrg; ce se po- povatuitor m. cel ce povirufeste.
trivetste ! de locl (ironic) d'apoi cum nul povestal m. cel ce spune povesti.

www.dacoromanica.ro
 pow - 502 - prA
poveste f. 1. maratiune mai ales min- aplicatiune: atiinfci practicci; 2. care in-
cinoasa, basm : de cdnd tot ce e 'n lume I mareste realitatea lucrurilor: om, spirit
era nurnai poveste Ar. ; 2. fabulä : am practic.
ujuns de poveste hr Ord PANN; 3. le- practich v. 1. a pune In practica a
gencla. snoava ; povestea vorbei, poves- practica virtutea; 2. a exersa o prole-
tea Muth, proverb [ Vechiu-rom. poveaste, siune : a practica medicina; 3. a exe-
naratiune prop,iu-zisa = PON IESTI, nara- cuta: a practica o operatiune; 4. a face:
tiunel. a practica o iieschizdturd in zid; 5. a
povesti v. a spune cu deamaruntul tinea strict ceremonille cultului.
Intamplari adevarate sau false. practich f. I. aplicarea. Intrebuinta-
povestic a. fabulos: toate acele flare rea regulelor i principiilor unei arte sau
povestice ,.. istiinte, in opozitiune cu teoria; 2. exer-
povestire f. expunere istorica sau po- .citiu practica binelui; 3. experienta ca-
etica Ipatata prin exercitiu: are multd prac-
poventitor m. cel ce povesteste. tied; 4. datina particulara : a cunoaste
povidlà f. Mold. magiun de prune: practicele unei tali; 5. ceremonii. acte
dd-mi o bucata de paine cu povidld exterioare relative la cult.
AL [Pol. POWIDLA] practicabil a. 1. ce poate fi Intre-
rovoarà I. V. povara. buintat: mijloace practicabile; 2. pe
povodnic m. V. pohodnie. unde 3e poate trece ccirare practicabild.
povoeala 1. V. pohoeala. practicant a. si m. 1. cel ce observa
povolu n. 1. torent; 2. ploaie toren- cu exactitate practicele religiunii; 2. cel
tiara'. [Slay. PolIONT, inundarel. ce predict o meserie sau o cariera : me-
pozh v. 1. a lua o atitudine spre a-i dic practicant.
se face portretul : a poza la im pictor; practician m. I. medic experimentat ;
2. fig. a afecta o atitudine, gesturi spre 2. cel ce cunoaste procedura in justitie.
a produce efect. .[Dupa fr. praticien].
pozal f. 1. a'itudire: intr'o pozd rci- prAdh v. a jefui, a lua cu violenta ce
pitoare; 2. afectatiune, dorinta de a pro- este al altuia. [Lat. PRAEDARE].
duce efect; 3. pop. fotografie (= fr. pose). pradi f. 1. ceeace fiarele rapesc pen-
pozderie f. V. puzderie. tru hrana Mr: pasdre de pradd; 2. fig.
poziti(un)e f. I. locul unde un lucru orice se iea cu deasila (mai ales in timp
e pus si modul cum e pus: pozifiunea de rtsboiu): a Wilt multd pradd; 3.
unei case; 2. teren ales de asezat trupe: cel ce are mult de suferit: fu prada Id-
a ocupa o pozitiune avantajoasä; 3. comiei sale; 4. se zice despre lucruri
fig. rang% situatiune In care s'afla cineva cari s'au prapaclit: in prada focului.
pozifiune criticd. ((Lat. MAEDA].
pozitiv a 1. a carui sigurantat e sta- prAdhciune I. jaf Insotit de stricaciuni
bilita fapt pozitiv; 2. care se sprijina [La t. PRAHDATIONEM].
pe fapte, pe experienta : *Uinta pozitivä; prhdalnic a. rapitor: corbul negru
3. care considera mai ales parka mate- prdclalnic AL.
riala a lucrurilor si folosul Eras dinteln- prfidator m. eel ce prada.
sele: om, spirit pozitiv; 4. scris, In praf n. 1. Walla fib-Amara in Mark
opozitiune cu natural: drept pozitiv; mid par-fleck haind plinci de prof; 2.
cantitati pozitive, in algebra, cele precese mice substanit pisata i facuta praf praf
de sernnul +. de zahdr; 3. medicament ca praf: pra-
pozitivism n. sistema filozofica fun- furi de chininci; 4. fig. nimicire, ruint
data de Auguste Comte si care n'admite totala : a face prat, nu s'a ales nici
decat ceeace este stiintificeste constatat. praf de averea sa; 5. mijloc de aura-
pozitivist rn.partizan al pozitivismului. gire: aruncei praf in ochi; 6. amestec
poznii I. Mold. 1. gluma proasta: fest& de silitra, pucioasa si carbune, care se In-
renghiu; 2. belea: iacd pozna cd se prii- flackeaza lesne i serva la Incarcarea ar-
ouseste AL. [Nemt. POSSES]. melon de Mc: prat de ',used. [Slay. PRA14].
pozna9 a. ai m. Mold. 1. pacaliciu, prMárie 1. mare gramada de praf.
caraghios: poznaqa asta de lume AL.; prafos a. phn de praf.
2. care joaca feste altuia. prafturh (praftorita) 1. stropitoare de
pribmi v. 1. a sucomba greu se udat fierul ars In Mc: cu praftorifa udd
prdbuaeqte c'un gemet de pe cal AL.; mai adesea sd-1 lovesti Rum [Mold.
2. a se surpa, a cadea in ruine oricare pleafturd: de origina necunoscuta].
indlfirne sub cer se prcibu§eate AL. [V. prfilui v. 1. a scutura de praf; 2. a se
bush]. umplea de praf.
practic a. 1. care duce la actiune, la prhfuit a acoperit cu praf.

www.dacoromanica.ro
 pra - 503 - pra
prag n. 1. bucatA de lemn sau de' prapastie f. 1. groapa adanca; 2. pl.
piatra In josul si de-a curmeziaul usei; lucrun nemai auzite: n'auzi ce prdpdstii
2. fig. la inceput : la pragul viejii, la spun froth tdi? Ise. [Slay. PROPAST1].
pragul secolului. [Slay. prautil. prap4stios a. 1. On de prApastii:
pragmatic a. relativ la afacerile civile stand prdpdstioase; 2. fig. napraznic.
P sociale : istorie pragmatic& care pre- precipitat: in acea fugd prdpdstioasd
zintA evenimentele aaa, !neat sA se poatA Skcc
trage din ele concluziuni practice pentru prApfistui v a (se) arunca In prApastie.
afaceri; sanctiune pragmatic& regulament praporcic m. od. sublocotenent. [Rus.
In materie ecleziasticA, In special actul poarta prapurul].
PRAPORMIth. lit. cel ce
prin care Carol VI de Austria asigura prapur n. 1. steag militar: ostd§escul
(1713) fiicei sale Maria Terezia succesiu- prapur a pdzi erau datori NEGR. ; 2.
nea la tron. steag bisericesc: top preofii cu prapur
pragmatism n. doctrinA filozofica care §i cu icoane ies Ar..; 3. pl. membrana
iea drept criteriu al adevArului valoarea stomacului la vita: prapur de mie/. [Slay.
practica. praporui, steag. de unde membranA reticu-
prAli V. 1. a coace came pe gratar, pe lara].
cfirbuni; 2. a fierbe in unt ; 3. a arde tri- praisad a. se zice de o varietate de
gand: a prdji cafea. [Slay. PRAJITI, a frige]. pere. [V. rdsadl.
priijinA f. I. bucata lunga de lemn de prAsea I. V. plasea.
grosime mijlocie; 2. veche masura agrara prisi v. 1. a tace pui; 2. a se repro-
In valoare de 3 stanjeni; 3. fig. persoana duce. [Serb. PRASITI. a tata purcei: roma-
Malta i subtire: o prdjind de om. [Bulg neste cu sensul generalizat].
.

PROJINA1. prAqi v. 1. a sapa tarina de mai multe

priijit a. copt pe &Mar: puiu prdjit; ori curatind-o de buruieni. [Slay. PRAEITI,
fig. retbddri prdjite. a face praf (des(elinind tin camp)].
prfijiturà 1. 1. ceva prfifit: prdjiturd prfisilai f. progenitura, masa (vorbind
de oud; 2. aluat prajit In unt sau copt mai ales de animale).
la cuptor. prasila f. saparea porumbului.
pralina f. migdalá zaharisità. prAsit n. actiunea i rezultatul prAsirii.
pramittie f. fig. poama, sculA (In prisitoare f. sapa ori masina cu care
basmele muntene): astea sunt prama- se praseste.
tale ce a ndscut POP. [Gr. mod. PRA(G), prisiturA f. lucrarea de a prAsi.
MATTA, mart& negot]. prisle in. cel din urma copil nAscut.
prAnz n. 1. mancare de amiazi (sau [Tras din prdsi].
cane searà): a da un prdnz mare; 2 Präslea rn. In basme, feciorul cel mai
timpul and se pranzeste la amiazi ; dupd mic dar cel mai voinic.
pr6nz. [Lat. PRANDIUM]. prästias m. cel ce cla cu prastia,
prAnzare f. mancare la pranz: o mi- prastie f. 1. unealtA de aruncat, com-
oarei sd-ji fie de prdnzare POP. push' dintr'un ochiu sustinut de douA
prAnzi v. a manca la pranz. sfori; a da cu praatia pe undeva, a merge
[Lat.
PRANDEREI. rar; a da cu praatia prin, a cAuta sA lure;
priinzisor n. gustare cu 2-3 ore Ina- 2, partea din dreapta sau din stanga ca-
inte de pranz. lului (la trAsurA): cal de pra9tie. [Slay.
pripAd n. pripidenie: cum sd scape PRAETA].
de prdpdd pe cei 12 copii ISP. pràtilá f. Mold. Tr. sindrilA. [Origina
prApAclenie f. exterminare : prdpd- necunoscutal.
deni a pd manful prAstini f. Mold. 1. prAjinA pe coama
prApAdi v. 1. a extermina : vine ca casei la ranesti. legato' la vart de altA piAjinA
ser te prdpddeascd ISP ; 2. a lesina a spre a feri acoperisul de violenta vantului ;
se prdpddi de rel.% de p/dn... [Slay. 2. prafina pe un stog de fan. [Cf. praftie).
PROPAD6, a peri (lit, a lace sa cazil Inteo prastinh I. rachiu de tescovinA. [Ori-
groapa)]. gina necunoscuta].
prApAdit a. 1. ruinat ; 2. cu totul stri- prat n. livede : lintea pratului, un
cat: haine prdpddite. ii adv. foarte: prii- fd de maga-a. [Lat. PRAWN],
pddit de slab. jim. ticalos: un prdpddit prAval n. I. repezis, coastA de munte;
de argat. 2. cascadA mica: prdvalul apei. [Abstras
prApäditor rn. cal ce prApAdeste. din prdvdli].
prApAdoamnA f. plea sfanta: cu- prAwilac n. clinA prApastioasi.
vioasa prdpddoamnd Paraschiva. [Al- privAlatic a. repezielos: c6nd co-
teratiune populara din prdpddobnd = board 'n ropot dulce din teipanul pra-
rus. PREPODOBNYI, slant]. t/61 atic Eu.

www.dacoromanica.ro
 prà - 504 - pre
prAvalli v. 1. a rostogoli, a rasturna pream5ri V. a glorifica [Modelat dun'a
mica buturugd carul mare mai prdvale slavicul prosldvi].
AL.; 2. a cadea jute chine o InAltime : preambul n. 1. discurs preliminar:
stAnca std sci se prtivale Er:. [Slay. 2. consideratiuni ce preced un proiect de
PROVALITI]. lege.
priiväliaq m. cel ce are o pravalie. preaseni f. curea de sub pieptul ca-
prisvälie f 1. locul unde un negustor lului. [Serb, PRSENA].
90 intinde i vinde marfa sa; 2. marfurile Prea-Siânta f. Maica Domnului : la
dinteo pravalie. [Tras din prdvilli, a picioarele Prea-Sfintei.
rostogoli: asociatiune de idei analoga cu preatca f. V. pretce.
a sinonimului boltal. prebendli f. venitul unui canonic.
pravfilis n, pravalac: prifipastia ii precädere f. pieferinfS.
asteaphi cu addncu-i preivdlis AL. precar a. care depinde de vointa al-
pravat n. calauza (vorba esita din uz): tuia, ce n'are duratti sigura: existenfd
drept pravcif Ii slujesc NEOR. [Slay. PRA- precard.
V711. cale dreapta]. precautiune f. 1. ceeace se face din
pravilfi f. 1. lege: unde sunt multe prevedere; 2. circumspectiune.
pravile, acolo i multd nedreptate; ;. precede v. 1. a merge inainte; 2. a
regula : a pune pravild CR. ; 3. codice: fi imediat inainte: capaolul ce precede.
Pravila cea mare, numita l Indrep- precedent a. care precede sub ra-
tarea Legii, s'a tiparit la Targoviste in portul timpului sau al ordinii. n. fapt II

1652. [Slay. PRAVILO, regula]. V. codice. sau exemplu anterior invocat ca autori-
pravilnic a. legal: dobdruld pravil. tate: a crea precedente.
nice, [ Slay. PRAVILiNIKO]. precept n. regula de purtare, Invata-
pravilnicesc a. ce tine de pravila sau mant.
lege: Pravilniceasca Condicei A Dom- preceptor m. cel Insarcinat cu in-
nului Alex. Ipstlant Voievod. structiunea particulara a unui tanar.
pravoslavnic a. si In. ortodox: Pra- precipità v. 1. a pravali, a arunca
voslavnica Mdrturisire a lui Petre de sus intr'o adancime; 2. a grfibi, a firth
Movild. [Slay. PRAVOSE.AVINii, lit. de dreapta mai precipita pasii; 3. fig. a face sa
opiniune]. caza Inteo mare nenorocire sau primejdie;
praxis f. (arhaic si popular) practica: 4. a opera o precipitatiune chimica; 5. a
am cu praxis. [Gr. mod ]. se repezi, a da navala: a se precipita
praxiu n. carte bisericeasca continand asupra inimicilor.
Faptele Apostolilor. [Or. mod. PRAX(APOS- PreciPitat n. Chim. materie ce cade
TOLOS)]. in fundul vasului, and o separam de
praz n. planta leguminoasa cu bulbii disolvantul ei.
prelungiti (Alium porrum). [Slay. PRAZil]. precipitare f. 1. iuteala extrema, grabs
praznic n. 1. sarbitoare mare biseri- mare; 2. actiune chimicfi prin care un
ceasca; 2. masa mare: pe iarba rdsdritd corp disolvat intr'un lichid se depune
fac praznic la un loc At.; 3. ospat fu- in fundul vasului sub actiunea unui alt
nebru, comandare. [Slay. PRAZ1N1RCI, sar- corp.
batoare]. precipitatiune f. V. precipitare.
prAznui v. 1. a serba : am preiznuit precipitiu n. 1. prapastie: 2. fig. ne-
toate zilele sfinte; 2. fam. a petrece norocire mare, pericol mare.
benchetuind : am cheltuit, dar barim Precista f. Preacurata Fecioara. [Slay.
am prdznuit ISM [Slay. PRAZNOVATI]. pais6106, foarte curat].
präzuliu a. verde ca prazul. preciz a. 1. cu totul determinat mo-
pre prep. V. pc. ment preciz; 2. riguros exact: informa-
prea adv. exprimi : fiuni precize; 3. liber de orice priso-
1. superlativul
absolut (mai mult cleat foarte): e prea sinta: stil preciz.
frumoasd; 2. ceva peste masura, afara precizh v. a determina lntocmai.
din cale : e prea mare, prea de tot; precizi(un)e 1. mate exactitate, mai
prea prea, excesiv, [Slay. od]. ales in vorbire.
Preacurata f. imaculata Fecioara. precoce a. 1. copt inainte de timp:
[Modelat dupa slavicul Precista]. fruct precoce; 2. fig. desvoltat Inaintea
preajmii I. im pi ejur (ime) : in preajma varstei, sub raportul fizic sau moral: un
satului. [Origina necunoscuta]. copil precoce.
prealabil a. care trebue zis, facut, precocitate f. caracterul celor precoce.
examinat inainte de a trece mai departe: preconceput a, ce se adoptil lira
chestiune prealabild. adv. inainte de
II cercetare: idee preconceputd.
toate. preconizis v. fig. a lauda In public:

www.dacoromanica.ro
 pre - 505 - pre
a preconiza pe cineva. I a recomanda ceeace s'afirmA sau se neag5 despre sub-
mult: a preconiza o metodd, un me- iectul unei propozitiuni.
dicament. predicati(un)e f. 1. actiunea de a
precugetare f. cugetare lnainte de a predica ; 2. invAtatura religioasii, cuvAnt
lucra, deplinA cunostintA in facerea unui bisericesc.
lucru. predicator m. cel ce predica.
precum adv. asa cum; precum vezi. predictiune f. prezicere.
[Lat. PER QUOMODO]. predifect a. prea iubit.
precumphni v. a prepondera. predilecti(un)e f. preferintà de iubire.
precumphnire f. preponderant5. predispoziti(un)e f. I. dispozitiune
precumpAnitor a. preponderant. natural5 de a face unele lucruri ; 2. Med.
Precup m. sàrbAtoare babeasc5 ce dispozitiune de a contracta o boalt.
cade in =a de 8 In lie: Precupul e rdu predispune v. 1. a dispune dinainte,
de piatrd. [Dupà numele martirului Pro- a inclina la: nesocotinfa sa 11 predis-
copie. V. Pricopie]. punea la toate extravaganfele ; 2. Med.
precupet m. vAnzAtor de legume us- a dispune treptat la venirea unei boale.
cate (fasole, maifire) si de pAsiiri, firà a predmet n. Mold. privintà, obiect
avea prAv5lie. [Slay. piderawrri, care corupe (vorbá iesitA din uz): ei au venit in pred-
cu bani, lit. acaparator]. metul socotelii. [Rus. PREDMETZi, obiect,
precupep v.1. a aca para ; 2. a trafica: scop].
posturile se precupefesc Ar.. ; 3. fig. predominh v. a se ridica mai pre-
cari precupefesc dreptul vdduvei Bke. sus, a avea rolul principal: interesul pre-
precurmh v. a Intrerupe: speranfa domind in afaceri.
rnea din fume de inoarte se precurmd predominant a. care predomina.
GR. AL. [V. curma. predominant& f. actiunea i carac-
precurmat a. intrerupt: glas pre- terul celor ce predomina.
curmat de suspinuri NEOR. predoslovie f. precuvAntare la scrie-
precursor m. premergator. rile vechi romAnesti. [Slav.].
precuvAntare f. prefat5. [Modelat preducea f. Mold. I. priboiu; 2. gaurA
dupti slavicul predoslovid. f5cutd cu preduceaus in sfArcul urechii
preen* v. 1. a da in mAn5, a pune In vitelor. [Originii necunoscut5].
posesiunea cuiva : a preda scrisori. mar- preduf n. vrana unei buti. V. produf.
furl; 2. a da In puterea: a preda justi- preeminent a. superior In rang, In
fief pa un vinovat; 3. a p5rfisi (mai ales merit.
prin trAdare), a Inchina: soldafii au pre- preeminenti f. superioritate.
dat inimicului cetatea; 4. a se Increde preexisth v. a exista dinainte: cuge-
cuiva : s'a predat lui. [Slay. PRIEDATI, a tarea preexistd vorbirii.
preda, a tra-da]. preexistent a. care exista Inainte de
predh V. a da lectiuni, a instrui : a altul.
preda limba francezd. [Modelat dupà preexistentà f. existentà anterioarii.
grecul paradosa prefAcAtorie f fpocrizie.
predecesor m. 1. cel ce a preces pe preface v. 1. a se transforma: s'a
cineva intr'un post; 2. pl. cei ce au trait pre filcut in Misdricei ; 2. a afecta un sen-
inaintea noastr5 in aceeas tar& timent ce nu-1 are cineva : nu te mai
predestinh v. I. a destina dinainte preface. [Lat. *PERFACERE = clasic PERN-
(la fericire pe cei alesi); 2. a rezerva pen- CERE].
tru ceva inevitabiL prefacere f. 1. actiunea de a (se) pre-
predestinat a. destinat dinainte: pre- face; 2. afectarea de sentirnente contrare.
destinat la nenorociri. prefAcut a. fig. fAtarnic, ipo&rit.
predestinati(un)e f. 1. In15ntuire de prefAcut n. scoaterea stuletilor de po-
evenimente ce nirnic nu poate Infatura ; rumb stricati dintre cei buni.
2. In teologia calvinA : decret divin care prefaiu n. pop. meremet : dard un
reguleaza dinainte mantuirea sau pierza- pre faiu bun lucrului ce mai reimdsese
rea oamenilor. LW. [OnginA necunoscut5].
predich v. 1. a anunta cuvAntul lui prefatA f. cuvantare in fruntea unei
D-zeu, a instrui poporul prin cuvAntári ca rti.
religioase si morale: a predica Evan- prefect m. magistrat insiircinat cu ad-
ghelia; 2. fig. a lndemna, a recomanda : ministratiunea unui judet; prefect de po-
a predica cumpdtarea. litie, seful politiei dintr'un municipiu ea:
predicit 1. 1. cuvAntare bisericeasca Bucuresti, Craova, BrAila, Galati, Iasi,
rostia din amvon ; 2. fam. mustrare lunga. prefectoral a. ce tine de un prefect,
predicat n. in logica i gramatica . de o prefectur5.

www.dacoromanica.ro
 pre - 506 - Pre
prefecturà f. 1. numele mai multor prejur adv. Imprejur: prin prejur.
functiuni In Roma antica ; 2. numele ma- prelarg n. spatiu larg: in prelargul
rilor diviziuni ale imperiului roman; 3. cdmpiei OD. II a. ai adv. fig. desvoltat:
azi, tunctiune de prefect: a obfine o a vorbi mai prelarg.
pre fecturd; 4. Intindere teritoriala ad- prelat m. Malt demnitar bisericesc.
ministrata de un prefect; 5. palatul, biu- prelegere f. lectiune facuta de un
rout prefectului. profesor la Universitate.
preferabil a. demn de a fi preferat. prelevii v. a lua dinainte o parte din
preferans n. joc de carp Intre 3 sau suma totala.
4 persoane (= fr. preference). preliminar a. care precede obiectul
preferi v. 1. a se hotfirl pentru cineva principal: observafiuni preliminare. II n.
sau ceva mai mult decM pentru Mtn. ceeace precede obiectul principal: preli-
preferinlil f. I. act prin care se pre- minare de pace.
fera o persoana sau un lucru alluia; 2. prelinge v. a da peste margini, a de-
pl. semne particulare de afectiune sau de borda (oala). [V, tinge].
onoare preluch f. Buc. poiana de padure.
prefiria V. I. a trece prin maini: pre- [Rut. MCA, tuna].
fird ,:mie cu foaie PANN ; 2. a defila : se prelucrh v. 1. a lucra din nou; 2. a
prefirau feciorii de impdrafi ca frunza schimba prelucrand.
si ca iarba POP. ; 3. fig, a se strecura : prelucrare f. actiunea de a prelucra :
am stiut a ne prefira prin mit de pri- elaboratiune, remaniere.
mejdii OD. Netafora luata dela tesut: preluda v. 1. Muz. a incerca vocea,
cf. rdsfirdj. un instrument; 2. a improviza : cdritd-
prefix n. particula pusti Inaintea u- reata fricet prelude Ar..: 3. fig. a se
nor vorbe spre a le modifica sensul: ex. prepara la un lucru facand altceva.
pre-zic, strd-luci. preludiu n. 1. ceeace se canta sau se
prefuste f. lemnul din capul parilor executa ca pregatire; 2. improvizatiune
morii ce despart scocul de sterp. [Ori- muzicala; 3. fig. ceeace precede sau pre-
gina necunoscutal. para ceva: fulgerele stint preludiul fur-
pregati v. a (se) prepara. tunei.
pregiktire f. preparatiune. prelung a. I. lungaret; 2. fig. care
pregatitor a. provizoriu: hotdrire continua, care dureazfi mult: sunet pre-
pregatitoare. lung. [Lat. PERLONOUS].
preget n, zAbavA: fdra preget. prelungi v. 1. a face mai lung in In-
pregeth v. a Intarzia : Turcii nu pre- tindere: a prelungi o gradine; 2. fig.
getd a rdspunde OD. [Cf. slay. PRIEJIDATT, a face sa dureze mai mult timp: a pre-
a amana]. lungi un concediu.
preintAmpinh V. a prevent: cduta a prelungire f. 1. continuarea unei
preintdmpina relate 1311.e. portiuni de Intindere; 2. timpul ce se
preistoric a. care a preces epoca is- adaoga la durata unui lucru: prelungi-
tcricA : timpuri preistorice. rea termenului.
preistorie f. istoria omenirii din tim- prematur a. I. fig. care vine inainte
purile despre cart n'au ramas stiri isto- de timp: moarte prematurd ; 2. anuntat
rice directe: ea se divide In varsta de prea din vreme: *tire premature: ; 3.
piatrA I varsta de metal (bronz i fier). prea precoce: frifelepciune prematurd.
prejmet n. loc de prin prejur: se premedith v. a medita un lucru lna-
cutremurard toate prejmetele ISP. [V. inte de a-1 executa.
preajma]. premeditati(un)e f. 1. actiunea de
prejos adv. 1. pe jos; 2. fig. inferior: a premedita ; 2. Jur. plan chibzuit ce a
a mai prejos de tine. preces executiunea unei crime: preme-
prejudech v. 1. a decide o chestiune ditafiunea este o circumstanfd agra-
inainte de a o fi aprofundat; 2. a prevedea vantd.
a conjectura; 3. Jur. a fi prejudiciabil. premeni v. V. primeni.
prejudecati f. prejudiciu. premergitor m. 1. cel ce vine tnainte
prejudicih a. a cauza prejudicii. de altul. II a. fig. ceeace anuma dinainte:
prejudiciabil a. pAgubitor, vatamator. semne prernergdtoare de furtund.
prejudicial a. Jur, care trebue sa fie premeti V. V. primiti.
judecat in prImul rand: acfiune preju- premila V. a acorda un premiu.
dicial& premiant m. cel ce a obtinut 0 re-
prejudiciu n. 1. parere adoptatA cu compensli scolarA.
usurinta, fAra cercetare; 2. Jur. paguba: premiat a. cel ce a capatat un pre-
in prejudiciul cuiva. mit t: carte premiatd de Academie.

www.dacoromanica.ro
 pre - 507 - pre
premierli f. prima reprezentatiune a preparator m. 1. cel ce prepara ceva;
unei piese de teatru. 2. persoana care prepara unui profesor
premise f. pl. cele doua prime pro- de fizica sau de chimie cele necesare ex-
pozitiuni ale unui silogism. perientelor cursului sau.
premiu n. ceeace se da ca recompensa preparatoriu a. care serva a prepara:
pentru sarguinta, capacitate, merit. scoald preparatorie.
prepeleag n. Mold. cracana sau par
prenoi v. a face din nou, a restaura.
prenunfara V. 1. a pune numarul; cu cuie de care se mania fan, oale, etc.:
2. a abona. pentru un loc de prepeleag POP. [*1
prenume n. 1. nume, care, la Ro- prepeleac = tut. PRYPRYL1AKA].
mani, preceda numele de familie : Cezar prepelicar m. caine de vanat prepe,
purta prenumele de Caius; 2. azi, nume lite, potarnichi, iepuri, etc.
de botez. prepeliciu n. Mold. mi.: stog de tan.
prenumerant m. abonat. [V. prepeleaa
Preobrejenie t. sarbatoarea numità prepelitä I. pasirica trecatoare din
schimbarea la fajd (6 August): Preobre- ordinul galinaceelor, are glas placut dar
jenia e hotarul verfi. [Slay. PRIEOBRAJENIIE]. monoton, se vaneaza pentru carnea-i deli-
preocuph v. 1. a absorbi cu totul cata (Tetrao ccthurnix); fam, a prinde
mintea : aceastd idee ma preocupd ; prepelija de coadd, Mold. a se Imbata.
2. a preveni In favoarea cuiva ; 3. a se [Slay. vaapzurA].
ocupa exclusiv. preponderà v. a 6 preponderant.
preocupati(un)e f, 1. starea unui preponderant a. care are mai multa
spirit absorbit de un singur obiect cu ex- importanta, credit, autoritate.
cluderea celoilalte; 2. Ingrijire cauzata de preponderantä f. superioritate de
ceeace absoarbe Mintea ; 3. idee precon- credit, de consideratiune.
ceputa: a examina fdrd preocupatiune. prepozit rn. 1. cdpetenie, mai marele:
preopinent rn. eel ce opineaza Ma- prepozitui Ardealului &Ice.; 2. cel pus
intea shall. in truntea unei biserici catolice.
preosfintit f. titlu dat episcopilor prepoziti(un)e t. Gram. vorba inva-
arhiereilor (titlu introdus pe la jumata- Habil& care exprima raportul Intre doi
tea secolului al XVIII-lea). [Vechiu-rom. termeni.
osfinji, a sfinti = slay. osvurrird. prepozitiv a. 1. de natura prepozitiu-
preot cii. 1. cel ce prezida ceremoniile nilor: a din amiros e o particuld pre-
cultului ; 2. In biserica creatina, cel con- pozitivd ; 2. protetic: articolul romdnesc
sacrat serviciului di vin; 3. fig. profet: e prepozitiv inaintea numelor proprii
preot desteptdrii noastre En. [Vechiu- masculine.
rom. preut = lat. vulg. PREBITER (clastc prepuelnic a. binuitor : caldul pre-
PRESBYTER), lit. bitran (= venerabil), nu- puelnic hrdneste un cuget raiz AL.
mire onorifica ca cdlugdr i staretl. prepuitor a. care prepune.
preoteasii f. 1. femeie In serviciul prepune v. a ultra In binuieli. [Lat.
unei divinitati pagane; 2. sotia pieotului PRAEPONERE, CI.1 sensul lui SUPPONERE].
preotese a. ce tine de preot: yes- prepus n. banueala.
minte preojesti. prerafaelit m. partizan al doctrinei
preoti v. a 0, a se face preot: cei ce estetice care pune apogeul picturei in o-
voiau ad se preofeascd. perele predecetorilor lui Rafael: Ruskin
preotie f. 1. caracter, stare de preot: a jost prerajaelit.
2. darul preotesc: preolia se dd numai prerogativa f. I. privilegiu excluziv
celor ce se consacrd cultului. unor functiuni sau demnitati; 2. facultate
preotime f. toti preotii. particulara : cuutintul e prerogativa o-
prepara v. 1. a aranja dinainte: a nualli.
prepara o masd; 2. a dispune : a pre- prerumpe v. a Intrerupe: prerum-
para spiritele; 3. a studia, a medita: a pdnd cuvdntul, zise cu mirare PANN.
prepara un discurs. pre, n. 1. tesatura din par de capra
preparandie f. *coal& normala de pentru haine i saci ; 2. covor gros dinteinsa ;
Invatitori (in Ardeal). 3. aort de lanh: Wei pre i fdrd poald
preparandist m. Tr. elevul unei pre- PANN. [Cf. serb OPREJINA].
parandii. presik v. a apasa sau strange cu pu-
preparati(un)e f. 1. actiunea de a (se) tere (= fr. presser).
prepara; 2. modul de a prepara i lucrul presal f. I. maaina ce serva a presa:
preparat: preparajiune anatomic& presd hidraulicd; 2. maaina de impri-
preparative f. pL pregatiri: prepa- mat: presd tipograjicd, litografici i; 3.
rative de drum.. tipar in genere, opere tiparite si mai ales

www.dacoromanica.ro
 pre - 508 - pre
ziare: Presa e a patra putere intr'un maturate: prestafitmile in naturd pot
Stat; 4. zialistii: toatd presa era re- I fi inlocuite cu bard.
prezentatd (=- tr. presse). prestfivalli v. a rostogoli de jur impre-
preshrit v. 1. a pune d'asupra sare jur. [Compus din preste ai
(prin extensiune) orice substanta ana- preste prep. V. peste.
loga, Mina, nisip ; 2. a seMana ici §i colea. prestelch f. V. pestelca.
presärat a. 1. semanat pe alocurea: prestidigitati(un)e f. arta prestidi-
serninfe presdrate; 2. fig. semanat in gitatorului.
genere: bolta presdratd cu stele. prestidigitator m. scamator.
presat a. apAsat cu presa: drojdii prestigios a. care face prestigii, se-
presate. ducAtor magic.
presbit a. si m. care vede mai bine prestigiu n. 1. fluziune operatA de o
de departe. vrajA; 2. farmec exercitat asupra mintii de
presbiterian m. membrul unei secte productiunile literare i artistice : presti-
de protestanti englezi cari n'admit dee& giul elocvenfei; 3. autoritate morala:
preoti toti egali, tart niciun episcop. prestigiul numelui.
presbiterianism n. secta, doctrina prestiinti I. cunoasterea celor viitoare,
presbiterienilor. unul din atributele divinitatii.
presbiteriu n. casa preotului parohiei. prestol n. stanta masa pe care preo-
presbitie f. defectul presbitilor. tul sfinteste painea si vinul : Mihnea set-
preschimbh v. I. a (se) schimba ra- rota prestolul icoana OD. [Slay. PRIES-
dical; 2. a schimba alternativ : cerul si sorb tron].
parndrztul preschimbd sdrutdri. presupune V. 1. a pune ca sigur. ca
prescrie v. 1. a ordona: a prescrie admis: sd nu presupunem lucruri im-
un medicament; 2. a dobandi prin pre- posibile; 2. a admite fAra probe: a pre-
scriptiune: a prescrie o mostertire; 3. supune cuivarnerite; 3. a fi consecventa
a-si face o obligatiune; 4. a se pierde necesara : orice efect presupune o cauzd.
prin prescriptiune. [Compromis literar din propunere si din
prescriptibil a. care poate fi prescris: lat. SUPPONERE].
drepturi prescriptibile. presupunere f. actiunea de a presu-
prescripti(un)e f. 1. ordonanti, o- pune i ceeace se presupune.
bligatiune impusA : a urma prescripfiu- presupus n. presupunere, banueala
nile medicului; 2. Jur. mijloc de a as- (NEaa.).
tiga un drept, de a se libera de o obli- presurh v. Mold a presAra: cu grdu
gatiune dupt trecerea unui timp i in con- de aur el o presoard AL. [Lit. a im-
ditiuni determinate de lege. presura, cu sensul restrans].
prescurä f. paine sfintita, in forma prsurà f. pasare mare cu ciocul scurt
de cruce, ce servA la liturghie. [Slay. PROS' tare(Emberiza). [Origina necunoscuta].
KURA]. presurat a. 1. impresurat: presurafi
prescurth v. 1. a (se) face mai scurt; de dusmani 131.1.c.; 2. Mold. presarat:
2. fig. a face sa parã mai scurt. la capu-i presuraft 's trandafiri En.
prescurtare f. I. actiunea de a pres- presus adv. 1. pe sus; 2. fig. supe-
curta si lucrul prescurtat; 2. abreviatiune; rior: e mai presus de tine.
3. compendiu. presustvie f. od. pretoriu: in pre-
pregedinte m. V. prezident. sustvia judecatoriei AL. [Rus. prusursrvia,
presentiment n. presimtire. prezenti audientt].
presimti v. a prevedea confuz prin- prof n. I. valoarea unui lucru : preful
tr'o simtire vaga l instinctiva. unei pcileirii ; 2. merit, importanta; invald
presimtire 1. simtire vagi, instinctiva preful timpului; 3. fig. tot ce costa spre a
de ceeace trebue sA se intample. obtine un folos; a cumpcira victoria cu
presiune f. I. actiunea de a presa p preful sangelui sdu; 4. pop. interval:
efectul ei: presiune atmosfericii; 2. fig. clupd pref de patru ore. [Lat. pernunl.
constrangere morala; presiunea opiniu- pretcar n, soiu de sfredel de dulgher.
nii publice. [V. pretcel.
prestabilit a. stabilit dinainte: armo- pretce pl, Mold betele dintiuntrul stu-
nie prestabilitd, sistemA imaginata de pului pe care se chidesc fagurti. [Serb.
Leibniz spre a explica acordul intre fizicul PRMCA, tarus].
st moralul omului. pretendent rn. 1. c'el ce pretinde la o
prestanti f. atitudine impunatoare. demnitate, la o functiune; 2. principe
prestati(un)e f. 1. depunere de jurfi- care pretinde ca are chepturi la un tron
mant; 2. Impozit ce consti in zilele de ocupat de altul; 3. cel ce aspira la mana
lucru pentru repararea cailor judetene unei femei.

www.dacoromanica.ro
 pre - 509 - pre
pretentios a. plin de pretentiune. trage folos din: a se prevala din ave .
pretenti(un)e f. I. dreptul ce are ci- rea sa.
neva, sau crede ca-I are, de a pretinde prevaricati(un)e f. calcarea datorii.
la ceva : are pretenfiuni mari; 2. idee lor unei functiuni.
exagerata despre talentul sau meritul sari prevaricator a. si m. care nu incle.
preterit n. Gram. una din formele plineste datoriile functiunii sale.
verbale ale trecutului. prevkzator a. care prevede cele vii.
preterititunie f. figura de retorica toare I iea masuri dinainte.
prin care se enunta un fapt ce In apa- prevedek v. I. a vedea dinainte ce
renta e trecut cu vederea. trebue 55 se intample; 2. a lua precau-
pretext n. cauza presupusa, motiv a- tiunile necesare: am prevdzut toate; 3.
parent ce serva a ascunde pe cel adevarat. a se vedea prin, a se stravedea: cand
pretexth v. a lua de pretext: a pre- cerul se prevede 'n valea infloritd BoL.
texta o indispozifinne. prevedere f. 1. actiunea de a pre-
pretinde v. I. a reclama ca un drept: vedea; 2. cunoasterea celor viitoare; 3
a pretinde o parte la mostenire; 2. a precautiune.
sustine afirmativ: pretind c6 aceasta e preveni V. 1. a merge, a veni inainte:
falf; 3. a vrea, a cere: ce pretindefiP4. a prevent momentul plecdrii; 2. a a
a aspira : a pretinde la un post. lua inainte: a preveni nevoile cuiva;
pretins a. dat ca adevarat, desi fals: 3. a inlitura : a preveni o nenorocire;
astrologia, aceastd pretinsd stiinfd. 4. a dispune favorabil: 1igura acestui
pretioasa f. femeie afectatii In ma- copil previne in favoarea sa; 5. a in-
nierele i limba ei: astrizi rdzi de o pe- forma dinainte: a preveni de sosirea
dantei, maine de o prefioasd DR. AL. cuiva.
(= fr. précieuse). prevenintfi f. mod amabil de a In-
pretios a. 1. de mare pret: calitate tampina dorintele cuiva.
pretioasd; 2. fig. scump: amicifia voa- prevenit a. care are preventitmi. II

strd ne e prefioasd. [Lat. PnErrosus]. m. cel acuzat de un delict sau de o crima

pretor m. administrator de plash' cu p detinut ca atare.
putere de judechtor. prevenitor a. 1. Indatoritor: cimic
pretorian a. ce tine de un pretor prevenitor; 2. care dispune In favoarea
demnitatea pretorian6; garda preto- sa : maniere prevenitoare.
riana, soldatii care formau garda Impa- preventi(un)e f. I. opiniune formata
ratilor romani. II m. 1. soldat din garda fart cercetare serioasa: evitafi preven-
pretoriana; 2. pl. fig. soldati demoralizati fiunile; 2. starea unui acuzat Inchis Ina-
cafi ajung sa domineze. intea judecgtii: a fi in prevenfie.
pretorian a. originar din Pretoriul preventiv a. care calla a opri: legi
Sacuilor: la centru era pedestrimea, preventive; arest preventiv, intemnitare
atilt cea pretoriand cat si a Sdcuilor ce precede judecata.
aka. prevesti v.1. a anunta cele viltoare;
pretoriu n. 1. la Romani, locul unde 2. a prezice viitorul.
pretorul l alti magistrati faceau justitie;prevestire 1. prezaj.
2. cortul generalului in tabbra; 3. azi, prevestitor m. cel ce prevesteste.
incinta tribunalului i tribunalul insus, prezaj n. semn prevestitor: prezajele
pretui v. 1. a pune pretul; 2. a avea joacd un rol insemnat in basrnele si
pret; 3. fig. a stima: a prefui pe un in poezia populard (cutit ruginit, palos
scriitor. insangerat, basma rupandu-se la mint:3c.
pretuitor m. cel ce pretueste. etc., prezic nenorocirea sau peirea erou-
pretutindeni adv. In tot locul. [Lat. lui (= fr. presage).
PER TOEUM 1NDE]. prezent a. 1. care se afla In locul
preumblk v. I. a (se) plimba noap- despre care se vorbeste; 2. care exista
tea zeii se preumbld 'n vemintele Mr acurn: moment prezent. I n. I. timpul
dalbe EM ; 2. fig. a Indrepta, a arunca actual: prezentul *i vittorul; 2. Gram.
ici i colea : a preurnbla privirile sale timp ce arata et actiunea se face acum.
prezent n dar, lucru claruit.
asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBU
prezenth V. I. a Infatisa, a ofeni: a
LARE, redus popular la primbla i plimba].
preurmk v. a urma de aproape dupa prezenta un buchet; 2. a Introduce: a
cineva: cei ce-1 preurm6 se opresc pe prezenta intr'un cerc; 3. a lntoarce ca-
maluri BoL. tre : a prezenta pieptul seiu inamicului ;
preursi v, a predestina. a prezenta armele, a (Inca pusca drept
prevalir v. 1. a avea mai multa va- inainte, in semn de onoare; 4. a arfita:
loare: opiniunea sa a prevalat; 2. a a prezenta un aspect trumos; 5. fig.

www.dacoromanica.ro
 pre 510 pri
a exr)une: a prezenta faptele in ordine; priapee f. statua lui Priap: priapeele
6. a apare inaintea cuiva: mi s'a pre- cernite ph:Mg trunchiurile roase NAITM.
zentat ieri; 7. a se oferi: s'au prezen- pribeag a. rAtficitor. 1 m. cel ce rA-
tat multi. tAceste prin strAinAtAti. [Slay. PRIBIEDirs
prezenth f. existema cuiva inteun fel fugarl.
indicat ; in prezentà, fig. in fata cuiva ; pribegi v 1. a rAtAci: vitele ce pri-
prezentà de spirit, vioiciunea mintii ce begiau se 'ntorc voios in fard AL.; 2.
ne face sA lucam sau sA spunem pe data a se expatria: boierii s'au pribegit On.;
ceeace e mai oportun ; Jeton de prezenta, 3. a cAuta un refugiu: in ce fard a pri-
surnA atribuitA membrilor unor societAti begit? AL.
cAnd asistA la sedintA. pribegie f. exil: amintiri clat pri-
prezentabil a. care se poate prezenta. begie.
prezentati(un)e f. 1. actiunea de a pribegit a. 1. rAtAcitor cand pasdri
(se) prezenta; 2. introducerea cuiva intr'o pribegite se 'ntorc voios in fare AL.; 2.
societate. expatriat boierii pribegifi in Ardeal OD.
prezervh v. a feri de un rAu fizic sau priboiu n. unealtd de gaurit cercu-
moral: a prezerva de contagiune. rile de fier, de scos cepuri sau cuie. [Rus.
prezervati(un)e f. actiunea i mij- PRO1301, scoabA].
locul de a prezerva. prichji v. Mold. a se schimba In rAti,
prezervativ a. care are puterea de a se strica i s'a priceijit norocui AL.
a prezerva. n. remediu ce prezervA:
II [Slav, PRIICAZATI, a se arAta].
citirea e un prezervativ in contra tint- pricaz n Mold. vAtAmare, stricAciune.
tului. [Slay. PRITCAZI,, vedenie].
prezice v. a anunta dinainte: eclip- price f. cearth ce-mi cafi price ? [Slay.
sele se pot prezice cu siguran fa. PR1TMA., pildA (slovean PRITICA, ceartA)t
prezicere f. 1. actiunea de a prezice; pricepe v. 1. a intelege ascultAnd Cu
2. lucrul prezis. luare aminte cine n'ascultai, nu pri-
prezidh v. 1. a ocupa primul loc in- cepe; 2. a avea cunostintA, a Ati: ma
teo adunare; 2. a avea directiunea sau pricep ce am sci fac CR. [Lat. PERCIPERE,
supravegherea: a prezida la preparati- a coprinde cu mintea (cf fr. cornpren-
vele de plecare; 3. fig. a inspira, a dre)].
conduce: religiunea prezida odinioarci pricepere f. facultatea de a pricepe,
toate actele viefii. inteligenta.
prezident m. I. cel ce prezida o adu- priceput a. care are pricepere, inte-
nare; 2. capul puterii executive intr'o re- ligent,
publicA. pricestanie f. sfAnta impArtAsire, [Rus.
prezidential a. privitor la un Prezi- PRIdESTANIIE (din slay. Usrl, parte)l
dent de republicA. prichiciu n. Mold. prispa cAminului
prezidentie f. I. functiunea de pre- sau hornului: sprijinit cu picioarele de
zident i durata ei; 2. locul unde pre- prichiciu CR. [In loc de pripiciu: cf. ceh
zic111; 3. functiune administrativA, in India : PRIPECEIC, corlatA].
Prezidentia Bengalului. prichiduta (prichindel) m. 1. numele
prezinth v. V. prezenta. piticului istet (in basmele muntene); 2.
preziuà f. ajun: in preziva bdteiliei. fam. copil mic i sglobru. [OriginA ne-
[Formatiune literarA dupA lat. PRIME]. cunoscuth].
prezumh v. a judeca dup5 unele pro- prici v. a cauta price.
babilitAti, a presunune. pricin5 f. 1. cauza: din pricina lui;
prezumpt a. Jur. presupus. 2. pretext: sei-i dea pricind de vorbd;
prezumptios a. plin de prezumptiune 3. ceartA: a cduta pricina cu lumana-
proiecte prezumpfioase. rea; 4. proces: om de pricind; 5. x
prezumpti(un)e f. 1. judecatti inte- cel cu pricina. [Slay. PRItINA, cauza
melatd pe aparente: toate prezumpfiu- pricinas m. cel ce cautà pricind.
nile sunt in favoarea lui; 2. Jur. ce- pricinul v. a fi pricina, a cauza.
eace se presupune ca adevArat, pAnS la pricinuitor a. zi m. care pricinueste.
proba contrariului ; 3. opiniune prea bunA pricitor rn, cel ce cautA price.
de sine insus. pricoliciu m. mort prefAcut in fiarS.
prezumptiv a. se zice de principele mal ales In lup (v. varcolac): doar in
deitinat a domni In ordinea nasterii: mo- cale ti-a e$it pricoliciu afurisit POP. ;
qtenitor prezumptiv al tronului, coada pricolicilor, planta cu fiorile mi -1
prian a. cu pete albe, printre cele alb-galbui. cultivath ca decorativA (Sp.-
porumbe (vorbind de vile): bou la par raea aruncus). [Mold. tricoliciu: origi,...
prian. [Origins necunoscuta necunoscutAl.

www.dacoromanica.ro
 Pri - 511 - pr
Pricopie (Sf.) m. sarbatoare bAbeascA prihanie f. fig. prihani: traiu fdrd
ce cade la 8 Julie (ziva sfAntului Proco- mustrare i fcird prihanie AL.
pie), numità i ziva lupilor: táranii o prihoriu m. pasbre cu gatul rosu (Lus-
serbeazA ca 86 nu le vateme vitele. ciola rubecola). [Lit. zosiatic (v. pri-
pricopsi v Mold. I. a se procopsi (mai goare)].
ales sub raportul material): oameni pro- prii v. a fi favorabil, a conveni. [Slay.
copsifi i ntai ales pricopsiti At.; 2. fig PRILLTI, a fi favorabil,
(si ironic) a pAti rAu ceva. [lliterentiare, priincios a. favorabil: vreme priin-
foneticA l semanticA, dela procopsi]. cioasd.
pricopsit a. 1. parvenit; 2. (mai mult priinta f. favoare: cerul le-a fost cu
ironic) instruit. priinfd [V. prii].
prididi v. 1. a coplesi: ma prididi prilaz n. Mold. V. pArleaz.
somnul; 2, a da zor: a prididi cu ee- prilej n. ocaziune: nu avusese prilej
l-en:3. a da de cApAtAiu, a ajunge d'abia a se intdlni. [Abstras din prileji].
am prididit sa citesc. [Vechiu-rom. pri- prileji v. 1. a ocaziona: intdrzierea
dddi, a supune (pridddi subt maim lui prileji mdntuirea Bac.; 2. a se intim-
'sari multo, Moxa): de origind necunos- pla acolo m'am prilejit i eu; 3. a afia
cutA (v. podidi)]. prilej: Baton nu se prileji a rdspunde
pridvor n. 1. galerie exterioarA for- cererii &Ire. [Slay. PRILIEZATI, a se da la,
mAnd un balcon ; 2. finch': la bisericd in a stArni].
pridvor Pop.; 3. In special, tinda morii prilejire f. imprejurare: intr'aceastd
de viint. [Slay. parrvop6, tinda grea prilejire OD.
prielnic a. priincios: buruieni priel- prilosti v. 1. a amagi: cum nu simfi
nice albinelor. tu rdul, care te prilosteste? PANN ; 2. a
Prier m. numele popular al lunei Apri- fermeca : prilostit de dragoste [sp. [Ve-
lie: Prier, al verde0i Domn AL. [Lat. chiu-rom. prelesti, a insela = slav. Ws-
APRILISL Limn, a amagi].
prieten m. amic. [Vechiu-rom.: pri- prilostire 1. 1. adernenire: banii sunt
iaten= slav. PRITATELI]. 'la toti prilostire; 2. farrnec: prilostirea
prietenesc a. amical. lin care cdzuse ISP.
prietenie 1. amicie. prim a. 0 m. lntbiu, cel dintAiu. IL

prietenos a. afabil. prima, de hildia calitate: a mai prima...

prietesug n. amicitie. alesi pe sprdnceand CAR.
prigitoare f. fustri tArAneascA. [V. prima v. a covirsi: aceasta cons&
opreg]. deratiune primeazd pe celelalte.
prigoana f. cearti goand i pri- prima f. 1. sum& plAtita pe fiecare an
goand pe capul men C. [Abstras din unei societiti de asigurare; 2. sunlit acor-
prigonn. data ca incurajare; 3. dar facut clientilor
prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasare sau abonatilor.
ce se hrAneste cu albine si de aceea nu- primadona 1. cAntAreatA ce joaci ro-
mitb albinfirel sau viespar (Merops a- lul principal intr'o opera.
piaster). [Lit. arsurA (v. prigori), dupà primar a. 1. care este de primul grad,
coloarea rosiaticA a pieptului acestei pi- Incepitor: scoald primarci; 2. de gradul
sari]. cel mai Malt: medic primar; 3. se zice
prigoni v. 1. a persecuta ; 2. a se ju- de copiii nascuti dintr'un irate sau dintr'o
deca. [Slay. PRIOONM, a alunga]. sorb: var primar; cale primarb, prima
prigonire f. 1. persecutiune; 2. nein- viziti ce mireasa face dupb nuntb rudelor
telegere, diferend: era intre ddnsii o bArbatului ei. [Lat. PRIMARIUS]. II m. capul
veche prigonire GR. At.. ; 3. pricina de unei comune: primarul orasului.
judecatti: doi Ward venira cu o pri- primfirie f. clAdirea unde se afld ad-
gonire la curte ISP. ministratiunea municipala.
prigonitor m. 1. persecutor; 2. cel ce Primat a. 0 m. 1. primul arhiereu la-
are proces. te() garb; 2. in special, titlul Mitropolitu-
prigori v. 1. a frige; 2. fig. a arde: lui in Bucuresti: Mitropolitul primat al
de aceastd pard de care ma prigoresc Romdniei.
Para:. [Slay. PR1OORIETI]. primate n. pl. ordin de mamifere co-
prigorit a. InfierbAntat: pustule pri- prinzAnd omul i maimutele.
gorite ale Africei OD. primavara f. 1. primul din cele pa-
prihana f. path sufleteascA; fig. filra tru anotirnpuri ale anului care incepe cu
prihand, curat la inimA, cast, prob. [Ceh ecvinoxiul dela 21 Martie; 2. (poetic) an:
PRLHANA, mustrare] numdr 20 de primdveri; 3. fig. varsta
prihini v. a pats, a manji. tineretelor: in primdvara vie[iii vieala-i

www.dacoromanica.ro
 pri - 512 -- pri
fu o primavara EM. [Lat. vulg. PRIMAVERA primogeniturà f. intaietate de nas-
- clasic vErd. tere: dreptul de primogeniture!, privile-
primfiväratic a. de prithavara : zefir giu ce atribuia fiului intaiu nAscut cea
primavdratic OD. mai mare parte a mostenirii (obiceiu Inca
primfiviirel a. (poetic) primAvaratic: existent in Anglia).
pe un vdnt primavarel AL. primordial a. cel mai vechiu, cel din-
primfivirritä f. pl. Bot. ghiocel. taiu In ordine.
primaivaros a. (poetic) primavaratic: prin prep. exprima: 1. o miscare de-a
ca stelele de aur in seri primdvd- curmezisul: a cdlatori prin Europa: fig.
roase BOL. a trece prin multe nevoi ; 2. tin mijloc sau
primblh v. a preumbla : sa-1 primbli instrument: prin tine am ajuns acolo;
aici pe culmi ISP. [V. preumbla fig. prin unire tara creste. [Lat. PER IN].
primejdie f. pericol. [Bulg. PREMEIDE]. princens a. (invariabil) se zice de prima
primejdios a. periculos. editiune a unui autor vechiu: editiune
primejdui v. a periclita, a risca. princeps a lui Vergiliu.
primenealä f. albituri sau vesminte princiar a. 1. ce tine de un principe
din nou spalate: haine de primeneald. sau de o principesa: familie princiard;
[Vechiu-rom. primeneald, schimbare (ca- 2. demn de un principe, maret, splendid:
ceasta ala de grea prinieneald a acestei lux princiar.
domniil, Mir. Costin): abstras din pri- principal a. cel dintaiu, cel mai In-
menu]. semnat. 1 n. ceeace e mai important: uili
primeni v. I. a schimba, a reinnoi : principalul.
curcIti si primeni apa din fantand ; principat n. tarii guvernata de un
2. fig. a ImprospAta : Dada si-a prime- principe.
nit adesea locuitorii; 3. a imbraca rufe principe m. 1. cel ce poseclA o suve-
oil haine noui: s'a primenit ; 4. a potcovi ranitate sau face parte dintr'o casA suve-
din nou: negrul tau sa-lprimenesti POP. ranA: principe mostenitor; tig. primul
[Vechiu-rom. primeni, a schimba («cum In ordinea meritului, talentului: princi-
s'au primenit numele acelui turn2', Miron pe/e poefilor.
Costin) = slay. PRIMIENITI, a schimba], principiu n. 1. Inceput, cauzA primA:
primi v. 1. a lua ce se oferi, ce se di D-zeu e principiul tuturor lucrurilor;
ce se trimite; 2. a obtine ce se datoreste: 2. ceeace constitue, compune lucrurile :
a primi leaf(' ; 3. a primi bine sau ran: atomii sunt principiile tuturor corpuri-
a primi o vizita, a primi oaspeti ; 4. (ab- lor ; 3. notitini fundamentale: principii
solut) a ptimi vizite : ministrul primeste de chimie ; primele principii, veritati sau
Martia; 5. a capata : a primi ajutor ; 6. axiome primitive; 4. Fiz. lege: principiul
se zice de binele sau de raul ce vine: am lui Arhimede; 5. regula de purtare: a
primit o veste build; 7. a consimti: nu ramdnea fidel principiilor de onoare;
pritnesc. [Slay. PRIMAL'', a lua]. 6. (absolut) se zice de bunele principii de
primicer m. 1. capul cAlusarilor ; 2. moralA: e un om gird principii.
superiorul cantaretilor bisericesti. [Lat. PRP prinde v. (activ) 1. a apuca cu maim:
MICERIUS, cap, capetenia a prinde o paseire; 2. a apnea cu un
primire f. actiunea de a primi si re- instrument: a prinde pesti; 3. a apuca
zultatul ei: acceptare, receptiune. cu ghiarele (despre animale ripitoare):
primit a. admis. pisica prinde soareci; 4. a pune maim
primitea f. Mold. felezau. [Abstras din pe un vinovat: a prins hotii; 5. a lua
primiti]. captiv: a prins multi dusmani; 6. a a-
primiti v. 1. a agita coada (de pasari): puca asupra faptului, a surprinde:l'aprins
(ra(a) cu coada primiteste ISP. ; 2. Mold. furdnd; 7. a amagi, a Insela: nu ma prinzi
a felezui. [$i premeti = lat. PRAEMITTERE a doua oard; 8. a percepe (intern sau
(cf. sumete)]. extern): n'am prins nicio vorba; fig.
primiii f. pl. 1. primele roade, pri- a prinde (de) veste; 9. a dobandi, a lua:
noase; 2. fig. prima productiune intelec- cu banii ce oiu prinde pe boi; 10. a fi
tuali apucat de o boala: U prind frigurile;
primitiv a. 1. ce existA dela origini 11. fig, a contracta : a prinde pica, pizma,
ce tine de prima stare a lucrurilor: obi- lira; 12. a Incepe a simti: a prinde dor,
ceiuri primitive; 2. strAvechiu: terenuri dragoste, mirare ; 13. a coprinde: cam-
primitive. I m pictor sau sculptor care pile se intindeau mai milt decdt poate
a preces pe maestri' din epoca Renasterii. prinde ochiul atm; 14. a lua In sine:
I adv. la Inceput. pc-manful a prins seirmintd, a prinde
primitor a. si m. cel care primeste. radacina ; 15. a lua, a capata in genere:
primo adv. In primul rand, Intaiu. a prinde putere, inimd; 16. a se pune

www.dacoromanica.ro
 pri - 513 - pri
pe ceva, a incepe : prinse a fugi; 17. a pripi v. a se grabi (cu o nuan(A de
agAta, a lega, a coase: a prinde haina precipitate): cine se pripeste, adesea
de cuiu, vita de par, a prinde ceimasa se poticneste. [Disimtlat din pripri =
unde s'a rupt; 18. a consolida prin frig, bldg. PREPRiI, a se grAbi].
a se Inchega: laptele a prins. II (neutru) pripi v. Mold. 1. a se coace de tim-
1. a sedea bine, frumos: albul nu te puriu : holdele incep a pripi; 2. a arde
prinde; 2. a prii: nu-i prind bucatele. (vorbind de soare sau de foc): obraji
H

(reciproc) 1. a se agAta : ea se prinde pripifi de flacdri. [Cf. slay. minx& a se

de grumazu-i Eig.: 2. a se lega: a se coace].
prinde trafi de cruce; 3. a se Indatora: pripon n. 1. par de care se leagS vi-
nu ma prind set fac lucrul asa repede; tele, calul, la pAscut: paste murgul la
4. a ocupa: locurile au fost prinse; 5. pripon Pop ; 2. arligel cu nada de pes-
a se trece, a se putea: veizeind cei i s'au cuit. [Serb. PRIPON].
prins minciunile CR. ; 6. a intra a se priponi v. a lega vitele, calul de pri-
prinde in hord; 7. a se pune contra pon: murgusoru mi priponesc AL.
nu te prinde de ceartd; 8. a prinde rA- pripor n. Mold. loc piez4, PovArnis:
&ctn.& a reusi: dacei va fi sa ni se prindd a cobori priporul CR. [Tras din pripi
AL.; 9. fig. a conveni, a se potrivi: se (primitiv pripri): lit. loc de precipitat].
prinde ca nuca in perete; 10. a pune priporos a. prApAstios : coaste pri-
prinsoare': ma prind pe orice. [Lat. PRE- poroase.
HENDEREI. prisaci f. Mold. stupinS : prisdcile
prinde-multe m. casa-gurA. feiret prisdcar CR. [Cf. slay. PRISIEKATI, a
prindere f. actiunea de a prinde. reteza (stupii)].
prinos n. 1. ofrandA prinoase aduse prisiicar m. Mold. stupar.
dumnezeirii; 2. fig. omagiu: le-a dat prisma: f. 1. solid cu douti baze egale
prinosul cuvenit de admirare At. [Slay. y paralele Impreunate prin paralelograme;
PRINOSM. 2. Fiz. prismA triangulara de cristal ce
prins a. 1: apucat : fugar prins; 2. servA a descompune lumina; 3. fig. tot
agatat: cadre prinse de perefi; 3. In- ce amhgeste mintea i o face sii vazA lu-
chegat : din lapte prins se face lapte crurile sub alte colori decAt cele adearate:
bcitut. II m. captiv : prinsi in raboiu. prisma imaginafiunii.
prinsoare f. 1. Inchisoare (sens hive- prismatic a. ce are forma noel prisme ;
chit) ; 2. Indatorire mutualA intre persoane, colori prismatice, cele sapte colofi ce pre-
cari sustin lucruri contrare, de a plAti o zintS lumina soarelui treand printr'o pris-
sumA anumitA celui ce va avea dreptate: ma de sticlii : violet, indigo, albastru,
a pune prinsoare. verde, galben, portocaliu I rosu.
print m. principe : un print frurnos prisnel n. Mold. 1. rotitil dela capA-
& tinerel Copuc. [Nemt. PRINZ]. tul de jos al fusului unei mofi (prin care
printre prep. 1. In mijlocul: printre trec mAselele roatei): prisnelul morii e
carafe; fig. printre mii de pericole; 2. alcdtuit din sapte sistori; fig. mosnea-
Intre, in numArul: printre amicii soli; gul iute ca un prisnel CR.; 2. Bot. pc-
3. prin (inaintea vorbelor incepRoare cu nit& [Tr. pristen = serb. PRSTEN, hien.
vocale): printeinsul. [Contras din pre prisos n. 1. ceeace e mai mult cleat
ai intre]. trebue dafi sdracilor din prisosul vos-
prinzlitoare f. unealtA de prins : curs& tru; 2. abundantA : atdta prisos de bu-
prinzfitor a. l m. care prinde. cafe; de prisos, superfluu, nefolositor :
prioritate f. intAietate. cheltuieli, vorbe de prisos. [Gr. bizantin
pripà f. grabS mare; in pripd. [Abs- PERISSDS, abundant].
tras din pripi]. prisosi v. a a vea, a fi cu prisos : banii
pripas m.1. mAnz; 2. via de pripas, ce-i prisosiau.
fSrS stApAn, gAsith prin holde i pe dru- prisosintii f. stare prisositoare, abun-
muri ; bAiat de pripas, atAcind pe dru- dant&
muri : bdiat din fort si de pripas En. prisositor a. care prisoseste.
[Slay. PRIPAS6, Mt]. prispà f. pat de pAmAnt bAtStorit din
pripailqi v. a veni de aiurea 1 a se lungul peretelui din fatA (la o mit (hanea-
aseza undeva : s'a pripcisit in satul nos- sa). [Slay. PRISI.TPA, ridicAturA de pAmAnt].
tru. [Lit. a face pripas sau pasil5]. pristandii f. Mold. boa (SrAneascfi ce
pripliglit a. 1. de pripas: vite pripa- se joaa ca i brAul. [Origins necunoscuta].
site; 2. alipit pe langa cineva (de animal pristav m strigAtor public: impdra-
strain sau de om); 3. fig. izolat, rAtAcit tul purse sa strige pristavul in toatd
reirmisife pripdsite ale culturei ome- impeireifia ISP. [Slay. PRISTATO.
nesti OD. pristlivi v. a muri: s'a pristdvit fe-
L. Aineanu.-Dict. Universal. 33
www.dacoromanica.ro
 prl 514 pro
ricitul Domn OD. [Slay. PRIFISTAval, lit, a in maws mortului pe piept. [Nurnele . pa-
se strAmuta]. sArii e de origina traditionalA: ea prive-
pristiivire f. moarte: dupes pristavi- gheaza, dupA legenda, mai toad' noaptea].
rea impdriitesei ISP. priveghetor m. I. cel ce privegheazA;
pristen n. Tr. V. prisnel. 2. od. In Moldova subprefect: nu a te-
priatol n. V. prestol: din pristolul meti, cd doar nu-s priveghetor AL.
dela Roma a dau calului oviiz En. priveghiu n I. vegherea mai multora
pristoleanci f. bora in epoca Jana- spie a lucra stAnd de vorbA: seara se
rIotA si aria dupa care se juca: ciocoii aduna fldcdii fi fetele la priveghiu; 2.
ziserd ldutarilor a ante pristoleanca priveghere bisericeascA i rugAciunile ce
Fir.. [Cf. pristanda]. se fac cu acea ocaziune: priveghiul Nds-
pristolnic m. plantfi cu ale earl! fructe c4toarei de Durnnezeu; 3. veghere fu-
se insemneazA prescurile (Abutilon). [V. nebrA: din priveghere fi-oiu face un
prisfornid. priveghiu At.
priatornic n pecete in formA de cruce, priveIitte f. spectacol: ce priveliste
cu care se IntipAreste prescurile. [Dela de jale! [Tras din priveala
pristol, altar]. privi V. I. a cAuta SA vazA, a-si arunca
pritoacii f. cadA mica de cArat yin. ochli asupra: a privi la cineva; 2. jig.
[FormA paralela cu pritoc]. a avea raport, a (Inca de: asta nu te
pritoc n transvazare: vinurile trase priveste. [Cf. slay. PRP/1131RM a privi].
la pritoc. [Abstras din pritoci]. privilegia v. a acorda un privilegiu.
pritoci v. a turna dintr'un vas intr'al- privilegiat a. 1. care se bucurA de un
tul: a pritoci vinul. [Slay. pprroem, a privilegiu: clase privilegiate; 2. jig. care
transvaza]. e inzestrat cu vr'un dar natural. II m. cel
priu a. prian : priul de sarpe POP. ce se bucurA de un privilegiu.
privit v. a lua cuiva ce are, a-1 lips! privilegiu n. 1. drept sau folos par-
de un folos. ticular acordat cuiva: Revolutiunea cea
prival n. V. prAval. mare francezd. a distrus vechile pri-
privalli f. Mold. V. privealA. vilegii; 2 act ce contine concesiunea unui
privascS I. Mold. pleascA : ce privascci mivilegiu: tipografii aveau inainte pri-
am a fac in reizeisime. [Origin5 necu- vilegii pentru carfile lor; 3. facultate
noscuth]. particularA, dar natural: ratiunea e pri-
privat a. 1. fArA functiuni publice: om vilegiul omului.
privat; 7. ce n'are un caracter public: privinfa f. consideratiune, report: in
vieatd privet& afaceri private. toate privinfele.
privatà 1. umblatoare. privire f. 1. actiunea de a privi si re-
privali(un)e 1. 1. lipsire de un bine zultatul ei, aruncAturA de ochi o privire
sau de lucruri necesare: mari privafiuni; cruntd; 2. ochi : a soarbe cu privirea;
2. ablinere voluntarA dela ceva: a-si im- 3. privintA: sub foate privirile.
pune privafiuni. privit n. privire: chipuri mandre la
privativ a. care indica o privatiune privit AL.
sau HpsA: ne sau in e o particuld privitor a. l m. care priveste. U adv.
privativd. relativ la: privitor la muzicd.
privaz n. Mold. V. pervaz: in priva- prizit f. doza mica : o prizd de fabac
zul negru al viefi-mi e icoand de lu- (= fr. prise).
mina En. prizärit a. Mold. 1. slab, mgrunt:
privealfi f. privire trecAtoare. cram un bdiat prizdrit, rusinos fi fri-
priveghea v. 1, a veghea noaptea cos CR. ; 2. fig. neinsemnat: in vr'o notd
am privegheat trei nopti la capul sau; prizdritd sub o pagind neroadd En
2. a observa de aproape, a pazi: peda- [Lit. strAvAzitor : a prizdri corespunde
gogii privegheath pe scolari. [Lat. PER' lui a prevedea, in sens de a stravedea].
VIORA1211]. prizonier m. I. captiv, prins (in rfis-
privegher 17. carte bisericeascA ce con- boiu); 2. cel Inchis sau arestat (=- fr.
tine orAnduiala privegherii: Privegher de prisonnier).
Anton Pann (1848). pro prep. pentru, In favoarea : pro si
priveghere f. 1. act-lune& de a or', contra.
veghea rezultatul ei; 2. a doua slulb5
1 proatta f. prastie: inarrnafi cu proa-
a noptii: alugarii sunt datori a lua ste AL.; a (da) face proasch, a imprAs-
parte la privegherile de noapte. tia: proascd prin dusmani fdceam POP.
priveghetoare f. 1. pAsAria cu pe- acolo sd dam proofed AL. [4bstras din
nisul cenusiu i cu antecul foarte plAcut (im)prosca].
(Luscinia philomela). 2. facile ce se pune proaspät a. si adv. 1. de un rece pc))

www.dacoromanica.ro
 pro - 515 - pro
trivit 5i plAcut: apd proaspdtd; 2. de proceduri f. 1. mod de a proceda
curand facut: pdine proaspdtd; 3. fig. in jusutie; 2. instructiune judiciarA a unui

tilor.
recent: o carte proaspdtd. [Gr. bizantin proces; 3. act tAcut intfo instants.
PROSFATOS, lit. de curAnd ucis (vorbind de procent n. dobAncla la suti.
vite): romAneste cu sensul generalizat]. proces n. 1. instant4 Inaintea unui
- prob a. integru: om prob. tribunal pentru regularea unui diferend:
probk v. 1. a dovedi ; 2. a arAta, a a pierdut procesul; 2. toate piesele par-
pune In evidenta : aceasta probeazd un fa litigiu; 3. fig. chestiune de aplanat.
caracter statornic; 3. a pune la In- procesi(un)e t. 1. cerernonie religi-
cercare. oasA condusd de preoti cari merg In or-
probii f. I. dovadi : am probe des- dine, ficAnd rugaciuni sau cantand imnuri
pre ce afirm; 2. inArturie, semn sigur de Mudd; 2. lung Or de persoane cari
probe de capacitate; 3. Incercare: calul pa§esc in rand una dupd alta.
se urcd, facu probd ISP. ; 3. verificarea proces-verbal n. 1. act prin care un
unei operatiuni de calcul: proba divi- comisar constata un fapt, un delict; 2.
ziunii. darea de seama a unel sedinte.
probabil a. 1. care pare adevArat: prochimen m. obiect in chestiune:
argumente probabile; 2. care se poate sa venim la prochimen PANIC [Gr. mod.
produce: eveniment probabil. PROKINENON, proiect, plan [slay. PROKIMENII,
probabilitate 1. 1. caracterul celor vorbA, vorbire)].
probabile; 2. pl. calculul probabilitatilor, procitanie t. repetitiune: Sambdta
regule dupà care se pot calcula sansele era procitanie CR. [ V. citanie].
unui eveniment viitor. prociti v. a citi de mai multe ori:
Probajine f. V. Preobrejenie in ziva preotul mai procitia gktsurile ; 2.
de Probajini se probiijdnesc (--= ingal- a repeta: $d procitesc in mintea-mi
benesc) frunzele copacilor. mu de spuneri cu folos PANN ; 3. Mold.
probant a. care probeazA: rafiune a asculta lectia pe un scolar. [Slay. PRO.
probantd. dITATI, a citi pe de-antregul].
probatoriu a. Jur. propriu a con- proclamk v. 1. a publica cu glasul
state: act probatoriu. tare si cu solemnitate: a proclama o
probitate I. regularitate-exacta intru lege; 2. fig. a declare sus si tare: a pro-
implinirea datoriilor sociale. clama libertatea.
problezna f. 1, chestiune de rezolvat proclamati(un)e f. 1. actiunea de a
dupà regulele stiintei: problemd de al- proclama, publicatiune solemna; 2. scriere
gebra; 2. propozitiune ale aril pro si ce contine proclamattunea: proclama-
contra se pot deopotrivA sustine: pro- fiune de rdsboiu.
blemd de metafizicd; 3. fig. tot ce e proclet a. blestemat: and auzird
greu de conceput, de deslegat: aceastd faptele cele proclete ale frafilor [SP.
afacere e o problem& [ V echiu-rom. proclet, anatematizat (eafu-
problematic a. 1. ce are caracterul risit proclet)) = rus. pacarciArri]. II nr.
unei probleme, care nu e demonstrat: 1. scelerat: deci sci piard orice proclet
fapi problematic; 2. echivoc i suspect: AL.; 2. se zice In batjocurA de tigani.
conduita problematic& proclitic a. Gram. se zice de vorbele
probodi v. a imbrobodi Old): ca do lipsite de ton si care se reazimA pe vor-
muiere sci-1 probodeascd PANN. [Bldg. bele urmatoare: te-am vdzut.
PODBRADIAL proconsul m. magistrat roman care
probozi v. Mold, a oar!, a infrunta guverna uncle provincii marl cu autori-
ma probozia barbatul Ca. [Slay. POO- tatea de consul.
BR4ZIN6, ce tine de obraz; pentru sensul procopseali f. 1. stiinti: :nvefe toate
figurat, cf. sinonimul infrunta meseriile tocad procopseala cdrtu-
Probrejenie I. V. Preobrejenie. rarilor ISP. ; 2, invatatura: l'a dat la
procedk v. I. a proveni, msi trage mestesug spre procopseald; 3. (ironic)
origina: consiliile mele proced din a- eruditrune: mare procopsealcil 4. tolos,
micie; 2. a face acte judiciare: a pro- treabA ce mai procopseald I
ceda la deschiderea unui testament; procopsi v. I. a invAta: s'a pro-
3. a lucra, a opera intr'un mod oarecare : copsit la scoald ; 2. a capatui: vrea sd-ft
a procedat cu mine ca un om de o- procopseascd pe tofi veneticii lui 1SP. ;
noare. 3. (ironic) a glorifica: l'a ldudat de l'a
procedare f. 1. actinnea de a pro- procopsit I PANN ; 4. a se alege cu ceva,
cede ; 2. mod de a lucre. a se folosi: dacd e asa, apoi ne-am
procedeu a. metodA de urmat spre procopsit [Gr. mod. PROROPTO (aorist
a face o operatiune. PROKOPSA), a profita, a face progrese, a se

www.dacoromanica.ro
 pro - 516 - pro
perfectiona (de unde si forma paralelA producich f. gaurA cu potricala In
Mold. pricopsi)). sfilrcul urechil (la vite). [V. preducec].
procopsit a. erucht, instruit : procop- product n. 1. produs; 2. pl. cereale.
sit in toate invdfciturIle. producti(un)e f. 1. actiunea de a
procov n. I. hobot de mireasA; 2. produce; 2. ceeace se produce prtn munca
pres, scoartà. [Slay. P010201,0, acoperAmAnt, omului sau de naturti producfiunile so-
van. lului.
procovit n. 1. tol, pfiturA de cal; 2. productiv a. care produce: mimed
pAnza numitA antimis. [Slay. POICROvili]. productivd.
procrek v. a paste. produf n. gaura fricutA In ghiatil, mai
procreati(un)e I. actiunea de a pro- micA decAt copca spre a putea lua apA ;
crea. produful se inchide cu ndvodul de
procreator m. cel ce procreazà. prins peste. [Slav, pRoDuri6, rAsuflatoarel.
procurh V. I. a face sd capete: a produs n. 1. ceeace produce un post,
procura un post; 2. a fi cauza, a pro- o mosie, o cast:: 2. productiunea agri-
duce: macul procurd somnul; 3. a ob- culturer si a industriet, a stiintelor si a
tine cu oarecari greutati: a-si procura o artelor; 3. ceeace rezultA dintr'un fapt,
carte rard. dintr'o Imprejurare; 4. rezultatul multi-
procuri f. 1. putere data altuia de a plicatiunii aritmetice sau algebrice.
lucre in numele sAu; 2. act prin care se proeminent a. care e mai in relief
da aceastA putere. decAt celelalte.
procuratiune f. Jur. procurA: pro- proeminentit f. I. starea celor Proc.
curafiune speciald i autenticd. minente; 2. parte proeminentA.
procurator m. 1. magistrat roman, proeres n. bunA intentiune (vorbA
loctiitorul imparatului in provincii: Pilat iesitA din uz): mai adaog de bun proe-
era procuratorul Iudeii; 2. magistrat in resul meu AL. [Gr. mod.].
unele republici italiene din evul-mediu profan a. 1. ce nu tine de ale reli-
(Venetia, Genova); 3. Jur. cel ce are pu- giunii: istorie profand ; 2. contrar re-
terea de a lucre pentru altul: pdrfile spectului pentru cele sfinte: vorbe pro-
interesate vor putea fi reprezentate fane. II m.1. cel ce nu face parte dintr'o
prin un procurator. asociatiune religioasa; 2. fig. care nu e
procurist rn. cel Imputernicit a sub- initiat In misterele veunei stiinte sau arte.
acne in locul sefulut unei case de comert. 1n. lucru profan: a amesteca profanul
procuror m. magistrat insarcinat de cu sacrul.
ministerul public pe Mega Curti st tri- prof:ink v. 1. a nu trata cu respect
bunale : prirn-procuror, procuror ge- cele sfinte sau a le intrebuinta la no..
neral. puri profane; 2. fig. a face un uz nedemn:
prodigalitate I. cheltuealA excesivA, a profana amicifia.
risipa mare. profanati(un)e f. 1. actiunea de a
prodigios a. ce tine de prodigiu, extra- profane cele sfinte; 2. abuz ce se face cu
ordinar: memorie prodigioasd. lucrurile rare si scumpe.
prodigiu n. I. minune ; 2. fig, per- profanator rn. cel ce profaneazA.
soanA extraordinarA prin Stint& min me- proferà v, a rosti: a profera ame-
ritul et. ninfdri.
pro domo («pentru casa (sa)))), locu- profesh v. 1. a declara In public: a
tiune latina ce InsemneazA pentru pro- pro fesa o religiune, a profesa opini-
pria-i cauzA, pentru interesele sale: a uni; 2. a exersa, a plactica: el profe-
pleda pro domo. seazd medicina; 3. a instrui: a profesa
prodrom n. un fel de introducere : filozofia.
Prodrornul Florei romdne. profesional a. I. relativ la o profe-
producittor a. care produce. II m. cel siune; 2. uncle se Invata dilerite protest-
ce creazA prm munca sa produsele agri- uni : scoald pro fesionald.
cole sau industriale, In opozitiune cu con- profesi(un)e 1. 1. declaratiune pu-
sumator. blicA: profesiune de credinfd; 2. stare,
produce v. I. a da nastere: pcimfin- ocupatiune: profesiune de librar.
WI produce toate planfele; 2. a cauza profesor rn. cel ce instrueste litera-
rázboiul produce rele marl; 3. a face: ture, stiinta, arta.
aceasta a produs un efect reiu; 4. a profesoral a. ce tine de un profesor ;
raporta, a da: aceastd intreprindere a carierd pro fesorald.
produs beneficii man; 5. a prezenta, a profesorat n. stare, functiune de pro-
procure : a produs titlurde sale de pro- fesor,
prietate. profet m. 1. cel ce prezice viitorul

www.dacoromanica.ro
 pro - 517 pro
min inspiratiune divinA sau descopere prognostic n. I. conjecturi, pirere
vr'un adevir ascuns oamenilor; 2. titlul despre cele viitoare l sernnele pe cart se
dat de muzulmani lui Mahomed; 3. fig. intemeiazA aceasti pirere; 2. In special,
cel ce anunti un eveniment viitor: sem- prevederea medicului despre sfirsitul unei
nelor vremii pro fet En. boale.
profetic a. 1. ce tine de profet; 2. prognostich V. a face un prognostic:
care anunti vlitorul. a prognostica in eveniment.
profetie f. I. prezicerea celor viitoare program n. 1. scriere afisatA sau di-
prin inspiratiune divini : pro fetiile lui stribuiti sore a anunta ceva : program
Ezechiel; 2. prezicere in genere. de concert; 2. expunere de principit sau
profetizh v. 1. a prezice viitorul prin- idei: program politic.
teo inspiratiune divinA; 2. fig. a prevedea progres n. I. miscare, mers Inainte:
si a zice dinainte ce are si se IntAmple. progresul unui flagel; 2. fig. crestere.
profil n. 1. trisiturile fetei vAzutA din- augmentare in bine sau fan: progresele
tr'o parte; 2. aspectul unui outs vizut ftiinfei; 3. (absolut) miscare progresivi
numai dintr'o lature; 3. reprezentarea a civilizatiunii.
unui edificiu In toati inAltimea sa ca U- progresh v. a face progrese.
nit de un plan vertical; 4. fig. contur progresist m. partizan al progresu-
literar. lui, care crede In progresul politic si so
profilh v. I. a reprezenta in profil ; cial.
2. ail progresiune f. I. mers Inainte: cele
arAta conturul: cre*tetele munfi-
tor se profileazd pe bolta cerului. mai multe animale sunt inzestrate
profilactic a. ce servi a prezerva : cu o miacare de progresiune;. 2. fig.
regim pro fi lactic. rners, Or neintrerupt: progresiunea idei-
profilazie f. totalitatea precautiunilor lor; 3. Or de numere ce der ivi succesiv
menite a prezerva de o board. unele din altele dupi aceeas lege: pro.
profir ii. porfir : stand de profir Bor.. gresiune aritmeticd, progresiune geo-
profir n. vin roscat obtinut din ame- metricei.
stecul vinului alb cu cel negru: butoiaq progresiv a. 1. care se face Inaintind
cu profir vechiu. a. pelinuri profire
II miqcare progresivi I; 2. tig. care face
OD. [V. profirci]. progrese : mers progresiv a/ ideilor.
profir n. bordurA profiruri de sa- progrom n. mAcel tn massi al Evrei-
mur. [NA fir]. lor (mai ales in Rusia). [Rus. PROOROZ.10,
profiri f. varietate de struguri cu boa- mficel].
prohab m. deschizAtura dinainte la
bele rosiatice. [Lit. purpurA (v. porfird)].
profit n. folos. nAdragi (dinclarit la fuste). [Origina ne-
profith v.1. a trage profit: a profita cunoscuti].
de ocaziune; 1 a fi de folos; 3. tig a prohar m. ajutor de cioban. [Origina
face progrese, a Inainta Inteo 1.3.3. necuuoscuti].
profitabil a. de care se poate profits prohibi v. a opri, a interzice.
profont n. Buc. paine de munitiune: prohibit a. oprit de lege: arme pro-
pdine caldd n'am mdricat, ci numai hibite.
pro font uscat POP. [Ling. PROPONT (din prohibitiune f. 1. interzicere legali;
nem Proviant); v. proviant]. 2. oprire, In unele cazuri, a mirfurilor
pro forma, locutiune latini: pentru strAine de a intra Inteo (ark
form& ca sirnplA formalitate : a race o prohibitiv a. 1. care interzice, care
cerere pro forma. restrange: legi prohibitive; 2. care ad-
profum n. parfum (Bor..). mite prohibitiunea In materie de comert:
profund a. adinc. sistemd prohibitivd.
profunditate f. adincime. prohod n. I. slujba Ingropiciunii, ru-
profunzime I. profunditate. gaciunea mortilor: fdrii popd nici pro-
profuziune f. risiph. hod POP. ; 2. prohodul Domnulut Ist19
progadie f. Tr. cimitir: floricicii 'n- Hristos ce se anti Vinerea mare la pH,
floritd 're progadie rdsdritd Pop. 11 po- veghere: sd cdnte prohodul in Sf. Vi-
gradd (v. ogradd)]. neri NEM [Slay. PROVODa, inmormintare],
progeniturai f. I. copiii oamenilor, prohodi v. a cinta prohodul : ca pe un
urmasi: pro geniturd de origind romand rnort in vieaki voioi te prohodim AL.
En.; 2. puii animalelor. proiect n. 1. plan format, lucru ce-si
prognat a. cu filcite prelungite (ca propune de a face cineva : proiecte mari;
la Negri). 2. prima idee, prima redactiune: protect
prognatism n. dispozitiune prelun- de lege.
gita I proeminenti a filcilor. proiecth v. I. a face un proiect; 2.

www.dacoromanica.ro
 pro - 518 - pro
a arunca, a trimite inafnte: orice corp promovat m. scolar ce a fost lnaintat
luminat de soare proiecteazd umbra; intr'o clasl superioarl.
3. a reprezenta tin corp pe un plan ducil prompt a care se face repede: eXe-
anurnite regule geometrice. cutiune promptd.
proiecti(un)e 1. actiunea de a repre- promptitudine f. repeziciune In exe-
zenta obiecte dupA regule geometrice cutiune.
mapamundul e proiectiunea a cloud promulgh v. a publica o lege cu for-
jumditati ale sterei terestre pe rut plan. mete cerute.
proistos m. ajutor de protoiereu (ti- promulgatiune 1. publicatiune ofi-
tlu mai molt onorific): in proistos de dahl: legile nu pot fl executate decdt
fiecare judef. [Gr. morli. dupd promulgafiunea bor.
projectil n. mice corp aruncat de o pronaos n. tinda bisericii rezervatA
fortA oarecare: bombl, obuz. etc. femeilor. [Gr. modl.
prolegomene f, pl. Introducere foarte pronie f. pop. providentA: s'a indu-
desvoltath : prolegomene la Homer. rat pronia CAR. [Gr. mod.].
prolepsa f. figurl de retoricA prin pronomie f. (arhaic) privilegiu. [Gr.
care se preinttimpinA obiectiunile adver- mod.l.
sarului. pronominal a. ce tine de pronume,
proletar m. 1. cetAtean slum din ul- pronostic n. V. prognostic.
tima clasl la Romani; 2. azi, cei ce n'au pronume n. 1. Gram. vorbA ce tine
avere nici vr'o profesiune Indestul de lu- locul unui substantiv : pronume perso-
crativi. a. copii sdraci i sceptici ai
II nal, posesiv, demonstrativ; 2. nume
plebe' proletare En. de familie.
proletariat n. clasa proletarilor. pronunth v. 1. a emite prin graiu,
prolific a, ce are Insusirea de a naste, a articula neted: a pronunta vorbe; 2
de a se reproduce: rassd prolifica. a rosti: a pronunta un discurs; 3. a
prolix a. prea lung : discurs prolix . declara cu autoritate: a pronunfa o sen-
prolixitate f. caracterul celor prolixe. tinfd; 4. a-si da pArerea: nu mci pro-
prolog n. mica piesA ce precede o nunt.
operl dramaticl. pronuntabil a. ce poate fi pronuntat.
promenada f. (ironic) plimbare: au pronuntare f. 1. actiunea de a pro-
iesit la promenadd E. nunta: pronuntarea vorbelor; 2. mod
promesh f. chitantl ce cll drept de de a pronunta; 3. declaratiunea decizi-
participare la tragerea u.nui loz (= fr. unit unui tribunal: pronunfarea unel
promesse). sentinfe.
promis a, flgricluit: suma promisd. pronuntat a, si adv. 1. foarte marcat:
promiscuitate f. amestec confuz p trdsuri pronunfate; 2. fig. term i de-
dezordonat. cis: caracter pronunfat; 3. limpede ex-
promisiune f. 1. actiunea de a pro- primat: Mtentiune bine pronunfatd.
mite; 2. indatorire de a face ceva, proor n. V. amproor.
promite v. 1. a ffigAdui, a se inda- propagh V. 1, a Inmulti prin repro-
bora de a zice, a face sau a da ceva; 2. ducere: a propaga o specie intr'o Wei;
a asigura cfi va fi ceva : ifi promit cd 2. fig. a rlspandi in jurul slit': a propaga
va reveni; 3. a da sperante: acest co- instrucfiunea.
pil promite mutt. propaganda f. 1. tot ce se face spre
promontoriu n. limbi de phmAnt a rAspAndi o opiniune, o doctrinA oare-
ridicatA ce inainteaza In mare. care; 2. Colegiu de propaganda fide.
promoroaca f. Mold. bruml (pe congregatiune fundatl la Roma In 1662
poame): cu un val alb de promoroacd de Gregoriu XV pentru rlsptIndirea cre-
At. [Rus. Pow:Rola brumA]. dintei catolice.
promoti(un)e f. 1. actiunea de a pro- propagandist m. cel ce face propa-
!nova ; 2. ridicare la un grad superior, la ganda.
o demnitate oarecare: promofiune de propagati(un)e f. 1. Inmultire: pro-
generali; 3. totalitatea celor promovati in pagafiunea neamului omenesc; 2. fig.
acelas timp: promoliunea anului 1900. extensiune, progres; 3. fig. modul cum
promotor m. 1. cel ce poartl mai se rAspAndeste lumina, sunetul, cAldura,
ales grija unei afaceri; 2. fig. cel ce clA electricitatea,
prima impulsiune la ceva. promotorul propagator m. cel ce propagl.
unui conflict. propasi v. a progresa. [Modelat dupI
prcmova v. 1. a ridica la o demni- fr. progressed.
tate oarecare; 2. a trece un elev In o clasl propasire f. progres. [Modelat dupa
superioerl. neologisrnul progres].

www.dacoromanica.ro
 prO , 519 - pro
prophsitor a. progresiv: mers pro- are nevoie de multe propteli. [Abstras
pessitor OD. . din proptel,, pl. din proptea].
propea f. 1. proptea ba nu-s pro- propti v. I. a pune proptea ; 2. a se
pe/e AL.; 2. tam. pumn: ii toarnd niste sprijini de. [Slay. POW:TARIM, a sprijini ;
propele la fdlci AL. [Tras din propi]. V. popri].
propedeutich f. studlu introductiv. propti, n. propteala.
propi v. a propti. [Slay. PROPRIATI, a propune v. 1. a pune ceva Inainte
sprijini]. ispre a fi cercetat, discutat: a propune o
propice a. foarte favorabil vorbind de ichestiune; 2. a oferi, a prezenta : a pro-
timp, de ocaziune. pune pacea; 3. a lua o hotArire: omul
propilee n. pl. 1. vestibul, ornat de propune st D-zeu dispune ; 4. a avea de
coloane, ce forma intrarea principala in- gaud: Ii propune a vent; 5. a se oferi:
tio cetatue sau un templu grec; 2. In spe- s'a propus pentru acest post.
cial, portic sau vestibul In vechea Atena, propunere f. 1. actiunea de a (se)
construit sub Pericle. propune; 2. propozitiune.
proportion& v. a obseiva proporti- prori 1. partea dinainte a corAbiei.
unea cuvenitA, a stabili un raport just in- proroc m. profet: Donut prorocul.%
tre dotiA lucruri. [Slay. PROROKO]. II a. profetic: cum la
proportional a. I. relativ la o pro- vorbd mii de valuri stau cu stelele
portiune; 2. fig. care e In proportiune. proroace Ex.
proportionalitate f. starea celor pro- proroci V. a profetiza.
portionate. prorocie 1. profetie.
proportionat a. ale cArui pArti au prorogh v. Jur. a amana.
Intre de un raport cuvenit: corp bine prorogatiune f. amAnare.
proportionat. proschinitar n. I. mic paraclis; 2.
proporti(un)e f. I. raportul partilor carte de InchinAciuni: Proschinitar sau
Intre de l cu totalul: nu e proportiune Inchind torul s fintelor locuri de A. Pann
in acest desen ; 2. pl. mAsuri bine luate: (1852). [Gr. modd.
talia sa nu trece peste proportiunile proscomidie t. locul unde se aduc
obisnuite; 3. convenintA de relatiune In- darurile sau prinoasele i unde sunt pre-
tre lucruri diferite: pedeapsa frebue sá &lite cele trebuincioase pentru sAvArsirea
fie ,n proportiune cu gresala; 4. Mat. sfintei cine. [Gr. mod.].
egalitate Intre dota raporturi : 2 se are proscrie v. 1. a condamna la moarte
cdtre 3, precum 8 cdtre 12. i afisand simplu numele
fârá judecatA
propovhdui v. a predica. [Slay. PRO- celor condamnati: Cicerone fu proscris
POSIIIDATI, a predica]. de Anfoniu; 2. a alunga, a exila; 3. fig.
propoviiduitor m. cel ce propovfi- a desfiinta: a proscrie un abuz.
duieste. proscripti(un)e f.l.osAndire la moarte
propovedanie f. oratiune mai ales fArA forme judiciare: proscripfiunile lui
funebrA. [Slay. PROPOPIRDANIE, predicA]. Sylla; 2. mAsuri violente in contra per-
propoziti(un)e f. 1. actiunea de a pro- soanelor In timp de turburAri civile : 3. fig.
pune i lucrul propus spre a fi discutat; desfiintare: proscripfiunea unui obiceiu.
2. Gram. exprimarea unei judeati ; 3. proscris m. 1. cel lovit de proscrip-
Mat. enuntarea unei teoreme. Pune; 2. cel exilat.
proprietar m. cel ce ate o proprietate. prosector m. cel ce preparA disectin-
proprietate f. 1. dreptul prin care nile pentru un curs de anatomic.
ceva apartine excluziv cuiva; 2. ceeace se prosie f. loc rAmas nelucrat un an
posedA excluziv: re, vizita proprietd- sau doi, telinA arath pentru intdia oarA :
tile ; 3. fig. calitate esentialA: proprie- ovdzul se face foarfe roditor i intr'o
tdfile plantelor ; 4. sensul propriu al unei prosie. [Slay. PROSO, meiu, lit. loc semA-
vorbe: proprietatea termenilor. nat cu meiu].
propriu a. 1. ce apartine excluziv cuiva proslitvi v. I. a glorifica: cdntare in
e propriul fiu ; 2. care poate servi la: care se prosleiveste sfdntul patron al
feren propriu la zidit; nume propriu, vitejilor Bice.; 2. tarn, a se lAfAi : se
personal sau individual. In opozitiune cu proshlvia pe cuptor Ca. [Slay. paosLAvm.
nume comun; sens propriu, literal sau a celebra].
real, In opozitiune cu figurat. prosomie f. cAntare bisericeasch, nu-
proptea f. 1. ceeace sprijinA ceva si mità obisnuit podobie: prosomia .sfon-
lucrul de care se sprijinti; 2. fig. sprijin, tului Gheorghe. [Gr. mod.].
protectiune. [Tras din propti]. prosop n. Mold. peschir. [Gr. mod.
proptealfi f. 1. ceeace servA a propti : PRDSOPON, fatal.
puneti proptele la car; 2. fig. ajutor : prosopopee f. figurA de retoricA prin
www.dacoromanica.ro
 pro - 520 -- pro
care oratorul face sA vorbeasch in locu-i un Bahia ; a profdpi gura cuiva II (ne-
o persoanA absentA sau chiar un lucru utru) a se (ince bine, cu putere, de ceva.
personificat. protapit a. si adv. fig. teapan.
prospitturi f. lucru proaspAt (vorbind protectionism n sistemit de econo-
de alimente): toatd lista prospdturilor mic politica ce consistA a pune taxe mari
sosite de dimineafd CAR. pe produsele straine, a caror introducere
prospect n. programa ce clA planul, ar putea pAgubi industriei nationale.
ideea unei opere, a unui stabiliment. protectionist m. partizan al protec-
prosper a. favorizat de soarta. boniamului.
prosperh v. a fi prosper. protecti(un)e f. 1. actiunea de a pro-
prosperitate f. stare prospera. teja, de a apara pe cineva, de a ingriji de
prost a. I. simplu, ordinal% soldat interesele cuiva, de a fai,oriza progresul;
prost, haine proaste fdrdnesti Ise. ; 2. 2. dreptul de a fi protejat de o riatiune:
din treapta de jos: la femei de neam si a se bucura de o protecfiune strdinci.
la cele proaste ISP. ; 3. de rand: glumd protector m. 1. cel ce protejeazA ; 2.
proastd ; 4. tig. comun: bucuria lor n'a titlul purtat de Cromwel si de fiul sau
fo*t proastd CR. atunci rusinea ta n'a dela 1653-1658. U a. care protejeazA : un
fi proastd CR. ; 5. Cara minte sau jude- aer protector.
cata : prost de dd in gropi. [Slay. PROST& protectorat n. 1. demnitate de pro-
lit. intins, neindoit (= simplu)). U m. 1. tector: protectoratul lui Cromwel; 2.
om prost: e un prost; 2. om din popor, drept de protectiune, sprijin ce un Stat
din gloatfi : prosti, dar multi; 3. cersetor mare cla altuia mai mic in virtutea unei
(v. prosteald). conventiuni: protectoratul Rusiei asu-
prostälitu rn. Mold. prostAnac. pra Principatelor (1822- 1848).
prostan a. si m. foarte prost. protejh v. 1. a lua sub protectiunea
prostiknac a, 0 m. tare prost. sa, a da ajutor l sprijin: a proteja ar-
prostatic a. cam prost: prostaticele tele si Hinkle ; 2. a se interesa, a con-
Vidri Etc tribui la prosperitate: a proteja pe un
prostealit f. cersetorie: batrdna plea- incepdtor; 3. a pune la adApost: .zeiga-
cd in prosteald ISP. zul protejeazd farinile.
prosternh v. a se trichina !Ana la pa- protejat m. cel ce primeste protec-
rnant, In semn de rugaminte sau de ado- tiunea, sprijinul cuiva.
ratiune. protest n. 1. act legal ce constatA re-
prostesc a. ce arati prostie: vorbd fuzul de primire sau de plata al unui efect
prosteascd. comercial; 2. protestatiune.
prosti v. 1. a face, a deveni prost : s'a protesth v. 1. a declare solemn: a
prostit de tot; 2. a cersi (v. prosteald). protesta de inocenla sa; 2. a face o
prostie f. 1. lipsti de minte, de bun protestare: a protesta in contra unei
Multi 2. vorbA sau faptA proastfi. sentinfe; 3. a face un protest comercial:
prostime I. gloats: prostimea asa a protesta o polifd.
e invelfabi GR. AL. protestant a. 0 m. nume dat mai
prostire f. Mold. cearsaf. [Rut. PROS.. intai luteranilor, apoi calvinistilor si an-
TYRA]. glicanilor.
prostituh v. fig. a dezonora: a-gi protestantism n. 1. religiunea bise-
prostitua condeiul. ricilor protestante ; 2. totalitatea natiunilor
prostituath f. femeie neonestA. protestante. Protestantismul avu trei cen-
prostovol n. (In Oltenia) un fel de truri : Germania min Luther (1520), Frani&
sac de prins peste ale cArui ochiuri sunt P Elvetia prin Calvin (1530) al Anglia cu
de marimea degetului mic: prostovolul Henric VIII (1552); aderentii sai neaga
se intrebuinfeazd in garlele addreci. autoritatea Papei 1 recunosc ca unica
[Tres din prestdvilli]. normA de credintA Biblia i constiinta lor ;
prostratiune f. Med. slabire extrema. asupra celorlalte puncte nu sunt de acord.
prot m. cel ce dirijeazA lucrfirile Intio Secte principale: anglicani, calvinisti, lu-
tipografie. terani, pietisti, presbiterieni. puritani, qua-
protagonist m. personaj principal al keri, etc. (vezi aceste nume). Protestan-
unei piese de teatru la cei vechi. tismul prepondereazA In Anglia, Germania,
protap n. 1. tin fel de tura ; 2. prA- Olanda, Danemarca, Elvetia, Suedia pi
Pa lungs: cu jalba in profap; 3. lemn Statele-Unite din America de N., unde
de care se trage carul sau sania; 4. sci- sectele se inmultesc pe zi ce merge. V. cal-
lus. [Slovean PROPER (V feapd)]. vinism.
protipi v. 1. a intepeni: pared era protestare f. 1. declaratfune formahl
profdpitii acolo sus he ; 2. a pune cuiva a vointei sale; 2. asigurare pozitivA: pro-
www.dacoromanica.ro
 pro 521 pro
testare de devotament; 3. act prin care proveni v. a se trage, a rezulta din:
se protesta In contra unei mAsuri. cartoful provine din America.
protestatar in. cel ce protesta. provenintii f. 1. ceeace se transportA
protetic a. adaos la inceputul vorbei. dintr'o Ord intr'alta : markt de prove-
V. preponfiv. nintcl strdind; 2. original: proveninta
protezgt t. 1. Gram. adaogarea unei unet datini.
litere initiale farA a schimba sensul : aid- provental a. ce tine de Proventa :
mdie, amiros; 2. operatiune chirurgicala limba proventald.
prin care un organ absent e inlocuit cu proverb n. I. zicitoare devenita po-
altul: protezii dentard. pular& si coprinsA In cateva vorbe ; 2. midi
protimie f. pop. preferinti. [Gr. mod.1, comedie ce desvoltA un proverb ; 3. pl,
protimisi v. (lnvechit) a da protimia, una din cArrile Vechiului Testament.
a prefera. [Gr. mod]. proverbial a. 1. ce tine de proverb ;
protipenda(clii) f. I. boierimea tArii 2. care a ajuns proverb.
compusA din 5 clase si din cart se recru- proviant n. proviziune de hrana : a
tau marii functionari ai Statulul; 2. In le da proviant si care de transport Fa..
special, boierii din prima clas& cari sin- [RM. PROVIANTII (din nemt. Proviant): v.
guri aveau dreptul de a purta barba si protontl.
ocupau cele mai inalte demnitati ale Di- Providenta f. 1. Intelepciune supremA
vanului domnesc: sd cate a lila o slujbd prin care D-zeu conduce toate; 2. D-zeu
de boier din protipenda..., sd iea un mi- insus, considerat in providenta sa ; 3. spri-
nister AL. casd de boier de protipen- jin, ajutor: e providenta sdracilor.
dada Fu.. [Gr. mod.: lit, prima cincime]. providential a. care este un efect al
V. boier. Providentei: eveniment providential, om
protipendist m boier de clasa intaia: providential.
noi protipendistii suntem ldsati la o provincial a. i m. care e din pro.
parte AL. vincie.
protivii f. V. potrivA. provincialism n. locutiune particu-
protivnic m. adversar. [V. potrivnia larA unei provincil: ex. moldovenisme
protocarbonat n. corp combinat cu ( colb, dughiand), ardelenis me (boreasd),
o mai mare cantitate de carbon : hidro- oltenisme (lubeni(d). etc. Tdmplarului
gen protocarbonat se zice in Moldova stoler, iar in Transil-
protocloruri f. combinarea unui corp vania nu:Isar. Numai cel dantaiu a pA-
simplu cu cea mai micA cantitate de clor. truns in limba literarA, celelalte dolt& ra-
protocol n. I. formular pentru redac- manand ca termeni provinciali, ca provin-
tarea actelor publice; 2. proces-verbal al cialisme.
deliberatiunilor unui congres, al unei con- provincie f, 1. nume ce Romanii de-
ferinte diplomatice. [dean tArilor cucerite afarA din Italia ; pro-
protoiereu m. protopop. [Gr. mod.]. vinciile Greciei si Hispaniei; 2. Intin-
protoplasmii f. partea esentiala a dere de tara. ce face parte dintr'un Stat:
celulelor ce cornpun tesAturile animale 21 Romania coprindea in vechime mai
vegetale, cum si organismele inferioare, multe provincii: Oltenia, Tara Romd-
infuzmii, etc. neascd, Moldova, Basarabia Buco.
protopop m. primul preot al unui vina ; 3. ceeace este afar& din capitala :
Jude( sau oras. [De origin& slavo-greaca]. Bucurestii si provincia.
protopresbiter m. protoiereu. provizion n. proviziune comerciali.
protopsalt m. prima cantaret inteo provizi(un)e f. I. gramada de lucruri
biserica. necesare sau folositoare: proviziune de
protosinghel m. vicar de episcop, arme, de lemne; 2. sumA rezervatA pen-
grad monahal mai mic cleat arhiman- tru plata unei politi.
drit. [Gr. mod]. provizor m. director de internat la
prototip n. primul tip sau model: fe- un liceu (in Fran(a).
meia i prototipul ingerilor din seninEm. provizoriu a. 1. dat prealabil : sen-
protoxid n. oxidul cel mai putin oxi- tintd provizorie ; 2. ce se face in astep-
genat dintre toate. tare de altceva : instalatiune provizo-
protozoare n. pl. animale microsco- rie; 3. temporar: guvern provizoriu; 4.
pice de cca mai sirnpla organizatiune, se zice de un profesor lnainte de a fi cA-
trAind In ape si In lichidele corpurilor vii : pAtat numirea-i delinitivA.
infuzorii, microbi, etc. provoci v. 1. a impinge atatand : a
protuberantil f. parte rAsarita : pro- provoca la revolt,: ; 2. a cauza: a pro-
tuberantele craniului. voca vdrsdturi; 4. a de4de: a provoca
provedgh v. a inerip q cgle necesare. lc; duel,

www.dacoromanica.ro
 pro 522 pub
provocaji(un)e L I. actiunea de a' duiasca soselele cele noui At. drumul
prpvoca; 2. ceeace provoach : aceasta feu ti rus prundi POP.
vorbci e o provocgiune. prusac m. Prusian. [Rus. PRUSARO].
provocAtor a. care provoacA: gesturi prusic a. acid prusic sau cianhidric,
provocdtoare. I m. cel ce provoaca. compus din hidrogen, azot si carbon, e
proximitate f. foarte mare apropiere: cel mai violent din toate otrivurile cu-
proximitatea rudeniei se stabilqte prin noscute.
numcirul genergiunilor. Prut m. numele acestui fluviu figu-
prozal f. 1. limbA obisnuith i liberi, reaza in locutiunea Mold. slut la Prutl
organul ratiunii si al stiintei: proza se a- ducA-se pe pustii I (exclamatiune prezer-
dreseazA mai cu seamti inteligentei vativA): m'a cunoscut!... slut la Prut!
scopul ei este a convinge, a instrui j a AL. (unul din malurile Prutului afiandu-se
interesa ; 2. fig. ceva banal: dar mizeria in stapanirea Rusilor panii la 1918).
aceasta, proza asta e amarii En. psalm rn. cantec seem compus (se
prozaic a. 1. ce tine de prozfi; 2. fig. crede) de regele David. [Gr, mod.].
vulgar, comun : prozaice umiHnte nu psalmist m. 1. autor de psalmi ; 2. nu-
pociu a le In frunta GR. AL. me dat in special regelui David.
prozaism n, 1. lipsA de idei !tithe; psalmodià v. 1. a canta psalmi in
2. banalitate: prozaismul vigii. bisericA ; 2. a recite monoton.
prozator m. scriitor in proza. psalmodie 1. 1. mod de a canta psal-
prozelit m. 1. cel de curand conver- mfi: 2. fig, chip monoton de a recita.
2. fig. partizan nou al opiniunilor
tit ; psalt m. cantiuFt de strand: psaljii
unui partid. mitropoliei. [Gr. mod].
prozelitism n. zel de a face prozeliti. psaltichie f. muzica vocalii bisericeas-
prozodic a. ce tine de prozodie. ca: acu furter( psaltichia, ca sei ma fac
prozodie f 1. pronuntarea regulatA a psalt la bisericer Ar.. [Gr. mod.].
vorbelor, conform accentului i cantitatii; psaltire I. colectiunea psalmilor. [Gr.
2. totalitatea regulelor relative la compo- mod.].
zitiunea versurflor greco-latine; 3. carte pseudonim a. care 41 publica operele
ce contine expunerea acestor regule. sub un nume plasmuit. n. nume fals.
II

prubil f. pop. probi, incercare. [Lat. psihe f. 1. sufletul. ca principiu al vietii

PRORA, printr'un intermediar slay sau ma- umane: psihea poporului; 2. mare o-
enad. glinda mobile. [Sensul 2 dupA fr. psyche].
prubului v. pop. a probe. [Ung. PRO.. psihiatrie f. partea stiintei medicale
BALM, a tncerca]. care studiazfi boalele mentale.
prudent a. prevAzAtor: om prudent. psihiatru in. medic de alienati.
prudenjall f. calitate ce face sr" preve- psihic a. privitor la suflet, la facul-
tern si sir evitAm pericolele. tAtile intelectuale si morale: fenornene
pruji v. Mold, a spune fleacuri. mof- psihice.
turl fldcdii glumesc, prujesc i chiuie. psiholizlcà f. doctrine raporturilor
[Rut. Parren, a tachina]. intre faptele psihice i fizica.
prujiturii f. Mold. vorb8 glumeatA, pstholog m. cel ce s'ocupA cu psiho-
mincinoash : cu prujituri de-a tale ia h)gia.
acus se duce noaptea CR. pathologic a. ce tine de psihologie.
prun m. porn ce face prune (Prunus pathologic f. partea filozofiei care
dom.estica). [Lat. PRUNUS]. studiazA sufletul i fenomenele inteligen-
prunti f. rodul prunului din care se tei si ale vointei.
P. S. S. abreviatiune pentru Prea-
face tuica; varietati: avrame, bardace, gol-
dane, etc. [Lat. PRUNA]. Sfinlia Sa, titulatura unui episcop.
prune m. copil de tate' (Ora la trei pall int. sure a face tAcere.
ani). [Ung. PORONOY]. ptiul int. 1. imitA sgomotul and se
pruncie f. prima varstA a omului, Ina- scuipA ; 2. exclamatiune prezervativA: ptiu,
intea copilAriel. drace!
pruncucidere f. infanticid, pubertate f. starea persoanelor In
prund n. depozit de nisip l pietris varstA de a se cisAtori.
pe malul apelor: izvorul care tremurei public a. 1. care priveste pe un popor
pe prund En. [Slay. pabuir, ridicAturA de intreg : interes public; 2.In fplosul tutu-
pimant]. rora greidinci publicri; 3. cunoscut de
prundar m. Zool. codobaturi. toatA lumea svon public; 4. care se face
prundilrel m, Zool. pescArel. de feta cu toti: vanzare public& n. II

prundi, n. nisipul riurilor. 1. poporul In genere: a lingufi gustul

prund(u)i y. a pune pi Iris: sit prun- publicului; 2. num& mare de persoane

www.dacoromanica.ro
 pub - 523 - pta
reunite: un public ales; in public, ina- pulki v. a face puf din buze, a sufla
intea tuturora. fumul band tutun. [Onomatopee].
publica v. 1. a face public gi notoriu; pufni v. 1. a sufla greu: vezi-1 cum
2. a spune In public, a divulge; 3. a ti- putneste AL.; 2. a rade cu hohot. [Ono-
pan l pune In vanzare: a publica o matopee].
carte, un ziar. pugilat n. lupta cu purnnii, la cei vechi.
publicati(uu)e 1. 1. actiunea de a puha' f. Mold. 1. bicm de surugiu : din
publica: publicatiunea unui decret; 2. puha lungd mereu pocnind AL.; de-a
ordonantil publica ; 3. tipirire i punere In puha, un tel de joc copilaresc cu o basma
vanzare: publicatiunea unei opere ; 4. .Innodata la un capataiu. [PoL PUHA].
opera lush,: publicatiuni ilustrate; 5. puhitealà f. V. pohoealii.
strigare: ofiterul stdrii civile va face puhav a. Mold. 1. umflat (despre a-
cloud publicatiuni. duat); 2. bombat: o started puhava
publicist m. cel ce publica opere, ar- scobitd En. [V. buhavl.
ticole de ziare sau de reviste. puhoier m. Zool. game (ar prezice,
publicitate f. 1. notorietate publica; Idupa credin(a poporului, ploaia cu po-
2. starea celor cunoscute de WO; 3. anun- 'home).
ciu prin ziare, af4e, prospecte. puhoiu n V, poboiu: curg dusma-
puchinii f. Mold. urdoare. [Rostire nii in puhoiu EH.
provinciala din putind, putoare]. pod v. In agricultural; a rupe puii de
puchi(n)os a. Mold. urduros. [V. pu- la radicina.
china] puia-gaia 1. joc de copii in care s'aleg
puchilei pl. Mold. picitele: pantaloni doi baieti mai voinici i acestia se fac:
cenusii cu puchilei negri. [V. picatele]. unul closca i unul gaie, avand un numar
pucioasi f. corp simplu nemetalic, oarecare de pui.
de coloare galbena, fara savoare, uscat, 'wick f. I. gainil mica; 2. termen de
friabil, ce arde cu o flacara albastra gingasie: pitied draga; 3. pl. graunte
exali arzand un miros tare si patrunza- neinflorite printre cocosei.
tor; se intrebuinteazi la fabricarea chi- puiezi v. 1. a face pui; 2. fam. a se
intinde, a se lath Rusii s'au puiezit ca
briturilor, a prafului de pugca si a vitrio-
si holera CR. [Verb tras din torma pre-
lului, iar in medicina in contra paraziti-
lor. [Lit. puturoasa: v. pull]. zentului: puiez, in report cu infinitivul
puclocnil f. Bot. coriandru sau iarba normal, pia
puturoasi (Bifora radians). puisor m. 1. puiu mic; 2. flori cusute
piidel m. caine cu phrul cret. [Nemt. ipe camasile thriinesti: puisori alesi de
PUDEL]. Idiferite colori; 3. od. Mold. inonedfi de
pudibund a. care simte i arata pu- 115 parale.
doare. puit n. operatiune agricolli; ruperea
pudic a. cast si modest in apnclituri, puilor radacinei.
In fapte l In vorbe. puiu m. 1. animal de curand ntiscut:
puding n. mancare englezeasca corn- puiu de gaina; 2. se zice in dragoste
pusa din Mina, maduvi de bou, prune unui copilas: puiul mamei; 3. de un ta-
sau stafide I dreasi cu rom. nk viguros: puiu de Roman; 4. (ironic)
pudoare f. 1. rusine onesti cauzata foarte, in bine sau In riiu: puiu de befit',
de tearna raului moral; 2. un fel de dis- de drac; 5. se aplica i lucrurilor expri-
cretiune, rezerva sau modestie, ce opreste mand o nuanta de micime sau intensi-
de a auzi, a spune, ori a face unele lu- tate : era un puiu de ger de crapau
cruri. lemnele C. a tras un puiu de sonm
pudrk v. a da cu pudri. tsp.; 4. ramura ce da dela radacina (cf.
pudrk f. praf de orez (--= fr. poudre). copileth 7. puisor pe carnasi, cojoace,
pudruit a. acoperit, presarat: grd- [Lat. *PULLEUS (din puLLus)].
dMa pudruita de o pulbere argintie AL. pulbere f. praf: pulbere de aur ; fig.
pueril a. copiliros : motive puerile. pu/bere de raze AL. [Lat. PULVEREH].
pull int. ce exprima sgomotul surd ce pulberic a. (poetic) prafos: prin nori
face un corp cazand. pulberici Bor..
puf n. 1. fulgi usori de gasca cu cari pulmonar a. relativ la plamani: (tizie
se umple pone; 2. primii fulgi ai pasa- pulmonard.
rilor; 3. Bot. V. pufaiu. [Rus. mu]. pulp& f. I. came moale firS oase si
pufaiu n. ciupercit al carii invelis se firS grasime: pulpa picioarelor; 2. par-
preface, la maturitate, inteo pulbere si tea carnoasii dela picimul ornului, [Lat.
firisoare foarte fine asemenea pufului (Bo- PULPA].
vista). pulpank f. partea de jOs a unei haine.

www.dacoromanica.ro
 pul - 524 - pup
[Tras din pulpit': lit. poala ce acopere seza: pune-te acolo; 2. a incepe: a se
pulpal, pune la vorbd; 3. a se certa: s'a pus
pulpos a. 1. cu pulpe groase; 2. cu cu ddnsul. [Lat. PONERE].
ugerul mare (de oi sau capre). [Lat vele punere f. actiunea de a (se) pune 51
POSUSL rezultatul ei; punere sub acuzare, deci-
puls n. bataia arterelor produsa prin ziune prin care un preventiv e pus In
mist:area sangelui: a pipdi pulsul cuiva. acuzare.
pulsh v. a avea pulsatiuni. pungal f. 1. saculet In care se pun
pulsatitunle I. bataia pulsului. bani; 2. bani, avere: recurg la punga
pulverizh v. a reduce in pulbere. ta; 3. od. suma de 500 lei sau galbeni:
pulverizator n. instrument de redus un plocon de zece pungi POP. ; 4. nume
In pulbere unele substante. de plante; punga babel, tataisa; punga
pumice I. piatra poroasa i usoara. popii, traista ciobanului (si o mancare
pumn m. 1. mana inchisa; 2. cat se din pantece de porc umplut cu sange).
poate apuca cu pumnul: un pumn de [Slay. pôovA: sensul 3 e o traducere dupa
bani; 3. fig. numar mic: un pumn de turc. KEA (v. chesea)].
soldati; 4. termen de hotarnicie: o divi- pungaq m. cel ce furl bani. [Tras din
ziune a stanjenului, cam 2, 3 dintr'o palm& purtga
[Lat. PUONUS 1. pungfisi v. a tura, mai ales bani.
pumnal 13. arma scurf/a, ascutita p pungasie f. meserie l fapta de pungas.
Moils& compush dintr'o lama $ 1 un ma- pungi v. a pungasi la joc: pungind
ner. [Modelat dupa it. PUONALE]. pe cei mai marl boieri NEOR
pumna, m. pl. broderie la cfirruisi: pungociu n. punga mare (CAR.).
la mdneci cu pumnafi cusuti cu ar- punoiu n. Mold. 1. puroiu; 2. zeama
niciu. [V. pumn]. ca o apa ce dau boabele porumbului.
pumnui v. a da pumni. [V. puroiu].
punct n. 1. Geom. portiune de spa- punth v. a Indrepta sure un punct:
tiu considerata cu cele mai mid dimen- puntard tunurile spre cetate 1311.c. [Dupa
sitini ce se poate imagina: 1Mia se corn- fr. pointer].
pune dirt puncte; 2. loc determinat: punte f. 1. pod peste o apa; 2. panza
punct de plecare; 3. foarte mica Intin- asternut& in drum pe unde se transport&
dere: pdrndritul e un punct in univers ; mortul; 3. grinda teascului; 4. curmezi-
4. semn de punctuatiune; 5. semn care sul ferestraului. [Lat. PONTEM].
se pune pe i; 6. chestiune de hothrit ad pup m. Buc. 1. boboc de floare; 2.
leimurim acest punct; 7. parte Impor- Bot. sbarciog. [Rus. Pupa
tant:I: iota punctul capital; 8. moment pupa v. I. fam. a saruta pe WS, pe
preciz: pe punctul de a pleca; puncte frunte: unchiaful 0 baba pupard pe
cardinale, cele ce divid orizontul In patru Fdt-frumos i pe o parte si pe alta, iar
parti egale i anume: N. S. E. si V.; 9. el le siirutd mdinile hp. ; 2. a capata
obiect, totalitate de obiecte ce se pot ve- gratuit: tu dela vizirul tot nu pupai
dea bine: sunt frumoase puncte de bani PANN ; toti au pupat duba IsP. [Ter-
vedere in acest parc; 10. fig. mod de men copilaresc pentru sarutat, probabil
a considera lucrurile: punctul nostru de de origins imitativa (cf. (oc)].
vedere e fals. pupa f. partea de dinapoi a corabiei.
punctuh v. a pune puncte, virgule si pupagioarit 1. V. pipijoi.
alte semne de punctuatiune. pupat n. actiunea de a (se) pupa.
punctual a. care face exact, la punc- pupfiza v. a se pfiinieni, a se aco-
tul anumit. peri cu un val (vorbind de ochi): cdt
punctualitate f. exactitate, regulari- p'aci sd-i se pupdzeze vdzul POP. [Mu-
tate minutioasa. ziune la cuibul murdar al pupazei].
punctuatitunle f. 1. arta si modul pupfizti f. 1. pasare de marimea tmei
de a punctua; 2. semne ce servesc a marca mierle cu o creasta de pene pe cap (Upupa
punctuatiunea. epops); 2. cozonac (asemenea cuibului
pune v. (activ) 1. a aseza intr'un kc pupSzei) cu care se Impodobeste pomul
anumit: a pune o carte pe masa"; 2. a dat de sufletul mortului (V. colac): fd
imbraca: a-ai pune pdldria; 3. a pre- doi colaci din patru saci o puptizd
gad: a pune masa; 4. a aplica, a intre- dintr'o nrierld POP. ; colac peste pupfiza,
buinta: a-ai pune toate puterile; 5. a and cineva sufere o indoita paguba; 3.
propune: a pune o intrebare; 6. a se- Tr. ciocan de spart pietre si de facut gauri
mana: a pune grdu, porumb; 7. a plasa: in lemn; 4. plant& cu florde rosii purpu-
a pune bani la dobandd; 8. a garanta: rii, mai apoi albastre, la urma verzi, rar
a-0 pune capul. (reciproc) 1. a se a- albe (Orobus vernus). LIat. UPUPA (CU a
Ii

www.dacoromanica.ro
 pup - 525 - pus
celas sufix diminutfy ca la coacaza; sen- tinde la absoluta InISturare a vorbelor
sul 3 face aluziune la ciocul arcuit al strAine i recente. Astfel curentul latinist
pasirii. far 4 la creasta-i colorata mai ales in Transilvania, a dominat atva
pupil& f. 1. lumina ochiului ; 2. fatA mi- timp In scoalele din Muntenia. El a
nora i orfanA sub conducerea unui tutor. gasit expresiunea-i extrernA In Dictionarul
pupitru n. mobili de pus cArti, ca- lafiaIptlaa Laurian si Maxim (1871-1876).
tete, note de muzici. purist m. cel ce urmAreste cu exage-
pupuicii f. drigutA, nostimA: pune ratiune puritatea limbei sau a stilului.
straiele cele de anul nou si te fd pu- puritan m. 1. nume dat presbiterie-
puica AL. [Repetire copilAreascA din puica nilor rigizi ai Angliei, cari pretindeau cA
(cf fr. poupouleA. urmeazA dupA religiunea cea mai purS ;
pur a. 1. curat: aur pur; fig. bucu 2. fig. cel ce afecteazA principii severe.
rie purd; 2. corect, exact: stil pun. puritanism n 1. doctrina puritanilor;
pur n. 1. Mold. usturoiu salbatic:
2. fig. rigorism exagerat In purtare.
hum scorodoprasum); purul se con- puritate f. 1. caracterul celor pure:
surnd de fdran ca si usturoiul verde; puritatea apei, puritatea aerului; 2.
2. Tr. praz. [Lat. possum]. fig. castitate, integritate: puritatea mo-
puradeu m. copil de tigan. [Ung. ravurilor ; 3. exactitate, corectjune pu-
PURDi (termen luat din graiul tiganilor)]. ritatea stilului; 4. delicatetà : purifate
purceh f. femeiusca porcului: a lua de gust.
purceaua de coadd, fam, a se ImbAta. puroiu n. materie deasA ce se for-
[Lat. PORCELLA]. meazA In abscese sau ant [Lat. *PLTRONIUM
purcede v. 1. a porni, a pleca : la (din PUS)].
lopta purcedea AL.: 2. a deveni: din purpurä f. 1. tincturi de un rosu in-
momentul acela ea purcese ingreu- chis ce se face azi cu cosenila; 2. stotA
natd En.; 3. fig. a proveni, a izvori. vopsitA cu purpura; 3. fig. demnitatea
[Lat. PROCEDERE1. suveranilor, cardinalilor: pe purpura ro-
pureel m. puiu de porc. [Lat POR- mand credinta asezara GR. Alt.
CELLUSI. purpuriu a. de coloarea purpurei, rosu
purcelas m. Mold. Bot. scaietele popii. lnchls ce bate In violet: buze purpurii.
purcelus m. purcel mic. purpuros a. purpuriu : mantila-i pur-
purcelusil I. (Banat) pitulice (cu ca- puroasez Bor..
pul negru). purth v. 1. a sustine ceva greu: a
purces n. actiunea de a purcede. purta o povard; 2. a transporta din-
puree& v. 1. a cauta purecii; 2. fig. tr'un loc intr'altul: a purta un pachet
§1 fain, a cAuta cu deamAruntul: de la posta; 3. a pune pe sine: a purta
cumperi lucrul, II pureci si apoi toc- un palton; 4. a avea asupri-si: a purta
mesti. [Lat. PULICARE1. arme; fig. a purta grija; 5. a duce: il
purece m. 1. micA insectfi ce se nu- poartd in toate Orfila: fig. il poartd
treste din sangele oamenilor si al unor cu vorba; 6. a indemna: inirna ma
animate (Pulex irritans); 2. pl. cuie sau poartd sd stau rn veci cu fine AL.; 7.
tinte mid. [Lat. PLILICEM]. a Intreprinde : a purtat multe rdsboaie;
pureci v. a Intepeni cu pureci. 8. a fi de purtat: aceastd haind nu se
puricale f. pl. V. poricale. mai poarta; 9. a avea purtare bunt' sau
purice m. V. purece. rea: se poarta aspru cu toji. [Lat. POR-
puricarila f. plantA cu flori galbene TARE].
41 cu miros neplicut (Pulicaria). purtare I. actiunea de a (se) purta
purgh v. a deserta pintecele cu aju- pi rezultatul ei: conduit&
torul medicamentdor. purtfiret a. portativ.
purgativ a. care poate purga. I n. purtat a. 1. ce a fost purtat: haine
medicament ce scoate afark purtate; 2. dus, transportat: o biota
purgatoriu n. dupA Biserica catolica, frunza de mint in veci purtatd AL.; 3.
locul unde sufletele celor drepti expiazA fig. umblat, OW: esti om purtat CR.
pficatele, de care nu s'au cAit Indeajuns In n. mod de a se imbrica, port: nu e
II

lumea aceasta. deosebire infra ddnsele nici la stat

purifich v. a (se) face pur: a puri- nici la purtat CR,
fica aerul; fig. a purifica moravurile. purtfitor a. 'I m. care poarth : ochi
purificatifunle 1. 1. actiunea de a purtdtori de pace En.
(se) purifies; 2. datinA religioasti prin care pururea adv. mereu, pe veci. [Cf. lat.
se purificA In anumite imprejurAri. PORRO, apoi, In viitor (cu aceetts particula
purificator a. care puritia. intensivi ca In aiurea)].
purism n. defectul puristilor. Purismul pus a. actiunea de a pane; pusul mesel.

www.dacoromanica.ro
 pus - 526 - put
pusch 1. 1. od., in Mold., tun: tunuri pustnicie f. vieat5 de pustnic: sdlas
ce Moldovenii numiau pusti BALc.; 2. de pustnicie OD.
azi, atmii portativ5 de foc, lung5 de un put n. 1. groapa s5pat5 in p5mAnt
metru pAnA la un metru i jumAtate. [Slay. spre a scoate ap5; 2. orice groapa : prz-
PU*A. (din nem( Büchse)]. II adv. 1. gol furi de pcicurci. [Lat. MMUS].
ca o pusch ; 2. repede inainte: ma du- pular m. 1. cel ce face puturi, le cu-
ceam puscd la modrd. rb:0, si le sleeste; 2. cel ce sap5 puturi
puscfirl v. a bate cu artileria : tunu- de p5curii. [Lat, purzmuus].
rile pusciirind cetatea BILe. puteit v. 1. a avea puterea de a lucra
puscitrias rn. cel osAndit la puscArie. sau de a face ceva, a fi In stare: putem
puscirie f. inchisoare de criminali merge; 2. a avea inflpentA : el poate
(pazit5 de puscasi). [Vechiu-rom. pow/i- mutt pe ldrigd clansul; 3. (absolut
rk, artilerie, de unde cazarm5 de tuned] negativ) a nu mai putea suporta: nu mai
puscarire f. 135taie cu tununle : de- pot de ccildurd; 4. (ironic) a nu se teme;
sele puscdriri ale artileriei Bite. nu mai pot de tine; 5. a fi cu putintA ;
puticas m. 1. od , corp de 500 soldati se poate. [Lat. *POTERE (dill POUR)].
sub comanda marelui Armas, cari pAzeau putere 1. 1. tArie fizicii: nu mai am
la temnitA ; 2. od. in Mold , tunar : pus- putere; 2. fig. eficacitate, intensitate, punct
casii sub cdpitanul dorobantilor; 3. culminant : in toatd puterea cuvdntului,
soldat inarmat cu pusca ; 4. cel ce clS cu in puterea nopfii; 3. facultate a sufle-
pusca in vAnat. tului: puterea de a infelege i judeca;
puscilturà f. b5taie de puscd: cafe de a putere a fi, locutiune Mold. care
de trei puscaturi. exprim5 o presupunele, pe semne, se vede
puschie f. Mold, b5sicutS pe limbA : cat de a putere a fi acum esti de casa
puscliie pe limb5-ti I exclamatiune pre- noastrd CR. ; 4. mijloc de a lucra n'am
zervativA la pomenirea unei nenorociri. nicio putere de a te ajuta ; 5. drept de a
[Lat. PUSTULA]. lucra pentru altul si actul ce d5 acest drept:
puschiu m. craidon. strengar: un pup- are puteri depline; 6. drept de a or-
chiu ca tine ISP. auzi, puschiul! AL. dona, de a putea impune vointa Ia : pu-
[Turc. mesh tere paternd, putere suverand; 7. do-
puscociu n. clistir: fisneste apa ca minatiune: puterea Romei era ingro-
dintr un puscociu. [Derivat din puscd, zitoare; 8. stApanire: acum e in pute-
dupli forma-i lungueat5]. rea sa; 9. autoritate ce guverna Statul:
puscociu a. puscA mica din soc : M- toate puterile Statului eman5 dela na-
arie de copil. Pune; puterea legislativ& s'exercitA co-
pulculita f. 1. puscA mica; 2. mic lectiv de cAtre rege i reprezentatiunea
vas de pAstrat bani. nationall ; puterea executivA e incredin-
pullout& f. secAturA, strengar, [Mold. mat regelui, iar puterea judechtoreascii
puslilu: origins necunoscuta]. se exercita de Curti si de tribunale ; 10.
plumbic m. V. pustnie. guvern: ajunge la putere; 11. Stet su-
pustA f. Tr. tinut nelocuit, comun5 veran : rdrile Ronulne furd puse in
sau c5tun asezat pe locul vechilor puste. 1856 sub garanfia marilor puteri ale
[Ung. PUSZTA, pustita V. Puszta. Europei (Franta, Anglia, Prusia, Austria,
pustie 1. I. pustietate: clucif-se pe Italia, Rusia i Ttucia); 12. fig. autori-
pustii; 2. naiba : batd-1 pustia I mdrica- tate, influent5 : n'are nicio putere asu-
t-ar casa pustia! Err. [Slay. PUSTYNI, pus- prd-i; 13. fortA mecanicA puterea abu-
tiet ate]. rilor ; 14. Mat. produsul a doi factori
pustii v. a face pustiu. egali cu un num5r dat: 9 e a doua pu-
pustilt a. 1. devastat: locuri pustiite; fere a /Ili 3, [V. puteci; formula de a
2: fig. dezolat: nfl vis ce se strecoard putere... e un rest rar din infinitivul
intr'un suflet pustiit OR. AL. neapocopat dup5 a (cf. echivalentul mot.
pustlitor a. si m. care pustieste. dern de a putea...)].
pustiu a. 1. gol, desert: casd pustie; puterintà f. (ironic) putere.
2. fig. afurisit: pustia de dragoste, un puternic a. si m. 1. robust, viguros;
pustiu de somn. II n. pustietate: glasul 2. care are multA putere, care poate im-
celui ce MHO in pustiu. adv. ca o
II pune vointa sa: puternicii lumii; 3. fig.
cobe: latrd a pustiu. [V. pustie]. capabil de a produce un efect mare: 0
pustule at. I. cel ce trAieste in pustiu ; elocvenfa puternicd.
2. fig. om care trAieste retras. [Slay. PUS- puti v.1. a scoate un miros nepl5cut; 2.
TYNINIKIA. a mirosi urit pute
: a usturoiu. [Lat. PUTERE].
pustnici v. 1. a se face pustnic (Ca.); putin a. si adv. in mic5 cantitate: pu-
2. a trSi ca pustnic. find apei, bea putin;, cel pupa, macat.

www.dacoromanica.ro
 put 527 ràb
[Lat. *Purears, mic, din. pews, copil (cf. it. trefactiune: lernn putred, corp putred.
piccino, mic, marunt i copil mien II n. [Lat. Punimus].
numar mic. putrefaeti(un)e 1. 1. descompunerea
putini 1. 1. vas mai ales de lemn in .corpurilor organizate dupa incetarea vietii;
care se tine lapte, apa. varzi ; 2. vas de 12. starea corpului in putrefactiune.
scaldat: a spala putina, a o lua la sAnii- putregiiios 73. ce cade in putregiune:
toasa (idiotism moldovenesc). [Ceh. PUTA , lemne putregdioase Ca.
PUTENKA]. putregaiu n. lemn putred. [Tras din
putinitate 1. putin lucru. putred (cf. mucegaiu din muced)].
putincios a. posibil. [V. putinfa putregiune f. starea unui corp in des-
putineiu n. putini mica in care se compunere.
bate laptele, ca sti se facA unt. putrezi v. 1. a cadea in putregiune;
putinti f. posibilitate: e paste putinla 2. fig, a se strica.
omeneascd. [V. puterel puturos a. 1. On de putoare: gunoftz
putintel adv. putin de tot. [Tras din puturos: 2. jam. trandav.
putin cu ajutorul unui sufix analogic (cf. puturosie I. infectie, lene.
mititel)]. puzderie f. 1. partea lemnoasä ce rA-
putoare 1. 1. miros urlt; 2. jam. fe- mane din cAnepa melitati, intrebuinlata
meie ienesi i murdarii. [Lat. PUTOREM]. de tarant la foci 2. pleavi ; 3. fig. mul-
putoiu m. fam. baiat mic. [Derivat time (metafora luata dela melitatul cane-
din putd, membru de copil primitiv ter- pei): puzderie de vise. [Slay. P021387211%
men de gingasie]. paie, calla I adv. mArunt $ i mull: zä-
putred a. care e In putregiune, in pu- pada cade puzderie.

Q m. a 17-a Weil a alfabetului; figu- quasi adv. aproape, mai-rnai.

reaza numai in vorbe straine. quatuor n. 1. bucata muzicala din pa-
quadrienal a. care revine odatit la tru parti; 2. totalitatea instrumentelor cu
patru ani: premm quadrienal. coarde ale unei orchestre.
quadrivium n. in evul.mediu: partea quidam m. persoanA necunoscutA sau
instructiumi ce coprindea aritmetica, mu- pe care nu voim a o cunoaste.
zica, geometria si astronomia, cele patru quietism n. doctrina mistici a celor
asa numite arte matematice. ce predicau o lisare absoluttt in voia lui
quaker m. membru al unti secte re- 13-zeu i neglijau cu totul practicele ex-
ligioase, fundata pela 1645 de cismarul terioare.
George Fox, azi rispandita in Anglia si quietist m. cel ce profeseazi quie-
In Statele-Unite. tismul.
quantum n. cantitate, sumA determi- quiproquo n. eroare de a lua un lu-
natA: a fixa quantumul cheltuelilor. cru drept altul.
quarto adv. in al patrulea rand. V. quolibet n. glumi proasta.
in-quarto.

R m. a 18-a litera a alfabetului. 2. capul spiritual si predicatorul unei co

rabar m. rindunicA de mare (Sterna). munitati izraelite.
[Slay. RYBARI, pescar, pasarea hranindu se rabinat n. demnitate de rabin,
cu pestisori]. rabinie a. particular rabinilor.
rabat n. sciderea pretului sau a valorii. rabiti f. peste din familia crapilor,
ribdà v. a avea rabdare, a suferi cu cu carnea gustoasi, traieste in ape dulci
tide. [Origina necunoscuta]. (Gobio fluviatilis). [Slay. raBITA, pestisor].
rAbdare f. 1. virtute ce ne face sa su- rata& 1. 1. martoaga : inhchnd rabla
portirn rastristile cu barbitie i fara a IM de cal hp. ; 2. fig. om uzat. [Origina
cArti; 2. liniste cu care s'asteapta ceva ce necunoscuta].
intarzie a veni; 3. stiruinti, statornicie: riiblfirit a. uzat : haine rdbleirite.
cu rdbdarea toate s fac; 4. lam. rdb- [Tras din rabid].
ddri prdjite, asteptare zadarnica. raboj n. lemn pe care se insemna nu-
ribdiitor a. si m. care rabda. mere prin crestituri si care servia apoi
rabin na, 1. invatitorul legii la Evrei; ca semn de recunoastere In darayerile ta-

www.dacoromanica.ro
 rAb - 528 - rAd
rAnesti (azi obisnuit numai intre ciobanii tru impletit cosuri (Salix purpurea). [Sla v.
cei battani): fig. a for nume trecdtoare RAIOTA].
le inseamnd pe rdboi En. [Bulg. alsos]. ritchitan m. plantA cu florde rosil.
rlibuealA f. Mold. unsoare de cisma purpurii (Lythrum salicaria). [Tres din
(CR.). [V. rdbui]. reichitd, coloarea purpurie fiind comuna
rAbulni v. 1. a tranti cu putere; 2. fig. ambelor plante].
a se rasti l. cineva. [V. bufni]. rächitici f. sau salcie mirositoare,
ribui v. Mold, a freca cu o unsoare: mic i frumos arbore cu dont mid odo-
rdbuind cioboatele cu dohot CR. [Cf. rante (Elaeagnus).
nemt. REIBEN, a freca]. rachiu n. alcool combinat cu apa, se
ribuj n. Mold. 1. V. riboj: am dus-o face din vin sau bucate, din prune ori el-
cam anevoie cu rdbusul CR. ; 2. fig. cum- rese, etc.: rachiul se nurneste in Mold.
pat: sci nu ma fad sd-mi ies din rdbus holercd, iar in Tr. palindi vin-ars;
a/arc) CR. [Ceh. RAB14}. varietati: basamac, bostina sau prástind,
rac m. 1. crustaceu decapod, traieste in tufa. [Turc. run].
ape dulci sub pietre sau raclacini; coaja-i rAci v. 1. a (se) face rece; 2. a prinde
devine rosie, cand e fiert sau fript (As- racealà: rdceste usor; 3. fig. a deveni
tacus fluviatilis): ros ca racul; rac de inditerent, a se lust/111ra.
mare, stacoj; 2. unul din cele 12 sernne ràcila f. ranii incurabili. [Derivat din
ale zodiacului, numit st cancer; 3. sen- rac, prin o metafora analoga cu cea din
surf tehnice: a) surup de fier sau de o(el cancer].
pentru scos dopuri; b) unealta pentru ver- rAcit a. care a prins raceala. II n. fapta
gele de pusca cu care se scoate incArcá- de a (se) rad.
tura armei; c) furca cu care se opreste rAcitoare f. vas de racit.
caru(a pe un suis; d) pl. n. ancora sd ráciturA I. pl. mancari red.
ridice racurile i sd umfle pdrizele POP. ; radii 1. 1. vas sacru de pastrat moaste
e) belciug. [Slay. RAIO1; sensurile tehnice sau sf. cuminecaturd; 2. Mold. cosciug:
fac aluziune la cracii insectei]. pdru-i de Our curge din racld la pa-
riiclidui v. Mold, a se repezi sh lo- mânt Em.; 3. cutie de lemn de pastrat
veasca (dar abtinandu-se): se rddidu- branza, unt, etc.; 4, rand de podele Intre
este el cu pusca CR. [Origina necunos- dotta grinzi la o caul taraneasca. [Bulg.
cuta RAICLO, cutie, lada (v. lacrci)].
rical v. 1. a sapa Warm cu unghiile, ricnet n. 1, strightul leului; 2. fam.
cu labele gdina la gunoiu rdcde; 2. fig. tipat furios.
a roade: il tot rdcde la inimd PANN. rival v. I. a striga tare (vorbind de
[Origina necunoscuta]. lei si de tigrii); 2. tam. a striga tur bat, a
rAcAlicht m. ractnel. urla ca fituele. [Slay. imaa5rj].
rAcan m. 1. puiu de broasca ; 2. in rAcoare f. 1. vreme rece: noaptea pe
graiul militaresc: soldat nou i prost (in rdcoare; 2. boare friguroasa ; armdsarul
opozitiune cu descid. [Onornatopee dupa sufld rdcoare LW. ; 3. pl. fiori: mste rd-
strigatu-i rac-rac-rac I de unde i rdcd- cori o apucard; 4. farn. inchisoare: l'a
liciu, racdfel, racalea pus la rdcoare. [Derivat din rece].
rAciinel in. brotac. ricori v. 1. a da rficoare; 2. fig. a
rAchni v. a ocacai (vorbind de puli usura: i s'a rdcorit inima.
rld broascit): brotacul rdcdneste cdnd rAcoritor a. care rficoreste.
e vremea a ploaie. [V. rdcard. ritcoros a. plin de rficoare, proaspat:
ràcari m. pl. od. scutelnici cart adu- un vdnt rdcoros.
ceau stapanilor lor o sutà de raci pe sap- ràcovinä f. V. rocoinfi.
tamana. rAculet m. planta cu flori albe rosia-
racatet m. Buc. brotac: miscd gusa Lice, al chrii rizom gros poseda proprie-
ca ttn racatef. [V. rdcar]. tfiti astringente l vulnerare (Polygonum
rAceati t. 1. insusirea celor red; 2. bistorta). [Derivat din rac, dupã coloa-
boalã cauzata de un frig neasteptat: a rea florilor sale].
muri de rdceald: 3. fig. indiferenta: l'a radii f. mare basin (natural sau arti-
primit cu rdceald. [V. race]. ficial) spre mare unde corbbiile se pot a-
rachetA f. 1. teava umplutfi cu pulbere daposti (= tr. rade).
nitrata si care produce la inaltare efecte raidacinA f. 1. partea arborelui rami-
speciale de lumina ; 2. unealta in jocul ficath l ascunsh in pamant: a prinde
de-a mingea (--= fr. raquette). rdddcind, fig. a se aseza bine intr'un loc;
rachier m. fabricant de rachiu. 2. partea plantel din pamant ce e bunfi
rachierie f. fabricA de rachiu. de mancare: rdclacind de ceapd, de us-
rischità f. un fel de salcie, bunã pen- turoiu; 3. nume de plaute: radacina tIe

www.dacoromanica.ro
 vie! - 529 - rfig
micsunea, plantA IntrebuintatA in medi- radicalism n sisterna politica care
cinA ce serva, din cauza mirosului ei pia- tinde la o reformA corn pieta a institutiu.
cut, la fabricarea pudrelor i sfipunurilor nilor unei tart.
parfumate (Iris florentina); radacina rildiche f. V. ridiche.
dulce, gliciriza ; radacina ciumel, capta- radine f. pl. cele clout' plasi laterale
lan; 4. partea prin care unele organe se ale setcei. [OriginA necunoscutA].
tin de corp: rdddcin a pdrului, dinfilor; radiofon n. aparat care, prin radia-
5. fig. origina, cauzA prima : a tdia rdul tiuni, transmite sunete.
din reiddcina sa; 6. Gram. vorba pri- radiografie I. fotografie (min razele
mitiva din care deriva altele; 7. 1n arit- j X, permitand a determina situatiunea
metica, numfir care trimultit win el Instil, 'exacta I natura leziunilor osoase.
reproduce pe cel dintai: rdddcind pdtra- radios a.1. care straluceste: stea ra-
td, raddcind cubicd. [Lat. RADICINA]. dioasd; raiu 'mi deschide poarta-i ra-
raidliciniu a. de coloarea galbuie a ra- Idioasa AL. ; 2. care exprima o vie mul-
dAcinei: cerneald rddcicinie. ,tumire: fatd radioasd
riulan n. lucrare colturatA de fortifi- radiotelegrafief. telegra fie fArA skins.
catiune: .oittat 'n rddan cade rdcnind radioterapie f. metoda de tratare a
AL. (= fr. redan). unor boli cu ajutorul razelor X.
rädascal 1. insectA sburatoare cu coarne riidiu n. Mold. pAdurice: adio I rd-
ca ale cerbului (Lucanus cervus). [Al- diuri, codri umbrofilNEOR. [Vechiu-rom.
terat din reigace]. Ireade (1537): originii necunoscuta].
rádiliscat a. se zice de cotrnele vite- radiu(m) n. metal descoperit In 1899
lor ce seamanA cu ale radascai. de Curie V caracterizat min aceea cA sA-
rade v. 1. a rAzui; 2. a taia parul pana ruffle sale aunt luminoase, producand
la piele: a-0 rade barba; 3. a terge diferite actiuni chimice.
pe d'asupra : a rade o vorbd; 4. fain. riidvan n. Mold. Lin fel de careta pe
a Insela : am jucat... i-am ras CAR.; 5. arcuri. [Rus. RYDVANT1 (din nemt. Reitwa-
(galicism) a darama la parnant: cetdflle gen)].
au !list rase din temelie MIX. [Lat. RA, f. (galicism) izbiturA bruscii de
DERE sensul 5 dupd fr. rased. vant: sub crdncena rafald AL. (= fr.
rade v. 1. a-si arAta bucuria prin con- rafale).
tractiunea muschilor fefei: numai omul rafini v. 1. a face mai fin sau mai
r6de, dobitoacele nu rdd ; 2. fig, a avea curat : a rafina zahdrul; 2. fig. a exa.
un aspect gratios; totul rade in naturd ; gera fineta, a subtiliza.
3. a glumi: vrei sd rdzi? 4. a-si bate raftnare f. I. actiunea de a rafina
joc o, soartd schimbatoare, ce rdzi de (zahar, metale); 2. fig. fine% exagerata.
omenire! Ai. [Lat. RIDERE]. rafinirie f. 1. loc de rafinat zahar;
raditt v. 1 a verge, a suprima : a radia 2. fig. rafinare: rafindriile viefii.
un nume; 2. Jur. a desfiinta: a radia o rafinat a. 1. purificat; 2. fig. subtil,
ipotecd; 3. a emite raze luminoase; 4. delicat Oa la exces.
fig. a exprima o bucurie foatte mare. rafinor m. cel ce rafineaa
radiare f. 1. actiunea de a radia ra- raft n. barn de cal: frdne cu flu-
diarea unui nume dintr'o lista, radia- ting ori scumpele rafturi POP. [Turc.
rea unei ipoteci; 2. emisiune de raze RAHT).
luminoase . radiare solard; fig. bucurie raft n. politA pentru asezat marturi.
foarte vie. [Turc. RAPT, suport de fereastral
radiat a. dispus in forma de raze. I rafuealà f. 1. achitarea unei datorii;
radiate n. pl. animate nevertebrate ale 2. fig. revansA.
caror organe sunt dispuse In raze Impre- rAful v.1. a regula o socotealA, a plAti
jurul unui centru: polipi, spongii. o datorie; 2. a se iustifica: amar li vei
radiator n. aparat servind a marl su- da seamd, foarte greu te-i rdfui Neon. ;
prafata de radiare a unui tub, se Intrebuin- 3. a se revansa. [OriginA necunoscuta
teazA mai ales pentru Incalzitul caselor. rAgace f. Zool. radasca. [Bulg. noose].
radical a. I. ce tine de rAclAcinA ; 2. rfigfieala f. actiunea de a ragM.
fig. ce tine de esenta unui lucru: vifiu rattii1 v. a scoate gazuri din stomac,
radical al unei sisteme; 3. Intreg, corn- prin gura. [Slay. RYOATI, a ghiortai].
plet: vindecare radicald. I adv. 1. cu ragalie f. pl. buturugi aduse de rturi
desAvarsire: 2. pop. In termeni tehnici, si lAsate pe prundis. [Vechiu-rom. rdgd-
In stil neologic: a vorbi radical. II m. lie, rAdAcinA origina necunoscuta].
partizan al radicalismului. I n Gram. riigaz n. 1. timp disponibil, repaos; 2.
parte invariabila a unei vorbe, tn opozi- amanare, pasueala. [Cf. litfan LUCAS, ter-
tiune cu dezinenfele. men, limp].
6. aineanu, -Dirt. Universal, 44

www.dacoromanica.ro
 rag - 530 - ram
rage v. a sbiera ca vitele: boii rag, rAli f. Mold. V. rani: se pune intr'a
caii rdncheazd AL. [Lat. vulg RACIP.RE = raid jos ldngd foe CR.
clasic TEJOIRE]. rank v. 1. a aduna iar la loc; 2. fig.
raget 11. strightul boilor : un raget a adera la un partid; la o phrere (=-- Ir.
grozav si lung de taur AL. [V. rage]. rallier).
ragila V. a rhzui chnepa i inul uscat. raliu n. sinh de cale ferath (=- fr. rail).
ragilà I. pieptene de tras fuioare: ra- ram n, 1. ramurfi: teiul vechiu un
gila i peptenii de pieptenat cdlji CR. ,ram intins-a En.; 2 fig. diviziune, parte
[Si raghild, ravild : cf. cell RAPALA, darac]. lintegranti: ramul administrativ. [Lat.
rAgaseala f starea celui ragusit. RAmes].
rriguai v. a pierde vocea, a nu putea rAtnis v. 1. a scurma sub phmAnt ca
vorbi bine. [Tras din lat. ruvus (=riAncus), pored; 2. fig. a roade: ma retard la inimd
de unde rag, cu sufixul us]. sd ftiu ISP. [Lat. RDIARII.
. rsliguait a. cu glasul aspru. ram& f. cadra, pervaz. [Rus. Roy, (din
rahagiu m. vAnz'ator de rahat. [For- inemt. Rahmen)].
matiune analogica]. rAmii 1. vierme inelat cu corpul rotund,
rahat n. pasta din zahar, Minh, mig- folositor agriculturei (Lumbricus agrico-
dale si must de poame, cu fisticuri l va- la): rdmele umbld a ploaie. [Tras chn
Mlle : rahat de Belavista, de Syra. [Scur- rdnied.
tat din rahatlocum]. ramadan n. postul mahomedanilor ce
rahatlocum n. prajitura numith obis- cade in a noua lunh a anului arab.
nuit rahat : bdtrdnul dervis mi se infd- rimAneA v. (neutru) 1. a sta locului
foseazd cu o cutie de rahatlocum AL. (in opozitiune cu plea): a rdrndnea la
[Turc. RAHAT LOKUH ; lit. desfAtarea Ode- noi; 2. a fi mai mult, a subzista : ce ne
jului sau bucatA delicioash]. mai rcimdne a rilmas singur din toald
rahitie a. atacat de rahitism. familia ; 3. a ajunge intr'o stare: a rd-
rahitiam n. boali de copii ce le In- mas scirac. I (activ) v. I. a Intrece pe
covoaie Ora spinizii, cauzath mai ales de cineva, a-1 Invinge: Hercule fi rdmase
prostul nutriment. pe toji ; 2. a clOtiga un rhmasag.
rahnii f. Mold. troahni. [Originh ne- [Lat. SzmANERE]. .

cunoscuthl rAmas a. Invins: a se da rdmas.

rahtivan m. od. chmAras de rafturi n. 1. actiunea de a rAmAnea : rdmas bun,
al cailor domnesti: dupd cldnsii veniau adiol 2. rezialtatul ei: rAmAsith.
caroled, rahtivanii i postelniceii ca- ramAsag n. prinsoare: a castigat rd-
lan Fir.. [Turc. RAHTEVAN(AOAST)]. mcisagul. [Tras din rdmasl.
. raiA 1. od. 1. crestin supus Portii, si ramified v. a pune ramasag: eu ma'
In special poporul din Tara romineasci ramdsesc PARR.
si din Moldova, tributar Turcilor: cererile rimhipitA f. 1. ceeace rimAne dintr'un
crestinilor raiale On.; 2. cetate ocupath tot; 2. pl. rimasuri dela un ospht; 3. pl.
de Turd, anume in Muntenia (Brill& ceeace rimtine dela un mort, oseminte:
Giurgiu, Timm) si In Moldova (Hotin, rdmdsije pdmantesti. [Derivat din rd-
Bender, Chilia). [Tun. RATA, lit. turmi]. mast
rAie 1. boali contagioash a pielii, Ca- rAmAtor m pore. [Lit. care rdnul sau
racterizath prin o mare spuzeala l man- scormoneste phmantul].
chrime mai ales !titre degete. [Macedo- rambura n. actiunea de a rambursa.
rom. ardnia =lat. ARANEA, pecingine (lit. ramburah v. a lnapoia banii cheltuiti
phiaien)]. pentru cineva (= fr. rembourser).
raion n. raza unui ours (--= fr. rayon). ramificti v. a se divide In ramuri (ar-
raios a. 1. plin de ride; 2. fig. murdar, bori, drvi fig. stiinte).
respinghtor; 3. (ironic) fudul, care face ramificatiune f. 1. dispozitiunea ra-
pe grozav. murilor pe o crach: 2. diviziunile si sub-
mita 1. strightul paznicilor de noapte diviziunile until object: ramificajiunile
(pe ell), de unde inspectie de noapte: vinelor.
fanaragii strigau regulat raita NEOR. ; rAmlean a. (arhaic) roman: iatd un
2. ocol : hotdr2 sd dea o raitá prin ora- cdpitan, cdpitan rdmlean POP. I m. Ro-
sele oltenesti OD. [Ling. RAJTA I hidden. man. [Slay. RDILIANINT1 (din maul, Roma)].
rain n. 1. paradis; 2. pop. pomani rAmni v. V. rival.
(doul colivi, doi colad, Ihmhi, mere, smo- ramolisment n. starea celui ramolit.
chine, stafide). [Slay. lull ramolit a. si m. cel cu inteligeda sM-
. rJnlcà I. planth de pAdure cu florile bith de o paralizie a creierului (= fr. ra-
mid albe (Cardamine impatiens). [oft- molli).
ginA necunoscuthl. rampA 4 1. balustrada de-p lungul

www.dacoromanica.ro
 rant - 531 - rap
unei sari: 2. kc In pant& langa un drum: dueascd secretar la vr'un minister AL.;
Tampa de vinuri la gard; 3. In teatru, 2. a fixa : se rdnclui ziva, locul PANN.
rand de lumini la marginea scenei. [V. rand].
ramtata I int. ce imita sunetul tobelor. randunel adv. ca o randunica : ccaul
[Onomatopee]. rdndunel, sbura POP.
ramuri t. 1. lemn iesit din trunchiul randunica t. 1. pasare ce rimane in
arborelui; 2. partea unui hint de munti tàrile noastre primavara, vara i toamna,
sau a unui curs de aph : Carpatii au pe and iarna o petrece In baffle calde;
mai multe romuri; 3. pl. coarnele cer- sboara foarte bine in zigzag, nutrindu-se
bilor ; 4. fig. diviziune, parte: diteritele cu insecte pe cari le prinde In sbor (Hi-
ramuri ale matematicelor; 5. subdivi- rundo domestica); randunica Domnu-
ziunea unei familii. [V. ram, pl. ramuri, lui, codobaturd ; 2. Bot. iarba .fiarelor.
de unde s'a abstras un sing. ramure]. I LLat. *nmuNDINELI.jj .
rainurat a. acoperit cu ramuri: o rang n.1. loc ce ocupa cineva In stima
salcica rdmuratd POP. oamenilor scriitor de pi-1mill rang; 2,
raanuros a. cu ramuri numeroase data sociala : a ocupa un rang distins;
cerbi cu coarne rdmuroase Ere . 3. grad de talk, de importanta, a unei
rana f. 1. ruptura in partile moi ale corabii de rasboiu.
corpului; 2. fig. suferinta, durere: rdnilerani v. 1. a face o rant:: 2. a sfasia:
inimei. [Slay. RANA]. lumine de torte rdnesc intunecimea
rana f. coasta, lature: U gasi la um- ca pete de jeratic Em.; 3. .tig. a vatama:
bra culcat pe o rdnd PANDr. [Mold. raid: se rdnird cu tofu de dragostea ei POP.
origina necunoscuta]. rani v. a curata: Iota rcinefte fan-
ranch f. funia cu care se leaga leuca tana ai o ingrijefte bine Cu. [Bulg. raNI,
de carambul carului. [Olteneste runc, a strange, a ridica (cu lopata)].
Tulcea postoruncd (v. aceasta vorball. rank a. 1. care a capatat o ran& ; 2.
ranciu a. se zice de boul ramas de- fig. slbsiat: ganduri mangaioase pen-j
fectuos dela intorsul testiculelor. [Derivat tru o inimd rdnitd NEM.
din rafted, partile genitale ale taurului: ranita 1. sac de soldat. [Rut. rdafxrCr,
origin& necunoscuta]. (din nemt. Ranzen).
ranced a. cu miros urit i acru (vor- ranji v. 1. a-si arata dintii, vorbind
bind de came ori grasime stand', aproape de cdini; 3. fig. a rade cu Mutate. [Slay.
In putrefactiune): unt rdnced. [Lat. RAN' *REJAn (serb. lapin)].
OEMS]. ranjitor a. si in. care ranjeste,
rancezi v. a se face iânced. riinta9 n. Una prajitii In unt. ging,
rtinchezit v. Mold, a necheza calul niarrAst
hist a rdnchezat AL. [Lat. RONCHARE]. ranunchioara I. Bot. silnic.
ranchezare f. Mold. nechezare ; chi- ranunchiu rn. V. rarunchiu.
ote de biruinta fi a cculor rdnchezdri ranzh f. 1. stomac; 2. pipotfi: ranzei
NEM. de dropie AL. [Macedo-rom. rdndzd
ranchita f. (Snagov) Zool. blehnilL albanez RtrqDLS, chiagj.
[Cf. ranced= bahlit].
rand n. 1. ordin, rang succesiv: fie-
ranza f. mugur lung In forma de o.
mid& (la alun, fag, mesteacan). [Slay.
care la randul sdu ; pe rand, unul dup.& RENSA, floarea amentaceelor, maarr],
altul; 2. ordine de serviciu: i-a venit ranziaoara f. (Banat) Bot. rarunchiu.
rdndul; 3. sir: un rand de cdramizi, rattans a. Mold. rau la inima. [Cf
de case; rand de haine, costum corn- sinonimul mate pestnte].
plet ; 4. ordine de timp, data: de rdn- Mph f. deal pra pastios, coasté min
dub asta, in mai multe rdnduri; 5. li- vale repede: prin rdpi addreci zdpada
nie: citesc printre rdnduri; 6. ordine de soare s'ascunde AL.; a da de rapit,
sociala, data de indivizi: de rand, ordi- a duce la pra pad pe cineva. [Lat. rupx].
nal.. comun: om de rdnd, haine de rapacitate 1. 1. lticomia animalului
rand. [Slay. RIGA ordine, grad, linie, ce se repede asupra pradei; 2. fig. law-
soarta, fire]. 11 adv. pe rand, de-a randul, rnie de castig.
succesiv, consecutiv. ripai v. a bate din picioare sau din
randaa rn. servitor In curte ai la bu- palme. [Onomatopee].
catarie, sluga la cal. [Lit. sluga de rand]. ripait n. sgomot prelung.
randea 1. unealta dulgherului si a rapist n.'1. rain cainilor, cailor; 2.
tamplarului spre a netezi lemnul: a da boala celor murdari la cap. [Origin& ne-
(a relndea. [Turc. mind cunoscutal.
raindueala L ordine determinata. rapanghele pl. in locutiunea popu-
randui v. 1. a orandui: sd ma rdn- lara a lua (da) la rapanghele, a trage

www.dacoromanica.ro
 rip - 532 - rAs
o bAtaie tapAnA: il lizard din noir la neascA ce cade a treia Marti clupa Pasti:
rapanghele Isp. [Cf. rtipdi]. noud Marti i Rdpotinii i-am Jimif
rApAnos a. plin de raphn: cal rand- cunt am putut PANN ; 2. turte flicute cu
nos CR. acea ocaziune: facerea rapotinitor duper
rApek f. Mold. uscAtur5 de vita. [Ori- Pafti. [Origins necunoscuta].
gins& necunoscutA]. rapsod m. 1. canthret ambulant, la
rapeauga f. curgerea nasului (boal5 Grecii antici; 2. fig. poet primitiv; cro-
lipicioasi la cai); o rdpciugd de cal CR. nicarii i rapsozii En.
[Origin:a necunoscuti]. rapsodie t. fragment de epopee, can-.
rapeiugos a. atins de rApciuga. itec izolat recitat de rapsod.
RApetune rn. numele popular al lunei rApsti v. Mold, a se rhsti. [Slay. air-
Septemvrie. [Lat. aArnoNsn, seceril: lit. phsró, C mormAi].
luna secerisului]. ripuitor m. cel ce rApune.
ritpez n. avantul calului: un rdpez rApune v. 1. a omorl, a prilphdi: lu-
voinic ii da POP. [Abstras din repezi]. pul a rap= boii; 2. a muri: Radu Vodd
rApi v. I. a apuca cu lorta; 2. a lua se rdpusese de o cumplitd boald OD. ;
lnainte de tirnp : moartea rdpeate pe 3. a pierde: mofia set-0 rdpue PANN; 4.
cei tined; 3. a transporta de bucurie, fig. a dispare: a cdrui origind 'n secoli
de admiratiune: cum o vede, se rdpefte s'a rdpus OR. AL. [Lat. REPONERR, a pune
de mandrefea ei Boc., al ei sufiet se de o parte, a pune In mormAnt].
rdpeate Erg. [Lai. RAPERE ; sensul 3 dupA rApus a. omorit, prApAclit.
fr. ravir]. rar a. 1. care nu e des sau compact:
rApire f. 1. ridicare cu violentA; 2. aerul e mai rar decdt apa ; 2. ce vine
transport, extaz: toatd adunarea vede la timpuri deptatate -putine: rare aunt
cu rdpire Bor.. momentele de fericire; 3. care nu e co-
ripit a, 1. luat cu foita; 2. fig. trans- mun sau obisnuit: o frumusefe rard;
portat de bucurie, de extaz. 4. fig, exceptional, de mare merit: e un
rapitA f. plantA din ale aril seminte om rar. [Lat. luaus]. I adv. nu adesea.
se face un uleiu de uns si de luminat rara adv. cu pasi mhrunti: pornia
(Brassica rapa). [Serb, RILPITA (din lat. rara pe dealuri.
RAPAI. rarefacti(un)e 1. actiunea de a rAri
ripitor a. 1. care rApeste, lacom de starea lucrului rant.
pradit: lup rdpitor; 2. fig. pornit: om rareorI adv. nu adesea.
rdpitor; 3. fermeator: cu o voce rd- riff. v. 1. a (se) face rar; 2. a veni
pitoare. tn. cel ce rhpeste. II n. pl. rii- rar: o cam rdnam de pe acasd CR. ;
II

pitoarele, pAsAri de pradh. 3. a merge rar: a o rdri dela Foal&

raport n. 1. dare de seamA despre o [Lat. RARESCEREI.
misiune sau o lucrare: raportul unui riri n. rariste: face cucul la rdrif Pop.
inginer, medic; 2. analogie, convenintri: rarisim adv. tonne rar.
aceste cloud edificii au raport laolaltd ; rariste f. locul padurii unde copacii
3. relatiuni (naturale sau logice) intre In- sunt mai rari : rariatea de brazi Err.
cruri: raport de cauzd la eject; 4. re- rarita 1. 1. plug tArh rotile cu dot.15
latiuni Intre oameni: raporturi de ami- cormene (servind la Invelirea cuiburilor
de; 5. Gram. relatiunea vorbelor Intre cu porumb); 2. constelatiunea lui Siriu:
ele: raportul adjectivului cu substan- rarifele i luceafdrul de ziva CR. [Serb.
tivul sent; 6. relatiuni Intre dotal mhrimi RALITA, plug mid
sau cantitAti matematice. raritate f. I. caracterul celor rare,
raportie v. 1. a face un raport; 2. a mica cantitate; 2. ceeace se IntamplA rar;
povesti din auzite: ceildtorii raporteazd 3. luau rar.
adesea lucruri false; 3. a atribui: a rArunehiu in. 1. rinichiu; 2. fig. se-
raporta un efect la cauza sa; 4. a fi diul sensibilitAtii morale: pleacd cu râ-
in conformitate cu: a se raporta lao- runchii sdrobiti de m6hnire ISP. ; 3.
laltd. Bot. floare brosteascA. [V. rinichad
raportor m. cel InsArcinat cu facerea ras a. 1. tuns pant: la piele; 2. cosit:
unui raport. n. instrument geometric, crimpul ras rdmane verde ca o apd
II

semicerc de mAsurat unghiuri. luminoasd AL. n. actiunea de a rade:

II

rApos a. plin de rape: alunecos, re- rasul barbei. [Lat. aAsua].

pede la vale. rats n. 1. actrunea de a rade; 2. bAtaie
rAposA V. a Milt [Lat. REPAUSARE]. de joc: a liza in rids, a face de rds.
rAposat a. 0 m. mort: rerposatul in- [Lat. PIMP].
tru fericire. rAs m animal carnivor cu ochi foarte
RApotini tn. pl. 1. shrbAtoare tArã- ageri (Lynx). [Slay. Mil.

www.dacoromanica.ro
 rãs 533 Tan
riis... particul5 indiand o repetitiune poleon dvea geniul rdsboiului; 3. se
(mai intensivii cleat re), adesea cu o zice de animale cari atac5 pe altele; 4.
nuanta peiorativ5. [Ea reflecteaa and pe fig. luptA In genere : a face reisboiu
slay. RAZti, RAS, si and pe lat. la RE (une- vifiilor. [Slay. RA21101, tAlhArie, omor : sen-
ori ambele confunclandu-se)]. sul vorbei a lost romAneste innohilit]. V.
rfisad n. 1. arbust proasat plantat; RAsboiu. (Mime proprii).
2. fig sernAntA: sdgefi ce prind rdsad rOsboiu n. I. unealth de lemn cu care
de moarte 'n piepturi omenesti AL. se tese pAnza; 2. carul joagarului, calul
[Serb. RASAD, butas de transplantat]. sau aluseii morii de ant ; 3. puntea fe-
räsiidi v. a transplanta : sd semene restrAului. [VorbA identia cu cea prece-
flori i sa le riisiideascd Isp. [Serb. RA.. dentA (serb, RAZBOI) ; stativele reproduc
SADITI]. sgomotul unei bAtAlii (cf. fr. métier bat-
rasadnita f. pepinierA. [V. rdsädil. tent, stative)].
rfisfiltit v. a sAlta inapoi (vorbind de rfisbucuros a. foarte bucuros: era
ceva elastic). bucuroasd si résbucuroasd in sufletul
rsäri v. 1. a sari deodatfi: fifth' rd- ei CR.
sdrind din somn; 2. a iesi din plmAnt rasbun n odihnA, pace: foamea nu-i
(vorbind de plante): iarba abia rdsd- dedea résbun. [Abstras din rdsbund].
rise; 3. fig, a test pe neasteptate: de rfisbunii v. 1. a face din non bun, a
unde ai rdsdrit? 4. a se arata la ori- deveni iar bua (vremea), a se Insenina
zont (vorbind de astre): pand a nu ro- cum se rdsbun un vifor sburdnd din
sari soarele; 5. fig. a apare : mid rasa"- nor in nor Err.; 2. a face din non bun
rind din umbra trecutului; 6. fam. a (Caul comis): in vechime ucigasul plAtia
create mare (vorbind de copii): crit a o sumA hotAiltA rudelor ucisului (v. rds-
Taseird [Tras din sari]. cumpérd); 3. a inflige Maus pedeapsa, a
rfisfirit a. I. iesit din pAmant: flori face rAu pentru fau: s'a rdsbunat. [Din
rdsdrite; 2. !mit de stet: boi din cei rds (= lat. RE RE) 0 bun].
mai rdsdrifi ISP. ; 3. In relief: chipuri rasbunare f. 1. actiunea prin care
rdsdrite On. n. 1. momentul and un
II cineva se rgsbua ; 2. dorinti pasionatfi
astru a pare la orizont: dela rdsdrit pdnd de a se asbuna.
la asfinfit; 2. partea cerului unde soa- rfisbunAtor a. si m. care (se) rAshunA.
rele se ridicl d'asupra orizontului (ca ritscalcfirã v. a Intinde i depArta pi-
punct cardinal): rdsdritul i apusul. cioarele. [In loc de rdscrdcdna; cf. bulg.
rfisfiritean a. si m. 1. oriental; 2. ce RASKRA6AVAM, cu acelas sens].
tine de biserica greaa. riscintitor a. care repet5 antecul:
rfisfiriturii f. tresArire: o raseiriiura (filornela) povestia cu 'ntristare la
a inimei OD. Echo-rdscdntdtoare GR. AL.
ràsiturà f. efectul raderii. riischirà v. 1. a rAsfira frunza cd
rasbate v. 1. a trece sau pAtrunde mi-o rdschira POP. : 2. a depina. [Ros-
prin: raze/e soarelui rdsbdteau prin- tire dialectal5 din rds fire].
tre copaci; 2. a cutreiera; a rdsbate riischitor n. 1. unealtA de depAnat
munfii. [Slay. RA20 si bate (cf. reisbi)]. tortul: 2. fig. se zice de un om slab si
Tfisbi v. 1. a p5trunde de cea parte: Malt. [V. rdschird].
cum ai putut rdsbi pdnd act? 2. fig. a rfisciti v. a citi din nou. [Slay. RAS
Invinge: Pa rdsbit frigul, foamea? 3. citi].
farn. a ODIOri tn batai. [Slav. RAZEITI, a rfiscoace v. a coace prea mutt. [Lat.
frangel. RE EX Si coace].
rfisbitor a. care risbeste: fd-te ful- riscoage f. pl. plang cu flori marl
ger reisbitor AL. frumoase, rosii-purpurti, fructul e o cap-
räsboi v. a purta rasboiu, a se lupta sulA patrunghiular5 cu numeroase seminte
ca niste uriasi s'au rdsboit Romdnii (Epilobium angustifoliurn). [OriginA ne-
din arnbele fart Bice. cunoscuta
räsboinic a. 1. ce tine de rasboiu: ritscoata I. revolt5. [Slay. RASHOLA, des-
se pleacd pe rdsboinicul sdu arc AL. ; binare].
2. propriu rasboiului: popor rásboinic. rascol n. 1. drug de lemn la loitrele
0 rn. ostean care se lupta. [Slay. RAZBOINK0, carului; fig. a trecut peste rfiscoale, s'a
ucigas, tfilhar (v. rdsboiu)]. Intrecut cu...; 2. aus de luntre. [Slay.
risboinicesc a. rásboinic: pdrndntul RAZICOL, despiaturA].
II cletteste rdsboinicescul tunet GR. Ar.. riscoft v. a auta rAsturnAnd toate:
rOsboiu n. 1. luptfi cu armele intre a rdscoli toata casa. [Lit. a face rits-
doufi natruni: rdsboaiele defensive sunt coalA cercetand).
singurele drepte; 2. art5 militarA: No- rascolnici m p1 schismatici rust im-

www.dacoromanica.ro
 rat! - 534 - rAa
pArtiti 9n douA grupuri (cu i fArA preoti), tesc tn loc pinA ce cad jos. [Slay. RAS 0
in total vr'un 1.400.000 de sectatori. [Rus. fugal.
'uncultured, schismatic]. V. scopiti. risfulg n. I. umflatura ugerului (boalA
rfiscopt a. I. prea copt; 2. tare: ou la oi); risfulg sec, cAnd le piere laptele
reiscopt. [V. reiscoace]. slabesc la trup ; 2. Bot. dalac (frunzele
rascote I. pl. CrfiCi uscate : vizunia plantei se intrebuinteazA In contra rAs-
era inconjuratcl de busteni .0 de ras- tulgului) [Lit. rasfulger (cf. macedo-rom.
cote IsP. [Cf. ureasc]. fulgu, fulger), adicA boalA instantanee
rAscov m. Mold. si Tr. ciupercA co- (v. fulgerdtur6)].
mestibilA de coloare rosie-cArilmizie (Aga- rasgliealA f. rAstAtare.
Hems deliciosus). [Cf. rus ler.. rosiatic]. rasgai v. a rAslata peste miisura. [Serb.
raiser/Wank v. V. riisciicArA. IV. era- awzoorm, a creste bine (un copil)].
canal rasgandi v. I. a se gandi din nou;
rAscroi v. a croi din non. [Slay. was- 2. a-si schimba parerea s'a rcisgeindit.
intom, a Mia de-a curmezisul]. [Slay. RAS 0 geindil.
riascruce f. 1. locul unde se Incruci- rasghina v. a se rascracana min alu-
seazil dorul sau mai multe ai: ajunge necare. [Cf. desghinal.
in reiscrucile drumului CR. ; 2. partea eashirh v. a se risipi : armata se sdro-
trAsurii de care se prind sleaurile; 3. spe- beste si se reishird BL.c. [V. riisfira
tezele vartelnitei. [Slay. RAS Si crucel. rinà f. materie inflamabila ce curge
riisculh v. a (se) revolta. [Slay. R.AS- din unii arbori (pin, brad). [Lat. RESINA].
HOLM, a desbina]. rAinnos a. ce produce rAsinA : arbore
risculare f. rebeliune. [V. r6sculd]. riisinos. [Lat. RES1NOSUS].
raisculat a. at m rebel. risintelege v. a' intelege foarte bine:
reiscumpArk v. I. a cumpara un lu- afi infeles i rcisinfeles CR. [Slay. RAZii
cru vAndut; 2. a libera cu ajutorul bani- al infelegel.
lor: a riscumpara captivi, robi; 3. a raslet a. 1. care se departeaza (oaia
scApa, a mAntui: Isus a rdscumpdrat din ;tura); 2. izolat: amar e de refs-
pe crestini de moartea etern6; 4. a leful ce 'n urma lor rdmdne AL.; 3.
compensa : a reiscumpdra defectele prin fig. singuratic: frumoasii ca Un gand
calitdfi. [Vechiu-rom. r6scummira, a rfis- rdslet Copt:C. [Slay. sAnITI, deosebit].
buna (a compensa crirna cu bani) = lat. 'glisten v. 1. a se desghina : cdnd e
RS SE i cumpara]. turma r6slefità, faril cdini, fard pds-
rilscumparare f. 1. actiunea de a tor AL.; 2. fig, a se depArta pentru a nu
rascumpara; 2. pretul de rascumparare a se reislefi feciorii depe Mired sine CR.
unui candy; 3. scapare de pacate. rAslog in. Mold. scAndurA lunga de
rAsda v. a da din nou: sci le dai si brad: cocioabd ingradit6 cu raslogi de
sd le nisch:1i CR. [Slay. RA20 0 dal. brad CR. [ing. RESZLOO, scAndurA des..
rAset n. rtts in gura mare. picata].
rAsifita v. 1. a atinge usor cu mAna: riislui v. 1. a taia pe margine; 2. fig.
a rasfafa calul pe coarnii; 2. fig. a a cotropi: mi-a rdsluit budifica mea
trata cu prea multA blandete: a-si r6sf6fa de reizesie AL. [Slovean REJLIATI. a Ma].
copiii; 3. a face pe capritios: ce mi-te rAsmerita I. Mold. revolutiune, In
reisrefi? 4. a se desfAta : albinele se rds- special cea dela 1821: de cdnd cu refs-
fags' printre flori. [Din RS Ex 0 fab merifa volintirilor AL. [Slay. RAZMMITA,
cele doui sensuri fundamentale ale vorbei rAsboiu].
sunt: a mangaia fafa si a da cuiva prea rtiani v. a macina (piper, cafea). [Ori-
multA fafil (cf. nas, obraz) = it. sfac- gina necunoscuta
ciato (v. infrunta)]. ritianitä f. moriscA, mai ales de cafea.
rAsfirh v. 1. a departa unul de altul [Tras din rdsni].
(ex. degetele): 2. a desfAsura : pdsdrile rtignitoare f. piatra de pe podul morii.
nisfiret aripile; 3. a se impráslia: rasol n. I. came flartá pentru prepa-
fueind se resfirau c6te unul until rarea supei, peste fiert; 2. spoeala : a da
POP. [Slay. RAS si fir (probabil primitiv rasol unui zid. [Bulg RASOL, came de
metaforA din sfera tesutului), de unde si bou].
variantele rachira reishira, de ori- rasolealà f. spoealA.
1

gina dialectara]. rasoli v. 1. a tencui gros; 2. fig. a lu-

rAsfilrat a. I. risipit : ash reisfirate; 2. cra prost, a face ceva cu zor.
desMsurat: cu pcirul rdsfirat pe umeri rawA f. pila groasA a rotarului. [Ung.
risfoi v. I. a Intoarce toile unei cArti; aAspe) (din nenn. Raspel)].
2. a consulta opere. [Slay. RAS Si foaie]. rAspAndi v. 1.a duce departe, a arunca
rising n. boalà de oi cAnd se invAr- in toate partile: a r6spfindi nfl miros;

www.dacoromanica.ro
 rAs - 535 - rAa
2. a !Aga In minte: a rdspdndi spaimd ; urma frigurilor: peitimesc de rast AL.
3. a propaga : a rdspdndi un soon; 4. [Ung. RAszr].
a varsa: a reispdndi sdnge. [Slay. RAS- rastfilmfici v. 1. a talmaci din nous
PODITI. a Imprastia]. 2. a schimba sensul [Slay. RAS 0 tdlmezcit
raspantie I. punctul unde se Incru- rastav n. 1. In tipografie, bucati de fier
ciseaza drumurile. [Slay. RASP6TIIE]. cu can se strang literele in presa ; 2. Ly.
rfispar m. pestisor cu spini pe spinare nealta la rasboiul de tesuts 3. fig. cadru.
(Gastrosteus pungitius). [Slay. a.ts si [Tras din slay. RASTAVITI, a separa].
pad. adv. in raspar, In directiune o- rfisteiu n. 1. bat ce tine gatul boilor
11

pusa parului, contrar ; a lua In raspar, in jug; 2. cuiu lung de lemn. [Cf. rdstav].
a trata aspru pe cineva. rasa v. a vorbi cu asprime. [Origina
raspas n. ragaz: nu-i date reispas set* necunoscuta].
se mai gandeascei Isp. [Slay. RAS §1 pas; rastigni v. a crucifica. [Bulg. aszrzase].
cf. reatimp]. eastimp n. interval: in rdstimp de
ritspicat a. si adv. deslusit: a vorbi zece ant. [Mold. rdstdmp = slay. assn5ph,
reispicat. [Vechiu-rom. rdspicat, despicat interval].
(Dosoftem): v. despicd]. riistit adv. cu tonul aspru.
risplatä f. ceeace se &A cuiva pentru rastoacii f. locul unde se iea apa de
o tapas buna sau pentru un serviciu. pe o garla si se chi pe o alta (pentru a
[Tras din rasp/da]. prinde peste), canal mic de scurs apa:
riispliti v. I. a da o rasplata; 2. a paste prundul din rdstoace Em. [Rus.
pedepsi, a rasbuna: D-zeu nis rdspid- assroefi, bratul unui rtiu].
teste Ca dusmanul PANN. [RUS. RASPLATM]. rAstoarce v. a intoarce altuia : am
riisplatire f. rasbunare: n'o sci aibet vrut sd rdstorc cele fret lovituri Ca.
reispldtire dela dreptul Dumnezeu ? [Slay. RAS §i (in)toarce].
NEOIL rAstrigte f. mina nenorocita. [Slay.
raspopi v. a scoate din po pie, a lua RAS 0 friste].
darul preotiei. [Slay. RAS si popes]. easturnik v. 1. a arunca la pamant:
rfispunde v. I. a da un raspuns: a vdntul rostoarnd copacii; 2. fig. a do-
retspunde da sau ba; 2. a trece un exa- bort a distruge : a riisturna de pe tron.
men: candidatul a reispuns bine; 3. a a rdsturna o doctrind; 3. a strica ordi-
acne cuiva dela care s'a primit o scri- rsea, a deranja ai rdsturnat toatd casa;
soare: nu i-am reispuns incd ; 4. a plati: 4. a se da peste cap : s'a rash:mat in
am rdspuns toti banii; 5. a da garantie: trcisurd. [Slay. RAS 0 turned.
rdspund pentru el; 6. a Intampina : a rusturnare f. 1. actiunea de a (se)
reispunde unui pornflet ; 7. a corespunde : rasturna; 2. starea celui rasturnat; 3. lit
aceste camera rdspund cu cele din turburare, dezordine.
fatd; 8. a avea un capht, a iesi: cdile rasturnfitor a. care rastoarna : de
midi rdspund in altele mai mar i; 9. a Domni clibacus rdsturndtor AL.
strabate : a rdspunde pdnd dincolo. [Lat. rilsturnil ii. loc piezis unde se ras-
RESPONDERS]. toarna carul.
rfispundere f. actiunea de a raspunde rfisuci v. 1. a suci de mai multe ori:
rezultatul ei 1. garantie : sub rdspun- a rdsuci un paiu; 2. a Intoarce cu vio-
derea mea; 2. responsabilitate: primesc lenta i-a rdsucit bratul; 3. a Intoarce
toatd rdspunderea. mereu: a.ei rdsuci mustata; 4. a se In-
raspuns n. 1. ceeace se spune celui varti: ma rdsucesc intr'un picior Ca.
ce face o Intrebare; 2. scrisoare trimisa [V. suci].
ca riispuns; 3. Intampinare, verbala sau riisucitor n. unealta de rasucit.
salsa. [Lat. RESPONSUM]. risuflA v. 1. a respira: a rdsufla cu
rãspunziator a. 1. garant; 2. respon- pleirndnii; 2. fig. a da repaos, a se co.
sabil. dihni: lasd-md sd rdsuflu; 3. all varsa
easputere f. In locutiunea din raspu- focul, mania: s'a mai rdsuflat; 4. a se
teri, din toate puterile. [Slay. RAS 0 putere]. manifesta din nou, a iesi cu furie (vor-
rassa f. I. toti cei ce se trag din aceeas bind de bube); 5. a-si face loc, a izbucni:
familie ; 2. varietate a speciei umane : rassd un va$ prea indesat rdsufld pe Ufl-
alba; 3. varietate a speclei animale: cal deva; 6. fig, a transpira: taina a rdsu-
de rassd bund (= fr. race). flat ; 7. a-si usura amarul : s'a rcisuflat cd-
rassal f. vesmant larg de postav (lira Ire prietenii sin CR. [Din lat. RE gi sufld].
par ce poarta calugarii. [Slay. RASA, lit. risuflare f. 1. suflarea respiratiunii,
haina rasa sau fiat' par]. aer atras l respins de plamani: dintr'o
rast n. Mold. splina mare, umflatura rdsuflare; 2. exalatiune : rasuflarea inset
mare a pantecelpi (mai ales la copa) In pefteri; 3. boate.

www.dacoromanica.ro
 räa - 536 - rats
rasuilat a. 1. care s'a evaporat : vin rataeire f. actiunea de a (se) rataci
rdsuflat; 2. fig. transpirat : taind rdsu- at rezultatul et: I. umblet Cara capataiu;
flatd; 3. trait si satul de vieata: om rer- 2. turburarea mintii; 3. pkere falsa, c.
&Mat. roare; 4. pl. apticaturl, destrabálate.
risuflatoare 1. ferestrue pe unde in- ratacit a. 1. care a pierdut drumul
tra aer. mare ; 2. inselat in parerile sale; 3. tur-
räsuilfitura f. 1. risuflare prelungita : burat : ochi rdtdcifi.
scoase o rdsufldturd Rum; 2. spuzeala ratficitor a. care rataceste: cavaler
pe corp. rdtacitor. V. ,lidov.
rasuflet n. (poetic) rasuflare: cdnd ratan m. Mold. 1. porc; 2. fig. mojic.
sorb al tdu rdsuflet in suflarea viefii [V. rat].
mete En. [Derivat din suflet, cu sensul rat:lick v. a confirma ceeace s'a fãcut
primitiv de 4:suflare)]. sau pr omis.
risullu n. (poetic) rasuflare lanul hied ration& v. 1. a se servi de ratiune
umed de rdsuflul aurores AL [V. stifled spre a cunoaste i judeca ceva; 2. a re-
risuna v. 1. a suna tare, a reda su- partiza (in timp de rdsboiu) proviziunile
netul cri intensitate : casa rdsuna de sau combustibilul.
strtgdtele sale; 2. a produce un sunet ralionabil a. I. inzestrat cu ratiune:
vioara rdsund sub degetele sale. [Lat. omul e o Junta rafionabild; 2. conform
RESONARE]. Iratiunii: pretenfiurte rationabild; 4. su-
rasunator a. care rasuna. ficient, convenabil: pref rafionabil.
rasunet n. sunet prelungit, ecou. [Lat. rational a. 1. ce nu se poate concepe
RESONITUS]. decat prin ratiune; 2. fundat pe rationa-
rasur m. Bot. rruice: nu este rdsur ment: metodd rationald.
sd n'aibd cusur PANN. [Tras din rdsurdl. rationalism n. sistema filozofica ce nu
rasurit f. floarea rasurului, roza sal- recunoaste, In, materie de credinta, deck
bated'. [Cf. lat. ROSULA (din ROSA)]. ceeace ratiunea Insãl poate descoperi.
risara f. 1. rtizatura; 2. od. dare su- rationalist a. ce tine de rationalism:
plimentará pentru lefile boierilor : cassa scoald rationalistd. II tn partizan al ra.
rdsurilor. [Lat. RASURA]. Itionafismului.
rissvot n. noua votare. rationament n. 1. facultate de a rip
ralsvrat n. rasvratire: rdsvrtiful e 'n tiona; 2. §ir de argumente.
aer ca fulgerul in nori AL. [Abstras din rationat a. 1. conform regulelor ratio.
rdsvrdtil. namentului; 2. care este rezultatul unui
rfisvrati a. a (se) revolta. [Slay. nAz- rationament: alegere rationatd ; 3. se
VRATITI]. zice de orice metoda ce cla seam& de re.
rásvratire f. revolta, gad: gramaticd rationatd.
rinvrittit a. si m. rebel. ratisoara I. 1. rata mica ; 2. pl. Bot.
rinvratitor m. cel ce impinge la raz- stanjinel (dupa colorile variate ale florilor
vratire. sale).
rat n. botul porcului: belciug de aur ratiune f. 1. facultatea de a cunoaste
la rdful porcului PArni. [Slay. wird II judeca : ratiunea deosebeste pe om
rat n. Tr. livede : nu-i ca mine floare de animal; 2. dreapta judecata, bun simt:
'n rat POP. [Ung. RET]. copil fdrd ratiune; 3. proba sprifinita
rata I. termen convenit de plata. de un argument; rafiuni bune, ratiuni
rata f. 1. pasare din ordinul notatoa- rele; 4. motiv, interes ratiune de Stat.
relor, cu pene pestrite lucitoare: ea folo- ratoi v. a se ingamfa, a se fuduli : cum
seste omului prin carnea, ouale i puful te rdtoesti la soare fudul cu a mete
ei cel moale (Anas); 2. bora soldatilor; pene? AL. [Tras din reitoiu, cu aluziune
de-a rata, joc de copii care imita misca- la umbletu-i fataitor].
rile greoaie ale ratei. [Dial. (Slanic) natd rittoiu m. barbatelul ratei.
lat, 5ANATEA (din ANAS, ANATIS)]. rains n. Mold. han la drumul mare:
rittacanie f. Mold. vagauna (prin pra- dela ratos mai la vale POP. [Rut. RATUI
busirea terenului): prin reitdcdniile de (din nem(. Rathaus)].
prin ulifile Iasilor CR. [Tras din rdtdci ratund a. V. rotund. [Vechiu-lat. Re-
(ct. bloc eratic)]. TUNDUS = clasic ROTUNDUS].
ritaci v. 1. a pierde drumul drept, a ratungioara f. Bot. silnic (dupa forma
umbla incoace si incolo; 2. a pierde In fircordata a tulpinei sale).
genere : si-a rdtdcit cdrtile; 3. fig. a Itt- rfitusea t. puiu de rata.
*eta, a turbura : aceastd nenorocire i-a rau a. care nu e bun : om rdu. [Lat.
rdhicit nflntile. [Tras din lat. ERRATICUS, REUS, vinovat culpabilul a devenit roma-
ratacitorj. ueste tipul rautatii, iar omul core tur-i

www.dacoromanica.ro
 rAii - 537 - rea
bun, un alienat (v. nebur3)]. U adv. cum pustiitd rdde o razei de noroc Er4.; 3.
nu se cuvine : se poartd rau. U n. 1. ceeace splenioare: paloarei tale raza inocen-
e contrar binelui: a discerne binele de tei eu i-am dat En.: 4. frumusete: ea e
rem; 2. ceeace e contrar virtutii, probi- in lume cea dintdiu razd PANN ; 5.
onoarei: a face re/e; 3. calamitate : Geom. semi-diametru, linie dreaptii trasS
rdsboaiele produc multe rele. din centru la circumferinta unui cerc; 6.
rfiu n.1. curs de a pa ce se varsa in- min extensiune, raion, distanta determi-
tr'un fluviu sau Intr'a It rAu; 2. fig. torent : natS a ocolului unui oras; 7. spitft de
rduri de cdritdri EN. ran rdu falnic de math.; 8. totalul firelor de urzealS pe var.-
lumina se revarsd peste munte AL ; 3. telnita. [Lat. RADIUS]
pl. flori cusute (in linii serpuitoare) pe razachie f. varietate de struguri cu
iile tArancelor. [Lat. RIVUS]. boabe marl ovale, albe sau rosii si cu
rAuri v. 1. a curge ca un rAu: rdurd coaja groasa. [Turc, R.AZA/II].
ostirea ca trdmbe pe luncd BoL.; 2. a rAzhläu n. MIA groasa. [V. rade].
undula : perru-i blond pe umeri code rAzAtoare f. 1. unealtii de ras hrean; 2.
rdurind BoL. pe care se curata de gunoiu incaltamintea.
rhurugc& f. vita sAlbati A. [V. latt- rAzikturi f. 1. efectul razuirii; 2. bu-
ruscd1. cata de piele pe care se rade.
rhutficlos a. I. pornit a face rau : om rize m. Mold. Oran proprietar de
rdutdcios ; 2. plin de rautate ce rdutd- pamAnt. [Ung. RASZES, minas].
cios esti! [Tras din rdutatel. rfizelese a. ce tine de razes: sat ye-
rhutate f. 1. caracterul celui rautacios; chiu rdzesesc CR.
2. vorba sau fapta rautScioasd : capul tu- rfizeqie I. Mold. mosie mica.
furor rdutdtilor; 3. malitiozitate. [For- rAzelime f. multimea, clasa razesilor
matiune din ran dupa analo'la lui bu- (AL ).
ndtate]. razim n. V. reazim.
rhuvoitor a. care voieste raul. razna adv. incoace si incolo : tot um-
rAvac n. 1. partea cea mai curata a bid razna pe drurnuri de geaba Rum
mierii ce se scurge din fagurii expusi la [Rus. aAnnt, desperecheat].
soare; 2. must scurs din struguri : o ye- rAzni v. 1. a se desghina; 2. a se In-
drita de rdvac POP. [Turc, RAYAK]. straina dela ai sal: el de fricd s'a raznit
raviin a. umed. [Origina necunoscuta]. pi s'a dus la haiducit POP. [RM. RAZNITI,
rhvar n. 1. scurtatura de lemn cres- a desParti].
tat cu care se freaca brAnza; 2. strecu- raznet a. instrainat : aoleo, trate rdz-
rAtoare de mazare fiartft; 3. ciubaras de net! Pop. [Compromis Intre raznd el
spAlat came; 4. ghiveciu de flori. [Si ra- rdzief].
vor: origins necunoscuta rAzor n. 1. locul pe unde se trage ul-
rhvaif n. 1. bilet: ravas de drum, pa- tima brazda (pentru scursul apelor sau ca
saport 2. Tr. rAboj. [Serb. ROVA.,, ISbOj]. hotar intre semAnaturi); 2. brazdita de
rAvAlmalh f. mare dezordine prin cast's. iarba pe marginea stratului cu flori. [Serb,
rAviiyi v. a scotoci, a rasturna cautAnd RAZOR, brazda 1.
ceva. [Origins necunoscutil]. rfizori v. 1. a (se) brazda ca sa serve
rAvAilit a. risipit In dezordine: lumea de hotar: ogoare ce se rdzoresc pe Mu-
ray asita se inlocueste iards BXLc. cci; 2. fig. a fi limitrof: unde se razo-
ravilh f. Mold. V. ragilii. resc hotarele noastre cu ale Ardealu-
rAvnä f, ardoare, zel. [Slay. alviral, zelos], lui (VLARUTA).
rAvni v. a dori ceva cu infocare: Des- rAzui v. 1. a lua parti din ceva cu un
pot rdvneste a mea putere AL. instrument thios; 2. a Verge, a netezi. [V.
rAvnire f. aspiratiune: o prostatica raz].
rdvnire la. mdrire! On. rfizuitoare f. unealta de razuit piei,
rAvnitor a. si m. care rAvneste: rdv- pereti, scar', aleele unei gradini, etc.
nitor la domnie OD. rival n, I. sapa mica de lemn; 2. un
rAvor n. V. ravar. fel de dalta de dulgher. [V. raz].
raz... rhz... V. ras... rag... razzia f. 1. navala in tara vrajrnasa
raz n. razatoare de dulgher. [V. rade]. spre a rapi turme, grAne, etc.; 2. fig. a face
razA f. 1. linie izolata de lumina : ra- o razzia prin mahalalele orasului pentru
zele soarelui; razele X (sau ale lui Ro- a prinde reufacatori.
entgen), raze lurninoase irnperceptibile re, particula ce exprima In compozi-
ochilor, strabat la lumina mai toate cor- tiune o idee de repetire sau de intoarcere
purile opace si posed proprietari terapeu- la starea primitiva.
flee: 2. fig. licarire: lu eine pot sa aflu reabilith v. 1. a restabili pe cineva
o razd de indurare ? AL. atm, in vienla In toate drepturile, prerogativele, ce le

www.dacoromanica.ro
 rea - 538 - rec
pierduse: a reabilita memoria unui con- rebegeala t. 1. starea celui rebegit;
damnat; 2. a recapata stima publica: 2. raceala viteilor si a miellor.
s'a reabilitat. rebegi v. a intepeni de frig, a arnorti:
reabilitare L restabilire In toate drep- barza de trig rebegitd ISP. [Origintl ne-
turtle pierdute. cunoscura].
reactionar a. si m. care tinde la o rebel a. 1. care nu se supune autori-
reactiune politica. tatil legitime ; 2. care se revolta gdndiri,
reactiune f. I. Fiz. actiunea unui corp lurni rebele En. ; 3. care rezista triguri
asupra altuia ; 2. Chim. manifestarea ca- rebele; 4. fig. anivoie de tratat, de mA-
racterelor distinctive ale unui corp pro- nult: materie rebeld poeziei. V m. cel
vocata prin actiunea altui Corp; 3. fig. ce se revolta.
miscarea de opiniune In sens contrar ce- rebel% v a se rascula voieste a se
lei precedente; 4. actiunea unui partid rebela impotriva Cezarului Blic.
politic care cauta a reveni la starea an- rebeliune I. rascoald, rasvratire.
terioara a lucrurilor. rebus n. enigma exprimatil prin figuri
reactiv a. care produce o reactiune. de obiecte. Ex. A A... a a .. (am mari a-
n. substanta ce permite analizei chirnice mici = a mari a mid).
de a recunoaste natura unui corp. recade v. a cadea la loc; portile re-
readormi v. a adormi din nou. cad Em.
readuce v. a aduce la locul, la starea recalcitrant a. care rezista cu Inca-
dinainte. pfitanare.
real a. 1. care exista inteadevar; 2. recapith v. a ,cipata din nou.
cu aplicatiune practica: liceu real, in recapitula v. a rezuma pe scurt.
opozitiune cu clasic; 3. opus ltd ideal. II recapitulati(un)e f. repetitiune su-
tn mica monedii spaniola de argint In mara de ceeace s'a sis sau scris.
valoare de 25 centime. recalitigh v. a ca§tiga ceeace pier-
realege v. a alege din nou. duse.
realism n. 1. doctrina filozofica a rea- rece a. 1. care nu e cald: vreme rece;
listilor; 2. sistema acelor artisti si literati 2. proaspat: apà rece; 3. inghetat ; vant
cari (pretind ca) imiteazã natura cu ex- rece; 4. fig. flegmatic, indiferent : o pri-
cluderea oricaruf ideal. vire rece; 5. pl. rficitura, piftie. [Lat. REA
realist a. si m. 1. nume dat unor fi- CMS, proaspat].
lozofi medievali cari considerau ideile abs- recensemant n. numarfitoare oficiala
trade (genul, specia) 1 ideile absolute a locuitorilor unei tad.
(adeviirul, binele, frumosul) ca niste fiinte recensent rn autorul unei recensiuni.
reale; 2. partizan al realismului In arta recensi(un)e 1. I. compararea editiunii
sau literatura .scoala realistei. unui scriitor vechiu cu manuscriptele; 2.
realitate I. existenta efectivii, lucru critica unei opere.
real; in realitate, Inteadevar. recensor m. cel insarcinat cu facerea
reallzh v. 1. a da realitate sau fiinta recensemantului.
omul realizeazd abstractiunile mintii; recent a. facut sau venit de curand:
2. a face: a realize beneficii mari; 3. a scrisoare recentd.
deveni real, a se implini: visul sdu s'a recepish f. adeverinta de primire a
realizat. unei scrisori, telegrame, etc.
realizabil a. ce se poate realize. receptacul n. Bot. fundul potirului
realth v. a Malta far: a realta o na- unei Hort.
tie sleibitd atm recepti(un)e f. 1. primire i modul
reaminti v. a(ii) aduce iar aminte. de a primi pe cineva ; 2. ceremonie prin
reapare v. a apare din nou. care se face o primire solemna.
reapariti(un)e f. actiunea de a rea- rechemh V. 1. a chema din nou; 2.
pare. a face sa revie un ambasador.
reavointh f. vointi rea. rechemare I. adiune prin care se
reazim (razim) n. I. proptea, sprijin; recheama un ambasador: scrisori de
2. fig. protediune: bizuindu-se pe rea- rechemare.
zimul lor ostrIsesc OD. [Origins necu- rechie I. rezeda salbatica. [Origins
noscuta]. necunoscuta
rebarbativ a. aspru l respingator (la rechin m. peste gros de mare foarte
Infatisare). mancacios (= fr. requin).
rebedenie I. tam. rudenie: rebede- rechiziti(un)e f. ordin dat de auto-
nie la rebedenie !rage ca acul let mag- ritate spre a-i se pune la dispozitiune oa-
net ISP. [Alteratiune din rudenie sub o meni sau lucruri: cai de rechizitie.
influenta necunoscuti]. rechizitoriu n. 1. acuzare facuta de
www.dacoromanica.ro
 rec - 539 -- rec
ministerul public intr'un tribunal; 2. fig. recompensil f. riisplata.
imputAri violente. reconcilih v. a (se) ttnpica.
recidivi 1. 1. readere in acelas de- reconciliare f. Impticare.
lict, in aceeas crimA: recidiva atrage 0 reconduce V. a insott pe cineva la
agravafiune a pedepsei; 2. Med. reve- plecare, mai ales din politetl.
nirea unei boale. reconstitui v. a constitui din nou.
recidivist m. cel ce comite a doua reconstrui v. a construi pentru a doua
oarA un delict, o crimi, oara.
recipiendar m. cel primit solemn record 11. (termen de sport) calitatea
inteo societate. unui concurent care intrece pe ceilalti: el
recipient n. I. vas chimic de primit define recordul de 50 kilometri pe ord.
un lichid sau gaz ; 2. clopot de sticlà a- recreh v. a se odihni dela muncA, a
sezat pe platoul masinei pneumatice. se distra.
reciproc a. care se face si de o parte recreati(un)e f. I. exercitiu plAcut
si de alta: amicie reciprocd. ce odihneste de o munca copiii trebuie
reciprocitate 1. starea celor reciproce. set iea recreafiuni scurte i dese; 2.
reek& v. a spune cu glas tare ceva timp acordat acestui repaos.
InvAMt pe dinafarti. recreativ a. care recreazA.
recitativ n. cAntec ce nu e supus recriminh v. a rAspunde unor acu-
zAri sau injurii.
recitator m. cel ce reciteazi. recrut m. 1. soldat nou; 2. fig, per-
reciti v. a citi din nou, soanA adaosA unei societfiti.
reclamh V. 1. a cere cu stAruintA ca recruth v. 1. a face recruti; 2. fig.
ceva cuvenit: a reclama preful muncii ; a atrage intr'o asociatiune; 3. a primi
2. a avea trebuintii de: sdruitatea re- recruti Academicianii se recruteazd
clamd crufare ; 3. a protesta : a reclama printre scriitori.
fncontra unei nedreptdfi. recrutare f. actiunea de a recruta
reclamii I. articolas Intr'un ziar spre recrutarea se fdcea od. prin tragere la
a lAuda i recomanda o carte, un obiect sorfi.
de comert, etc. recrutor m. cel ce recruteazA.
reclamant m. cel ce face o reclama- rectangul n. V. dreptunghtu.
tiune. rectangular a. Geom. ce are forma
reclamati(un)e 1. actiunea de a re- until dreptunghlu.
clams. rectifich v. a Indrepta un lucru, a-1
recluziune f. pedeapsA aflictivA si in- repune in starea in care trebue 31 fie.
famanta impusA celor inchisi (dela 5-10 rectitudine f. I. ceeace-i In linie
ani) intr'un penitenciar: durata reclu- dreapta; 2. fig. ceeace-i conform cu ra-
ziunii e minimum cinci si maximum tiunea, cu morala.
de zece ani. recto n. prima paginA a unei fol.
recolth v. a face recoltS. rector m. cel ce dirijeath o Univer-
recolth f. 1. culesul bucatelor cam- sitate. ,
pului ; 2. fructele culese recoltd de grdu; rectorat a, demnitate, functiune de
3. fig. culegere. rector.
recomandia v. 1. a sprijini pe langA rectum n. Anat. partea din urmA ce
cineva, ca sh-i fie favorabil ciirecomanda termina intestinul cel gros.
pe un funcfionar superiorului sau; 2. reculege v. a-si concentra atentiunea
a face demn de stima: meritele sale il asupra unui obiect: a se reculege (-= fr.
recomandd in destul; 3. a sfAtui ener- recueillir).
gic: recomandd-i scl fie prudent; 4. a reculegere I. Incordarea mintil l un
asigura o scrisoare plAtind o taxa supli- singur lucru.
mentarA. recunoazte v. 1. a-si readuce aminte
recomandabil a. care merità a fi despre o persoanA sau un lucru ce cu-
recomandat. noastem: ram recunoscut fridatd; 2.
recomandat a. se zice de o scrisoare a distinge dupA vr'un semn: scrittorul
asigurata prin plata unei taxe speciale. mare se recunoaste dupd stilul sdu;
recomandati(un)e f. I. act:En:tea de 3. a descoperi adevArul despre ceva: s'a
a recomanda; 2. ceeace recomanda : me- recunoscut inocenfa lui; 4. a observe
ritul sdu e o recomandafiune; 3. or- de aproape: a recunoaste pozifiunile
din stAruitor: ascultafi recomandaliu- inimicului; 5. a admite ca just, a mar-
nile sale. turisi ca adevArat; a-si recunoaste gre-
recompensh v. a da o recompensi, selile, a recunoaste o datorie; 6. a se
a rasplati. declara tatal sau mama unui copil; 7. a

www.dacoromanica.ro
 rec - 540 ref
avea recunostinta pentru: recunosc a- redingot& f. hainA barbateasch cu
cest serviciu; 8. a regasi la altul pare. pulpane fungi.
rile. sentimentele sale. redobfindi v. a rechOta.
recunoastere 1. 1. actiunea de a re- reduce v. 1. a micsora, a schdea: a
cunoaste: recunoasterea iderttitdfii u- reduce cheltuielile; 2. a reproduce sau
nui prevenit; 2. cercetarea atentivii a copia in EfliC; a reduce un desen, o
pozitiunilor inimicului; 3. act prin care statud ; 3. a translorma : a reduce grdul
se recunoaste primirea unei sume, a unui in jdind; 4. a schimba o cantitate in-
depozit; 4. acordarea dreptunlor polince, tr'alta echivalenta: a reduce o tractiune
printr'un vot al Corpurilor legiuitoare, la cea mai simpld expresiune; 5. a
Romani for din alte State, cari s'au leph- supune vru tara sd-ti reducd AL.
dat de protectiunea strAinA. reductibil a. ce poate fi redus.
recunoschtor a, insufletit de recu- freductibilitate I. caracterul celor re-
no stinta. ductibile.
recunostinth f. aducerea aminte de reducti(un)e f. actiunea de a reduce
binefacerile primite. rezultatul ei.
recurbit v. a Incovoie la margine. reduplich v. a repeta silaba initialA
recurent m. Jur. cel ce face recurs, a verbului la uncle tunpuri, in greceste
recurge v. 1. a cere ajutorul, a se latineste,
adresa la: a recurge la un vecin; 2. a reduplicati(un)e f. Gram. repetirea
avea recurs la. unei silabe sau litere : rnur-mur.
recurs n.1. cerere de ajutor : a avea reduplicativ a. care exprimh repeti-
recurs la o autoritate; 2. dreptul de a rea unui act: re e o particuld redupli-
intenta o actiune In daune interese; 3. cativd.
Jur. recurgerea la un tribunal superior redus a. schzut: pre( redus.
In contra deciziunii unui aft tribunal: a redutä f. fort mic.
kicut recurs in Casa/ie. reedith v.1 a face o nouh editiune a
recursoriu a. Jur, care deschide un unei opere ; 2. a repeta din nou un lucru,
recurs: actiunea recursorie pentru da- reeligibil a. care poate fi reales.
une-interese. reemigratiune I. noua ernigratiune.
recuzh v. 1. a refuza de a prirni ho- reface v. a face din nou si mai bine,
thrirea unui judecator, depunerea unui a imbunAtAti.
manor, spusele until expert; 2. a se de- refacere I. reconstituire, reorganizare.
clare incompetent. refec n. 1. cusAturA pe marginea unei
recuzabil a. 1. ce poate fi recuzat; stole: tiird refec se destramd sterga-
2. care meritA putinA incredere: mdrturie rele; 2. fig. mustrare asprA: a lua pe
recuzabild. cineva la re fec. lAbstras din refecaj.
recuzatiune I. Jur. actiunea de a refech v. a coase un refec. [Vechiu-
recuza: recuzatiunea judecdtorilor de rom. rdfrecd = lat. REFRICAREI.
ocoale. refectoriu n. salA unde se mAnAncA
recvizite n. pl. cele necesare pentru impreunA, intr'un colegiu.
o cancelarie, pentru un biurou. refenea f. 1. cotizatiune (sens iesit din
reda v. 1. a da iar; 2. a reproduce: uz); 2. Munt. petrecere in comun, ben-
aceastd copie redd bine originalul; 3. chetuire in societate cu altii: haiducii cd
a traduce: a redo o cugetare intr'un ni-i strangea fi la refenea pleca POP.;
mod literar. 2. pl. Buc. adunare (in sutra de Itsatul
redacth v. V. redijh. secului) a flficailor fetelor spre a pe-
redacti(un)e f. 1. actiunea de a re- trece manand, band si jucand; a trage
dija; 2 lucru redijat: prima redactiune; o refenea, a lua In batjocurd pe flãcSii
3. toti redactorii unui ziar; 4. .biuroul re- cad nu s'au lnsurat In cAllegile de iamb.
dactorilor : a merge la redactie. jTurc. REFENE, cotizatiund.
redactor m. cel ce redijeaza un ziar. referat n. 1. Jur. recurs la un jude-
redeschide v. a deschlde din nou o chtor care statueazA provizoriu asupra
cas8 de cornert, un institut. cazurilor urgente; 2. raport depus.
redeveni v. a reincepe a fi ceeace referendar m. magistrat la Curtea
era Inainte. de conturi care verificA contabilitatea Sta-
redibitiune f. Jur. anularea unei van- tului.
zfiri and lucrul cumpArat e defectuos. referendum n. In Elvetia, recurgere
redibitoriu a. care poate anula o la votul poporului pentru proiecte de legi
vAnzare vitii redibitorii. ce au sA se prezinte parlamentului.
redijh v. a asterne in scris sub o formã referent& f. pl. informatiuni asupra
precizA; a redija un proiect de lege. calitAttlor celui ce solicitA un post.

www.dacoromanica.ro
 ref - 541 - reg
referi V. a (se) raporta Ia. tul &aril strofe; 2. fig. vorbA ce se re-
referitor a. care se refere la, relativ Ia. petS rnereu (--= fr. refrein).
reflect IL reflexiunea luminii sau a co- refugia v. 1. a se retrage undeva spre
lorii: candela cu reflectul ei roz alb Err. a fi in sigurantA ; 2. fig, a recurge la.
reflecth V. 1. a rasfrange lumina sau refugiat a. *11 m. 1. care a cAutat un
coloarea; 2. a cuqeta matur asupra unui refugia inteo taril strAinA: refugafi po-
lucru; 3. a se oglindi: sufletul se re- litici; 2. se zice In special de protestantii
flecki in ochi. alungati din Franta in 1685 prin revoca-
reflector a. care reflecteazil. II n. apa- rea edictului din Nantes.
rat ce sera a reflecta lumina. refugiu n I. loc de sapare: acest
reflex a. 1. Fiz. care se lace prin re- proscris cautd un refugiu; 2. fig. per-
flextune; 2. care se face WA constiint5: soani la care se recurge.
m4care reflexd. n. reflexiunea lumi-
II refuta v. a combate victorios argtif
nei sau a colorii. mentele cuiva I refuta o acuzare.
reflexi(un)e f. 1. fenomen fizic and refutare f. 1. fapta de a refuta ; 2.
un corp repercuteazA lumina, sunetul, etc.; partea unui discurs in care se aspunde
2. actiunea spiritului care examineazA pro- obiectiunilor adversarului.
priile sale idei; 3. cugetare ce rezultS din refuz n. fam. actiunea de a refuza
acest examen. a trata cu refuz. [Abstras din refuza],
reflexiva 1.filcut sau zis cureflexiune ; V. mahalagism.
2. meditativ: spirit reflexiv; 3. Gram. refuzh V. I. a nu primi ceeace se
se zice de un verb care exprimA o ac- ofere: a refuza un dar; 2. a respinge o
tiune a subiectului asupra lui insus. cerere, un ordin: a refuza o grafie.
reflux n. 1. miscare regulatil a mArii regal a. regesc: palida 'nfelepciune
care se retrage dupS flux; 2. fig. intoar- cu zdmbirea ei regald En.
cere in sens contrar. regal n. in tipografie: dulap in care
Reforma f. I. nume dat revolutiunii se pAstreaa cutiile cu litere. [Nemt. RECIAL,
religioase din sec. XVI Inceputa de Lu- policioara
ther si Calvin (V. protestantism); 2. in regalia v. fig. a desfAta nea rega-
special, sistemA de ameliorAri in admi- lat cu un concert,
nistratiune l justhie, aplicatA de Const. regal's& f. 1. pahar de bere (1/4 dintr'un
Mavrocordat (1748). litru); 2. pl. tigAri sau tigarete de calitate
reform(' v. 1, a da o formA mai bunA superioarS.
a reforma calendarul; 2. fig. a Indrepta regalitate f. demnitate de rege.
si ameliora : a reforma moravurile; 3. regasi v. 1. a gAsi din nou; 2. a gAsi
a modifica cu drept ; a reforma o sen- ceeace se pierduse; 3. a afla iar pe cineva:
tinfii; 4. a elimina din armatA, a declare unde te voiu regasi? 4. a se afla In a-
impropriu serviciului: a reforma un ofi- ceeas stare ca l inainte.
ter; 5. a retrage caii ce nu mai sunt buni regat n. Stet guvernat de un rege.
de serviciu. rege m. I. suveranul unui regat; 2.
reform(' f. 1. schirnbare pentru ame- fig. cel dintSlu, cel mai bun In felul sAu
liorare: reforrna calendarului; 2. supri- acel rege al poeziei En.; 3. se zice de
mare de abuzuri; 3. licentiare partial5 a unele animale considerate ca cele mai
trupelor; 4. depArtare din arrnatA a unui nobile dintre toate: leul e regele ani-
ofiter recunoscut impropriu serviciului ; 5. malelor; 4. pies& principal(' In jocul de
inlocuirea cailor ce nu mai sunt in stare sah ; 5. pl. nume a 4 cArti din vechiul
de a servi: 6. V. Reforma. Testament, ce contin istoria Evreilor dela
reformat a. I. se zice de un soldat profetul Samuel panA la captivitatea ba-
sau de un ofiter aruia s'a luat gradul bilonia.
pentru infirmitAti fizice sau morale; 2. regeh f. rugaminte: fina d-tale vrea
care tine de religiune reformat(' sau de sd-fi facet' o regea AL. [Turc. REDA.
protestantism. I m. pl. protestantii si in regeal n. od., mare demnitar al Portii:
special calvinistii. V. ReformA. ekiii alearga pe capete pe la toate
reformator a. §i rn care aduce re- regealele GmcA. [Turc. =JAL].
forme : o an, mcket, re formator ! Gr. At. regeallikc n. rugaminte: prin regea-
refractar a. 1. care nu vrea sA se Maul Domnifei CAR. [Formatiune analo-
supunA, rebel; 2. Chim. care rezistA ac- gicA din regeal.
tiunii focului, acidelor. regenera v. a da o vleatA mu&
refracti(un)e f, schimbare de direc- regenerare f. I. Med. reproducerea
thine ce incearcA o razA de lumina tre- celor distruse regenerarea epidermei;
and dintr'un mediu Intealtul. 2. fig. schimbare in bine, reinnoire: re-
refren n. I. vets ce revine la. sfArsi- generare social&

www.dacoromanica.ro
 reg - 542 - reg
regent m. 1. tel ce guverna Statul In reglementa v. I. a supune unor re-
timpul minoritatii sau In absenta Suve- glemente; 2. a face reglemente.
. ranului; 2. (termen calendaristic) planeta reglementar a. privitor la un regle-
dominant& regentul anului. ment: legi reglementare; Domniile re-
regenta f. 1. demnitatea regentului si glementare, cele ce au lost chrijate de
timpul cat dureazA; 2. nume dat In isto- Regularnentul organic (1831-1859).
ria Frantei perioadei minoritAtii lui Ludo- reglet m. Tip. placti de metal pentru
Vic XV (1715-1723); 3. State muzulmane IrArirea randurilor (.= ir. reglette).
pe coasta Africei: regenfele de Tunis regnu n. reunire de tipuri, mafi divi-
si de Tripoli. iziuni ce imbrAtiseazA toate corpurile na-
regesc V. 1. ce tine de un rege: pu- Iturei: regnul animal, regnul vegetal si
tere regeascd; 2. fig. superior. regnul mineral.
regicid rn. ucigasul unui rege. I n. regres n. mergere Inapoi.
asasinarea unui rege. regresh v. a past inclArAt.
retie f. 1. administratiunea bununlor regret n. parere de niu.
supusA controlului; 2. administratiunea regreta v. a-i pdrea rail de o pier-
contributiunilor indirecte: regia mono- dere sau de o grelala.
polAlui tutunurilor 3. biurourile acestei regretabil a. ce meritA a fi regretat.
administratiuni; lucrAri In regle, cele ce regale. v. I, a supune unor regule:
Statul le face pe socoteala sa si sub pri- asi regula vieafa; 2. a pune in ordine:
vegherea agentilor sal. a-si regula hdrtiile ; 3. a hotail dinainte:
regim n. 1. mod de a guverna: re- a regula ordinea unei ceremonii 4:a
gim reprezentativ; 2. mod regulat de a pune capAt: a regula abuzuri, undife-
trAi, de a se nutri: a urma un regim; rend; 5. a face sa umble regulat: a re-
3. regule dupA cari se contracteazA o ca- gum o mafinci, o penduld; 6. a plati un
rultorie In ceeace priveste proprietatea, cont; 7. fig. fam. a pune la locul sau, a
folosinta 1 administratiunea averii: re- da pedeapsa meritatii voiu regrlla eu.
gim dotal; 4. Gram. vorbA ce comple- regulia f. 1. ceeace servil a conduce:
teazA pe alta regim direct, regim in- reguld de purtare; 2. buna ordine: a
direct. pane o reguld in cheltuieli; 3. prescrip-
regiment n. I. corp de soldati com- tiuni de bun& cuviinta: regulele polite-
pus din 3 batalioane (infanterie) sau din tei; 4. exemplu de urmat; 5. principii ti
4-6 escadroane (cavalerie); 2. fig. nu- metode ce servA la practice sau InvAtarea
mar mare, multime. artelor, stfintelor, etc.; 6. se zice de grin-
regina f. 1. sotia regelui sau princi- cipalele operatiuni aritmetice (adunare,
pesA suveranA a unui Stat; 2. fig. prima, scAdere, inmultire i ImpAr(ire).
cea mai frumoasA roza e regina flo- regulament n. 1. totalitatea regule-
rilor, regina balului; 3. se zice de ceeace lor, ordonantelor, statutelor: regulament
exercitil o domnie comparatA cu a regi- de polifie, de scoald.
nelor: opiniunea e regina lumi i; 4. a Regulament organic n. legile pen.,
doua piesA In jocul de sail. II a. suveran tru reorganizarea Principatelor in timpul
voi urmafi cu repegiune cugetdrile re- ocupatiunii rusesti (1828-1834), in care
gine En . se mentinea claca, serbia 1 privilegiile;
regional a. ce se intinde la o regiune cel pentru tiara romaneasch a twit pus In
teritorialA: concursuri regionale. aplicatiune la 1 lunie 1831, Mr cel pentru
registrator m. cal ce Inregistreaza. Moldova la 1 lanuarie 1832. Regulamen-
registraturii f. biurou de lnregistrare. tul organic a lost carta noastrA constitu-
registru n. 1. carte In care se inscriu tionala dela 1831-1857, and fu Inlocuit
acte sau afacerl zilnice; 2. Muz. intinde- cu Conventiunea dela Paris.
rea scarii vocale. regularisi v. lam. a pune la cale, a
regiu a. (poetic) regal: umbra gdn- linvata minte pe cineva. [Derivat din re-
durilor regie Err. 'gu/a printr'un intermediar grec modern].
regiune f. 1. tinut, mare Intindere de regularitate 1. 1. caracterul celor re-
tarA ; 2. spatiu mare In cer: regiunecz gulate: proportiune, armonie; 2. confor-
poli/or; 3. partea corpului: regiunea ini- mitate cu regule anumite.
met; 4. vorbind de filozofie, de stiinte, regulat a. 1. conform regulei, supus
etc., grad, punct la care se ridicil: inal- regulelor soeietate, vieald regulatcl; 2.
tele Vegiuni ale cugetdrii. cu proportiuni armonioase: frumusefe
regizor m. cel ce administreazi o trupl regulata ; 3. foarte exact, punctual: func-
cia teatru. [Modelat dupA fr. regisseur]. fionar regulat; 4. Gram. se zice de yen-
reglement n. regulament (=-- fr. re.. bele cari urmeazA in conjugarea lor chip&
g/ement). regula general/I;

www.dacoromanica.ro
 reg - 543 - rem
regulator a. care reguleaza. U n. apa- relicvie I. moaste.
rat ce servA a regula mersul unei relief n. 1. partea rAsAritA a unui 0-
Reichsrath n. («Consiliulimperiului)), biect ; 2. sculpturi lucratà mai mult sau
numele Senatului In Austria si In Prusia. mai putin In afark alto-relief, basso-
Reichstag n. Parlamentul german. prelief; 3. fig. lustru, consideratiune: re-
reiell v. a rezulta : reiese de ad. lieful stilului,
[Dupa fr. ressortir]. religios a. 1. ce tine de religiune : da-
reimprimh v. a retipki. tint religioase; 2. evlavios : om religios;
reimprospith v. 1. a improsplta din 3. fig. exact, scrupulos observator reli-
non; 2. fig. a educe iar aminte. gios al legilor.
reincepe v. a Incepe din nou. religiozitate f. sentiment religios.
reinfiinith v. a Infiinta a doua oars. religi(un)e f. 1. totalitatea Invattitu-
reinnoi V. 1. a Innoi jar: a-si reinnoi rilor i practicelor ce constituesc rapor-
rnobilierul ; 2. a face din non a reinnoi tunic omului cu D-zeu. Religiunile cele
un contract; 3. a da o noun vigoare, a mai rispAndite stint; Budhismul in India
publica din nou: a reinnoi un edict; si China, Catolicismul In Europa gi Ame-
4. iig. a da o nouà vi MA, a reinsufleti rica de S., Fetisismul la popoarele sal-
tiparul a reinnoit fata lumii moderne. batice, Brahrnanisrnul in India si China,
reinsufleti v. a Insufleti din nou. Ortodoxisrnul In Europa si In America
reinstall* v. a instala din nou. de N., Mahomedanismul Turcia, Azia
reintegra v. a restabili pe cineva in de E. si Africa de N. si Mozaismul In
posesiunea unui lucru de care fusese des- toate tkile lumii ; 2. doctrinA rengioase,
puiat. religiune natural& principii de moralli
reintineri V. a ?Mined iar. independente de once cult particular; 3.
reintoarce v. 1. a Intoarce ce a luat; credintS, evlavie: om fdrd religiune; 4.
2. a duce lnapoi. sentiment de respect asemenea celui reli-
reIntruph v. a Intrupa din nou (13.1r.c.). gios religiunea mortii.
reinverzi v. a Inverzi din nou. relocatiune I. Jur. act prin care se
reinvih v. a invia a doua oarti. inchiriazA din nou: locatarul nu poate
reis-efendi m. od. marele canceler al opune relocatiunea tiicutd.
Portii, ministru de externe: dupd mai reluh v. 1. a lua din non, a lua In-
rnulte conterinte cu vizirul i cu reis- inapoi; 2. a continua ceva Intrerupt: a
efendi GHICA. [MIT. liars EFENDI]. Irelua convorbirea.
relath v. a povesti pe larg, a face men- reluare f. 1. actiunea de a relua ; 2.
tiune despre. ireprezentare noui a unei piese ce nu se
relati(un)e f. 1. raport Intre douS lu- mai juca.
cruri: o relatiune necesard intre vir- remanik v. a face schimbki, Indrep-
tute si recompensd; 2. legal-ma de in- tan unei opere.
teres sau de prietenie : relatiunile noas- remaniare f. actiunea de a remania
tre err strdindtatea; 3. povestire ama- 10 efectul ei.
nuntitA a unui fapt sau a unui eveniment : remora' v. 1. a observe ceva: 2. a
relatiune de cdldtorie. distinge Intre mai multi : a fost foarte
relativ a. 1. care are o relatiune sau remarcat.
un raport cu: fraude relative la bear- remarcabil a. demn de a fi remarcat
tur i; 2. se zice de numele a ciror noti- remedill v. a lecui, a vindeca.
une atrage o alta: cauzd i efect surd remediu n. leac, mijloc de vindecare.
ferment relativi; 3. contingent, acciden- rememorh v. a aduce iar aminte.
tal, variabil, In opozitiune cu absolut: remf n. Tr. plena cu flori galbene.
om e un termen absolut, raid e un ter- joaci un rol In medicine populark fiarti
men relativ; 4. Gram. care se rapoartá cu apà neinceputS, servA de oblojit pen-
la un nume precedent: pronume rela- tru brAncA (Aristolochia clematitis).
tive. n. In filozofie, ceeace este opus [Origina necunoscutS]. V. cucurbetea.
II

absolutului. adv. cu privire Ia.

II reminiscenth f. amintire vaga.
relativitate f. Insusirea celor relative: remite v. 1. a preda: a remite o seri-
relativitatea cunostintelor noastre. soare; 2. a amine : a remite o ala-
relege f. religiune: sili pe catolici ct-oi cere.
lepada re/egea NECIR. [Termen cfirturii- remizi f. 1. rabat asupra pretului; 2.
resc format din compromisul vechiului si- comision acordat unui reprezentant co-
nonim lege cu neologismul religiund. rnercial; 3. reducerea unei datorii (= fr.
relevh v. a scoate In relief: a releya remise).
frumu.setile unei opere. remizer m. ajutor de agent de schimb;
relievat n. rAmasita unei datorii, rernizer la Bursa.

www.dacoromanica.ro
 rem - 544 - rep
remontai f. cai furnisati pentru cava- renumit a. cu renume, falmos.
lerie: un transport de remontd (= fr. renunta v. 1. a se Lisa de ceva, a
remonte). pArAsi (de bunh voie): a renunfa la
remontoar n. mecanism de intors un pldceri; 2. a se lephda: a renunfa la
ceasornic tárá cheie. o succesiune.
remorch v. se zice de o corabie ce renuntare f. actiunea de a renunto
trage pe o alta In urma ei. actul prin care se renunth: e 'ntune.
remorch f. otgon cu care se remora coasa renunfare, umbra dulcilor do-
o corabie (= fr. remorque). rin fi EH.
remorcher n. corabie ce remora reocuph v. a ocupa din nou.
pe alta: pe Prut circuld remorchere. reorganiza v. a organiza din non.
remunerh v. a rasplati. reostat n. rezistenth electria variabrIA
remunerati(un)e 1. rasplatti. duph vointh si care, push intr'un circuit,
remunerator a. care remunereaa. permite a varia intensitarea curentului.
remuscare f. mustrare de cuget. [Mo- repantir m. urma ce lash o schith
delat duph fr. remords]. retusath (in picturh); fig. albeata fefei
ren m. cuadruped, analog cerbului, si a grumazilor ei pe care fluturau
care trhieste In çàrile Nordului. lungi repantiri NEGR. (= tr repentir).
renan a. asezat pe malurile Rinului: repaos n. odihnti.
Prusia renand. repark v. I. a drege: a repara o
renaste v. 1. a naste din nou; 2. a casd; 2. fig. a face sh se 'lite, a sterge
reapare: frunzele renasc. (in sens moral): a repara o gresald.
renastere f. 1. a doua nastere; 2. V. reparatdun)e f. I. actiunea de a re-
Renastere. para i lucrul reparat; 2. fig. satisfactiune
Renastere f. 1. epoch ce se Intinde pentru o ofensh: reparafiune de onoare.
dela co prinderea Constantino polei de Turci repartiza v. a distribui: a repartiza
(1453) Oa la sfArsitul sec. XVI, and, bunurtle Statului.
dui:4 decadenta medieval& se produse repauzi v. a se odihni.
In arte l in stiinte o transforrnare inapt- repede a. 1. se zice de o miscare
ratii de antichitate; 2. stil de arhitecturA impetuoash at violenth: apei repede; 2.
In sec. XV $ i XVI, caracterizat printr'o alunecos: foe repede la,vale ; 3.impetuos:
Intoarcere la formele antice. suvoiu repede. [LAIL RAPIDUS]. I adv, foarte
renegh v. I. a se face a nu cunoa- iute, deodath.
ste: Sdn-Petru renege; pe Mdntuitor; repegiune 1. repeziciune: au veizut
2. a abjura: a renega o credinfii, a re- in repegiune ale Africei misteruri At.
nega nez partid. [Tras din repede],
renegat m. 1. cel ce a abjurat reli- repercusiune f. Fiz. resfrangerea su-
giunea spre a ImbrAtisa alta; 2. fig. cel netului depe o suprafatii solidA sau lichiclh.
ce renunth din interes la opiniunile sale repercuth v. 1. Fiz. a retrimite su-
politice. netul. lumina; 2. Med. a deplasa o afec-
renghiu n. fest& pachlealri : se fe- tiune localh fhand'o sS treach Intr'o alth
mur() sà nu le fi jucat iards vrun ren- parte a corpului.
ghiu LSI% [Turc. RENO, viclenie]. repertoriu n. 1. tablh, colectiune, me-
repie f. plajA, marginea marii cu fun- nith a inlesni cercetArile: repertoriu al-
dul putin adanc. [Rus. RENIIE, (rut. zuN), fabetic; 2. EMS de piese dramatice ce se
plajA]. joach din and In and: aceastei come-
renovh v, a retnnoi sore a Indrepta. die face parte din repertoriu; 3. fig.
renovati(un)e f. schimbare In mai cel ce stie multe i e totdeauna gate a
bine. instrui pe ceilalti.
renovator m. cel Ce renoveazh. repeth v. 1. a zice din nou ceeace
rent& v. a da o rent& un venit. s'a mai zis; 2. a spune dupil altii: run
rentii f. 1. venit anual: trdieste din repeta calomnia; 3. a zice in particular,
rentele sale; 2. dobAnclii anualh a unui ca exercitiu, ceeace va trebui apoi zis in
capital plasat rentele pot fi viagere public: a repeta un rol ; 4. a reincepe:
(cart se sting cu titularnl) i perpetue a repeta o experienfd; 5. a spune me-
(cari se transmit prin mostenire). ueu aceleasi lucruri : se repetd intr'una.
rentler ni. cel ce trAieste din rentele repetent m. cel ce repeth o clash.
sale. repetire f. repetitiune.
renume m. nume bun, reputatiune, repetiti(un)e f. 1. spunere sau intre-
celebritate. buintare din nou a unei vorbe a unei
remain) v. a deveni renumit: se re- idei; 2. lectiune particularA data unui
numird elm scolar; 3. actiunea de a repeta un rol, o

www.dacoromanica.ro
 rep - 545 - rep
piesà; 4. Jur. actiunea de a cere inapoi : kith; 3. actiunea de a juca o piesh de
ceeace s'a pleitit Wei sa fie debit este teatru; 4. stare de lux la care o persoanS
supus repetitiunii. distinsa e obligath prin pozitiunea sa:
repeiitor m. cel ce repetit, explicS cheltueli de reprezentatiune-; 5. obser-
scolarilor lectiunea profesorului. vatiune, mustrare cumpStatS : a face cuiva
repetitoriu n. ceeace serv3 a repeta : reprezentatiuni; 6. Jur, fictiune a legit
repetitoriu cronologic care pune pe reprezentanti In locul, in
repezi v. I. a arunca cu putere a re- gradul i in drepturile reprezentatului; 7.
pezi o sageatei; 2. a impinge tare: el Reprezentatiunea nationalit, a dunarea re-
calul fi rdpede; 3. a trimite in graba : prezentantilor unei natiuni: Reprezenta-
a repezi o stafetei; 4. a merge repede:tiurzea nationalei se irnparte in cloud
ma raped panel acasei; 5. a da nAvalS :aduneiri, Senatul si Camera.
leul se repezi asuprei-i. lTras din re- reprezentativ a. care reprezent3 sau
pedel. are misiunea de a reprezenta guvern re-
repezicios a. cu mare repeziciune. prezentativ, in care o adunare de depu-
repeziciune I. iutealti extterni. [V. re- tati reprezentS poporul.
pede]. reprimh v. 1. a opri actiunea, efec-
repezief n. loc ce merge repede la vale. tul unui lucru: a-si reprima pasiunile;
replica v. a da o replica. 2. a impiedica rhul prin amenintare ori
replica f. ultima vorba ce zice un ac- pedeapsa.
tor intr'un dialog inainte ca intrevorbito- reprimandà f. mustrare facuti ma-
rul shu sa ia cuvIntul : a da replica (= fr. gistratului care a compromis demnitatea
replique). functiunii sale.
report n. 1. transportarea unei sume reprizil f. 1. reluarea unei piese tea-
la pagina urmitoare, inteo contabilitate; trale ; 2. Muz. pa Elea unei aril ce trebuie
2. operatiune de Burs5, ce consista a con- executatS de douS ori : reprizei de fluier
tinua o operatiune pentru o data mai thr- (=--- fr. reprise).
zie; 3. jur. actiunea de a reporta la mos- reprobh v. a respinge ceeace se deza-
tenire ceeace s'a primit inainte: reportul probS, a condamna.
nu se poate face dee& numai la succe- reprobali(un)e f. blam foarte energic.
siunea donatorului. reprobator a. 0 rn. care exprimS re-
reportaj n. informatiunea reporterului. probatiune.
reporter m. ziarist care culege stirireproduchtor a. care reproduce.
de ale zilei. reproduce v. 1. a produce din nou;
.repovesti v. a povesti din nou (viea- 2. a imita fidel; 3. a produce finite de
(a-mi) 'ncet repovestita de o streiind aceeas specie: plantele, animalele se re-
gura En, produc.
reprehensibil a. care meritS a fi bla- reproductibil a. ce poate fi reprodus.
mat: purtare reprehensibild. reproducti(un)e f. 1. actiunea prin
represiune f. actiunea de a reprima : care fiintele vii reproduc specitle ldr; 2.
represiunea unui delict. productiune nouS; 3. fig. irnitatiune fi-
represiv a. care reprim5 : meisurei delS: reproductiunea unui tablou dupd
represivei. originated sdu.
reprezalii n. pl. striaciuni (Scute reproductiv a. care poate da o nouS
inamicului ca rhsbunare pentru pagube reproductiune.
cauzate de dAnsul (= fr. représailles). repro* n. imputare (= fr. reproche).
reprezenth v. 1. a figura prin penel reprosh v. a imputa. '
daltS, cuvAntare: a reprezenta o scenei reptil n. 1. animal care se Waste pe
de familie; 2. a imita prin actiune. prin pantecer 2. pl. clasS de animale verte-
vorbd : a reprezenta o fragedie; 3. a fi brate cu sange rece: testoase, soprirle,
mandatar, delegat f fiecare judet e repre- serpi, broaste; 3. fig. Muth' josnicfi 0
zentat in Camera prin rnai multi de- tArltbare.
putati; 4. a-si pune In rninte: a-si re- republich f. Stat in care autoritatea
prezenta pe un arnic absent. suveranS se exercitS in numele tuturora
reprezentant m.1. cel ce reprezenth prin reprezentanti alesi pe un timp oare-
pe altul, care are puterea de a lucra in care: fig. republica literelor.
numele siiu; 2. cel ce face afaceri pentru republican a. ce tine de o republich:
o casS de comert; 3. membrul unei adu- guvern republican. II m. cel ce prefers
nhri legislative. republica oricSrui alt guvern.
reprezentati(un)e f. 1. actiunea de republicanism n. 1. afectare de o-
a pune Inaintea ochilor; 2 imagine ce piniuni republicane; 2. caracterul, senti-
reprezentit: reprezentatiunea unei ba- mentul republicanului.
Siineanu - Diet. Universal. 35

www.dacoromanica.ro
 rep - 546 - res
repudih v. 1.. a se desphrii de sotia resortul unui tribunal; 2. fig. compe-
sa duph formele legale; 2. fig, a phrhsi: tenth, specialitate: asta nu e de resor-
acest popor repudiase anticele sale vir- tul ?mu.
tufi ; 3. Jur. a renunta : a repudia o suc- respect rt. 1. consideratiune pentru
cesinne. cineva; 2. pl. omagii de politeth : res-
repudiare 1. actiunea de a repudia. pectele mele.
repugna v. I. a fi contrar: aceasta respecth v. 1. a avea respect: res-
repugnd caracterului meu; 2. a simti pectafi pe parintii vostri; 2. a avea con-
repugnanth : ea repugnd acestei eels& sideratiune pentru: a respecta durerea
torii; 3. a inspira desgust: intrigite inn cuiva; 3. a cruta: moartea nu respectd
repugna. pe nimeni.
repugnant a. I. care insuflfi desgust : respectabil a. demn de respect.
medicament repugnant; 2. fig. contrar: respectiv a. privitor la fiecare In par-
lucruri repugnante rafiunii. ticular: ei discuta interesele lor res-
repugnant's& f. desgust pentru ceva. pective.
repulsiune f. 1. Fiz. forth in virtutea respectuos a. pfin de respect.
arela moleculele corpurilor sau corpurile respete f. Tr. giulgiu. [Originh necu-
fuses se reaping mutual; 2. fig. mare re- noscuta
pugnantii, aversiune extremA. respinghtor a care respinge, care in-
repulsiv a. care respinge. spia aversiune om respingeltor.
repune v. a pune la loc. respinge v.1. a impinge inapoi; 2. a
repurth v. I. a pune intr'alt loc: a dephrta fughrind : a respinge pe due-
repurta o sumd la pagina urrnatoare; mcmi; 3. a combate cu putere : a res-
2. a se transporta cu mintea : sa ma re- pinge o calomnie; 4, a nu voi aS pri-
port ferice la patria-m: cu soare kr, measa : a respinge o cerere; 5. fig. a
3. a astiga: a repurta o victorie. insufla desgust: figura sa te respinge.
reputat a. Jur. considerat: repara- respirh v. 1. a asufla, a atrage aerul
fiuni reputate locative. lin plamAni si a-I Impinge afarit; 2. a se
reputati(un)e I. opiniune ce publicul odihni un moment: lasd-md sd respir;
are despre o persoanA: Mina reputafiune. 3. fig. a anunta: aici totul respire)" bu-
requiem n. (cit. recviem) rughciune curie; 4. a dori cu ardoare: el respird
pentru cei morti [=-. fr. requiem]. rdsbunare.
resbel n. rasboiu. [Compromis literar : respirabil a. ce se poate respira.
rdsboiu si lat. BELLIThd. respirati(un)e f. functiunea organis-
resciziune f. Jur. anularea unui act: mulut prin care se absoarbe oxigenul ae-
act de resciziune pentru dol sau vio- rului si se elimineazA acidul carbonic.
lent& respiratoriu a. care servA la respira-
rescript n. 1. aspunsul until Irtsph- tiune: aparat respiratoriu.
rat roman la chestiunile administrative responsabil a 1. care aspunde de
ce-I le adresau guvernatorii de provincle; faptele sale sau de ale altora ; 2. care ga-
2. deciziunea papei ca aspuns la o ches- rantezah ceva.
tiune teologia. responsabilitate 1. 1. starea celui
resedintä f. V. rezidentii. responsabil: 2. obligatiunea de a repara,
resentiment ii. amintire despre o ne- prin o indemnitate pecuniaa, prejudiciul
dreptate cu dorinta de a se asbuna. cauzat prin propria sa vita ori prin a
resfratnge v. a (se) reflecta : se res- celor ce s'aflA sub privegherea sa.
'range ca n oglindd a copilei umbra rest n. 1. ceeace arnhne dintfun tot:
En. [Neologism duph fr, refracted. restul capitalului; 2. In aritmeticA : re-
resfrAngere f. actiunea de a se res- zultatul unei saderi; 3. ceeace amhne
(range si rezultatul ei : reflexOune). de zis sau de fficut.
resimti v. I. a simti cu violciune; 2. restabili v. 1. a pune iar Inteo stare
a simti urmArile mai ales rele: riisboa- bunh, In prima stare; 2. a Intrema : acest
iele se resimt mult timp. [Duph fr. res- medicament l'a restabilit; 3. a face sh
sentid. renasa: a restabili discipltna in ar-
resort n. 1. lamh de metal dispush rnatc I; 4. a reveni la prima stare: credi-
astfel a-si recaphtA starea dinthi, and tul sail se restabili; 5. a-si rechpAta sh-
Inceteaa a fi corn primath : resort de Ira- nAtatea s'a restabilit pe deplin.
:

sura, de ceasornic; 2. Hg. ceeace Im- restabilire f. I. actiunea de a (se)

pinge la lucru, forth, energie: speranfa restabili ; 2. starea persoanei sau a lucru-
e ntarele resort al sufletului; 3. mijloc lui restabilit: 3. Intremare.
de succes: a mine in iniscore toate re- restatornici v, a restabili.
sorturile. In. 1. intindere de jurisdictiune: restaurh v. 1. a pune iar in buni

www.dacoromanica.ro
 res - 547 - ret
stare, In vigoare; 2. fig. a face 85 renascl, refine V. 1. a (Inca la sine ceeace e
vorbind de litere sau arte: a restaura al altuia: a refine averea cuiva; 2.
studiile; 3. a-si repara puterile s'a res- a pune In rezervA, a scadea: imi refine
taurat. atdta la sutd; 3. a invita dinainte: a
restaurant n. local public unde se refine la prdnz; 4. a-si asigura din pre-
mananca. cautitme: a refine un loc la teatru; 5.
restaurare f. 1. reparatiune: restau- a nu ldsa sa mearga: nu ma refinefi,
rarea unei mdncistiri; 2. fig. restabilire: sunt grabit; 6. a Intrana, a modera : a-si
restaurarea disciplinei; 3. restabilirea refine mania; 7. a se ;inert sit nu mei.
unei vechi dinastii pe tron: restaurarea retipari v. a tipAri din nor'.
Stuarfilor. retirada f. privatft.
Restaurafiune f. perioadA din istoria retirat a. (ironic) retras: soarecele
Frantei dela restabilirea Burbomlor i pAnA petrecea retirat intr'un vechiu parme-
la cAderea lor (1814-18.30). zan GR. AL. [DupS tr. retire].
restaurator m. 1. cel ce restaureazA retor m. 1. cel ce preda retorica; 2.
restaurator de monumente; 2. cel ce ;eel ce vorbeste cu emfazA, care se ocupA
tine un restaurant. inumai de forma In paguba fondului.
resteu n. Mold. V. rAsteiu: cdnd o retoric a. ce tine de retor sau de re-
face plopul mere si resteul mugurele AL. tor ici.
restitui v. 1. a inapoia ce luase; 2. a retorica f. 1. arta de a vorbi frumos;
restabili In stare primitivA : a restitui un 2. afectatiune de elocventd.
text. reto-roman a. ce tine de Engadin:
restitufi(un)e f. 1. actiunea de a res.. graiul reto-roman.
titui; 2. lucru restituit. retracta v. a retrage pdrerea ante-
restricfi(un)e f. conditiune ce res- rioarA, cele zise sau scrise.
trange ; restrictiune mentalA, rezervA fa- retrage V. I. a trage la sine: a re-
cut& intr'un mod tacit despre o parte ce frage mdna; 2. a face sA lasd : a re-
se cugeta spre a Insela persoana cu care trage un copil dela scoala ; 3. a se des-
se vorbeste. zice: a-si retrage vorba; 4. a se duce,
resursh 1. 1. mijloc de a iesi dintr'o a pleca s'a retras din serviciu; 5. a
IncurchturA ; 2. pl. mijloace pecuniare, se trage la o parte: a se retrage in
bani n'are resurse; 3. fortele unui Stat, vieafa privatd.
credit, armatA resursele bogate ale fd- retragere f. 1. actiunea de a (se) re-
rii (---= fr. ressource). trage ; 2. rniscare de inapoiere a unel ar-
refeh f. 1. tesAturA cu ochiuri din fire mate inaintea dusmanului; 3. sernnul de
de mAtase sau altele; 2. Impletiturà de intrare a soldatilor la ore anumite: a suna
vase sanguine, de nervi; 3. totalitate de retragerea; 4. starea unei persoane re-
cãi ferate ce acoptir o tar& [Lat. *RETELLA Inas& din afaceri, din lume: a trai in
(tras din nem)]. retragere; 5. locul unde se retrage cineva.
refetä f. 1. compozitiusea unui me- retranaament n. lucrare de fortifica-
dicament; 2. formula unui procedeu in- tiune spre a se ap&ra de atacurile bur
dustrial. menial (= fr. retranchement).
reteveiu n. bAtà scurtA i groasa. [Ori- retribui v. a da o rAsplatA, un salariu.
gin& necunoscutA]. retribufitunle f. plata pentru un ser-
retez m. Mold. zAvor de usi. [Rut. viciu, pentru o lucrare.
srrezIl. retroactiv a. care lucreazA asupra
retezh V. I. a scurta prin Were: ii trecutulul: legea n'are putere refroac-
retezd capul; 2. a scoate mierea 1 ceara tivd.
din stup ; 3. fig. a Intrerupe, a tAia: tofi retroactivitate f. caracterul celor re-
rdd..., dar ce reteazd deodatd rdsul troactive.
lor? Ar.. [Origin& necunoscutal. retrocedk v. Jur. a reda cuiva un
retezat n. thierea toamna a fagurilor drept ce a fost cedat.
spre a strange mierea. retrocesiune I. act prin care se re-
retezaturii f. 1. efectul retezfirii; 2. trocedeazA.
mare pischturA In urechea vitelor. retrograd a. 1. care paseste IndArAt
reticenfa f. 1. omitere voila' a unui mers retrograd; 2. fig. care cautA a re-
lucru ce ar trebui sá se spuie; 2. ceeace stabil lucruri invechite : spirit retrograd.
nu s'a zis. retrograda v. a merge lnapoi, a da
reticular a. In formS de retea. Ina poi.
retina f. membran& ce tapiteazA fun- retrospectiv a. care priveste Inapol,
dul ochiului formath prin expansiunea care se rapoartA la lucrurile trecute.
nervului optic. retufa v. 1. a Indrepta uncle WO ale

www.dacoromanica.ro
 reu - 548 - rev
unui tablou; 2. fig. a corija In genere a relua un subiect Intrerupt: sit revenim
(=- fr. retoucher). la chestiune.
reumatism n. dureri In muschi si In revent m. planta a aril raclicina e
articulatiuni. intrebuintata in medicina ca purgativ
reumatismal a. ce tine de reuma- (Rheum). [Turc. RAVENT].
tism. reverber n. oglinda-reflector ce se
reuni v. a strange la un loc. pune la o larnpa.
reunire f. 1. adunare; 2. adunatura. reverenda I. vesmant preotesc sub
reurch v. a urca din nou : a reurca cabana.
tronul. reverenta I. 1. veneratiune adanca;
reuli v. a izbuti, a avea un sfarsit bun. 2. miscarea corpului cand se saluta.
reuaitä f. sfarsit bun (= fr. réussite). reverentiar a, in locigiunea juridica
revaloriza v. a reda valoarea monedei. temere reverentiara, sentiment ameste-
revanc (robanc) rn. Mold. un tel de cat de temere si respect.
rAndea. [Origina necunoscutd]. reverentios a. (plea) ceremonios.
revanlä f. 1. rasbunare; 2. a doua reverie 1. 1. starea spiritului preocu-
partidd Intre doi jucatori ce pierzatorul pat de idei vagi; 2. cugetari vesele sau
joacfi sure a recistiga; 3. fig. a-0 lua triste in voia carora se lasd imaginatiunea;
revanqa (-= fr. revanche). 3. idee extravaganta i himerica asemenea
revarsh v. 1. a varsa cu prisosinta: until vis.
alba hind revarsd un veil de our; 2. revers n. partea unei monede opusa
fig. a rhspandi: multi tericire a revar- efigiei: reversul medaliei; fig. partea
sat in mine AL.; 3. a deborda: 1-'611 s'a cea rea a unei persoane sau a unui lucru.
reveirsat; 4. fig. a se lumina de zitu1. reversibil a. Jur. se zice de bunurile
[Lat. REVERSARE ; sensul 4 provine din ase- ce trebue intoarse proprietarului sau mos-
manarea luminei ce apare cu o apa ce territorilor.
debordia reversiune f. Jur. dreptul in virtutea
revirsat n. 1. actiunea de a se re- caruia bunurile, de care cineva a dispus
vArsa l efectul ei, vorbind mai ales de in favoarea altuia, ii pot reveni cand a-
astri: revdrsatul zorilor, aurora; 2. fig. cela moare fart copii.
inceput: legat-ai revdrsatul cu apusul reviriment n. 1. schimbare completa
vietii tale? AL. din revdrsatul vietii un reviriment in opiniunea publicd;
'n lume instrainat At. 2. reviriment de fonduri, mod de achi-
revedeh v. 1. a vedea iafas; 2. a su- tare prin transportul unei creante echi-
pune unei reviziuni: a revedea o opera. valenta cu surna datorita.
revedere f. actiunea de a (se) reve- revisti f. 1. inspectiunea trupelor In
dea: la revedere l formula de politeta la defilare; 2. titlul unor publicatiuni perio-
plecare. . dice; 3. piesa de teatru In care defileaza,
revelh v. 1. a face cunoscut ceeace sub o forma caraghioasa, principalele e-
era aicuns; 2. se zice In special de inspi- venimente ale anului. [Modelat dupa fr.
ratiunea prin care D-zeu face cunoscut revue].
ceva; 3. a iesi la lumina: cruzimea lui revizionist a. si m. partizan al revi-
Nerone se revela de timpuriu. zuirii unei Constitutiuni.
revelati(un)e f. 1. acpunea de a re- revizi(un)e f. revizuire: reviziunea
vela ; 2. inspiratiunea prin care D-zeu face unui text; Consiliul de revizie, insarci-
cunoscut vointa sa; 3. lucru revelat, nat a exarnina pe tinerii chemati pentru
revelator a. care reveleaza indiciu contigentul anual al armatei si a decide
revelator. 11 m. cel ce face o revelatiune. cauzele de scutire.
revelion n. petrecere In noaptea din revizor m. I. cel ce revizuieste; 2.
ajunul Anului-Nou: oiu giuca i eu la inspector al scoalelor primare (dintr'un
revelion AL. (-= fr. réveillon). judet).
revendich v. 1. a reclama ceva ce ne revizui v. a cerceta din nou : a revi-
apartine si care s'afla in mainile altuia zui conturile.
a revendica posesiunea unui camp; revizuire f. actiunea prin care se re-
2. a lua asupra-si: a revendica o res- vizueste: revizuirea Constitutiunii; 2.
ponsabilitate. se zice de conturile publice supuse la cer-
revendicati(un)e f. 1. Jur. actiunea cetarea unei autoritati; 3. actiunea de a
de a revendica; 2. reclamarea unui drept supune o judecata la o noua autorltate.
politic sau social. V. reviziune.
revenealà I. umezealii. [V. rayänl. revoch v. 1. a rechema in Imagina-
reveni v. 1. a veni iar, a se Intoarce tiune: el revoca 'n dulci icoane a is-
primavara revine frt toll anti; 2. fig toriei minune En.; 2. a rechema dintr'un

www.dacoromanica.ro
 rev - 549 -- rez
post, a destitui; 3. a declara nul: a re- rezidenth f. 1. locuinta obisnuita ; 2.
voca o lege, a revoca lin ordin. centru unde rezida capul Statului.
revocabil a. care poate fi revocat. reziduu n. ceeace ramithe dintr'o sub-
revocare f. actiunea de a revoca si stanta supusa unei actiuni chimice.
actul prin care se revoca. rezignh v. 1. a renunta de build voie,
revolth v. 1. a Impinge la revolta; 2. a se deszice in favoarea altuia: a re-
fig. a provoca indignare: perfidia ne zigna o funcfiune; 2. a se supune Im-
revolt& prejurarilor fail a carti.
revoltä I. ridicarea supusilor in con- rezignare f. 1. actiunea de a (se) re-
tra suveranului, a inferiorilor In contra zigna ; 2. supunere la voia lui D-zeu.
unui superior. rezil n. retea mica ce luta:surd parul:
revoltant m. care e in revoltd. reziluri de dame (= Ir. résille).
revoltitor a. care revoltii, care in- rezilià v. Jur. a anula un contract
digneaza : abuz revoltdtor. (-=. fr. résilier).
revolutiona v. I. a agita o revolutiune; reziliare f. anularea unui act.
2. fig, a turbura profund, a transtorma. rezista v. 1. a nu ceda la izbirea cu
revolutionar a. ce tine de revolu- un alt corp: aceastii piatrd rezistd dal-
tei; 2. a opune fortd la torta ; 3. fig. a
tiunile politice. II m. partizan al revolu-
tiunilor. suporta: el rezistd necazurilor.
revoluti(un)e f. 1. miscare circulara rezistent a. care rezistd.
completh: Pdmdntul ii face revolufiu- rezistenta f. 1. calitatea unui corp
nea sa in jurul soarelui in 365 de zile ce rezistd la actiunea altuia : o stofd bund
si 6 ore; 2. se zice de schimbhrile geo- trebue s'aibei rezistenfa; 2. aparare in-
logice ale globului; 3. schimbare bruscd daratnica la un atac; 3. opozitiune la
In arte, In opiniuni, in afacerile lumii; 4. vointa altuia.
se zice In special de o schimbare violenta rezolut a. hotarit i indraznet: om
in guvernul sau asezamintele unui Stat. rezolut.
V. Nume proprii. rezoluti(un)e f. 1. hotarlre: mi-am
revolver n. pistol cu care se poate schimbat rezolufiunea; 2. lermitate de
descarca dintr'o data mai multe focuri. caracter, curaj.
rezedart f. planta a card floare exala rezolutoriu a. Jur, care face sa se
un miros placut. anuleze: condifiune rezolutorie.
rezemit v. a (se) sprijini: a rezetna rezolvh v. I. a descornpune chimi-
scara de zid. [V. reazim]. ceste elementele unui corp: a rezolva
rezemaitoare f. ceeace serva de reazim. un corp in pulbere; 2. a transforms In:
rezervh v. 1. a retine o parte dintr'un vdntul rezolvd norii in ploaie; 3. Med.
tot; 2. a phstra pentru alt timp sau pen- a scliclea treptat si a faLe sa dispara : a
tru aka intrebuintare: imi rezerv bani rezolva o tumoare; 4. Jur, a anula: a
pentru o cdldtorie; 3. a destina : a re- rezolva un contract; 5. fig, a decide:
zerva o pedeapsei culpabililor; 4. a re- a rezolva o dificultate; 6. a gasi o so-
mite pentru altdclata. lutiune: a rezolva o problemd; 7. a se
rezervii f. 1. actiunea de a rezerva schimba in: ceafa se rezolvd in ploaie.
egi

lucrul rezervat ; 2. fig. discretiune, cum- rezolvare f. 1. reducerea unei sub-

patare: a bea cu rezervd; 3. restric- stante in phrtile-i constitutive: rezolva-
pune: a face rezervele sale; 4. partea rea ghiefii in and ; 2. fig. deciziunea unei
armatei compusa din oameni cari si-au dificultati, deslegarea unei probleme.
facut timpul de serviciu i cari sunt re- rezon n. 1. dreptate: rezon! asa-il
chemati in CaZ de rasboiu; 5. corn de cu drept cutnint! CA .; 2. motiv: asta
trupe tinute In ziva bataliei la distanta n'ar fi un rezon Ar.. (-='- fr. raison).
actiund spre -a le dirija la nevoie asupra rezonabil a. rationabil.
puncturilor slabe. rezonanth f. prelungirea duratei su-
rezervat a. cu rezerva : discret, cir- netului.
cumspect. rezor n. arc, resort: caleasca mai
rezervist m. om care face parte din are nevoie de un rezor Ar.. [Fr. RESSORT,
armata de rezervfi. printr'un intermediar rusesc],
rezervoriu n. basin de apa. rezulth v. a fi consecventa, conclu-
rezidh v. I. a sta cu locuinta undeva ; ziunea : de aci rezultd.
2. fig. a fi, a consta : in asta rezidd rezultanth f. 1. in mecanica : forta
chestiunea. ce rezulta din compunerea mai multor
rezident a. care rezida. II m. cel tri- forte aplicate la un punct datt 2. fig. re-
mis de un guvern pe langa altul cu un zultat final.
grad Inferior celui de ambasador. rezultat n. ceeace rezultg.

www.dacoromanica.ro
 rez - 550 - rit
rezumh v. I. a reda In putine vorbe: aspru, greu de suportat: frig Hguros; 3.
a rezuma o discufiune; 2. a relua pe fig. de o exactitate perfecta: demonstra,
scurt cele zise §i a conchide. fiune riguroasd.
rezumat n. 1. analiza sumara: rezu- rina v. 1. a avea acela§ sunet final;
matul unui discurs; 2. prescurtare: re- 2. a face versuri.
zumat de istorie. rimir f. potrivire de sunete In termi-
rich' f. Mold. cearta: s'au pus la rice.' natiunea vorbelor.
arndndoi. [Origins necunoscuti]. limes& f. politi predata drept plata
ricin n. planta ale carii graunte dau I( = it. rimessa).
tin uleiu purgativ (vulgar cdpusd). rinichiu (rarunchiu) m. 1. una din
ricosh v. a sari inapoi, vorbind de leek doua glande asezate de ambele pirti
proi ctile and ating pamantul sau dau ,ale coloand vertebrate, secretand urine:
de un obstacol (---= fr. ricocher). lboald de rinichi; 2. la bucatirie rinichi
ride v. V. ride. de vac& [Lat. RENICULI4
ridich v. 1. a Ina lta: a ridica mai- rinocer m, mare mamifer pachiderm
nile; 2. a pune drept ce era culcat sau cu unul sau cloud coarne pe nas,
plecat: a richca capul; 3. a lua si trans- rinoplastie f. operatiune chirurgicala
porta : a ridica masa, gunoiul; 4. a rapi: prin care se face nasul iar la loc.
a ridica zilele cuiva, un drept oare- ripidit f. obiectul cu care diaconul
care; 5. a face sa inceteze : a ridica se- apiri sfintele daruri: ripide de argint
dinfa; 6. a Inrola, a chema sub arme: poleite cu aur. [Slay. RIPIDA, apiritoare].
a richca trupe; 7. a desena: a ridica rips n. stofa de marine sau de lira
un plan; 8. a zidi din temelie: a ridica cu dungi. [Nemt. rues].
biserici; 9. a Malta: a ridica o statud; rise n. pericol posibil.
10. a creste mare: incepusem i eu a risch V. I. a pune In pericol, a expune
rnd ridica bdiefas Ca. [Vechiu-rorn. rd- primejdiei: a-si risca vieafa; 2. a In-
dica = lat. ERADICARE, a scoate din rid& frunta: a risca norocul.
cini : termen agricol generalizat]. risch f. joc de baieti pe bani : s'arunca
ridicatà f. ghiotura: cu ridicata, In un gologan de zece bani partea pe care
opozitiune cu deamaruntul. cede, trage dupi sine castig sau pagubi.
ridichturfi f. ceva ridicat. [Origins necunoscuta].
ridiche f. 1. pleura cu rfidacina ro- risiph f. 1. pl. ruine id si colea: urme
tunjiti ce se manincil crucla (Raphanus din risipurile cetdfii MGR. ; 2. risipire:
canvas); 2. tam.. spinare: a freca ridi- pentru a lui rissipa afi rdisboit cu mine
chea cuiva Ise. [*i rddiche = lat. rune. AL.: 3. cheltueala nesocotiti. [Slay. RASYPCI,
CULAI. Impristiere].
ridichioaril f. Bot. cerentel. risipi v. 1. a Impristia: ciobanul si-a
' ridicul a. vrednic de ras: om ridi- risipit oile; 2. a cheltui nebuneste:
cul. n. 1. ceeace e ridicul; 2. batjocual:
l risipit averea; 3. fig. a dispare: cdnd
a se expune ridiculului. adevdrul se iveste, minciuna se risi-
ridiculizh v. a face ridicul. peste. [Slay. RASIPATI, a Impristia, a prii-
rill 13. cot de misurat: zece rift de pada
;Darnel find. [Turc. RIF (v. gref)]. risipit a. 1. Impristiat: nori risipifi
riga m. 1. od. rege: cu franc riga pe cer; 2. dirimat, In mine: casd risi-
ungur cdtre fardi 'nainteazd Ga. AL.; pita ; 3. fig. cheltuit firS cumpit: avere
2. carte de joc ce infatiseazi un rege: risipitd.
riga de cupd. [Gr. mod.]. risipitor m. cel ce risipeste.
rigid a. 1. teapin: drug rigid; 2. fig. ristic a. antimoniu de lnnegrit spran-
foarte sever: morald rigidd. cenele (substanta, la Inceput verde, se
rigiditate f. 1. calitatea celor rigide; face neagra cand se arde): gogosile de
2. fig, mare severitate. ristic i plasturii negri cu cari Li im-
rite& f. instrument de tras linii drepte. bina sprdncenele GRIM [Vechiu-rom.
[Gr. mod. (din it. RsooLA)]. rdstic = turc. RASTYK],
rigoare f. I. severitate extrema ; 2. nit n. ordinea ceremoniilor unui cult
asprime, strisnicie: rigorile iernii; 3. religios: rituri sacre.
forma riguroasa: rigoarea unei demon- ritm n. masurii, cadenti: cdnd inima
strafiuni; la rigoare, la adica vorbind. ta bate ritmul slant al unei ode En
rigorism n. morala prea severa. ritmic a. ce tine de ritm,
rigorist m. cel ce Impinge prea de- ritor m. retor: intr'un an fi-1 fac
arte severitatea principillor sau a moralei. ritor Rum [Gr. mod.].
riguros a. 1. foarte sever In maximele ritornela f. 1. Muz. un fel de pre-
sale si In purtarea sa: om riguros; 3. ludiu, simfonie ce precede sau urmeaza

www.dacoromanica.ro
 nit - 551 - rod
dupa o arie; 2. poezioara de 3 versuri robi f. haine lunga a magistratilor
din cari until rimeazi cu al treilea. (= fr. robe).
ritos a. categoric, hotarit: ritos lucru robaciu a. Mold. muncitor: fata ro-
AL. I adv. mi-a spus-o ritos Fa. [Gr. bace i sup Usti CR. [Serb. ROBAIC, seri)].
mod.]. robanc n. V. revanc.
ritual a. privitor la rituri. n. carte
II rober n. In jocul whist, reunire a trei
ce confine rugaciunile 1 ceremoniile de parti: dupd opt robere NEOR.
observat in exercitiul unui cult religios. robi v. 1. a face rob (captiv sau sclav) ;
riu n. V. rAu. 12. a subjuga, a supune; 3. fig. a captive:
rival a. si m. care aspira la ceva odata irobeste toate inimile. [Tres din rob].
cu altul popoare rivale. robie 1. I. captivitate; 2. servitute,
rivalitate f. starea celor rivali. sclavaj.
rivalizh V. a se intrece in talent sau robinet n. teava ce reguleaza scurge-
merit cu cineva. rea unui lichid sau gaz.
riveran m. cel ce locueste de-a lungul roboth f. Tr. claci. [Serb. ROBOTA, cor-
unui rau. a. proprietar riveran.
U Ivada
rivierh f. colier de diamante. robotas m. daces. [Serb. ROBOTAS].
rizeafcii f. scrumbie mica de Dunire. roboti v. 1. a lucre claca sau robota ;
[Origina necunoscuta]. 2. a munci din greu: gazdd robotind zi
rizibil a. 1. ce face sa radem ; 7. demn noapte CR.
de a fi luat In its. robust a. I. plin de vigoare; 2. ferm,
rizic n. V. rise. [It. RISICO, printr'un in- neclintit: o credinfd robu.std.
termediar grec modernl. roch f. massi de piatra , stanch' (=fr.roc).
rizilic n. despret fata s sufere ri- rochie f. vesmant femeiesc de regula
zilicul celorlalte surori POP. [Turc. REM- lung pana la calcaie. [Serb. ROHLIA, jacheta].
LLB, injosire]. rochith f. 1. rochie scurtt ; 2. Bot. ro-
rizom n. Bot. r5dicina de sub pamant chita rAndunelii, Mold. volbura.
a unor plante, se prelungeste la un capat rociu n. plasa in forma de sac (de
si se pierde de celalalt. prins peste sau fiare). [Ung. RACS. plasal.
roabli 1. sclava. [V. rob]. Rocmaui m. pl. Buc. oameni buni care
roabi f. cirucioara cu o roata ce se triesc la rasirit intre necredinciosi si de
Impinge Inaintea sa. [Lit. carucioara de mile carora se arunca In timpul Pastelor
rob sau de muncitor]. gaoace de oua In rauri Pastile Rocma-
roadh f. rod; fig. urnana roadd En. nilor. [Rut. ROCIR4AN, milos, adica cei buni,
[Abstras din pl. roade]. epitet ce rfispunde intocmai sinonimului
roade v. I. a rupe sau sfarama cu Mold. Blatini].
dint% a mânca ceva tare : a roade un os ; rococo n. 1. stil de arhitecturd seu
2. a strica, a vitama rugina roade tie- de mobilare caracterizat prin profuziunea
red; 3. fig. a consume: necazul roade ornamentelor. a scoicilor incrustate, a ghir-
inima; 4. a turmenta ndi roade la inimd landelor Impletite in mod afectat; 2. se
de foame; 5. fig. a ciopli door ne-om mai zice de ceeace pare invechit si de rail gust:
roade pufintel i noi Ar,. [Lat. RODERE]. subiect rococo.
roati f. 1. cerc solid ce se Invarteste rocodeh f. pl. Mold. lucruri facute de
In jurul unei osii l serva a pune ceva In man& [Rut. RITHODIiA].
miscare: roatele unei frdsuri; a face rocoinh f. planta ale aril seminte sunt
roat5, a destinde ca o aparatoare penele mult cautate de pasari si mai cu seama
coadei (vorbind de palm); roata norocu- de gaini (Maine media). [$i rdcoind =--
lui, schimbi rile neasteptate ale ursitei ome- slay. RA/COVINA, rac l coaja de scoica].
nesti (locutiune mitologica luata din sfera rocotel m. Bot. 1. racoina ; 2. plena
simbolica a Fortunei); 2. supliciu ce consta cu flori albe sau roze, producand fructe
a rupe membrele unui criminal intins pe cu numeroase seminte (Holosteum um-
o roata ; 3. fig. cerc : fide& voinici sed bellatum). [Origina necunoscuti].
roatd pe ldngd un foc mare AL.; 4. ocol : rod n. 1. fruct: roadele pomului, ro-
a da o roatd prin vecini: 5. roata de dul pdntecelui ; 2. Bot. rodu-primantului,
foc, V. alimori. [Lat. ROTA]. II adv. de jur planta erbacee cu rizomul tuberculos M
imprejur; a arunca roatd oclzii; de-a foarte avut in feculi (Arum maculatum).
roata, rostogolindu-se. [Slay. Rona. nastere, soiu, generatiune (bulg.
roati f. od. companie de soldati: trei ROD, fTLICI)].
roate de cdleirefi. [Rus. ROTA (din nemt. rodan n. sucala rodane i malddre
Rotte)]. de leInd. [Origina necunoscuta].
rob rn. 1. captiv; 2. sclav. [Slay. Roe& rodi v. a da rod, a produce. [Slay.
serb]- soorn, a naste].

www.dacoromanica.ro
 rOd 552 rom
rOdie t. fructul comestibil al rodiului cu albine; 3. tig. multime ce s'agitS mit
de forma si marimea unui mar. [Or. mod.]. roiuri.vorbitoare curg6nd spre vechea
rodine 1. pl. daruri (otia, gaini etc.) Roma EN. In ochiu-mi scfinteiazd un
aduse lauzei de prietenele ei. [Slay. ao- roiu de ndluciri At. [Slay. Rol].
Duat, ziva de nastere]. rojdanic n. 1. prevestirea viitorului
roditor a. care rodeste: porn, pdmdnt fiecarui om dupa zodia sub care s'a nas-
roditor. cut; 2. carte ce confine asemenea preves-.
rbdiu m. frumos arbore cu foil mari tiri. [Slay. ROJDENEKCI, care s'a nascut].
rosii, se cultivii adesea si pe la noi ca rol n. 1. lista : rol de contributiuni;
planta ornamentala Punica granatum). 2. ceeace trebuie sa reciteze un actor in-
[Gr. mod.]. tr'o piesa de teatru; 3. personaj reprezen-
rodnic a. roditor. tat de actor: rolul lui Destmt-Vodd; 4.
rodnici v. a fecunda, a fertilize. parte ce se iea intr'o afacere : a juca un
rodnicie f. fecunditate. rol important; 5. atributiune speciala :
rododalin m. oleandru. [Gr. mod.]. rolul unui pdrinte de familie.
rodozahfir n. dulceata de trandafiri rolina f. jocul ruletei, practicat od. la
(GrucA). [Gr, mod.]. balciuri, introdus de Nemfi catre finele
rogatoriu a. comisiune rogatorie, cea epocei fanariote i nurnit atunci de popor:
adresata de un judechtor altuia sore a-I la o para cinci (Frt.).
invita sa facii la tata locului vr'un act de rom n. rachiu obfinut prin distilarea
procedura sau de instructiune. melasei.
rogodele f. pl. tot felul de ierburi : roman a. 1. ce fine de Roma antica :
reiddcind de burueni i alte rogodele senatul roman; 2. ce tine de Roma mo-
POP. [V. rocadeal. . derna, centru al catolicismului : Biserica
rogojina f. impletitura de papura (od. romand; 3. ciire romane, litere !titre-
de rogoz); cu rogojina aprinsa in cap si buinfate de Romani pentru a indica nu-
cu jalba in protap, datina veche spre mere; 4. se zice 'de stilul medieval ce
a atrage atentiunea Domnului asupra unei a precedat pe cel gotic, caracterizat pfin
nedreptafi strigatoare (simbolizand focul bolfi pe deplin arcate. II m. locuitor din
ce mistue inima jeluitorului). [Slay. RO' vechea Roma Romanii stdp6neau lu-
OOZINA , CO vOrl. mea intreaga.
rogojinar m. cel ce face rogojini. roman n. 1. narafiune Inchipuita In
rogoz n. iarba de balta in trei mucht care interesul e excitat prin pictura mwa-
mai mica ca trestia, cu care se acopar vurilor, prin jocul pasiunilor sau min bi-
casele la Ora, hambarele, etc. (Carex ri- Inareria aventurilor : roman istoric, filo-
paria). [Slay. ROGOZii, trestle]. zotic, social; 2. fig. povestire lipsita de
rohatca f. Mold. bariera de oras: cand probabilitate : asta e ran roman.
intram pe rohatcd CR. [Ceh. ROITATKA , ba- roman m. Tr. Bot. romonita mare.
fieral. [Rut. ROMAN lit. roman].
rohii m. pl. bube dulci pe obrazul si roman m. 1. nfiscut din pirinfi ro-
capul copiilor de tin an. [Origins necu- mani; 2. locuitor sau originar din Roma-
noscutal. nia; 3. om (ca individualitate etnica): se
roi v. 1. a se aduna In roiuri, vorbind tocmia bietul roman. [SP. 1.1 rumdn =
de albinele cari ies din stup; 2. a sbura lat. ROMANUS]. II a. romanesc: poporul ro-
sbarnaind, a se revarsa : ceildrefii umplu man. V. runtan.
cdmpul i roiesc dupd un semn En. romfinfi (lintim) I. limba romanri, idi-
roib a. care bate in rosiu. [Lat RUHEUS]. oma neo-latina, foarte asemenea italianei,
1 m. cal cu parul roscat. inavutita cu diferite elemente straine (slave,
roibfi f. planta din a aril Lai:Mein& se maghiare, turce, neo-grece). Ea confine trei
extra gea inainte o materie colorantfi rosie dialecte: daco-rom6na, macedo-rorruina
(Rubia tinctorum). [Lat. RUBEA]. si istro-romera, dintre care numai cea
roinic a. care roieste: domnind su- dintai a devenit organul unei evolutiuni
met si t6ndr pe roinicele stoluri Ess literare.
roinità f. 1. mic stup purtaref in care romanas m. forma mangaietoare pen-
se prinde noul roiu; 2. sau iarba stupului, tru roman: un brad de romemas ISP.
planta foarte aromatica, mult cautata de romanci 1. femeie de roman.
albine, cu care se freaca stupul and se romancier m. autor de romane.
roieste Intaiu (Melissa). romanesc a. 1. ce tine de roman;
roire t. iesirea albinelor din stup. aventuri romanesti ; 2. fig. care are ideile,
roiste f. V. roinita. pasiunile unui erou de roman: spirit ro-
roiu n. 1. sborul albinelor tinere and manesc.
se despart de cele batrane; 2. stup vechiu romilnesc a. 1. originar din Romania;

www.dacoromanica.ro
 rom - 553 - ros
2. ce tine de Romania sau de locuitorii romostin m. varietate de struguri.
ei : obiceiu, port romdnesc ; 3. pop. cres- [Origina necunoscuta].
tin (na(iunea identificata cu religiunea): rond n. 1. figura circularA, cerc: stau
lasd-fi legea romdneascd si dd-te 'n in rond sub vdntul rece AL.; 2. misca-
legea turceascei POP. [Pentru sensul 3, rea piciorului la dans descriind un semi-
cf. crestinl. cerc ; 3. pima circulara in care converg
romAneste adv. in limbs romana. mai multe strade sau alee; 4. vizita de
romhni v. a (se) face roman: familia noapte la diferitele posturi sore a vedea
lui era cu totul ronidnità OD. dacA toate aunt in ordine : deseard stii
romanic a. se zice de idiomele mo- cd esti de rond C.
derne derivate din latina (romana, italiana, rondfi f. 1. dant in rond; 2. notA de
franceza, spaniola, portugheza). muzia ce pretuieste douà albe; 3. un fel
romfinime f. top Romanii, natiunea de scrisoare ale carit trasaturi sunt aproape
romanA. perpendiculare.
romfinism n. 1. poporul roman con- rondel n. mica poezie cu repetitiuni
siderat dupà natura-i particularà; 2. par- obligatorii.
ticularitate a limbei romane. root! int. imita sunetul dintilor cand
romanist m. specialist in studiul firn- mestecA ceva uscat si tare, vorbind mai
bilor romanice. ales de soared. [Onomatopee].
romanitate f. 1. calitate de Roman . ronthi v. a roade manand Meet, [V,
romanitatea limbei; 2. (colectiv) lumea rona
rornana. ronthit n. acpunea de a rontai.
romanizh v. a (se) face Roman : Da- ronthitura f, efectul rontaitului.
cia se romanizd repede. roos a. acoperit cu rolla : s'ascunde 'n
ronanizh v. 1. a da o forma roma- coama verde a cdmpului roos Bor.
neasca unei vorbe straine; 2. a deprinde ropai-ropaii Mt. ce imitA sgomotul
pe cineva cu obiceiurile romanesti. cfilcaielor la joc. V. tropai.
romanov n. un fel de batt lat. ropot ii. 1. mersul calului intre pas
romant n. roman popular. [It. RO vi galop; 2. sgomotul unui asemenea mers :
MANZOI. un ropot de cai; 3. fugA : purcelul dcl
romanth f. 1. istorioará fantastia in un ropot pe sub laiti CR. ; 4. tig. mers
versuri i destinatA a fi cantata ; 2. antec repede: ale rdurilor ape ce sclipesc
tanguios ori sentimental; 3. bucata de fugind in ropot En. [Onomatopee].
muzia scurta, simplA si gratioasa (= fr. ropoti v. a rasuna: pdmcIntul rope),
romance). teste sub tropot de copite AL.
romantic a. 1. se zice de scriitorii Ropotin rn. Ropotinul testelor, and
din prima jumAtate a sec. XIX, cari pre- femeile nu lucreazA fAcand teste de copt
tindeau a se emancipa de regulele litera- turte. V. RApotini.
turd zisA clasicd ; 2. se zice de locurile ros a. uzat : haind roasd in coate.
placute i singuratice cari amintesc des- [Lat. ROSUS].
criptiunile din romane: un sit romantic; ros a. 1. de coloarea sangelui: vitt
3. romanesc: e cam romanticd gbi plac ros; 2. ros batand putin in galben : par
.serenadele AL. ros; 3. rosit in foe: fier ros: 4. de a-
romantios a. pop. romanesc : fata rama : ban ros. [Lat. ROSEUS. TM 1. pop.
romantioasd CAR. membru al partidului liberal; 2. pl. Rosli
romantism n. sistema scoalei roman- de tarA, od. corp de 5000 calAreti, inves-
tice In literatura si in arta tendenta atre mantati in ros, In partile Buzaului si in
miraculos, extravagant, fantastic, propriu ale Dunarii, sub comanda Marelui pahar-
naturei mistice a evului-mediu crestin nic : in urdia turcd Rosii nclvdlesc Bor.
contrar formelor antichitatii pagane ca si n. 1. coloarea rosie: rosu le std bine;
II

pozitivismului epocei moderne. 2. soliman ros: dd cu rosu; 3. cupA in

romb n. cuadrilater cu 4 laturl egale cartile de joc.
dar fara unghiuri drepte. roshtea f. Bot. belsitA.
romboedru n. paralelipiped ale carui rosbif n. bucatA friptA din carne de
toate fetele sunt niste romburi egale. bou (= angl. roastbeell.
romboid n. figura geometria aseme- rosch m. cel cu parul rosu.
nea rombului. roscat a. cu parul sau fata rosie.
rèmnia f. hora thraneasa imprumu- roscov m. 1. mic whore din data
tata dela Tigani. [Lit. tiganeasca (din (ig. leguminoaselor al cacti lemn tare si ros
ROMM, pgana)]. se Intrebuinteaza la tamplarie (Ceraionia
romonith f. Tr. Bot. musatel ; romo- siliqua); 2. Tr. V. rAscov.
tufa mare; mAtgaritA. LV. .Tomaril ,.. .rinsQya 4 L fractal rsTovului lung?

www.dacoromanica.ro
 ;mg - 554 - rOtt
lataret i dulce, numit sI coarna de rotirie f. meseria rotarului.
mare; 2. boala de cai ce face osisoare rotas a. I. de road', de langa oiste:
la nari. [Rus. aoprovi (din Roper, cornisor)I. cal rotas; 2. care face turnbe: porumbel
rolcovan a. si rn. cu obrajii roii. [V. rotas.
ro.,cd]. rotat a. 1. rotund: cort rotat,.bobife
roseata 1. 1. coloarea rosie; 2. colo- rotate; 2. se zice de un cal sur cu pete
ratiune a fetei sub electul unei emotiuni; rosfl Inchise.
3. pete rosii pe fata sau piele. rotati(un)e f. 1. miscare circulara a
rosi v. 1. a (se) face ros; 2. fig. a unui corp In jurul axei sale: rotafiunea
rosi tare la feta printr'o emotiune vie. pdmintului; 2. In agricultura : asolement ;
rosiatic a. ros ',Maud in alb. 3. sistema de Intreschimbare la institu-
rosioarä f. 1. Bot. calce; 2. Zoo/. tori, profesori.
peste alb cu aripioare rotativ a. care lucreaza invartindu-se!
rosior a. cam ros. II m. 1. soldat ea-- masind rotativd.
Wet Imbnicat In tunica rosie: od. erau 11 rotatoriu a. in forma de rotatiune:
regimente de rosiori; 2 od. corp de miscare rotatorie.
calareti numiti si Ro0i: rosiori de ford, roll V. 1. a invárti In cerc: ii ro-
vdndtori semefi BoL. teste fulgerdnd armele prin toatd Bul-
rosit n. actiunea de a rosi: rositul garia Bice,: 2. a face roata: petunul se
oudlor de Paste. roteste; 3. fig. a se fuduli: ca cocosul
rosmarin m. arbust aromatic, tot- se roteste PANN.
deauna verde ale carui rarnuri sunt Intre- rotilä f. 1. rod* 2. pl. cotigii.
buintate in medicina (Ros marinus). rotilat a. in forma de roata: palosul
rost n. 1. gura (sens mvechit): pe de rotilat POP.
rost, oral; 2. vorba, vorbire : rostul ei rotire f. rotatiune.
cel blajin !SP. slant sci fie rostul tiltd- rotis adv. de a roata : cerul ce se
nei-meu CR. [Vechiu-rom. cost, gull (4din 'ntoarce rotis deasupra /or AL.
rostul direptului izvoreste in(alepciunel, rotocol n. cerc, disc circular. [Corn-
Miron Costin) = lat. ROSTMThi, bOti. pus sinonimic ibrid, format din lat. rota
rost n. 1. unghiu format de firele ur- si slay. ocol].
zefii in care s'arunca suveica : rostul pan- rotofeiu a. Mold. Indesat la corp.
zei ; 2. fig, a) ordine, regula: om cu rost, bondoc. [Cf. reteveitt].
lard rost; b) dispozitiune, preparative: rotondit f. edificiu de forma rotunda
a face rost de calcitorie; c) noima, ra- si terminat In cupola.
tiune: vorbd Wei rost, toate isi au rotopitor a. cotropitor : potop rota-
rostul lor; d) folos, spor: a avea rost, pitor AL. [Compromis Intre ropot i po-
Wei cost; e) mod, plan: a da de rost, topitorl.
a sti rostul. [Vorba identica cu cea pre- rototele (albe) n. pl. planta cu flori
cedenta ; sensurile de sub 2 sunt metafore albe-galbui, creste prin fanete i tufisuri
luate din tehnica tesutuluil. umede (Achillea ptarmica). [Origina ne-
rosti V. a pronunta: a rosti o sett- cunoscutal.
tinfd, a rosti un discurs. rotula f. Anat. oscior asezat In par-
rosti v. 1. a schimba itele la tesut; 2. tea anterioara a genuchiului.
a largi o gaura cu sfredelul. rotund a. 1. de forma circulara sau
rostire f. pronuntare. sferidi : parnfintul e rotund; 2. Vara frac-
rostogol n. 1. dare peste cap; 2. ca- tiuni szm subdiviziuni: sumd rotunda.
dere repede si de-a roata: tronditul de [Lat. sorurmusl.
sdraveni bolovani 'n rostogol AL.; 3. rotunjealà f. Insusirea lucrurilor ro-
. planta cu flori alburii, creste prin poieni tunde.
pe m a rgin ea pa durilor (Echinops sphae- rotunji v. I. a (se) face rotund; 2.
rocephalus). [Pare identic cu rotocol]. fig. a Intinde: a-si rotunji mosiile; 3.
I adv. (de-a), de-a dura, peste cap. a da armonie: a rotunji o froth.
rostogoli v. a (se) da de-a rostogolu. rotunjime f. 1. rotunjeala; 2. fig.
rostopasci f. Mold. Tr. Bot. nege- armonie : rotunjimea jrazei.
larita. [Rut. aosroessrl. roult f. 1. aburi ce se depun noaptea
rotacism n. trecerea und consoane In forma de picaturi mid pe corpurile
In r, In special a until n intervocalic: expuse la aer: cade rand; roua dulce,
rotacismul e caracteristica graiului istro- miere nelucrata Inca de albine i sucul
roman (Rumeri) sl a Motilor (hued di- dulce al florilor ; roua cerului, mica planta
mirea(d). insectivorti ai carii pefi glandulosi secre-
rotar ri. cel cc foi . orup, etP [V. teaza o substanta vascoasa, de care ra-
recil4 Palt aIiVit imectele, die,erate dc celujel

www.dacoromanica.ro
 rout - 555 - rug
frunzelor sale (Drosera rotundifolia); rubinos a. rosu ca rubinul: luna,
2, fichid ce picura i usureaza: roua la- glob rubinos GR. AL.
crimilor; 3. fig. ce piere sau .se trece rublii f. monedA ruseascA In valoare
curand: ca roua tree tinere f ele. [Lat. ROE]. de 4 lei. [Rus.].
rourh v. 1. a cadea rout': 2. fig. a rubric/I' I. 1. un fel de crelA rosie in-
pica, a uda cu picaturi: din ochii ei ro- trebuintata de dulgheri; 2. titlu tipArit rosu
ureazd /acrimi. [Lat. RoRmiel. In vechile cArti juridice sau biserice§li;
rourat a. 1. acoperit cu routi: cam- 3. in ziare, titlu ce indica origina undo
pia rouratd AL.; 2. fig. umed; pdmdn- Old: sub rubrica de...
tul ce era inca de al sciu sange rou- rucavite I. pl, manearile preotului si
rat NECIR. diaconului. [Rus. RUH/LELIA, maneca
rourich f. iaibS ce creste prin mlas- rudii f. 1. familie: de rudd mare im-
tini i pe marginea apelor lin curgatoare, pdrdteascd; 2. care este din aceeas fa-
producand fructe dulci i comestibile (Gig-mine: cu rudele daraveri sd n'aibi; pe
ceria fluitans). red& pe simfintA, cu totul, pe de-a In-
rovini I. depresiune de teren, bun tregul: fi-le papa pe rudd pe seimanfd
pentru tanat i pAsune. [Tras din sl. Roy& CR. [Vechiu-rom. rudd, neam (4Moisi
groapa]. scoase pre ruda ovreiasca. din robia lui
roz a. de coloarea rozei, trandafiriu: Faraon, Moza) = slay. Roofs, neam, ge-
en bilet roz NEOR. o stotd rozd EM. (=- neratiune : astAzi, In sens de cconsangt an*,
Ir. rose). evolutiune analogA sinonimului mem]. .
rozti f. 1. trandafir, floare mirositoare rudii f. Mold. Tr. 1. oiste: cal de
ce creste pe un arbore ghimpos: intre rudd; 2. prAjinfi de Intins hainele (in ca-
rozele de ,iras si lianele albastre Em.; sele tAranesti. [Origins necunoscuta
2. se zice de obiecie ce seamAnA rozei: rudar m. 1. von maw; 2. tigan ce
o rozd in diamante; 3. fig. placere, lucreaza scule groase de iemn (albii, lin-
desfatare: drum de roze semcinat ; guri, fuse). [Tiganeste, rudar e sinonim
4. roza vanturilor, figura pe care sunt cu aural].
marcate cele 32 directiuni diferite ale van- rudfiresc a. 1. (Scut de un rudar; 2.
tului; 5. Ritsbolul celor douA Roze, rag- fig. grosolan: taler ruddresc Pam.
boiul civil in Anglia Intre casa de York, rudarie f. scule de ruder.
care avea de emblemA o rozA alb& si rudasch I. V. rAdascA.
Intre cea de Lancaster, simbolizatA prin rudenie f. 1. ruclA : o rudenie de ale
o rozA rosie (1450-1483). inoastre; 2. legstura ce uneste pe rude,
rozacee n. pl. familie de plante al 3. toate rudele cuiva.
chror tip e roza. rudi v, a se Inrudi: se rudia cu mai .
rozalb a. trandafiriu rozalb' aurora cd-mi rdposata AL.
cu bucle de aur EH. rudiment n. 1. primele notiuni ale
rozatic a. rosiatic: lumina rozaticd unei stiinte: rudimentele limbei latine
din zori AL. II adv. rozatic se colord AL. 1 NEOR. ; 2. In istoria natural& organ redui
rozAtor a. care roade. n. pl. rozA- la cele mai mici dimensiuni: sun rudi-
II

toarele, cuadrupede prevAzute cu incizivi ment de coadd.

spre a roade : chifcan, castor. rudimentar a. ce are caracterul unui
rozaturii 1. 1. efectul roaderii; 2. ceva rudiment, unui embrion: civilizafiun..
ros. rudimentard.
rozeth f. 1. nod de panglica In forma rufärie f. cantitate de rufe.
de roza ; 2. ornament de fereastrA In formA rufe f. pl. albitun. [Slay. IRMO, posta ,
de rozA: rozete de alamd sau bronz; (serb. ALUM, barna)].
3. Bot. rezeda. rufet n. od. breasla sau coiporatiunr
rozeu a. trandafiriu: flori alb-rozee. mai mica de meseriali: rutetul podarr-
roziu a. trandafiriu: (aurora) dulce bor. [Turc. RUPEE].
veseld, rozie AL. rufetas m. od. breslas: interesele
rubedenie I. tam. rudenie. [V. re- rutetasilor NEOR.
bedeniet rufos a. sdrenteros: efti cam rufos
rubih f. od. monecIA de aur turceascA AL. [Derivat din rufe cu sensul primitiv
In valoare de 5 lei vechi (a patra parte de haine (ordinare 3au uzate)].
dintr'un irmilic): cu rubiele ardpesti, rug n. gramadh de lemne pe care s'ar-
cu grope lipovenefti POP. [Turc. RUBIYE, dea cei osanditi la moarte. [Lat. aoous].
lit, a patra parte]. rug m. 1. arbust spinos al cArui (rim
rubin n. piatrA scum pA de coloare rosie. se zice mufti (Rubus caesius); 2. Tr.
rubinit v. a lumina rosu: soarele maces. [Lat. nunusi.
munte/e rubineazd. rugh v. 1. a cere cu respect, cu mai-

www.dacoromanica.ro
 rug - 556 - rup
lint& te rog sci ma ierfi; 2. a implore rumAn m. 1. forma arhaicir i popu-
divinitatea; 3. a face rugaciuni: Domnu- Lana pentru rorndn; 2. supus la clach,
lui sd ne rueful. [Lat. ROGARd. serb: mosnenii sau micii proprietari liberi,
ruga f. 1. rugaciune: sd 'nage la cer apAsati de biruri i sarcini, hicepurA a
0 sfdntd ruga AL.; 2. Tr. shrbAtoare se vinde (dela sec. XVI) la Domni, ma-
pentru hramul bisericii. [Abstras din rued]. nAstiri sau boieri i deveniau astfel ru-
rugficiune f. 1. cerere fAcutà cu umi- mani; ei nu se mai puteau muta depe
linti; 2. implorarea gratiei divine. [Lat. mosia unde se aflau i deveniau clacasi
ROOATIONTMI. de bastiná ai proprietarului («fiece rumdn
rugarninte f. rugAciune sthruitoare sti fermate vesnic In aceastei stare>, deem-
cenre cineva. [Lat. ROGAMENTA]. teazA Legdtura lui MihaiNiteazul). [In
rugator a. care se maga: o voce ru- vechea limbd romAneasch rumdn e sino-
gdtoare. nim cu Wan (acest din urmit find ne-
rugina f. 1. oxid ce se formeazA pe cunoscut vechilor documenfe), de unde
fierul sau otelul expus la umezealS; 2. notiunea de clAcas, serbia aphsand asupra
pusca sau custurà veche: fret rugini el sateniloa V. clacfi.
ii triigea POP. ; 3. boalA de putregiune a rumAnie f. serbia thranului roman
graului; 4. fig. cauzA de distructiune mo- instituitis In sec. XVI si consecrate' prin
rala, vechime mare: rugina secolelor; Legdtura lui Mihaiu-Viteazul din 1596:
5. fam, tombaterA (cf. ruginit 4); 6. Bot. rumAnia fu clesfiintatd prin Reforma lui
pipirig. [Lat. AERUGINEM]. Nlavrocordat din 1748.
rugini v. 1. a face se' prinza rugina rumega v. 1. a mesteca din nou, vor-
umezeala rugineste fierul; 2. fig. a se bind de rumegatoare; 2. fig. a cugeta
altera din lipsA de exercitiu: vechile in- mereu Ia 1.113 IIICILl. [Lat. ROMI0/02E].
stitufii se sterg, s'au ruginit Ga. AL. rumegator a. care rumegS. U n. pl.
ruginit a. 1. ros de rugina ; 2. inve- rumegatoarele, mamifere ca boul, cerbul,
chit: voce ruginita En.; 3. fig. care nu cAmila, al ceiror stomac e compus din
rnai functioneath bine; 4. fam retrograd; mai multe buzunare: alimentele se rein-
bonjuristii ne numesc penoiruginifii AL. tore din primul buzunar In gura spre a
ruginiu a. rosiatic: graft ruginiu. fi mestecate din pou si a fi astfel prepa-
ruguma v. Mold, a rumega. [MetatezA rate la o digestiune completA,
din rumega (cf. it. rugurnare)]. rumen a. I. rosu inchis: obrajii ru-
ruin m. Bot. muscatu-dracului. [Ori- meni ca doi bujori; 2. bine copt: bu-
gina necunoscuta cate rumene. [Slay. RIMIENI1].
ruin& v. 1. a schimba In ruine, a &A- rumeneala f. 1. coloarea rosie a o-
rAma ; 2. a cauza ruina averii, a sAnStAtii brajilor; 2. suliman; 3. pl. Tr. Bot. roibA.
iocul ruineazd; 3. a adea in wine; 4. rumeni v. I. a face rumen; (lurta)
a-si pierde averea, sAnAtatea. rumenind strdvechii codri si castelul
ruin& f 1. daramarea unei zidiri; 2. singuratic ; 2. fig, a rosi (de emo-
orice tel de distructiune: ruina imperiu- tiune); 3. a da cu rumeneli.
lui roman; 3. pierderea avezii, a puterii: rumpe v. Mold. V. rupe: rumpe
ruina unui comerciant; 4. ilimsitele u- coarde de aramd cu o mind amor-
nui oras sau ale unui edificiu distrus: fitci En.
ruinele Ninivei. rune n. Buc. imas de Wine arsA:
ruinat a. 1. care e In ruine; 2. fig. depre rune nou iese brdnzd multd.
care si-a pierdut averea, puterile. [Origins necunoscutel. V. ranee'.
ruin/star a. care poate cauza ruina rune f. pl. scrisoarea nationalA a ye-
:

infreprindere ruindtoare. chilor Germani.

ruja C. floarea rosie a mAcesului: o- rup m. mAsurA de lungime, 1,8 dinteun
brajii ca rujele. [Serb. m.o. (din slay. cot. [Turc. aud,
Roy., roza)]. rupe v. 1. a face bucAti; a rupe o
rujalina f. (Banat) Bot. nalba de gra- hdrtie; 1 a sfAsia: a rope cu dinfii;
dine. [Diminutiv din raid]. fig. mi se rupe inima ISP. ; 3. a anula
rujan a. roscat (de boi). [Tras din ruja a rupe un contract; 4. a vorbi putin
rujulitä f. Bot. cAlinicA. [V. ruidl. stricat: o rupe franfuzeste; 5. a porni
rulada f. ornament de antare ce con- repede: o rupe d'a fuga; 6. a se sil-
sta. a pune mai multe note pe una i a- rAma: podul s'a rapt. [Mold. rumpe =
ceeas silabet (=- fr. roulade). lat. RUMPERE]
rulant a. ce se transportA: material rupt a. I. lacut bucati: haine rupte;
rulant. 2. stArAmat: lanfuri rupte; 3. fig. sdro-
ruletä C. joc la noroc cu niste bile bit : rupfi de Name i obosifi de trude;
mici fr. roulette). V rolind. 4. fixat In total: prof rapt. I n. ruptoare:

www.dacoromanica.ro
 rup - 557 sab
cu ruplul; in ruptul capului, cu niciun rusfethrie f. luare de rusfeturi: ruf-
pret. fetcirie si pollogarie AL.
rupth f. impozit fix: ruptele vistie- rusifich v. a (se) face rus.
riei. raisin& y.1. a da de rusine; 2. a avea
ruptas m. 1. lucrator cu ruptul; 2. rusine.
pl. (In epoca fanariotb). clash* de contri- rusine f. I. sentiment penibil excitat In
buabili straini cari platiau clarile cu rup- suflet prin idea sau temerea de necinste;
tul ; 3. In timpul din urnia: feciorl de 2. dezonoare : ne face mare Twine; 3.
preo i ai rangurilor privilegiate. pudoare: n'are nicio rusine; 4. Bot. ru-
ruptoare I. 1. invoeala : ruptoarea Onea letei, floricica violeta, numita In
era tdcutd On.; 2. pret fixat prin Invo- Mold. morcov salbatic (Daucus silves-
eala : ruptoarea vinului. tris). [Lit. roseata, rosirea fetei, act care
ruptura f. 1. starea lucrului runt ; 2. insoteste mai totdeauna acest sentiment
fig. stricare, nimicire: ruptura amicifiei, sufletese].
ruptura pricii. [Lat. Ruerup.A]. rusinos a. 1. care face rusine: fapte
rural a. ce tine de un sat: scoald rusinoase; 2. plin de rusine, sfios : ru-
rurald. finos ca o fatd mare.
rus m. locuitor din Rusia. II a. rusesc: rusism n. vorba ruseasch intrata In
limbo rusd. [Rus. limba. Rusienule dateaza dela Intreita o-
Rusalii f. pl. 1. pogorirea sfantului Duh, cupare a Principatelor de catre Rusi (in
a cincizecea zi dupa Pasti, serbate aproape 1769, 1788 si 1806) si se rapoarta mai
o stiptamana : StImbdta Rusaliilor se ales la nomenclature militara si adminis-
impart pentru morti vase pline cu yin trativa. Putine din aceste rusisme au ra-
si mdncdri incununate cu tiori ((Wind mas definitiv In limba, cele mai multe
foarte veche ce exista in Tracia i aiurea); disparand odata cu ocupatiunile rusesti.
2. zine de ape si mai ales de aer call des- Rusitori f pl. sarbatoare ce cade 7
lántuesc furtuni i rapesc uneori copii zile dup.& Rusahi si se incheie cu ele, [Ab-
l'au umflat Rusaliile; cucuveici, Iele stras din Rusalii].
sburlite i Rusalitle pocite AL.; 3. fig. rustic a. 1. tarimesc: locuinfd rus-
ri fam. femeie rea: du-te, rusalie, pe fita; 2. incult: obiceiuri rustice ; 3. gro-
cea lume AL. [Slay. RUSALIIA, pentecosta solan.
(din lat. medieval ROSALIA, sarbatoarea ro- ruth f. planta medicinala cu florile
zelor): zinele cu acelas nume erau vene- galbene, cultivata si prin partile noastie
rate in saptamana Rusalitlor (cf. rue. (Ruta graveolens).
SALIM zine de phduri si de ape)]. rule& f. termen de joc In carp, mo-
rusalil f. pl. Mine ce se atarna de un- ment favosabil: tot mestesugul ii so
ditele pescarilor: cega se hrdneste mai pontarisesti la vretne si sd gdsesti ru-
ales cu rusalii. [Aceste larve apar ca in- teaua norocului AL. [Tom ROTE. punct].
secte complete pe la ziva de Rusalit]. rutinh v. a invata prin rutina.
rusch f. pl. se zice de oile cari sunt rutinh f. 1. capacitate dobindita prin
rosii pe ochi. [V. rosca o deprindere Indelungata ; 2. deprindere
ruscuth f. Bot. cocosel. oarba de a face ceva totdeauna in acelas
rusesc a. ce tine de Rusta si de lo- chip: rutina e viitamdtoare progresului.
cuitorii ei. rutinar a. care lucreaza cu rutind.
rusfet n. dar de mituire : cdt rusletul rutisor m. planta erbacee cu &rile gal.
se iveste, cinstea indatd se topeste AL. bene, creste prin pasuni si livezi umede
[Titre. 1(11§FET]. (Thalictrum angustlfolium). [V. rutd]

S m. a 19-a litera a alfabetului : insotit iul popular) : nu ?tie sd scrie. [Vechiu-

I

de o sedila, devine sibilant: sedea, at. rom. sa, daca lat. si].
II

rt. abreviatiune pentru Sud. sabac n. Mold. giurele (de broderie).

9a t. V. qea. [Origin& necunoscuta].
sh conj. 1. exprimfi o conditiune, o pre- sabanh f. Mold. un tel de hainfi scumpa
supunere: sd am, ti-as do; 2. serva a copiii din casd erau imbrdcafi cu sa-
forma conjunctivul: stu §tiu ce sà fee; banale si cu cabanife Bk.c. [Turc. §E-
3. indica un ordin, un scop (subinteles ca) BANE, haina de noapte (din pra, noapte)].
spune-i sit piece, ochi avefi sd vedeti; sabat n. I. ultima zi a saptimanei la
4. Inlocuieste infinitivul (dispärut In gra- Eyed, cea consacrata repaosului; 2. pre-

www.dacoromanica.ro
 sab - 558 - sac
tinsh adunare nocturna a yrhjitoarelor: sacat a. Yhthmat (vorbind de vite): boul
unde in'ernul sabatul adund SOL.; 3. hind sacat, la un picior rdnit GR. AL.
fig. ghltigie mare, dezordine nespusa. [Turc. SA/CAT, spetit].
sabeism n. adoratiunea focului si a shatuit a. Mold. sleit de puteri, [V.
astrelor, in Arabia meridionalh. seciltui].
sable f. 1. az ma de ma:A ce se poarti sachz n. 1. mastic: rachiurile de sa-
atarnata In partea stanga ; 2. fig. dusman: cdz si de anason OD. ; 2. colotoniu: isi
a intrat sabia in lard, au ruiverlit Td- freed arcusul cu sacdz. [Turc SAICYZ].
&mil! AL. ; 3. atac : le dd o sabie fi4 sficealfi f. Mold. tesalh. [Metatezh din
imprdstie Rho. [Slay. swadA]. slay. tzsAto, pieptene].
sable-baionetil I. sabie scurth ce poate sficelh v. Mold, a tesela : nu v'am sd-
fi imbucath la capatul pustei. celat astdzi CR. [Tras din sdceald].
shbier m. fabricant de sabil. sacerdotal a. ce tine de sacerdotiu:
shbioarh 1. peste ce se mananch mai demnitate sacerdotald.
mult s6rat (Pelecus cultratus). [Coroana sacerdotiu n. 1. darul preotiel: 2. corp
dintilor shi are forma unui ferestraul. ecleziastic: rcisboaiele medievale intre
sabiuta f. 1. sabie scurth; 2. planth Sacerdofiul l Imperiul sunt celebre;
cu fiod frumoase i cu frunze lungi in 3. fig. ce are un caracter venerabil: pa-
forma' de sabie (Gladiolus imbricatus). fernitarea e un sacerdofiu.
stablon n. model, tipar de lucru; a lu- sacfiu in. Tr. Bot. garoafa. [Origina
cra dupa un 9ablon, intr'un mod meca- necunoscuta].
nic, Mat a tinea seamh de esenta proprie sacnhsiu n. od. balcon scos la ulita,
lucrurilor. [Termen literar clupa germ. garnisit cu geamuri l jaluleze (la o cash
SCHABLONE]. domneasch sau boiereasch), servind de
shbur n. 1. suc de aloe, substantii ro- sedere cocoanelor cari puteau asifel privi
siaticA, cu miros plácut i cu gust foarte In strada that a fi vazute: in odaia cu
arnar; saburul servd ca purgativ i po- sacnasiu unde se adunau la lucru toate
porul ii intrebuinfeazd ca leac pentru femeile Doamnei OD. [Turc. smixispr (din
venin; 2. fig. alinare, mangaiere: inipô- sJur, rege, l mu; care iade), lit. sedere
rfia incepu sd-si mai face, sabur ini- domneasca].
mei POP. [Titre. sAsa, aloe]. sacou n. gheroc fara despArtituri In
sac m. 1. recipient cilindric de Dana spate.
plele, etc.; 2. ceeace contine un sac ; zece sheos n. vesmant arbieresc de mAtase.
sera de gr6u. [Lat. SACCUS]. [Or. mod.].
shcl int, bine ti-a facut: sac! asa ifi sacrament n. taina bisericeasca si in
trebue; a da un sac, a nechji pe cineva special sfanta grijanie.
(repetand vorba sac): trecuse rflul si-i sacramental a. 1. ce tine de un sa-
da cu sac de dincolo dupd mal lap crament; 2, fig, solemn: cuvinte sacra-
lTurc. slur, neciijit]. mentale.
Bach f. butoiu pe douà roate tras de sfiertt a. Mold. 1. primejdios: loc sd-
un cal pentru chrat aph (dela vad sau cret; 2. dracesc: lemn sacret. [Cf. lat.
dela o cismea): aducea apd cu sacaua sEcnirros]. tn. necuratul: du-te la sd-
II

dela Filaret; dop de saca, bondoc. [Turc. cretu!

SARA, sacagiu (romaneste s'a substituit nu- sacrilich v. a (se) iertfi.
melui de agent vasul ce-I manh)]. sacrificator m. cel ce sacrifich.
sacadi f. miscare brusc i neregu- sacrificiu n. jertfa.
lath: fig. sacade oratorice CAR. (--= fr. sacrileg a. ce tine de un sacrilegiu:
saccade'. faptd sacrilegat. H m. cel ce comite un
sacadat a 1. neregulat: mars saca- sacrilegiu.
dat ; 2. fig. sill sacadat, cornpus din haze sacrilegiu n. 1. pangarirea celor sfinte;
scurte a1 neplacute la auz. 2. hulirea unui preot sau a unei persoane
sacagiu m. cel ce carà l vinde aph demna de veneratiune.
cu sacaua : argatul se gicu sacagiul saeristie f. locul unde se tin odoarele
Curfil Isp. [Formatiune analogica]. bisericesti.
tiacal v. 1. a da cu sac, a nechji me- sacro-sanet a. foarte sfant.
reu: cla-i inainte, babo si nu ma mai sacru a. 1. care a primit consacrarea
scicdi CAR. ; 2. a se agita : se tot sdcdia religioasa; 2. consacrat cultului: vase sa-
pe scaun de neashimpeir ISP. cre; 3. fig. foc sacru. entuziasm, geniu;
ft/kcal m. un fel de caine shlbatic din 4. care insufla un respect oarecum reli-
Orient, care noaptea urla trist i nesu- gios: persoana unui cetdfean roman
ferit. era sacrd; 5. se zice de lucrurile ce nu
sacari f. Mold. V. secara. trebue divulgate sau atinse: depozit sa-

www.dacoromanica.ro
 she - 559 - Ita
cru. I n. ceeace e sacru; sacrul si pro- sagachate f. agerimea mintii.
forma. fagalnie a. Mold. glumet Cupidon,
sieuese a. ce tine de SAcul. un paj sagalnic EH. [V. .$00].
sfieuime f. neamul Sficuilor, sageath f. 1. vargh Inarmath cu un
siteulteatli f. Mold. punga de bani fier ascutit ce s'asvarle cu arcul : iute ca
c'o sdculteajd gura mi-ai astupat AL, stigeata; sageata apei, planth cu flort
[V. sci cultej]. albe ale aril frunze seamAnh cu fierul
sfieultet h. Mold. 1. sac mic; 2. sa- unei shgeti (Sagittaria); 2. pl. parghiile
cul In care cad grhuntele. [Tras din sei- unei mon de vant. [Lat. sAorrna
culete, chminutiv analogic (cf. cuculete). sfigeth v. 1. a trage cu arcul; 2. a
sad n. tot ce se planteaza. [Slay. SADii, ucide cu o sageata ; 3. fig, a lovi pe ne-
plantL fruct]. asteptate: i-a scigetat inima. [Lat. sAorr-
sadeh a. simplu fárâ podoabh (vor- TARE].
bind de haine sau de stofe ori de MO sagetar m. sagethtor: de arc bun
lanei la oi): rochie de percal sadea; oi seigetar POP. [Lat. SAGITTARIUS].
albe, negre sadea ; cafea sadea, neames- sagetaitor m. 1. arcas; 2. al noulea
tecatA cu zahAr. P adv. pur i simplu: semn al zodiaculd, reprezentat sub forma
&line sadea 'rni zice, iar nu Dumnia- unui centaur care trage cu arcul.
voastrd GR. AL. [Turc. SADR]. sfigetaturi f. 1. ditiiturti de sageath;
seideleh 1. Mold. pernith pe spinarea 2. loviturh pe care moartea o clA omului
calului la trAsurh. [Rus. SIEDELKA, lit. 9ea sanAtos pe and lucreani, boalA napraz-
mica]. nicA de care se poate uneori scApa : des-
shill v. 1. a planta dupd cum a fost cetntec de scigetaturd.
arida, ast fel a si rciscirit PANN; 2. fig.
sigetea I. Bot. shbiuth.
a semAna: a slidi In inirnile copiilor sagnii 1. 1. ranh fAcutii de sea pe spi-
sentimente nobile. [Slay. &mad. narea calului; 2. fig. ran& [Slay. SADNO].
sada& (sedilh) f. sac de ars de caneph fah m. 1. titlul regelui Persiei; 2. Sul-
fesut rar, mai lat la gull' si mai ascutit tan: voi, prin cari Sahul asteizi mei
la fund, In care ciobanii pun casul: in sei- cinsteste BoL.; 3. joc complicat intre douh
dilci se frece br6nza, ca mill se scurgei persoane pe un damier cu 64 de dirt-
zerul. [Serb. SIDLO, sadilà]. ziuni, cu 8 piese (rege, reginh, doi spiont,
sadinfi I. planta foarte abundanth prin doi cai, cloud turnuri) si 8 pioni pentru
baragane l poieni (Andropogon gryllus). fiecare juchtor; 4. termen al acestui joc
[V. sad]. spre a indica ch o piesh importanth (rege
saegiu m. 1. omul stipanirii Insar- sau regina) e atacatà si in peficol de a
cinat sh numere oile pentru perceperea fi luata : ah ($i) mat, clitAturà hothri
taxei (In cantecele dobrogene i oltene): toare prin care se iea regele.
dobrogean Tudor, saegi Tudor POP. ; shhaidae rt. tolba : copilul phinge 're
2. pl. obiceiu in Dobrogea In noaptea spre sdheiidac CO9BUC. [RU9. SAGAIDARa
sf. Dumitru: mai multi flichi (unul Im- sahan n. vas mare pentru placinthrii:
brAcat ca o cadana) se duc din cash In medelnicerii aduserci pe masa in sa-
cash jucand i cantand din fiuiere i ca- hane de argint OD. [Turc. SAHAN, castron
vale. [Turc. SAYDA cel ce numarti]. de aramh].
fader a. vi m. Mold. I. mijlocitor (mai shhastru m. V. sibastru.
ales neonest); 2. tig. cinic: safer bdtran fahmaral f. od. stofh orientalh suflath
ce esti 1 AL. [Rut. 9AFER, econom (din germ. cu aur sau cu argint : un trimbar de
dial. Schaffer = Schaffner, intendent)]. sahmara verde. [Turc. Ian ?MALY, brocat
safir n. piatrA scumph de coloare al- (lit. dorinta imparatului)).
bastnà, numith de popor zanfir. sal v. Mold. a se speria (de cal). [V. sfia
safteh f. 1. intaia vanzare (cu noroc): saih f. staul (de oi l capre): saielele
n'a facut Inca saftea; 2. tig. Inceput cu vite OD. [Turc. SAYkl.
(bun): Ifni dai voie sci fac saftea cum- saii f. sena si rochie Mc-nth dinteinsa:
pcinei? AL.; 3. (ironic) inceput : sa nu-i cu saiaua infiptei 'n brdu Pop. [Turc.
foe saftea pe spinare [Mold. seftea = SALO.
turc. sarra]. àiac n. Mold. varietate de aba, facuth
saftereh f. V. sefterea. de maid din lana rosie a tigAilor, servind
saftian n. 1. marochin: cisme de mai ales pentru haine chlugaresti: saiacul
saftian rosu; 2. (ironic) piele la om: i poate fi negru, sur sau cafeniu. [Turc.
s'a sbdrcit saftianul. [Turc. sAirmui (din sAux, un tel de set-W.
SAHT, sOlid)] faich f. alupa turceasch pe DunAre pi
gaga f. Mold. glum& : nu-i lucru de Marea-Neagra (azi iesith din uz): inaltele
saga Ca. [Buie. catarturi ale saicelor OD. [Turc ;ATKA],

www.dacoromanica.ro
 sal 560 sal
saklecar m. mester. argintar, broda salamazdra f. pop. salamandr3: sa-
In fireturi odoarele bisericesti: bre.slele lamdzdra trdieste in foc At. [Altera-
saidecarilor si ceaprazarilor OD. [Turc. tiune populard din salamandrci].
SABE HYAR, lit, lucrator in (aur) curat]. salamura f. V. saramura.
salaria v. a da un salariu.
slain a. sur (vorbind de oi). [Slay. SINO,
yank]. salariat a. §i m. care primeste un
saltoe adv. sArind repede: smeul sai- salariu.
toc saitoc cu crdcanele lui POP. [Ono- salariu n. platA pentru un lucru sau
matopee]. pentru tin serviciu.
gaiu n. od. stofA vargatA de lana : saiu sfila, n. 1. loc de adipost, gazda te
de Angora. [Forma romanizata din turc. rog sd-mi dai scilas PANN; 2.. zece sau
sm.d. cincisprezece familii de tigani (sub con-
saivan n. 1. Mold. adApost de iarna, ducerea unui jude): s'adaogi Inca doud
pentru oi; 2. (Dobrogea) magazie de ada- sdlase in foaia de zestre AL. lung.
postit sirele de tutun pe timpul umed sziLLAs, cartier, locuintA, cAtun].
[Vechiu-rom. saivan, cort deschis= turc. sfil4(1)ui v. 1. a avea sAlasul, a locui
SAYVAN, lit. umbrar]. undeva: 2. a primi in shlas, In gazda.
laizeci num. de sase ori zece. [Mode- [Ung. sz.kulsoui].
lat dupA treizeci]. satalluinta t. silas obisnuit: era sd-
falai n. §apc4 soldateascA. [Fr. shako ldsluinfa unui smeu Ise.
= ung. ska5]. salaqluire f. adapost provizoriu: te
gal n. 1. stofA de lana fina : subt un rog sd-mi dai sdlcisluire CR.
verde cort de sal POP. ; 2. sal de incins, salatà f. 1. mancare din legume drese
de irnbrobodit: coconasul era incins cu cu sare, piper, otet, untdelemn; 2. ierburi
un sal ras cu flori NEOR, tatd-meu se din care se face salata; 3. Bot. salata
leagd in grabd cu salul la cap Gincit; mielului, teticA.
3. boccea de InfAsurat: cocoanele cu sal salatiera I. va3 pentru salatA.
pe spate GHICA. [Turc. GAL]. caalau m. peste cenusiu bAtand In verde
tiara 1. 1. camerA IncApatoare: saki sau galben, bun de mancare (Lucioperca
de mdncare, de asteptare; 2. loc de sandra). [lure. sary].
Intrunire: said de teatru. [It, SALA, prin- salavat n. talisman pe care se scriea
tfun intermediar grec modern]. formula religioasa a Islamului: cd inelul
salafiu n. talisman (Intr'un basm mun- de-mi privia, salavatul cunostea POP.
tean). [V. selean rrurc. SALAVAT, rugaciune canonical
salahor m. od., sAteni scutiti de dAri salba f. 1. sireag de margele sau de
A Insarcinati cu repararea cetatilor tur- pietre scumpe ce femeile poarti la gat,
cesti i cu Intretinerea drumtuilor: saca- In special rnonedele de aur Insirate ce
gii domnesti i .salahorii cu befele in tAranca poartA la tostumul ei: o salbd
mdini Frt.; 2. azi, muncitor cu ziva, mai de galbeni, de margdritare; fain. salba
ales la clAdiri si la sosele: spoitori si dracului, Depot; 2. gusa boului; 3. Bot.
salahori la ziduri Gmcw. [Vechiu-rom. salba-moale, plantA ce creste prin paduri
salahor, comis (impArAtesc sau domnesc) si tufisuri, lemnu-i calcinat se Intrebuin-
turc. SALAHOR, lit. capul grajdului: vorba teazA la fabricarea creioanelor de desen.
desemna mai Intai o demnitate militara, (Evonymus europaeus). [Lat. Ex ALBA
strAinA i pamanteana, apoi pe subalternii (medieval ALBA, margea)].
stii, la urmA tArand scutelnici cari Ingri- salbafie a. 1. care trilieste In pAduri,
jiau de meremetul forturilor Si In cele din in locuri pustii; 2. care nu e domesticit:
urmA pe lucrAtori la ziduri]. rafd sdlbaticd; 3. care nu e civilizat:
salahori v. a munci ca un salahor. popoare sdlbatice; 4. care rasare fireste:
salahorie f. muncA de salahor. smochin sdlbatic; 5. incult i nelocuit:
salam m. carnat mare foarte gustos: fard sdlbaticd; 6. fig. grosolan, necio-
salami de Sibii si de Verona. [It. SALAME plit: apucdturi sdlbatice. [Lat. vulg. SAL"'
printr'un intermediar sasesc]. m. 1. cel
VATICUS = clasic SILVATICUS].
II
salamaleel (selamalacl) int. pace cu ce trAieste In pAduri, fara legi: sdlbaticii
void (formula de salutare a Orientalilor): din Africa; 2. fam, cel ce evitA socie-
mai d'aproape cdnd venia. (ceausul) tatea.
babei selamaldc ii da POP. [Turc. SELAM sfilbfiticese a. salbatic.
ALMON]. salbfitici v. a deveni sAlbatic.
salamandri f. un tel de reptil am- silhàticie f. I. stares sAlbatica, ca
fibiu, asemenea sopailelor, carnia se atri- racterul sAlbaticului; 2. pustietate.
buia In vechime Insusirea de a nu arde salca f. Tr. V. salcie.
In fpc (4acerta salamandra), salçalm in. arbore çq fimi albe In cior,

www.dacoromanica.ro
 sal - 561 - aal
chine, lemnu-i karte tare e rezistent la salt n. 1. actiunea de a salta: broasca
umezeald ( Robinia pseudoacacia). [Turc. umbld in salturi; 2. &luta calului ve-
SALICYM]. adv. dulceag (ca florile salca- nia fugaru 'n salturi, sburlind coarna-i
II

mului): a vorbi mai salcdm. pletoasd Ar.. [Lat. SALTUS]..

salce f. 1. sos, zeama: 2. raclacina salth v. 1. a sari cu putere si de multe
unor plante exotica, putin amara i acra, ori : a sdlta pe cal; 2. a se juca cu con-
joaca un rol in medicina populara (Sar- pul, a safi dupa masura : cei vechi cdn-
saparilla). [V. sarce]. [V. salcie].
II tau si serltau la toate ceremoniile re-
salcie f. arbust cu flori galbene-ver- ligioase; 3. fig. a creste: Ii sand inima
zui, cresie in locuri umede (Salix); salcie de bucurie; 4. a se ridica, a se face mai
pletoasa, ale ciirii ramuri, lungi l rnla- mare: cdnd s'au mai sdltat ISP. [Lat.
dioase, atarna okra la pa mant, se cultiva SALTARE I.
prin parcuri i cimitire (Salyx babylo- salti f. 1. sos: salfei din yin cu ustu-
nica). [51 salce = lat SALICEM ; forma roiu si cu sare; 2. mic vulcan noroios,
Tr. saki:I e abstrasa din pl. sdlci (cf. ca la Policiori, In judetul Buzau. [Gr.
falai)]. mod. SALTZA (din it. salsa)].
sfilciu a. acru si amar (ca coaja salciei). saltanat n. (in basmele muntene); I.
saldo n. lncheierea socotelilor, restul suitii domneasca: porni cu tot saltana-
unei socoteli (= it. saldo). tul de slugi POP. ; 2. pomp& : nunta se
gale f. pl. 1. partea spinarii la cal pe petrece cu mult saltanat fi mare pa-
care se pune seaua: calul e defelat, radd POP. rum. SALTANAT, mandrete].
cdnd si-a vertrimat falele; 2. la om, sfiltar n. V. sertar.
partea de jos a spatelui a cacti arta e for- saltaret a. 1. care salt& inteuna ca-
mata din 5 vertebre: md dor falele. [Pl. pra selltdreatd OD. ; 2. fig. care salth In
din sea]. ritm: rnelodii vesele i sdlteirefe.
salep n. 1. fecula alimentara, extrasa saltat n, actiunea de a salta.
din tuberculele unor orchidee; preparat sfiltatura f. shritura deasl.
cu lapte sau cu bulion de came, sa'epul salteh f. mindir de Mar: saltele en
constitue o mancare buna pentru con- puf Cii. [Turc. SELTE].
valescenti ; 2. blutura sanatoasa i usoarb, saltimbanc m. 1. scamator; 2. fig.
preparath din salep, miere i apa. [Turc. farlatan: saltimbancii si irozii En.
SALES]. salubritate f. insusirea celor salubre:
salepgiu m. vanzator de salep: bra- salubritate publica, partea igienei care
gagii si salepgii arndufi IlL. [Turc. SA, studiaza tot ce intereseaza shnatatea unei
LEBDA. natiuni.
laIgiu m. Mold, cel ce taie sare salubru a. ce contribue la sanatate:
la
ocna. [5i saugeiu = tmg. s6v166 (din s6, aer salubru.
sare, si vAo6, tate)]. aalupa f. barca cea mai mare a bor.
stab& f. Buc. V. sihla; i acolo te dului [= fr. chaloupe).
ascunde intr'o saltier verde Pop.; 2. Tr. salut n. salutare: salut militeiresc.
brad alb. [Origina necunoscuta saluth v. I. a da un semn exterior de
sillhuiu a. pat:twos: prin =imp sal- politeta sau de respect: a saluta pe un
hui COSBLIC. bdtrdn; 2. a complimenta prin scris: sa-
salic a. ce tine de un trib al Fraud- luta din parte-mi pe...; 3. a proclama :
lor numiti Sall; lege sabicà, prin care Ii salutard ca impeirat.
(emetic erau excluse dela succesiune pe salutar a. folositor pentru vieata. o-
tronul Frantei. noare, sanatate.
slain a. ce contine sare. salutare I. actiunea de a saluta: a
salinã f. 1. loc de unde se scoate sare; inapoia salutarea. int. exclamatiune
II

2. ocna de sare gema. de respect si de onoare sau de admira-

saliva f. umoare apoasa i putin de- thine: salutarel
ioast ce curge din gura: saliva inlesnefte salvk v. a mantui, a scapa.
si preparei digestiunea. salvia f. desalt-care de tunuri In semn
salivar a. care secreteaza saliva : glan- de onoare sau de bucurie; fig. o salmi
de salivare. de aplauze.
salon n. 1. sall in care se primeste aalvaragiu m. 1. cel ce face si vinde
oaspeti; 2. societate buna: e primit in salvari; 2. cel ce-i poarta; 3. (ironic) 'Lure. .

toate saloanele; 3. expozitie anualii de [V. falvari: formatiune analogical

pictura i sculptura (la Paris). salvare f. mantuire.
aalon n. postav de lana ghete de falvari pl. I. nadragi laigi (asa cum
salon (.=-- fr. chalon)- poarta 'FLITCH Si cum purtau odinioart
salpetru n. numele stiintilic al silitrei. boierii): cat ii fade de frumos cu fal-
L. 4ineanti..-1Dict. Universal. 46

www.dacoromanica.ro
 sal - 562 - sam
vari de merinos AL.; 2. nhdragi silmbur(e) m. 1. partea tare din In-
ne1t1 largi mai ales In parte& de sus si a teriorul unor poame (ca piersica, nuca,
turului. [Turc. EALVARI. pruna) ce contine semanta ; 2. partea cen-
salvator a. si m. mantuitor. trala i luminoasá a unei comete; 3. fig.
salv-conduct n. 1. un tel de pasa- origina, Inceputul unei societati: magul
port de a merge undeva si de a se In- a aflat sdmburul lumii Erg. [Albanez SUM..
toarce liber ; 2. permisiune data de un BULA, boaba, nasture].
general In tirnp de rasboiu unui Mimic Samcia f. Buc. 1. numele dat Avesti-
de a trece liber si In siguranta pe terenul tei; 2. o boala de prunci cari Ii face sa
ocupat de armata. sara din somn i sa ofteze cu greu: des-
salvle f. Bot. jales. cdntec de samcd ; 3. amulet purtat ca
salmi f. V. seama. remediu In contra acestei boale (si care
samachila f. Mold. i Tr. 1. lapte nu-i deck A vestita prescurtata l inso(ita
ecru de vaca; 2. Bot. coroniste. [Ceh de trei figuri); 4. Bot. scaiu vanfit (Eryn-
MOHYSICA (din SAMY, insus, i EMU, lapte glum planum). [Slay. skill:au., femeie (stiu-
inchiegat)]. toare de vraji)].
siimficliku m. Tr. porcar cu stare care sämcea 1. 1. taisul cutitului la varf;
plateste grasunii pierduti sau furati. [Ung. 2. this: sdmceaua fusului; 3. Tr. cutitas
szkriADO]. cu plasele i cu manerul de lemn. [Lat.
lamalagea f. damasa, alagea de Sam *SENTICELLA, din SENTIS, ghimpe, spin (de
(numele turcesc al Damascultu); anteriu unde tn(epator, taios)].
de samalagea Fu. [Turc. fax ALADJASI]. sitmcutä f. Buc. planta cu florile albe
siimAnit v. V. semAna. (Galium). [V. Samcd 4].
silmanfitorism n. curent literar inau- Siimedru m. contractiune popular&
gurat la Bucuresti In 1901 de revista Sd- din sfantu Dimitru, and (dupa credin-
mdncitorul (fundat de Vlahu(A i Cosbuc), tele poporului) mortii se fac moroi, var-
reelamtind o Ilteratura nationala si demo- colaci, strigoi, etc. [Si Sdn-Medru =lat.
crata, neaos romaneasca, inspirandu-se SANCTUS DEMETRUS].
din vieata actual& a taranului si din tre- same" m. 1. cassier: cdnd ajunge
cutul istoric. V. poporanism. lupul same., la oi PAms; 2. od. director
qamanism n. religiunea populatiunilor de pretectura. [V. santea
mongole In Siberia: natura e populata de sfimegie I. cassierle: am gásit lada
demoni, de care oamenii pot scapa prin scimesiei deschisd AL.
descantece l vraji ale fermecatorilor sau Samodiva f. 1. zina rea l rapitoare
qamanfior. de copii (in basmele muntene): Sila Sa-
samaniu a. galben deschis ; o brosci modiva ademeneste i ucide pe om in
sarnanie. [Turc. wawa (din sAmis, paiu), chip de pasarica ; 2. blestem mdnca-
de coloarea paielor]. , te-ar Samodiva! (se aude In Turnu-Se-
samar n, 1. sea pentru vitele de jug; verin). [Bulg. SAMODIVA, zina real.
2. sarcina dustt In spinare: vite de samar, samovar n. vas de fiert ceaiu. [Rus.
[Slay. skruut& (lat. medieval sAommuus)[. semovaiu5, lit, care fierbe dela sine].
samarà f. culmea casei taranesti (se samovolnic(ie) a. si f. arbitrar (vorba
aude prin Buzau). [Sl samar, identic cu iesita din uz sau luatá In mod ironic):
vorba precedenta : samara e asezata sub in care domneqte interesul si samo-
Incheleturile bratelor la caprele bordeiului]. volnicia AL. [Tras din samovolnic=rus,
Sambfità f. I. a saptea zi a *30mA- SAMOVOLINUth, lit. de sine voitor].
net: Sdmbdta morfilor ; a purta (pune) gampanie f. yin de Champagne.
sambetele, a dori cuiva moartea: d'acel Slimpietru m. V. Sfin-Petru; Stobo-
necaz i err darer sdmbetele i-am pus rul Sampietrului, sarbatoare babeasca ce
Row ; simfise cif frafii sal ii purta sam- cade la 30 Iunie si se tine spre a fi ferit
betele ISE. I 2. fam. ceva esential: ii lip- de lupi si de paguba. V. stobor.
seste o Slimbdtcl AL.; 3. apa S&-nbetei, samsar m. mijlocitor la vanzari
care curge in iad (in opozi(iune cu apa cumparaturi. [Mold. simzar=turc. sursAa].
Duminecei, care curge In raiu): du-te samsarlac n. 1. meseria samsarului;
pe apa Sdmbetei CII, [Slay. SeIBOTA (din 2. beneficiu dat samsarului. [Turc. srm-
lat. SABBATUM)]. SARLYIE].
"ambelan m. nobil atasat la serviciul SAmti m. pl. Tr. numele celor 40 sfinti
camerei princiare (= fr, chambellan). mucenici (9 Martie). [V. sdnt].
sambril f. Mold. Tr. tovarasie la arat. samur m. 1. specie de jder din Sibe-
[Slav, *Omer, tovaras]. ria cu parul foarte fin, se vaneaza pentru
samburar m. Zool. botgros (se bra- blana lui cea foarte scum pa (Mustella
neste ç sfimburt). Wibellina); 2. blana-i pretioasã, brUna si

www.dacoromanica.ro
 Sant - 563 - sAn
aurie: bland lungd moale cu samur in sanctuar n. 1. locul cel mai stint al
poale POP. [Tun. sAnual. templului ; 2. templu, edificiu consacrat
samurache m. nume de caine flocos ceremoniilor unei religiuni; 3. fig. azil
(cu parul lucitor ca samurul) : cdtelul venerat.
Samurache ce sedea la o parte... GR. AL. sandal n. 1. arbore din India cu lem-
samuraslä f. Mold. ceapa sau ustu- nul mirositor : vdsle de sandal Ar..; 2.
roiu de primfivare. [Lat. sAMORASIA ce 'I- un fel de luntre lunge' (in cintecele popu-
sere dela sine]. lare): septe bolozale i epte sandale
sAmziene f. V. senziene. POP. [Turc. SANDAL].
san n. 1. partea interioarit a pieptului : sandal n. store de mitase : zdbun de
a sedea cu mrlinile in scin; 2. piept de sandal de Venetia cu fete OD. LTUID. SAN'
temeie; 3. centru, parte interioará : in DAL, tafta].
sdnul pcintlintului; fig. intr'al noptii sandal& f. opine&
negru sari AL.; 4. golf. [Lat. sixes]. sandomircit f. soiu de gritu moldo-
sAn a. scurtat din sdnt. inaintea nu- venesc (importat din Sandornir, ores po-
melor banitene de sfinti: San-Georgiu, Ion pe Vistula).
Sdn-Jeane, Sdn-Mioiu, Sdn-Nicoard, sandram& f. I. streasinii de casa ; 2.
Sdn-Toader, San- Vdsiiu, rostite obis- sopron, maghernita : la jiecare poartd
nun st. Gheorghe, sf. loan, sf. Mihaiu, era cdte o sandrama GHICA; 3. baraca,
sf. Nicolaie, sf. Tudor, sf. Vasile (v. a- case ruinatii; 4. fig. clizature de om. [Cf.
ceste nume). turc. SONDURMA, sopron].
Ian n. Mold. lemn pe care cismarul sandwich n. (cit. sanvici), felie de
Intinde pielea carambilor : trdgand ciu- suncli intre doue felii de paine unse cu
botele la san CR. [Tr. sanfd= Ling. SAMFA, unt.
calapod (din sArr, tipar. I. FA, lettin)]. sfineata f. V. sineata vdridtoril par-
tpinal n. trecatoare ingusta la intrarea fait sdnete OD.
unui port: sanalele Dundrii (=t rchenal). sfinech v. Buc. a porni disdedimineata
sfin&tate f. 1. starea celui senatos; 2. (In descantece): am sdnecat, am mane-
starea generale, complexiune: e de o sd- cat, dimineata m'am sculat POP. [Poate
irritate delicati i; 3. salutare : la toti sd- din lat. *SIONICARR, a face semnul crucii
ndtate! 4. toast: a bea in sdnatatea inainte de a porni la lucru].
cuiva; 5. pace bunit: dacd nu vrei, sd- sanf A 1. Tr. V. san.
ndrate [Lat. SANITATEM]. sAnge n. I. lichid rosu ce circuli in
sanatorht n. case de bolnavi si de vinele i arterele omului si ale animalelor
convalescenti. vertebrate; sange rece, liniste sufleteasci,
siinfitos a. I. care se tine bine, care prezenta de spirit ; sange reit, necaz : a(-l)
e de o bune constitutiune : o minte sd- face sdnge rdu; sangele Domnnlui, fam.
ndtoasd intr'un corp sdndtos ; 2. care yin: m'oiu incdlzi o leacd band sdn-
nu e corupator : cdrti sancitoase; 3. bun gele Domnului CR. 2. fig. vieate: a-si da
pentru senatate: hrand sandtoasd; 4. sdngele pentru patrie; 3. familie : prin-
fig. conform rattunii, justitiei: judecaid, cipe de &Inge regal; 4. Sange-ros, geniu
invdtdturd sandtoasd ; 5. folositor : fuga dusman omului (AL.); 5. pL (arhaic si poe-
e rusinoaso, dar sdnaloasi 1; a o lua tic) cruzime, micel omul sangiurilor,
la sanatoasa, a fugi din rasputeri. [Abs- tiran, caliu; 6. nume de plante; sange de
tras din seindtatel. 11 adv. cu bine: mergi, nouti frati, product vegetal rasinos, de co-
rdrndi sdndtosl loare rosie, cu miros balsamic (joaci un
sanche (sena° adv. cum s'ar zice : rol In medicine populate); sangele voini-
niste patrioti se ineercard a face, san- cului, V. indrusaim. [Lat. a.u.ro(u)isl.
che, o revolutie AL., m'am dus pe co- sangeap n. blani de jder: Masai de
clauri sd-ti aduc, sanchi, copii de su- sdngeapuri negre. [Turc. sainjaa, veverita
flet Ca. [Turc. &um, cum cã, chip]. cenusie i blana ei].
sanchiu a. posac. [Turc. SANSI, tient]. sangeapi f. Mold. misura de cincizeci
sanctifich v. a (se) face sfant. de dramuri : m'asteapta o sdngeapd de
sanction& v. a da sanctiune, a con- pelin AL. [Si sangeac: alterare populari
firma. din cinzeacd].
sanctitate f, sfintenie. sanger m. arbust ale carui ramuri sunt
sanctiune f. 1. actul autorititil care rosii ca sangele, florile albe i fructele ne
di unei legi puterea executorle ; 2. apro- gre cu puncte albe (Cornus sanguinea).
batiune date : aceastd vorbd n'a pr.mit [Tres din sangera].
sanctiunea uzului; 3. pedeapii sau re- sAnSera v. 1. a curge singe din: fi
compense ce contine o lege spre a asi- sdngerd nasul; 2. fig. a simti o durere
gura executitura ei, asemenea unei rani sangeroase; ne san-

www.dacoromanica.ro
 san - 564 - sap
gerd inima; 3. a umplea de sange [Nla- Indienilor ce a nimas sacra' in Industan.
cedo-rom. sdndzina = lat. SANGUINARE]. sanscritii f. limba sanscritA.
sangerat a. I. pfitat de sange: ochi lansoneta f. cantonetA (= fr. chart-
sangerati; 2. rosu ca sangele: spuma lor sonnette).
e sangeratd 1311.c.; 3. din care curge sange sant a. sfAnt: sante Maria. [[at. vulg.
buzele ei pdrea cd-s siingerate En.; sANThis = clasic SANCTUS (v. sjdnt)].
4. V. siingeraturA; 5. fig. Indurerat : era sant n. 1. groapS fficutS In pdmant
cu inima sangeratd. pentru Inchiderea unui teren, pentru scursul
sangeratic a. sAngeros gand sange- apei sau pe cliqaintea unei intArituri; 2.
retie MGR. pl. crestdturi In pietrele moni. [Nemt.
sAngeritura f. stricatul sangelui (la SCHANZE].
vite). santaj n. stoarcere de bani prin mij-
sAngeriu a. de coloarea sangelui: les- loace defaimAtoare (= fr chantage).
pezi de marmurd sangerie OD. santier n. locul unde se construesc
sangeros a. 1. unde s'a vArsat mutt corbbii : Turnu-Severin posedd un scat-
sAnge: luptd sdngeroasci ; 2. care are malt tier naval (= fr. chantier).
sange ; 3. fig. foarte crud sau ofensAtor : SAn-Toader m. 1. V. Tudor; 2. pl.
insulta sangeroasii. [[at. SANGUINOSUS]. Banat, sArbAtoare bAbeascS ce incepe In
sangiac n. 1. steag verde cu serniluna prima Marti din pdresimi §i tine sapte
ce Sultanul trimitea noului Dorm': copiii zile :la Sdn-Toaderii .oamenii se bac
din easel purtau sdngiacul si cloud tuiuri fraji de cruce.
date dela Impdrdjie OD. ; 2. guvernator santui v. 1. a sApa un on( ; 2. a se
mai mic cleat beiu (care, In Inc de tuiu. inconjura cu santuri Mihaiu se pcintui
n'avea deck un sangiac): sangiacul cdnd bine BIto.
auzia, cinci sute de Turci pornia POP. SAn-Vasiiu m. (Banat) stAntu Vasile,
[Turc. SANDJAK, Steag Ctl o singura coadA and cerul se deschide si se menWe soarta
de cal, district de provincie]. omului.
sangiacat n. provincie micA, adminis- SAnziani (samziand) f. I. zina cu pd-
(rata de un sangiac : Sinan Papa nd.scut... rul de aur din povesti, numita obisnuit
in sangiacatul Prevezei Bk.c. CosAnzeanA; 2. pl. finite fantaitice: drei-
sanguin a. 1. ce tine de sange : vase gaicele, sdmzienele, strigele At. [Sdm-
sanguine; 2. In care predomina sangele ziana, ca yi Dragaica, In temneaza totcleo-
temperament sanguin; 3. de coloarea datA ziva stAntului loan (v. sdmziene)
sangelui: jasp sanguin. cea mai trumoasA fatA Waned aleasA la
sanguina 1. 1. mineral ro§u de fier ce acea särbStoare (v. dragaica); de aci, In
servA a polei uncle metale; 2. creion fAcut lumea basmelor, zina irumusetii cea cu
din sanguinA portret cu sanguind; 3. cositele de aur (v. Cosanzeand), plas-
schitA executer& cu acest creion ; 4. lito- muire de originA crestinA generalizata In
grafie ce irniteazA de3enul cu sanguina. povesti].
.

sangulie f. mararnd cusutS cu fir: fes sAnziene (stimziene) f. pl. 1. sArbAtoarea

begat in jur cu o sangulie alba Fa,. [Ori- nasterii sfAntului loan (24 Iunie), cu cAteva
gins necunoscutk]. zile thainte si In urmA ; 2. zilele acestea,
sarifiedrin n. tribunal suprem la ye epoca florilor; 3. florl galbene ce cresc pe
chii Evrei. camp si Infloresc cStre sfArsitul lui Iunie
sanicioari 1. plantS medicinalA (Sa- (numite i floarea lui s. Ioan, iar in
nicula europaea). [Formatiune carturS- Munt. clragaici): ele se Impart la bisericA
reasci dupA lat. SANICULA]. In ziva de sAnziene si se poarta. apoi ca
sanie I. trAsuri tArA roate ce se tdra*te un prezervativ In contra duhurilor necurate.
pe zapaclA sau pe ghiatd. [Bulg. SANde]. [Dela San-Jiane, Sdn-Ziane, numele bA-
sanitar a. relativ la sAndtate. Urn. soldat niitean al stAntului loan Boteatorul : sari-
dintr'o companie sanitart ataptS la un juane, sdnzuene, Tr. floarea lui sf. Ioan1.
regiment. V. serviciu. V. Sdnzianit.
wining n. lunecus pe ghiatA: iarna la sAipit V. 1. a lucre cu sapa : a scipa
sdnius Ca. peimantul; 2. a sApa spre a cAuta ceva ;
SAn-Medru m. sfAntu Dimitru : pleca 3. a face o gaurd in pAmAnt : a scipa un
dela Sdn-Petru si ajungea pela San- puj, o groapci; 4. a grave: a &Ilia in
Nedra POP. piatrci; 5. fig. a aunt sA distrugA boierii
San-Petru m. stAntu Petru, sArbdtoarea sapd tronul lui Mircea AL. [Teas din
sfintilor apostoli Petre si Pavel (29 tunic) : sapd; sensul 5 dupA fr. saper].
dela Sdn-Petru la Sdn-Medru. same's' f. 1. unealta de fier cu mAnerul
sansa f. noroc (- tr. chance). de lemn pentru tAiat, sfArAmat i Intors
sanscrit a. se zice de vechea limbd a pArnAntul ; sapii de lemn, fig. sArAcie

www.dacoromanica.ro
 sap - 565 - sar
extrema : a ajunge la sapei de lemn; sarabandii f. daM de origins spaniola
sapa l lopata, lipsa de mice speranta ; 2. cu o melodie grays.
numele celor patru capriori din colturile sfirae a. I. care n'ar e cele trebuincioase :
unei case taranesti. [Lat. SAPPA, unealtd oameni saraci; 2. care produce putin :
agricolal. o fara sdraca; 3. prost in felul sari:
sapa f. Mold. soldul calului pe sapa hrana sdracd ; 4. vrednic de compatimire:
mi-1 netezeste POP. [Turc. SAP, sold]. sdracul ; 5. orfan : copil sdrac de peirinii.
sipaliga f. sapa lunguiata: cu Serpa- [Slay. SMAIL11. II m. ce s'afla in lipsa, cer-
liga de aur seipatu-te am Isl.. setor.
sfipat n. actiunea de a sa pa. sfirOieficios a cu infatisare saraca :
säpiitor in. 1. cel ce saps& pamantul, o haind, casa sardcacioasei.
groapa ; 2. cel ce sa pa in piatra sau lemn, sairilean a. Mold. foarte sarac ; saracan
gravor ; 3. ostas intrebuintat la lucrarea de mine! exclamatiune de mare nenoro-
santurilor, soldat de geniu. [Sensul 3 dupa cire (a desea cu o nuanta comica).
fr. sapeur]. sarAcei m. pl. od. corp de calfireti
saipfiturà f. 1. actiunea i efectul lu- in nurnir de 500 cari, Impreuna cu scu-
crarii cu sapa sdpatura viei, porumbu- telnicii, formau calarimea Bucurestilor sub
lui; 2.excavatiune, sant; 3. scormonire in capitanul spatiriei seirdcei, scutelnici,
pamant. spre a caul°. ceva ; 4. gravura, ageri ceildrefi Bor.. [Forma romanizata
sculptura : sapdturile depe ternplu. din saragelet
lapel f. un fel de acoperemant al ca- sfirfici v. 1. a aduce la saracie el fara
pului. [Rus. sApita.]. a sdrdcit; 2. a ajunge sarac: toata fa-
sApoiu n. sapa cu doi colti, tarna cop. milia a sdracit; 3. a ajunge orfan: co-
sfiptiimanii f. rastimp de sapte zile, piii se sdracesc, femeile veidanesc Pop.
de Luni dimineata pana Dumineca seara ; sardicie f. starea celui sfirac.
saptamana alba (briinze0, cea dinainte sfiralcime I. to]l saracii.
de postul Pastilor, and nu se mananca sairiteustal f. Tr. sarindar. [Slay. SARA'
decat lapte i branza; siiptiimana lumi- %USTI (din gr. bizantin SARAKOSTS, a patru-
natà, intre Pasti i Dumineca Tomii ; sap- zecea (zi dupa riposare)].
tamana mare, cea dinainte de Pasti. [Lat sariieut a. si rn. saracacios.
SEPTPIANA]. sArad n. Mold. si Tr. tort, anume
sfiptimAnal a. ce a pare odata pe sap- pregatit din land de oaie, cu care se cos
thmana : foaie sdpteimdnald. diferite figuri pe sumanele barbatesti. [Ori-
sapte num. numar ce vine imediat dupi gins necunoscuta].
sase. [Mold. Tr. septe = lat. SEPTEM1. saradfi I. enigma silabicii : vorba de
apte-Turnuri n. pl. nurnele inchisorii ghicit se aompune din silabe, avand fie-
turcesti Ediculea, care sensul unei vorbe (=-- fr. charade).
saptezeci nUrn. de sapte ori zece. II s'aridui v. Mold. a Impodobi suma-
m. pl. Cei saptezeci, nume dat celor 70 nele cu gaitane: la cusut si seirdduit
de talmaci cari traduseri Biblia din evreeste sumane CR. [V. sdradl.
in greceste din ordinul lui Ptolomeu, re- sara(n)ttele n. pl. 1. od. la Turd,
gele Egiptului (sec. ifi a. Cr.). cea mai veche cavalerie turceascii (inlo-
sapun n. compozitiune din uleiu sau culla mai tarziu cu spahii); 2. la Romani,
alta materie grass si un alcali, servind la corp de calareti neregulati (romanizat In
spilatul rufelor si la scosul petelor. [Ma- saracei) cu catane sarangele care
cedo-rorn. sapune = lat. swpormul. poartei slujbe grele POP. alum SARTDJA,
simunar m. fabricant sau vanzator de lit. cei galbeni, dupa culoarea hainelor
*Jun. a steagului for].
sipunealit I. fam. fig. frecus. sarailie f. placinta turceasca cu fidea.
sitpunel n. plant& ale carii frunze frecate miere Si zahar iaurt, sarailii, baclavalc-
In apa spumega ca sapunul (Saponaria). NEOR. [Turc. SARAILT, lit. plicinta de saraiu].
shpuni v. 1. a curata cu sipun rufe ; saraiu n. I. palatal Sultanului : s'a,
2. a unge barba cu sipun inainte de a o funcla 'n umbra marefului saraiu AL.:
rade. 2. palatul Domnului: cdnd se trezia
gar n. Mold. arsenic. [Ung. Sin]. Maria sa, el striga prin saraiu... AL.;
ar n. I. jgheabul teascului ; 2. cresta- 3. palat in genere: o pereche de case...
tura In piatra morii. [Origina. necunoscuti]. saraiuri, nu Warne's"! Fa.. ['NIT. SARAY,
siirit v. a pune sare, a drege bucatele palatt
cu sare. [Lat. SALARE]. sarampou n. par mare sau scanduri
tiara f. Mold. V. sear& ascutita la varf cu care se face gardul.
sarabana 1. un fel de tramcar (= fr . [Ung. SOROMPO].
char a banes). saramurà f. a pa sarata. [$1 sala-

www.dacoromanica.ro
 qar 566 stir
tnurd = lat. seusmuarA, printeun inter- sirbetite adv. I. ca Sirbii; 2, In limba
mediar slay]. sarba : a vorbi sdrbeste.
9aran m V. seran. shrbulcii f. Mold. un fel de terciu cu
sirarie f. locul unde se vinde sare. lapte: m'am indulcit de sarbuscd AL.
sitrat a. 1. stropit cu sare: carne er- [Lit. ciorba sarbeascal
rata ; 3. ce contine sare: arid sdratd; 3. sarcasm n. batjocura arnara i insul-
fam, scump: e cam sdrat; 4. fig. pia- tatoare: un poet de frunte cu turbd gi
cut, fin: vorbe sarate. n. actiunea de sarcasm AL.
II

a sira : saratul pestilor. sarcastic a. ce tine de sarcasm: ton

siträturii f. came sarata, peste sarat. sarcastic.
[Lat. stururiA]. sarce I. Bot. V. salce. [Ung. szAa-
sari, m. locuitor din Serbia. [Serb. CSA(F0)].
Spat II a, sarbesc: limba scirbd. sarce f. Zool. BOO. [Ung. SZARCSAl.
sfirba f. hora taraneasca, importata sarcini 1. 1. legatura ce se poarta in
din Serbia. spinare : o sarcind de lemne, de grail;
sarbild a. V. searbad. 2. starea unei fernei Insarcinate: 0 sar-
sirbiltoare L 1. zi consacrata cere- dine./ grea: 3. greutate mare: toatd fa-
moniilor civile sau religioase: scirbdtoare milia e in sarcina lui; 4. contributiune
nationald, scirbdtoarea Pastilor; 3. pe- catre Stat: proprietate fdrd nicio sar-
treceri publice sau private: scirbdtoare cind; 5. functiune: sarcind onorificd;
patronald, scirbdtoare de familie. [Tras 6. fig. misiune: o sarcind delicatd. [Ve-
din serbd]. V. Sarbatori. chiu-rom. sarcend = lat. SARCINA, bagaje
sarbitoresc a. 1. de sirbatoare : haine militare].
sarbdtoresti; 2. solemn, pompos. sarcofag n. 1. mormant In care cei
Shrbätori 1. pl. iatit pe cele principale : vechi puneau cadavrele ce nu se ardeau;
sarbatori imparatesti, cele In onoarea 2. reprezentarea unui cosciug la mafi re-
Mantuitorului si a sfintei Fecioare; ele remonli funebre; 3. mormant de un ca-
sunt In numar de 12 si anume : Nasterea racter monumental.
Nascatoarei de Dumnezeu, Inaltarea sfin- sard a. ce tine de Sardinia sau de
tei Crud, Intrarea In Biserica, Nasterea locuitorii ei: graiul sard,
Mantuitorului, Botezul Domnului, Intam- särdac n. Mold, un tel de surtuc scurt;
pinarea Domnului, Buna-vestire, Schim- sumane marl, genunchere i sdrdace
barea la feta, Adormirea Maimi Domnului, CR. [Rut. SERDAK, pieptar (din SERDO, piept)].
Intrarea Domnului tn Ierusalim, Inaltarea sardeh f. pestisor ce se sareazi. [It.
Domnului, Pogorirea Duhalui Sfant 6 SARDELLA, printr'un intermediar grec mo-
Sfanta Treime; sarbatori mobile, cari nu dern].
revin anual la aceeas data, ca Paste, Ru- sardonic a. se zice de un fils con-
salii, etc.; sarbatori nationale, cele (Mute vulsiv, ironic si rautacios: temdndu-md
tn amintirea unor insemnate evenimente de-a lumii sardonicd zdmbire AL.
istorice: Proclamarea Independentei si a sare f. 1. substanta durS I friabilfi,
Regatului (10 Maiu), Unirea Principatelor solubild In apa, de un gust Intepator, ser-
(24 Ianuarie) i ziva Eroilor (in ziva !nal- vind de condiment: sarea de bucate e
tirii); siirbatori scolare, cand scoalele au o clorurd de sodiu; sarea amara, sul-
vacanta : toate sarbitorile Imparatesti fat de magnezie; sare gema, cea crista-
cele nationale. toate duminicile de peste lizata si scoasa din mine ; sare de Iiimaie,
an, apoi : 30 Ianuarle, 23 Aprilie, 21 Maiu, acid extras din zearna de lamaie; sarea
8 Septemvrie, 26 Octomvrie, 8 Noem- pisicii, antimoniu; 3. substantd formati
vrie, 6 Decemyrie, vacanta Craciunului, a prin cornbinarea unui acid cu o bead:
Pastilor, vacantlile marl din Iulie si Au- sdruri chimice; 3. fig. fineta si delica-
gust, precum si ziva Patronului scoalei; teta : sare aticd. [Lat. SALE =7 SAL].
sarbatorl superstitioase, cele ramase din sare-garduri m. seducator de Mimi:
timpurile de idolatrie 1 (Mute de popor, nu fi-e rusine sd te porti ca un sore-
mai ales la Ora Rusalii, Foca, Die. Rabe, garduri? AL.
Pantelii, Rapotini, Dragaica, Paparudele, larg a. Mold. cu parul galben spilli-
Circovii, Pilipii, Ciurica, etc. (v. aceste cit, cu coama mai Inchish deck parul:
nume). pe un cal sarg incalecat AL. [Ung. SAROA,
shrbittori v. 1. a tinea ziva de &b.- galben].
batoare; 2. fig. a primi cu simpatie i cu sarg n. grabi, numai In locutiunea de
pompa. sarg, de grabs: veseli de sdrg pornird
shrbesc a. ce tine de Sarbi sau de Neon. [Ung. =mod
Serbia; Jana sarbeasca, subtire i ro-. sarghiu m. taraba : sarghii incarcate
siatica. cu pastramd. [Turc SUM, etalajl

www.dacoromanica.ro
 shr - 567 - sits
sairgul v. a-si da mare osteneaM, a dulitatea publicului; 2. fig. cel ce cautA
se aplica cu zel I fArA preget la ceva. a impune: sarlatan politic.
[V. sargl. Tarlatanie f. apucaturt de Tarlatan.
sarguintit f. silintA continua. sarmh f. cocolos de carne tocatA 9
sarguitor a. care se sargueste. de orez Invelit In foi de vita sau de varzA;
sari v. I. a face o rniscare impetu- a toca cuiva carnea sarmale, a 1-0 Cala
oash obisnuita In sus: broastele sar, nu ,In bucAtele, a-I sfasia. [Turc. smorA].
umbra; 2. a se repezi dintr'un loc tn- sarma f. 1. fir d aur sau de argint:
tr'altul. a sari din munte in munte ; 3. a cioltare cusute cu sdrmd de aur ;
face exploziune : prafdria a sdrit in aer ; 2. filigran: felegele de smalt cu zara-
4. a se repezi l apuca cu vioiciune: a furl de sarma On.; 3. azi, fir de fier.
sari de giltul cuiva; 5. fig. a trece brusc : [Gr. mod. SIERMA].
a sari dela o idee la alta; a sari in sairmaciu n. biciu de sArmA: bas-
ochi, a fi evident; 6. a trece dincolo sa- bulucbasa cu steagul cel mare, cm tobe
rind : a sari an sarif; 7. a trece cu ye- si sarmaci Fa..
derea, a omite: a sari sin rand, o foaie ; &Orman a. 1. sara:: un om sdrman ;
8. a tresAri: ii sari inima de tried; 9. 2. orfan: un flacaiandru siirman de
a distal; nu se she pe uncle sore iepu- piirinti OR. [Ct. serb. moms, orfan (in-
rele; 10. a alerga Intfaiutor: sarifi, ca fluentat de sufixul man)]. Mt. de com-
II

ne omoara! [Lat. &um]. pAtimire: sarmanulf

sonic n. od. Mold. turban trnpodobit sarmar m. cel ce face sarme.
cu giuvaeruri ce purtau boieroaicele: an mrpe m. reptil Innguiet, cilindric 9
conchs saric cu indestrie impletit din ,fAra picioare, ca vipera, naparca. etc.;
telurite stofe de aur si cu margdritar sarpe sunfitor, sarpe veninos, astfel nu-
(DAXolucl). [Turc. sAnys, muselinA sau sal mit din cauza sgomotului produs de hie-
servind de turban]. lele mobile ce terminA coada-i; 2. ceva
sarica f. hainA latoasa a mocanilor IncolAcit ca un sarpe: serpi de foc ; 3.
si muntenilor. [Lat. vulg. SARICA = clasic fig. om rau si nerecunoscAtor: arpe ce
SERICA]. esti! 4. fig. demon: sarpele ambifiei II
siiricica f. soricioaica. [Diminutiv dela musca de inima Ar.. [Mold. aerpe =
sate]. lat. SERPENS].
sfirIndar n. I. rugaciuni ce se zic Sarsalla m. 1. unul din numele co-
timp de 40 de zile pentru odihna celor rnice ce se dA Necuratului: stdl, Sar-
rAposati; 2. rugAclune In genere i ceeace sailed CR. ; 2. farri. om ciudat. [OriginA
se da preotului s'o fach : multe sarin- necunoscutA].
dare dase, ca sa scape de draci CR. sarsam n. V. tarpim.
[Or. mod. SARANDARI (din SARANDA, patru- Tart! int. exprimand efectul lovirli cu
zeci)]. palma. [Onomatopee].
sarit a. si m. ieslt din minti, nebun: Tart n. 1. pop. rAnduealA: aid toate
e cant sdrit. sunt cu sartal lor ISP. ; 2. rost,
sfirita 1. 1. sariturA de cal: in sdrite; vorba fara sari. [Vechiu-rom. sari, con-
2. joc numit si de-a incitlecata; 3. fig. ditiune, pont = turc. SART. InvoealA, trac-
cumpitt: si-a pierdut sarita, ii scoase tat, articol de tractat].
din sarite. sarut n. sarutare: de sarutu-i fer-
siiritoare f. cascadA: saritoarea dela mecat Ar..
Za val. sfiruth v. a pune buzele pe un obiect
saritura f. actiunea si efectul de a venerat (cruce, icoanA), pe fata sau pe
sari: sariturile calului. mainile cuiva. [Lat. SALUTMIE].
Tarjh v. 1. a incArcit o armA de foc; sirutat n. actiunea de a saruta.
2. a ataca cu impetuozitate. sAsali v. 1. a lnlocui sunetul s cu s; 2.
'arra f. I. tncarcAtura unei arme Cll a suiera, vorbind de serpi. [Onomatopee].
pulbere; 2. atac viguros al unei trupe: sitsaitura f. suierAtura.
sarja de artilerie; 3. semnal de sarja: sasca I. varietate de struguri. [Lit. (va.
a suna sada (= fr. charge). rietate) sAseasca
sarjita f. grau de Mutant:1, [umatate saschiu m. Bot. Tr. pervincA. [Cf.
grau i jumatate secarA. [Serb. suRgrA (la. ung. szAsz-pu].
cu secarA)]. lase num. de doua ori trei. [Mold.
meta f. 1. caine slab care latrA In- Tr. sese = lat. SEE (mnfluentat de szprEm)].
tr'una; 2. fig. 0 tam. om suparator. sfisesc a. ce tine de Sasi.
[Dela Charles sau arI8, nume ce se clA sasiac a. Mold. patul de porumb:
adesea cainilor]. sasiac pen tru popusoiu CR. [Rus. susiozb,
Tarlatan m, 1. cel ce exploateazA cre- cos de covazj,

www.dacoromanica.ro
 girt - 568 - sat
gagaiu a. chioras. [Turc. soy]. discurs rnuoiltor ; 3. specie de drama
sastisi v. Mold. ai pierde cutnpatul, greaca In care satirii erau personajele de
I

a se ului : nu ma .sastisesc nicidecum AL. capetenie. [Primitiv, latineste, ghiveciu de

[Gr. mod. SAST(ZO. a se turbura, prin mij- bucate, apoi arnestecatura de proza i ver-
locirea aoristuluil. suri, si Instarsit critica persoaneloi si a
sat n. I. od. rnosie; 2. comung ruralt ; lucrurilor].
3. locuitorii din sat: tot satul alearga; satirA v. a satiriza : pe noi ne-a sa-
4. fig. edere statornica : n'am sd fac sat tirat GR. AL.
cu el. [Vechiu-rom. f§at (Psaltirea sche- satiric a. 1, ce tine de satirá: stil sa-
tang) =-. albanez FSAT (= *MASSATUM). din tiric; 2. pornit la batjocura: spirit sati-
lat. medieval mAssA, casla, termen primitiv ric. II m. autor de satire.
ciobanesc ca i sinonimul sãu catunl. satirizh v. a-si bate joc Inteun mod
sat n. satiu: ca cloud patimi fdrd saf picant si satiric.
di pline de 'ntuneric En. [Lat. SATIUMI. satisface v. 1. a multumi, a indestula :
Satan(a) m nume ce sfanta Scriptura a satisface pe creditorii sdi; 2. a pit-
da duhului ispititor : piei, Satana! iatd-1 ! cea: aceastd muzicd satis face urechea ;
iatd, Satan vine .. AL. 3. a repara o ofenst ; 4. a da satisfactiune.
satanesc a. satanic: iazmil cu sbie- satisfacti(un)e f. I. sentiment placut
ret satanesc GR. AL, de multumire: a simfi satisfacfiune; 2.
satanic a. diabolic. repararea unei ofense: a cere satisfac-
satAr n. 1. secure (mai ales de calau): fiune.
satdrul gealatului; 2. emit mare de to- satin n. Indestulare : fdrii safiu. V. sat.
cat: satdre de Gabrova; 3. (ironic) sa-fatral f. 1. cort: in Iota setrei dom-
bie: va poruncesc sã punefi satdrele nesti; 2. cost tiganesc: figan de satrd,
in teacd AL. [lure. SATYR]. nomad; 3. {am. locuintt proastil i mur-
satarh f. 1. od. executiune judiciara; dart. [Slay. svriair, cora
2. fig. belea : s'o scape de sataraua de satrange n. pl. 1. jocul de oh: pe
bdiat POP. ; 3. sarcina : cade satara in cealaltd masa erau table pentru jocul
spinarea omului ISP. ; satara belea, sar- de satrange Frt.; 2. cadrilat : omofor se-
dna ce cade pe neasteptate. [Turc. (mu)- mdnat cu matostaturi in satrange OD.
sansai, confiscare (silaba ini(iala, ca ne- [Turc. §ATRANDJ, sah, patrat (din sanscritul
Intonata, a chzut In rostire): acceptiunea 6ATURANOA, 0 Mitt de colori)].
juridica e proprie vechii limbil. satrap m. 1. titlul guvernatorilor de
satarali m. pl. ceatii de ostasi tor- provincie, la vechii Persi: 2. fig. om des-
mati cu securi lacand parte din garda potic si arogant.
domneasch : arnaufii i satdra9ii Ii cu- satrapie f. tart guvernata de tin sa.
rdfau armele Fu. tra p.
satArgi-basa m. In epoca fanariota, sAtrar m. 1. od. Marele Satrar, Malt
capetenia satarasilor: marele sateirgi- demnitar care purta grija de otrele sau
basa al Ceirndrdsiei Frt. corturile In timp de rtsboiu, iar In cam-
sitean m. locuitor de sat. panie mai era inspectorul artileriei si car-
satelit m. 1. om armat In solda altuia tier-maistru ; 2. mai tarziu, rang de boie-
(se ia In sens rau): satelifii tiranului Tina*: la ziva mea am sci te fac sd-
NEOR. ; 2. astru ce graviteaza In jurul unei trar Pm. 3. inspector de tigani.
;

planete: luna e satelitul pdmdntului; siitrarei m. pl. ostasi sub comanda

3. fig. mana de ajutor la rau. Marelui Satrar.
sätesc a. ce tine de sat si de locui- sAtuc n. satulet.
torii sai: scoald sdteascd. sfitul a. 1. care a mancat destul: cel
salietate 1. 1. Indopare cu mancari; scitul nu crede celui fldmand; 2. satu-
2. fig. desgust produs printeun uz ne- rat: sdtul de traiu. [Lat. SATULLUd.
cumpatat. saturh v. 1. a dizolva Inteun lichid
satin n. stofa de bumbac cu lustru. cea mai mare cantitate posibilt de mate-
satin& v. a da hartiei lustrul satinului. rie sorea nu se poate dizolva in apa
satintur n. varietate de satin : rochi de mare, care e saturatd de sare; 2.
de satintur At. (-= fr. satin (de) Tours): fig. a siitura pe dephn : a satura cu ne-
shfios n. care satura. [V. safiu]. cazuri.
satir m. I. Mit. semi-zeu care locula sfiturh v. 1. a Indestula cu mancare
In paduri i avea copite l cornite de tap; sau bauturt : nu se saturd asa curdnd;
2. fam. om foarte desfranat. 2. fig. a fi indestulat : de vorba lui nu
satirä t. 1. poema In care se critica te saturi PANN; 3. a avea de ajuns, a se
se ridiculizeaza viii sau apucaturi ciudate: desgusta : m'am sdturat de ei CR. [Lat.
Satire de Eminescu; 2. mice scriere sau SATURAREI,

www.dacoromanica.ro
 sat - 569 - sbl
saturat a. se zice in chimie de lichi- gdrului; a pune sbantul, a face sa Urea,
dul In care s'a pus tot ce poate dizolva a pacali pe cineva. [V. bantii (cu s pro-
o substanta. tetic)].
sfiturat a. 1. care a mancat sau baut sbantui v. Mold. 1. a lega cu sban-
In deajuns; 2. fig. desgustat. turi ; 2. fig, a face strengarii : nu s'a sd-
saturati(un)e f. starea lichidului sa- turat de sbantuit AL. [Sensul figurat e
turat . .obscur],
saturnale I. pl. 1. serbari la Romani sbantuit m. Mold. strengar: de sbdn-
In onoarea lui Saturn. cand domnia o mare fuitul dsta nirnica nu scapd CR.
destrabalare: poet de saturnale Ar..; 2. sbantuitura 1. Mold. 1. garnitura de
fig, timp de desfranare: saturnalele car- fier; 2. fig. desfranare: numai la sbdn-
navalului; 3. excese, dezordine grave. fuituri fi-e gandul
sau conj. indica : I. o alternativa : viu MAI. I iM. imita sborul pasárilor pu-
sau mod; 2. altminterea, In alti termeni: pciza sbdr pe o dughiand! CR.
doi napoleoni sau 40 de fraud. [Cf. sbarci v. a face sbarcituri. [Slay. '''sii-
lat. SEU]. aarièAn (bulg. NABÜR6AvAM), a se strange].
sau n I. grasimea rumegitoarelor, In sbarciog in. Mold. ciuciulete: e bdtut
special a vacii: lumdnare de sdu; 2. de brumd ca un sbdrciog Ar.. [Lit. sbar-
avere: sarneni a avea sciu la rd- cit: coastele ciupercii sunt dispuse inteo
runchi CR. [Lat. Sarum]. retea tormand alveole prolunde].
sau pr. posesiv : fratele sdu. [Lat snits]. sbfircitura 1. I. indoitura pielii pe fala
gavial& f. sapa calului. [Pare a fi un pe maini; 2. prin analogie: sbdrcitu-
diminutiv din pea]. rile unei pdnze.
elaugau rn. V. salgau. sbarli v. 1. a (se) ridica parul In sus
savanii f. livezi Intinse acoperite cu (de spaima sau de manic): leul sbdrli
ierburi, in America: pe cea savand 'n- coama, ii se sbdrli pdrut; 2. fig. a se
tinsel i cu sdlbatic nume AL. indigna, a se speria : ce te sb6r1e*ti aqa?
savant a. 1. care stie multe (istorie, [*i sburli, forma intensiva dintr'un
limbi, stiinte); 2. In care e stiinta sau eru- mitiv burli: locutiunea imitativa furloiu-
ditiune: opera savantd, savante adu- burloiu raspunde, ca sens l forma, Iran-
mid Ex. in, cel versat In stiinta.
II cezului hurluberlu].
savarli v. 1. a sfarsi: niciun lucru sbarlit a. cu parul In dezordine.
nu savdr*e*te; 2. a comite: a sdvilr*i sham! iM. ce imità sborul albinelor
o crima; 3. a se sfarsi, a muri: s'a sci- sau al sagetilor. [Onomatopee].
vdrgit de tdndr. [Slay. seivatisrn, a con- sbarnaii v. 1. a face un sgomot surd,
suma (din vatirai, vast)]. vorbind de albine; 2. a sbura, vorbind de
siivarsire f. desavarsire, perfectiune: sageti : sbdrnde coarda din arcu-i
poseclei sdvdrfirea fdpturilor divine AL. [Onomatooee (v. sham)]. As
savoare f. 1. impresiune produsa de sbarnalit n. actiunea de a sbarnal.
unele substante asupra organului gustului; sbarnaitoare f. sfarleaza ce sbArniie,
2. gust placut. sbarnaitor a. care sbarnae.
saxank f. sarcina, povara : se duce sbArnaitura f. 1. sgomot ce fac in-
acasd cu saxanaua in spinare ISP. sectele sburand; 2. fig, murmur surd; 3.
[True. sarcsma, cal de samar i sarcina ce sgomot continuu in urechi.
poartfi]. sbate v. 1. a se misca mereu si cu
saxie f. ghiveciu de flori. [Turc. vioiciune ; 2. a se svarcoli, a se framanta
saxon a. al m. originar din Saxonia, cum se sbate pe.,tele pe uscat. [Lat.
cc tine de aceast5 tar& EXBATTUERE].
sazan m. Mold. crap. [Turc. LAZAR]. sbeg n. petrecere, la copii. [Serb. S13120,
sbalt n. ochiu de fier la 0 funie: sbal- alergatura].
tut calului. [V. bait]. sbegui v. a se juca, vorbind de copii.
sbanca f. Mold. ventuza. [Rus. BARKA sbenghiu n. V. benghiu.
(Cu s protetic)]. sbici v. a usca la soare, a svânta: a
sbanghiu a. 1. Mold. flusturatic, sprin- sbici rufe. [Origina necunoscuta].
ten : sbanghiile de fete; 2. Munt. sasiu: sbiera v. 1. a striga tare si neplacut,
fetele sbanghii sari bcactoache.i sban- vorbind de magari si de vaci; 2. fain. a
chic: origina necunoscuta]. striga in gura mare (de manie, .de du-
sbanq n. Mold. 1. banta de fier la leuca : rere): sbiard ca un indrdcit. [Lat. *Ex..
caleafca are nevoie de cdteva sban- BELARE].
furi At.: 2. petec ce cismarul pune la sbieret n. strigat violent si disgratios:
ghete; 3. veriga de fier dela jugul joaga- sbieretul oilor ; lam. sbieretele bdietilor,
rului (se aude In Valcea) sbanturile joa- sbihui v. Mold, V. sghihui.

www.dacoromanica.ro
 abi - 570 - sea
sislr m. agent politienesc (= fr. sbire). sburatfici v. Mold, a ajuta, a sAlta
sbor n. 1. fapta de a sbura sborul pe cineva (ca sa reuseascA): trebue sd
pasarii, sborul siigefii; 2. fig. avant: cdutdm a-1 sburdtdci CR. [V. sburdtui].
geniu cu sborul indrdznef. [Abstras din sburatoare f. 1. animal ce sboarà :
sburd]. sburcltori cu mandre pene AL.; 2. pl.
sbor n. 1. (Banat) Intrunire, petrecere ; pAsAri de curte; 3. mare si frumoasi
2. Munt. (Prahova) Mehl: sborul dela planti cu tulpina acoperitA cu pen l cu
&luta Maria. [Slay. sarsop6, adunare (cf. florile rosu-purpurii (Epilobium).
sobor)]. sburitor a. care sboari. II m. 1. ge-
sbornic n. 1. carte bisericeascA ce 'niu care, dupA Inchipuirea poporului, pan-
contine o alegere din vietile i Invititu- deste fetele In hind si le sArutA pe furls:
rile sfintilor; 2. manuscript mixt Conti- Sburdtor cu negre plete Ex.; 2. boalA
nand diferite genuri de literaturA popu- bAbeascA, un tel de lipitura (cauzatA de
lar& [Bulg. sip:m:4m colectiune (de felurite sburAtor sau smeu): cdnd omul e mdh-
scrieri mirunte)]. init, slab, gdlbinicios i pared nu-i in
Whor e? m. peste mic l foarte spinos 'toate min file, are sburdtor.
numit obisnuit piildmidd de baltd. [Cf. sburätui v.1. a alunga (cu pietre, cu
borz: lit. sbarlit]. emne): cdfi tree, Ii sburdtuesc Pop.;
sborgi v. Mold, a se acri: lapte sbor- 2. a se alunga in sbor: graurii se sbu-
sit, cu mai mult zer d'asupra. [Lit. a se rdtuiau prin stuh. [Tres din sburat, de
acri ca Indult uncle l sburdtdcil.
stun* v. Mold. 1. all sbarli pArul: sburfiturii C. bucatA de lemn, de pia-
a-si sborsi penele depe cap ca o buhd; tra, de plumb: I/ pocni cu o sburdturd.
2. fig. a se mania: s'a sborsit fapul AL.; sburdh v. 1. a face miscAri repezi:
3. a se rasa. [Derivat dela sbors]. caii sburdd prin ceairuri AL.; 2. a fi
sborlit a. si adv. Mold. ristit, indig- neastimpArat: copii sburdd imprejurul
nat: zice cant sborsit CR. sclu; 3. a se da petrecerilor : la bdtrd-
sbucinare f. sbucium (Isp.). [Din bit- nefe ii mai sburdd AL. [Dintfun pri-
cM = budurn]. mitiv burd (cf. sburdatic), de originii ne-
sbucium 13. 1. agitatiune: ce mai cunoscutd]. a. fig. efemer: dincolo de
II

jreamdt, ce mai sbuc.um! Ex.; 2. fig. sburd' aceastd lume OD.

turburare sufleteasch: al inimii sbucium sburdaciune f. desfAtare, petrecere.
EH. [Tras din sbuciuma]. sburdalnic a. 1. neastamparat, ne-
sbuclumh v. I. a se sbate; 2. a (se) bunatic; 2. usurel la minte.
misca cu violent6; 3. a munci cu necaz. sburdnilnicie f. starea celui sburdalnic.
[Primitiv termen militar (cu sensul gene- sburdare f. fig. avant: sburchirile
ralizat): a canta tare din bucium, a face fanteziei At.
sgomot, a se agita]. sburdlitor a. care sburdi : caii s.bur-
sbuciunnitor a. care sbuciuma sau ddiori AL.
agita. sburdatic a. neastampirat : aleargd
sbucni v. a izbucni : scdnteia 'nfIcl- sburdatici prin cdmpii Isp. [Vechiu-rom.
cdriirii din ele sd sbucneascd AL. [V. brudatec, copiliros (Cantemir) ; v. brud-
izbucni]. nic].
sbughi v. a apuca repede fuga: vol sburlt v. Mold. V. sbArli.
s'o sbughiascd ISP. [Slay. SfM3E0/46TI, a o sburlit a. Mold. 1. sbarlit: vite cu
lua la fugal]. pdrul sburlit; 2. se zice de gAina cu pe-
ibughio I int. indica o fugA precipi- nele rani si ode.
tatA: sbughio, inapoi ldngd sobd! ISP. scabros a. anevoie de zis sau de tratat
[Abstras din sbughi]. intfun mod cuviincios : subiect scabros.
sburh v. 1. a se sustine l misca In schcleh v. 1. a se micsora (sub ra-
aer cu ajutorul aripilor : pasdrea a sbu- portul extensiunii, volumului), a descreste :
rat; 2. all lua vant: sboard sagefile; apele, zilele scad; 2. a reduce: a scd-
3. a merge cu mare iuteala : sbor in a- dea preful; 3. a scoate sau tAia : i-a
jutorul lui; 4. a trece repede: timpul scdzut din leafd; 4. a face o scAdere:
aboard; 5. a circula numele-i sboard nu sae set scazd. [Lat. ESCADERE].
din gurd in gurd; 6. a lua cu repezi- scadentfi f. termen de plat&
dune, a tAia repede: Ii sburd un cap scildere f. adiunea de a scadea : 1.
cu o sageatd [SP. 7. a face si sboare: descrestere: scdderea apelor; 2. micso-
cuat sbura creierii. [Lat. EXVOLAREl. rare: sceiderea prefului ; 3. substractiune:
sburat a. branzA sburatli, scursA de a face o scddere; 4. depretierea cursu-
zer l mulata cu smantana ; lapte sburat, rilor la Bursa ; 5. fig. lipsA, defect: ntulte
lapte corislit. aunt scdderile otnului.

www.dacoromanica.ro
 eca - 571 - sea
scadron n. escadron: sfarmd sca- sciimos a. fibros. [Lat. sawarosus].
droane, tunuri, corturi Az.. scimosh v. a (se) destrAma.
seal& I. Mold. strachintt de lama: in scamotet v. I. a face sa disparA ceva
scafe se face inujdeiu. [Gr. bizantin fArA ca spectatorii s'o bage de seamA; 2.
SKAPHil. fig. a fura cu diblcie (= tr. escamoter).
scafandrier tn. scufundAtor previzut scanci v. 1. a lAtra (vorbind de ckei);
cu scafandru. 2. fam. a plange innAbusit (vorbind de
scafandru n. apar at cu ajutorul CA- copii): bdiatul inceptt sá scanceascci
ruia scufundAtcaul poate sta i lucra sub de Name Ise. [Slay. SEYCATI, a lAtra].
apA. scandit v. 1. a imparti un vers greco-
schhirlie f. teasta capului: buza de latin in picioare; 2. a insemna cantitatea
deasupra se res`rangea peste scdfdr- sau mAsura versurilor.
Ha capului CR. [Tras din scafei, stra- scandal n. 1. ocaziune de a cAdea
china (v. hdrcci)]. intr'o eroare sau gresala, cauzatA de vr'o
scaiete tn scaiu scaietele popii, planta faptA rea ori de o cuvantare corupAtoare;
cu florile verzi, avand lnvelluI cu spini 2. svon ce face o faptA rea, tArAboiti.
indoiti la varf (Xanthium strumarium). scandalä f. scandal : piatra scanda-
scaiu m.. planta dim lam. compuselor lei, piedecA neprevAzuta, prilej de a gresi.
cu frunze ghimpoase si cu mai multe spe- [Gr. mod].
cii: scaiul dracului, scaiul mdrunt, voi- scandalagiu rn. cel ce cautA a face
nicesc. [Serb. 6rcALI (cf. stert -= citert)]. scandal.
IIadv. nedeslipit : se tine scaiu de el. scandalizh v. I. a fi cauza unui scan-
scala I. Muz. gama : scald cromaticd. dal; 2. fig. a (se) indigna, a se olensa.
scfilâmb m. om sucit. [Cf. sicilian scandalos a. care cauzeazA scandal.
SCALEMBRU, SLIC]]]. sciindurfi f. 1. tablA de lemn mai
scfilfimbh v. a se stramba. lungA deck latA: 2. pl. podealA; a freca
scfilAmbat a. sucit, bizar; miniaturi scdndurile. [Lat. SCANDULA].
scdldmbate OD. scanteih v. 1. a da scantel, a arunca
sefilâmbaturi f. grimasa. o lumina vie: stelele scdnteiazd; 2, fig.
scfilcih v. I. a stramba tocul IncAlta- a strAluci de manie: ii sclinteiazd ochii.
mintelor; 2. fig. a desfigura, a denatura : schntele f. 1. micA pfirticicA de foc;
a scalcia cuvinte. [Lat. *FACALCIARE]. 2. scanteie ce iese din corpuri electrizate;
schIciat a. fig. pocit. 3. fig. fragment de lumina, urma de fla-
scald tn. vechiu poet scandinav : racle cArA: scfinteile geniului. [Lat. *SCINTILIA
ce 'neap in ele epopea unui scald Err. = SCINTILLA].
scfildh v. 1. a (se) ImbAia; 2. fig. a schnteietor a. 1. care scanteiazA; 2.
muia, a uda: faiá scaldatd in lacrdmi; fig. amenintAtor.
3. se zice de mAri sau rand in raport cu schnteios a. foarte luminos: luciri
locurile ce strAbat. [Lat. EXCALDARE]. scdnteioase Naoa. cu ochiul scdnte-
scaldfi 1. Tr. Buc. baie: inteo scaldd ios AL.
de aur EH. [Tras din scalda]. scanteuta I. Bot. rocoinA.
schldfitoare f. loc sau cadA de scab- sciiph v. (activ) 1. a trage din nevoie,
dat: ea ii puse o sccilddtoare cu apd a libera : n'am put ut scdpa nimic, l'am
neinceputd AL. scdpat de moarte; 2. a lAsa sa cazA, SA
scalen a. Geom. se zice de un triun- treacA : a scdpa un lucru din mane' ;
ghiu ce are trei laturi inegale. fig, a scdpa vorba; 3. a pierde; a sccipa
scaloian m. 1. V. Caloian: scaloiene, trenul. (neutru) 1. a iesi din pericol,
II

scaloian, trupusor de dician (cantec do- a fi prezervat: de ce se teme omul, nu

brogean); 2. omulet sprinten: tartarul scapd; 2. a se desface: a scdpa de da-
trimise un scaloian de dreicusor ISP. torii; 3. a fugi: hotii au scdpat; 4. a
[V. Caloian]. iesi din memorie: aceastd vorbd imi
scalph v. a smulge pielea craniului scapd; 5. a evita: a scdpa de moarte.
unui vrAjmas invins (cum fac salbaticii). [Lat. *ETCAPPMZE, a lepAda mantaua, de
scalpel n. cutit de disecat. uncle notiunea de liberarel.
scfilus n. lopAtica sau speteaza ce leaga sciparà v. 1. a scoate scantei lovind
carceaua de tanjalA. [V. cdius]. cremenea cu amnarul ; 2. fig, a fi plin de
scama f, fire smulse din panza A foc, a arde de manic: ochii leului sca-
lntrebuintate la pansarea rAnilor. [Lat. para. [Origina necunoscutA].
SQUAMA]. scaparatori f. pl. unealtA de scAparat:
scamator m. 1. cel ce scamoteazA; amnarul, cremenea si iasca fac scd-
2. fig. punga, (=--1 fr. escamoteur). pdrdtorile.
scamatorie f apucattuA de scamator. acapare f. 1. actiunea de a scApa:

www.dacoromanica.ro
 sea 572 - sca
aleargd spre a lui scdpare; 2. fig. mij- scAnilA f. codarla carului. [Lit. scara
loc de scapare, ajutor: nddejde de sea- mica].
pare. scarlatinii f. boala contagioasa (mai
scipat a. a-I face sciipat, a-I rasa sa ales de copii), caracterizata prin pete ro-
plece. sii pe piele.
scipAth v. I. a apune (vorbind de as- searmainh v. 1. a descurca Jana san
tre): soarele scapdtd ; 2. a decade; 3. He. inul smulgand firele; 2. a smulge de par :
a ajunge in lipsa, a saraci; 4. a ajunge la vezi sd nu le scarmdn; 3. a gob : i-a
tinta. [Lat. ''EXCAPITARE, a ajunge la capat, scdrmdnat punga. [Lat. EXCARMTNARE].
a cadea jos (v. cdpcita)]. scArmAnAtoare f. unealta de scar-
schplitare f. 1. apunerea soarelui; 2. manat.
fig. decadenta, declin. scairmAnfiturA 1. 1. actiunea de a scar-
scApiitat a. chzut in mizerie: sarac mana i efectul ei; 2. fig. tranteala : .set-i
esti de tel ori scdpdtat? PAN% n. as- dau o scdrmiindturci bund C.
II

fintrt: la scdpdtatul .soarelui 13k.c. scArnA f. balegh : mustele la scdrnd

scari f. 1. douS prajini sau funii cu s'adund. [Slay. sicvainiA].
trepte transversale: scara mai poate fi de scArnav a. 1. murdar: jivine scar-
marmord sau de piatrd ; 2. sir de trepte nave ; 2. fig. urit, rusinos: fapte scdrnave.
de urcat i coborit : trdsura a tras la [Slay. SKYRNANII.I].
scard; 3. pl. inel de cele cloud capataie ale scArnAvie f. murclarie.
selei pe care se reazarna piciortil la Incale- scarpit f. Mold. pantof femeiesc: men.
care ; 4. treapta de suit la trasura ; scara gefi toti pe vdrful scarpilor AL. [It. SCARPA,
matei, scara de funie m'am sdturat de printfun intermediar grec modern].
scara mdtei si de alergdri cdlare AL.; scArpink v. 1. a freca cu unghiile acele
5. pl. colaci de pamand (v. arhanghef); parti ale corpului la cari se simte man-
6. tabla de materie: scara carpi ; 7. Muz. carime ; 2. farm a bate rau: ia, acus te
scala ; 8. linie gradata ce serva .a masura scarpin CR. [Lat. vulg. scmunNARE].
distantele pe un plan sau pe o harta ; 9. scArsni v, Mold. V. scrâsni.
fig. termen de comparatiune, serie con- sctirsnitor a, Mold, scrasnitor :cu fend
tinua : omul ocupd primul loc in scara negre scdrsnitoare AL.
flin felon [Lat, SCALA]. scarf! int. Unita sunetul corpurilor ce
scarabeu m. insect(' ale carii aripi se tread tare : usa, carul face scdrt.
sunt acoperite cu un tel de teach' cornoasa, [Onomatoped. II m. scirtSitoare: sarrti
ca gdndacii. uitase sd puie la ciuboate CR.
Scaraoschi (Scaraotchi) m. Mold, tar- scArta-scarta rn. fam. mazgalitor de
torul, capetenia dracilor : Scaraotchi ii baffle, scriitoras (ironic): niste scarta-
este lui neinas AL.; l' a intarcat Scaraotchi, scdria pe hdrtie CAR.
e foarte viclean: sd juri cd te-a intar- scartal V. 1. a scoate un sunet ascutit:
cat Scaraotchi AL. [RM. ISKARIOSSIO, ISCR, usa neunsd scar-tire; 2. fam. a canter prost
rioteanul, porecla lui luda vanzitorul, de- din vioarri. [Onomatopeel.
venit numele. necuratului (v. lirda)]. scArtait n. actiunea de a sartSi.
scArbil f. 1. mahnire, intristare; de sciirtAitoare f. 1. piele ce scar*:
scdrbci, de mare foc, stau 'n codru si ghete cu scdrtditori; 2. plant& cu flori
gandesc Pop.; 2. greata, desgust: mi-e verzui, creste pe locuri pierroase sinisipoase
scdrbd de el. [Vechiu-rom, scrdbd, in- (Polycnemum arvense).
tristare =slay. maid, pas, grija, ingrijare; scartAitor rn. 1. cel ce sartae; 2. fern.
sensul 2 ofera un exemplu foarte rar de o ISutar prost.
acceptiune materiala (azi preponderanta), scArtaitura f. scartait prelungit.
dedush dintr'alta abstracta (cf. zcimisli)]. scatiu m. pasire cu pene aurii, care
scArbi v. 1.. a-i fi cuiva scarba : se canta imitand canarul (Fringilla citri-
scdrbeste de toate ; 2. a se mahni nella). [Gr. mod. SHASHI].
auzind acestea, impciratul se scdrbi scatolcii f. 1. Mita de pus clondire:
foarte POP. umplu cdteva clondire cu vitt i rachiu
scArbit a. fig. anArit, mahnit. si le puse la scatolcd ; 2. tam. IA-
scArbos a. ce insufla scarba, desgus- bornita ; 3. tam. calcavura : i-a tras cd-
tator. teva scatoalce. [Rus. sicATULICA (din nemt.
scArcium n. Oh. leagan, dulap. Schatulle)].
V.
scranclob. scoun n. 1. mobila pe care sedem; 2.
sairicea f. sau scara Domnului, plantS tron: sd aseze pen tru vecie neamul lor
cu flori albastre sau albe dispuse In bu- pe scaunul domnesc OD. ; 3. rezidenta :
chete (Polemonium caeruleum). [Dupii scaunul unuitnitropolit; 4. jurisdictiune,
orma inflorescentel sale]. ocol: scaunele sdsesti sau sdcuiestf in

www.dacoromanica.ro
 sca - 573 sch
Ardeal; fig. judecatA clupci cum il po- laldesc salbatic, rod oasele deoparte
vdfuia minfea lui cu sclun sandtos CAR. ; AL. [V. chelalai].
5. bancS de mkelar sau de támplar ; 6. schelet n, 1. totalitatea oaselor Ini-
rezermitoare: scaun de vioard; 7. oplea- rate la om si la animalele vertebrate. In
nul saniei ; 8. gresia dinapoi a osiei; 9. situatiunea lor natural& ; 2. fig. orn foarte
piedica rAzboiulur : 10. sapAtare soarele slab, numai piele si oase; (poetic) pe
e in scaun ; 11. fig. centru. [Macedo-rom. undele incete miscd cordbii schele-
scaun = lat. SCANINUM]. tele de lemn En.; 3. primele liniarnente
sciuna n. scaun mic, mai ales de sau idei: scheletul unei opere.
vioarS. I m. od. 1. negustor de vite ; 2. schema f. figua redusA la niote linii
rezident (cf. scaun, 3 si 4). ce reprezenta, nu forma adevAratS a obiec-
scaunean m. Tr. consiller municipal telor, ci raporturile i functionarea lor.
(cf. scaun 4). schematic a. care repiezentA planul,
scaziimant n. efectul scAderii rabat, nu insd si forma adevAratA : figura sche-
reductiune. maticd.
scitzfitor n.numAr ce se scade din altul. schematism n. formA schematic&
scazut a. se zice de bucatele tare fierte schembea f. V. schimbea.
si rdmase fArA zearna. schepsis n. price pere. noimA : fcicut
scelerat a. 1. culpabil sau capabil de cu schepsis; cu schepsis, cu Iic, cu hoz.
crime marl; 2. criminal perfid. II m. om [Gr. mod.].
scelerat. scheunk v. Mold, a schelSlAi: cdinele
scelerateta f. fa ptà de scelerat. a scheunat. [Onomatopee (din scheu-
scena f. 1. partea teatrului unde joacA schen! ce exprimA latratul dureros al
actorii; 2. decoratiunea teatrului; scena cainilor)].
reprezentd un castel ; 3. actiunea insAs ce schevolilax m. preot insArcinat cu
se reprezentS scena se petrece la Roma ; pastrarea odoarelor bisericesti. [Gr. mod.].
4. arta' dramatich: a ilustra scena; 5. fie- schidol a. V. schilod.
care parte a unui act, determinat min in- sehijä f. Mold. I. tuciu: o schijd de
trare sau lesire de persoane actul obuz trdsnind AL.; 2. de schijA, fig. a-
.scena IV; 6. toate obiectele ce se oferA lit, otelit : in brafele-i de schild razdnd,
vederii scenele naturei; 7. fig. ceeace grozav il strange AL. [Rostire dialectald
se comparA cu scena unui teatru : moartea In loc de spijd].
sa va schimba scena ; 8. orice schilod a. ciung. schidol: originS
actiune ce oferS ceva interesant sau mis- necunoscutA].
cAtor: o scend lugubrd ; 9. faptd scanda- schilodenie f. pocitua : o schilode-
loasS, imputhri violente: a lace cuiva o nie de om.
scencl. schilodi v. a face schilod.
scenariu n. 1. livret ce india planul schima f. 1. gest, gfimasa : i aplauda
unei piese de teatru, punerea-i In scenS, frenetic schime, cdntece si jocuri En. ;
numele actorilor ; 2, punere In scenii. 2. tagmA : imbrdfisci schima monacald.
scenetà f. piesS scurtS intr'un act. [De origins slavo-greaca].
scenic a. ce tine de scend, de teatru: schimb n. 1. schimbare: schimbul
arta scenicd. cailor; in schimb, una pentru alta; a-
sceptic a. si rn. care se indoieste de ISra, cu schimbul, care serveste In ar-
toate. matS ate o sAptAmAnd pe Irma* In cursul
scepticism n. doctrinA filozoficS a ce- a cel putin patru luni pe an; 2. comert
lor ce admiteau in principiu cA nimica cu bani; agent de schimb; 3. pl. Mold,
nu e sigur. rufe de primenealS isi ia merindele sj
sceptru n. 1. baston de comandS, schirnburi in clasagi CR. ; 4. bberul schimb.
sernn al puterii supreme; 2. fig. autoritate [Pentru sensul 3, cf. izmene].
suveranA, regalitate a ambijiona un
. schimbh v. I. a modifica In parte
sceptru; 3. superioritate Englezii po- sau in tot (in bine sau In Mu): in lume
sed sceptrul marilor. total se schirnbd; fig. a-si schimba pci-
schela f. 1. port mic pe bangs un flu- rerea, vorba; a schimba vorbe, a se In-
viu schela Calafatului ; 2. podis de le= telege cu cineva j 2. a (se) transforma
pe care lucreazA zidarii : a cazut depe se schimbet in stand de piatrd Isp. ; 3.
scheld bietul Ion teslariul AL.; 3. po- a face schimb, a da i lua ca echivalent:
dealA o scheld cu trei trepte ; 4. fig. a schimba bani; 4. a pune altceva in loc:
fundament: suind, palid suflet, a norilor a schimba cdmdile, fefele de perna.
schele En. [Bulg. SIMLA port, grindis (din [Lit. *EXCAMBIARE].
it. scala)]. schimbacios a. supus la schimbare.
schelalai v. a chelAlAi sche- nestatornic: schimbdcios ca vremea.

www.dacoromanica.ro
 sch 574 - SCO

schimbaref. actiunea de a (se) schimba schismatic a. si m. care se afill In

rezultatul ei: 1. modificatiune, transfor- schism&
ma tiune, variatiune ; 2. Schimbarea la fat& schist n. I. stanci tn pAturi subtiri ca
a Domnului, ardtarca Mantuitorului la trei ardezia ; 2. uleiu mineral extras din schis-
din apostoli pe muntele Tabor si sArbh- turile bituminoase, servind la luminat.
toarea tinutfi cu acea ocaziune (6 August) schistos a. de natura schistului: teren
schimbitor a. care se schimbA usor : schistos.
vreme schimbiltoare. schit n. manAstire mica i izolat& [Slav,
schlmbeh f. droburi de mid; a manca sarr6, pustietate, locuinta de pustule].
achlmbeaua, a se pAcali inter) afacere. [S: schith v. a face o schitA.
schembea = turc. momat, printr'un in- schitä f. 1. primele linii ale unui de-
termediar neo-gred, seri;2. primul model al tine opere de
schimnic a. d m. pustnic: maica sculptura; 3. fig. prima idee a unei opere.
schimnicd suspind l3oL. [Slay. siambaxi, schith f. Mold. spitA cu o schifd din
(v. schinta)]. portifd POP. [Rostire dialectalA din spifii].
schimonosi v. 1. a (se) face diform, schivernisealá f. 1, chiverniseala
a desfigura; 2. a face nazuri. [Forma am- numai de 1211 s'ar pune in schiverni-
plificata din schimos1). seald AL.; 2. folosintA, castig : avea obi-
schimonosit a. pocit. ceiul ca ed-si lege vaca dinapoia cd-
schimonositurai f. pocitura. rufei, pentru schiverniseald, ca s'aibd
schimosi v. Mold, a schimonost: ce ldptisor la drum Ca.
ai pdfit de te-ai schimosit asa? AL. schivernisi v. a se instAri (gaud eco-
[V, schima nomi0: fund in slujbd i eu m'am schi-
schinduc m. plantA rarA, cu florile vernisit AL. [V. chivernisit
albe, cu ale aril fructe aromatice cAlu- scindh v. a divide: a scinda o che-
garii din schitul Durau (jud. Neamtu) pre- stiune.
parA un rachiu (Conioselinum). [Origina sciziune f. desbinare inteo . adunare
necunoscuth]. politica, Intr'un partid.
schinduf m. Mold. Bot. cimbru. [V. sclav m. rob, om care se afla sub pu-
schindua terea absolutA a unui stApan.
schingiu n. tortura: ii omori in schin- sclavie f. 1. stare de sclav ; 2. fig. sta-
giuri ; uneliele schingiurilor NEGR. [Tule. rea celui robit de o pasiune.
mamma sclept m. strechea boilor (Hypoderma
schingiui v. Mold, a tortura: au ta- bovis). [OriginA necunoscuti].
bdrit cu tofii pe clansul si 1-au schin- sclifosealit f. pl. Mold. fasoane, na-
giuit dupd placul lor CR. zuri: sclitoseli femeiesti.
tichloapit f. Mold. mAsura de lungime sclifosi v. Mold. 1. a se preface ci
dela capAtul degetului mare Intins bine plange; 2. a face nazuri : se codesc si
panA la a doua tricheieturà a degetului se sclifosesc Ca. [Tras din clefdi].
arAtAtor: schioapa e mai mica decdt sclimpua n. copcA de lemn cu care se
palma. [Lit. (palms) schioapi]. Infige rufele pe franghie. [Diminutiv din
achiop a. si m. I. care n'are deck un claming
picior, care merge Au; 2. fig. defectuos : sclinti v. a scrinti mama dreaptd
versuri fchioape. [Lat. vulg. MCGEE/PPM]. sd-fi sclinteascd POP. [V. clinti].
Ichlophth v. 1. a umbla ca un schiop ; sclipeali f. lucire momentani, lustru
2. fig, a fi defectuos : acest rafionament treCitor.
schioapatii. sclipet rn. Tr. Bot. 1. scanteutA; 2.
schiptru n. sceptru (forma arhaicA): scrintitoare. [Tras din sclipa
cu schiptru 'n mind Erg. [Gr. mod.]. sclipi v. I. a luci pentru o clipa ; 2.
schirlet n. od. un fel de materie sta- a clipi din ochi. [V. clipi].
cofie: tarnbar negru de schirlet. [Turc. sclipicios a. care sclipede.
ISHERLET (din it. scarlato); v. ccIrlat]. sclipitor a. sclipicios.
schiros n. cancer tare si fAra durere sclipui v. Mold. a injghieba, a strange
ce se formeazA tnteo parte a corpului. piciturA cu pie:atm-A si-a sclipuit pufine
[Gr. mod.]. parale Ca. [Derivat din clip1, care ex-
schismh f. 1. separatiune de Biserica prima o actiune momentani].
mama MA InsA a se lepArla si de dog- sclivisi v. 1. a lustrui prin frecare me-
mde ei: Biserica catolica j Biserica tale sau alte materit; 2. fam. a se gati
ortodoxd aunt desbinate prin schisma cu afectatiune. [Gr. mod.].
din anul 858 a lui Fotiu; 2. fig. nein- sclivisit a. 1. lucitor : pcirul sclivisit;
telegere in materie de politic& de litera- 2. fem. scos ca din cutie june sclivisit.
tura. scoabh f. 1. pHs dulgherului si a do-

www.dacoromanica.ro
 Sco - 575 - sco
garului cu care curata muchiile la vasele din aceasta se pot scoate diferite in-
mici; 2. dalta ; 3. carlig de prins ceva vdtdminte. [Lat. LICUTERE].
luntrea crdpatd se leagd cu scoabe; 4. scoatere f. lucrarea de a scoate.
cutit cu care se taie fagurii. [Slay. SKOSA, scobar m. peste alb foarte gustos, e
carlig, i &COLL!, razuitoare (ambele con- caracterizat prin gura-i transversala sub
fundandu-se romaneste)]. un bot prelungit, se prinde mult tn Olt
scoace v. Mold, a infierbanta pe langa P Bistrita (Chondostroma nasus). [Plold.
foc smantana spre a alege untul. [Lat. scobaiu: dela scoabd, dupA conformatiA
EI COQUERE]. unea botului ski].
scoaie f. albie In care curge Mina morii. scobi v. 1. a gauri cu scoaba : a scobi
[Origina necunoscuta]. in lemn sau piatrd ; 2. a gauri in genere;
'coal& f. 1. asezamant unde copili In- 3. a-si curAta dintii; 4. a tAia In forma
vata a citi, scrie si socoti fiecare cdtun de arc: a scobi linguri. [V. scoabdl.
sd-si aibe scoala sa; 2. scoala Malta scobitoare f. 1. daltA; 2. mic instru
unde se Invata there, stiinte, arte: .coala merit de curAtit dintii.
de finante; 3. localul scoalei scoala tre- scobitor m. 1. cel ce scobeste; 2. gravor.
bue sd fie bine aerisitd; 4. toil elevii scobiturfi I. efectul scobirii : I. exca-
unei scoale: scoala intreagd II iubeste; vatiune; 2. lucrare in relief ; 3. loc scobit :
5. complexul sistemei de invAtamant al intr'o scobiturd in pdrete ardea o can-
unei tari: scoala si biserica; 6. doctrina dela OD,
particularA unui filozof scoala lui Pi- scobori v. V. cobort.
tagora; 7. clasA de scriitori sau de ar- scoc a. 1. canal mic ce duce arm la
tisti care lucreaza dupa aceleasi principii
roata morii; 2. bolboaca, vultoare. [Slay.
scoala romanticd; 8. fig. ceeace cla ex- SHOICti, sAritura, caderea unei ape].
perienta s'a format la scoala nenoro- scochin n. vAgauna : scochini de multi
cirii. [Lat. SCHOLA (influentat de serb. SIMLA, Pop. [OriginA necunoscuta].
ori de ung. IszotA): vorba datonta cartu- scociori v. 1. Mold, a scotoci, a cA-
rarilor ardeleni, In Ungaria Infiintandu-se uta i scoate de unde e ascuns ; 2. a scorni
scoale romanesti (sec. XV1II-lea) mai Ina- furtuni. [Dintr'un primitiv cociur, cotolu
inte deck in Romania, unde primii das- (pol. KOCZUR), merafora analog& cu a si-
call (ca Gheorghe Lazar) venise de peste nonirnului scotoci].
munti]. V. Name proprii. scofalit f. Mold. procopsealA: vr'o sco-
scoarra f. 1. inveliqul unui arbore sau fald mare nu era de dtinsii CR. [Ori-
al unei plante lemnoase; 2. invelis de gina necunoscuta].
carte: a citi din scoartil in .scoartd; 3. scolklcit a. afundat : obrajii scofdl-
velinta scoartii de pat; 4. covor subtire citi. [Origins necunoscuta].
de lanA tArAneasca scoarte frumos lu.- scolalcitura I. adancatura: scofdlei-
crate si inflorate; 5. pl. pArti de scan- turtle muntelui.
duri In locul loitrelor. [Lat. vulg. SCORTEA seoical f. 1. mic animal ce locuieste
clasic CORTEX]. II adv. tare ca o scoartfi inteun invelis dur si calcaros scoicd de
pdnza s'a fdcut scoartd. mare, stridie ; 2. umflarea unghiilor la cal.
scoate v. 1. a face sir iasA (cu sau ffirA [Slay. SHOLINAl.
violen(a), a trage afarA : a scoate un dinte, r}co1ar m. cel ce merge la scoal&
a scoate apd, a scoate pete; a scoate Icoraresc a. ce tine de scolar.
ochii, a orbi pe cineva ; fig. a-i face im- ticolfiri v. a invata impreuna la scoala.
puthri amare ; a scoate sufletul, a necAji Icolärime 1, tinerimea din scoale.
scolastic a. 1. cc tine de scoala ; an
loartel a scoate din fire, a face sA-si piarzfi
rabdarea; 2. fig, a scApa: a scoate din scolastic: 2. rehab, la scolastica: filo-
nevoie, din robie; 3. a da afarA, a pro- zofie scolastica.
duce: gainile scot pui, a scoate stri- scolastick f. filozofia (sau mai bine
gate; 4. a alunga ne scoate din sat ca zis, amestec confuz de filozofie l teolo-
pe niste ldiesi CR. 5. a destitui : a scoate gie) proprie scoalelor din evul mediu.
din slutbd ; 6. a lua din: ü scoate sabia scoliast m. autor de scolii,
din teacd ; 7. a scAdea scotand din apte scolie f. 1. nota ce serva la intelogerea
paint, reimdn trei; 8. a-si descArca a-si textului unui autor clasic; 2. In geometric,
scoate furia; 9. a da la lumina : a scoate obseivatiune la o. teorema precedent&
un ziar; 10. a expune ; a scoate marfa; scolopendrà f. 1. insecta din fam.
II. a raspandi In public: a scoate vorbe, rniriapodelor ; 2. specie de ferega ce creste
minciuni; 12. a inventa : a scoate dari In locuri umede.
noui; 13. a ca*tiga: abia isi scoate ma- scont n. scazamant dat debitorului care
maliga Ca.: a-si scoate din capete, a se face o plata inainte de scadenta (--= it,
despAgubi, fig. a-si rasbuna; 14. a dovedi: sconto).

www.dacoromanica.ro
 sco - 576 - scr
sconth v. a plati inainte de scadenta scoroambh f. Bot. porumbea. [V.
cu ajutorul scontului. coroabd].
scop n. 1. ceeace are cineva In vedere, scoroji v. 1. a coji, a jupui; 2. fig.
tinta; 2. fig. intentiune, ceeace'si pro- a roade: scorojit de nevoi. [V. coroji].
pune cineva. scorombar m. Bot. porumbar. [V.
scopi v. a castra. [Slay. SeOPITI]. scoroambd].
Scopiti m. pl. eretici rust, o secta a scerpie f. insecfa veninoasa din clasa
rascolnicilor, cafi se mutileaza inisi cau- arat-nidelor, care omoara omul dintr'o
tancl mantuirea sufleteasca in abtinerea intepatura ; 2. reptil mare si veninos, tin
dela ofice placeri sexuale si dela bauturi fel de balaur (in povestile populare); 3.
spirtoase. Persecutati In Rusia, scopitii unul din semnele zodiacului ; 4. fig. fe-
trecurti in Moldova i Dobrogea azi se meie foarte Tea: scorpia de murnd vi-
aflä i prin Bucuresti in deosebi ca bir- &eget' POP. [Slay. SICORCIPIIAI.
Psri (asa numitii muscali). [Rus. SKOPET, scortar m. Zool. Tr. ciocarlet (isi
castrat]. cauta nutretul sub scoarta arborilor).
scbpos n. (azi ironic) scop : pasdrile scortiqoarh f. scoarta aromatica a
ctr alt scopos fi se vor pdrea cd sbor scortisorului, intrebuintata in bucatárie
PANN. [Gr. mod.l. ca condiment si in medicinfi.
scopt a. Mold, tare uscat (vorbind de scortiaor m. arbore cultivat mai ales
piele): mi-ai pus piele scoaptd, cdrpa- in insula Ceylan (Cinnamomum zeola-
ciule; Ca. I n. Mold. lapte din zer si nicum).
branza de vach. [V. scoace]. scortos a. 1. cu scoarta tare si groasa :
. scorb n. gaura, cavitate. [Lat. SCROBIS, pepene scarps; 2. fig, tare, teapan:
gaura in pamant, groapa]. mdnd scorfoasd.
scorbeli v. a scormoni. [Derivat din scortotina f. femee neonesta. [Lit
scbrb]. scoarta (cf. buleandrd)1.
scorborolit a. 1. g'aunoit: munfi scorumnic a. se zice de o specie de
scorborosifi de ape; 2. adancit, afun- porumb ce se coace de timpuriu, cu druga
dat: piept scorborosit, fuse scorboro- subtire i cu bobul auriu. [Cf. scorumd
sit& [Lit. gaunos ca o scorbura]. = scorusa
scorbos (scrobos) a. gaunos : calul scorug m. Bot. sorb, [Tras din sco-
rdios se scarpind de copaciu scrobos rusd].
PANN. [ V. scorb]. scorugh f. soarba. [Serb. OSKORLI§A].
scorbura f. 1. trunchiu scobit; 2. sco- scortypiu a. de coloarea rosie a sco-
bitura, cavitate: in scorbuya munfilor. ruselor: brdu scorusiu.
[Tras din pl. lui scorb]. scos a. retras, eliminat. Il n. lucrarea
scorburos a. 1. plin de scorburi, gau- de a scoate.
rit; 2. gaunos, plin de vagaune: munfi scosAturh f, ceva scos afarti.
scorburosi. scotoci v. a aunt peste tot. [Tras din
scorbut n. boala ce stria massa san- cotoc, cotoiu: lit, a dibui In toate partile
gelui $ i care se manifesta prin umflatura ca cotoii in perioada goanei].
yi sangerarea gingiilor. scovardA f. placinta coapta In unt
scordolea f. mancare din miez de sau prajita In uleiu. [Slay. SICOVRADA, ti-
nucir cu pesmeti l putin usturoiu. [Gr. gaie (s'a luat numele vasului pentru al
mod. SHORDALIA. aiturl (din SICORDON, ustu- obiectului preparat intrinsula
roiu)]. scrab m. Mold. Bot. graul prepelitel.
scormoni v. 1. a rascoli cenusa, fo- [Origingt necunoscuth).
scrAnciob n. Mold. dulap, leagan in-
cul ; 2. a cauta rascolind; 3. a Mai. [Mold.
scormolh v. scurma]. vartitor de Pasti : Iii scrdnciobul din
scorni v. 1. a sgorni : a scorni vdna- culme se dau fldcdi si fete AL. [Cf. pol.
tul; 2. a provoca : a se scorni o fur- sxaarAr. a suci, a invarti: scrdnciob iusem-
tuna; 3. fig. a DASCOCi, a plasmui: a neazá lit. vartej, invartecus]. V. sarcium,
scorni o minciund. [Primitiv termen va- scrânti v. V. serinti.
nätoresc: a chema cu cornul cainii la scrairou v. a strange dintii asa ca se
vane ((la vanat ca mi-am iesit, ciutalina aude un scartait. [Cf. slay. SKRUJITATI].
mi-am scorniis., Pop.), de unde, printr'o screme v. a se opinti: broasca se
evolutiune analoga cu sbuciuntd, a pune screme, se urnfla tare. [Lat. EXPRIMERE].
In rniscare, a turbura (vorbind de vanturi scrib m. 1. carturar (in stanta Scrip-
sau vijelii) l, sub raportul intelectual, a tura); 2. fig. copist, scrlitor (cu o nuanta
inventa (cf. ndscoci)1 peioratiya).
scorniturà f. lucru scornit plasmuire, aerie v. 1. a face litere: invafd a
nascociturh. scrie ; 2. fig. a fi predestinat: ce este

www.dacoromanica.ro
 ser - 577 - sar
scris omului, catil sei pate ; 3. a torn- uz): a reinuinea ra scris pe perete, a
puae: a scrie o carte; 4. a corespunde ramanea tablou, a incremeni de spaima.
prin scris: ne scrim foarte des [Lat. scrish I. pop. ursitA: ce-i scrisa omu-
SCRIBERE ; pentru sensul 2, cf. ursite]. lui, trebue s'o peitimeascd PANDI (v. fa-
scriere f. 1. arta de a reprezenta cu- talism).
vantul prin semne convenite; 2. actiunea scrisoare f. 1. caracter scris, lucru
de a aerie: 3. opera literara sau stiintrficA. scris: 2. ceeace se comunicil in scris: am
scriitor m. 1. cel ce aerie, copist; 2. primit o scrisoare.
cel ce aerie opere, autor. n. masa de
II scroaf& I. femeiusca porcului. [Lat.
seri% biurou. SCROFA].
scrijea f. Mold. felie : niste scrijele scroambe f. pl. Mold. cisme uzate:
de curechiu. [Abstras din slay. orajsrl, scroambele astea a voastre is po-
cite CR. [Tras din scrombdil.
a Cilia (cf. serb. SHRIBICA, Berijea )].
scrijili v. Mold. I. a egaria usor, a scrob n. Mold. jumAri. [Serb. SKROB,
cresta cu cutitul sau cu altceva: fierul scrobeala].
scrijilit AL.; 2. a ciupi alegand ce-i mai scrobealfi f. materie de scrobit rufele :
bun dinteun lucru de mancare.[V.scrijea]. scrobealei alba, scrobeald albastrel.
scrijiliturii f. sgarietura usoara. scrobi v. a intari rufele cu scrobeala:
scrim& f. arta de a se bate cu armele. a scrobi cdmeisi. [Serb simoorn].
scrin n. comoda. scrobos a. V. scorbos.
scrinte f. pl. Tr. Bot. [iliac. [Cf. scrin- scrofith I. (Banat) pitulice. [Cf. sino-
titoare]. nimul purceluse].
scrinteali f. 1. iesirea unui os din scrofule f. pl. urnflaturi la gat.
cavitatea sa; 2. fig. grevdia; scrofulos a. *I m. plin de scrofule.
scrinti v. 1. a face un os sa iasa din scrombiii v. Mold, a batatori, a uza :
locul sAu natural; 2. tig. a gresi in vorbA ai scrombdit cioboatele pela jocuri CR.
sau In faptii: ai scrintifo. [Si scrdnti [Origina necunoscuta].
= slay. soicogsbri, a indoi, a suci]. scrum n. materie neagra ce riimane
scrintitoare f. planta cu fiorile mici dintr'un corp ars: casa i tot se fcicuse
galbene, creste prin locuri umede si nisi- scrum Ca. [Albanez BKRUMP].
posse (Potentilla supina). [Dela scrinti: scrumbie f. 1. (de mare) pestisor de
tiartA, planta se Intrebuinteaza ca buru- mare, se usucA prima vara si se aduce In
iana de leac la scrinteli]. comert sub numele de Or (Scomber
scripch f. Mold. vioara: veniti cei cu scombrus); 2. (de DunAre), peste ce trA-
scripcele AL. [RU9 SHRIPSA]. ieste in carduri in Marea-Neagra, se vinde
scripcar m. 1. lautar; 2. insecta nu- proaspat, sarat sau afumat (C/upea pon-
mita p/opar. tica ). Li scumbrie = gr. mod. soomwa].
scripete m. I. rotila de ridicat greu- scrumie f. farturioara de pus scrumul
titt: cu scripeti se ridicd bolovant scat tigarilor (si scrumieri).
barne groase; 2. rotite la stative spre scrupul a. 1. nelinistea constiintel care
ridicarea si lAsarea in jos a itelor: 3. fig. priveste ca o gresala grava una foarte
parghie: al mintii scripet A. [Cf. rus. usoara ; 2. mare exactitate In lmplinirea
SECRIPIETT. a scartal (s'a luat efectul pentru datoritlor sale; 3. fig. urma de dificultate
cauza)]. ce ramane in spirit dupa limpezirea unei
scripisi v. a parafa (vorba iesita din chestiuni sau afaceri: are incd oarecare
uz): cuorinsul delelor scripisite i nu- scrupule.
mite. AL. [Rus. sra/lops, parafa]. scrupulos a. 1. care are Inca scrupule
scripturh f. 1. scriere: zilele de aur din cauza unei constiinte prea delicate;
a scripturelor rornane Etc: 2. sfenta 2. exact, conform regulei, -ninutios: aten-
Scripturii, Vechiul I Noul Testament. tiune scrupuloasd.
scripturistic a. se ziee de compozi- scrupulozitate f. exactitate minuti-
tiunile scrise date scolarilor. oasA.
serfs n. 1. fapta de a scrie: cititul si scruth v. a cerceta cu dearnaruntul,
scrisul ; 2. ceva scris : voi credeati in a cauta sa cunoasca bine.
scrisul vostru En.; 3. pl. efecte emise de scrutfitor a. care cerceteaza cu dea-
o societate in credit si adrnise la Banca na- mfiruntul: priviri scruteitoare. II m. I.
tionala: scrisuri fonciareurbane,rurale. cel ce scruteaza ; 2. cel Insarcinat cu ye-
scris a. 1. ursit, predestinat: ce ti-e rificarea scrutinului.
scris, in frunte fi-i pus CR. asa f-a scrutin n. 1. votare sau alegere prin
lost scris, asa a avut sa pateasca (ex- mijlocul bilelor depose Inteo urna : scru-
presiunea popularA a fatalismului orien- tin secret; 2. totalul voturilor emise: a
tal, v. scrisci); 2. zugravit (sena iesit din despuia scrutinul.
L, Uneanu, -Diet. Universal. 37

www.dacoromanica.ro
 !ICU - 578 - Men

scud in veche monela de argint In scumpete f. I. sgarcenie cumplith:

valoare de 5 lei; o sutd de mii scuzi scumpetea pe scump ca o boald 11
aim munceste: 2. pret mare: scumpetea tra-
seal& f. caciulita de noapte. [Abstras iului; 3, pl. scumpeturi, lucruri scumpe,
din scutie]. scule de pret.
scufie f. scufil de copii. [Gr. mod. scumpi v. a (se) face mai scump.
(din it. SCUFFIA)]. scumpie f. 1. arbust, cu fiorile verzi-
seufundh v. a se cufunda de tot: galbui, a anti scoarth e Intrebuintata la
cine se scufundd, se inneacd. [V. cu- tabacitul pieilor (Rims cotinus); 2. Tr.
t:Judd'. Bot liliac. [Pol. sruSins].
sculundfitor m. cel ce se scufunda scund a. I. mic de stat: om scund;
In mare. I n. scafandru. 2. plecat In jos: easel scundd. [Slay.
sculundfiturii f. efectul scutundirii. sedoir. sarac, nevoias].
seuiph v. 1. a da afara mice materie Scupcina f. Adunarea nationala, In
din gura, gatlej, plamani : a scuipa sdnge; Serbia.
2. a varsa : a scuipa foc. [Macedo-rom. scurge v. 1. a curge afara tot lichidul:
ascupi: probabil onomatopee, ca l si- apa s'a scurs; 2. a seca: nu-fi mai
nonimul Mold. stun)]. scurge ochii tineri En.; 3. a dori foarte:
scuipat n. saliva. ii se scurg ochii dupd ddnsul: 4. tig.
scuipfitoare f. vas in care se scuipa. a trece repede: vieafa-i s'a scurs asa
scul n. juruhita de fire toarse: sculuri de jute! [V. curge].
de miitase, [Gr. mod.]. scurmh v. 1. a sapa cu unghiile ori
sculls v. 1. a destepta din somn: ma cu botul, vorbind de gAina sau de porc;
sculd cu noaptea in cap CR.; 2. a se 2. fig. a roade: ceva ii scurma la inimd;
ridica In picioare: scoald tu sd sed eu; 3. a scruta : imi scurmd fundul gandu-
3. a se trezi: scoald-te; a se scula din rilor. [Lat. *RECONRIMARI].
morti. a trivia. [Origina necunoscuta scurmituri f. actiunea de a scurma
sculä f. 1. unealta: scule pentru me- efectul ei: scurmdturd de gdind CR.
seriasi: 2. podoaba de pietre scumpe: scurs a. 1. curs afara, pe deplin se-
scule i bani; 3. *arm persoana distinsa, cat : cu ochii scursi; 2. fig. lipsit cu
In bine sau In rau ; o sculd de om. [Ori- totul: scurs de bani.
gina necunoscuta (Er. mod. SIMLA. insern- scursoare f. 1. actiunea de a se scurge
neaza scul, jurubita)l. scursoarea apei; 2. jghiab de scurs; 3.
sculare f. 1. actiunea de a (se) scula : materie ce s'a scurs.
sculare dirt morfi, Inviere; 2. timpul scurt a. 1. de putina lungime: rochie
and cineva se scoala: la sculare. [V. scurtd; 2. la mica distanta: vedere scur-
sculd]. td; 3. care nu tine mult: vieafd scurtd;
sculitel a. se zice de cantece la auzul 4. putin: vorbd scurtd; 5. Gram. care
carora te scoli la Joe; hori fi tate cdn-se rosteste lute: vocale scurte. [Abstras
tece sculdfele CR. din scurt8]. II adv. Inteo vorba ; a apuca
sculpth v. a satin cu dalta asa ca 53 (tinea) de scurt, a observa de aproape.
reproduca o figura, un ornament (in pia- n. scurtime: n'avem in scurtul viefei
LI

tat, lemn, metal): a sculpta un bust. nici timnul de sperat AL.

sculptor m. cel ce sculpteaza. scurth v. a (se) face mai scurt: a
sculpturir f. 1. arta de a sculpta; 2. scurta haina; Eg. a scurta vorba. [Lat.
lucrare sculptatfi. EXCURTARR].
sculptural a. ce are caracterul sculp- scurth f. pl. Mold. umflaturi la sub-
ture', plastic: forme sculpturale. suoara, [Originfi necunoscuta].
scumbrie 1. V. scrumbie. scurtai 1. Mold. scurteicii: cu scurtele
scump a. I. sgarcit; scump la teirdfe de sdiac.
friieftin la fdind; 2. tig. rar: o vezi scurtfituri 1, bata scurta.
d-ta cdt e de scumpd la rds Cu.; 3. scurtecii f. haina hiAnitA femeiasa
care costa mult: stole scumpe; 4. pre- cu manecile scurte si neblanite. [Lit. haina
tics: pietre scumpe; 5. tig. foarte iii- scutta).
bit: scumpi pdrinfi. [Slay. szbpa, avar : scurteicurat f. mintean femeiesc din
sensul vorbet a fost romaneste Innobilit stofa subtire captusit cu america: scur-
(c(. drag)]. II adv. cu pre( mare: a vinde teicufa se numeste in Munt. boniur, ca-
scump. II m. sgarcit: scumpul mai mult mizol, capotel, ciupag I zoavd. far irt
pagubeste. Mold. poled sau polcufd (v. aceste vorbe).
scumpfitate 1. 1. calitatea celor scum- scurtime f. 1. Insusirea celor scurte:
pe; 2. tig. scruoulozitate: a pdstra cu scurtimea hainei; 2. jig. durati scurta:
scumpdtate datinile strdbune. scurtimca viefii.

www.dacoromanica.ro
 acu - 579 - sdr
scut n. I. veche anna defensiva pur- scuzabil a. care poate fi scuzat.
lath la bratul stang; 2. fig. protectiune: sdelck I. contract (vorbii iesita din uz):
sub scutul legit. hai sd lacem sdelcd mai intdi AL. [Rus.
scut n. turtur de gbiata: scufurele, SDIELICAL
semn de frig. [Origina necunoscuta]. sdragon (sdrahou) m. Mold. I. dra-
scutar m. ciobanul care conduce stana: gon: eu sunt sdragon AL.: 2. fig. sdra-
carligu-i de scutar POP. [Slay. SHOTART, van, puternic. [V. dragon; sensul 2 e o
cioban (din slant'', vita)]. generalizare analoga cu a sinonimulut
scutar m. V. scutier. voirird.
scutealii f. 1. adapost; 2. fig. dispensh : sdrancank f. pl. pop. sunete de do-
scuteald de bir. potel: cu ldutari si sdrancanale Pop.
scutec n. bucata pfitrata de flanela sau [0110Illatopee].
de pichet de Infrisat pruned. [Tuts din sdrang I int. ce imita sunetul armelor.
scuti]. sdrangfinei m. pl. clopotel: cu sdrdn-
scutelnic m. 1. od. cel scutit de toate gdnei la opinci Cosauc.
&rile arra stapanire: .scutelnicii mun- sdrangfini v. a zangani. [V. sdrang].
ciau in folosul Domnului, al boierilor sdranginit m. zanganit.
sau al.mdridstirilor in apropierea cd- sdranita f. V. dranita: sdranife de
rora locuiau; 2. pl. corp de calarime in lemn.
numar de 400 : seimenii i scutelnicii sdravan a. 1. robust; 2. fig. C0113i.
pede*tri OD. [Derivat din scuti]. derabil; o sumd sdravdnd; 3. fam. cu
scuti v. 1. a apara, a scapa: Doamne, mintea intreaga: nu esti sdravein? [Slay.
scuteste-md de zile rele; 2. a apara de SIIDRAVMA sanatos]. 11 adv. foarte: hordia
sardni sau dart: a scutz de armatd; 3. sdravdn Ca.
a dispensa: scuteste-md, te rog; 4. a sdräveni v. a se lace sdravan.
duo : moartea nu scuteste pe nimeni. sdreanta f. 1. bucata ruptil de haini ;
[Origina necunoscuta]. 2. haind rupta d invethita. [V. dreanfdL
scutier m. tartar nobil care purta scu- sdreli V. 1. a sgaria usor prin lovire
tul sau armele Domnului sdu: trage cu sau ciocnire; 2 a aunge in treacat. [Ori-
sageata scutierul mare Bor..; in tot gina necunoscutal.
pdstorul astdzi existd un scutier Ato sdreliturfi f. efectul sdrelirii.
[Tras din scut, dupa analogia francezu- sdrenferos a. imbracat in sdrente,
lui ecuyer.). sdrobi v. 1. a starama prin pisare sau
scutire f. dispensa, imunitate. chlcare; 2. a nimici: a sdrobit puterea
scutit a. liber : scutit de armatd. for; 3. fig. a malini foarte, a cauza o
scutitor m. fig. apArdtor: Ardealul durere vie si profunda: a sdrobi inima,
ju scutitorul nafiei romdne Sam. a sdrobi rdrunchii. [Slay. SODROBITI, a
scutur n. 1. bitaia vantului: florile tace bucati].
ii pierd roua l'al ze3rului scutur ; sdrobire f. fig. cainta sincera: cu
2. tremuriciu: ci*a scutur l'a gdsit. [Ab- sdrobire de rdrunchi.
stras din scutura]. sdrobitor a. care sdrobeste: puterr
scuturk V. 1. a misca cu putere, a sdrobitoare; fig. dovezz sdrobitoare.
agita de repetite ori: a scutura un porn; sdruhäl v. Mold. a sgudui. [Rut. zDao
a scutura jugul, a scapa de sub o sta- RAM a sguduil.
panne straina ; 2. a scoate pratul: a scu- sdrumick v. I. a face praf aqa urs
tura mobile; 3. a se despuia de frunze: ostirea intreagd e in stare s'o sdru-
se scuturd salcdmii de toamnd se vdnt mice CR. ; 2. a se nimici: libertatea *i
4. fig. a se lepada de ceva: ce te scu- legea popoarelor se sdrumicd FlIzc
turi? 5. tam. a staid in batai: a scu- [Compromis intre verbele sinonirne du-
tura cojocul cuiva. [Lat. vulg. *E.XCUTIP mica i sdrobil.
LARS (din ExCITIERR)] sdruinicare f. fig. nimicire: robirc..
scuturiitoare f. teica morii. sdrumicarea nahei Bk.c.
scuturfitor n. unealtá de scuturat. sdrumicat a. 1. stncat, sdrobit: vezi
scuturiturà f. 1. efectul scuturarit: izvoare sdrumicate peste pretre licu-
comotiune, tremuratura; 2. floare de tan rind En.: 2. fig. plApadit: a intrupa o
din tesle. patrie atdt de sdrumicatd Bice.
seuzh v. 1. a admite scuze, a feria sdruncin n 1. saltat des: sdruncinul
a scuza o gresald; 2. a servi de Sam& calului; 2. fig. turburare, agitare: cu
seuzi f. 1. cuvant de disculpase; 2 mare greutate i sdruncin CR [Abstra
motiv de a nu face ceva obligatoriu ; din sdruncind].
3. fig. marturie de regret: a face scuze sdruncinit v. 1. a scutura tare, vor-
c Using. bind de o trasura ce merge pe tin loc

www.dacoromanica.ro
 sdr - 550 - sec
pietro3; 2. a sgudui: s'a sdruncinat casa; 2. post : ldsatul de sec; 3. donita seaca
3. rig, a turbura toarte sdruncinat i-a mesh cu sec.
minfile, sandtatea. [Dintr'un primitiv seat v. 1. a scoate apa, umezeala : a
sdruci: cf. it. SDRUCCIOLARE, a aluneca]. seca un lac; 2. fig. a consume, a slabi:
sdruncinat a. fig. agitat: vieafâ pierderea fiului i-a secat inima; 3. a
sdrunc.natd. pierde umezeala apele au secat. [Lat.
sdruncinktor a. care sdruncina. =CARE].
sdruncinatura f. miscare violentà a sechciune f. useaciune: oasele albite
taint, ilor. de .secaciune. [Lat. SICCATIONEn].
sdupt int. indica o precipitare: ea. secanth t. Georn.lime ce taie aka Buie.
sdup! in curte ISP. secarà f, planta ce creste printre grau,
se pr. 1. reflexly: selaudd; 2. imper- se intrebuinteaza la fabricarea rachiului si
sonal : se zice. [Lat. se]. la racerea unei paini foarte nutritiva dar mai
lea f. I. (pl. sele) un fel de scaun ce neagra ca cea de grau (Secale cereale).
se pune in spinarea calului pentru Inks- [Lat. SECALE].
nirea calaretului: incdlecai p'o sea $ i vd secare f. actiunea de a seca : secarea
spusei dumniavoastrd asal e sfdrsitul
stereotip al basrnelor; 2. pl. V. pale. sechrea f. Bot. obsiga. [V. secard].
[Lat. SELLA]. secat a. 1. din care s'a scos a pa : baltd
sealbh f. V. soalba. secatd; 2. fig. slabit: secat de puteri.
seamä (sarnii) f. 1. socoteara: a da [Lat. SIMMS].
( finea) sea ma, pe seama mea ; a da sea- sechtui v. Mold. a seca de puteri, a slei.
ma, a preda; a lua pe seamA, a garanta ; sechturá f. 1. luau fara valoare; 2.
a sti seama, a se pricepe la ceva; a-si orn sec, netrebnic; 2. pl. vorbe tArS rost,
face seama, a se sinucide (lit. a-si face fleacuri.
socotelile); 2. od. pl. Mold. conturi: sd- secau a. neplAcut la gust, care sgarie
mile Vistieriei: 3. numbr: o seamd de gatul: pare. secae. [V. sec].
oameni; 4. specie, kim ce seamd de om? secerh v. 1. a this cu secerea, a cu-
tofi suntem de o seamd ; 5. fig. atentiune, lege granele : cum vet semana, asa vei
consideratiune, reflexiune ; a lua (baga) de secera; 2. fig, a rapi: moartea seem a pe
seamA, a observa cu atentiune; a-si lua tort. [Tras din secere].
seama, a se rasgandi; a lua (baga) in secerat n. actiune., de a secera.
seantà, a observa de aproape, a nu sane secerfitoare f. masinA de secerat.
din vedere, a stima; 6. In locutiuni adver- secerator m. eel ce secera.
biale; de bund seamA, negresit; lard seceritturà f. mod si timp de secerat
seamg, excesiv; mai cu seamA, in spe- secerditura orzului.
cial. [Ung. szlm, numar, socotealA, suma : secere f. 1. unealta agricola de CI:Hat
vorba si-a largit romaneste foarte mult Mau, orz, ovaz, coceni de porumb : e un
sfera-i primitiva], cutit semicircular de old cu taisul dintat
seaman m. 1. care este asemenea sies, ei provazut cu un maner ; 2. secerat: ati
aproapele iubifi pe semenii vostri; 2. isprdvit secerea? [Lat. siciLem].
se zice de lucruri sau de finite asemenea seceri, n. 1. ceeace se secera, culesul
n'are seaman pe lume AL. [Lat. scums], granelor ; 2. vremea seceratului.
seantai f. sedinta seanfa e deschisa secesiune f. 1. separatiune dela un Stet
AL. ( =.-- fr. seance). cu care se confederase ; rAsboiul de se-
searä (sara) f. I. ultima parte a zilei ; cesiune, Intre Statele-Unite dela N. Ame-
2. timpul dupa apusul soarelui pana ce ricei l intre cele dela S. In privinta abo-
te intuneca bine : bumf seard. [Lat. (nortA) Nitwit sclaviel (1860- 1865); 2. separa-
SERA]. tiune In genere, constituire In parte.
searbad (sarbad) a. 1. palid, slab : e seceth f. 1. lips& mare de plome tre-
searbad i suflet nu mai are AL.; 2. a- buincioasa bucatelor campului: de seceld
kru : yin, lapte searbdd; 3. fig. anoit, au secat fi fantdnele; 2. fig. lipsa de
plictico3 : o zi lunga ai searbdda. [Vechiu- suntire, de productiune : seceta de idei.
rom. sea l bad, salbdd, slab («cu fe(ele sal- [Lat. siccrrAs].
. hede, Neagoe Basarab) = lat. EXA1,SIDUSI. secetos n. plin de seceta : an secetos.
sec a. 1. lipbit de apa ; 2. gol nucd sechestrh v. 1. a pune un sechestru ;
seacd ; 3. fig. desert : cap sec, vorbe seci; 2. a Inchide ilegal pe cimva: 3. a pune
1. nelncarcat cu pusca seacd la vand- de. o parte: a sechestra o parte a unei
toare sd nu pleci PANN ; 5. hg. lipslt de : mosteniri; 5. a se deparra de lume, a
sec de minte, sec de noroc. [Lat. mucus]. fugi de sc,cietatea oamenilor.
II m. om sec de minte secule I Ii n. 1. sechestrare f. 1. actim.ea de a se
gol, yid: a da, a calca, a sari in sec ; chestra; 2. starea celui sechestrat.

www.dacoromanica.ro
 sec - 581 - tied
sechestra n. 1. starea unui lucru pre- ligioase; 2. partizan aprig al unei doctrine
dat din ordinfil justitiei la o a treia per- sau sisteme.
soanA, panS ce se va judeca cui apartine; sectator m. cel ce profeseazA opiniu-
2. lucru sechestrat. nile unui filozof, ale unui cap de sectS.
sechin rn. veche moned5 de aur in sectie f. sectiunea unui oraa, cornisa-
Italia, de valoarea galbenului: prinful old- riat. [Rus. sadpis (din nemt. Sektion)].
tia 15,000 sechini Bra.c. sectionh v. a divide In sectiuni.
seciu n. loc Inverzit pe unde s'a Writ sectiune f. 1. diviziunea sau subdivi-
pA durea si au r5mas butuci nearati. [Cf. ziunea unei cArti, opere, clasificArl, a unui
-slay. sleK5, a tAia]. pluton de soldati, consiliu, etc.; 2. tlieturA
secol n. I. veac, Astimp de o sua de si locul unde se taie; 3. Geom. partea
ani ;2. mare spatiu de limp: nu v'am spatiului unde linil, planuri on suprafete
vdzut de un secol; 3. epoca celebrA: se- curbe, se taie reciproc.
colul lui Pericle, lui August, lui Leon X, sector n. 1. Geom. portiunea cercului
lui Ludovic XIV; 4. timpul In care trAirn coprinsA intre douA raze si un arc; 2. in-
descoperirile secolului; 5. se zice In ra- strument de astronomie; 3. portiunea unei
port cu gradul de civilizatiune, cu call- fortificatiuni sau a until teritoriu de sub
Cathie bune sau rele ale contemporanilor ordinele unui comandant particular.
a fi mai presus de secolul salt: 6.1n teo- secular a, 1. care se face in fiecare.
logie lumea, vieata lumeasch, In opozi- secol : serbare seculard ; 2. ce are vArsta
(lune cu cea religioasa. de un secol: stejar secular ; 3. laic, tem-
secret a. 1. cunoscut numai de unul poral : jurisdictiunea seculard; bratul
sau de foarte putini oameni: procedeu secular, justitia ordinarl, In opozitiune
secret. n. 1. ceeace trebue sA se tie as- cu tribunalele ecleziastice.
II

cuns i-a spus un secret; 2. tAcere des- secularizk v. a face secular sau laic.
pre ceva spus : tine secretul ; 3. procedeu secularizare f. actiunea de a secu-
cunoscut de o singura persoanA sau na- lariza secularizarea averilor nuindsti-
e

thine Chinezii au secretul de a face la- refti sub Cuza-VodA (1863), cAnd sau
cul ; 4. mijloc particular spre a reusi: are luat din mAinile calugarilor greci un foarte
secretul de a placea ; 5. partea cea mai mare numAr de mosii, ale cAror venituri
grea si mai esentialA a unei stiinte, arte: (dela un capital de vr'o 800 milioane) tre-
secretele artei de a domni; 6. celulA In- curd In stdpanirea Statului.
teo Inchisoare unde se izoleaz5 detinutul secundk v, a ajuta, a lavoriza, a servi
de once comunicatiune : a pane un con- pe cineva.
damnat la secret ; in secret, in particular, secundil f. 1. a Lilzecea parte dinteo
fit rA martort. minutd, dintr'un grad; 2. fig. timp foarte
secret& v. a opera secretiunea fi=a- scurt: asteaptd-md o secundd; 3. Muz.
tub secreteazd bila. interval lune doul note care se succed in
secretar m. I. cel InsArcinat cu fa- ordine naturaIA.
cerea corespondentei unei persoane de secundant in. 1. cel ce serve§te de mar-
care depinde ; 2. cel ce redacteazA pro- tur intr'un duel; 2. cel ce ajutA pe un altul :
cesele-verbale ale unei adunki; secretar iatd secundantul men.
de Stat, ministru InsIrcinat cu o admi- secundar a. 1. care vine In al doilea
nistratiune specialA (finan(e, rlsboiu, etc.); rand, accesoriu ; 2. se zice de invltA man-
secretar de ambasadti, cel ce scfie depe- tul intermediar Intre cel primar 1 cel su-
sile ambasadei. IIzi. biurou de pAstrat perior; 3. institutiunile unde se capatA acest
hArtii. InvAtAmAnt fcoalele secundare se mai
secretariat n. 1. funchunea de secre. numesc gimnazii, licee, seminarii, ex-
tar; 2. biroul secretarului. ternate.
secretiune f. 1. proprietate ce au unele secure 1. 1. unealtA de otel, In formA
teslturi organice de a produce lichide par- de ic sau pan5, cu care se taie lemne si
ticulare: secrefiunea bilei; 2. materii ce se doboarA arborii de pAdure; 2. instru-
:es din corp. ment de executiune a crirninalilor: a lovi
secretoriu a. unde se operl secre- cu securea. [Lat. seculust
tiunea : orgarze secretorii. sedativ a. care alinA durerea: apd se-
sectii I. 1. societate de mai multe per- dativd. n. un sedativ.
II

soane cari urmeazA dupl aceleaai opiniuni, sedeh v. 1. a fi jos, a se pune Jos :
cari profeseadi aceeasi doctria ; 2. cei ce sedeti la masd ; 2. a rAmAnea locului,
irupditasesc o opiniune privita ca eretich a se astAmpfda sezi bine; 3. a avea lo-
sau eronatd: protestantismul posedd un cuinta: fade departe; 4. a rAmAnea sau
mare numdr de secte. petrece undeva: a fezut mult la Wei,
sectar m. 1. membrul %mei secte re- la Paris; 5. a fi lenes: fade fi nu face

www.dacoromanica.ro
 sed 582 sem
nimic; 6. a se potrivi: palciria U sade seimenl m. pl. 1. (la Turd), a treia
bine; 7. fig. a se cuveni: fade rclu sd-1 diviziune a corpului ienicerilor compusti
gonesti. [Lat. SEDERS]. din 34 regimente; 2. (la RomAni), corp
sedentar a. I. care sade In casä, care de armatit intocmit de Mateiu Basarab 9
iese putin : vieafd, pro fesaute sedentard ; compus din 2000 de lefegii strAini (sArbi,
2. fixat intr'un loc : trupe sedentare. bulgari, greci i albanezi), sub comanda
sedere f. 1. actiunea de a sedea pi unui polcovnic; ei purtau, ca $i ienicerii,
rezultatul et; 2. locuintA, stare provizorie: cepchene l caciuli de coloare rosie (din
sederea lui Mihnea in Sibiu OD. care cauzA cronicarii li mai numesc
seddä f. mic semn, pus sub s i t, Posii); dupd dansii veniau lefegii cu
spre a le da tin sunet sueritor : fasa, fard. haffie galbene, seimenii i scutelnicii
sedilA f. V. skid& pedestri OD. ; 3. corp analog, instituit in
sediment n. 1. depozit format pe Moldova, servind de gardA Curtii (impAr-
fundul unui lichid ; 2. straturi formate de titi In seimeni hatmeinesti 1 seimeni
materii ce mArile au limit in retragerea agesti): seimenii cei tuff cu arce i cu
lor din anurnite pArti ale globului. maciuce in felii NEOR. ITunc. SETHEN, (ros-
sedimentar a. ce are caracterul unui tire popularA din SEGBAN), lit. pAzitori de
sediment: terenuri sedirnentare. ogari, sell lor liind In acelas timp cApi-
sedintii f. I. ocuparea locului sAu tn- tani de vAnAtoare].
tr'o adunare; 2. totalul persoanelor cari sein a. V. salt'. I seinA, varietate de
iau parte la o adunare; 3. timp ce trece struguri vineti.
la o deliberatiune: sedinfele Camerei, seiz m. rAndas domnesc: opt seizi
sedinfele Senatului. duceau de frau opt cai irnpodobifi BXL.O.
seditios a. 1. care ia parte la o sedi- [Turc, send.
tiune; 2. care Impinge la seditiune: .stri- selamalAc n. V. salamalec.
gate sedifioase. selar m. cel ce face si vinde sele.
seditiune f. rAscoalil popularg, revoltà selfirie f. 1. comertul selarului; 2. sae
Incontra puterii stabilite. 9 hamuri de cal.
sediu n. locul unde rezidtt un tribunal, selbA f. pAdure: visul selbelor ha-
un guvern, o administratiune. trdne de pe umerii de deal En. [For-
seducitor a. care seduce, farmecA: matiune literarA dup6 lat. SILVA].
maniere seducatoare. I m. cel ce seduce, seleaf n. brAu de arme: mina 'rt se-
care induce In eroare. leaf col punea, palos mare ca scotea
seduce v. 1. a induce In eroare, a a- POP. [*i sileaf = turc. SILAH, armA].
magi ; a seduce marturii; 2. fig. a cAs- seleanr-ceaus m. od. reprezentantul
tiga printr'o atractiune irezistibiltt: a se- Domnului care II preceda dd anunta so-
duce prin elocvenfa sa. sirea: seleam-ceausul Curfii domnesti
seductiune f. 1. actiunea de a seduce; infra in teatru i anunfa venirea Dom-
2. fig. atractiune irezistibilA: seducfiunea nitorului Fa,. [Turc. SELAH &ALT, lit. CMOS
elocvenfei. de salutare].
gel m. cel cc e In frunte, cel ce diri- select a. ales, de elitA (Cut).
jeazil sau comandA: seful armatei, sef selecti(un)e f. alegere rationatA de
de biurou, de orchestra (=-- fr. chef). animale de prasilA avAnd de scop ame-
sefertas n. serviciu pentru transpor- liorarea speciilor ; selectiune natural&
tnl : sefertas de fabler de tier. predomnirea unei specii in report corn-
[Turc. SSFER rAsy, lit. tas de drum]. plet cu mediul ei In paguba altor sped{
"die f. dfrectiune: sefia partidului. mai putin bine adaptate cu acest mediu:
seftea f. Mold. V. saftea: s'au dus teoria selecfiunii naturale a fost for-
lard a-mi face settee AL. mulatd de Darwin.
sefterek f. Bot. fumAricA. [$i safte- selimet (silemet) n.- In locutiunea a
rea = gr. mod. SAFTERES (din turc, vairERA, scoate la selimet, a ruina cu desAvar-
lit. sudoare ImpArateasch)]. lire: pe mine I el set' ma scoata sue-
segment n. Geom. portiune de cerc met! AL. [Turc. SELAMET, sfArsit bun (ro-
coprinsh lntre un arc si coarda sa. mAneste: sfArsit Mu)].
segnetà f. Mold. scAnteie: focal dd selimie f. stofa de matase din care se
segnete. [Cf. slay. sticsierm, a aprinde]. fA ceau anterie : anteriile erau,.. de cutnie,
seik m. cApetenie de trib la Arabi ; selirnie sau sevaiu GIOCA. [Turc. send.
selk-ul Islam, capul religiunii muzulmane. selinA I. Mold. Tr. V. telinA. [Gr. mod.].
seirnenesc a. ce tine de seimeni seliste f. V. siliste.
cazarma seimenilor era hinge! zidul semafor n. un fel de telegraf aerian,
Curfii gi se numia ocidile seimenesti asezat pe coaste, pentru uzul navigato-
B1Lc. rilor.

www.dacoromanica.ro
 sem - 583 - oen
sernfin& v. a fi asemenea : seamcInd calele ce nu se rosteic Intregi: I i u pot
cu tatd-sdu. [Lat. spur..tRz]. fi semisone.
semin& V. 1. a pune semanta In pd- Semitic a. ce tine de Semi[1; limbi
mAnt ca sA rasarA i sh produca fruct: semitice.
seamand grdu; 2. fig. a rAspandi, a In- sernitism n. rassa semitA.
tinde: a semdna calea cu roze, a se- semiton n. valoarea unui jumatate ton
mdna vratbd. [Lat. sammuzz]. muzical.
semiinat n. 1. actiunea de a semana; semivocalfi f. Gram. se zice de con-
2. semanaturA; 3. timpul cdnd se sea- soanele numite obivnuit lichide.
man& semizeu m. Mit. cel nAscut dintr'un
semainiitor m. cel ce seaman& n. zeu i o muritoare sau Myers.
II

mavin& de semAnat. semn n. I. ceeace servA a face cu-

sem&naitural f. 1. plantS semAnatA; noscut, ce da sA InteleagA ceva semn
2. camp semAnat. [Lat. SEMINATURA]. dirt cap, a-si face semne, semn de
semantli f. I. tot ce se seamAnA ploaie; 2. ceeace servA a reprezenta ceva:
din care se nasc plante i animate: se- semne algebr.ce; fig. vorbele sunt sem-
minfe de in, de gdndaci; 2. prasila : nele cugetcirii: semn onorific (de ser-
gonsac cumpârat de scimeintd CR. ; 3. viciu), medalle creiatA in 1872 vi data
neam, vita : prdsild de sdnuinfd impd- ofiterilor dupd 18 sau 25 ani de serviciu
rdteascd AL.; 4. fig. pricinA: cautd se- (Ara patA ; 3. uria, pat& : serime de vdr-
mdnfd de vorbii; 5. ceeace trebue s& saf ; 4. tint& de dat cu pusca a trage
producA un elect oarecare: serndrzfa dis- la semn; 5. fiecare din cele douiisprezece
cordiei; 6. element de stiintA. de more- figuri ale zodiacului ; 6. fig. indiciu, pre-
Mate: seminfele aruncate in inimile zaj: semn rdu; pe semne, probabil. [Lat.
tinere vor prinde rdddcini addnci. [Lat. sloNui].
*SEI4ENIJA = SEMEN]. semnii v. I. a-si pune semnAtura; 2.
semantic a. ce line de semasiologie. a incheia: a semna un tractat. [Lat.
semantic& 1. alt nume dat semasio- SIONARE].
logiei. semnal n. 1. semn convenit ce servA
semasiologie f. partea dictionarului de invtiintare: a da semnalul; 2. fig.
care urmAreste evolutiunea istoricA a sen- ceeace anuntA i proyoaca ceva moor-
sului cuvintelor. tea lui Cezar fu semnalul unui reth-
semenic m. Buc. V. siminoc. boiu civil. [DupA fr. signal].
semestrial a. 1. ce se face in fiecare semnal& v. 1. a da semnalmentele
semestru; 2. care dureazA un .semestru; unei persoane; 2. a invtiinta prin sem-
concediu semestrial. nate: a semna1.; sosirea unei cordbii;
semestru n. 1. rAstimp de vase luni 3. a atrage atentiunea: a semnala un
consecutive; 2. rent& sau pensiune din ran; 4. a face invederat: serbdri fru-
vase In sase luni. moose semnalard bucuria publicd; 5.
semet a. arogant. [Cf. slay. Ombra, a fig. a se distinge; a se semnala intr'un
cuteza]. rdsboiu (= fr. signaler).
semeti v. a deveni seme[. semnalment n. descrierea exterioarA
semetie I. aroganta. a unei persoane, ce servA la recunoavte-
semi adv. se pune lnaintea unor sub- rea ei (=- fr. signalement).
stantive cu sensul de jumAtate: semizeu. semnfitural I. numele cuiva scris cu
semicerc n. jumAtatea unui cerc. indria in josul unei scrisori, in josul u-
semilun& f. 1. jumAtatea discului lu- nui act.
minat al lund; 2. insigniile sau sterna semnifich v. 1. a fi semn despre; 2
imperiului otoman pe steaguri; 3. fig. a notifica pe calea justitiei: a semnifica
Turcia : Semiluna fu invinsd de Cruce. o sentinfd.
seminar n. 1. scoalA secundarA pen- semnificati(un)e f. ceeace Insem
tru formarea tinerilor preoti; 2. elevii u- neazA un lucru, sensul unei yorbe.
nui seminar; 3. vcoalA practicA: seminar semnificativ a. 1. care are o semni-
pedagogic. fIcatiune precizA: vorbe semnificative ;
seminarist m. elevul unui seminar, 2. expresiv gesturi sernnificative.
semincer n. porumb de stimanta. [De- semui v. 1. a-si da seams, a judeca
rivat din semcinfa a reflecta; 2. a asemAna: fata s'a amd-
semintie 1. trib: seminfiile lid Izrail. git... semuind pe unul cu altcineva.
[Tras din senuinfd i modelat de tradu- lTias din searna
chtorii cArtilor sfinte dupti slay. PLEMg. sera t. arbust din ale cdrui frunze se
semAnta, neam, trib]. prepard senamechia: for de send.
semison a. Gram. se zice despre vo- senamechie (simlnechie) I. fiunzele

www.dacoromanica.ro
 sen - 584 - sep
uscate ale unui arbust din Orient, luate ca turilor; 2. care maguleste simturile: pld-
ceri sensuale.
purgativ. [Turc. sENAMEKI, lit. sena din Mecal.
senat n. 1. adunarea patricienilor, In sensualism n. 1. sistema filozofich care
Roma antica; 2. unul din cele douii cor- rapoarta la simturi origina tu tutor ideilor
purl legiuitoare cari formeaza reprezenta- noastre; 2. purtarea celor ce se dau la
tiunea national& In State le parlamentare; placerile simturilor.
3. locul unde se reuneste senatul. sensualist a. ce tine de sensualism.
senator m. membru al senatului. 11 m. partizan al sensualismului.
senatorial a. cc tine de senator. sensualitate 1. inclinatiune la place-
senatus-consult n. decret al senatu- rile simturilor.
lui roman. sententfi 1. vorba memorabila, maxima
senil a. ce tine de batranete. ce confine o norma sau moralitate: sen-
senilitate f. slabirea corpului si a spi- tentele filozofilor. V. sentinth.
ritului produsa la biaranete. sententios a. 1. ce contine sentente:
senin a. 1. limpede, duke si lin: cer stil sententios; 2. ce are forma sau ca-
senin, vreme senind; 2. fig. neturbura t : racterul unei sentente: frazd sententi-
suflet senin; 3. pasnic si fericit : zile se- oath ; 3. care s'exprima obisnuit prin sen-
nine. [Lat. MUMMA. I n. 1. seninatate: se- tente: orator sententios.
ninul (cerurilor) insufld sfiald si mi- sentiment n. 1. rezultatul actiunii de
rare GR. Az. ; 2. fig. fericire: rzu e senin a simti: sentiment pldcut; 2. facultatea
fdrd nori; din chiar senin, fArà niciun de a intelege, de a aprecia. printfun tel
cuvant, cu totul pe neasteptate. de instinct natural: are mai mult senti-
seninitate f. 1. starea vremil senine ment decdt rationament; 3. constiinta
sau a cerului senin; 2. fig. linwe: seni- intimA: sentimentul datoriei; 4. mis-
ndtatea sufleteascd. [Lat. SERENITATEM]. care sufleteasca, afectiune, pasiune : sen-
senior m. 1. proprietar feudal, In evul timenie generoase.
mediu; 2. om de mare nobleti. a. mai11 sentimental a. I. In care e sentiment:
mare In varsta, In opozitiune cu junior poezie sentimentald; 2. (ironic) care a-
= mai tank. fecteaza sentimentul fere se-I aibii: june
seniorial a. ce tine de un senior: drep- sentimental.
turi senioriale. sentimentalism n. 1. starea celui sen-
---seniorie 1. I. dreptul, autoritatea unui timental; 2. afectarea de sentimente.
senior ; 2. titlu de onoare : Senioria sentineli I. streaja, soldat care sta de
voastrd. pizeste un lec, un camp, un palat.
sens n.1. Insemnare, Inteles: sens pro- sentinta f. I. V. sententa; 2. decizi-
priu, sens figurat; 2. fiecare din laturile unea unui tribunal: sentintd de moarte.
unui lucru: in toate sensurile. tieoaf m; cal de sea m'arunc pe se-
sensati(un)e 1. 1. impresiune trans- ams dintr'o sdriturd AL.
misa prin sitnturi: sensatiunea frigului; sepalà 1. Bot. frunzisoara caliciului
2. fig. impresiune morala : aceastd stire unei flori.
a produs o mare sensatiune. separk v. a desparti.
sensibil a. 1. ce cade sub simturi: separabil a. ce poate fi separat.
fume sensibild; 2. user impresionabil separat a. despartit, deosebit.
sensibil la muzicii; 3. care poate simti separatism n. tendenta separatist&
impresiuni morale: ininui sensibild; 4. separatist m. cel ce vrea 55 produca
care face impresiune asupra simturilor: o separatiune politica sau religioasii.
un frig sensibil; 5. usor de remarcat: separati(un)e I. despartire.
un progres sensibilt 6. care indica cele sepie f. 1. molusc al arta os secre-
mai mici diferente: termometru sensibil. teaza o coloare neagia, cu care se face
sensibilitate 1. I. facultatea de a simti, sepia; 2. materie negricioasa de desenat ;
de a primi impresiunile obiectelor; 2. im- 3. desen facut cu aceasta materie.
presionabilitate month's: are prea multd septe num. Mold. Tr. V. sapte.
sensibilitate; 3. sentiment de compati- Septemvrie m. a noua luna a anului
mire, de duiosie. (a saptea In calendarul roman): Septem-
sensibilizh v. a face sensibil. orie se numeste de popor Rdpciune.
sensitiv a. care are facultatea de a [De origina slavo-greacal.
simti: toate animalele sunt sensitive. septentrional a. care este dinspre
sensitivi f. plant(' curioash din cauza Nord.
marei sensibilitati a frunzelor sale, caci la reptime f. a saptea parte dintr'un tot.
cea mai mica atingere foliolele se apleaca sepulcral a. I. ce tine de mormant; 2.
unele peste allele (Mimosa pudica). fig. Intunecat, surd: figura, voce sepul-
sensual a. 1. dedat la placertle sim- crald.

www.dacoromanica.ro
 ser - 585 - ser
ser 13. V. ser(um). serenisim a. titlu dat unor principi
sena f. loc inchis si aconerit unde, in (In Occident).
timp de iarna, se coniervir plante din sergent m. 1. grad inferior in armatii
clime calde i cele ce voim a le p5zi de sub-ofiter; sergent-major, primul sub-ofi-
frig : sdnul meu albeste ca ran cHn in ter al unei companii de inianterie, insar-
sere BoL. (= fr. serre). cinat cu contabilitatea ; sergent.furier, a-
serafic a. ce tine de serafimi: viziune iutorul sergentului-major si care poarta
seraficd. grija proviziunilor: 2. agent de politic nu-
serafim m. Meer de prima ordine In mit si gardian: chiamd pe Un sergent.
ierarhia cereasc5; in serafirn visat de serhat n. od. fortareata turceasca dela
Rafael AL. granita le au murit vitele tot cerdnd
seran (saran) Mold. Zool. crap. [Bulg. zaherele dela serhaturi. [Turc. SERHAD,
qERAN1. granital.
seraschier m. 1. od. generalisimul os- sericieulturA 1. culture matasei.
tirii turcesti; 2. azi, ministru de rasboiu, serie f. 1. succesiune naturala sau lo-
in Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, gica : 2. diviziunea unei clasificatiuni: im-
si ASI1ER, ostire)]. pdrfit in seri i; 3. dispozitiunea fiintelor
serasir n. od. brocat de aur: o rochie in ordinea naturala a afinitatilor: serie
de serasir cu gurile de fir OD. [Turc, animald; 4. sir de termeni matematici
SERASER, lit, (daurit) dela un cap la altul]. crescand sau descrescand dup5 o lege de-
serath f. adunare de persoane spre a terminat5.
petrece seara convorbind, jucand, facand serios a. 1. gray, in opozitiune cu Usti-
muzich. [ft. SERATAL ratic: om serios; 2. ale calif consecinte
lerb m. 1. cel ce nu se bucura de li- pot fi grave: afacere, boald serioasd;
bertatea persona15 ; 2. in evul-mediu (la 3. foarte important: a face cercetdri se-
nol pana deunazi), cel alipit p5mantului rioase; 4. sincer, adev5rat : o afectiune
si care nu putea dispune nici de persoana serioasd. n. seriozitate: a lua In se-
II

nici de munca sa ferbii se numiau in rios.

Muntenia rumdni, in. Moldova vecini seriozitate f. 1. aer serths, gravitate:
si in Ardeal iobagi. [Lat. SERITUS]. a pdstra seriozitatea ; 2. parte grava sau
serbh v. a sarbatori; cdritd si ser- importanta : seriozitatea unei araceri.
heath bunurile viefii AL, [Lat, SERIIARE]. serja f. stout de Ma vargata (--= fr.
serbare f. actiunea de a serba si sar- serge).
batoarea ins5s. tferialu rn. Tr. specie de salvie (Salvia
lerbegiu m. 1. od. serbegi-basa, bo- Aethiopis). [Nernt. SCHARLEIL
iernesul curtii fanariote care oferia Dorn- sermaih f. capital: pungdi turceoscd
nului serbetul l Ingrijia de dulceturi; 2. si in ea sermaia nemleascd PAM. [Turc.
cel ce prepara sau vinde serbet. [Turc. man-Aral
SERBETH]. seros a. de seara : colo se 'nalfei Irma
lerbet n. 1. bautura racoritoare din prin umbrele seroase Bor..
apa de trandafir, zahar l miros de oda- seros a. 1. care secreteaz5 ser: mem-
gaciu ii cinsti era catea i ci serbet; brand seroasd ; 2. care contine ser: par-
:

2. dulceata ingrosata ca o alifie : serbeturi tea seroasd a laptelui. V. ser(um).

de trandafir si de visine GHICA. [Turc. seroterapie f. tratament al boaleler
§ERBET, lit. bautura]. infectioase cu ser dela animale vaccinate.
serbezi v. 1. a se face searbad, a se serozitate f. 1. proprietatea mucoa-
acri putin: laptele se serbezeste; 2. fig. selor de a secrete ser ; 2. partea zemoasa
a slab!: minfile-i smintia, capu-i ser- a umorilor animale. V. serum.
bezia POP. [Vechiu-rom. selbezi, a pall serpAnfit f. Buc. Bot. fierea Oman-
(v. searbdd)], tului. [Lit. iarba sarpelui].
serbi 4,-. a (se) face serb. eperpar n, cingatoare taraneasca de
serbie f. stare de serb: serbia fdra- piele in care se p5streaza bani : serpar
nului. ci galbeni indesat. [Lit, care se Incola-
lerbire f. actiunea de a serbi. ceste in jurul pantecelui ca un sarpel.
serbit a. ajuns in stare de serb. serpariffi f. Bot. amareala.
serdar m. Mold. od. 1. comandant al serpe m. Mold. Tr. V. sarpe.
cavaleriei, rang inferior hatmanului; 2. serpengeh n. pop antrax. [Tune. SER.
mai tarziu, rang de boierie : serdari, cd- PERM,.
minari i cluceri maH GHICA. [Turc. serpentin n. teava alambicului in sm..
SERDAR, general, lit, care sth in cap]. ral5 i bagata in apa rece spre a condense
serenadfi f, concert dat in strada seara produsul distilatiunii.
sau noaptea sub ierestrele cuiva. serpentinä f. 1. roca verde sau pa-

www.dacoromanica.ro
 eter - 586 - set
tate' cu colod; 2. piatra fina i pestritata de militar servicazl armatei este obli-
ca pielea sarpeltn: ceaseà de serpen- gatoriu pentru fiecare cetdfean dela
find; 3. drum serpentin. 21 pond la 50 de ani; serviciul sanitar,
oerpese a. de sarpe : ochi serpesti, numar necesar de medici, farmacisti pi
ageri i patrunzatori. veterinari, destinat pentru serviciul spite-
lerpiu a. oerpesc: ochii cei serpii st lelor militare i arnbulantelor; 6. Servi-
crunfi AL. ciul credincios, medalie instituita In 1378
oerpui v, a avea un curs intortochiat, sure a recompense servicitle functioned-
a curge In zigzag (cum umbla sarpele): lor; 7. organizarea lucrdrilor unei admi-
rdul serpuieste. nistratiuni: serviciul postelor; 8. ajutor,
oerpuit a. sinuos: liniile serpuite ale sprijin: a oferi cuiva serviciile sale;
drumurilor OD. 9. vasele i panza de masa : serviciu de
gerpuitor a. care curge serpuind. porfelan; 10. numdr de manctiri servite
sersam n. V. sarsam. In acelav timp: primal serviciu; 11. cult
serta-krta adv. de colo ;Ana colo : celebrat la biserica: serviciu divin.
ganganii serta-ferta 'mi sbdrnOiau la servil a. I. ce tine de starea servului:
snare Ise. II n. dus si tutors continuu: condifiune servile i; 2. fig. tailtor, lnjo-
acele serta-ferta pe dinaintea casei sitor: lingus.re servild; 3. care tine prea
ISP. [Gr. mod. SYRIA FERTA, alergari In sus mult la imitattunea unui model sau la
0 jOsi. htera unui text original: traducere ser-
sertar n. cutioara de dulap sau de vild.
masa ce se trage afara cu un buton sau servilism n. spirit de supunere jos-
cheie. [Gr. mod. snrridu (devenit, prin eti- nica, degradare sufleteasca.
mologie populara, seiner, adica cutie ce servire f. a ctiunea de a (se) servi.
salta tragand'o)J. servitor m. 1. slug& cel ce este In
ser(um) n. I. partea lichicla a sange- serviciul altuia; 2. om platit pentru ser-
lui dupe' ce s'a separat chiagul; 2. partea viciul casei.
lichida a laptelui dupa ce s'a separat Ca- servitudine f. servitute juridic&
sul [V. zed; 3. Med. lichid extras din servitute f. 1. starea de serv; 2. de-
sangele unui animal vaccinat pe.ntru vin- pendente, supunere: vieala e o servi-
decarea unor boale: ser antidifteric. tute perpetuoi; 3. Jur. obligatiuni impuie
serv m. 1. §erb; 2. termen de politeta : proprietarului unui imobil, camp sau cash,
al vostru urnilit serv. ca : scurgerea apei, dreptul de trecere, etc.
vervet n. 1. stergar de masa ; 2. bro- servus m. slugs (ca formula de poli-
boade taraneasca (= fr serviette). teta): servus si plecOciunel AL.
servi v. (activ) I. a fi in serviciul u- eies a. neted, fara inaltimi, vorbind de
nui stapan ca servitor; 2. a se consacra suprafete: teren ses. [Lat. (Locus) sEssus].
serviciului: a servi patria sat 3. a im- II n. I. supratata neteda; 2. mare Intindere
phut anumite functiuni: a servi Statul; de pamant Intfo tar& sesul Brirdganului.
4. a Indatora, a face servicii: a servi pe oese num. Mold. Tr. V. vase.
amicii sdi; 5. a furnisa: croitorul ma sesiune f. tirnpul cat e reunita o adu-
serveste bine; 6. a pune pe masa : a nare deliberant& : sesiunea parlamen-
servi prdnzul; 7. a face serviciul divin : tard ordinard dureazd trei luni.
a servi pe D-zeu. II (neutru) I. a fi ser- sestertiu n. moneda romand In Ira-
vitor; 2. a fi soldat ; 3. a fi gun la, a fi loare cam de 30 de centime. -
destinat pentru: acest aparat serveste estiui f. lemn tncovoiat I lStAret sub
la; 4. a fi de folos : acest instrument roata joagarului. [Origins necunoscuti].
nu mai poate servi; 5. a (ince loc de : vet a. vs; ciimpia feafei OD.
a servi de tatd. II (reciproc) 1. a face setcii f. plasa mare plutitoare, Intre-
uz de : a se servi de un diclionar; 2. buintaa mai ales la prinsul scrumbiilor
a trage folos din: a se servi de rela- de Dunare. [Serb. arraw, sitisca
fiunile altuia; 3. a fi servit la masa: sete f. 1. trebuinta de a bea: mi-e
supa se serveste la inceputul prdn- sete; 2. fig. poftd necumpatata setea
zului. de aur ; 3. ardoare, putere: a da cu sete.
serviabil a. gata de a face servicii, [Lat. sins].
de a Indatora pe cineva. Seta& m. om totdeauna Insetat (in po-
serviciu n. 1. actiunea si starea celui vestile populare).
ce serveste: a infra in serviciu; 2. cele setlevit f. rnartingals : setleva in wist
ce sunt de facut intr'o cash' ; 3. mod de NEGR. [Din fr. sept-et-le-va, printr'un in-
a servi : serviciu prost; 4. post, functiu- termediar rusesc]
nea celui ce serveste Statul: servicii ci- setos a. i m. 1. cui e sete; 2. fig.
vile, administrative, militare; 5. stare lacom: setos de bard.

www.dacoromanica.ro
 seu 587 -- sla
seu n. V. situ. sau Ielele); 7. fam. sdravan, strasnic,
sevá f. 1. suc nutritiv al plantelor; 2. grozav: o sfantà fried, o sfdntd de ba-
fig. vigoare, energie: seva junefii. taie. [Vechiu-rom. avant = slay. man,
sevai conj. Tr. macar: ian sd-mi joci tertnen bisericesc alaturea de sinommul
cu fina rnea, sevai cu mireasa ta Pop popular sant (dublet analog cu oltar si
[Vechiu-rom. .sdvai, incailea (csdvai bol- altar); sensul 7 e o generalizare analoga
nav cum era.A, M. Costin) = lat. sr VELIS, cu fr. sacra II adv. ca un sfant,
dach vrei]. mind seara set-1 gdseascd slant Row. II
sevaiu n. stofil de matase alba si de m. 1. cel canonizat de BiserlcS: sfinfii
fir (tabricatã in orasul Sevayi): anteriu Pdrinfi; 2. (absolut) D-zeu: ferit-a Sldn-
de sevaiu subffre OD. [Turc. SEVA`l]. tuff a-1 fura siantul, a adormi lini*tit
levalet n. suport de lemn pe care (in opozi(iune cu a-I tura Aghiufa).
pictorii tsi aseaza tablourile (-=. fr. che- slant m. veche monecla de argint In
valet). valoare de douitzeci creitari sau 90 pa-
sevas n. evlavie. veneratiune (vorba rale (in Principate): umpluse de sfanfi
iesita din uz): om pasnic si cu sevas chimirasul Ruirt. [Mold. svanfih=nernt.
catre mai marii self AL. [Gr. mod.]. zwANzio(r.2)1-
sever a. 1. strasnic, care cere o ex- slanta-sfintellor f. partea cea mai in-
trema regularitate, putin dispus la indul- terioard si mai sacra in templul lui So-
genta : legislator sever, lege severd; 2. lomon.
Wit ornamente: arhitecturd severd; 3. sfantoaica f. fumigate sfant.
jig. care denota rigoarea: o privire se- slantu-Aqteapta m. V. Asteaptii.
veral. n. ceeace este sever.
II sfantueala f. fapta de a sfantui.
severitate f. strasnicie. sfanitel v. farm a mitui pe cineva,
geviot n. §tofd paroasa englezeasca [Lit. a-i da parale, steno].
(= fr. cheviot). slantulet m. tatarnic. [Cf. sub rapor-
evrô n. piele de caprioara : ghete, tul sensului, it. santone].
mdnusi de sevro (=. fr. chevreau). sfarii f. I. fum, tumul dela lumanari
sex n. 1. diterenta fizich intre barbat de pe altar: se inalfd sfard drept la
el femeie; 2. barbatii i femeile: sexul cer; 2. jig. veste, svon: impdratul dase
tare, sexul frumos. sfard in fard ISP. [Slav, srvARA, fum, mi-
sexual a. ce caracteriza sexul, ce tine ros de bucatariej.
de sex. qfara 1. Mold. sfoara: o sfard de ma-
qexitoare f. adunare la tara, in nop- tase; fig, tot m'a tras pe s'arei CR.
(de de iarna, and se petrece lucrand si slàràl v. 1. a face un sgomot ascutit
spunand la povesti i ghicitori. (vorbind mai ales de lichide cand incep
sezon n. I. ancitimp (sub raportul co- a fierbe) : cornea sfdrde pe cdrbuni; 2.
mercial); 2. epoca cand apar anumite fig. §i farn, a se aprinde: a ineeput a
fructe, and se fac lucrari anumite: se- le sfetrdi inimile unul dupd altul CR.
zon de bed. (= fr. saison). [Onomatopee I.
qezut n. partea de dinapoi a corpului slarititoare f. jucarie ce face sgomot
pe care se *ade. invartindu-se.
sf. abreviatiune pentru slant: .Sf. Con- slarama v. 1. a sparge In farame: a
stantin, Dumitru, Grigorte, Ilie, Ion, skirdma lanfurile; 2. a nimici: a sfet-
Mihail, Nicolae, Pavel, Petru, Vasile rdma fermece. [V. fdrdmal.
(vezi aceste nume). sifiramatura 1. lucru stdramat.
sfada f. Mold. cearta : o gurez des- sfare n. 1. capdt, Wort.: sfdrc de W-
chisd pentru sfadd En. [Si svadd = ein, stare de fdfd; 2. lobul urechit. [Cf,
slay. StivADA]. slovean SVRIC, sfichiuiala].
sladi v. a (se) certa: decett sd-fi dau shire:al v. Mold. a trage tabac pe nas:
ai sd ne sfddim Rms. toatd ziva sfdrcdieste la tabac CR,
sffidit a. certat : era sfddit cu mine CR. [Cf. sfard].
slant a. 1. ce tine de religiune, con- sfareioe m. V. sfrancioc.
sacrat divinitdfii: sfinte altare; 2. care sfareurat a, lnconjurat pe de mar-
traieste dupa legea divine: un om stdrd; gini: porumbei vinefi sfdreuraft cu ne-
3. conform legit divine: o vieafd stdntd; gru. [V. sfdrel.
4. se zice de fiintele cele mai perfecte: sfairla f. bobarnac. [Abstras din *fdrli,
sfanta Fecioard, sfinfii martiri; 5. demn asvarli = bulg. rlieLm, a asvarli: lit. (lo-
de mare respect: sfeinta dreptate; 6. viturh) data repede].
sfarlac n. Mold. 1. roiu mic; 2. mla*-
epitet aplicat soarelui, considerat ca sfant:
cdnd rdsare shintul soare POP. I, eu- tina mica pe coasts muntelui. [Aluziune
femistic, spiritelor rele (de ex. Moartea la precipitarea albinelor si a apel turburel.

www.dacoromanica.ro
 sill - 588 - sfi
sfarleazi 1. bucatii de lemn sau me- servi de nutret vitelor si din care se scoate
tal, stribatut de un betisor, ce face si se zahir (Beta) [Mold. svecld =slav. SVEKLAI.
invirteasci in loc. [Diminutiv din sfeirld, sfecli v. tam. ai pierde cumpatul:
cu sensul primitiv de dititurii repede]. bdiatului Ii veni intma la loc, cdcio cam
starfoagit f. pl. Mold, cisme proaste: sfeclise ISP. [Lit, a se face rosu ca sfecla
puindu-fi sfOrloagele pe calup CR. [Ba- (v. teisteici)].
nat: opinca rupta 1 om scipatat; origins sferii f. 1. corp solid ale and toate
necunoscutal. punctele sunt egal departate de un punct
affirm& v. (poetic) a scarima. interior numit centru; 2. reprezentarea
Sfarmarpiatra m. urias nasdrivan globului terestru; 3. partea spatiului in
care macini stancile ca aS turbure paraiele; care o planetA Isi face cursul ; 4. fig. In-
Sfarmei-piatrd cu largi pasuri calca tindere de putere, de activitate; sfera cu-
munte dupd munte AL. no§tinfelor omenesti; 5. (poetic) regiune
sfernar m. negustor de maruntisuri: cereasci t dirt stere luminoase GR. AL.
stdrnari foarte avuli BILc [Origins ne- prin sferele 'nstelate Ar. a sferelor
cunoscutal. cdntare En.
slarog a. si adv. Mold, tare uscat, se sferic a. 1. rotund ca o sferii; 2. ce
zice de friptura care se coace Innibu§it: tine de o sferi.
triptura se face sfarog. [V. sfared sfericitate f. starea celor sferice: sfe-
sfarogit a. Mold. 1. copt Innibusit; 2. ricitatea pcimfintului.
fig. uscat, sfrijit: nfl biciu i o sea col- steroid n. solid geometric a cirui ti-
bdite, starogite CR. gurS seam:anti cu a sferei.
sfarr! Mt. imiti sgomotul repeziril, alert n. 1. a patra parte dintr'un tot:
sburiril sau al unei disparitiuni neastep- un sfert de ceas; 2. od. dare platitA la
tate. [Onomatopee]. inceput trimestrial si aiunsi apoi ilimitati
sfArsealii f. 1. stir-sit; 2. lesin, slibi- (oinS la 12 sterturi pe an); 3. fisie mare
dune ii vine o stdrseald. de pa' mint. [Vechiu-rom. si Mold. cifert,
. stars! v. 1. a (se) termina; 2.a se con- eert = slay. ETvERT6]. .
suma : a se sfarsi de dragoste. [Forma sfesnic n. unealtS de pus luminbri In-
redusA din sdvdrsil. tr'Insa. [Vechiu-rom. sfestnic= sla v. sviear-
shirsit n. 1. capit, punct sau moment mica
final: sfdrsitul zilei; 2. moaste sfdrsitul sfestanie I. sfintirea mica a apei la
s'apropie; 3. starseali : taste sfdrsituri ocaziuni solemne (In opozitiune cu Bobo-
imi yin PAM. II a. I. terminat: lucru sfar- teaza sau sfin(irea cea mare). [Rut. SIVIF4-
§it; 2. stors sfdrsit de puteri; 3. stins TERRE].
cis un glas sfdrsit. sfestoc ii. mit/41z un sfestoc de bu-
sfartica v. Mold. I. a sfisia, a rupe in suioc proaspdt NE012. [Tras din sfe.,tanie].
buciti: buzduganul sffirticat POP. ; 2. fig. sfeterisi V. a tura bani publici. [Gr.
Intierupt: 0 noapte sfeirticatd E.H. [Tres mod 1.
din stert]. sfeti v. 1. a da o taini pe fati s'a
slãià V. I. a rupe in bucati: tiara era pdrut cd s'a sfetit viitorul Grimm 2. a
gata set te sfeisie; 2. fig. a amiri foarte descoperi inselatoria (in jocul de an(i).
a sfeissia inima ; 3. a defiima cu riutate [Slay. sviarrn, a iesi la lumina
a stdsia pe semenii sdi; 4. a turbura sfetnic m. consilier sfetnicii Dom-
prin dusminii: a skis:a o fard. [Lat. nului. [Slay. silvirnsucii].
rarAscuunt. lit, a rupe In MO]. slialfi 1. lipsa de Incredere In sine, ti-
sfitsiere f. 1. rupere In bucAti; 2. fig. miditate. [V. sfa].
dureze fizici sau moralti foarte vie ; 3. pl. sfichiu n. virful biciului ; te stricnesc
turburiri, lupte intestine. cu stichiu de foc At. [Mold. svichiu=
sfastetor a. care sfasie sufletul. slay. ãvm].
sfat n. 1. consiliu: ascultd sfatul meu: sfichiui v. 1. a trage un sfichiu; 2. fig.
2. adunare: trimise s'adune boierii la a biciui, a mustra aspru.
stat OD. ; 3. vorbi multi, conversatiune !diet a. stiicios o sfieaf a l 0 cuvioasd
std la sfat; 4. od. casa primariei, palatul ingrijire OD.
municipal. [Vechiu-rom. sveat = slay. sfiicios a, care nu e Indriznet. care
sfivierel. se teme.
Minos a. I. plin de sfaturi, vorbiret: shiciune f. sfialA : de sfiiciune Mi
fdran steitos; 2. fig. inteligent, spiritual. iese sdngele 'n obraz Em.
Maui v. a da, a primi un slat. sill V. I. a se terne: s'a stilt set' meargd
sffituitor m. cel ce sfAtuieste. in pddure; 2. a fi sfios : nu te sfii so vor-
sfeclii 1. plantA de coloare rosie sau besti. [Vechiu-rom. sfi = slay. strirm sfr.
albi, cu riclicina groasa l cArnoasS, ce a se strange la sine].

www.dacoromanica.ro
 sfi - 589 - sgh
sfinjenle f. Insusirea celor sfinte. sfredelts, m. 1. pasArica cantareati
sfinji v. 1. a consacra : a sfinfi o bi- foarte marunti. (Troglodytes parvulus);
sericd; 2. a se sanctifica, a se face slant: 2. nume de pitic istet (In basme). [Lit.
stinfeascd-se numele tdul 3. a asfinti; sfredel mic: pasarea e numita astfel dui)!
mina ce sfinfia soarele CR. ; 4. fain, a .linfile undulate ale penelor sale, far piticul
face d up! voia sau gandul cuiva : dd-i, sà chipà miscarile-i vioi i sprintene].
t.c se närdveascd, nu-1 läsa sd se sfin- sfrijit a. slab si pipernicit cu chipul
fcascd PANN. [Pentru sensul 3, v. asfinfi]. sfrijit ca o iazmd. Ise. [Origin& necu-
sfintie I. titlu de onoare dat preotilor noscutal.
Sfinfia sa. sfruntare f. neobrazare,
sfinjit n. a ifintit ; soarele acum era sfruntat a. obraznic, nerusinat.
. spre sfinfit BALc. II a. consacrat: sfinfita sgabArdii f. urdoare ce se strange la
p dine. ochi [Cf. sgaihd, rana].
sfinx m.1. Mit. monstru fabulos cu cap sgai; v. a deschide tare ochii (de mi-
de femeie, corp de leu i aripi de vultur rare). [Origin! necunoscuta],
el punea enigme drumetilor i ucidea pe sgaiba I. Moid. ran! ce a Inceput a
cei ce nu le puteau ghici; Edip ins! ghici prinde coaja. [Lat. WADIES 1.
enigma si rapuse monstrul; 2. figura de sgailbal f. crac cu sgaibele in sus
sfinx: sfinxii sunt toarte numerosi prin- [V. gaibd].
tre monumentele egiptene; 3. fig. flintà sgaltfii v. a scutura pe cineva ; rdu
misterioasa, lucru ascuns sfinx patrons m'a sgeilfdit AL. [Origin! necunoscuthl.
de 'nfeles En.; 4. Zool. specie de fluturi. sganca. f. Mold. coaja unei bube. [Cf.
slims a. plin de sfiala: sfios ca o Mid sgaiba],
mare. sgandriri v. 1. a atata: nu sganddri
Aka f. felon. [Vechiu-rom. svita = 'Neill; 2. a trite: a sganddri o rand ;
slay. Simi, vesmant]. 3. fig. a atinge in treacht: a sganddri
sfoarä f. 1. funisoara din fire de canepa; o chestiune. [Origin! necunoscuta
fig. a trage pe sfoara, a Nall pe cineva sgarcenie f. a vat itie. [Lit. contrac-
(locutiune luata din jocul papusilor): 2. ata tiune a sgarciurilod.
sau snurul dulgherului; 3. ceeace s'atarna sgarci v. 1. a se strange (In urma u-
de o sfoara: o stoard de ceapd, de us- nd contractiuni a tendoanelor) : i se sg9r-
turoiu ; 4. (isle mica si Ingusta da ptimant cir,i mdinile; 2. fig. a fi sgarcit se sgdr-
o stoard de mosie, [Slay. savoeA, cope!, ceste pentru nimica toatd. [Slay. se--
catatamal. cleaam, a se contracta].
sfoarit f. V. afar!: dada sfoarei 'n sgarcit a. 0 m. avar,
lard POP. sgiirciu n, 1. cartilaj, tendon; 2. scoaba
sfoiag in. (in Oltenia) 1. mucegaiu; dogarului. [Tras din sgdrcil.
2. gandac de fain! (Tenebrio molitor). sgarciu int. jam. sh n'ai partel
[Origina necunoscuta]. sgardit I. cerc la gatul cainilor. [Cf.
sfoiegit a. mucezit dulcefuri s foiegite. gardl.
slorAi v. 1. a produce in somn un ago- sgaria v. I. a face o thietura usoari
mot particular din gatlel sau din nas; 2. pe piele cu ceva ascutit In vatf (unghie.
se zice de sgomotul ce face calul din nail. ac): pisica m'a sgariat; 2. a
[Onomatopee (v. fora)]. roade d'asupra; gulerul II sgdrie; 3. a
sforäit n. actiunea de a sforii. scrie rau: a sgdria hank:. [Vechiu-rom.
sforilator a. care sforae. ddria, a sgaria (csi Ii ddriea fat's*.
sforjare f. opintire. Moxa), = SI a V. DCTRATI, SODRATII.
sfragistica f. stiinta pecefilor. sgárie-branza m. 1. Mold. negusto-
sfrancioe m. pashre de fire rea, imita ras parlit: un puiu de sg6rie-branzd
viersul pasarilor mai mid i, amagindu-le CR. ; 2. om sgarcit.
astfel. le prinde si le omoard (Lanius sgtirieciu m. unealta dulgl]erului de
excubitor). [$i sfdreioc = serb. svaAdAx]. tras linii pe scanduri. [V. sgdria].
sfredel n. I. unealta de lemn terminata sgarIeturi I. ran! usoara din sgariere
cu un tel de surup de metal spre a face si urma ce lash.
gauri In lemn ; 2. fig. vioiu l sprinten : sgarios a. ce sgatie: sgdrios ca un
e ca un sfredel; 3. farn. sfredelul dra- ferdstrdt1 P ANN.
cului, baba vrajitoare. [Bulg. SVREDIR]. sgartai I. baba sfrijita: acea sgdrfa
sfredefeac n. siredel mic : dd de o se- urdtd POP. (Cf. sgarciul.
cure, de o tunie si de an s redeleac CR. sgatie f. Mold. puiu de same: a dra-
sfredeli V. I. a our; cu sfrelelul ; 2. a cului sgatie de fatd CR. [Cf. slay. OAD1.1,
se Infunda: apele se sfredelesc in a- Ter/til].
deinci vdrtejuri O. sghihueali f. pop. Mold. eptlepsie,

www.dacoromanica.ro
 sgh 590 sid
sgbihui v. Mold. I. a scutura (vor- sialâ f. Mold. sflalA: infra' cu siald
bind de epilepsie); 2. a scutura tare: tre- pe usd AL. [V. sill.
mura de parcd'l sghihuia dracul CR. sibarit m. 1. locuitor din Sybaris; 2.
sbihui (Stamate): origina necunoscuthl. fig. om molesit si voluptos.
sglavoc m. I. Bot. ghioc; 2. peste cu sibilii I. femeie cfireia cei vechi li a-
aripioare scurte si cu capul mare, traieste tribuiau cunoasterea viitorului si darul
min apele din regiunea muntoasti (Got- prevestirii: cu glasul addnc, cu graiul
firs gobio). ]$i gldvoc = bulg. OLAY06 : de sibile En.
tras din glavd, capatana, peste cu capul sibilant& f. Gram. consoanA ce pro-
mare]. duce un suerat: j, a, s sunt sibilante.
sglobiu a nebunatic, sburdalnic: frd- sibilin a. ce tine de sibila anticb: ora-
fiorul rnijlociu si de fire cam sglobiu cole sibiline; carp sibiline, culegere de
POP. [Slay. zoLcanvii, rAutAcios (cf. nebun, oracole relative la destinele Romei.
etimologiceste sinonim cu rdu)]. giboiu rn. Bot. micsunea. [Turc. prior
sgomot n. 1. sunet contuz, strigat (din see. noapte, I BUY, aroma), lit. mi-
tare; 2. Vire ce circula In public; 3. tig. reasma noptia
sensatiune: opera fdcu mare .sgomot. etibolet n. I. parolA, cuvAnt de ordine;
[Serb. captor]. 2. lig. semn distinctiv.
sgomotos a. plin de sgomot: fdrg sic adv. asa: se pune In paranteze, In
sgomotos. urma until text citat, spre a nu considera
sgorni v. a alunga vAnatul, a-I goni ca eronatA forma-i culioasA sau nepro-
din culcus: sgornesie cdinii din turmii. babilA.
[V. sec,: ni]. ic n. fam. I. eleganta imbrdcat cu
sgrabuntii f. 1. grAuncioarA de unt, sic; 2. haz: glume cu fiC (= fr. chic).
brAnzA, etc., plutind Intr'un lichid; 2. in- ic n. foite fine de alarnA, zinc, be-
flamatiunea pielii, spuzealA. [Origina ne- teala. [Ling. slid
cunoscutA]. sicanh v, 1. a Intrebuinta sicane sau
sgrAbuntos a. granulos. subtilitAti: 2. a intenta cuiva un proces
sgrept(or)a (sgriptana) v. Mold, a se farA cuvAnt; 3. fig. a neaji pentru ni-
cAtara. V. sgriptor. micuri.
sgribuli v. a avea flori de friguri: fficanä f. 1. Intortochierea legii, abuz
imbla sgribulind pela poartd CR. LOH- cu formalittitile procedurei; 2. fig. ceartd
ginti necunoscuta fArA cuvAnt, contestare nefundath (--=. fr.
sgriptor (sgripsor) m. I. pajera: sa chicane).
mdridnce niste pui de sgripsor Ise : 2. tdcanator a. si m. care sicaneazA, cui
om rAu i hrapitor; 3. (poetic) vultur: place a sicana.
sgripforii din Vrancea AL.; 4. od. mo- sicativ a. care usucA repede colorile:
neda de argint In valoare de 12 lei vechi uleiu sicativ.
si 20 parale (Fn..) [Tres din Mold. si Buc. sichimek f. (In graiul mahalagiilor)
a sgrepfa, a sgriptOna, a sgrepfora, secAturA sichimeaua de ginere-meu
a se tinea cu unghiile, a se catAra ca o CAR. [Tune, mina
pisica, a sgiria; pasArea rhpitoare e ast- siciu n. partea arsicului ce stA pe pl.
fel numita dupA ghiarele sale (v. pajurdll. mAnt: la cine code arsicul siciu, iea
sgriptoroaica I. I. partea ferneiaicA armdsia hp. [Turc. sre, compact].
a sgriptorului; 2. fig. femeie bAtranh si siclet n. pop. (cauzd de) neliniste: sa.
rtutAcioasd : sgripforoaica de muntii a nu le spuie sicletu POP. [Turc. e.o.m.].
smeului Tsp. sicomor m. lin tel de smochin origi-
sgrunt IL V. grunz. nar din Egipt.
sgudtd v. 1. a scutura tare: lanfurile sicrier m. Mold. cel ce face sicrie de
le sguduiau cu manic GR. AL.; 2. fig. mort.
a agita cu vrolentd: aceasid veste l'a sicriu n. Mold. I. ladA, cutie de lemn:
sguduit. [OriginA necunoscuta]. biblioteca uitatd in sicriul ei NeoR.;
sguduiturä f. efectul sguduirii. Sicriul legii, chivotul; 2. cosciug: ne
sgurit f. I. spume metalelor In fuziune ; purte in incdperea aceluias sicriu E.
2. fig. murdArie. [Albanez wells (din lat. [Vechiu-rom. secriu= ung SZEKRANY, ladA
SCORIA)]. (din lat. scalsium); pentru sensul 2, cf.
qi conj. 1. leagA Intre ele partile cu. cosciug].
vAntului: eu si tu; 2. In corelatiune cu sidef n. materie alba, tare si lucitoare,
cum cum e sacul si petecul; 3. ase- ce s'aflA in unele scold: sideful servA la
menea i noi ne ducem; 4. deja sa facerea nasturilor, mAnerelor de cutite,
ei dus; 5. mult: ate alte ponosurz si evantaliilor, etc. [Turc. SEDEF1
mai si Cui. [Lat. sic, asa]. sideral a. relativ la astre: an sideral.

www.dacoromanica.ro
 tile 591 Il

timp ce pune centrul plmantului a efec- silabisi v, a impreuna literele In silabe.

tua o revolutiune de 360 In jurul soare- ild n. veliga de atarnat chei: silduri
lui: zi siderala, timp coprins trine doub de aroma pentru chei. TINlemt. SCHILD].
treceri consecutive ale unei stele la me- siieah n. V. seleaf: incins cu un si-
ridian. leah rosu cusut cu fir (1MCA.
sienit n. granit din Syena. silemet n. V. selimet.
siesta I. somn dupa amiazi, in Odle silepsa f. figura gramaticala prin care
calde. o vorba con, orda mai mult cu ideea de-
if n. In tipografie : scandura rectan- cat cu torma aiteia: am vorbit cu sJzn-
gulara numita gallon [Nernt. (sArz) SCHIFF] fia sa, el mi-a Goo
sillanta I. Gram. sibilanta. silex n. cremene.
silon IL 1. tub recurbat cu douS brate sill m. geniu aerian: sil ful ce n'a-
inegale, spre a transvaza fichidele; 2. vas doarme 'n pace En.
cu apa gazoasa ce iese prin mijlocul u- sillida f. 1. spirit femeiesc de aer; 2.
nui tub central inchis cu supapa. fig. temeie tanara, gratioasa i svelta.
lifon n. panzl alba, numita si made- silha I. Buc. V. salha.
polon (= fr. chiffon). silhuiu a. coperit de codri: munfi
lifona v. a mototoli (-= fr. chiffonner). silhu, Copuc.
fifonier n. scrin (= fr, chiffonnier). sill v. 1. a torta: si1este-1 sâ plece;
siga f. substanta rosiatich ce se intre- 2. a cauta din rasputeri: s'a silit sci a-
buinteaza spre a trage braie la ferestrele jungd acolo; 3. a fi silitor: colaraor,
bordeielor, a varui pereth cuptoarelor ta- silift-vd! [V. slid].
ranesti. etc. [Serb. SIOA, stalactith]. silicat n. sere ce rezulth din combi-
sigil n. pecete. narea acidului silicic cu o baza.
sigila v, a pecetlui. silice I. subitanta ce formeaza baza
siglu n. htera Intrebuintatá ca abre- silexului : oxid de siliciu.
viatiune pe monumente, medalii i vechile silicic a. acid silicic, silice.
manuscripte: Io e siglul vechilor nostri silicios a. 1. de natura silexulul: te-
Dornni. ren silicios; 2. ce contine siliciu.
signal n 1. semnal; 2. fluier de dat siliciu n. metal de coloare inchisfi care,
signale: signal de gardist. cornbinat cu oxigen, forrneaza silicea,
sigur a. I. de care nu se poate indoi; silimet n. V. selimet: putem in scant
faptul e sigur; 2. in care ne putem in- timp sd-1 scoatem la silumet
crede ; prieten sigur; 3. care produce filing m. moneda engleza de argint
totdeauna elect: remediu sigur; 4. care in valoare de 1 tr. 25: doudzeci ulingi
trebue sa se intample negresit : victorie fac o iivrd sterlingd.
sigurd; 5. unde te alb in siguranta : drum silinta 1. 1. Intrebuintare peste obi-
sigur. [Gr. bizantin SMUllos (din lat. sr- cent a puterilor fizice si morale; 2. ocu-
CUM)]. patiune continua.
siguran01. 1. caracterul cellar sigure; siliste 1. od. vatra satului : drumul
2. lipsa de mice pericol. sd-1 ldsdm lcz silistea 'naltd. [Slay. se-
silfistrie f. 1. starea de sihastru; 2. am, locuinta (serb.: loc unde a fost un
locuinta de sthastru: o sihdstrie din sat)].
Ceahldu MOM silit a. fortat.
sihastru m. pustnic: dupd o dna de silitor a. ocupat fara incetare.
sihastru OD. [Gr. mod. minus-as, lit, care =Lira 1. sare tormata din potasa st
trareste linistirj. II a. fig. singuratic: dra- din acid nitric, azotat sau nitrat de po-
goste sihastrd C84131TC. tasa. [Rus. SELZIMA.
saga' (silha) f. Mold. Buc. padure deasa silnic a. violent. m. planta cu tul.
11

cu arbusti drepti i subtiri. [V. &Mild]. pina taritoare Si cu florile albastre sau
sii v. Mold, a se sfii: de ce và stip violete (Glechoma hederacea,: In me-
de noi ? Ar.. [V. sfii]. dicina populara. planta serva de leac pen-
giitura f. V. §tietura. tru boala de piept si de pantece. [Slay.
sila f. 1. putere armata: pornind la smiNnui, puternic].
rasboiu cu o sild asa de mare si de silnicie I. violenta; naprasnica silni-
grozavä Ise.; 2. forta, violenta: unde cie ne-a finut alungati pela strdini OD,
nu incape voia, Incape sila; cu de-a silnicit a. violentat: afungaii, prigo-
sila, cu torta; 3. desgust, greata: mi-e niii, silniciti OD.
sad de ddnsul. [Slay. SILA, putere, tarid. silogism rt. argument compus din het
silabä f. una sau mai multe litere ce propozitiuni (majora, minora i consec-
se rostesc dinteodata. yenta sau concluziunea) Ex. toll oame-
silabic a. ce consta din silabe, nit sunt muritori (majora), dar Petru

www.dacoromanica.ro
 sil 592 slm
e orn (minora), deci Petru e muritor muzicale; 2. concert de instrumente de
(concluziunea). rnuzica ; 3. compozitiune de muzica de-
silogistic a. ce tine de silogism : forma stinata a fi execulath cu instrumente In-
silogisticd. tr'un concert; 4. instrumente cu coarde
siloz n. magazie cu celule pentru pas- intr'o orchestra, In opozitiune cu instru-
trarea cerealelor (=fr. silo): Braila si mente de vant, ce produc armonie.
Galati au numeroase silozuri. simigerie f. pràvàlia simigiului.
silueth f. desen negru cc reprezenta simigiu m. cel ce face sau vinde si-
o figura min umbra et: apar pe zarea miti, covrigi, etc.: simigii cu tablalele
rosie 'n ncgre siluete AL. (=- fr. sil- lor s'erice puse pe cap Fu.. [Tun.
houette). sunup].
silui v. a viola, a violenta. [V. silca similar a. de aceeas natura.
silur m. mica planta cu florile de un similor n. aliaj de arama si de zinc,
albastru deschis cu o pata galbena ma- ce are aspectul aurului.
untnu (Euphrasia stricta). [Origina ne- similitudine f. asemanare.
cunoscutaJ. siminechie I. V. senamechie,
siluric a. se zice de un teren asezat siminoc m. Bot. numele popular al
sub vechea gresie rosie: Prutul siluric. imortalei: au cules din cale funebru
silvA f. padure : stdnca pare de silve siminoc AL. [Buc. semenic, siminic
'ncununatd Bor.. V. selba. btlig. SHIN, siminic].
&Ulric a. forestier: inspector silvic. simiotich f. soiu de rachiu. [Origina
silvicultor m. cel ce se ocupa cu cul- necunoscuta].
tura padurilor. simit m. pesmet moale: sà cumpere
silviculturii f. culture plidurilor. alvilà ai simit Gum& [Turc. sum, covrig].
simandicos a. (ironic) distins: un simizet n. camasutd; un simizet de
rdva.g dela un negustor sirnandicos AL. blonduri de Olanda Fe.. (= fr chemi-
[Gr. mod. surionaurOs, notabil, conside- sette).
rabil]. simoniac a. culpabil de simonie.
simbol n. figura sau semn destinat a simonie f. trafic cu cele sfinte (dupa
reprezenta o idee moraid oamenii din numele lui Simian Magul, pretins facator
toate cele bac icoand sau simbol En.; de minuni).
simbolul credintei, crezul in sfanta Treime. simpanzeu m. maimuta mare din
simbolic a. ce serva de simbol : scri- Africa, searnana foarte mult cu omul pi
soare simbolicd. trhieste In padurile din coastele Guineii.
simbolism n. 1. totalitatea simboa- simpatic a. care inspirit simpatie : per-
lelor proprii unei religiuni; 2. stiin1A care soand simpaticd. V n. Anat. marele aim-
expune si explica aceste simboale; 3. cu- patic, partea sistemei nervoase clealungul
rent poetic In Franta pela finde secolului sirei spinarii: el prezida fenomenele vie-
al XIX-lea, care, prin reactiune in contra tii, ce se fac Una actiunea vointei noastre.
artei parnasienilor, a cautat sd exprime simpatie f. 1. potrivire de inclina-
tainicile raporturi ale lucrunlor cu sufie- tiuni, pornire instinctiva ce atrage douà
tuknostru. lin curent simbolist s'a ivit persoane una catre alta; 2. facultatea de
si la noi la inceputul secolului al XX-Iea a participa la durerile s placerile altora.
ca o reactiune in contra poporanismului simpatizh v. a avea simpatie unul
(v. aceasta vorba). pentru altul.
simbolist a, si In. ce tine de simbo- simpatriot rn. compatriot (vorba ie-
lism: poet simbolist. sita din uz) : cum o sd-mi gologiitteascd
simbolizh v. a exprima printeun sim- simpatriotiil Ar.. [Gr. mod.].
bol : laurul simbolizeazd pacea, iar simplifich v. a (se) face mai simplu.
cumpdna dreptatea. simplificati(un)e 1. actiunea de a
simbrias m. om cu simbrie. simplifica i rezultatul acestei actiuni.
simbrie 1. 1. leattl: adundturd de simplist a. si m. care considera un
oameni cu simbrii OD. ; 2. plata : sirrt- lucru subt un singur aspect : spirit sim-
bria argatilor. [Cf. sambral plist.
simetric a. care are simetrie. simplitate f. 1. insusirea lucrurilor
simetrie f. 1. diapoziliune regulata a simple: simplitatea moravurilor; 2. ca-
partilor asemenea ale unui corp sau edi- racterul unei persoane simple; 3. prea
ficiu: ochii, brotele, urechile sunt dis- mare credulitate.
puse cu simetrie; 2. tig. armonie, fru- simplu a. I. care nu e compus: cor-
musete ce rezulta dintr'o dispozitiune re- pun simple, ce nu s'au putut Inca des-
gulata : a dispune frazele cu simetrie. compune; 2. singur, unic; imbrcicat cu
simfonie f. 1. Impreunare de sunete o sirnpld tunicd; 3. care nu e compli-

www.dacoromanica.ro
 sim - 593 - sin
cat: masind simpld, mijloc simplu; 4. simzar m. Mold. V. samsar; vr'un
fArfi podoabS sau afectatiune: imbreicei- posesoras sau vr'un simzar AL.
mazte simpler ; 5. fárã prefacere sau rñu- Simzeanii f. V. Siinzeani.
tate; 6. WA titlu sau rang : simplu sot- sin m. pop. fiu (Inlocueste numele fa-
dat, sirnplu cetafean; 7. putin instruit millet la tSrani): Ion sin Gheorghe, file
oarneni simpli; 8. care se las5 a fi usor sin Mitru. [Slay. math, flu].
amagit: prea e simplu, dacd a cre- inà f. bandA de fier pe care umblA
zufo. II m. om simplu I n. ceeace nu e vagoanele. [Nemt. SCHIENE].
compus. sinagoga f. biserich evreiascii.
simptomiii f. 1. semn ce aratS natura sinalagmatic a. Jur. se zice de un con.
unei boale: simptorne ingrijitoare; 2. tract care impune o obligatiune reciprocri.
fig. indiciu, prevestire: simptorne de de-
sinaleffi f. reunirea a douS vorbe In.
cadengi inir'o societate. tfuna: niciunul.
simptomatic a. 1. Med. ce servS de sinapism n. medicament din fAinfi de
simptomd; 2. fig. caracteristic. mustar apA, ce se aplicA pe piele spre
simt n. 1. facultatea prin care fiintele a produce o iritatiune generals sau spre
tnsufletite primesc irnpresiunea obiectelor a atrage sAngele.
exterioare: ornui are cinci simturi: vd- sinaxar n. colectiune prescurtatA din
zul auzul, mirosuL gusto! si pipeatul; vietile sfintilor : Sinaxarul sfantului loan
simt intern, con5tiinta p3icologic5; simt Botezdtorul. [Gr. mod.].
moral, constiinta binelui si a rilului; 2. sincer a. 1. care nu cautA a mind
facultatea de a simti, vorbind de lucruri ,sau insela; 2. liber de orice prefacere :
morale: simful frumosului; 3. facultatea convingere sincerci.
de a Intelege, de a judeca simful pic- sinceritate f. calitatea celui sincer.
turei; bunul simt, dreaptà judecatA, min- sinchisi v. a-i pAsa: nu ma sinchi-
tea sanAtoasA; 4. plficere josnicS, poft5 sesc de gura lumii. [Gr. mod.].
neinfrAnatA: befia simfurilor. sincopä f. 1. Gram. eliminarea unei
simpl v. 1. a primi o impresiune cu ilitere sau silabe din mijlocul unei vorbe;
ajutorul simturflor: a shaft caldura. fri- 2. Med. lesin; 3. Muz. not& dela sfar§itul
gui; 2. a gusta, a incerca : a sirrai o unui timp i dela Inceputul altuia.
mare bucurie; 3. a aprecia: a sin* sincopat a. Gram eliminat la midoc:
frumusetile unei opere; 4. a prinde de ,forrne sincopate.
veste: plecci lard sei simtei cineva; 5. sincretism n. sistemil fllozoficS ce
a pricepe: el simti cd treaba std rdu; consistii a concilia diferite secte, diterite
6. a fi perceput de simturi sau de minte: opiniuni.
s'a simfit un cutrernur; 7. a avea con- sincronic a. se zice de evenimentele
stiintA de starea In care se aflA: se simte ce se petrec In acela§ timp: tablou sin-
vinovat. [Lat. SENTIREL icronic.
simtimAnt n. sentiment. sincronism n. raport intre clouA In-
simtire f. I. facultatea de a simti, de crurl cari se fac In acelas timp.
a primi impresiuni fizice sau morale : sindic m. 1. cel numit spre a Ingrid
simtirea vietii; 2. sensibilitate fizicA : a- si de interesele unui corp din care face parte :
pierde sirnfirile. sindic de notari; 2. cel ales spre a In-
slmtitor a. 1. care simte cu multA grid de interesele creditorilor: sindic de
vioiciune: susceptibil, impresionabil; 2. faliment.
ce se simte, sensibil; 3. fig. important: sindical a. ce tine de sindic : camera
pierdere simfitoare. sinclicalei.
simulh v. a face sii apar5 ca real sindicat n. 1. sarcingi de sinclic §i du-
ceeace nu este: a simula o boald. rata ei; 2. societate de persoane intere-
simulacra n. 1. imagine, fantomA ; 2. sate In aceeas Intreprindere §i cari se a-
imitatiune: simulacra de bdtalie; 3. a- dunA In vederea unui scop comun.
parendi desarta: simulacra de bun& indrilá f. scAndurA de lemn ce servh
tate. la invelit case. [Nemt. SCHINDEL].
simulare I. prefAcAtorie. gindrilar m. 1. cel ce acopere o casA
simultan a. se zice de douS sau mai cu sindrile; 2. cel ce le tale sau vinde
multe actiuni cad se fac tn acelas timp. sindrofie 1. (ironic) societate : in sin-
simultaneitate I. caracterul celor si- drofiile modeste de mahala CAR [Cir.
multane. mod.].
simun n. vAnt fierbinte i aprig ce sine pr. servind de complinire: 1. el
sufld In Sahara si in sesurile Arabiei: 1nsus: se gandi in sine; 2. flint& fire:
simunul din pustie cu boarea sa fier- a-si veni in sine. [Lat. sit (cu acelas sufix
binte NAUH. intensiv ca la mine, tine)].
L. Saineanu.-Dict. Universal. 38

www.dacoromanica.ro
 sin 594 gip
sineal f. scrobeala albastra : htIrtie are aproape aceeas tnsemnare cu alta:
de sineald. [Bulg. SINIL0]. ex. inel i verigd ; adormi, aromi si atipl.
sineara f. Muth: inarmati cu land In principin, nu exista douà vorbe abso
si sdbii, cu arce si sineti NEOR. [Vechiu- lut sinonime: intotdeauna o nuanta care-
rom. svineatei (NIoxa) = slay. svailir, care le deosebeste una de alta. Limba ro-
plumb]. mama e bogata In sinonime cari exprima
sineedoc5 f. figura de retorica ce con- o simplitate sau slabiciune a inteligentei.
sista a lua partea pentru tot, particularul Termenii corespunzatori se pot clasa dupa
pentru general, materia pentru obiectul fa- notiunile urmatoare: 1. simplitate fireasca,
bricat i reciproc: fugar pentru cal, sa- naivitate (budulac, geigautd, haplea, net-
ble pentru dusman, pdnzei pentru tablou. tdflef. Prost); 2. inteligenta slaba ori de-
sinecurà f. post retribuit ce nu obliga generata (lepsit, ndtdng, ndtdrilu, ne-
la nicio mune& ghiob, nerod); 3. imbecilitate compleia
sineli v. a scrcbi albastru. [V. sineale]. (gogoman, heibduc, tont, zevzec); 4. ig-
sineliu a. Mold. alba striu. [Bulg. sath, noranta (nduc). i aceasta nomenclaturfi
albastru]. s'ar putea rigor sport prin adaosul epite-
sine-qua-non adv. firli care nimic nu telor provinciale sau locale cum si a neo-
se poate face, indispensabil; conditiune logismelor corespunzatoare.
sine-qua-non. sinonimica f. stiinta sinonimelor.
sinerezh f. Gram. contractiune a doua sinonimie I. calitatea vorbelor sino-
vocale Intr'un diftong. nirne.
sinet n. od. polita : sineturile trebue sinoptic a. care permite a coprinde
achitate feird nicio sceidere Ar.. [Vechiu- dintr'o privire diferitele parti ale unui tot :
rom. sinet, act, document = turc. &ENRO]. tablou sinoptic.
singular a. 1. jun individual: legate sinorisi v. a se Intovarasi: el nu se
singulare; 2. bizar, extraordinar: e un sinorisi de loc POP. [Or. mod.].
fapt singular. II n. Gram. numar ce ex- sintactic a. ce tine de sintaxa.
prima o singura fiinta sau un singur lucru. sintazia 1. parte& gramaticei care ex-
singur a. si adv. 1. care nu e cu altii: pune regulele de constructiune ale vorbe-
a reimas singur; singur, singurel, singur lor i propozitiunilor.
de tot; 2. fail ajutorul cuiva : a feicut sintetic a. 1. ce tine de sinteza : me-
treaba singur; 3. insus, In persoana : todd sintetica; 2, care opereaza min sin-
s'a dus singur la fata locului; 4. unic teza spirit sintetic.
fatd singura /a peirinti. [Lat. SINOULUS]. sintetizh v. 1. a reuni prin sinteza:
singuratate f. I. starea celui ce tra- a sintetiza fapte; 2. a face sintezii.
ieste singur: a iubi singureitatea; 2. loc sintezit f. 1. metoada de rationament
retras. [Lat. serotizaarrxrem]. care procede dela simplu la compus, dela
singuratic a. care e singur, cui ii place cauze la efecte, dela principii la conse-
a fi singur. cvente; 2. generalizare, rezultanta faptelor
stoic 1. I. tabla de cositor, impodobità si a ideilor ; 3. recompunerea unul carp
la mijloc cu desenuri i flori: o sinie chimic cu elementele separate: combi-
mare; 2. (Banat) masa rotunda facuta de ne:rid oxigenul cu hidrogenul, se face
lemn In forma unei farfurii. [Turc. sun, ta- sinteza apei.
bill rotunda (serb. SONIA, mescioara joasa)l, sintoism n. religiunea primifiva a Jo-
sinistru a. 1. care cauzeaza sau face poniei, numara azi vr'o 14 milioane de
58 ne temem de pericol; 2. Ingrozitor la sectatori.
vedere: tizionomie sinistrei; 3. primej- sintron n. scaunul dinaintea altarului
dios : proiecte sinistre. I n. 1. Intamplare unde sta arhiereul sau episcopul. [Gr,
ce aduce marl pagube; 2. pierderi cau- mod.].
zate de incendiu, uragan, naufragiu. sinucide v. a-si face seama, teal lua
sinod n. autoritate superioara eclezi- vieata.
astica, compusa din mitropoliti. episcopi sinucidere f. acriunea celui ce se sin-
arhierei, cart se adurni de doug ori pe ucide.
an spre a se ocupa de administratiunea tiinul v. a lega cu sine: roti sinuite.
bisericii: shintul Sinod. sianos a. care face multe ocoluri riu
sinodal a. ce tine de sinod: regula- cit cursul sinuos.
ment sinodal. sinuozitate f. Inconjur ce face un drum
sinodicesc a. sinodal : o sinodiceascei sinuos : sinuoziteitile unui fluviu.
carte Neon. sioio n. Mold. suvoiu: sioaie care
sinolog rn. cel ce stie limba chineza, poartd cadavre pe a lor valuri AL.
obiceiurile i istoria chinei. lip m. peste de Marea-Neagra care
sinonim a. si a. se zice de vorba ce poate ajunge la 2 metri lungirne, cant&

www.dacoromanica.ro
 01. 595 sis
rind panA la 80 kgr. (Acipenser sturio). siretlic n. apucaturil sireatA, viclesugt
[Rus. peal. o intoarse insd la siretlic Ise. [Turc.
gip n. Mold. flacon: to tainic sipul IIRREELIK, sicana].
dsta, set:4 versi in al sdu yin AL. [Cf, siriman a. si m. orfan: nu asupria
ung. SIP. pipa pe vdduvd nici pe sirimani Ise. W.
gipea f. sindrilA. [Serb. starrA]. sdrmaril.
sirindericà f. arbust mutt cultivat ca
sipet n. cos de papurA set vind de cu-
far: un chervan Win cu sipeturi OD. planti ornamental& pentru florile sale albe,
[Turc. SEPET]. frumoase si foarte mirositoare (Philadel-
sipiat f. plant& cu florile gAlbenii, rar phus coronarius). [Pare a fi o alterati-
rosiatice, cre5te prin poieni i fanete (Sca- une populara din MINI:JAW, numele fran-
biosa ochroleuca). [Slay. slpirati, cez al planteil.
ipot n. 1. izvor ce cur ge repede ; 2. ulu- siritenie f. sir de IntamplAri: sirite-
cul teascului de vie. [Onomatopee, dupA nia povestii Ise [Lit. siretul sau firul po-
sgomotul ce-1 produce (cf. slay. slpor(, vestli].
susur)]. irioiu n. V. siroiu.
ir n. 1. serie de fiinte sau lucrurrar- siroco n. \rant de S.-E., pe Mediterana,
zate In linie: un sir de case, un sir de ce aduce o Caldurd nabusitoare: pentru
soldafi; 2. serie, succesiune: un sir de noi Siroco face pe a lui Lido verde
nenorociri; 3. rang, rand: I/ primesc in mal Ar,.
sirurile /or; 4. ordine, legatura logica : giroi v. a curge In viroaie: sangele
vorbire fdrei fir; 5. insirare: fir de mar- cum qiroia NEGR.
gdritare. jUng. SERI. efiroiu n. torent : siroaie de lacrdmi,
gira f. 1. sir lung: cal cu o sird de siroaie de sange. [*i irloiu, suroiu;
stele rofcate pe spinare OD. ; 2. gra- onomatopee exprimAnd sgomotul curgerii
madA lungurata (asezatii In lungul van- apelor (cf. sirui, surui)].
tulm) : sire de fan si de grau; 2. sira sirop n. licher de aria zaharisit& la care
spinarii, coloana vertebral.a. se adaoga zeamA de plante sau de fructe.
girag n. V. sireag. girui v. V. siroi.
sire in. titlu dat regilor i imparatilor sits n. baston cu stilet. [Tum gig, sable].
(= fr. sire). liganen f. puscA lung& arnAuteasca
fireag (virag) n. 1. od. rang, ordine : trer-patru sisanele totdeaunainaircate
boierii randuili in indoit sireag OD. ; nand ICI gurd GHICA. ITurc. lEANE, lit.
2. ordine de bAtaie: isi stricau sireagul ; vase tevi].
3. ceata de osteni: risipite se 'mprdstie icà f. paie tocate. [Rus. SIECKAI.
a dusmanilor siraguri Em.; 4. manun- Olen I. Tr. vrAjitoare batrAnd. [Abstras
chin: iatd o gingasd mlddifd cu sirag din rus. IIFCATI, a soot: babele soptesc fer-
de andrfisori AL.; 5. salbA : sireaguri mecele (caci, rostite pe Inteles, ele si-ar
paftale. [Serb. sumo]. pierde eficacitateag
sireap a. aprig, sAlbatic (invechit): giticav a. Tr. peltic. [V. fifcd].
cai sirepi ce fug ca vantul Ar.. [Slay. giscasi v. Tr. a rosti deiectuos anti-
II m. cal aprig: sirepul mite litere (/ pentru r).
syzahmil, feros].
ridicd narea 'n vdnt AL. 9iscoiu m. Tr. strigoiu. [Lit. vrAjitor
sirenit f. 1. Mit. flint& fabuloasA, ju- ce poate lua o forma animala]. V. siscii.
mAtate femeie i jumatate peste, care ade- sisinel rn. pl. Bot. dedetei. [Origins
menia pe corAbieri prin dulceata vietsului necunoscutà].
ei si-i prapAdia de stancile mArii cu un efillete (qu§let) n. codarla carului. [Ori-
cdntec de sirend lumea 'ntinde lucii gina necunosLuta
mreje Ex.; 2. fig. femeie foarte seducA- sigtar n. galeatA de muls oile. [Slay.
toare; 3. Zool. soiu de batracieni cu cor- SESTARO (din lat. SEXTARIGE)1
pul lunguiet; 4. aparat In care aburul sau sistem n. V. sistemd.
aerul comprimat produce un sunet gray sistemä f. 1. total din pArti coordinate
ori suierator: strena servd ca fluier de Intre de: sistemd riervoasd, sistemd
alarmd pe cordbii, locomotive, etc. planetard; 2. adunare de principit legate
egret a. fin si istet. viclean: avea fafa laolaltA asa ca sa formeze un tot, o doc-
sireatd. [Turc. $1RRET, rAutAcios]. II m. om trMa : s,stema lui Epicur; 3. distributi-
viret: fire cu siret anevoie se insald. tine metodich si artificiala a fiintelor spre
firet n. panglica MtdreatA, Inur: o ji- a Inlesni studiul lor ; sistema lui Lineu;
feted rosie cu fireturi de fir NEM/. [Turc. 4. totalitatea procedArilor spre a ajunge
swim galon]. la un rezultat : sistemd de educafiune;
siretenie f. fire sireatA : iretenio sistemA metric& toate mAsutile ce au ca
vulpei. bazA metrul. [Se zice i sistem].

www.dacoromanica.ro
 sis - 596 - sla
sistematic a. I. ce tine de o sistemS : slfibi v. 1. a deveni slab: a slObit
ordure s.stematicd; 2. care face toate mutt; 2. a destinde : a sldbi funia; 3.
dupi regule sau principii WS a tinea a rasa din maw): sabia sd n'o skibesti
seam& de exigentele ImprejurArilor: om din mina CR. ; 4. fig. a Fan In pace pe
sistematic. scineva: slObefte-md ; 5. a pierde din ve-
sistematizh v. a reuni faptele sau dere: nu-1 sldbi din ochi.
piniunile Inteo singura sistemS. slfibiciune f, 1. states celui slab; 2.
filtoare f. Mold. I. bancla nuirginasS lips& de putere; 3. fig. lips& de stator-
la stofe; 2. mAner la crangul morii : pros- nicie : slabiciuni omenevi ; 4. pornire,
nelul este alccituir din apte fistori. preterinta: are o sldbiciune pentru copii.
[Origins necunoscuta]. slad n. malt: 60 de mierte slad. [Slay.
sistolfi f. Anat. miscare de contrac- stAn*J.
tiune a inimei. slab* n. 1. pl. oplenele saniei; 2. va-
sit n. partea unui peizaj considerat tra luntrei. [thigind necunoscuta].
dupS aspectul ski: sit incdntiitor. slAnini 1. grasime de porc. [Bulg.
sith I. unealt& de strecurat lichide sau sLatfm&j.
de cernut materii pulverizate; fig. prin a slanita f. loznita. [Slay. SLANITA, targ
negurilor sad de cu noaptea iarna de sard.
cerne AL. [Slay. stu]. slay a. si m. se zice de una din ma-
94,4 I. un fel de sindrilS: acoperif de rile rasse europene ce coprinde pe 12usi,
fife. [Cf. serb. srrrA scandurick]. Poloni, Cehi, Sarbi i Bulgari.
sitar m. Zool. becat. [Ciocul sitarului slava' 1, 1. glorie: slavd Dommilui;
aduce cu o sita 2. antare bisericeascil in lauda sfintei
sitav a. ffigusit: glas sitav. [Origina Treimi; 3. inSitime: ridicam casa in
necunoscuta]. slava CR. ; slava cerului, empireu, eter:
sitic f.1. sita mica: toate lucrurile faptul zilei 'n slavd se repede En. [Slay.
aratcl gclurite ca sitisca Ca.; 2. strecu- SLAVA, &lid.
atoare de lapte. stävi v. 1. a l'Auda, a glorifica: fin al
situat a. asezat Inteun loc: easel bine astor mine, tardna lor o sldvesc GR.
situatci. AL. ; 2. a adora : preot.i egipteni 'n tern-
situati(un)e 1. 1. mod de a fi situat; pluri Ii skivesc Ga. Ar., [Slay. SLAVITI, a
2. stare de avere, conditiune: situatiune celebra].
strOlucitd; 3. dispozitiune sufleteascli: slavic a, ce tine de slavi: llmbi sla-
situatiune linistitd; 4. imprejurtIri In vice, rusa polona, boe m a , bulgara isSrba.
mijlocul dirora se aft& cineva : situatiune slavism n. 1. tendenta politicS de a
grea; 5. starea in care se afla o cassa, grupa pe Slavi Intfo natiune unia ; 2.
o aprovizionare: a verifica situatiunea influentS slayS : slavismul durd in Td-
financiard; 6. moment de actiune ce rile Romdne dela intemeierea lor pOnd
excitS interes, intr'o dram& sau un roman, la Mateiu Basarab si Vasile Lupu
giu n. V. suiu: chip fiu i man- (1290-1633); 3. vorbS sau constructiune
dret POP. particular& limbei slavone : slovismele
siv a. cenusiu: paffi siva' la vile. formeazd contingentul cel mai insem-
[Slay. mi]. nat din elementele strdine ale Umbel
Siva f. alt nume dat VasilcSl. [Scur- romdne. Ele constituesc pa tura cea mai
tare din Vasiva]. veche a implumuturilor lexicale, datand
lvoiU n. torent: cade ploaia i curg din diferite epoce. Fondul slay bisericesc
sivoaie AL. [V. uvoitd. se trage din bulgareste. Mai tarziu, ru-
slab a. 1. care e putin sau de loc gras: teana, polona i rusa au influentat suc-
slab ca un fdr; 2. MrS putere sau trSi- cesiv graiul moldovenesc, iar sarba I bul-
nicle: slab de constitutiune; 3. lig. gara pe cel muntenesc.
lipsit de talent: scriifor slab; 4. Mfg ca-slavist m. cunoscfitor al limbilor si
racter: slab la fire, slab de inger; 5. literaturilor slavice.
putin lntins, mediocru: cunoftinte slabe, slAvit a. 1. glorios: slOvite impOrafe
lurnind slab& [Slay. si..usi)]. 2. vestit: imparat slavit e codrul En.
slalbAnog a. cam slab. II m. (slobo- sIávi f. varietate de struguri,
nog), plant& ale aril trunze se strang sliivitor m, adorator (Nzoa.).
and le atingem (Noll me tangere) [Bulg. slavizh v. a (se) face slay.
SLABONO0A, lit, slab de picioard. slavoman a. si m. imitator exagerat
slfibfinogi v. a deveni infirm : bratul al spiritului slay.
meu slabanogit ISP. slavomanie f. tendentS excesivh de
slibAturei 1. azAturil: iacd slaci- a reduce toate la Slavi,
tura de cal CR. slavon a. ce tine de Slavonia ori de

www.dacoromanica.ro
 sla - 597 - slu
slavona. H slavona, f. veche limba bise- slobozenie f. od. libertate.
riceasch a Slavilor meridionali din sec. IX, slobozi v. 1. a libera : l'a slobozit
in care Ciril l Metodiu tradusera Biblia. din pusciirie; 2. a da drumul : a slobo-
slavonese a. serfs In slavona: arti zit pas6rea; 3. a da foc: a slobozi
slavonesii. un tun.
slavoslovie f, termen bisericesc: te- slobozie f. od. colonif de straini cu
deurn. [Slay. sulvostovitc, laudà solemna]. scutiri sau slobozenii.
leah n. Mold. V. sleau: corn iesim slobozitor n, bat de tnvartit sulul
in sleah CR. dinapoi al ritzboiultd spre a da drumul
sleahtà f, 1. od. nobleta polona : in la urzealfi.
zilele lui Albreht Craiul slealna a pie- slog n. hotar Intre douii mosii (termen
rit; 2. azi, clici ceata ; 3. (ironic) partid: de hotarnicie). [Slay. sLocia, punere la
sleahta ciocoiascd. [RUS. WANT..., no- olalta],
bleta polona (din nem(. (GE)SCHLECHT) ; V. sloiu n. 1. massa Inchiegata (lntfun
pospolitd]. tipar) de ceara, sau, etc.; 2. bucata mare
sleabticiu to. nobil polon: leahtici de ghiata ; 3. ghiata insas: yà topifi de-al
Oni maga NEOR. [Rus. sakirripl, nobil]. iernei sloiu. [Cf. ceh scot, strat de platri].
sleapei 1. Mold. tricorn: sleapca cea slomni v. 1. a silabisi: d'a cunoaste
noud AL. [Rus, WAPICA, palarie, din nemt. nificd carte, da numai d'ar slomni Cst. ;
SCHLAPP ( }Ra)]. 2. fig, a apare: un surds Ii slomni in
glean n. drumul cel mare: carul din ochi. [Contras din sloveni].
sleau &Ind iese, indatd se elir6m6; slovit f. 1. littera (In alfabetul clinic):
pe sleau, pe drumul batut, fig. deadrep- carte scrisa cu slove; 2. scrisoare:
tul, farif ocoluri: i-am zis pe sfeau. slcv6 ciocoiascd, slovd popeascd. [Slay.
[Mold. sieah = pol. SZLACH]. sLovo].
sledun m. Rot. gorun. [Serb. VLADUN, slovean a. si m. slavon,
soiu de stejar]. sloveni v, a slomni: e de mirare cum
slei V. 1. a scoate toatift apa: a slei poate sloveni NEOR. [Tras din slovcil.
un puf ; 2. a Inchiega, vorbind de unt, slovenie 1. llniba slavong : carte tra-
sau, ceard; 3. fig, a seca de puteri. [Slay. dusd dupe, slovenie.
satArt, a topi]. siugi m. servitor: corn e sluga
sleit a. 1. secat ; 2. topit, turnat : hat- stdpdnul PANN. [Slay. SUJOA].
manii sleifi pe caii lor AL.; 3. tnchic- slugicese a, de sluga.
gat: bucatele arse si sleite CR. ; 4. fig. slugairi v. a 11 sluga ; nu Ole a slu-
stors de puteri. gari AL.
sleità f. fasole flart I fficaluiti, ames- slugiirie f. servitute, servilism.
tecata cu usturoiu si presaratii cu ardeiu. slugarnie a. servit.
slemn5 (slimnfi) f, culmea unei case slugArnicie f. servilism.
taranesti. [Origina necunoscuti]. sluger (sulger) m. od. I. (Marele)
slep n. bastiment fara catarte, servind boier Insircinat cu aprovizionarea Curtii
drept magazin flotant, Incarca marfuri de si a armatei cu came st lumanari; 2.
transportat pe spa. [Nemt. SCHLEPP (ICAHN ) I. mai tarziu, rang de boierinas: Ii rugd
slibovitä f, tuica In butoaie: slibotrifd pe Caragea de-1 onord cu rangul de
de Banat. sluger Fn.. [Slay. stujAal].
rifie n. V. islic : slicul de sarnur NEOR. slugoits m. fig. om slugarnic.
slifui v. 1. a netezi peretele tencuit ; sluj n. In expresfunea a face sluj, a
2. a lustrui lemnul dat la randea; 3. fig. sta In doua picioare, vorbind de caini:
a ciopli pe cineva. [Nemt. SCHLEIFEN]. Sarnurache stetea sluj Cka. [Abstras
slim n. Mold. lip. [Cf. slovean Ler, cleiu]. din sluji].
limnä f, V. slemna. sIujbI f. 1. functiune l'a pus in
slimos a. Mold. solos. slujbd ; 2. serviciu : slujba armatei ; 3
slimul v. od. a sfatui: (planul) ce serviciu divin, liturghie: cdnd se sfdrsi
asupra fdrii sale Ungurii au slimuit dumnezeiasca slujbei OD. [Slay. sLuJIBA,
NEOR. [Vechiu-rom. slim, sfat : origina serviciu (profan sau religios)].
necunoscuta]. slujbas m. functionar.
sloatal f. ploaie amestecata cu zapacli. sluji v. I. a servi: a sluiit fdrii multi
[Serb. SLOTA ploaie marunta (din slay. ani; 2. a oficfa: preotul a slujit litur-
SLOTA, lamed. ghia. [Slay. scum:, a serve
slobod a. 1. liber: esti slobod? 2. slujitor in, I. servitor; 2. od. cili-
slab legat : funie sloboca [Slay. svoaout ras, dorobant. o ceatei de slujitori.
(bulg. SLOBODEN)]. slujniefi f. servitoare. [Slay. r.ujsicI,,
slobonog m. Bot. V. slabanog. servitor].

www.dacoromanica.ro
 slu 598 stni
slut a. I. schilod; 2. mit : asi pitic stnecherie f. feta umbld cu
slut sr schiop OD. [Originh necunoscuta]. smecherie Isc.
V. Prat smei v. a prhplicli (ca smeii): acurn
slutenie f. urh'ciune. te smeesc !
slull v. I. a ciunti : incepu sd slu- smeios a. aprig ca smeul: o herghe-
teased pildurea cea beitrdnd GR. AL.; lie de armasari smeiosi AL.
2. a schilodi :sd nu ne slufeascd Ca. smeoalei f. 1. muma smeului, de o
slutit a ciuntit : cdte oi slutite de fire rhuthcioasit j shlbatich : cu o falch
fiarele cumplite GR. AL. in cer I cu una pe pamant, ea urmfireste,
smileinh v. I. a sgudui; 2. fig. a a- luand forme diferite, pe Fht-frumos, man-
Oa. IV. mdcina; metaforh luath dela tuitorul fetelor de imphrat; 2. Bot. som-
morari: primitiv a mAcina mhrunt, apoi noroash.
cu sensul generalizat, a agita, a scutura smerenie f. umilintri. [Slay. serdzahaqicl.
cu violenth (cf. abrutez SMACENA, a macMa smeri v. a (se) umili. [Slay. siinuard.
prea multa smerin a. (poetic) smerit: pe capvi
smficinat a. fig. agitat: sufletu-i stud- celui smerin, pe fruntea celui mare AL.
cinat OD. [Slay. shrfizarsid
smalt a. 1. materie sticloash diferit co- smerit a. umiL [V. smeril.
lorath ce s'aolich pe unele lucruri smalf smeu m. 1. urias cu coada solzoash
de oale; 2. lucru smhltuit ; 3. substaath care umblh chime pe un cal and:iv/an
albh l lucitoare ce acopere dintii; 4. fig. cu mai multe immi : in toate apuchturile
varletate de colorL [Nemt. SCIDSELZ(GLAS)]. lor, smeii se apropie de om si de traiul
smAlth v. fig, a impodobi cu diferite sSu (vorbesc ca oamenii, au femei, corgi);
colori: florae smdlteazd livedea. ei rhpesc fetele de imphrat In chip de \Int
smaltul v. 1. a infrurnuseta cu smalt; sau de nor si le tin ascunse in palaturile
2. a lustrui dinnii; 3. fig. a smAlta : (ste- lor depe thramul celhlalt: smei cu solzii
lde) ce smdlfuiau seninul cerestilor de ofele En.; 2. smeu de Male ce sboara
cdmpii Cia. AL. (juchrie de copii): a inOIf a un smeu; 3.
smAltuitor m. eel ce smhltueste. fig. cal aprig: noi ram vazut cdlare pe
smd(n)ci v. a smuci: inima ii se un smeu ardpesc AL.; 4. fig. erou: a-
smtind din loc NEOR. prigi smei din Soci AL.; 5. in medicina
smAngaill v. a mazghli. [Alteratiune populara: un tel de boalh numith l sbu-
din mazgdlil. rator: mie mi se pare di coconifa are
smAntilnii f. 1. floarea laptelui, glo- smeu... nu vezi tu ca sldbeste din zi
bulete grase ce se tidier la suprafata lap- in Xi? Fu..; 6. nume de plante : coada
telul care sth mai mult timp la un Mc; smeului, mica plant.1 veninoash ce face
2. fig. ceea ce-i mai bun. [Slay. *shaft-TANA niste boabe rosii (Calla palustris); floa-
(cf. ceh SMETANA)]. rea smeulut, planth erbacee cu florile mici
smAntfini v. a strh4e smantAna : ^rind albe-galbui (Spiraea aruncus). [Bulg.
cata mama so snuintdneascd oalele CR. ZMET, arpe inaripat, balaur ; omitne,te sen-
sanAntAnit n. lucrarea de a smAnthni : sul vorbei s'a diferentiat inteo concepti-
cu smantemitul oalelor Cs. une mitich aproape opush celei primitive:
smaragd n. piatrh scumpii i striive- natura smeului e esential &feat& de a ba-
zie de coloare verde. lauruluil.
smarald n. (poetic) smaragd: splen- smeur m. arbust ce creste prin pAdu-
dide orase cu lacuri de srnarald. AL. rile umede dela munte, adesea cultivat
smarand n. numele popular al sma- prin grAdini pentru fructele sale comes-
ragdului: paseire cu ochii de smarand tibile (Rubus idaeus). [Gr. mod.].
1SP. [Gr. mod.]. smeurà f. rodul gustos l mirositor al
smare n. balth mocirloash: in srndr- smeurului din care se face dulceatk
curile mdrifor ISP. [SIM SHRUHTI, canal]. smeuris n. Mc semhnat cu smeuri:
saaArdoare f. Mold. putoare : smdr- l'am intdInit prin smeuris CR.
doare uraCioasa ce esti! CR. [Tras din smicea f. I. vlAstar: din reuicicina
bhnSterinul snuird, murdar=slav. sr:strait rea odriisleste srnicea rea PAM; 2. ver-
smArtog a. Mold. martoagh cu smdr- ges foarte subtire. [Originh necunoscuth].
.

fogul dste ifi duc vergile CR. timid v. a smuci usile se smicesc EaLc.
smead a. ars sau innegrit de soare. smieurà v. a schuncina. [Lat. *EXMI
[Slay. SHIED*, oaches]. CULARE (din MICULA, fArSmS)].
Imeeher a. l m. Made siret : mai smidA f. phdure de brazi arsi fri care
qmecheri decdt cOrturarii cei vechi 1SP. au crescut tufe noui. [Cf. Mold. smideste,
[Cf. nemt, SCHMECHER, care cearch bdutu- fulgera: sensul prirnitiv al lui smidd pare
rilej. a fi cluminfe].

www.dacoromanica.ro
 sml - 599 soa
smintealii f. 1. dezordine, turburare: smulge buruieni; 2. a rune cu violentA :
crengile fciceau smintealez vecinului; i-a smuls pdrul. (Prirnitiv termen cro-
2. eroare: set se vadd dacd e vr'o srnin- bariesc: a mulge tare, de unde a trage cu
teald ; 3. fig. nebunie. violenta (cf. smdcinet)].
sminti v. 1.a turbura : scolarii Ii smin- smu(n)ci v. 1. a smulge deodatA : do-
teau dela invdfdturd Ca.; 2. a milca din potul din turn smunceste AL.; 2. a fl ne-
loc: sd nu sminteascd veo piatrei CR. ; astamparat (de cai). [Si smdnci, smici,
3. a turbura mintea, a scoate din minti: smunci = slay. SHUdATI, a rata
a smintit. [V echtu-rom. sminti, a tur- prep m. pasare de balti cu ciocul lung
bura = slav. sautrO, cu acela* sens care (Numenius aquaticus). [Sa3. SCHNOEP -
a fost apoi influentat de minte, de unde nemt. SCHNEPF].
notiunea moderna de pervertirea rairolit nit n. pahar mic de bere, cam o ju-
smintit a. 1. mutat, dislocat : felinare marate de halba. [Termen introdus de chel-
smintito din locul for; 2. stricat acest nerii austriaci].
drum avea folosul a nu fi cdlcat si snel n. bucath de came prajita In
smintit de dusman 13/Lc.; 3. fig. teait pesmeti: sd ne ceard snifel si supd AL.
din minti: un om smintit. [Nemt. SCHNITZEL].
smirdar m. trandafir de munte (Rho- snoava 1. anecdotA populara, istorioara
dodendron). 1.0rigina necunoscutid. COMICh. [Slay. lth NOVA, faraa, din DOH
smirna adv. drept ca lumanarea : a sta (v. isnoavd): lit. istorioara ce se repeta].
smirna inaintea cuiva. [Mold. smernd, snob m. cel ce lace pe nobil ((Ara a
rus. SHERNO]. avea talentul i mijloacele).
smirnä f. suc alburiu foarte compact, snobism n. afectatiune prosteascii,
cu gust dulce ai balsamic, arde raspan- bon-ton exagerat,
dind un miros plAcut: smirna e intre- snop m, manunchiu de tan sau de ce-
buinfatd in medicinei si in ceremoniile reale : mai multi rndnunchi fac un snop.
bisericesti. [De origina slavo-greaca]. [Slay. sNopa, manunchiu]. II adv. teapan:
smoali f. Oscura de uns osia carelor a lega snop.
ai de sport cm Abide. [Slay. smor.A]. snopar m. cel ce leaga snopii.
smoc n. 1. manunchiu: un smoc de snopealä f. fam. tranteala.
nuiele : fig. t.n smoc de raze; 2. buchet : snopi v. 1. a face snopi; 2. a bate
smoc de mac si de busutoc AL.; 3. vita rat; : snopi si sdrobi ostile BALc.
de par : smocuri de pcir smuls din cap snovos a. Istet, plin de glume. II m.
CR.; 4. teanc: un smoc de terfeloage glumet: a fost. odatd tut snovos isp
NEGR. [Origina necunoscuta]. II m. Bot. [V. snoavdt
corabatica. ipzur n. &tan. [Nenat. seminal.
smochin im porn ce face smochine gnurui V. a lega cu : registrele
(Ficus carica). [Slay. summer). vor fi snuruite i para,`ate.
smochinh I. fructul smochinului, a- loacata I. 1. *obolan; 2. fam, neamt,
nume receptaculul sau devenit cArnos, ungurean, catolic In genere: s'au adunat
dulce 1 auculent: smochine de .5antorin. vr'o trei soacrife AL. [Origina necuno-
smoking H. un fel de frac scurt fara scuttd.
poale dinclarat. soacrà f. mama sotiei sau a bArba-
smoli v. a unge cu smoala. tului. [Lat. soca.A].
smolit a. oachea: pe fafa lui cea soaie I. murddrie din grasime: treanfa
smolitd NEGR. ei cea cu soaie PANN. [Cf. zoaie].
smolnita f. groapA cu noroiu. soalbA f. araic alb de tap. [Si sealbd,
smomi v. a amagi cu fagaduieli: sd-fi de aceeaa origina cu .1661.
$ nomeascei pe nevasta CR. [V. mond]. goaldh I. Inaelaciune (In jocul cu ar-
smorcal v. a tinge suflarea cu nasul, 'ice): a umbla cu aoalda, a Cauca sa ph-
vorbind de cat. [Cf. miorciin. chleasca (lit, a umbla soldit).
smotri v. Mold. 1. a trece in revistA : oaldinä 1. 1. vathmare la aolduri;
lasd cd-i smotrim nor pe tof i; 2. fig. 2. Bot. aerparita.
a mustrulut: smotriam maple dinain- goangher m. fam. ungur, ungurean
tea lui CR. (ca poreda). [Origina necuuoscuta (cf.
smotru n. Mold, revisth militarh, ma- ciung l sonf)].
nevra :clupei ce ne-a Witt smotru GHICA. tioapth f. 1. actiunea de a aopti: zice
[RH% SMOTRCI]. in soapte; 2. susur: soapta frunzelor OD.
srnredui v. (vorba ie*ita din uz) a mo- [Tras din sopti].
lipsi (at tig.): o parte de norod smre- soarbh I. poarna sorbului cat o ci-
dudd de eresuri NEGR. [V. smdrdoare] reaah, roaiatica i acriaoara.
smulge v. 1. a trage cu putere: a soarbe-zeamii m. fig. §i pop om bleg.

www.dacoromanica.ro
 soa - 600 sod
soare m. 1. astru ce dA plantelor sociabil n. I. niscut spre a trill In so-
minti si caldura soarele a$ezat la o cietate; 2. cu care e usor de a trai: om
depdrtare de 37 mil. leghe, este de 1',2 sociabil.
mil. de ori mai voluminos decdt pdmdn- sociabilitate f. 1. aptitudine de a trai
tul ; rupt din soare, de o frumusete : in societate; 2. calitatea persoanei sociabile.
chipul tau a rupt din soareBoL. ; 2. lu- social a. I. privitor la societate : vieald
mina, caldura soarelui: a sta la soare; sociald; 2. relativ /a o societate corner-
3. fig. splendoare : soarele fericirii se ciald capital social.
va ardta vesel pe orizon senin GR. AL. socialism n. sistemA politica ce tinde
[Lat. soLEMI a schimba starea actuala a societatii si a
soareh f. serata : la ora$ sunt soa- o retorma pe un plan cu totul nou : a in-
rele 13.trat (=fr soirée). corpora cornunitarit milloacele de produc,
soare-apune n. apus : a cutreera fora tiune, a repartiza intre toti munca comuna
dela soare-rdsare la soare-apune. p obiectele de consumatiune.
loarece m. mic cuadruped rozAtor socialist a. relativ la socialism. II m.
foarte stricacios unde se Incuiba. [Lat. partizan al socialismului.
soarczm]. societar m. cel ce face parte dintr'o
soare-risare n. rasirit. societate hterara, stiintifica sau artistica.
soare-scaptith n. soare apune: apu- societate f. 1. reunire de oameni avand
cdnd spre soare-scapdtd ISP. aceeasi origine sau legi comune : omul e
soare-sec n. durere de cap provenitA nciscut pentru societate; 2. reunire de
prin insolatiune: descdntec de soare-sec. animate cari traiesc Impreuna : albinele
soartii t. 1. destin, considerat drept trdiesc in societate; 3. legaturile oame-
cauza diferitelor evenimente ale vietii nilor Intre daosilt societate inaltd; 4. u-
a-$i plange soarta ; 2. efectul destinului. nire de persoane tn vederea unei a taceri:
stare buna sau tea : a-si imbuncltdfi societate financiard; 5. asociatiune de
soarta; 3. hazard care decide ceva : a literati, de Invatati, de artisti; 6. Intruniri
trage la sorfi; 4. pl. parte : de om avea In saloane : a frecventa societatea.
sorfi cu noroc AL.; 5. locul sau casa In socinian m. partizan al doctrinei lui
care stA fatul in pantecele ma-sei: soarta Socin, antitrinitar : socinianii sunt rds-
vacei se ingroapd la izvor spre a avea pandifi mai ales in Ardeal.
lapte cu imbe/sugare. [Lat. SORTE.2.1]. socinianism n. doctrina unitarl sau
so/1th f. sotie. [Lat. soma antitrinitara a lui Socin.
sobj f. 1. cuptor ce serva a IncAlzi o sociologic 1. 1. studiul fenornenelor
camera ; 2. (Banat) camera : a umplut o tipice j al legilor de evolutiune ale uma-
sobd de aur TICHDIDEAL. [Ung. SZOBA, ca- nitatii In complexul ei: sociologia a fast
mera (szAy, soba)]. intemeiatii de Auguste Comte ; 2. §timfa
sobar m. fabricant de sobe. chestiunilor politice i sociale.
sobärie f. fabrica de sobe. soclu n. piedestal de vas, bust, stabil :
sobol m. Zool. 1. cartitA; 2. zibelinA. soclu de marmord (= fr. socle).
[Slay. sonoLei]. socott f. Mold. boall ce capata copiii
gobolan m. chitcan. [Tras din sabot]. la Intarcare, numita i boalci cdineascd.
sobor n. 1. sinod : dat in judecatei di- sohote: origins necunoscutal
naintea soborului OD. ; 2. adunarea trun- socoteh f. fish'. [Abstras din socotealdl.
tasilor: soborul a toatd fora; 3. adunare: socotealä f. I. calcul: socoteala de
soborul arhanghelului Gavril. [Vechiu- acasd ruz se potriveste cu cea din tdrg ;
rom. sobor = slay. stoic:RS, adunarel. a veni la socotealii, a conveni; 2. fig.
sobornicesc a. sinodal. [Tras din ye- socotinta.
chiu-rom. sobornic = slay. sAsoalsrafil socoti v. 1. a face socoteall : ne-am
Sobranie f. adunarea nationalii bul- socotit; 2. a chibzui: vezi, socote$te si
gara. judecd; 3. a crede, a presupune : socotese
sobrietate f. cumpAtare. cd ar fi cu cote. [Ung. szoKoricat, a cal-
sobru a. curnpatat (-= fr. sobre). cula (rut, SOROTYTY, a pave), din slay. molt,
sac m. arbust din regiunile noastre vita i bani, vitele flind obiectul principal
coprinzand mai multe specii : florile de soc de transactiune la popoarele pastorale (v,
se Intrebuinteaza ca infuziune spre a pro- dobitoc i marfcl)].
voca sudoare, iar fructele, scoarta i ra- socotintii f. chibzuintA, pArere.
clacina au proprietati purgative (Sambu- socru m. tatal aotiel ori al barbatului,
cus nigra). [Lat. SABUCDR]. [Lat. vulg. socrium].
sochrlat n. materie stacolie (In cante- god a. Tr. ciudat, poznas : birdu-i om
cele mold.) cu $alvari de socarlat, [Ung. cam $od. [Ung. SOD, glurne(].
SAICARLAT = it. SCARLATTO]. soda f. I. plantA ce creste pe margi-

www.dacoromanica.ro
 epod 601 sof
nile mgrii; 2. sare alcalina extrasA din ce- softh f. student la o Universitate mu-
nup acestei plante; 3. a pa gazoasg. zulmann.
godenie f. Tr. sotie. [V. sod]. sohariciu m. V. subar: mancam nu.
sodiu m. metal alb, moale ca ceara, mai sohariciu Gmcw.
foarte oxidabil, avAnd lustrul si coloarea sohotè f. V. socotk.
argintului (descoperit in 1807 de chimistul noim m. 1. pasfire rapitoare de marl-
Inglez Davy). mea unei gaini (Falco peregrinus): soi-
lodolan n. gaibarac: niste sodolane mul e foarte Indraznet i repede la sbor
ae picioare POP. [Origina necunoscuta]. (el serva ca imagine de vitejie si de repe-
sodom n. pop. 1. mare nenorocire: giune); soimii se dresau In evul-mediu
urgie i greu sodom; 2. multime nenu- pentru vgnatul pasardor i ajunserA ast-
marata atelta sodom de case. [Termen fel la pret: In tractatul lui Bogdan cu
identic cu Sodoma, reminiscenta din sf. Selim din 1511 se stipuleazd, afard de
Scriptura (v. sudurn)]. suma de bani, 24 soimi; 2. fig. cal vi-
sodomi v. Mold, a mAnca lacom ca Iteaz: cu al meu soim albit de spume AL.
un flamanzit. [Sensul primitiv e conser- 1[Ung. SOLYOKI.
vat de verbele dialectale. (Gorju) a se so- qoiman m. 1. soim mare; 2. fig. vi-
domi, a arde; (Oltenia) a suduma, a teaz : dragii mei soimani de munte AL.;
clarama]. 3. aprig ca soimul: un oiman de ar-
sofa 1. divan de odibna : de pe sofa mdsar AL. II §oimanele f. pl. epitet dat
se scula, pe ochi bine se spcila POP. Ilelelor, zine cari se Invitrtesc val-vtirtej:
[Turc. soya Soimanele ce umbld ca vijelii tur-
autism n. rationament fals dar avgnd bate BoL.
aparenta adevarului. goimar m. cel ce creste soimi.
sofist m. 1. nume dat la Greci reto- noimulean a. care sboara ca vimul:
rilor i invatatilor pretinsi universali : So- cal soimulean. I m. cal sprig: iatei un
crate combdtu pe sofisti; 2. cel ce face oimulean aripat ISP.
sofisme. aoimulef a. ca la vim: cu ochii soi-
sofistic a. I. de natura sofismului : mulefi AL. I m. cal bur,.
ration ament so fistic ; 2. care face uz de soios a. murder: sdrenfe soioase. [V.
sofisme: scriitor sofistic. soak].
sofisticarie f. subtilitate excesiva in soiosie I. grasime murdarA.
discursuri sau rationamente. soitariu (sultariu) m. odinioaril i 1.
sofit n. Mold. tavan ornamentat. [It. mascariciul Curtii cari Insotia. pe Domn
sorrrrro. ta van, printr'un intermediar grec la alaiuri, in numar de patru, fomAnd ele-
modern]. mentul comic al paradei : inainte mergeau
sofra 1. mescioarg rotunda, cu picoa- suitarii caldri cu natte cdciuil flocoase,
rele scurte, pe care se mAnca sezAnd im- la care atdrna cdte o !clued coadd de
prejur pe divan (dung moda turceascg): vulpe NEOR. 2. bufon, paiata : suitarii de
cine pcizeste sofratia, mdndrecci cior- catenea AL. [Turc. SOYTARI. buton].
baua PATIN. [Turc. sona. sac de proviziuni soiu n. 1. rassa (vorbind in special de
care serva totdeodata de piling sau de cal): de fi-e calul de bun soiu AL.: 2.
masa pe care se pun bucatele]. nearn, vita (despre oameni): fetele is de
gofrac m. Zool. sfredelus. [Origina soiu Au.; 3. fig. calitate, natura : e soiu
necunoscuta]. ran, nebun de soiu AL.; 4. fel, specie:
sofragerie f. sala de mancare. tot soiul de neinfelegeri AL.; 5. varie-
sofragi-baaa m. boierinasul Curtii fa- tate: sori de grau. [Turc. soy, rassa,
nariote care ingrijea de masa Domnului, familie, neam, fel].
de tacgmurile $ i de panzaria el. [Turc. sol n. 1. teren con;iderat In raport cu
SOPRADJI BASI], natura i calitfirile sale productive: sol
solragiu m. Ingrilitor de masa i ta- bciltos; 2. suprafata de teren pe care se
cgmuri (tnteo casg boiereasca): unde sd zideste, se umbla: sol putin solid.
gdsesc eu taldere, cocoand P... cd nu-s sol m. I. trimis, ambasador: capul so-
so fragiu AL. [Turc. SOFRADJI]. lului nu se taie; 2. fig. vestitor : unglonte,
nofran is. planta bulboasg ale carii sol al tnorfii crunte AL. [Slay. sALA, dek
flori uscate i pulverizate servg la colorat gat, vestitorl.
(Crocus sativus). [Sla v. skramia]. sof n. Muz. a dices nota a garnet si
nofranel m. plantg ale carii flori pro- semnul ce o reprezentg.
cura un product tinctorial spre a vopsi In solanee n. pl. familie de plante carets
galben si a falsifica sofranul (Carthamus apartine cartoful. tutunul, etc.
tinctorius). solar a. ce tine de soare: cdldurci so-
nofraniu a. galben ca sofranul. lard; sistema solarri, totalitatea dis-

www.dacoromanica.ro
 sof - 602 e#611

pozitiunea corpurilor ceresti cari se Mar- lidd. II n. 1. corp solid: metalele sunt
tesc in jurul soarelui. n.ste solide; 2. Geom. corp limitat de
solàrt n. od. dare pe'sare. [Tras din suprafete: un cub e un solid cu pose
slay sort, sate]. fefe.
sold n. 1. diferenta Intre creditul si solider a. 1. care obligi a plAti pen-
debitul unui compt: 2. mArfuri ce se vAnd tru altul, in 112321: caufiune solidard;
mai ieftin la lichiclAri. 2. care rispunde unul pentru altul. II adv.
sold n. partea corpului omenesc In toti ImpreunA i fiecare pentru toti.
care e ImbucatA coapsa. [Ceh. q01.120.. (din solidaritate f. responsabilitate mu-
nemt Schuller)]. tual&
soldh v. 1. a da solda trupelor; 2. a solidifich V. a face solid ceeace era
lncheia un compt, lichid sau fluid.
soldit f. leaf& In special a soldatilor. soliditate f, calitatea celor solide:
soldan m. Mold. 1. vdtuiu: mdnz cc mdsuri de soliditate, cari servesc a mS-
fuge ca soldanul POP.; 2. fig. (ironic) sure solidele.
tincrel: sd Ind 'nddrjesc de un soldan sone f. 1. ambasadi : respectali so-
ca ddnsul AL. [Ung. soma Ha, cdpitanii meil Boz..: 2. insarcinarea
soldaini v. ram. a pune pe fuga te-oiu solului: dafi solia CR.; 3. gig. mtsiune:
solddni dintr'o chiteald AL. [Lit. a o cei ce au solia de a desrobi popoa-
lua d'a fuga ca soldanul]. rele On. [V. sot].
soldar rn. partea hamului ce acopere soliloc n. vorbire cu sine Insus (cf.
soldul calului. monolog).
soldat rn. ostean In solda Statului. soliped a. si n. se zice de animalele
solditesc a. de soldat. cari n'au cleat o copitA la fiecare picior,
soldfitime f. ceata de soldati, mai a- ca asinul, calul, etc.
les nedisciplinati. solist m, cel ce executA un solo.
sbldie f. veche monedA italianá : pu- solitar a. singuratic: ziduri, ruine
sese o dajdie de soldie de aur pe pe crimpul solitar EM.
lund BALc. solitudine .f. singurState.
yold i? ady. de o parte, szhiopAtand: solnitti f. vas mic pentru sare pe masA.
sa meargat .oldis On. W. gold]. [Bulg. soLturri (din sot, sare)1.
soldit a. stricat la sold din lovire solo n. bucatA de muzicA pentru o
(despre vite). singura voce sau pentru un singur in.
soldiu a. beteag de un picior, spetit strument.
(despre cal): iapd soldie de piciorul solomonar m. vrifitor ce se crede
drept. stipAn pe tenomenele meteorologice: ca-
solecism n. eroare de sintazi lare pe un balaur, el se suie In nori, de
solemn a.1. Insotit de ceremonii pu- unde poartA ploi, furtuni i grindin& [V.
blice: serbare soletnnd; 2. fig. gray, solomoniel.
maiestos; 3. pompos: intrare solernnd; solomoni v. a fermeca, a Vali!: cer-
4. autentic : act solemn; 5. emfatic: ton huh acela este solomOnit i niciun fel
solemn. de arme nu-1 prinde Ca.
solemnitate f. 1. ceremonie publich solomonie f. 1. scoalA diabolich sub
ce face un lucru solemn : solemnitatea pimint unde se invatA toate rainele na-
unei serbdri; 2. formalitAti ce fac tin act turd l toate fermecile Si vaiile (v. So-
autentic: solemnitatea unui jurdmcint. lomon); 2. carte de fermece atribuiti lui
solemnich v. a celebra cu ceremonie. Solomon: cu slova ce a lost scris irn-
soliatarii f. mind de sulf. pdratul Solomon in Solomonia sa (STA-
soffegiu n. lectiune de muzicA vocal& MATO: 3. vrajA: eu unul stiu solomonii
soli v. a trimite stire printr'un sol: si nu ma prea tem nici de balauri CR.
Mateias soleste Marelui Stefan Bor.. solomonit a. vrtijit. vorbind de un
solicith v. 1. a cere cu stAruintS: a animal a cam! piele nu se poate vAtima
solicita un ajutor; 2. a face demersuri de nicio armA : cerbul era solomonit CR.
pentru obtinerea unui post, a unei favori. solovfirf n. Bot. V. sovtirv.
solicitator m. cel ce solicit& solstitiu n. moment al anului and
solicitudine f. Ingrijire afectuoasl, soarele, ajuns la cea mai mare distanti
preocupatiune. de ecuator, pare a se opri spre a reveni
solid a. 1. ce are consistent& ale c5- apoi Indirit: solstifarl de yard cade
rui pArti aderA cu tirie laolaltA: Mate la 22 Iunie l solstifiul de iarnd la 22
corpurile sunt solide, lichide sau ga- Decemyrie.
zoase; 2. ce poate s5 reziste: cladire, static a. i m. Mold, smecher. [Ter-
stold solidd ; 3. fig. durabil; amicie so- men luat din grand evreo-german].

www.dacoromanica.ro
 sol - 603 - sop
solovarfith 1. Tr. Bol. bunduta. [V. somnoroash I. planti cu flori albe
sovdrv]. gi fructe ovale, creste prin tAnete i po-
soltuz m. od. capul unei comune ur- iene (Laserpit.um prutenicum): culege
bane (in Moldova): soltuzul i pargarii o poald de somnoroasd Ca.
formau municipalitatea. [Ung. S-LT- somnoros a. 1. dispus a dormi In-
(din nemt. Schultheiss); v. parcdlab]. tr'una ; 2. fig. lipsit de energie : om som-
solubil a. 1. ce se poate rezolva : a- noros.
ceasta problema nu e solubila; 2. ce somnorosie f. somnolenti.
se poate dizolva Inteun lichid: zahdrul somoiag n. minunchiu de paie cu
e solubil in op& care se freaca caii naclusiti. [Cf. ung. szOnA,
solubilitate I. calitatea celor solubile. paid.
soluti(un)e f. 1. desnodbmantul unei somon m. peste, lung de aproape un
dificultati, raspuns la o problem& ; 2. ce- metru, a carui came rosiatica e excelenta
race termini' o afacere ; 3. separatiunea la gust, dar se mistuieste cu anevoie
partilor : solufiune de continuitate; 4. (Salmo commun.$): somon afumat
dizolvare : sare in solufiune; 5. lichidul (-= fr. saumon).
ce rezulta din aceasta solutiune: o so- somon ii. paine intreagi: nu-i nebun
lufiune de alaun. cMe mane:nod sapte somoane, ci cel
solvabd a. bun platnic. ce i le dd. [Turc. SOMUN, Nine ordinari].
solvabilitate I. calitatea celui solvabil. son n. sunet: sonurile limbei, sonu-
solvent m. elev cu plata. rile muzicei.
solz m. 1. oscioare latarete, lucioase sonata I. bucata de muzica instru-
si tari, ce acoper pielea pestilor; 2. pl. mentala compusi obisnuit din trei sau
Mold. un fel de eczema pe capul prun- patru bucip diterite.
cilor. [Slay. sixth, sold. sondh v. 1. a recunoaste, a verifica
solzos a acopent cii sOki. prM mirlocul sondei: a sonda fund&
somh v. a declara cuiva, in formele sta- marii, a sonda o plagii; 2. fig. a cauta
de lege, ci are de Pr.., ceva : a sa cunoasca intenpunde cuiva.
bilit.-:
soma pe cuieva de a plati (=-= fr. som- sondä f. 1. instrument sine a deter-
mer). mina adancimea apei, natura terenului,
somati(un)e f. 1. actiunea de a soma: etc.; 2. put de petrol cu instalatia lui:
somaliune verbala; 2. act ce contine o a ars o soncla; 3. instrument de chirur-
somatiune. gie spre a recunoaste natura unei pligi.
sombru a Intunecat: zimbru, som- sondaj n. acpunea de a sonda, vorbind
bru si regal Em. de terenuri (= fr. sondage).
somierh I. saltea elastica din par de sondar m. cel ce sondeaza un put de
cal: somiere de lemn cu resorturi. petrol : maiestru sondar.
somitate f. se zice de persoanele sonerie t. clopotel electric.
minente inteo ramuni a stiintei. sonet n. poezie compusi din 14 ver-
somn n. 1. suspensiune naturala a suri grupate in cloud cuatrine l douit
simturilor cu pierderea cunostintei ; 2. polta tertine: sonetele lui Petrarca.
mare de a dormi: nu mai pot de somn; sonor a. 1. care cla sunet, cu sunete
somnul vesnic, moartea; 3. fig. stare de frumoase; voce sonord; 2. care repercu-
inertie: iarna e somnul naturei. [Lat. teazi bine sunaele: sala Sonora.
sonata sonoritate f. 1. Insusirea lucrurilor
somn m. peste cu capul litit i turtit sonore; 2. proprietatea ce au unele cor-
de sus In jos, cel mai mare peste din puri de a intari sunetele repercutandu-le.
Europa ajungand pin& la 3-4 metri (Si- elont a. i m. 1. form schiop; 2. (iro-
lurus). [Rus. soma (influentat de somn). nic) Neamt: o necajesc fel de fel de
somnambul a. *i m. 1. care se scoali ..onfi AL.. jUng. ONTAI.
Inci adormit i umbla, lucreazi, vorbeste sonthe I int. ce =AS mersul schiopu-
tara a se destepta; 2. persoana pe care lui: sontac-sontac venia si el POP. [V.
un magnetizator 0 adoarme i o chestio- fonfl.
neazi. sontilehi v. a urnbla schlopattind.
somnambulism n. 1. starea celui ffonti,or m. 'oat: On(ioru era nu-
somnambul; 2. starea nervoasi in care mai in mundiras A,
cad uncle persoane ipnotizate. sontorog a. i m. olog i chlop: 0
soteniffor n. 1. sornn scurt: a trage biatd sontoroagd de bdtrana CAR. [De-
un somnisor; 2. Bot. mac. rivet din son/ cu acelas sufix analogic
somnolent/I f. 1. starea mijlocie Intre ca in bworog].
somn l veghiere; 2. dispozipune obis- sop n. Mold. sopron, [V. §opronl.
nulta de a dormi. sopa f. bata scurba 0i groasa, .garni-

www.dacoromanica.ro
 flop - 604 - sor
sitti la cap ct; fier: ce te as mdsura cu rea ce formeazi hotarul !titre cele doua
sopal [Turc. SOPA]. lumi sau tiramuri. [Tras din sorb/].
ttopfircaie I. Mold. in locutiunea a sorb rn. Bot. arbust din familia roza-
umbla cu soparcaile, cu amageli, a um- ceelor al carui lemn e pretios pentru strun-
bla sa insele (Ca.). [Dela *opdrcii, poate garie (Sorbus terminalis). [Lat. SORBUS].
forma paralela la sopdrld, cu sensul de sorbet n. bauturi rdcoritoare din apa,
lingusire tfiritoare]. limaie i zahar. V. limonadi.
aoparla f. soiu de reptil al carui corp sorbi v. 1. a inghiti cu incetul un Ii-
prelung i subtire e sprijinit de patru mem- chid tragandul cu sgomot in gura : a sorbi
bre foarte scurte i terminat cu o coacla cafeaua; 2. a !ugh* dinteo data: a sorbi
lunga de forma conic& [Tres dintr'un un ou; a sorbi cu ochil, a placea foarte;
prirnitiy *opcl (conservat de albanezul 3. fig. a rapi; imi vine .56-i sorb zilele
sApi)]. POP. [Lat. SORBERE].
aopArlaita f. 1. guster; 2. mica plant& sorbitura f. 1. rezultatul sorbirii ; 2.
cu fioricele albe, creste prin pfisunile mita- ceeace se soarbe, bauturi: bucate si sor-
stinoase (Parnassia palustris). [Pentru bituri gustoase; 3. dusca : dintr'o sor-
sensul 1. V. guster]. biturd.
aoparlar m. Zool. sorecar (se nutre- sorcova f. rimurici imbricata cu flori
ste cu soparle). de hartie diferit colorate cu care urnbla
eppoit v. a sopti: oamenii casei ince- in ziva de Anul-nou copiii dela 6-10 ani,
purd sd sopoiascd fi sd-si dea coate Isp. rostind o scurti felicitare. [Tres din slay.
[Onornatoped. SOROKti, patruzeci: recitativul sorcovei se
sopon n. Mold. sh pun [Ung. szAppApi]. compune din 40 de grupuri silabice cores-
soporific a. ce are Insusirea de a punzand celor 40 atingeri cu sorcova].
adormi. sorcovi v. a ura cuiva de Anul-nou,
itopot n. Mold. soaptã rdul cu bland lovind usor cu sorcova.
sopot. [Rus. §OPOTCd. sor-cu-frate f. planar cu florile gal-
lopoti v. Mold, a sopti: pdraiele urn- bene-auril, creste prin piduri, joaci un
flate curg iute qopotind AL. rol in descantece i fermece (Melampy-
soprano n. vocea cea mai acutti. I rum nemorosum).
m. aware( cu aceasta voce. sorean tn. Mold. soiu de peste cu solzii
aopron n. podul grajdului ce serva la lucitori numit i sore* (Alburnus lu-
conservarea nutretului. sop, sopru= cidus). [Derivat din ware].
:mut. SCHOPPE, SCHOPPEN]. ttorecar m. pasare din ordinul ripitoa-
tiopru n. sopron : hambarele si soa- relor care se hrâneste cu soareci (Buteo).
prele OD. soresc a. de soare : pdrea cd este o
aopteala f. fapta de a sopti: cu *tin- zind soreascd Rim
kle i momele LSE,. sorginte f. izvor.
aopti v. 1. a vor bi incet la ureche : irni sori v. 1. a lumina (vorbind de soare):
*opti cateva cuvinte; 2. se zice de sune- scut ce ca soarele soria POP. ; 2. a fi ars
tul cu care s'agita trunzele. [Contras din de soare: tu te duci sd te umbresti si
§ opoti]. mai tare te soresti POP.
etoptit n. actiunea de a sopti: a co- aoricel in. 1. puiu de soarece; 2. Bot.
pilei rugaciune tainic un soptit mur- bitranis (V. coadd); 3. pl. tunilituri (de
murd E. mirirnea soarecilor) sub pantecele vitelor.
aoptitor a. si rn care sopteste. gioricesc a. de soarece : neamul fo-
sor I. pop. sot& : cdzu intr'o amor- ricesc.
kaki sor cu moartea ISP. aoricioaicii I. piatra soarecelui sau
sora f. 1. filet' nascuta de aceiasi, pa- acid arsenios, serytt la starpirea soarecilor,
rintt sau nurnal din unul dintr'insii; 2. ti- yoric(iu) n. piele de porc parlit: sori-
nt' dat unor calugazite : sord de caritate; c(iu) de sldnind. [Origin& necunoscuta].
3. fig. se zice de lucrurile care au multe itoricifi a. se zice de calul cu parul ce-
raporturi Intre ele: poezia i muzica sunt nutiu avand 0 dung& neagra d'alungul
surori; 4. odrasla porumbului (V. frate). spinirii. [Lit. de coloarea soarecelui].
[Vechiu-rorn si pop. sor = lat. SOROld. sorita I. rationament compus din mai
sora-soarelui f. floare cu frunze largi multe propozitiuni ce se inlantuiesc.
galbene ale chit capitule se Intorc spre sorlita 1. Tr. vulturul mieilor care ri-
soare, se cultiva ca planta de ornament peste chiar i copii (Gypadtus barbatus).
cu fructele ei se ingrasti pasarile (He- [Banat suriiid: origina necunoscuta
lianthemus annuus). soroacit I. pauza in psaltichie. [Slay.
sorb n. 1. vartej de apa ce formeaza SROICA, punct, linie].
o adancatura in mijloc; 2. In basme: ma- soroc n. 1. termen: slujind el cdteva

www.dacoromanica.ro
 sor - 605 - spa
soroace CR.; 2. sfArsit: drumul soroc sotron n. joc hare doi bãieti pe un
n'are PANN; 3. pl. epocele prescriie pen- rectangul Imphitit In 9 diviziuni. [Din fr.
tru pomenirea rAposatului : Ii feicuse to ate chaudron, nume de joc de acelas fel].
soroacele cu colivd i cu colaci Ginca. coviielnic a. I. adviiitor; 2. fig. ne-
[Slay. SUROICO, termen]. dumerit: om sovdelnic.
sorocl v. 1. a chema In juclecath tri- loyal v. 1. a se clAtina pe picioare :
bunalul va soroci parfile pentru au- infra ovdind; 2. fig, a nu fi sigur, a
dienfa publicd ; 2. a fixa un termen; 3. sta In cumpAnh. [Dela un primitiv *ov,
fig. a fi ursit: unora le e sorocit sd oblic v. sovoit), de originii necunos-
n'aibd parte in lurne. cuth],
sorocovitt m. od. numele moldove- tia oviiire f. nesiguranti, ezitatiune.
nesc al stantului: salba-i de sorocovefi, sovaitor et. care sovheste.
facutel de logofefi POP. [RUE. SOROZOVITA, sovalc! int. indicA un mers sovhitor:
ce confine patruzeci]. un ciocdrlan schiop sovalc, sovdlc!
sort n. 1. taste de pAnzA sau de piele se ingifiseazd inaintea sfintei CR.
ce femeile i lucrAtorii Isi pun pe dinainte loyalciii v. Mold. a merge din greu,
spre a-0 phstra hainele de lucru ; 2. bu- a sclaiopita (CR.).
cath de stofh atarnatA lnaintea jumilthrii sovar n. 1. un fel de trestle subtire
inferioare a corpului : sorful sau fota fei- cu care se acopere casele la Oaf; 2. Tr.
rdneascd se mai numeste peste Olt si'n papurh. [Rut, suvAal.
Mold. pestelcd. [Tr. fur( = nemt. scinatzl. sovary n. planth cu miros plAcut
sortar m. cel ce a tras la sorti, In cu florile rosii-purpurii, mult IntrebuintatA
armath, la colorat (Origanum): sovdrv de urn-
sorti v. a trage la sorti. [Lat. sownrs]. plot flori CR. [Tr. solovdrf, sovovdrf,
sorti f. pl. V. soartii. de origina necunoscutA].
sortit a. destinat: asa mi-a fost sor- soviet consiliul delegafilor muncito-
tit CR. [V. soartca rilor i soldatilor rusi, care s'a constituit
sos n. zearnh de came dreash cu arome: la Petrograd In timpul ultimei revolutii
sosuri de masd (= fr. sauce). Irusesti (1917).
tfosea f. 1. partea centralb a unei chi sovietie a. ce tine de soviet: regim
sau strade, In opozitiune cu trotoar : so- sovietic.
sele au inceput a se face la noi numai sovinism a. sentiment exaltat de pa-
dela 1830 inainte; 2. ridichtuth de ph- triotism (=... fr. chauvinisme).
mAnt la marginea unei ape: poduri si quivinist in. om de un patriotism orb
sosele (= fr. chaussée). exagerat
loseala f. soptea1S: cu osele i mo- govoit a. Mold. Intortochiat : pe 4o-
mete. [V. fLI§Ili[. Ivoita ulifd NEOR. [V. sovai].
etoselui v. a asterne o sosea. sovon n. (Banat): V. zovon.
sosi v. a ajunge. a veni undeva : bine sovoyfirf I. n. Tr. V. sovilry.
ai sosit! [Gr. bizantin sbzo (aorist ESOSA), spada 1. 1. sable lath cu douh thisuri:
a veni]. luciul de pe frunte-i cu spada mea
sosierit f. vas pentru sos. voiu sterge AL.; 2. fig. luptA : spada
sosire f. actiunea de a sosi si momentul La decide. [It. tCPADA1.
and soseste. spadasin m. 1. (In sens bun), luptil-
sfoloni m. pl. Inchltbminte de iarnh tor : neipraznici sefi de bandd, eroici
(din postav sau postav i piele) ce se In- spadasini AL.; 2. (In sens mai adesea
calth peste ghete (= fr. chausson), rAti), Watts: ittmdtate eroi, jurndtate
yoqoti v. a sopti: sosotesc, vorbesc, spadasini AL.
nascocesc NEOR. [0130111atOped. wag& f. 1. spangh : sa-1 strapungi
sot m. 1. toyer* sof de drum; 2. pe- cu gpaga AL.; 2. spatie. [Rus. spsos].
spahii sn. pl. corp de cAlirasi turci,
reche : cu sof ori fdr'de ? 3. aliat, asociat ;
4. bhrbat, In opozitiune cu sofia. [Lat tn opozitiune cu ienicerii: turcilor, spa-
WORM]. ;anon nu daft vdnt sdbiilor POP. [Turc.
011ie f. 1. Mold. poznA : cineini-afd- SMART, calhret].
cut sotia? CR.; 2. siretlic: smeul ince- spainat f. frich mare si neaste-ptath.
puse a urnbla cu otia Isv. [Cf. -rus. surd, [Lat. *EEPAVIMEN (din ESPAVERE, a se speria)].
nebula]. spainiantit v. a bilge. spaimil. [Lat.
sotie f. femeie chsiitorith cu un bArbat ; *EXPAVRIENTARE1.
fig. sofia lui e groaza i noaptea a lui spaimantator a. care sphimAnth.
complice At. [Derivat din soafa spaimantos a. plin de spaimA: vi-
sotnie f. escadron cAzhcesc: o sotnie suri spdimdritoase TSP.
dc Cqxaci CR. [Rus sorsdA, lit. -centurie]. spahnos a. se zice de calul nfizuros.

www.dacoromanica.ro
 spa - 606 - spa
sp5Ilet v. 1. a curata cu apA : a spala voit-am sa spanzur lira 'n cuiu Em.;
rate, vase; 2. a se face curat: a se 2. a pune in spanzurAtoare: au spdnzu-
spdla pe obraz; fig, a se spAla pe maini, rat pe hof ; 3. fig. a depinde: dela ceata
a nu lua rAspunderea, a arunca vina a- spanzura soarta bOtdliei Bite. [Lat. P.X-
supra altuia. [Lat. EX-PER-LAyARE]. PENDULARE].
spalacanie f. apa de spalat gura. spanzurat a. suspendat : padurile
spilt-m.1 v. a leai la spAlat, a-ai pierde spanzurate pe coastele tale Bk.c, if m.
coloarea. vrednic de atreang.
spfilacioasa f. planta cu florile gal- spanzuratoare f. trei lemne in forma
bene, dispuse In mici capitule, create prin triangulara servind ca instrument de su-
Ward msipoase (Senecio vernalis). pliciu pentru condamnati.
spalificit a. decolorat, palid: esti spa- sparanghel m. plantA bunA de mAn-
lacit i sarbad AL. cat cAnd e tantra (Asparagus). [Mold.
spailacitura f. 1. ceva spAlAcit sau sparangd = gr. mod. smmiNom].
rAu spAlat; 2. fig. via prost. spare m. copilandru : sparci cu ca-
spalare f. I. actiunea de a (se) spAla; sill la gura. [Buc. spare, slAninA = pol.
2. SpAlarea vaselor, . saibittoare ce cade SZPYRKA.
la 11 Noemvrie. sparcaciu m. V. spurcaciu.
spalat a. 1. albit, curAtat; 2. fam. cu- spiircai v. a spurca : i plopul e in-
rat. n. actiunea de a spala,
1 nalt 0-1 speirdie cioarele. [Cf. spare].
spalatoare f. carpi de spalat vasele. spareetà f. gen de graminee adesea
spalitor m. cel ce spalA. n. vas de cultivate ca plantA de nutret (Onobru-
II

spAlat mainile, tata. chis = fr. esparceite),

spallitoreasi f. femeie ce spala. sparcui v. 1. a risipi, a Imprgatia (sens
spalatorie f. locul unde se spalA. ieait din uz); 2. a sfaaia, vorbind de fiare.
sip/daturas 1. actiunea i etectul spa- [Cf. ceh. SPRHATI, a o lua la fugA ; pentru
JAM.- raportul logic intre cele douA sensuri, v.
spalii-varzii m. tam. palavragiu. sparge].
spalet n. epolet: ofiferi cu spalete spargacios a. ce se sparge lesne.
NEOR. spargatoare f. unealtA de spart nuci,
spalier n. 1. aireag de soldati; 2. alee: alune.
spalieri de portocali (= fr. espalier). spargator m. cel ce sparge.
spalt 13. 1. corectui A In coloane; 2. sparge v. (activ) 1. a risipi o adunare,
bucatA de lemn sau de metal pe care se o armatA : cand era sa se spare; nunta
aaeazA literele, In tipografie; 3. piele de un soare splendid-ce sparge desii
animal pre paratA mai subtire. [Nemt. SPALT, nori AL.; 2. Mold. Tr.lf sfAsia (de haine
coloanA]. sau incAltAminte): are mandra noua
span a. §i m. imberb. [Or, bizantin it, trei sunt rupte, patru sparte POP.
mkuos]. sarmani in haine sparte prin cart itt
spanae m. 1, plantA leguminoasti ale tra gerul AL. opinca-i era Sparta At.;
carii foi, tocate i fierte In unt, aunt o 3. a stArAma, a face bucAti : a sparge
ma ncare rAcontoare (Spinacea oleracea); ghiafa, a sparge nuci; 4. fig, a risipi,
2. fig. lucru banal V fArA valoare, seat- a ruina : Dumnezeu nu sparge cloud
tura. [Gr. mod. SPANAlid. case PA/414. (neutru) a coace si a se
II

spanatic a. §1. m. cam span. deschide : buboiul a spart. II (reciproc)

spance 1. pl. varietate de oi, cu lana 1. a se risipi; norii se sparsera; 2. a
alba i botul alb, originare din Polonia se sfArai : s'a spart tdrgul, nunta; 3. a
sau Ungaria. [5i spioange: de origin& se rune in bucatit geamul s'a spart.
necunoscutAl. ,[Vechiu-rom. sparge, a risipi ((sparse
spanchiu a. Mold. V. sbanghlu; tu, impArAtiea, Moxa) = lat. SPAROF.RE, a Itn-
spanchie, cum de te hlizesti cu figa- prAatia s'a restrans, in limba modernA
nit ? AL, literarA, la notiunea de a fArama, vorbind
spanga f, sabie-baionetA: scoase span- de obiecte mai ales fragile].
ga si dete in el ISP. ; a lua in spangi, spargere f. 1. actiunea de a (se)
a bate cumplit. [Forma nazalizatA din sparge; 2. rezultatul ei, efractiune: furt
spagal. prin spargere.
spaniol(esc) a. ce tine de Spania sau spiral& v. Mold. V. sperlit.
de Spaniolt. sparli v. Mold, a fugi repede, a o Verge :
sprint (spanz) m. Bot. elebor: cu spdnz am sparlit-o la baiter CR. LC f. a se duce
faranul vindeca caii bolnavi de dalac. parlii (v. parlea)l.
[Origina necunoscutal. spart a. I. imprAstiat : ostire spartet
spanzura v. 1. a atarna de cede ori 0 risipita 134t.co 2. sfArAmat utt geam

www.dacoromanica.ro
 spa - 607 - ape
spart; 3. risipitor: mdrid spartd. rt. pului dela grumaz pana la rinichi: a in-
II

starsit: a ajuns si el la spartul tdrgului. toarce cuiva spatele (din lipsl de aten-
sparta f. plantii din care se fac lin- tiune sau din dispret); 2. parte dinclarat:
pleat uri : paldrie de sp arta (=fr. sparte). a apuca pe dusman pela spate; 3.
spfirturii f. 1. efectul spargerii; 2. lo- dosul unui lucru: spatele unui scaun,
cul unde s'a spart, gaura. spatele muntelui. [Plur. din spate!, azi
spas n. 1. portiune de panza coprinsa luat ca singular (de unde dubletul spete)].
intre spats l sulul dela piept; 2. Bot. V. spete.
spata dracului. [Tr. spat; v. spata spatie f. una din cele doul colod ne-
späsenie f. cainta, smerenie: de unde gre ale cartilor de joc. [Gr. mod. SPATHI,
atdta spdsenie ? AL. [Slay. SOPASENIIE sabie, pica (in jocul de car(i)].
rnantuirel. spatios a. de mare Intindere.
späsi V. 1. a ispasi: vei spasi gre- spatiu n. 1. intindere nemarginita ; 2.
sale mumei En.; 2. a se cli amarnic. Intindere de loc sau de timp.
[S111 v. SOPASITI, a mantui]. spfitos a. cq spetele late si tepene.
spfisire f. rig. umilinta: cum trece special a. ce tine excluziv de un lu-
cu spdsire st cum smerit ingenun- cru studii speciale.
chiazd AL. specialist a. si m, care s'ocupa In
späsit m. penitent: luna multe vede, special cu lucrul cutare sau cutare : spe-
multe stie si tot spds.td se pare AL. cialist in boale de ochi.
spasm n. contractiune involuntarl specialitate f. I. caracterul celor spe-
convulsiel a muschilor si a nervilor. ciale; 2. ramura speciala de studiu, de
spasmodic a. ce tine de spasm: spas- comert.
modic lung delir En. specializit v. a indica Intr'un mod
spat m. substanta pietroasl; spat de special.
Isianda, carbonat de calce cristalizat, In- specie f. 1. Zool. diviziunea genului:
trebuintat la fabricarea instrumentelor op- tigrul e o specie a genului pisica;
tice. specie umani, neamul omenesc; 2. ca-
spat n. Tr. V. spas. tegorie, clasa : o specie de oameni; 3.
spat& f. 1. unul din cele dotal oase mod de a fi, calitate, fel: de diferite spe-
late In josul umarului: ma doare spata cii; 4. Jur. caz particular asupra caruia
PAM ; 2. coapsl: spatd de bou, de vi- alias a se pronunta; 5. substanta farma-
lel; 3. spata dinainte a calului (se mai ceutica, mai ales ierburi aromatice,
numeste arm, cea dinapoi, but); 4. par- specific a. propriu unui lucru In par-
tea rasboiului de (emit prin care se trag ticular: remediu specific. n. medica-
II

firele de urziturd; 5. spa& : ii dete in ment ce vindeca negresit o boala anu-

mind spate i buzduganul domnesc mita : medicine cunoaste putine speci-
OD. ; 6. spitar rezdmat in jet cu spate fice (chinina In trigunle inter mitente si
Em.; 7. Bot. spata dracului, feriga. [Lat. iodul pentru gush),
SPATA, omoplat, pieptenele stativelor, sabie specific& v. a exprima in particular,
lath cu doul taisuri]. V. spate, spete. In detaliu legea n' a specificat acest caz.
spätar in. od. 1. demnitar ce time specificativ a. care specifica.
spata Domnului; 2. (Marele), capetenia specimen n. model, mostra.
muntene. general al cavaleriei; 3. specios a. ce are o aparenta de ade
mai tarziu, rang de boierie. [Titlu de ori- vat- : motive specioase.
gina bizantina : SPATARIOS]. spectacol n. 1.. tot ce atrage privirde,
spiitar n. 1. spate de scaun; 2. par- atentiunea: marete spectacole ale na-
tea harnului ce acopere spatele calului. turei, spectacolul peirii ce-i dci fan
sp./dare f. pl. Mold. partea strungei prin minte Ay.; 2. reprezentatiune tea-
unde stau ciobanii razlimati cu spatele trail : said de spectacol.
de mulg oile. spectator m. 1. cel ce-i martur ocu-
spätitrei m, pl. ostasi de sub conianda lar al unui eveniment, al unui lucru; 2.
Marelui Spatar. cel ce azista la o reprezentatiune teatrala.
spfilaresc a. ce tine de Spatar: breasla spectral a. Fiz. ce tine de spectrul
.30i-di-eased alcdtuita de letegii Fa. solar: analizd spectral&
spätitrie f. 1. demnitate de Spatar si spectroscop n. instrument de optica
cancelaria sa: spiona pe toatd lumea cu care se studiaza spectrul format de hi
si o trade la spdtdr.e Fn..; 2. sala dom- mina al unui corp departat (planer& stea).
neasca unde se faceau prezentarile si se spectru n. 1. figura fantastica, fan-
tineau divanele: sale spdtdriei unde era toma: nimeni nu mai crede in apari-
scaunul lui Vodd OD. tiuni de spectre ; 2. fig. persoana Malta,
spate f. pl. 1. patter' dindarat a cor- panda si slab& doi spectri gement md-

www.dacoromanica.ro
 spe - 603 -- spi
nati de o vijelie AL.; 3. Fiz. spectru cà nu ma vei da prin spend i nu-1
solar, imagine prelungita ce produce o vei lasa sa nsa bata Ca. [Cf. croat
fAsie de raze solare treand prin o prisma SPERLITI, a arde (v. para)].
de cristal: colorile spectrului solar sunt: sperma(n)tet n. alb de balend : lu-
violet, indigo, albastru, verde, galben, manari de spermantet. [1ais. SPERMATETI1
portocaliu si rosu. (din lat. SPERHA COETI, semanta de chit)].
specul m. oglinclA: (raza) cen spe- spet m. monedd de argint In valoare
culi resfrante lumina indoios Bor.. de 12 lei, circula In vremea lui Caragea
specula v. 1. a medita cu atentiune (Fa.). [Nem!, SPECIES (THALER)].
asupra unei materii; 2. a face proiecte, speck I. V. specie.
operatiuni de finante, de comert : a spe- spete 1. pl. 1 spate: a bate la spete;
cula asupra vdnzdrii terenurilor; 3. 2. rig. proptea, splijin: n'avea spete.
fig. a exploata: a specula tavoarea po- [V. spate].
porului. spetealii 1. durere In partea de sus a
specula f. combinatiune de finante, picioarelor (la cal).
Intreprindere de banal, de cornett. speteazei f. 1. scAndurd subtire pen-
speculant m. cel ce face specula'. tru diterite uzuri: spetezele terestrei,
speculati(un)e f. 1. actiunea de a jugului, smeului; 2. pl. lemne ce leaf A
specula, de a medita cu atentiune; 2. loitrele: spetezele carului sunt sapte
cercetare abstractd, tecnie: speculatiunile inainte si trei inapoi; 3. pl. betele pe
metatizicei; 3. specula. cari se the itele la rdsboiul de tesut; 4.
speculativ a. care se tine de specu- Tr. papuri. [Diminutiv din spata].
!attune, de teorie, mai mult ca de practici. speti v. 1. a-si rupe spetele sau mij-
speculum n. Med. un fel de oglinda locul : calul s'a spetit; 2. fig. a obosi
de care se servesc medicil spre a exa- peste misuri : muncesti de te spetesti.
mina organele interne (urechea, gura, etc.). spetit a. 1. cu spetele rupte : calul
speech n. (cit. spirt), discurs de oca- spetit e schiop; 2. fig. cocosat de munci
zlune. excesivd : mosneagul a ramas plesuv
speleel f. V. spilled. si spetit C.
speleologie f. studiul formatiunilor Ca- speze f. pl. cheltuieli (== it. spese).
vitAtilor naturale ale solului (mote, pes- spic n. capitul superior al paiului gra-
teri, izvoare, etc.). nelor ce contine grim*: orzul a dot
spelunch f. pesteri: ursii spelun- spic; ca spicul graulut, bAlan: tnusta-
celor. cioara lui spicul graului POP. [Lat.
spenter n. haind find pulpane. [Nemt. srscum].
SPENZER ( V. sprentur)]. spichinat m. Bot. Tr. aspic. [Nernt.
sperk v. 1. a niclijdui, a aatepta un SPIKENARD = lat. spica nardi].
bine dorit i a cirui sosire pare proba- spicui v. 1. a lace spic: greliiele au
bilds sperdm in viitor; 2. a ayes In- spicuit; 2. a aduna spice dupd secerat;
credere: suer in d-ta. 3. fig. a culege de ici de colo.
speranth f. 1. nidejde, asteptarea u- spicuitor m. cel ce spicueste.
nui bine; speranta piere cea din urma spijit f. Mold. acioae: clopotul n'a
in om; 2. fiinta sau lucru In care se pi/Inge co limba lui de spija Ex. [Pol.
speri: e unica mea sperantd. SPIJA din nemt, (Glocken)speise]. V.
sperare f. 1. actiunea de a spera; 2. schijA.
sperantA : sfanta candela a sperdrii En. spilcit f. ac cu Outline. [Rus. palest
sperik v. a-se inspiiminta [§i spa- spilcui v. tam. a se OH.
ria = lot. *EXPAVORARE (din FAVOR, fried)]. spilcuit a. scos din cutie: gatitc; si
speriet m. 1. cel apucat de spaimi ; spilcuita en twine noi POP.
2. pl, spaimA: un urs grozav care m'a spin m. 1. partea Intepfitoare a unei
varit in toti sperietii CR. plante: nu e trandafir fdra spini; 2.
sperietoare f. figuri de speriat pa- arbust ghimpos ce face porumbe : oare
surile ce stria granele. in tara tin crefte cleat spin? AL.;
sperieturi f. actiunea de a speria at spin muscAlesc, Bot. holerd; 3. fig. ceva
efectul ei. aspru, dureros: plina de spin e calea
sperios a. care se sperie lesne. binelui: a 9edea pe spini, a fi foarte
sperjur n. jurAmAnt fals. m. cel ce neribdittor. [Lat. SPINA].
a fAcut un sperjur. spinare f. 1. coloana vertebrali; 2.
ejperlit f. Mold. centni de ciirbuni a- spatele dela gat pind la sale: ii sare in
prinsi; a arunca spend in ochi; a da spinare. [Lat. (PARS) SPINALIS].
prin sperlA, a prinde cu minciuni (me- spinkrie f. spinis.
taford luatA dela frigerea fripturel): cred spiniej n. tufis de spint.

www.dacoromanica.ro
 spl - 609 - spo
spinos a. I. plin de spini: 2. fig. pfin de literal al unui pasaj Intfunul spiritual,
greutati: carierd spinoasd. [Lat. SPINOSUS). alegoric; 2. a da un caracter spiritual, a
spintech v. 1. a deschide pantecele: degaja de materie.
a spinteca un miel; 2. a despica: a spiritu? m. Mold. spiridus spiritusul
spinteca un lemn; 3. fig. a strAbate: dracului ii zice CR.
vulturul spinteca vdzduhul in falnicul spirt n. 1. licher alcoolic, alcool : spirt
sau sbor GR. A L. [Lat. *ESPANTICARE]. de yin; 2. esentA: spirt de ienupdr;
spinteciiturai 1. 1. actiunea de a spin- 3. tig. (ironic) vioiciune: e numai spirt.
teca i rezultatul ei; 2. bucatS de lemn [Ru 3. SPIRTIA.
spintecat. spirtos a. I. ce contine spirt: yin
spioange f. pl. V. spance. spirtos AL.; 2. (ironic) spiritual. I spir-
spion m. cel ce spioneaza. toase n. pl. bAuturi alcoolice,
spionit v. a pandi faptele sau vorbele emit n. dantelA lucratA cu iglita : spi-
altuia. furi garnituri. [Nemt. serrza].
spionaj n. 1. actiunea de a spiona ; spita f. 1. fiecare din razele unei roate;
2. meserie de spion. 2. fig. grad de inrudire, arbore genealo-
spirala f. curbA ce se invarteste de- gic: i-am vcizut chiar spita pe perga-
pArtandu-se din ce In ce mai mult dela ment lucratd AL. [Rus, spire. (din nemt.
centrul ei. Spitze)]. V. schitA.
spirant a. se zice de consoanele f spital n. casS de primit si de Ingrijit
(v), s (z), h, la a cAror rostire se des- bolnavil lipsiti de mijloace. [Nemt. sperm].
chide putin gura. spitfilatic a. bolnAvicios: tan& cam
spiridul m.1. drAcusor de care, zice-se, sPitdlatic. [Lit. bun de spiial].
vrAjitorii se servesc In sAvarsirea ferme- spitelat a. lung si subtire, Malt si slab.
celor lor ; 2. fam. co pil foarte destept. [Mold. [Lit. subtire ca spita de roatA].
spiritus= pol. SPIRYTIMIC, drACtlVd. spitelnic n. Mold. sfredel, cu trei
spirit n. 1. substantii incorporalS: lu- coarne, cu care se gaureste cipAtana rotii
mea spiritelor; 2. sufletul, ca principiu spre a-i pune spitele.
cugetator : spiritul i corpul; 3. totali- spiter m. farmarist. [Gr. mod. WET'
tatea facultAtilor intelectuale : opera de MARIS (din it. SPECIALE)].
spirit: 4. vioiciune de imaginatiune: om spiterie f. farmacie.
de spirit; 5. conceptiune, judecatA: spi- splaiu n. cheiu: splaiul Delmbovifei.
rit just; 6. opiniune, dispozitiune domi- [Cf. plaiu].
nantA: spiritul secolului, spirit natio- spleen n. (cit. splin), un fel de ipo-
nal; 7. tendentS particulars : spirit de condrie ce constA inteo plictisealA (Ara
sicand; 8. inteligenta, aptitudine: are motiv I In desgustul vietiL
spiritul afacerilor; 9. adevaratul sens: splendid a. strilucitor, miret.
spiritul legilor: 10. aparitiune, vedenie : splendoare f. 1. striluche: splen-
nimeni nu se mai teme de spirite; 11. doarea soarelui; 2. fig. lustru de onoare
si de glorie: splendoarea numelui; 3.
mic semn de aspiratiune, In limber greacA :
spirit lin, aspru. rnire(ie, pompi: splendoarea curlii.
spiritism n. doctrine celor ce pre- splink v. a se umfla spline (de vitele
tind a comunica cu sphitele mortilor prin care 'I.:Arland' prea mult).
mijlocirea unui asa zis mediu. splini f. 1. viscer asezat tntre stomac
spiritist a. ce tine de spiritism. I m. si coastele false; 2. boalA de splinA; 3.
cel ce crede In spiritism. sensuri tehnice: a) speteaza carului ce
spiritual a. 1. care e spirit, de na- leagi capetele cracilor piscului; b) piscul
ture spiritului: sufletul e spiritual; 2. saniei; 4. mica plants cu florile galbene
care are spirit: orn spiritual; 3. care aurii (Chrysosplenium alternilolium).
denota spirit: rdspuns spiritual; 4. ce [Lat. MEN].
priveste spiritul, sufletul; pdrinte spiri- splinatic a. p m. bolnav de splini,
tual; 5. ce tine de religiune: puterea ipocondru.
spirituald a Bisericii e foarte diferitd spoealit f. 1. albirea peretilor unei
de puterea temporal& II adv. cu spirit: case; 2. fig. lustru (superficial): spoeald
a vorbi spiritual. de inveildturd.
spiritualism n. doctrine celor ce cred spoi v. 1. a da cu var; 2. a acoperi
ca sufletul e imaterial i nemuritor. vasele de amnia cu o pAturi subtire de
spiritualist a. si m. partizan al spi- cositor (spre a le (ed de coclealS); 3. a
ritualismului: filozofie spiritualistd. se drege pe obraz: femeile ii spoesc
spiritualitate I.. caracterul celor spi- fafa cu alb, cu rosu. [Slay. spoml.
rituale: spiritualitatea sufletului. spoitor m. cel ce spoieste vasele de
spiritualizh v. 1. a converti sensul bucitiirie.
L. $Aineanu.-Dict. Universal. 39
www.dacoromanica.ro
 spo - 610 - spu
spoliii v. a despoia 1-= fr. spoiler]. anchetti: idc6ndu-se sprafcci AL. [RD%
spoliaii(un)e I. actiunea de a spolia PRAM, informatiund
p rezultatu1 el. sprinceana f. I. par in forma' de
spoliator rn. cel ce despoaie. arc deasupra tiechrui ochiu ; 2. parte rIsa-
spolocanie f. Mold. a doua zi de la- rita de pamant; 3. muche, culme: sprdn-
satul de sec (and se spala. vasele). [V. ceana muntelui, dealului; pe spran-
speildcanie]. ceana, ales dintre multi. [Lat. SUPERCILIA
sponci f. Mold. I. copal, catarama: (sub infiuenta analogica a lui geand)].
a ei haind s'a desprins din sponci Err. ; sprancenat a. 1. cu sprancene mari
2. pl. pe sponci, cu mare economic: man- si dese: un fdricir sprâncenat OD. ; 2.
carea cam pe sponci, dar apa mila ridicat, rAsSrit: culmea sprdncenatii a
Domnului CR. [Pol. szPONEA, agrafaL munjilor; 3. (ironic) expeditiv : cc-di/to-
spondeu n. picior com pus din doua ne spriincenatd I
silabe lungi, in prozodia greco-latina. spre prep. 1. exprima o miscare catre
spongios a. poros ca buretele. un loc: pornirn spre opus, ridicrim
spontan a. 1. ce se face de buna voie: ochii spre cer; 2. despie timp : spre
acjiune spontand; 2. care se executa seard ; 3. despre scop sau cauza spre
dela sine si fàrà vr'o cauza exterioara binele tdu; 4. peste (in numerele dela
aparenta: miscdrile inimei stint sport; 11-19): doudsprezece. [Cf. lat. SUPER].
tane. sprent(ur) m. Mold. haina barba-
spontaneitate f. caracterul celor spon- teasca scurta pana la brau i croft& pe
tane. talie. [V. spenled.
spor n. 1. fecunditate: a lua sporul sprijin n. 1. suport; 1 fig. protec-
vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, tiune, aiutor. [Origina necunoscuta].
a paraliza cuiva actiunea, a-I reduce la sprijini v. 1. a sustine: Atlas spriji-
neputinta (aluztune la babele vrajitoare nia cerul pe :mar; 2. a se seivi ca de
call iau mana vacilor) ; 2. folos: cu spor, un sprijin: se sprijini in coate; 3. fig.
frird spor; 3. marire. inrnultire: e un a se ajuta: se sprijiniau unii pe Lath.
spor de venituri estirnp; 4. progres, [V. sprifin].
succes : spor la lucru. [Slay. spoaa, uger sprintar a. Mold. 1. amagitor; sprin-
metafora pastorala (cf. mand)]. jar si inselätor este gaud& omului CR. ;
spor m. Bot. corp reproducator al ve- 2. tantos, cochet: fata nu e sprinjard.
getalelor inferioare. [Origina necunoscuta
sporadic a. se zice de boalele carl ataca sprinten a. care se misch usor: ciute
ici-colea indivizi Izolafi, In opozitiune cu sprintene de munte Er.r. [Slay. *semi-
endemic, local, si cu epidemic, subit. resil (cf. slovean SPRETEN, sprinten)].
spoil V. 1. a avea spor, a se mafi sau sprintenie f. insusirea celui sprinten.
inmulti: uncle's doi puterea creste sprit n. yin amestecat cu apà gazoasa
dusmanul nu sporeste PANN ; 2. a pros- sau minerala. Uslernt. scrtpariz: termen in-
pera, a progresa: eine vorbeste, lucrul trodus de chelnenii austriaci].
mut sporeste PANN ; 3. a fleet-31-i: spo- spulbera v. 1. a (se) face praf; 2. fig.
resc din gurd multe Pmts. a prapadi, a nimici. [Lat. *ExPUINERAREI.
sporire I. crestere in Intindere, ma- spulberatic a. usuratic.
fire: sporirea jdrii strdmosesti OD. spuma f. 1. eflorescenta albicioasti ce
sporis m. Bot. Tr. verbina. [Rus. SPO. se formeaza pe un lichid agitat sau In
East (planta e cu spor la anumite boale)]. fierbere; spuma de mare, piatrii din care
spornic a. cu spor, fecund, productiv. se fac obiecte de lux; 2. balele unor a-
sporovall V. a toca verzi si uscate: nimale: face spume la gura; 3. sudoare
'nu sporovdi mai molt ISP. [Lit. a spori ce se gramadeste pe corpul unui cal:
din gura (finala sub influenta analogica fugarul alb de spume Ar.; 4. fig, par-
a lui ciorovrii)]. tea corupth i depravatil a unei societati:
sport n. orke exercitiu sau petrecere spuma asta 'nveninatd, astd plebe,
sub aerul liber: cursele, vanatoarea, gim- rist gunoiu En. [Lat. spunA].
nastica, scrima, tirul, etc. spumfitoare f. lingua de luat spume.
sportiv a. ce tine de sport: revista spumega V. 1. a face spurna ; spu-
sportivd. me& vinul in pahare; 2. fig. a clocoti :
spovedanie 1. marturisirea pacatelor. unde spumegd desirdul in miscdri
[Slay. ISPCMHDANIIE]. 'n cuvinte En. [Formatiune analogica
spovedi v. a-si marturisi pacatele (la duph furnega
cele patru posturi). [Slay. ISPCMEDATI]. spumegator a. care spumega.
spoveditor m. duhovnic. spumegos a. spumos : acoio geme
spralea f. od. cercetare judecatoreasca, riul pe patu-i spumegos Bor..

www.dacoromanica.ro
 spu - 611 - sta
spumos a. plin de spuma. [Lat. stabil a. 1. statornic; 2. fig. durabil.
SPIJ-
Mars]. stabill v. 1. a fixa Inteun loc, a in-
spune v. 1. a arata prin vorbe : spu- stala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi:
ne-mi pdrerea ta ; 2. a povesti: a spune lucrul a lost stabilit; 3, a se aseza un-
tut basm ; 3. a denunta : nt'a spus; 4. a deva: s'a stabilit la Paris.
da pe fata, a marturisi: spune adevdrul. stabiliment n. asezSmant, ceeace se
[Lat. P./CPC/NUR (cu sensul lui DICERS In la- Infiinteaza pentru utilitate publica. pentru
tinitatea medie); sensul intermediar ott exercitiul sau exploatarea unei industrii:
aratal II poseda macedo-romana]. stabilirnent de comert, de instructiune.
spurch V. 1. a face necurat, a mur- stabilitate f. insusirea celor stabile:
dari: a spurca o oald ; 2. a viola cele stabilitatea unei cladiri; fig. stabili-
sfinte, a nu tinea cele oprite de biserica tatea unui guvern.
esti letin, de spurci Vinerea? Iv.; 3. stacanis f. Mold. cana mare: trage o
fig, a manji, a necinsti: de cdnd pe a- stacand de bere AL. [Rus. STAICANO. pahar].
cast pdmant, trdclarea neagrd spurcd stacoj m. rac de mare (Astacus): un
pragul sfant al ospetiei ? AL. [Lat. SPUR- stacoi ndpraznic Isp [Gr. mod. ovraxos].
CARE]. stacojbx a. rosu deschis (ca stacoiul).
spurcaciu m. dropie mica (Otis te- stadiu n. I. arena de alergat; 2. ma-
trax). [Si spdrcaciu: v. spare]. sura itinerara (vr'o 185 rn.), la Grecii an-
spurciciune I. 1. necuratenie; 2. ceva tici; 3. fig, grad de intensitate, starea until
spurcat: hoit, mortaciune. lucru.
spurcat a. 1. necurat: gdnduri spur- staer n. vale stirian: boieri si cocoane
cate; 2. pop. pagan: lege spurcatd, orn au sez joace staer AL. [Nemt. STEIER(MARR),
spurcat. 1 m. necuratul. Stiria].
spush f. ceva spus, cuvant: spusa stafeth (stafeta) I. curier special. [Nemt.
noastrd era sidntid i frumoasd Err. STAFFETTEl
spusc n. zagaz mobil la gardurde de stafetar m. stafetá: vulturul se va
pescuit. [V. opust]. duce ca stafetar ISP.
spuzfi f. I. cenusa fierbinte: a coace stafidit f. boabe de struguri uscati
na ou in spuzd ; 2. fig. multime: o spuzd (Astaphis): stafide de Corint. [Gr. mod].
de copii. [Albanez spuz,1]. stafie f. 1. geniu pazitor al locurilor
spuzealä f. bubulite rosii ce les pe zidurilor parasite: zidarli obisnuiau in-
piele. nainte, spre a da title nouelor clicliti,
spuzi v. refl. a face un tel de arstui de a Ingropa in temelie umbra cuiva ma-
la buze. surata cu o trestie ; se credea ci cel cu
squar n. (cit. scuar), gradina ingra- umbra hirati muria pini In 40 de zile
dita in mijlocul unei piete publice. ei devenia stafia nevizuta a casei; 2. fan-
srapnele f. pl. cartuse de granata: tomi, spectru: umbre, stafli despletite
flerbea vdzduhul ca un iad de bombe, Ar..; 3. fig. femeie bitrani l urtta sd
de srapnele AL. (-= engl. shrapnel°. fugim pdnd nu se trezeste stafla AL.
st. piescurtare din siant. [Macedo-rom. stihie, stafie = gr. mod
st I int. exprima tacere. STOIHRiON (V. stihie)].
sth v. 1. a fi in picroare: cine sta", nu stagiar a. privitor la stagiu. II m. ce:
fade; 2. a ramanea pe loc: steterd la ce-si lace stagiuL
luptd; 3. a locui (permanent sau provi- stagiu n. 1. timp de cercare cerut pen-
zoriu): unde stati? am star la Londra; tru admiterea la uncle tunctiuni; 2. lo-
4. a zabovi: unde ai stat atdta? 5. a cuire de 10 ani In tail, dupi care se
inceta: vdntul, ploaia a stat; 6. a se poate dobandi Impamantenirea: dispensa
opri trdsura a stat; 7. a nu lucra ni- de stagiu.
mic: ce stati (cu mdinile in san)? 8. stagiune f. sezon teatral (=--- it. sta
a stitrui: a sta de inveltdturd, a sta de gione).
capul cuiva; 9. a fi aproape : std sd stagnant a. 1. se zice de apele ce nt
cazd; 10. a fi, a se afla intr'un fel: cum curg; 2. fig, care nu face niciun progre
std treaba ? cum stai cu sdndtatea ? stagnare f. stare& celor stagnante
11. a se potrivi nu-ti std bine pdfdria; stagnarea apelonstagnarea afacerilor
12. fig, a se cadea: nu-fi std bine sd stal rt. scaun separat ei numerotat in-
vorbesti asa ; 13. a consta : fericirea tr'un teatru,
nu std in avutie ; 14. a exista; ne 'ndoim stalactith f. concretiune pietroasi c
dac' asa oameni 'ntr'adevdr au stat se formeazi pe bolta unor pesteri pit.
GR. AL. [Lat. STARE]. continua picurare a apelor tncircate C.
stab n, stat-major stabul regimen- carbonat de calce.
tuhn. [Nemt. (oturopot.)srao.l. stalagmith I. concretiune pletroasa ce

www.dacoromanica.ro
 nth 612 stA
se formeaza In sans Myers cu stalactitele facur6 stane de piatrii ISP. [Origina ne-
pesterilor. cunoscutA].
staillci v. 1. a sdrobi, a illrAnut: eram stAnk 1. coliba unde stau ciobanii
stfilciti i ucisi In fundul pr6pastiei Ingraditura lmprejur unde stau oile : in-
AL.: 2. a bate Tau: set stalceascia un tr'o stand stau dela 500-600 de oi.
biet om de surugiu Ar..; 3. fig. a vorbi [Slay. STANO, statie].
stricat o limbA: stdlceste Iran fuzeasca. stanch I. 1. nume de tiganca ; 2. Mold,
[Slay. s0n.A66, a sdrobi]. cloaca (dupa coloarea negricioasa a pe-
stAlp m. 1. tot ce serva a sustine o nelor sale).
cladire, o poarta, tin pod; 2. tig. sprijin : stAnch f. massa de piatra foarte dura
boierii cei mari ca niste stdlpi ai 16- Intepenita In pamant. [V. stand].
rii ; 3. fruntas: st6lpii partidului; 4. pl. stAnciu a. stancos: in stanga e Ca-
cele patru evanghelii ce se citesc Inainte rybda sdlbaticd, stancie AL.
de Inmormantare: set cheme pe mos stancos a. plin de stand.
papa 66-i citeascci stdlpii Isp. [Slay. standoalh f. Mold. locul unde se afla
srt6p6. coloana]. mai multe cosare sau hambare (pe mo-
stAlpare f. ramura verde ce se Irn- iile cele marl). [$i stodoalci = slav.
parte In biserich In Dumineca Florlilor; STODOLA, granar].
Dumineca stdipdnilor, cea dinaintea Pas- stang a. opus lui drept: braful stang.
telor. [Ramurile de curmal sunt ad asi- stanga 1. 1. rnAna stanga, partea stangti:
11

milate unei colonade]. apucei la stanga. [Cf. it. (MAIM) STANCA:

stAlpi v. a pironi ochii. lit. indrui cea obositA, cea lenesti (In opo-
sthlpit a. si adv. teapan ca un stalp: zi(iune cu maim dreapta, consideratA ca
imp6raful reimase stalpit de mirare ISP activA i harnicA): de mana stanga se
stMpnic in. 1. sfant care si-a petrecut leaga idei nefavorabile: v. sinistru, start-
vieata ca sihastru pe varful unui munte; gaciu, suiu].
2. supranumele sf. Simion, care a trait stAngficie f. nelndemanare.
45 de ani pe un varf de munte langa stangaciu a. 1. cel ce se foloseste de
Antiohia (serbat la 24 Main): Stalpnicul, mAna stanga (in Mc de cea dreapta); 2.
dupe, credinfa poporului, fine cerul fig. nelndernanatic.
peimantul. [Slay. sramIsnro, care sta pe stangfini v. a deranja. [Slav, strrio-
un stalp: devenit, prin etimologia popu- N6n, a Incorda, a trage (v. stingheri)].
lara, coloana universului, un fel de Atlas staniol n. cositor In foi: capsule de
al mitologiet moderne]. staniol pentru sticle.
stambh f. I. materie de bumbac im- stanigte f. Mold. locul unde dorm
primata roche de starnbil; 2. tipar: era noaptea vitele pe camp I unde se tin
uestiter si in stamb6 data Rum [It. caii de prasila; 2. statie, popas: se aduna
o mullime de chisceilime la noi, ccici
STAMPA, printeun intermediar grec modern].
stfimbhrie f. pravalie de stofe. aici era stanistea lor CR. [Slay. srA-
stamboalfi f. banita sau chila de NIVEL sta ti el.
Stambul: descarc la zamboale si 'ncarc staniu n. V. cositor.
la stamboale POP. stAnjen m, 1. veche masura de fun-
stanilne n. Bot. organul barbatesc al girne: in Muntenia se Intrebuinta start-
florilor. jenul lui Serban-Voc16 (1m.97) si al lui
stamph f. 1. tipar: a da in stamper ; Constantin-Vodii (2m.02), impartit In t!,
2. grayura; 3. fig. pecete: stampa ge- palme, 80 de degete sau 800 linii; iar In
niului OD. Moldova stanjenul (2m.23) era divizat In
sthmphrh V. V. astAmparA. 8 palme, 64 palmace sau 768 linii; 2.
stAmpi v. Mold, a conteni. [Din Mmpi cantitate de lemne de un stanjen; 3, pl.
cu s protetic (v, stinchi)]. uBnouti. strjenel. [Slay. skiinr6 (cu epenteza
stampith V. a pune starnpila.
stampith f. 1. pecete destmata a sta- stAnjeneali f. piedeca gd-
bill autenticitatea breyctelor; 2. mud seascd toate inlesnirile lard stanje-
indicand proveninta unui lucru. nealci LP.
Stan m. nume barbAtesc foarte ras- stAnjenel m. pl. planta de ornament
pandit :Stan scut Bran; Stan-Pktitul, ale cArii foi imitA latul sabiel, iar florile-i
win cu experienta thdelungata la orice mari I frumoase coloarea liliacului (Iris
treabli de Stan-P6fitul in treabd Pow. germanica). [Ditninutiv din stanjen §1
stan n. lold. pieptul cama7d. [Rus. numit asttel dupa lunga-i tulpina].
srANO]. stanjeni v. a pune piedici, a opri
f. bolovan: sianuri dela lucru. [Sky. sirrIpn, a deranja (sub
Stan (starlit') n. l
trunchiate despicau negurele En.; se influep(a lui stangeini)].

www.dacoromanica.ro
 stat - 613 -- sta
stanjeniu a. violet inchis (ca coloa- staroste m. 1. od. parcalab; 2. mai
rea stanjeneilor): jalesul stdnjeniu. marele unei bresle; 3. Mold. si Tr., mij-
stanog n. Mold. 1. bariera de lernn locitor de casatorii: bun staroste mi-arn
ce desparte vitele in staul spre a nu se gdsit Ca. [Rus. srmiosrl, batran (adica
bate ori Impunge: 2. priponul calului. om cu experienta)].
[Origina necunoscuta starosh v. a miiloci o casatorie: Pal-
stanta f. strota (in elegie), octava. tin Craiu a stdrostit Cc:issue.
stapan m. 1. cel ce guverna, cel ce starostie f. 1. od. parcalabie; 2. in-
comanda: el e stdpdri aici; 2. posesor, tendenta breslelor: stdrostia voia sd-i
proprietar: striptinul casei, stclpdnul mo- dea patenta de bogasierie Fa.. ; 3. petit;
siei; 3. cel ce are servitori, lucratoti: a a merge in stdrostie.
da de stdpdn, a fl la stdpdn; 4. fig. starpi v. 1. a smulge balarille, a des-
care se poate infrana: stdplin pe tap- raclacina: a stdrpi neghina din grau;
tele sale. [Slay. srovAiset, domn]. 2. lig. a' extermina, a stinge: a stdrpi
stapani v. 1. a fi stApAn, a guverna: lupii, a stdrpi rdul; 3. Mold, a nu da
set sidpdneascd tara in pace; 2. a do- lapte: vita bolohdnitd stdrpeste. [Lat.
mina: patima ce-1 stdpdnea; 3. fig, a EXTIRPARE, a desradacina, a scoate cu tul-
intrana, a se retitle: nu Vic set se std.- pina cu tot (v. sterp).
pdneascd. starpiciune f. starea calor sterpe. [Lat.
stapanire f. 1. dominatiune: Negru- EXTIRPATIONEld
Vodd intinzdndu-si stcipdnirea Barns starpitura f. 1. copil lepadat; 2. po
2. guvern: porunca stdpdnirii; 3. pose- citurd stdrpiturd de om.
siune. propnetate: mosia a intrat sub stfirul v. I. a sta cu rabdare pe un
stdpdnirea lui. lucru: stdruind toatd ziva la turcd OD. ;
stapanitor a. at m. care stapaneste: 2. a spune mereu si cu tarie; 3. a rima-
proprietar, Domn. nea statornic. [Pol. STAROWAC, a insista].
stare m. numele batlanului si al ber- staruinta f. I. calitatea celui ce sta-
zei (v. cocostdrc). [Slay. snitao, barza]. rue: 2. statornicie in hotiriri, in pareri.
stare" v. a se pitula ghemuindu-se: staruitor a. care stbrueste.
se stdrcise de se fdcuse ghem de trig start, n. mortaciune, mai ales de ani-
ISE. [Lit. a se ghemui ca starcul: imagine mal: cdinele de stdrvuri nu moare
hula din apuchturile acestei pasari, care Rum [Slay. srativt, cadayru].
std pitulatá ceasuri intregi pe malul ape- stat n. 1. fapta de a sta: nu e de
lor, pandindu-si prada]. stat aici; 2. statura: mic de stat. [Lat
stareiog n. 1. scaunul vartelnitei, IA- STATUS].
cut dinteun lemn ell trei craci; 2. fusul stat n, 1. lista, inventar: statul chel-
vartelnitei. [Tras din stdrd: cf. sinoni- tuielilor, a face statele; State gene-
mul popiciu]. rale, adunarea calor teal stall sociale in
stare t. 1. actiunea de a sta: o stare Franta (nobleta, clerul l burghezimea):
in calea progresului Bate.; 2. mod de 2. tara si forma de guvein a unui popor:
a fi, situatiunea unei persoane sau a u- Stat monarhic; lovitura de Stat, ma-
nut lucru: starea afacerilor, in proastd aura ilea& i violenti, luati de un gu-
stare; 3. conditiune, profesiune: stare vern sore a schimba constitutia tilii; om
sociald; 4. pozitiune: a pune in stare, de Stat, cel ce dirijeazi sau este capabil
a fi in stare de a...; 5. avere ( = stare a dirija alacerile publice; 3. guvernul, ad-
buna: ct. tr. bien-être): am cu stare. ministratiunea unei tart: mosiile Statu-
[V. stb], V. civil. lui; 4. natiune ce tormeaza o societate
staret m. egumen. [Rus. STARETil, ha- politica distincta: Statul romdn; 5. Orr
tran i calugar in varsta]. ce se afla sub aceeas dominatiune: Sta-
staretie f. egumenie: ne ducea la tele-Unite din America (= fr. étaf).
stdrefie sei darn examen CR. statfitor a. 1. care ramane In loc:
starlici m. pl. Mold. Tr. pete rosii ce de- ape stdkitoore; 2. se zice de piatra ne-
noata descompunerea sangelui: stdrlici, miscata a morii.
toiag, ndsdlie CR. [Origin& necunoscuta]. stathuder m. eful vechii republici
starni v. (activ) 1. a face sa iasti vA- a Provinciilor-Unite din Mile de jos
natul din ascunzatoare: a stdrni iepuri; (Olanda).
2. a provoca: viscole stdrnia Ac.; 3. a statical I. partea mecanicei care are
inventa: vom sfdrni o nestiutd vorbii de obiect legile de echilibru ale corpuri-
noud NEOR. I (reciproc) 1. a iesi din mi- lor solide. -
ens: se stdrniau toti cdinii mahala- station& V. a face o statiune, a se
lei Ar..; 2. a se isca: s'a stdrnit un vis- opri intent] loc.
col. [Origins necunoscutal. stationar a. care ramane in acelas

www.dacoromanica.ro
 st a - 614 - ste
loc. II n. mica corabie de rasbolu ce su- stävar in. Tr. hergbelegiu: s'adoarmd
pra veghiaza intrarea unei rade. stavarii, sci le fur armasarii POP,
stati(un)e f. 1. stare scurta intr'un stfivi V. a se statornici: oarecii flu
loc ; 2. locul unde stau trasunle publice; se mai staviau prin casd ISP. [Cf. slay.
3. locul unde se opresc trenurile spre a MIMI, a consta].
depune si a lua pe calâtori: stafiune de stavili f. 1. barierk obstacol; 2. lem-
cale ,eratd ; 4. localitate de bdi: sta- narie sau ziddrie ce opreste a pa sa nu se
fiune termald. reverse. [Slay. STAVILO, cumpana].
statist m. figurant la opera. stävilar n. 1. lemn cu patru stalpi pen-
statistic a. ce tine de statistic5: biu- tru o stavila de ape; 2. fig. obstacol.
rou statistic. stavili V. 1. a pune o stavila ; 2. fig.
statistich f. stiinta ce face cunoscut a opri in loc: sd se grabeasca a std-
infinderea populatiunii, agricultura, indus- vili furtuna Blau.
tria, comertul. stavrofor m. preot sau arhimandrit
statistician cel ce se ocupa cu sta- care poarta o cruce (ca distinctiune ede-
tistica. ziastica). [Gr. mod.].
stea f. 1. nume dat tuturor astrelor,
stativä f. pl. Mold. si Buc. rfisboiu de
tesut: nista sumane sd le scoatd din afara de soarele i luna stelele sunt tot
stative CR. [Serb. STATIVA, lit. ceeace sta atafia sort cart ne par asa de mici
in picioare]. din cauza imensei Zor departdri; 2.
stat-major n. 1. corp de ofiteri fSrS destin, pretinsh influenta a stelelor; po-
trupa, atalati la un general; Statul-major porul crede ca tot omul are ate o stea
al arm atei se Imparte in Stat-major ge- de care e tainic legata soarta lui ; Intu-
neral, compus din generali de divizie 9 necarea stelei ameninta o primejdie, iar
de brigada, i corpul de Stat-major, corn- caderea ei prevesteste peirea e nciscut
pus din ofiteri dela gradul de colonel pana sub o stea tericitd, a cduta la stele;
la apitan incluziv; 2. locul unde se afla a cadea steaua, a fi rau de cineva, a
biurourile Statului-major. muri; cu stea in frunte, predestinat, fa-
statori v. a statornici. [V. statornic]. vorit al norocului: impdrafi cu .steaua
statornic a. 1. care ramane in aceeas in frunte Az.; 3. pata alba pe fruntea
stare: stationar, stabil; 2. fig. care nu se calului ; a vedea stele verzi (inaintea o-
schimba : permanent. [Din vechiu-rom. chilor), a nu vedea de ameteald; 4. as-
stdtoriu= lat. STATOREM]. tease; 5. stea mare de hartie poleita si
statornici v. a stabili, a regula, a fixa. luminata pe dinauntru cu care copiii de
statornicie f. Carte sufleteasca. scoala, in cete de ate trei, umbla in sin--
statuh v. a ordona, a regula, batorile Craciunului din cast' In casa, ros-
statufi 1. 1. figura de plin relief ce re- bud cdntece de stea sau colinde; 6. in-
prezenta o fiinta vie pe desintregul; 2. slgniu de decoratiune: Steaua Romdniei
fig. om lipsit de actiune i miscale. a lost inflinfatd la 1877 (spre a recom-
statuar a. privitor la statui: arta sta- pensa servicii civile l militate fficute Sta-
tuard. in sculptor care face statui.
II tului roman) ai numard 5 clase (500 ca-
statueth f. statua mica. valeti, 300 ofiteri, 120 comandan(i, 60
Statu-Palmh m. V. Barb5-cot. [Lit. mari-ofiteri si 20 mari-cruci). [Lat. srau,A].
lnalt de o palma]. steag n. 1. stota de diferite colori,
statu-quo n. starea In care se afla a- prinsS de o pridinS i servind a ralia pe
cuma lucrurile sau se aflau inaintea osti- soldatii unui regiment, a distinge o na-
litatilor: a nienfine statu quo. tiune de alta: steagul tricolor; 2. od.
staturii f. statul sau inaltimea taliei escadron: cu trei steaguri de osteni sits-
unui orn, unui animal. jitori; banii steagului, od. dare impusa
statut n. 1. regulament, i In special cu ocaziunea unei noui instalatiuni In
legea fundamental& a tarii proclamata de domnie. [Slay. oleo& flarnurS].
Cuza-Vocla In 1864; 2. regula stabilita steajer n. par In millocul arid :
pentru organizarea unei societati. strange funia la steajer. [Bulg. STEJP.II,
stfitut a. 1. ce sta pe loc si se stria : barna
apd steitutd; 2. ranced: bucate statute; eiteap n. ghimpe: scoate-mi fteapul
3. driulat: cal stdtut; 4. cam ba tran: un ce mi-a intrat in labd [SP. ; 2. Mold. bu-
flacdu statut CR. ; fig. generatie std- cat& de lemn ce ciobanul svarle clupa oi.
tutd GR. AL. [Slay. FIEPA, aschie].
staul n. Ingradire pentru vite. [Lat. STI, stearinfi f. substantil solicla extrasa
BRUM]. din grasimea oilor, o combinatiune de
stavh f. Tr. herghelie: la atava Un- acid stearic si de glicerina.
gurului POP. [Cf. albanez sravA, multime]. steatith f. piatra moale, un fd de

www.dacoromanica.ro
 ste -7 615 ste
cretii colorata de care se servesc croitorii ster ni. masurd egala cu un metru cub,
pentru a face insemnAri pe stofA. de mAsurat lemnele de incalzit.
steblã f. manunchiu: steble de bu- tfterc n. gunoiu: nu vedea atercu I in
suioc Ise. [Slay. sTiELO, cotor]. ochiul altuia, ci vezi barna din ochiul
stecla f. Mold. V. sticla. tau (proverb evangelic). [Lat. STERCUSI.
steeple-chase n. (cit. stiplceiz), aler- stereometrie t. partea geometriei ce
gare de-a calarele peste camp. trateaza despre mAsurarea solidelor.
stegar m. cel ce poartà steaguL stereoscop n. instrument de optica
stein n stana: cdfarandu-se din steiu min miflocul cfruia imagimle plane apar
in steiu Ise. [Origina necunoscutA]. in relief
stejar m. I. arbore mare si Immo% stereot1p a. I. tipArit cu planse ale
produce ghinda i poate ajunge la o gro- caror caractere nu stint mobile si cari se
sime 1i inaltime foarte mare (Quercus): conserva pentru tiparuri noui: edifiune
specii de stejar: cer, garnita, gbindar, go- stereotipa ; 2. fig. neschimbat.
run, sledun, tufan; 2. lemn de stejar : din stereotiph v. a tipari cu planse ste-
stejar se fac mobile elegante: 3. fig. rioti pe.
simbol al tAriei i puterii fizice : Roman stereotipie f. arta celui ce toarnA si
verde ca stejarul. [Cf. bulg. &TEAR, trun- lucreazd plansele de litere ale car-or Ca-
chin, barna, i croat srapr, wiu de stejar]. ractere raman stabile.
stelitrig n. pAclure de stejari : s'ascunde gotergar n. panza de sters: 2. marama
cola in stejaris AL. (in Oltenia): stergare de borangic.
stela f. coloana fara capitel, acoperith Sergatoare f. carpa de sters.
cu 0 inscriptiune: stela funerard. rfterge v. 1. a face sa dispara figura,
stelar a. ce tine de stele: lumina ste- colorile, intiparirea unui lucru : a Verge
lard. o pater', a aterge cu buretele ; 2 a scoate
stell v. a lurnina trecator ca o stea, apa, praful, prin frecare : a aterge mai-
a self pi. nile, a aterge de pre; 3. a rade ceva
stelin a. de stele: noaptea 'ai pune serfs: a sterge un articol din lege; 4.
sterna feericd, stelina a nimici: a aterge depe 'Ufa pitman-
stelivoara 1. 1. specie de margarita: tului; 5. a curata, a purifica : a sferge
steliaoare, bldnde nalbe Az.; 1. taitei depe frunte pata unei infamii; 6. fig.
In forma de stele. a face sA se uite: nu era orn in rnintea
stelnita f. Mold. Tr. 'Ai:Ware de lemn. cdruia sd se steargd lesne o in frun-
[Slay. srlsnrrAl. tare On.; 7. fam. a tura : hoful mi-a
stelos a. Instelat : cerul cel stelos Bor... aters ceasul; a o sterge, a peri din ochi;
steluta f. 1. asterisc: 2. bucata de sti- 8. a da o lovitura pe furis : i-a aters o
cla In forma de stea pentru policandre ; palrna; 9. a dispare : vechile-i institufii
3. pl. stelisoare; 4. Bot. Mold. batranis. se aterg, se nirnicesc Ga. At. [Lat. EX'
sterna f. I. Matra scumpa : bouri 'nal fi TEROEIrd.
cu sterne 'n frunte En.: 2. diadema: P.P steril a. stern.
pun pe frunte o sterna i ta picioare sterilitate f. insusirea celor sterile.
un tron AL.; 3. fig. odor: copilui era steriliza v. 1. a face sterfl; 2. a dis-
sterna casei POP. ; 4. armarii, blazon. [Gr. truge fermen(ii vatamAtori dintr'o sub-
bizantin srannA, coroanA (v. stimil ai ne- stantA: u steriliza o au&
stemata)1. sterita f. parte in sore care bate van-
stenahorie f. tig. turburare sufletea- tul: in sterifa vantului POP. [Origins
sea, neliniste: dela o vrerne imi venise necunoscutal.
stenahoria Ar.. [Gr. mod.: lit. strain- sterp a. 1. care nu produce, care nu
toare]. cla roade: pdmant stern; 2. fig. sec, arid:
stenograf rn cel ce practica arta ste- oameni vitregi cu inirnile sterpe : 3. care
nografiei. nu poate avea copii: femeie stearpd
stenografia v. a aerie prin stenogra- 4. se zice a) de oile care nu fata ; b) de
fie a stenografia nit discurs.
: porumbul cu boabe rare. [Lat. *EXTIPPUS
stenografic a. ce tine de stenografie. (din MEM, trunchiu), fSrS vlAstari I me-
stenografie f. arta de a scrie cu pre- taforA primitiv agricola (cf. starpi), tie-
scurtAri tot asa de repede ca i vorba. cud; apoi asupra fiintelor vii de partea
stenos n. astm. [Or. mod.]. fernPiascAl.
stepa I. campie intinsa l stearpa, In sterp n scocul prin care spa curge
Ungaria si Rusia. cand sta moara. [Lit. scocul sterp, care
stepenfi f. treapta (vorbA 1(.00 din uz) ; nu foloseste morii].
fig. pe asa stepend inalta AL.; stepene sterpar n. cioban care phzeste ster-
de codri. [Slay. STEPENT, grad], Pele cu berbeci.

www.dacoromanica.ro
 ate - 616 - stl
enerpeIl v. a atinge usor In treacat : stihie f. 1. element: stihii a lumii
acest rnuncitor numai sterpeleste per- patru En.; 2. spirit elemental-. stafie toate
manful; 2. a o sterge: am sterpelio stihiile rulpildesc pe mine Az.. [Gr.
d'acasd CR. ; 3. a sustrage, a fura. [Ori- mod. (din vechiu-gr. srouudox, element,
girth necunoscutii]. spirit)]. V. eatie.
titers a. 1. thrh lustru: coloare stearsd; stihoavnii I. cantare bisericeasch pre-
2. ros prin frecare: monedd stearsd. cesh de un stih mai lung: cele opt gla-
eptersAturi f. ceva stem suri cu stihoavnele. [V. stih].
stert n. 1. fitil de opait; 2. lampa mi- stihuire 1. arta versurilor, versifica-
nerilor ardeleni. [Origina necunoscuth]. (lune : prin frumoasd stihuire sd per-
atevie I. mare planar erbacee cu flo- trunzd al meu flume En.
rile verzur i cu frunzele comestibile (Ru- atiinta f. *tire: n'am nicio ftiinld
mex patientia). [Slay. grAvitd. despre aceasta. [Lat. SCIENTIA].
nu v. 1. a cunoaste cu deplinä cunos- 'Uinta f. 1. cunostinth despre ceva
tinth: stie geografia; 2. a coprinde el stiinfa binelui si a rdului ; 2. totalita tea de
tinea minte: she lectiunea; 3. a se pri- cunostinte Inteo materie: stiinte politice
cepe: nu stie sd lucreze; 4. a 11 infor- (de Stat), cele ce privesc Statul i anume
mat: stiu cd a plecat. [Lat. scum]. istoria politick statistica, dreptul gintilor,
stibiu n alt nume dat antimoniului. econmia politick finantele i adminis
sticlà f. 1. substanth durk strivezie si traliunea politich ; 3.. erudititme dobAn-
fragilk ce se obtine prin fuziunea nisipu- dila prin citire, meditatiune: are multd
[ui amestecat cu potash sau soda: din stiintd.
sticld se fac microscoape i telesco ape, Itiiinfifie a. relativ la stlinte: a trata
oglinzi si vase; 2. vas de bhut, din sti- chestiuni stiinfifice.
clA ; 3. continutul unei sticle: o sticks cu stil n. 1. bold cu care cei vechi scriau
awl; 4. pl. fam. ochelari: cu sticle in pe tablite unse cu ceard ; 2. fig. mod de
ochi CAR. [Mold. stecld = slay. siscLo]. a exprima prin scris cugethille sale; 3.
stielar m. cel ce face sau vinde vase mod de a exprima propriu unei start sau
de stic15. protesiuni: stil advocdfesc: 4. mod de a
stielfirie 1. 1. fabrich de sticlh; 2. arta scrie propriu unui mare scriitor stilul e
de a lace sticla; 3. scule de sticle. omul; 5. In frumoasele arte (arhitecturh,
sticlete rn. Mold. V. stiglete. decoratiune, mobilat), mod de a execute
stieli v. a luci fix: ochii sdi sticliau. particular artistului; stilul lui Rafael; 6.
sticht a cu privire firth: cu fefele pa- caracterul compozitiunii: aceastii compo-
lite, cu ochii sticlifi OD. zitiune e de un stil arhaic: 7. mod de
stielos a. lucios ca sticla. a indica timpul (duph calendarul lulian
sticIuà I. sticla mica cu clop. sau Gregorian): / Noemvrie stil vechiu
stifos a. Intepator la gust: pelinurile corespunde lui 14 Noemvrie stil nou;
stifoase OD. [Gr. mod. srvenos]. 8. Bot. partea pistilului Intre ovariu al
stilt n. tinta fads cap, la cizmari. stigmar.
[Nemt. aura stilet n. pumnal cu limba triangularh
stiglete (sticlete) m. 1. frumoash pa- stifefel n. stil, bold mic: pe tdblifi
she canthreati din ordinul vrAbitlor, cu de ceard scriind cu un stilefel Ar..
capul roscat i aripile palate cu galben, stilist m. scriitor artist sub raportul
alb. rosu l negru (Fr;ngilla carduelis;; stilului.
2. fam. gardist; 3. pl. Mold. gargauni: e stilistiefi f. teoria regulelor de stil, o
cu sticlefi la cap. [Mold. si stiglef = parte a retoricei.
nernt. snsourz]. stilly& v. a redacta Intfun stil bun, a
stigmat n. semn de infamie, urmh ru- exprirna cu preciziune.
sinoasa i funesth : in veci set porfi stig- stimi v. a pretui, a pune pre( pe.
matul ce 'n fioard pe misei AL. II 1.Bot. stimit f. sterna In frunte: anirnalek
partea superioarh a pistilului; 2. Zool. pl. cu stimd se cred a fi rulsdrdvane. [Ve-
organe exierioare de respiratiune la insecte. chiu-rom. stimd, piatra scumph (MAI-
stigmatiza v. a infiera (si fig./ gAritaril:..., stirnd,, Moxa); v. stertzd].
stih n. I. vers (azi mai mult ironic): stimà f. Mold. 1. demon, stafie ce ph-
stihuri de dragoste; Beldiman vestind zeste comorile necurate: apoi se aratd
in stihuri de rdsboiul inimic En.; 2. stima comorii; stima apel, un tel de ge-
verset din psalmi. 10r. mod.]. niu al riurilor: are stimg, nu-1 lucru cu-
stihar n. prirnul vesmAnt, In forma rat ; 2. pociturA: esti stima oarnenilor.
unei tunici undulhtoare, ce preotul pune [Vorbh identich cu cea precedentA, genii
In timpul slujbei. [De origina slavo-greach pazitori de comori purtAnd 0 cuntmA de
lit. vesmant de cantat stihurile]. pietre scumpe].

www.dacoromanica.ro
 sti - 617 - sto
stimi f. 1. consideratiune; 2. opiniune, stir m. planti ale aril frunze ovale
judecatã. taranul le mananal gatite cu bors, mai
stimabil a. care rnerita stirna. ales In zilele de post (Amarantus fru-
stimula v. 1. a Imboldi, a excita : 2. mentaceus): tiruL e o varietate de
Med. a activa functiunile organismului. amarant. [Serb. Fria
stimulent n. 1. ceeace stimuleaza: a atirb a. 1. tocit; 2. fail dinti : baba
face uz de stirnulente; 2. fig. imboldire : stirbd. [Slay. sradai]. II m. om Mr) dinti.
un stimulent in contra apatiei. fitirbi v. 1. a rupe coltul: a stirbi un
stinchi v. Mold. a Inceta, a content: cutit, un dinte: 2. a strica : s'a stirbit
tu nu mai stinchesti cu brasoave CR. ceva din corabie; 3. fig. a MIL a impu-
[Rostire dialectal& din .stdmpil. tina: zilele de lucru sa no le stirbeascd
stindard n. 1. steag de rasbolu; 2. PANN.
fig. semn de raliare. atirbinA 1. 1. stirbitura ; 2. locul unde
stinge v. 1. a nabusi focul: a stittge se rupe o masea la roata morii: laser cd
lumdnarea; 2. fig, a extermina : bdtu pe vine roata la stirbind. [Slay. staasarA,
dusmani de-i stinse; 3. a face sd Ince- fragment. lacuna].
teze: a stinge o datorie; 4. a se pierde atirbit a. fig. nedreptatit: razdnd de
cu totul: atdtea popoare s' au stins; 5. strrImbarile biefilor stirbiti OD.
a potoli: a-si stinge setea; 6. a muri cu gtirbiturfi f. 1. ceva stirbit, gaura de
incetul: s'a stins in floarea vietii. [Lat. dinte; 2. lmputinare: pldtesc intreg Vi
PETTNGUERE1 fdrd nkio stirbzturd ; 3. fig. om stirb,
stingher a. 1. desperechiat, neinviritat (etude stirba.
la jug; 2. fig. defectuos, izolat : vorbe Ore f. 1. actiunea de a sti; 2. ceeace
stinMere. [Tras din stingheril. se stie, ce se gib, informatiune, veste;
sengberealit f. turburare: fdrd s'a- a da de *tire cuiva; 3. stlinta : cu stire,
ducern nicio stinghereald TSP. fdrii stire. [V. sti].
stingheri V. a deranja, a opri de a stirWe 1. Mold. carbune de futn. [0-
lace: de ce tra stingheriti din lucru?Isp. rigina necunoscutal.
[Stingheri e o disimilatiune din stdn- stlrigoaie f. planed veninoasil cu flo-
ann. rile albe l pe din Mara verzul. tntrebuin-
stinghle 1. bucath transversala de lemn tata in mediclna (Veratrum album):
sau de fier, servind a sustine: stinghii poporul o intrebuinteazi ca insecticid
de paturi. [Rut. STECIIIELL stInghle. pentru a vindeca rtia. [Buc. strigoaie].
stinOhii pl. vintre: umfleiturd la stin- 'tiros a. acricios (at stirul).
ghii. [Slay. *sTiONO, aOld (= STEON0)]. tatiubeciu n. V. stubeciu.
stins ii. fapta de a stinge: dupd stin- atiubeiu n. Mold stup fficut dintr'un
sul lunuindrilor. ,butuc giurit: sei strang un stiubeiu plin
stioalnfi f. Mold. Tr. 1. fantana ne- de galbeni Cp. [V. stiob: cf. serb. STUBA,
pietzuita; 2. loc mai adanc In albia unui stalp l scara facuta dinteo scorburfi de
riti: stioalna unde mci scaldam Ca. copaciu, i STUBLINA, trunchiu gatinos ser-
[Ung. stomt (din nemt, Stollen)]. vind de rezervoriu de spa; sensul primi-
aliob n. Mold. jghiab pentru porci. tiv e obiect de forma oblonga ca un
cAini. [Maramures stiob, putina f3r5 (unl, stAlpl.
scorbura de fantana : cf. slovean STOP, tiuc 1. peste foarte lacom de ape
stain (v. stiubeiu)]. dulci, cu carnea alba si tare, cu capul
atiobAlcl tht. exprima sunetul produs turtit si dintii ascutiti(Esox lucius).[Bulg.
min scufundare brusca: stiobdIc! s'a maul.
dus AL [Onomatopeel. eftiullbuc n. V. stioldic.
atioldic n. Mold. prajinä cu care pes- eptiullete m. V. stulete.
carul umblii In apa, Ca 53 iash pestii la eitiut a. 1. cunoscut: e lucru stiut; 2.
leasa sau la varsie. l§i stiulbuc: origin5 ce se stie: lectiune stiutd.
nectmoscuta It1utor m. cel ce Itle, invitat: stiutor
stipendhl v. 1. a tinea cu leafi ; 2. a de limbi.
da un stipenliu. stoarce v. 1. a face 85 lasa, a scoate
stipendist m. bursier. strangand sau a pasand cu putere : a stoar-
stipendiu n. bursa, ajutor banesc. ce o lcimdie: 2. a apasa cu teascul ca
stipulã v. a enunta pozitiv, a conveni sa iasa zeama : a stoarce struguri; 3.
despre ceva Intr'un contract. fig, a seca de puteri, a despuia a stoorce
f

stipulà f. Bot. uric apendice la baza fara de oameni si de bani. [Lat. Ex..
frunzelor. TORQUERal.
stipulati(un)e f. clauze, conditiuni stoarcere f. lucrarea de a stoarce.
enuntate !Mem' contract. stobor m. 1. stalp, silrbatoare babeasca

www.dacoromanica.ro
 sto 618 str
a doua zi dup,5 un sfant: Stoborul Blago- deau bucAtarii, grAdinaril i pescarii Curtii.
vestenilor, Stoborul Sdmpietrului (v. [Sla v. STOLINIKU, intendentulmesei (din sroth,
aceste nume); 2. par ascutit; 3. pl. gard masa)].
din scanduri asezate vertical: il chemd stolnicei in. pl. ostasi sub comanda
la stobor. [Slay. STOBORII, stalp]. istolnicului.
stow v. Mold. 1. a stoarce o ranA: 2. stomac n. organ interior ce primeste
fig, a seca, a slei. [Rus. sroeln, a uza isi mistueste alimentele,
mficinand, etc.]. stomacal a. ce tine de stomac.
'

stocit a. Mold. stors, secat fiarbd-vii stor n. cortinA la ferestre ce se ridicA

mania 'n vinele stocite En. sau se lasA cu un resort.
stock n. I. cantitate de mArfuri aflate storno n. termen comercial: rectifica-
in prAvAlie sau in piata unui oras corner- rea unui articol de contabilitate printr'un
cial; 2. capital de fond al unei societAti adaos ulterior.
pe actiuni. stors a. 1. apAsat tare; 2. fig. secat de
stocklisch m. bacalh uscatA. puteri. n. actiunea de a stoarce: stor-
II

stodolä f. V. standoalA. sul vinului.

stofil 1. 1. mice fel de tesAturA (mai stos n. joc -nemtesc In cArti numit si
ales cele de lana): stole' de land; 2. fig. faraon. Introdus de ofiterii muscali in
calitate, merit: are stofd de rninistru: 1804. [Rus. sTosd, lit. ditAturA de noroc
3. dispozitiuni fericite: e sto'd in acest in jocul in cArti (din nemt. Stoss, joc
tdruir. fSas STOFF; sensurile figurate dupA de hazard)].
fr. atoffel. stosar m. jucAtor In stos.
stoe n. de grail sau de fan: a-
dale stosärie f. jocul In stos.
dund idnul in cdpiti si le cleideste apoi stra... particulA ce exprimA intensitatea
in stopuri AL. [Bulg. STOOJ. adv. in unei actiuni sau gradul superior al unei
II

forma' de stog: un rnunte se inaltel stop calitAti. [Lat. EXTRA].

in foto noastrd. stràbate v. I. a cAlca un loc in toate
stoPoman a se zice de oile jumAtate directiunile: a strdbate o tare!. ; 2. a trece
tigAi. [V. stogos]. orin : a streibate o padure; 3. fig. a ph-
stoecos a. se zice de o varietafe de oi trunde sOomotul striibeitu nand la noi,
(provenitA din incrucisarea (igAilor cu fur- [Cf. a bate campii].
canele) cu lana mat outin lungA si moale. sträbun m. pl. I. pArintii pArintilor
[Si stogoman, dintr'un primitiv stop, de nostri; 2. cei ce au trAit Inaintea noastrA.
originA necunoscutAl. [y. bun]. II a. mostenit dela strAbuni :
stogosat a. 1Atos si aspru (ca lana oi- datini streibune.
lor stogoase) : en ceiciule stoposate ISP. strachinii f. vas de pArnant: a ceilca
stoic a. I. ce tine de stoicism: doc- lin streichini, a fi prost. beat, fudul. [Gr.
Irina stoice ; 2. care are nesimtirea Si Ibizantin OSTRAKINA, (oal5) de pAmant: mi-
this sufleteasa a filozofilor stoici. II m. Itiala a cAzut prin confuziune cu articolul].
1. cel ce practicA stoicismul; 2. fig. om strficurk v. V. strecurh.
fem. sever i neclintit. stradfi I. ulitA.
stoicism n. doctrinA filozoficA a lui striidalnic a. Mold. strAduitor: /80f1.1
Zenon. care punea fericirea in Implinirea era streidalnic Ca. [Tras din slay. STRA-
datoriel si In practica virtutii; 2. fig. sta- DALIN& care suferA].
tornicie, austeritate de moravuri. stradanie f. mare ostenealA: triumfu-
stol n 1. massA In miscare: stolul os- rile ce incununard strddaniile lor BXLc.
tirilor turcesti BXLc.: 2. card de pAsAri [Slay. STRADANdE, suferintri].
ce sboarA imoreunA : din zare depeirtald strAdanui v. a se strAclui: cat s'a
rdsar' un stol de corbi En.; 3. fig. grA- streideinuit cu inveifdtura At.
madA stoluri, stoluri tree prin minte stradelii f. stradA micA.
dulci iluzii En [Gr. bizantin srdLos, floth. strAdui v. a-si da silintfi mare, a se
termen nautic cu sensul generalizat: mare sargui mull. [Slay. STRADAVATI, 8 81.1feTil.
numAr de corithii, multime de lucruri sau striiduinfl f. opintire, sarguintA.
de fiinte in miscarel. streduitor a. care se strAdueste.
stoler rn. Mold. ta m plan [Rus. STO- straf n. pop. amendA: o cocoand
LIARil (din STOLII. masa)]. Hse straf la Viena GHICA. [Rlls. STRAFII
stolisi v. a se dichisi: incepurd 55 se (din nernt. Straf).
stoliseascd cu tot ce aveau mai bun strMiga v. a strAnuta (provincialism
POP. [Or. sroLfzo, a impodobi, a decora, oltenesc). [OriginA necunoscutA].
prin intermediul aoristului]. striifuleera v. a arunca fulgere.
stolnic m. marele bucitar care nurta stnfigalie f. cerculet de fier pe langii
giro de masa domneasc5; de el depin- capAtul -osiei (spre a Impiedica frecarea

www.dacoromanica.ro
 str - 619 - totr

capa(anei cu umarul podului). [Origina stramt a. Ingust. [Lat. sratcrus (influ-

necunoscuta]. entat de strange)].
straganeala 1. sicana, piedeca: sa in- stramth v. a (se) face stramt.
tampine tot jelul de streigiirteli ISP. stramtari m. pl. Mold. itari ingusti.
stragani v. a amana dupd plac, a stralmta, n. sbaltul calulut.
purta cu vorba: sa mai straganesc pe stramtoare f. 1. loc stramt sau in-
vinovat CAR. [V. tragdni]. fundat inue doi munti: stramtoarea Ter-
strain a. 1. care e de aka natiune sau mopilelor; 2. Mat ingust de mate intre
din alta Ora: obiceiuri strdine ; 2. ce cloud uscaturi: stramtoarea de Gibral-
nu e al sau: avere strain& [Redus din tar; 3. fig. lips& mare: se arid in mare
strdnin = slay. srawsirekl. U m. om din stramtoare.
aka tara: au venit multi strdini. stramtorit v. a aduce la stramtoare.
strainfitate f. tara straina: a pleca stramtorare f. fig. anangbe.
in strdincitate. stramtorat a. I. adus la stramtoare,
strainism ci. vorba sau datini strain& constrans; 2. care Walla in nevoie.
straita f. Tr. traista : o straita de strimurare f. 1. bold de intepat vi-
ceapd. [Albanez sraArrAl. tele; 2. craca subtire frageda. [Dela
straiu n. I. patura latoasii de Mat de stramur = lat. STIMULUS].
inveht noaptea ; 2. pl. Mold. haine, wale: stritmuta v. a muta dintr'un loc In-
irnbrdcat in straie nemtesti CR ; straiu tialtul. [Lat. *EXTRAMUTARE].
de purpurd i aur peste tarina cea strana f. 1. locul destinat pentru can-
grea Em. [Banat .straniu: de origin& ne- tareti i asezat pe ambele latun ale co-
cunoscuta]. rului; 2. pl. jet in bisericit: strana dom-
straja f. I. garda, sentinela : o strata neasca. [Slay. STRANA, regiune, lature].
de aildrasi; fig. strajarii par o strajd stranepot m. 1. fiu de nepot sau de
de giganti Em.; 2. barierd; 3. patrula.nepoatit; 2. pl. posteritatea cea mai de-
[Slay. sraAjA, paza]. partata, urmasii indepartati: stranepolit
strajer (strajar) m. paznic : un strajer noftri.
II intreabd CR. [Serb. sratAjArt, gardian]. strangator a. i m. care strange.
strajnic n. carte bisericeasca ce con- strange v. 1. a apfisa cu putere: a
tine ritualul prescris pentru stiptamana strange mana, a strange de gat; 2. a
cea mare a Patimilor: Strajnicul e par- face mar stramt: a strange un nod; 3.
tea integrantd a Triodului. ($t strastnic a apropia: a-s, strange picioarele; 4. a
= slay. STRASTINIRCT, care patimeste (din pune la adiipost, a gramadi: a strange
STRASTI, patimi)]. bucatele campului; 5. a aduna, a eco-
strajnic rn. Mold. carlan chruia s'a nomisi: a strange bani albi pentru zile
tuns coama. [Slay. STRIJINDI6, tuns]. negre; 6. a percepe : a strange clarile;
straluci v. I. a luci foarte tare; 2. fig. 7. a se reuni (in massa): s'a strans lume
a se distinge. [Lat. *EXTRALUCIRI1]. multa; 8. a ridtca l pune la loc: a
stralucit a. fig. ilustru. strange afternutul, a strange masa;
stralucitor a. care straluceste. 9. a incloi, a infdsura: a strange scri-
stramitturii f. Ulna vopsita cu care soarea, aripele, panzele; 10. a con-
tarancele fac scoarte. [Scurtat din destra- strange: l'a mai strans sd stea acasd;
mature)]. 11. a vatama: fiecare qtie unde il strange
stramb a. 1. curb: linie stramba; 2. opinca; 12. fig, a cauza o durere vie: mi-
lntors la o parte: gura stramba; 3. pie- zeria-i ne strange inima. [Lat. STRINCIERE].
zis : vit.:Miura stramba; 4. fig. nedrept : strangere f. actiunea de a (se) strange:
judecatd stramba. [Lat. 'Vulg. STRAMBUS = o strangere de mane:.
clasic trrawans]. II adv. fals : a jura stramb. strangula v. a strange de gat.
strambh v. 1. a face stramb : a straniu a. ciudat: o stranie tiinla AL.
stramba cm lemn; 2. a face grimase [Cf. erdin].
(in batjocura sau dispret): ce te strambi strans n. fapta de a strange: stransul
la el ? bucatelor.
Strambii-lemne m. In basme, urfas stransa f. menaj: nici cu dansa nu
nasdravan care indoaie copacii codrilor: fac stransa POP.
Stramba-lemne, uragan de vijelie AL. stransoare f. I. strangere : stransoare
strambittate f. fig. nedreptate de mane: ; 2. recolta ; 3. cacti la pt unci.
strambitturit f. grimasa. stransura f. 1. ceeace s'a grans cu
stramos m. striibun: din mosi strci- multa economie; 2. od. soldat voluntar:
mofi, [V. mos (cf. strabun)]. multime de stransurii aici va alerga AL.;
stramosese a. mostenit dela stramosi : 3. multime glans:it laolalta (cu o nuan(a
pdcatul stramofesc. nefavorabila); 4. nutret pentru vile.

www.dacoromanica.ro
 str 620 str
stranut n. opintire subità st con vul- striiveziu a. 1. transparent: apd strd-
sivit a minchilor respiratorii, In urma cd- vezie; 2. chafan val strdveziu. [V. strd-
reia aerul e alungat cu violentd i cu sgo- vededl.
mot prin nas 2 i prin gurd. [Abstras din streajA f. V. straji.
strdnuta atreang n. 1. tunic de legat sau tras
strAnuth v. a da un strAnut. [Lat. ceva roatele legate cu streanguri Ise, ;

STKRNLIflSSJ. 2. tunic de spdnzutat : bun de -streang;

strapazan (strepezen) m. 1. cuiul de 3. §leau la cai. [Nemt. wriarto].
care se prinde vdsla de luntre ; 2. puiu de streaginA f. 1. margintle acoperisului
crap papa la 30 cm. [Origind necunoscutd]. servind la scurgerea pion: rdndunelele
strapontin n. scaun ce se poate ri- se addpostesc sub stresini; 2. acope-
dica sau Mae, in interiorul unei trAsuri xis In genere; sub streasina-i de cetini
sau Intr.o said de teatru. Ed. [Slovean STRE§INA, acoperisl.
strApunge v. I. a Impinge pdnd In strecitoare I. strecurdtoare. [Formd
partea cealaltd: Ii strdpunge limba cu scuttatA].
acul; 2. hig. a cauza o vie durere: i-a streche f. 1. insecti foarte periculoasA
strcipuns inima. [Lat. *EXTRAPUNGERE], care bdntue calul, mita, boul (Oestrus);
stras ii. compozittune ce imiteazd dia- vitele, cum aud vela sbdrnititul strechii,
mantul. pun coada pe spinare si tug orbeste In
strasnic a. I. sever: ostire supusd pat-tile mai umbroase ti umede; de aci
la discipliner strasn.cd BILc.; 2. lam. locutiunea a da strechea in, a o lua uS-
grozav: o Imitate strasnicd. [Slay. STRA§i.- prazrnc la fuga, a Innebuni; 2. lig. furie
N1r1/. om grozav (dm srAsisd, teribil)]. mare, fug& nebund, nebunie; baba, stre-
strilanici v. a in rozt cu anienintdri: chie de dor AL. [Slay. stared.
strOsnici tot palatul nu cumva a-I stv strechih v. a innebuni: a strechiat
pcira PANN. la batranefe AL.
strinieie f. severitate. strecurA v. 1. a face sli curgA picA-
strastnic n. V. strajnic. turd cu pit:Mutt ; a strecura lapte; 2.
strat n. 1. asternutul vitelor in cosar; fig, a trece cu incetul i pe nesimtite:
2. culcus de fiare; 3. pdtul de gunoiu sau se strecurase de atunci mai bine de
de graminee: strat de legume, strat de un an; 3. a se duce pe tuns, a intra pe
flori; 4. patul pustei ridicd stratul in ascuns: s'a strecurat in caul, se stre-
aer AL.; 5. masa sau albia teascului curard i fugird toff ; 4. a trece cu greu,
[Vechiu.rom. strat, pat= lat. STRATUM, a rdsbate; cine se poate strecura prin
Intindere, acoperemdnt de pat, pat]. acea multime? [Lat. *RETRACOLARS j.
strat n. 1. pdturd de colori sau de strecuratoare f. unealtit de strecurat.
metale: strat de argint; 2. pAturi su- stredie t. Mold. fagure de miere. [Slay.
piapuse din cari se compune un teren: snximo, miere].
un strat de nisip, de zdpadd. strejar m. V. strAjer.
stratagemi f. 1. viclenie de rAsbolu; strejui v, a pAzi: te oiu strejui boatel
2. fig. finetb, subtilitate. noaptea CR.
strAtiiih V. a Intretitia: cdreiri strd- streliti m. od. corp de infanterie rusk
tate poienile. organizata de Ivan IV (1545), ce forma
strateg m. genet al priceput In strategie. garda tarilor, distrusd de Petru cel mare
strategic a. ce tine de strategic. in 1705.
strategic I. arta de a conduce ope- stremturos a. Mold. sdrenturos: ma
ratiumle militare. vezi garbovd Pt stremfuroasd Cz. [V.
strategist m. cel ce stie strategia. treanfd].
stratifick v. a dispune In straturi. atrengar m. bAiat care bate podurile.
stratificati(un)e I. dispozitiunea u- [Lit. vrednic de streang sau de splinzu-
nui telen In stratum rAtoare].
stratigrafie I. partea geologiei ce de- atrengirese a. de strengar.
aerie straturile din cart e formatd coaja atrengfiri v. a fi strengar.
globului. atrengarie I. fapta de strengar.
strivAziitor a. striveziu. strepede m. vierme ce se lace mal
strAvechime f. vechime Indepartati. ales In otet. [Cf. albanez MEP, vierme].
strAvechiu a. foarte vechiu: sufletul strepezen n. V. strapazan.
viseazd toatd istoria striiveche En. strepezi v, se zice de starea bolnavA
striivedeh v. a se vedea prin. a gingiilor provocatii de influenta unor
strAvesti v. 1. a (se) imbidca cu haine sucuri acre (dintii strepezesc and se md-
strdine; 2. tig. a denatura, a interpreta ndna mere acre sau necoapte): parinfii
rAti. [Modelat cluciA fr. travestirl. mind:led aguridd i fillor li se stre-

www.dacoromanica.ro
 str - 621 - str
pezesc dinfii CR [Derivat dela strepede: buh5 i baba' vrAfitoare, un fd de vampir
lit, a se Wed ca strepedea]. femeiesc care se credea cA suge noaptea
streptococ n. nume generic dat bac- sangele pruncilor].
teriilor de formA rotunjitA ale dror de- strigare f. 1. actiunea de a striga; 2.
mente se grupeaza In tormA de lAntuge. publicatiune oficiali: cele trei strigdri
stresini v. a acoperi cu scanduri: gar- de cdsdtorie.
duri stresinite cu spini CR. [V. strea- strigat n. 1. glas scos cu tide; 2. gla-
stud). sul obisnuit al anirnalelor : strigdtul cu-
stretenie 1. Mold. Intarnpinarea Dom- cuvelii; 3. aclamatiune.
nului. [Rus. SRIETENIE, intampinare]. strigittor a. 1. care strigs; 2. fig. care
strick v. (activ) 1. a rupe a strica excita a se plange tare: nedreptate stri-
hainele; fig. a strica o tocmeold; 2. a gatoare.
praparli, a ruina: sd strice fora si s'o strigAturit f. Tr. versuri satirice sau
jefuiascd OD. ; 3. a ucide: multi Mari de dragoste pe cari flacili le anti sat;
tu mi-ai stricat? POP. ; 4. a desbina: a le striga la hore, chiuind uneori la afar-
strica o casd ; 5. a face rim: de nu poate situl fiecarii strigituri.
strica altuia, i.ri strica lui Ruin; 6. fig. strighe f. V. stredfe.
a demoraliza : a strica copiii cu exem- strigoalcii f. I. vrijitoare cu coada
ple re/e. ii (neutru) a fi de Irina : cc care (zice-se) umblii la miezul noptii pfin
strica el? (reciproc) 1. a se schimba sat $ i iea mane vitelor, deoachie, chinu
II

din bine In riu: se stricd vremea: 2. este sau poceste pe copii; 2. fig. baba
a se putrezi ; 3. a se stramba de its. [Cf. urita i rea. (V. stria.
lat. EXTRICARE, a scApa de, a scoate, a des- strigoaie f. Bot. Buc. V. stirfgoale.
curca, a destelini: raportul logic e obscurl, strigoime f. ceata strigoilor: strigoi-
stricficios a. I. care (se) stria usor ; rnea se 'ndeseste AL.
2. vitAmitor: poamele necoapte sunt strigoiu m. 1. om mort ce se crede
stricdcioase stomacului. d iese din mormant In noaptea spre
stricficiune f. lucru stricat, pagubh. sfantu Andrem i cu cosciugul pe cap
stricat a. I. vAtimat: un dinte stri- merge de cercetead pe ai sal, apoi, strati-
cat; 2. putred ; 3. fig. corupt: om stri- gandu-se cu altii pe la ritspantii, trag
cat. II n. fapta de a strica: stricatul este hors lor rnacabrii: strigoit au o coada
lesne l dresul greu AL. mid pe dinapoi l se pot preface In di-
stricittoare f. Munt. lot& [Lit. sort ferite animale (lupi. ciini, etc.): vin stri-
de stricat sau uzatl. goii, s'adund pdrdsind a lor sicrii AL. ;
strichtor a. care stria. 2. fig. porecla vechilor boieri, retrograd:
stricnea f. Mold, instrument de luat ne chem pe noi ruginifi, strigoi AL.;
sange la vite. [Tras din stricni]. 3. Bot. praful strigoilor. V. praf. [V.
stricni v. Mold. I. a lua sange la cat ; stria lit. irAjitor (care poate lua forme
2. a pisca pana la sange cu biciul: te diferite)].
stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Rus. striste f. pl. V. trilte.
srazaurrn, a Intepal. strivi v. 1. a turti sub o puternid
stricninai f. alcaloid vegetal foarte ye- pAsare, sub o lovlturS violenta; 2. fig. a
ninos, extras din nuca vomicl. pripidi. [SI. siirRrwar, a schumical.
strict a. 1. strain i riguros : datorie stroiit 1. 1. in drama greaca: partea
strictd; 2. foarte exact si foarte sever: ce canta corul; 2. azi, numAr determinal
orn strict. de versuri ce formeazA un sens complet
strictelit f. rigoare extrema. stroh n. Mold. pleavA de fan uscat :
strident a. ce clA un sunet suerator de cdte ori vefi fi dormit in stroh CR.
rhsbitor. [Nemt. (sTmsn)snion].
stridie f. scoidi de mare. [Gr. mod. stroiu n. Mold. 1. rand de bitale: ne
osTruoi(srani)]. a pus la stromu ; 2. rand de soldati friar-
strigh v. 1. a scoate strigate: a striga mati cu vergi (pedeapsA disciplinad In
ca in gura sarpelui; 2. a vorbi tare: ostirea ruseascA): am sci-i bat la stroiu
nu striga asa; 3. a vesti cu glas tare: CR. [Rus. vivo!, front, vergi].
crainicul striga pe ulifi; 4. a chema strop m. 1. picAtura micii: stropi di
tare: strigd-1 pe nume. [Lat. sTRIOARE, apd; 2 (poetic) lacrimA: asupra ei (ra
(din snux, buhA: lit, a striga jalnic ca mturei de teiu) sd cazd a ochilor td
buhelel. stropi En. [Origins necunoscuta].
striga 1. 1. bulA de culoare cenusie stropi v. a uda aruncind stropi.
cu ochii portocalii, tdieste prin turnuri stropit a. Inflorat: haind albastre
5) ruine (Stryx flammea); 2. strigoaica stropitei cu aur Err: I n. fapta de a
dracii din tdu... strigile AL. [Lat STRIOA stropi: stropitul florilor.

www.dacoromanica.ro
 str - 622 stu
stropitoare f. cans de stropit. strung n. 1. masina de fasonat i ro-
stropituri f. efectul stropirii.- tunjit lemnele l metalele; 2. unealtá cu
stropoli v. a strange putin, a pregati care rotarul strujeste capitanile rotii; 3.
fn graba: se puse a stropoli de nuntci scaunul strungarului. I$1 strug = slay.
POP. [Derivat dm strop: lit, a strange pi- STRUGO. razuitoare].
catura cu picaturii]. strungi f. 1. ocol in care se inchid
stropli v. Mold.i. a sfarama prin cM- oile pentru ca, prin spatari, sii iasa la
care; 2. a ciunti de vr'un membru: apoi muls; 2. trechtoare ingusta intre doi munti
sci nu.1 stropsesti? AL.; 3. a se rasti, a la capatul padurii: strunga dela Turnu-
se stramba amenititand: se stropseste Rosu; se prelungeste o strungei AL.;
la ea CR. 4. fig. a desfigura: a stropsi 3. iig. orbita: ies stelele din strungei
cuvinte. [Cf. it. STROPPIAPE, a stropsil. En. [Vorba ciobaneasca de origina Mdi-
stropsit a. V In. Mold. 1. stricat, epi- gena = strOnget, loc stramt].
leptic: multi numeni stropsifi am vci- strungar m. lucrator la strung.
zut AL.; 2. fig. pocit: ba ei drege tu, strungar m. cioban taniir care mana
stropsitule I AL. oile In strunga.
stropsiturfi f. Mold. epilepsie. strungareata f. I. ghleata mare (cam
structuri f. I. modul cum e zidit un de zece litri); 2. scobitura pe dintii ca-
edificiu; 2. dispozitiunea partilor unui lului ce se Verge cu Incetul prin rosa-
corp organizat: structure corpului onte- tura : dinfii cei de sus cu strungareafei
nese e admirabilii; 3. fig. ordine, dis- la mijloc CAR. [Lit. galeata de strunga;
pozitiune: structura unei poeme. pentru sensul 2, cf. sinonimul murse].
strug n. Mold. V. strung. strungfirie f. 1. meserie de strungar;
strugure m. I. rodul vitei, boabe 2. atelierul strungarului,
verzi-galbui, rosiatice, albastrui sau ne- struni v. Mold. 1.a Instruna ; 2. a strange
gre, cu un gust dulce l placut: struguri frau!: a struni calul CR. ; 3. fig. a In-
de Malaga; 2. Mold. ciorchina stru- &aria ; 4. a lega teapan carul. [V. strunea
guri de fructe seilbatice rosii Ar.. [De- strup n. cureaua bamului. [Origins
rivat din strug (macedo-rorn. strugur, necunoscuta].
aschie, adica ce cade din strug) si pre- strut m cea mai mare din toate pa-
zentand acelas raport logic ca fr. rope, sarile, locuieste in Africa si intr'o mare
razuitoare st ciorchina: seria sensurilor: parte a Aziei, se vaneaza pentru penele
aschti din strug, ciorchina de struguri P sale (Struthio camelus). [Lat. smurruol.
strugure (numit vechiu-rom. auds si In strut n. Tr. buchet. [Nemt. STRAUSS].
Mold. poamcIA. stubeciu (stubete) n. ceruza:
strugurei rn. pl. Bot. coacaza. de stubeciu. [Turc. zsranza, alb de ce,
struj n. Mold, boala la unghia calu- ruza].
lui. [Tras din struji]. stubeiu n. V. stiubeiu.
strujan m. Mold. cocean al firului de slue n. tencueala de ghips ce imiteaza
norumb: peirul seu se lasci ca pe stru- marmura.
fanul verde un caier de mdtasei AL. stueaturfi f. ornament de stuc.
:Tias din slovean smuo, cotor]. studenitii 1. Mold. I. boala de gin-
struji v. Mold. I. a da la strug; 2. a gii; 2. mica plena cu florile albe (Are-
curata bobitele de pe strugurl: &Ind te-i naria serpyllifolia). [Tras din slay. STIP
ilitura de strujit poarne CR. ; 3. a 11- DENT frig]
mi. [Slay. sraufirr. a rade, a da la strung]. student m. cel ce urmeaza cursurile
strujnita f. strugul rotarului. unei scoale superioare: student in Were,
strunä 1. Mold. 1. coarda (de arc, de in medicine'.
Instrument muzical): din strune scoate studentese a. ce tine de studenti:
tin cdntec jalnic; 2. linie dreaptii: in apuciituri studenfesti.
strunci dreapid prin Stefan ma cobor studentirne f. studentii din scoalele
din Cezar Ar..; 3. zabala la fraul calu- Mahe.
lui: 4. fig. frau: gloata abia o finea in studih v. I. a se deda studiului; 2. a
strunci sin sireag de dorobanfi OD. ; cauta sa Vie: a studio muzica; 3. fig.
5. franghie ce leaga partea dinainte cu a observa cu atentiune: a studia pasiu-
cea dinapoi a carultri; 6. umflatura de jur nile omenesti; 4. a Mirka pe din garb:
tmprejurul unghiel [Slay. STRUNA, coarda]. a-si studia lectiunea.
11 adv. Intins: treaba merge .strunci. studiat a. 1. tficut cu lngrijire: tablou
strunea f. Mold. capastru sau intin- bine studiat; 7. fig. afectat: gravitate
iatorul teicei. studiatei.
strunealii f. Mold. lemnul cu care se studios a. care iubeste studiul
truneazii carul. studiu n. 1 lucrarea mintil care cauta

www.dacoromanica.ro
 stu - 623 - sub
sd Invete sau si aprofundeze un obiect; suav a. foarte dulce, foarte pldcue
2. orice lucrare preparatoare : a pune un vieafa noastrd trece ca suava mita Box,'
project de lege la studio; 3. model de suavitate f. insusirea lucrufilor suave :
desen: studiu dupd untied; 4. compo- suavitatea unui parfurn. suavitatea u-
zitiune de muzicd pentru studiu; 5. dife- nei melodii.
rite grade de Invdtdmant: si-a terrninat sub prep. aratd 1. starea unui lucru
studiile. In raport cu altul mai built: scdunel
stud (stub) m. 1. plantS Intrebuintatd sub masd; 2. timpul: sub republicd;
spre a lace mAturi si pentru acoperitul 3. fig. dependent& subordinatiune : a
caselor (Arundo phragmites): stuful servi sub un otifer. [Lat. stra].
creste din ademe ; 2. stufis: se as- auba f. habits captusltd cu bland : suba
cunse copilul intr'un stuf de flori ISP. Oltenilor are un guler mare, care atArnd
[Cf. tufa]. pe spate si care se tidied Imprejurul Ca-
stuffirie f. loc plin de stuf . stufdriile pultu pe timp rece. [Slay. fUBA].
din Dobrogea. subaltern a. si in. care este sub de-
stularia n. V. stuffs. pendenta altuia.
stuiat n. 1. mod de a fierbe bucatele sub bibliotecar m. functionar sub-
Intr'un vas bine astupat; 2. mancare cu ordonat bibliotecarului.
ceapa verde sau cu usturoiu. [It. STUFATO, subcomisar rn ajutorul comisarului.
printr'un intermediar grec modern]. subdirector m. al doilea director.
stufhi n. pddure de stuf, pdclure deasd. subdivide v. a divide ceeace fusese
stub os a. 1. plin de stuf: peiduri stu- deja divizat.
foase; 2. cu craci multe: porn stufos ; subdivizi(un)e 1. diviziuuea unei parti
3. des, Indesat: ochii scii sub gene albe dintr'un tot deja divizat.
stufoase Bor, subiect n. 1. rnaterie despre care se-
stub n. Mold. V. stuf: printre stuhul vorbeste, se scrie: subiect de conver-
ce se mifcd iatd o luntre velndtoare AL. safiune; 2. eul cugetator, In opozitiune
stulete m. cocean de porumb cu boabe. cu obiect; 3. persoand ce magnetizeadi ;
[V. tuleara 4. Gram. primul termen al unei propo-
stup rn. 1. locuintd ficutd pentru cul- zitiuni: subiectul Pb predicatul.
tura albinelor, de obiceiu din trunchitni subiectiv a. 1. Filoz. ce are raport
de salcie si plop, din nuiele sau din paie la subiect, la eul cugetator: subiectiv e
rdsucite; 2. fig. putred de bogat: s'ar tot ce se petrece in mintea noastrd,
face stup de bani. AL. [Serb. STUP. stAlp inn sufletul nostru; 2. se zice de soil-
(dupd. forma oblongd a stupului) ; v. ftiu- torii si de artistil care se preocupd mai
beiu]. mult de impresiunile ce le face un obiect
stupli f. Tr. 1. cAlti; 2. Banat: cali- decAt de obiectul luaus. n. tot ce este
Ii

tate mai bund de clinepii. [Lat. srupAl. In interiorul subiectului, tot ce e subiec-
stupar m. cel ce poartd grija stupului. itul : subiectivul e fundamentul psi-
stuparie f. 1. multime de stupi; 2. Icologiet.
stupind. subiectivism 13. pornirea scriltorilor
stuparit n. 1. od. dare pe stupi; 2. p artistilor subiectivi.
Mold. albindrit. subiectivitate f. calitatea celor su-
stupi v. Mold, a sCllipa lei stupiau lbiective: subiectivitatea poetului.
in sin. CR. [Probabil onomatopee (v. sublmoarti v. a subdivide.
scuipà)]. sublnchiria v. a Inchiria o parte a
stupid a. si m greoiu la minte. casei luatd cu chifie.
stupiditate f. 1. Hod de minte si de subintelege v. a nu exprima, In vor-
judecatd; 2. vorbd sau faptd stupidd. ibire sau scriere, tot ce avem In minte.
stupina f. loc Inconjurat cu stuf unde subinfeles a. si n. 1. ceeace se sub-
se tine albina vara. lintelege; 2. cugetat, dar nu exprimat.
sturluiba v. Mold. a Innebuni: au subit a. ce vine pe neasteptate. II adv.
sturluibat amdndoi AL. deodatd.
sturluibat a. si m. Mold. spulberat: subjonctiv n. Gram. conjunctiv.
lurnea e plind de sturluibafi AL. [Ori- subjuga v. 1. a pune sub jug, a aduce
gind necunoscutd]. la supunere prin puterea armelor; 2. fig.
sturluibatic a. Mold. nebunatic: o a dornina prin forta morald : elocvenfa
sturluibaticd i o lenesei de feta* CR. subjugd spirilul.
sturz rn. pasdre din ordinul cAntdre- sublim a. 1. foarte Malt, vorbind de
telor cu o came excelentd (Turdus pi- lucruri morale sau intelectuale spirit,
lar.$). [Lat. TIMMS. (Cu s protetic): forma devotament sublim; 2. vorbind de lu-
sturz e abstrasd din plural]. cruni: spectacol sublirn. I n. ceeace e

www.dacoromanica.ro
 sub -7: 624 - sub
mare si nobil In sentimente, In fapte vir- subscripti(un)e f. 1. actiunea de a
tuoase, In stil. subscrie un act ; 2. actiunea de a stibscrie
sublimat ii. orice produs al sublima- pentru o &Rota de binefacere, pentru o
tiunii: snblimat coroziv, substanta acra, publicatiune, etc.; 3. sum& promisa sau
intepatoare, toarte veninoash, Intrebuin- platità de cel ce subscrie.
tata In doze marmite ca antiseptic. subscris a. §i m. cel ce a subscris in
sublimati(un)e f. operatiune chimich josul unui act.
ce consta In volatilizarea unui corp prin subsemnia v. a subscrie,
miflocul caldurei i apoi In condensarea subsemnat a. §i m. subscris.
lui prin racice: floarea de sulf se ob- subsidiar a. ce serva a sprijini un lu-
fine prin sublimatiune. cru principal. 11 adv. In al doilea loc, In
sublinik v. 1. a trage o link sub una al doilea rand.
sau mai multe vorbe; 2. fig. a indica prin subsidiu n. 1. impozit scos In anu-
o inflexiune a vocii ca se dri importanta mite lin prejurari ; 2. ajutor tn bani.
particular& unei vorbe discursul fu sub- subsist& v. 1. a continua de a fi; 2.
liniat prin aplauze numeroase. a ramanea In vigoare: legea subsistd;
sublocotenent m. ofiter imediat in- 3. a tali si a se intretine: a subsista prin
ferior locotenentului. rnunca sa.
submarin a. ce se aft& sub mare : subsistent a. care subsist&
plantei submariner. k n. corabie ce plu- subsistent& f. 1. bran& i Intretinere:
reste sub apa. pdrinfii ingrijesc de subsistenta co-
submersibil n. submarin ce poate pittor lor; 2. tot ce e necesar pentru In-
pluti pe supratata apei, cufundandu-se tretinerea unei armate: serviciul .subsis-
numai In momentul atacului In contra tentelor.
ina micului. subsol n. partea unei case care e sub
subofiter m. militar de un grad in- parter.
ferior sublocotenentului si superior capo- substantia f. I. ceeace exista prin sine
ralului sau brigadierului. insus: substanfd spirituald; 2. materie
subordinh v. 1. a stabfli o ordine de oarecare: substanta medicaid ; 3. partea
dependent& dela inferior la superior; 2. a cea mai bun& mai nutritiva: substanta
stabil] intre lucruri o or dine de dependent& parnantului trece in vegetate; 4. fig.
subordinati(un)e f. 1. ordine stabi- ceeace e mai esential: substant a unui dis-
lit& tntre persoane si care face ch uncle curs; in substanta, In rezumat, pe scurt.
depind de altele ; 2. dependenk unei per- substantial a. 1. ce contine multa sub-
soane sau a unui lucru In raport cu altul. stanta nutritiva: aliment substantial; 2.
subordonat a. 1. supus altula ; 2. care fig. plin de fapte, de Wel: opera sub-
depinde de o cauz& de un principiu. stantial& I adv. In substanta.
subpimAntean a. suteran. substantiv n. Gram. vorba ce ex-
subprefect m. od. functionar public prima o flint& un lucru, o idee.
Ins:arch:let cu administratiunea unei plbsi, substitui v. 1. a pune In Mc: a sub-
azi directorul prefecturei. V. pretor. stitui o vorbet alteia; 2. Jur, a chema
subprefectur& f. od. 1. plasa admi- pe cineva la mostenire In locul altuia ;
nistratA de un subprefect; 2, tunctiunea, 3. a se pune In locul altuia,
locuink, biurourile subprefectului (azi, substitut m. magistrat insarcinat de a
pretura). inlocui la parchet pe procurorul general.
gubred a. fragil. [0 rigina necunoscura]. substituti(un)e f. punerea unei per-
subret& I. 1. .ervitoare de comedic ; soane sau a unui lucru In locul altuia.
2. femeie subalterna l intriganta (= fr. substracti(un)e f. scadere, operati-
soubrette). une aritmetic& prin care se scade un m-
subroga v. Jur. a se substitui sir rzu urk mai mic dintr'altul mai mare.
se subroge In drepturile creditorului. substrage v. a sadea dintr'un numk,
subrogati(un)e f. substituoune juri- a face o substractiune.
dica : plata prin subrogatiune. substrat n. 1. Filoz. ceeace exista In-
subscrie v. 1. a-si pune semnatura In tro fiinta independent de calititile sale;
josul unui act spre a-1 aproba ; 2. a se in- 2. bad' esentialã creierul e substratul
datora, a da o sum& determinata pentru cugeldrii.
o intreprindere, pentru o carte In /nun de subs(u)oar& f. Mold. V. subtioara:
a fi publicata a subscrie pentru o sta- sci-i pun plumbul subsoard Poe. cu
tud; 3. fig. a-st da consantimantul: a mdinile subsuori CR.
subscrie la un proiect. subt prep. V. sub. [Lat. SIMMS].
subscriitor rn. 1. cel ce lea parte la o subterfugiu n. mijloc piezis i artifi-
subscriptiune ; 2. cel ce subscrie 0 polit& cios de a lest dintr'o Incurcatura.

www.dacoromanica.ro
 sub - 625 - sue
subtik v, 1. a face mai subtire; 2. fig. succin xi. chihlibar.
a se refine: acurn iumea s'a subliat succinct a. si adv.. tn putine vorbe.
[Lat. *SSIITILIARE (din SUBTILIS)]. 'sachet a. Mold. rautacios, nebunatic:
subtil a. I. foarte marunt: praf sub- par'cd esti suchet. [Cf. quirt].
til; 2. foarte fin sau delicat: shirt subtil; suci v. 1. a Invarti de mai multe 011
fig. argumentafiune subtild; 3. care pa- a suci un fir; 2. a invarti cu violent,
trunde, se insinueaza usor: otravd sub- i-a sucit piciorul; 3. fig. a skarn: ma
tile i; 4. foarte abil. suceste cum vrea; 4. a denature sensul:
subtilitate f. 1. calitatea celor subtile; nu-mi suci vorba; 5. a se Intortochia.
2. fineta exagerata. [Slay. suirAn].
subtilizh v. 1. a fare subtil ; 2. a rationa sucit a. I. Intortochiat; 2. fig. bizar.
cu prea niultS subtilitate: 3. tam. a fura. sucitoare f. 1. manivelA; 2. Zool.
subtioarh f. paxtea dedesupt a urna- (Banat) cap-intortura.
rului la incheietura bratului. [Mold. sub- sucman (suman) n. Mold. I. postav
soard = lat. sans SUB ALA ; forma mun- gros de lama alba: obiele de surnan alb
teana sublioard a fost influentata de CR. ; 2. gheba de suman cu gaitane (haina
subfire]- taranilor din mun(ii Moldovel): cu su-
subtiratic a. cern subtire, man, cu opinci AL.; 3. haina groasa pur-
subtire a. 1. care nu e gros: afir sub- tata de taranii i tarancele din Ialomita,
fire; 2. fig. fin: biografia subfire Em. ; Viasca, Buzau: s'a strdns la piept -de
3. delicat: obraz subfire. [Lat. SUBTILIS]. std sd crape sucmanul cel sdrenfuit
subtirime f. Insusirea lucrurilor subtirl. depe chinsul [SP. [PUS. WISMAR!. zeghe (din
suburbie f. mahala. turc. SUNMAN, dime mari de ale Turcoma-
subvention& V. a da o subventiune. nilor): cf pentru raportul logic, cioareci].
subventionat a. l m. care primeste sucni: f. Tr. lust& [Serb. sexmo].
o subventiune. sucombh v. I. a nu putea rezista : a
subventi(un)e f. 1. ajutor In bani; 2. sucomba durerii; 2. a fi Invins, a cadet;
fond ce guvernul acorda spre a sustine o sub o putere covarsitoare: a sucomba
Intreprindere sau o institutiune. dupd ani de luptd.
subversiv a. care distruge: idei sub- suculent a. ce are mult suc, care e
versive. foarte nutritiv: bucate suculente.
subzisth v. V. subsista. sucursalia I. stabiliment ce depinde
sue n. I. zeama In carne, plante; 2. de altul identic.
fig. ceeace e mai bun intr'un lucru. sud n. punctul orizontului opus not-
sucadh adv. Mold. atilt de mare (ge- dului.
sticuland cu bra(ele paralel departate) sudalmfi I. Injuratura: zadarnicele-i
:

are niate ochi sucada I te-am logodit suchilmi OD. Ring. SZIDAL014.
cu 0 avere sucadal AL. [Turc. WLTEADAR, sud-est n. directiune situatd Intre S. si E.
atat cat acts]. sudit m. supus strain: am innecat un
sucalfi f. 1. meg de depanat sulurile sudit AL. [It. SUDITTO termen introdus de
asezate pe vartelnita: are sd-mi meargd consulii austro-italieni].
cum e sucala CR. ; 2. coarba dulgherului sudoare f. I. lichid sarat ce iese prin
si tamplarului. [Serb. SURALO[. porli pielii; 2. fig. munca, ostenealA ; 3.
suchli v. fig. a clan: il tot sucdliam nume de plante: sudoarea calului, Mold.
sdoni dea cureie, ca sd-mi fac biciu CR. clarmotin; audoarea laptelui, captalan.
[Lit. a Invarti sucala]. [Lat. SUDORRH].
succede v. 1. a urma: ne succedern sudorific a. ce provoaca sudoarea
generatii i ne credern minunafi Em. ; socul, bozul, leusteanul stint sudorif ice.
2. a reusi. sudue m. Mold. *Mau. [Rus. sunAza].
succes n. sfarsit fericit, izbanda. sudui v. a Injure, a dojeni (azi Mold.):
succesiune f. 1. sir de persoane sau fi suduia cu aspre cuvinte OD. [Wig.
de lucruri cari se succed fSrS Intrerupere small
sau la scurte intervale; 2. Jur. transmi- suduiturh f. Injuratura.
terea unei mosteniri: succesiunea se de- sudum n. sumedente : hergheltile erau
fereste sau prin lege sau dupd voinfa sudum de multe POP. [V. sodom].
omului prin testament; 3. bunuri trans- sudumh v. V. sodoml.
mice: o succesiune bogatd, suduria f. lipire a dotia bucati de me-
succesiv a. I. care se succede fSrS In- tal. I1 Med. lipirea a dotia oase.
trerupere; ordinea succesivd a zilelor sud-vest n directiunesltuatS !litre S.11V.
.0 a nopfilor; 2. relativ la o succesiune : suedez a. ce tine de Suedia. A m. lo-
drepturi succesive. cuitor de acolo .
succ.esor m. urmas. suer n. V. pier.
L. Saineanu.- Diet. Universal. 40

www.dacoromanica.ro
 sue - 626 - sug
suet rt. V. quiet. 9. fig. motor principal: el e sufletul a-
suferi v. 1. a rabda ceva anevoios: cestei intreprinderi; 10. termen de gin-
a suferi foamed, setea: 1. a suporta gásie: sufletul tneu! [Lit. suflare, de unde
cu rAbdare, a tolera : a suferi contrazi- spirit (c(. duh): termenif abstracti por-
cerea; 3 a incerca o dmere fizica sau mo- nese toti dela notiuni concrete (pentru
ralti : suferd de stomac; 4. a simti du- locutiunea copil de millet, cf. stnonimul
rere : a suferi in hicere; 5. se zice de vene(ian tio d'anema)1.
lucrurile ce incearca o pagubh, o scadere: sufletile n. pl. Bot. 1. Tr, m'ingari-
grdnele au sreerit de secetd. [Lat. sue- Orele; 2. (Banat). dedetel.
',ERRE] suffetese a. 1. ce tine de suflet: fa-
sulerind a. si m. care suferA, cultdfi sufletesti; 2. moral: om cu to-
suferinth f.1. starea celui ce sufer5: tul sufletesc PANN.
2. durere, chin suferinte fizice, sufe- sufloiu n. unealta de suflat.
rinfe morale. [Lat. SUFFERENTIA]. suflor m. cel ce suf15 actorilor rolul
suferire f. suferint6: duper suferiri lor pe scen6 (= fr. souffle:1r).
multe. tnima se 'mpietreste GR. AL. suflu n. (galicism) 1. suflare: suflul
suferitor m. suferind (At ). crud al lumii ast sublet vestejeste BoL.:
suficient a. I. indestul6tor: 2. fig. a- 2. fig. putere de inspiratiune : suflul ge-
rogant, prezurnptios. niului (=-- fr. souffle).
suficientit I. 1. ceeace este de ajuns; sufoch v. a nàbusi.
2. fig. vanitate neroacifi, prezumptiune. sufocant a. nabusitor.
sufix 13. silabli push" la sfarsitul vor- sufocati(un)e f. pierderea respiratiu-
belor spre a le modifica sensul: omen- nii sau greutate mare de a respire.
esc, omen-fe. sufragant m. se zice de un episcop
sullit v. 1. a face vant, Impingand ae- ce depinde de mitropolit.
rul prin gura ; 2. a se misca, vorbind de sufrhgiu n. 1. declaratiunea pirerii
aerul agitat: vdntul sufld tare; 3 a res- sau vointei sale printr'un vot: in ado-
pire mai ales cu anevoie: ce sufli asa? rn:7rue deliberante se numdrd sutra-
4. a Indrepta suflarea asupra (sore a atata giile; sufragiu universal, dreptul de a
sau stinge): a sufla lurminarea, focal; vote atribuit tuturor cetatenilor; 2. fig.
3. a spune in tain5 : a sufla la ureche; aprobare: aceastd piesd a oblinut su,
6. a rani: i-a suflat punga ; 7. a aco- fragiile publicului.
peri (it un strat metalic: a sufla cu aur, sufull m. Tr. Bot. sulfina. [Cf. ung.
cu aresint. [Lat. SUFFLARE]. szr5rAl.
sullare f. 1. actiunea de a sufla su- sugaciu m. 1. care suge, vorbind de
flarea vOntului; 2. respiratiune: mi .s'a prunci si de puii de animale ; 2. fam. belly.
idiot suflarea: 3. vieath, suflet: pdnd sugar m. 1. mid ce suge la alta oaie:
la ultirna suflare; 4. flint-A vie: toald 2. fig. cápriorul de mijloc al unei case
suflarea s'a pus in miscare CR.: 5. po- t5rAnesti.
por: foetid suflarea romineascd. sugar a. Tr. svelt. [Ung. suowa]. -
suflat a. acoperit cu un strat rnetalic: rnigaret m. planta cu florile albe-gal-
suflat cu argint. bui, creste prin locurile pietroase (Teu-
sufflitoare f. una din tevile cimpoiului. crium montanum). [Diminutiv din su-
suffech v. a ridica Indoind : a-si so- gar, dupà forma-i ramfficatfil.
fleca mdnecile. [81 sufulcd: dintr'un sughtoare f. plant5 parazit5 ce creste
lat. *sUrFOLLICARE, a face asemenea unui printre frunzele putrede In pacluiile urn-
Male]. broase (Monotropa hypopitus). [Planta
suflengheru a. (ironic) suflet (rsp.). suge arborii (in special pinii) In cari se
(Sufizul engoro e tigánesc]. incui135].
suflet n. 1. suflare: a alerga intr'un sughtor a. 1. care suge Inca: miel
millet; 2. vieatit: a prinde la suflet, a-si sugdtor; 2. ce soarbe: hdrtie sugdtoare.
da sufletul; 3. principiu de vieata sf de ILm. prunc: dela sugdtor pdnd la bd-
cugetare, substanta spiritualA l nemuri- Iran Bk.c.
toare: omul constd din corp si suflet; suge v. 1. a trage un lichid In gull
4. totalitatea facult3ti1or morale si inte- aspirand: a suge -zeama poamelor; 2.
lectuale, caracter: suflet generos; 5. cu- a Inghiti laptele din tate: copilasul supse
getare intirna ochii sunt oglinda so- bine; 3. fig. a nutri spiritul cu: a suge
fletului; 6. partea moral3 a sufletului, patriotismul odatii cu laptele; 4. jam.
constiinta, Inima om fard suflet, are a fi betiv: suge ca din ()aid; 5. a stoarce,
ceva pe suflet; copil de suflet, adoptiv: a slei: suge fara. [Lat. SUOERE].
7. 11111(5: nu vdzuse suflet de om; 8. suge4nite M. betty de frunte.
Indian, locuitor: oras cu 10000 suflete; sugel rn. 1. Mold. panaris; 2. Tr. un

www.dacoromanica.ro
 sug 627 -- sul
fel de urzicA (Lanium purpureum). [Teas suicid n. sinucidere.
din suge]. sutler n. suierat: al nopfii yard cu
sugera V. a pune In minte, a inspira : §uier viscoleste At, [Abstras din suieraj.
a sugera o idee. suieria v. 1. a produce un sgomot as-
sugestiune f. indemn bun sau rAu. cupt cu buzele ; 2. se zice de sunetul acut
sugestiv a. se zice de un lucru care al unor animale arpele suierd; 3. se
sugereaza altele in imaginatiune. zice de orice sgomot ascutit, facut de
sughit n. miscare convuls1vA a dia- un corp ce cutreera repede aerul: vantul
fragmei ce se face cu un tel de sunet ne- guierd; 4. fig. a manifesta dezaprobarea
articulat. [Abstras din sughifil. suierand: a guiera pe un actor. ILat.
sughiti v. 1. a scoate sughituri su- SIBILARE].
ghite intr'una; 2. fig. a duce dorul: a suierat n. I. actiunea de a suiera
sughifi duper ceva. [Lat. vulg. SUBOLLIT. gureratul serpilor; 2. sgomot ascutit:
TIRE = claw SINGULTIRE J. suieratul gloanfelor.
sugiue n. 1. Mold. un fel de carnat; suierkturà I. I. §uierat prelungit; 2.
2. pasta de nuci i zahar: acadele i dezaprobare manifestata prin stnerat.
sugiucuri; 3. nuci Insirate pe o stoara 9 quiet m. susurul apei: suietul riului
muiate In magiun sau in must beet cu [Onomatopee tcf. suvoiu).1.
faina. [Turc. sunrue, carnat]. suieturfi f. suiet prelungit.
sugruma v. 1. a strange de, gat; 2. suieturit f. taieturA In lungul urechii
fig, a nabusi: a sugruma o rdscoald. (la oi). [V. suiut
[Lit. (a apuca) sub grumaz; cf. sinonimul sui generis adv. special, particular
vechiu-rom. si Mold, a sugu.sa, a apuca un miroa sui generis.
sub gusa]. sui n. 1. loc ce merge urcand: greu-
sugrumator a. si m. care sugruma. tattle suigului OD. ; 2. dina : nebun eine
sugubat a. Mold. I. primejchos: lo- se urrd pe al muntelui suig.
curile acestea sunt ugubefe Ca.; 2. suit n. Zool. catelu-painantului: gui-
rautacios: veverifele ugubefe care sar fete scot capul la amiazi din gduri, ca
sglobti OD. ; 3. glumet: brel ce om qu- sd latre la soare OD. [Onomatopee
gubdt 1 AL. [Vechiu-rom. gugubdf, uci- dupa latratul sau ascot (M. *uiet).1.
gas, criminal = slay. (ou)ssouniii, ucigas sank I. cei ce insotesc pe cineva din
(v. sugubind), slabirea treptata a sensu- onoare: suita regelui.
lui e analoga cu a lui bazaconie; accep- suitariu n. V. soitariu.
tiunea de 4( glurnep rezulta din influenta virtu a. si m. subpre i Malt (vorbirid
lui suguij. de oameni si de cai): en trupul uiu gi
rtugubina f. 1. od. V. desugubina; elegant OD. [Origina necunoscuta].
2. amencla pentru o crima pentru a- suiu a. si m. Mold. ticnit, nebun: m'at
ceastd vind a lor le au luat Pdtrascu ldsat de rdsul unui guiu CR. [Slay. sui.
Vodd trei sugubini &Ire.; 3. azi, Munt., stang (lit. stangaciu, Inteo parte)].
bocluc, pocinog : a dat de sugubind ISP. suit& n. Mold. Tr. boald babeasca nu
[V. degugubind: silaba initial& a cazut mita i ndglugd. [Vorba identica cu cc,
prin contuziunea cu prep. del. precedenta : ht. boald sinistra
lugui v. Mold, a glumi: uguef ti ori suiulgiu rn od. mester tantanar: ap .
fi-e intr'adin.s? CR. [Derivat din saga se aducea inainte pe fevi de suiulgi.
august, v. Mold, a gatui. [Lit. a strange [Turc. SUYOLDIT, (din so, a pa, si rot, canal)I
pe sub gusa (cf. sugruma)J. sujet n. subiect: nu vezi nimic alit
suhkriu n. pesmet negru si tare pen- decdt sujet de rds NEOR. (= tr. sujet
tru soldati. [Serb. sunuil, (din scar, uscat) J. sul n. 1. cilindru un sul de hdrtii
suhfirie I. Mold. guturaiu. [Cf. Mold. 2 cilindru pe care se intasura urzeala s
guhoiu = guvoiu; suhdrie, Insemneaza panza : sulurile rdsboiului de fesut (t.
literal scursoare, raspunzand sinonimului nul pe care e adunat tortul i altul din-
cataroiul. nainte pe care se aduná panza tesuta)
suhat n. loc de pasune (mai ales in 3. butucul sau grindeiul jugului. [Lat
camora Baraganului): and a fost sd (IN)susumar, sulul stativelor].
clued viteti la suhat CR. [Serb. SUVAT, sulk 1.1. ac lung si gros de care se ser-
pasune la mante]. vesc cismarii; a pune cuiva sula in coaste,
sui v. 1. a merge de jos in sus: a sui a-1 sili de a face ceva ; 2. Zool. pietrai
scara, munte/e; 2. a se ridica: a se sui (dupd conformatiunea-i). [Lat. WOOL a
in trdsurd; i se sui in cap; 3. a se ri- sulac m. crap slab si lungaret (ase-
menea unei sule).
dica la o surna oarecare. [Lat. SUDIRE].
suian m. cArucioarA de munte cu roa- sular n. cusatura rarti: gular de brii-
tele mid. [Cf. suiu, subtireL cinar. [Origina necunoscutal.

www.dacoromanica.ro
 sul 628 sun
suleinli f. Mold. V. sulfinS: miros de sultfinieli f. 1. un tel de hora a 01-
sulcind care patimile alind AL. ranilor din Muntenia; 2. pl. Bot. con-
suleget a. Tr. svelt, dace: degetul duru-Doamnei.
suleget al zinei Cosmic. [Vechiu-rom. sultanin a. imperial, de cea mai buna
suleagedu (Dosofteiu): origina necunos- calitate: stafide, borne sultanine.
cutal. sulunar n. V. sulinar.
sulemeni v. a da cu suliman. sunlit 1. 1. total ce rezulth dintr'o adu.
ouler m. Mold. cel ce insala in carti: rune; 2. cantitate de bani: stand mare;
suler viclean AL. [Rus. strtraid. 3. totalitate: suma bunurilor si a rele-
oulerie f. Mold. Inselatorie In joc: lor; 4. mare numar, multime: o sumd
umblau cu sulerie NeOR. de oameni. [Lat. sumua, printr'un inter-
sulete m. carambul de sus al carului. mediar slay; sensul 4 e familiar si vechii
[Lit. sul mid]. limbi (v, surnedenie)].
sulf n. numele stiintific al pucioasei sumileo n. Mold. suman mic pentru
suliat n. sate ce rezulta din combi- copii.
narea acidului sulfuric cu o bud: sulfat suman n. V. sucman.
de calce. sumar a. scum expunere sumard.
sulfatara 1.. V. solfatara. n. extras: surnarul unui discurs,
Ii
uJlinã I. plantd nurnita i molotru, sumbru a. sombru: cdrid norii cei
ale carii flori galbene muositoare se pun negri par sumbre palate En.
printre rule pentru a le pariuma (Meli- sumedenie f. multime: ntata sume-
lotus)]. Mold. sulcind: oligina necunos- denie de vire ISP. Iperivat din sumer cu
cuta]. un sufix analogic (cf. prapddenie)].
sulfur& 1. compus chimic din sulf sumes a. suflecat: cu mdnicele su-
un metal: suburd de plumb.
suliunt a. se zice de un acid format mese. [V. sumete].
sumet a. V. mint: ea vine sumeatd
prip combinarea sullului cu oxigenul: in fata collo,- AL.
acidul sulfuric sau variolul e o vio- sumete v. a indoi ceva prea lung: a su-
lentd otravd. mete mdn-cele, poalele. [Lat. sumrurrear].
sulfuros a. ce tine de natura sultu- sumeti v. a se semeti: Tdtarii su-
lui: apd suljuroasd; acid sulfuros, for- mefindu-se in nurndrul lor Bram.
mat prin cornbustiunea sultului in aer. sumptuar a. relativ la cheltuieli: legi
sulger m. V. sluger. sumptuare.
sulgiu n. ocl. dare pe laptele vacilor: sumptuos a. miret, luxos : ospdf sum-
sulgiul pe vaci, gostina pe oi, dese- ptuos.
tina pe stupi. [V. sulgert sumutã v. a asmute: nu-ti sumufa
sullthrut n. Mold. iemn lung si gro3: cdinele PANN. [Lat. surety-mast
tale urt sulhariu de fag CR. ICt. sdlhaj. sunit v. 1. a da un sunet : sund co.
suliman n. 1. dres pentru tatd: pia- drul de stejar En ; 2. a scoate un sunet,
tra sulimanului sau piatrd band pen- a cairn: a suna din trdmbitd; 3. a a-
tru fOcut alifie de obraz CR.; 2. planta nunm prin sunete : a suna alarma; 4. a
cu florile obisnuit albastre (Ajuga gene- avea un Inteles: coprinsul scrisorii sund
vensis). rum soarmEN, lit. alseuic]. astfel; 5. a merge vorba, a se 150 yes-
sulinar (sulunar) n. 1. Tr. lemn gros tea: se sunase prin tdrg cd plecase.
-at un sul de car; 2. pL (Dambovita) te- [Lat. &DRAWS].
ousele unei case taranesti; 3. Zool. sulac. sunat n actiunea de a suna.
sulita t. 1. arma de impuns (purtata sunitoare I. Manta cu flod galbene
azi de cavalerta grea); 2. interval de ll,s ale aril foi par ciuruite de gaurele nenu-
are: cdnd soarele era de cloud suliji marate ( Hypericum per foratum): cu unt
pe cer E14.; 3. jig. vorbá Intepatoare. de sundtoare se vindecd rdni, tdieturi,
oameni ce se luptei cu retoricele su impunscituri. [Alteratiune populard din
lifi En. [Slay. SULITA, lance]. lat. SANITORIA].
sulitaq m. lemier. sunator a. care MOS; bani sundtori,
Sultan m. titlul Imparatilor Turciei
in opozitiune cu hdrtia-monedd.
p.
ouncii f. pulpa de porc atumata
ad, al Hanilor tataresti. [Turc. sOLTAN].
sultan-mezat n. mezat domnesc care sarata: furred de Praga si de Westfalia
e (Urea In Divanu/ taril (numit i cochii- [Netric. SCHINICEN, printr'un intermediar sa-
vechi): mosia .Postelnicului pe care a sesci.
cumpdrat-o dela sultan-mezat Fir- [V. sunet n. 1. ceeace loveste simtul au-
rnezat]. zului: 2. sgomot muzical ce poate fi no.
Sultana f. sopa Sultanului; Sultana tat: in sunet de fanfare trece oastea
Validea, mama Sultanului (Fn..). liii intreagd En.; 3. (arhaic si solemn)

www.dacoromanica.ro
 sun - 629 - sup
räsunet: se stinse cu sunet pomenirea inainte cu sec e semn rim); 3. fig. mice
Bathorescilor Bk.c. [Lat. somrus]. exces de exactitate.
sunt v. 1. Intrebuintat ca auxiliar pen- supeu n. cin5, mai ales dupS miezul
tru formarea verbelor pasive: sunt ldu- noptii (--= fr. soupe).
dat; 2. a exista: asta nu este; 3. a a- supierii f. vas In care se sera supa.
partine: cartea este a Inea; 4, a fi ori- supin n. Gram. forma verbului echi-
ginar: este din Braila; 5. a se afla valentA cu un substantiv verbal.
Slatina este pe Olt. [Vechiu-rom. sant suplanth v. a face pe cineva st-si
= lat. sum (a treia p.rsoanA a pluralului piara creditul, favoarea, autoritatea, po-
luatA ca singular)]. V. fi. zitiunea t a-I Inlocui.
supat v. a cina tarziu noaptea (=- fr. supleant m. loctiitor de judeator.
souperl supleantä 1. functiunea supleantului.
supà f. bulion pregAtit cu legume sau suplement n. 1. ce se clA spre a su-
alte ingrediente (= fr. soupe). plini si uneori ce se chi pe d'asupra
supapia f. capac Inteo pornpa sau suplernent de salariu; 2. ce s'adaoga la
masinA ce las aS treacti un lichid ori un carte stye a suplini lipsurile: suplernent
gaz, dar le Impiedia. Intoarcerea; supapa la un dicfionar; 3. foaie adaosa la un
de siguranta, ce se deschide dela sine ziar din cauza abundantel de materie.
spre a lAsa aS treaa aburul, and pre- suplementar a. ce sera de suple-
siunea e prea puternia i e pericol de rnent : credit suplementar.
exploziune Intfun cazan. supletiv a. care completeaa.
supira v. 1. a irita cu vorba sau cu suplich v. a ruga cu supunere, cu
fapta 2. a lua In nume de au, a se ma- saruintA.
nia; 3. a importune; 4. a bAntui, a de- suplica" f. cerere de gratie, de favoare.
vasta : nu curnva se temeau ca Polonii suplicant m. cel ce suplta.
set supere Ardealul atr.c. [Lat. SUPERARE, supliciu a. 1. pedeapsA corporalA grays
a covArsi (luat In sens peiorativ : cf. esp. ordonatii de justitie: popoarele civili-
sobrar, a importune)]. zate au suprimat supliciile ; ultimul su-
supäricios a. care se suparA lesne. pliclu, pedeapsa cu moarte; 2. fig. ceeace
supilrare f. neplAcere, necaz. cauzeaa o mare durere fizia sau moral&
supfirat a. ofensat, mAniat. suplini v. 1. a acilloga ce lipseste; 2.
suplirfitor a. care educe supArare. a Inlocui pe cineva care lipseste: a su-
superb a. 1. mAndru; 2. maret: pei- plini pe uri-profesor; 3. a repara lipsa:
zaj superb. vitejia unei armate suplineate numd-
superfetati(un)e f. prea mare abun- rul.
dana. suplininta 1. 1. functiunea suplinito-
superficial a. 1. care e numai la su- rului; 2. loc de suphnit: sunt trei su-
pratata: pdturi superficiale ale pielii; plininte vacante.
2. fig. care s'opreste la exterior, ce nu suplinitor m. cel ce suplineste o func-
aprofundeazA : spirit superficial. tiune In lipsa titularului.
superficialitate f. caracter superti- suport n. 1. ceeace sustine un lucru
c al. tO obiectul pe care se reazimS; 2. fig.
superfin a. fin Intr'un grad superior: reazim, protectiune.
hartie super find. suporth V. 1. a rezista : nu suport
superfluitate f. ceeace este superfluu. frigul; 2. a suferi cu abdare: a suporta
superfluu a. 1. care e prea mult : defectele cuiva.
cheltuieli superflue; 2. nefolositor: re- suportabil a. ce poate fi suportat.
grete superflue. supozh V. a presupune.
superior a. 1. care s'aflA d'asupra : supoziti(un)e f. presupunere.
etaj superior; 2. fig. care e mai presus supraabundantii I. prea mare abun-
de ceilalti prin talent, merit. danta supraabundanfd de proviziuni.
superioritate 1. tnSlime, autoritate supraarbitru m. arbitru numit pe
mat presus de ceilalti. langa ceilalti.
superlativ a. si n. Gram. care ex- suprafatal f. 1. Intinderea unui corp
prima o calitate In gradul cel mai Malt. solid considerat sub raportul lungimli si
superpune v. a pune un lucru peste lArgimii; 2. partea exterioarA a unui corp;
altul. 3. mg. exterior, aparentA : a se opri la
superstitios a. plin de superstitiune suprafata lucrurilor.
superstiti(un)e..1. 1. credinta fala supranatural a. 1. care e mai presus
Intr'ale religiunii: superstifiunea naate de puterile naturel; 2. ce nu se poate cu-
din ignoranta ; 2. practicA superslitioasi, noaste prin ratiune, ci prin credina: ade-
eres; *uperstifiuni populare (ex. a ieii var. supranatural; 3. fig. extraordinar:

www.dacoromanica.ro
 sup - 630 - sur
geniu supranatural. 0 n. ceeace este su- pus ddrilor. 0 m. 1. cel supus autoritätii
pranatural. unui Donm, rege, impArat ; 2. supus strAin.
supranume n. nume adaos la cel sur a. Mold. I. cenusiu: lupi suri ies
propriu: Mihaiu Viteazul. dupe!' pradd AL.; 2. se zice de un cal cu
supranumerar a. care e in Mari de pArul amestecat negru cu alb sau argin-
numinul fixat; amploiat supranumerar. tiu; 3. arunt: aunt cu capul sur AL.;
supranumi V. a da un supranume. 4. fig. strAvechiu vremi apuse, sure
supraom rn. erou (termen imprumu- Ex. [Serb. suRl.
tat din filozofia lui Nietzsche). urà f. clAdire massivA sau usoarA
suprapune V. a pune un lucru peste pentru addpostirea recoltei si a nutretu-
altul. rilor peste iarna. [Sas. SCHYRE (nernt.
suprataxit f. taxi adaosi. Schauer)].
suprausnan a. mai presus de oar, surAde v. 1. a zAmbi, a rAde fArA sgo-
sub raportul fizic si moral: putere su- mot, numai printr'o miscare wadi a
praumand. gurei si a ochilor; 2. a prezenta un as-
supraveghea v. a veghea cu aten- pect plAcut: aceastd afacere imi su-
tiune I autoritate. rdde; 3. fig. a ft favorabil: norocul ii
supraveghetor rn. cel ce suprave- surdde. [Modelat dupA fr. sourire].
gheaza. surAs n. rtis tAcut 1 linistit.
supraveni v. a veni pe neasteptate. surati 1. 1. titlu ce-si dau fetele et
supravietui v 1. a farnAnea in vreat5 femeile dela tara; 2. prieteng tank& [For-
dupti alt cineva ; 2. a trai dupà o pier- matiune paralelA cu fdrtat].
dere: el supraviefui rush. surcea f. aschie. [Lat. "SURCELLA = SUR-
supravietuire f. 1. drept de a suc- CULUSI.
cede cuiva dupA moarte; 2. datinA ra- surehidealii f. 1. lAsare pe jos a ulti-
maul din strivechime. mului arsic; 2. fain. bAtaie.
supravietuitor a. care su pra vietu- surchidi v. a trage o bAtaie: ra mus-
ieste. trat j Va surchidit. [Metaforfi luatti din
suprem a. 1. care e mai presus de jocul In arsici: origina necunoscuta].
toate autoritatea supremd; fiinta su- surd a. I. care nu poate auzi sau aude
premli, D-zeu; 2. ultim o luptd supre- ráti ; 2. fig. care nu vrea s'asculte, nein-
me"; ora supremii, moartea. duplecat: a rdmas surd la rugdminfile
suprematie f. superioritate nlai pre- mete: 3. putin sonor: sgomot surd. [Lat.
sus de toti ceilalti; a pretinde la supra- sesousl. II m. cel lipsit de auz.
mafia in arta. surda adv. in zadar: schii pierzi
suprimA v. 1. a desfiinta: a suprima surda vreme Rom
un impozit, un ziar; 2. a face sA dis- surdinii f. ceeace se pune la un in-
parkl: a suprima on act; 3. a trece sub strument de muzich spre a-i slabi sunetul:
ticere: a suprima sfdrsitul discursului. in surdind, In thin&
supt a. 1. sorbit; 2. fig. sleit: supfi surdo-mut m. cel lipsit de auz si de
de necazuri TSP. n. I. fapta de a suge; graiu.
2. (ironic) betie: impodobit cu darul surduc n. coastfi rapoas l foarte pie-
suptului CR. troasA : ma usuc ca frunza 'n nuc, ca
supune v. 1. a aduce la ascultare, sub iarba depe surduc POP. [Turc. SURDUK,
puterea cuiva, a invinge: a supune pe potecA Ingusta intre doi muntil.
dusmanii sdi; 2. a propune la judecata surduca (de a) I. Tr. joc de COO cu
cuiva: a supune o chestiune unui a- mingea. [OriginA necunoscuta
mic; 3. a se preda: dusmanul s'a su- surduma, n. I. Bot. sfoiag ; 2. erup.
pus ; 4. a nu se impoirivi, a se conforma tiune pe cap la copiii de tat& [origina ne-
ma voiu supune deciziunii. [Lat. SUPPO cunoscuth].
MIRE]. surexcith V. a cauza o surexcitare.
supunere f. 1. actiunea de a se su- surexcitare f. 1. augmentare excesiva
pune; 2. dispozitiune de a se supune, a energiei vitale intr'un organ; 2. irita-
demonstratiune respectuoasS; respect: a tiune bolnAvicioasii.
vorbi cu supunere. surghiun (surgun) n. I. exil: tu pus
gupurl v. Mold, a se strecura ma su- in Ian fun i trimis surghiun OD. ; 2.
puresc pe unde pot CR. [Originà necu- exilat, in exil: clucerul era primit sur-
noscutA]. ghiun la Snagov GHICA; 3. fig. pArasire,
supus a. 1. dispus s'asculte: copil su- napustire: da eu dobei oiu da surgun
pus; 2. respectuos; 3. care e sub depen- POP. [Turc. sculpt-ix, exilat], .
dentfi supus legilor; 4. expus: supus surghiuni (surguni) v. 1. a exila:
boalelor, morlii; 5. dator a suporta su- mai bine surghiuneste-md Fa.. ; 2. a pro-

www.dacoromanica.ro
 Sur - 631 - sus
scrie: teama de a fi surgunifi pela mcl- efurubui v. 1. a. intoarce surubul; 2.
ndstiri AL. fig. a mestesugi: o surubuesti i o in-
surghiunie f. surghiun: osdndità a torci cum iti vine fie la socoteald Ca.
trãi aici in surghiunie POP. surugiu m. postalion: intrd in curte
surguciu n. 1. penis Impodobit cu opt cai cu doi surugii GHICA. [Turc. se-
diamante la o cãciulã domneascd : in neoji].
fruntea-mi sa luceascd surguciu ca o ourui v. a curge in siroaie: ii surue
stea AL.: 2. Bot. nemtisori de gradina. sdngele. [Onomatopee (v. stroiu)1.
[Tine. SOREILla, egretal Eutrup n. I. bucata de lemn Sau fier,
surgun n. V. surghiun. fasonat in spirala si care se baga inteo
suriu a. ca parul sur deschis (vorbind gaura de aceeas marime; 2. fig. artificiu:
de cai). umblatt cu surupuri. [V. surub].
surlit 1. 1. soiu de flaut cu sunet as- surupar m. fig. siret, subtil.
cutit: incepurd a suna din tobe si din surupelnifa I. masind de tras su-
surle OD. ; surlele sd cdnte i tunul sd rupul.
detune AL.; 2. ratul porcului. [Bulg. SURL A surzenie f. pierdere sau scadere mare
(chn turc. SURNA): sensul 2 dupa asema- a auzului.
narea tormei).1. surzi v. a se face surd. [Lat. SURDESCEREI.
surla t. Mold. 1, adiipost din pan In- surzime 1. starea celui surd.
conjurat de stuf in mijlocul cdruia se face sus adv. la o mare Inaltime: mai sus;
cotlon si se fierbe urda ; 2. pl. tand.ari Cel de sus, D-zeu. [Lat. susun[. 11 int. de
de brad fungi cc se bat In peretii case imbArbdtare: sus inimile I 11 n. partea
inainte de a se lipi. [Origin& necunos- de SUS, inaltime: in susul apei.
cutal. sulii f. matca unui registru cu chitante
surlith I. V. Bonita. (= tr. souche).
surmenaj n. exagerarea muncii fizice visa I. caudal-a de brad lung& ce se
sau intelectuale (= tr. surmenage). bate pe peretii bordeiului Inainte de a se
surogat n. substanta ce poate fi sub- lipi. [Ct. Tr. sisd, sindrila].
stituitit alteia : surogat de cafea. susaiu m. plant& laptoasa ce place
suroiu n. V. qiroiug fdntdnd putu- vacilor (Sonchus arvensis). [Origind ne-
roasd imputd la vale toate ale ei su- cunoscutd].
roaie GOLESCU. susan in, 1. gen de plante oleioase
surpia v. 1. a dobori, a rasturna: co- originare din Orient, semintele lor se pun
paci rosi la rdddcind si casele vechi pe covrigi si din de se lace un uleiu ce
se surpd ; 2. fig. a distruge: a surpa ba- se consuma ca i untdelemnul (Sesamum
zele societdtii. [Vechiu-rom. surupa = indicum); 2. prajitura lunguiata din za-
lat. "SURRUPARE (din RUMS, stanca)]. har sau miere, sare de lamaie, nuci si
surpat a. ruinat. susan. [Turc. susAu].
surpfiturit f. I. mina; 2. hernie: iarba suganek f. V. 9319anea incdrca o
surptiturei. susanea POP.
surprinde v. 1. a prinde pe neastep- susceptibil a. 1. care poate primi
tate : a surprinde pe holi; 2. a sosi far& modificari: pasaj susceptibil de di ferite
veste: viscolul ne-a surprins in cale; interpretdri ; 2. tig, care se ofenseaza
3. a mira foarte: aceastd cure l'a sur- lesne persoand susceptibild.
prins; 4. a insela, a abuza : a surprinde susceptibilitate f. 1. dispozitiune de
buna credinta cuiva; 5. a obtine prin a contracta boale; 2. fig. dispozitiune de
viclenie: a surprins consimtirea mea a se ofensa prea lesne.
fr. surprendre). suscith V. I. a face sfi raised, s'apara ,
surprindere f. 1. actiunea de a sur- 2. fig, a provoca : a suscita dezordine.
prinde; 2. mirarea celui surprins; 3. dar qugemlii f. Mold. 1. bucata ingusta si
iacut pe neasteptate. lunga de pamant; 2. Idsie lung& de piele
surprinzator a. I. care cauzeaza sur- pentru opinci. [Origina necunoscuta].
prindere; 2. uimitor. ouqlet n. V. sislete.
surprizi t. surprindere: ce surprizi ! suspect a. I. care e banuit si care
Ar.. (= fr. surprise). merita sa fie; 2. de care trebue sd ne
surtuc n. Mold. redingota. [Rus. stun- ferim.
TuKCI (din fr. surtout)]. suspendit v. 1. a intrerupe, a remite
surtucar ni. tarn. burghez. cu altd ocaziune: a suspenda sedinta
tpurub n. Mold. 1. V. surup; 2. fig. car- pentru cinci minute; 2. a interzice cuiva
cioc: asa e cd mi-o intors surubu? AL.; exercitiul functiunii sale: a suspenda pe
3. morisca : mama sd ne-facd cafe un 11. tin magistrat.
rub doud prat cap CR. [Nernt, SCHRAUBE]. suspendat a. I. atarnat in aer: gra-

www.dacoromanica.ro
 sus - 632 - :ma
dint suspendate; 2. intrerupt: lucrciri varii cu 30 tunuri GHICA. [Turc. suvARt.
suspendate ; 3, interzis, scos din func- calaras].
titme. suveicii f. 1. unealta tesatorului, In
suspensiune f. 1. actiunea de a sus- forma de luntre, cu care se trage batd-
penda i starea celui suspendat; 2. ince- tura printre firele urzeln; 2. undrea de
tarea momentana, Intrerupere; 3. interzi- irnpletit navodul; 3. lig. iute ca suveica.
cere temporard: o suspensiune de trei [$1 suvelnita = slovean suvALNITA].
luni. suvelnita 1. V. suveicit.
suspensiv a. fur. ce suspendS, ce o- suvenir /I. 1. amintire: mdrefe su-
preve efectul : apel suspensiv. venire din vremi ce au incetat OR. AL. ;
suspin n. 1. respiratiune mai puter- 2. pop. dar spre aducere aminte.
nica si mai lur]S decat cea obisnuita; suveran a. I. care e Investit cu au-
2. un tel de geamat. [Lat. suspuauld. tcnitatea suprema : domn suveran; sten-
suspink v. 1. a scoate su3pIne; 2. fig. gul inainte-i cu semne suverane AL.;
a dori cu ardoare. [Lat. SLTSPIRARE]. 2. care judecti In ultimul resort: Curte
guittar n. V. qistar. suverand; 3. extrem: un dispref suve-
sustiitor m. cel ce sustine. ran. II m. 1. cel ce poseda autoritatea su-
sustine v. 1. a tinea pe dedesuM: te- prema: monarh, potentat; 2. moneda de
melia susline clddirea; 2. a mentine cu aur engleza, numita l livrà sterling&
solid:tate: oasele susfin cdrnurile; 3. a suveranitate f 1. autoritate supremS:
face sa subsiste, a num: a susfine o fa- in republici suveranitatea epergne na-
mine; 4. a ImbirbSta: a susfine curajul fiunii insds; 2. Intindere de tall sub
cuiva; 5. a rezista energic: a susfine un dependenta unui suveran.
atac; 6. a apara cu argumente: a sus- quvitit f. I. fasie Ingusta i lunga: -
fine 0 cauzd; 7. a afirma: susfin ed..; vilci de piimant; 2. vita de par. [Cf. bulg.
8. a se sprijini unul pe altul. [Modelat sEvITA., altital.
clupa fr. soutenid. Ituvoiu n. torent. [Termen de origins
sustinut a. se zice de stilul Malt si imitativa, ca i variantele sale ( §-tofu, 0-
nobil (CAR. = fr soutenu). voiu), indicand susurul apei l curgerea-i
sustrage v. 1. a lua prin dibLie sau soptitoare (cf. quiet)].
inselaciune : a sustrage acte; 2. a pre- suvulcat a. suflecat, sumes. [Din su-
zerva de: a sustrage pe un culpabil fn/ca: v. suflecd].
dela pedeapsd. suzeran m. cel ce poseda un feud, de
etuqugaie f. Zool. Tr. cilihoiu. [Corn- care depindeau alte feude.
pus din su-su! strigatul buhei, i gate]. suzeranitate f. calitate de suzeran.
ttugui v. a sopti: frunzele susuiau. "gab m. Zool. libarch. [Nemt. SCHWABE].
[Onomatopee]. svác f int. indica o precipitare in apa:
susur n sunet lin si confuz: un su- svdcl intr'un clondir ISP. [Onomatoped.
sur de apd ISE.. [Lat. susurfaud. svileni v. 1. a palpita : znitna-i svdc-
susurit V. a murmura, a freme. [Lat. neste tare Es.; 2. a se bate, vorbind de
SUSURRARE]. tamplele capului, muschii; 3. se zice de
gurs,ia n. Munt un fel de bora WA- o pusca al carii strat izbeste umbrul and
neasca (insmita de chiuituri ce imita ti- se descarca. [Cf. svdc11.
petele buhelor: su-su-su0 svAcnitura f. 1. bataia inirnel; 2. jun-
qut a. Mold. ciut (de coarne): mica ghiu.
sutei de un corn. [Serb Sur]. svadi f V. :dada: a valuritor svadd EH.
sutä num. 1. numar ce contine de zece svaiter m. cascaval de Svitera. [Nernt.
ori zece; 2. nurnar mare : fi-am spus'o scriwurzsR(xIss)].
de o sutd de ori. [Slay. si:rro (unicul nu- svfinth v. 1. a usca la vant: lanul ce
meral romanesc de origins straina)]. 'n soare se stninteazd fumegolnd AL.;
sutas rn. mai mare peste o suta. 2. a seca: pldnse de li se svdnta la-
suteran a. 1. care e sub Omani; 2. crimile ISP. ; 3. fig, a strica, a praparli:
fig. ascuns, tainic: manopere suterane. iepele asvdrliau din copite de svdntau
suterank f. Mc boltit sub pAmAnt. unde loviau ISP. [Lat. *EXVENTARE (din
sutime f. a suta parte. VENTUS)]
sutura f. Anat. incheletura oaselor svântat a. uscat.
craniului, svantih m. Mold. stant: svantihi ford
suvac n. Mold. undrea cioblineascS. bortd i galbeni netdiati AL.
[V. suveicd]. svãnturk v. V. vfintura. [Lat. Ex yes-
suvalu n. V. sevaiu: anteriu de su- TULARE].
vaiu alb NEOR. svânturat a. si m. aventurier : o mice,
suvariu m. calaret turc: 15,000 su- oaste de svdnturafi AL.

www.dacoromanica.ro
 svá -633 tab
svAnturatic a. sburdalnic. scd): un svart cu cognac fin CAR. [Nemt.
svApitiat a. neastAmparat, nesocotit SCHWARZ, termen introdus de chelnerii aus-
[Lit. inflacarat: v. vapaie]. triaci].
svArl int. indica tuteala repeziiii. svecli f. Mold. V. sfeclii.
svArcoli v. a se suci, a se sbate de du- svelt a. subtire de talie ; fig. palmii
rere : se svdrcoleste ca un farpe. [Cf. slo- 'nalfd sveltele lor trunchiuri En.
vean svalerr, a suci, l ocol (ct. rotocol)]. - svichiu n. V. slichiu.
svArcolire f. 1. incolacitura ; 2. con- svoani f. svon: la irnpardfie strap-
vulsiune. nicd svoand s'a /cleat CR.
svArli v. 1. V. asviirli : (Lesii) svarl svocoti v. a svAcni tare (vorbind de
armele 'n vazduh At, ; 2. (de cai) a da inima). [Cf. svdc fj.
din picioare. svon n. 1. sunet confuz: a clopotelor
svarluga I. cel mai raspAndit pe#e svonuri AL.; svon de vorbe omenefti En.;
din tart a carui coloare variazt duo& apa 2. fig. opiniune publica asupra cuiva :
in care traeste (Cobitis taenia). [$i var.- umbld svonul... [Slay. ZVONO, clopot (so-
luga: probabil derivat din svdrli: peste maneste : mai intAiu sunet de clopot, apoi
ce se agita mereu (cf. sinonimul fold)]. sgomot confuz): cf. invers., cloporl.
svart n. cafea neagra dupa moda eu- svoni v. a se raspandi svonul : se svo-
ropeana (In opozitiune cu cafea turcea- neste cd a plecat.

T m. a doutzecea litert a alfabetului; cdnd 15 tabere din Cansidntinopole

cu sedila, capata un sunet usor sibilant, nand in cdmpiile Dobrogei BILc. [Slay.
analog lui ts: Oran, Want. TABORa
fa I Mold. int. de rnAna t boul (din stanga) : tAbAras m. soldat din tabara: nun-
fa! mai Prion! AL. [Onomatopee]. tasi alefi din tdbaraqi Pop.
tabac n. 1. tutun pulverizat de tras pe tAhArci v. Mold, a ridica cu greu o
na I ; 2. Tr. tutun. [Ung. TORAH, (II. duhan)]. povara In spinare: teibarcesc sacul cum
tahac m. tabacar: ulifa tabacilor. pot CR. [Os igint necunoscutal.
[Turc. TABBAR]. tabArl v. 1. a aseza tabtra: ostirea
tAbicar m. cel ce tabaceste piei sau tabard la munte ; 2. a da naval:5, a ataca
le vinde deja tdbacite. on scalar tdbdrise un bdiat CR. ; 3. a
tibicAreasca f. un fel de joc in carti veni cu gra mada furnicile tabard la
(obisnuit de tabacari): tabaccireasca sau stejar ; 4. fig. a starui: au tdbarit cu
concina CR. tofu pe dansul. [Tras din tabard: ter-
tAbAcArie 1. meseria tablicarului ; 2. men primitiv militar cu sensul generali-
locul unde se tabacesc pieile. zat].
tAbAcealA f. actiunea de a tabaci tabelà f. tabla.
rezultatul acestei actiuni. tabelar e In forma de tabela.
tabacherA f. cutioara de tabac. [Serb. tabernacol n. chivotul legii, la vechii
TABAKERA]. Evrei.
tibia v. 1. a prepara pieile cu acid tabet n. V. tabiet.
tanic (spre a le face solide l imperrnea- tabie f. bastion, reduta: acolo ridi
bile); 2. (ironic) a snopi In bataie: lupii card Nernfii o tabie intre riu si sat
indatd ii ( caprei) tabdcird pielea P.iaa ; Bite. [Turc. TABIA].
3. fam. a uza: ia tabacit gingiile. tabiet (tabet) n. 1. maniert, caracter:
tithficit a. 1. imbibat cu acid tanic : tineri cu tdbieturi AL.; 2. deprindere re-
opine* tObOcite ISP. ; 2. de o coloare gulate i comoda, apucaturt (bunt sau
oaches-galbuie: piele tabacltd. rea), narav: de trei luni actin; afi dus
taban n. Mold. I. adaosul interior la una cu bencheturile ar fi vreme
taloa Inchltimintelor ; 2. scAndura lunge poate de a vd mai schimba
subtire din care se fac plute. [Turc. AL.; 3. gust, pofta stliptnului: a veni la
TABAN, talpa i scAndura]. tabet (frlold.):4l n special, con'ort (dupa
taban n. fier sau WI de prima cali- moda orientala); a-si face tabietul, a bea
tate: cu pala de faban plind de sdnge cafea vi a fuma din ciubuc, sezAnd tur-
&km [Turc. 'MBAR, un fel de otel de Da- ceste: cent cafea si ciubuc, iar chum;
man]. ce-si Mai tabietul... I5L. [Turc. TABIAT,
tabArA f. 1. War: a aseza, a ridica fire, calitate Innascutii, temperament, dis-
tabdra; 2. ceatd numeroasa: locustele pozitiune (bunt sau rea), bunul gu3t1.
merg in tabere; 3. sta(iune militara : fd- tabin n. od , un tel de tafta: 0 sucnii

www.dacoromanica.ro
 tab - 634 tkc
de tabin. LIt. TABI140, printeun intermediar tab& n. interzicere superstitioasS la
polon]. popoarele fetisiste: vorbS admisA in folk-
tablk I. 1. masa phicintarilor si a ra- lor pentru orice inter dictiune.
hagrilor: o tabla rotunda si inciircata fabuet n. Mold. I. sac cu merinde:
cu covrigi, simifi, pliicinte AL.: 2. tavA cu tabueful in spate CR. ; 2. tam. scurt
mare pAtratà: mergefi de gdtiti tabla- gi gros (ca un tAbuet). [Rus rosoterS,
lele cu dulcefi Ar.. [Turc. puma sac de proviziuni].
tablk f. 1. placa de metal sau de pia- tabula rasa f. tablit pe care nu e ni-
trA pe care se poate grava o inscriptiune; mica Insemnat; a face tabula rasa, a
Table le Legii, lespezile pe cari erau se lepAda de toate ideile dobandite spre
pate legile lui Moisi; Cele 12 Table, co- a-si forma altele noui.
dice de legi publicate la Roma de decem- tabulhank I. alt nume dat meterha-
viri i sfipate pe 12 table de aramil (450 ,nelii, din cauza numArului preponderant
a. Cr.); 2. tablA de lemn obisnuit neagra al instrumentelor manuale (tampine, tea-
pe care se scrie cu cretA: a iesit la ta- suri, tobe): zicea mereu tabulhanaua
bld; 3. pagina zetuitS; 4. arAtarea mate- turceascd, de juca norodul OD. [Turc.
illor coprinse intr'o carte; 5. foaie, plansA TABL HABIL lit. taam de tobe i tampine].
sau tablou, in care se grupeazA metodic täbultoe n. Mold. 1. partea sacului
pe scurt unele lucruti: table crono- plin de tAing; 2. fig. scurt si gros. 1§i
logice, astronornice, table de logaritmi; tobultoc: v. tdbuef, dar de formatiune
6. In special tabla inmultirii (v. Pitagora): obscura].
astdzi nu mai mergem la scoald, ca taburel n. 1. scaun Mat brate nici
nu stim tabla CR. ; 7. lectie: bdiefii spate; 2. scAunel de pus sub picioarele
schimbau tabla in toate zilele $i Sam- celui ce sade (= fr. tabouret).
bata procitanie CR. ; 8. (regeasca) Tr. tact int. Indict' un sgornot regulat Ce
Curtea de apel: Tabla regeascd isi a- se reinnoeste la intervale egale: tac-tac-
vea resedinta la Osorheiu; 9. pl. (jocul tac ,f [Onomatopee].
In) trictrac: a juca table. [Lat. TABTJLA, tac n. baston de lovit bilele In jocul
printr'un intermediar slay]. de biliard. [VorbA de aceeas origins cu
tabla-basa m. 1. cel dintSiu cal din cea precedents].
grajdul impArAtesc pe care Sultanul 11 ta- tact int. imita sgomotul copitelor ca-
metea noului Domn: Caragea $i-a tdcut lului sau loviturile repetate cu uneltele
intrarea in Bucuresti, cu alaiu dom- de fier: fac-fac I [Onomatopeel.
nese, ccilare pe tabla-basa in sunetul tacit. v. a bate repede, a pulsa ii td-
clopotelor. cii surlelor si al tobelor cdia inima de trice; ISP. [V. tac 3
GrucA; 2. azi, In Olfenia, om care nu lace tficiiitoare f. Buc. sfrancioc. [PasArea
nimic. [Turc. TABLA-HABA, lit. prirnul din tScAe intr'una].
grajd (v, Talambasa)]. II adv. de-a gata, ticalie f. 1. strAgAlie; 2. fam. ciocul
intins (in basmele muntene): el cu Iron- barbiei: imndratul .s'a tras de fdcdlie,
ta$ii s'asezard tabla-basa in pal& POP. scrdsnind strasnic CAR. ; 3. Tr. frigare
tablenet n. joc obisnuit in carti (= fr. de lemn. [Origins necunoscura].
table nette). tachm n. cele trebuincioase sine a
tablie 1. tabIA de lemn, ImpodobitA 6 forma un tot complet : 1. serviciu de masS
incadratA, de tamplfrie: usa cu tablii. (panzii, cu(it, furculitS, lingura, ervet,
tablier n, podeala unui pod suspen- palm): sd puie numai 12 tacdmuri At.;
dat: tablier metalic (=- tablier). 2. serviciu de tratat oaspeti (catea, dul-
tiblità f. 1. tabla midi; 2. tablA sub- cea(S, ciubuc); 3. hamut de cai (cioltar,
tire: tablife de cauciuc, de Nei; 3. placA ham): calul set nrt fi-1 gdtesc cu teed-
de scris. Imul cel domnesc POP. ; 4. complex de
tablou n. 1. tablA sau foaie pe care instrumente muzicale (vioarfi, cobzA, naiu):
materiile sunt inscrise cu metodA: tablou adusese pe cel mai vestit tacdm de
sinoptic; 2. lista membrilor unui ordin: ldutari &ma; 5. od. stria : Vodd cu tot
tabloul advocatilor; 3. lucrare de pie- tac6mul Curfii; 6. fig. cortel: neaverea
turS, mai adesea pe plinza : tablou isto- cu tot tacanzul de neatunsuri hp. ; 7.
ric; 4. fig. totalitate de obiecte ce im- fig. om de meek: domnisorul dla care
presioneazil vederea : acest stil ofera un se hrdneste cu oua coapte?... prost
tablou admirabil; 5. reprezentatiune in- tacarn! Ai.. [Turc. TATUM. sir (de lucruri
sufletiti a unui lucru in artiune, de viul sau -de persoane), electe, asortiment, u-
graiu sau prin scris: a face un tablou nelte, grup, trupS; tig. drojdia poporuluil.
induioseitor al unei bdtdlii; 6. subdivi- tacinealii f. tropot: postalionul in-
ziunea unei piese de teatru, marcatA prin nainta pe fddineald OD.
schimbarea decorului (=-, fr. tableau). Omani v. 1. a tropAi din copite; 2. a

www.dacoromanica.ro
 the - 635 thi
face sgomot ca sapele sau tarnAcoapele. biectul pipAitului: eolith-file tactile ale
[V. acfl lucrurilor; 2. relativ la tactr sensibitate
tficanit n. tropAit. sgomot contintm: tactild.
fdcdnitul rootelor CAR. theut n. 1. care tace sau vorbeste pu-
thcea v. 1. a nu vorbi : face de fried; tin discret, taciturn; 2. jig. lipsit de sgo-
fig. a fi ca mut: face ca pe*tele, tace mot: casd tdcutcl. adv. pe tficute, in
II

chitic, face molcom; 2. a-si stA pant gura : tAcere.

taci din gurei i tacd-fi gura. [Lat. TACEREl. tafandache m. fam. burghez infu-
thcere f. 1. starea celui ce tace; 2, murat. [Primitiv probabil nume proprit].
fig. liniste, lipsd de mice sgomot: nice- thinal f. 1. cobe la gaini; 2. fam. at-
rea pddurilor. Mt. spre a impune tA- tag. toana. [Gr. mod. TZWNA].
II

cere: tdcere! tafnos a. 1. cu (Atha pe limb& (de pA-

tachinh v. a contraria pentru lucruri sari): cu glas fa/nos POP. 2. fig. ar-
mArunte (= fr. taquiner). tagos: fata babei era lene*d *i fdf-
tachismete n. pl. fam. grimase, na- noasd CR.
zuri: tdcu cdteva fachismete din ochi. toff IL V. taht: tattul subprefccturei.
[Gr. mod.]. tafth f. mAtase lucioasA i netedA a veni
tacit a. care nu e formal exprimat, tafta la cot, a se brodi. [Turc. zArrA,
dar e subinteles sau se poate sublMelege: printr'un intermediar slay]. II adv. cu de-
consimfire tacitd. sAvarsire, pe deplin (neted ca tafta): in
taciturn a. tficut din fire, care vor- Vinerea seard ne-am trezit vindecati
beste putin sau nu-i place sA vorbeasch : taftd CR.
orn taciturn. taftalâc n. Mold. butuc necioplit pen-
tficiunit v. a strica granele de taciune: tru plute: intr.o plutd intrd 22 de taf-
uneori porumbul se táciuna lac taldcuri. [Tras din turc. TANTA, scanduraj.
thciune m. 1. ranuisita unui lemn ars:taft(ur) m. curea sub pantecele calu-
tdciune aprins, tdciune stMs ; 2. ma- lui: calul numa 'n tafturi se umfla *i
lurh, boala ce preface granele Intr'un praf departe Ii asvdrlia POP, [Turc. TAPEURI.
negru. [Lat. TITIONEM]. tagh f. contestare : tdrd toga sunt do-
taclale f. pl. Mold. palavre : ne spu- rita (averea) PANN. [Abstras din tdgarld].
neam la taclale pcind se facea ziuà Ca. titgada f. negatiune. [Tras din tagadui].
[Origina necunoscuta tagidui v. a nega. [Ung. TAOADNII,
taclit tr. cingatoare de stof& vArgata tagaduinta f. fapta de a tAgAdui.
ce se lega peste mijloc sau la cap tur- tagarta f. traista de drum; tagdrid
ceste (purtat Inainte de boieri, apoi de ruptd te imprumutd Rum [Tun. TAOARD-
preoti): cir giaruri *i cu taclituri fur- pcx, clasaga, printeun intermediar slav].
ce*ti OD. [Turc. zwram, imitatie de alagea]. llama I. tintA: cu ochii fagld. [011-
tacrir n. interogatoriu (vechiu termen gind necunoscutal,
juridic si azi Inca popular): am auzit tagmit f. 1. ordin, clasA: tagma cd-
pe logofdtul Mitropolitului ludnd ta- lugareascd; 2. breasld: fr din boierirne
crir vizitiului Fir.. [Turc. TARRIR, raport, *i din tagme i prostime CAR.; 3. tam.
depunere sub jurAmant]. clicA: tagma patriofilor Ax.. [Or. mod.].
tacsid ii. V. taxi& tahán n. product preparat din semin-
tacsim n.partiturA executatA cu cobza: tele de susan si hrtrebuintat la fabricarea
pestrefuri j facsimuri. [Turc. TAKSIM, pre- halvalei. [Turc. warm].
ludiul. taharhu in. pestele numit i babufcci
tact n. I. pipiiit; 2. fig. judecat& fin& alba. [Origin& necunoscutA].
sigurA: are tact. tahmin n. aproxirnatiune: se: vd fac
tact n. succesiune regulata a variatiu- o socoteald cu tahmin Fir.. [Turc. TAH
nilor de sonuri: a bate tactul. MIN, pretuire].
tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e taht n. resedinta unei subprefecturi.
gra:bit s'ajungd la tact AL. chemd la taht pe tofi faranii. [Vechiu-
tactich f. 1. arta de a randui trupele rom. taht, tron, resedinta, capitalA=turc.
In linie de bAtaie si de a face evolutiu- TAHT].
nile militare; 2. fig. mijloace intrebuin- Chili v. (activ) 1. a separa cu un in-
tate spre a must intr'o afacere. strument taios: a Mk: lemne, a tdia
tactician m. 1. cel ce stie bine tac- capul; a tAia preful, a-1 fixa, a taxa; a
tica ; 2. fig. cel ce she sA inanevreze In tAia in came vie, a lua mAsuri energice;
afacerile vietii, In ale politicei. 2. a ucide, vorbind de animale: a OM
tacticos a. si adv. regulat: mergea un bou; 3. a opri, a suprima : i-a taint
incet i tacticos POP. [Gr. mod.]. lea fa; fig, a tdia pofta cuiva; 4. a In-
Medi a. 1. care este sau poate fi o- trerupe se, taie calea acelor Turd

www.dacoromanica.ro
 tai 636 1

Mc.; fig. a tilia vorba cuiva; 5. In jo- tainele sale 11 descopere IsP. ; de tenth',
cal de cacti: a le desface: 6. tam, a croi: intmd boieri de taind OD. ; In taind,
a tdia la palavre; a Oita capul pe ci- pe ascuns; 3. convorbire intimd : 4. Tr.
neva, a se pricepe. R (neutru) a fi taros: locul unde apa rtului e adanch l curge
cutitul taie bine II (reciproc) 1. a-si face lin. [Slay. TANA, mister, sacrament].
o tdieturd: s'a tdiat la mind; 2. a se tainie a. misterios: cuvinte tainice.
intrecrucisa : drumurile, liniile se taie; [Slay. ThIfilair, initiat In cele sfmtd. 1 m.
3. a se strica : laptele s'a Idiot; 4. fig. om de taind: caftigase pe tainicii ha-
a se strange: ii se taie inima Ise. [Lat. remului SALc.
TALTARE1. tainiti f, 1. loc ascuns: prin tainiti fi
taiesi m. formd mangaietoare pentru pe sub negre bolti En.: 2. groapii: in
latd. [Serb. Tiarco]. tainifd sd rn'arunci AL. [Tras din taind].
taie-babä m. om läuddros. alma v. 1. a ascunde, a tinea ascuns:
tale-high m. om voinicos.fricos. beciul putea 56 tdinuiascd o domnitd
tittere f. 1. actiunea de a Ma: Tdie- CR. : 2. a convorbi Mtim. [V. tamed.
rea capului sfdntului loan Botezetto- tfiinuit a. ascuns, misterios : in poiana
rul, sarbatoare tinutd la 29 August: 2 tdinuitd uncle sbor luciri de lund AL.
tdierea imprejur, circurnciziune : Tdierea tilos a. care taie.
imprejur. sarbatoare ce cade la 2 antra- ttlig n. parte thioasa: sabie cu cloud
lie; 3. locul uncle se taie vitele. tdifuri.
taietei rn pl. toaie de aluat tiiata fn taiu-mAlaitt n. joc de copii In care
fire subtiri l lungi: supd cu tdietei (=--- it. jucatorii doi ate doi (la vorbele unuia :
tagliatelli ). fain mdlaiu in doud fi ne dd si noud)
tiletor rn. I. cel ce tate mat ales fug In directiunea opusd, iar cel ce a
lemne; 2. cel ce taie vite sau pasari la rostit vorbele, cauta sà prinzd pe unul
Evrei. din juchtori.
triieturii f. efectul tdierit; 1. despdr- tints n. tAis: ia-ti tdiusul de pld-
tlre facuta cu tin obiect taios; 2. mod de sele AL.
a tàia o stofd : tdietura hainei; 3. fig. aIt int. sa plaiesc, sa platim: Un rom
supresiune fâcutà Inteo carte sau pies6 fi tall CAR. [Nemt. ZAHLEN, a plati; ter-
de teatru; 4. pl. junghiuri In tomac. [Lat. men introdus de berari i chelneri nema
TALIATURA]. m. chelnerul care primeste plata con-
talfas n. 1. sindrofie, conversatiune sumatiei; am chemat tat, am pldtit CAR.
familiarà: dupd masa se puserd la tai- tala-tala adv. binisor. Meet-Meet: ple-
fas AL.; 2. pl. vorbe goale, palavre: fed card pe mare tala-tala hp. [Origina ne-
la taifasuri pe divan AL. [Gr. mod. TAI- eunoscutd].
PAS. ceatd, sindrofie, de unde convorbire talaer n. balic. [Origina necunoscuta].
(cf. cuvdnt)]. talaf n. numai In locutiunea lafuri sl
tain n.1. od., cantitate de paine, came. tatafuri, lavre i palavre. [V. la f influen-
etc. ce se da ienicerilor sau ostasilor pa- tat de initiala sinonimulul taifas].
manteni : am spus pandurilor cd ostenii talilau m. V. teleleu: iar te al inecat,
lui lspilant au cafe 30 lei pe lund fi mdi tdldldu I AL.
fain imbelsugat de came, ;Mine si vin talárn n. Inchiniciune dupa moda
Fri.; 2. Intretinere zilnica acordata Inainte orientald (v. temenea): Wand turcefti
de Domni si de boteri subalternilor lor : taldmuri cdt poate un Bulgar Az.. [Turc.
rdmdi aid, sd zic sd-ti dea tainuri, TALIM, exercitiu militar].
voiu ad te tac orn GHICA 3. subsidiu de fa:Jamb a. Munt. ternbel; ursul e td-
brand : doudzeci aspri tain pe zi OD. ; 16mb. [Origina necunoscuta].
4. azi, portiune anumith, mertic: dascd- Talambasa n, numele calului boierit
lul Stan avea si dela bisericd tain de de Mavroghene. [Transerfere necorecta
malaiu, de fasole si de lemne Gruel.; dupa greaca moderna = tablabasa].
5, In special, bani de paine zfinica ce se talan n. Munt. dalac: spdnzul e bun
dau slugilor afard de simbrie; 6. portiune de talon la dobitoace. tdldu, de ori-
de orz sau ovaz: am obosit ca un cal gina necun oscuth I.
de poffd ce nu are tainul la vreme Ar. ; talanen (talangii) f. clopot mare la
7. fig. proviziune : pescuitorii au tainul gatul vacilor: cu talanca dela oi CR.
lor de glume. [Tun. TAM, proviziune s'aud pe valuri vdnturi, din munte ta-
zilnica, portiune]. langa En. [Onomatopee, dupd sunetul ei
tàinà f. 1. mister: cele fapte taine tanga-langal].
ale Bisericei sunt botezul, mirul, cu- talanita I. prostituata de ultirnul rang:
mineccitura, rndrturisirea, cununia, hi- o tdlanitd de cdrciurnd Fa.. [Ortgind
rotonia fi ungerea dupd urmd ; 2. secret : nectmoscutal.

www.dacoromanica.ro
 tal - 637 - tal
talant m. talent (monechl): a higropa talian n. unealta mare de pescuit pe
talantul sdu. [Gr. mod I. coastele MArii-Negre. [Origina necunos-
talar n. haina neagra l lunga pana cuta
la cfilcaie (purtatá de preoti i calugari): talici I. trAsurA u,oar l eleganta (a
sd-i apard 'n negru talar a lurnii pa- damelor In Turcia): o talicd se opreste
ranirnfci En. ocolitd de cavazi Bor.. [Turc. TALMA, Ca-
talas m. pl. paie groase (din care se rucioara cu un cal (v. teleagii)].
fac palarii ordinate): pdhirii de papurd talie f. 1. lungirnea corpului omenesc;
si de talasi. [Turc. TALA$, pilitung 2. conformatiunea corpului dela umar
tfilfisman m. Mold. 1. talhar (epitet pana la mijloc: o talie subfire; 3. par-
dat boilor si carlor ; cf. haram); 2. lig- tea unei haine ce Inconjoara talia (=-- fr.
tont, stupid. [Turc. TALA$MAN, MOOS]. taille).
taläu n. V. talan. talion n. numele popular al unui bias-
talaz n. val de mare: razele lunei tru facut din diferite sucuri de plante. [Alte-
res`rdnte in mii de talazuri O. [Turc. ratiune din termenul farmaceutic IMAHYLONI
TALA21. talisman n. 1. piatra sau bucata de
talc n. substanta albicioasi, verzuie sau metal ciireia superstitiunea ti atribuia o
galbuie, pentru fabricarea creioanelor colo- putere extraordinara ; 2. fig. ceeace opera
rate : talcul e Un silicat de magnezie. un efect subit, miraculos: de as avea a
talc n. 1. explicarea hrtelesului mai marii talisman Ar..
profund al unui text, In special al sfintei tallune I. pedeapsa prin care vinova-
Scripturi : Evanghelie cu talc; 2. pilda tul era tratat In acelas chip cum &taut
vorbeste numai in tdlcuri CR. ; OM cu a tratat pe altul: ochiu pentru ochiu se
dinte pentru dinte, asa era legea ta-
talcurl, rafinat, siret. [Slay. mart*, inter-
pretarel. liunii.
ttilcui v. a explica un text vechiu, a-1 tãltnäci v. 1. a interpreta ; 2. a se
ta/maci. [Slay. ninrovan, a interpreta]. explica sd ne tdlmdcim pufinel. [Slay.
tailcuitor rn. talmacitor: tdlcuitor de TLirMA6ITI1.
vise. tâlmaclu m. interpret. [Slav..n.nnuAaal,
talent n. 1. greutate, la Grecii antici, talmes-balmes n. 1. mAncare cioba-
care varia dupa tari ; 2. monedA greaca neasca din smantana, Mina, oua, tint si
de argint In valoare de 5560 lei; 3. fig. zahfir ; 2. fig. amestecatura, contuziune.
aptitudine distinsl, abilitate naturala sau [V. balmus; primul element e obscurl.
dobandita talentul vorbirii; 4. om de adv. Intr'un mod confuz.
11

talent : un talent de prima ordine. Talmud n. culegere de legi i tradi-

talentat a. care are talent. tiuni rabinice ce dateazil din sec. 11 d. Cr.
taler m. 1. veche moneda de argint, In talmudic a. ce (ine de Talmud.
valoare de 52 bani; 2. moneda germana talmudist m. 1. cel ce urmeaza clupii
pretuind 3 lei 75 bani. [Nemt. (JOACHIM) tradititmile Talmudului; 2. cunoscAtor al
THALER, monecla batuta In valea sf. boa- Talmudului.
chim din Boemia, v. ioachim]. talon n. 1. ceeace ramlne din cfir(ile
taler n. 1. disc litaret : a umbla (cere) de joc dui:4 distributiunea facuta juca-
cu talerul; cu talerul, cu bani stransi torilor: talon de preferans; 2. partea
din pomana: sgarcitul pe care ii in- ramasl din matca unui registru dupl ce
gropard cu talerul pdrlifii de maha- foaia a lost detasata ; 3. coala de cupoane.
lagii CAR. ; 2. disc de balanta ; 3. farfurie : talpfi f. 1. partea de desubt la picio-
taler intins, addnc; fig. taler cu doufi rul omului, tune degete i calcaiu: dirt
fete, ipocrit. [Nemt. TELLER, printr'un in- crestet pond 'tz talpd; a bate la tilpf,
termediar slay (v. talger)]. a) v. falangii; b) fig, a cheltui: and
talger n. Mold. taler. [Slovean TALIza punearn mina pe cdte o para, p bd-
(v. taler)]. team la falai pe must, pe cOrnali GHICA
tailhar m. hot de codru. [Ling. TOLVAJ 2. bucath obisnuit de piele ce se tine de-
(cf. sub raportul finalei, fdrtar al fdrtaiu, desubtul Inchltamintelor ; 3. grinda mare
siert = ung. nurrk.v)]. ce servii de temelie caselor tArtinextil talpa
01111111re/A I. Bot. Tr. crestatea. casei, tig. taranimen ;talpa iadului, mama
tillhfiresc a. de When necuratului, lam. baba afuritita tu
talhärl v. a jetui i ucide. cu talpa iadului suntefi potrivitd pe-
tâlhãrie f. faptl, meserie de falhar. reche CR. ; talpa gfiqtel, tam. mazgali-
tall n. Mold, jam. plecaciune ; a face tura, semn facut de cei ce nu stiu sA
tali, a se prezenta copilele mele..., fa- scrie: punefi talpa gastei pe sdelcd Ar..;
cet{ tali frumos AL. [Turc. TALY, care ,e 4. lemnul ce suportA o sanie : 5. pl. su-
prezent]. porturile rAsbolului de tesut; 6. Bot. nume

www.dacoromanica.ro
 tal 638 tan
de plante: talpa gaatei, creasta cocoau- un mare ttimbaldu TSP. [Ling. XAMBOL6,
lui; talpa ursului, acant. [Ung. zAr.p]. chiuiturt de veselie].
tfilpfilar m. Mold. cel ce vinde talpi tAmbar ri. od. manta femeiasct: un
de Inchltfiminte, [Cf. ung. TALPALAS, pune- tambar de sahmarand verde OD. [Gr.
rea Miner]. mod. zAms,iar (din it. tabarro)].
tälpaei m. pl. corp de pedestrime In- jambrA f. Mold. ghizd de put. [Pol.
tocmita de $erban Cantacuzino in 1658: ce.mnad.
tdlpasii dorobcinfesti, pedestri cu to- tamburA f. mandoling cu OW] lung
bele, chiverele i cimpoaiele lor Frz. ai cu coardele de metal: sub alba ta
[ting. TALPAS, cu Calorie marl, pedestru]. mdnd tambur'a tdcut BOL. [LIM TAMBUR,
falpasijä I. in locutinea familiart a-si ghitart cu coarda lungal.
lua talpgaita, a pleca repede: apoi îi ia tamburinA f, un tel de gherghef ro-
1d1pdsita spre easel CR. Itund.
talpiga f. Mold. 1. calcatorul scaunu- tambur-major m. mai marele tobo-
lui de doage; 2. pl. calcatorli sau iepele isarilor care merge In fruntea regimentului.
stativelor. [V. talpd 51, tam-nisam adv. V. nitam-nisam; eine
tAlpoale f. talpa casei. isz pdrdseste asa casa i locul tam-
talpoiu n. I. talpa mare de lemn; 2. nisam ? Cur.
farn. taloa iadului: despre ziud tdlpoiul tamp a. nettios, tocit: cutit tamp [V.
a venit posomorit CR. tarnpi].
tally n. Tr. Bot. tidvt. [Origint necu- tampenie f. idiotic: cumplit meste-
noscuttl. sug de tarnpenie CR.
tiimAdui v. a (se) vindeca. [Ung. TA. tampeth f, dant ca un vartej, In epoca
MADNL a se scula, a se ridica (romaneate: fanariota (Fn.). [Fr. TEMPARE, it. TEMPESTI,
clintr'o boalt)]. vijelie, printr'un intermediar grec modern].
famiduire f. vindecare. V. izvor. tampi v. 1. a tod: sd incep a mai
trimilduitor a. care tiimAdueate. Ii m. tdmpi condeiul NEOR. ; 2. fig, a idiotiza
Mantuitorul. 1. am tampit cu atdta bdtaie; 3. fig. a
tamillia v. I. a afuma cu trImaie; 2. fig. slAbi: patimile se tampesc NEOR. [Dela
a lingual, a onora peste masurt ; 3. fam. tamp, tampit = slay. T6P1i, tacit, grosolan].
a se Imbata. tampinA f. tobt mica: slujitorii de-
taimAiat a. 1. afumat cu farnAie; 2. terd in tampine si in surle ISP. [Slay.
fam. beat: de vinul din ploscd tdmaiat T8PAN5 (din lat. zympANdr1).
si arnefit PANN (v. aahesmuit). tAmpit a. 1. tacit; 2. fig. idiot(izat).
tamale 1. 1. rAsin5 aromatict ce se [V. tempi].
arde la ceremonirle religioase; 2. fig. laudg tAmplA f. parte& lateralg a capului,
excesivii, lingusire josnict. [De origina lntre ochiul i urechea. [Lat. TEMPEL =
slavo-greact]. TEMPORA].
tAmilietoare f. vas de tarnaiat. tAmplA f. iconostas. [Lat. TEMPLA
tAmiLloare f. pl. Bot. (Oltenia) vio- TEMPLUM ; romaneate cu sensul restrans],
rde. tamplar m. meater ce face lucrtri de
tAmAloasal f. I. soiu de struguri tare lemn pentru interiorul caselor: uai, mese,
mirositori cu boabele rotunde dese si mobile. [Prirnitiv: meater de tample sau
verzi; 2. yin tamaios: servii varsd 'n iconostase].
cupe dulcea tdmaioasci. Bot. tAmplArie f. meseria tamplarului, ate-
tamale's a. care miroase tare ai fru- lier de tfimpltrie.
mos. tampon n. 1. cocoloa de astupat ceva ;
timAiA f. plantA ce create prin fa- 2. mototol de scam& spre a opel o emo-
nete i miroase ca thmaia (Ajuga rep- ragie; 3. pl. discuri metalice cu resorturi
tans). aaezate la capetele vagoanelor.
taman adv. tocmai: so-1 slujesti ta- tampona v. 1. a astupa cu un tam-
man trei ani de zile CR. [Turc. TAMAN, pon; 2. a se lovi un tren cu altul.
deplia tam-tam II. 1. un fel de timbalg ori-
timAnjer n. Mold. bat de bAtut Ca- entalg ce produce prin lovire un sunet
aul. [Origing necunoscuttl. patrunzAtor: rdsunetul metalic al tam-
tamazlAc n. turmA de boi sau de tamului de bronz Az.
vaci cu taurul lor de prtsilt turmele si tananA f. bora tigfineasca executatt
tarnazldcurile lui CR. [TNT. TANATLYS, de bAieti al fete de tigani cari (lovinduli
ingrasarea vitelor i locul unde se ingra at]. trupul cu picicoarele i strind In loc pe
fambalagiu m. cel ce canta din tim- marginea drurnului) joact Inaintea cãlA-
bale. [Formatiune analogical. tonibor cerandu-le de milt : cand ei juca
tAmbillitu n, gglagie ; la nunta lui fu tananaua At.. [Vorbg Watt din tigrineatel.

www.dacoromanica.ro
 tfin 639 tap
tanir a. putin Inaintat in varsta bd- tangui v. a jeli: dupd ce mai plOnse
lot tandr. [Lat. TENERIRI, fraged, plapand]. si se tdngui 0 forma ISP. [Slay. T60A, jale].
II m. cel ce nu e Inaintat in varsta. tangulos a. jalnic: tanguiosul bu-
TAnase m. tipul nerodului: se face clam sand Err.
Tdriase; teleleu Tanase, om far& capa- tanguire I. actiunea de a (se) tangui
taiu : de atunci incoace am umblat ia rezultatul ei.
asa teleleu Tdnase CR. [Mime propriu tanguitor a. 1. care se tanguieste; 2.
toarte des si devenit peiorativ din cauza trist: cantdri tOnguitoare Err.
frecventei sale (v. Vidduf)l. tanic a. acid tante. V. tanin.
Tairtase (de chunS) m. sarbatoare ba- tanin n. substanta ce se MIA In coaja
beasca ce cade la 18 lan. pe care ta- stejarului i cu care se argasesc pieile.
ranii o tin ca sa fie feriti de ciuma. [Cu- tfinjabik f. Mold. al doilea protap le-
viosul Atanasie Claret]. Igat de oiste cand se injuga pattu boi
cane n. 1. bat crestat de masurat tuica mem pe tanjald CR.; a se rasa pe tan-
in bute : a lua fanc la o bute; 2. fig. mo- jala, a se da tenet: cat6 de nu te ldsa
ment deciziv, pont: a veni la fanc. II adv. pe teinjald CR. [Slay. *ThELI (ct. rus. Tik
intocmai. Wechiu-rom. fanchiu, tinta, tel JELL tanjala)].
(ort ajunge la fanchial., Cantemir): v. ttinji v. Mold, a se topi de-an picio.a-
fancusd]. rele, a langezi: acolo SO tanjeascd 'n
tame n. Mold. stanca: fancurile Toan- 16ncedd sclavie AL. [Slay. TEJITI, a fi trist].
celor. [Origina necunoscuth]. tânjitor a. Mold. gales, langed: ochii
tancula I. i àncu n. Mold. 1. be- tanjitori NEGR.
tisor pe care taranii cresteaza daraverile ; tank n, camion-automobil garnisit cu
2. fig. crestatura : Prutul face un fdncus mitralieze, intrebuintat pentru intaia oara
adanc in pdmantul nostru (VLianrrX) in cursul razboiului mondial (1916-1919).
2. de-a ttinctqa, un joc de copii, con- taut a. Mold. V. tont : Vasile tOntul C.
stand In lnfigerea unui cutit In parnant. tantar m, musca mare a cant late-
[Din nemt. ZIN101, crestatura]. pkurit i bazAit sunt foarte suparatoare
rindalit rn. 1. personaj bufon opus lui (Culex pipiens); fig. a face din fOnfar
Pacala; 2. fig. om de nimica. [V. t6nddli]. arrnosar, a exagera lucrurile. [Lat. vulg.
tindfili v. a lucra Incet i neindema- ZINZALUSI.
natic. [Cf. Nemt. TANDELN, a migail tantiemi f. parte din castig.
tanda-manda adv. tot una: vorba tantoi adv. Intocmai : om munci mai
ceea nu-i tanda ai 0... inanda CR. [Pro- malt si se face tantoi pe tantoi POP.
babil onomatopee (cf. sinonimul sarbesc [Origina necunoscuta].
TANDARA-MANDARA)]. tanto, a. mandru i arogant [Cu va-
tandarii. f. 1. -aschie de lemn ; 2. fig. riantele fonforoiu, funfurliu: origina ne-
pricina de cearta : dirt ceva atuncia fan- cunoscutal.
dora imi sare PAM. [Origina necunos- tap m. 1. Zool. mamifer rumegator,
cuta]. cu coarne, bathos si sprinten, lath ghin-
tandem n. bicicleta pentru douil per- duri la copite; 2. fig. tapul pacatelor, ta-
soane. pul ispasitor, om asupra caruia s'arunca
tandur n. un fel de masa patrata, aco- gresehle celorlalti; 3. fam. batran desfra-
penta cu covoare, sub care se pune un nat: auzi, fapull AL. [Albanez (gheg) TAP].
mangal de incalzit picioarele (dupa moda tapa f. Mold. V. teapa.
turceasca); a sta pe tandur, a nu face tapaj n. galagie (= fr. tapage).
nimic : sede toatd ziva pe tandur AL. tapin a. Mold. V. leapan.
[Turc. TA]wURI. tapangea f. 1. Mold. calcavura: sO ne
taneil v. Mold. si Tr. V. tinea. dea cfiteva tapangele la spinare ;
tangents f. Geom. linie dreapta ce 2. (Oltenia) pistol : la picere cu curele
atinge o curba intr'un singur punct fara si la picot cu tapangele POP. [Turc.
a o tiiia. TAPANDJA, palma, pistol].
tangentS f. contactul a douil linil sau tipArlue 1. 1. tepusa; 2. fir din barb&
a dotal planurL spicului.
tangibil a. ce poate fi atins. tapet n. !Artie zugravita cu care s'a.
tango n. dans recent Venit din Argen- coper peretii unei camera.
tina; gesturile i mimica-1 necuviincioase tapioca f. fecula alimentarâ extrasi din
au suferit, ticcand In Europa, o profunda riclacina maniocului.
transformare. tapir m. cuadruped pachiderm al ca-
tangrin n. razaturii de drojdii uscate rui nas este In forma unei scurte tiompe.
depe buti cu care taranii de paste Olt tapita v. 1. a imbraca cu tapete; 2.
acresc ciorba. [Origina necunoscuta]. fig, a acoperi: iedera tapifeazd zidul.

www.dacoromanica.ro
 tap - 640 - tar
tapiter nr. cel ce lucreazA tot felul tarabuc n. V. arbuc.
de mobile de tapiterie si de stofe. [Nemt. tarabulus n. fes tripolitan sau bar-
TAPEDER(ER)]. baresc, legatura orientalA de cap: la cap
tapiterie f. luau fAcut pe o canava cu legat cu un tarabulus GHICA. [Tule. TA.'
Mai mAtase, aur, etc. (= fr. tapisserie). RABULUS, Tripoli].
täpoiu n. 1. furcA de strAns (Atari pen- tarabute I. pl. catrafuse: umbld cu
tru cladirea stogurilor; 2. cApriorul dell ,tarabufele de cola peind colo ISP. [Lit.
mijlocul unei case tindnesti. [V. papa]. Ilucruri de tarabd].
tapas a. IntepAtor : burefi jciposi, tarac m. stAlp ce sprijini un gard sau
tapos a. Mold. cu coarne mai lungi si Icoastele prispelor (la o craft (arAneascd).
a wutire (despre vite): boi faposi la coarne auto. TARAd
CR [V. fap]. tarae-brau m. cel ce cauta ceartA cu
talposicii I. plantà cu tulpina asprA in lumanarea, om artagos. [Lit. cel ce-si ta-
partea superioarA, creste prin pAsuni u- raste beau!: aluziune la moda cea veche
mede (Nardus stricta). [Lit. iarba asprA a brAnelor lungi cafi InfAsurau de mai
sau cu tepi]. multe ori mijlocul].
tripsan n.1. Mold. loc Malt si §es, te-taraf n. 1. partid : esti si fu din ta-
rasa : trage brazda pe tapsan Pop.; 2. ra ful boierilor rasvratifi? Fu..; (mai
Tr. lemn asezat dinaintea vetrei ca s'o lie. mult ironic): vine Doinnul Agachi Flu-
[Tras din tapsi] tun cu tarafu lui AL.; 2. in special, bancla
640 v. Mold. I. a aplana; 2. a netezi de lAutari, avAnd in cap un staroste (v.
mamaliga cu lopAtica sau cu lingura. [0- Barbu) i compusa din trei executanti
rigina necunoscuta]. (maul tine dibla l executd Imelodia, al
tfipusfi f. V. tepuqa. doilea U acompaniazA cu cobza si mar-
tar n. povarA de porumb (cat duce un cheazA ritaml pe coardele instrumentului,
cal de tarniti). [Ung. TAR, depozn]. cantAnd vorbele, iar al treilea, cu naiul
Tar rn. titlul ImpAratului Rusiei, al re- sau muscalul, adaoga ariei executate di-
gilor Bulgaziei (dela 1908) si Muntenegru- ferite inflorituri): un taraf de ldutari
lui (dela 1910). [Nume de aceias origina incepe a suna un cantec vechiu AL.
cu Cezar]. UNIT. TAR/1FL
tar in scrumbie siirata I uscatà: slab tarrigani v. V. tr./Wank. [Fornni am-
ca sin far. [Gr. mod. TZDIOS]. plificata spre a exprima o zAbovire Ia-
lir I int. ce imità sgomotul picurgrii delungatal.
Incete dt antecul monoton al greierilor. tfiräi v. V. taxi.
[Onomatopee]. farad v. a pleura. [V. lard].
tara f. 1. mare !Mindere de pArnAnt: Ora/ v. a bAzAi ca greierii: fig. amin-
in Africa sunt Inca multe fori neex- tiri faraesc incet ca greierii &LW. tor /J.
plorate ; 2. terit oriu : Tara Romaneasca; Ifiradt adv. cu *Alta, putin cAte pu-
3. locuitoril unei (Sri: cum e fara si o- tin a pldti cu fardita. [V. Wail
biceiul PANN ; 4. patrie, loc de nastere : taràit n. sbArnAitul greierilor.
Apt parasi fare; 5. Intindere de odorant Ifiriiitoare I. Zool. oblet.
ses l descoperit, in opozitiune cu orasul: tfirAm n. 1. In basme, regiune subpA-
petrece varala fares. [Lat. TERRA]. V. Tars. mAnteanA (locuitii de zine, smet, pAsAri
Ora 1. 1. picAturA; 2. fig. mica' can- I mitestre) in care FAt-frumos intrA printr'o
titate, putin de tot: o (Ora de paine; 3. pesterA sau printeun put apse a saps pe
moment: numai o gird cat a stet de idomnitele rapite de smei mi a prinde pe
s'a uitat CR. [V. far !]. It-um] merelor de aur (tarlitaal celAlalt se
tarabit 1. 1. masii de lucru sau de in- mai numeste i lumea neagra, adicA In-
tros nutria: scounele macelarilor i ta- tunecoasi, In opozitiune cu lumea albA,
rabele gelepilor OD. : 2. pravAlioarA, adicA luminoasA, cea locuitA de oameni):
rnaghernird umbla pela tarabile jido- Praslea ajunse pe tardmul celdlalt hp.;
vesti CR.: fig. ramul dicanicesc, o ta- 2. coprins, hotar, mosie: om dupes elte
bard unde se vinde sfanta dreptate cu taramuri Ise.; 3. teren. [Turc. TARTH, lo-
dramul si cu vurta AL.; 3. usa culcatti cuintA ; sensul 3 sub influenta fr. terrain]
pe o gaura de beciu; 4. oblon ce se ri- Oran m. 1. om dela (aril; 2. fig. om
dicA si se lasA. [Turc. TARAB, tethea]. grosolan.
tarabagiu ni. prâ tarana f. I. pArnAnt grAmat: s'a JO-
tirlibeanta f Mold. roabA de carat: cut praf si Wand ; 2. pAmAnt ce EICO.
cdrau cu taraboanfele CR. [1.112g. TOW' pere pe un mort: fie-i farana usoard I
BONCA]. [Vechiu-rorn. farina, tzarina (csii le rAsi-
thritboiu n. galagie, s'auzia un tdrd- peascA orasul sA-I fach farina de arat)1
bolu grozav CR. [Lit. sgomot de taraba Moxa = lat. *TERRINA].

www.dacoromanica.ro
 tar - 641 - tAr
tarAncA I. Mold. baierele sau curme- curfii impardtesti Isp. [Bulg TROKOLO,
ide dela codarla carului. [Origina necu- cerc].
noscuta]. tarcovnic m. paraclisier. [Slay. ra6-
tArancli f. 1. female dela tall; 2. car- ENNIO (din TRUKY, biserica)].
nea pestelui babusca, alba, sarata si us- tarcui v. a ingradi, a ocroti: fara sd
cat& intreaga. ne-o fdrcuim fi de iezme s'o ferim POP.
tarAnesc a. ce tine de Oran sau dela tardiv a. 1. care vine (prea) tarziu :
tard: caso Oren-teased. II taraneste adv. regrete tardive; 2. care creste cu Incetul:
ca taranii: se vede cd vorbim ran de fructe tardive; 3. fig. care se formeaza
tot .., nu romdneste, ci fdriineste CR tarziu: spirit tardiv.
thrAnie f. poveste taraneasca: asur- tare a. I. robust, viguros: e tare st
zesti lumea cu fardniile tale CR. mare; 2. fig. puternic: du,smanul era
tArAnime f. cei dela tara, clasa SrS- mai tare decdt noi; 3. vartos : tare ca
neascS: fdrdnimea e talpa fdrii. piatra; 4. in stare de a rezista atacurilor :
tirànoiu m. fam. mojic. cetate tare: 5. fig. energic: tare de In-
tarantelA f. hod: vioaie din Tarent ger; 6. solid, trainic: ziduri tari; 7. vio-
aria dupa care se loacii. lent: un miros, un vdnt tare; 8. versat:
tarapanh f. od. monetaria Statului : tare in chirnie. [Lat. TALEH, cutare, de
le-au fdcut bulgdri de aur si de argint, unde distins, excelent, sub raportul fizic
ca sa-i batd la tarapana &RCA. [Ve- sau moral; sensul 8 dupa fr. fora I m.
chiu-rom. taraphana = turc. TARAISHANA, tarele, bora munteneasca. adv. 1. cu
II

lit. casa unde se bat (bani)]. putere: a vorbi, a lovi tare; 2. Mold.
tararh f. cantec monoton : Neamful foarte: tare bdtran.
tararaua mi-fi cdnter Isp. [Onomatopee]. TAreni m. pl. V. Bufeni.
taral in. Mold. V. tarac. [Forma ab- tarevici m. fiul cel mai mare al Ta-
strasa din pl. taraci]. rului, mostenitorul Coroanei in Rusia.
tArAte f. pl. ramasite de faina maci- Carla I. ferneie neonesta. [Vechiu-rorn.
nata i cernuta. [Bulg. TRITE]. tearfd, sdreanta, earl:A (de originfi necu-
tirbacal f. thrbaceala: tdrbaca caini- noscutS): raportul sensurilor e analog cu
lor, spanzurarea cainilor cu capul In joscel din buleandral.
si Invartirea lor pant: ce ametesc (datina tArg n. 1. od. oral: sate si tdrguri;
tabacilor a doua zi dupla lasatul secului); 2. azi, ordsel, loc de targ : a se duce la
a lua la rarbach, fam. a snopi in batiii, tdrg; 3. loc public inteun oras unde se
all bate joc de cineva. [Tras din verbul valid cele trebuincioase pentru nevoile
tabaci]. vieril: a se duce in targ; 4. reunire la
tArbAcea1A f. farm I. bataie stras- targ: zi de tdrg; 5. epoca and se tine
nica: IL luard din nou la tarbaceala ISP. ; targul: tdrgul Mosilor; 6. Invoealtt de
2. batjocurit: il cam dedea in tarbd- pret, cumpfiratoare: a se ajunge cu tdr-
ceald cu graiuri pacalitoare Isr. gul. [Slay. TR6Gli, Wein i locul unde se
tärbicil v. 1. fam. a bate Nona ame- tine: targul servia ca centru de schimb
teste; 2. fig. a batjocori, a ocarl; 3. a se intre produsele regiunii muntoase I cele
murclari: scroafa se svdrcoli prin dl din sesi.
noroiu si se tarbaci de nu o mai cu- targi f. I. roaba cu care se can§ pa-
nosteai ISP. [Forma paralela cu tabdci]. ide sau pleava dintr'o arie; 2. pat pur-
tirbuc n. sac cu coada de lemn pen- taret; 3. patascii. [Nem[. TRAGE, printfun
tru prinderea pestilor. [Cf. torba interrnediar sasesc].
tare n. 1. ocol de vite; 2. gard in ju- tArgovet m. locuitorul unui targ, or&
rul stogului; 3 cosul teascului. [Albanez lean. [Slay. ranciovIrrI, negustOr].
nrAzir]. tArguealA f. I. fapta de a targui; 2.
tarcA f. Zool. Mold. corofana. [Si sarcd pl. tot ce se cumpsarii in targ.
Tr. = ung. =ARICA (printeun intermediar tArgui v. a cumpara din targ.
sasesc)]. tArguitor m. cel ce targueste.
tarca f. un joc de copii: neobosifi la tarhat n. Mold.. Tr. sarcina, greutate
puiu-gaia, la poarca, la farca GHICA. mare: mdgari incarcafi cu tarhatul pe
[Os igina necunoscutal. ei. [Ling. TERH, povarA].
tArchlan n. Mold. Tr. 1. compas ; 2. tarhon n. plants aromatica, originara
cearchn (mai ales cel de prin prejurul lu- din Tataria, ce se mananca ca salata (Ar
nei). [Ung. CIMIALOM (din nemt. Zirkel)]. temisia dracunculus). [Turc. rAarruNI.
tArcat a. cu pete mari de diferite co- tAr1 v. 1. a trage pe pamant, pe jos:
lori prin par (vorbind de vite): fig. net- a ton in robie; 2. a trage, a misca cu
framer tarcata POP. [ling. TARICA, 'Altar]. anevoie : a1i triri picioarele ; fig. a-si teirl
tArcol n. ocol: dete cdteva tdrcoale zilele, a duce o existents penibila; 3. a
L. SaIneanu.- Dkj. Universal. ' 41

www.dacoromanica.ro
 tar 642 -- tar
05si cu greu: abia se Waste; 4. a se tarm(ure) n. 1. marginea unei on,
trage pe pfintece ca serpii; 5. fig. a se a unflluviu, rlu, lac; 2. fig. limitS: pe
1njosi peste mSsurii Inaintea celor maxi. farmul scurtei viefi Ar.. [Lat. TERMINUS
[Slay. =him a freca, a cSlca]. (printr'o formS intermediarS 'orfinmums):
title f. 1. fortfi, vigoare; tdria dus- forrna fdrrn, e abstrasS din pl. feirrnuril.
Manului; 2. soliditate: tdria zidului; 3. tarmurean a. si m. care locueste pe
fig. energie: a susfine cnn fade; 4. fir- langfi un tArm.
mament: peste uncle si 'n tdrie intu- tfirmuri v. a miirgini, a limita: aripa
nericul domneste GR. AL. [V. tare]. fdrmurita de munte BAcc.
tarith v. a fixa pretul, a taxa: a ta- tarn n. I. mSturfi din nuiele de rues-
rifa mdrfuri. teacan: tdrnuri de lemn; 2. Bot. po-
tarif(A) a. l I. tablou ce indicS pretul lumbar. [Slay. I-RN*, spin].
unor lucruri, taxa de intrare, Iesire sau tre- tarna f. 1. co; sau traistii pentru me-
cere tarif(a) vamal(a). rinde; 2. stun flicut din nuiele lipite cu
tarina f, sotia Tatului, impárAteasa pSmant. [V. tarn].
Rusiei. tfirna f. Mold. tArang : incepe 171,i
thrina 1. camp lucrat : araturS, holdL arunca Varna depe cap ca buhaittl CR.
rigor. [Derivat din fare; (cu intelesul pri- tarnacop n. instrument de fier In
mitiv de EpaITIallt°)]. formi de ciocan, lat la un capSt si ascutit
tarlre f. 1. actiunea de a (se) tart; 2. fig. de celSlalt, cu care se sapS, se scot rS-
injosire mare dinaintea celor puternici. clAcini i pietre. [Bulg. TRUNtECOP, sapoiu,
tAvisi n. basamac. [Origina necunos- lit, sapS de scos spini (din slay. 'RUM%
cutà]. spin, si KOPATI, a shpa)].
tfiris adv tArindu-se: tAri§-grápis, cu tarnat n. Mold. Tr. prispii, balcon.
mare greutate. [Lit. tfirindu-se l agatan- R.Tng, roludc, tinda
du-se ca o graph]. tarnita I. Mold. sea de lemn : puse
tarttoare f. 1. animal taritor, reptil; tarnifele si chisagii pe cai CR. [Serb.
1. unealth at care pescarli scot ceva din TARNITE (v. tar)].
gropi. tarnomeatiii f. Mold. IfirSmituri de
tarltor a. 1. care se Waste; 2. fig. gunoaie din cart mai pot alege vitele de
care se 1njoseste prea mult lnaintea celor mAncare : de cate ori efi fi dormit pe
puternici. tdrnomeata CR. [Croat TERNomET, tarn].
tarituri f. fiint5 thrttoare, femeie jos- tfirnosi v. 1. a stinti o biserich ; 2.
nicii. fam. a se ImbAta. [Serb. TRONOSATI, a con-
tarla f. bucati de pamant semSnat ai sacra].
hicrat: mirosul ce iesia din farlalele tarnueala I. pAruealS.
en flori POP. [MIT. TARLA]. tarnul v. a tart de pfir: acus vd tar-
tArla f. 1. loc de iernat pentru vite nuesc prin casd CR. [V. tarn].
cu bordeie pentru pfizitori; 2. asezare tar, n. Mold. 1. tufa' spinoasS; 2. pL
provizorie pe o movie strainS pentru a vreascuri, vite uscate: sd strangem niste
face plugarie sau pentru a vSra cu oile. tdrsuri i sd facem foc Ca. [Serb. ills].
[Serb. TRLO, locul unde se tin vitele lama]. tfirsini v. a tart Incet: cu papucul
OHM y.Mold. a vibra uniform: coarde tdr.saind PANN. [ODOIMEIOrlee].
care fdrlaiau nervos EM. [Identic cu fa- társAnA f. 1. legStura din Or de cal
tal, a ante' ca greierele]. a opincilor ; 2. barbfi mare. [Lat. TRASENNA,
tarlalturfi 1. chntec monoton: far- funie, lat].
lciituri figiinesti Ar.. tarsanar m. pop. Oran (adicS opincar).
tarla-mArla adv. deodatfi, pe neas- tarait n. ingropatul sau mosoroitul
teptate: cum pdfi pe usd, tdrla-mdrla porumbului. [V. Mrs].
s'a buirnacit. [OriginS necunoscuta]. tarsoaga f. 1. Bot. troscot; 2. ceva
tarlaa m. 1. cioban de WM; 2. mun- lung 0 care se Waste (asemenea thrsoa-
citor agricol ambulant (mai ales In BA- gei, a aril tulpinii e IntinsA pe pfimAnt M
ragan). ramificatS): cu niste tdrsoage de barbe
tarlatan n. tin fel de muselini foarte CR. [V. tarsi].
subtire (pentru rocbi de bal). Tartacot m. alt nume dat piticului
tarns n. V. larmure. infernal Statu.palmS. [Origins necunos-
tarmonle f. pop. ceremonie: nu era cutS].
farmonie la Curte unde sa nu fie si el tartacuti f. plantS al cirei fruct e
chemat Ise. [Vechiu-rom. feremonie = o boabd lunguiatS de coloare rosie (Coc-
nemt. ZEREMONIE]. cina indica) [11 tatdrcufd sau cucur-
tarmuitor a. mhrginas: marile fdr- betS thtSreascS, plants fiind originara din
muitoare ft ceteiti Woad limanuri E. Azia txopicala

www.dacoromanica.ro
 tar - 643 - tat
tartaric m. Zoo!. Buc. afredelus. [Ori- num]. a. tardiv: intr'o tdrzie vreme
II

gin& necunoscutal. Ca. n. intr un tarziu, pe Inserate.

II

- tartarn c. Mold. ciucure: stergare tas (teas) n. I. ceasca de lut On care

in varfuri cu farfamuri subfiri. I$1 se bea catea): dar rruz teasul plin AL ;
sarsarn, sersam : ct. ung. (NYEREO SZERSZAM, 2. diw de balanta, de maul; 3. disc pen-
ciucure dela hamul calulud. tru strangerea milelor : a umbla cu ta-
tartan n. 1. staid de !Ana cu patrate sul; 4. lighenas de barbier; 5. pl. un tel
de ditente colon, din care Scotienii 10 de timbale : teasuri de alama cizelate
fac haine ; 2. pled din aceastà stotA. cu arabescuri AL.; 6. cleste de lemn, tr-
tartan m. nume dat In batjocura 0- nealta dulgherului. [Turc. TAS, cupal.
vreilor; dau drumul tartanitor sd iid- tasal 1. 1. ceascS de baut cafea; 2. ce-
vdliascd in turd AL. Nemt. (UN)TERTHAN, eace cantina: soarbe ceaiul aromatie
supus (austriac)]. e dintr'o tasd diafand AL. (= tr. tasse).
tartan m. planta ce creste prin fanete tasca f. Mold. Tr. 1. punga: tafca
depe coline aride (Crambe tatarica). impistritd cu bumbi; 2. sac: butilca o
[Planta e origmara din Tatatial. puse intr'o tascd a diligenfei AL. Bing.
tartanet a. Indesat, scurt i gros. [Lit. -amt.& (din nemt. Tasche)l.
rotund ca saint de varza nurnit tartan]. tasmir t. Mold. panglica: paldriuld
tarta-parta I. pop. bagatela tdria- cu tasma CR. [Turc. TASMA, gaitan].
parta mai nimica Rum [Origins necu- tasta f. V. teastà.
noscuta]. tata en. parinte, In graiul copiilor. [Lat.
tartar n. 1. Mit. infernul popoarelor TAM (alaturi de sinonimul literar PATER)].
antice; 2. (poetic) iad : am dat al meu tata f. termen de ging/roe si de res-
suflet la negrul Tartar Bor.. [V. tartor]. pect ce se da unei surort, matusi sau fe-
tartara I. varietate de struguri. [Cf. mei mai in varsta. [Gr. mad. TSATSA, mama
WWI (vorbir din gralul copirlor ; v. dada)].
tartiti 1. partea carnoasa deasupra tata I. 1. organ glandulos care secre-
coadei la pasari. [Serb. Tama]. teaza lapte la temeie si la partea lame-
tartiu a. si m. V. tt.rtiu. iascii a mamiferelor, scurt timp clupa ce
tartor n. 1. clipetenia dracilor: mai au nascut fatul: a da laid, a suge %Ma ;
ingdd ueste pMin, tartorule ! CR.; 2. drac, 2. fig. varsta de alaptat: copil de (dO;
demon; dihorul ca un tartor te musca 3. nume de plante: tata caprei, v. barba
inveninat Ise.; 3. mai marde: tartorul caprei; tata oil, a) Munt. ciobotica cucu-
zeilor pe nume Joie Isp ; 4. om rau, a- luiCb) Mold. degetar; 3. varietate de stru-
tuns% [Vechiu-rom. tartar, iad eaceia gud (v. (afa vacii); Vita vacil, a) Munt,
toti se duc In Maul nestins... si in tartarl, ciobotica cucului ; b) varierate de struguri
Cugetari In ora mortii, cam 1550 [=. lat. rosii deschisi In forma unei tate de vaca.
TARTARUS numele infernului si al zeului in- [Lat. TITIA: vorba MEAS. din graiul copiilor
ternal Pluton (printr'un intermediar greco- si de aceea familiar& multor limbi].
sla von); ct. In privinta sensului, it. Orco. Oita v. a tremura, a shlta (inima), a
unas antropofag (din lat. ORCUS, sinonim se legana. [Onomatopee].
cu TARTARUS)]. trithisa f. Tr. Bot. ceapa cioarei. [Tr;
tartorita f. 1. dracoaica: cafe trele tata4d, cumnata : plant& nurnita i punga
tartorifele de zeife ; 2. fam. femeie babei].
rea. Tatfil-nostru m. rugaciune zilnica ce
tartric a. se zice de un acid extras incepe cu aceste cuvinte.
din tartrul de yin. tatana f. 1. bucata cilindrich de fier In
tartru m. 1. depozitul ce *inn] lasa jurul careia se Invartd,4te usa ; fig, a scoate
In buti si in sticle; 2. sediment ce s'ali- din Otani, a face sa-si pearzh cumpatul
peste de dinti si le innegreste smaltul. sau rabdarea; 2. pl. carlige batute in pe-
Tartuf m. tipul ipocritului religios (dupS retii bordeiului. [Derivat dela NM', duph
numele unui personaj dintr'o comedie a forma-i rotunjita].
lui Molierd. tatar m. I. om din neamul Tatarilor
tartufisrn n. ipocrizie (mai ales zeli- pe can poporul Ii considera ca canibali
gioasa): dupd aceastd scena de tartu- (v. Calmuci) si traditiunea Ii Invecineaza
fism Fn., [V. Tartull. cu Capcaunii, monstri antropotagt cu
tarns m. 1. par mic ce se bate In p5- cap de caMe doar nu dau Marti!
mant; 2. priponul calului. [Origins ne- (parcd-1 alungd Tdtarii!). locutiune pro-
;unoscutS]. verbiala care exprima o frica napraznich,
tarziu adv. 1. dupa timpuf abisnuit o panic& neasteptata (din cauza IA1,411-
.sau potrivit: se .scoald tdrziu; 2. cane Tibor ,dese st funeste ale acestui neam)
sfintitul zilei: s'a intors tdrziu. [Lat. .r.ut- se zice 1 despre cineva care se graheSte

www.dacoromanica.ro
 Cat 644 - tea
lucreaza cu zor); 2. urias puternic din tavaleala 1. 1. fapta de a (se) tavali;
vremtle trecute (v. jidov); 3. drac (v. 2. lntrebuintare zilnica: haind de tava-
Han-Tatar); 4. exclamatiune de uimire: leala; 3. fam. tranteala: i-a tras o ta-
ce tatarii I te sileste sO dai asa pe joc ? valeala.
POP. ; 5. barbar, om cumplit : doar om tavalga f. frumos arbust din ale anti
sunt i eu, nu-s tritar At.; 6. cocos de ramuri rasucite se fac cravase (Spiraea
munte (adicit salbatic); 7. od. curier postal crenata). I)i tauld =-- pol. TAWULA, rut.
Insarcinat cu corespondenta Intre Poarta TAVOLOA].
si Calle romane (Tatarii servind de obi- My:Ali v. 1. a (se) sostogoli Intinzan-
ceiu ca calarasi). [Turc. TATAR, tatar, curier, du-se: porcul se tavaleste in noroiu;
stafeta; v. lipcan]. tam, a se tOveili de rds; 2. fig, a se
tatarch f. 1. temeia tatarului; 2. iapa mar*. [Origina necunoscuta].
tatareasca pe o tdfarcd incaleca POP. ; tavalug n. sul de lecnn gros cu care
3. cojoc lung: o &dared rosie blanita se ridica pietrele de moara la ferecat;
cu vulpe Fu.; 4. Bot. Tr. a) tartacuta ; de-a tavalugul, rostogolindu-se: jos pe
b) hrisca (introdusa In Europa orientala scara m'am dus de-a tdvalugul NEM.
de Mani din Crimea). [llerivat din taviila
tatitrese a. I. ce tine de Tatari: os- tavan n. 1. partea de sus a unei ca-
file tdtdrefti; 2. pop. strasnic, cumplit mere: tavan de grinzi innegrite; 2.
(mai mult ironic): un gutunar, o ochire scandura de brad lunga i subtire (din
de cele tatdresti At. sO tragem un dant care se cladeste podul casei): butucii de
de ale tOtaresti Fit.: 4. se zice de po- brad se prefdceau in tavanuri. [MM.
rumbul cu bobul foarte mic, alb si ro- TAVAN].
tund (varietate tatareasca). taverna 1. carciumh : in scunda ta-
talatime 1. neamul tatAresc. verna mohorita Em.
Violeta' f. leagfin Matt din crfici pla- taxi v. 1. a regula pretul marfurilor;
cate si Innodate la capete spre a se salta. a taxa o scrisoare; 2. a stabili o dare
[V. fcital]. extraordinarA; 3. fig. a acuza ra taxat
titseitt n. V. Mehl. de inseldtor.
tittineasa t. sau iarba lut Tatin, plantà taxi I. 1. pret fixat de autoritatea pu-
a carii radacina e intrebuintata de popor blica pentru obiecte de consumatiune sau
pentru vindecarea ranilor (Sympliutum). pentru mArluri; 2. impozit extraordinar:
tatui v. a-si impestrita corpul cu 11- a platit taxele.
guri dilerit colorate: Negritenii isi la- taxator m. cel ce taxeaza.
tueaza corpul. taxid n. 1. alatorie ce faceau negus-
tau n. Mold. Tr. baltet : pe clOns'a arun- torii In strainatate spre a se aproviziona
cat lntr'un tau addnc i lat POP. ; draci cu marfuri: toti negustorii se si intor-
din tau, demoni Can traesc In ape: vdr- seserd dela taxid, jiecare cu 'Modred-
colacii, dracii din tau AL. [Ung. zei, lac]. tura lui CAR. ; 2. marks adusa din stra-
tau (teu) pr. ce tine de tine. [Lat. NUS]. infitate: am deskicut taxidul de marfci
titujer n. Mold. I. bat cu care se ce am primit dela Tarigrad Fir., [Gr.
mesteca jintita in ceaun ; 2. fam. ciomag : mod. TAXIDI, calatorie (mai ales pe mare)].
i-a croit cdteva tdujere pe spinare. taxidar m. od. strangator de clan:
lOilgina necunoscutal. aprozii slujiau ca taxidari Mix, [Gr.
Multi f. Bot. V. tavalga. mod. TAXIDIAIUS, calator].
. taumaturg m. facator de minuni: taxidfirie f. strangerea clarilor: tata
St. Grigorie Taumaturgul. mri lua cu (Jamul prin judge de-i
titan m. insecta de coloare neagrA- ajutam la taxiddrie Fa.
cafenie, botu-i avand peri ascutiti cu cari teaci f. 1. tocul sau teava until in-
inteapa vitele spre a le suge sangele (Ta- strument: a bdga sabia in teaca; 2.
banus bovinus). [Lat. Vulg. TABONEM = Bot. pastaie: teci de jasole. [Lat. THECA].
clasic TABANUM]. tealar a. si adv. 1. bun sanatos (de
taur m. 1. bou nejugAnit (Bos taurus); corp sau de minte); 2. fig. cu obrazul
2. fig. om sdravan; 3. unul din cele 12 curat. [Slay. xviiiiDA, tare, teapan].
semne ale zodiacului. [Lat. TAURUS]. teatnit I. tapta de a se teme, senti-
tautologie f. repetitiune nefolositoare ment de neliniste: sa nu-ti fie teamd.
a aceleias idei cu vorbe diferite. [Lat. TINA].
tava f. I. tigaie de fript; 2. tabla de team n. 1. balot de marta: sara fean-
lemn sau de metal pentru servit cafea, curile sa-si ia postavurile POP.; 2. pa-
dulceata, ceaiu: tam. a da tavi pe ci- chet: scoate un teanc de hartii Ar.. ; 3.
neva, a-1 bate rau. [Mold. faith = turc. numar de 10 topuri de hartie (cam 5000
rAvA, tigaie]. coale); 4. griltnada in genere: rut teanc

www.dacoromanica.ro
 tea - 645 - to
de sumane croite CR. ; teancuri-tean- telt n. 1. par in mijlocul arid; 2. cu-
curl, gramadA, unul peste allul. [Turc. reaua dela crucea trhsurei; 3. fig. centru
TENIC, balot]. de actiune, sthphnire: nand ce primiserd
teaph f. 1. fire, caracter: apa trebue de veste cei dela feft TSP. ; 1. moment
sd vie la matca ei i omul la teapa deciziv: II gdsi somnul tocmat la feft
lui PANN ; 2. stare socialà. rang: cei mai POP. [Origina necunoscuth].
multi de teapa d-tale CR. [Origina ne- tefterdar m. 1. V. defterdar; 2. con-
cunoscuth]. trolor financier al marelui Vizir: Vizirul
feapa 1. 1. par. bine ascu(it la aph- dete slujba de tefterdar in ambele
tAiul de sus, pe care se strápungea cor- fdri lui Mehemet Beiu 13k.c.
pul vinovatului: tragerea in feapd, un tegliCht II. 1. cuiul ce trece min jugul
supliciu practicat in Orient, exista o- carului (se aude prin Romanati); 2. (ti-
data i la noi; 2. partea ascutith a unui gliciu) unealth pe care cismarul intinde
par cu care se Impinge; 3. unealth de pielea inchlthmintelor. [Cf. serb. Teome,
vaunt sau de apucat snopi de grata; 4. traghtor (din tegleti, a trage)J.
pl. a) pert in(ephtori ai unei plante; b) tegument n. invelis (mai ales de grh-
peril de pe pielea ariciului. [Slay. TIEPA, un(e).
despichtura]. tehni v. Mold, a scheltilfii. [Onoma-
1eapfin a. sl adv. 1. care nu se !rico- topee].
voaie std feapcin i drept; 2. lipsit de tehnic a. propriu unei ante: termen
miscare, de vieattl: trupu-i era feapdn; tehnic.
3. solid, rezistent: inalte si fepene zi- tehnich f. totalitatea procedeurilor unei
duri OD. : 4. sdravdn: trase un sornn arte sau meserii.
feapan. [Slay. alEpiarell. tehnician m. inginer.
teapsh f. 1. Mold. lophtich de netezit tehnologic a. ce tine de arte In general.
mamaliga; 2. Tr. mhinhligh cu branzi tehnologie f. 1. tratat despre arte in
sau cu uleiu de samburi. [Tras din tclpsil. genere; 2. totalitatea termenilor proprii
tear& f. Mold. natrh. [Lat. mi., pAnzh]. unei arte sau meserii; 3. od. in special,
teas n. V. tas. partea grarnaticei numith astAzi morfolo-
tease H. 1. masinii de tiphrit, presh ; gie: fiecare inventa o etimologie sl o
2. masini mare de chlcat struguri, ma- tehnologie proprie Nacia.
sline, spre a face vin, uleiu. [Slay. TIESKM. tehuealit f. Mold. 1. chplerea oilor;
teasti 1. 1. bolta craniului; 2. test de 2. zhpAcealti.
broasch. [Lat. TESTA, Ci013]. tehui v. Mold. a *Act. a ametf: Cu
teatral a. 1. ce tine de teatru: arta mdciuca Il tehueste.
teatrald; 2. ce iii se potriveste cleat la tehuiu a. si adv. Mold. I. chplat; 2.
teatru: gest teatral. zAphcit, italic. [Tr. terhuiu, de origina
teatru n. I. locul unde se dau repre- necunoscuth].
zentatiuni dramatice: se duce la teatru; teich f. cutie mischtoare In care curg
2. scenh reguiele teatrului; 3. arta, pro- grauntele dela cosul morii: miscdrile tei-
fesiunea de actor: a se destina teatru- cei reguleazd cdderea grciunfelor. [$i
lui; 4. literaturã dramatich : teatru la teuccl: origina necunoscuth].
Greci; 5. culegere de opere dramatice ale teism n. credinth in existenta unui
until autor: Teatrul lui Alexandri; 6. Dumnezeu care guyerna lumea duph li-
locul unde se petrec fapte sau evenimente bera sa vointh.
Insemnate: teatrul rdsboiului. teigor in. Bot. Mold. aglica (ale midi
teach 1. I. cilindru &mos de metal, flori sunt albe ca ale teiului).
lemn, etc.; 2. teava unei arnae: puscd cu teist m, partizan al teismului.
cloud fevi; 3. mosorul rásboiului de te- teiu m. 1. arbore mare si frumos al
sut. [Mold. fevie = slay. Tizvi, tub]. carui lemn alb, moale si usor, se Intre-
techkr-mechar adv. cu nepush mash, buinteazA In ebenisterie (Tilia platyphyl-
cu zor, pe sus (vorbh specialá basmelor los); 2. floarea-i plAcut mirositoare din
rnuntene): techer-mecher Ii duc turma care se fac infuziuni antispasmodice pi
la addpost ISP. [Turc. TERER HEXER, foarte sudorifice; 3. scoarta de teiu din care se
lute, In toatA grebe, lit. de.a roata (TEKER, fac funii: curmeiu de ten. .[Lat. mu].
math)]. teiu-beleiu n. In locutiunea nu-i teiu-
tecnefes n. astm la cal: un cal stdtut beleiu, ci-i beleiu-teiu, adich e tot una
de bdtrdn plin de tecneies ISP. [Turc. (Cur ). [Lit. teiu alb].
TERNEFES, astmatic, lit. rhsuflare sctuth]. tejghea f. 1. masa de lucru (a dulghe,
te-deum n. cantec biserlcesc de mul- rului, a croitorului, etc.): croitorii se ser-
tumire, recitat la imprejurari solemne. viau de ioarfecile cele maH de teighea
tedufif. Mold. rhvas, bilet. [Pol. Tentx,]. GHICA; 2. masa pe care se nurnara bani

www.dacoromanica.ro
 tej 646 -- tem
(In cat-chime). [Turc. rEzornA, atelier, mas5 a intrebuinta telegrafele: qcoald de tele-
de lucru, contoar (lit. locul unde se lu- graqe.
creazA cu inn-Ale)l. telegrafist m. functionar care trans-
tejghetar m. bAiat care stA la tejghea. mite telegramele.
rurc. TEIGHTADAR, cel ce tine teigheaual. telegrama f. comunicatiune adresata
tel IL 1. fir de fier. de otel; 2. cea mai prin telegraf.
mica coardfi a unui instrument muzical: telegutii f. 1. teleagS micS : nici in
mi se rupse la tarnburd telul PANN: 3. cdrufd, nici in telegufd ; 2. partea dina-
beteala miresei (in Dobrogea). [Turc. TELl. inte a plugului.
fel n. Mold. 1. tint5 ; 2. fig. scop: ea teleleich f. I. samsaroaick mijlocitoare
pewee cu pas mare ccitre un fel de (si telfilitt): auzi teldlifa cum ifi laudd
mutt dorit AL. [Rm. rut (din nem( Ziel)l. marta? AL.: 2. fam. femeie care barfe$te
telal m. I. Mold. striator la rnezaturi: de toti. [V. te/a11.
telalul strigd indatd zece galbeni fata teleleu a. si adv. Mold. vagabond :
giudelui! Ar..; 2. Munt. vAnzAtor de hatne steiricica 'si risipeste, apoi umbld te-
vechi (striglnd min uliti): st eipdnul vin de leleu NE012. [V. fetal.
si telalul nu se indurd sc7-1 dea PANT; teleloaich I. Munt. vtinziitoare pe uliti
rum. TELLAT.. millocitor, pristavl. de lucruri vechi. [V. telal].
telalhc Cr. rneseria de telal, marfa te- telemeh f. brAnz5 de putinti din lap-
lalului. rurc. TELLALYK1- tele din care s'a scos mita rum Tztrul,
telalbagal m. od. starostele telalilor la branzg g5uritS1.
mezaturi: am dat lui telalbasei lei o mie teleologic a. care cautS a descoperi
FM. [Turc. TELLAL BA $Y1. scopul fn toatS ordinea naturei: sister=
telhlith f. V. teleleick teleologicei a 4ri Origen.
teleagh F. car f5r5 loitre si scandurk teleologie f. Filoz. doctrina cauzelor
servind la transportul lemnelor lungi. [Slay. finale.
TELTE0A. CB 11. telepatie f. presirntire despre un eve-
teleap-teleap adv. Mold. indicA un niment real ce se IntAmpra departe In
mers fncet l trAgtinat: indatd pornesc ei aceias clipS.
teleap-teleap cp. [Pt tala-talal. telescop n. instrument de opticti care
telefon n, aparat min mijlocul cAruia mhreste si apropie obiectele dep5rtate:
se transmit sunetele si se converseaz5 la invenfiunea telescopului in sec. XVII
distante marl. Telefonul, inventat la 1869 a operat o adeveiratd revolutiune hr
de fizicianul german Reis, fu perfectionat studiul astronomiei.
de Edison. telescopic a. 1. care se face cu tele-
telefonh v. a transmite prin telefon. scopul observatiuni telescopice; 2. ce
telefonic a. ce tine de telefon: linie nu se poste vedea decat cu telescopul:
telefonicei. planete telescopice.
telefonist m. cel Ins5rc1nat cu servi- teletin n. iuft: cisme de teletin. [Serb.
ciul comunicatiunilor In biurourile tele- TELETTN. piele de viten.
fonict-. telinh f. p5mAnt ce n'a fost IncS lu-
telegar m. cal de teleagI, cal sprinten : crat. [Bulg. med1 .
telegari cu coame marl POP. feline% F. plantli ale aril frunze se ma-
telegraf n. I. aparat cu care se poate nAncl ca salatS si al dill color se gilteste
corespunde la distante mari si cu o re- Ca mkt:ware (Apium graveolens). [Si
peziciune extremi telegraful electric, selind = gr. mod. sitiNoprl.
inventat pe la 1811. a inlocuit pretu- telinos a. ce n'a fost Inch arat: plugul
tindenea vechiul telegrat aerian; te- arc; peimilntul felinos Ar..
legraf f5r5 sfirm5, la care undele elec- telinch I. V. tilinck
trice se propag5 la distantS prin miilocirea telisch F. Tr. Bot. vr5jitoare. [OriginS
atmosferei : prim& teletiraf fard sdrrnd necunoscut51.
a fost construit in 1897 de Marconi; teltea F. Mold. valtrap de WA ce se
2. frumoas5 plantS orioinar5 din America pune sub sea. rTurc. Tetra
meridinonalS cu flori mid albe si miros teluriu n. metaloid de un alb albAs-
uncut, se eultivA mai cu searnS pentru truiu. foarte lucitor si fraulil. descoperit
decorarea balcoanelor. chtoscurilor. feres- in 1782: se gAseste fn minele de aur ale
trelor (Boussingaultia baselloides). Ardealului.
telegrafih v. a transmite prin telegraf. temh 1. 1. subiect de tratat. materie
telegrafic a. 1. ce tine de teletlraf: fir de desvoltat: o tenth mteresuntd ; 2. ce-
telegrafic; 2. transmis prin telegraf: de- eace se c115 $colarilor sh trad KA din limbs
pesei telegraficd. lor Intealta re vor s'o Invete. temd gre-
telegrafie I. arta de a construi ;4 de ceased; 3. Cram, radicalul unei vorbe;

www.dacoromanica.ro
 tern - 647 - ten
4. Muz. arie pe care se compun vatia- teaza dela orice exces, care reguleaza pa-
tiuni. siutule: cumpatare de mancare i bau-
tematic a. Gram. ce face parte din tura.
tema unei vorbe. temperat a. 1. nid prea cald nici prea
temator a. 1. care se teme; 2. gelos; rece: climã temperatd; 2. fig. asezat,
peste tire era temdtor PAN& moderat ; 3. se zice de un stil intermediar
tembel a. 0 m. trandav: cei mai Mire cel simplu l cel sublim.
multi erau ndzurosi, ternbeli i desu- temperaturk I. 1. starea atmosferei
chiaji Lse. [Turc. TEMBEL. lenesj. din punctul de vedere al organelor noa-
tembehle n. trandavie. [Turc. UMBEL-. stre: temperaturd caldd, temperaturd
LIK, lend. rece; 2. grad de caldura: temperatura
teme v. 1. a se simti apasat de idea bdilor.
unui rau posibil i probabil, a-i Ii Inca templu n. 1. edificiu consacrat divi-
de ceva amenintator: de cc se teme o- unei divinitati oarecare (v. bard-
mul, nu scapd; 2. a fi gelos: incepu tie, bisericd, capiste, gearnie, havrd);
teme nevasta !SP. [Lat. TIMERKI. 2. monument religios ridicat la lerusalim
tememic a. ce are temeiu, solid. de Solomon, distrus de Nabucodonosor,
temeinicie t. soliditate. rezicht de Zorobabel, reldcut de Herod
temelu 71. 1. baza (la figurat): nu pune cel Mare si distrus de Titu (70 d. Cr.);
temeiu pe ddnsul; 2. ratiune, currant: 3. se zice in special de bisericile neorto-
cu temeiu, fdrd temeiu; 3. moment prin- doxe, protestante i mozaice.
dpal: tocrnai pe cand era temeiul me- temporal a. 1. care trece cu timpul,
sei Ca. [Gr. bizantin THEMELION]. peritor (In opozitiune cu etern): bunuri
temelie f. 1. baza, fundament : teme- temporale; 2. privitor la interesele pa-
lia ca.sei; 2. (termen calendaristic) te- mantesti (In opozi(iune cu spiritual): pu-
melia lunei, epacta. [Forma paralela cu fere temporald; 3. secular (in opozitiune
temeiu]. cu ecleziastic): jurisdicjiune temporald.
temen(e)it I. Inchindciune dupa ma- temporar a. care e numai pentru un
niera turceasca, adica corpul plecat. dreapta timp, provizoriu ; putere temporard.
lasata putin In jos, dusa apoi la buze et temporizat v. a Intarzia o actiune In
In urma la cap: la Sultan de se 'nchina asteptarea unei ocaziuni favorabile.
cii adeincd temena Poe. [Turc. TEMENNA ]. temporizator a. si m. care tempori-
temeni v. a lace temenele, a se plo- zeaza.
coni: ienicerii de 'mi sosia, bund ziva temut a. de care se teme. V n. gelozie
cd-i dedea, si jrurnos se temenia POP. tenace a. tare alipit, anevoie de smuls:
temerar (7. indraznet pand la neso- cleiu tenace; 2. fig. cate tine cu facia-
cotinta. rdtnicie la ideile sale; 3. anevoie de star
temere f. 1. miscare penibila a su- pit: prejudiciu tenace.
fletului care 11 lace sa evite ceeace-i pare tenacitate 1. 1. caracterul celor tenace;
periculos, amenintator; 2. sentiment de 2. fig. aderare neclintita la o idee, la un
neliniste, de tea rna respectuoasa. [V. temd. protect; 3. perzistenta, calitatea celor ce
temeritate I. cutezanta nesocotita dureaza,
prezumptioasa. tenchiu m. od. a patra parte dinteun
temnic n. Mold. bordeiul unde se tin dram. [Turc. TENS].
stupii iarna. [Slay. rruninca. suterang (din tenchiu n, Tr. Boi. alac rosu: and
TIUA, Intuneric)]. sdpai tenchiul pe coaste Pop. lUng.
temnicer m. pazitor de temnita. [Slay. TONS, strujan).
ritilrudwal1. tencueala 1. 1. lucrarea de a tencui;
temnitil f. Inchisoare adanca i Intu- 2. amestec din var i nisip,
necoasa. [Slay. 11MiNITA. puscarie (din TINA, tencui v. 1. a da cu tencuealã un pe-
intuneric) J. rete; 2. a asterne cu ghips. [Pol. TTNIEOWAC
tempera v. 1. a micsora prisosul u- (din nem(. tiinchen)].
nei calitdti : a tempera tdria vinului cu tencusi f. V. tancusi.
apd; 2. Med. a alma, a ustua ; 3. fig, a tendenta f. 1. miscare dare ceva :
pune o masura dreapta: a tempera bldn- tendenja cdtre centrul pdmantului; 2.
dejea si severitatea. fig. chrectiunea spre un scop: tendenja
temperament n. 1. constitutiune fi- ctitre virtute.
zica a corpului: temperament limfatic, tendentios a. care are o tendentii a
temperament .sanguin; 2. fig. dispozi- numita, ascunsa : scriere leaden jioascl.
tiune moral& caracter: un temperament tender n. vagon pus Inddratul loco-
violent. motivei i continand proviziunile nece-
ternperantii f. 1. virtute care depiir- sare de apii si de carbune.

www.dacoromanica.ro
 ten 648 ter
tendon n. Anat. lasie fibroasti ce leaga teosof m. cel ce invata sau practica
muschii de oase. teosofia.
tenebre I. pl. (poetic) intuneric: a co- teosofie f. doctrina unor mistici cari
drulut tenebre, poetic labirint Ex. pretind a fi In comunicatiune cu D-zeu
tenebros a. Intunecos. sit a prim! dela El lumini speciale.
tenecht f. Mold. V. tinichea. tepelin n. dirijabil german, inventat
tenia t. panglica, vierme intestinal ce de contele Zeppelin.
poate ajunge pana la o lungime de 20 metri, tepoiu n. V. tapoitt.
tenor n. vocea otnului, cea mai Malta tepos a. pfin de tepi: grau /epos.
teptil adv. Mold. V. tiptil: pare-mi.se
dintre toate. II in. cantaret cu aceastã voce.
tensiune I. incordare : tensiunea mug- cd-r trimes tiptil, ca sd cerceteze sta-
chilor ; fig. tensiunea spiritului. rea isprdvniciilor AL.
tenth v. a ispiti. tepula 1. 1. teripa mica; 2. partea as-
tentacul n. apendice mobil la unele cutita a parului.
animate, servindu-le de organ tactil. teracoth f. pamant ars; sobd de te-
tentatiune I. ispita. racotd.
tentativit I. Incercare de a face sa reu- terapeutich I. partea medicinei care
seasca ceva. se ocupa cu tratamentul boalelor.
tentator a. si m. ispititor. terasi f. 1. inaltatura de pamant spri-
teocrat in. partizan al teocratiei. finita in genere de o ziclarie; 2. acoperis
teocratic a. ce are caracterul teocra- plan la o cast': terasele stint foarte co-
tier: Stat teocratic. mune in jarile calde; 3. lucrare de zi-
teocratie I. forma de govern in care darie In forma de galerie descoperitit
atoll Statului comandli in numele (= fr. terrasse).
guvernul judecdtorilor, la vechii terasament n. gramadire de pamant
Evrei, era o teocralie. intr'un loc.
teodicee I. partea fitozofiei ce trateaza terasier m. lucrator de terasamente
despre existenta i atributele divinitOtii: (la caile terate).
Teodicea lui Leibniz. teratologie I. partea stiintelor natu-
teodolit n. instrument geodezic pen- rale earl trateaza despre monstruozitatile
tru masurarea unghiurilor la un plan ori- mganice.
zontal. terchea-berchea m. ceva de putind
teogonie f. genealogia zeilor pagani: valoare: incdrduit cu terchea-berchea
Teogonia lui Hesiod. trei lei perechea PANN. LUng. 11121CABARKA,
teolog in. cel ce she teologia, cel ce talmes-balmes (lit. baltat-vargatg
scrie asupra-i. terciu n. mamaliga semilichicla ce ta-
teologal a. ce tine de teologie; virtuti ranul o mananca cu branza ori cu zeama
teologale, cati au de obiect mai ales pe de prune: cine are piper mult, bagel fi
D-zeu: credinta, speranta 1 carnatea. in terciu PANN. [Origins necunoscuth].
teologic a. relativ la teologie. terebentinit t. rasina scursii din te-
teologie f. 1. stiinta dogmelor refigi- rebint ; esenta de terebentinti, uleiu usor
oase; 2. curs de studa teologice studidzd obtinut juin distilarea terebentinei cu apa.
teologia; 3. opera teologica. terebint in. arbore rasinos totdeauna
teoremä I. propozitiune matematica verde, un tel de fistic ce produce tere-
de demonstrat. bentina.
teoretic a. ce tine de teorie. teren n. 1. spatiu de pamant: a o-
teoretician m. cel ce cunoaste prin- cupa un teren vast; 2. piimantul consi-
cipiile unei arte sau stiinte farS insti a o derat sub raportul calitatilor sale produc-
practica. tive : teren bun, prost; 3. solul conside-
teoretichn n. carte de psaltichie. [Gr. rat in raport cu caracterele sale geologice
mod.]. teren jurasic; 4. fig. situatiunea spirite-
teorie f. 1. cunostinta principiilor, In lor, starea imprejurarilor : a studia tere-
afarA tie practica ; 2. totalitatea stiintificti nul (-= fr. terrain).
ce rezulta dintr'o serie de legi, la cari tererem n. Mold. 1. panglici la o haina
s'adaoga fapte de observatiune : teoria femeiasca, zorzoane; 2. fan! ifos: gogo-
magnetismului; 3. toate principiile pro- qari ce au tererern de patrioti marl AL.;
prii unei ante ; 4. opiniuni sistematizate 3. fig. aparenta: tereremul deqertdciu-
teorii politice; 5. principiile manevrelor nilor lumeqti AL.; 4. fig. fineta fi-I ia
militare: soldatul invajd teoria. cu tererem. [Origina necunoscuta].
teorie f. deputatiune solemna ce Ate- terestru a. parnantesc.
nienii trimiteau pe tot anul la Delphi spre terezie f. compana, (Antal mai mic.
a oferi sacrificii. [Tom_ Imuz.i].

www.dacoromanica.ro
 ter - 649 7 tel
terfarf m. pl. Tr. rudeniile l invitatii ceze sub regimul lui Robespierre (1793 -
din partea miresel. [Origin5 necunoscutA]. 1.794), In timoul cards mii de victime pe.
terfeli v. 1. a uza, a mAnji: a-si ter- fiat pe esafod.
felt hainele; 2. fig. a ocArl: am sd-1 terorism n. regim de teroare politicA.
terfelesc in foaia mea Ai. [Cf. teirfd, terorizh v. a tines sub un regim de
cArp51. teroare.
terfelog n. 1. registru provizoriu ; 2. terpentin n. numele popular al tere-
pl. acte, arti vechi. [Tras din terfela bentinei. [Nemt TERPENTIN].
terhuiu a. Tr. V. tehuiu. tertii f. 1. Muz. interval de trei note;
teribil a. grozav: braful teribilei ne- 2. a 60-a parte a unei secunde.
voi EM. tertel n. snur de mAtase: broderia cu
teritorial a. ce coprinde teritoriul; ar- fir si cu tertel U acoperia tot pieptul.
mata teritorialti, compusA din toti aceia NEGR. [Tine, TTIZTYL].
ce ui-all fAcut timpul de serviciu In ar- terteleag n. titirezul morii (In Oltenia).
mata activA si In rezervA, i destinatA la [OriginA necunoscuta
apArarea interioar5 a teritoriului. tertet Ii. muzich pentru trei voci.
teritoritt n. Intindere de tarA ce de- tertiar a. 9e zice de o epocA geolo-
ninde de un Stat, Drovincie, oras, juris- gicA In timpul c5reia existau mamifere
dictiune: teritoriul Romdniei e impdrlit erbivore astAzi dispArute, dar despre cari
in judefe. se gasesc urrne In stratele terenurilor ter-
terlici rn. pl. od. pantofi garnisiti pe tiare.
dinAuntru cu postav peste cari se puneau tertinii f. ,sta MA de trei versuri : Di-
Da pudi (ca s5-i apere de praf): cu ter- vina Comedia a lui Dante e scrisd In
lici si irninei rosii. [Turc. TERLIK1. tertine.
termal a. se zice de apele minerale tertip n. 1. (sens invechit) sistemA,
calde: stafitine termald. plan: incdt se atinge despre dreapta
terme f. pl. bAi calde, la cei vechi : fudecatd, despre tertipul lurnii AL.: 2.
Termele lui Caracalla. mijloc (mai adesea neonest): spuse fete{
termen n. 1. limitA, sfArsit: termenul cu ce tertipuri umbld sd-i incerce bdr-
viefii; 2. timp fixat pentru platA chiria bdfia TSP.: 3. pl. chichite, clenciuri : nu
se plateste obisnuit in cloud termene; se uita la tertipurile .ai la renghiurile
3, sumA de plAtit la capAtul unui termen: ce-i tot juca TSP. [Turc. TESTIS. ordin, dig-
e dator trei tertnene. pozitiune, plan, proiect: sensurile vorbei
termen m. 1. mod de a vorbi, expre- in limba modernA au nuante pejorative
siune: termen impropriu; 2. fiecare din necunoscute vechfi limbil,
element de propozitiunii. comparatiunii, si- tertiu m. berbece de trel ani In jos.
logismului; 3. fiecare din cantitAtile unei tartiu, inter fiu: cf. lat. TERTIUS].
exoresiuni algebrice separatA prin sem- terzi-bala in. starostele de croitori
nele sau -; 4. fig. relatiuni, situatiure (sub Fanarioti): isticu/ cu patru colfuri
reciproc5: suntem in termeni bunt cu al marelui terzi-basa Fii. [Turc. TEM!
ddnsul. BA$Y, mester croitorl.
termini' v. 1. a isprAvi, a duce la ca- ties a. adus de tot De spate (vorbind
pAt: a termina o lucrare; 2. a 11 la ca- de coarnele vitelor). [Tras din Mai].
Pfit: floarea termind planta ; 3. a ajunge tesac n. sabie-baionetA. [Rus. TESAIT6].
la canit: s'a ferminat; 4. Gram, a avea tesälh v. 1. a curAta cu tesala : 2. fam.
o dezinentA oarecare. a bate tare. [Abstras din fesaldl.
terminati(un)e f. ultima parte a unel tesal& f. perie de fier de curAtat call.
vorbe. [Slay. ftsALo, pieptenel.
terminologie f. totalitatea termenilor tesfitor m. cel ce tese.
tehnici al unei stiinte sau arte, tesfitorie f. meserla tesAtorului.
termometru n. instrument ce IndicA tesfiturii f. 1. stof5 te3ut5: teseiturd
variatiunile temperaturei prin dilatarea sau de land: 2. ceva tequt: fesdturd de aur,
condensarea mercuriului ofi alcoolului in- de arOint: 3. mod de a fi tesut: fesd-
chis tntr'un tub capilar de sticlA : termo- turd batutd, rard; 4. fig. InlAntuire, re-
metru centigrad, termometru liii Rdau- unire: fesciturci de intrigi; 5. Anal tm-
mur si al lui Fahrenheit. oletire de fibre formAnd o parte solidA :
tern& f. V. tArnA un pumn de fermi fesdturd nervoasd.
pe o scdndurd de brad AL. teschereh I. Mold. rAndea ingust5.
ternar a. compus din trel unitttl. [Turc. TESTERA, ferestrAu de mAnA],
teroare f. groazA : buciumele sund, tetchereh f. od. 1. inscris, certificat:
rdspdndesc teroare Bm.. tescherele tot cu pajure impiirdtesti
Teroarg f, ri RevoltiVianii [line AL. L 2... fatal .de sirumL.424 .cancLne ire.

www.dacoromanica.ro
 tes - 650 - tez
buia pasus nemfrsc sau tescherea fur- testicul m. organ de reproductiune la
ceased Omen. [Turc. TEZEERA, chitant5, pa-. animalele de partea b5rbAteascA.
saPortl. testimonial a care (IA m5rturie: pro-
tescovinh r5m5sit5 din struguri bri testimoniald, dovadfi cu marturi.
f.
duo.5 scurgerea mustului, rachiu de fructe. testimoniu n. certificat: lestimoniu
(51 tescuina, derivat din tescuil. de paupertate.
tescui v. a stoarce cu teascul. [Slay. testoash f. V. broasc5.
TIEstrovAn]. testos a. acoperit cu un test: broascd
tome v. I. a impleti fire si a face pan- festoasa.
z5 : se fes pdnze de cdnepii. stofe de tesut n. lucrarea, m5estria de a tese.
bumbac si de m6tase. petnure de land : tetanos n. boal5 caracterizat5 prin
2. fig. a urzi: a frse intrioi. [Lat. TETEREl. contractiunea permanent i dureroas5 a
tesi v. a reteza oblic. [Slay. TEA a thia]. muschilor.
te91114 1. 1. punga de piele: 2. fig. bani: tetradfi I. raiet de patru coale : trei
cu gandul cam pe tesilii POP. [Tras din- tetrade (din Biblie) a scos de marturii
tr'un nrimitiv tasd = nemt. TASCITE]. NEOR, [Gr. mod. TFTRAMI.
tesituri 1. 1. buturug5 : ajunge roata tetragon n. cadnlater.
de o tesiturd si se rape caodtul CR. ; tetragsoniceste ad. fig. In lung si
2. pischtura vArfului urechii (la vite). [Lit. In lat: jalbd in care dovedia tetrago-
bucat5 sau parte tesitAl. niceste NEGR.
teslä f. securea dulgherilor: tesle de tetrapod n. mAsut5 pe patru oicloare
fier si de ofel. [Slay. TESLA, secure]. pe care st5 icoana hrarnulul ori sfAnta
teslar m. dulgher. evanghelie. [Gr. moc1.].
teslirle f. atelierul teslarului. tetravanghel n. carte ce contine cele
tearnec n. Mold. Inse15torie. [Origin5 patru evanghelii. [Gr. mod.l.
necunoscut5l. tetreh f. dulceat5 de chitri : tetrea
tesmecherie 1. sarlatanie: desbraca- de chitrd si diferite vutci GificA. [Turc.
sera' lumea cu tesrnecheriile /or AL. TETRA].
tesmeni v. a se ului : tesmenitui de tens n. rig15 In forma unui T.
Joie TSP. [Origin5 necunoscuta teu pr. V. tiiu.
terms a. oblic : o ciirare tesoasd. teuch f. 1. V. Ivied; 2. jghiab de
[V. teat fantanâ.
test n. I. Invells osos frsturi de teuton a. german. fdri teutone, ro-
broaste; 2. cuptoras de lut ars In care mane si maghiare AP.
tAranca coace painea, azima si coca : n tevaturà f. tapaj: de ce sir* mai fa-
Luria In cap frstul i rabda in tdcere cem p'acolo tevaturd? Isp. [Turc. TEVA-
PAM. [Lat. Tzsrortl. TUR, svon].
testa v, a 15sa prin testament. tevelechie f. Mold. V. tivilichfe.
testaceu a. aconerit cu un test. n. II tevie f. Mold. teav5: o fevie de puscd
animal cu test: stridie, broascd. AL. [Pol. Trwm].
testament n. act autentic prin care ci- text n. I. cuvinte proprii ale unui at-
neva declar5 ultima sa voint si dispune tor In report cu notele sau comentarele
de avetea-i dup5 moartea sa Vechiul- ficute asupr5-i: 2. vorbe scrise de autor
Testament, colectiunea artilor biblice: si In limba sa proprie, In opozitiune cu
Noul-Testament, Evangheliile, Faptele A- traducerile: 3. pasaj din sfAnta Scriptur5
postolllor, Epistolele si Apocalipsul. ce un predicator iea ca subiect al cuv5n.
testarnentar a. privitor la testament: thvii sale: 4. fig. materie de discurs, subject
clauze festamentare; executor testa- de convorbire : 5. caiet cartonat : text de
mentar, cel InsArcinat de testator a aduce desen ; 6. caractere tipografice de 20
la Indeolinire testamentul, puncte.
testator m. cel ae face un testament. textil a. 1. ce poate 6 (emit: plante
testa f. 1. (invechit) duzin5: 2. nu- textile; 2. privitor la tegtorie: industrie
mAr de zece buchti o tdstea de fuse; textild.
3. num5r de 24 conic: o testea de hdr- textual a. adv. conform textului, In-
tie. [lure. rrsri, duzin5]. tocmai cu cele zise sau scrise.
testemel n. basma mare p5trat5 cu texturii f. 1. tesiturh ; 2. fig. dispo-
câmpul negru, galben. roscat, etc., iar pe zitiune specials a pirtilor.
rnargini cu flori colorate cateva giupd- tear f. I. pr000zitiune enuntath cu in-
nese cu testemeluri AL. ITurc. TESTIMEL, tentiunea de a o sustine: 2. subiect de dis-
servet, basma mare (lit. stergar de maini)l. cutiune publia line() Facultate: teza de
testernelax-- flbricant-- sk. test, licenfd, de doctorat; 3, brosura sap vo-
,ni1iri,. Imo] In care e tipArit4,

www.dacoromanica.ro
 tez - 651 ig
tezaur n. 1. comoraa; 2. (puLl.c), ticna f. Mbld. V. tihnd: trint in
cassa Statului; 3. titlul unor opere de fiend AL.
eruditiune lexicalã Tezaurul limbei gre- tienales n. V. tecneles.
cegti de Henricus Stephanus. ticnea I. vas de tat:tacit piei. [Turc.
tezaurar rn cel ce prirneste i distri- albid.
TEILNE,
bue banii (mai ales la militari). ticoi v. Mold. V. tihni: de i-a ticni
tit int. ce exprimd: 1. bucurie viitoare: zina de azi CR.
tit ce valsuri o sci-i frog! 2. o mirare. ticni v. 1. a plesni ; 2. a crape (de do-
tiara 1. 1. diadema regdor Persiei; 2. bitoace). [Cf. serb. rarNun, a plesnil.
triple coroand a papilor ; 3. fig. dernmtate ticnit a. farn. cui Ii lipseste o doaga:
papalit. e cam ticnit.
tabäl Mt. Mold. de alungat cainii: ti- ticsi v. a umplea nand In varf, a In-
bd, cotarld! AL. [Ling. csranl]. desa mult. [Ct. slay. TISKATI, a strange cu
tibet n. bland de oaie din Tibet, cu putere (v. teasc)1.
lana lunga si creep. ticsit a. bine indesat: cu chimirele
tibia t. Anat. cel mai gros din oasele ticsite Pop.
gambel numit obisnuit fluerul piciorului. tic-tac n. sgomot regulat i monoton;
tibisir n. creta. [Turc. TEI3ESIRI. tic-tacul ceasornicului. [Onomatoped
tic n. 1. miscare convulsivd contrac- titdva t. 1. planta, originara din tarile
tatd din deptindere; 2. fig. apucattud ri- tropicale, al cash truct verde si ciirnos de-
cliculd: are un tic (=- fr. tic). vine la maturitate galbuiu si lemnos (Cu-
tic (de-a ticul) n. Mold. un joc cu curbita lagenaria); 2. curcubetd uscatd
mingea Intre patru bdieti cu un bat inco, oi golitd de pastrat apf ; 3. fam. cap; fur-
voiat. [Cf. serb. pa, detunatura]. tuna e n tidva-fi, Ciuber AL. [Si tiged
tiCii tn. fam. piciu, bdiat: de unde =serb. TIKVA, de unde (plin asimilapune)
esti tu, mai ticd? CR. [Scurtat din bdie- tidvd si (prin metatezd) tivgd].
tied). tifan n. plasa de pescuit: iarna mo-
ticii v. a face tic-tac, a palpita : inima runagul se trage cu tifanele pe sub
incepu sd-i ticde. [Onomatopee]. ghiald. [Origind necunoscuta].
flea:it n. mizer, nenorocit ticditul bill f. 1, (ironic) noroc orb: sd cazd
Domn BALc. aceastd ticditd de lume 0 asemenea tifld peste mine ; 2.
Ise. [Participiu clinteun verb ticdi, de tam. gest de dispret cu palma : de gcaba
origin& necunoscutid. imi ant tifla AL. [Cf. gr. mod. TYPLA, or-
beak n. tame de a beat: ticditul Mi- bite].
mei. [V. Ueda tifoid a. ce are caracterul tifosului:
ticalos a. si m. 1. nenotocit; 2. mize- friguri tifokle.
rabtl: om ticOlos. [V. ticdit]. tifon n. materie tesutd toarte rar, or-
ticalosi v. a cadea in mizerie: sdrac gantin.
ticalosit Root, tifos 13. langoare, friguri pernicioase ;1
ticidogie f. 1. mizerie: ii rugd saibd contagioase. [Gr. mod.J.
mild de ticalosia lui Isis.; 2. stare tied- tifra f. V. cifrd.
loasd, pacdtosie ticalosia oamenilor tigaie f. 1. vas de anima pentru prajit;
NEOR. 2. lighenas, la vechile pusti, in care st
tica-taca int. Incet-incet (CAR.). [V. punea pratul. [Gr. bizantin, Ticket.
tic-tac]. tigaie I. oaie cu Lana moale, matfisoasl
tichie f. 1. scufie sau fes ce boierii ai creatil sunt figth negre, albe, rosii
purtau sub caciuld: chelului ce-i lip- [Cf. nemt. Ziege, caprat
sefte? tichie de mdrgdritar PANN; 2. Iigan m. cel ce face parte din neamul
scufie de noapte sau de copil de curand Tiganilor. [Slay. rioAtantd.
niscut ; 3. (chitie) scufia sau tesul ce poartd tiganca f. 1. temeia tiganului; 2. (Ba-
evreii cei bdtrani: mi-au scos din grabd nat) Bot. sugel.
si custnd si chitie depe cap AL. [Turc. tiganeasca f. 1. un fel de fiord Old-
TIKITA, scufie sub fes; forma Mold. chitie neascã luatd dela tigani ; 2. varietate a
e o metateza din tichiel. jccului in arsici.
Tichiuta I. nurne ironic dat necuratului tiganesc a. ce tine de tigani, limbo
(drubs poporul Ii atribue o tichie rosie figdneascd. V. papagal i peste. II adv.
care 11 face nevazut). tigdneste, ca tigand : injurd figdneste.
ticlau ii. pisc de munte. [Cf. fucluiu]. çgaui v a se tocmi Inteuna cdi
ticluf v. 1. a potlivi: minciund bine In am figana cu et AL.
ticluitci PANN; 2. a se aranja : se ticlui o figanie t. 1. carderul tigandor; 2. fi.
nuntd frumoasa. POP. [Origina necunos- rea tiganilor; 3. fig. sgarcenie cumplità
cuta]. tiganime f. neamul tiganesc. .

www.dacoromanica.ro
 tig - 652 - tin
tigainos a. foatte sgarcit: era ava de hartii, in virtutea timbru fix; tim-
legit:
tiganos de-vi mcInca de sub unghti lao bru postal, marct de francat scrisori sau
tigarti 1. mic sul de foi de tutun. pachete; 3. semn particular ce fiecare
[Nemt. CIOARRE]. biurou de postt imprima pe scrisori (=
tigaretal I. tevisoara de chihlibar la Ir. timbre).
capatul careia se trnbuca tigara (=- fr. timburut n. Tr. V. tumburuc.
cigarette). timid a. sfios.
tigiirit a. pit pand: sunteti figarifi timiditate I. sfialt.
gingavi NEOR. [Lit. fin ca o hartie de timin n. veche monecla turceasca, ser-
pgaral. vind de salbt, ce se purta pe frunte ca o
tighel n. I. refec: a da tighel; 2. fam. podoaba: bani de cap timin, jumdtate
dojant: a trage cuiva un tighel. [Turc. p012211, jumdtate albi OD. [Turc. TIMM].
mairsi.; pentru sensul figurat, cf. refec]- thnleac n. carlig de fier cu care pescarii
figlii f. ctramida de pamant ars pen- apuca morunul de coadt. [Rus. rzuLiArre].
tru Invent case. [Serb. TIOLA (din nenn. timoitica I. excelenta planta de nutret
Ziegeo]. :Phleurn pratense). [$i iarba lui Ti-
çigIi f. Mold. 1. frigare de lemn as- mofti nemt. TIMOTHEUSORAS].
cupt i subtiat (in bucattria taranului); timp n. 1. vieme, durata ce poate fi
2. pl. bete despicate la un capat de prMs mtsurata : tirnpul trece; 2. enact deter-
raci. [Origina necunoscuta]. minatt, duratt limitata: timpuri tabu-
tigliciu n. V. tegliciu. loase, a albit inainte de amp; 3. oca-
tigoare f. 1. om tictlos: o tigoare ziune potrivitt : nu e !imp de a...; 4.
de bdiat CR. ; 2. fam. femeie rea. [Tr. iagaz: a cere timp; 5. vreme, starea at-
tigor, om slab, misel: origint necunos- mosterei timp urit ; 6. Muz. fiecare
cult]. diviziune a masurei; 7. Gram, forma ce
tigru m. 1. fiart din genul pisicii cu iea verbul spre a indica epoca timpurile
pielea pestritt; 2. tig. om crud. principale sunt prezentul, trecutul vi
tigvii I. V. tidy& viitorul. [Lat. TEMPUS].
tigvoanii (tigvoasit) f. varietate de timpan n. 1. Anat. cavitatea utechii
struguri aducand cu forma tigvei. in fundul ctreia e o membrand ce o lo-
tiluiraie 1. Mold. rapt: deal inalt vesc sunetele ; 2. Arhit. spatiu incachat
plin de tihdrai Ca. [Origina necunoscutal do cele trei cornise ale frontonului: cu
Oldie} n. Buc. stufis. [Cf. sihld]. timpane i medalioane sculptate OD.
tihni I. liniste, odihna puteau umbla timpuriu a. ce vine inainte de timp.
in tihnd prin pridure hp. [Tras din tihnil. [Lat. vulg. TEMPI:MD/Us].
tihni v. 1. a avea tihnt ; 2. a-i prii. tinfi I. Tr. noroiu. [Slay. ma].
[Slay. me,c3u, a odihni (de unde 1 i va- tinc m. Mold. Tr. 1. catelus; tincul
rianta Mold. ticni]. pamântului, §uit; 2. fam. prunc: un finc
tihnit a. lin, neturburat: o vieatit sd te invele AL. [Ung. CENIC, broscoiu,
tihnitd. chtelus, bdiat, recrutt
tiitoare f. 1. femeie Intretinutt (cf. linear m. Mold. lam. btietandru: sá
fined 8); 2. locul unde vanttorul pandeste te nidrite cu tincarul ei AL.
vanatul: fiti devtepti la futon! (cf. 0- tinctorial a. ce serva a vopsi: plank
nea 14). tinctoriale.
Whirl" I. hort tighneasca (nurnitt 01 tinctural f. 1. licoare coloranta pre-
ca la tiqa cortului): mài, balaure, canter parata pentru vopsit; 2. coloare de care
fiitura! AL. [V. tiuiturd]. un obiect e impregnat: tincturd solidd;
tij adv. asemenea (termen iesit din uz): 3. solutiune chimica: tincturd de Mt),
stropitori tij de argint AL. [Slay. Taws, tincturi medicinale; 4. lig. cunoointa
Werr]. superficialt, spoealt.
tilbury n. cabriolett foarte war& incu n. V. tancu, si tinter 2.
Winch (teliact) f. fluier ciobanesc fart arida' I. sala unei case taranesti. [Lat.
gatui din scoarta de paltin, rtchita sau *TENDA. (Tras din TENDERE)].
teiu. [$i titilincd, titilic: onomatopee]. tinde v. a pasi la tin scop, a se in-
timbal(' I. V. cimbala. [Rus. pusAto drepta catre: a tinde la perfectiune.
(din nemt. Zimbeln [Lat. TENDERE].
timbrh v. a lipi un timbru pe. tindeche 1. stinghie de fier, dintatt la
timbrat a. I. marcat cu un timbru: amandoua capeteley cu care se tine panza
h6rtie timbratd; 2. sonor: organ tim- Intinsa la tesut. [Lat. TENDICULA].
brat. tineh (activ) 1. a avea in rant, la
timbru n. 1. sunetul vocii sau al unui indemant: a (urea un baston; 2. a po-
instrument; 2. semn implimat pe uncle seda: a finea o movie in arendd; 3. a

www.dacoromanica.ro
 tin - 653 - tip
nazi cu Ingrifire: a tinea tin secret; 4. lipit: trage pe dracul de coada, adica e
a observa cu credinta: a firma sarba- tinichea. [Mold. tenechè = turc. TENEKi].
torile; 5. a nazi cu forte: a tinea in tinichigerie f. pravalia tinichigiului.
inchisoare; 6. a conserva: D-zeu sd-1 tinichigiu ni. mester care lucreaza al
fie sdnatos! fig, a tinea minte; 7. a acopere casele cu tinichea. [Turc. TENEKEDJI].
mentine: a (Inca in Mina stare; 8. a final f. I. cuiu mic; 2. scandura cu
intretine, a avea de sotie: tine pe feta un semn negru In mijloc &supra careia
cutdruia; 9. a execute Intocmai: a-si se trage cu o arma de foc: a irage la
tinea cuvdntul; 10. a considera: te fine tintd; 3. mica pata alba In frunte la cal,
de om drept; 11. a costa: md fine rnulte boi; 4. fig. mina fintd mica de lu-
parole; 12. a reuni: a finea o adunare; mina; 5. fig. scop finta sa tu mdreafa.
13. a zabovi: ma fine cu vorba; 14. a [Slay. TraA., ban, de unde fintd tn sens
opri: a finer, in loc; 15. fig. a Infrana: de punct la joc, apoi, prin analogie, cuiu,
fine-fi gura. (neutru) 1. a Incapea natal II adv. fix: total face, ochiul fintd,
II

vasul fine ce litri; fig. n'o mai finea sta poporul neclintit AL.
pdmdntul oe bucurie Ise.; 2. a dura: tintar n. I. unealta fierarului; 2. joc
ploaia nu va tinea mult; 3. a Intretine: Intre doi constand In permuthri de bobi
a finea de urit; 4. a dori cu ardoare: Intr'un patrat divizat in linii 1 diagonale.
a firma la vieata; 5. fig. a fi alipit de: [V. tintii].
a finea la cineva; a tinea cu cineva, tintat a. en o pata alba, mica si ro-
a fi de partea sa. (reciproc) 1. a se tunda In frunte: prinde-mi pe murgul
II

retine: a se finea bine de scari; 2. a cel tintat AL. [V. fintdj.

nu se lasa de ceva : se tine de befie si tintaura f. Bot. centaurea.
de minciuni; 3. a perzista: se fine de tinterim n. Mold. Tr. cimitir : i fin-
ale sale; 4. a se mentine: se fine bine terimul sinOur cu strdmbe cruci ye-
la vdrsta lui; 5. a se face: bdlciul se ghiaza EM. [Ung. CENTEREM (din lat. CORM-
tine odatii pe luna ; fig. se (inn veselie TEPIUM)].
mare o sciptamand Ise.; 6. a Implini, a tinte, a. fix. Indreptat catre o tintS:
execute: a se finea de vorbd; 7. a se areas cu ochiul fintes AL.
crede: a se finea rnai cu cap, a se tinti v. 1. a flxa: tintesc ochii yes-
firma mare; 8. a se lua dupa, a urmlri: telt pe a veciniciei porti AL ; 2. fig. a
a se finea dupd cineva; 9. a se opri; avea drept tinta sau scop. [Tras din finta
nu s'a putut tinea de a rdde. [Mold. tintui v. 1. a bate cu tinte: a tintui
si Tr. ((Inca = lat. TENEREL un tablou; 2. a Intepeni in genere.
tinere f. 1. actiunea de a (Mee: fine- tintuit a. garnisit cu tinte: ghioagd
rea condeiului; 2. mod de a tinea: fine- tintuitd POP.
rea registrelor ; tinere de minte, a mintire. Mud n. Mold. judet. [Vechiu-rom.
tineret n. toti tinerii: tineretul scoa- (Mut, stapanire i loc stSpanit (cf. slay.
lelor. DERJABA. tara (din DERJATI, a tinea)l.
tinerete f. pl. 1. perioada vietii ome- jinutà f. mod de a fi Imbracat: in
nesti Intre copilaria i barbitia; 2. tig. mare finutd (= fr. tenue).
calitátile l defectele celor tineri: stii cum tinutal f. Mold. judetean: autoritate
sunt tinerefele. finutala AL.
tinerime, f, toti tinerii: tinerimea tinuta, a. 0 m. Mold. locuitor de ti-
studioasa. nut: prefect de finutasi necunoscut AL
tingu m. Mold. 1. baietandru; 2. fig. tinzAtoare f. pl. intinzatorile dela fun-
tanar fad experienta: pe drum s'a pre- dul carului.
fiicut in chip de om, nici matuf, dar tio! int. cu care se alunga un animal:
nici prea tingau CAR. [ V. fMc], tio, haita! [Onomatopee].
tingire f. vas de metal pentru fiertul tioc n. Mold. V. toc.
bucatelor: ei-a gdsit tingirea capacul tiohäl v.Mold. a alunga (mai ales cal-
(proverb). [Turc. TENDJERE, castron]. nele). [V. Boa
tinichea (teneche) f. 1. tabla de fier tip n. 1. model, figura originala: fip
spoita cu cositor: acoperis de tinichea; de frumusefe; 2, figura simbolica Inti-
2. urcior de tinichea: o tinichea cu arid; parita ne o medalie; 3. caractere tipogra-
3. scandurica de brad (subtire ca tini- fice: tipuri mobile pentru imprimate;
cheaua): canaturi cdptusite cu tinichele 4. totalitatea caracterelor distinctive ale
OD. ; 4. pop. sgarda, mai ales proasta and rasse tipul caucazian, tipul mongol,
(de tinichea): sd lege c6inelui tini- tip n. Tr. sipot. V. tipit.
cheaua de gdt; 5. tam. (si ironic) de- tip& v. 1. a striga In gura mare; 2.
coratie, medalie : de acum sa vedefi Tr. a arunca repede i fort culegea,
bontonnri si tenechele AL.; 6.11g. sarac cunune invdrsta, pe cale-i fipa Poe.

www.dacoromanica.ro
 ilP 4.. 1554 - ti
[Probabil onomatopee cu sensul primitiv [$i tepid turc. TEETH, deghizat, incog-
ea fisni) (cf. dial. sip, sipot), de uncle nito].
pe de o parte Ca glasui tare3', iar pe de tir n. 1. arta de a trage la tinta; 2 10.
sits ett arunca cu repeziciune*, sensul cul unde se exerseaza (-= fr. fir).
verbului tn Ardeall. tir adv. tot una fir mi-e Rada baba,
jip6 f. 1. tipla ; 2. Tr. fluier de salcie. tir mi-e baba Rada. [Cfi serb. TER, ase.
[V. fieMl. menea].
tipar n. 1. oblect gaunos In care se jir n. unealta de rotar cu care Inseni
introduce materil &hide sau moi spre a neaza obezile spre a le putea indoi, [OH..
le da o forma determinata r tipar de tur- ging necunoscutS1.
nat gloanfe; 2. ciubucul zidarului: 3. tiradà f. banalitate debitath cu solern,
model de !Artie pentru croitori ; 4. forma nitate (.= fr tirade).
In care se toarng caracterele tipografice, tiraj n. tragerea unei carti, a unui ziar
etc.; 5. arta de a tipgri s1 -productiunea cu ajutorul preset si rezultatul acestei ac-
acestei arte: invenfiunea tiparulni; 6. tiuni : tiraj in 3000 de exemplare (= fr.
tipografie: greseli de tipar; 7. presii : tirage).
libertatea tiparului. [Gr. bizantin ;rms.(' tirallori m. pl. soldati rasfirati trimisi
RION, Intiparirel. Inainte cu ordinui de a hartui pe dus-
lipar m. peste fSrS solzi ce seamana mani (-=.- fr. tirailleurs).
cu sarpele (Anguilla). [Cf. Hai, prin a- tiran in. 1. se zicea la Grecii antic!
nalogie cu forma-i oblongs (v. fusar)]. de cei ce uzurpau puterea suverana intr'un
tipiri v. I. a aplica pe hartie sau pe Stat republican: cei treizeci de tirani;
2. principe care guverna cu cruzime, cu
stole, cu ajutorul presiunii, litere, desenuri Inedreptate:
negre ori colorate; 2. a publica prin mij- Nerone ftt un tiran cumplit ;
locul tiparului: a tipliri carfi. 3. fig. cel ce abuzeazii de autoritatea sa
tipiritura f. rezultatul tiparirli, carte In contra dreptului si a ratiunii.
Iiparita. tiranic a, 1. ce tine de tiranie ; 2. care
tipirt n. strigat tare si ascutit [V. fiat]. tiraniseste.
tipenie f. Mold. frinth: fipenie de om tiranie f. 1. domnie uzurpati i ile-
nu cuteazd sa mai treacd Ca. [Origing gala ; 2. guvern legitim, dar injust si crud;
necunoscutal. 3. opresiune, violenta : e o tiranie! 4.
jiperig n. nurnele popular al sarii a- ipurtare imperioasa i violent& In rapor.
moniacale, [Origin& necunoscuta Iturile de familie sau de societate; 5. fig.
tipic a. 1. ce caracteriza un tip: fie- putere ce uncle lucruri au asupra came-
care rassd are o fizionomie tipicd; 2. nilor: tirania modei, Hrania pasiunilor.
ce servg de tip: caractere tipice; 3. a- tiranisi v. I. a trata tiranic; 2. fig, a
legoric, simbolic. exersa o influenta irezistibillir pasiunea
tipic n. 1. carte ce coprinde regulele jocului Ii tiraniseste.
ordinea serviciului divin: Tipic bise- fircav v. V. turcav.
ricesc de Anton Pann (1851); 2. fig. tiriac a. electuar preparat cu afion:
formular fix: duper* tipic. [De origins ni (macul) amefeste firea ca un tiriac
slavo-greacs]. Pais. [Turc. TIRIAK, narcotic].
tipicar m. cel ce se tine dupg tipicul tiriachiu a. si m. care herr afion, beat,
Visericesc: formalist, pedant. ametit de yin : la clansele ma &tarn ti-
VOA f. I. pielita din basica boului; riachiu, in cap cu fumul PA:ns. [Turc.
2. basica de bou ce serva thranilor In loc =TART, Minor de opiu].
de geam. [Tr. fipd = gr. mod. ixfp.t]. tiriplic n. bumbacel de impletit (de
tipograf m. cel ce practica arta tipo- coloare alba, rosie sau albastra): cearsaf
grafica. I a. luerdtor tipograf. cu impletituri de tiriplic OD. [Turc. TIRE
tipografic a. ce tine de tipograf sau IPLT/C, fir de bumbac]. adv. strung (cf.
II

de tipografie. gaitan): treaba merge tiriplic.

tipografie f. I. arta imprtmeriei ; 2. sta- tirold a. Anat, se zice de un cartilaj
biliment, atelier de imprimat. situat In partea dinainte a larinxului.
tipsie f. 1. vas de copt pe jeratic: tipsii tirs n. 1. Mit. sulitfi, imprejmuitfi cu
de cositor OD. ; 2. Myer sau tabM tip- vita si iederg, cu care bacantele erau friar-
suite pe cari aduceau bucatele NEM. ; mate ; 2. Bot. dispozitiunea florilor in
3. teas: a bate din tipsie. [Vechiu-rom. forma de piramida, ca la liliac.
tepsie = TEPST, tabla tisI m. arbore totdeauna verde al a-
tiptil adv. 1. Munt. incognito, straves- rid lemn rosiatic e mult tntrebuintat in
tit: un sultan, odatil, care des tiptil industria casnica si in sculpturg (Taxus
urnbla PANE; ; 2 Mold. In taina, pe furis: baccata). [Slay. nut].
atunci se iea tiptil tiptil pe urma ei CR. Orli V. 1. a ie*i cu putere i iuteala,

www.dacoromanica.ro
 - 655 toa
vorbind de lichide, luminS, foc; 2. a iz- titulaturii f. mod de a se intitula.
bucni: am tisnit odatd cu pima in_ cap Titulatura de origina straia a sulent la
CR. [Onomatopee: tis1 exprimAnd izbuc. nol vicisitudini dm ce In ce mai injosi-
nirea sgomotoasa mai ales a apelor curgd- toare. Terment ca jupdn, chir, coon.
toare]. can odinioard erau rezervati mernimilor
fisnitor a. care tisneste. societAtii lnalte, au dectaut treptat pAnS.
tisnituri 1. efectul tanirii, la clasele cele mai de and, devenind, dM
tist m. (Ater de gardipti (CAR.). [Ung. ilustre titluri de nobletS, niste formule ba-
riszr. ofiter]. nate de cele mai multe on luate In bAtale
fist! int sure a face sa. tacA : list! cd rnd de joc. E de observat Ins& cA aceastA
bagi in ipohotzdrie Ar. [Onomatopee]. decadentii n'a mins titulatura de bastinS
fish I mt. exprimil o izbucnire: tisti ! romaneasa (ca domn).
sdri din el toatd apa, jOnomatopee (cf. tiui v. 1. a suiera: prier usi tiuie ;Mu-
lista)]. tat Ex.; 2. a rdsuna succesiv i monoton:
tisti v. 1. a tisni; 2. a bAlSci prin apa le tiuiau urechile C. [Onomatopee].
noroioasii iaca broasca mai tisti odatd tluiturii I. sunet ascucit i prelungit.
1sp. [M. tiqti tiuleiu n. V. tuleiu.
tistui v, a lace tacere. [V. lista tiutiun n. Mold. V. tutun jar iei pa
Titani tn. pl. Mit. numele zeilor men- tragi tiutiun P AL.
limpid, tii lui Uranus si a Terrei, cari tiv n. fAsie cu care se terminS poalele
voirà sii asalteze cerul i sA detroneze pe unei rochi. [Tras din tivi].
Jupiter; 2. lig. spirite cuteatoare cari tiva adv. Mold. drept inainte (fugind):
sucombA sub povara unor Intreprinderi M tiva la mama acasd CR. [V. tiv: cf.
colosale. sub raportul sensului, editard.
titanic a. gigantic. tivi v. a coase pe margini. a pune die-
titanism n. spirit de revolt& nan. [Origin& necunoscutA].
Mehl B. 1. zer gros ce se obtine me- tivgat 1. 1. tidvA ; 2. urcior dinteo iivg4
stecand tare si peste tot zerul pus In cal- gat& tivga pu merge de multe ori la
darea pe foe,: ciobanii pun titeiul de se apd; 3. tarn. ca pAtAnA : de si esti diavol,
acreste; 2. petrol brut. [Derivat din laid: dar fi-e tivga goala PANIC [V. tided].
lit. lapte de OW. tividi a. i in pop. civil; soldat care
citeri f. instrument de muzia cu coarde care unui tivit CAR. [Nemt. snarl.
de mat. [Nemt. ZITHER (V. Iclutd)]. tivilichie I. pieptar lung al tbrancelor;
titili(n)c(à) t, V. Wined. sd'mbrace fi tiviUchie, set placd altora
titirez n. 1. bAtul care, scututat de si mie PANIC [C0111p119 probabil din tiv
piatra alergatoare a morii, miscA Inteuna si dic].
teica, ca sa taca sA cazA boabele In moaa; tivilichiu a.1. Mold, on] aruia Ii place
2. jucAtie de copii, stArleazA : Ind suceste s'aibA totul gata, iute i curat ; 2. Tr. svelt.
ca pe un titirez Ar., ji chichirez; cf. [Origins necunoscutS : cf. Hunt. ivilichiu,
ceh. MIURA (TniERKA), juarie de COPil (PTO, svelt (din turc. ENWELRI)J.
babil onomatopee)]. tiviturä 1. 1. electul tivimii i lucrul
titlu n. 1. inscriptiumea In fruntea unei tivit; 2. fasia ce se coase la mAnea.
cfirti sau a unui capitol, indicAnd materia tivii v. Mold, a monli pltsAri cu flute-
despre care se trateaa; 2. subdiviziunea rAturi. [Cf. slay. TvILITI, a ',Image].
unui codice, a unei colectiuni: cartea tivlitoare t. fiuier de ademeni( pA-
titlul 3; 3. name de clemnitate: titlu de sSri.
principe ; 4. calificare onorificA: titlu de tivloiu n. Mold. fluierul gardistului.
Altera; 5. calificare oarecare: titlu de tiz m. cel ce poartA acelas nume de
amic; 6. drept de a practica o carierd, botez cu altul: este i Liz cu unul Petal.
o profesiune: titlu de notar, de medic; [Slay. rlzu, de nume].
7. act ce stabileste un dreot: titlu de l tizana I. bAuturS din apS In care se
nobletd, de proprietate ; 8. drept de a fierbe o substanta farmaceutia (planta,
cere, de a face ceva : a poseda o pro- Mack& trunze, fion).
prietate, cii titlul de uzzeructuar; 9.1 tizic n. balega uscatA la snare, in forma
ceeace cIS drept la ceva : are, 1.111titlu la de chrimidA, putrigaiu cu care tatanii li
decoratiune; 10. grad de finetA a auru- Incalzesc iarna bordeiele. [Turc. MEd,
lui sau a argintului: titlul indica canti- toaca f. 1. sandurA pe cate se bate
tatea de metal pur continut intr'un cu anal sau douS cioanase, spre a vesti
aliaj; Ii. In tipografie, caractere de litere. anumite ore de rugaciune; toad( in ceri
titrat a. care posecIA un titlu. toaa dui:id care canal cocosul (cum crede
titular a. pi m. care posedd titlul II poporul); 2. timpul and se toacA, peja
dreptul unei demnitali. nrele patru dupd amiazi: incepe 45 a9

www.dacoromanica.ro
 toa - 656 - toc
imbrdca cam pela toacd AL,; 3. fapta tobultoc n. V. labultoc.
de a toca: toaca vorbelor goale. [Tras toe! Mt. Imita sgomotul lovirii a doult
din toa]. corpuri: roc! toe! [Onomatopee].
toach-gura m. fam. flecar. toc n. 1. cutie lungareata de pastmt
toaie t. Bot. omeag. [Origins necu- ceva ; 2. cutioara de carton sau lemn de
noscuta]. marimea lucrului pastrat; 3. teacA de piele,
toaiph I. Mold. bardS dogareasca. [O- atarnata de oblancul selei, de tinut pis-
rigin& necunoscuta]. toalele; 4. tocul, prins de brau cu un
loath f. Mold. V. tol: apoi ii pun cache, In care taranul tine gresia sau cu-
cdte o foald in spate CR. [Forma ab- tea; 5. suport de usa sau de tereastra:
stiasA din pl. foalel. ui cu tocuri de piatrd OD. ; 6. partea
toalleth 1. 1. mobila pe care s'aseaza din atard a cornului; 7. vacalia morii;
cele necesare curateniei sau gatelii; 2. 8. un tel de mailer la caphtul camia se
actiunea de a se spala, gati, Imbraca : a-si fixeaza penitele de scris. [Croat TOK, teacd].
face toaleta; 3. toate cele privitoare la toc n. calcaiu de Incaltaminte, partea
imbracaminte, gateala: a purta:o toa- mai groasa si mai ridicata a incaltamin-
feta simple') (= fr. toilette). telor sub calcaie: ghete cu tocul Malt.
toamnä f. 1. unul din cele patru ano- [Ct. it. TOCCO, bucata (de lemn)].
timpuri, dela 22 Septemvrie pana la 22 foci Mt. Unita sgomotul sdiutatului
Decemyrie ; 2. fig. varsta ce precede ba- repede sau al suptului pruncilor. [Ono-
tranetile: [Lat. Anrumws]. matopee].
toanii f. 1. gaura mare fAcuta iarna toch v. 1. se zice de strigatul berzei;
de pescari in ghiata unui rau spre a pu- 2. tam, a spune vrute i nevrute, a vorbi
tea pescui: toanei de ndvod; 2. fig. Ca- intr'una: a toca cafe in Lund si in soare,
prifiu : e cu toane; 3. clipa: Ii rnustra ii toned gura; 3. a anunta serviciul cli-
o toand. Tr. toand, butie de unde no- yin batand toaca: acum toacd de letur-
tiunea de orificiu; sensurile. 2 si 3 stint ghie; 4. a trage clopotele toacd la bi-
metatore din sfera pescuitului (cf. sino- sericd; 5. a lovi tare: ii toacd in cap;
nimul coped)]. 6. a taia in mici bucati: atoca carne;
toarce v. 1. a preface lana, canepa, 7. fig. a ruina, a risipi: l'a tocat, 21.a
etc. In fire subtiri; 2. fig. a infira: se tocat starea. [Verb de origins lmitativa
toarce 'n gandu-mi firul duioaselor (cf. toc01
povesti Etc cu gfind gingas toarce vi- tocii I. Wade fanS borduri a judeca-
suri bldnde de noroc AL.; 3. a sfordi torilor, magistratilor: toed de catifea
Meet vorbind de pisici (imitand sunetul neagrd! (= tr. toque).
fusului la tors). [Lat. TORQUERE, a suci, a tocad v. 1. tarn. a pupa repede i cu
intoarce: romaneste cu sensul restrans sgomot; 2, a suge prin somn (vorbind
(«a Intoarce cu tusuli), dar acceptiu- de prunci). [V. Net'.
nea generals a conservat'o compusul in- tochlie I. piedica stativelor (se aude
toarce]. prin Arges). [Cf. toe].
toarcere f. actiunea de a toarce. tocanh I. mancare din bucati de came
toarth 1. 1. cercel: toarte de aur; cu ceapa 9 grasirne. [V. toa].
2. veriga de metal; 3. fig. cerc, orbita tocalni v. a toca marunt; fig. a toca
toarta pdrmintului POP. torfile cerului intr'una din gura.
CR.; 4. maner recurbat: urcior cu cloud tochtor n. 1. cutit mare de tocat car-
torti. [Lat. TORTA, ceva rotunfit]. adv. nea; 2. scandura pe care se toaca.
II

la toarta, 1. intim: prieteni la toartd; tocilturh I. came tocata.

2. mult inversunat: se certau la toartd. toci v. 1. Mold. a da in tocila, a as-
toast a. 1. propunere de a bea in sa- cuti; 2. a strica taiusul unui instrument
nfitatea cuiva; 2. discurs rostit la acea ascutit: 3. fig. a uza, a amorti: a foci
ocaziune glasul sdu puternic acest simfurile. [Rus. rotirl, a ascuti pe tocila].
toast inchind AL. tocilä f. piatra in forma de roata pen-
toasth V. a purta un toast, tin ascutit unelte tdioase (cutite, brice,
tobal 1. 1. lada cilindrich ale aril fun- foarfeci): a da la tocild. [Bulg. vocico].
dud sunt formate din doua piei Intinse tocilar m. cel ce ascute la tocila.
atuna din de se bate cu doua bete: a tocit a. 1. care nu e ascutit; 2. fig.
bate toba; a bate toba cuiva, a-i vinde slAbit, uzat.
lucrtuile la mezat; 2. tam. burduf ; tobd tocitoare I. mai mare pentru stru-
de carte; 3. carte de joc, cart); tante gurfi sdrobiti sau pentru acrirea verzei:
de tobd. [Mold. dobit = ung. DOB]. tocitori de metal. W. stocil.
tobollar ni. cel ce bate toba. [Mold. tocmag rn. Mold. 1. ciocanas; 2. pl,
doboscr = ung. nososl. taietei. [Turc. TOEMAX, L.-loci-Inas).

www.dacoromanica.ro
 toe - 657 ton
tocmfigel m. Mold. ciupercii numitA tolbaq m. Munt. cel ce duce o tolbA
opintici. In spinare, mzufagiu.
tocmai adv. exact, preciz. [Slay. rtiaOrsA. tolerh v. I. a avea indulgenta pentru
numan lucruri ce nu se aprobA sau n'ar trebui
toemealli f. 1. lntocmire, organizare: sä se permità: a tolera abuzuri; 2. a
blind fard, rea tocmeald; 2. condi- suporta cu indulgenta.
tiune: cu tocmeala ca...; 3. invoealA tolerabil a. ce se poate tolera.
a primi tocmeala; 4. pl. tocmeli agri- tolerant a. 1. care tolereazA. mai ales
cole, aranjament pentru munca pAmAntu- In materie de religiune; 2. indulgent In
hii, transportarea productelor, pentru cu- daraverile vietii.
rAtirea tufArisurilor i Inchirierea imasu- toleranta f. 1. indulgentA pentru ceeace
rilor. nu se poate impiedeca sau nu trebue sa
tocmi V. 1. a lua in serviciu: a tocmi fie Impiedecat; 2. permisiune ce un gu-
o slugd; 2. a desbate pretul unui lucru: vern acordii a se practice alte calturi In
se tocmefte prea mult; 3. a face o toc- afara de cele recunoscute de Stat ; 3. prin.
meal& [Slay. rcirtimm, a face deopotrivAl. cipiu de a nu persecuta din cauza religi-
tocsin n. clopot de alarmA: sd sune unii; 4. dispozitiunea celor ce suportA cu
tocsinul BAcc. (--= fr. tocsin). rAbdare opiniuni opuse la ale lor.
Todoruse f. pl. (Banat) sArbAtoare bà- Winer I. fig. femeie deal; Plata: folind
beascA ce cade 24 de zile lnainte de Ru- ce-mi efti CR. [Derivat din fol, 4n sens
salii: la Todorusele, Rusaliile se intdl- de oscoartA, (cf. tdr/d)].
nese ai petrec cu Sdn-Toaderii. [Corn- lolinch f. rol mic: pe vatra casei
promis din Toader i Rusalii]. farcinefti se aatern folince.
tolàI v. Mold. a bllAci prin noroaie. toloach f. Mold. ogor sterp. [Rus.
[Origina necunoscuta TOLORA, iarbA cAlcatA (de vite)].
toga' f. hainA lunga ce Romanii pu- toloefini v. Mold, a mormAi, a mus-
neau peste tunics: toga era veamtintul tra cu vorbe simtitoare: hojma folocd-
national al Rotnanilor. nefte pentru nimica CR. [V. torocdni].
togat a. 1. imbrAcat cu toga ; 2. fig. tologi v. Mold, a se toblni: se foto-
roman: togata seminfie 'n veci a odor- gia numai pe covoare CR. [V. toldni].
mit NAUM. tologcan m. Mold. om tranday. [Cf.
tohu-bohu n. haos. toloacca
tolag n. 1. bAt lung': cu toiagul in tom n. volum ce face parte dintr'o
mfind; 2. baston de cerernonie: toiagu/ operA tipiritA sau manuscrisfi.
lui Noise; 3. Insemnul unei demnitati: tombaterii f. 1. alt nume dat islicu-
toiagul lui Hatman; 4. fig. sprijin: to- lui: dela Zavera, dascdbii lepcidase li-
iagul bdtrdnefilor; 5. fAclie ce se pune badeaua i tombatera i se imbrdcase
In mAna mortului pe piept. [Slav rotto6, nemfefte GHICA ; 2. fig. I;it jam. reactio-
baston]. nar e tombaterd ruginit AL. [Gr. mod.
toiu n. 1. sgomot: toiul revolufiei; 2. TON PATERA, cAciulA dupA mode veche, Ht.
mijloc: tocmai in toiul rugdciunii ISM ; de pe vremea tatii].
3. fig. temeiu, punct culminant: veselia tombolfi f. un fel de loterie de so-
era in toiul ei. [Turc. TOL benchetuire cietate.
(de unde notiunea de t sgomot,)]. tomism n. doctrina teologica si filo-
torn m. 1. Zool. cioarlet; 2. pahar (in zoficA profesatA de Thoma d'Aquin. .
forma ciocului acestei pAstri): un foiu tornist m. partizan al acestei doctrine.
de rachiu (CAL). [Cf. fiul]. tomnatie a. 1. de toamnA pere tom-
. 101 n. 1. minzA groasa de invelit mai natice; 2. rAscopt; fig. bAtrAn: fldcdu
ales arutele: ne acoperim in cdrufd tomnatic.
cu tin fol Ca. n'avem nici hrand nici ton n. 1. Muz. grad de InAltare sau
fol de 'nvelit AL.; 2. hainit : sub foalele de scApAtare a sunetului; 2. fig. mod de
cele voiniceati hp [Gr. mod. rem, cioltar]. a vorbi, expresiunea vocii: ton imperios;
101 n. mAsurA de 12 linii. [Nemt. zoLL]. 3. mod de a-si exprima cugetarea: ton
tolhni v. a se Intinde comod: toldnifi nobil; a da tonul, a exercita o influentA,
pe niate rogojini ISP. [Mold. tologi: o- o directiune asupra obiceiurilor, manic-
riginA necunoscutii]. relor, model; 4. interval Intre dorsi note
tolbh f. 1. sAculet de sAgeti; 2. sac de consecutive ale gamei; 5. mod In care e
piele In care se aruna vAnatul ucis: vd- compus o bucata de muzicA : ton major;
ncitorts1 o svdrli sdngeratd in tolba sa 6. in picturA, lustru mai mult sau mai
OD. ; 3. boccea de marfa cu falba in spi- putin viu al nuantelor; 7. coloare ce do-
nare. [Vechiu-rom. tolbd, tulbd, pungA minA Inteun tablou.
tolbA de sageti, probabil identic cu torbal. tonà f. greutate de 1000 kgr.
j. 'Aineanu. Diet. Universal. 42
www.dacoromanica.ro
 ton - 658 tor
tonaj n. capacitates unei corabii eva- topitoare f. I. vas de topit; aurul
luata in tone: vase de mice tonaj. in topitoare se ldmureste; 2. baltoacii
tonalitate 1. Muz. 1, proprietate Ca- de topit canepa, inul.
racteristica a unui ton; 2. calitatea unei topitor m. cel ce topeste.
bucati scrise inteun ton bine determinat. topograf m. cel ce s'ocupa cu topo-
tonic a. ce indica tonul : accent to- grafia. a. inginer topograf.
II

nic. u. Med. medicament ce da acti-

II topografic a. relativ la topografie :
vitate organelor. hartá topograficd
tonica' f. Muz. nota fundamentala a topografie f. I. descriere amanuntita a
unui ton, unui loc particular ; 2. arta de a reprezenta
tonsurii f. 1. ceremonie prin care un pe hartie conformatiunea unui teren cu
episcop catolic taie unui cleric parul din toate accidentele ce ofera suprafata sa.
crestetul capului ; 2. urma lasat.4 pe cap toponimie f. nomenclatura topic&
la locul unde s'a taiat pant!. topor n. 1. unealta de spart lemne :
tont a. si m. neghiob [Cf. spaniol rorrro]. coadei de topor ; din topor, grosolan : tu-
tontfila'u (tontolete) m. tare tont : dupd era din topor; topor de oase, asin, fig.
ce cif era cam tontolete, reimase si fiinta expusa la tot leIul de sarcini: nu-
cam zeinatic ISP. mai eu sunt topor de oase PANN ; 2. a
tontoroiu n. joc intr'un picior: sdria face topor, fam. a apuca pe cineva de
at ei tontoroiul de colo pand cola ; cap si a-i strange parul: i un topor Ifi
a juca tontoroiu, a nu putea sta locului. fac CR. [Slay. TOPOR, secure].
[Origina necunoscuta]. toporan m. ostean Warmed cu o se-
toMoroiu a. Mold. fam. tantos: stint cure (Isp.).
fonforoiu ori ba? AL. [Si funturliu: v. toporal m. 1. topor mic; 2. pl. Dot.
fanfo4 Mold. viorele (dupa conformatiunea frun-
top n. douazed testele de bathe (480 zelor).
coale). [Turc. TOP, pachetl, toporfiliu a. Mold. violet: catifea to-
cop! int. indica o saritura repede sau poreisie a hainelor NEOR.
o sosire neasteptata : fop cu norocul ! toporilte I. coada de topor sau de
[Qnomatoped coasa. [Slay. TOPORWE].
fop m. coada de par, Innodata cu o toptan adv. cu toptanul, 1. cu ridi-
panglica, la fetele tarance toate le avea, cata, in opozitiune cu de-ameiruntul (vor-
numai fopi Li lipsia PANN. [Sas. Tsop = bind de vanzare): -cu toptanui i banii
nemt. TOPId. la anti! PANT./ ; 2. cu gramada, in genere:
tophii v. a sari Inteun picior : ia pri- pumni i palate cu toptanul. [Turc.
veste cum fop& fte AL. [V. fop!]. TOPTAN].
topiircA m. toparlan: flu cumva s'a toptangerie f. 1. negotul cu ridicata :
boierit fopdrca? AL. [Ca si foperrlan, 2. pravalia toptangiului,
derivat probabil dela fop (v. Top0]. toptangiu rn cel ce vinde rnarfa cu
loparlan m. mojic: stdi srnirna, fo- toptanul.
pdrlane! AL. [V. fopdrcdl. topuz n. 1. od. maduca asemenea unui
topaz n. piatra scumpa stravezie de o sceptru, acoperitirt cu piaci sculptate In ar-
frumoasa coloare galbena. gint l Impodobite cu diamante (insigniu
topciu m. od. tunar : s'arzei fitilul, ce noul Domn ii prirnia dela Sultan odata
topciii la foe! Bor.. ITurc. ropar]. cu sabia si calul cel Imparatesc): Padi-
topenie f. 1. prapadire: topenia pei- fahul mi-a .dat sable 0 topaz Fn..; 2.
mdntului; 2. fig. mare nenorocire (se zice fig. sceptru: Impdratul s'a jurat pe
si ironic): e topenie de noi! [Tras din sterna 6i topuzul seiu (Inteun basm mun-
topi]. tean) POP. ; cu topuzul, cu forta: a lua
topi v. 1. a preface Inteuri lichid sub pe cineva cu topuzul (locutiune Inca
actiunea caldurei: a topi unt; 2. fig. a populara); 3. bataie pe talpi mai infrico-
consuma: suferinfele topesc pe orn; 3. sata decat falanga (ambele obisnuite In
a trece in stare lichida ghiafa s'a top;t; vremea franariotilor): bdtut la falangei
4. fig, a se pripacli: a se topi de-an pi- sau sdrobit cu topuzul Fn.; 4. azi, nu-
cioarele, ne-am topit! [Slay. TOPITI, a in- mde pietrei mai rasarite Inteun joc de
calzi, a preface In lichic]. copii. [Turc. TOPUZ, maciuch, sceptru].
Topi m. pl. alt nume dat Motilor (dupa Torac na. (Banat) sarbatoare babeasch
(ornil ce le atarna pe frunte). ce cade In timpul Todoruselor: Toracul
topic a. relativ la locuri: name to- mare 0 ToracuL mic. [Origina necu-
pice. n. pl. locuri comune sau izvoare noscutfi].
II

generale din cari oratorul Ii trage argu- torace m. Anat. pieptul, sub raportul
mentele: Topieele lui Aristotele. capacitatii sale,

www.dacoromanica.ro
 tot' -
- 659 -- tra
torbit I. Mold. 1. sac de drum; 2. tolbt tortfi f. prlditurt In formt de tuna :
de vtnat: aducAdu-si aminte cd are tortd de migdale sau de ciocoladd,
torba At. [Rus. TORBA, sac]. [Nemt. TORTE].
torchtor m. cel ce toarce ltnt sau tortii f. 1. tdclie: brazii se aprind ca
bumbac. 'nalte torte At.; 2. fig. pricint aprinse
toreador rn. cel ce se luptá cu taurii, torte vechilor uri nationale Bk.c. (Ir.
In cursele publice. torche).
torent n. 1. curent de apt impetuos tortel m. Bot. borangic. [Lit, tort mic
trecttor ; 2. fig. tot ce curge sau vine din cauza tulpinei acestel plante in tormh
impetuos: torent de lacrimi, un lung de fir].
torent de viecild se 'ntinde roditor At.; torturit v. 1. a supune torturer; 2. fig.
3. fortà irezistibili: torentul pasiunilor. a face sn sufere cumplit; 3. a denatura
torential a. ce cade in torente:.ploaie sensul: a tortura un text, a tortura 0
torentiald. lege.
tarid a. fierbinte; tont toridt, porti- torturi f. I. caznA, cbinuri la cari jus-
unea suprafetei pamantului coprinsa intre titia supunea inainte pe criminali sau pe
cele dota tropice. simplul acuzat spre a-1 sili st spuie ade-
toroapit f. fig. 0 earn. bocluc; sea-- vdrul; 2. fig mare suferintt fizich sau
part:1m de asta toroapd POP. aras din moralt.
toropiJ. tos n. zahtr pisat. [Origin& necunos-
torocAni V. a vorbi Intr'una. [Si to- cutt].
locdrzir probabil onomatopee (v. trdn- toscii f. adv. Mold. doldora: o punga
cdni)]. toscd de bani CR. [Origina necunoscuta].
toroipan n. mriciuct nodoroast, cio . to§neit f. Mold. traista mica. [Origina
mag male: cu toroipanul in spinare ISP. necimoscuta].
[Derivat ca si toropald din toropi]. tot a. 1. care nu lasas nimic dart:: Rich:
toroipitni v. a toropi: toroipdni pe tara ; 2. fiecare: tot omul, de toatd mdna ;
cei mai multi ISP. 3. intreg: de ti-ai da v.eata toatd Em.
toropalli 1. toroipan: sâ mi-1 iei cu [Lat. Torus, Intred II n. 1. totalitate: luati
*toropala AL. tot; 2. obiect considerat in intregimea sa:
toropealat f. I. amortealt, letargie; totul e mai mare decdt partea ; 3. once
2. ametealt: toropeala betiei. lucru: cinstit in toate; toate ca toate,
toropi v. 1. a praptcli, a rtpune: cdt oricum ar fi; 4. esential: totul e de a
pe ce sd ne tovopeascd bradul aprins retzsi. II adv. de tot, cu totul, pe deain-
CR ; 2. tam. a ameti in bâtti ; 3. a fi do-
tregul; tot una, egal, acelas lucru.
total a. care coprinde tot, pe deplin:
borit de somn. [Cf. rus. TOROPIETI, a spti-
manta, §i TOROPITI, a Mi]. mind totald. n. totul ce rezultt din
II

toropoc I int. dinteodatt: am rdsd- reunirea ptrtilor: totalul unei aditiuni.

nit asa toropoc din pdmant POP. [Ono- totalitate I. total.
"tnatopee]. totdeauna adv. Mrá lntrerupere sau
torosi v. a flectri: torosind la ure- sthrsit, In orice timp. [Lit, tot inteuna]
che verzi si uscate ISP. [Dintr'un primi- totemism n. credinta triburilor din
tiv tor sau tur (cf. fund), de origin(' N. Americei intr'un geniu protector (to-
'necunoscutt]. tem) care cla numele stu tribului.
torpilä f. 1. soiu de peste care prin totime f. totalitate: totimea siderald
o comotiune electric& amorteste pe cel cu lunile din ea AL.
"ce-1 atinge; 2. ma§ina de fasboiu ce face totusi adv. cu toate acestea. [Compus
sa sari: in aer cordbitle prin mijlocul unei din totu-01
exploziuni submarine. toval n. piele de bou sau de vact In-
torpilor n. luntre de aruncat sau de treaga: papuci de toval. [$i tovar = rus.
asezat torpile. TOVARII, piele (de vitel)].
tors n. lucrare de a toarce: torsul cd- tovarfis m. I. asociat ; 2. camarad.
nepei; fig. torsul pisicii. [Slay. TOVARII, SO(],
' torsadi I. ciucure sucit ca ornament: tovieasie f. asociatiune,
cortind cu torsade de aur. toxic a. otrtvitor: substante toxice.
torso n. 1. partea unui corp Mil cap II n. otravii, venin.
si Mr& brate, separatt de membrele infe- trabant rn. I. dorobant: companii de
rioare; 2. bust de fiintt vie, statut trun- trabanti than. ; 2. Astr. satelit. [Nemt.
chiatfi. TRABANT, (V. dOrObanpl
tort n. cantitate de fire toarse (de in, trabuco n. 0gal-a de foi: miroase
anepa, Mut). [Lat. TORTUM, ceva sucit, strasnic a trabuco popular CAR. [it
funk]. TRABUCCO].

www.dacoromanica.ro
 trA - 660 - tra
fràcinealä f. soiu de umblet al calu- enla sa; 3. a negocia: a trafica o po-
lui. [*i trcinccildu: probabil onomatoped nt& '
trachit n. roca cristalina porfirica. traficant m. cel ce face trafic.
tract& v. V. trata. traftolog n. tractat (ironic): teancuri
tractat n. 1. opera tn care se trateaza de traftoloage grecesti, latinesti C.
despre vio stiinta sau arta: fractat de [Compromis din trdtadd i terfeloa
geografie; 2. conventiune intre douà sau tragaciu m. cel ce trage bine cu arca
mai muhe State, Intre principii care iau I n. limbubta ce descarca o arma de foc.
asupra-si indatoriri reciproce: tractat de tragin n. I. raget prelung; 2. umfla-
pace. V. Nume proprii. rea pieptului la vile, anghina la cai ;3.
tractatie I. tratative (Brac.). planta a carii trunza se pune la buba ca-
tractir n. Mold. ospatarte curtea unui lului. [Abstras din trdgdmi, a trage in-
tractir NEOR. [Rus. Tamaniti, restaurant]. delung (ragetul, rasufiarea)].
tractiune f. 1. actiunea unei forte ce tragiina v. 1. a [rage Indelung (In
trage un corp mobil: tractiunea unei timp, in spatiu); 2. a face sa dureze prea
locomobile; 2. la chile ferate, tot ce prr- mult, a zabovi cu amanari: l'am tot trii-
veste serviciul de miscare al vagoanelor: gdnat cu promisiuni; 3. a merge Meet:
sef de fracliune. procesul s'a trdoinat molt timp; 4. a
tritd& v. 1. a Insela credinta cuiva, a se tarl cu anevole: se trdgdneazd incet
comite o perfiche: a trdda pe on amic; pe jos o jalnicd grdmadd AL. [Derivat
2. a descoperi un secret ; 3. a nu ascunde, din &age].
a amagi: forlele sale l'au trddat ; 4. a traiganat a. I. prelung: vers tree:-
descoperi din imprudenta ceeace trebuia nat; 2. amanat, zabovit.
sa ramaie ascuns s'a trddat. [Forma- tragiinator a. care se traganeazii, vor-
tiune literara dupfi lat. TRADERE]. bind de glasul prelung sau de procesul
trádare f. 1. actiunea de a traria; zabavnic.
inalta tridare, se zice de crimele cari hi- tragatoare f. tot ce serva a trage: 1.
tereseazá In primul rand siguranta Sta- curea ce retine scarile trasurei; 2. pl. parte
tului; 2. Jur. actiunea de a preda: trd- din hamuri cu cari trag caii; 3. pl. ma;
darea lucrului in starea in care se afld. de bou: a bate cu trdgdtorile; 4. mic
tr&ditor m. cel ce comite o tradare. instrument de otel de tras hull ; 5. ma-
tradidan n. stofd din care se fac mai sura de capacitate de o jumatate banita.
ales macaturi. [Alteratiune din fr. drap traigittor m. 1. cel ce trage cu o arma
des dames]. 2. bou invatat la jug, cal Invatat la ham:
traditional a, fundat pe traditiune: car tras de un trdgcltor.
legi, opiniuni tradilionale, trage v. (activ) 1. a misca spre sine
traditionalism n. I. aderare la tra- sau dupa sine: a trage masa mai in-
ditiuni, la vechile opiniuni sau uzuri ; 2. coace, boii trag plugul; a trage de ma-
intoarcere spre trecutul religios (in do- ilea, a provoca de a spune tot ce are pe
meniul literar si politic). inima; 2. a trage prin aspiratiune: a tra-
traditi(un)e f. I. Jur. predarea unui ge yin din bute; a trage tutun, a fuma;
lucru dat sau vandut: tradifiunea lucru- a trage cu urechea, a asculta cu luare
rilor incorporale se face prin remiterea aminte; a trage la masea, a bea ; 3. a
titlurilor; 2. transmisiune prin viul graiu respira greu: 5,50 trage sufletul; a tra-
a faptelor istorice, a dogmelor religioase; ge de moarte, a fi In agonie; 4. a face
3. faptele astfel transmise; 4. pared, cre- sa fast, a scoate : a trage sabia din
dinte, datini transmise din generatiune teacd, a trade cismeler fig. a trage fo-
In generafiune : tradifiuni populare. los; 5. a fungi, a Intinde tare: a trage o
traducátor m. cel ce traduce. funie, a trage de urechi; 6. a desena:
traduce v. 1. a face sa treaca o opera a &age 0 linie; 7. a tipari: a trage o
dintr'o limb& Intralta : a traduce un autor carte in mii de exemplare; 8. a lua !ra-
grec in romdneste; 2. fig. a explica, a tio doara : a trage la sorfi; a trage o
interpreta: nu traduci bine cugetarea polità, a adresa cuiva plata ei; 9. a arunca
men; 3. a chema In judecatd: a traduce sageti, a descarca o armt de foe: a trage
in justifie. cu arcul sau cu pusca, a trage cu ha-
traductibil a. ce poate fi tradus. nurile; 10. a da repede: a trage o in-
traducti(un)e 1. 1. actiunea de a tra- jurdturd, o palmd; 11 a face: a trage
duce; 2. opera tradusa. un somn, un chef; 12. a suporta, a su-
trafic n. 1. negot cu manful-it 2. tig. feri urmarile (obisnuit rele): capul face,
comert ilicit, profit rusinos. capul trade; fig. a trage nddejde, ne-
trafich v. I. a face trafic; 2. fig. a
caz ; 13. a indemna; nu-1 trage inima la
gage un folos necinstit: a trafica info- nirnica; 14. a chema inaintea justitiel: a

www.dacoromanica.ro
 Ira - 661 - tea
trage in judecatd; 15. a face sa sune trinicie f. solichtate.
tiagand: a trage clopotele; 16. a scoate traista f. I. sac de drum ; 2. Bot.
sunete: a trage din vioard ; 17. a face traista, ciobanului, planta ale chrii frUcte
masaj : l'a tras pe tot corpul. I (neutru) stint ted triangulare (Capsel I a bursa pas-
1. a sufla tare (de vant); 2. a fi un curent torts). Wechiu-rom. traistra =bizantin
de aer: casa asta trage; fig. a trage a TAGHISTRON (gr. mod. talstro l traisto).1.
sdracie; 3. se zice de soba and arde traitor a. 4i m. care traieste: traitor
bine; 4. a fi greu, a cantari: a trage la /a Ord GR. AL..
cumpand ; 5. a se opri In treacat: a trage traiu n. existenta. mod de vieatri: mij-
in gazdd. V (reciproc) I. a se retrage loace de traiu. [Abstras din &Oil.
s'a tras la casa lui CR. ; 2. a avea ori- traject n. cale de strabatut dela un
gina, a se coborl: se trage din neam loc la altul.
mare OR. AL.; 3. fig. a proveni : nu voiu trajectorie f. linie dreaptil sau curba
sd fi se traga moartea dela mine CR. ce urmeazi un corp aruncat In spatiu.
[Lat. TRAHEREt tra-la-laf int. imita cantarea din gull.
tragedian m. actor tragic. trami 1. I. batatura panzei ; 2. fig.
tragedie I. 1. repiezentarea unei ac- complot: in frame sOngeroase gandi-
tiuni eroice i nenorocite al carii scop e rea-i e pierduta AL. [Lat. num.( (v. des-
a misca prin groaza sau prin mila ; 2. tra ma)].
opera dramatic(' menita a excita teroa- tramfindau a. si m. zabavnic. [Tr. a
rea sau mila si care se termina obisnuit se tremOnda, a se amana: origins ne-
cu un eveniment tunest; 3. genul tragic; cunoscuta].
4. fig. eveniment funest. [Termen luat din trambii f. I. val de panza stilt's& in
cultul lui Dionysos: tragedia era la Ince- forma de sul: trambe de borangic ne-
put cantarea religioasa executata de co- lesute OD.; 2. fig. fasie: &amber de lu-
rul de satiti cu ocaziunea [apului injun- mina ; 3, multime, ceata. numeroasa: co-
ghiat In onoarea zeului (v. comedie)]. corii umbld Iniruiji trambd ISP. [Rus.
tragere f. actiunea de a trage si re- "seam fluier, de unde sul de panza (dupa
zultatul el: tragere de inimd, ardoare ; forma-i )1.
tragere de moarte, agome; tragere pe trambila V. 1. a suna din trambita;
s'oara, pacalealt. 2. a anuma cu glas de trambita ; 3. fig.
tragic a. I. ce tine de tragedie situa- a spune In tot loud. a divulga.
fiune &ivied; 2. care scrie tragedii : poet trambija f. numele popular al trom-
tragic; 3. fig. funest: moarte tragicd. petei sau al buciumului. [Slay. ritbarrA,
II

m. 1. autor de tragedii: fragicii greci; flurerl.

2. genul tragic. Itrambital rn cel ce sumi din tram-
tragi-comedie f. 1. tragedie ameste- bita. '

cata cu incidente cornice si al carii des- trambulini f. scandura inclinata de

I

noclamant nu este funest ; 2. fig. amestec pe care se salta in apa la Innotat. [Cf. it.
de lucruri serioase si cornice. TRAMPOLINO1.
tragi-comic a. ce tine In acelas tirnp tramcar n. tfasurS mare de trans-
de tragic si de comic. portat. dar care nu umbla pe sine.
tragla f. Mold. cobila plugului. [Slo- trampa 1. Mold. schimb (de lucruri):
vean TRAGLIE (v. targd)I. sa facem trampd, 00.0,5 carul na-ti
tragna f. Mold. sagna calului. [Ori- boii CR. [Turc. TRAMPA].
gina necunoscuiS]. tramvaiu n. 1. cale ferath cu sine la
tragodie f. (invechit) cantare: Jalnica nivelul solului i pe care tractiunea se
Tragodie a Moldovei (Mild cronicei ri- face prin cai sau prin electricitate, fire.
mate de Beldiman) [Gr. mod 1. Irish' de a Impiedica circulatiunea; 2. va-
trahana f. aluat framantat cu ouS si gon ce circuld pe aceste sine (= englez
redus in firisoare earl se bags In supd. tramway).
[Turc. TERHANA]. trancl int. imita slobozirea s5getii sau
trahee I. Anal, vase mici cari con- pude. [Onomatopee (v. &one)].
stituesc organele de respiratiune la plante tranca-fleanca I. fleacuri franca-
insecte. fleanca mere acre. [Compus din franc
trahee-artera f. Anal, canal ce poar- 0 /leaned].
ta aerul in plamani, la om i la animale. trancalau n. trScSnealS.
trait v. I. (sens Invechit) a dura, a trancana (trancimaie) f. 1. vorbil
subsista: mere si pere cari tratesc pond seaca, fleacuri de aste vorbe de ale
dupa Pasti CR. ; 2. a vietui: a trdi o tale, gogo.,ele, irancanale PANT.: 2 ca-
5:utii de an:. ISlav. TPAIATI, a dura]. trafuse : ia ai sit adundtn ale trancanat
trafnic a. durabil, solid. [Tras din trail. de pe aforci ISP, [Tras din trancdnij.

www.dacoromanica.ro
 tra 662 tra
tranchni v. 1. a face sgomot cu ceva ; transdanubian a. situat dincolo de
2. fam. a vorbi intr'una ; 3. fig. a barfi. Dunare : tan transdanubiene, Dobro
[V. franc 1. gea, Buldaria, Serbia,
tranchet n. lemn de brad pentru fa- tranfia v. fig, a rezolva dinteodata:
cerea catartelor l plutelor. [Turc. TRINKET a transa o dificultate.
m it. trinchettol. tranlea f. sant sapat spre a se a-
trandadaie f. alt nume dat taritoarei daposti de focul dusmanului i prin care
de pescuit. [Origina necunscuta]. se indrumeaza chtre cetatea asediatà: pei-
trandafir m. 1. arbust spinos cu flo- mdritul imprejuru-mi sdpat in lungi
rile rosiatice mafi, placut mirositoare, a- transele AL. In rasboiul din 1914-1913,
desea invoalte (Rosa centifolia): din flo- armatele franco-engleze i cele germane
rile de tranda fir se face dulceafci; 2. au luptat continuu in transele,adaposturi,
fructul sail, oval, putin carnos, mirositor, sA pate in solul Frantei (= fr. tranchée).
rosu sau negru ; 3. Mold. cArnat de porc, transept n. Arhit. partea unei biserici
preparat cu ardeiu, usturoiu, piper, etc. ce desparte nava de cor.
M uscat. [Gr. mod. rnArTrApnyLLorr, lit. trei- transfera v. 1. a face 35 &each' din-
zeci de toi (dupa frunzele-i numeroase) ; tr'un loc intealtul; 2. tig. a ceda altuia :
1

sensul 3 prin aluziune la coloarea rosia- a transtera nfl drept cuiva.

tic5 a carnatului]. transferare f. L actiunea de a trans-
trandafiriu a. rosu ca trandafirul. fera ; 2. act min care se transmite pro-
trandav a. care zace fait a fi bolnav. prietatea unei rente, a unei actiuni si a
IIm. om foarte lenes. [Vechiu-rom. Si orichrii valori cotata la Bursa.
dial. fraud, umflatura si trandav = slay. transfigura v. a schimba la lath', a
ra6nu, colica (v. trdn.H). lua o altã figura.
trandrivi v. a fi tranday. transforma v. 1. a da o forma noufi;
trandfivie f. lene statornica. 2. fig, a schimba natura, caracterul, mo-
tranji m. 1. pl. emoroide; 2. buruiana dul de a fl; . 3. a-si schimba forma, ca-
intrebuintata de popor pentru a vindeca racterul.
tranjit (Ranunculus illyricus). [Plural transformare f. 1. trecerea dela o
din frand cu sensul invechit de «umfla- forma la alta: transformarea omidei
tura' (v. frandav)-1. in future; 2. fig. schimbare completh
transalpin a. 1. care s'afla dincolo de caracter.
de Alpi: popoare transalpine; 2. situat transformism n. ipoteza biologic!,
dincolo de muntil Carpati: Dacia trans- emisa de Darwin, dupa care specific yii
al pind. deriv5 uncle din altele prin transformatiuni
tran,ant a. decis, peremptoriu: ton succesive, datorite deosebirilor de climb,
transant (-= fr. tranchant). de medlu, de conchtiuni vitale.
transatlantic a. ai m. care s'afll din- transformist m. partizan al transfor-
colo de Oceanul Atlantic. n. pachebot mismului.
II

ce merge din Europa in America si invers. transfug in. 1. soldat care trece la
transborda v. a transporta dintr'o dusman, in timp de rasboiu; 2. fig. cel
corabie intealta, dintr'un tren Intealtul. ce pArAseste un partid spre a intra in altul.
transcarpatin a. care s'afil dincolo transhumant a. ce tine de transhu-
de Carpati: fari transcarpatine, Tran- manta : vieafa transhumantd a pdsto-
silvania, Banatul, Crisana. rilor carpatini.
transcendent a. Filoz. care trece transhumanta f. trecerea ciobanilor
peste limitele experientei: idei transcen- cu vitele primavara, dela camp la munte,
dente, cari deriva imediat din ratiunea pentru pasunat, iar toamna, dela munte
purl; geometria transcendenti, care in- la camp, spre a scipa de asprimea iernii
trebuinteaz5 infinitul in calculul ei. (= fr, transhumance): mocani arde-
transcendental a. care s'ocup5 cu leni, afteitori prin Ialomifa si Dobro-
lucruri transcendente : filozofie transcen- gea, datoreazd Iran sh u mantel prezenfa
dentald. lor in aceste locuri.
transcrie v. I. a copia ceva scris; 2. transiberian (trans-siberian) n. liruie
a face o transcriptiune muzicall. de cale ferata ruso-aziatica, strabate Si-
transcriptiune f. 1. actiunea de a betia pand in extremul Orient.
transcne; 2 lucru transcris; 3. reportarea I translatiune f. Jur. transferarea unei
unei bucati muzicale dela un instrument la proprietAti.
altul; 4. fur. copie literala a unui act sau translator rn. traductitor oficial, ata-
a unei sentinte in registrele biuroului de sat pe lAngA ministerul de externe.
ipotece: transcripfiunea e obligatorie transmisibil a. ce poate fi transmis.
pentru toate actele relative la imobile. transmisi(un)e C. 1. actiunea de a

www.dacoromanica.ro
 tra 663 -- ha
transmite l rezultatul acestei actiuni ; 2. transversal a. care trece, care tale
circulatiune sau negociatrune de Mimi; de-a currnezisul: linie transversald.
3. comunicatiune de miscare dela tin or- trfinth I. exercititt gimnastic: lupal
gan la altul. piept la piept. [Tras din &anti].
transmitfitor n. aparat ce transmite trânteati f. 1. actiunea de a tranti;
semnalele telegrafice sau sunetele telefo- 2. farn. bttaie: a mdrica o trdnteald,
nice. a da o trdnteald.
transmite v. I. a face sa treaca, s'a- tranti v. 1. a rasturna cu violent& la
junga undeva : a transmite tin ordin; pamant: l'a &draft calul ; 2. fam, a da
2. a ceda: a transmite un drept; 3. a cu putere: a &anti o palmd ; 3. a im-
se propaga: sunetul se transmite in li- proviza: a &anti o minciund; 4. a se
nie dreaptd. lupta piept la piept. [Slay. *TR6TITI, a im-
transparent a. 1. straveziu, care lasa pinge (cf. ceh. raourm)].
sa treaca lumina si prin care se poate tr&ntiturit f. buba la talpa ori la cal-
distinge la murit obiectele: sticla e trans- caiul piciorului (and se calca descult in
parentd; 2. fig. usor de patruns, de cu- locul tAide s'a trantit sau lovit un cal),
getare: o alegorie transparent& II n. trfintor m. 1. albina mare sau bar-
1. 'Artie trasa cu linii negre si pusa sub la5teasca care nu lucreaza, ci manancA nu-
o foaie sine a aerie drept; 2. jaluzea de mai (Crebro): trdnforii n'au ac; 2. fig.
ferestre. lenes. [Slay. mire, bondar].
transparenth I. calitatea celor tran- triffitorit n. exterminarea trantorilor
sparente, dintr'un stup.
transpirk v. 1. a !Adult, a iesi din tranzacti(un)e f. 1. act min care se
corp prin pori; 2. se zice de corpul insus: tranzige asupra unui diferend; 2. act,
transpird mull; 3. fig, a incepe a fi cu- conventiune oarecare.
noscut: stirea transpirase deja. tranzige v. 1. a face concesiuni reel-
transpirati(unfe f. naduseala, exa- proce spre a aplana un diferend, un pro-
latiune ce se opera pe suprafata pielli. ces; 2. a face concesiuni ce n'ar trebui
transplant& V. 1. a scoate o plantS, nu tranzigefi cu onoarea.
un arbore din locul In care se aft& si a-I tranzit n. facultatea de a trece mar-
replanta aiurea; 2. fig. a face sa treaca furi printfo tara sau printr'un oral tart(
dintr'o tars intealta. a plati varna.
transport n. 1. actiunea de a (se) tranziti(tm)e f. 1. mod de a trece
transporta; 2. cesiunea unei proprietati, dela o idee la alta, de a lega laolalt& di-
a unui drept: a face transportul unei feritele parti ale unui discurs, ale unei
rente; 3. fig. miscare violent& de pasiune opere; 2. trecere dela un regim politic la
transport de bucurie; 4, delir cauzat altul, dela o stare de lucruti la aba; 3.
de o boald. Muz. trecere dela un ton la altul, prin mij-
transporth v. 1. a purta dinteun loc locul modulatiunii; 4. in geologie: trece-
Intealtul; 2. a transmite printr'un act o rea dela tin teren primitiv la altul se-
proprietate, un drept; 3. se zice de lu- cundar.
crarile literare ce se introduc: a tran- tranzitiv a. Gram. se zice de verbele
sporta o drama franeezd pe scena ro- .11 cfiror actiune trece asupra obiectului.
mdnd; 4. fig, a excita admiratiune, a tranzitoriu a. trecator: lege tranzi-
misca puternic frumosul ne transportd ; :torte.
5. a se duce undeva: a se transporta trap n. mersul calului intre pas si ga-
la fafa locului. lop: calul pleacd in trap mare. 1.V.
transportabil a. ce se poate transporta, trapet].
transportat a. entuziasmat, rapit : traph v. a porni in trap : calf ce saltd
transportat de bucurie. 'at fot i trapd AL. [Onomatopee (v.
transpoziti(un)e f. 1. actiunea de a tropai)].
transpune; 2. rasturnarea ordinii obis- traph f. (mai* oblon: inchide trapa
nuite a vorbelor. AL. (= fr. trappe).
transpozitiv a. ce are facultatea de traphd n. V. treapad.
a transpune; limbi transpozitive, In cari trapitt n. mersul in trap.
raporturile vorbelor intre ele stint indicate trapez n. 1. cuadrilater plan din care
prin terminatiunile lor, ca greaca si latina, don& laturi stint paralele 1 inegale; 2.
transpune v. 1. a schimba locul unui aparat de gimnastica dintr'o bail de lemn
lucru; 2. a schimba tonul unei bucati suspendata intre doua franghii.
muzicale. trapezare f. masa pe care se serveste
transvazh v. a turna dintr'un vas in- liturghia. [Gr. moll].
trapezitrie 1. sala de mancare !Met,

www.dacoromanica.ro
 tra - 664 - tre
manastire: calugdrul ce-i :nsofise dela lalta : a traversa o stradd; 2. a Intre-
trapezdrie la salasul lor On. [Ur. mod.l. taia: 0 alee traverseazd grddina.
tras a. fault: tras de par; 2, vopsit: traversh I. bucatfi de lemn pusii de-a
cu sprdricenele trase; 3. delicat, svelt : curruezi: traverse pentru &Hie ferate.
tras printr'un Mel; 4. (la fatal slabit. travesti v. 1. a se stravesti; 2. fig. a
I n. masaj. traduce liber pe un autor spre a-i da un
trask v. a trage sau emite o polita sena ridicul.
it. trassare). treabi f. I. afacere: trebile impard-
trasant m. cel ce traseaza. (lei; 2. ocupatiune: catd-fi de treabd;
trisiturk f. I. linie trasa : trdsdturd 3. hicru: are treabd; 4. fig. de treabA.
de condeiu; 2. linie ce arata conturele V. detreabA; se vede treaba, pare ca...
unui desen. [Slay. TRIEBA, afacere].
traseu n. reprezentarea prin linii a treack (mearga)l int fie (permis)I
conturelor unui desen, unui plan (=- fr. treackt n. trecere; in treacAt, clur
trace). intamplare: tie zis in treacdt.
trisnaie f. idee venita pe neasteptate, treanca-fleanca f. V. tranca-fleanca.
thank [Tras din trdsnil. treanfia 1. V. sdreanta: trenje pen-
trisnet n. 1. sgomot mare produs de tru tabricarea hdrt:ei.
norii furtunosi: cerul limpede trdsnete treaphd a. 1. tra pat : treapact mic,
ne aduce Reran 2. insus fulgerul ce cade mare; 2. mers fortat. alergatura : trei
pe pamant cu o detunatura ce omoara zile treapcidul i un ceas praznicul
sau sparge: trdsnetul cdzu asupra ca- CR. ; 3. diaree (la vite si cai). [Tra3 din
sei; 3. fig. lovitura de trasnet, intam- trepdde].
plare neasteptata si fatala. [Derivat din treaptal f. 1. partea schrei pe care se
trdsni]. . pune piciorul cand urcam i coborim:
träsni v. 1. a fi lovit de trasnetul no- din treaptd in treaptd; 2. fig. pozitiune,
rllor : trdsni-l'ar / 2. fig. a trece cuiva rang : pe o treaptd Inaltá. [Origina ne-
repede prin minte: nu stiu ce i-a trds- cunoscuta].
nit. [Slay. Telesvd, a izbi]. treasc n. veselie sgomotoasa : sunet
traisnit a. si adv. 1. lovit de trilsnet; vizi de treasc i trdmbiji si de chiu
2. fig. Inmarmurit: rdmase trdsnit; 3. (COMIC). [Slay. TRIES10.1, sun et, sgomot].
fam, tare beat: asa zic mitocanului,.. treaz a. 1. care nu e beat: ce.i in
cd era trasnit CAR. inima treazului este in gura beatului
traisurk f. car pe arcuri trdsurd de PANN ; 2. desteptat, viu : treaz i nedor-
piald. [V. tras]. mit. [Slay. TalczvO, cumpatat (la bautura)].
trisurk f. 1. liniamentele fetei: tra- 1 m. cel treaz.
suri fine; 2. Gram. trfisura de unire, trebalui v. Mold, a face o treaba:
liniuti pusii intre vorbele unui cuvant n'o putea ceva trebdlui p'acolo CR.
com pus sau la finele unui rand. [Dupa trebnic a. capabil: dacd nu esti treb-
tr. trait si urea nic la o treabd, nu-li bdga capul de-
trata v. 1. a desvolta, a expune ver- geaba Ruai. [Lit. de treaba].
bal sau prin scris: a trata o chestiune trebnic n. ritual ortodox. [Rus. Takata:1E6
de istorie; 2. a se purta cu cineva In- (din TR1EBA, jertfa, slujba bisericeasca)I.
tr'un mod oarecare: l'a tratat bine; a trebue v. (impersonal) 1. a fi nece-
trata de, a califica; 3. a cauta pe un bol- sar, obligatoriu: trebue sd plec; 2. a
nay; 4. a supune o substanta la actiu- avea nevoie de: ii trebue bani; 3. fig.
nea unui agent chimic: a trata fierul a se cuveni, a merita asa iti trebue.
cu un acid; 5. a negocia pentru inche- [Slay. TRIEBOVATI, a trebui (din TRIEB11, Deo
ierea unei afaceri sau invoieli: a trata cesar)].
despre pace; 6. pop. a cinsti mai ales trebuincios a. necesar.
cli bauturi: i-a iratat cu inghefatd. trebuinfa f. necesitate, nevoie.
fratà f. polita de plata aducatorului trecitoare f. 1. loc de trecut, in spe-
o annul anumità (--= it. &attn). cial loc ingust !info tara muntoasi; 2.
trittadk 1. pl. tritaji, abecedar: dela chrare stramta Intre doi munti.
trdtaji la ceaslov CR [ V. tetradd]. trecator a. 1. care trece pe undeva :
tratament n. 1. mod de a se purta oaspefi treciitori; 2. fig. de scurta du-
cu cineva ; 2. mod de a cauta pe un bolnav. rata : bunuri treccitoare. m. cel cc
II

tratat n. V. tractat. trece pe drum.

tratafie f. cinstire cu bauturi. trece v. (neutru) 1. a merge dela un
tratativai f. fapta de a trate: tratative loc la altul: a trece din Romdnia in
de pace. Ardeal, a trece la vreijmas; 2. a trece
traversh y. 1. a trece de partea cea- prin, a strabate: Dambovila trace prat

www.dacoromanica.ro
 tre - 665 - tre
Bucuresti; fig. a Indura a frece prin 4. triadt : a lumii puternicd treime. regi,
multe nevoi; a veni din Intimplare: a filozofi si papa AL.
trece prin minte; 3. a se transmite: a treizeci num. de trei ori zece; trei-
trece din feta' in fii; 4. a ajunge In zed i una, un fel de joc In carp.
.urma unei schimbiri: a trece dela o trela-lela adv. Mold. Inter) doari:
idee la alta; 5. a fi adoptat (vozbind de umblit trela-lela In puterea iernii pe
o lege); 6. a dura putin: frumusefea la tart:lb-He jidovesti CR. [Onomatopee
trece; 7. a se scurge: apa trece, pie- ce exprimt un umblet Incoace I tncolo
trete reimdn; fig. toate tree; 8. a dis- firfi un scop anumit; v. lela].
pare, a pen: vremea trece, a trecut tremà f. punct dublu pus asupra vo-
viscolul; fig, i-a trecut pofta; 9. a co- calelor e, i i u, spre a indica ci trebue
viz*: trecuse de 40 de ani ; 10. a trece rostite separat de vocala precedentS (In
de, a fi considerat: trece de invizfat. ortografia latini t francezt).
II

(activ) 1. a traversa : a trece o ape!, un tremur n. fapta de a tremura a-

pod; 2. a transporta: a trece mdrfuri, pele 'ncrefesc in tremur strâveziiie lor
l'a trecut dincolo; 3. a coprinde: l'au fete Err.
trecut sudori de moarte; 4. a 11 supus tremurh v. 1. a fi agitat de mid mis-
la: a trece un examen; 5. a Ingadui: ctri intrerupte sau de sguduiri dese fri-
treacd dela mine; 6. a omite: a trece gurile ii giceau sd tremure; 2. se zice
un rand; a trece cu vederea, a nu tinea de vocea care nu e fermi; 3. fig. a-t fi
searnt ; a trece sub tacere, a nu vorbi Mica: tremur sei nu rnd Paz& [Lat. vulg.
de. (reciproc) I. a se permite: multe-i TREMULARE].
II

se trec; 2. a-si pierde frurnusetea, frage- tremurat n. actiunea de a tremura

zimea: florile s'au trecut; fig. fldcdul un tremurat de gene Err.
incepe i el a se trece CR. [Lat. TRAICERE]. tremurAtoare f. planti ierboasi cu
trecere f. 1. actiunea de a trece: tre- florile de coloare verzie sau violete, creste
cerea Dundrii; trecerea Duntrii, me- prin pisuni i finete (Briza media).
dalie militart creatt cu ocaziunea trecerii tremuritor a. §i m care trernuril,
Dual-if de armata romint in rasboiul tremurhturà 1. tremur prelungit.
din *1877; 2. tranzitiune; 3. expirare: tre- tremuriciu n. fam. fior: l'a gdsit
cerea termenului; 4. vinzare multt: un tremuriciu.
marfa are trecere; 5. fig. influenth: are tren n. 1. sir de vagoane trase de o
multd trecere. locomotivt: tren de mdrfuri; 2. corp
trecut a. I. scurs: anul trecut; 2. de trupe insircinat cu transportul baga-
fig, care si-a pierdut tineretele: trecut jelor: tren de echipaje; 3. mate cele
inainte de vreme. n. I. timp trecut: trebuincioase pentru serviciul tunurilor:
II

set uite trecutul; 2. Gram. forma ver- trent de artilerie; 4. numele unui joc de
bait ce exprimt acest timp. copii (--= fr train).
treerh v. a bate sau calca grinele treni f. coadi lungt de rochie (= fr.
(cu boi, cai, masini) spre a le desface traine).
guluntele. [Mold. triera =-- lat. TMBULARE]. trenturh v. (poetic) a rupe In buctti : a-
treerat n. actiunea de a treera si re- ceastei hared* ce vdntul a trenfurat Bat..
zultatul ei. trephdh a. a umbla dupt ceva, a a-
treerlitoare f. masini de treerat. lerga Inti'una: preolii notri n'au mai
treerAtor m. cel ce treert. trepddat pela Socola CR. [Lat. TREPIDARE].
treeriff n. vremea treeratului. trepidare f. Mold. diaree.
treflà f. 1. Bot. trifoiu; 2. spatie: riga trephdfitoare f. Bot. breiu (planti
de treflci AL.; 3. ornament de arhitec- cu proprietiti laxative).
turi ce imitt trifoiul (= fr, tretle). trephdfitor in. cel ce treapidi.
tregher m. Mold. hamal. [Nemt.riAoai]. trepidfiturà f, alergare deast.
trei num. 1. numtr nepereche ce con- trepan n. I. instrument de chirurgie
tine clout plus una ; 2. Bot. trei frati, ln formt de sfredel cu case se giuresc
trifoiste; &el frati pitati, barba Impfira- oasele craniului; 2. operatiunea deschi-
tului; trei rfii, plantt ale ctrii frunze ra- derii craniului.
dicale au trei bobi (Anemone hepatica); trepce I. pL V. pretce.
3. fret colt cei (de-a), un joc de copii. trepetnic n. 1. preziceri dupt cliti-
analog cu baba-gaia. [Lat. TRES]. H n. ci- rea membrelor corpului (cum Wails o-
fra trei. chilor, a buzelor, etc.); 2. carte populart
treilea (al) num. ordinal dela trei. ce contine tilmacirea acestor rnisciri.
trelme 1. I. a treia parte; 2. trinitate: [Lit. tremuritor; terrnen derivat din slay.
ateinta- Treime ; 3. sffinta-Treime, 9fir- TREPETI1, tremuritura
blitoare ce cade la 51 de rile dupt Pasti; trepiciu n. Mold. triped pe care pla"

www.dacoromanica.ro
 tre - 666 - trl
cintarii lj aseaz5 tablaua. [Scurtat din tribord n partea dreapta a unei co
trei picioare]. rAbii.
treptat a. *i adv. I. din treaptS in tribulaji(un)e f. mahnire adina.
treapta; 2. fig. gradat. tribun m. 1. tribuni ai poporului, ma-
tnesidth v. 1. a tres5ri des: 2. (de gistrati in Roma entice', instituiti la 493
lucruri) a simti o sguduire sau vibra- a. Cr. spre a apSra poporul in contra pa-
tiune [V. treseiri]. tricienilor; 2. tribuni militarf, magistrati
tresfiri v. a sirup o miscare subit.5 romani avAnd aceleasi atributiuni ca
involuntarfi: a tresdri in somn, a tre- consulii si cari puteau 11 alesi dintre ple-
sari de frica, de bucurie. [Mode lat dupe* bei (444-336 a. Cr.); 3. fig. orator care
fr. tressauter]. se erige in ap5r5tor al drepturilor popo-
treshrire f. miscare subitS l invo- rului: 4. ambitios care cautS a excita po-
luntar5. porul, fStarnicindu-i zel pentru binele pu-
trestie f. 1. planti acvatici cu tul- blic.
pina. ghunoasi, lucre si dreapt5, creste tribunfi f. 1. loc inalt de unde vorbesc
mai ales pe malurile riurilor: tulpina-i oratorii; 2. loc ridicat in interiorul unei
subtire yi inalta se intrebuinteazii pentru biserici, al unei sAli publice.
bastoane, ca material de impletit, etc tribunal n. I. jurisdictiunea unui ma-
(Arundo); trestie de zah5r, plant& mare gistrat sau a mai multora cad Judea irn-
frumoasS, cu tulpina Malta de 3-4 preunS: tribunal civil, comercial, co-
metri, din al aril cotor se extrage fin recjional ; 2. insiai aceati magistrati: tri-
suc cu care se fabricfi zahSrul; 2. fig. bunalul va decide; 3. locul unde reziciS:
emblema fragilitStii: stejarul qi trestia. s'a dus la tribunal ; 4. fig. jurisdictiunea
[Slay. uthsrl]. lucrurilor morale: tribunalul opiniunii,
treti a. od. al treilea (in rang): cdnd tribunalul constiinjei.
eram treti-logofdt ISP. [Slay. TILE*, al tribut n. I. ceeace o Ora plSteste al-
treilea]. teia in semn de dependenta (v. haraciu);
tretin m. cal de trei ani: a de fn 2. ceeace se da : fluviile aduc tributul
cdte tin tretin POP. [Tras din tretil. lor marii; 3. fig. ceeace e dator a face,
tretior m. cal tretin: ca 1-am bclgat a Indura: a plati tributul morfii.
trettor y1-1 voiu scoate batrilior POP. tributar a. I. care plateste tribut: farli
[Scurtat din tretinior]. tributard; 2. fig. dependent, supus : sun-
trezi v. 1. a se desmeti, a-si veni in tern cu loth tributari morjii; 3. se zice
fire: a se trezi din befie; 2. a destepta: de un curs de apS in raport cu acela In
a trezi din somn; 3. fig. a face se' nascii: care se varsi.
incepurd prin tipar a trezi opinia pa- tricapel a. od. de htirtia ministeriala:
blicà 13k.c. ; 4. a se pomeni: se trezesc cinovnicul asterne o otnosenie pe hdr-
imbreicaji in profira imparateascd Ca.; tie tricapel AL- It TRZ CAPELLI, trei pi-
5. a se acri: prea losam vinyl sec se lg.. marca ecestei hard)).
trezeascd. [Slay. miezvm, a fi treaz]. triclainfi I. vierme intestinal, foarte sub-
trezie f. 1. starea celui treaz: ce fact; tire si mfirunt, care se desvolta in muschii
la befie, se celeste la trezie PAM ; 2. porcului si care, transportat tn corpul
(moment de) desteptare: cdnd era pe omului, cauzeazA uneori o boalS mortalii.
trezie. [Vechiu-rom. trezvie (v. treaz)]. triciclu n. aparat de transport perso-
triadii f. 1. reunire de trei unitSti; 2. nal, cu trei mate.
unitate comprise' din trei persoane. triclet a. In locutiunea arhaici, proclet
triangul a. 1. figura geometries cu trei triclet, de trei ori blestemat. [Rus TM,
unghiuri; 2. Muz. instrument de old in MATO .
formS de triangul, ce se loveste cu altul tricliniu n. sal5 de mancare cu trei
analog spre a acompania uncle arii. divanuri (in Roma anticS): alaturea in
triangular a. ce are forma unui trf- triclinirt ne asteaptd un festin AL.
angul: figura' triangularei. tricoliciu m. Mold. I. V. pricoliciu:
triasn. Geol. diviziune in trei etaje conti- e veo tabard de care sau un rond de
nand enorme resturi de soparle fosilificate. tricolici? AL.; 2. fig. bfiiat rnic i obraz-
triasic a. Geol. ce tine de tries. nic. [*i pricoliciu: crtigina necunoscutal.
trib n. I. semintie, una din diviziunile tricolor a. de trei colori. II n. colorile
poporului la vechii Evrei. Greci: 2. ur- nationale romAne rosu, galben i albastru.
masii fiearuia din fii lui Iacob tribul tricorn n. pSlarie cu trei colturi.
lui Levi; 3. popor mic in raport cu o tricoth v. a impleti cu ace la ciorapi.
natiune mare din care face parte: tribu- tricotaj n. Impletitul ciorapilor.
rile crrabe; 4. numar mare de insi dm tricou n. tesaturS in formS de ochiuri
aceeas familie. (--= fr. tricot).

www.dacoromanica.ro
 tri - 667 - fri
trictrac n: 1. joc pe un damier cu triod 13. 1. carte ce contine cantarile
doua compartimente, cu doi zari i treizeci din Postul mare sau Paresimi; 2. postul
dame; 2. tabla pe care se joach. cel mare (incepand cu Dumineca Vame-
trident n. 1. (urea cu trel dinti; 2. sului si a Fariseului pan& la Pasti): Du-
sceptrul lui Neptun. mineca Triodului. [Gr. mod., lit. (can-
triedru n. solid geometric cu trei fete. tare chn) trei odel.
trienal a. 1. care tine trei ani ; 2. ales, trior n masinh de vanturat grane
numit pe trei ani. (= fr trieur).
trier& v. Mold. V. treerik. triped n.1. scaun cu trei picioare; 2,
triioiste f. 1. a np sea-lariat cu tri- in special, scaunul pe care s'aseza preo,
foiu; 2. tritoiu de balta ale carui frunze teasa din Delphi spre a rosti oracole.
sunt intrebuintate in medicinh ca tonic si tripla V. a Intrei.
tebrifug (Menyanthes trifoliate). triplu a. intreit.
trifoiu n. planta erbacee din tam. le- tripoli n. substanta minerala galbena
guminoaselor Intrebuintata ca nutret ti sau rosie, ce serva la poleit.
ale aril frunze se cornpun din trei foliole tripotaj n. intrigi josnice, baifiri ne-
(Trifolium arvense): vitele se ingrasd demne.
de trifoin. [Lat. TRIFOLTLIM], tripou n. casd de joc (= fr, tripot).
Triion (St.) m. 1. sarbatoare babeasca, trirem& f. galerd antica cu trei ran-
cade la 1 Fevruarie Si e pazita de tarani duri de lopeti.
ca turmele lor ,sa fie apirate de dihanii: &Ilea 1. Mold. fluieras de trestie (as-
5f. Triton e patronul lupilor r e ram tupat la capatul prin care se sufla) cu su-
de Zacuste; 2. patronul cultivatorilor de netul tare st ascutit trisca dela tarlii.
zarzavaturi. [Cf. slay. TRUSTI, trestie]..
triftong n. Gram silaba compusa din Trisfetitele I. pl. numele slavon al
trei sonuri rostite dinteodath : ex. beau. sfintilor Trei lerarhi (Vasile, Grigorie II
triglifa I. Arhit. ornament al frizei loan) si a Bisericii consacrata lor in la§i:
donee. staff locului ca turnul Trisfetitelor AL.
trigonometrie f. partea geometriei [Compus din bulg. ni, trei, i SPETITEL,
care are de scop rezolvarea triunghiurilor sfantl.
rectilinii. trisilab& f. Gram. vorba for mata din
tril n. Muz. reperire repede si alter- trei silabe.
nativa a doufi note consecutive. trisilabic a. compus din trei silabe.
trilobit n. Geol, ordin de crustacee trist a. 1. turburar de durere imerna.
fosilificate in terenurfie primare. mahmt: gullet trist: 2. melancolic gan
trilogie f. I. serie de trei opere dra- duri triste; 3 care insufla Intristare ce
matice asupra unui subiect analog: Ores- remonie tristd; 4. nenorocit, funest : a
tia lui Eschyl coprindea tragedrile Aga- avea Lin sfarsit trist; 5. penibil, plich-
memnon, Coephorii si Eumenidele; 2. cos : vieata trista; 6. intunecat i ploios
opera divizata in trei parti distincte dar vreme tristd (- fr. triste).
tormand o serie: Divine Comedic, tri- tritalte I. soarta : II gas.a vaietandu-si
logic de ;Dante. tristea OD, f$t striste = bulg. sew&
trimestrial a, ce dureaza trei luni, ceintalnire (tericita sau nefericita), conside-
revine odata la trei luni. adv. pe tri-
II rata, dupa credintele poporului, ca plaza
mestru. Mina sau /ea].
trimestru n. 1. interval de fret luni; tristetil 1. I. starea celui trist, malt-
2. ceeace se plateste sau se primeste pe fire ; 2. melancolie de temptrament ; 3. fig.
fiecare trimestru. ceeace inspira tristera: tristetea toamnei
trimis m. I. mesager, cel Insarcinat (= tr tristesse).
en o misiune; 2. reprezentant diplomatic triumf n. 1. onoare data la Romani
de a doua orchne. generalilor victoriosi si care consta In a
trimite (trimete) v. 1. a ordona cuiva le face o intrare pompoasa l solemna
sa mearga undeva : a trirnite copiii la la Roma (v. arc): a duce in triumf, a
scoala; 2. a dispune ca un lucru sa fie purta pe brate spre a-i tace onoare; 2
transportat undeva a Halite o scrisoare. victorie mare, izbanda stralucita: truum-
[Vechiu-rom. trdmeate = lat. TRAMMERE]. Junile liii Alexandru cel Mare ; 3. succes
trinitar a. ce tine de trinitate. splendid: pledoaria sa fir un triumf;
trinitate f. un singur Dumnezeu in 4. tig. efect mare obtinut (vorbind de lu-
trei persoane: Tata], Fiul l sfantul Duh. cruri): triumful caritatii.
trio n. I. bucata de muzicil pentru trei triumf& v. 1. a obtme onorurile tri-
voci sau pentru trei instrurnente; 2. reu- umfului; 2. rig. a invinge In lasboiu 3
nire de trei persoane. a izbandi; a triumfa asupra dusmani

www.dacoromanica.ro
 tri - 668 - tro
/or sal; 4. fig. ainvinge: a triumfa de nament ce reprezinti atributiunile unei
o dificultate ; 5. a fi foarte multumit, a arte, stilt*: 5. fig. victorie, izbanda.
se mandri cu o izbanda. troheu n. picior de vers greco-latin
triumfal a. 1. ce tine de triumf: car compus de o silaba lungs i una sena&
triumfal ; 2. fig. care se face cu pomp& troian n. 1. gramada de zipada ridi-
care excita entuziasm : intrare triumfalci. cata de vifor : rdsbatern iute troiene de
1 adv. In triumf. ninsori AL. ; 2. fig. grimada, morman:
triumfator a. I. care triumfa; 2. fe- troiene albe de-a dusmanilor oase AL.:
ricit l mandru de un succes obtinut; 3. 3. fig. massa in miscare: ce s'au facut
victorios, care a Irwin& 11 m. I. general acele troiene de popoare? BILe. [Duna
roman care intra in triumf, dup5 o vic- gramada de pamant sau santul cunoscut
torie mare; 2. fig, cel ce a repurtat o sub numele de Troianul ori valul lui
victorie. Troian (v. Troian): interesanta genera-
triumvir m. I. magistrat roman in- lizare a unui termen geografic, prin amin-
sircinat cu o functiune odata cu alti doi; tirile ce poporul leaga de numele Imps-
2. nume dat lui Pompeiu, Cezar i Crassu ratului Traian, personaj istoric ajuns le.
precum i lui Octavian, Antoniu 1 Lepid, gendar].
and, asociati tustrei, uzurpala autorita- troieni V. 1. a (se) acoperi cu zipadi:
tea suverana la Roma. s'a troienit drurnul de fier AL. troie-
triumvirat n. I. functiunea triumvi- nind cdrarile En.; 2. fig, a albi: neca-
surile ce troienesc i imbiltranesc fdrd
rilor ; 2, asociatiune ilegala a trei cetateni
puternici, in Roma antic& spre a pune de vreme; 3. a acoperi in genere: tro-
mana pe autoritatea suverana banal ieni-va teiul floarea-i peste not En.
trlumvirat a fost format de Pompeiu, troienit a. acoperit cu zapada: pe
Cezar 1 Crassu (60 a. Cr ), iar cel d'al campul alb si trotenit AL.
doilea de Antonin, Octavian si Lepid troiä f. 1. sfanta Treime; 2. icoani
(43 a. Cr.). cu doua obloane laturase zugravite cu
triunghiu n. triangul. sfinti: o candela lumina o veche troifd
trivial a. I. foarte comun, prea cu- de lemn OD. ; 3. fam. numar de trei
noscut: adevdruri triviale; 2. josnic, persoane: troifa nedesparlita de surori
ordinar: expresiuni triviale. II n. ceeace CR. [ Slay. raorrA, trinitate].
este trivial: a evita trivialul. tromba I. massd de aburi in forma
trivialitate f. I. caracterul celor tri- de cilindru sau de con rasturnat, miscat
viale; 2. vorbe, fapte triviale: a spune in vartej de ',rant si care poate &alma
case, desriclAcina arbori, etc.
trivium n. partea invatamantului me- trombit I. 1. trompi: tromba cu gla-
dieval ce coprindea gramatica, retorica sul ei lugubru En.; 2. proboscidi: ele-
dialectica. V. quadrivium. fanfi cu lungi trombe inarmafi GR. AL.
trivogit f. alarmi: si trivoga in ei trombon n. trambitii mare, compush
sa bat AL. [Rus. TREvO0A, alarm5]. din 4 brate Imbucate uncle intealtele, ce
troack f. Tr. I. albie In care se cla de se lungesc sau se scurteaza dupd voie
mancate porcilor; 2. vasul de lemn plin spre a produce sunete diferite, 11 m. mu-
cu apa In care roata dela toed& invar- zicant care canta din trombon.
tindu-se, se ucli ; 3. cipataiul cel mic al tromf n. atir (In jocul de car(i). [Ung.
joagarului; 4. Bot. tidvi ; 5. unealta pe TROMP (din nemt. Trump f)].
care se Impletia gaitanul (v. Trocari); 6. tromp& 1. I. teava recurbata de mama
pl. catrafuse: unde vom ajunge maine ce serva de sunat la vanitoare; 2. tram-
cu troacele noastre? CAR. [Sas. TROK bita : trompa de moarte purteitoare Em.;
--= nemt. TROIA. 3. botul prelungit al elelantului; 4. Arhit.
troahnä f. Mold. Tr. riceali, un fel portiune rashrita a boltii care sustine un
de influent& [Si trocna (In Oltenia): ori- turnulet; 5. Anat. trompa lui Eustatiu,
gira necunoscuta]. conduct ce pune in comunicatiune tim-
troani f. Tr. V. tron. panul urechii cu cavilatea poster/oar-a a
Trocari m. pl. 1. alt nume dat Schei- foselor nazale.
Im (cari impletrau gaitanul pe troaca); trompetti f. instrument muzical de
2. (ironic) porecla data' Romanilor tran- sufiare cu teava de metal, de un timbru
silvineni de dare Romanii din Regal puternic si palrunzator: &on-meta e in-
trofeu n. I. despuierea inimicului in- strumentul militar prin excelenfa.
vins gi ucis; 2. colectiune de arme ricli- trout n. I. scaun Walt pe care sade
cate asezate cu arta spre a conserva un suveran in zilele de ceremonie; 2. fig.
i
amintirea unei biruinte; 3. mice monu- putere suverani: a aspira la iron.
ment comemorativ al unel %detach ; 4. or- tron n. 1. hada mica cat incape de

www.dacoromanica.ro
 tro - 669 - tru
capul patului de-a currnezisul, facuta din trubaciu m. trambicer : frubaci gâi-
scanduri de fa, cu flori negre pe ele : le- tani OD. [Rus. TROBAei)].
geitura cu hainele puse intr'un Iron ; trubadur m. nume dat poetilor din
2. cosciug (In Oltenia si In Ardeal). ($i Sudul Frantei (sec. XI- Xll).
troand Tr.: cf. pol. ratrnA, lada, cosciug]. trudi f. ostenealã mare, muncli obo-
tronc! int. 1. imita sgomotul caderii sitoare. [Slay. TRUD6].
subite ; 2. exprima ceva de tot nepotrivit trudi v. I. a obosi mult ; 2. a-si Incorda
cu cele zise tnainte: tronc, Marico ! a puterile; 3. fig. a se chinui. [Slay. TRUDM].
cadea (cu) tram la inimà a placea la trudnic a. care trudeste, ostenitor
prima vedere. [Onornatopee (v. &one 0]. vieafd trudnicd. [Slay. TRIIDINTRil, laborios].
troncani v. V. tráncitni: tot scl Iron- trufil I. gen de ciuperci comestibile
cdneascd if place PANN. foarte gustoase, tlrã cotor nici raclacinl,
tronciit n. a:dere sgomotoasa : tron- se gasesc sub pamant unde cainii l porcii
catul de bolovani AL. [V. tronca anume dresati le gasesc prin mirosul lor
trop m. expresiune Intrebuintath In cel fin : fazani umplufi cu trufe i stri-
sens figurat : o sutd de panze, in loc de dii de Lucrin AL. (=-- fr. truffe).
o sutd de cordbif. [V. tropos]. trulandit f. I. parga roadelor : le
trop I (tropai) int. imita sgomotul pi- maned cu multd poftd ca pe niste tru-
cioarelor and lovesc pamtintul. [Ono- fandale hp. ; 2. fig. (0 ironic) prinos.
matopee (v. trap)]. [Turc. TURFANDA (lit. lucru nou, noutate)],
tropiii v.1. a merge in trap ; 2. a face trufal a. I. prezumptios, pfin de tru-
sgomot cu picioarele : fdranul, carzd fie : om trufas; 2. superb : impodobitd
merge, tropdeste CR. [V. trop !]. in haine fru fase OD. [Din vechiu-rom.
tropaor n. od. un fel de postav. [Nemt. trufd, trufie = gr. bizantin myerri, des-
TROPPAUER(TUCH), lit. postav de Troppau]. fatare, moliciune: irufas, InsemneazA lit.
tropar n. cantare bisericeasca duph o om molatec, fastuos].
anumita melodie. [De origina slavo-greaca]. truii v. a se mandri foarte : Bathory
tropic n. I. fiecare din cele doug cercuri se trufi si se indlfd cu mintea BALc.
paralele cu ecuatorul, corespunzand cu trufie 1. mandrie desartl. [V. trufas].
cele doug linii ce soarele pare a descrie truism n. adevar banal.
In solstitiul de veil (tropicul Cancerului) trunchiA v. I. a thia o parte din ceva :
si ln solstitiul de larnA (tropicul Capri- a trunchia o .statud; 2. fig. a elimina
cornului). ceva esentlal ; a trunchia un pasaj din-
tropical a. ce tine de tropice: ceildurd tr'o carte. .

tropicald, foarte mare. trunchiat a. 1. din care s'a thiat par-

trbpos n. I. manferA rusinat de tea superioarA, partea principalA con
acest tropos AL.; 2. stil: troposul obis- trunchiat; 2. fig. incomplet in urma su-
nuif prin cancelarii; 3. fig, mod de a primarii: discurs trunchiat.
se exprima sd-1 facem a infelege cu trunchiu n. 1. corpul unui arbore fiirA
tropos subfire AL. [Gr. mod. TROPOs, craci, tulpina neramificath; 2. scaunul
mod]. macelarului l scaunul de cioplit al ro-
tropot n: sgomot ce face calul in tra. tarului; 3. bustul corpului omenesc fara
pat : an tropot de copite pe ghiafd ro- cap, brate l picioare ; 4. fig. linie directa
potind AL. (V, trop !J. a unei familil din care pleacii ramuri co-
tropoti v. a merge cu pasi marunti laterale. [Lat. TRUNCULUS].
0 iuti. [V. tropot]. trup n. 1. corp: trup i sufict, foarte
trosci mt. imita sgomotul ce fac cor- intim; 2. sfoarA de mosie; 3. patul rasbo-
purile uscate I solide and crapa : grinda iului de tesut. [Slay. TM., membru, corp,
face troscl [Onomatopee]. trunchiu, cadavru].
trosciii v. a face trosc. trupii f. 1. reunire de oameni cu aceeas
troscot n. 1. planta cu tulpina Intinsa ocupatiune; 2. numAr de actori asociati
pe plmant a carii râclacina place porcilor sore a juca comedia ; 3. corp de sol-
(Polygonum aviculare): pe cel camp dati; 4. pl. corp de osteni ce compun o
cu troscot coperit POP. ; 2. riimasita 11- armath (= fr. troupe).
nului dela cai. [Slay. TROSKOTO]. trupee} a. corpulent.
trosni v. I. a face sgomot: a trosni trupesc a. 1. corporal: pedepse fru-
cu biciul; 2. se zice de sgomotul ce fac pesti; 2. fig, sensual: porniri trupesti.
corpurile tari intinzandu-se: oasele ii trupelief. corpulenth minte de prune
frosniau. [Varianta din trdsni]. intr'atdta trupesie OD.
trotoar n. spatiul rezervat pedestrilor trupinii f. Mold. V. tulpira.
de-a lungul stradelor sau drumurilor (=fr, trupitai f. cormana plugului impreutal
trottoir). cu bArsa 1 plazul.

www.dacoromanica.ro
 tru - 670 - tad
trusou n. hainele si rufele ce se dau tufecciu m. 1. od. numele lefegtilor
unei fete la maritis (=-- fr. trousseau). gardei domnesti (duph pusca ce purtau):
tu pr. personal de persoana a doua. Caragea pierduse doi cdrcserdari si
[Lat. rt]. Un tufecciu loviti de gloantele jiann-
tub n. teava de plumb, fier, sticlfi, pe lui GlucA; 2. armurier (de hangere, iataf
uncle aerul i alte fluide pot trece i avea gane, mazdrace i usanele): tufecciul
iesirea libera; tubul digestiv, organele ce din M.:kin POP. [Turc. TOPEE6I, puscas,
concura la digestiune. (Wean (din TOFEIC, pu§ca)].
tubercul n. 1. Bot. excrescenta In tufil n. padurice deasa de tufe.
forma de cocoasa pe unele parti ale plan- tuffi v. Mold. 1. a baga mult cu de-a
tel (frunze, ridacina): cartoful e un tu- sila : tufleste in gurd cdt nu-i incape;
bercul ; 2. Anat. proeminenta unor parti 2. a ascunde ceva repede, a vari In san,
ale organismului; 3. Med. productiune In traista sau In buzunar; 3. a Infunda,
morbida de un alb-galbuiu ce se desvoltd a indesa In genere: tufleste cusma pe
mai ales In plamani. cap Ca. [Origina necunoscuta].
tuberculos a. 1. care e de natura tu- tufos a. 1. acoperit cu tufe: munte
berculelor ; 2. ce contine tubercule, iitufos; 2. cu ramuri dese; 3. des si mare
m,
f tizic. la par: sprdncene tufoase Ca.
tuberculoza f, 1. dispozitiune pentru tuguia v. a se subtia In varf. [V, fu-
formatiunea tuberculelor: 2. boala de pla- guitz].
nulni, de piept, ftizie: tuberculoza e mai tuguiat a. terminat cu un varf,
ales ereditard. ttaguiu (tugluiu) n. 1. pisc de munte;
tucal n. vas de noapte. [Gr. modl. 2. varf de stog ascutit; 3. varf in genere.
tucifria f. soiu de fasole dulci. [Nemt. [Dintr'nn primitiv fuc (cf. fttcluiu), In-
rudit cu clod.
ZUCKER, mbar, printr'un intermediar sasesc].
tuciu n. 1. fier combinat cu carbon; tufuli v. Mold, a maltrata: i fuhri-
2. vas de tuciu (numit obisnuit ceaun). este mai rdu decat pe vite Ca. [Ori-
[Turc. 'rue, bronz]. gina necunoscuta].
tuefurfu a. negru-deschis ca tuciul. tubal n. Mold. sac In care se pune boa-
tuelulu n. V. tugluiu. bele de porumb vanturat, [Origina necu-
tucsui v. fam. a trage la massea, a noscutal.
bea mult, [Origina necunoscuta *Weil f. rachiu de prune. [Serb. TIARA
tues a. Mold. ticnit: te socot corn tuna n. 1. steag facut din dotra sau
tues? AL. [Cf. tehuiul. trei coade lungi albe de cal, atacnate de
tad rt. substan(a calcarà i poroasa de- o lance vopsita: rosu cu semiluna In varf
puul In straturi min ape: tuful poros of Impletite cu rnaestrie (Sultana] avea
al catacombelor OD. sase (uiuri, Vizirul trei: Domnii romani
tufa 1. 1. arbust (mai ales spinos) cu doul): unde ifi sunt voinicii, Paso cu
rnulte ramuri: a) alun ; b) tufan; 2. craca trei tuiuri? 131Lc.; 2. unul din atributele
verde de tufan: cu tufele ii mulfurnesc Domniei (In Tarile romane vasale Portii)
Cia. AL. ; tufa de Venetia, ceva ce nu ce se purtau Inaintea Domnului la alaiuri
exista (tufa crescand in paduri si Vene(ia sau and pornia la rasboiu: aprozfi parr-
frind ores maritim); 4. fig. lipsá corn- tau sangiacul... i doud tuiuri turcesti
pieta copii tufa! CR. [Macedo-rom. tufd, date dela Impdreifie OD., tuiuri de pa-
smoc de par, mot = lat. inFA, penis de radd cu trei cozi lungi de cal AL.; 3.
coif (romaneste cu sensul largit)]. H adv. azi, In proverbul (de origina istoricl), nu
fara bani: tufd in buzunar. [Tuft's', cu a- e nici topuz nici tutu, nu-i nimic de clan.
cest sens, e prescurtat din tufd de Ve- sul, !fare nicio putere. [Turc. Ttrr, coada
netial. de bivol sau de cal, legata de o sulita
tufan m. specie de stejar (nurnit st avand tn varf o ghiulea de am].
tufa alba sau ritioasA) prin padurile l tu- tujlean m. Mold. V. tulean,
fisurile dealurilor (Quercus pubescens). tul n. tesatura In formii de reteifoarte
tuffinicii f. Bot. Munt. crizantemb. subtire i usoarii: tuluri i dantele (--= fr.
tufar m. arbust: pdduri de tufari AL. tulle).
[V. t&c:1]. tulbent n. Tr. maraml, broboada ml-
tufkris n. loc de tufari. read. [Serb. TULBENTA (v. tulpann.
tufeccibasa m. od. seful gardel don- culburà v. V. turburh: (muntii)
ne*tt: aveam odaie in Curled dont- pele 70 tulburau AL.
neascd alaturi cu odaia lui tureccibasa tulean m. coceanul firului de porumb.
Gmc.A. [Turc. TOME& BW, 'Ater de garda [V. tuleiu]:
care la vanatoare prezeata Sultanuluil tuleht n. Mold. I. paiu gros; 2. co-
pusca]. torul penei (la pasari); 3. fig, par ce ra-

www.dacoromanica.ro
 tut - 671 tun
sate: tuleie de barbd. [§1 truleiu: pol. surilor e obs,..ura In romaneste ca 0 ill
TULE1A]. limbrle romanice (cf. fr. tomber)l.
tuleol Mt. fuga I [Tras din toll]. tumbac n, aramil galbena : cu toiag
tult v. a o lua repede la (riga' : cum de liliac, cu mate-mil de tumbac POP.
dete florae, o tuli d'a fuga Ise. [121.19. [TOM. TUMBARL
TOLITISIA, a se deparia, a o sterge]. tumbelechiu n. un tel de timbal&
tulichinfi f. V. tulipina. instrument principal al meterhanelei : fir
Tulimeni m. pl. od. osteni de garni- tot timpul acestei cerernonii it bd tea in
zoana cari intrara In Moldova la 1821 curte rneterhaneaua cu surle, cu tobe
spre a restabili ordinea : dupa spargerea 10 turnbelechiuri GHICA. [Turc. romanur,
eterittilor se trimise Patel din Iati Itimbalal.
cdteva mii de tulimeni NEGR. tumburuc a. Mold. gamilie (de ac,
tulipan n. Bot. lalea. [Serb. TULIPAN, de cupt). [Tr. timburut = ung. czoma
lit. turban (dupa inflorescenta-0]. (influentat de limburut)1.
tulipina (tulichina) f. mic arbust ye- tumoare I. Med. umflaturi.
ninos ale carui tructe sunt niste boabe tumular a. relativ la morminte ; pia-
de marimea mazirii (Daphne mezereum). trd tumulard.
[§i tulpind, dupti lernnu-i frumos]. tumult n. 1. miscare mare Insotita de
tulnic n. instrument de muzica obis- sgomot 0 de dezordine ; 2. fig. turburare
nuit de Romanii din Muntii apuseni ai interioara: tumultul pasiunilor.
Ardealului. [Origini necunoscuta]. tumul(us) m. gramada de pamant
tulpan n. 1. muselina perne de tul- sau cladire de piatra, In forma de con,
pan cu {Lori de tiriplic OD. ; 2. bro- pe care popoarele vechi o ridicau deasu-
boada dintr'Insa : cu colanul lat pe ele, pra mormintelor: sunt trei specii de
cu tulpanul pe sprdncene Poe. [Or. tumuli dupd dirnensiunea lor: mcigure,
mod. =elm, din turc. TOLBERT, musehna mOvile i gorgane.
din care se fac turbane i turbanul !rms. tumurluc n. pop. Inchisoare, gros;
(lit. ce Manta inima), de unde asemenea, ii dose la tumurluc Isp. [Vorba identica
printeun intermediar sarbesc, Tr. tulbent cu tumuruc, butuc (cf. gros)1.
Buc. turbent]. tumurug n. Mold. buturuga. butuc : ist
tulpinfi 1. I. partea arborelui care iese copac e bun de grinzi, ista de tumu-
din pamant si face ramuri; 2. fig. trun- rugi CR. [Turc. TIMURUO, butuc, Inchisoarel.
chiu genealogic: tulpina Basarabilor; tun n. aparat de artilerie ce servit la
3. Bot. tulipina. [Forma paralela cu tru- aruncarea ghiulelelor: a trage cu tunu-
pind serb. TRUPINA, trunchiu]. rile. [Vechiu-rom, tun, tunet = lat. toms,
tult m. I. veche monedd turceasca In trisnet (dupa sgomotul ce produce)]. I
valoare de 15 parale: un ort, un zlot, adv. 1. tare ca tunul: sdndtos tura 2.
un tult I o oala cu unt, locutiu.ne pro- tare beat: era tun.
verbiala pentru plata unui pre( cam pi- tuna v. 1. se zice de bubuitul tune-
parat; 2. (Banat) moiled& de douizeci tulut : fund ti fulgerd; 2. se zice de orice
creitari: cine-i dd un tult i un zlot, sgomot asurzitor: a tuna cu tunurile;
sd-1 dea cu fune cu tot POP. [Turc. TULL]. 3. (Banat si Oltenia) a veni deodata:
tullue n. Mold. chica mi-1 lua de fu- brad incetinat, de unde ai tunat P POP.
luc CR. [Cf. gr. mod. TSULOR, zulun. cdnd in cas' a tunat, impdratul o a
tulum n. Mold. I. burduf pentru unt- 'ntrebat Pop. ; 4. a bate cu tunurile o
delemn; 2. un nutria'. hotarit (20 sau 40) reduta ambele panti incepurd a tuna
de bucati de blanuri ori piei. [Turc. TULUEI, una asupra altera BALc.; 5. fig. a vorbi
sac de pick i bucata de blanal. contra cu multa violenta : a tuna impo-
tulumbk f. pompa de incendiu. [Turc. triva abuzurilor. [Lat. TONARE pentru
TULUMBA]. sensul 3 (provincialism ardelenesc), cf.
tulumbagiu m. 1. pompier : chiamd trdsnaiel.
un tulurnbagiu sd-i toarne o cofd de tunar m. artilerist.
opd pe cap AL.; 2. fabricant de tulumbe tunfirire I. canonada cu tundrirea
stropitori. [Turc. TULIRMADB]. infricotdtoare de bombe BALD.
tunator a. care tuna 0 fulgera : Ju-
tulumbith f. clistir. [Lit. tulumba mica],
tumbh I. Mold, dare peste cap; de-a piter Tundtorul; voce tunatoare, tare
tumba, rostogolindu-se: se duce de-a si rasunatoare.
urnba peste noud mart AL. sdltdnd, tunde v. 1. a lila Lana: a tunde un
fdcdnd chiar tumbe cu metter echili- midi; 2. a taia parul; 3. a taia iarba ; 4.
brit AL. [Macedo-rom. tumbd, dare peste a o lua la tugs: pune rrulna pe iapd
cap, colina mica si mormant = lat. TUMBA at tunde-o! CR. ; 5. a-si tide pirul capu .
colnic, terasa, mormant: evolutiunea seri- lui: s'a dus sci se tunzd. [Lat. TONDEREI.

www.dacoromanica.ro
 tun - 672 - tur
tundrii f. Tr. sarica sau zeghea Ar- turbii f. un tel de cArbune ce se ga-
delenilor : Muresean cu tundra surd Pop 3este mai la suprafata pArnantului i e
[Ung. curmaa], tormat din resturile vegetale acoperite cu
tunel n. drum suteran sapat dealungul namolul apelor: turba servd de combu-
unei punp sau unui deal. stibil acolo unde lipsesc lernnele (=- fr.
tunet ii. sgomot prelungit ce s'aude tourbe).
indatA dupti tulger. [Derivat din vechiu- turbfirie f. strat de turbA.
rom. tun, tunet (dupà analogia lui.sunet)]. turban n. 1. broboadA de tulpan alb
tunich I. 1. haina dedesubt ce purtau cu care Turcii ($ i alte popoare orientate)
cei vechi; 2. oPce haind simpli de aco- ii InfAsoaril capul: hainele i turbanul
pePt; 3. vesmant de uniforme pentru Pasei BALc.; 2. broboada analoga purtatA
soldati l liceani; 4. Anat. membranA, Inainte de boieroaice: cocoanele cele ti-
Invelis; tunica ticatului. nere se purtau legate la cap cu tur-
tuns a. chruia s'a tAiat lana, pArul, ban GHICA. [Vorba europeana de azecasi
barba. I n. lucrarea de a tunde. origins cu tulpar].
tunsoare f. tunsul oilor i timpul and turbare f. 1. boala caracterizatA min
se tace. accese de delir, InsolitA de groaza pentra
tunturliu a. Mold. V. tontoroiu. lichide si de o pornire violenta de a mus-
cupt int. imita sgomotul sarini: /up! ca : turbarea, comunicatd prin muscd-
in vapor AL. [Onomatopee]. tura unui coMe turbat, se vindecd as-
tupäi v. a juca shrind. V. /up!' tdzi prin metoda inoculatiumior anti-
tupeu n. fig. lndrAznealA, nerusinare rabice a lui Pasteur; 2. boala de vite;
(= fr. toupet). 3. fig. transport violent de manic; 4. pa-
tupilat n. Mold, a se pitula : in urma siune excesiva : turbarea jocului ; 5. Bot.
strdlucirii std umbra tupilatà AL. [Me- Tr. laur. [V. turbe].
tatezit din pitula turbat a. 1. atins de turbare: cdine
tupiltuo adv. Mold. pe ascuns: tupi- turbat; 2. fig. pasionat, nebun : turbat
lug prier ndgdrus AL. de gelozie. U m. om impetuos, violent. 1
taw n. 1. miscare circularA : un tur adv, ca un turbat.
de vals AL.; 2. preumblare mica: a face turbent n. Buc, broboada miresei.
an tur prin oras (= tr. four). [V. tulpan].
tur m. Indoitura nadragilor sub batA: turbilion n. vartej: (diavoli) treceau
eine cautd gurii, ii se desgolesc turii ca turbilioane de flaceiri infernale I3oL.
PANN. [Serb. 11/R]. (= fr. tourbillon).
turà f. 1. monogram Sultanului pe turbinii f. roath hidraulicA ce se In-
vechile monede turcesti ce crrculau In varteste orizontal In apA imprejurul unei
tad, reprezentAnd o mAnA deschisA cu axe verticale.
cele cinci degete: de cand n'am vdzut turbinci f. torba mica (CR.).
paraua, i-am uitat cum e turaua PANN [Pus. TORS/NIG].
2. od. iscAlitura Padisahului pe vechile turbulent a. care e pornit a face
firmane cu cernealA de diferite coloP sau sgomot.
in aur: au pecetuit sandalul verde cu turburi v. (activ) 1. a face turbure:
turaua Fn..; 3. tam. iscAliturA : pune-ti a turbura apa; 2. a cauza o agitatiune
turaua; 4. fata monedei turcesti i un violentA viscolul turburd aerul; 3. a
joc cu moneda : unit jucau nuci, iar cauza turburare, dezordine: a turbura
altii.... tura Fu.. [Turc. TURA, monograma pacea publicO; 4. a semana vrajbA : a
unui suveran]. turbura o tamilie; 5. a suspenda, a dis-
turaliu a. drept la cumpiinA (In cAn- truge facultatile sufletului: asta i-a tar-
tecele oltene l dobrogene): la parale burat mintea, judecata; 6. a intrerupe:
turalii, luate pe la betii POP. [Turc. a turbura o convorbire. II (reciproc) 1.
TURALI, provazut cu turaual. a deveni turbure: cerul s'a turburat; 2.
turanie a. se zice de limbile call nu fig, a simti o turburare a mintli, a-si pier-
sunt nici indo-europene nici semitice. de cumpAtul: oratorul s'a turburat. [Lat.
tura-vura adv. incoace i Incolo: tura- *TURBULARE (tras din TURHARE)].
vura se tOcu invoeala. 1$. dura-vura: turburare f. 1. actiunea de a (se)
onomatoped turbura: turburarea apei; 2. confuziune,
turba v. 1. a fi atins de tuibare; 2. agitatiune dezordonatA : a cauza turbu-
fig. a airlift o dudA mare; 3. fam. a se rare ; 3. neliniste sufleteascir : e p/in de tur-
infuria peste mAsurA. [Lat. TURBARE]. burare ; 4. pl. rAscoale populare, rAsboaie
turbai f. 1. turbare la om; 2. boalA de civile : a afdta turbureiri.
vite; 3. fig.furie: aceste ganduri negre 'n turburitor a. si rn care turburA.
mine turba'mplantd AL. [Tras din turba]. turbure.a. 1._care an eiimpede: ape:

www.dacoromanica.ro
 tue 673 tur
turbure; 2. fig. intunecat: in turburea al Turcilor: esti prea turcornerit AL.
I

'mpdrafie a umbrelor En. [Lat. *TURBULUS [Gr. mod 1.

= TURBIDUS]. I adv. nedesluait: a vedea turculet m.1.(Banat) sticlete; 2. Munt.
turbure. II m. Bot. asmaciuc. fioarea Paatilor.
turburos a. Waste turbure ploaia turiac m. 1. carAmbul cismei: poturi
spumega 'n turburoase unde 13oL. cu turiecii de fir Fru ; 2. pl. un tel de
turc a. ce tine de Turcia sau de lo- ciorapi largi de dimie cari acopAr mem-
cuitorii ei: limba hired. IT rn locuitor din ibrele inferioare la tarance. [Origina ne-
Turcia : Turcul sd plateascd! floarea lcunoscutA].
turcului, ltorAmioare. I turaatca f. 1. Mold. V. turiac; 2. fig.
turcà f. masa cioplit5 de lemn, toc- tombaterA : te mai si poreclesc turi-
mai ca un cap de cerb, cu panglici, mar- aka AL.
gele ai clopotei, cu care umblau copiii de turist m. cel ce alatoreate de plicate
CrAciun: turca i chiraleisa AL. [Fern. sau pentru instructiune (= fr. touriste).
din slay. TUlsfr, taur, corespunand sino- turiste f. Mold. ogrinji. [Albanez ru-
nimului bAnAtean cerbuf]. miT, oda].
turcii f. betisor ascutit de ambele a- turità f. plantA ce create prin tufiauri
pAtaie ; de-a turea, joc de copii cafi baga gi pficluri, se intrebuinta inainte spre a
betiamul numit furcd intio gaura sapata vindeca boalele de ficat, azi ca astrin-
in ptmAnt i aIi juatori ti opresc sA se gent (Agrimonia eupatoria). [Rus. ro-
apropie. [Origina necunoscuta RITA, hrana vacei],
turca f. aciulA mare ti latoasa a mun- turla f. turn mic: turlele bisericei.
tenilor: cu a lor lungi i negre plete se [Gr. mod.].
coboar' o neagrd turca AL. [Lit. cliciula turlac a. fam ametit de yin: cu ca-
din Lana turcanAl. I p& de somn umflat si la minte cam
turcan a. se Ace de o varletate de turlac POP. [Turc. ToRLAK, lenea, idiot].
oi Cu Ulna moale, matasoasa si creata turlaci v. a se imbAta : bea de se
I
furcanele sunt cele mai rdspandite oi turldcia ISP.
din fard; 2. lAna turcanelor. [Origina tur(liu)liu adv. pop. fain, frumos:
necunoscuta]. turliu, turliu. scos din cutie. [Turc. Top.Lo,
turcanesc a. fAcut din Ma turcana : reaL0, de toate felurile].
.caciuld turcaneasca POP. turloiu n. pl. fluierele picioarelor. [Va..
Omens, a. se zice de oile cu lAna scurtg. rianta din surloiu, derivat din surld. Maier].
[Cf. turcanl. turlu- burlu (turloiu-burloiu) adv.
turceasca f. cafea turceasa. Isbarlit : perii capului steteau furlu-
turcesc a. 1. ce provine dela Turd: Iburlu. [Onomatopee]. V. sblirll..
bani turcesti : 2. mahornedan : lasd legea turniA f. 1. multime de animale do-
crestineasca si te da'n beget! turceascd mestice de acelaa soiu: o turmd de boi;
POP. ; 3. se zice de o varietate de struguri 2. fig. (In limba bisericeasa) popor: o
al de o varietate de porumb cu druga turma i un pastor. [Lat. ITIRMA].
groasa l bobul albicios. II turceate, adv. turmac m. vitel de un an.
1. ca Turcii, expeditiv, absolut: a judeca, turment n. torturA (fizicA sau moralA).
a domni turceste; 2. In limba tura: a turmenti v. 1. a chinui : boala zl
vorbi turceste; 3. fig. i fam. nedeslu- turmenta: 2. a importuna ; creditorii It
aft, neinteles: ca i cand le-as fi great turmenta.
turceste AL, turmentat a. fam, beat: cetalean
turd v. a (se) face turc, a primi reli- turmentat.
giunea mahomedanA: multi crestini s'au turn n. I. clAdire InaltA de formA ro-
turcit. tunda sau poligonal5; 2. piesA In jocul
turchinar m. Mold. tiipoiti la clAcli- de aah. [Sas. TT/RN = nemt. maim],
rea stogului. [Origina necunoscut5]. turn& v. I. (poetic) a Inturna: fur,
turcime f. neamul turcesc. nand a ei catare sure bolfile ceresti
turcism m. I. nationalitate tura; 2. Boc.; 2. a arse: a turna yin; 3. a pious
vorbfi turceascA intratA in limba romAni. tare: toarna cu galetile; 4. a topi vAr-
Multe din aceste turcisme apartin trecu- sand Intr'un tipar: a turna plumb, a
tului, altele au perzistat In limbA, nu insA turna tunuri; 5. fig. a fabrica : Ii toarnd
fArA a fi intipArite de o ironie uaoarA, I palate. [Lat. romAas, a Intoarce la strung,
ceeace explicA deasa lor intrebuintare in apoi a intoarce In genere: de ad, pe de
literatura umoristicA. o parte, sensul general conservat (in limba
turcoaica f. femeia turcului. modernA) de cornpusul inturna, iar pe
turcoaza f. peruzea (=fr. turquoise). de alta, sensul special de ga arm*, adicA
turcomerit a. od. (ironic) admirator a intoarce de mai mate oril
L. $aineanu.Qict. Universal. 43

www.dacoromanica.ro
 tue -- 674 - tut
turnanti f. mica biblioteca mobilA ' tusa f. (de-a) un fel de joc Intre IL'
fr. tournante). cAl si fete la oriveghiu cu un stergar Itn-
turnare I. actiunea de a turna. pletit vArtos. [Serb. rustrA. palmA]. I adv.
turnitor m. cel ce toarnA metale : beat: din du.,ca in du.gai sa ma fac
turndtor de clopote, de litere. fuqca At.
turnfitorie 1. 1. arta de a turna me- guano f. pl. varietate de oi, cea mai pi-
tale; 2. uzinA unde se toarnA metale al pernicitA din tar& [OriginA necunoscutA].
se fabricA unele obiecte cu metalul topit. base f. expiratiune convulsivA l sgo-
turnel n. turnurà de rochie. motoasA a aerului continut In plAmAni.
turneu n. cAlatorie In diferite locuri [Lat. russrs].
(-= fr. tournée)]. tuft v. 1. a avea un acces de tuse; 2.
turnir n. serbare militara In evul-me- a imita sgomotul tusei. [Lat. TUSSIRE].
diu, In care cavalerii simulau lupte Imre tuotiu! Mold. int. imitA sgomotul sA-
dAnsii. [Nernt. TURNIER (-= fr. tournois)]. riturei subite: fac fit.giu din balk; i o
turnurit f. I. mod de q Intoarce, de iau la sdndtoasa CR. [Onomatopee].
a prezenta un lucru: a da o turnura tuteh f. oxid de zinc: arsenicul, co-
originald ideilor sale; 2. modal cum se baltul. tuteaua Bk.c. [Turc. rurrA, zinc].
prezintà lucrurile: aceasta a'acere iea tutelfi f. 1. autorirate data conform le-
o turnura rear 3. mod de a fi, aparenta gii spre a purta grija de persoana si de
exterioarA : turnura de diplomat AL.; 4. averea unui minor sau a unui interzis:
pernita de pus sub jupa unei rochi: tur- 2. fig. protectiune.
nure din par de cal (= fr. tournure). tutelar a. care protejeazA : inger tu-
turpltudine f. 1. dezonoare din vr'o telar.
faptA rusinoasa ; 2. fapta rusinoasa. tutor m. 1. persoanA chreia s'a lucre-
turta f. I. pAine lath si rotunda din dintat tutela; 2. fig, protector.
aluat nedospit: a trage spuza pe turta tutti-frutti m. pl. 1. mancare Italie-
sa; turtii dulce, prAfiturA din aluat cu neascA din tot felul de fructe; 2. fig. pot-
miere, migdale, nuci, etc care se coace purl.
la cuptor; 2. prin analogie: hula de tutti-quanti m. pl. toti cati sunt, toti
ceara; 3. pasca : 4. Bot. ceapa cioreascA; acei oameni (cu o nuantfi de dispret).
turta lupului, numele sernintelor foarte tutui v. a zice cuiva tu In vorbire.
toxice Intrebuintate spre a stArpi diferite I tutuian m. cioban din Ardeal : Mol
lighioi stricAcioase. [Lat. medieval TurrAl. Nichifor fufuianul Ca. [DupA fufuiul sau
I adv. 1. ca turta: a face tuna ; 2. fam. motul ce-i cade pe frunte].
tare beat. tutuianea f. hora tutuienilor, numitA
I

turtea f. 1. rotitA de fus; 2. Bot. tA- mureaeanca.

WO. I tutuiu n. 1. vArf, pisc; 2. mot de pAr.
turti v. 1. a face turtA, a Mti prin [Ung. caves].
apAsare: 2. fam. a se ImbAta rAtt. I tutun n. 1. plena din fam. solaneelor,
turtlt a. comprimat, latit, strivit. originara din insula americanA Tabago
turtur a. Mold. acricios : mere tur- (v. tabac), contine o violentA otravA (n6
lure CR. [Cf. turta (lupului)]. cotina): frunzele-i sunt Intrebuintate in
turtur m. Mold. picAturA de ploaie medicia, lar cu zeama de tutun fiert yin-
Inghetata : crengi de furfuri incdrcate AL decA poporul diferite boale de piele (Ni-
:

[Reduplicat din fur I variantA din far! cotiana tabacum): tutunul, numit In Tr.
(ca farfdra din tar f; cf. Ord), onotna- tabac *i In Banat duhan, a fost introdus
topee exprimand o picurare inceat5]. In Europa la 1560 de ambasadorul fran-
turturich 1. solu de porumbita dar cez Jean Nicot; 2. foile acestei plante us-
mai mici, bunA de mAncat. [Lat. TURTURILLA]. cate, apoi sucite sau pulverizate: tutunul
turul v. pop. a fleari: ii turue me- se fumeaza, se trage sau se mestecd.
'
reu gura CAR. [V. torosa 1[Mold. tiutiun = turc. Terti].
turungiu a. portocaliu (terrnen de tutunfirlt n. od. dare de fiecare po-
bofangiu, familiar descAntecelor). [Turc. gon de tutun.
TURUNDJI, galben, rosu-Inchis (din TURUNDJ, tutungerie I. locul unde se vinde
I

minima)]. tutun.
tus pr. In kc de toti (Inaintea nume- tutungiu m. vAnzator de tutun. [Turc.
I

ralelor dela trei in sus): bus trei, tus- r6r6unn].

patru. Ituzlamh f. mancare din burtA de vitel
tug n cernealA de China (= fr. tou- si din picioare de vacA. [Turc. TOZLAEIA,
che). bucate sArate].
tuqä L-pre3sautace familiarA din ma- tuzluci m. pl. 1. od., ghetre de aba
tusk Inchelate pe dinapoi ctt copci sau cu si-

www.dacoromanica.ro
 U 675 ulc
returi (cari se trageau peste ciorapi i apoi I oltenii i oltencele): ri'are nici tuzluc
se bagau In cisme): tuzluci cu gditane nici ipangea, n'are nici de unele, e lipsit
de mdtase; 2. azi, turied dela dosul pi- I de toate. [Turc. TOZLI/K, lit. ce fereste de
ciorului pant: sub genuchi (cum poarta I praf (din TOE, prat)].

U m. a 21-a Medi a alfabetului. I incepe a nuIrndi ugilit printre gard CR.

ubichitate f. starea celui ce se afla [Origins necunoscuta].
pretutindenea : are darul ubichitdfii. uideo I iM. V. huideo.
ucaz n. decret al Tarului. tile f. Zool. sorecar (Buteo). [Ung. &st].
ucenic in. 1. od., apostol: ucenicii , uiet m huiet: un uiet depeirtat GR. AL.
lui Isus; 2. discipol (sens arhaic); 3. azi, I Uinta f. umfraturS la gat, la subtioara,
mai ales cel ce Invath o meserle: uceni- la stingliii. [Mold. udme origina necu-
cul s'a fdcut calf& [Slay. 116ENIKII, dis- noscuta].
cipol]. uimici v. a se uhni cu totul.
ucenicie f. 1, starea, ocupatiunea uce- Wm) v. a (se) 'confunda de mirare
nicului; 2. timpul cat se Myatt( o mese- (dinaintea unui lucru neasteptat), a se
rie ; 3. fig. primele Incerari: anii de uce- pierde cu firea. [Slay. drib a rapi (cf. sub
nicie. aportul sensului, fr. ravir)].
ucide (uclge) v. 1. a lua vieata: a uimire I. mir are adanca.
ucide in luptd; fig. litera ucide; 2. a-si uimit a. foarte mirat.
tace seama ; 3. Mold. Tr. a lovi, a bate. uimitor a. care uimeste : frutnusefe
[Lat. OCCIDERE (forma ucige e analogica : uimitoare.
cf. intinge); sensul 3, deja familiar vechii oath v. 1. a nu-si mai aduce aminte :
limbi, rezulta din afinitatea notiunilor uci- a uita cele invdfate; 2. a lima din neba-
dere' st tizbirez (v. izbi)]. j gare de seamd : a uita punga; 3. a nu
ucidere f. adiunea de a (se) ucide. se gandi la ceva : am uitat 3a vet instiin-
ucighl-crucea (tämiiia,toaca) m. fez; 4. a nu voi 55 tie minte : a uita bind-
nume eufemistice date necuratului : gdn- faceri, ofense; 5. a iesi din minte; ce
dind cd-i ucigeel-crucea, s'a speriat CR. s'a attulnat, nu s'a uitat, [Vechiu-rom.
ucigga a. care ucide : cufit ucigas. I a ulta (eultai sa mananc painea Inca),
m. asasin. Coresi) = lat. "OBLITARE (tras din oaurus,
ucbgator a. care cauzeaza moarte; ye- uitat)].
nin ucigeitor. unit v. a privi, a arunca ochii asupra :
ucis a. si m. cel omorlt. uite ! se uitd pe fereastrd. [Probabil iden-
ud a. si m. toarte umed. [Lat. rims]. II tic celui precedent : lit, a se pierde cu firea
n. urina. privind (cf. Mold, ma uit a dormi, adorm)].
udit v. a muia, a stropi: a uda florile; ulticie f. starea uitucului trezindu-se
fig.a uda cu lacrimi. [Lat. IIDAREI. din uitdcie hp.
udagaciu n. V. odagaciu. *snare 1. 1. actiune de a uita : nitare
I

udat a. muiat, stropit. N n, actiunea de sine; 2. lips5 de memorie: uitarea

de a uda : udatul florilor. ibinefacerilor. U f. actiunea de a se uita
uditurk 1. 1. efectul udirii ; 2. tot ce o uitare lungd.
serva taranului spre a face mamaliga 35 uitfitura f. privire, aruncatur5 de ochi.
lunece pe gat (ceapa, bors, varz5, castra- uituc a. care uita lesne.
vett, cartofi, terciu): altd uddturd n'a- uium n. V. oiem.
veau CR. ujinh f. Mold. pela ujinS, pela toaca.
udealà f. I. aparie pe drum, V. ojini.
ploaie ;
2. tam. bauturii: poate ni-fi da sj ceva ujuji v. a usca: lemne utujite. [Slay.
udeala CR. usum a usca].
udmi f. Mold. Tr. V. uimfi. ulamit f. Mold. ciucure de =Wise sau
nfl int. ce exprima neplacere sau des- de lana (la perdele, perne). [Turc. trunA].
gust. ulan m. Minder nearnt.
uger n. organ ce serv5 de rezervoriu ulancä f. tunica de ulan: ulancd de
laptelui (la vaci). [Lat. UBEREM]. postav civit la sergenfi.
ughiu en. od. alben unguresc In va- ulcea f. V. ulcica.
loam de 200 bant vechi: se opria ulceluze (de-a) f. pl. joc de copil aye-
tribut 5000 ughi WIC. [Lit. unguresc zati In cerc l In care revine Intrebarea
(bulg. MRCS, LIII4l1T); v magiar]. cum dal ulcica P
ugillit a,l adv. Mold, umilit, tanguitor: ulcicà f. oalS mica : a face cuiva cu

www.dacoromanica.ro
 ulc 676 umb
ulcica, a-i descAnta de dragoste. ul- de curtea papal& U m, partizan al infai-
cea = lat. *OLLICELLA ; sensul figurat se libilithtii papilor si al omnipotentei bor.
rap:matt la ulcica de care se servA ba- ultramontanism n. doctrinA religi-
bele spre a desantal. oasA a ultramontanilor.
ulcior n. V. urcior: un ulcior de uluc n. 1. canal de scurgere la o casA,
bragd Paw. jghiabul de ploaie sau pentru nutretul
uleios a. care este de nature uleiului; vitelor; 2. o parte a teascului (la culesul
gras, unsuros. Iviilor); 3. scc cul morii. [Turc. CLUE, canal,
uleiu n. I. licoare grasa extrasA din jghiab].
diferite substante (din graun(e de in, cd- uluca 1. 1. scAndurA groasA cu care
nepA, rapità; de nuci, mAsline; din ba- se inchide un loc; 2. gard de uluci: gra-
lena, morun, etc.): uleiurile se 'ntrebu- dina era inconjuratd cu uluci de scan-
infeazd ca condiment, pentru luminat duri de stejar Gulca. [Lit. scfindurA de
Of pentru unsul masinelor; 2. compo- u/uc sau de jghiabl.
zitiune obtinutA prin maceratiune de flori ulucar m. Zool. crap sAltAret, slab si
in uleiu fin : a zugrewi cu uleiu. [Slay. ilungaret (umblA prinvivara sA sarA gar-
odel (v. oloiu)]. 'durile).
uleiu n, stup scobit intfun trunchiu uluci v. a netezi ulucele sau scAndu-
de lemn pe care II infunclA la un capAt dc duyumelit.
fumul din ulein pe albine scoate. [Bulg. ulueatil f, mare confuziune.
mei]. ului v. a se zApAci. [Origina necuno-
ulemà f. teolog I legist muzulman iscutA].
(imam, multiu, cadiu): voi, ulemale, ru- uluit a. si adv. foarte confuz.
gati pentru Sahul i ostile sale! Bor.. uman a. 1. relativ la om : istoria u-
[Tum. ULEMA, savant]. mand 'n veci le desfasoard Bic; 2.
ulicioarà f. ulitA micA i strAmtA. case simte indurare, binefAcAtor: bun si
uligaie f. Zool, orecar. [C'ompus din uman. II adv. omenesc.
Witt l gaiej. umanioare n. pl. studiile clasice con-
ufitii f. drum marginit cu case de a- siderate ca baza culturei umane: clase
mtindouti laturile, inteun oras sau targ. de umanioare.
[Rus. tnaTA, stradA]. umanism n. directiunea stiintific5. a
uliu m. 1. specie de soim foarte in- Renasterii, care vedea in vieata j Mere-
drAznet, rApindu-si prada chiar in fata tura popoarelor clasice modelul perfec-
oamenilor ( Astur palumbarius): uliul se iunii umane I cu rdvng entuziastA cAuta
numeste In Munt. eobet i erete, In Mold. IsA pAtrunzli intrinsa.
coroiu i hdrdu, in Tr. bodiu, iar in Buc. umanist m. 1. cel ce predA umanioa-
gclinar i porumbar ; 2. fig. viteaz: ulii rele; 2. reprezentant al studiilor clasice,
din Soroca AL.; 3. (de-a) un joc de copii. in epoca senasterii.
LUng. ar.ye]. umanitar a. 1. ce intereseazA urnani-
ulm m. frumos arbore al cArui lemn, tatea sau culture umanA : studii umani-
dur si solid, se intrebuinteazA la facerea cA- tare; 2. care se ocupA de interesele o-
rutelor. (Litmus campestris). [Lat. ta.mus]. menirii : filozof umanitar.
ulmà (si ulmi) v. 1. a adulmeca : ii umanitate f. I. genul uman: uma-
ulmard copoii OD. ; 2. jig, a simti ob- nitatea ar trebui sd jormeze o sin-
servAnd: ii i ulmi cd are ochi de fe- gurd familie ; 2. indurare pentru sufe-
male POP. [Vechiu-rom. olmu, miros de rintele altuia: principe plin de umani-
flarA = lat. *orrux (din OLERE, a mirosi)]. tate.
ulmeck v. V. adulmech. umanizii v. 1. a face bun, uman, a
ulterior a. 1. care se aflA dincolo; 2. fig, a face mai sociabil, a
civilizA ; 2.
care se face sau vine dupA (In opozitiune imblAnzi.
us anterior): informafiuni ulterioare. unsir m. 1. partea corpului prin case
ultim a. cel din urmA. bratele dela om (sau gambele anterioare
ultimatum n. I. ultimele conditiuni la cuadrupede) se leaga de truncbiu; a
puse la un tractat; 2. rezolutiune defini- da din umeri, a indica prin aceastA mi--
tivA l irevocabill, cuvAntul cel din urmA, care nedumerirea sau dispretul sau; 2.
ultra prep. latinA ce InsernneazA din- prin analogie: umdrul lancei; umerii
colo si la jig. exagerat: ultra-demagog, de deal Err. [Lat. HUMERUS].
u Itra-liber al. umfiras m. V. altita.
ultraj n. insultA gravA, mai ales In umbeta f. Bot. reunire de r5murele
ontra agentilor fortei publice (= fr. ou- ce pleacA dintr'un cotor yi se resfirA ca
trage). razele unei umbrele, ex. patrunjelul.
ultramontan a. sling dincolo de Alpi, umbelifere n. pl. famille de plante

www.dacoromanica.ro
 umb - 677 - Ull
caracterizate prin florile dispuse In =- umbros a. I. care face umbra pa-
bele. duri umbroase; 2. acoperit de umbra:
umblh v. 1. a se transporta, vorbind vale umbroasa. [Lat. UMBROSUS].
de oameni: a umbla calare; 2. a pasi, umed a. 1. care tine de natura apel;
vorbind de cai: a umbla in buestru; 2. Imbibat, incArcat cu aburi de apa :
3. fig. a avea intentiunea, a cauta : hotii loc umed, aer umed. [Lat. numnus].
umblau sa-1 omoare; 4. a circula: pa- umezeala f. Insusirea celor umede.
raua umbra din mdna ;.n mind; 5. a umezi v. a (se) face umed.
alerga: umbla dupa potcoave de cai umflh v. 1. a intinde, a marl volumul:
morti; fig. ii umbla gura ca melitoiul a umfla an balon; 2. -tam. a apuca pe
CR. [Lat. MIBULAREL neasteptate: la umflat pe sus; 3. farn.
umblfici v. Mold. I. a imblati: 2. a a bate rAu: am sd ti-1 wafts; 4. fig, a
snopi In batai: te apuc la umbldcit ca face pe rnandru: se urnfld in pene. [Lat.
pe oi Ar.. [V. imblaciu]. IN/UAW
umblat a. 1. care a calatorit: om urn- umflat a. 1. devenit prea gras: umflat
blat; 2. frecventat : drum urnblat. ca un burduf; 2. fig. bombastic: stil
umblfitoare f. loc pentru satisfacerea urnflat.
trebuintelor naturale. [Sub raportul sen- umflatura f. I. ceva umflat; 2. fig.
sului, cf. trepada si urdinal. defectul stilului umflat.
umblator a. mobil: pod umblator. umiditate 1. umezeala : umiditatea e
11 m. od. stafetar: umblatorii de Hotin cauza ordinara a reumatismului.
si de Soroca. umil a. I. plin de umilinta until fact-
umblatura f. 1. lucrarea de a umbla intea lui D-zeu; 2. respectuos, plecat:
efectul e ; 2. umblare deasa. [Lat. AM- omit inaintea calor mari; 3. modest:
BULATURA1 stare umila
umblet n. 1. mers, alergatura; 2. mod umili v. 1. a face umil, a tnjosi; 2. a
de a umbla : urnbletul calului; 3. Mold. se pleca. [Slay. TRHILITI, a mangaia (refl.:
buestru. [Tras din umbld]. a se can; sensul 1 dupa fr. hurnilier].
umbra f. 1. Intunecime produsii prin umilinfa f. virtute care ne dA senti-
interpunerea unui corp opac: eclipsele mentul slabiciunii noastre. care reprima
de lima sunt cauzate de umbra par- In noi mice pornire de mandrie.
mantului; 2. Irnpiedecarea razelor soa- umilit a. Injosit, plecat.
relui : arborii dau umbra; 3. umbra data umilitor a. care umileste.
de arbori: intins la umbra doarme; 4. umizi v. Mold, a se miji de ziul: and
imagine produsa de umbra unui corp pe se umizia de zitui MSGR. [V. amijil.
o suprafata: se resfrange ca 'n oglinda umoare f, orice substanta lichicla a-
a copilei umbra ; 5. fam. Inchisoare, flata Intr'un corp organizat.
gros: ii bdgei la umbra PATIN 6. IntOun umor n. V, humor.
tablou, coloare obscura : a menaja urn- umorist a. care atribue umorilor di-
brele; 7. fig. aparenta usoara : o umbra versele fenomene ale vietii: medic urno-
de adevar; 8. obscuritate morala, uitare: rist. II m. scriitor care trateaza subiectele
a lasa in umbra o multime de fapte; cu umor: literatura engleza posedd
9. pl. sufletele mortilor pe cari Grecii an- multi umoristi.
tici le considerau ca un fel de fantome: umoristic a, scris cu umor: foaie
internul era locasul umbrelor ; (poetic) umoristica.
umbre de noroade GR. AL.; 10. Bot. umpleh v. 1. a face plin: a umplea
nume de plante: umbra lepurelui, spa- un sac; 2. a scrie pe un loc alb: a urn-
ranghel ; umbra noplii, zarna. [Lat. WIRRAl. plea o coald; 3. a manji: l'a umplut
umbrar n. adipost de frunze. [Teas cu noroiu. [Lat. DIPLERet
din umbra]. umplut a. care e plin cu ceva.
umbrela f. mic cort portativ din stotl umplutura f. 1. efectul umplerii; 2.
usoara ce se poate Inchide dupa plac spre came tocata de umplut; 3. fig. ceeace
a se alpha de ploaie i soare. este strain sau nefolositor unui subiect,
umbrelar m. cel ce face si vinde urn- materie de ocazie.
brele. un n, 1. cel dintaiu dintre toate nu-
umbri v. I. a face, a da umbra; 2. merele: 2. cifrA ce arata pe unu. [Lat.
a pune umbre la un desen sau tablou; onus]. II a, 1: simplu, care nu admite plu-
3. fig, a proteja : intinde nuirta ta si ralitate; 2. singur, care nu e niciodath
urnbreste aceste locuri AL. [Lat. UNBRES.- contrar sies adevcirul este totdeauna
CERE]. unul; unul l unul, ales dintre multi,
umbrire I. fapta de a umbri: sub a eminent; unul si jumAtate, fig. Wet, v1-
genelor umbrire En. clean. I pr. nehothrit: un om.

www.dacoromanica.ro
 una - 678 - ung
una f. 1. o fiintA: era una la parinfi unduios a. I. care unduieste: undu-
En ; 2. tin lucru: una zice i alta face; ioasa apd sune Em.; 2. fig. mobil, schun-
3, o palma i-a tras una. IIadv. 1. in- baton
tr'un fel: o tine una; 2. de acord: s'a undula v. 1. a avea o miscare de undu
fdcut una cu &Instil; nici una, nici doua, latiune lentfi dar sensibill: grdnele un-
Mdata, fara alte formalitati; inteuna, me- duleazd la suflarea vdntului; 2. a da
reu; tot una, acelas lucru. parului forma undelor (= fr. onduler).
unanim a. 1. care are acelas senti- undulat a. a carui suprafata prezenta
ment; 2. care e de comun acord: deci- (sau pare a prezenta) undulatiuni.
ziune unanimd. undulati(un)e f. I. miscarea undelor
unanimitate f. conformitate de sen- cand se ridica si se lasa alternativ; 2.
timente, acord de pareri la mai multi. miscare ce imitA pe a undelor; 3. pl. ine-
unchias m. mos: Un unchias si o gahtatile unei suprafete ca la marea aco-
babci peritA cu unde.
unchiu m. fratele tatei sau al mamei. undulator a. care unduleaza.
[List AVUNCULUd. undulatoriu a. care se produce prin
uncial a. se zice de literele majuscule undulatiune: miscare undulatorie.
intrebuintate in vechime pentru inscrip- undulos a. care prezenta undulatiuni,
ttuni. cute rotuniite, sinuozitati.
uncle f. 1. mica greutate farmaceutica; unealti f.1. orice instrument de muna
2. fig. foarte mica cantitate. 2. se zice de instrumentele proprii unor
uncrop n. 1. apa clocotita cazane arte. [Singular tras din une alte, tot felul
pline cu uncrop CR. ; 2. obiceiu de a (de instrumente)].
doua zi dupa cununie (and se dA mire- unelti V. a urzi ceva rau, a intriga.
sei o supa caldA): in ziva de uncrop [Lit. a mInui uneltele].
Ca.; 3. cAntecul de uncrop se incepe ast- uneltire 1. 1. fapta de a unelti; 2. pl.
(el : eVine cioful dela balta cu platica manopere, intrigi spre a face sA reuseasca
'mbAterata, cu suducul in pohod i care- un complot sau vr'un plan rau.
sul in navod...). [V. incrop]. uneltitor m. instigator: uneltitori de
uncdune f. fig. elocventa ce miscfi rele OD,
inima i o indeamna la pietate: discurs uneori adv. cAteodatl, din cAnd in
plin de unctiune. and. [PL dela unit oaral.
unda f. 1. val, ridicatura de apa agi- ungar a. ce tine de Unguri sau de
tall ; 2. fig. ceeace seamIna undelor: o Ungaria: limba ungard. ldrile ungare.
desntierda pe unda pdrului AL.: 3. (Poe- unge v. 1. a treca cu uleiu sau cu o
tic) ceeace abunclA: unde de popoare En, materie grasa; 2. a freca cu uleiu sfintit;
unde adv. 1. in ce loc? de unde pdnd 3. fares, a mitui pe cineva. [Lat. T.INGERE].
unde? cum asta? In ce chip? 2. exprimd ungere f. 1. actiunea de a tinge; 2.
un moment anumit: i uncle bleep a maslu; 3. fam. mituire.
fugt Ca. [Lat LINDE]. unghie f. 1. partea cornoasi la capl-
undelemn n. V. untdelemn. tul degetelor omului i maimutei: a fi
undelemniu a. de coloarea undelem- prieten unghie i came, a fi trim si
nului tulpan undelemniu Ca. flet, foarte intim; 2. copita despicata a
undeva adv. intr'un loc oarecare. boului; 3. Bot. nume de plante : nnghia
undi v. 1. a pescui cu undita cu no- gait plantfi ce are forma unei unghii marl
vodul pescuiti si cu undita unditi AL.; de vultur si care, plamadita In yin, se
L fig. a sonda: undit-ai cu a ta minte bea pentru vatImatura (Astragalus); un-
'n cugetu-i ascuns? AL. in tainted spe- ghia pasArii, un fel de viorea (Viola
rare undeste mangcliere AL. [Tras din declinata). [Lat. UNGULA].
undifd]. unghier n. colt (mai ales de casa).
undinii f. zina de ape. [Derivat din unghiu].
undi f. sfoara legata de un capAt unghisoarii f. 1. unghie mica; fam.
cu o nuia sau o prajina, avAnd la capatul a Oda cuiva de unghipara, a-I luv Ate
celalalt un cArlig. [Slay. 6DITA]. minte; 2. Med. umflItura sub limba.
undoiare f. miscare de undulatiune: unghiu n. 1. colt; 2. figura geometrica
fig. undoiarea unei inifi Ert. formata prin intretlierea a doul linii drepte.
undos a. undulos mdna ei atinge [Lat. Arrolausl.
coamele undoose Bor.. Ungur m. locuitor din Ungarla. V
undrea 1. V. Andrea. barbA.
undid v. a se ridica ca undele mfirfi: ungura, m. Bot. Tr, voronic.
fruntea de buole unduind EM. (--= fr . ungurean m. 1. maghiar; 2. numele
on doyer). RomAnilor din Ardeal si in special. si

www.dacoromanica.ro
 ung - 679 - uni
celor din tara Crisului. U se zice de o va- strumente cafi scot acelas ton; 2. fig.
rietate de boi mari i pliipAnzi, cu coarne actiune simultanS, acord intelectual sau
lungi 1 Intinse in Mimi. moral : a se pune la unison cu cineva.
ungureanca f. 1. romAnc5 din Ar- unit a. si m. 1. Impreunat; 2. se zice
deal ; 2. Bot. arumS. de Romanii greco-catolici din Transilva-
ungureasch f. 1. limba ungart ; 2. nia, trecuti in 1700 la catolicism, dar con-
un fel de ceardas jucat mai ales de mili- servand unele particularitriti ale cultului
tarii cari bateau din pinteni; 3. varietate grec (azi In nurnSr de peste 1 milion).
de struguii. Ca si Catolicii, Unifii recunosc pe Papa
ungurenit a. maghiarizat: roman un- si admit purgatoriul, dar serviciul divin
gurenit NEOR. se face in limba romAnS (nu In cea is-
unguresc a. ce tine de Unguri: fam. tinS) i formele-i exterioare sunt conforme
fldcciu unguresc, holteiu bAtran, june ritului ortodox.
tomnatic. U ungureste, adv. 1. ca Ungurii; unitar a. care tinde la unitate, la cen-
2. In limba ungart. tralizare in politica. I m. pl. sectS In
ungurime I. neamul unguresc. Ardeal care nu crede in sfAnta Treime.
ungurism n. vorbS luatã din ungu- unitate f. 1. principiul numerelor; 2.
reste. Ungurismele simt vechi sau mo- cantitate luatti arbitrar spre a servi de
derne: primele au devenit o parte inte- comparatiune unor cantitati de aceeas
grants a limbei generale, pe and celelalte specie: gramul e unitatea de greutate;
sunt marginite la Ardeal si la provinciile 3. calitatea celui ce este unul unitatea
invecinate, azi redevenite romAnesti, dar lui Dumnezeu ; 4. acord, armonie In to-
mult timp supuse Ungariei. talitatea pArtilor unei opere; 5. cele trei
uni v. a lmpreuna. [Lat. UNESCERE]. unit/4i (unitatea de actiune, de timp
unic a. 1. singur fiu unic; 2. fig. de loc), regule ce prezida la compunerea
incomparabil orn unic, lucru unic, unei opere dramatice at cafi s'au obser-
unicel m. copil unic. vat cu rigoare absoluttt In tragedia cla-
unicorn m. linocer cu un corn. sicS francezd.
'Indic& v. a face un tot din mai multe uniune 1. 1. alianta mai multor State;
luniunea postal& universal& (1874) co-
uniform a. 1. care are aceeas formS, prinde astSzi mai toate fSrile civilizate din
care nu ofero. nicio varietate ; aspect, lume; 2. (absolut) casatorie.
stil uniform; 2. care nu se schimbS, care univers n. 1. lumea Intreags, vizibilh
e totdeauna aceeas vieafci uniform). sau invizibilS; 2. soarele 1 planetele ce
uniform& I. vesmant croit dupS un se Invartesc In juru-i; 3, pamAntul intreg ;
model prescris: soldafii au uni forme. 4. locuitorii pArnantului; 5. fig. un tot
uniornaitate f. 1. asemanarea partilor complet I arrnonios: omul este un uni-
unui lucru sau mai multora Intre ek; 2. vers in miniaturd.
sir In idei. universal a. 1. care se Intinde la tot
uniformiala v. a face uniform. si pretutindenea: legile universale ale
unilateral a. 1. Bot. situat numai pe naturei; 2. care imbrStiseaza, coprinde
o parte: flori unilaterale; 2. Jur. con- tot: Goethe era un spirit universal;
tract unilateral, care nu angajeaza decat 3. care e fapta tuturor, ce provine dela
pe una din platile contractante; 3. fig. toti admirafiune universald. n. 1. Ii

marginit inteun singur cerc de idei: om ceeace este comun la indivizii din acelas
unilateral. gen sau din aceeas specie; 2. pl. se zicea,
unilateralitate f. fig. caracterul ce- In filozofia scolasticit, de unele idei gene-
lor unilaterale. rale, considerate ca atribute comune tu-
unime f. unitate. turor fiintelor: gertul, specia, diferenfa,
unionist a. relativ la uniune idee propriul si accidentalul.
unionistd II m. od., partizan al unirii universalitate 1. 1. ceeace coprinde
Principatelor. diferite specii: universalitatea fiinfelor;
unipersonal a. Gram. se zice de 2. totalitate: universalitatea bunurilor;
verbele intrebuintate numai la persoana 3. caracterul celor universale: universa-
III singular, ca trebue. litatea unui principiu.
unire f. 1. actiunea de a (se) uni; 2. universalizA V. a face universal, a
In special, contopirea administrativfi a raspandi pretutindenea.
Principatelor RomAne inteun singur Stat, universitar a. si m. care tine de, care
pus sub suveranitatea Portri si sub ga- face parte din Universitate.
rantia colectivh a Puterilor europene (con- universitate I. corp de profesori nu-
form Conven(iunii din Paris dela 1858). miti de Stat spre a preda limbile, litcra-
unison n. I. acord de voci sau de in- turile, filozofia, stiintele: Universitatea

www.dacoromanica.ro
 uns - 680 - urg
din Bucuresti, inauguratA In 1869, se apA sau lapte ; 2. umflAturA inflamato-
cornpune din FacultAtile de Litere, §tiinfe, rie pe marginea pleoapelor In forma unui
Drept, MedicinA i Teologie. Celelalte trei fir de orz. [Lat. URCEOLUS ; sensul 2 prin
Universitati sunt cele dela Iasi, Cluj si aluziune la forma ovalA a furunculului].
Cerniuti. urcus n. urcare pe un munte.
uns m. cel ce a primit sfanta ungere, urdit f. branzd dulce, moale, ce se
care a lost consacrat: unsul Domnului, obrine mestecand incet si pe fundul cal-
unsoare f. 1. materie de uns, alifie; &alit zerul pus pe foc. {Termen ciobAnesc
2. materie grasa, grasime topita. de origina necunoscuta
unsuros a. 1. gras i oleios : corp urdie f. 1. od. V. ordie: iesi din camp
unsuros; 2. care produce la pipAit im- arar' cu mica urdia sa NEGR.; 2. fig.
presiunea unui corp gras. azi, Mold., multime mare, gloata. [V. or-
unt n. 1. substanta Masi ce se scoate die].
din smantana batuta a laptelui; 2. uleiu urdinh v. a avea urdinare. [Vechiu-
unt de migdale, unt de neft. [Lat. vricnn.]. rom. urdind. a umbla des (sens pAstrat
untdelemn n. uleiu scos din masline. Inca de urdinis) = lat. ORDINARE, a pune
[Vechiu-rom. lemn, arbore: lit, ulelu de In ordine).
arbore (= mAslin)J. urdinare f. diaree. [Lit, umblare deasA
untisor n. 1. Munt. planta ale carii (cf. treapad)].
frunze tinere sunt intrebuintate in buch- urdinis n. gaura stupului pe unde
tarie ca salatA (Ficaria); 2. Mold. (sau ies i intra albinele. [V. urdind].
untu-vacii), plantA ale alit tubercule us- urdoare f. scurgerea ochilor. [Deri-
cate sunt cunoscute sub numele de salep vat din urdA : lit. grasimea ochiului (cf.
(Orchis morio). nemt. Augenbutter, urdoare = untul o-
untura 1. I. grasime unturd de gascd, chiului)].
de peste, de rdmator; 2. In special, gra:- urdu-belea adv. pe neasteptate: astcl
sime de porc. [Lat. uNcruRAl. iivind cazutd urdu-belea pe spinarea
*Ira! int. V, hura I biefilor oameni Isp. [Turc. uRnu, tabard
unit v. a dori noroc: a ura de Anu- (v. urdie): lit. belea ce tabArA pe cineva].
non. [Lat. MARE, a grail. urduch v. V. hurduch: cortul se ur-
ural I. actiunea de a uri, pasiune ce ducd Ar..
inspirâ urA. [Tras din uril. urduros a. care are urdoare -la ochi.
uragan n. 1. furtunA mare; fig. sci ureche f. 1. organul auzului, asezat
dea piept cu uraganul ridicat de se- de fiecare lature a capului: intr'o ureche,
miluna Eli. ; 2. agitatiune confuzA: un cam ticnit; 2. auzul : are urechea deli-
uragan de glasuri ce clocotia prin cata ; 3. prin analogie: urechea acului,
lume AL. lancei, protapului, cismei; 4. maner,
uranisc n. baldachin. [Gr. mod.I. toartA de vas; 5, nume de plante: urechea
urare f. 1. actiunea de a ura ; 2. fell- babel, ciupercA In forma noel cupe rA-
citare, gratulatiune; 3. pl. panglici de di- sucite, avand oarecare asemAnare cu o
ferite colori la cAciula mortului (cu acest ureche (Peziza aurantia); urechea le-
sena, vorba se aude In Muscel). purelul, planta cu frunzele ov ale si flo-
urat n. fapta de a ura : a umbla cu rile galbene (Bupleurum rotundi folium);
uratul. urechea porcului, Buc. jales; urechea
urban a. ce tine de oras, din oras: soarecelui, miozotis ; urechea ursului,
comund urban& credit urban. planta cu florile galbene dispuse intr'un
urbanitate f. politetA ce cid uzul lurnii. buchet la varful tulpinei, adesea cultivatà
urbariu n. lege teudalA care regula ca plantd decorativA (Primula auricula).
raporturile intre proprietar si colon. [Lat. AURICULA].
urbe I. oras (ca termen administrativ): urechih v. jam. a trage de urechi.
arbea Pieties. urechelnita f. 1. insectA al cArii ab-
urch v. I. a se duce Intfun loc mai domen se terminA cu doll& carlige in
Inalt: a urca muntele, a se urca pe un forma de cleste (Forficula): din eroare
rid; 2. a marl valoarea : a urca prefulse crede CA truth in urechi; 2. planta In-
grdului; 3. a forma un total de: chel- trebuintatA in contra arsurilor l cu su-
tuiala se urea' la o mie de lei. [Ori- cul ei poporul vindech durerea de mechi
gina necunoscuta]. (Sempervivum tectorum).
urcare f. 1. fapta de a (se) urea; 2. urechiat a. cu urechile lungi. U m.
ridicarea cursului efectelor publice sau al lam. mAgar.
pretuluf marfurilor. urea n. V. crez.
urcat n. actiunea de a (se) urca. urgelnic a. urgisit; hot, caldu ur.
urcior n. 1. oalA lungueata pentru gelnic AL.

www.dacoromanica.ro
 Urg - 681 - urn
urgent a. grabnic, care nu sufera In- urlui v. a mficina gros. [Ung Orttöra,
tarziete: afacere urgentd. a macina].
urgenta I. caracterul celor urgente. urlup m. pl. prune tinere necoapte,
urgie f. 1. manie mare, blestem: ur- cu gust acrioor. [Tr. hurlup: origina ne-
gia lui Dumnezeu- 2. ura mare: urgia cunoscutA].
poporului; 3. fig. pla'ga: urgia de ba- urm m. Tr. moodrean. [Lat. orttics].
iczur; 4. exil (sens arhaic): l'a trimis urmh v. (activ) 1. a merge sau a
in urgie. [Lat. vulg. oamA. (cf. mdnie)]. veni dupa (in spatiu): urmeazd-1; 2. a
urgisi v. 1. a uri tare, a detesta; 2. merge de-a lungul: a-si urma drumul;
a lase in parasire: a urgisit copilul in- 3. a se deda la, a practice: a urma Ca-
tr'o pddure; 3. pop. a exila: l'a urgisit riera armelor; 4. fig. a fi de pArerea
departe in tume. [Gr. bizantin MOM- 1 cuiva: a urma pe Aristotele; 5. a free-
ZOMAI (prin mijlocirea aoristului)]. I yenta: a urma un curs de literaturd;
uri V. 1. a voi cuiva faith a uri pe 6. a se conforma cu: a urma datinile
dusmanii siii; 2. a avea antipatie pen- I unei tart; 7. a continua ceva inceput:
tru: a uri minciuna; 3. a simti uritul, a-gi urma lectura; 8. (absolut) a con-
a se plictisi: i se uraste singur. [Lat. tinua si vorbeasca: urmeazei! II (neutru),
HORRUCERE1 1. a veni dupa (in timp), a succeda: fiul
urias m. om de stat peste masura sdu ii urmd pe iron; 2. a rezulta: de
de Malt: uriasii poartei adesea nume unde urmeazei... [V. urmal.
de popoare (arap, jidov, teitar). ['Jug. urmii f. 1. loc calcat cu piciorul (de
(seas]. a. gigantic: munfi uriasi.
II om sau de animale): urmd de Pdnat;
uric n. 1. donatiune de mosie facutit a da de urmA, a descoperi; a cfilca pe
I

de Damn particularilor sau manastirilor; urmele cuiva, a urma exemplul sau; 2.

2. actul unei asemenea donatiuni; 3. hri, semn in pamant ce lasa carul: urme de
sov, document vechiu. [Ung. oaoa, per. roate; 3. fig. impresiune ce obiectele fac
petuitate]. mintii sau memoriei; 4. pl, ramasite de
uricar m. scriitor de urice, logofat. monumente: urrnele unei vechi civili-
uricariu m. colectiune de urice. zafiuni; 5. fig. rezultat, sfAroit: urma
uricios a. odios, nesuferit. [Derivat a/ege, a rdmas la urmd; la urma ur-
din urit]. mei, tn cele din urma; pe urmA, dupA
uriciune 1. 1. insusirea celor uriti, aceea; cel din urmA, ultim: 6. consec-
celor urite ; 2. fiinta urith. yenta, cauza finala: a murit in urma
urinh v. a scoate urine. unei boale; in urmit, Inapoi: a reimas
urinh f. lichid ce se formeazA In 135- in urrnei. [Lat. vulg. ORMA U3SUGIUM)].
oica omului si a animalelor, urmare f. 1. actiunea de a urma oi
urioc n. Mold. capete de urzeala ramase rezultatul ei; 2. continuare, succesiune;
dela tesut (se intrebuinteaza ca eta pentru 3. consecvent5; prin urmare, aqa darA
emu°. [$i uruioc: origina necunoscuta (concluziune finala).
urit a. 1. rau conformat, neplacut la urmfiretic a. se zice de oile cari
vedere: orn urit; 2. neplacut: vreme merg In urmS.
uriid; 3. contrar bunei cuviinte: fapte urmfiri v. 1. a alerga dupA cineva cu
urite ; 4. fig. odios: tiranul era urit po- intentiunea de a-I ajunge: a urmeiri pe
porului; 5. insuportabil: el mi-e urit. hofi; 2. fig. a obseda, a persecuta: ne-
[Urit e participiul dela uri: nefrumosul norocirea Il urtnareste; 3. a observe
se confuncla cu neiubitul, cu nesimpati- de aproape: a urmdri misccirile Ma-
cul]. IIn. 1. fapta de a uri: a face cuiva micului; 4. fig. a asculta cu atentiune
de urit; 2. ceeace este urit; 3. fig. plic- spre a intelege: a urnuiri un rafiona-
tiseala: it truindrica uritui CR. ment; 5. a cAuta sil obtie: a urmari un
uriti v. a se lace urit. post; 6. Jur. a proceda in contra cuiva
urlh v. 1. a scoate urlete; 2. farn. a pe cale judiciara: nimeni nu poate fi
vorbi cu mSnie, cu Curie. [Lat. ULTJLARIA. urmdrit decdt in cazurile prepazute
urlat n. fapta de a urla. de lege.
urliitor a. care urlä. II m. un fel de urmiirire f. 1. actiunea de a urmirl:
maimutA din padurile Amelicel cu urle- 2. Jur. demersuri judiciare, procedurA
tul spaimantator. spre a obtine plata unei creante, etc.:
urlet n. 1. strigat prelung al lupului cheltueli de urmdrire.
si al cainelui; 2. fig. tipat ascutit si pre- urmas m. cel ce urmeazA cuiva: 1.
lungit (de durere sau de manie). succesor; 2. descendent.
urloiu n. olan. [Origina necunoscutal. urmfitor a. care vine dupa.
urluealfi f. porumb sau orz macinat urnii 1. 1. vas mare de scos apA, la
mare pentru yite. i?opoarele entice; 2. yas in care cei dm.

www.dacoromanica.ro
 Urn - 682 - Use
frichideau cenusa mortilor: trepte ose- banii ce luam, mutt ma chiabuream,
,

bite le-au te.git din urna morfii ; 3. dar Paga ursuz la haraciu m'a pus
azi, vas sau cutie In care se depun bule- POP. [Turc. upsuz, sinistru, fatal].
tinele de vot, numerele unui tiraj, etc.ursuzluc n. plaza rea fi-am intrat
I

urni n. Mold. a misca din toe cu a- in casd cu ursuzluc POP. [Turc. URSUZLIIK,
,
nevoie : braful meu nu poate o piatrd nenoroc].
sd urneascii AL. [Serb. URINUTI, a Im- urticarie f. Med blAnd5.
pinge]. uruioc n. V. urioc: baiere filcute din
urs m. 1. mare cuadruped carnivor, tit-Woe.
foarte Oros, talpa goala i coada foarte urzealii f. firele de tort trebuincioase
scurta, babe late si provizute cu ghiare pentru a face batAtura pAnzei.
incovoiate, se agata pe arbori, merge pe urzi v. 1. a aseza panza in fire: 2. se
doug picloare si, domesticit. invata a zice, prin analogie, de porumbul and dii
juca: cel mai mare e ursul alb din ghe- mAtasile; 3. fig. a prepara in secret : a
turtle marilor polare: 2. tig. om putin urzi o conspirafiune; 4. a incepe a face
sociabil; 3. bot de ma mAliga imbranzità; ceva: and azeu a urzit ptimantul.
4. sensuri tehnice: a) unealtA de fierar: [Lat. ORDIRI].
b) pl. taracii ce sprifina coastele prispei urzi v. 1. a decide soarta: cum &Intel
case:or tarAnesti. [Lat. uesus; sensul 3 ursitorile, cand urzesc binele oameni-
face aluziune la laba fiarei (cf. gdsccV, lor En. [Aluziune la torsul ursitoarelor
iar 4 la ghiarele sale]. (v. ursitoaren
ursa f. 1. ursoaicg; 2. nume a doug urzich v.1. a Intepa cu urzici; 2. fig.
constelatiuni situate aproape de polul a Intepa cu vorba. [Tras din urzicd].
boreal, Ursa mare .gi Ursa mica, a cdrii urzicA f. planta acoperitA cu pert In-
ultimA stea e cea polará. tepAtori (Urtica dioica): urzicile tinere
ursar m. tigan care creste ursi tineri fierte sunt comestibile primdvara. [Lat.
pe cari II fnvata sA joace. URTICA (schimbarea lui t in z, s'a lAcut
ursi v. a rosti ursita. [Gr. bizantin subt o influentA analogicA (cf. sicilian ar-
(3:via (aorist ORISA), a froth/ (soarta), a dicula, urzicA, influentat de notiunea In-
decide (cf. bulg. uresifa. ursitoare)]. ruditA arde)].
urqinic n. catifea (arhaism). [Vechiu- urzitor m. cel ce urzeste. n. unealtATI

rom. qi orqinic = it. OLOSSRIC0]. pe care se urzeste tortul.

ursit a. (pre)destinat: era ursit s'a-- tufa f. 1. poart5 mica : u*i frnpärd-
fungcl mare. m. logodnic: ursifi cir teqti, cele din mijlocul bisericii pe cari
ochi de foc AL. e zugrAvith Bunavestirea: 2. cortinA bro-
ursiti f. 1. soart5, destin: cartea ur- data ce acopere usa bisericii : a ddruit
sitei; 2. iubita sau mireasa hothritA de cloud poale pentru sfanta maul, doud
soartA (flacMi si fetele crezAnd in influ- usi; 3. fig. mijloc de intrare: adevdrul
enta norocului asupra vietii): tu e#i a e uqa raiului. [Lat. OSTIA].
Irma ursitd POP. ; 3. pl. ursitoare: ursi- usch v. I. a (se) face uscat; 2. fig, a
fele le ddruise cu patima jocului Ise. ; lAncezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARa
4. o boalA bAbeascA a femeilor Ingreu- (din sucus)].
nate sau lituze (carora cli s'a facut de use/lidos a care se usucA curAnd.
ursit31). [V. ursi], uscliciunef. seceta. [Derivat din uscat].
ursitoare f. cele trei zine ale dealt- uscat a I. lipsit de umezealg floare
nului, cart (dupa credinta poporului), a uscatd; 2. fig. foarte slab: om uscat;
treia zi dupA nastere, yin fn casA si me- verzi qi uscate, fleacuri, minciuni. [Dela
nesc copilului soarta-i viitoare, bunA sau uscal. U n. 1. lucrarea de a usca : cdnepa
rea, fericitA sau nefericitii. Ele aunt trei se pune la uscat ; 2. pAmAnt uscat, con-
Ia numAr: cea mare. Ursitoarea, toarce tinent in opozitiune cu marea : se sbate
firul vietii; cea mfilocie, Soarta, rosteste ca pe.gtele pe uscat.
pfitamile noului nascut; iar cea d'a treia, uscAtea f. pancovA. [Lit. turtA cam
Moartea, rupe firul vietii. uscata].
ursiu a. se zice despre vitele cu pa- usc3ti.v a, cam uscat. Malt si Wait:
rul cam rosu (in felul blanei ursului). uscdfiv cwz cum este En.
ursoaicfi 1. 1. temeiusca ursului; 2. uscatura f. 1. arbust uscat : nu e pd-
sensuri tehnice: a) cosul din pod la ca- dure lard uscdturd; 2. pl. surcele de
sele tAranesti: b) pl. stAlpii ce tin podul aprins focul; 3. pl. mezeluri la masA
morn. [Pentru sensurile de sub 2, cf. urs] (suncA, cascaval).
ursuz a. 1. nenorocos: ce nenoro- uscior m. statp de care e prinsA riga:
cire, ce scrisd ursuzd pe bietu std- cu sgomot sare poarta din vechii ei
a6nu-meu ! Pop.; 2. po3ac. tiran, Tau: cu usciori En. [Lat. OSTIOLUPII.

www.dacoromanica.ro
 tute 683 - üzll
usernie a. si m. care umblA cersind wourare f. actiunea de a (se) usura.
din casA in casa: usernic ce esti! CR. II tniuratate I. usurinta (Num.).
usernicA f. lemeie destranatit: nu prea uauratic a. usurel: mintea sa atdt
fusese usernicd Ce. de usuraticd BALC.
sutler m. 1. cel ce stâ in anticamera ugure a. si adv. V. usor.
suveranilor, ministrilor, etc. spre a in- mnsrel a. si adv. 1. cam visor; 2. Al.
troduce persoanele ce primesc; 2. cel in- care nu e serios.
sarcinat a face serviciul sedintelor In figuring. f. 1. Instisirea celor ware;
uncle adunAri. 2. sprintenie, imeala; 3. fig. nestatorni-
usnii f. Mold. I. limba clopotului; 2. cie, nesocotinta; 4. gresala facutA din
vatra luntrei. [Serb. USNA, bUZA]. usurinta a mintii.
Ugor a. si adv. 1. care nu trage mult uterin a. se zice de fratii si de suro-
In cumpana, care nu apasa tare: sarcind rile din aceeas mama, dar neavand ace-
usoara; 2. putin sensibil: o boare u- las tatA.
soard, haine usoare; 3. sprinten: pas I util a. folositor. 1 n. ceeace este util:
usor, cavalerie usoard; 4. lesne de mi a impreuna uttlul cu pldcutul.
I

tuit : mdncdri usoare ; 5. superficial: ideie utilitar a. si m. care tinde la utilitate,

;

usoard; poezii usoare, poezii scurte des- care nu recunoaste ca principiu al bine.
pre un subiect putin important; 6. fig. lui deck utilitatea.
nestatornic, frivol: u.sor la minte; 7. utilitarism n. doctrina utilitarilor.
care se poate face (Ara greutate: lucrare ublitate f. 10103.
usoard; 8. care nu tradeaza vr'o sfor- utilizh v. a trage folos din ceva.
tare : stil curgdtor i usor. [Vechiu-rom. utilizabil a. care poate fi utilizat.
iusor, diminutiv din iu =lat. Levis]. utopic a. ce tine de utopie.
uspeme I. adormtre [Slav.]. utopie f. 1. titlul operei lui Thomas
ustav n. constitutiune ecleziastica, re- Morus despre un guvern imaginar In care
gule bisericesti. [Slay. usrAv0, decrea totul ar fi perfect; 2. fig, proiect imaginar.
ustensile n. pl. unelte. utopist m. cel ce creeaza utopii, cel
usturh v. a simti durere in urma ar- ce crede in de.
derii, urzicarii sau taierii. [Lat. USTULAREL utrenie f. slujba de dimineatA lnainte
IIfig. durea : vorbele tale tn'au ustu- de inceputul liturghiel. [Slay. UTRONIA (din
rat mult. unto, dimineatAg
usturime f. durere ce ustura. ujupinii f. Munt. vita, dobitoc. [V.
usturoibi f. plantA cu mhos tare de ofopinca
usturoiu, ale card frunze au proprietati Iuvertural f. Muz. simfonie cu care
astringente i vulnerare: cu sucul ei, foarte se incepe o opera.
acru, se panseaza Mae i buboaiele, uvraj n. opera literarA (= fr. ouvrage).
tar semintele-i pulverizate pot servi de uvrier m. luclator, in special cloitorii
sinapisme (Alliaria). cismarii cari fac parte din trupele de
usturoiu 11. plantA al cArii bulb, corn- administratie (= fr. ouvrier).
pus dintr'o capatana cu mai multe fire uz IL I. actiunea i dreptul de a uza,
numite cdfei, da un miros iute si can- 2. Intrebuintarea ordinara a vorbelor, Lisa
zeaza guill o usturime foarte tare (Al- ! cum se practica de majoritatea natiund
Hum sativum): usturoiul se intrebuin- uzul e norma vorbirii, vorbd iesitd din
feazd ca condiment si joacci un rol uz; 3. datina In genere adoptata : Lauri
insemnat in medicine populard. [De- nupfiale; 4. experienta societatii, deprin-
rivat din ustura: planta ce ustudi man- ' derea bunelor maniere: ii lipseste uzul.
cAnd'o (cf. ardeiu)J. uzh v. 1. a se servi, a face uz de; 2.
usturOs a. care usturA : burefi usturosi. a consuma prin intrebuintare: lampa u-
usuc n. Mold. apa in care s'a spalat zeazd mult gaz; 3. a strica prin multa
lana i materia ce se prinde de ea. [0- uzare: a uza repede inccilfamintele; 4
rigina necunoscuta]. fig. a slabi, a distruge: necazurile l'an
unjur n. 1. od., dijma productiunilor uzat (= fr. user).
pAmAntului ce Tatarii platlau pentru lo- I uzat a. 1. stricat de multil Intrebuin-
cul ocupat in Moldova; 2. azi, Mold., ze- tare: haind uzatd; 2. slabit de varsta, de
ciueala morarului pentru macinatul fai- boala; 3. fig. comun, banal: mijtoc u.zat.
nei. [Turc. USUR, dijma (serb.: oiem)]. I uzinal 1. stabiliment industrial care In-
usurk v. 1. a scapa in parte de o po- trebuinteazA masini puternice.
yard ; 2. a scadea munca, a alina raid : uzitat a. obisnuit.
;

a usura mizeria; 3. fig. a si descArca uzual a. de care cineva se servA 0-

inima de ceeace 0 apash ; 4. a da nal- bisnuit : termeni uzuali.
tere unui copil. [V. upri. uzufruct n. Jur. dreptul de a se fo-

www.dacoromanica.ro
 111Ztt 684 vag
losi de venitul unei mosteniri sau de do- uzurph v. I. a pune mina, cu de-a
bAnzile unui capital, a c5ror proprietate sila sau vicleneste, pe averea, pe un ti-
apartine altuia. tlu ce apartine altuia ; 2. fig. a obtine
uzufructuar a. care clA numai folo- prin fraudA, (Sri drept: a uzurpa nu-
sinta nu si proprietatea. II m. cel ce are mele de inveitat.
un uzufruct. uzurpati(un)e f. 1. actiunea de a
uzuri f. camAtA. uzurpa; 2. rezultatul acestei actiuni; 3.
uzurar a, cu uzuri: imprumutul u- lucru uzurpat.
zurar. uzurpator m. cel ce uzurpi.

V
V rn. a 22-a liters a alfabetului. foarte cercetati, are multi musterii; a-si
va v. 1. in loc de vrea: va sd zicd, face vad, a risbate; 3. fig. a vremilor
adicA; mai va, nu s'a sfArsit; 2. auxiliar vad Em..[Lat. Val:am].
al viitorului: va face; 3. particulA ce vfidanä I. vicluvA: femeile vadane
indicã o stare nedeterminatS: cineva, si casele pustii AL.
ceva, cdndva. [V. poll. viidAni v. a Matinee viduvii (v. sciraci).
vac n. V. veac: spun bdtrdnii de vadela f. termen de platA: regula era,
cdnd vacul PANN ; triiird vac de om ne- pentru polite, vadea de trei hunt GHICA.
supcir aft ISE.. LTHIC. VADE, terrnenj.
vacii f. femeiusca taurului; vaca Dom- vade-mecum n. 1. tot ce se poartS
naiad, coccrneld. [Lat. .vAcci]. de obiceiu cu sine; 2. carte de cunostinte
vficalie t. 1. cerc de coaja de arbore uzuale i indispensabile, ce se poate purta
In jurul pietrelor de moara, Impiedecand cu sine.
risipirea Mina; 2. colacul de lemn in With v. 1. a iesi la lumina*, a se face
jurul ciurului: U joacd cu viclenie in cunoscut: o sd se viideascd nelegiuitul
ciur fdrd vdceilie Paw; 3. Mold. rondul pcicat PANN ; 2. a denunta: sd nu nid
unei pAlArli; 4. Bot. Mold. ciuperca din vddesti IsP. [Slay. VADITI, a pAri, a binui].
a aril carne se face iasc5, burete din vidit a. si adv. invederat.
care se fac dopuri. [DiaL, Prahova, vds- vadri 1. I. galeata putin adinci: puf
cane (de rnoarti), dintr'un primitiv wised, cu doud vedre ; 2. misuri de capacitate
conservat de sinonimul Mold. vescd (v. pentru lichide In valoare de zece ocale
acest termen)]. , (15 sau 13 lard vadra cu vadra tace
vacant a. care nu e ocupat (vorbind I balerca AL.; 3. vas mare, hirdiu. [Slay.
mai ales de functiuni): loc vacant. VIEDRO, urciorl.
vacantä f. 1. timpul cat un loc nu e valdriirit n. od. dare pe vedrele de vin.
ocupat: vacanta unei catedre; 2. timp váduy a. si m. 1. birbat fames 15ra
and scoalele 1 tribunalele nu functio- sotie (prin moarte sau despartenie); 2. fig.
neazA. lipsit de : oras vdduv de locuitori. [Ve-
vficar m. pizitor de vaci. chiu-rom. vdduu (cf. Mold. vdddoiu, vi-
vficaricii f. plantS ce place vacilor duvoiu (Cc.) = lat. VIDUUS].
(Saponaria vaccaria). vbduvä f. femeie rimasS fira birbat
viicArit n. dare pe vitele cornute (dela (prin moarte sau despArtenie). [Vechiu-
10 para1..1 p5nA la 66 de fiecare vita): rom. vdduvd = lat. vInuA].
birul cel mai greu, scornit in 1579 de viiduvi v. a riminea vicluv.
lancu VodA Sasul, Domnul Moldovei, fu vbduvie f. 1. starea vaduvului sau a
desfiintat de Const. Vocla RacovitS in 1763. viduvei; 2. fig. dezolare: tiara este 'n
vacatiune f. lncetarea sedintelor unui viiduvie AL.
tribunal. vfiduvitä f. peste gras, cu carnea foarte
vaccin n. altoiu, virus dela ugerul va- gustoasi, creste peste un kgr. i oate
cilor ce are proprietatea de a feri de vit.- ajunge la 60 cm. lungime (Idus meta-
sat: vaccinul a fast descoperit in 1796 notus).
de medical englez Jenner. vag a. I. care n'are margini fixe
vaccinh v. a altoi de virsat. determinate: spatiu vag ; 2. fig. lipsit de
vaccinator m. medic care vaccineazi. preciziune, de soliditate: rdspuns vag.
vad n. 1. locul putin adanc al unei vagabond a. 1 care riticeste incoace
ape unde se poate trece pe jos; 2, locul 7 incolo: 2. fig dezordonat, neinirinat:
unde se poate clicli a moara sau o car- irnaginatiune vagabondd. II m. om lira
ciumi si unde tiranii pot veni cu inles- domicrliu, fara mijloace de traiu.
nire dintoate pirtile: moara are vad, e vagabonda v. a fi vagabond.

www.dacoromanica.ro
 vag 685 val
vagabondaj n. starea de vagabond. val n. 1. intlrire militarl de plmant
viga, n. V. isgaq. pe care se ridich parapetul: isi intdri
vigitunik f. loc infundat Intre douà tabdra cu valuri si sanfuri addnci Bkc.;
dealuri pe unde se scurg apele. [Origina 2. brazdA mare Valul /ui Traian. [Lat.
necurroscut]. VALLUM, antJ.
vagmistru m. sergent-mafor de cava- val n. 1. bucatA de panzfi sau stall
lerie i artilerie, insarcinat a conduce ad- ce servA a acoperi, a ascunde, a proteja;
ministratiunea unui escadron sau a unei 2. bucatA de atoll toarte usoarA cu care
baterii. [Rus. VAHMISTR6 (din nen* Wacht- femeile isi acopAr feta, capul; 3 fig. ceeace
rneister)]. ascunde, ce impiedeca a cunoaste; un
vagon n. trasurii cu cabine de cale vat des, ne ascunde secretele naturei;
ferat a. 4. aparentA. pretext: sub vdlul amicie..
vagonet n. vagon mic intrebuintat In [Lat. VELUM].
antreprize de lucrari. valabil a. care are valoare: bun, ac.
vai I int. explim5: 1. o durere, o pa- ceptabil.
rere de rAu: vai de cei invinsi ! 2. un vilatue m. 1. val de lemn sau de fier
blestem: vai si amar de tine ! 3. o ane- pentru rAsturnatul bulgarilor ; 2. pl. colac
vointA : cu chiu, cu vai ! 4. superlativul de pAmant sau lut, amestecat cu paie sau
rAului: ostenit ca vai de el ! [Lat. VILE]. rogoz: cdsufa-mi era de mildtuci Ca.
vaicari v. a se valeta: cdlugdrifele [MetatezA din Mill:Hue]. I adv. de a v A-
se vdicdrau de focul ce le ajunsese ISP. Iltucul, rostogolindu-se.
[Tras din vai printr'un intermediar vai- viilituei v. 1. a da cu vAltitucul; 2.
car, analog lui vaier]. a clAdi cu vAlltuci : bordeie vcildtucite
vaier n. Mold, valet: un vaier care si /mite Isl..
sufletul pdtrande AL. [Tras din vail. Wigan n. Tr. jghiab. [Ung. law].
vilierit v. a se vaieta: geme fi se valean m. Zool. avat. [Slay. v1.60,
vaierdli lup: avatul e foarte rApitor, devorA pestil
valet n. actiunea de a se vlieta. cei mid, de aceea e nurnit de pescari
varietal a. a-si exprima durerea cu gla- 4dupul pestrlor.,[.
sul jelitor : pldnge i se vaietd. valeeit I. vale mica Mtre dourl dealuri.
vilj a. Tr. bAtran. [Ct. ghiui]. [Lat. *VALLICELLA = VALLICULA].
vizj I int. ce irnita sunetul valurilor sau valeed a. yank de lovituri. [OriginA
al vantului in miscare. [Onomatopee]. necunoscuta
viljtai v. 1. a urla, vorbind de vant: valdrap n. cioltar : un valdrap de
vdjdind ca vijelia EM. 2. a suiera: mii mdtase cusut numai cu fireturi CAR.
de bombe vdjaiau AL.; 3. Banat, a ba- [V. valtrap].
zdi (de albine). [V. vdjn. vale 1. 1. spatiu Intre doi munti; la
vâjäit n. urletul vantului. vale, coborand muntele In jos, mai de-
vàjiiturà I. vajArt indelungat. parte : ce mai la deal la vale? pen-
vajnic a. 1. strasnic: cdlduri vajnice; tru ce errata zAbavA sau sovaire? 3. fig.
2. fig. important: niste trebi vajnice a valea lacrimilor, pArnantul, in raport cu
ociirmuirii AL. [Rus. vAjNir, de greutate, cerul [Lat. VALLIS]. V. calea-valea.
Insernnati. valean a. si m. care locueste Inteo
vâjoiu n. avalansa: ndvàli ca vdjoiul vale: esti tu fata de muntean sau co-
la munte POP. [ V. LOP]. pild de milean ? AL.
val n. 1. awl de mare, de rat' sau de valerag n. Mold. butoias. [Tras din
lac, agitata i ridicatl de furtunA : cora-
bia mare si valuri priori o bat; 2. prin valeriani f. plantl numitA vulgar na-
analogic, ceeace seamIna valurilor: pe valnic (Munt.) l odolean (Mold.).
valul pieptului AL. valurzle verzi de valet n. fante, In jocul de cArti: zece
grane En. lampele revarsd valuri lu- galbeni pe valet AL. (--= fr. valet).
citoare Bor..; 3. fig. necaz, pas: omul valeut Mt. V. aleu I : valeu, cumdtrd,
e dator sâ lupte cu valurile viefii CR. ; talpele mele! CR.
a face cuiva val, a-1 necAjt, a-i pune vâlli I. fall v. vfilvA: Vodd de a mea
piedici (cf. invdlui); 4. turburare violentA : vdlfd m'a desbrdcat AL.
aruncd fara in valuri noui BALc. [Slav valid a. Jur. care tmplineste conditiu-
vAL6, uncia]. nile cerute de lege: contract valid.
val n. 1. ceeace se infAsurA i formeazA validh v. a face valid: a valida o
un sul : val de Ouzel; 2. massd cilin- alegere.
drica.: un val de iarbd, val de pcimant; Valideh f. nurne dat de Turd mamei
3. tn tipografie, sulul la presA care airmen- Sultanului domnitor: Sultana Validea.
teazA literele cu cerneall. [Bulg. vAL, sun. I validitate I. starea, calitatea celor va

www.dacoromanica.ro
 val - 686 vAn
lide: validitatea unui titlu, validitatea ganul Mous): Valve bail, zina mlaelor
unei olegeri. de aur din muntii Ardealulut; 2. sgornot,
valiu m. guvetnatorul unui vilaiet faima : mare :Mimi se fdcu in imp.drii-
m'am dus de am facut vizitd valiului tie, cdnd se auzi de moartea impeira-
GHICA. [Turc. VALI, vicerege.]. tului [SP. ; 3. fig. fedi desertaciune=valla
valizii f. geanta : cu valiza in spi- vdlva trufiilor OD vdlva lumii e riu cu
,

nare AL. (-= fr. valise). 'nalte maluri AL. [Vechiu-roca. vldhvd,
valma I. confuziune: perird 'n valma vrajitor=slav. vLauva, mag (de unde fiin(a
reisvrcititelor talazuri I (de-a) 1. In co-magica i. ca atare, ideea generala de
mun ; 2. intr'un mod confuz. [Rus. VALOMO, cfaima, ce raspandeste o asemenea fiinta.)).
CU duiumul, In massa (ca valtuile marii)1 val-vartej a. repede ca un vartej:
valminutg n. mare confuziune: vat. rdsturnata-i val-vdrtej ostile leite 'n
masag in lageir AL. [Derivatiune analo- zale Ear.
[pea din valmd]. vfilviitaie I. flacara mare, [V. vat-
vfilmitsealk f. valmasag: mare veil- voare, influentat de sinonimul bobotarel.
meiseald NEGR. vilvoare f. V. vulvoare. [Dintr'un
valmes adv. de a valma: valmes se primitiv veilvd, flacarA ce se agita (de
rdstoarnd cu o furie turbatii Au. origina necunoscuth), de unde valve:tale,
Waffle n. fota Incarcata de alesaturi vdlvoare, vdlvoiu, etc.].
(In Oltenia). [Origina necunoscuta]. vilvoiu a. si adv. drept In sus (vor-
valoare f. 1. cat pretueste un lucru, bind de par): pdru/ valvoiu. [V. veil-
o persoanfi: un object lard valoare, voarel.
un om de mare valoare; 2. efect de valvulä f. Anat. membranA case, In
comert, bilet de banal (politfi, actiune, vase si In alte conducte ale corpului, diri-
obligatiune): are in portofoliu valori jeaza lichidele Intfun seas oarecare sl le
pentru un milion; 3. Insemnarea justa opreste de a reveni,
a termemlor: valoarea unei vorbe. vamii f. 1. taxa pusa pe uncle mar-
valorh v. I. a fi de un pret oarecare: furl la intrarea sau iesirea lor dinteo Ora :
stofa valoreazei o sine: de lei; 2. fig, drepturi de vamd; vamile vazduhului,
a 6 de un merit oarecare. podurile peste 24 de ape ce (dupa cre-
valorizh v. a da valoare. din(a poporului) sufletul stribate ducal
valoros a. ctuagios, viteaz : valorosul moarte, pants ajunge purificat in lumea
Domn Ar.. cealalta ; 2. administratiune Insarcinata
valos m. berbece scopit. [Origina ne- a percepe taxa de vatna ; 3. biroul aces-
cunoscuta]. tei administratiuni. [Ung. vb4].
vals n. 1. un fel de dant circular; 2. vamal a. privitor la vama : tarife
ark dupa care se joaca (=-* fr. valse)]. vamale.
valsit v. a juca un vals, vames m. 1. od. la Romani, stranga-
valsator m. cel ce valseaza. tor de diti; 2. capitolul din evanghelie
valt n. vals, [Nemt. WALZES, (cf. dant)]. unde se vorbeste de vamesi (cei odiosi
viltoare f. V. vultoare. Evreilor) l ziva cind se citeste: Dumi-
valtrap n. dollar de cavalerie usoara. neca Vamesului; 3. azi, eel ce percepe
[Ras. VALTRAPO (din nemt. Waltrappe). vama ; fig. somn, vames vieili En. [Tras
vhltui v. a valsa. din varnii].
vilturh v. a se Invarti: nobilii veil- vimeee f. perceperea vimil : bani
turau imprejurul laiurilor BALc [V. de vdmesie POP.
vciltoare]. vampir m. 1. strigoiu, sugator de
vilug n. 1. prisnelul morii de \rant singe; 2. fig. cel ce se Imbogateste pe
(In Oltenia); 2. fachie. [Tras din van. cale ilicita, pe spinarea poporului; 3. Zool.
vadurà v. a undula : coama rumene- Miele mare din America de Sud.
Tor zori veilura pe negrii nori BoL.I viimui v. a percepe taxa de yam&
[tIodelat clupd unduld]. van a. desert, zadarnic : cu mdna mea
vhluros a, undulos cosifei veiluroasei. 'n van pe lume lunec Em.
valuta t. raportul valorii nominale a vtinh v. 1. a goni fiatele salbatice spre
hartiei-monede cu valoarea schimbatoare a le prinde sau ucide ; 2. fig, a urmari
a cursului ei (= it. valuta). cu ardoare: aft vdnat fink' nebund En.
valvii I. se zice de diferite parti ale [Lat. VENARI].
unei scold. de bucattle ce coin pun peri- vAná f. 1. canal mic ce readuce la
carpul unui fruct. mimi singele distribuit de artere; 2. nerv
vAlvh f. 1. (Banat) zina rea care lo Ile animal: vdrul de bou; 3. Incheietu-
tueste In coprinsunle Mahe ale atmos- rile genuchilor: a sedea pe vine: 4.
ferei, pricinuitoare de uragane (si ura- dunga lungueati In lemn sau In marmori :

www.dacoromanica.ro
 van - 687 - vap
5. locul unei mine unde s'aflfi metalul telegarii sir' nu iea vdrit CR. ; 4. aer In
sau mineralul; 6. fig. vfinii poetich, dis- genere: eine searnOnd pant, culege fur-
pozitiune naturalA pentru poezie. [Lat. tuna ISP. ; a vorbi in %Int, In desert ; 5.
VENAL fig. suflare: de al patimilor slant GR.
vanat a. flarA ucis5 sau prinsA la vA- AL. vdraul cel sdlbatic al durerii Err.;
nitoare spre a fi mAncatã. [Lat. VENATUS], 6. viint turbat, uragan l in special ete-
vanat a. albastru inchis. [Lat. VENETUS, rul sau regiunea cea mai Malta a atmos-
azuriu]. I ferei unde (crede poporul) pasArile tur-
vanatale f semn yank pe piele (cau- beazá sau ametesc recriand pe pAmAnt.
zat de lovituri). [Lat veNrus].
viinatoare f. 1. actiunea de a vane viinte, a. repede ca vAntul: cal vdn-
piefectul ei: o vdndtoare de lupi; 2. tes AL.
vAnat prins sau ucis; 3. ocupatiune cu vantoaica f. volburA, furtuni.
I

vAnatul: s'a dus la vdndtoare. [Lat vantoase f. pl. 1. vArtej de vAnt; 2.

(ARS) VINATORIA]. Mold. si Tr. alt nume dat Ielelor (cari
vanator m. I. cel ce vAneazà, cui Ii se InvOrtesc repede ca vantul): ti-e fricd
place vAnittoarea; 2. pl. corp de trupe: de strigoi, de vdntoase AL. aspra vd-
armata romand numdrd doudzeci re- jdire a cumplitelor Vdntoase AL.
gimente de min.:hon. [Lat. VENATOREM]. vantos a. repede ca vAntul: cu aripf
vaniitorese a. ce tine de vAnAtor sau vdntoase Err. [Lat. VENTOSUS].
de vAnfitoare. vantrelii t. pAnzA de corabie: luntrea
vandalism n. faptil de Vandali: dis- cu ale ei vdntrele spdnzurate de Ca-
trugere stupidA a monumentelor artei sau targ. En. [Alteratiune din vetrild, sub
stiintel. influenta analogica a lui traria
vanghelie I. pop. Evanghelie. viintnit a. 1. furtunatic; 2. fig. poso-
I

vanilie f. I. fructul unei plante ame- morit: impdratul era cam vdntuit Pop.
sicane, cu teac5 lunga l subtire, cu mi- vantura V. 1. a curAta granele scu-
103 foarte plAcut, intrebuintatfi In me- turAndu-le de rnai multe ori: a vOntura
1

dicinA si la cofetArie; 2. parfum extras graul; 2. fig, a curAta: sa vdnture ca

din acest truct. pleava ostirile dusrnane AL.; 3. a stra-
vanitate f. desertáciune: vanitatea bate repede: ce vdnturd Europa cu
vanitdtilor. spada vesnic goald AL. [Lat. veriruLmis
vanitos a. plin de vanitate: om va- = VENTILARE].
nitos. H in cel ce se crede mai presus vantura-lume rn aventurier.
decAt merit& I vantura-tara m. aventurier.
vanj m. 1. V. gfinj; 2. pl. Bot. velnis viinturatie a. fig. flusturatic.
(arbore cu frunze vAnjoase). [Slay. Wire, vanturfitoare f. cos mare $ i lat pen-
I

tunisoarA (din viir6, a lega)]. tru vAnturatul granelor.

vanjol (vanzol) n. V. van]. [Slay. vanturfitor m.1. cel ce vAnturA graul;
vim*, nod]. fig. vdnturcitor de fraze; 2. aventurier.
vanjoll (vAnzoli) v. Mold. 1. a alai, vanzare f. 1. fapta de a vinde : o
a Incovoia tare; 2. a agita, a rAsbate: casd de vdnzare ; 2. fig. trAdare pentru
legionarii au vdnzolit limanurile ma- bani: suflet de vdnzare. [Forma para-
rilor (VLAmirA); 3. a se lupta: cu cine Ida cu vindere (cf. crezare si credere)l.
m'am vdnjolit toatd noaptea CR. [Lit. vanzator m. 1. cel ce vinde; 2. fig.
a se suci ca un vAnjol]. trAdAtor: hula vdnzcitorul.
vanjos a. musculos, mMdios. [V. vdnj]. vanzoli v. V. vanjoli.
1

vanos a. 1. plin de vine: lemn vd- vapid v. a scoate vapai: un foc do

nos; 2. viguros: brafe vdnoase; 3. se surcele trapdia pe vatrd OD.
zice de sAngele negru care circulA In vine vitpale f. flacara mare: focal arde
(in opozitiune cu sangele rosu sau arte- cu vdpaie; fig. vdpdi de ochi sdlba-
rial). [Lat. VENOSUS]. tici AL [Dintr'un primitiv Papa, conier-
vant n. 1. miscare mai mult sau mai Tat in vechea italianA $ i in albaneza].
putin repede a aerului: vdnt usor, tare; 1 vapaiere 1. flfictrare: cea dirt urma
de viint, boalA bAbeasci, analoga cu de vapdiere a candelet OD.
ddnsele. i cauzata de un vant rAu.; in- vapait n. V. opait.
I

strumente de viint, In call sunetul se I vapel n. volan: rochie cu vapeluri.

produce prin aerul introdus, ca flautul, [Origind necunoscuth].
cornul, etc.; 2. aer agitat prin un mijloc vapor m. 1. abur: vapori de and,
particular: a face Out cu o apdrd- vapori de iod; 2. aburt de apA Imre-
Mare; a face vant, a da drumul, a o buintati ca putere motrice: prima ma-
lua l MO! 3. fugA impetupast1; fine sind propr;u-zisd cu papori a fost con

www.dacoromanica.ro
 vap 688 var
struita in 1767 de mecanicul englez vardist m. pop. gardist.
James Watt. II n. corabie push.' in mis- varec n. planta marina din ram. al-
care cu vapori: a pornit cu vaporul. gelor, creste pe stanci i marea 0 arunct
vaporizit v a (se) preface in aburi. pe coaste: varecul servA la ingrAsatul
vaporizare f. transformare In vapori. pAmantului, iar uscat se tntrebuinteaza
vaporizator n. aparat ce transformA pentru impachetat i pentru facerea sal-
apa in vapori, telelor.
vaporos a. I. aburos; 2. fig. vag, ne- vArf n. 1. partea de sus, partea cea
hottirit: stil vaporos. mai ridicatt : vdrf de munte; 2. extremi-
viipsea (vopsea) f. coloare. [Tras din tate: vdrful nasului, degetelor; 3. mar-
vdpsi]. gine: p1M cu vdrf. [Vechiu-rom. vrdh
vàpseali (vopsealt) f. I, coloare ; fig. = slay. ',MUM)].
(soarele) intinzdnd pe cea cdmpie o vArfui v. 1. a pune la varf: pe cul-
vdpseald purpurie Ar.; 2. substant5 de mea vdrfuitd cu o neagrd buturugd
vApsit. [V. vdpsea (cf. boiald din boia)]. AL.; 2. a umplea si indesa cu varf. sd-1
vipsl (vopsii) v. a zugravi, a acoperi umplu, sd-1 vcir,cuesc PANN.
cu colori: a vdpsi u§i, ferestre. [Gr. varea f. 1. ramura subtire, lungt y
niltdioast: tremura ca varga; 2. prin
bizantin iVAPSA (aorist din VAPID, a In-
(Inge, a vapsi)]. analogie: vergi de tier; fig. varga lui
vApsitor (vopsitor) m. cel ce vop- D-zeu; 3. nuiele de bttut (mai ales pe
seste, zugrav. soldati): 4. linie coloratt mai Ingusta sau
var n. protoxid de calciu ce se ex- mai let: materie cu vergi; 5. varga
trage din pietrele calcare supuse la o ciobanului, plantt spinoast, creste pe
mare cAldurt : var sting, care a absorbit langt drumuri i in locuri inculte (Dip-
apt; var nestins, asa cum iese din cup- sacus silvestris). [Macedo-rom. veargd
tor adict lipsit de apA ; var alb, apa in = lat. IMMO.
care s'a dizolvat varul; var hidraulic, var. g at a. cu vergi sau dungi: rochie
amestecat cu argilt. [Slay. VARt]. Vdrgatd. [Lat. VIROATUS].
viir m. copilul fratelui sau al surorii : varehie f. Mold. Writ. [Origint ne-
var primar. [Lat. (CONSOBRINTJS) VERUS, lit. lcunoscutt].
(var) adevArat = var bun], vAri v. a (se) baga afund. [Slay. VRIETII
1

varA f. anotimp coprins intre primA- a pune intuntrul.

varA i toamnt, incepe la 22 Iunie si se varih v. 1. a (se) schlenba; 2. a da
'

sfarseste la 22 Septemvrie. [Macedo-rom. forme diferite.

veard = Iat.. VERA, pl. primtvart]. variabil a. 1. care se schimbt des:
varik f, fiica fratelui sau a surorii : Itimp variabil; 2. se zice de vorbele a
yard bund. [V. mini. 'cAror dezinentt variazt dupt raportul
varar rn cel ce fabrict i vinde var. grarnatical. K n. timp nesigur indicat de
vArArie f. locul unde se vinde var. I barometru.
viiratic a. de vart: urnplu aerul vd- variabilitate f. dispozitiune de a varia.
raHc de mireasmd si ninsoare Err. V n. variantA I. forma diferitt a aceluia,
locul unde vitele pasc vara si plata pen- text.
tru pAsunatul lor. variat a. care prezintt varietate.
vareA f. luntre de pescar (se aude in Tu- variati(un)e f. 1. schimbare; 2. or-
tova, Constan(a). [Gr. mod. VAREA. bana]. namente adaose la un motiv muzical.
vArcolac m. pl. 1. oameni-lupi cari, varietate f. 1. stares celorcompuse
dupt credinta poporului, inghit soarele din pArti diferite: varietatea colorilor;
si luna in timpul eclipselor: vdrcolacid 2. se zice de diferentele Carl, in aceeas
se Iciteste sus pe lund ca un nor AL. specie de animale sau de plante, disting
vdrcolacii serei ce chiar din lund piscd pe indivizi unii de altii; 3. titlul unor co-
Bor..; 2. strigoi fAcuti din copii cari au lectiuni ce contin fragmente despre sub-
murit nebotezati. [Bulg. VRCIKOLA1C, vampir iecte diterite ; Varietdti literare.
(din slay. VRI:RiODLAKII, lit, lup Oros): e- varioli 1. vArsat, boalA contagioast,
clipsele de lunt poporul le considert ca caracterizatt prin o eruptiune de bubu-
cpera varcolacilor sau a monstrilor umard lite cari cauzeazt mare durere: vaccina-
sub forma animalt]. rea previne variola sau atenueazd e-
vAreoll v. a se svarcoli: se vdrcolia fectele ei.
in bratele mele NeoR. [Tras din vdrcol, variu a. felurit: cunostiinte varii.
invartehre: origint necunoscuta]. varlan rn. Zool. grindel. [Ct. vdrlugd].
vardA f. cast de garda. [Ung. VARDA, varlog n. plast de pescuit. [Tras din
cetAtue]. vdrli=svdrii: sac ce se arunch in apt].
vArdare f, gheopoaie cu pene verzi varlugA f. V. svarlugh,

www.dacoromanica.ro
 var 689 vAr
varnijA f. cuptor In care se arde va- vArstnicie I. maiorat.
rul. [Slay. vARNITAI. vArte-cap m. Zool. Buc. cap-Intor-
vAros a. calcar: pennant varos. [V. tura.
var.]. vArtecus n. invaitire continua. V.
vArsh v. (activ) 1. a rasturna si a face inelus
sti curga : a varsat paharu/ : 2. a ras- vArtej n. 1. sensuri tehnice: a) unealta
pandi: tiranul a varsat sange nevino- de ridicat poverl sau de straits doage;
vat; 3. a depune o suma inteo cassa : b) lemnul pe care se razima carul si care
a vdrsat bani; 4. (poetic) a revarsa: se invarteste (inand drept corpul catului;
Doarnna marilor si a noptii varsd Ii- 2. sensuri geperalizate: a) vant impetuos
nite i somn Ex. (a noptii regina) care sufla invartindu-se; b) apa ce se
varsd n calea noastrd duioasa to- misca invartindu-se; c) fig. agita(iune
mind Al..; 5. a vomita, a scoate prin gura : toarte mare: vartejul afacerilor ; d) boala
a vdrsa sdnge; 6. a scoate afara: Etna de ameteala la oi; e) rotunjirea urechii
varsd flacari; 7. fig. a descarca : ai in varf la vita. [Slay. vaiaati, sump].
vcirsa mania, necazul. H (reciproc) 1. adv. ca un vartej: caii sbor vartej, rd-
II

a curge in, a se precipita (vorbind de piti de vant At..

cursuri de apa): Oltul se varsd in Du- vArteji v. a intoarce in toate Orfila;
nare; 2. (poetic) a navali in torente : a varteji ochii.
mutt se varsd Turcii pe acest primrant. vArtelnic a. care se Invarteste: sucind
[Lat. VERSARE, a intoarce, a clati (spre a fusul vartelnic Ar..
lace sã curga); v. turne]. vArtelnijA f. unealta cu care se da-
vArsä f. Mold. V. var3ie. nand tortul dupa ce s'a spalat. [Slovean
vArsare f. 1. actiunea de a (se) varsa: vaertiarrA, mosor].
varsarea laptelui, varsare de &Inge; vArtop n. 1. vagatina de munte: urn-
2. (poetic) revarsare: cu varsarea serei Wean crdngurile si toate vartoapele
un strain sosi Bor.. POP. ; 2. loc infundat cu gropi cari /mole-
virsat n. 1. vomitare: doftorie de dica scurgerea anelor, [Mold. hdrtoapd,
varsat; 2. numele popular al variolei vechiu-rom. vartop, pestera ((thartop de
eruptiune de bubulite. talhari*, Coresi)=slav. varrapii, cavering
VArsAtor tn. unul din cele 12 semne vArtos a si adv. tare, viguros: piatra
ale zodiacului, Intre Capricorn si Pesti. e vartoasa, brafr vartoase ; mai vartos,
viirsiturà f. varsat continuu. mai cu seama. [Abstras din vartute].
vArie (var3a) I. cos mai mare din vArtosie f. vigoare: vartosie trupea-
nuiele de rachita de prins pesti mati: se scd OD.
sbateau ca pestii in vdr.sa Ca. [Serb. vArtute f. tarie fizica. [Lat. VIRTUTEM,
VRSA]. vigoare].
vArsog n pattea dela gura varsiei ce-i virui v. a spoi cu var.
intoarsfi inauntru. vary n. Mold. V. Wirt
vArstal 1. I. durata obisnuita a vietii : vArvar a. si m. barbar: taci, varva-
(un nume) sd treacd peste varste si rule! At. [Gr. mod.].
peste ani sa sboare GR. At. ; 2. timp vArvAr n. Mold. tapoiu mare la cla-
scurs dela naitere: omul e major dela direa stogului. [Tras din vary].
varsta de 21 ani; 3. epoch a vietii: cele Varvara (Slanta) f. V. Barbura.
patru vdrste ale omului sunt: copila- varvarie m. haiduc, cu mustatile lungi
ria (0 15 ani ), junelea (15 25 ani), groase:_cp mustati de varvaric cum
maturitatea (25-55 ani) si batranefra; std bine la voinic POP. [Gr. mod. VAR'
cele patru varste ale lundi (varsta de VARIED% barbar].
aur, de argint, de arama si de fier), pe- varvarie f. barbarie: au patimit toate
rioade poetice In riistimpul carora se crede varvdritle din partea lui AL.
ca oamenii au lost din ce in ce mai pu- yam& f, planta alimentara, formeaza,
tin virtuosi si mai putin feticiti; viirsta inainte de inflorire, o capatana solicla alba
de piatra, de brona, de fier, epoce pre- sau rosie (Brassica oleracea). [Vechiu-
istorice catacterizate prin uzul instrumen- rom. vearze, verdeturi, legume=lat. VI-
telor de piatra, apoi de bronz si in fine RIDIA (sens restrans in limba moderna la
de tier: 4. babanete: e un 0mm varstd ; o anumita leguma)].
5. dungii, varga. [Mold. vrdstd =slay. vArzare I. Mold. placinta cu varza bine
vaasm, elate, rang, linie]. fiarta i prajita in untdelemn l ceapa
vArstat a. cu varste, vargat. (varzarile se fac prin posturi l pe la a-
vArstnie a. si tn. adult, major. [Mold. funuri): de placinte rade gura, de vdr-
vrdstnic --= slay. (sa)vatisriNitra, de aceea3 zare fi mai tare CR.
varsta]. vArzob rn. I. (Banat) doaga insforat5
L. Salpeanu Dig Universal. ii
www.dacoromanica.ro
 vas - 690 - vat
pe care se usuci branza ; 2. pl. cerc de ; ta ful zece POP. ; 2. mai mare peste: unde
lemn impletit la mijloc cu sforicele sore nu este pisicd, soarecii ydtaf ridicd
a putea umbla pe zapacla. [V. hdrzob]. Russ; 3. Ingrijitor de curte domneasca
vas n. 1. obiect de pus lichide, fructe, Isau de mosie boiereasca: impdratul a-
fad, parfumuri. sau spre a servi de or- 1 yea un vdtaf de curte POP. ; 4. inspec-
nament; 2. butoiu : an vas de yin; 3.1ot tor de jigani: (vdtaful) veni cu garba-
cc serva pentru uzul mesei, ca strachini, ciu indatd si-i goni pe tofi la cort
farfurii, etc.: vase de bucdtdrie; 4. bas- Rum ; 5. conducatorul celor ce prepara
timent de navigat: cdrmaci molatici va- festivitatile und nun(i tarfinesti; 6. sen-
sul duc spre started Bor. ; 5. Anat. se suri arhaice: a) capitan peste cinci sute
zice de canalurile in cari circula diversele de osteni (numit In unna ceaus): vdtaf
fluide ale corpului uman. [Lat. vA.s]. I de aprozi, de vdndtori 13L.c.; b) sub-
vasal m. 1. cel ce depindea de un se- prefect de plaiu (in opozi(iune cu zap-
nior, dela care tinea un feud; 2. fam.! du): veitasii plaiurilor i zapcii pldsi-
persoana dependenta de cineva, de ceva. bon [Turc. ',ATTAR, cioban : variantele vdtaf,
vasalitate 1. conditiune de vasal. vdtah, vdtay, vdtas, vdtaj, sunt deduse
I

vatic n. arbust totdeauna verde, planta din pl. vdtasi; termen primitiv pastoral,
parazita pc ramurile multor arbori (mefi, sinonim cu bachz, apoi generalizat pen-
peri, stejari) din ale carui bobite albe se ' tru capetenie in genere (si In special mi-
prepara cleiul de prins pasari (Viscum litarS)].
album): druizii atribuiau vdscului o I vitAjesc v. ce tine de vataf: glume
yirtute fecunddloare si-1 culegeau in vdtajesti Ars
fiecare an cu mare solemnitate. [Lat. vatale f. pl. V. bateala: vatala de
I

VISCUM]. sus si de jos. [BUN. VATAL1].

vAscos a. cleios, lipicios. [Lat. TISCOSUS). I vatäm n. mita iarbd de vatdm. [Tras
vascular a. privitor la vasele corpului din vdtdma].
jesciturd vasculard. vAtinth V. I. a rani; 2. fig. a face
Vasilache f. jocul papusilor (dupa nu- , a aduce paguba. [Macedo-rom. vci-
I

mele patatei), tamer, a ucide = lat. VICTDIARE, a Injun-

vasilcA I. capatana de porc, Impodo-
bita cu panglici, flori I verdeturi, cu care vätiman m. Mold. sateen fruntas, a-
tiganii colinchl la St. Vasile; fig. impo- jutor de primar (inteun sat): paznicul,
dobitd ca o vasilcd, inteun mod ridicul. vdtdmanul fi cdfiva nespeilaji de ma-
[Scurtat din Vasilicd, nume frecvent de zili CR. [Rut. WiTMAN6, capitan (v. a-
tigan], taman)].
vasillan a. ce tine de Vasile-Lupu vitimare f. ac(iunea de a vatama 01
scoala yasiliand din Iasi. rezultatul ei : 1. leziune; 2. fig. prejudiciu.
VasilicA m. 1. V. Vasilcii; 2. unul din viitiimat a I. stricat oastea vdtd-
numele date necuratului. matd AL.; 2. fig. lezat: parte vdtdmotd;
Vasiflcale f. pl. compilatiune greaca 3. atins de hernie.
a dreptului roman, inceputa de imparatul viitannitoare f. sau farbd de vat/in'.
Vasile I (870): Vasilicalele sau Legile frumoash plants de nutret cu proprietati
impdratesti filed la noi In vigoare pana vulnerare (Anthyllis yulneraria).
la publicarea Codicilor lui Caragea si a viitilmAtor a. 1. care vattunt1; 2. fig.
lui Calimah (1817). [Or. mod]. pAgubitor.
vasillsc rn. V. bazilisc: vasiliscul cel vAtAmAturil f. surpatura, hernie.
cu ochii fermeccitori CR. [Gr. mod.l. vAtaa m. V. vataf vdtas de plaits,
väsli f. lopata de rnanat o corabie. ydtas de jigani.
[Slay. vzsco). vAtiffel m. 1. Munt. a) comisar de
vislatf rn. cel ce vasleste. cattier: vdtdsel de mahala a plecat a
vAsli v. a mana corabia cu vasle. colinda PANN ; b) gardian de noapte; c)
vast a. 1. care este de o foarte mare curier rural; 2. Mold. a) slujbas la pri-
!mindere: sesuri vaste; bogajia cea marie; b) vornicel de nunta l batul im-
splenclidd pi yastd En.; fig. profecte podobit ce poarta.
vaste; 2. care imbratiseaza multe lucruri: vfitilaie f. 1. capitanie: vdtdsie de
spirit vast. vdraitori OD. valdsia cdldrasilor de
vastitate f. caracterul celor vaste. rarigrad lik.c.; 2. subprefecturi: o vd-
vans f. bumbac daracit si rnatasos ce tdsie de plaiu sau o scimesie GHICA.
serva a captusi haute, plapome, etc. [Nemt. [V . vata ].
WATE]. vatra. f. 1. locul unui cuptor unde
valtal rn. (pl. vdtasi) 1. doban care arde focul; 2. fig. locuinta statornica:
pazeste stAna: et; noted ciobani i cu VII- jigan de patrd; vatra satului, locul pe

www.dacoromanica.ro
 valt - 691 - Vett
,
care stA satul I imprejurirnile lui; 3. vechiu; 2. uzat: haine vechi. [Lat. VIP.
jghiabul teascului [Albanez vArral. 'DMUS].
vidraiu n. I. lopAticA de sgandarit vecie 1. eternitate: pentru vecie. [V.
I

focul; fig. traiu cu vAtraiu, vieatA cu cer- veac].

turf continue; 2. pl. lambele carului din- vecin M. 1. cel ce stA, cel ce locue-
1

tio singura bucath de fier. [Tras din vatrdl. ste Linga altul: are vecini buni; 2. serb,
Warm, m. 'igen de vatrA, stabil, boie- in Moldova (numit in Muntenia ruman):
resc sau mAnastiresc. Ipiard orice proclet, fdran, vecin, std-
vidui v. a cAptusi cu vatA. pan! AL. ridicd de prin sate tali ye-
I

vatuin m. 1. ied de un an; 2. puiu cinii cu gloata OD. [Lat. VECIIIIIS ; sen-
de repure: vdtuiul ce sbughia din iarbd sul 2 revine la c(tAran) veciny, adicA
C D. (Lat. *vITULEUS (din VITULUS, viten. IpAmAntean, lit. locuitor Invecinat (sens
vavedenie f. V. ovidenie. deja familiar latinitAtii medievale)]. a. /1

vavilonie f. tig, mare confuziune. [Alu- invecinat: fdrile vecune.

ziune la amestecul limbilor din Vavilon vecinfitate f. 1. proximitatea unei
1

sau Babilon]. plocalitati, a unei persoane, a unui lucru

vax n. negreala de lustruit incAltamin- '.lin raport cu altul; 2. vecinii, locurile ye-
tele. [Nemt. WACHS]. Icine; 3. od., in Moldova, serbie. [Lat.
llama v. a da cu vax. VICOUTATEM].
vatatitor m. cel ce vAxueste. vecinic (vesnic) a. etern: vieafa ye-
viz n. I. simtul vederii prin care dis- cinicd. [Tres chn slav. vizoINA, etern].
tingem colorile i formele: sburdnd cum vecinicie f. eternitate; stea pierdutei
1

aboard vetzul din ochii omenesti AL.; 'n neagra vecinicie AL.
2. organul insus: i-a luat vdzul. [Ab- vecui v. a trAi un timp indelungat:
1

stras din vedee]. natiile ce vecuiau in aceas lard BALc.

vazi f. 1. vedere; 2. fig. autoritate, [V. vead.
consideratiune; om cu mare vazd. [Tras vedea v. (activ) 1. a primi imaginile
din wiz]. obiectelor prin organul ochilor: a vedea
vitzut n. vedere: cu vdzutul ce tn.- rlimpede; a vedea lumina, a se naste
tdlniu ? AL. IIa. cu vazA; e om vdzut (un copil), a se publica (o carte); VA-
in partea locului CAR. IzAnd cu ochii, intr'un mod sensibil:
vitadoaga f. 1. Mold. Tr. garoafa; creste vdzdnd cu ochii; 2. a asista, a fi
2. pl. plantA odorantA cu tulpina ridi- martur la: a vedea o bdtcilie; 3. a vi-
cath l robustA, florile galbene, cultivatA zits: vino de md vezt ; 4. a-si da seama,
ca ornament (Tagetes erecta). [Cf. beiz- a intelege: vdd eu unde vrei s'ajungi;
doagd1. ,vezi bine, asa e, negresit; 5. a judeca, a
vazdtth n. aer: ciocdrlia cea vo- examina: vezi dacei e bine; 6. a baga
ioasd 'rt vdzduh se Iegetna NEOR. [Slay. de seamA: vezi sd nu o pdfesti. II (ne-
vOznuml. utru) a se ocupa, a Ingriji de: a vedea
veac m. I n. (pl. veci i veacuri) f. de casd, de copii (reciproc) 1. a fi II

1. eternitate: de veci, in vecii vecilor; 2. Winn; a se vedea in oglinde i; 2. a se

secol: descoperirile veacurilor; 3. e- vizita : ei se vdd rar ; 3. a se putea ye-
pocA istoricA: veacul de mifloc ; 4. vieatA dea: acest tar se vede de departe; se
de om: acolo Ii petrece veacul. [Slay. vecle eh, pare CA; 4. a avea aerul, a a-
vizer, eternitate]. l rata : nu e aaa prost cum se vede.
vearbi f. Mold. mánunchiu din trei DAL VIDEREL .
fire de cAnepA: o jarghiufei are zece vedenie 1. viziune. [Slay. VIDIEN114
vearbe. ghearbd, ongina necunoscutill. vedere 1. 1. actiunea si facultatea de
vecernie I. slujbA de sear& [Slay. a vedea; 2. orOnul vederii : lumineazd
-vzAzsislA (din N'Eftel, searA)]. de-fi fund vederile, a pert din vedere;
vechil m. I. advocat: si-au tocmit 3. privirea tnsAs: la vederea inimicu-
un vechil, ca sd le apere dreptul Ncos.; lui; 4. consideratiune: a avea in vedere,
2. mandatar, om de incredere: a lua mo- a trece cu vederea; 5. intindere de loc
sia dela vechilul d-sale AL. [Turc. VERO. cat se poate vedea : de sus din turn e
vechime f. starea celor vechi; 2. pri- o vedere mdreale i; 6. tablou sau desen
oritate de admitere intr'un corp, inteo ce reprezentA un ores, un editiciu, etc ;
companie; 3. vorbind de lucrurt ce tirn- 7. fig. scop propus : are vederi ambi-
pul le-a fAcut 511 se strice; 4. vreme ye- lioase.
che: in vechirne dirt vechime. vedeti f. sentinelii de cavalerie.
.

vechitura f. l ucru vechiu. [ vegeta v. 1. a se nutri si creste (vor-

vechiu a. 1. care existA de mult timp: bind de vegetale; 2. fig, a teal In inac-
un vechiu prieten, vin vechiu, obiceiu tiune sau !info stare mizerh.

www.dacoromanica.ro
 vet - 692 - yen
vegetal a. 1. privitor la plante: re- veleat n. 1. data anului (arhaism); 2.
gnul vegetal; 2. care provine, care e fig. termenul vietii: li-a sosit veleatul
tras din plante: substanfe vegetate; POP, [Slay. vA LIETO, In timp (formula
pamfint vegetal, proprur vegetatiunii. adverbialA devenita nume substantiv)].
II

n. plantA, arbore, tot ce creste prin ye- veleitate I. vointa slabA si Vara elect,
getatiune. dorintA trecAtoare.
vegetarian m cel ce s'abtine cu de- velin n. piele de vacA, preparatA mai
sAvArsire de a mAnca carnea animalelor. subtire si mai netedA ca pergamentul : mo-
vegetarianism n. sistemA de alimen- inuscris pe velin. a. hartie velind,
11

tare in care nu se obisnueste deck ve- Ifoarte albd i lucioasA.

getale. velinth f. scoartA de lAnA, covor thrh-
vegetafi(un)e f. I. actiunea de a ve- nese. [Serb. VELENTA, COWIE multicolor, pri.
geta; 2. desvoltarea vegetalelor; 3. fig. mitiv covor de Venetia].
starea celui ce duce o vie* inertA, ob- velit a. 1. mare, de primul rang: err,
scull; 4. (colectiv) arbori, plante; o ye- boier velit, sà plcitesc capita fiel Ai ;
getabune puternicd. 2. iruntas: niste velifi Polon; din avan-
vegetativ a. I. care produce o vege- gardd BALc. [Forma grecizatil din yen.
tatiune; 2. fig. vieatii vegetativa, tune- velnis m, soiu de ulm cu florile atAr-
tiuni comune animalelor i vegetalelor, nate In jos si dispuse In umbele (Ulmus
ca nutritiunea. effuse). [CI. winj].
veghe 1. 1. fapta de a veghia : fâclie velnith f. Mold. povarni : de cfind
de veghe pe umezi morminte ; 2. s'au inmulfit velnifele Ar. [Rut. vit.:snit
starea celui treaz : 3. partea noptii in di- (lit. pivnitA)1.
viziunea celor antici: Romanii impdr- velnitar m. Mold. povarnagiu.
fiau noaptea in patru veghi. [Lat. VI, velociped m. aparat purtat pe roate
CILIA]. care se pune in miscare Cu picioarele.
vegheat a 1. destept, treaz : le finea velocipedist m. cel ce umblA cu ve-
mintea vegheatd; 2. Jur. vhdit: nimeni locipedul.
nu poate fi arestat afard de cazul de velodrom .n loc de alergat cu velo-
vind vegheatd; feria' vegheata, flagrant cipedul.
delict. venal a. 1. care se vinde, ce se vinde:
veghere f. 1. actiunea de a veghia ; funcfiune venald; valoare venalA, cea
2. starea celui ce veghiaza; 3. fig. mare comercialA ; 2. fig. care isi vinde constiinta,
atentiune; 4. pl. silinta mare si indelunga care lucreazA numai din interes.
la studii, la o productiune a mintii. venalitate 1. caracterul celor venale.
veghetor m. cel ce veghiaza. vendeth f, uni ce existA in Corsica in-
veghia v. 1. a nu dormi noaptea (sau tre douà familii si care produce rAsbunAri.
o parte a noplii), a rAmAnea treaz: a venerh v. a avea veneratiune pentru
veghea tdrziu; 2, a fi de pazA ; 3. fig. cineva sau ceva.
a lua seama, a fi cu luare aminte. [Lat. venerabil a. demn de veneratiune:
VICHLARE]. I om venerabil. H m. prezidentul unei loje
veghiu n. (poetic) veghere: te voiu masonice.
urmdri, vrdjmase, cu aprigul tau ve- veneratilunle f. respect religios.
ghiu A venetic a. od. venetian (vorbind In
vehement a 1. cu o putere foarte special de monede): covorul era semd-
mare, impetuos; 2. fig. care are cAldurà nat cu galbeni venet.ci OD. U m. 1. gal-
energie: orator vehement. ben de Venetia (in valoare de cinci lei
vehementil t. miscare impetuoash, vio- vechi): sau cd-i l'oiu cumpdra de trei
lentA. ori cu venetici, venetici de cafe cinci
vehicul n. I. mijloc de transport, pe POP. ; 2. azi. strAin (in sens rAu): un ye-
uscat sau pe apfi; 2. ceeace servA a con- netic priprisit in fara Moldovei At. [Ve-
duce, a transmite : aerul e vehiculul chiu-rom. Venetic, Venetian Oc(ant Mo-
sunetului; 3. fig. ceeace servA a propaga: reit ce o tineau Vene(ians, Neculcea)
tiparul e cel mar bun vehicul al cc- =gr. brzantin VENETIK6S, venetian: de unde,
getarii. apoi, strAin (cf. Wa)].
vel a. od. (invarlabil) mare, epitet a- vengherch I. Mold. un tel de gheba
lAturat pe lAnga ranguri boieresti: Vel mai putin largA ce flAcaii deleni o poarta
Armes, Vel Clucer; pitacul domnesc mai mult la zile de sArbAtoare: o von-
prin care il numia Vel Cdmdras 1

ghercii de postav negru. [P01. WENOHIERKA,

(Slay. vErri]. unguroaica i gheba ungureascA: cf. poled,
velik f. pAnztt de corabie: printro ye- Ipolcufa
luri a navei veld EH. veal v. 1. a se misca dela un loc spec
I

www.dacoromanica.ro
 Vett - 693 Ver
eel ce vorbeste sau cu care se vorbeste: cate, fleacuri, nimicuri; 2. se zice de plan-
ustept sà vie; 2. a sosi, a veni pe netts- tele cari au Inca seva : arbore totdeauna
teptate: a venit aseard, ii vine lesin; verde; lemn verde, care nu si-a pierdut
3. a se ridica. a ajunge: apa vine nand Inca umezeala de and s'a taiat; 3. fig.
aici; 4. a derive: aceasta vorbil vine din care are vigoare: mosneag incei verde;
greceste; 5. fig. a trece prin minte: ce Ii 4. se zice de varsta tineretelor compa-
vine lui, ii vine sa se clued; 6. a fi a- rata cu verdeata primaverii. [Vechiul-rom.
ii vine fiori, ii vine greu; 7. a se vearde= lat. VIRIDIS]. II adv. cu francheta,
fectat :
potrivi: peildria Ii vine bine, nu-i vine hotarit: a rdspunde verde. I n 1. co-
la socoteald. [lat. VENIRE]. Mare verde: verdele nu supard ochii ; 2.
venin n. 1. fiere: varsd venin; 2. o- spatie (In jocul de cart° : craiu de verde.
tray& continua In corpul unor animale verdeata f. 1. coloare verde a ierbei,
venin de viperii; 3. principiu contagios a plantelor, a frunzelor: verdeata cam-
al unor boale: veninul turbeirii; 4. fig. pului; 2 iarba, plantele l frunzele Irises!:
rautate ascuns# ; veninul calomniei. [Lat. se culcd pe verdeafa; 3. pl. verdeluri,
varannin]. plante potagere ale caror frunze se ma-
veninos a, 1. p1M de venin (vorbind nand, ca spanacul, cicoarea, etc.
de animate): scorpie veninoasd ; 2. fig. verdet m. Zool. boistean (dupa spi-
rautacios: gurei veninoasd. [Lat. VENE- nalea-i verde ca iarba).
siOEUEL verdict n. 1. Jur. declaratiunea juriu-
venire f. a diunea de a vent. lui, rezultatul deliberatiunii sale; 2. fig.
venit n. 1. fapta de a vent: bun ve- opiniune data Inteo materie oarecare.
nal 2. ceeace produce anual o movie, un verdunefi f. varietate de struguri (nu-
capital, un post, etc. mita astfel dupa coloarea 1m verzie).
ventila V. a Improspata aerul cu aju- veresie f. pop. credit: ma:Wined pe
torul ventilatoarelor. datorie, bea pe veresie. [Turc. YPRES!,
ventilati(un)e f. actiunea de a ventila. negot pe credit].
ventilator n. I. aparat ce serva a Im- verg n. prajina dealungul catartelor
prosoata aerul Intr'un loc Inchis (spital, unei corabii spre a sustine panzele (=fr.
corabie, uzina); 2. masina de rotatiune vergue).
menita a produce un curent de aer con- vergea 1. 1. varga mica ; 2. varga de
tinuu spre a alirnenta focul unui cuptor. incarcat o pusca. [Lat. *VIROELLA=VIROULA].
ventricula I. Anat, cavitate particu- vergel n. Tr. petrecere cu Joc a tine-
lain unor organe: ventriculele inimei, rilor la Craciun. V. vergelat.
ventriculele creierului. vergelat n. ghicirea viitorului cu a-
ventrilica (ventricea) f. planta cu pro- jutorul unor vergele (ori cu linte, bobi,
prietati vulnerare (Veronica). [V. vetrice oale) In noaptea spre sfantir Vasile, spre
71 vinfre]. a afla cele ce se vor Intampla In cursul
ventriloc m. cel ce vorbeste In asa mink/
chip, a vocea pare a iesi din pantece. vergin a. virginal: cu surasul bland
ventuza 1. 1. pahbrel de sada ce s'a- vergin En.
plica pe piele i In care se face vidul spre verging 1 fecioara : verginele 'n apd
a ridica epiderma si a produce o ir.tati- intrat-au cu sfiald AL.
une locala ; 2. organ particular unor ani- vergur a. fig. neatins: 1. nelucrat :
mate, ca lipitoarea (-= fr. ventouse). pdmant vergur; 2. netAiat: pddure ver-
veracitate 1. inerea la adevar i ca- gurd. [Tras din vergura].
litatea celor adevarate. vergura f. 1. tecioara : o cunund de
veranda I. galerie usoara pe fatada vergurd Bpi.; 2. Bot. vergura invirlith,
unei case. chimion negru. [Lat. *VUWULA = VIRGO].
verb n. vorba gramaticala ce exprimA vergural a. fecioresc: frumusefea-i
starea sau actiunea subiectului si care se vergurald Bor..
conjuga dupa moduri, timpuri, persoane veridic a. 1. care spune obisnuit ade-
si numere: verb activ, neutru, reciproc. varul: om veridic; 2. conform adevaru-
verbal a. 1. rostit din gura, iar nu dat lui : rndrturie veridicd.
tn scris: promisiune verbald; 2. Gram. verifich v. 1. a examine daca un lu-
propriu verbului, ce provine dela un verb : cru e asa cum trebue sA fie oil cum a
adiectiv verbal. V. proces. fost declarat ; 2. a face sa se vaza ade-
verb/nit I. planta cu florile mid lila varul, exactitatea unui lucru.
deschise (Vervena). [Indirect din lat. wit- verificati(un)e f. actiunert de a ye-
VENAL rifica.
verde a. 1. care este de coloarea ier- verificator m. cel tnsarcinat a verb-
bei si a frunzelor de arbori; verzi si us- fica lucrari, socoteli, etc.

www.dacoromanica.ro
 ver 694 v e,
veriga I. mel. [Slay. VERIGA. land verso n. dosul unei foi de bartie, In
verigar m. Bot. Tr. gladis (dupã (run- opozitiune cu recto.
zele-i ovale), versta 1. mhsurA itinerara ruseasa in
verigag m. mijlocitor neonest. [Deri- valoare de 1 km. si 75 m.
vat din veriga, Mel de aslitorie]. versui v. a face versuri: in fruntea
verighetii f. inel de casatorie. tuturora ce 'ntr'una versuesc AL.
veriffoara f. V. vara. versui v. a grat: mdna in vale cei
veriffor m. formá mangâietoare pen- punea i afa cd-mi versuia POP. [V.
tru var. viers].
veritabil a. adevárat, real (aplicat la vertebra f. fiecare din oscioarele ce
lucruri): calitate veritabilei. compun sira spinirii.
veritate 1. I. adevir, lucru adevirat vertebral a. ce tine de vertebre: co-
2. principiu sigur, axioma: veritdti ma- loana vertebrald. sira spinárii.
tematice. vertebrat a. care are vertebre. n. II

vermeliu a. rumen, rosu-Inchis: de pL vertebrate, ramificatiune a regnului

vermelii flori Bot. (=-- fr. vermeil). II n animal coprinzind animalele asa zise o-
coloarea insAy: e vermeliul cel dalb Boc. bisnuit superioare: pesti, reptile, batra-
vermiftug n. remediu propriu a dis- cieni, pasdri. mamifere.
truge viermit din corpul uman: usturo- vertical a. 1. situat deasupra capului
iul e vermifug. nostru; 2. perpendicular cu planul ori-
vermilion n. 1. cbinovar: o lingura zontului sau cu suprafata apelor linistite.
de vermilion AL.; 2. coloare extrasit din verticalã 1. linie verticali.
aceasta substantA. vertiginos a. ametitor: iuteald ver-
vermina f. 1. numele dat insectelor tiginoasd.
parazite (purici, pOduchi, etc.): un vim vervii f. caldura de imaginatiune care
ce-1 roade o lacoma vermind Ac.: 2. insufleteste pe poet, pe orator, pe artist
fig. oameni ticàloi sau periculosi. (= fr. verve).
vermut n. yin alb In care s'a turnat verzil n. verde*: muntii de verzif
sucul unor plante amare i aromatice. se despoiau AL.
verniu n. unsoare din materii risinoase verzifpori m. pl. corp de armatA In-
cu care s'acopere suprafata corpurilor spre fiintat de Mateiu Basarab (invesmintati
a le da lustru si a le feri de actiunea ae- in haine verzi): in urma lor veniau Ro-
rului sau umidiaitii (= fr. vernis). siorii si Verzisorii cdleiri OD.
veronica 1. planta cu flori albastre, verzuiu a. care bate In verde.
numitA popular ventrilicd. veticia f. 1. tipar In care se strange
veros a. fig. nedemn de Incredere, casul; 2. Mold. vacilie: a ii purtat si in
foarte suspect: afacere veroasd. ciur si in vescii, a trece prin ciur l prin
vers n. sir de vorbe mOsurate i Ca- dal-mon, a fi deprins cu toate necazurile.
dentate dupa regule fixe i determinate: [Cf. ung. vf.sa.A. banita, cutie].
versuri libere, de diferite mAsuri; ver- vesel a. bine dis pus. [Slay. VESELU, voios].
suri albe, nerimate. V. viers. veseli v. a fi vesel.
versat a. experimentat. care posedir veselie f. dispozitiune de a ride.
cunostinte In: versat in literaturd. veffmant n. I. haini ; fig. cumintul
versatil a. schimbacios, nestatornic : e vesmantul cugetdrii; 2. pL oclijdii.
caracter versatil. [Lat. vEsTmern.A.
versatilitate f. defectul celor versatili. vetinic V. V. vecinic.
verset n. scurt fragment biblic, corn- Vest n. apus, occident (ca punct car-
pus din douh sau trei randuri i coup- dinal).
nand un sens complet. vesta f. Pieta. [Nemt. 'WESSE].
versilich v. 1. a face versuri; 2. a vestala f. 1. preoteasa Vestei, Insiirci-
pune In versuri. nath cu intretinerea focului sacru; 2. fig.
versificati(un)e 1. I. arta de a face femeie de o virtute perfecti, fati de o
versuri, de a supune limba poetich unui castitate exemplari.
ritm, unei cadente i nnei mama; 2. In- veste f. 1. §tire: veste butter; a da de
trebuintarea versurilor. veste, a informa ; a prinde de veste, a
versificator m. 1. cel ce face versuri; afla: filra veste, pe neasteptate; 2. re-
2. cel ce posechl mai multi Inlesnire In nume mers-au vestea 'n fume AL. [Slay.
facerea versurilor cleat geniu i inventi- ao. anuntatod.
rine poetic& veepted a. 1. care a Inceput sã se u-
versiune 1. 1. traducere dintr'o limbh suce: floare veatedi i; 2. fig pint. f-
Intealta: versiune greaca, versiune !a- tedd de plans. [Cf. lat. *vzscmtrs, din VES-
line: ; 2. mod de a povesti un eveniment. cus, slab, pipernicit].

www.dacoromanica.ro
 vest 695 vie
vegteji v. 1. a (se) face vested: soa- vezibine adv. asa-i, negresit, invede-
rele ve*teje*te florae; 2. fig. a ahera rat. [V. vedea
fragezimea, puritatea : necazurile au veq- vezicittoare f. blastru ce produce ba-
tejit tinerefele sale; 3. a defitima, a ne- sici pe piele (= tr. vdsicatoire).
cinsti: a ve*teji reputatiunea cuiva. via prep. min, directiune de cafe fe-
vegtejit a. care a aiuns vested: ve*- rata: via Ifcani. [Lat. abl. vicd.
tejit frirci de vreme En. via v. a vietui: tot ce simte si Ward
vesti v. 1. a da de veste, a instiiMa, AL. foamea ii dete *tire cd el viazd
a anunta: ciorile iarna ne vestesc zd- Inca Isl.. [V. Vita
pada Pram; 2. a se face vestit: vestindu-se viabil a. destul de bine constituit spre
mai presus de toll cdpitanii turci Bk.c. a da speranta ca va trid: copil neiscut
vestibul n. camera de intrare inteun viabil.
edificiu, inteun apartament. viabilltate f. starea copilului nascut
vestier a. 1.1ocul unde se strang hal- viabil.
nele (inteun pensionat, tribunal, etc.); 2. viaduct n. pod cu arcuri construit
locul Inteun stabiliment public unde se peste 0 vale sau un rau pentru trecerea
depun momentan paltoanele, bastoanele, caii ferate.
umbrelele, viager a. pe vieata, care dureaza cat
vestigiu n. tura. itrieste cineva: pensiune viagerd, rentã
vestire ft actiunea de a vesti i rezul- Iviagerd.
tatul ei : Instiintare. V. Bunavestire. vsbrà v. a execute vibratiuni.
vestit a. 1. anutilat: ziva pdnuintului vibrant a. care vibreaza, pus in vi-
vestità GR. AL. ; 2. fig. renumit, celebru: bratiune: vibranta lui crintare AL.; voce
om vestit. vibrantii, tare si puternica.
vestitor a. 0 m, care da de veste. vibrare f. vibratiune: pddurea 'rt vi-
veston n. haina barbateasca mai scurta brare le rdspunde armonios AL.
deck jacheta. vibratil a. susceptibil de a vibra : gene
veteran m. 1. soldat care, dupa ter- vibratile.
vibrati(un)e f. miscare repede, con-
minarea serviciului, obtinea concediul sail;
2. soldat batran care a fost mult timp tinua si alternativa, un tel de tremurt-
sub drapel; 3. fig. cel ce a Imbatranit tura : vibrafiunea unei coarde de vioard.
Inteo profesiune, in vr'o cariera sau de- vibratoriu a. care se compune dinteo
prindere: un veteran al jurnalismului. serie de vibratiuni: mi*care vibratorie.
veterinar a. privitor la medicine a- vibrion m. un fel de bacterii sau in-
nimalelor : medic veterinar. 1 m. cel ce fuzorii (la bohle contagioase).
trateaza boale de animale. vicar m. ecleziastic adaos la preotul
veterinfirie f. medicina veterinarii : unei parolni sau la episcopul unei dio-
&oald de veterindrie. ceze la noi numai mitropolifir i epis-
veto rt. 1. formula de opozitiune prin copii au vicari.
care tribunii poporului, la Romani, anu- vicariat n. functiunea de vicar si du-
lau o deciziune a senatului; 2. retuz din rata ei.
partea suveranului de a sanctiona o lege vice, particula invariaoila care in corn-
propusa sau adoptata de puterea legisla- pozitiune insemneaza : cel ce tine locul,
tiva ; 3. fig. opoziliune In genere. care suplineste In anumite functiuni.
vetrice f. pl. terve de insecte numite viceamiral m. alter de marina mai
rusalii. [Origina necunoscuta]. jos de amiral 50 corespunzand In grad
vetrice f. planta cu proprietati amare generalului de divizie.
aromatice (Tanacetum). [Serb. vaArld]. vicecancelar m. cel ce suplineste pe
vetrilal f. panza de corabie. [Slay. viE- canceler In lipsa-i.
TRIM), val (v. v6ntreld)]. viceconsul m. cel ce Inlocueste pe
veveritil f. mic cuadruped din lam. consul.
rozatoarelor cu urechile lungi l coada viceprezident m. cel ce inlocueste
paroasa ; blana-i se intrebuinreaza (Sciu- pe prezidentul absent.
rus): veverifele sunt stricdcioasd pa- vicerege in. guvernatorul unui Stet
durilor *i se pot uqor dornestici. [Slay. care are sau a avut titlul de regat: vice-
VIEVEAITA}. regele Siciliei.
vexit v. a Nal, a supara. viceversa adv. reciproc.
vexati(un)e f. suparare, jignire. vicinal a. se zice de caile ce servi de
vexator a. care vexeazb : mdsuri vexa- comunicatiune intre sate invecinate.
toare. m. cel ce comite vexatiuni.
II vicisitudine f. I. schimbarea lucru-
vezeteu m. Mold. V. vizitiu : veze- rilor cari se succed: vicisitudinea ano-
Mul or der jos de pe copra trdsurii Ca. timpurilor ; 2. nestatornicia, schirnbarea

www.dacoromanica.ro
 vic - 696 - vii
lucrurilor omenesti: vicisitudinile soar- ceeace priveste brana, substanta : vieafa
tei; 3. variatiune. costa scurnp in acest oras; 6. profe-
viclean a. §i m. 1. tradator, perfid siune: vieafa religioasd; 7. biografie:
(sells arbaic): cu viclene jureiminte OD. ; viefile sfinfilor; 8. forta, energie, cal-
2. siret, amagitor : ca un cop!! viclean En. dura : stil plin de vieald. [Lat. *vvirru.
[Vechiu-rom. hiclean, hitlean, perfid = (din vnrus, viu)].
ung. HITLEN, lit. ftrã credinta]. vier m. cel ce cultiva sau piizeste via.
vicleim n. I. drama religioasa i popu- [Lat. V1NEARIUS].
falai pentru nasterea Domnului; 2. fig, vier m. pore scopit. [Lat. VERRES].
spectacol ridicol. [Dupa numele orasului vierme m. I. animal cu corpul moale
Vitleim sau Betleem, unde s'au omorlt si prelung; vierme de marase, specie de
pruncli de catre Irod (de unde sinonimul omida a aril gogoa0 cla matasea; 2. fig.
Mold. irod)]. cauza de necazuri: ce vierme te roade
vicieni v. a traria : te vinde si te vi- la inimet? Ise. [Lat. vsentsj.
cleneste NEOR, viermiinos a. plin de viermi: mere
viclenie f. I. tradare, perfidie: le por- vierrndnoase. [Lat. VERIIINOSUS].
neste sufleful la viclenis si la rdutrifi viermui v. a furnica (si fig).
OD. ; 2. .1.iretlic. viers n. pop. (si poetic) 1. glas : gra-
viclequg n. viclenie. [Unit. HITLENSEO, nd ei dulce si viersul cu lipiciu Ise.;
perfidiej. 2. melodic: de un viers cdntat de mama
vicol n. Mold. viscol: zuia-i vicol, cu un glas armonios AL. [Lat. VERSUS].
noapfea rece AL. [V. viscol]. viespar n. 1. cuib de viespe; 2. pg.
victima f. 1. fiinta vie ce se oferia adunaturã de oameni rah sd scape de
divinitatii ca sacrificiu, la popoarele pa- viespar. I m. Zool. Munt. prigoare (care
gane; 2. jig. cel ce sufera urinal-fie unui se nutreste cu viespi).
accident, ale unei catastrofe ; 3. cel ce viesc a. de vie: pere viesii.
este sacrificat intereselor ahuia, care su- viespe f. 1. albini salbatica; 2. fig.
fedi urmiirile pasiunilor sau chiar ale vir- temete rea. [Lat. VESPA].
loth sale: victima datoriei. vietate f. fiinta vie: s'a adunat toate
victoria 1. trasura descoperità cu pa- vietdflle CR. [Tras din viu].
tru roate. vietui v. a trai. [V. vieald].
victorie f. 1. Invingerea inamicului ; vietuitor a. si m. care vietueste.
2. lzbancla asupra altora sau peste sine- viezure m. Zool. bursuc. [Albanez
insus; 3. Mit. victoria divinizata; 4. sta- VtiDIVEILI., lit. hot (bursucul trece drept fur
tua Victoriei, de grane)].
victorios a. 1. care a repurtat o vic- vifor n. furtuna (amestecata cu zi-
torie; 2. care a Invins definitiv pe inamici: pada): fig. cu ce vifor de urgie ndvd-
3. fig, argument victorios. lird 'n Romdnie 1 AL. [Slay. youth, vartea
vid a. gol. II spatio ce nu confine nici viforatic a. aprig ca un vifor: un
aer nici vapori; a face vidul, a scoate vdrtej viforatic ma impinse OD,
semi cu ajutorul masinei pneumatice sau vifornitä f. Mold. vifor mare.
almmterea, viforos a. turbat de vifor, agitat: vii-
vidà v. a termina complet: a vida un ietarea viforoasd a criveifului OD.
proces, a vida o ceartd (-= fr. vider). vig n. Tr. val de parser. [V. gig].
videnie f. Mold. V. vedenie. vigoare f. I. puterea de a lucra: a fi
vidi n. (literal .am \razor), vorba ce in vigoare, se zice de legile sau datinile
indica verificarea unui act. can li conserva Intreaga lor autoritate;
vidma f. Mold. vrfilitoare: ce vidmei 2. torta fizica (a unei ffin(e Insufletite, a
de fatd e aceea? CR. [Pol. Wroth., vas- unei plante); 3. fig. energie: vigoare
jitoare, vedenie]. de stil.
vidrà f. numele popular al lutrei: vi- viguros a. plin de vigoare, robust.
dre cu. cdte 20 de capete CR. [Slay. vruaAl. viitor a. care va veni (vorbind de timp),
vie f. 1. vita de vie; 2. loc plantat cu care va fi: anul viitor. II n. 1. timp viitor:
vita: fara noastrd e bogatei in vii. [Lat. viitorul i trecutul; 2. Gram. timp ce
VINEA1. indica o stare sau o actione viitoare.
vieata f. 1. starea fiintelor organizate viitorime f. posteritate: viitorimea,
cari cresc sau se conserva: vieafa plan- al nostru judecdtor GR. AL.
felon vieata animalelor; 2. In special, vijelie f. 1. uragan; 2. jig. prin ana-
vieata omulul: a nu mai da semne de logie: Mircea insus mdnd 'n luptd vi-
vieafd; 3. timp scurs dela nastere pana fella 'ngrozitoare En. [Tras din pdjdi.l.
la moarte; 4. mod de a trbi, de a se vil a. abject, josnic: cu ochiul vil
conduce: a avea o vieafd regulate i; 5, vielean

www.dacoromanica.ro
 VII 697 vio
Vila L zinh aerianh (In povestile sar- 2. personificare In sfánth a zilei cores-
besti). punzátoare; 3. siirbiltoare superstitioash.
via f. cash eleganta la tad sau prin (Muth de (àtani In onottrea sfintei Vineri,
Imprejurimile unui oras. cea rea de trbsnete, grindind i vifore.
vilaiet n. numele marilor provincii ale [Lat. (DIES) VENERIS].
imperiului otoman. vinerita I. Bot. tiundith.
vileag n. in vileag, In public: a da, vinetea f. pl. Bot. Tr. albAstrith.
a scoate in vileag. [Ung. valo, lumina, vinetel m. regiune azurie: trecu cele
lume]. nouci man, cele noud fan i cei nouci
vilegiaturi f. sedere la tarã In tim- vinefei Pop. [V. :Admit].
pul verei. vingalac n. unealth tipografich pe care
vilic m. administrator la Romani: art zetarul aseaza literele. [Nemt. WINKELHAEEN].
vilic neimpdcat AL. vingitor m. (poetic) Invingator: pri-
yin /I. 1. lichid alcoolic obtinut prin meste mdria cistui vingator BOL.
fermentarea mustului din struguri: vin vinicol a. ce tine de cultura viei, de
alb, yin negru ; 2. orice preparatiune far- productiunea vinului: industrie vinicold.
maceutich idcuth cu vin si cu alte sub- vinieta f. mica stamper sau desen
stante: vin de chinind; 3. orice licher pentru ornamentarea cartilor (= fr. vig-
fermentat i spirtos tras din vegetale: vin nette).
de palmier. [Lat. VINUM]. vino-Incoace n. atractiune, farmec:
vinii f. 1. abatere dela o datorie, dela !rata era plind de vino-incoace CR.
o lege; de vinà, culpabil: tu esti de vinovat a. i m. culpabil. [Slay. vivo-
vinci; a biiga vinfi cuiva, a-1 acuza; 2. vxd, prijnast
Jur. delict. [Slay. VINA, pricinh. acuzare]. vinovatie 1. culpabilitate.
vinfirieiu n. od. dare pe cdrciumi vintre f. vdrsie. [V. vdritreld].
din vechime fiecare stdpdrt da din zece vintre f. pl. partea corpului Mae pan-
vedre una, mai pe urmd s'a luat cdte tece i coapsa : durere de vintre, disen-
o para de vadrd. terie. [Lat. VENTREM].
vinariti I. plena cu propriethti to- vioara I. in locutiunea apa limpede
nice si vulnerare, avand weed un miros ca vioara (Isp.), curate' ca cristalul. [Ori-
placut, din care cauzd se pune printre gina necunoscuth].
rule spre a le parfuma (Asperula). [A- vioara f. Tr. V. viorea. [Lat. VIOLA].
ceastà planta, amestecata cu yin, cla o vioara f. instrument de muzicii, corn-
Mutual plticutb]. pus dintr'o cutie sonora pe care sunt In-
vinars n. Tr. rachiu. [Traducene duph tinse 4 coarde ce se pun In vibratiune
germ. Brantwein]. cu ajutorul unui arcus (=- it. viola).
vinat n. soiuri de via: zece feluri de vioiciune f. 1. Insusirea celor viosie ;
vinafe AL. [Lat. (HORNS) VINACEUS]. 2. ardoare extrema moiciunea pasiu-
I

vinde v. 1. a ceda cuiva proprietatea nilor ; 3. lustru foarte viu: vioiciunea

until lucru pentru un pret oarecare: a colorilor; 4. fig. promptitudine de a con-
vinde o casd; 2. fig, a traria din inte- cepe, de a imagma vioiciunea minfii;
res acel ce-si vinde fara, pierde 5. se zice de stil, de conversatiune. [De-
neamul sdu AL. [Lat. VENDERE]. rivatiune analogica din violut
vindech v. 1. 'a schpa de o boald ; 2. vioiu a. 1. plin de vieata, de vigoare,
a-si recapAta shniitatea; 3. fig. a mintui de activitate ; 2. care se misch, lucreazd
de un rhu moral. [Lat. VINDICARE, a scapa usor i repede; 3. neastarnparat, sburdal-
(româneste : a schpa de o boali)]. nic; 4. fig. care concepe, produce lesne
vindecator a. si m. care vindech. ei iute : minte vioaie. [Tras din vitt].
vindecea f. planth cu propriethti aro- viola v. 1. a intrebuinfa violenta ; 2.
rnatice i tonice, numith in Tr. iarba de a lucra contra, a !Mange : a viola o
rane sau iarba tilieturei (Betonica). lege ; 3. a chica; a viola un jurdmdnt,
vindecuta f. Bot. usturoith. a viola un dorniciliu.
vindereu m. Mold. Tr. specie de soim violare f. actiunea de a viola o pro-
(Falco peregrinus): cetatea Neamfului rnisiune sau o lege, de a calca un drept,
stii strejuitd de ceucele l vindereii de a profana cele sacre.
CR. [Ling. VANDOR (SOLTOM), Soim pribeag]. violator m. cel ce violeaza legi, trac-
vindicativ a. care mita sh-si rhsbune, tate, etc.
care nu iarth. violent a. 1. care lucreazh cu o mare
Vineri f. 1. a sasea zi a sapthmanei; putere ; mint violent ; 2. care nu stte sA
Vinerea mare, cea care vine inaintea se sthancasch om violent; 3. toarte
Pastilor i numele unei sirbitori ce cade intensiv, ce cauzeani o suferinta acutà:
In ziva de 14 Octomvrie (v. Paraschiva); friguri violente; 4. in care se recurge

www.dacoromanica.ro
 yin - 698 - vis
la violenta : mijloace violente; moarte virtuoz m. muzicant de talent.
violent& cauzata de un accident sau de virtuozitate t. I. Muz. calitatea vir-
o crima. tuozului; 2. fig. aptitudine artistica.
violent& v. a constrange. a silai. virtute f. 1. dispozitiune statornica
violent& f. 1. caracterul celor violente; a sufletului care mita a face binele lb
2. forta de care se uzeaza In contra drep- a evita Aril; 2, lubirea binelui, a onestu-
taint comun, in contra legflor, In contra lui ; 3. eficacitate, proprietate particulara:
libertatii publice. virtutea unei plante, a unui remediu;
violet n. de o coloare Intre albastru in virtutea, in puterea : in virtutea unei
yi rosu, cum e vioreaua. R n. coloare sentatfe; 4. persoana virtuoasit: a re-
violet& compensa virtutea; 5. Virtutea militara.
violinii I. vioara. decoratiune romaneasca, instituita In 1872
violoncel n. vioara foarte mare nu- si data militarilor pentru lapte de curaj
mita i bas. in rasboru.
violoncelist m. cel ce canta din vio- virulent a. 1. Med. care e cauzat de
loncel. un virus; 2. fig. loarte violent, plin de
violonist m. cel ce canta din vioara. fiere: discurs virulent.
viorea 1. pl. floricia de primavara cu virulenta f. caracterul celor virulente.
mirosul placut si de o coloare ameste- virus n. substanta deletera care comu.
caul din ro i albastru inchis (Viola nich unui indivii o boala contagioasa :
odorata): viorelele se numesc in Munt. virusul turbeirii,
rnicsunele, In Mold. toporasi i In Ol- vis n. 1. asociere involuntara de idei
tenia tdmdioare. hi imaini cafi se prezinta mintii In tim-
viorist m. violonist (Cuz.). pul somnului; 2. fig. idei himerice; 3.
vioriu a. violet: vioriul glob al lam- amintiv- tugitiva. [Lat. visum, viziune (vul-
pei Ex. gar : vis)].
viper& 1. I. soiu de sarpe veninos ; visa V. 1. a avert vise In somn; 2. a
2. fig. temele rea. fi In delir: 3. a se amagi cu idei hime-
vipie 1. arlita, toiu (tn basmele mun- rice ; 4. a spune lucruri extravagante.
(ene): munciau pe vipia de ciildurd POP. visare f. 1. actiune de a visa; 2. re-
(El. vdpaie]. verie: visciri dulci si senine En.
vipicà I. V. vipusca. visa-dor a. I. care viseaza ; 2. preocu-
vipt n. Mold. hrana oamenilor. [Ve- pat de reverii: in mintea-fi viseitoare AL.
chiu-rom. vipt, cereale (asini carele gran, in. 1. cel ce viseaza ; 2. om distrat.
II

plum si vipt ducea", Palia) = lat. vicrus, viscer n. Anat. organ Inzestrat cu pro-
hrantl in generel. prietati i funcriuni proprii, asezat Inteuna
vipusca" (vipisca) f. siret, galon c6fi din cele trei mart cavitati ale corpului (ab-
logofefi eft vipiscei Az.. pantaloni cis domen, torace, craniu): creierii, inima
vipuscd viinie. [Rus. winner, galon]. si pldmflnit stint viscere.
viran n. loc deschis Inca necladit viscol n. 1. vant tare cu ninsoare re-
neingradit. [Turc. vm., loc goll. pede ; 2. prin extensiune: pcisesc tot ina-
virginal I. fecioara palidd virgind inte sub viscolul de foc AL. [Mold. vi-
cu fungi gene En. col: origina necunoscuta
'virginal a. ce tine de virgine : futile viscoli v. a sufla un viscol: noaptea
et: forte virginate AL. pe cdnd viscoleste AL.
virginitate I. stare de virgina. viscolos a. ce tine de viscol: suflarea
virgula f. semn de punctuatiune (,) ce viscoloasd a crardfului OD.
serval a indica o pauza usoara Intr'o visdei in. V. ghisdei.
viril a. bfirbatesc. visect a. bisect: an visect. [De ori-
virilitate f. 1. varsta virill; 2. fig. e- gina slavo-greaca].
nergie, vigoare. visgiii v. Mold. Tr. a da din coada (deg-
viriment n. transport de fonduri din- pre clini). [Cf. litfan wisonr, a se agital.
tr'un capitol al budgetului intr'altul (= fr. villà f. undita mica legata pe o pr.&
virement). jina scurta l avand ca nada un peste
viroaga 1. mocirla. [Tras din slav. vura, mic. [Cf. visld, caine de vanatoare, ogar
vartel de tip& pescuinal. = rus. vrjLIA].
virtual a. care are putere In sine dar viin rn. I. cires cu fructe acrisoare
fard elect actual: intenfiune virtuald. )(Prunus cerasus) ; 2. (turcesc) arbust din
virtualitatef. caracterul celor virtuale. al carol lemn rosu, tare si plficut miro-
'virtues a. I. plin de virtute: femeie sitor, se fac bastoane I igarete, tar cn
virtuoasd; 2. inspirat de virtute: faptd frunzele-i se aromatizeaza vanatul (Pru-
virtswasd. mrs mahaleb). [V. visina

www.dacoromanica.ro
 vif - 699 viz
vlinä f. fructul acrisor al visinului. 2. fur, a anula : cea mai mica ornisiune
[Bulg. Irma poate vilia un act.
visinap n. rachiu de visine: boieru vitiat a. stricat: aer vifiat.
bea visinap AL. [Turc. vistrods, lit. apa de viticol a. privitor la culture viei: in-
visine], dustrie viticold.
visinata f. visinap. [Formatiune ana- viticultura f. culture viei.
logica]. vitios a. 1. care are vr'un vitiu sau
viffiniu a. rosu ca visina : rochie =- defect; 2. care e pornit la rele: on; vilios;
Carte Ai. 3. privitor la vitiu: porniri vifioase. V.
vigla m. ogar. [V. visi/cil. cerc.
vistavoiu m. ordonanta. [Rus.]. vitiu n. 1. defect gray, imperfectiune
vistierie f. od tezaurul Statului vis- fizich sau moralb: vifiu de conforrnati-
tieria Nth AL. [Slay. vIsTIERIA, comoara une; 2. dispozitiune obisnuita spre rats:
(lit. vestier)]. a combate vifiul; 3. desfranare: a avea
vistier(nic) in. od. marele tezaurar, oroare de vifiu; 4. Jur. lipsa: vifiuri
ministru de finante, mai mare peste toti de forma.
diecii de vistierie, eyelid in sarcina se vitos a. se zice de oaia ce are lane
izvodul trii, adunand dirile i tributul lunga i atarnata [V. vital.
pentru Poarta : fig. chiar moartea insas vitraliu n. fereastra cu geamurile or-
e o pdrere i un vistiernic de vieti Ex. nate cu picturi vitraliile unei catedrale
[Slay. vlsrliAnl(nizir), mai marele vistieriei]. (= fr. vitrail).
vita f. 1. animal domestic ca boul, oaia, vitreg a'. 1. se zice de a doua sotie a
capra ; 3. fig. i fam. fiinta stupida. [Ve- barbatului in raport cu copii avuti dela
chru.rom. vita, animal In genere = lat. prima nevastii: mama vitrega. ; 3. se zice
vITA, vieata, de unde vietate (cf. gr. zaon, de al doilea barbat al rnamei in raport cu
animal si zo, vierria)I. copiii ei: tatd vitreg. [Lat. vrralcusl.
vbrii f. 1. (alba), planta catarâtoare ce vitrega f. 1. mama vitrega: 3. fig.
creste pe langa garduri i prin paduri mama denaturata.
(Clematis vitalba); 3. (de vie), arbust vitrini f. geam mare indfiratul climbs
cattrator cu tulpina noduroasa ce face se pun marfuri de vanzare, obiecte de vii-
struguri (Vitis vinrera); 3. fig. familie : zut (-= fr. vitrine).
altii mai de vita dee& ddnsul CR. de vitriol n. I. mune dat od. tuturor sul-
vied de boier; 4. suvita de par: de pe fatelor : vitriol alb, sulfat de zinc: vitriol
fruntea mea cea tristd tu dai vifele albastru, sulfat de aramt ; vitriol verde,
intr'o parte En. [Lat. *vrrEA=vms: pen- sulfat de fier; 2. in special, uleiu de vi-
tru sensul 3, aluziune la carceii ramificati triol, acid sulfuric concentrat.
ai vitei de vie (cf. arbore genealogic); viu a. 1. care e in vieatil. care trlieste;
ler sensul 4 se rapoarta la lungile fila- 2. fig. insufletit, fidel : portret viu, po-
merge In cari se desface scoarta vitei]. vestire vie; limb/ vie, care se vorbeste
vital a. 1. ce tine de vieata, ce serva Inca. [Lat. VIvIld. II rn cel ce se &Ida in
la conservarea vietii: forfa vitala; 2. fig. vieata viii i mortii.
toarte important, care atinge interesele vivace a. I. organizat pentru a trai
cele mai grave: e o chestiune vitald. mult limp: animal vivace; 3. fig. ane-
vitalitate t. 1. ceeace constitue vieata; voie de starpit: prejudicitle sunt vivaci ;
2. putere de vieata : vitalitatea unui popor. 3. Bot. care tine peste doi ani l rodeste
viteaz a. plin de cural. I m. om sau de mai multe ori: plank.'" vivace.
soldat curagios. [Rus. vrriAza, erou]. vivacitate I. vioiciune.
vitejesc a. de viteaz: fapte vitejesti. vivandiera f. femeie care insoteste un
viten v. a face vitejii. corp de trupe spre a vinde soldatilor de
vitejie f. fapta, calitate de viteaz bra- ale brand i biuturei.
vura, eroism, vivat1 int. intrebuintata spre a apla-
vitel m.1. puiu de vita care suge Inca ; uda. n. aclamatiune spre a ura cuiva
II

2. carnea sa : a nthrica vitel ; 3. pielea sa: vieata lunga prospera: in sunetul vi-
pantoti de vifel; 4. fig. vite/ de aur, vatelor AL.
cultul bogatillor. [Lat. VITELLUSJ. vivipar a. §i I. se zice de animalele
vitelar m. plena ce raspandeste un cari nasc pui cu totul vii.
plicut miros ca al fanului proaspat (An- vivisectiune f. disecarea animalelor
toxanthum odoratum); 3. alt nume dat vii spre a face experiente stiintifice.
mormolocului. [Derivat din viten. vizi I. formula prin care se atesta cA
vitesi f. iuteala locomotivei tren cu un act a fost verificat: a pune viza.
mare vitesa (= fr. vitesse). vizi I. peste care trAeste In I.larea-
villa v. 1. a strica a vitia sangele; Neagri, ajunge pAnii le trei nottri de lung,

www.dacoromanica.ro
 viz - 700 - vod
cu icre foarte bune (Accipenser glabra). vlaiduta m. fain. haplea : void, vezi,
[Rut. vuti]. sa-t arate ca nu-i vreun vladuja *i ca
vizavi adv. fat3 in fat5 (=fr. vis-a-vis). nu-I poate imbrobodi a*a lesne IRP.
vizibil a. 1. care se poate vedea ; 2. [V. Vlad].
fig, evident. vlagi f. 1. sevi ; 2. putere, energie:
vizierit f. cozoroc (=- fr. visière). :tare vlagei ;n el AL. [Slay. VLAOA, spa
vizionar a. care crede ed are viziuni, vlagui v. a alibi de mune& a stoarce
revelatiuni: sfinte firi vizionare En. II rn, de puteri: cari erau vleiguifi din cale
cel ce are idei extravagante: va numim afara CR.
vizionari Err. vlaguit a. stors de munci : pupdza
vizir in. 1. numele inaltilor demnitari vliiguita dupa ateita sbucium CR.
ai Curtii otomane; mare Vizir, primul Illajgan rn. om thalt i spitos. [Lit.
ministru al Sultanului, cancelarul Impe- om cu vlagi].
riului, Pasti cu trei tuiuri: Impdratul .o vlistar m. 1. primul colt sau getmen
intrebo *i ca feta mi-o few, cu Vizir ce dart- semintele plantelor; 2. ramuri
o logodia POP. ; 2. Mold. (sau arma9 ar- nouti sau frunzi lesiti din ridicina cea
sicul numit in Munt. siciu [Turc. YURI, veche; 3. ramuri tAnari altoiti pe alti
lit. hamal, fiinda. suport3 povara trebilor planti; 4. fig. progenitur& [Gr. mod.
impArAtiei]. VLASTARI, mlAdita].
viziresc a. ce tine de marele Vizir : vliistiri v. 1. a cht vlAstar, a Infrunzi:
fu investit cu slujba vizireasca BALc. 2. fig, a germina, a se naste din: cuge-
vizit& v. 1, a se duce la cineva sA-1 tali cc vlastaresc in traiul velnatoru-
vazA din politetA, din datorie : a vizita lui OD
pe un amic, pe un bolnav; 2. a merge void n. vil: le Incinge sub/ire voal
sgt vazA de curiozitate: a vizita un mu- En. (=-- fr. voile).
zeu; 3. a cerceta cu de amAruntul: a vi- voaspit f. Mold. V. hoaspA.
zita o *coala. vocabular n. 1. listi de vorbe obis-
viziti f. I. actiunea de a vizita ; nuite in ordine alfabetici cu explicatiuni
2. Cer-
cetare, inspectiune minutioasii: 3. se zice scurte; 2. listA de vorbe speciale unei
de venirea rnedicului la un bolnav. strinte, unei arte,
vizitator m. cel ce face o vizir& vocal a. 1. ce tine de voce: muzica
vizitiu m. cel ce mAnA caii la o trA- vocala, destinati a fi antati; 2. ce servA
sura. [Mold. vezeteu= ung. 'MEM con- la producerea vocii: organe vocale.
ducitor] vocal& I. uteri ce are un son prin
viziune f. 1. lucru supranatural ce a- sine insis: a, e, 1, o, u sunt vocale.
pare cu permisiunea diviner ; viziunile pro- vocalism n. totalitatea vocalelor
fefilor; 2. fig. idee nebunii, extravaganti. legile transformArii bor.
vizual a. ce tine de vedere: raze, vi- vocalic& v. a face primele exercitii de
zuala. canto, a cinta fill a numi notele; 3. fig.
vizuini 1. 1. gaura fAcuti de viezure; a vocaliza prin codri OD.
2. cilia's de flare [V. vizuniel. vocatiune 1. 1. inclinatiune particular A
vizunie f. Mold. V. vizuinli: ca ur- pentru o arti sau profesiune; 2. dispozi-
su'n vizunie AL. [Vechiu-rom. viezunie, tiune, talent.
din viezune, viezure: vizuina e primitiv vocativ n. cazul ce deseamnif persoana
gaura viezurelui]. sau lucrul la care se vorbeste: Dumne-
Vlad m. pop. om prost : dupe, ce-i zeule
prost, II chiamd i Vlad Moor, vorbi xi voce f. 1. glas, sunet ce iese din gura
nenea Vlad, ca-i *i el din sat Isis. [Nume omului si din a unor animale; 2. voce
propriu ioarte comun, ca Istrate, Sian, modificati prin cintare; voce de tenor;
Tanase, cari, din cauza frecventei lor, au 3. apel, cuvint, sfat; ascultati vocea ra-
cApitat un sens peiorativ]. tiunii; 4. Gram. formi verbali dupi cum
vlidic m. episcop ortodox, arhiereu ; actiunea e ficuti sau suferiti de subiect.
dela vitro:lied panti la opincii (locutiune vocea activd, pasha
proverbiala), dela rangul cel mai Malt vociferi v. a vorbi cuMinie, scotind .
panA la cel mai de jos din ierarhia so- tipete.
ciali a trecutului. [Rus. VLADY8A, DOOM Vodi m. I. titlul Domnilor romAni din
(titlu onorific dat episcopilor)]. trecut: Yodel vrea l Haitcu ba (v.
vladnic a puternic : brazda vladnica Thincu); 2. epitet ce figura imediat dupi
a Troianului OD. [Ceh. vLADay. puternic, numele principilor Munteniel l Moldovei :
dominant]. n. lac mare: codrul si va- Radu Vocla, ,tefan Voila'. [Slay. VODA,
11

lea se facura vladnic de sange inche- conducitor].

got Pea, vodevil n. comedie usoarA amestecati

www.dacoromanica.ro
 vod - 701 - vol
cu cuplete i cu refrenuri antate dupa volopfik n. Ijmba comerciall interne-
melodii tamiliare (=-- fr. vaudeville). tionall, inventata In 1881 de pastorul el-
vodevilist m. autor de vodeviluri, verian Schleyer.
voi pr. pl. de a doua persoana (Lat. vos]. volatil a. care se evaporeaza usor :
voi v. 1. a avea dorinta, intentiunea. alcali volatil, amoniac.
vointa de: voiesc sd plec; 2. a dori: a volatilitate f. caracterul celor vola-
voi cuiva bine; 3. a pretinde, a cere: tile: volatilitatea eterului.
ce voiesti pentru asta ? 4. auxiliar pen- volatilizh v. a (se) reduce in gaz sau
tru formarea viitorului: voiu rdspunde. in vapori.
VOLITI]. volbh v. Tr. a se rostogoli : Crisule,
voiaj n. cfilltorie : se desgusta de Muresule, nu volba, nu tulbura I Poe.
drumuri si de voiaj PANN (= fr. voyage). [Lat. vOLVERE : V. holba).
voiajh v, a calatorL volburfi f. I. partea rdului unde apa
voiajor m. cAlator. fierbe, ochiu d apd; 2. vartej puternic
vole f. 1. vointa : cu voie, Wei voie; de vdnt; 3. planar cu tulpina volubila pi
2. dorinta, placere: ii implineste orice cu florde odorante, albe sau roze, creste
voie; 3. permiaiune: a da voie, a cere prin ardturi i pe lang5 drumurl (Con-
voie; 4. dispozitiune: voie bund, vote volvulus arvensis). [Lat. *vOLVULA1 .
rea. [Slay. voat, vointa]. volburos a. care se invArteste cu fu-
voievod m. 1. Domn, od. titlu oficial valurile pripite volburoase OD.
al principelui domnitor in Wile romAne: volgamera 1. planed de ornament,
imparafi, crai, voievozi, cdpitanii osti- originara din Azia, cultrvatA prin case si
lor, mai marii oraselor CR. sa vazd florkii pentru florile sale frumoase si p15-
de's mai tare decdt un voievod AL.; cut mirositoare (Volgameria fragrans):
2. fig. primipe : parea un tandr voie- volgamere de nisip BK.
vod cu par de aur moale EM. : 3. Sfintii volintir m. 1. voluntar, in special in-
Volevozi, nume dat arhanghelilor Mihail rolat in armata greaca a lui Ipsilante din
Gavril, sArbatoare ce cade in ziva de timpul Zaverei: tocmai din vremea vo-
8 Noemvrie; 4. capetenie peste mai multe lintirilor AL. ; 2. om crud, barbar : vai
sAlase de tigani. [Slay. VOIEVODA, capetenia de mine, c'eista e volintir AL. [Rus.
ostiril (din vol. oaste, l vomrx, a conduce)] vOLON voluntarl.
voievodat n. principat: in secolul al volintirie f. ostirea nedisdplinata a
XIII-lea fiinfau voievodate romdne la volintirilor: trimite-1 la volintirie pe
dreapta fi la stdnga Oltului. malul Dundrii AL.
voinic a. i m. 1. viteaz: Paunasul volitiune f. actul prin care vointa de-
codrilor, voinicu voinicilor POP. 2. tare, terming pe cineva la ceva.
robust. [Vechiu-rom. voinic, ostean (,ee volna (de-a) adv. V. deavolna.
voinic va iesi la rlsboiu si se va lovi cu volnic a. I. liber : volnicci ca pasdrea
alt voinic abl va birui... , Pravila dela vdzduhului BILe.; 2. permis: ad nu fie
Govora) =slay. volNuth, soldat (evolutiune volnic a lua bani. [Tras din slay. voLtri*,
de sena analoaga sinommelor deliu ai spontan, voluntar]. II adv. de build voie:
levent)]. sa primeascd volnic i bucuros aceasta
voinici v, a face vitejii: cat in fard sarcina OD.
au voinicit POP. volnicie f. 1. voie libera; 2. autoriza.
voinicicfi I. Bot. usturoita. tie: .5 tia sa faca pitace, volnicii Fa..
voinicie f. 1. bravura' ; 2. for* vigoare. voloc n. Mold. plasa (mai mica ca
vointa 1. I. puterea sufletului min care navodul). [Rug. voLoet (din voLotm, a
se voieste; 2 act al vointei, ordin : a re- tad)].
zista voinfei cuiva; 3. tank sufleteasca, volts f. 1. miscare In cerc a cailor
ardoare in ceeace intreprinde : acest om intr'un manej; 2. in scriml : miscare sore
are multd voinfa [Derivat din void]. a para loviturile; 3. fig schimbare corn-
volos a. cu voie bunk bine dispus. pieta i subita : a tace voile politice.
voiosie f. dispozitiune buna, veselie, voltaic a. se zice de pile cea inven-
voltor m. cel ce voieste : voitor de bine. tata de Volta.
volan n. 1. garnitura in partea de jos voltijor m soldat din infanferia wart,
a rochii; 2. un fel de joc In care o min- intrebuintat ca tiralior (= fr. voltigeur).
gisoarA parnisitI cu pene s'arunca In aer volubil a. I. care se invArteste lesne;
cu o racheta: s'apuca de jucat volanu 2. fig, care vorbeste repede.
AL.; 3. la o masina, vehicul = arra volubilitate f. I. usurintil de a se
(=.-- fr. volant). misca In cerc: volubilitatea roatelor
volant n. foaie volanta, foale izolata unei masini; 2. fig. cleprindere de a
de hartle. vorbi prea lute,

www.dacoromanica.ro
 vol - 702 - vot
volumn. 1. carte legata sau brosata ; vorbeste; 3. a manifesta ideile prin vorbe
2. intinderea sau grosimea unui obiect ; tau sernne: rnufii vorbesc cu degetele;
3. spatiu ocupat de un corp. abstractiune 4. a se exprima: vorbeste frumos; 5. a
Wand de massa sa. se intretine: a vorbi despre literatura;
voluminos a. 1. care coprinde mai 6. a se exprima Inteo limba : a vorbi
multe volume: opera voluminoasa; 2. englezeste; 7. a se intelege cu cineva :
care ocupa mult spatiu: corp voluminos ; ea se vorbi cu tint ad rnai facer o in-
3. care are mult volum pachet volu- cercare PANN.
minas. vorbire f. 1. actiunea de a vorbi ai
voluntar rezuhatul ei; 2. cuvant pdrfile vorbirii;
a. care se face de burnà voie
act voluntar. U m. cel ce s'a Inrolat de 3. mod de a exprima.
buna vole in armata: batalion de vo- vorbitor a. *i m. care vorbeste.
luntari. vornic m. od. 1. guvernatorul sau
voluntariat n. seryiciu de voluntar, judecatorul Moldovei inferioare supe-
In special angajament militar contractat rioare: Vornic de Tara de sus, Vornic
In anumite conditiuni. de Tara de jos; 2. (de poarth) pl. che
voluptate 1. 1. phicerea simturilor; gatori, In numar de 12, cart sedeau In
2. fig. satisfactiune dulce, plâcere sufle- poarta palatului l judecau procesele ma-
teasca: sufletul cu voluptate 'n extaz runte ; 3. (la Botosani), judectitor urban,
addnc pluteste AL. numit i parcalab; 4. ministru de interne
voluptos a. §i m. 1. care cauta vo- ai mai tarziu rang de boierie: Mare Vor-
luptate; 2. care inspira voluptate. nic; 5. primer de sat: sci se mcirite cu
volvuri f. V. volburil ; fig. nu ne vornicul satului AL.; 6. vornicel. [Ve-
duce 'n volvura peirii AL. chiu-rom dvornic = slay. DVORINIIA mai
vomic a. nuca vomica, fructul unui marele Curtii (din ovorta, curte, palat)].
arbore din India, vomitiv energic. vornicel m. pl. ostasi de sub comanda
vomith v. Med. a varsa, a scoate cu marelui Vornic,
sfortare din gura materiile continute In vornicel m. (la tara) cel ce pofteste
stomac. oaspetii la nunti vornicel e un grie-
vomitiv a. si n. remediu care (ace sa rel EH.
vomiteze: vomitivele cele rnai intrebu- vornicte f. 1. demnitate de Vornic;
infate aunt ipecacuana emeticul. 2. jurisdictiunea sa ; 3. ministerul de in-
C

vopsea f. V. vitpsea. terne ; 4. primarie de sat : de doudzeci

vorace a. care inghite cu lacomie. de ani de celnd port vornicia in Pipi-
voracitate 1. 1. Ificomie la mancare; rig CR.
voroavii f. Mold. Tr. vorbi.
vorbä f. I. una sau mai multe silabe chiu-rom. voroava. convorbire la
2. fig. lacomie Infocata. ye-
(.dupl
reunite care reprezenta o idee: propozi- voroava ce au avut Serban-Vocla cu
fiunea se cornpune din vorbe; vorbit Cantemir-Vode, Neculcea), ce pare de
cu vorbit, traducere literala ; 2. ceeace se aceeas origina cu vorba (printeun inter-
spune ori se aerie pe scurt cuiva: am mediar rusesc)].
sd-fi spuiu o vorba ; 3. convorbire avu- voronic m. planta aromatica din fam.
sese o lunga vorba cu. Mofoc Nam ; labiatelor cu propriethti amare l vermi-
vorbir sir fie orice ai spune: 4. zisa, fuge (Marrubium). [Origins necunos-
spuifi vorba Aluia, proverb ; 5. pl. moftur : cutal.
fapte, nu vorbe. [Vechiu-rorn. dvorba, vorovi y, Mold. Tr. a vorbi: spune,
curte domneasca si adunare la sfat (cdin Tr:Andra ce gandesti, cdnd cu mine
a stanga Domnului boierii muntenesti ti- vorovesti? POP. [V. voroava].
neau dvorba, Miron Costin) = slay. IWO' voscreasnii f. Invierea Domnului (In
alaA. Curte, de unde formele reduse Munt. cantecele de stea): unsprezece 'a vos-
vorbd si Mold. horba (cnorodul ce sti cresnele PANN. [Slay. yOSICROSENTIA.
In horba*, Dosolteiu), cu sensul de adu- vostru (al) pr. ce tine de voi. [Lat.
nare si de vorbire, notiuni inrudite si a- k m. pl. ai votttri, parintii vos-
VESTRUM].
naloage sinonimelor cuvdnt, taifas etc. tri, compatriotii vostri, amicii vostri.
(v. voroava)]. vostinii f. V. boOnii. [Slay. vogruct,
vorbaret a. I. care vorbeste mutt ; fagure de miere (serb.: ce ramane din
2. fig. elocvent: numai ochiul e vorba- fagure), de unde at Mold. hastinii].
ref, iar limba lui e rnuta En. II m. vorba vot n. sufragiu dat.
lungs, flecar. votit v. 1. a-ei da votul la o alegere,
vorbi v. 1. a articula vorbe: copilasul la o deliberatiunei 2. a decide prin vo-
incepe a vorbi; 2. se zice de pasarile tare: a vota un proiect de lege.
cafi imiteaz limba omului: papogalul votant m. cel ce voteavi.

www.dacoromanica.ro
 Vot 703 -- vul
votare L 1. actiunea de a vota ; 2. vviivui v. Mold, a face vrav : a vra-
decizmne luatA pe calea votului : vota- vui bani.
rea unei legi. vre, particulA, exprimA ceva nedeter-
votiv a. tablou votiv, oferit spre a Im- minat sau o aproximatiune numericA orl
plini o promislune solemna : te ai izolat temporalA : vr'o data, vr'o sin& vreun.
aicea ca un tablou votiv AL. yen (macedo-mm. var)=- Mt. WIL(15)].
vozglas n. antifon. [Slay. VC:QUM-ASCI]. vreit v. V. vol. [Lat. *I/OLERE = VIELLE].
vrabie f. 1. pasAricA cu penele cenusii vreasc n. pl. crAci uscate : vreascuri
care stria granele (Fringilla domestica): de aprins foetal. [Slay. HRASIt, ramuri].
vrabia ciripeate; 2. pl. de a vribii, joc vrednic a. 1. demn : vrednic de laudd ;
de copii In care jucAtorii, asezati ici co- 2. capabil . nu e vrednic sa plcheasca;
lea, Isi Intreschimbia locurile. [Slay. vaABA]. 3. harnic : albino vrednicci. [Slovean
vraciu m. pop. doftor : s'aducempe VRIEDNIK, om demn, onest].
toff vracii sd-ti dea leacul Isp. [Slay. vrej n. cotor de planta : ti-ai intors
1,12A6, medic (serb.: vrtjitor, v. vrajd vrejul ca dovleacul Roar. [Origina ne-
magia i medicina find inseparabile In cunoscuti].
trecut (si azi Inca la (arA): boalele, ce se vreme f. 1. timp : toate sunt la vre-
cred produse de duhuri rde, sunt alun- mea lor ; vremea d'apoi, sfArsitul lumii;
gate cu anumire iormule, cu descAntece, 2. anotimp vrerne de iarnd; 3. starea
mai mult soptite deck rostite (v. farmec atmosferei : vreme frumoasd, uritd ; de
aiacd)]. vreme, de clamineatA, de thnpuriu. [Slay.
vraf n. I. gramada de grail strAns la valartil. V. devremece.
par; 2. massA contuzA : un vraf de Mr- vremelnie a. temporar. [Slav, vide-
tii. [Slay. Inures, vAnturarea granelor, mor- }melee].
man]. vremui v. a se strica vremea : vre
vridui v. a face vraf, a gramadi. mea vrernueate, floarea se pdrleate AL.
vraiste adv. desc his peste tot : casele vrere 1. I. vointa : cu vrerea lui D-zeu
erau ddrdpanate, ui, ferestre vraiate ISM ; 2. dorintA in plin sa-ti meargd
b.. [Origina necunoscutfl. vrerile tale I AL. [V. vrea].
vrafil f. farmec, descAntec: vraja de vreun pron. oarecare. [Lat. VE1:11Nusl.
ursita. [Slay. VRAJA, magic (din vaincArr, vrotilich f. planta de leac, bunA pen-
a mormai); v. vraciul. tru durere de inimA (Circaea). [Origin/a
vrajba f. desbinare : vrajba dintre necunoscua
noi sd piard CR. [Slay. WIAJIRA, inimi- vrut a. voit. I n. pl. vrute i nevrute,
citie]. vorbe sect.
vrajl v. I. a face vrAji, a fermeca ; 2. vuet n. sgomot surd: in vuetul de
fig. a evoca : in present vrdjeote urn- vantori auzit-am al lui mers Eit
bre dintr'al secolelor plan EM. vui v. a face vuet, a rásuna stud : va-
vrajit a. fermecat, magic. lea, muntele vueate AL. [Onomatopeel.
vrajitoare f. 1. baba ce superstitiu- vulean m. 1. munte cu o deschizA-
nea o credea in legaturA cu necuratul turf' (crater) in vArf pe unde ies gazuri,
spre a face rAu oamenilor : vrcijitoarele cenusà, pietre i materii in fuziune (lava):
ar avea puterea a inchiega apele, a Vezuviul ai Etna sunt vulcani ; 2. fig.
lega ploile, a ghici viitorul al a yin- imaginatiune vie, arzAtoare, impetuoash ;
deca de boale; 2. Bot. vrotilicA. 3. pericol amenintAtor dar ascuns.
vrajitor m. fermeator. vuleanie a. 1. ce tine de vulcani : te-
vrajma f. vrajbA (Isp.). [VariantA fo- ren vulcanic ; 2. fig. foarte ardent : ima-
neticA paralelA cu vrajbd]. ginatiune vulcanica.
vrajmas a. 0 m. du0nan, ostil. [Tras vulg n. poporul de jos : gloatA, plebe,
din vrajmd]. vulgar a. I. comun, primit in genere;
vrajmasese a. duvrilinesc. 2. trivial, josnic : om vulgar; 3. ce tine
vritjmiiss v. a atenta la : soful care de vulg: vorba-i trezia furia vulgara En.
a vrajmdait viecrfa celuitolt. vulgaritate f. defectul celor vulgare,
vriijmasie f. dusmanie. banalitate.
vrani f. 1. gaura ce se aflA de amAn- vulgariza v. 1. a pune la nivelul tu-
douà partile In vasele infundate l prin turor inteligentelor : a vulgariza atiinta;
care se introduce lichidul ; 2. urdini*. 2. a raspandi uzul: a vulgariza instruc-
[Bulg. vaAr4X, dop (de unde, romAnelte, tiunea.
gaura de dop)]. vulgarizator in. cel ce are talent de
vrAsta f. Mold. I. vArstA ; 2. dungA, a vulgariza.
fAsie : o vrifistd de norL [V. vdrsta vulnerabil a. care poate fi rAnit,
vrav n. Mold. V vraf. vulnerar a. se zice de remediile pro-

www.dacoromanica.ro
 vul -- 704 -- 1
zab
prii a vindeca rfinile (ca patlagina, po- ternicil dintre pashrile rApitoare (Aquila):
jarnila) ochi de vultur, ageri i pAtrunzatori; 2.
vulpe f. 1. flash' din genul cainelui cu nume de decoratiune: alb (rus l sarb),
coada lunga i stufoasA ; 2. blana anima- negru 1 ros (prusian); 3. fig. cm supe-
lului : contes de vulpe AL.: 3. fig. fiintA rior, erou : un vultur de a Lehiei AL.
vicleand (vulpea find consideratA ca fi- [Lat. VULVA.
rm] vicleniei); 4. (vulpigoarA), varietate vulturesc a. de vultur aripi vultu-
de struguri (cari plac mult vulpii). [Lat. resti AL. II vultureste adv, repede ca vul-
VULPES]. turul : ochii vultureste if alerga.
vulpe(ne)sc a. 1. ce tine de vulpe: vulvoare 1. 1. fiacArA agitata : o babd
2. fig. peifid: ochi vulpesti. tot rdscolea vulvoarele Bor. ; 2 fig.
vulpoiu rn. vulpe bAtrand. lucire : luna, mai ddnd o vulvoare, s'a-
vultan m. 1. (poetic) vultur: vultani scunde intr'un nor BoL. [V. vclvoare].
cu mandre pene AL.; 2. fig. erou: vul- vulvoiat a. sbarlit : cu perii vulva-
tanii din Rdsboieni At.. [Abstras din iali SOL.
vulturt vurta f. V. Mold. hurta: cu dramul,
vultoare f. 1. locul unde se invasteste cu vurta AL.
apa : sioiul if dd in vultoare Ise.; 2. vulvoiu adv. V. viilvoiu: coada sta
adanciturA ce face apa din jos de moarA : vulvoiu Bor..
s'a oprit la o vultoare la marginea vutch f. rachiu zaharisit rusesc. [Rus.
unui sat PANN. [Lat. *VOL-EOM (din VOI: 'VODKA (din VODA, a pa)].
NOIRE) ; V. volburd]. vuvui v. a rAsuna surd : vdritul, balta
vultur m. 1. cea mai mare 0 mai pu- vuvue. [Ono ma topee].

XY
W m. liters ce figureazA In nume pro- gureaza initial numai In cateva vorbe
prii 0 in vorbe de origina germanict. nume proprii strAine ; 2. cifrA romanA in
walon a. originar din provinciile me- valoare de 10; 3. semn algebric pentru
ridionale ale Belgiei. II m. locuitor din cantitatea necunoscutd : razele X. V. razfi.
acea taut xenoman a. si m. care iubeste prea
warant n. recepisA datA celui ce de- mult pe strAini i lucrurile strAine.
pune mArfuri intr'un dock sau In maga- xenomanie f. pasiune pentru cele
zine publice: warantul se poate negofia strAine: biciuind xenomania Napa.
prin andosare. xilofon n. instrument de muzicA corn-
waterproof n. manta impermeabilA pus din bucAti de lemn (de diferite di-
(CAR.). [Englez.: lit, care rezistA ploiij. mensiuni si de esen(e diferite) pe cari se
watman ro. conducator de automobile, bate cu un ciocanel.
locomotive ori tramvaie electrice. xilograf m. gravor In lemn.
whisky n. rachiu de orz. xilografic a, ce tine de xilografie.
whist n. joc engkzesc in cArti Intre 4 xilografie f. arta de a sApa In lemn.
persoane. Y in. a 24-a literA a alfabetului, figureazA
X m. 1. a 23-a literA a alfabetului, fi- numai in cateva nume proprii engleze.

Z tn. a 25-a i ultima lite/1 a alfabetului. zfibavit 1. 1. Intarziere: a plecat fard

za f. I. ochiu de lant; 2. pl. zale, cA- zdbavi i; 2. amuzare : te-ai deprins a
masa de sarmi cu piaci de metal: ostasi socoti amorul 0 zeibavd NEOE. [Slay.
cu zale si cu platose de tier AL.; fig. ZABAV] , dificultate (rus.: petrecere)].
Cu o zale argintie se 'mbraccl mdndra zlibavnic a. care lucreazA incet, gre-
lard AL. [Lat. vulg. zABA, platosA: pl. oiu: &fit rnai zdbavnici in agerimea
zale (cf. bale) e luat uneori ca singular]. duhului OD. [Tras din zdbavd].
ziabalit f. 1. partea fraului ce se pune zabet m. od. guvernator: o sd te
In gura calului; 2. Mold. ranA (la gura dau pe mdna zabetului Fn. [Turc. Le-
calului si la om): zdbale la gurd. [ing. an', administrator, guvernator].
ZABOLA]. zabic n. (Oltenia) mancare din mA-
xabiAlos a. Mold. om urit I murdar. laiu prAjit in unturA i copt in test. [0-
zabialufa f. lantisor la frau prins sub rigina necunoscuta].
ftkiIe calului. zfiblitu n. 1. tol de canepa de van-

www.dacoromanica.ro
 zhb - 705 - esti

turat grane: intinde zdblaiele i bate-le in zadar. [Slay. ZA DARCI, In darl. II a

cu maiele POP. ; 2. cerga de cal : un zd- fig. desert : cercarea le-i zadard AL.
bldu vdrgat On. [Origina necunoscuta]. n. golul : s'alungi zadarul AL.
zfibovi v. a ramanea undeva, a intar- zhdari v. 1. a intarata, a atata : ani-
zia: care tot mereu vorbeste, el treaba malul zdadrit de haita On.; 2. a ta-
zdboveste PANN. [V echiu-rom. zdbdvi china : te invdt eu a zdddri fetele AL.
= slay. ZABAVITI, a Impiedeca]. [Origina necunoscutal.
zabovitor a. care zaboveste. zadarnic a. si adv. In zadar.
zabrac n. tam. sapuneala : va intdm- zhdarnic v. a tace fiuzoriu, a dejuca.
pina on zabrac bun hp. [Origina necu- zfidfirnicie f. desertaciune.
noscuta]. zadie I. Mold. Tr. fota dinapoi. [Cf.
zabran n. (Banat) pidurice rail. [Serb. slay. ZADITI, a pune pe sine (o haina)].
ZABRAN, padurice oprita]. zhduf n. caldura nabusitoare : e mare
zabranic n. crep: o marama de zdduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slay. 7.A.-
zeibranic negru OD. [Bulg. ZABRADNIE, nunal.
testemel]. zhgan m. uliu de starvuri (Milvus).
zábreh (zebrea) 1.1. drug de grilaj; 2. [Turc. ZAGAN, lllitl].
pl. grilaj. [Slay. ZABRALO, aparator de zid: zägaz n. 1. cla dire pentru a opri a.
forma zdbrea e abstrasa din pl. zdbrelel. pele In loc ; 2. fig. stavila. [Serb. ZAOAT,
zhbun n. 1. od., 1 Mita lunga fara stavila; forma zagaz e analogica (abs-
maneci inchisA pe dinapoi (purtati inainte trasa din pl. zclgaze) In loc de zagad].
de boieri $ i de cocoane): un zdbun de zagneatä f. Mold. 1. foc de uscaturi
sandal de Venetia cu fele OD. ; 2. azi, la gura cuptorului ; 2. fig. Indemn : a da
haini de iarni, usoarA i calduroasti din cuiva zdgnete C. [V. segneta].
bumbac (purtati de (iranii campeni 7] zfilfai v. Mold, a turbura, a nelinisti:
tarance): cu zdbune dalbe de bumbac boii nu ma zdluiesc, orn ca mine nu
POP. [Turc. ZYBUN, camizoll. gasesC POP. [Slay. zArn, a ratici].
zitchrnant n. pozitiunea masselor ml- zithhit a. Mold. dezordonat : lucruri
nerale In pimant: zdcdmant petrolifer. zdhdite prin cele polifi CR.
[Traducere dupa fr. gisement]. zahär n. substanta albi, friabila, dulce
zheare f. boala; cazand in zdcare la gust, ce se scoate din trestia de zahar
CR. [Forma paralela cu zacere1. si din sfecle. [Lat. SACCHARUH],
zhcas a. si m. vindicativ: era piz- zahhr n. Mold. zahar: o bucatd de
mdtaret i zdcas la ininld Ise. [Lit. zahar AL.
bolnav]. zahareh f. V. zaherea.
zfichsealti 1. zacisie: nu mi-a mai zaharick 1. cofetura, bomboana. [For-
ramas la ininiâ nicio zdcdseala ISP. matiune analogica din zahdr].
zhcfisie I. animozitate, ma: se hrd- zaharinfi f. preparat organic cunos-
neste cu o adancei zaccisie OD. cut In chimie sub numele de Sulfimida
zfichtoare f. 1. cadi mare; 2. piatra Benzoica: e un preparat de 300 ofi mai
statitoare a morii. dulce deck zaharul, cu care adesea e In-
zhchtor a. care zace: floare zacd- locuit.
toare. zaharisi v. 1. a pune zahir In; 2. a
zliceh v. 1. a sta cu corpul intins (in fierbe In zahar (fructe).
pat sau pe pimant): aici zace, formula zaharnith I. vas In care se pune zahir.
cu care se !peep epitafele: 2. a fi bolnav: zaherea f. 1. od. proviziune (de pni.
zace de friguri, turma zace de rea mayan i toamna): jicnita cu toatd za-
gdlbeazd GR. AL. [Lat. JACERB]. hereaua OD. ; 2. od., trimiterea obliga-
zficealä f. pericopa evanghelica [Slav.]. torte a unei proviziuni de grane la Cons-
zhcere f. actiunea de a zacea si re- tantinopole strange zaherea de prin
zultatul ei : board. satele vecine GHICA ; 3. azt, In Mold.,
zacherlinä f. 1. praf pentru starpi- tain pentru vita: zahereaua este de po-
rea insectelor; 2. fig. satirii nimicitoare. pusoiu de cafe patru dimerlit pe zi.
zacusch f. Mold. gustare: ai pi:Mat [Tune. valuta, proviant].
zacuscd tate:mi.? AL. [Rus. zAanszA (din zaif a. indispus: te-a cauta cdnd ai
zAzusin, a gusta)]. fi zait AL. [Tune. z.Aw. slab, infirm].
zaicut n. fapta de a zace. zaifet n. V. ziaiet: la nunfi ce de
mufti f. frumos arbore din familia co- mai zaifeturil AL.
niferelor, c-u conuri mici, ovaloblonge zaillac n. indispozitiune: sunt ferit
fin catifelate de coloare verde (Larix de zaifldc AL. [Tun. ZAIFLYK, infirmitate].
sibirica). [Lat. *DAEDA = TAMA]. minis I. Tr. Zoo!. gait& Origina pe-
zadar (in) adv. fail folos toate sunt cunoscuta].
L Saineanu. Diet. Universal. 45

www.dacoromanica.ro
 Cal 706 zp
zale f. pl. V. za. zAnat n. (Banat) 1. obiceiu: tot satu
zalhanit f. abatoriu: zalhanaua curtii cu zdnatu ; 2. mestesug: dd-ti copilul
domnesti OD. [Turc. ZAttiANA. lit. casa la zeinat. [Serb. ZANAO.
jupuitorului (de vite)]. zAnatic a. V. zinatic,
zalog n. I. arnanet: a pune zdlog; zang f int. imita sunetul metalului.
2. ostatic; 3. fig. gaj: zalog de inctin- zangani V. a scoate un sunet metalic.
tdtoare ruidejdi OD. [Slay. ZALOGell. a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang t]
zidlogi v. a pune zalog, a amaneta. zingfinit n. sgomot ce fac armele Vi
zillud a. si m. Mold. nerod, nauc. alte corptni sonore intreciocnindu;se.
[Cf. ceh ZALUDNY, inselatod.. zanganitura f. zanganit prelung.
zamfi f. Mold. V. zeama. zanoaga I. pl. mai multe vai adanci
zAmberee n. resort de ceasornic. [Tine. dispuse In jurul piscurilor muntoase: zd-
UMBERTO. noagele Retezatului cele pline de zd-
zAmbi v. a surade. [Tras din slay. padd perpetud. [Slay. ZABOal].
zOnfr, dinte: lit, a scrasni din dinti (ca zApAcealä f. confuziune.
cainele); v. zelmbre]. zApAci V. 1. a Incurca rim; 2. a pierde
zAmbet f. suras. capul. [Cf. pol. ZAPODZIAC, a rataci].
zambili f. 1. planed din fam. liliace- zApAcit a. si m. turburat, foatte ne-
elor (Hyacinthus orientali.$); 2. floarea dument.
ei frumoasa l placut mirositoare. zalpadA f. apa inghetata ce cade din
zambul = turc. zunsOL]. nori ca niste fulgi albi i usori. [Slay.
zAmbire f. auras. ZAPADI5, cadere (lit. ce cade din cer)j.
zAmbitor a. care zambeste. zApAi v. Mold, a Ultra. [Onomatopee:
zambol n. V. zimbil: descarca la zapa! zapan.
zamboale POP. zApiirste m. copilul cel din urtna
zAmbre I. 1. umfilitura ginginor nascut. [Cf. prdsleal.
pl.
la cai (care li impiedica a manca): fig. zfipiluc a. st in. zápacit: se uitd in
a face zambre, a dori cu ardoare un toate pdrfile ca un zapcluc hp. [Corn-
lucru (adesea fara a-I putea dobandi): promis Intre zdpdcit si rtduc].
nevestele cele tinere bac zdmbre si zapcii f. V. zatca.
trag acasd CR. [Slay. zemaa, dinte]. zapceil I. executte politieneasca: sunt
zambul n. V. zambila. .satul de biruri grele .., de ciocoi, de
zamfir n, pop. safir : palat de zamtir zapcele... AL. [V. zdpcil.
Ise. [Or. mod.]. zApei v. od. a executa pe cale admi-
zAmisli v. 1. a concepe: vei zdrnisli nistrant* a asupri cu did (vorbind de
in mintece i vei naste tin (stilbiblic); zapcii): sd nu ne mai zdpceascd MGR.
2. tig, a caste: vremea inchisd zdmis- [Tras din zapciu].
leste visuri spdimeintoase lap. [Slay. zapcie f. od. subprefectura unei p6031.
ZAMYSLITI, a cugeta, de unde a procrea ; zapcilAc n. 1. functiunea de zapciu:
dela abstract la concret, procedare me- en zapcildc, o vdtdsie de plain GIBCA ;
taforica foarte Tara (cf. fevers concepe)]. 2. executiune administrativit: eine v'u
zAmislire f. 1. actiunea de a zamisli; scdpat de zapcildc, de bir, de /lava-
2. Zdmislirea sgintului loan, sarbil- lele? (awe). [Derivat din zapciu].
toare ce cade pe ziva de 23 Septemvrie. zapciu m. od. 1. subprefectul unei
zelmori v. Mold. a &Ai de azi pe plasi (In opozitiune cu vcitaf): la isprav-
maine. a se hrani prost: se zdmoria nic i zapciu geaba mere si gcaba
ea serrnana cum putea CR. [Vechiu- viu POP. ; 2. agent executiv: vase zapcii
Mold. ziimori, a mortifica (cat posturi pentru frnpliniri de bani Fa.. ; 3, In spe-
fungi i sece 90 zinnoria corpul). Ar- cial, sergent de stradi: la toate rdspdn-
Itiva romaneasca) 22 slay. ZATIORITI, a u- fiile cdte en zapciu al agiei opria Ca-
cidel. rele.... pand clupd trecerea alaiului
zimos a. Mold. zemos. I m. pepene /41301t. [Turc. ZABS6Y, administrator].
galben. zApis n. act de cumparare sau de yin-
zamparagiu m. trengar: o adund- zare (intre rizesi). [Slay. ZAPIS11, Inserts].
turd de zamparagii din toatd lumea zaplan a. si m. lungan. [Cf slay. PLA-
CR. [Tras din turc. ZAMPARA, craidon, lit. NINA, munte : lit. (sdravin ca un) muntean].
care alearga dupa femei]. zapfaz n. Mold. uluci: aceiasi pomi
zamparalAc n. desfranare: per/ din crengi intind peste zaplaz En. [Rut.
pricina zamporaldcurilor si a ticdlo- ZAPLAZ].
siilor POP. [Turc. ZAMPARALZO. zApodie I. vale sau teren trate doui
zilmurcA f. Mold. zeama proasta. dealtni (termen de hotirnicie). [Tras din
zanA f. V. zinA. slay. uponii, ascunzatoare].

www.dacoromanica.ro
 zAp 707 Zav
zApor n. Tr. topirea ghietii Bing. zA- zarpalatic a. si m. zApAcit. [OriginA
1,012, pohoita necunoscuta].
zimreali f. oprirea udului (la cai). zarvA f. larrnA, tumult. [Originii ne.
[Din zdpri = slay. ZAPRIETI, a incuia]. cunoscutli].
zipsi v. Mold, a surprinde : ma zdp- zArvui v. a face zarvA.
sise in greidina lui CR. [Slay. ZABc4ITI]. zarzfir m. I. cais cu miezul amar
zapt n. 1. od. confiscare, sechestru : (Prunus armeniaca); 2. Tr. corcodus
s'o fac zapt OD.; 2. azi, in Oltenia, jaf. (Prunus cerasijera). [Gr. mod. ZARZALON
Mire. zwarj. (din turc =DAM lit. prunA galbenA)].
zApue n. zficluf. [Tras din zcipusil. zarzArii f. 1. poama zarzArului; 2. Tr.
zApusealit f. cAldura nlibusitoare. corcodusà.
zipusi v. a nabusi de cAldurA. [RM. zarzavagiu m. precupet de legume.
ZAPUHATSIA, a pierde rAsuflarea]. [Turc. ZARZAVATDJY].
zar m. cub de joc: jocul in zari. zarzavat n. pl. legume: vezi de zar,
[Turc. zArd. zavaturile dela bucdtdrie Ise. [Trim Luz-
zar n. Tr. broascA la usi. [Ung. &Cul. ZANUT, lit. verdeturil.
zfir n. V. zer. Zarzavela m. jam. necuratul: afu-
zarà f. lapte acru ce s'alege din lap- risi-te-ar Zarzavela! AL. [Macedo-rom.
tele batut. [Tras din zed. Zarzavuli: origina necunoscuth].
zarii f. zare: o zard de foc Ise. zasc n. lemne pe care s'aseazA butile
zaraf m. 1. bancher (azi mai mult iro- cu vin. [OriginA necunoscuta
nic): zarafii armeni si ovrei ndpadesc zAstimp n. rAstimp: in scurte zds-
pe cel ciizut Grucn; 2. cel ce schimba timpuri cdnd soarele declind AL. [Slay.
bani (in pia(a). [Turc. SARAF]. *ZASTOP6 (cf. rdstimp)].
zArlifie f. localul zarafului. zat n. cules, compozitiune tipograficti.
zarafir n. fir de aur: la cuvinte a- [Islemt. SATZ].
propiatd sen zarafir imbrdcatd POP. zat n. drojdie de uleiu. [Nem[. (Bones).
[lum ZER. aur (cf, basfir)]. SATZ].
zaraflAc n. schimb de bani, agiotaj. zatei f. Tr. (si Oltenia) intinzAtorul
[Turc. SARAFLYKI. pAnzei tesute. [Origina necunoscuta
zare 1. 1. lumina' slabA : o zare de zAticnealA I. deranj(ament).
foc; 2. coama dealului unde se margi- zAticni a. a (se) deranja : nu vd zd-
neste cu orizontul ; 3. orizont cdt e zare ticnifi din gustare OD. 031.11g. ZATRON.51,
de zdrit infra Nord si Rdsdrit AL [Slay. zatou n. ingrAdire de tinut pestele in
zaelA, strAlucire]. timpul iernii. [Rus. ZATON1.1., locul inundat
zfirl v. 1. a incepe a vedea : Ii zdresc; de revársarea unui raul.
2. a se vedea slab: abia se zdreste. [V. zalu I int. spre a intAri zisa cuiva (in
zarel formula de jurimant : zdu, pe legea mea!
zarf n. suport din filigran la o ceascA zic zâul asa sA-mi ajute Dumnezeu I [Lit,
doi arnauji aduc cafele in jelegene Dumnezeulel sensul arhaic al vorbei (v.
cu zarjuri AL. [Turc. ZARFI. zeu)].
zarghit a. Mold. ticnit (Cs.). [Origina zivadA f. adApost de iarnA pentru vite:
necunoscutA]. zcivada se mai numeste si perdea.
zarif a. Mold. nostim, elegant: an banc [Rus. ZAVIESA, perdea: forma zdvadd e '
de cele mai zarife Neon. [Turc. ZARIF]. abstrasa din pl. zdvezil.
ziriste I. zare: in zdristea largd. zAvaz n. hainA femeiascA: zavaz de
vim& f. plantà veninoasti cu boabe taftd cu fete OD. [OriginA necunoscutiii.
negre (Solarium nigrurn). [Slav, zriNo]. ziveazdal f. cortind: stau atdrnate
zarnacadeh f. Mold. floare de narcis : zdvezde ori perdele OD. [Slay. zAvissA,
imbobocitii ca o zarnacadea AL. ['rum. perdea].
zseci zAnk, narcis, lit. potir de aud. ziveazdA I. stea pe sfAntul potir: Un
zArni v. a se pipernici vorbind de plante. potir de argint cu zaveazda. [Slay. pd.
[A se Innegri ca boabele zArnei]. EZDA, steal,
zArnoaici f. vrAjitoare: unde s'adun zavelci (zevelc5) f. iota dubM (in 01-
zdrnoaicele i s'adap leoaicele POP. tenia). [Tras din slay. zAvrn, a inlasuraj.
[Dela zdrnd, planta veninoasi cu apfica- Zavera 1. 1. revolutiunea greceasca din
tiuni medicale si magice]. Principate, sub conducerea lui Al. Iasi-
zarph I. brocat si hainA de brocat lante, izbucnità la 1821 cu scopul de a
fie mojicul in zarpale de aur, nu este libera Grecia de sub jugul otoman : pe
decal un taur Ream. [Vechiu-rom. zarba, acest deal am fugit in vremea Zave-
zerbaf = turc. ZERBAF, stoM tesutA cu aur rei CR.; 2. fig. revolutiune In genera :
(din Z/?it, aur, si RAPTI, (esta)]. strigd si prin somn cd a venit zavera

www.dacoromanica.ro
 zav 708 Ze 11111

AL. [Slay. ZA VIERA, pentru credintal V. zeciuealfi f. dijmii.

Eterie. zeciui v. a lua zeciueali.
zavergisi v. a se revolta: nu vrea zee I. zeiti : frumoasa zee Flora si-a
sit zicd cd ,m'em zavergisit AL. [Deri- mirdsit culcusu-i AL.
vatiune analogica din Zaverd]. zefir rn. 1. \rant de apus; 2. ofice vant
zavergiu m. 1. ostas din armata lui dulce i plficut : ze firit ce adie clinturi
Ipsilante: locuitorn fugiau in toate par- dulci ca Ufl fior Eu.
file dinaintea zavergiilor i pandurilor zefir ii. un fel de atica.
OHICA ; 2. rebel; 3. fig. cata-cearta, galce- zeflemeh I. bataie de joc banal& iro-
vitor. [Formatiune analogica din Zaverd]. nic usoara : Pe tofi ii lua as zef lemea
zavistie I. invidie: boiera umblau Ise. [Turc. ZEVKLENME, batjocura].
cu zavistii OD. [Slay. zAvisnlal. zeflemisi v. a lua In zeflemea, a lua
zavistios a. invidios insufld zavis- peste picior. [Formatiune analogical.
tiosu-i necaz OD. zeflemist m. moftangiu.
zavistnic a. invidios (CAn.). [Slay. ZA, zefliu a. vesel. [Turc. zsysul.
VISTINIK6]. zeghe I. haina din dimie alba: ze-
zavistui V. a invidia. ghea e haina muntenilor din stdnga
zitvoadai f. atarnatoare in care cioba- Oltului. [Vechiu-rom. zechie =lat. SETULA,
nii pun ob:elele i celelalte haine spre a par aspru (medieval secce, zeghe)].
le svanta, [Cf. slay. ZAVADITI, a legal. zeghioiu n. mintean (in Prahova).
zhvod m. came de macelar: s'au a- zeith f. 1. divinitate pagana de sex
runcat pe mine ca doi zavozi AL. [Tras femenin ; 2. femeie foarte frumoasa.
din slay. zAvonin, a conduce: zavodul in- zeitate f. divinitate mitologica.
so(e.te vitele]. zel n. ravna, sarguinta pentru succesul
zfivod n. total de o suta de chiaguri unui lucru.
(termen de pescarie): la o colibd de zelar n. zale : cu zelar, cu buzdu-
pescar sunt cdte cloud sau tre:. zd- gan POP. [V. za].
voade. [V. zdvoada]. zelator rn cel ce lucreaza cu zel pen
zhvod n. con dial l'a inscris in ziivod. tru o cauz&
:

V. izvod. zelos a. plin de zel.

zhvoiu n. 1. padure de salcie pe mar- zemnie n. un fel de bordeiu adanciL
ginea unei ape: dd-fi oile la negrul za- In pamant. [Bulg. zuccir, bordeiu de mama
voiu; 3. pl. zavoaie, insule pe Oft, a- (din MU, iarnal.
coperite cu pachui de salcii, plopi, anini zend n. limb& in care sunt scrise car-
pi rachità, [Serb. zAvoi, sinuozitate, coti- tile sacre ale Parsior.
tura unui drum, a unei ape]. zenit n. 1. Astron. punctul cerului
zfivor n. 1. drug de fier cu care se situat tocmai de asupra observatorului ;
Inchide o poarta sau o usa ; 2. bat lung 2. fig. punctul cel mai inalt la care se
care opreste urzeala de pe sul. [Slay. zw- poate ajunge : zeniful gloriei ; ca vul-
vona, incuietoare]. turul voit-am zenitul sd-1 patrund
za,vori v. a trage zavorul, a Inchide zeppelin n. V. tepelin.
cu zavorul. zer n. lichidul ramas din lapte dupa
zavragiu m. 1. cata-cearta; 2. tigan ce se strange casul. [Lat. mum].
calddrar. [In loc de zarvagiu, derivatiune zero n, 1. semn aritmetic (0) care
analogica din zarvd]. prin sine Maus n'are nicio valoare dar
zfizhi V. 1. a suiera: lighioanele in- multiplich cu 10 cifra din staoga sa; 2.
cepurd a zdzdi ISP. ; 2. a rosti pe z in d. d om fàrã niciun merit, cu totul nul:
locul altor litere. [Onomatopee (cf. zuza19] 3. grad de temperatura ce corespunde la
zeamit f. 1. licoare scoasii prM stoat- temperatura ghetei topite si este indicat
cere sau fierbere: zeamd de lamdie, cu un 0 pe termometru.
zearnd de carne; 2. preparatiune culi- zestre f. avere ce o femeie aduce in
nara lichida in care se pune sare si condi- casatorie. [Lat. perm/A, promisiune so-
mente: zeaind grasd.[Lat. VUlg. =MA, SUC]. lemn& cuvant dad.
zebreh t. V. zabrea. zetar m. culegator tipograf. [Nemt.
zebrelit a. cu zebrea: colivie zebre- SETZER].
lifd CAR. zetarie I. meseria zetarului l locul
zebru m. solar de cal salbatic din S. unde zetueste.
Africei, de forma catarului, a carui piele zetuit n. compozi(iune tipografica.
albá sau galbuie e vargata cu dungi negre. zeu m. 1. (rar) Dumnezeu: Hristos,
zece num. noua plus una. [Lat. DECE24].zeul credinfei, iesit-au din morrmint
zecime f. a zecea parte.: .zecimi ju- AL.; 2. divinitate pagan& idol Isms par-
.clefene. ticular limbei moderne); 3. fig. om de 0

www.dacoromanica.ro
 zev - 709 -- zin
mare superioritate: zeul poeziei. [Lat. ditei de vie; 2. a construl: a zidi o case;
DEUS ; vechiu romaneste indiferent dum- 3. tie. a crea: D-zeu a zidit lumea.
nezdu i zdu (seas conservat i In ex- [Slay. EIDATI, a edifice].
clarnatiunea omonimA)]. zidire 1. actiunea de a zidi i rezul-
zevelci f. V. zavelcii. tatul ei: 1. constructiune; 2. creatiune
zevzec a. §i m. neghiob. [Turc. ZEITTER]. se desfitsurd in ochi-mi minunile zi-
Zi (ziud) 1. I. timpul cat soarele e pe dirii GR. AL.; 3. creatura: toate zidirile
orizont: zile fungi, scurte; poporul per- lumii.
sonified zilele sapternanei In sfinte, din- zidit a. tig. conformat, constituit: om
tre cafi cea mai temutd i pazita e sidnta bine zidit.
Vineri (curios amestec de credinte pa- ziditor tn. 1, constructor; 2. creator :
gane i crestine); 2. spatiu de 24 ore In- ziditorul lumii AL.
tre rash:rhea i apunerea soarelui: anul zigzag n. 1. sir de linii formand Intre
se compune dirt 365 zile; 3. munca u- ele unghiuri alternativ iesite l intrate; 2.
nui lucrator In timpul zilei si leafa co- schimbari dese si alternative de pur-
respunzatoare: e tocmit cu ziva; 4. pl. tare.
vieata : el nu-si pritnejdueste zilele OD. zilnic a. ce se face in &care zi.
[Lat. DIES : zilele saptAmanei au pastrat zimbi v. V. zambi.
numele for pagane, afara de SambSta (de zimbil n. cosnita de bacan: cafe mar-
origins ebraica) si de Dumineca (de ori- tinicd in zimbiluri AL. [Turc. REHM, cos
gine' crestine)]. de papura].
ziafet n. petrecere cu ospete: dupd zimbru in. 1. Mold. bour: un cap de
nuntd alte ziafet Uri POP. [Turc. zytzpzr, zimbru era vechea sterna a Moldo-
ospatl. ve4 2. (poetic) Moldova : peste munli
ziar n. jurnal. intr'a zimbrului domnie AL.: 3. fig.
ziarist in. jurnalist. erou: zimbrii fiorosi din codrii Raho-
ziaristicä f. jurnalism. vei AL. ,tef an cel mare, zimbru som-
zibelini f. soiu de jder din Siberia bru si regal Em. [Slay. z6sal].
cu blana foarte frumoasa si mai scumpa zinstar n. dintarul dulgherului.
ca a jderului. zimlat a. cu zimti.
zjbeta 1. 1. mic animal carnivor din zimti in. pl. 1. marginea crestata a
Africa, care produce un lichid cu aliTOS zidurilor; 2. dunga crestath la monede
de mosc (Viverra zibetha); 2. lichid galbeni cu zimfi; 3. dinpi sau coltii fe-
produs de acest animal. restraului; 4. Mold. crestaturi In pretrele
zicali I. zicatoare. morii; 5. Tr. tindeche; 6. fig. maigine:
zicas m. Buc. cantaret. (demonul) atinge 'ncet arama cu zim-
zicatoare f. 1. sententa devenita pro- fii aripei sale Em. [OriginA necunoscutal.
.erb ; 2. gluma picanta. zimlui v. a margini.
zicitura f. Buc. cantare de instru- zinä f. 1. fecioard divinj pururea ta-
mente muzicale. nk& si de o frumusete orbitoare; zinele
zice v. 1. a rosti prin vorbe: zi sd joacii un rol insemnat in basme (ca feele
vie; 2. a ante: doine cari zic de dor In povestile din Occident): Imbracate In
AL. ce cu fluierul ifi zice Era.; 3. a ex- alb, iubitoare de cantece i jocuri, de lo-
prima prin scris: ce zicea in scrisoa- cuesc In palaturi marete i poarte nume
rea ta ? 4. a ordona, a consilia : le-am diferite, dupe cum triiiesc in arbori (Fate
zis sd piece; 5. a crede, a socoti: ce din Dafin) sau in ape (Zina zinelor),
zici de purtarea lui? [Lat. DICERE]. pe munti i pe campii (Arcipusca); dar
zicere f. actiunea de a zice i rezulta- cea mai vestita dintr'Insele e Deana Co-
tul ei: vorba. scInzeana, zina cu pdrul de aur, eroina
zid n. 1. lucrare de ziclarie alcatuind basmelor noastre; 2. pl. Tr. aft nume
o casa sau servind de IngrAdire: zidul dat lelelor; 3. (Banat) nume de plante
curfii; 2. fortificatiunea unui ores: zidu- mitologice; carul zinelor, arnica ; ciurul
rile cetcifii; 3. de-a zidul, joc de copii zinelor, turtS; petrul zinelor, cohlie; flo-
cari formeaza un lant: cei dela margine rile zinelor, iSchitan. [Lat. MINA, ma-
pornesc i trec sub bratele &earth jucd- easted].
tor. [Slay. EIDIA. zinatic a. nebun, smintit: umbla ca
zidar rn. cel ce luereazi o zinatica Rum. [Lit. luat de zine (cf.
la cladiri,
unde se Intrebuinteaza pieta, caramida, luat de Iele), cazut In puterea zinelor si
ciment. stricat de de la corp l la minte].
zidArie f. lucrarea zfdaruluf, lucrare zinc n. metal de un alb albastruiu, se
din zid, aliazd cu arama (alama) l cu alte me-
I

zidi V. 1. a Inchide In zid: a lost zi- tale si se IntrebuinteszA la fabricarea o-

www.dacoromanica.ro
 zin - 710 zor
biectelor de artn, la acoperirea caselor, 3. prevestirea soartei dup5 luna nastetii ;
la galvanizarea fierului. 4. fig. soart5 ; aqa 1-a lost zodia I for-
zincografie f. arta de a scrie i tipAri mula ce rezumA credintele astrologice ale
pe table de zinc poporului. [Gr. mod.l.
zinghet n. zAng5nit : un zinghet me- zodier m, zodias: tofi zodierii si
talic At. [Onomatopee din zing! (v. carturclresele CR.
zdngani)]. zof n. 1. od. ro,nterie de lAn5 finn 51
ziori 1. pl. V. zori. usoar5. giubea ere zof albastru des-
zis a. 1. rostit : vorbe rise in vdnt; chis Frt.; 2. azi, Mold.. pere de zol,
2. supranumit: Mircea cel Mare, z;s si cele mai timpurii, fate alba, gust dulce.
cel Batrdn. [V. zicel. [Turc. son].
zisfi f. ceeace s'a zis: spusl, vorb5. zoi v. Mold, a spAla rAu. V. zon.
ziu f. V. zi. zoli v. Mold. 1. a splla rufele cu lesie
zizanie 1. 1. Bot, neghinA ; 2. fig. des- sApun; 2. fig. a muAra: l'a zolit bine.
binare. [Gr. mod.l.
zlac (zlat) n. Bot. Mold. floarea vAn-
[Rus. zorm, a fierbe In lesie]. r
zonfi f. 1. fiecare din cele 5 diviziuni
tului : floare de zlat. [Slav ZLATIJ, aur]. mari ale pimAntului, coprinse Intre poli,
zlfitar m. tigan aurar. [Slay. ZLATARI cercurile polare l tropice, adicA : zona
(din ZLATO, U toridel, douA zone temperate §i doun
zlatoust m. gurn de aur (epitet dat zone glaciale; 2. spatiu de teren lung
sfAntului loan Hrisostom). [Slay. ZLATO- Ingust; 3. Geom. portiunea suprafetei
MTV (din ZLATO, BUT, §1 USTI, gUTA)]. slerice coprinsn Intre douA cercuri paralele.
zlot m. 1. od. fiorin de aur: zlot un- zoofit rt. I. animal ce seamAnA cu
gure.sc, ziot venetic; 2. rnonedfi veche planta, ca coralul, buretele, etc.; 2. pl.
de argint in valoare de 30 parale : adii-mi zoofite, ramurl a regnului animal.
yin de un zlot POP. [Pol. ZLOTY (din zoolog m. cel ce s'ocup5 cu zoologia.
ztoro, aur)]. ZOOlogie a. relativ la zoologie.
zmeu m. V. smeu. zoologie f. partea istoriei naturale ce
zoae 1. (pl. zoi) Mold. apn plinn de are de obiect animalele si clasificatiunea lor.
murdArie. [V. zoala]. zoomorfic a. sub forma de animale:
zoalfi f. pl. lAturi din zeamA de sA- caracteristica zoomor lied a pop oarelor.
pun. [Rus. ZOLA, cenusA, leak!. zootehnie f. arta de a creste si adapta
zoanâ f. pleav5 de grail sau ovnz vitele zootehnia e o ramura impor-
zoana se mai nume#e co- tank) a agriculturei.
vAnturat :
dine; sau goz. [Origina necunoscuta zop adv. V. zob: velzdnd greldina
zoiavh f, scurteicutn (= fr. zouave). zop POP.
zob n. si adv. fArAmn : a face zob. zopfii v. a zobi: zopiii tot din grd-
[$i zoo: originn necunoscuta dinei POP.
zobi v. 1. a fArAma; 2. fig. a agita: zor n. 1. asalt (sens iesit din uz): sd
fsi zobia mintea. dam zorul din urrnd, cumplitul nostru
zobit a. fArAmat : olane zobite. zor 2 urgentA, graba mare: a avea
;

zobon a. Mold. V. zfibun: zobon de zor, a fi tare grAbit; a da zor, a impinge,

stoic) aurita NEOR. a face sA grAbeascA; de zor, de nevoie:
zodiac a. 1. zona sferei ceresti In zor nevoie, cu orice pret; 3. treabA grab-
care se aflA cele 12 constelatiuni, prin nic5 sei fii iute de picior, sfi-mi ajufi
care trecea calea anualA aparentA a soa- la cdte un zor POP. [Turc. ZOR, violentA,
relui; aceste 12 constelatiuni, cari cores- silniciel.
pund celor 12 luni ale anului, poart5 nu- zoralie f. 1. un tel de bAtutii, horn cu
mele de: Berbecele, Taurul, Gemenii, snrituri uniforme 1 neregulate: ciocoii zi-
Racul, Leul, Fecioara, Cumpdna, Scor- serer lautartlor sa cdnte zoralia Frt. ;
pio, Seigetatorul, Capricornul, Vdrsei- 2. horn dupA masa de cununie. [Turc.
torul i Pestii: 2. reorezentarea zodia- ZORLY, violent, lit. joc violent].
cului prin semne sau figuri. zorcai v. Mold, a spila rau rufele (Ca.).
zodiacal a. ce tine de zodiac. [Lit.: a spAla cu zor, In grabAl.
zodiar m. carte de astrologie ce de- zorean to. Zool. plAtich, [Lit. (peste
aerie influenta zodiilor asupra vietii OEM, lucitor) ca zorile].
lui dupA planeta sub care s'a nAscut. zorele f. pl. plantA de ornament cu
zodia rn. ghicitor din zodii. flori marl frumoase, albastre, albe i ma-
zodie f. 1. semn al zodiacului, con- untru galbene (Convolvulus tricolor).
stelatiune zodiacalA : o zina coboritc) din [Lit. (mAndra) zorilor].
zodia cereasca AL.; 2. stea sub care zori v. I. a da zor; 2. a se grAbi foarte,
s's nAscut cineva cititorii din zodii EH.; a se sili din rnsputeri.

www.dacoromanica.ro
 zor 711 ZUZ

zori f. p!, rivirsatul luminei, faptul zi- zugravie 1. pictura (NEoa ).

lei : zorile cu apusul nu pot avea In- zuliar a. si m. Mold. gelos: e zuliara
tôlnire BoL. [Slay. zoalA, licirire (bulg. de norocu rneu AL. [Gr. mod.].
zoaX, zori)]. zulie 1. Mold. gelozie: l'a piscat zu-
zoriffi m. 1. personificarea zorilor (in Ha de inima AL [Gr. mod.].
basme), luceafarul de dimineata : Ii spe- zulipsi v. Mold, a fi gelos. [Gr. mod.]
rie cu Miazanoapte sau Zorila PAW ; zuluf m. 1. bucla de par: Ii drege
2. vitel nascut In zori de ziva. . svrancenele i zulufii AL.; 2. perciune.
zorit a. foarte gra bit. [Turc. zooi].
zorit n (poetic) rasirit: din Zorit zumaricale f. pl. bomboane: dulce-
din Apus COMIC. [V. zori]. furi, zumaricale, vinuri, cafele i vutci
zoraali v. a scoate un sunet metalic, CAR. [Or. mod. zymAravA].
a suna cu s'omot: zornde tambura. zumzet n. sbarnait de albine. [Ono-
(Onomatopee]. matopee].
zornitit n. actiunea de a zornai. zup! Mt. indica o fuga precipitata si
zornaliturà f. zornait prelung. odatd fac zup! in niste canepd CR.
zornet n. zornait: zornet de pin- [0130Ellatopee].
teniEH. zupai v. a sari tote: zupdiau din pi-
zorzoanä f. 1. podoaba de cele doua cioare Ett. [V. zup
laturi ale fraului; 2. fig. pl. gateli feme- zuräi v. a face un sgomot de plesnire:
iesti: s'o kith ca pe paparudd cu mo- basica porcului s'o umflu si s'o zurd-
furi si cu zorzoane. [Origina necunos- esc dupti ce s'o usca CR [Onomatopee].
cuta]. zurba f. revoltà pentru ce afi venit
zovon n. 1. broboada : zovon de fi- rise, cu zurbo ?Neon. [Vechiu-rorn. zorba,
lalin OD. ; 2. (Banat, Dobrogea) hobotul rebel = turc. ZORBA, lit, care joach cu zor].
mires i ; 3. (Dobrogea) giulgiu. [Lat. me- zurbagiu m. 1. od. rebel; 2. (sens
dieval SAYANUM, cearsaf (gr. medieval sA- modern) galcevitor, cata-cearta : ori cd-i
YANON, giulgiu)]. utt mare zurbagiu, ori ca-i befin POP.
zuav m. soldat francez din infanteria [Formatiune analogical.
usoara : zuavii sunt obisnuit cantonafi zurgarau n. pl. Mold. clopotel la gatul
In Algeria. vitelor. [Tras din ung Orions!, a zornail.
zugrav m. pictor, fn special de edificii. zuz5i1 v. 1. Tr. a sbarnai (de albine);
[Gr. mod. ZOORAPHOS, pictor (dupa natura)]. 2. Mold, a face un sgomot asurzitor. [Ono-
zugriveallà f. pictura. matoped
zugravi v. 1. a pieta, a orna cu pic- zuzet n. freamit: linul zuzet ce din
tuti; 2 fig. a depinge. apd se tidied NEGR.

www.dacoromanica.ro
 NUME PROPRII
BIOGRAFIE - GEOGRAFIE - ISTORIE
MITOLOGIE

A
Aachen n. V. Aix-la-Chapelle. Englitera in risbohil Crimeii din 1854
Aar m. rAu in Elvelia, afluent al Ri- (1823-1861).
nului : 280 km. Abel rn al doflea Bu al lui Adam,
Aaron n. V. Aron. ucis din invidie de fratele-sAu Cain.
Abasizi pl. dinastie de 37 califi (co- Abel (Henrick) m. ilustru matematic
boritori din Abas, unchiul lui Mahomed), norvegian, tratA despre functiunile clip-
care rAsturnA pe Omiazi i domni la tice (1802-1829).
Bagdad dela 762-1258. Abelard m. calugir, teolog i filozof
Abazoaia f. pidure In jud. Tecuci. francez, celebru prin pasiunea-i pentru
Abazzia f. localitate balnearA In Is- Eloiza i prin ristristile sale (1079-1142).
tria, cu dims dulce i pozitiune frumoasii, Abenceragi pL puternic trib maur
inteun sAn al Adriaticei. din regatul Grenadei in sec. al XV-lea:
Abd-el-Kader m. celebru emir arab, Ultimul dintre Abenceragi e titlul u-
apirA 15 ani Algeria In contra Francezi- nei nuvele de Chateaubriand.
lor (1807-1883). Abisinia f. Ora in Africa orientahl,
Abdera f. vechiu oras al Traciei pe muntoasA i roditoare, cu 8 rnil. loc.;
mares Egee, patria filozofului Democrit. crestinismul conservat dela sec. IV (Abi-
Locuitorii sAi erau faimosi pentru stupi- sinian).
ditatea lor (Abderitan). Abomey n oral African in Guinea sep-
Abderaman m. 1. cipetenia Sarazini- tentrionalA, capitala Dahomeyului : 20.00C
lor din Spania, Invins i dcis la Poitiers locuitori.
(732); 2. numele mai multor califi 0. Abradu m. veche cetate ruinatA bingi
miazi din Spania (Cordova). pcomuna Brit:testi, in jud. Doljiu.
Abdulah m. sat in jud. Constanta cu Abrud n. 1. afluent d'a dreapta Arie-
314 locuitori, cari se ocupfi cu agricul- sului; 2. Tamura' a muntilor Biharului,
tura si cu cresterea vitelor. intre Aries si Ampoiu ; 3. orisel in Tran-
Abd-ul Aziz m. sultan turc dela 1861; silvania, asezat intre munti pe malurile
sub el s'au ficut mai multe riscoale a Atiesului, cu mine avute de aur si de
Muntenegrului in 1862, a Cretei In 1866, argint: iuch un rol in revolutiunile din
a Herzegovinei in 1875 (1830-1876). 1761 §i 1335 (Abrudean).
Abd-ul Hamid m. 1. Sultan turc Abruzzi pl. regiune in Italia centrali,
care pierdu Crimea, luati de Rusi (1727 pe Adriatica, imp:Ai-WA in patru provincii
1789) ; 2. Sultan, fiul lui Abd-ul Megid, cu 1.464.000 loc.
niscut tn 1842, a domnit dela 1876; a Absalom m. fiul lui David, se re.
acordat Constitutiunea in 1908, fu depus voltA in contra pirintelui sflu i fts in
In 1909, mort in 1913. vins; in fuga art, pirul impleticindu-i-se
Abd-ul Megid m. Sultan dela 1839; de rarnurde unui arbore, fu lids de Ioab
atacat 4e Rusia, fu apArat de Franta si (1030 a. Crj.

www.dacoromanica.ro
 Abu 714 Ael
Abukir m. sat in Egiptul de jos, ce- Adam m. sat in judetul Tutova cu o
lebru prin nimicirea flotei franceze de manastire de maid si un ospiciu de a-
Nelson (1798) si prin victoria lui Bona- lienati.
parte asupra Turd lor (1799). Adamachi (Vasile) in. filantron, a
.Abydos n. vechiu oras in Azia Mica, donat Academiei Romane tin fond de
pe Helespont. doul milioane pentru premiere de scrieri
Acarnania f. provincie a Greciei an- morale (1811-1892).
flee pe partea lonicã, locuita de pirati Adam-Klisi m sau Biserica Omului
barbad. Azi form eaza cu Etolia o sin- (dupa chipul de imparat deasupra mo-
gura provincie cu cap. Missolonghi. vilei), sat in plasa Megidie din judetul
Accadain n. 1. parau in jud, Tulcea; Constanta, renumit pentru antichitltile
2. sat in acelas judet cu 370 loc., azi in sale: 2650 loc.; Turnul dela Adarn-Klisi,
majoritate Romani veniti din Moldova mare movill (de peste 15 m. Inaltime si
(Turcii retragandu-se dupl rásboiul din 10 m. Fa(ima), pe care se vad chipuri de
1877). legionari romani luptandu-se cu barbarii.
Achaia f. provincie a Greciei la N. Aden n. oras si port In Arabia la in-
de Peloponez, pe golf ul Corintului, azi trarea Marii Roii, apartine dela 1839
cu cap. Patras (Acheian) Englezilor : 45.000 loc.
Acheieni pl. locuitori din Achaia for- Adherbal m. 1. general cartaginez,
marl Liga sau Con federatiunea ache- Invinse pe Romani la Drepano (249 a.
iand In contra Macedoniei si care fu Cr.) ; 2. regale Numidiei, ucis da varul
distrusif de consulul Mumiu (146 a. Cr.). sIn Iugurta (113 a. Cr.).
Achelou m. fluviu in Grecia antica, Adige m. fluviu In Italia de N. se
azi Aspropotarno, afluent al Marii Ionice. versa in Adriatica : 410 km.
Achemenizi pl. puternica dinastie per- Adjud n. V. Agiud.
sana, reprezentata intr'altii de Dariu si Ad-liediam I. cetate romanii In Ba-
Ciru (560-330 a. Cr.). mat aproape de Mehadia.
Acheron n. fluviu al infernului (in Admet m. Nit. regale Tesaliei, unul
mitologia greacl). idintre Argonauti, primi pe Apollon, gonit
Achile (Ahilevs) m. Bul lul Peleu A 'din car, si-1 puse sa-i pazeasca turmele.
al Thetidei, regele Mirmydonilor, cel mai Adonai m. (adica cDomn, stapan>>).
vestit erou grec, imortalizat de Homer (in numele lui D-zeu, la Evrei.
Iliada). El ucise pe Hector la Impresu- Adonis rn. Mit. 1. june 'grec de o
rarea Troiei l fu ucis la randul ski de frumusete rarl, iubit de Venere; ucis de
Paris, care II rani la calcaiu cu o sageata un mistret, zeita ii prefacu inteo floare
mortal& 1(cledefei); 2. fig. Maar frumos sau care
Acidava f. ruine de cetate romana In cauta a se arata frumos.
fata Slatinei. Adria f. oras in Italia (Venetia), a
Acra (St. loan d') vechea Ptolemaida, dat numele ski Marii Adriatice; 16.000 loc.
cetate In Sida cu 20.000 loc.: cucerita de Adrian m. Imparat roman, domni dela
Cruciati in 1191, ea fu impresurata de 117-138 oil. Cr., urmand lui Traian, 131-
Bonaparte in 1799. rintelui slu adoptiv.
Acrida I. veche cetate ruinata in jud. Adrian m. nume a 6 papi (772-1523).
Doljiu, situata aproape de varsarea Jiu- Adrianopole I. (turc. Edirne), oras
lui in DunIre. In Turcia (Rumelia orientall), pe Marita,
Acrisiu m. rege mitic din Argos, ta- cu 81.000 loc. Aci se incheil In 1829 trac-
tIl Danaei, fu ucis de nepotul sari Per- tatul de pace intre Turcia si Rusia, prin
seu farl sa-1 cunoasca. care Principatele Romane cadeau sub de-
Acropole f. cetatuia Atenei zidita pi pendenta Rusilor. Orasul sustinu un ase-
o stanca Inalta si al chreia yani era aco- diu indelungat in ultimul rasbolu balcanic
perit cu temple si statue. din 1912-1913, fu coptins de Bulgari cari
Acteon m. Mit. vanator grec pe care la urma 11 retrocedara Turcilor.
Diana II schimba intfun cerb si care fu Adriatica (Marea) f. golf mare al
apoi sfasiat de proprii sai caini. Mediteranei intre Italia, Istria si Dalmatia.
Actin n. promontoriu in Grecia ve- Aegos-Potamos m. (cfluviul Caprei)),
che, pe Adriatica, langa care se cacti ha- parau in Grecia veche, pe Helespont, ce-
Celia navall Infra Antoniu i Octaviu lebru prin victoria navall a lui Lysandru,
(31 a. Cr.). regele Spartei, asupra Atenienilor (405
Ada-Kale f. insull In fata cornunei a. Cr.).
Varciorova din judetul Mehedinti, de mare Aetiu m. general roman, invinse pe
importanta strategics& Atila larva Chalons (451). asasinat din
Adam m, V. Vocabular, invidie de Valentinian (454),

www.dacoromanica.ro
 Ate 715 Akk
Afganistan n. Stat In Azia centrala, Girgent: 20.000 loc. Patria filozolului Em-
intre Industan si Persia, Ora muntoasa pedocle.
cu 5 mil. loc. Agripa m. general roman, ginerele
Minis (Muntii) m. o ramura a Biha- imparatului August; el puse sa zideascit
rului care se prelungeste pana la Cluj. Panteonul din Roma (64-12 a. Cr.).
Africa f. una din cele 5 Orli ale lu- Agripina f. 1. fiica lui Agripa, IL'S de
mit, de trei ori mai mare decat Europa barbat pe Germanic, cu care avu pe Ca-
cu 100 mil. loc. (African). ligula i muri exilata (38 d. Cr.); 2. fiica
Afumati pl, numele unui sat in jude- lur Gel manic, sotia lui Claudiu si mama
tut Ilfov : 2600 loc. Ad se dete in 1593lui Nerone, care puse s'o omoare (59
in care Turcii fura batuti de d. Cr.).
co batalie,
Padu dela Alumati, ginerele lui Neagoe Agri, m. afluent al Sarnesului, curge
Basarab. paralel cu Almasul.
Agafton n. sat si manastire de calu- Agura (Sfanta) I. numele popular at
garite in jud. Botosani, cu aer sanatoi pi muntelui Athos: la pusnicul Chiriac din
pozitiuni frumoase. Sfeinfa Agura Ca. [Romanizare din rus.
Agamemnon m. rege din Argos si STETA GORA, sfantul munte]. V. Athos.
Mycena (1280 a. Cr.), capetenia Grecilor Ahasver m. 1. regele Persiei numit
in rasboiul Troiei, jertfi pe fie-sa Iphigenia de Greci Assuerus; 2. numele jidovului
tu ucis la intoarcere de catre Egist, ratacitor, In legendele medievale.
complicele sotjei sale Clytemnestra. Ahilevs m. V. Achile.
Agapia f. 1. parau, afluent al Moldo- Ahmet rn. nume a trei sultani turd,
vei ; 2. manastire de calugarite In muntii dintre cari cel din urma, AHMET III (1703
di urictului Neamtu, pe apa cu acelas nume, 1730), dete azil regelui Sued:6 Card XII,
intemeiata de Petre Schiopul cam pe la dupS batalia dela Pultava ; batu pe Petru
1530, cu pozitiuni frumoase. cel Mare In 1711 si fu invins de princi,
Agar f. roaba lui Avram si mama lui pele Eugeniu in 1716; apoi, rasturnat de
Ismail. ieniceri, muri in inchisoare la 1736.
Agareni pl. numele biblic dat Ma- Aiax m. numele a doi eroi greci dela
homedandor (si in special al Turcilor) impresurarea Troiei: unul, flub Jul Oileu.
cari s'ar trage dela Ismail: o de trei ori laimos prin nelegiuirile sale; celalalt, fiul
afurisiti Agareni! Fa. lui Telamon, se ucise inteun moment de
Agatanghel m. numele unui profet nebunie.
popular, pretins calugsr grec care ar fi Aiud n, numit ungureste Enyed, oras
trait In sec. XIII: d-ta esti un om Mut.- in Transilvania, cu 7500 loc., asezat pe
ca proorocul Agafanghel AL, malul drept al Muresuluf, mai sus de
Agatirsi pl. vechiu popor de origins Alba-Iulia. Universitate calvina. inflintata.
it-atria asezat in Transilvania (pe la 500 de Bethlen Gabor.
a. Cr.), contemporan cu Scitii. Ei se o- Aix-la-Chapelle n. (cit. Ekslasapel),.
cupau cu cresterea vitelor i scoteau aur ores In Prusia renana, numit de Germani
din muntii i raurile Ardealului, din care Aachen, cu 135,240 loc., vechea resedinth.
fabricau diferite scule i podoabet (Mush a lui Carol cel Mare, ale cfirui ramasite
se tatuau pe obraz i pe corp. Agatirsii se odihnesc in frumoasa catedrala a ora-
tura supra pusi de Dad. sului. Ape minerale. Celebru prin tracta-
Agaton n. V, Agafton. tele incheiate aci in 1608 si 1748.
Agem n. numele Persiei si al Persa- Ajaccio n. capitala Corsicel, pe un
nilor (la vechii nostri cronicari). [Turc. golf al Mediteranei, cu 22 000 loc., patria
Anjem]. V. Cazillbas. lui Napoleon L
Agesilau m. rege al Spartei, fu invins Akkerman n. numele turcesc al unui
de Epaminonda la Mantinea (393-361 oras din Basarabfa la gura Nistrului, nu-
a. Cr.). mit de Romani Cetatea-AlbA, de Romani
Agitid n. orasel In judetul Putna pe Alba-tuna, de Greci Monkastron, de Slavi
Siret: 2800 loc. Statiune de cale ferata si Belgrad, cu 34.000 loc. Celebru in istoria
balciu mare de Sf. Gheorghe. Moldovei: ocupat de Turd In 1476, el fi-
Aglae f. Mit. una din cele trei Gratii. gureaza in istorie sub numele de raiaua
Agram n. sau Zagreb, oras in logo- Akkermanului panS la 1812, and fu
Slavie, fosta capitala Croatia: 108.000 loc. inapoiat Moldovei odatti cu judetele Is-
Universitate slava. mail si Kilia, cari formau catesi trele asa
Agricola m, general roman, socrul is- numita Basarabia turceasca (in opozitiune
toricului Tacit, termina cucerirea Britaniei cu Buceagul sau Basarabia tiltareasW.
Mari (37-93). [Tatar. AKKERMAN (din AK, alb sl KERMAN, Ce."
Agrigent ii. vechiu oras In Sicilia azi tate): v. Caracal].

www.dacoromanica.ro
 Ala 716 -- Ale
Alamani m pL triburi germane de Bruxela in 1895, urma pe tron unchiuhil
pe langa Rin, dela sec. IIIVI-lea. sari Leopold In 1909. $i-a atras, In tim-
Alande (Inside) f. pl. grup de vr'o pul rasboiului mondial, admiratia lumii
300 insule rusesti la intrarea golfului Bot. intregi prin eroismul i devotamentul pen-
nic, cu 25.000 loc. tru tara sa.
Alani pl. popor barbar, care pustii Oa- Albesti pl. sat in judetul Muscel, uncle
ths In sec. V., se contopi apoi cu Vandalii se atlas o carierl de calcar albicios (nu-
fu nimicit In Spania de Vizigoti. foarte bun pentru constructiuni
Alaric m. regele Vizigotilor, dupa ce (cu el s'a clficlit manastirea Curtii de Ar-
pustii Orientul, navali in Italia si dete jaf ges) 2700 loc.
Romei (342 412). Albigensi pl. eretici din sudul Frantei
Alba (Duce d) rn. general spaniol sub (sec. XIXIII), o Tamura a Bogomililor,
Carol Quintu i Filip II, faimos prin cru- precursorii protestantilor, furl exterminati
zimile sale Ca guvernator al Tarilor-de-Jos de Ludovic VIII (1208). Doctrine lor a
(1508-1582). fost conservata de Valdensi.
Alba (Inferioarii) f. numita de Onguri Albion T1. vechiul nume al Angliel.
A1s6-Feher, judet In Transilvania, 195.000 Albuquerque rn. celebru navigator
loc cu cap. Aiud. (Regala), comitat portughez, cuceritorul Indiei (1453-1515),
II

pi cetate In Ungaria, vechiu oras indus- Alcala (de Henares) f. oras In Spa-
trial si comercial : 28 000 loc.; odinioara nia cu o universitate celebra: 14,000 loc.
(1027-1380) rezidenta regilor magbiarl. Patria lui Cervantes.
Albä (Marea) f. vast golf al Oceanu- Alcalia f. nurnele unui lac In Basara-
lui Glacial arctic, pe coasta Rusiei euro- bia, pe langa tarmurli Marii-Negre.
pene. Alcantara f. oras in Spania pe Tago cu
Albac n. sat In Muntii Apuseni ai 5800 loc. Cavalerii de Alcantara, ordin
Transilvaniet la obarsia Ariesului, locul religios militar spaniol (1170 1835),
1

de nastere al mut Horse. Aicesta f. Mit. sopa lui Adrnet, regele

Alba-lulia f. 1. numele vechiu roman Tesaliei, se jertfi pentru blrbatul sau si
al Akkermanului; 2. anticul Apulurn sau fu inviatl de Hercule.
Belgrad, numit de Unguri Gyula Febér- Alceu m, 1. poet liric grec, inventator
var st de Germani Carlsburg, oraq ln al metrului sau versului alcaic (604 a. Cr.);
Transilvania pe malul drept al Muresului, 2. Mit. fiul lui Perseu si mosul lui Her-
inteo pozitiune frumoash, la poalele Mun- cule.
tilor Apuseni, fosta capitalii a Ardealului : Alcibiade m celebru general si bar-
11,000 loc. Resedinta episcopului roman. bat politic a tenian, nepotul lui Pericle :
Observatoriu astronomic. Ad se Mil mor- talentat, dar ambitios si depravat, muri
mantul lui loan de Huniade. Azi, ores in exil (450-404 a. Cr.).
romanesc, unde fu Incoronat la 15 Oct. Meld m. Mit. supranumele lui Hercule
1922 Ferdinand I ca rege al Romaniei In- ca strinepot al lui Alceu.
tregite. Alcinou m. regele Pheacienilor, care
Alba-Longa f. vechiu oras in Latin, primi pe Ulyse In insula sa Corcyra.
rivala Romei. Alcmena f. Mit. sotia lui Amphitryon,
Albanezi in pl. popor de neam trac, regele Tyrintului si mama lui Hercule.
numiti de ei MOO Skipetari, de Greci Alcuin m. filozof l teolog englez, In-
Arvaniti si de Turd Arnauti, sunt In nu- sarcinat de Carol cel Mare a funda scoale
mar de aproape 2 mil., impartiti in dotia In imperiul sari (735-804).
ramuri: Tom la S. si GHEOI la N. Alecto f. Mit. divinitate infernala, nna
Albania f. vechiul Epir, Ora mun- din cele trel huh.
toasa cu 25.000 km. patrati pe golful de Alegani pl. (sau Apala9i) 1. lent de
Otranto. Oras principal: Scutari. Consti- munti in Statele.Unite, care se Intinde
tuita din vilaietele Ianina, Scutari si Co- dela S.-V. la N.-E de 2000 km. lungime:
soya, Albania, liana deunazi provincie tur- 2. oras in Statele-Unite (America) cu
ceased, a fost declarata Ora autonoma in 138 000 loc.
dec. 1912 : 850.000 loc. Alemani pl. popoare germanice for-
Albert (cel Mare) m. ceIebsu filozof mand, in sec. XIII, o confederatiune pe
teolog german, profesa la Paris $ i mtni ambele maluri ale Rinului.
la Colonia (1193-1280). Alembert (D') m. illozof, geometru
Albert (loan) rn. rege al Poloniei, fiul literat francez, unul din principalii ion-
pi
lui Cazimir IV, domni 1492-1501, fu in- datori ai Enciclopediei din sec. XVIII
vins de tefan cel Mare la Codrul Cos- (1717-1783).
minului (1497). Alep n. (turc. Haleb) cel mai insem..
Albert I m. regele Belgiei, nascut la nat oras al Turciei aziatice (Siriei): 128.000

www.dacoromanica.ro
 Ale - 717 - Alf
loc, Fabrici de stole si de covoare pre- Me I (1448-49) si 1451-55); 2. Domnul
tioase. Munteniei, fratele lui Petru Schiopul (1567
Alexandreseu (Grigorie) m. eminent 1577). II ALEXANDRU III, 1. (Cornea), Dom-
poet roman, nascut la Targoviste in 1812, nul Moldova domni numai trei luni pi
di3cipolul lui Eliad. Unul dintre marii fu ucis de Petru Rares (1540-1541); 2.
nostri lirici si fabulist de intaiul rang. (Bogdan), D omnul Munteniei (1592-1593).
Conceptiune puternica inteo forma ade- II ALEXANDRU IV, v. LApusneanu I Ilias.
sea mareata. A scris poezii Brice, satirice ALEXANDRU V. v. MovilA i Coconul. II

fabule (1812-1885). ALEXANDRU VI, v. Inas. II EXAPOR1TUL, V. Ma-

Alexandri (Valile) m. ilustru poet vrocordat. II ALEXANDRU IOAN I, v. Cuza.
roman, nascut la Bacau in 1821. Prime le Alexandru m. numele a 8 papi, In-
sale poezii (doinele) sunt un rAsunet al tre cart ALEXANDRU Ill, adversarul lui Fri-
cantecelor populare, adunate pentru in- deric Barbarossa (1159-1181), SI ALEXANDRU
taia dat5 de dansul (1852); Pastelurile VI (Borgia), ambitios i desfranat, care
(1867) sunt admirabile tablouri de pe na- muri otravit (1492-1503).
tura, iar Legendele (1871), evocatiuni din Alexandru in, numele mai multor
timpurile eroice. A scris i numeroase Imparati ai Rusiei: 1. ALEXANDRU I (Pavlo-
piese teatrale, Intre cari Despot-Vodei e iici), Invins de Napoleon I, invada Franta
cea mai desAvarsita. Poezia lui Alexandri in 1814 si 1815 cu coalizatii (1801-1825);
e usoarA, gratioasa, seninA i veseM, Tea- 2. ALEEANDRU II (Nicolaevici), desfiinta ser-
lizand adesea perfectiunea sub raportul bia in 1863 si fu asasinat de nihilisti in
formei. El muri In 22 August 1890 la 1881, urrnandu-i pe tron fiul Sàu ALEXAN,
mesia sa Mircesti. DRU EI, niscut in 1845, mort In 1894.
Alexandri zn. sat in jud. Roman In- Alexandru I na. 1. principe de Bat-
flintat in 1878, cu 186 loc. si numit ast- temberg, ales Domn al Bulgariei in 1879.
fel in onoarea poetului. repurta in 1885 o victorie asupra Serbiei
Alexandria f. 1. oras si port al Egip- (cerout dela Slivni(a)) j fu Oft aã ab-
tului pe Mediterana, cu 315.000 loc. Inte- dice in anul urmator ; el muri in 1894 la
meiatA de Alexandru cel Mare la 322 a. Gratz ca conte de Hartenau; 2. regele
Cr., ea fu celebra odinioarà prin comertul, Serbiei, fiul lui Milan I si al Nataliei,
biblioteca (cea mai mare a lumii vechi) nascut in 1876 si proclamat rege In 1889,
scoalele sale; 2. ora In Piemont (fun- dupA abdicarea tatalui slur, fu asasinat
dat la 1168) cu 62.000 loc. de o conspiratiune militarA in 1903.
Alexandria f. oras pe dreapta raului Alexe ii, numele a 5 Imparati din Cons-
Vedea, In judetul Teleorman cu 16.000 tantinopole, apartinand dinastiet Comne-
loc. (in majoritate Bu Warn. Centru im- nilor, l dintre cati Actur I (Comnenul)
portant pentru comertul cerealelor, targ fu conteraporan cu prima cruciatfi (1080
Insemnat (20 Maiu). Ores modern fundat 1118).
de Alex. Ghica in 1834. Alexe (Mihailovici) m. tarul Moscovei,
Alexandra& (cel Mare sau Macedon) tatal lui Petru cel Mare (1645-1676).
tn. regele Macedoniei, flub lui Filip si al Alexinat n. ora§ In Serbia, cap, ju-
Olympiadei, fu instruit de Aristotele. Cu- detului cu acelas nume: 5000 loc.
ceritorul Persiei i aproape al intregei Alfieri m. primul poet tragic al Italiei
Azie, muri la Babilon in varstA de 33 ani lua de sotie pe contesa de Albany. vacluva
(356-323). ultiraului dintre Stuarti (1749-1803).
Alexandru (Sever) m. Imparat roman, Alföld n. ((Sesul de jos)), partea de
just si virtuos, fu ucis de soldati din cauza sus a Pustei din stanga Tisei. desartA sl
severitatii sale (235). monotorai asemenea Baraganului: Nagy,
Alexandru m. numele mai multor Alföld, sau 511111 cel mare, ocupa cen-
Domni romani; A LEXANDRU BASARAB, fiul trul Ungariei.
lui Tugomir, Domnul Munteniei (1310 Alfons m. nume purtat de mai multi
1338), invinse pe regele ungur Carol Ro- regi ai Spaniei : I. ALFONS VI al Castiliei,
bert (1330) si alunga din tail pe (arid sub a carui domnie tràl Cidul (1065
sad) Dusan (1335). II Nic. ALEXANDRU, fiul 1109) ; 2. ALFONS X (cel Intelept), deveni
sat', domni ca Domn independent si o- imparatul Gerrmaniei, celebru prin publi-
cupa partile tataresti de langa gurile Du- carea Tablelor astronomice, numite Al-
'lath (1340-1364). II ALEXANDRU I (cel Bun), fonsine (1252) si a unui codice de legi
Domnul Moldovei, fiul lui Roman Musat, (1252-1284); 3. ALFONS XIII, niscut In
Inzestra tare cu asezaminte folositoare 1886, domni sub tutela mamei sale, Ma-
(manastiri, biseilci, coale, targuri i o- ria Cristina de Austria, Oita in 1902, data
rase) l domni in pace (1401-1433). II majotatului sin; se casitori In 1906 cu
ALEXANDRU II, 1. Domnul Moldovei, fiul lui Ena Victoria de Battemberg.

www.dacoromanica.ro
 Aff 718 -- Ama
Alfons m. mime purtat de mai multi Almaden n. orlsel spaniol cu mine
regi ai Portugaliei: I. ALFONS I, Intemeie. celebre de mercuriu: 10.000 loc.
torul regatului Portugaliei (1139-1185); Almanzor m. I. calif Abasid, funda-
2. ALFONS V. sub a arui dornnie Portu- torul Bag dadului (762); 2. faimos general
gezii descoperiri Guinea (1438-1481). al Maurilor din Snania (mort 997).
Alfred (cel mare) m. regele Anglo- Alma, 13. I. afluent al Bistritel In ju-
Saxonilor, invingatorul Danezilor si au- dem] Neamtu; 2. numele unui schit de
torul unui codice de legi. El funclA Uni- calugArite pe paraul cu acelas nume; 3.
versitatea din Oxford (849-901). afluent al Samesului; 4. regiune a Ba-
Algarve f. pl. provincie portugeza: natului invecinatA cu Mehadia. Lung. eras
256.000 loc. cu cap. Faro. eras. pomet (din ALMA, mar)].
Alger n. capitala Algeriei, port impor- Alpi pl. I. munti Inalti acoperiti cu
tant pe MediteranA : 208.000 loc. Univer- zApacli; 2. In special mare Ian( de munti
sitate, Curte de apel. in Europa central& intre Franta, Italia,
Algeria f. colonie francezti la N. Africei Elvetia, Germania si Austria ; cel mai
impArtitA In trei departamente: 5.300 000 knit pisc e Mont Blanc cu 4810 m.
loc. Ea fu cuceritA de Franta in 1830 Also-Fehér n. numele unguresc al
(Algerian). Albei-inferioare,
Algonkini pl. sau Indienii vAnAtori, Altai pl. mare Ian( de munti in Azia
popor dela N. Americei. central& bogat in mine de aur si de argint.
Alhambra f. faimos palat al regilor Altona f. cel mai mare oral al duca-
Mauri (sec. XIII si XIV), la Grenada in tului Holstein, port pe Elba, in fat." Ham-
Spania. Cel mai frumos monument al burgului: 162.000 loc.
arhitecturei arabe in Europa. Alunis n. culme a Carpatilor In jude-
Ali m. varul si ginerele lui Mahomed, tul Putna, desparte Milcovul de ceilalti
al patrulea Calif al Arabilor (656-661). afluenti ai Putnei.
Aliantii f. I. Tripla aliantá, unirea An- Aluta f. numele roman al Oltului,
gliei, Olandei i Suediei in contra lui Alvint 13. V. Vintul-de-sus.
Ludovic XIV (1665) ; 2. coalitiunea (dupa Alzacia f. veche provincie francea,
Indemnul lui Bismark) Intre Germania, cedatl Germaniei in 1871, a redevemt
Austria si Rusia (1872), apoi Italia in lo- francezi in 1918 (Alzacian).
cul Rusiei (1887), garantandu-se integli- Air:atria-Lorena f. paul la 1919 pro-
tatea teritoriilor respective ; 3. Sfanta a- vincie a Imperiului german impartita In
liant& liga formatà In 1815 de Rusia, trei districte cu capitalele Strasburg, Col-
Austria $ Prusia spre a combate spiri- mar si Metz: 1.720.000 loc. Fu InapoiatA
tul revolutlonar In Europa. in 1919 Frantei prin tractatul din Versailles.
Aliatil pl. 1. Englezii, Rusii, Austriacii, Amaleeiti pl. popor din Arabia pie-
Prusienii etc. cari invadarA Franta in 1814 troasA (coboritor din Amalek, nepotul lui
si 1815; 2. Bulgarii, Sarbii i Grecii, ali- Esau), exterminat de David si Saul.
ati In contra Turciei (1912 1913); 3. (in Amalthea I. Mit. doica lui Joie, nima
cursul rAsboiului mondial) popoarele aliate sau caprA, dupa poeti.
In contra Germaniei, Austro-Ungariei si Aman m. ministru al Int Ahasver
Turciei (1914-1918). (Assuerus), regele Persilor, care es/WO sti
Alibunar m. (fantana lui Ali"), sat prapadealcd pe Evrei, schpati de regina
In Dobrogea cu 4322 loc. (din care 2621 Estera (510 a. Cr.).
romani); in apropiere, Mocirla dela Ali- Aman (Teodor) m. pictor de istorie
bunar, azi redusA prin canalizAri. nationall si acvarelist roman (1827-1891).
Alieanta I. oras in Spania si port pe Amara f. I. lac mineral in judetul
Mediterana : 50.000 loc. Vinuri renumite. Ramnicu-SArat; 2. statiune balnearl, langa
Alimánesti pl. numele mai muhor CAlArasi.
comune In judetul Arges si Olt. Amarhdia f. I. afluent al Jiului, is-
Ali-Pasa m. guvernator turc din Ia- voreste din muntii Gorjului; 2. numele
nina, dela Tepe-Delen (Albania), faimcs unei vli i unei plaai in judetul Gorjiu.
prin cruzimile sale ; decapitat (1741 Amazone (Fluviul) f. pl. numit (in
1822). cum] ski superior) si Marinion, cel mai
Allia f. rlu aproape de Roma, pe ma- mare fluviu din lume, In America meri-
lurile cAruia Romanii furA lnvinsi de Gali dional& izvoreste din Cordilierii Anzilor
(390 a. Cr.). si se varsil in Oceanul Atlantic: 6120 km.
Alma f. riu In Crimea, afluent al Marii [Numele situ provine de acolo cA primil
Negre, aproape de Sevastopol. Victoria navigatori intalnirti pe ambele maluri ale
armatei anglo-fianceze asupra Rusilor (20 fluviului. femei thsboinice asemenea Ama-
Septembiie 1854). zoanelor].

www.dacoromanica.ro
 Ama 71,9 Ana
Amazone f. pl. Mit. populatiune fa- Amphitrite f. Mit. zeita mAui, sotia
buloasa de femei rasboinice in vechime, lui Neptun.
care ar fi locuit in Azia-Mica. Ampoiu m. râu in Transilvania, iese
Ambroziu (St.) rn. episcop din Mi- din Muntii Metalici, se varsi langti Alba-
lan, unul din Parintii Bisericii, regula can- Iulia in Mures.
(area bisericeasca (340-397). Amsterdam n. capitala Olandei, oras
America f. una din cele cinci parti si port la gura riului Amstel, pe Marea
ale lumii, descoperita in 1492 de Cris- Nordului : 690.000 loc. Comert insemnat.
tof Columb. De patru ori cat Europa : Amuliu m. rege din Alba, mosul lui
200.000.000 loc. ; ea se imparte in septen- Romul si Remu (sec. VIII a. Cr.).
trionala i meridional& unite prin istinul Amurat m. numele mai multor Sul-
de Panama. tani turd: 1. AMURAT I, sau Murat, eroul
Americo Vespuccio in. navigator dela Cossova, unul dintre cei mai mari
florentin, dupà care se numi Lumea Nona, imparati otomani, castiga 37 de batalii,
cea descoperita de Columb (1451-1512). isi muta capitala la Adrianopole (1365)
Amian Marcelin m. istoric latin din si institui corpul ienicerilor (1360-1389);
sec. IV d. Cr., tovarasul imparatului Iu- 2. AMURAT II, invins de loan Corvin de
han in rasboaiele sale: Istoriile sale con- Huniade si de Scanderbeiu (1422-1451);
tin faptele petrecute intre anii 352-378 3. AMURAT III, flub lui Selim II, contem-
d. Cr. poran cu Mihaiu Viteazul (1574-1595).
Amiens m. (cit. Amien), oras In Amutria f. cetate romana in Oltenia,
Franta cu 90.000 loc. Catedrall frumoasa langa rani Motru.
din sec. XIII. Curte de apel, episcopie, Ana (Sfanta), nevasta lui Ioachim,
fabric& de bumbac. Patria lui Petru Ere- mama Preacuratei Fecioare (25 Julie); 2.
mitul si a lui Ducange. Ad se incheia in (Stuart), regina Angliei, reuni Scotia cu
1802 pace Intre Anglia si Franta. Englitera (1665 1714).
Amilcar (Barca) rn general caitagi- Ana m. V. Vocabular.
nez, parintele lut Anibal, cuceri Spania Anacarsis m. filozof scit care vizita
pi Intemeia acolo Barcelona (mort 328 Grecia in timpul lui Solon (sec. VI a. Cr.).
a. Cr.). Anacreon rn. poet liric din Teos, in
Aminta m. nurnele mai multor regi Ionia (sec. V a. Cr.); poeziile sale, cari
ai Macedoniei (329-303 a. Cr.). canta placerea l vinul, se disting prin
Amiras (Alexandru) rn biv-vel sulger veselie; grade i delicatetA.
din Moldova, a tradus pe greceste In 1729 Ana Davila f. izvor de apa minerala
Cronica anonimd a Tdrii Moldovei (1662 in jud. Valcea.
1723) chn ordinul Domnului Ghica. Anadol n. Anatolia, Turcia aziatica In
Amlati (Omlas) n. localitate in Ar- opozi(iune cu Rumelia sau Turcia euro-
deal, azi sat nu departe de Sibiu; 1328 peana): armdsar dela Anadol Bhc.
loc. (in majoiitate Sasi). Odinioara ve- (Anaclolean).
chin ducat si oras: Mircea-Vocla se Ind- Anadolchioi rt. sat In judetul Cod-
tula duce de Fe"g8ra 0 de Omlas". stanta, cu 531 loc., in majoritate Turd
Amon in. Mit. zeul soarelui la Feni- si Tatari. Balciu de vite in Septembrie.
cieni, adorat in Egipt ca o divinitate su- Anadyomena f. ( cea iesiti din spurna
prem.& marii"), supranumele Aphroditel sau Ve-
Amoniti m. pl. popor in Palestina, nerii : ti-ar parea mai mandrci decdt
la rfisfirit de lordan, in rasboaie continue Venus Anaduomena
cu Israelitii. Anam n. imperiu in Azia oriental&
Amor n. Mit. zeul iubirii, fiul Venerii. coprinde regatele Tonkin, Camboge, Co-
Ampere (André Marie) rn. MI/kat chinchina. etc., cu o populatiune de 6
matematic si fizician francez, inventato- mil. loc. (Anamit).
rul electrodinamicei si al telegrafiei elec- Anastasiu m. numele a doi Impirati
thee (1775-1836). din Orient si a patru papi.
Amphictyoni m. pl. mare consiliu, Anatolia f. sau Levantul, provincie
format din deputatii cetatilor grecesti, in Turcia aziatica, corespunztind cu ve-
cari se intruniau spre a discuta de inte- chia Azia Mica.
resele generale ale patriei. Anazagora m. filozof grec din scoala
Amphion m. Mit. fiul lui Joie si al ionica, maestrul lui Pericle; acuzat de
Antiopei, ridica zidurile Tebei cantand impietate, muri in exil (428 a. Cr.).
din lira si la sunetele-i (zice-se) pietrele Anaximandru rn. matematic si filo-
s'asezau dela sine. zof grec din scoala ionica (610 547
Amphitryon m. Mit. regele Tebei, a Cr ).
bArbatul Alcmenei. Anaximene in. istoric i filozof grec,

www.dacoromanica.ro
 Anc 720 Ant
until dintre maestril lul Alexandru cel Britania in sec. VI si-i dete nurnele sAu:
Mare (365 a. Cr.). sara Anglilor (Englitera).
Anchise rn. principe troian, tatAl lui Anglia f. partea sudicfi a Britaniei-
Enea. Mari, despArtitá de Scotia prin muntii
Ancu Martha m. al patrulea rege al Ceviot, cu cap. Londra si cu o popula-
Romei (641-617 a. Cr.). tiune de 47.500.000 loc. Anglia e prima
Ancyra f. vechiul nurne al orasului putere maritimA din lume; ea ocupà de
Angora. asemenea intaiul rang sub raportul co-
Andaluzia f. provincie fertilfi i bo- mertului si al industriei, prin bogatia so-
gala a Spaniei: 3.300.000 loc., cu. cap. lului ski in build si fier, si prin imensele
Sevila. ei colonii imprAstiate In toate continentele.
Andersen (Cristian) in. celebru poet Anglo-Saxoni pl. Saxoni i Angli cart
romancier danez (1805-1875). intemeiarl In Britania-Mare cele sapte
Andora f. mica republicA intre Franta regate sau Eptarhia (sec. V si VI).
Spania cu 6000 loc. Angora f. vechea AncYra, oras In
Andrassy (Conte le) m. om de Stat Turcia aziaticA cu 40.000 kc., de unde
ungur, se exild dupa revolutiunea dela provin pisicile i caprele cu pArul lung
1849, reintrA in tarii la 1857, fu deputat mAtlsos. Victoria lui Tarnerlan asupra
In DietA l pAnA la 1879 presedintele mi- lui Baiazid (1402), Astfizi a doua capi-
nisterului unguresc (1823-1890). tala politich a Turciei, unde un guvern
Andreescu in, abil pictor peizajist nationalist a preparat salvarea imperiului.
(1852-1884). Anhalt n. ducat in Germania: 316 000
Andreiu (St.) rn. apostol, fratele sfAn- loc., cu cap. Dessau.
tului Petru (30 Noemvrie). V. Andrea. Anibal rn ilustru general cartaginez,
Andreiu m. numele a trei regi UngUri : trecu din Spania in Italia strabfitand Alpii ;
A NDREIU I, sub care se crestinard Ungurii invingatorul Romanilor mai ales la Cane
(1046 - 1058) ; ANDREW II, promulgfi in (216), fu invins de Scipione Africanul
1222 Bula de aur, antica lege fundamen- (202). El se otrAvi, ca sA scape de rAs-
tahl a Ungariei (1205-1236); ANDREW III, bunarea Romanilor (247-183 a. Cr.).
ultimul dintre Arpazi (1290-1301). Aninoasa f. 1. nume de comune ru-
Andreo (del Sarto) in celebru pictor rale in jud. Gorjiu i TvIuscel ; 1, schit de
tlorentin, colorist impecabil; el poate fi maid in jud. Muscel.
coinparat lui Rafael pentru puritatea con- Anselm (St.) in. arhiepiscop englez,
turelor I gratia expresiunii (1488-1530). teolog l filozof celebru, unul dintre pri-
Androcle m. sclav roman, dat la circ mii fundatori ai scolasticei (1033-1109).
In prada fiarelor, fu crutat de un leu, AntakiNh 1. nuniele turcesc al Antio-
c5rula II scosese altadata un spin din laba. hiei.
Andromaca f. vAduva lui Hector si Antalcida rn. general lacedemonian
mama lui Astyanax, captiva lui Pyrrhu, care, in 387 a. Cr.. semnA un tractat ru-
celebra prin amorul ei matern i conjugal. sinos cu Artaxerxe Mnemon,regele Persiei.
Andromeda f. Mit. tAnArA domnità Anteu m. Mit. gigant mitologic fiul
care. lAsatA pradá unui balaur, fu sea- Itt Neptun si al Terrei, care prindea la
patA de Perseu. puteri atingand pamantul i pe care Her-
Andronic rn nume a patru imoarati cule II sugruma, ridiandu-1 in bratele sale.
ai imperlului de rasarit (sec. XII si XIV): Anti pl. vechiu trib al Slavilor cari,
ANDRONIC I (Comnenul), fu detronat de impreunA cu Venzii, ocupau Virile la N.
Isae Anghel (1183-1185) ; ANDRONIC II de Carpati Oa la Nistru.
(Paleologul), sub care Turcii devastarà Antigon rn rege al ludeilor, cel din
. imperiul (1282-1328); A NDRONIC III (cel urmA dintre Macabei (mort 35 a. Cr.);
Tfin Ar), se Impotrivi Turcilor (1328-1341); 2. loc(iitorul lui Alexandru cel Mare,
ANDRON1C IV (Paleologul), a fost rAstur- Invins i ucis la Ipsus, in Frigia (301 a.
nat de pe tron In anul 1377. Cr.); 3. numele a doi regi macedoneni
Andros in. insulA in Grecia, cea mai 'sec. III a. Cr ).
fertilfi dintre Cyclade: 23.000 loc. Antigona f. flea lui Edip, celebrii
Anghel m. nobila familie bizantinA prin pietatea ei ; ea servi de CA-
care deveni puternicA dupa inrudirea ei Ifitiza pfirintelui ei orb si proscris.
cu Comnenii. Cel mai insemnat al ei re- Anti-Liban m. lant de munti paralel
prezentant fu ISAC II. imparatul Bizantiu- cu al Libanului.
lui (1185), rAsturnat de pe tron (1195 , Antile (bustle) f. pl. arhipelag hare
restabilit de Cruciati i asasinat in ace- America de N. si cea de S., in Oceanul
las an 1204. ) Atlantic: 4.620,000 loc.
Angli pl. popor germanic care invadA Antim (Ivireanul) rn invAtat mitro

www.dacoromanica.ro
 Ant 721 Ara
polit al Ungro-VIalfiet, originar din Ivir Apalasi (Munch) pl. V. Alegani.
(Caucazia) ; traducator i tiparitor de carti Apelle in. celebru pictor grec care
religioase, poliglot si artist: Predice trai la curtea lui Alexandru cel Mare si
(1709-1716). apoi la Roma (330 a. Cr.).
Antina f, cetate veche, azi ruinata in Apenini pl. mare lant de munti cart
jud. Romanati, unde se aft' satul Recica. strabat Italia in toata lungimea ei: 1300 km.
Antinou m. 1. favoritul imparatului Aphrodita f. 1. Mit. numele grecesc
Adrian, care il puse dupa moarte in ran- al Venerii; 2. fig. femeie foarte frumoas.a.
dul zeilor; 2. fig. bArbat de o frumusete Apis m. divinitate, pe care Egiptenii
ra rA. o adorau sub chipul unui bou.
Antioh in. nume a 13 regi ai Siriei, Apollodor (din Damasc) m. celebru
dintre cad cei mai cunoscuti tura : Arg- arhitect care construi la Roma Forul lui
710H ifi (cel Mare), aliatul lui Anibal Traian i podul de piatrA peste Dunare,
(mod 186 a. Cr.); ANTIOH IV (Epiphane intre Cladova I Turnu-Severin (60 125).
sau Ilustrul), care martirizA pe Macabei Apollon m. Mit. fiul lui Joie si al
muri in accese de frenezie (164 a. Cr.). Latonei, zeul soarelui, al frumoaselor arte,
Antiohia f, vechea capitala a Siriei al profetiei, poeziei si al medicinei; A-
pe Oronte, azi Antakieh, in Ttucia a- pollon din Belvedere, celebrA statta a
ziatica : 22 000 loc : Patria sfantului loan zeului, descoperita in sec. XV si azi a-
Gura-de-aur. Odinioara resedinta splen- sezata In muzeul din Vatican.
did& a Seleucizilor i locul de adunare Apolloniu m. I. (din Rhodos), poet
a zece concilii. grec, autorul Argonauticelor (276 186 a.
Antiopa f: Mit. regina Amazonelor Cr.); 2. (din Tyana), filozof grec a cArui
si mama lui Hipolyt. vieat& e invAluita cu fabule, considerat de
Antisthene m. filozof atenian, fun- contemporanii sai ca vràfitor l profet
datorul scoalei cinice (400 a. Cr.). (mort 100 d. Cr.).
Antivari 11. orasel in Muntenegru, la Aprodul Purim m. I. eroul unei po-
30 km. de Scutari: 4000 loc. eme de Costache Negruzzi: din el s'ar
Antoneqti pl. sat in judetul Teleor- trage, dupe traditiune, neamul domnesc
man, unde s'a dat o bat&lie intre Mi- al Movilestilor; 2. sat nou in jud. Neamtu
haiu Viteazul I Turcii (1595). cu vr'o 30 de familii.
Antonie-Vodii (din Popesti) in. Dom- Apuleiu rn. scriitor latin, contempo-
nul Munteniei, fu rasturnat prin intrigikran cu Marcu Aureliu (sec. H d. Cr.)
Grecilor (1669-1672), autorul romanului bizar Asinul de Aur,
Antonin (Piul) m. unul dintre cei continand faimosul epizod cAmor pi
mai buni Imparati romani, domni cu Psyche,.
moderatiune i dreptate (138-161 d. Cr.). Apulia f. provincie In Italia arnica
Antonini m. pl. nume dat la 7 im- intre Apenini i Adriatica, la N. E de
parati romani: Nerve, Traian, Adrian, Neapole: 1.950.000 loc.
Antonin, Marcu-Aureliu, Veru i Comod Apulum n. odinioarA important mu-
(v. aceste nume) (96-192). nicipiu roman, capitala Daciei centrale,
Antoniu (Marcu) m. loctiitorul si a- resedinta legiunii XIII Gemina ; azi Alba
micul lui Cezar, forma intaiul triumvirat Iulia sau Belgrad.
cu Octaviu l Lepid, b&tu pe Brut si Apuseni (Muntii) pl. sau Muntil Me-
pe Cassiu la Filipii (42 a. Cr.); apoi in- talici, sir de munti ce se Intind Intre
vins de Octaviu la Actiu, se sinucise Mure §i Aries, coprinzand 5 judete ar-
(30 a. Cr.). delene.
Anvers n. oras in Belgia, port pe Aquae f. pl. numele roman al Me-
Escauta, industrie toarte activa : 300.000 hadiei.
loc. Patria pictorilor Van Dyck, Rubens Aquil6a f. vechiu oras al Italiei (in
Téniers. timpul lui August avea 100.000 loc.),
Anzi (Munch) pl. sau kordilierli An- ruinat de Atila : azi, port pe golful de
zilor, imens lant de munti in America Triest cu 2000 loc. Ad se (inure dour)
de S. d'alungul coastei oceanului Paci- concilii (381 si 553).
fic, pe o lungime de 7.500 km. Aquitania 1. una din cele 4 diviziuni
Apafi (Mihail) rn. numele a doi Domni ale vechei Galie (sub administra(iunea
ai Transilvaniei: APAII I, ales cu ajuto- romana).
rul Turcilor (1632-1690); APAR II, ales Arabi m. pl. popor semitic care, dupa
in 1661, abdicA in 1697 si muri la Viena ce a imbratisat islamul, cuceri repede
in 1713. Cu dansul Serban-Vocla incheia Egiptul, Siria, BFrberia, Sicilia si Spania.
un tractat de comert l altul pentru pa- Arabii cultivarA literele si stiintele, de-
sunatul vitelor. venincl natiunea cea mai civilizatti a e-
L $aineanu. Diet. Universal, 46

www.dacoromanica.ro
 Ara 722 Arg
vului-mediu. De atunci et au decazut, re- tin popor de pastori i privita de poet'
luand vieata nomadi si trAind in triburi. ca locasul nevinovatiei si al feridrii.
Civilizatiunea le datoreste algebra, cifrele Arcadiu m. intaiul imparat din Ori-
zise arabice, jocul de salt, almanahul, ent, fitil lui Teodosiu cel Mare (395-408).
introducerea dudului, bumbacului, sofra- Arcan n. varf de munte din cuhnea
nului, zahArului, etc. Vulcanului, in judetul Gorjiu.
Arabia f. vastA peninsula, in centru Archelau m. rege al Macedoniet (429
aproape pustie, la S.-V. Aziei, intre Ma- 405). rege al Iudeii, rasturnat de Au-
11

rea Rosie, Oceanul Indian si Go hut Per- gust (6 d. Cr.).

ste, cu cap. Meka. Exports& cafea, lAmai, Ardeal n. numele popular al Transit-
ceaiu si cfimile: 12 mil. loc. vaniei, mai ales al partii ei centrale o-
Arabia pietroasal I. partea muntoasa rientale. [Ung. MALI, (din moo, padure)].
a Arabiei, azi numita Hegias. Ardeni pl. platou cu pAduri la N. de
Arabic (Go Hui) n. alt nume ce poartA Champagne (intre Franta si Belgia).
Marea Rosie. Aref n. plaiu al Carpatilor si sat cu
Arab-Tabia f. (Fortilrea(a Arabi- ruine yacht in judetul Arges: 1470 loc.
lor), numele unui platou intArit cu re- Arequipa 1. oras in Peru (America),
dute spre S.-E. de Ostrov, in judetul aproape de vulcanul (inalt 5600 m.) cu
Constanta, ocupat de ostirea romanA in acelas nume: 35.000 loc.
1878. Ares m. Mit. numele grecesc al zeului
Arad n. 1. o ramura a muntilor Bi- Matte.
harului cu piscul Vatra lui Arad ; 2. Argentina f. republica In America de
judet al Banatului cu 350.000 loc. i cu S.: 5.191.000 loc., cu cap. Buenos-Ayres.
cap. Arad; 3. oras in Banat tang& Mu- Arge, m. I. rAu In Muntenia care se
res: 85.000 loc. Resedinta unui episcop varsA In DunAre, dupA ce a percurs un
roman ortodox. drum de 290 km.; 2. judet asezat pe raul
Arago (Dominique Francois) m. as- cu acelas nume, in partea muntoash :
tronorn matematic francez, facu mai 236.800 loc., cu cap. Pitesti (Argeseaall
multe descoperiri relative la opticA si (Curtea de), comuna urbana in judetul
electro-magnetism (1786-1853). Arges: 6500 loc. Odinioard a doua capi-
Aragon n. provincie a Spaniel: 1 mil. tal& a Tarii duph Campulung ; azi scaunul
loc., cu cap. Saragossa. In evul mediu episcopiei Argesului. (MAnastirea de),
II

forma un regat independent (unit la 1516 frumos monument 9n stil bizantin, ceva
cu Castilia). mai spre N. de Curtea de Arges, zidit de
Aral (Marea de) n. lac mare in Azia Neagoe Vodà in 1518 si restaurat in tim-
apuseana (Turkestan rusesc), lung de pul din urmi.
500 km. Argezel M. 1. afluent d'a stanga Ar-
Aram m. fiul lui Sem, parintele Ara- gesului, udA partea de V. a judetului Mus-
meilor, vechiu popor al Siriei i Mezo- cel si se varsa in rani Doamna ; 2. plasa
potamiel. in judetul Muscel.
Aranjuez n. oras in Spania pe Tagu Arghir m. eroul unei poeme populare
cu 10.000 loc. ResedintA regale cu un de Barac : Arghir i Ileana.
castel frumos construit de Filip 0. Arghita f. ramura a muntilor Tran-
Aranyos m. numele unguresc al A- silvaniei paralelA cu Carpatii despre Mol-
riesului. dova.
Arapi n. pl. 1. numele vechiu-roma- Argieni m. pl. 1. locuitori din Argos ;
nese al Arabilor ; 2. azi, Negri, Negriteni. 2. unul din nurnele Grecilor la Homer.
V. Vocabular. Argolida f. provincie in Grecia an-
Ararat ni. munte in Armenia rusea- tic& la N.-E. de Pelopones, cu cap. Argos.
sca pe care se opri (zice-se) corabia lui Argonauti m. pl. 1. eroi greet cari
Noe: 5160 m. inaltime. pornirA pe corabia Argo spre a rApi lana
Arbfinazi rn. pl. numele arhaic al de aur din Colt:di:la; 2. fig. spirite nova,
Albanezilor sau Arnautilor. toare, cutezAtoare aventuroase, cari
Arbella f. oras in Asiria, aproape de cauta sA crolascA un drum nou sau ur-
Tigru, azi Arbil; celebra min victoria mAresc un scop greu de ajuns: Argo
lui Alexandru cel Mare asupra lui Dariu nauti ai civilizatiunii.
(331 a. Cr.). Argos n. odinioard oras insemnat
Arbore (iatmanul) m. sfetnic de In- cap. Argolidei: azi cu 10.000 loc.
credere al lui Stefan cel Mare si eroul Argovia f. unul din cele 22 cantoane
legendar al poeziei noastre istorice. ale Elvetiei, udat de Taut Aar: 206.000 loc.
Arcadia I. provincie a Greciei an- Argus m. 1. Mit. priricipe grec cu o
lice, in centrul Peloponezului, locuita de sutA de ochi, pe care junona II insArcina

www.dacoromanica.ro
 Arh 723 Arm
sA supravegheze pe nimfa Io; 2. fig. pA- Arivoaia f. munte- in judetul Putna,
zitor ager, spion ; ochi de Argus. vArf al culmii Vrancilor.
Arhanghel IL port militar si corner- Aristarh m. 1. gramatic grec din Ale-
dal, In Rusia, pe Marea AlbA. aproape xandria, faimos prin studiile sale critice
de gura Dvinei : 20 000 loc. (Nou) sau asupra lui Homer si a poetilor greci (160
II

Sitka, cap. vechilor posesiuni rusesti In a. Cr.); 1 fig. critic luminat si sever.
America, cedate Statelor-Unite. Aristia (Const ) m. profesor Si elenist,
Arhiloc m. poet satiric, inventatorul iltat parte la Zavera si la Revolutiunea
versului iambic (sec. VII a. Cr.). dela 1898 (1800-1880).
Arhimede m. cel mai mare matema- Aristide m. general atenian, supranu-
tic si fizician din antichitate, originar din imit cel Drept, celebru prin virtutile sale
Siracuza; el apArA trei ani cu inventiunile civice ; rivalul lui Temistocle, se distinse
sale patria atacatA de Romani si fu ucis in bitilia dela Maraton i muri la 469
de un soldat la coprinderea orasului (287 a. Cr,
212 a. Cr.). Principiul lui Arhimede; orice Aristip m. filozof grec din Cyrena care
corp, cufundat intr'un lichid pierde o parte profesa doctrina voluptitii dominati de In-
din greutatea sa egalA cu a volumului ce telepciune si innobiliti de cultsui (sec. V
a mutat din loc. V. evrika. a. Cr.).
Arhipelag ii. partea Mediteranei co- Aristobul m. numele a doi regi si a
prinsii Intre Grecia, Turcia I Azia micA, mai multor preoti mafi din Iudea (sec, I
cu numeroase insule a.. Cr.).
Ariadna f. Mit. Rica lui Minos, re- Aristodem rn. rege al Misenel, cele-
gele Cretei, dete lui Theseu firul, cu care bru prin lupta sa contra Spartei, jertfi pe
putu iesi din Labirint, dupti ce invinse pe fie-sa spre a se supune oracolului si se
Minotaur ; firul Ariadnei, fig. miflocul sinucise pe mormintul victimei sale (731
care ne cAlAuzeste prin greutAtile unei In- a. Cr.).
treprinderi. Aristophane rn. celebru poet comic
Arian m. istoric grec din secolul II, grec; comediile sale satirice, adesea ob-
care a scris expeditiunea lui Alexandru scene, contin caricaturi admirabile ale ce-
cel Mare. lor mai insemnate personalititi din tim-
Aricescu (Const.) m. publicist romAn, pul ski (455-387 a. Cr.).
a scris istoria revolutiunii dela 1821 (1823 Aristotele m. cel mai mare filozof al
1886). Greciei, niiscut la Stagira in Macedonia,
Arie in. .1. faimos ereziarh din Ale- discipolul lui Platon, maestrul lui Alexan-
xandria, care tagAduia divinitatea lui Isus, dru cel Mare si fundatorul scoalei peripa-
Ist condamnat in 325 de conciliul din Ni- tetice. El introduse realismul in filozofie,
cea (280 336); 2. fig. eretic: Arie spur- era logica i poetica i fu pArintele is-
catti (Arian). toriei naturale i metafizicei. Operele sale,
Arieni m. pl. popoarele din familia care imbrAtiseazi toati stiinta greaca, furA
indo-european5, in special cele din ra- in tot cursul evului-rnediu oracolul filo-
mura aziaticA (Indieni l Persani). zofilor si al teologilor scolastici (384-322
Arle m. numit de Unguri Aranyos a. Cr.).
sau Rdul de aur, rAu In Ardeal, bogat Arlberg n. lant al Alpilor stribitut
In aur, iese din Muntii Biharului si se de o cale ferati, cu un tunel de 10.270 m.
varsit In Mures, mai jos de Turda. Armada f. numele flotei trimisi In
Ariman m. geniul cel rats la Persil 1588 de Filip H, regele Spaniel, In contra
cei vechi, totdeauna in lupti cu Ormudz, Angliei: ea fu nimiciti de inamic si de
personificarea binelui. furtuni.
Arimatia f. vechiu oras In Palestina, Armani pl. adicA RomAni, nurnele na-
azi Ramleh, patria profetului Samuil. tional al Rominilor din Tesalia, Epir, Al-
Arinoasa f. deal, Its regiunea BacAu- bania de mijloc si Macedonia, numiti pi
lui, Malt de 524 metri. Tintari, iar de Greci Cuto-Vlahi. Datele
Arion m. poet grec despre care se po- statistice asupra lor variazi dela 200.000
vesteste ci, amenintat cu moartea de to- la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (pis-
variIl sAi de drum, se arunci In mare tori) i stabili (agricultori i negustori).
si fu scipat de un delfin, pe care II fer- Graiul lor e un dialect al limbei romine.
mecase cu cintecele sale (pe la 620 a. Cr.). Armeni m. pl. popor indo-european,
Ariost m. ilustru poet Italian, autorul care profeseazi catolicismul dup5 un ri-
marei poeme eroi-comice Orlando Furi- tual propriu. Armenii sunt Impristiati in
osul (1474-1533). orasele principale din Azia si Europa, lax
Ariovist m. cipetenia Suevilor, invins la noi sunt rispAnditi (dela jumitatea
In Galia de Cezar (58 a. Cr.). sec. XIV) mai ales prin Moldova.

www.dacoromanica.ro
 Arm 724 Asa
Armenia f. Ora' In Azia occidenta15, 425) a Cr.); ARTAXERXE II (Mnemon sau
Intre Marea CaspicA i Marea Neagra; od. cu bund tnemorie), Invinse pe rebelul
Ora independenta, azi Imp Artitä intre Ru- sAti frate Ciru cel TanAr i semnil In 387
sia, Turcia si Persia. Populatiunea-i e de tractatul favorabil al lui Antalcida (405
2.490.000 loc., dintre call vreo 1.200.000 362 a. Cr.).
se aft' trAind In alte tan (Rusia, Turcia, Artemis f. Mit numele grec al Diana.
Persia, Moldova, Austria). Artemizia 1. 1. reginA din Halicarnas,
Armenierstadt n. numele sasesc al aliatA cu Xerxe l InvinsA cu dansul la
Gherlei. Salamina (480 a. Cr.); 2. regina Cariei,
Arminiu m. sau Hermann, cApetenie celebrA prk durerea ei pentru moartea
german& care exterminA legiunile lui Varru bArbatului sAu Mausol, clruia Ii ridicA
(9 d. Cr.). monumentul numit Mausoleu, una din
Armorica f. vechiul nume al Bretaniei. cele saute minuni ale lumii antice (sec.
Arn :luta m. pl. numele popular al Al- IV a. Cr.).
banezilor. V. Vocabular. Artemiziu n. cap la N. insulel Eubea,
Arno m. fluviu al Toscanei, ud5 Flo- unde flota lui Xerxe fu nimicitA de Greet
renta l Piza si se varsa In Mediterana (480 a. Cr.).
25Q km. Arter m. rau In Bulgaria, un afluent
Arnold (de Brescia) m. calugAr al DunArii inferioare.
novator politic si religios, ars la Arter-Palanca f. fort bulgAresc la
Roma ca eretic In 1155. gura raului cu acelas nume. OdinioarA
Arnota f. manistire mare in judetul capitala unei pArti a Meziei sub numele
Valcea, asezatA cam pe la mijlocul mun- de Ratiaria.
telui cu acelas nume, ziditA de Mateiu- Artur m. rege legendar al Bretanilor
Basarab (1640), unde se MIA inmorman- eroul traditiunilor bretone, apAratorul
tat (1654). celtismului In contra invaziund anglo-
Aron m. fratele mai mare al lui Moise, saxone (sec. V). Aventurile sale si ale ce-
Intaiul mare preot al Evreilor (sec. XV ,kr 12 cavaleri ai sAl formeazA ciclul des-
a. Cr.). pre Masa rotunda (Table ronde").
Aron-Vodh m. Domnul Moldovei, con- Arutela f. ruine de cetate romand la
temporanul i aliatul lui Mihaiu-Viteazul gura Lotrului.
(1591-1595). El cumpArA tronul cu un Arvali (Fratii) pl. la Roma, colegiu
milion de galbeni l chinui pe locuitori de 12 preoti at zeitei Ceres.
cu dart grele si neauzite. Mazilit pentru Arvaniti tn. pl. vechiu nume roma-
cruzimile sale, fu reintegrat prin Inrauri- nese dat Albanezilor : de vita sunt Ar-
Tea creditorilor sAi. In 1595 fu scos din vanit CAR. [Gr. mod.].
domnie de Sigismund Bathori, Domnul Arvati m. pl. 1. vechiul nume roma-
Transilvaniei l aruncat fn inchisoare, unde nese al Croatilor; 2. mercenari din tim-
muri In 1597. pul Zaverei, vestiti prin jafurile lor. [Ung.
Aron (Vasile) m. cel dintaiu poet po- HORVAT, croat].
pular ardelean, autorul poemei Piram si Arvinte m. tip de om poznas: ante-
Tisbe si al dialogului comic Leonat si Kul lui Arvinte.
Dorofata (1770 1822). Asache (Gheorghe) m. scriitor roman,
Aroneanu m. sat in judetul Iasi cu o bArbat cu cunostinte enciclopedice, a con-
manAstire ziditA de Aron-VodA In 1594. tribuit la lAtirea instructiunii in Moldova;
Arpad m. cApetenia Ungurilor (m. 907), el a Intemeiat acolo presa i teatrul; po-
dete numele sAn primei dinastii a regilor ligraf mediocru (1788-1871).
unguri, Arpazilor, cari domnirfi pan& la Asan rn. V. Asanesti.
1301. Asanesti m. pl dinastie romano-bul-
Arpino m. oras In Italia, la mijlocul gar& intemeiatA in 1186 de fratii Petru
drumului Intre Roma si Neapole : 12.000 si Asan, Romani de neam, can la 1158
loc. Patria lui Mariu si Cicerone. se rAscularA asupra Bizantinilor, 11 In-
Arsacizi pl. puternicA dinastie per- vinserA l formarfi ImpreunA cu Bulgarii
sanA, inauguratA de Arsace, fundatorul imperiul romano-bulgar, care durA panA
la 1393. AceastA dinastie numArA saute
imperiului Partilor (255 a. Cr.-226 d. Cr.).
Arta f. numele unui rau j oras in Dornni As.tril, fundatorul ei (1186-1196);
Grecia: 9000 loc. Port pe golful de Arta, PETRU, fratele celui precedent (1196-1197);
format de Marea IonicA. IoANrpu, numit CALOIAN, fratele lor mai
Artaxerxe m. numele mai multor regi tanAr, se luptA victorios cu Bizantinii si
ai Persiei: ARTAXERXR I (Longoman sau cu Francii (1197-1207); Boma, numit si
Mana-lunga), fu //wins de Greci i silit Florird, nepot de sofa al lui Ioanitiu (1207
a primi In 449 pacea lui Cimon (472 7 1213); IoAN ARAN II, fiul lui Asan I, fAcu

www.dacoromanica.ro
 Aea ./25 Atm
intinse cuceriri (1218-1241); IOAN CALI- Asur m. fiul lui Sem, fund& regatul
MAN ASAN (1241-1246), si IOAN MIHAIL ASAN Asiriei si zidi Ninive.
(1246-1257), sub cari imperiul decazu. Atalanta f. domnita greaca, vestita
V. Ioanitiu. prin sprintenia ei la alergat. Ea fu Invinsä
Agana m. pl. regat negritean In Gui- de Hipomene, care o pacall, aruncandu-i
nea de N. cu cap. Cumassi (arsa in 1874 in drum mere de aur.
de Englezi): 3 miL loc. Trafic cu praf de Atalia f. 1. regina Iudeii, sotia lui lo-
aur, fildes, etc. ram, exterming intreaga tamilie a lui Da
Asau m. afiuent d'a stanga Trotusului. vid. Numai nepotul ei Ioas putu sa scape
Ascalon n. vechiu ores in Siria, port si fu urcat pe tron de marele preot Ioiada,
pe Mediterana. Centrul cultului Astartei. care puse poporul sa uciga pe Atalia (870
Victoria cruciatilor (1099). a Cr.); 2. titlul unei tragedii de Racine
Ascaniu m. fiul lui Erica si al Creu- (1691).
zei, fondatorul Albei (sec. XII a. Cr.). Atanaric m. regele Vizigotilor sau
Asclepiade m. poet grec din sec. VII Ootilor de apus, care se retrilsese cu po-
a. Cr., inventatorul versului ce-i poarta porul sau in muntii Buzaului (367).
numele. Atanasie m. unul din parintit Biseri-
Asclepios m. Mit. numele grec al lui cii, combatu cu succes erezia lui Arie la
Esculap. conciliul dela Nicea, pentru care meritã
Ascoli (Graziado Isaia) m. ilustru lin- supranumele de piirinte al ortodoxiei. El
gui3t italian, s'a ocupat cel dintaiu cu muri ca patriarh ba Alexandria Egiptului
Istro-Romani (1829-1907). (298-373).
Asdrubal m. nume a opt generali Atelcuzu n. Ora de langa Nistru, unde
cartaginezi, intealtii al cumnatului si al Ungurii steterfi inainte de it-si aseza lo-
fratelui lui Anibal (sec. III a. Cr.). cuintele langa Teme i Dunare.
Asfaltit (Lacul) n. sau Marea Moarta, Atena f. odinioara, celebra cap. a Ali-
lac in Palestina in care se arunca Iorda- cei; azi cap. Greciei, port pe golful Egi-
nul (si de unde se scotea asfalt). nei : 300 000 loc. (Atenian).
Asir a. asirian: i cdmpiile Asire gi Athena f. Mit. numele grec al Miner-
'ntunecata mare Err. vei. V. Pallas.
Asiria f. imperiu vechiu al Aziei cu Athos m. celebru munte in Turcla
cap. Niniva, apoi Babilon; corespunde (1935 m. inaltime), numit de Greci A-
actualului Kurdistan (Asirian). ghion-Oros (Stantul Munte), si de Rusi
Asparuc m. capetenia Bulgarilor sub Sfetagura (Stinta Agura), acoperit cu
care trecura Dunarea i ocupara partea vr'o 20 manastiri de calugari greci (Intre
orientala a Bulgariei de astazi (678). cari i una romaneascl), zidite pe pro-
Aspazia f. femeie vestita In vechime montorii ca niste cetati cu ziduri i tur-
prin frumusetea spiritul ei, sotia lui nuri, formand un fel de republic(' mo-
Pericle (sec. V a. Cr.). nacala.
Asprokastron n. numele grecesc al Atica f. provincie a Greciei antice, azi
orasului Akkerman. cu 581.000 loc., cu cap. Atena.
Aspropotamo m. rau in Grecia de Atila m. regele Hunilor, supranumit
N., vechiul Ache lou: 185 km. Biciul lui Dumnezeu, pustii imperiul de
Assuerus m. numit in Bib lie Ahas- Orient, apoi Galia si Italia si muri pe
verus, regele Persiei, care se casatori cu neasteptate In Panonia (453). Sub numele
Estera (sec. VI a. Cr.). de Etzel, Atila deveni unul dintre eroii
Astarte f. divinitate feniciana 1 si- epopeii germane medievale Nibelungen.
liana : zeita razboiului si a mortii. Atlantic (Oceanul) m. imensa intin-
Astrahan n. oras comercial in Rusia, dere de apa intre Europa, Airica si Ame-
capitala guberniel cu acelas nume, la gura rica, strabatuta de trei cabluri submarine,
Volgei: 113.000 loc. cari pun in comunicatiune Lumea Veche
Asturii f. pl. veche provincie a Spa- cu cea Noua.
niei, azi Oviedo: 611.000 loc. Mostenito- Atlantida f. insula fabuloasti care,
rul prezumtiv al Spaniei poarta titlul de dupa spusa celor vechi, ar fi fort situata
Principe le Asiuriilor. la apus de stramtoarea Gibraltar, in 0-
Astyage m. cel din urml rege al Me- ceanul Atlantic.
zilor, detronat de Ciru (549 a. Cr.). Atlantide f. pl. Mit. fiicele lui Atlas.
Astyanax m. fiul lui Hector si al An- Atlas m. 1. Mit. Titan prefacut in
dromachei. munte si osandit a sprijini cerul pe umerii
Asurnptiune f. cap. republicei Para- sit: 2. hint de munti la N. Africei (de
guay, in centrul Americei meridionale : unde Oceanul Atlantic).
52.000 loc. Atmeidan n. («Pla(a cailors), numele

www.dacoromanica.ro
 Ate 726 Ave
hipodromului din Constantinopole, unde Austerlitz zi. oras in Moravia (Austria).
fusese odinioara circul lui Septimiu Sever. Victoria lui Napoleon asupra Austriacilor
Atreu m. rege din Argos care 1i ras- Rusilor In asa numita batalie a celor
buna impotriva fratelui sati Thyeste, dan- Trei Imparati (1805).
du-i sii manance pe proprii sai copii. Australia 1. odinioara Noua Olanda,
Atrizi m. pl. descendentii lui Atreu, cea mai mare din insulele Oceaniei, bo-
mai ales Agamemnon i fratele sari Me- gala in mine de aur. Colonie engleza dela
nelau; familie vinovath de crime oribile. 1814 cu 4.385.000 Mc. (Australian).
Atropos 1. Mit. una din cele trei Parce, Austrazia f. partea orientala a ye-
care taia firul vietii omenesti. chiului imperiu franc (517 572), cu cap.
Auber m. compozitor francez, autorul Metz.
operelor Muta din Portici i Fra Dia- Austria f. partea monarhiei austro-
volo (1782-1871). ungare coprinzand odinioara tarile repre-
Auerbach (Berthold) m. rornancier zentate in Parlamentul din Viena si
german, autorul faimeaselor Scene sa-- nume: Austria, Tirolul, Stiria, Carintia,
testi din Pcidurea-Neagrii (1806-1882). Carniolia, Istria, Dalmatia, Boemia, Mo-
Augias m. Mit. rege al Elidei, unul ravia, Silezia, Galitia, Bucovina. Stat po-
dintre Argonauti, caruia Hercule it curati liglot cu 25 mil. loc. (German!, Slavi,
grajdurile cele cu 3000 de boi i necura- Romani si Unguri). Casa de Austria,
lite limp de 30 de ani. numele familiei de Habsburg, din care
Augsburg n, oras in Bavaria cu vr'o s'alegeau (dela 1438-1866) imparatii Ger-
89.200 loc., faimos prin Dieta tinuta acolo maniei (Austriac). In urma rasboiului
in 1530, and luteranii prezentarti lui Ca- mondial Austria a fost desmembrata si
rol Quintu profesiunea lor de credinta redusa (cu Tirolul) la o mica republicd,
(Confesiunea din Augsburg); si mai cu cap. Viena: 6 mil. 400.000 loc.
tâniu, in 1686, prin Liga din Augsburg, Austro-Ungaria f. lost mare stat
and mai toatri Europa se coaliza in con- european, compus din 2 tari intrunite
tra lui Ludovic XIV. Patria lui Holbein. (dela 1876) si desparrite prin raul Leitha,
August m. numele primului imparat un afluent al Dunarii: Austria. cu cap.
roman, titlu onorific dat de senat lui Oc . Viena,si Ungarla, cu cap. Buda-Pesta, cu
taviu, nepotul lui Cezar (63 a. Cr.-14 o populatiune de peste 45 mil loc. Trac-
d. Cr.), purtat apoi $ i de succesorli sai. tatul din Saint-Germain (10 Sept. 1919)
Domnia lui August fu ilustrata de cei a consacrat ruina imperlulni Austro-Un-
mai mari poeti ai timpului (Hora(iu, Vir- gar, desmembrandu-1 in mai multe repu-
giliu, Ovidiu), de unde numirea de se- blici independente : Austria (cap. Viena),
cola! lui August. Ungaria (cap. Pesta), Ceco-Slovachia
August m. numele mai multor pain- (cap. Praga), etc. Importante teritorii tre-
cipi germani: Auousr II, elector de Sa- curd la Italia, la Iugo-Slavia (cu Bosnia
zonia, ales rege al Poloniei in 1697. in- si Herzegovina), la Romania (Bucovina,
vins l detronat de Carol XII (1670-1733) : Transilvania, etc.).
Auousr Ill, fiul celui precedent, rege al Automedon m. 1. Mit. conducatorul
Poloniel (1733-1763). carului lui Achile; 2. fig. vizitiu inde-
Augusiba (Sf.) m. cel mai vestit din- manatic.
tre Parintii Bisericii, episcop la Hipona, Avari pl. 1. popor turco-tatar care se
In Africa, filozof i teolog, celebru prin aseza in Ungaria (567) si de ad pustii
scrierile sale: Con fesiuni, Cetatea lui Europa (In sec. VI) pana fu nimicit de
Dumenezeu (354-430). Carol Magnu (796); 2. un popor in Cau-
Aulida f. tara mica in Grecia antica caz din neamul Lesghilor.
cu cap. Aulis: portul de unde flota greaca Avel m. V. Abel.
porn! la Troia si unde Iphigenia fu sa- Avela (Avdhela) f. sat macedonean la
crificath. poalele Pindului, locuit de 1500 Armani.
Aurelian En. ImpArat roman care po- Aveliati m. pl. trib de Romani ma-
runci legiunilor sà deserte Dada si sh se cedoneni in districtul Veria (vilaietul Sa-
stramute In Mezia, distrugand i podul Ionic) numiti astfel dupd orasul Avela.
lui Traian dela Turnu-Severin (270-275 Aventin (Muntele) m. una din cele 7
d. Cr.). coline ale Romei antice. Acolo se retra-
Aurora f. Hit. zeita zorilor care, cell sera plebeii revoltati in contra patricie-
degetele-i trandafiriia, deschidea Soarelui nilor.
portile Rasaritului. Avern n. loc In Italia a proape de
Ausonia f. numele Italiei la poetii Neapole, considerat de cei vechi ca una
antici : Ausonia 'nfloriter td-asteapta cu din intrdrile Infernului.
a/ ei soare AL. Averoe m. celebru medic si filozof

www.dacoromanica.ro
 Avi 727 Bac
arab, comentatorul lui Aristotele (1110 nesc de hrisoave i autorul unei Crania
1198): doctrina-i filozoficA inclina atre despre a doua venire a lui Nicolae Ma-
materialism si panteism vrocordat (1711-1716).
Avicen m. celebru medic arab la curtea Azia f. cea mai mare si cea mai ye-
Persiei; a scris numeroase cArti de me- che din cele cinci pArti ale lumii, leaga-
dicinA (980-1037). nul civilizatiunii umane, cu o suprafatA
Avignon n. (cit. Avinion), oras In de cinci ori mai mare decal a Europei
Franta, pe RhOne, cu 46.000 loc. Palat si cu 800 mil. Mc, Ea e separatA de Eu-
frumos al papilor cari rezidarA in acest ropa prin muntii Urali, de Africa prin
oras dela 1309-1376. istmul de Suez si de America prin stram-
Avlona I. oras si port in Turcia (Ia- toarea de Bering (Aziatic).
nina): 6000 loc. Azia Mich f. mare regiune, formand
Avram m. patriarh evreu care veni o peninsula la extremitatea occidentalA a
din Caldea In tam Canaan; pArintele Iz- Aziei i dependentA de Turcia.
raelitilor prin fiul shit bac si al Arabilor Azore (Insule) pl. grup de insule tn
prin fiul sari Ismail (2000 a. Cr.). V. Oceanul Atlantic, apartinand Portugaliei:
Vocabular. 260.000 Mc. Produc vinuri, portocale
Avram m. V. Iancu. fructe delicioase.
Avrig n. (numit de Unguri Felek Azov (Marea de) n. 1. golf la N. Marii
de Sasi Freck), sat mare curat roma.- Negre; 2. oras rusesc in tundul acestui
nese, in tinutul Sibiului langa Olt, cu golf : 25.000 loc.
2759 loc. (dintre cari 2472 roman°. Pa- Azteci pl. numele unui popor foarte
tria lui Gheorghe LazAr. civilizat care locuia tn Mexic la sosirea
Avril (Philippe) m. iezuit francez, vi- lui Fernan Cortez.
zitA in 1639 Moldova si o descrise in Azuga f. munte 1 catun in judetul Pra-
Calastoria-i (tipAritA la Paris in 1692) hova, resedinta cornunei Predeal din plaiul
spre a descoperi un dry m nou c5tre China. Pelesului, Ad se fac cascavaluri bune. Fa-
.Axente (Uricarsh m. scriitor dom- brica de sticlarie, de bere, etc ; 8450 Mc.

Baal m. principala divinitate a Feni- (2640 a, Cr.), Impodobita de Semiramida

cienilor si a Cananeenitor. claramatA de Ciru in 538 a. Cr.; orris
Babadag n. 1. orAsel In jud. Tulcea, celebru In antichitate pentru bogatia ci
intr'o pozitiune foarte placuta, la poalele luxul shu, azi cu totul in ruine, de unde
unor dealuri Inalte, Intemeiat de Baiazit I, sApAturile au scos la lumina descoperiri
odinioarA resedinta Part din Silistra pre(ioase; 2. fig. centru mare de comp..
4700 loc.; 2. numele unui parau si al u- tiune si crime; Parizul e urt Babilon
nui lac spre N. E. de orhselul cu acelas modern.
nume. Babilbnia f. veche Ora a Aziei, azi
Baba-Novac m. (cMos Novae>) 1. provincia Irak Arabi, la N. V. Persiei
haiduc celebrat In cantecele bAtranesti; (Babilonian).
2. faimos general al lui Mihaiu-Viteazul. Bacaloglu (Emanoil) m. matematic
Babel n. 1. turnul pe care 11 durar5 pi flzician roman (1830-1894).
urmasii lui Noe In esul Senarului spre Bach's' n. I. judet muntos, asezat pe
a scapa de un nou potop, and Dum- ambele maluri ale Siretului: 216.000 loc.;
nezeu le amestecA limbile; 2. fig. adu- 2. capitala judetului cu acelas nume, tri-
nare unde, toti vorbind odatA, nu se pot te() pozitiune frumoasii i sanatoasa pe
Intelege. malul drept al Bistritei: 19.000 loc. Patria
Bhbele f. pl. I. stancil pe Bucegi, des- lui Alexandri. Orris intemeiat de Unguri
pre care ciobanii povestesc o legenda pentru exploatarea ocnelor.
analoga cu Baba-Dochia ; 2. figuri de pia- Bach in. familie de celebri muzicanti
tilt d'asupra movilelor sau gorganelor (in germani incepand cu [(DAN SEBASTIAN, ale
Rusia Meridionala). cArui opere de muzicA religioasa stint
Bab-el-Mandeb ii. (cPoarta prime)- admirabile prin Inallimea inspiratiunii $ t
diei)), stramtoare care uneste Marea Rosie stiinta armoniei (1685 1750).
cu Oceanul Indian. Bachus m. Mit. 1. zeul vinului. Sul
Babes (Victor) m. primul bacteriolog lui Joie si al Semelei ; 2. fig. vinyl insus:
roman (1854-1926). discipolui liii Bachus.
Babilon (Vavilon) n. I capitala Cal- Bacon m. (cit. Bekn), I. (Roger),
deii, pe Eufrat, internetata de Nimrod alchimist i fdozof englez de o eruditiune

www.dacoromanica.ro
 Bac 723 BàI
universal& supranumit Doctorul admira- Baiazit m. numele mai multor Sul-
bil (1214-1294); 2. (Francisc), Lord de tani turci : 1. BAIAZIT I, supranumit «Ful-
Verulam, filozof englez, cancelar al An- gerul) (Ilderim), fiul lui Amucat I, stapan
gliei sub Iacob I, fundatorul metodei expe- peste mai toata Azia-Mica si invingAto-
rimentale in studiul stiintelor (1560-1626). rul crestimlor la Nicopole (1396), fu bA-
Bactriana f. veche si intinsa tara in tut in diferite randuri de Mircea cel Ba-
Azia, coprinsit astAzi in Turkestan si Per- tran, invins si luat prins de Tamerlan in
sia. Capitals ei Boctria e acum ocupata batAlia dela Angora (1389-1402); 2. BA.
de satul Balkh. IAZIT H. victima unei rascoale a ienicerilor,
Bacu m. oras rusesc pe coasta apu- fu otravit de fiul slu Selim (1481-1512).
seana a MArii Caspice: 113.000 loc. Bailesti pl. comuna urbana in jude-
Bâcu m. rau ln Basarabia, afluent al tul Doljiu, Intre Craiova si Calafat, unde
Nistrului, trece la S. de ChisinAu Cheile se dete o luptá insemnatA /litre Rusi si
Bacului, sir de bolovani uriasi langa raul Turd (1828): 10.500 loc.
cu acelas nume. Pairactar m. (apurtitor de steag)),
Baden n. 1. (Marele ducat de), Stat supranumele marelui vizir MUSTAFA, PasA
german, pe malul drept al Rinului, cu din Rusciuc, persecutorul ienicerilor (1775
cap. Carlsruhe: 1.868.000 loc.; 2. Ba- 1808).
den-Baden, oras In marele ducat, cu re- Bakcisarai n. («Palatul grAdinilor}),
numite ape minerale: 16 000 loc.; 3. sta- oras in Crimea, fosta cap. a Hanilor;
tiuni balneare: langa Zurich (in Elve(ia) 11 000 loc.
si langA Viena (in Austria). Balaam m. profet mincinos care, tri-
Baffin (Marea de) n. vast golf in A- mis de regele Moabului spre a blestema
merica septentrionall, descoperit in 1616 pe Izraeliti, Ii binecuvanti, speriat de tin
de navigatorul englez Baffin. inger si de cuvintele magarului ski nAs-
Bagdad n. oras important in Turcia ertvan (sec. XV a. Cr.).
aziaticA pe Tigru, mare centru comercial: Balaban m. numele unei insule In
150.000 loc. Sub Abasizi. capitala Cali- lalomita si al unui pisc In muntii Buzà,.
fatului din Orient (763-1258). ului.
Bagdat n. sat in jud. Braila cu 185 loc. Balacescu -(Costache) m. scriitor sa-
Bagiar n. cap intre Mangalia si Con- tiric roman : Epigrame i Fabule (1800
stanta 1880).
Bahama f. sau Insulele Lucaye, ar- Balasa (Domnita) 1. flica lui Const.
hipelag facand parte din Antile, apartine Brancoveanu, a carii amintire o pastreazA
Englezilor dela 1783. Ad desbara mai hiserica monumentalà cu acest nume din
Intai Columb. Bucuresti.
Bahia 1. sau San Salvador, oras in Balasa f. deal si poiana. In jud. Su-
Brazilia, port insemnat cu 230.000 Mc. ceava.
Fosta capitala a Braziliei pana la 1783. Balaton n. cel mai mare Mc din Un-
Bahluiet n. afluent al Bahluiului. garia.
Bahluiu m. 1. afluent al Jijiei, trece Balazsfalva f. numele unguresc al
prin Iasi; 2. sir de dealuri cari se intind Blajului.
dela N. spre S.; 3. ses si plasa In jude- Balboa m navigator spaniol care stiA-
tul Iasi. batu istmul de Panama si descoperi 0-
Baia f. odinioarfi oras, azi sat In jud. ceanul Pacific (1475-1517).
FAlticeni cu 3400 loc. Victoria lui Stefan Balcani pl. numiti in antichitate Hemu,
cel Mare asupra Ungurilor (1467). V. lant de munti in Turcia, incepe la E. de
II

Ofenbaia. Sofia, desparte Bulgaria de Rumelia si

Baia-de-Aramii f. 1. cornunA urbani sfarseste la capul Emineh, pe Marea-
In judetul Mehedinti, plaiul Closani : 2000 Neagra (Balcanic).
loc. Targ sfiptAmanal. Pozitie pitoresca. balcanica (Peninsula) f. coprinde Ro
Mine de &ram& redeschise In timpul din mania, Bulgaria, Rumelia, Serbia, Boa-
urmA; 2. schit In comuna cu acelas nume. nia si Hertegovina, Muntenegru, Grecia
Baia-de-Cris I. sau Kbrosbanya, o- si Turcia. Prin tractatul din Versailles
rAsel asezat pe Crisul-Alb, in comitatul (1919), Romania, Serbia si Grecia si-au
Huniedoara cu mine de aur si de argint. vAzut teritoriile si populatiile mai mult
Baia-de-Fier f. comung In jud, Gor- de cat indoite in detrimentul Bulgaiiei,
jiu cu 1500 Mc. Turciei si fostului imperiu austro-ungar.
Baia-Mare f. oras In Maramures, nu- Bosnia, Heitegovina si Muntenegru fac
mit de Unguri Nagy-Banya, aproape de azi parte din regatul iugo-slav.
granita Tiansilvaniei, cu mine de aur, ar- Balcescu (Nicolae) m. eminent is-
glut si plumb, tonic roman, nAscut in Bucuresti la 1,819.

www.dacoromanica.ro
 Bal 729 Mir
lira parte activa la revolutiunea dela 1848 Baiteni pL comuna In jud. Dambo-
si scrise in exil opera sa capitala (Istoria vita 1100 loc.; in jurul ei a fost teatrul
Românilor sub Nihaiu-Vodd Vitea- luptelor Intre Romani si Turci pe timpul
zul), ce n'avu parte a o duce la capat. lui Mihaiu-Viteazul (1595-1599).
El muri la Palerrno in 1852. Balti pl. jude i oras In centrul Ba-
Balcic n. oras bulgaresc langa Varna, sarabiei cu 30.000 loc. Cornell de vita.
pe Marea-Neagra, alipit Romaniei in 1913: Baltica (Marea) 1. vast golf al Euro-
10.000 loc. Port si centru comercial. pei Imre Suedia, Rusia, Germania si
Baldovinesti pL numele unui sat (si Danemarca.
al unei foste manastiri In Teleorman) Balzac (Honoré de) m. genial si fe-
1.400 loc. cund romancier francez, autorul Come-
Balduin m. numele a 9 conti de Flan- diei umane (1799-1850).
dra, dintre cari cel din urmfi deveni lin- Banat n. 1. Banatul Severinulni, co-
parat al Constantinopolei in 1204; 2. prindea tinutul Mehadiei i Almasul din
numele a 5 regi ai Ierusalimului, cari se Temisana, administrat pada la 1600 de
trageau din aceeas familia (1100-1185). un Ban; 2. Banatul Craiovei, partea T--
Bale m. (cit, Bal). V. Bazel. rii-Romanesti de dincolo de Olt, guver-
Bfileanu (Emanoil) m. Vornic, fost nata mai inainte de un Ban; 3. Banatul
comandant al reinfiintatei ostiri munte- Temisoarei, fosta provincie a Austro-
nesti in 1831. Ungariei intre Mures i Tisa cu 1.431 833
Baleare pl. insule fn Mediterana, a- loc. (dintre cari peste 800.000 Romani);
partin Spaniei dela 1375: 312.000 loc. cu 4. alta fosta provincie a Austro-Ungariei,
cap. Palma. coprinzand Croatia si Sclavonia (BAnA-
Walesa pl. comuna rurala in jud. tean). Adunarea nationala din Alba-Iulia
Ramnlcul-Sarat: 1600 loc. Aci. la balta (1 Dec. 1918) a proclamat unirea Bana-
Lacul-Negru, s'a Impacat in 1479 Radu tului cu Romania. Tractatul din Versail-
cel Frurnos, Domnul Munteniei, cu Ste- les (1919) a dispus ca Banatul Temi-
fan cel Mare, Domnul Moldovei. soarei sa fie anexat Romaniei, far cel croa-
Bab, (Teodor) rn. caimacam al Mol- to-slavon Iugo-Slaviei. Banatul coprinde
dovei (1790 1857). azi 3 judete.
Bals n. 1. sat frumos, declarat comuna Bandin (Marc) rn calugar minorit,
urbana, In judetul Romanati, statiune de arhiepiscop peste bisericile catolice din
cale feratii : 3100 loc.; scbit In aceasta Moldova ce le vizità in 1646, a scris o
comuna. relatiune despre ale (adresath Papei Ino-
Balta f. 1. V. Cetatea-de-Baltà; 2. centiu X), cu care ocaziune vorbeste des-
Insula mare !titre Dunare l bratul Bor- pre datinile Moldovenilor I despre Curtea
cea, strabatuta de canaluri; 3. numele lui Vasile Lupu.
unei comune In Mehedinti si al unei Bfineasa f. sat in judetul Ilfov la N.
plase In Doljiu, Romanati, Ialomita si de Bucuresti, fosta proprietate a farniliei
Braila. Brancoveanu, cu un palat neispravit $ t 0
Baba-Alba f. lac In judetul Ramnicu- pa durice de preumblare.
Sarat cu bal de ape minerale (iod, pu- Banfy-Hunpid n. nurnele magbiar
cioash), bune pentru rani si scrofula. al Huedinului.
Balta-Liman n. cartier In Constan- Banul (Insula) m. V. Gura-Viiii.
tinopole unde se incheifi intre Rusia si Banulescu (Gavril) in. cel din urmA
Turcia Conventiunea dela 1849, care re- scriitor relirsios (1747-1821).
gula dreptul lor de interventiune In Prin- Bar n. 1. numele turcesc al orasului
cipatele Romane. Antivari; 2. oras In Podolia cu 12.000
Balfategti pl. localitate cu ape mine- loc., unde nobibii poloni se confederarA
rale (dor, saruri purgative), In judetul la 1768 in contra influenrei ruse in Po-
Neamtu, importanta statiune balneara. Ionia ; 3. (Ducatul de), veche provincie
Baltazar m. 1. ultimul rege al Babi- franceza, azi departamentul Menzel.
lonulut; Impresurat de Ciru, tacu un os- Barabas m. talhar osandit la moarte
pat, la care profana vasele sfinte ale liberat de Pilat dupa cererea poporului
Templului lul Solomon si vazu scris pe zid vreu, care 11 prefera lui Isus.
cuvintele; mene, thekel, phares (can- Barac (loan) m. poet popular din
tarit, numarat, Impa4it.1) Profetul Daniil Ardeal; a scris in 1801 poema Arghir si
le tfilmäci vestindu-i ruina; in aceeas Ileana (1772-1848).
noapte Ciru patrunse in ora i Baltazar Bfirigan n. campie Intinsa In jude-
fu ucis (554-538 a. Cr.); 2. fig. ospatul tul Ialomita, lung! de 60-80 kilometri,
lui BaItazar, masa copioasa, sgomotoasa lipsitfi aproape cu totul de apa b i ar-
prelungita. bori, paltea cea mai sterilA a Muntcniei

www.dacoromanica.ro
 Bar 730 Bas
azi transformata In suhaturi i locus) de dovei, din nearnul Movilestilor, impopula
arAtura. satele cu colonii aduse din Polonia fu
Biwa, (Iuliu) m. distins medic si na- mazilit i decapitat de Turci (1626-1630)
turalist, näscut in Galitia la 1813, veni Barnum (Phineas Taylor) m. I. fa:-
In Romania la 1849, unde profesa stim- mos sarlatan american, intiintfi la New-
tele naturale l muri la Bucuresti In 1863; York un bogat muzeu de raritati (1816
a scris: Minunile Naturei. 1891); 2. fig, speculator fArA scrupule.
Barbara f. V. Barbura. Barnut (Simion) m. erudit juriscon-
Barbari pl. nume dat popoarelor sit- sult roman, profeal mai Intai la liceul din
batice, cari detera nAvara in Imperiul Blaj, luA parte activA la miscarea arde-
roman (secolul 111V d. Cr.). Principa- leanA dela 1848 si functionA apoi panA
lele fura In Galia : Burgunzi, Alani, Franci la moarte ca profesor la facultatea juri-
al Alamani; In Italia: Vizigoti Ostro- died din Iasi: al sau Drept public al
goti ; in Spania si Africa: Vandali; In Romdnilor ridicA excluzivismul la rangul
tArile romane: Goti (250-376), Gepizi de dogma juridicA (1808-1864).
(450), Huni (374-453), Slavi (sec. V), Baronzi (Gheorghe) m. publicist si
Avari (555), Bulgari (660-679), Unguri scriitor mediocru (1813-1896).
(830): Pecenegi (894-1122). Cumani (1050 Bfirsa f. 1. (Tara), tinut al Brasovu.
1241) si Mongoli (sec. XIII). lui, campie la S.-V. de Brasov, numitA
Barbkria f. sau State le barbaresti, de Sasi Burzenland; 2. (Muntii), portiunea
regiune la N. Africei, coprinzand Maro- Carpatilor spre apus de muntii BuzAului,
cul, Algeria, Tunizia i Tripo Mania, lo- in care e asezat Brasovul ; 2. (Raul), a-
cuiti la inceput de Berberi. fluent de a stanga Oltului.
Barbarossa m. («Barbl-rosie,), su- Barsava f. 1. afluent d'a stanga Te-
pranumele dat lui FRIDERIC I. Imparatul mesului; 150 km.; 2. munte care se inalta
Germaniei (1152-1190). intre Temes si Barsava.
Barbat m. fratele lui Litovoiu, voie- Barthelemy (Saint) m. noaptea sfan-
vod roman al Olteniei, prins de Unguri, tului Bartolomeu (24 August 1572), and
se rescumpAri plAtind un tribut i recu- se fAcu oribilul mace] al protestantilor
noscand suveranitatea Ungariei (1272 francezi (vr'o 25.000) din ordinul lui Ca-
1290). rol IX si al mamei sale Caterina de Me-
Barboffi pl. 1. targ I statiune de dici%
drum de fier In judetul Covurlui spre V. Basarab m. nume purtat de mai multi
de Galati, locul natal al lui Cuza ; 2. pa- Domni ai Tarii Romanesti, dela Basarab-
rau si sat in judetul Filciu : 253 loc. Ban, care in 1241 opri pe Mongoli de a
Barbu (Gheorghe) m. faimos lAutar patrunde In Muntenia, Nita la Radu-Ser-
yi improvizator, devenit popular sub nu- ban Basarab ; TAhomir, Alexandru, Vla-
mde de Barbu Ldutarul (1800-1893). dislav, Radu, Dan, Mircea, Laiot, N-agoe,
Barea m. puternica familia cartagi- Mateiu (v. aceste nume). (cel TAnar),
II

neza. reprezentatA de Amilcar 0 de cei numit i Tepelus, fiul lui Laiot Basarab,
doi fii ai sal, Anibal si Asdrubal, i fiind Domnul Munteniei (1478-1483).
In rivalitate cu familia Hanon. Basarabesti pl. familia veche I ilus-
Barcelona f. ora In Spania, cap. tra, originara din Oltenia, a dat un sir
Cataloniei, port foarte comercial pe Me- de Domni Munteniei. Dela Mircea cel
diterana : 533.000 loc. Mare si dela fratele stir Dan, Basarabesth
Baret m. advocat din Paris, redijA se fractioneazfi in DAnesti i DrAculesti,

burdribar.
memoriile lui joppecourt, publicandu-le traind in continua dusmAnie (pang in sec.
frantuzeste in 1620 sub titlul Istoria tur- XVI).
din Moldova. Basarabia 1. I. inainte de jumitatea
Bargau m. o curmAturA din valea sec. XV, numele Tarii Romanesti intregi
Bistritei, pe unde trece calea de comuni- (dupA dinastia Basarabilor); 2. inainte de
catiune Intre Transilvania spre Bucovina 1812, partea sud-estica a Moldovei, nu-
si !Moldova. mita si Buceag; 3. provincie ruseascA
Barit (Gheorghe) m. publicist l isto- intre Nistru Si Prut asezatA in partea rA-
ric ardelean, fundatorul presei romane de sAriteana a Moldovei, din care facea odi-
peste Carpati (1812-1893). nioari parte papa la 1812, and fu ane-
Bârlad n. 1. cel mai Insemnat afluent xath Rusiei. Paitea meridionalA, restituita
d'a stanga Siretului, care udA orasul cu Romaniei la 1856, fu reluatA de Rusia In
acelas nume; 2. capitala judetillui Tutova, 1878 Basarabia se uni cu patria mumA
asezatA pe apa Barladului, cu 25.000 loc. (27 Martie 1918) si tractatul din Versailles
(BArlidean). (1919) a confirmat aceasta intregire a
Barnovschi (Miron) m. Domnul Mol- Romaniei. Azi, Basarabia e Impartita in

www.dacoromanica.ro
 Bas 731 Bee
9 judete cu peste 2 mil. de Romani l cu Batu-Han m. nepotul lui Genghis-
cap. Chisindu. Han, imparat al Mongolilor, Intreprinse
Basarabia f. paclure i iaz in jud. o mare expeditie in Europa, invadand
Falticeni. Rusia pe care Mongolii o stapanira apoi
Baläu n. afluent d'a stanga Jijiei, uda timp de doul secole (1141-1313).
judetele Dorohoiu i Botosani Datum n. oras si port pe Marea-
Wasca f. munte in judetul Buzau si Neagra, cedat Rusilor de Turci in 1878:
afluent d'a stanga Buzaului. 21 000 loc. Mare comer( de petrol.
Basci pl. popor de rasa Iberilor In Bavaria f. fost regat al Imperiului
numar de o jum. miL, pe tele doua cline german: 7.176.000 loc. (Bavarez), cu cap.
ale Pirineilor, grbind o limba cu totul Munich. Bavaria fu bantuita in Februarie
particulara. 1919 de o miscare bolsevisti, ce fu re-
Baskiri pl, popor tataresc in numb- primata de trupele prusiane. Azi Bavaria
de 750.000, sub stapanirea Rusiei: Bas- e constituita in republia.
kiri sdlbatici cu suliti lungi, cu ochi Bayard m. faimos erou francez su-
de dur AL. pranumit Cavalerul feird fried fi gird
Basora f. oras in Turcia de Azia cu patd (1476-1524).
18.000 loc., odinioarl toarte comercial Bayle (Pierre) m. (cit. Bel), filozof
(in 1770 avea 150.000 kc ). sceptic francez. autorul unui Dictionar
Basta (George) m. general austriac, istoric si critic, arsenalul filozofiei li-
albanez de origina, guvernatorul Transit- bere franceze din sec. XVIII (1647-1706).
vaniel, invinse pe Mihai la Mirislau (1600) Bayreuth n. oras In Bavaria pe Mein ;
ai, dupà victoria acestuia dela Goroslau 29 400 kc. Teatru construit pentru ope-
(1601), puse sa omoare pe erou prin trä- rele lui Wagner.
dare in campia Turdei (1550-1607). Bazaine m. (cit. Bazen), ex-maresal
Bastarni pl. popor puternic, originar de Franta, condamnat la moarte l de-
din Germania, se aseza mai intai pe ma- gradare pentru purtarea-i tradatoare dela
lurile Nistrului i In muntii Carpati (Alpii Metz, in 1870, el scapi l rnuri la Madrid
Bastarnici). Catre finale sec. II d. Cr., (1811-1888).
Bastarnii, alungati de GO, incepura sa Bazargik n. oras in Dobrogea cu 18.000
infesteze Dacia. loc. Targ Insemnat In Iunie l Tulle. Prin
Bastilia 1. faimoasi inchisoare din imprejurimi izvoare termale. V. Dobrici.
Paris, in chip de cetatuie cu turnuri, zi- Bazel ii. numit de francezi Bale, oras
dita la 1370 de Carol V. coprinsa de po- in Elvetia pe Rin : 113.000 loc. Conciliu
porul francez i daramatit in 14 Iulie 1789. celebru (1431). Universitate dela 1459.
Batavfi (Republica) t. nume ce purta Patria matematicilor Bernouilli si Euler.
Olanda, dela 1795-1806, dupi ce fu Bazisof n. oras in Banat la N.-E. de
cucerita de armatele franceze. Temisoara, port pe Dunire i statiune de
Batavi pl. popor germanic asezat odi- cale terata.
nioara pe langa gurile Rinului. Bazilic (Iacob) m. V. Despot-Voclii.
Batavia 1. cap. insulei lava (Oceania): Basilicata f. provincie a vechiului re-
116.000 loc. Resedinta guvernatorului po- gat de Neapole, la V. de golful de Ta-
sesiunilor olandeze in Iodide orientale. rent: 525.000 loc.
Bathori m. familie domneasca a Ar- Baziliu m. 1. numele a dot Impirati
dealului care a dat mai multi principi din Orient (867-1025) ; 2. V. Vasile.
Transilvaniei: 1. TEFAN, fu ales Domnul Beam n. veche provincie din Franta
Transilvaniei in 1571 si rege al Poloniei meridionalA (Bearnez).
in 1576, dun& fuga lui Henric de Valois Beatrice f. iubita lui Dante, imorta-
(1522 1586); 2. SIGISMUND, dela 1586 Dom- lizata de dansul in Divina Comedia (m.
nul Transilvaniei, aliatul lui Mihai-Vitea- 1290).
zul, cedi tara-i imparatului Rudolf (1598), Beaumarchais (Caron de) m. (cit.
lisand domnia in mainile varului frau Bomars6), scriitor francez, autorul Bar .
cardinalul Andrei, invins de Mihai-Vitea- bierului din Sevila ai al Insurdtoarei
zul i ucis din fuga (1599); Sigisrnund lui Figaro, piese de mare important& so-
relua domnia in acelas an, dar trebui din ciald, scrise inteun stil vioiu si de un
nou s'abdice (1602) i muri la Praga In spirit scanteietor (1732-1799).
1612; 3. GABRIEL, fiul lui Stefan, ultimul Beccaria m. publicist si economist
dintre Bathori, ales Domn al Transilva- italian, autorul tractatului despre Delicte
nlei la 1608, nfivili fn Tara Romaneasca, si pedepse, ale carui principii au rein-
pustiind I pradand (1610), alungat din noit i indulcit dreptul penal (1738-1794)
domnie i asasinat in acelas an. Bechet n. comuna. urbana in judetul
Battemberg m. V. Alexandru. Doljiu si port pe Dunare (Inflotat In 1873):

www.dacoromanica.ro
 Bee 732 Ben
1750 loc. Punct strategic. La 1828 se dete Belizar rn. general al imparatului Jus,
aci o btàIie Intre Rusi i Turci. tinian, batu pe Vandali in Africa, pe
Becikerecul-Mare n. (sau Nagy- Ostrogoti in Italia 0 murl disgratiat. Tra-
Béczkerek), capitala comitatului Toron- ditiunea, cA ar 6 ajuns orb si cersetor, e
tal, pe raul Bega, aproape de vArsarea-i falsA (505-565).
in Tisa : 25 000 locuitori. Bell (Andreiu) ni. preot anglican din
Beciu n. numele popular al Vienei. Scotia, fundatorul metoadei InvAtAman-
[Ung. Bficzi. tului mutual.
Beda (Venerabilul) tn. invAtat teolog Bellerophon tn. Mit. erou mitic, in-
si istoric englez (673-735). vingator al Himerei si al Arnazonelor;
Beethoven (Ludvig van) m. cel mai scrisoarea lui Bellerophon, scrisoare per-
mare compozitor din sec. XIX, discipol fidd $ i fatala pentru aducAtorul ei.
al lui Mozart si Haydn ; nascut la Bonn Bellini m. ilustru compozitor italian,
mort la Viena, autorul unor admirabile autorul Normei 0 al Somnambulei (1802
Simfonii l Sonate (1770 1827). 1835).
Bega f. 1. rat' in Banat, afluent d'a Bellona f. Hit. zei(a rAsboiului, sora
stanga Temesului; 2. (Canalul), canal d'a lui Marte.
lungul raului cu acela.7 nume : 30 km Belt (Marele si Micul) n. stramtori in
Beilic n. numele mantstirit sfantului insulele daneze, cari unesc Cattegatul cu
loan Gurà-de-Aur din Iasi. Marea BalticA,
Being n. numit de Unguri Belényes, Belucistan n. tarA in Azia, intre Per-
of-4d pe Crisul Negru in muntii Biha- sia si Industan: 2 mil. loc., cu cap. Kelat.
rului, in mijlocul unei regiuni locuitA ex- Belzebut rn. 1. (ozeul musteloro), di-
cluziv de Romani: 200 loc. Liceu roma- vinitate la Filisteni; 2. cipetenia demo.
nese. Mine de fier si de mama. ,nilor in Evanghelie.
Békes n. numele unguresc al Bichi- Bern (Iosif) m. general polonez In ser-
sulul. Iviciul revolutiunii rnaghiare dela 1848
Bela m. nume purtat de 4 regi ai Un- 11849. fugind in Turcia, se turci si muri
gariei din neamul Arpazilor, dela 1061 ,la Alep (1795-1850).
1270. Benares n. oras In India englezA pe
Beldiceanu (Nicolaie) rn poet si ar- Gange: 210 000 loc. Metropola religiunii
heolog (1841-1896). ,brahmanice.
Beldiman (Alecu) m. scriitor roman Bender n. numele turcesc al Tighinel
dela inceputul sec. XIX, a scris o cronica n Basarabia, cetate tare pe Nistru: 50.000
rimath despre nenorocirile Moldovei in !loc. CelebrA in istoria Moldovei. Resedinta
timpul Zaverei: Jalnica Tragodie a Mol- I provizorie a lui Carol XII, regele Suediei,
douei (1750 1825). !durrit pierderea bAtAliei dela Pultava (1709).
Belényes n. numeie unguresc al Be- Benedict m. 1. (St.), vestit calugar
fusului. !Raba'', fundatorul ordinului benedictini-
Belgia f. regat in centrul Europei, la N. lor depe muntele Cassin (Italia), ordin
Frantei, cu 71 2 mit. IOC. i cu cap. Bruxela. care a numArat printre rnembrii sAi o mul-
Agricultura, industria l cornertut Belgiei time de eruditi laboriosi i modesti (480
au ajuns la o mare desvoltare, multumità 543); 2. numele a 14 papi dintre cari cel
numeroaselor ei sedimente de huilA (Bel- mai celebru fu BEKEDICT XIV (1740-1758).
gian). Invadata de Germani in 1914. ea Benevent n. oras In Italia meridio-
suferi nespus de mult in timpul ocupatiei nalA, la N.-E. de Neapole : 25.000 loc.
nemtesti. In urma rtsboiului mondial, Bel- Bengal n. 1. (Prezidentia), vastA re-
gia a luat un non avant sub domnia in- giune a Indiei engleze: 74.000,000 loc. cu
teleapth a eroicului sAu rege Albert I. cap. Calcuta ; 2. (Golful), partea Ocea-
Belgrad n. cap. Iugoslaviei, la conflu- nului Indian intre Industan si Indochina.
enta Savei cu Duntirea, numita de Romani Beniamin (Veniamin) m 1. al doi-
Singidunum, cu o pozitiune militarA ad- sprezeceka i cel din urmA fru al lui Ia-
mirabila : 140.000 loc. Academie. Victoria cov; 2. numele unui trib al lui Izrael; 3,
lui Huniade asupra lui Mabomed 11 (1456). fig. cooil preferat, obisnuit cel mai taruir.
Aci se incheiA in 1739 tractatul de pace Benjamin (de Tudela) m. rabin ca-
intre Austria si Turcia, prin care se Ina- lAtor care a dat in Itinerarul sAu (1160
poia Munteniei banatul Craiovei. 1173) prima stire despre Rornanii din
Belgrad n. 1. numele romanesc al Macedonia.
orasului Alba-Iulia ; 2. numele slavon al Bentham (Ieremia) rn publicist en.
Akkermanidui. glt , autorul mai mutton scrieri de legi-
Beligrad n. numele popular al Bel- slatiune si de moralA, in care stabileste
gradului sal besc. doctrina utilitarismului (1748-1832),

www.dacoromanica.ro
 Beo - 733 - Bic
Beotia f. tare In Grecia antice, la N. Bernard (Claude) m. ilustru Invelat
de Pelopones, cu cap. Teba (Bea lian). francez, creatorul fiziologiei experimen-
Beranger in. cel mai popular dintre tale (1813-1878).
poetii lirici francezi, autorul faimoaselor Bernardin de St.-Pierre in. cele-
Chansons (1780-1857). bru scriitor francez, autorul romanului
Berat n. cetate In Albania cu 20 000 Paul si Virginia (1737 1814).
loc. (din cari 3000 Armani i restul Alba-
-
Bernini m. arhitect, sculptor si pie-
nezi). tar italian, supranumit al doilea Michel-
Berberi pl. nume generic al popoa- Angelo, autorul colonadei din piata St.
relor primitive din Africa nordice i cari Petit" din Roma (1598 1580).
nu sunt de rasa arabe. Bernouilli m. numele unei familii
Berdicev n. oras in Rusia, lenge' Kiev: elvetiene de matematici celebri in sec.
57 000 loc. XVII si al XVIII (1654-1782).
Berenice f principese izraelite, fiica Beroziu in. istoric caldean a cirui
lui Agripa, rege din Iudea, pe care Titu istorie, scrisi grecese, s'a pierdut (sec.
o duse la Roma, dar n'o la de sotie, ca III a. Cr.).
si nu irite pe Romani. Bersovia f, statiune romane, azi satul
Berevoesti pl. I. sat In judetul Dam- Jidovin, langg Bocsa, in Banat, unde s'au
bovi(a ; 2. munte l trecetoare despre Ar- gesit numeroase antichiteti.
deal. In jud. Muscel. Berta f. numele mai multor regine
Berezina I. rau In Rusia, afluent al fraficeze, Intre cari S Berta cu piciorul
Niprului, celebru prin trecerea dezastroase mare, mama lui Carol Magnu.
a Francezilor la retragerea din Moscova Bertesti (de jos) pl. comune In jud.
1812). Breda, adesea ocupate de Rusi In res-
Bergam n. ores In Italia cu somo boaiele lor cu Turcii: 2000 loc.
loc. (Bergamasc). Berthelot (Marcelin) en. ilustru chi-
Berheciu n. 1. parau In judetul Tu- mist si berbat politic francez (1827-1907).
tova ; 2. afluent al Barladului; 3. plash' in Besancon n. cetate in Franta cu 56.000
judetul Tecuci. loc. Academie, Arhiepiscopie, Curte de
Bering m. navigator danez In servi- Apel. Patria lui Victor Hugo.
ciul Rusiei, descoperi marea i stramtoa- Bessi pl. antic popor tracic, asezat In
rea ce-i poarte numele (1725-1728). II 1. muntii Balcani.
(Stremtoarea de), brat de mare !titre Besztercse f. numele maghiar al Bis.
Azia si America de N. 2. (Marea de), tritet ardelenesti.
partea seplentrionala a Oceanului Pacific, Betania f. sat lenge Ierusalim, unde
Intre Azia si America. trii Iazer.
Berlin n. cap. Germaniei, pe Spree: Bethlen Gabor m. Domnul Transil-
3.800.000 loc. Mare si frumos oras foarte vaniei, ales In 1613 cu ajutorul Turcilor,
comercial. Universitate, Muzee, Biblioteci, procla mat rege al Ungariel In 1620, dar
Monumente numeroase. Aci semnare pute- renunte dupe un an la aceaste coroane
rile europene In 1878, tractatul relativ la (1580-1629).
chestiunea Orientului, prin care se recu- Betica f. vechiu nume al Andaluziei
nostea independenta regatului Romaniei (Soania).
cu sacrificiul Basarabiei rneridionale (res- Betleem n. sau Vicleim, sat In Pa,
tituite Moldovei In 1856) si clandu-i-se In lestina, unde se nescure David si Isus,
schimb Dobrogea (Berlinez). azi cu 5500 loc.
Betulia f, oras in Palestina unde Iu-
Berlioz m. compozitor francez, a scris
Damnarea lui Faust si Romeo si Ju- dita ucise pe Holofern.
lieta (1603-1869). Beyrut n. oras inlurcia aziatice (Shia),
Berna f. cap. Elvetiei, pe raul Aar cu port comercial pe Mediterana : 156.000 loc.
69.000 loc. Patria lui Haller. Ad se funde, Bias m. filozof antic, unul din cei 7
in 1874, Uniunea postald de 27 de (Sri. intelepti ai Greciei (sec. VI a. Cr.).
Bernadotte m. maresal francez, a- Bibescu m. I. (George) Domnul Mun
doptat in 1810 de Carol XIII, regele Sue- teniei partizan declarat al Rusilor, sub
did, ceruia Ii urme pe tron in 1818, care se ficu emanciparea Tiganilor (1842
sub numele de Culor. al XIV-lea (1764 1848); 2. (Barbu), V. Stirbeiu; 3 (George),
1844). fiul Domnului George Bibescu, ofiter oi
Bernard (St.) tn. munte al Alpilor, scriitor francez (1834-1902).
Intre Elvetia si Italia, cu un faimos ospiciu. Bicaz n. 1. afluent al Bistritei, ucle
Bernard (SI ) mare luptetor al cres- judettil Neamm; 2 sat si schit tn acelas
tinismului, adversar al lui Abelard. pre- judd: 1000 loc.; 3. vale ce serve de tre,
dice a doua cruciade 1091 115u cetoare In Ardeal.

www.dacoromanica.ro
 Bic 734 Bob
Bichat m. (cit. Bisa), ilustru medic ras in Transilvania, numit de Unguri
fiziologist si anatomist francez, mort in Besztercse, pe raul cu acelas nume, lo-
1802 la varsta de 31 ani. Fundatorul his- cuit mai ales de Sash 16.000 loc.; 3
tologiei qtiintifice si al medicinei pato- manastire pe raul Bistrita in judetul
logice. Neamtu, langa Piatra, ziditii la 1420 de
Bichi n. numit de Unguri Bikes. Alexandru cel Bun, unde se si immor-
comitat In Ungaria: 386.000 loc., in ma- mantA (1433). [Slay. BYSTRITI, (apA) re-
joritate romani, cu cap. Gyula. pede, limpede, din BysTell, cu acelas sena
Bihor n. 1. massiv muntos, bogat In (v. Bistra)].
aur, desparte apele Same*, Cris si Mures, Bistrita f. 1. afluent pe dreapta Jiu-
cu nurneroase pesteri i ghetare; piscuri ; lui, nal judetul Gorjiu; 2. manAstire in
Gahm, Curcubata (1844 m ); 2. judet pe judetul Valcea, plasa Cozia, zidith intr'o
Crisul repede, aproape de hotar : 517.000 pozitiune frumoasA de Stefan Sun ul in
loc , cu cap. Oradea Mare. 1601. ScoalA de subofiteri, azi desfiintatA.
Bimbasa (Sava) in. capetenia Arna- Bitinia f. veche (arli In Azia MicA,
utilor din armata lui Ipsilante, Ii epoca apartine Turciei: nouA sate de ad sunt
Zaverei, seful gardei domnesti sub Su(u locuite de Vlahi, numiti Pisticosi (cPAs-
1801), Al. Moruzi (1806) si Scarlat Ca- tori)), in nunair de vr'o 5000 de suflete.
limah (1812-1818), faimos prin luxul, Bitolia f. numita de Turci Monastk.
vitejia i dArnkia sa. Trecand in partea oras In Macedonia cu 70.000 loc., in ma-
Turcilor, petrecu o vieatA de PasA rii- joritate Albanezi turciti, cu 15.000 Ar-
masa proverbialA: el peri tiiat de Turd man!.
In Bucuresti: am sd-mi durez o pereche Bivolari pl. 1. izvor de apA termalA
de poturi arnclufesti, sd par cd's Bim- in Arges, pe malul Oltului; 2. sat in jw
basa Sava At.. detul Iasi: 3873 loc.; 3. trecAtoare In Ba.
Birmania f. imperiu aziatic la N. de sarabia.
Indo-China: 8 mil. loc., apartine Engle- Bizantin (Imperiul) n. V. Vocabular.
zilor, cu cap. Mandalay. Bizantiu n. oras in vechea Tracia,
Birmingam n. oras in Anglia : 533 000 pe Bosfor, azi Constantinopole.
loc. Industrie de fier i manufacturi. Blahnita f. 1. afluent d'a dreapta Gi-
Biscaya f. provincie basca In Spania, lortului; 2. plasa In judetul Mehedinti.
la poalele Pirineilor : 312.000 loc.; cap. Blaj n. numit de Unguri Balazsfalva
Bilbao. si de Nemti Blasendorf, oras in Transil-
Biserica-Albel f. nurnitA de Unguri vacua la irnpreunarea ambelor Tarnave:
Fehértemplom, oras in Banat, cu vinuri 17.000 loc, roman). Resedinta episcopu-
renumite: 7800 loc. (Nernti, Sarbi, Ro- lui roman unit. Facultate teologica si
mani, Unguri, Evrei). Scoalfi pedagogica.
Bisericani pl manfistire In judetul Blanc rn. 1. (Muntele), cel mai inalt
Aeamtu, ceva mai sus de Bistrita, cu pisc muntos al Europei in Alpi: 4810 m.;
k un penitenciar. 1. (Capul), In Africa, pe coasta occiden.
Bismark (Otto, principe de) in. ce- talA a Saharei.
lebru om de stat ministru prusian Blasendori n. numele sAsese al Bla-
(1855), numit principe si cancelar al no- jului.
ului imperiu german (1871). Disgratiat Biala f. otasel in Macedonia in rand
in 1890 de Imparatul Wilhelm II, princi- cu Clisura : 14.000 loc. Branzeturi.
pele Bismark trii cativa ani retras la re- Blumenbach (loan Frideric), rn. na-
sedinta-i din Friedrichsruhe (1815-1898). turalist german, unul dintre creatorii an-
Bisselius (Ioanes) rn. iezuit din Sua- tropologiei (1759-1840).
bia, descrise pe larg, In a sa Mcicluvd Bluntschli (loan Gaspard) m. juris-
istoricei (1675), vieata si moartea lui Mi- consult elvetian. autorul Dreptului in-
hai Viteazul (1601-1677). ternational codificat (1808 1881).
Bistra f. afluent ein dreapta Timesu- Boabdil m. ultimul rege maur din
lui, potneste din spre Poarta de fier o- Grenada (1481-1492).
rientalA. Bob (loan) m. episcop al Romandor
Bistricioara f. 1. afluent al Bistritei;uniti din TransIlvania, autorul primului
2. sat in jud. Neamtu: 1743 loc. Dictionar roman poliglot (1739-1830). II

Bistrita f. 1. vale i afluent cu un (Vasile Fabian), nepotul celui precedent,

curs foarte repede de-a dreapta Siretului, poet satiric ardelean (1795-1836).
iese din muntil Transilvaniei, trece prin Boboci pl. localitate in muntii Buza-
Bucovina *i udA apoi judetele Suceava, ului cu o pozitiune foarte frumoasa, In-
Neamtu I Baclu: 250 km.; 2. cap. ju- tre munti. Ape minerale (pucioash, sA-
detului Bistrita-NAsiud (106.120 loc.), o- ruri).

www.dacoromanica.ro
 Doc 735 Bo!
Boccacio m. celebru scriitor italian, Bogdan (Ion) tn. unul din primit sla-
parintele prozei clasice prin al sail De- visti romani (1864 1919).
camerone (1313-1375). Bogomili rn. pl. sacra' ereticA din
Bocfa (Bogsan) f. I n. orAsel indus- Bulgaria, intemeiatii de popa Bogomfl in
trial si comunA rural5 In Banat: 3000 loc. sec. X si rAspanditA atre starsitul evu-
Bocskai (Stefan) in, (cit. Bocicai), lui mediu in Romania si Franta meridi-
Domnul Transilvaniei, capul revolutiunii onalà (Albigensi). Doctrina bogomolia,
ungare din 1604, cu care Radu Serban identic5 cu a Maniheilor si a Paulicia-
Inchei5 un tratat de aliant5 (1556-1606). nilor, are in vedere antagonismul intre
Bodensee n. numele german al la- principiul binelui si al raului, intre Dum-
cului de Constar*. nezeu i Satana.
Bodrog m. rail in Iugoslavia, afluent Bogor m. intaiul rege cr.stin al Bul-
d'a stanga Temesului. garilor, botezat In 861 si most la 896.
Boemia f. fost regat: 6 679.000 loc., Bogsan n. V. Boesa.
a (trent parte din imperiul Austro-Unga- Boian n. 1. numele unui lac spre apus
riei, cu cap. Praga. Azi constituit in re- de Cal5rasi; 2. targ in Bucovina : 7131 loc.
publicA sub numele de Ceco-Slovachie Boiana f. rau in Muntenegru, iese din
(v. acest nume). Alpi, formeazA lacul Scutari si se vars5
Boerebiste rn. V. Burebista. In Adria.
Boerescu (Vasik) m. eminent juris- Boiardo rn. poet italian, autorul ma-
consult roman i om de Stat (1830-1883). rei poeme romantice Orlando Inamo-
Boerhaave m. (cit. Burhav), celebru ratul (1434 1494).
medic olandez i profesor la Leyda, fun- Boileau m. (cit. Boala), poet si cri-
datorul invAttimantului clinic (1668 1738). tic francez, autor de Satire, Artd poe-
Boeri pl. (cit. Buri, lit. ,KTArani)), ticà (1636-1711).
coloni olandezi din Africa austraI5, sus- Bolandilti pl. nume dat iezuitilor
tinurit timp de aproape trei ani (1899 belgieni cari au continuat Vietile stin-
1902) o lupth eroicA pentru indedendentA /nor, colectiune Inceput5 in sec. XVII de
In contra Englezilor, V. Transvaal. Bollandus.
Boetiu rn. filozof l om de stat ro- Boleslau m. nume a 5 regi ai Po-
man, favoritul lui Teodoric, regele Os- loniei, cari avufa sa lupte mai ales In
trogotilor, fu acuzat de tradare i peri contra Moscovitilor (992-1279).
In torturi: scrise, Iii inchisoarea-I din Bolgarszek n. («Scaunul BuIgarilor*),
Pavia, cartea despre Consolatiunea fi- numele maghiar al Schieilor Brasovului,
lozofica (470-524). Bolgrad n. oras in Basarabia la ex-
Bogaz n. stramtoare, In special Bos- tremitatea nordia a lacului lalpug : 15.000
forul intrece 'n tugd valul cdnd a- loc., in majoritate bulgari. Statiune de
leargd pe Bogaz Bot. linie feratâ.
Bogdan in. nurnele mai multor Domni Boliac (Cezar) rn. poet, publicist si
ai Moldovei; 1. BOGDAN I, urrnasul lui anticar roman (1813 1880).
Dragos-Vocla, originar din Mararnures, Bolintin (din Vale) n. sat In MdeMl
cel dintal Domn peste Intreaga tara, a- Dim locul natal al lui Bolintineanu;
devaratul Intemeietor al principatului Mol- 1350 loc.
do vei ca Stat independent, dupa care Bolintineanu (Dimitrie) m. eminent
Moldova a fost numit5 1 Bogdania poet roman. cultiva mai ales elegia
(1360-1364); 2. BOGDAN II, fiul lui Ale- balada. El Ida parte la miscarea dela
xandru-cel-Bun si tatal lui Stefan-cel- 1848, dup5 care fu proscris 1 abia In
Mare (1449-1451); 3. BOODAN ifi (Chio- 1857 putu reintra tn tarA. Ajuns popular
si ministru sub Cuza-Vocla, poetul su-
rul), fiul lui Stefan cel-Mare (1504-1517),
b5tu pe Poloni i inchei5 la 1511 cu Sa- ferl in unnA mizerie i mini inteun spi-
lim I prirnul tractat de pace. precum ral. Ale sale Legende respira un patrio-
Mircea-Voclfi in Muntenia ; 4, BOODAN IV, tism entuziast i sincer; iar Florile Bos-
fiul lui Ltpusneanu, partizan si amic al forului, scrise in exil, sunt compuneri
Polonilor, se tinu numai de glume p suave si pline de farmec (1819-1873).
petreceri (1568-1572). Bolivar m. general american. liberA
Bodgan m, numele turcesc al Mol- Venezuela si Noua-Grenada de sub do-
dovei si al locuitorilor ei; Bogdan-beiu, minatiunea spaniola (1819). fundatorul
domnul Moldovei; Bogdan-saraiu, pala- republicei Columbiei si Boliviei (1783
tul reprezentantului Moldovei la Con- 1830).
stantinopole; 2. Moldovean (dupà numele Bolivia f. republic5 In America de S.
lui Bogdan III care a Inchinat tara Tur- constituitA in 1825 : 2 000.000 loc., cu
cilor): unde-i aprigul Bogdan? POP. cap. Chuquisaca. Mine de argint, guano.

www.dacoromanica.ro
 IoI - 736 - iftra
Bolonia I. oras in Italia cu 190.000 Borzegti pl. sat in judetul Back', lo-
loc.Universitate celebra (datand dela cul natal al lui Stefan cel Mare (1436):
1119); douA turnuri aplecate. Patria ltri 313 loc.
Mezzolanti l Galvani (Bolonez). Bosco m. V. bosciinie.
Bombay n. cetate in India engleza, Bosfor n. 1 Bosforul Tracic, vechiul
primul oras comercial din Industan : nume al canalului de Consiantinopole;
780.000 loc. 2. Bosforul Cimerian, vechiul nume al
Bona f. oras port In Algeria. ve- stramtorii lenikale.
si
chea Hipona, aproape de granita Tuni- Boqimanim pl. (coamenii tufisurilor,),
ziei: 45.800 loc. popor sAlbatic din Africa meridional& la
Bonaparte m. familie corsicand de- N. de colonia Capului.
venith celebrA prin Napoleon I. Bosna-Serai n. numit 1I Seraievo,
Bonaventura (St.) m. celebru teolog oras in Bosnia pi 70.000 loc.
Italian, supranumit Seraficul (1221-1274). Bolineag n. V. Moldova-Nou&
Bonifacio n. stramtoare intre Corsica Bosnia f. veche provincie a Turciei,
$ i Sardinia. spre anus de Serbia : 1.350.0U0 loc. (Bos-
Bonifaciu m. 1. (St.) apostolul Ger- niac) cu cap. Seraievo. Dela 1878 ocu-
maniei, tundA vestita manistire dela Fulda; path' i administrata de Austria, fu ane-
2. mime a noua papi (918-1404). xatA ei in 1908. Azi face parte din regatul
Bonn n. oral in Prusia renand, pe Rin, iugo-slav (constituit in 1919).
cu o Universitate celebra : 90.000 loc. Pa- Bossuet m. episcop francez I proftmd
tria lui Beethoven. scriltor, unul dintre cei mai elocventi ora-
Booth (William) m. fundatorul i ge- tori ai amvonului : Oratiuni funebre, Dis-
neralul Armatei Mantuirii (1829-1912). curs asupra Istoriei Universale (1672
Bopp m. celebru linguist german, au- -1704).
torul primei Gramatici comparative a Boston n. oras si port important in
limbilor indo-europene (1791-1867). Statele-Unite din America : 750.000 loc.
Borca f. comunA in judetul Suceava Patria lui Franklin.
cu izvoare minerale de fier i sitruri pur- Betari m. numele a doi frati macedo-
gative : 700 loc. romani, COSTA §1 MAROS], eroi in rAsboiul
Borcea pentru independenta Greciei (morti 1823
(Canalul) 1. 1. brat al Dunirii,
curge prin lalomita, paralel cu Dunarea; si 1853).
2. plasA in jud. Iasi. Botnia f. 1. partea Suediei si a Fin-
Bordea 1. numele unei pacluri de langa landei, la N. de Marea Bahia ; 2. golf al
faimoasA gazda de hop. Balticei intre Rusia Si Suedia.
Bordeaux n. 1. (cit. Bora), oras in Botolani pl. 1. judet asezat la N. Ia-
Franta, trumos port pe Garona : 268.000 silor, intre Bucovina si Basarabia : 191.000
loc. Curte de apel, Arhiepiscopie, Facul- loc.; 2. cap. judetului cu acelas nume,
tate de medicina. Vinuri rachiurl re- oras comercial : 40.000 loc. (Botosiinean).
numite; 2. yin de Bordeaux. Locul natal al lui Eminescu.
Boreas m. Mit. vantul dela miazá- Boulogne (sur-Mer) n. port francez
noapte (personificat). pe canalul la Manche: 56 000 loc.
Borgia f. 1. familie italiana careia Bourgogne f. (cit. Bourgonie) I. ye-
apartinurA papii CAL= III (1455-1458) che provincie francezA cu cap. Dijon;
0 ALSSANDRU VI (1492 1503); 2. (Lucre- 2. vin de Bourgogne ; 3. canal ce uneste
tia), fiica lui Alexandru, faimoasa prin basinul Semi cu al Ronului (inceput la
spiritul 0I frumusetea sa: dezordinile 1733 si terminat la 1838).
crirnele, ce i se atribuesc, au fost conte- Boxeri m. pl. nume dat revolutinarilor
state (1480-1519). chmezi cari participarA la rAsboiul din
Boris UI m. fiul lui Ferdinand al Bul- 1900 in contra trupelor americano-euro-
garia, urmi in 1918 pe tronul acestei tari, pene.
dupil abdicarea pArintelui sAu. Brabant m. vechiu ducat din care o
Boris Godunov m. tar al Rusiel, cu parte apartine azi Belgiei I alta Olandei.
care Mihai-Viteazul chutA sA incheie o Brad n. I. comunA In judetul Roman:
aliantii in contra Poloniei (1552-1605). 3000 loc.; 2. comuna cu o manistire in
Boristene m. numele antic al Niprului. jud. Buzau: 3000 loc.; 3. orasel in corni-
Borneo n. mare insulA in Malezia tatul Huniedora, situat In muntii Zaran-
(Oceania): 2 mil. loc. Metale i pietre dului, cu un gimnaziu romanesc: 3000 loc.
pretioase; cap. Borneo. Braidet n. schit i comunA cu ape mi-
Borszék 12. izvor renumit de borviz nerale In judetul Arges: 780 loc.
In judetul Ciuculut (Ardean, In drumul Bragadir m. 1. sat in jud. Ilfov: 1700
jrj1 Nelipty, loc.; 2. tArg in jud. Teleorman : 3400 loc.

www.dacoromanica.ro
 Bra 737 Bri
Ilraganta f. oras In Poriugalia : 5000 regatului in 1881; seful partidului liberal
loc. Casa de Breganta, numele casei dom- I (1821-1891); 2. (Dumitru), frate mai mare
nitoare din Portugalia, ajunsä pe tron In al celui precedent, om de Stat (1818 1892);
1610 si rasturnat& In 1910. 3. (Ionel), fiul lui loan, om de Stat, prim-
Brahma m. zeu suprem la Indieni. ministru la votarea nouei Constitutii din
Brahmaputra m. mare fluviu al In- 1923 (1864-1927).
diet, ce se varsa in golful de Bengal, la gura Bratislava f.nume cec al Presburgului.
Gangelui: 2000 km. Bratocea f. fost loc de yam& in ju,
Bralesti pl. comuna In jud. Buzau, cu detul Prahova, la poteca Predelus.
un izvor de ape minerale : 2250 loc. Tre- Brazilia I. imensa republic& In Ame-
catoare In Ardeal. rica de S. cu 30 mil. loc. (Brazilian).
Braila f. 1. judet asezat In partea o- Mine de diamant si de aur ; cap. Rio-de-
riental& a Munteniei : 186.000 loc.; 2. cap. Janeiro. Veche colonie portugeza, forma
judetului, langa Dunare, fostfi cetate tare panfi la 1889 un itnperiu guvernat de casa
pana la 1828, cand Ii se din-Amara zidu- de Braganta, cand o revolutiune militara
: 68.392 loc. Cel mai insemnat port stabili republica.
dunarean al Romaniei (Brdilean). Breaza f. 1. orfisel in judetul Buzau,
Bramante m. celebru arhitect italian inconjurat de vii livezi: 1950 loc. ; 2.
care Incepu construirea Stantului Petru comuna cu ape minerale i statiune cli-
din Roma, continuat de Michel Angelo materica in judetul Prahova, trecatoare
(1444-1514). despre Ardeal, pe unde vieril trec cu caii
Bran m. 1. (Pasul) numit i Pajerea din Mused In taut Fagirasului: 3700 loc,
sau Giuvala, iar de Unguri Törczvár, Brebu n. 1. sat cu ape minerale
trecfitoare in judetul Muscel, deschisfi de manastire In judetul Prahova, mai sus
Dambovita, leaga Brasovul cu Campu- de Campina : 4700 loc.; 2. numele unui
lungul; 2. offisel in comitatul Fagarasului, munte si al unui sat in jud. Dambovita;
langa pasul cu acelas nume, cu un caste] 3. comunfi in Maramures (1290 loc.) 51
frumos: 10.000 loc. in Banat (1084 loc.).
Brancoveanu (Constantin) m. Dom- Breda I. cetate tare In Oland& (Bra-
nul Munteniei, alunga din tar& pe Aus- bant), aproape de frontiera belgiana : 30.000
triaci. Mai tarziu incheia un tractat de loc. Tractat de pace Intre Olanda, Franta
pace cu Petru cel Mare si fu mazilit pen- si Anglia (1667).
tru aceste Intelegeri cu Ruii, aruncat in Brehm (Cristian Ludovic) m. Invatat
Inchisoarea calor Sapte Turnuri, torturat naturalist german: Vieata animalelor
sd-si descopere averile (adunase vr'o 60 (1787-1864).
nulioane de lei) si apoi fu tfiiat de Turci Brema f. oras liber, port pe Weser,
impreuna cu patru fii ai sfii (1688-1714). cap. unei mid republici Incorporate la
Brilincoveni pl. sat si mangstire in 1870 Germaniei: 264.000 loc.
judetul Romanati, locul natal al lui Ma- Bren m. 1. capetenie la Gali: e tin
teiu Basarab : 3000 loc. de Bren puternic, de cdpitan viteaz Az.;
Brandeburg n. provincie a Prusiel, 2. celebra capetenie a Galilor care nfivall
cu cap. Berlin: 2.500.000 loc. Leaganul in Italia, se fãcu stipdn pe Roma si fu
dinastiei domnitoare a Germaniei. respins de Camil (390 a. Cr.).
Brandzi (Dimitrie) m. eminent bota- Breslau rt. oras in Prusia, cap. Sile-
nist, creatorul Institutului botanic din Bu- ziei, pe Oder : 523 000 loc. Universitate.
curesti: Prodromul floral rormine (1847 Brest n. port militar cel mai conside-
1895). rabil al Frantei: 85.000 loc. Scoala navala.
Branesti pl. sat In judetul Ilfov: 3050 Bretania f. veche provincie francezfi,
loc. Scold& de silviculturfi. anezati coroanei In 1491.
Brasov n. 1. judet in Transilvania cu Bretoni m. pl. vechii locuitori din
99.460 loc.; 2. oral ardelenesc mai jos de Wales si din Armorica.
Olt, numit de Unguri Brass6 si de Sasi Briareu m. Mit. urias cu 50 de ca.-
Kronstadt, cu o pozitiune admirabila in- pete si 100 de brate, fiul Cerului si al
tre munti: 47.000 loc. Orasul cel mai in- Terrei.
dustrial din Transilvania. Brienz m. orisel in Elvetia, pe malu-
Brates n. 1. lac in judetul Covurluiu, rile lacolui cu acdas nume : 2500 loc.
la rdsdrit de Galati, foarte avut In peste ; Brighton n. (cit. Braitn), oral si port
2. pardu si sat in jud. Neamtu. in Anglia: 145.000 loc. Bai de mare.
Bratianu m. 1. (Joan), om de Stat, Brindisi n. orris In Italia, port pe Add-
lufi parte la revolutiunea dela 1848, in- atica : 16.000 loc. Punctul de plecare al
stal& pe principele Carol In 1866. obtinu mai multor pacheboturi italiene.
recunoasterea independentei In 1878 si a Bristol n. 1. oras in Anglia, mare ceir
L. Sain-anu. Diet. Universal. 47
www.dacoromanica.ro
 Bri 738 laud
tru industrial, port comercial foarte im- Bucecea f. targusor in jud. Botosani
portant: 370.000 loc.; 2. (Cana lul), vast aproape de Siret; 3100 loc.
golf la V. de Anglia. Bucegi pl. massiv muntos intre jude-
Britania 1. 1. (Marea), regat coprin- tele Dambovita si Prahova, cel mai in-
zand Anglia, Wales, Scotia si Irlanda, semnat msc al Carpatilor Munteniei. [Ta-
impartita in 117 comitate cu 47 mil. loc.; tar 13116A1C, unghiu (cf. Colturi, munte In-
cap. Londra. Colonii cu 275 mil. loc. ; vecmat cu Bucegii)].
2. (Noua), numele posesiunilor engleze in Buchner m, medic si filozof materialist
America de N. (Britanic). german: Forta f rnaterte (1824-1899).
Britanic m. fiul imparatului Claudiu Buciumeni pl. 1. nume colectiv al
si al Mesalinei, fu otravit de Nerone in mai multor sate romanesti din apropie-
anul 56 d. Cr. rea Abrudului; 2. sat In jud. Ilfov pe
Britanice (Insule) pl. nume colectiv Colentina : 1200 loc.; 3. sat in Dambo-
al celor 3 regate (Anglia, Sco(ia si Ir- vita, Suceava, Roman si Tecuci.
landa) si al insulelor inconjuratoare. Buckle (Henry Thomas) m. ilustru
Brody n. oras in Galitia orientala cu Istoria Civilizaliunii In
istoric englez
20.000 loc. Anglia (1821-1862).
Broos I]. V. Seghisoara. Bucov n. 1. sat lu judetul Prahova,
Broscari pl. comuna in judetul Me- odinioara capitala fostului judet Sacuieni:
hedinti, la a Orli parte de S. trece Valul 2300 loc.; 2. comuna in jud. Teleorman:
lur Tro tan: 1500 loc. 700 loc.
Broschuf (vechiu) m. comuni in Bu- Bucovit n. 1. munte in judetul Me-
covina cu 3819 loc. hedinti, la granita ; 2. sat cu o manastire
Broriteni pl. numele unor sate in ju- in judetul Doljiu, pe malul drept al Jiului,
detele Mehedinti i Suceava (cariere de zidita in 1573 de clucerul Parvu: 3200 loc.
piatra). Penitenciar i fosta fabrica de tabacarie.
Bruge f. oras in Belgia, capitala Flan- Bucovina I. fosta provincie a Austro-
drei occidentale: 50.000 loc. Monumente Ungariei (10 440 km.), pe ambele dine ale
gotice. Dante le. Carpatilor, la N.-V. Moldovei, din care fa-
Brunehilda f. sotia lui Sigebert, re- cea parte integranta pana la 1777, cand fu
gele Austraziei, vestita prin lupta ei cu anexati Austriei, cu cap. Cernduti si cu
Fredegunda, fu predata lui Clotar H, care 800.000 loc., dintre cari 300.000 vorbesc ro-
porunci s'O lege de coada unui cal sal- maneste (Bucovinean). [Lit. padure de fagi,
batic (534-613). din slav. BUKY, BUKVE, fag (cf. Bucov, Bu-
Brunet (Jacques) m. bibliograf francez, covcit)]. Duna rasboiul mondial (1919), Bu-
autorul celebrului Manual al Librarului covina tu reunita cu patria mumfi, redeye-
;I al Amatorului de cdrii. (1780-1867). nind dupa un secol si jumatate provincie
Briinn (Cech. Brno) oras in Ceco- romaneasca. Azi e Impartita In 5 judete.
Slovachia, cap. Moraviei: 200.000 loc. Bucur m. pastor legendar cu care tra-
Postavuri. ditiunea pune in legatura intemeierea Bu-
Bruno m. 1. (St.), fundatorul ordi- curestilor.
nului Cartuzienilor langi Grenobla (1030 Bucureifti pl. capitala jud. Ilfov si a
1101); 2, (Giordano), filozot italian, intregei Romanii (dela 1393), oras asezat
adversar al scolasticei si al aristotelismu- pe ambele maluri ale Dambovitei si nu-
lui, ars la Roma in 1600. mit de aceea mai inainte Cetatea Dam-
Brunswick n. 1. cap. ducatultd cu bovitei: 750.000 loc. Universitate, Crate
acelas nume, ficea parte din imperiul de Casatie si de Apel, Academie, Biblio-
Germaniei 148.000 loc, ; 2. (Nou), guver- tea, Muzeu. Patria lui Balcescu, Boliac,
namant al Nouei Britanie in Canada pe Filimon, Sihleanu. Ad se incheii in 1812
golful St. Laurentiu cu cap. Frederik- tractatul de pace intre Rusi l Turci cart
town: 280.000 loc. le cedarl Basarabia ; in 1886, pacea !litre
Brusa I. oral turcesc in Azia-Mica cu Bulgari i Sarbi pentru delimitarea Ru-
90.000 loc. Ape termale, duzi, matasuri. meliei orientale; in 1913, pacea intre Bul-
Brutu m. numele a doi romani ce- gari 4 Sarbo-Greci de o parte, si Imre
lebri unul alunga din Roma pe Tarqui- Bulgari si Romani de alta, acesti din urma
niu .Superbul i intemeia republica (510 obtinand Cadrilaterul danubian. In tim-
a. Cr.); celalalt, unul din ucigasii lui Ce- pul rasboiului pentru eliberare, Bucurestii
zar, fu invins la Filipi si se sinucise (44 furl invadatl de Bulgarl, Turd si Ger-
rr. Cr.). mani, acesti din urma ocupand capitala
Bruxela f. cap. regatului Belgiei (dela In cursul anilor 1916 pana la 1918.
1831), oras frumos cu 850.000 loc. In- Buda f. partea Buda-Pestei pe dreapta
dustrie activa I variati. Dunarii, numita de Sasi Olen.

www.dacoromanica.ro
 Bud 739 Bur
Budai-Deleanu m. V. Deleanu. supravietuindu-le singur numele. Astfel
Buda-Pesta f. cap. Ungariei, formata contopiti, ei fundara pe ambele maluri
prin unirea oraselor Buda si Pesta (in ale Dunarii tun regat puternic. care duel
1873), impreunate printr'un pod de 600 aproape doul secole (880-1018). Impe-
metri pe Dunare: 886.500 loc. Universitate. romano-bulgar, intemeiat de Asa-
Budesti al. 1. sat in jud. Ilfov la con- nesti, dura [Jana la 1393, and Bulgaria
fluenta Dambovitei cu Argesul: 2800 loc.: cazu sub stapanirea Turcilor i ramase
2. comuna veche In Maramures: 1823 astfel pana la 1878. Astazi, in numir de
loc. Mine de aur si de argint. peste 5 mil., Bulgarii formeaza o ramura
Budha m. principe indian (sec. VII a Slavilor meridionali in Peninsula bal-
a. Cr.), care se duse in pustietate spre a canica. Duna rasboiul balcanic din 1912
invâta Intelepciune, de unde supranumele 1913, la inceput victorios iar la urma
de Sakya-Muni (Pusnicul) si de Budha dezastros pentru Bulgari, acestia cedara
(In(eleptul). El raspandi apoi in India Romaniei Cadrilaterul; ei insisi obtinura
doctrina religioasa ce-i poarta numele o insemnata augmentare teritorialfi in
(budhism). Macedonia si Tracia, populatia lor spo-
Budös n. sau Puciosul, massiv in rind in acelas timp cu aproape un Mt.
Ungaria cu numeroase pesteri, avand pe- lion locuitori. Aliatii Girmanilor in ras-
retii acoperlti cu pucioasa si prezentand boiul mondial (1914 1918), Bulgarii au
la varful sau (peste 1200 m.) un crater invadat Muntenia si Serbia. Sitio SI Ca-
bine conservat (inconjurat de solfatare si pituleze, ei suferira in 1919 consecintele
mofete): e o scobitura ca o caldare a- Tractatului dela Versailles.
dance' de peste 300 metri. Bulgaria I. Ora coprinsa intre Du-
Budrun numele modern al Halicar- nare, lantul sudic al Balcanilor, Serbia
nasului. si Marea Neagra. Veche provincie a Tur-
Buenos-Ayres n. (AKBun-Aer)), cap. dei, Bulgaria s'a declarat autonoma in
republicei Argentina, pe coasta orientala 1879, alegandu-si principe pe Alexandru
a Americei de S. Port la gura La Platei : de Battemberg, apoi pe Ferdinand de
1 mil. 630.000 loc. Saxa-Coburg.-Gota. Dela 1908, Bulgaria
Buffon m. ilustru naturalist si scriitor e un regat independent, al carui suveran
francez : Istoria Naturald (1707 1788). poarta numele de Tar: 4.900.000 loc. (in-
Buftea f. sat si statiune de cale ferath tre cari 65.000 Romani). Victorioasii in
in jud, Ilfov, pe ambele maluri ale Co- timpul fasbolului din 1912 incontra Tur-
lentinei. cilor, Bulgaria isi intinse teritoriul Traria
Bug m. rau In Podolia, afluent al Ni- la marea Egee. Cap. Sofia. In urma ras-
prului: 773 km. boiului mondial (1919). Bulgaria pierdu o
Bugette n. 1. partea meridionala a parte din teritoriul anterior (Tracia, Ma-
Basarabiei, intre Nistru i Dunare, locuita cedonia, etc.), iar Tarul Ferdinand abdica
odinioara de Tatarii Nogai din Crimea cari la 1918 in favoarea fiului slit Boris III.
se asezara aci in 1568: 2. sat in jud. Con- Buliga f. fost loc de vaml in apropiere
stanta cu 600 loc. [Tatar 131.7aAli, unghiu, de Targu-Jiu, comunica cu Transilvania.
din cauza conformatiunii sale (v. Bucegi)]. Bull (John) m. (eIoan Taurul,), po-
Bughea I. parau si sat in judetul Mug.- recla poporului englez.
cel cu renumite ape minerale (pucioasà, Buna-Speraniii (Capul de) I. cap la
iod), aproape de Campu-lung. extremitatea meridionala a Africei, supra-
Buhusi pl. targusor in judetul Neamtu. numit Capul Furtunelor, ocolit pentru
aproape de malul stang al Bistritei: 4090 intlia oara de catre Vasco de Gama (1497).
loc. Balciu in fiecare Marti. Fabrica de Burada (Teodor) m. etnograf ci fol-
postav. ldorist : lstoria Teatrului in Moldova
Bujor m. vestit haiduc de pe la ince- (1839 1922).
putul secolului al XIX-lea i numit astfd Burbon m. veche i ilustra familie
dupa coloarea parului sari. regala franceza, o ramura a dinastiei Ca-
Bukharia I. tarA In Azia centrall cu petiene, care a dat Frantei 7 regi, dela
3 mil. loc. cap. Bukhara. Independenta Henric IV pana la Carol X. I (Insula) I.
cu numele, dar In realitate vasala Rusiei. sau Reuniunea, in marea Indiilor, apar-
Biikk n. numele unguresc al Fagetului. tine Frantei (dela 1652): 180.000 loc.
Bulgari In. pl. popor barbar, venit Burden 1. numele unui ses in judetul
de pe tarmul Volgei. se aseza catre sec. Arges.
VII in tinuturile coprinse Intre Nistru, Burdujeni pl. targ in judetul Bolo-
Dunare i Balcani, unde se contopi cu de- sani, in fata orasului Suceava, la hotarul
ravarsire in mijlocul populatiunilor slave, despre Bucovina ; 2000 loc. Fost punct
adoptandu-le traiul, limba, religiunea II vamal important

www.dacoromanica.ro
 Bur 740 Cal
Burebista m. rege dac, contemporan Carpatilor Muntenlei. spre apus de =n-
cu Cezar. El uni sub stApanirea sa pe th Barsei; 2. (Raul), cel mai insemnat
Dad i pe Goti $i Incepu sa atace pe afluent d'a dreapta Siretului, izvorAste din
Romani (mort 44 a. Cr.). Transilvania : 200 km.; 3. §es prin jud.
Burgas n. oras in Bulgaria: 6000 loc. Buzau; 4. (Pasul), deschis de raul Buzau,
Burger m. poet popular german, au- pune in legAtura BuzAul cu Brasovul; 5.
tor de balade (1748-1794). judet asezat la rlskit de Prahova I udat
Burgunzi pl. popor germanic, a$ezat de raul cu acelas nume : 274.600 loc.; 6.
In Cia lia la lnceputul sec. V, unde fun& cap. judetului Buzau: 28.400 loc. Scaun
Burgundia, azi Bourgogne. episcopal i balciu Insemnat la DrAgaica
Burl pl. trib Dac, care locuia In Olte- (21 Iunie).
tenia i Banatul Temiparei. II V. Boeri. Buzdugan (George) fost prim-prese-
Buridava f. mine de castre romane dinte la Casatie I apoi membru In Inalta
In fata CalimAne$tilor. Regenta (1867-1929).
Burnas n, campie Intinsl in judetul Buzesti (Fratii) p1. Radu, Preda si
Teleorman, cu pasuni numeroase, dar Stroe, tustrei faimosi generali ai lui
stearpA ca i BarAganul. halo Viteazul.
Burzenland n. numele sAsesc al Orli Buzias n. localitate in Banat cu ape
Barsa. feruginoase.
Bustenarl pl. sat In jud. Prahova, Byron (Lord) m. (cit. Bairn), cel mai
centrul exploatArii petrolifere. mare poet englez din sec. XIX, autorul
Busteni pl. comunA in judetril Pra- Cavalerului Harold si al lui Don Juan,
hova, cu o pozitiune IncantAtoare intre opere turmentate, impetuoase si violente,
munti : 900 loc. Fa brica de hArtie. cari oglindesc caracterul i propria vieatA
Buzau n. 1. (Munch), o portiune a a poetului (1788-1824).

Caaba f. faimos templu la Meca in o populatie de 340.000 loc., dintre cari

Arabia. Principalul sanctuar al islamului. 40 000 Romani, 32.000 Bulgari si 20.000
Cabini pl. divinitati misterioase ado- Greci (restul Turci, Evrei, Armeni, etc.).
rate tn Grecia, mai ales la Samotrace. Regiune agricoll i comerciall, bogatA In
Cabot (loan $i Sebastian) m. naviga- porturi i In situri pitoreti.
tori venetieni din sec. XV si XVI, stabi- Caen n. (cit. Can), orris $i port In
lilt la Bristol, descoperirA Tara-Noul, La- Franta: 56 000 loc. Academie si Curte de
bradorul si Canada. Apel. Patria lui Malherbe.
Cabul n. ora$ In Azia, cap. Afganis- Caffa f. port rusesc in Crimea : 12.000
tanului: 60.000 loc. loc. Deveni in sec. XIII prin Genovezi un
Cabral m. navigator portughez care centru comercial.
descoperi Brazilia in 1500, mort la 1526. Cafreria f. fostA regiune tn Africa
Cacavela (leremia) m. erudit grec, meridionala, numitA si Tara Zulusilor
originar din Creta, ebraist, elenist si la- (Calm).
tinist. Profesor la scoala domneasca din Cagliostro (Conte de) m. celebru a..
Iasi i rnaestrul lui Dimitrie Cantemir, venturier italian, medic si alchimist, nu-
Domnul Moldovei. Figura* ajunsrl legen- mit $i Iosef Balsamo, mort In Inchisoare
darA (1670-1698). la Roma (1743-1795).
Cficiulata f. vestit izvor cu ape mi- Cahul n. 1. afluent de a stanga Du-
nerale sulfuroase, In jud, Icea. narii, formand In partea sa inferioari un
Cadikioi n, nurnele turcesc al Ca Ice- lac mare; 2. jude l ora$ in Basarabia
doniei. (numit i Frumoasa), asezat pe raul cu
Cadix n. Ora5 in Andaluzia i princi- acelas nume; 10,000 loc.
palul port al Spaniei pe Oceanul Atlan- Calafa m. V. Vocabular.
tic: 78.000 loc. Cain m. fiu mai mare al lui Adam
Cadmu m. rege fenician care ar 6 zi- ucise din invidie pe fratele ski Abel k
dit orasul Teba in Beotia (sec. XVI a. Cr.). fu blestemat de D-zeu pentru aceasL
Cadrilater n. partea din Bulgaria du- nelegiuire.
nArcanA coprinsA iMre Turtucaia si Bal- Calineni pl. comunA in jud. Arges (130C
dc, cedatA Romaniei tn 1913. Cadrilaterul loc.) cu cea mai (rumoasS si mai comodt)
e constituit din cinci comune urbane : treatoare in Transilvania, pe la intrarer
Silistra, Turtucaia, Dobrici, Balcic $i Ca- Oltului in tarA, importanta sub raportu'
varna, avand o suprafatA de 8362 km. si istoric: ea pune in legAturA Slatina g

www.dacoromanica.ro
 Cal - 741 - Cal
Ramnicu-Valcea cu Sibiul : In vechime caracterul national spaniol al epocei sale
era intarita cu un turn de car/midi de (1600-1681).
unde si numele de Turnu-Rosu. Caledonia f. nume cu care Romanii
Cairo n. cap. Egiptului pe Nil: 796.000 desemnau Scotia (Caledonian). N (Noua).
Mc. Universitate mahomedana. I. insula in Oceania, apartine Frantei de
Caiut rn. 1. afluent al Trotuaului; 2. la 1853: cap. Nurnea. Loc de deporta-
targ l manastire in jud. Bacau: 2000 loc. tiune pentru condamnati; 2. tara in A-
Carbune de pamant. merica de N., apartine Englezilor.
Calabria f. provincie a Italiei meri- Caliacra t. I. Cap al coastei bulgareati
dionale, aproape de Sicilia: 1.490.000 loc. pe Marea Neagra, la N.-E. de golful Var-
In 1783 un cutremur distruse aci 300 o- nei: 2. judet in Dobrogea cu cap. Balcic.
rase si sate (Calabrez). Calicut n. uraa In India engleza pe
Calafat n. comuna urbana In judetul coasta Malabarului : 77.000 loc.
Doljiu, port pe Dunare, de mare impor- Califat n. 1. Califatul din Orient, mai
tanta strategica : 8000 Mc. Monumentul intai la Moca, transportat a poi la Bagdad
Independentei, catedrala sfantului Nicolae. de Abasizi, sub cari civilizatiunea musul-
Ora* vechiu, intemeiat de Genovezi. Aci mana ajunsese la apogeul ei (632-1528);
s'au dat mai multe lupte intre Rusi si Califatul din Cordova. fundat de Abde-
Turd (1828 ai 1853); In campania din ra man 756-1031), si Califatul din EgiPt;
1877, Calafatul fu aparat de armata I 0. lundat de Fatimiti (909-1171).
manti in contra Turcilor. [It. CALAFATO, cel California f. I. (Vechea), vasta pen-
ce caláfiitueate o corabie: termen de ma- insula in America de N., teritoriu al
rina genovezi]. Mexicului cu 57.000 loc.; cap, La Paz;
Calafat (Insula) 1. V. Independenta. 2. (Nous), until din Statele-Unite ale A-
Calais a. (cit. Calk), cetate tare in mericei de N., pe litoralul Oceanului Pa-
Franta al port de mare pe pasul cu ace- cific, cu mine bogate de aur si argint, cu
laa nume: 70.000 loc. 3.480.000 loc., cap. Sacramiento, (Cali-
Cfilfirasi pl. cap. judetului Ialomita : fornian).
13.400 loc. Port de al treilea rang at balciu Caligula m. Impirat roman, fiul lui
mare la 29 August. Orasul poarta ai nu- Germanic si al Agripinei, faimos pentru
male de §tirbeiu; 2. lac laugh' Dunare cruzimile i nasdravanfile sale (37-41).
spre anus de judetul cu acelas nume. Calimah (loan) m. Domnul Moldovei
Calarii m. numele macedo-roman al (1758-1761). 0 (Grigore) fiul celui pre-
orasului Kalarites. cedent (1761-1764). (Alexandru), alt
II

Calcedonia f. orris in Azia-Mica cu fiu al lui loan (1795-1749). II (Scarlat).

15.000 loc azi Cadikioi. Aci se tinu al
patrulea conciliu ecumenic (461).
Calchas m. preot al lui Apollon, ghi-
citor faimos care Insoti pe Greci la im-
Domnul Moldovei, Marra% acoalele, agri-
cultura i tipari Un codice de legi, aaa,
zisa Condica Jul Calimatt. tradusa din
greceate (1812-1819). (Gavril), mitro-
II

presurarea Troiei. El ordona sacrificiul polit al Moldovei, frate cu Man Vocla Ca-
Iphigeniei i fabricarea calului de lemn. limah (1760-1786).
Calcidica f. peninsula In Macedonia, Calimànesti pl. sat In plasa Cozia
care se termina la un capitaiu cu mun- din judetul Valcea, statiune balneara foarte
tele Athos. cautata: 2088 loc. Apele-i minerale, cu
Calcis a. veche capitall a insulei Eu- izvoarele Cdciulata si Bivolari pe ma-
bea (Grecia), azi Negroponte : 10 000 loc. lurile Oltului, contin mai ales sulf.
Calcondila (Laonic) m. istoric bizan- Cfilimani pl. munte la E. de Tran-
tin, autorul unei Istorii a Turcilor dela silvania, Intre Dorna, Bistrita ai Mures.
1299-1462. Caliope f. Mit. Muza poeziei epice.
Calcutta f. capitals Indic] engleze 9 Calistene m. filozot grec care nu vru
a prezidentiei de Bengal, mare port co- s'adore pe Alexandru-cel-Mare I fu o-
mercial pe unul din bra(ele Gangelui: sandit de acesta la moarte sub pretext
1.348.000 loc, Universitate, Gradina bo- de conspiratiune (328 a. Cr.). El scrise
tanica. istoria ispravilor eroului macedonean, care
Cidd5rusani pl. lac si manastire tn deveni izvorul principal al legendelor me-
judetul Ilfov. dievale despre Alexandru-cel-Mare, asa
Cald6a f. veche (ara a Aziel, situati numita Alexandria, ye nedrept atribuita
la confluenta Tigrului cu Eufratul, cu cap. filozofului ( Pseudo- Calistene).
Babilon (Caldean). Cidive f. oras In Macedonia cu 15.000
Calderon (de la Barca) m. celebru Mc.. In mare parte Armani.
tioet spaniol, autor de peste patru sute Calixt m. nume a trei papi dintre cari
de comedii l drame In cart se oglindeste primul fu martirizat (218-222).

www.dacoromanica.ro
 Cal 742 Can
Calmar n. oras si port In Suedia cu CamoEns m. (cit. Camuins), celebru
16.000 loc., celebru prin tractatul dela poet epic portughez, autorul epopeii na-
1397, care unia cele trei regate (Suedia, tionale Lusiadele (Lusitanii adich Por-
Norvegia l Danemarca) In mainile Mar- tughezii), in care canth isprAvile maritime
garetei de Waldemar. ,ale lui Vasco de Gama (1524-1579).
Cfilmlituht n. 1. rau in Moldova a- Campanella m. chlugar dominican si
fluent al Prutului; 2. ran in Muntenia, filozof italian, combhtu scolastica 11 state
curge prin judetele Olt i Teleorman; 3. 27 de ani in Inchisoare: Cetatea Soa-
ses in judetele Olt si Teleorman; 4. plash relui (1568-1639).
in Teleorman si Buz Au. Campania f. veche provincie la S.
Calmuei m. pl. popor de rassä mon- Italiei, pe marea Tireniang, cu cap. Capua.
gola, locueste in Altai, iar vr'o 100.000 CAmpeni pl. orhsel in Transilvania,
dinteinsii trhesc in Rusia, In stepa cea pe malul Ariesului si In mijlocul Munti-
mare de langa cursul inferior al Volga llor Apuseni, cap. Motilor; 2600 Mc. (din-
Calmucii intrarh In Muntenia cam pe la tre cari 2431 Romani).
1812, lhsand Bucurestenilor impresiunea CAmpie f. (numit de Unguri Topfin-
de antropofagi, poporul vizand in ge- falva), regiune stearph ce se intinde cam
nera nista canibali in neamurile tithresti. In partea de N. a Transilvaniei, Intre
Cidniste 1. Oran si plash In jud. Mures si Same*.
Vlasca. Campina f. comunh urbanh in jud.
Caloian m. V. Asanesti. Prahova, cu aer curat si pozitiune fru-
Caloieni pl nume a dota sate In moash: 8500 Mc. Localitate renumith pa-
Ialomita, loculte de Bulgari, supusi odi- troliferh.
nioarh la o dare deosebith. CAntpineanu (loan) rn eminent o-
Calomfireseu (Ra4u) m. boier vi- rator si patriot roman, aphrAtor entu-
teaz al lui Mihai-Viteazul, s'a distins in ziast al drepturilor thrii, s'a bucurat de
luptele cu Thtarii. o imensh popularitate (1798-1863).
Calugireni pl. 1. sat In jud. Vlasca, Campo-Formio n. sat In Italia (Ve-
cu 2900 Mc., intre Bucuresti i Giurgiu. netia), celebru pentru tractatul de pace
celebru prin biruinta lui Mihaiu-Viteazul incheiat intre Franca si Austria (1797).
asupra Turcilor (1595); 2. sat In judetul CAmpul Filaretului n. (in Bucure-
Praliova: 4000 Mc. sti), unde fu aclamath Constitutiunea din
Calvar(iu) n. 1. numit l Golgota, 15 Tunic 1848.
munte aproape de Ierusalim, pe varful CAmpul Libertatii n. loc in Blaj,
arida Isus fu rhstignit: 2. ridichturà in- centru de intalnire al Romanilor din vhi
fatisand Calvariul. V. Vocabular. P din campii In ajunul revolutiunii din
Calvin (loan) m. fundatorul protes- 15 Maiu 1848.
tantismului in Franta Si Elvetia. La Ge- CAmpul hti Marie n. piath mare in
neva fu capul, trufas i titan, al unei a- Roma antich, unde se incurau carele, se
devArate teocratii (1509-1564). fficeau jocurile ecvestre si exercitifie pa-
Calypso 1. nimfh care retinu in insula lestrei.
ei pe Ulyse, in urmh pe Telemac. CAmpul-Mierlei n. V. Cosova.
Cambise m. rage al Persiei, fiul di Campulung n. 1. oras in Muntenia,
urmasul lui Ciru (530-522 a. Cr.). asezat intre munti, cap. judetului Muscel
Camboge n. regat in Indo-China, pe cu o pozitiune Incantitoare: 16 000 Mc.
fluviul Meicong, pus dela 1864 sub pro- Prima cap, a lath Romanesti (1215); 2.
tectoratul Frantei, cu paste 2.400.000 lo- oras In Bucovina, pe raul Moldova: 8000
cuitori. Mc.; 3. oras In Maramures, pe malul
Cambrai n. (cit. Cambre), oras in slang al Tisei: 5000 Mc.
Franta cu 26.300 Mc. Panzeturi si dan- Cana f. sat In Galilea, unde Isus sh-
tele. Arlilepiscopie ilustrath de Fenelon. varsi intaia sa minune, schimband la o
Cambridge n. oras in Anglia: 59.000 nunth apa in vin.
Mc. cu o faimoash Universitate, datand Canaan in fiul lui Ham, parintele
dela 1101; 2. oras in State le-Unite (Mas- Cananeenilor; Tara lui Canaan, vechiul
sachusetts) cu o Universitate fundath nume al Palestinei, mai ales al pArtii dela
la 1638 de Harvard: 109.000 Mc. rhshrit de Iordan.
CA menita f. ora$ in Podolia (Kame- Canada f. 1. tarl Intinsi In America
nef-Podolsky), spre N. de Hotin, me- de N.; veche colonie francezi (1534
morabil In istoria Moldovei pentru lup- 1763), ea apartine azi Englezilor, cap.
Quebec. Piduri intinse, mine de aur, li-
tele numeroase date acolo : 36.000 Mc.
Camil m. general roman care alungh vezi minoase: 6 mil. loc.; 2. (Domini,-
pe Gall din Italia (390 a. Cr.). unea), confederatiunea. coloniilor engleza

www.dacoromanica.ro
 Can 743 Cap
din America de N. 9 mil. loc., tundata tantin, aduse Tatarii in laza, cari sfivar-
in 1867, cu cap. Ottava (Canada). ski grozavii, adaogindu-se IncA o toa-
Cananeeni pl. triburi semitice, ase- mete cumpliti, de minca om pe om 0
zate mai intai pe golful Persic: unele o ciuMa care micsori populattunea cu o
tura agricole sau pastorale; altele, ca Fe- treime (1674-1676). I (§erban), Dom-
nicienii, se dedara comertului i naviga- ani Munteniei, fiul Postelnicului Cons-
tiunii (Cananit). tantin, domni in pace. introduse in tail
Canarã f. loCalitate in jud. Constanta porumbul i o sisterni de masuri (stijn-
cu o cariera de piatra de var si de ci- jenul lui Serban- Vocla), puse si se
ment. traduca Biblia (1688) si Infiinta prima
Canare (Insule) pl. grup de insule in scoala romaneasca in Bucuresti; el muri
Oceanul Atlantic, pe coasta V. a Afri- fara veste, zice-se, otrivit (1679-1688).
cei, la S. insulator Madere, apartin Spa- II(tefan), Domnul Munteniei, urmasul
niei : 560 000 loc. cu cap. Santa-Cruz. lui Brancoveanu, pe care II parise la
Canaris (Const.) m. marinar intre- Poarti; el lnsus suferi aceeas moarte pen-
pid si om de Stat grec, s'a ilustrat in tru intrigik sale in contra Turciei (1714
rasboiul pentru independenta patriei sale 1716'.
(1790-1877). Cantemir m. (Constantin), Domnul
Candia f. una din cele mai mari in- Moldovei, bland i iubitor de dreptate,
sule din Mediterana, vechea Creta, apar- aseza tam usurand'o de greutiti (1685
tine Turciei dela 1669, cu 310 000 loc. 1693). (Dimitrie), fiul mai mic al
II

Cap. Candia: 25.000 loc. (Candiot). Au- celui precedent, incheia, dupa un an de
tonoma in 1908, fu cedata Greciei dupa domnie, un tractat cu Petru cel Mare,
rasboiul balcanic din 1913. prin care inchina Rusilor Moldova t1711,;
Cane pl. vechiu oras In Italia de S. dar invins la Stanilesti de Turci, trecu
(Apulia), nu departe de Adriatica. Celebra cu familia sa In Rusia unde rimase paml
victoria a lui Anibal in contra armatei la moarte (1673-1723). Cantemir a tost
romane (216 a. Cr.,. un barbat foarte Invitat, poliglot, orien-
Canibali in, pl. numele Indienilor in- talist si membru al Academiei din Ber-
digeni in insulele din marea Caraibilor lin. El a scris romaneste prima opera II-
(nume alterat din Caribali sau Caraibi). lozoficil (Divanul lutnii) i latmeste prima
Canossa f. sat in Italia de 400 loc. scriere etnografica a patriei sale (Descri-
Aci imparatul Germaniei Henric IV vent, erea Moldovei); apot Istoria imperiv-
in semn de expiare, sa se prosterne lui otornan, tradusti In multe limbi si mai
dinaintea Papei Gregorie VII. ales: Hronicul Moido-Viahilor dela co-
Canova m. celebru sculptor italian lonizarea Daciei pima la fundarea Prin-
(175718221. cipatelor. (Antioh), fiul mai mare al
II

Canta (Spitarul loan) m. cronicar lui Constantin, Domnul Moldovei, domni

roman care a lasat o mica cronica des- in doll& randuri (1696-1700) si 1705
pre evanimentele contemporane ale Mol- 1707). (Antiob) Sul lui Dimitrie, poet
II

dovei (1741-1769). si diplomat rus : Satire (1709 1743).

Cantabri pl. 1. (Muntii), partea Piri- Cantemiresti pl. neam de origina
neilor spanioli, in Biscaya; 2. popor din titireasci din Crimea, a dat 3 Domni
vechea Spania, cart locuiau la S. de Moldovei i scriitori fruntasi Romaniet
golful Gasconiei. Rusiei.
Cantacuzen m. celebra familia grea- Canton n. oras si port in China:
ca, dete Constantinopolii un imparat in 1.380.000 loc.
persoana lui JOAN CANTACUZEN, care fu de- Cantorbery n. oras In Anglia, cap.
tronat de ginerele sat% Joan Paleologul comitatului Kent: 25.000 loc. Catedrala
(1341-1354), se retrase apoi Intio ma- frumoasa i resedinta arhiepiscopului pri-
nastire unde scrise istoria timpului sari mat al Bisericii anglicane.
(1320-1357 . Cantu (Cesare) m. celebru scriitor
Cantacuzinesti pl. neam grec ase- italia n : Istoria Universald (1804 1895).
zat In Muntenia pe la 1633 cu postelni- Canut rn. numele mai multor regi ai
cul CONST. CANTACUZINO, care se casatori Danemarcei, dintre cart CANUT CEL num,
cu flea lui Radu erban 13asarab 1 tu regale Angliei i Danemarcei, cuceri Nor-
ucis nevinovat de Grigorie Ghica, dupa vegia (1014-1035).
pars boierului Leordeanu (1663). Trei Cap n. colonie engleza la S. Africei,
membri ai acestui ream ocupari tronul cu bogate mine de diamante si de aur:
Tarilor Romane. 3.510.000 loc., cap. Cape-Town (cu 99.000
Cantacuzino (Dumitrascu), Domnul loc.), intemeiata de Olandezi (1652), apar-
Moldovei, nepot al Postelnicului Cons- tine Angliei dela 1815.

www.dacoromanica.ro
 Ca 744 Cat,
Capadocia 1. veche provincie a Aziei la 1330 in Bucuresti cu observatiuni re-
Mici, despartita de Armenia min Eufrat. lative la igiena si la boalele locuitorilor
Ciipitaneni pl. comuna In judetul ei (1733-1823).
Arges, cu ruinile vestitei Cetciti a lui Caragea (Ioan) m. Domnul Munte-
Tepe*- Vodd, zidita pe tearful unel stanci niti, fost dragoman al Portii, jefui tara
inalte: 2500 loc. in tot chipul i stranse in 6 ani o avere
Capetingi rn pl. a treia rassa de regi de 93 milioane. Publica greceste un co-
ai Frantei (937 1328), coprinzand Inca dice de legi (Condica lui Caragea) II
ramurile Valois (1323 1539 si Bourbon fugi in Austria cu toate comorile sale
(1589-1348). (1812-1818).
Cfipitanul (Const.) m. cronicar mutt- Caragiale m. familie originara din
tean din a doua jumatate a secolului XVII. Turcia, care a dat tarii mai multi actori
Cronica sa merge dela 1290-1658. d un scriitor de merit: 1. (Costache), e-
Capitoliu (Muntele) m. una din cele levul liii Aristia, lost director al Teatru-
same coline ale pornei, care purta Capi- lui National din Bucuresti (1815-1877);
toliul. 2. (Iorgu), fratele celui precedent, actor
Capitoliu n. I. cethtue veche cu un si director al Teatrului National in 1870;
templu a lui Joie ha mijlocul Romei; 2 3. (Luca), fratele lui Iorgu, nascut in 1817,
azi. numele palatului national din Tuluza debuta in 1846 intr'o comedie a fratelui
si Washington. slur 4. (loan Luca), fiul celui precedent,
Capo-d'Istria n. oral si port in Istria eminent prozator i autor dramatic, al
9000 loc. chrui teatru ofera tabloul realist al patu-
Capo-d'Istria (Ant.) m. barbat de rilor sociale In epoca de tranzitie dela
Stat, ministrul tarului Alexandru I, juca cultura orientala la aceea a Occidentului
un rol insemnat in timpul Zaverei i muri (1852-1912).
asasinat (1776-1831). Caraibi m. pl. numele vechilor popu-
Caprea f. azi Capri, insula In golful latiuni antropotage din Antile.
Nea pole, unde imparatul Tiberiu petrecu Cara-Iflac m. nume dat de Turci
ultimir ani ai vieth sale. Tarii Romanesti i locuitorilor ei. [Turc.
Capua I. oras in Italia de S. cu 14 000 KARA YFLAK, lit. Roman negru (dupa care
loc , considerat in vechime ca un locas s'a modelat gr. Mavrovlah), adica supus,
delicios. Aci Waal! Anibal dupa batalia subjugat, dupa valoarea simbolica a a-
clnla Cane (216 a. Cr.). cestei colori la numirile etnice turco-tatare].
Capuleti pl. familie italiana din Ve- Caraiman n. unul dintre piscurile
rona, vrajma;,6 Inversunata cu Montaigu; Bucegilor, Intre judetele Prahova i Dam-
Romeo si Julieta faceau parte din acesie bovira ; 2495 rn.
tamilii. Caramania f. provincie turceasca in
Capul-Verde m. 1. promontoriu la Azia-Mica cu aproape 1 mil. loc. (Cara-
extremitatea V. a Africei ; 2. grup de in- marital°.
sule In Oceanul Atlantic, in tata Sene- Caransebes n. oras in Banat, pe va-
lalului, colonie portugeza cu 147.000 loc. lea Tinlesului, cu 10.000 loc. (dintre cari
Cara.. V. Kara... 4000 romani). Resedinta unui episcop
Cara-Bogdan m. nume ce Turcii de- grez-o-oriental.
'cleau Moldovei (lit. Bogdan cel Negru; Caraomer m. sat cu 300 loc., post
cf Cara-Iflac). V. Bogdan. vamal in Dobrogea spre Bulgaria.
Carlical n. oras in Muntenia, cap. Caraorman n, padure si sat In Do-
jud. Romanati: 15.500 loc. Victoria tut brogea, locuit de pescari rusi.
Mihai-Viteazul asupia Turcilor (1597). Carara Lorfisel in Italia (Toscana), ce-
!Cuman KARA Kari, cetate neagra, in opo- kbru prin marmura sa cea alba : 50.000 loc.
zitiune cu Akkerman1. Cara, m. rau in Banat, afluent al
Caracalla m. Imparat roman, odics Dunarii 100 km.
prin cruzimile sale, muri asasinat (211 Caras-Severin n. judo al Transilva-
217). niei: 407 635 loc., cu cap. Lugoj, (dintre
Caracas n. oras In America de S , cari 311 335 romani).
cap. Venezuelei, fundat de Spanioli (1567): Car bunesti pl. comuna la S.-E. de
95.000 loc. Targu.Jitt: 1300 loc. Targ insemnat.
Caracas (Dumitru) m. medic primar Carducei (thosué) in. ilustru poet
al Buctue.;tilor, autorul unor poeme me- italian (1836-1907).
dicate, scrise in vechile chalecte grecesti Careii mari pl. numit de Unguri
(1730 1301). (Const.), hub celui pre-
II Nagy-Karoly, oras in mijlocul Pustei, In
Ledent, naturalist si medic, autorul unei apropierea Crasnei, cap judetului Sedaj:
Topogratii a Vcdahiei, tiparira greceste 160.000 loc.

www.dacoromanica.ro
 Car - 745 Car
Caria f. veche arà in Azia-Mica cu lui Carol Anton de Hohenzollern (m. 1835)
orasele Milet, Halicarnas, etc. si al Josefinei, principesA de 13aden (m.
Carintia f provincie in Austria: 367.500 1354). Ales prin plebiscitul din 8 Aprilie
loc. cu cap. Klagenfurth. 1865 ca Domn ereditar al Principatelor
Carite f. pl. Mit. numele grec al Gra- romane, principele Carol intra in Bucu-
tiilor. resti la 10 Maiu 1866, fu recunoscut de
Chrligatura' f. I. odinioara, tinut in Puteri In 12 Octomvrie 1866 si procla-
Moldova, in care se afla oraselul actual mat Rege al Romaniei prin votul unanim
Targu-Frumos; 2. azi, plasa in jud. Iasi, al reprezentantilor natiumi (14 Martie
cu resedinta la Targu-Frumos. 1831). In primul an al domniei sale se
Carloman m. numele mai multor votA Constitutiunea (1 Julie 1866) si se
principi carlovingieni (755-885). incepu (dela 1868) construirea unei
Carlos (Don) m. numele mai multor tinse retele de cai ferate. Sub El tara
principi spanioh, dintre cari principalul, se thclarA independentA (10 Maiu 1877)
fiul lui Carol IV, se incercA sh rAstoarne si fu inaltata la rangul de regat (10 Main
pe regina Izabela i nepoata sa; el mini 1881), in urma victoriilor strAlucite re-
in 1855. Fiul i nepotul sail se incercarà purtate sub Malta sa conducere de ar-
de asemenea a relua tronul Spaniel. matele romane pe campiile Bulgariei (Gni-
Carlos I m. fiul lui Luiz I, regele Por- vita, Rahova, Plevna, Smardan, Vid.M.
tugalid, nAscut in 1863, se urea pe tron A doua trecere a armatei romane in
in 1889 si muri asasinat In 1908. Bulgaria, August 1913, inaintand nand
Cairlova (Vasile), rn. poet roman, mort la Sofia, avu drept rezultat chatigarea Ca-
in floarea varstei, autor de poezil melan- drilaterului danubian si incheterea path
colice (1809-1831). din Bucuresti intre Serbo-Greci i Bulgaria.
Carlovingieni pl. a doua rassa re- V. Hohenzollern, Dela 15 Noemyrie 1869
gala care a dat 12 regi Frantei (752-987) casatorit cu principesa Elisabeta de Wied
suverani Germaniei i ltaliei. Carlo- (ca poeta, cunoscutA si sub numele de
vingenii urmara Merovingienilor $ i pre- Carmen Sylva), femeie superioaia prin
cedara pe Capetingi. talente literare j artistice. V. Elisabeta.
Carlowitz sau Carlova6 11. oras In Regele Carol I muri la 27 Sept. 1911,
Iugoslavia pe malul drept al DunAtii urmandu.i pe tron nepotul sail Ferdinand
5650 loc. Resedinta patriarhului serbo- de Hohenzollern (v. acest mime).
croat. Ad se incheid in 1699 tractatul de Carol I m. 1. (Muntele) V. lacobdeal;
pace Mire Turcia si Austria, care captta 2. comuna ruralA (nurnitA si Dona-Chioi).
toata Ungaria, Banatul si Transilvania. in judetul Constanta cu 2200 loc. (Imre
Carlsbad n. orat in Ceco-Slovachie cari 540 mahomedani); 3. comuna ruralti
cu renumite ape minerale: 19.500 loc. in judetul Roman cu 1500 loc. V. Vocla
Carlsburg n. numele german al Bel- Carol.
gradului ardelenesc. Carol (Principele) m. mostenitor pre-
Carlsruhe n. oras in Germania capt zumptiv al coroanei Romaniel, fiul cel
marelui ducat de Baden: 137.000 loc. mai mare al regelui Ferdinand, nAscut la
Carmaniola f..1. orris in Italia (Tu- 15 Oct. 1893, cAsAtorit in 1921 cu prin-
rin), ocupat de Francezi in 1792: 13.000 cipesa Elena de Grecia. A luat o parte
loc.; 2. cantec revolutionar din acea epoch'. activA la rAsboiul austro-roman din 1916
Carmel n. 1. munte in Palestina, o 1918. In 1925, Principele Carol renun(a
prelungire a Anti-Libanului, pe care se la toate drepturile sale ereditare, thlocuit
aflA o manastire celebra; 2. ordin de ca- find prin fiul ski Mihaiu. V. acest mime).
valerie, instituit de Henric IV in 1603 Carol m. numele mai multor regi ai
Carmen-Sylva f. 1. pseudonimul 1,-- Frantei: 1. CAROL MARTEL invingatorul e-
terar al Elisabetei, regina Romaniei ; 2. mirului Abderaman (690-741); 2. CAROL
izvor de ape minerale in jud. Suceava. I sau CAROL MAONLI (Charlemagne), regele
Carnae n. sat in Franta. renumit pen- Frantei i imparatul Occidentului, invinse
tru numeroasele sale rnonumente druidice pe Saxoni, se luptA cu Sarazini, funcla
megalitice). scoale i publica legi (743-814); 3. CAROL
Carniolia f. provincie iugo-slava cu II (PleqUIVIII). regele Frantei i impAratul
128.000 loc.: can Laybach. Germaniei (840-877); 4. CAROL CEL GROS,
Carnot (Sadi) m. inginer, deputat flul lui Ludovic Germanicul, reuni toata
ninistru, fu ales Presedinte al Republicei monarhia lui Carol Magnu (884-887) ;
ranceze in 1877, asasinat in 1894. 5. CAROL III (eel Simplu), cede-. Norman-
Carol I (principe de Hohenzollern) dia si muri In Inchisoare (893 929); 6.
1. regele Romaniei, nAscut in 8 Aprilie CAROL. IV (cel Frumos), ultimul rage din
339 la Sigmaringen, ca flit. al Principe- ramura Capetingilor (1322-1328); 1 CIV

www.dacoromanica.ro
 Car - 746 - Car
not. V (cel In(elept), recuceri o parte a Austriaci, abdic5 in favoarea fiului s511
Frantei dela Englezi (1364-1350); 8. CAROL Victor Emanuel 11 (1831-1849).
VI, fiul lui Carol V (1380-1425); 9. Carol I (de Austria) m. se urea pe
CAROL
VII, mantui Franta cu ajutorul Ioanei tronul Austro-Ungariei dupA moartea in
d'Arc (1422-1461); 10. CAROL VIII, cuceli 1916 a implratului Francisc-Iosef. Martur
regatul Neapolei (1483-1498); 11. CAROL al dezastrelor tArii sale, el abdica in 1918
IX, care ordonA milcelul din noaptea Man- si se retrase cu familia sa In Elvetia El
tului Barthelemy (156 -1574): 12. CAROL muri in exil la Funchal (Madera) In 19221
X, fratele lui LudovIc XVI, pierdu tronul Carol-Robert m. rege al Ungariei,
(1824-1830). ,invins 95 alungat de Alexandru Basarab,
Carol m. numele mai multor impérati Domnul Munteniei (1307-1342).
ai Germaniei: 1.
CAROL I sau CAROL MAGNU, Carol Temerarul m. Duce de Bur-
CAROL H PLEIUVUL i CAROL III CEL GROS gundia. adversarul lui Ludovic XI, ucis
(v. mai sus); 2. CAROL IV, autorul unei sub zidurile dela Nancy (1477).
Bule de aur, constitutiune care regula a- Carolina f. 1. (de Nord), unul din
legerea imparatilor (1347-1378); 3. CAROL Stateie-Unite ale Americei de Nord cu
V (Carol Quintul), rivalul lui Francisc I, 2.500.000 loc.: cap. Raleigh; 2. (de Sud),
rege al Spaniei sub numele de CAROL I unul din Statele-Unite americane : 1.683.000
(1516), tmparat dela 1519-1555. cand loc. cu cap. Columbia.
abdica I muri in 1558: 4. CAROL VI, lin- Caroline (Insule) pl. arhipelag in 0..
pArat (1711-1740); 5. CAROL VII, sau Ca- ceania: 41.000 loc.
rol Albert, duce de Bavaria, apoi /Luna- Caron m. Mit. luntrasul Infernului,
rat (1742-1745). care pentru un blnu( trecea pe morti pe
Carol tn. nume a doi regi ai Angliei: cellIalt mai al Styxului.
1. CAROL I STUART, fiul lui Iacob I, detro- Carp m. I. (Costache) m. fabulist ro-
nat de revolutiunea din 1648, (decapitat man (1838 -1880): 2. (Petre), om politic,
in 1649); 2. CAROL 11, fiul lui Carol I (1660 partizan convins al Nemtilor In rlsboiul
-1685). mondial (mort In 1918).
Carol m. numele mai multor regi ai Carpati pl. (numiti astfel dupA tribul
Suediei: 1. primii vase Caro li sunt putin dac al Carpilor), Ian( de munti cari stra-
cunoscuti; 2. CAROL VII, Jul cel dintai bat Cecoslovachia, Ungaria i Romania:
numele de rege al Suedezil or (1162-1168); ei incep la Portile-de-Fier si se termin5
3. CAROL X. sau Carol Gustav, urmasul la muntele Piatra-Rosie din judetul Su-
Cristinel pe tron (1654-1660); 4. CAROL ceava, pe o intindere de 700 km. pentru
XII, cel mai ilustru dintre regii Suediei, Romania. Lungimea lor totall dela muntii
faimos prin expeditiunile sale in Saxonia, Sudeti pana. la Portile-de-Fier este de 1450
Po Ionia si Rusia (1697-1718); 5. CAROL km. Cel mai lnalt pisc In Muntenia este
XIII (1809-1818), reuni Suedia cu Nor- Negoiul (2550 m.), iar in 'Moldova Cea-
vegia l doptl pe Bernadotte, care Ii hldul (1906 m.).
urml sub numele de CAROL XIV (1818 CArpeniti n, sat Intre Campeni I Abrud.
1844). Patria lui Closca i Crisan, vestiti cApitani
Carol m. numele a patru regi al Spa- in Revolutiunea lui Horia (1784): 1393 loc.
niel: 1. CAROL I, sau CAROL QUINTUL, (1516 Carra (Jean Louis) m. nIscut in El-
-1555) (v. mai sus); 2. CAROL II, numi vetia si mort la Paris pe esafod in tim-
ca mostenitor pe ducele Ellin d'Anjou pul Teroarei; instructorul fiilor lui Gni-
(1665-1700); 3. CAROL III, autor de re- gorie Ghica i corespondentul francez al
forme folositoare (1759-1788); 4. CAROL Domnului, a publicat fran(uzeste in 1781
IV, se urea pe tron In 1788 si abdich la o Istorie a Moldovei si a Valah.ei
1808). (1742-1793).
Carol m. numele mai multor regi ai Cartagena f. oras In Spania, in pro-
Neapobi ai celor DotrA Sicilii: sante vincia Murciei: 100.000 loc. Port militar
I
principi cu acest nume, dintre care cel pe Mediterana.
mai celebru fu CAROL I, fratele sfantului Cartagine f. vechiu oras in Africa,
Ludovic, regele celor Doul-Sicilii 1266), nu departe de Tunis, Intemeiat de Didona
care pierdu o parte din cuceririle sale (900 a. Cr.) si dAramat de Romani (146
prin Vesperele siciliene (1282). a. Cr.). Rezidit de Cezar, fu iarls dIrl-
Carol m. numele mai multor regi sau mat de Arabi la 598 (Cartaginez).
dud de Savoia si de Sardinia : I. Trei Cartal n. I. odinioara, cetate tare in
cu numele de CAROL l patru cu cel de tinutul Ismailului pe DunAre, in dreptul
CAROL EMANUEL (1580-1802); 2. CAROL Isaccei; 2. azi numele unui lac si sat in
Faux, regele Sardiniei (1821-1831); 3. CA, jud. Bolgrad ; 3. comunI rural& In jud.
ROL ALBERT, Ttlele Sardiniei, invins de Constanta cu 4500 loc,

www.dacoromanica.ro
 Car 747 Cau
Carteziu m, nume latinizat al Slozo- Catalonia I. veche provincie a Spa-
fului Descartes, de unde termenul de car- niei; 1.800.000 loc. cu cap. Barcelona.
tezianism, dat doctrinei sale. V. Des- Catalpug n. numele unui rAu si al
cartes. unui lac in Basarabia.
Cartuzieni m. pl. calugArl instituiti Catargiu m. 1. (Barbu), orator si orn
In 1032 de sf. Bruno. de Stat roman, muri asasinat 1807
Carybda f. prApastie In stramtoarea 1862); (Lascar), bArbat politic, seful par-
Sic liei. in fata stancei Scylla, pe coasta tidului conservator (1823-1899).
a cAdea din Scylla in Carybda,
Italiei : Catari pl. nume dat mai multor secte
a scapa dintr'o primejdie spre a da de eretice in evul-mediu, in special Albi-
alta mai mare. gensilor.
Caqin m. I. tau In Moldova, afluent Catarina (StAnta) f. 1. fecioarA si mar-
al Trotusului; 2. sat in judetul Buzau cu tirA crestinA din sec. IV, patroana fecioa-
o mAnAstire zidità la 1655 de Gheorghe relor (serbatA la 25 Noemvrie); 2. ordin
Serban V odA ; 3. satin jud. Ba : 2600 loc. fundat in Rusia de Petru I in 1714 $
Cavtnir n. regat al Aziel, in Himalaya: destinat femeilor.
3 mil, loc., strabatut de Indu, cu cap. Catarina 1. numele mai multor su-
Casmir. Aliat cu Englezii. Saluri renu- verane: CATERINA I, ImpArAteasa Rusiei,
mite. simpla taranca, deveni sotia lui Petra
Caspiefi (Marea) f. lac imens situat cel Mare (1652-1727). CATERINA CEA
II

intre Europa si Azia. Pesctrie abundantd. MARE, impirAteasa Rusiei, femeie supe-
Cassandra f. Mit. flea lui Priam, rioarA prin administratiunea ei, dar ne-
primise darul profetiei, dar nu era cre- vrednicA prin despotismul i depravatiunea
zutA de nimeni. sa ; ea desmembrA Polonia In net ran-
Cassandru m. unul din generalii lui duri, cumpArA Crimea, protejA literele n
Alexandru, famas rege al Macedoniei dupa stiintele (1729-1796).
batalia dela Ipsus (301 a Cr.). Catarina de Aragon 1. llica lui Fer-
Cassel n. oras in Prusia, cap. electo- dinand Catolicul si al Izabelei, sotia lui
ratului de Hessa, pe Fulda : 166.000 lo- Henric VIII, al cArii divort cauzA schisma
cuitori. Angliei (1485-1536).
Cassin m. munte In Italia la 80 km. Caterina de Medicicis f. regina Fran-
de Neapole, cu o mAnastire fundatA de tei, mama lui Carol IX, consiliA mAcelul
St. Benedict (529), metropola tuturor mA- din noaptea sfAntului Barthdlemy (1519
nAstirilor din ordinul benedictinilor. 1589).
Cassini m. astronom italian, creatorul Caterlez n. sltulet la gura SAn-Geor-
observatoriului din Paris (1625-1712), giu a DunArii, locuit excluziv de pescarl
Cassiodor m. istoric latin. ministrul (mai ales Rusi).
lui Teodoric cel Mare, regale Gotilor (468 Catilina m. senator roman, urzi in
562). contra republicei o conspiratiune zAdAr-
Cassiopee f. 1. Mit, regina Etiopiei, nicitA de Cicerone (63 a. Cr.).
mama Andromedei, pe care Joie o puse Cfitilina f. numele unui deal In ju-
dupA moarte in rAndul stelelor ; 2. Astr. detul Iasi.
mare constelatiune aproape de polul N. Catinh (loan) m. poet muntean, lul
Cassiu m. general roman, unul dintre parte la revolutiunea dela 1848, al cArii
ucigasii lui Cezar, se sinucise la 42 a. Cr. mars 11 compuse (1828-1851).
Castalia f. izvor la poalele Parnasulul, Catone rn. numele a doi Romani 1-
consacrat Muzelor. luori : 1. (BAtrAnul sau Censorul), cu-
Castilia f. unul din vechile regate ale noscut prin austeritatea moravurilor sale,
Spaniel, ImpArtit In Castilia Veche cu cap. prin severitatea si ura-i in contra Carta-
Burgos si Castilla Nouà cu cap. Toledo. ginii (232-147 a. Cr.); 2. (din Utica),
(Castilian). strfinepotul celui precedent, adversarul
Castor m, Mit. fiul lui Joie si al Ledei, lui Cezar, se ucise la Utica In Africa,
frate geamin cu Pollux; acesti doi frati, spre a nu-i datori vieata (94-46 a. Cr.);
numiti i Dioscurii, formeazA pe car con- 3. Jig. om de o virtute rigida (naturalA
stelatiunea Gemenilor. sau afectatl): e un Cafone.
Castoria f. oras in Macedonia, pe la- Cattegat n. strAmtoare Intre Suedia
cul cu acelas nume : 11.000 locuitori. Si Danemarca, uneste Mares Nordului cu
Castriota m. V. Scanderbein. Marea Bahia.
Catalaunice (CAmpiile) pl. loc ses Catul m. poet latin, amicul Jul Cice-
In Franta langa Chalons-mr-Marne, ce- rone si al lui Cezar, a scris elegii i e-
lebru prin invingerea lui Atila de cAtre pigrame (87 46 a. Cr. ).
Aeliu (451). Caucaz m. 1. lant de munti !atm

www.dacoromanica.ro
 Cala 748 Cel
Marea Neagra i Marea CaspicA, desparte Ceangai in. pl. nume ce se clA hi
Europa de Azia ; 2. provincie ruseascA, Moldova Ungurilor sau SAcuilor, asezati
asezarA pe cele douA coaste ale Cauca- din timpul lui Alexandru. cel Bun (1401
zului: 9 mil. joc. (Caucazian). 1432) la granita din spre Ardent, pe
Caudine (Furci) f. pl. stramtoare a langa Trotus, Suet i Prut: in nurnAr de
proape de Caudium, la S.-E. de Capua, vr'o 50.000 sufllete, ei formeaza sate de
unde Roman% invinsi de Samniti, trecura agricultori prin judetele BacAu si Roman.
sub jug; fig. a trece sub furcile caudine, [Ung. csz.uscó, ht. rem sunAtor ila ureche ,
a fi nevoit a face concesiuni umilitoare. aluziune la graiul lor cel aspru].
Cavala f. oras turcesc din vilaietul Ceatalgea 1. oras turcesc cu 70.000 loc.
Salonicului, In fata Insulei Thasos, port la 43 km. departe de Constantinopole.
mediocru cu 5000 loc. Ocupat de Bulgari timele-i formeazA un sir de dealuri acope-,
In ultimul rAsboiu balcanic, acestia tura' tite de fortificatiuni sore a pune la adapost
siliti a-1 ceda Grecilor in 1913. Constantinopole. Mahe intre Turci i Bul-
Cavarna f. orAsel in Cadrilater, port gari dela 15-25 Nov. 1912.
pe Marea-Neagra : 4000 loc. Cavarna nu Ceaur (Vasile) m. competitor la tro-
dateazA ca oras decat dela 1906. nul Moldovei pe timpul domniei a treia
Cavendish m. celebru fizician $ i chi- a lui Mihai RacovitA (1716-1727).
mist englez, fAcu cel dintaiu analiza apei Cecilia (Sfanta) f. fecioarA martirA
yi arAtA proprietatile hidrogenului (1731 din sec. III, presupusa inventatoare a or-
1810). gai, patroana muzicantilor (sArbAtoare la
Cavour (Conte de) m. celebru om de 22 Noemvrie).
stat Italian, principalul factor al unificárii Ceco-Slovachie f. republica procla-
Italia (1810-1861). matA in 1918, recunoscutd de tractatul
Cazaci m. pl. neam tAtAresc rusificat, din Versailles (1919) si constituitA din
asezat la Inceput dincolo de pragurile fostele Val austro-ungare: Boemia, Mo-
Niprului (si de aceea numi(i Zaporojeni), ravia, Silezia l Nordul Ungariei: 1312
apol pe langa Don si in posesiunile tur- mil. loc. cap. Praga.
cesti dela Marea-NeagrA. Independenti Cecrop m. Egiptean considerat ca
panA la Petru cePMare, Cazacii s'au rAs- fundatorul Atenei (sec. XVII a. Cr.).
boit in diferite randuri cu Lesii, Tátarii, Cedron rn torent in Palestina, Intre
Moscovitii l Romanii; uneori, tocmiti de muntele mAslinilor si dealul Ierusalifnu.
Lesi si de Romani, Cazacii formau cete lui, se varsA in Marea Moarta.
de aparare a granitelor rii. Hatmanii Cefalonia f. insulA greceasci in Marea
lor cei mai vestiti au fost Bogdan Hmi- lonica, in fata golfului Lepante : 85 000 loc.
elnitki l Mazeppa. Callan m. supranumele lui Mihai III
Cazane n. partea cea mai frumoasA Racovita.
pi ingustA a stramtorii dela Durlarea de Cehi m. pl. Slavii din Boemia, Mo-
jos, la cativa kilometri In sus de Orsova, ravia si dintr'o parte a Ungariei in nu-
Cazari m. pl. neam de Mari, fun- mAr de paste 7 milioane.
data' in evul-mediu (pe langi Marea-Cas- Cehrin n. capitala Cazacilor.
picA, Marea-NeagrA, Niprul si Volga de Celebes n. I. insule in Oceania (Ma-
mijloc) un imperiu care inflori mai ales laezia), apartin Olandei: 2 mil. loc. cu
In secolul IX si fu doborit de Moscoviti cap. Macassar.
In secolul urmitor. Celeiu n. comunA in jud. Ronanati
Cazilbali m. pl. numele Persanilor cu ruine vechi: 2400 loc.
la vechii nostri cronicari. [Turc. RYZYL EA*, Celestin m. 1. nume a cinci papi
ht. cAciubA rosie, porecla data de Turci (422-1294); 2. calugAr din ordinul fun-
Persanilor, al caror soldati -purtau tur- dat de Celestin V (1294).
bane rosfil. Cellini (Benvenuto) m. celebru sculp-
Cazimir m. nume a 5 regi al Polo- tor si argintar italian, nAscut la Florenta,
niei, dintre cari CAZIMIR III (cel Mare), fu chemat in Franta de Francisc I: Me-
rege dela 1333, fu ultimul dintre Piasti morii (autobiografie) (1500-1570).
(1309-1370). Celsiu m. celebru matematic f astro-
Cead n. lac mare in Africa in mijlo- nom suedez, introducAtorul termometru-
cul Sudanului, cu mai multe insule lo- lui centigrad (1701-1744).
cuite: 380 km. lungime. Celsu m. medic roman din sec. 1, au-
Ceahlau ii. cel mai Malt munte din torul unei insemnate opere medicale.
toatA Moldova, piscul Carpatilor in ju- Celfi pl. neam mare indo-european
detul Neamtu: 1906 m. care in sec. III a. Cr. ocupa o mare parte
Ceanad n. judet in Transilvanis cu a Europei centrale. El coprindea pe Gali,
cap. Mdcdu. Britani, Caledoni 1 Hiberni. Azi numArA

www.dacoromanica.ro
 Cel 749 -- Cez
3% mil., rfispanditi in Bretania, Scotia si autorul lui Don Quijote dela Mancha
Irlanda. (1547-1616). V. Don Quijote.
Celtiberi pl. vechiu popor din Spania Cetate 1. 1. corn. urbanfi cu ruine ve
de N., tormat dintr'un amestec de Ceiti chi in judetul Doljiu: 5000 loc., important
si de Iberi. sub raportul strategic: aci se dete o bath,
Cerber m. 1. Mit. caine cu trei ca- lie la 1854 intre Turci si Rusi si ea jucfi
pete, care pfizia intrarea infernului; 2. un rol in rfisboiui pentru independentfi
jig. portar brutal si grosolan, paznic ne- 1877); 2. localitate la poalele Muntilor
imblanzit. Apuseni, pe teritoriul comunei ruinate.
Cerbu m. munte in Gorjiu (1640 m.) Cetates-AlbA I. numele romanesc al
deasupra satulm Novaci. Akkeimanului si al Vizegradului; judet
Cercel (Petru) m. Domnul Munteniei, si oras in Basarabia (V. Akkerman):
flul lui Pfitrascu cel Bun si irate cu Mi- 55.000 loc.
hai Viteazul (1583-1585). Om invfitat, Cetates-Babei f. pisc pe Bucegii din
or bia 12 limbi; el In mazilit In urma culmea Carpatilor.
intrigiloi si a banilor Doamnel Chiajna Cetatea Dâmbovitei f. vechiul nume
si muri innecat din ordinul vizirului in al Bucurestilor. V. Dambovita.
1590. Cetatea-de-Balth I. numitA de Un-
Cerchezi m. pl. numele locuitorilor guri Kiikiilliivdr, i de Nemti Kokelburg,
din Circazia. orfisel in Transilvania pe malul Mang al
Ceremisi m. pl. popor finez de langfi Tfirnavei-rnici, cu o cetate veche.
Volga, cam la 260.000 oameni, se ocupfi Cetatea-de-Floci f. cetate veche ale
cu agricultura ; 2. numele moldovenesc cfirii ruini se vfid i astfizi la gura Ialo-
al Tfitarilor litfeni de origin& ceremisicA : mitei, la locul numit Piva-Petrei.
zadarnic Ceremisii 'ndreapt6 groase Cetatea-de-Pamfint f. cetate ruinata
tunuri AL. in judetul Tutova, din care n'a mai 'l-
Ceremus m. afluent al Prutului, cel imas deck un zid de pfirnfint.
mai iepede rfiu al Bucovinei, care o des- Cetatea-Fetei f. cetate ruinatfi In ju-
parte de Galitia. El tonna odinioarfi gia- detele Vlasca l Ialornita.
nita intre Moldova si Polonia. Cetatea Jidova f. V. Jidova.
Ceres f. Mit. zeita secerisurilor, fiica Cetatea Latinilor f. V. Orevita.
lui Saturn si a Cybelei, invatfi pe oa- Cetatea Neamtului f. V. Neamtu.
mem agricultura. Cetatea lui Radu Negru 1. V. Ne-
Cerigo n. una din insulele lonice la gru-Voda.
S. (ireciei, vechea Cythera. Cetatea Severinuluil f. V. Severin.
Cerna f, 1. rfiu in I3anat, afluent al Cetatea lui Tepes-voda 1. V. Chpfi-
Dunfirii: 100 km.; 2. afluent d'a stanga tfineni.
Muresului; 3. pfirfiu al Oltetului. [Rus. Cetatuia I. 1. mfinfistire In Rfimnicu-
dentg, negru (dupfi coloarea apelor sale) Valcei; 2. deal si sat in judetul 1ai, cu o
de aceeas originfi Cernavoda, Cerneta mfinfistire fundatfi de Duca-Vodit in 1670.
Cernagora f. numele indigen al Nun- Cetinie f. vechea cap. a Muntenegrului,
tenegrului. azi oras iugo-slav, asezat intre munti la
Cernauti pl. sau Czernovitz, cap. Bu- inaltime de 1137 m., cu 3500 loc. Rese-
covinel, oras comercial asezat pe main! dinta mitropolitului.
drept al Prutului: 96.000 loc. Universitate Ceuta f. oras in Maroc (Africa), In fat&
germanfi l romfinfi, resedinta unui mi- Gibraltarului, a partine Spaniei: 10.000 loc.
tropolit. V. Bucovina. Ceveni (Muntii) pl. lam de munti in
Cernavoda f. ((AO Neagra,, 1. rfiu centrul Frantei.
In Dobrogea, iese din lacul cu acelas Ceviot (MuMii) pl. Ian! de munti care
nume si se varsit In Dunfire Ifingfi co- separfi Anglia de Scotia. Oi foarte cfiutate.
muna Cernavoda ; 2. orfisel asezat pe Ceylan n. Mania in Azia : 4.700.000 loc.
Dundre, In judetul Constanta: 5850 loc. la S. de Industan, ocupatfi de Englezi la
Statiune vamalfi si de cale feratfi. Port pe 1795, cap. Columbia. Centrul budhis-
Dunfire cu mfiretul pod Carol I. mului.
Cerneti pl. 1. odinioarfi, tarp !mem- Cezar (Iuliu) in. ilustru Roman si mini
nat In judetul Mehedinti, fu pang la 1830 din cei mai mari generali ai antichitatii.
cap. judetului; 2. azi, sat cu totul deed- StApfinul Romei dupfi cucerirea Galiei, el
zut ce tine de Severin. sustinu un rfisboiu indelungat In contra
Cernica I. pfirfiu l comunii In jud. lui Pompeiu si a republicanilor ; Invingfi-
Ilfov, cu o mfinfistire zidith in 1608 de tor, fu proclamat dictator, dar fu asasinat
Vornicul Cernica Stirbeiu: 700 loc. de Brutu si Cassiu in mijlocul senatului.
Cervantes m. celebru scriitor spaniol, Cezar fu si mare istolic, autorul unor Co-

www.dacoromanica.ro
 Cez 750 Cho
nientarii despre rdsboiul Galic (101 Rares si sotia lui Mircea Ciobanul, dupa
44- a. Cr.). a Conn moarte (1560) fu alungata peste
Cezarea f. numele a cloud orase ve- Dunare Impreuna cu fiul ei, Petru Schio-
chi; 1. In Capadocia, patria sfantului Va- pul. Femeie diplomaé si isteata, amica
sde; 2. in Palestina, resedinM guvernato- cu Sultana Validea, ea reusi cu bani a
rului roman. reda tronul fritor sai Petru i Alexandru.
Chalons n. (cit. ..alon), numele a doua Chiaro (Del) m. Raguzan de origina.
orasele tranceze, unul cu 31.000, iar cela- a vizitat Muntenia sub Nicolae Mavrocor-
lalt cu 30 000 loc. dat si a ramas In tare (1710 1714) ca
Champagne 1. (cit. ,cimpatiii), veche instructorul heizadelelor. A sa Istorie a
provincie franceza in ale card podgorii se Revolufiunilor moderne din Valahia
recolteaza vinul spumos numit sampanie. (publicata italieneste la Vene(ia in 1718)
Champollion m. (cit. ,c2mpolion), descrie tam, natura, datinile, obiceiurile
invatat trancez care izbuti cel dintai a si religiunea locuitorilor Munteniei.
clescitra hieroglifele (1790 1832). Chicago n. (cit. Cicago), orris in Sta-
Charlemagne m. numele francez al tele-Unite din America, pe lacul Michigam :
lui Carol Magnu. 2.786.000 Mc. Carnuri sarate si afumate.
Charleroi n. (cit. ,ctrlroa), ores in Chili n. (cit. Cili), cea mai prospera
Belgia, centrul unui mare basin huilier : republicA In America de S., pe Marele
28 000 loc. Ocean (Pacific), formand o tbsie ingusta
Chateaubriand m. (cit. ,citobrian), de pamant, cu o populatiune de 4.200.000
scnitor francez: Geniul Crestinismului, loc. si cu cap. Santiago.
Atala (1768 1848). Chilia f. 1. brat al Dunarii, serveste de
Chatham n. (cit. Ciatam), oras en- hotar intre Rusia i Romania ; 2. (Nona),
glez in comitatul Kent cu un frumos ar- ores in Basarabia cu 15.000 loc., asezat
senal maritim: 47.000 loc. Al doilea port pe varful bratului cu acelas nume, cetate
militia al Angliei. Turnfitorie de tunuri. celebra In istoria Romandor ; 3. (Veche),
Chaucer m. (cit. Ciosdr), parintele orasel in judetul Tulcea cu 3000 loc., zi-
poeziei engleze (1328-1400). dit de Genovezi inteo insult. a Dunaiii.
Chehaia-Beiu (Hagi-Ahmed) in. gu- Port insemnat pentru pescArie; 4. sat in
vernator al Munteniei dela 1821-1822, judetul Olt: 1400 loc.
apoi Pasa de Rusciuc §1 de Silistra. Chilperic m. nume a doi regi Mero-
Chénier (André) m. (cit. .enie), ilu- vingieni (561-720).
stru poet francez, mort pe esatod in tim- Chimborazo m. (cit. pimboraso),
pul Teroarei din Paris : Poeme, Elegii pisc al Anzilor in Equator, America de S.,
(1762-1794). inalt de 6530 rn.
Cheops m. rege egiptean sub care se China f. imensA tare In Azia (coprin-
construi cea mai Malta dintre piramide zand inca Mangiuria, Mongolia, Dzungaria,
(sec. XII a. Cr.). Tibetul, Turkestanul oriental) cu 428 miL
Cherbourg n. (cit. .erbur), prefec- loc., cap. Pekin. Acest imperiu fu procla-
tura maritima in Franta. Port militar II mat republica in 1912. Productiuni : bambu,
cetate de primul rang : 43.000 loc. orez, ceaiu, matase l portelan (Chines).
Cheronea I. ora§ In Beotia, patria lui Chio f. V. Hio.
Plutarc. Victoria lui Filip asupra Grecilor Chipru n. vechiul nume romanesc al
(338 a. Cr.) si a lui Sylla asupra lui Mi- Ciprului.
tridat (86 a. Cr.). ChiInäu n. judet I oras, fosta cap
Chersones n. numele vechiu al unor a Basarabiei, pe malul drept al Bacului,
peninsule : Chersonesul Tauric, azi Cri- inconjurat de dealuri, acoperit de vii si
tnea; Chersonesul Cirnbric, azi futlanda. livezi: 150 000 Mc. Facultate de teologie.
Cherubini m. celebru compozitor ita- V. Basarabia.
lien, autor de opere, liturghii Ii bucati re- Chitaiu n. parau, lac si sat In jud.
ligioase (1760-1842). Bolgrad.
Cherusci m. pl. popor in vechea Ger- Chitila 1. sat in jud. Ilfov, statiune de
mania, intre Weser si Elba, a caror cea cale terata. Fabrica de zahar.
mai celebra capetenie fu Arminiu. Chiustenge f. numele turcesc al ju-
Chesarie m. episcop de Rarnnic, bar- detului Constan(a.
bat cult si traducator de carp religioase Chloris f. Mit. numele grec al Flord:
(1773 1780). qi Chloris de roze roi pune la salbe,
Chevreuil m. (cit. evreil), celebru pe fruntea-i de crM Ex.
chimist francez, inventatorul lumanarilor Choiseul (puede de) m. (cit. .oazol),
de stearinit (1786 1889). om de Stat francez, ministru lui Ludo-
Chiajna (Doamna) I. Mai lui Petru vic XV 1719 1785,..

www.dacoromanica.ro
 Cho 751 Cis
Chopin m. (cit. $open), celebru pia- Cincinat m. celebru roman care fu
nist si compozitor polonez care a trAit In luat dela plug spre a combate pe Volsci
Franta. Faimosul stir Mars funebru a (459 a. Cr.) I, dupA victorie, se intoarse
rAmas popular (1810-1849). iarisi la camp.
Ciaxare m. nume a doi regi ai Me- Cincinati II. oras in Statele-Unite din
zilor (sec. VII si VI a. Cr.). America pe Ohio; 400 000 loc. Centru
Cibin n. afluent de-a dreapta Oltului. industrial.
Cic n. 1. V. Clue; 2. munte Mire Olt Cinea m. ministrul lui Piru, regele
9 granita rasAriteana a Transilvaniei. Epfialui, pe care Ii trimise la Roma spre
Ciceria f. partea nordica a Istriei, in- a incheia pace (sec. III a. Cr.).
tre Fiume si Triest, locuità de Cici. Ciobanul in. supranumelelui Mircea
Cicerone (Marcu Tulin) m. cel mai Ciochdia f. I. parau al Grlortului; 2.
celebru dintre oratorii romani; consul, sat in jud. Gorjiu.
mantui patria de conspiratiunea lui Ca- Ciocanesti pl, azi plasA, odinioara
tilina (63 a. Cr.): fu sugrumat din ordi- orasel In jud. Ilfov: 2700 loc.
nul triumvirului Antonin. AfarA de dis- Ciolan n mantstire in judetul Buzau,
cursuri, el a Fasat numeroase opere filo- cu aer curat i pozitiune frumoasa.
zofice,inspirate de doctrina lui Platon Cioplea f. sat in iud. Ilfov, pe Dam-
(106-43 a. Cr.). bovita. Seminar catolic.
Ciceu n. ores In Ardeal, stimanit odi- Ciorlu m. orAsel turcesc, statiune de
nioarA de Domnii Moldovei. cale feratA intre Adrianopole i Constan-
Cichindeal m. V. Tichindeal. tmopole: 1000 loc. Coprins de Bulgari
Cici rn. pl. numele Slavilor din Ciceria : in 1912, retrocedat apoi Tumid.
Sarbi si Romani refugiati in sec. XVI de Ciorogarla f. 1. parau al Sabarului
frica Turcilor. 2. comung cu o manastire de maid in
Cid (Rodrigo de Bivar) m. 1. erou spa- jud. 11(ov : 2500 loc.
niol din sec. XI, supranumit Cidul, care se Cipariu (Timoteu) m. canonic erudit si
ilustra in luptele contra Maurilor ; 2. nu mele filolog roman, reprezentantul scoalei la-
unei tragedii faimoase de Corneille (1636). tiniste in Transilvania (1805-1887).
Cihac (Iacob) m. medic si naturalist Cipru rn. insula in Mediterana, aproape
roman (1800. 1888). (Al.), lexicograf, de Azia-MicA, 230.000 loc. cu cap. Ni-
II

autorul primului Dictionar etimologic cozia: cedatA Angliei de Turd la 1878.

al limbei romdne (mort 1887.) Vinuri renumite (Cipriot).
alicia f. Ora veche In Azia-MicA, in Circazia f. tarA la N. de Caucaz, a-
fata Ciprului, udatà de Cvdnu. partine Rusiel (Circazian).
Cimabue m, pictor italian din sec. XII, Circe f. Mit. vrAjitoare vestitA care
unul dintre restauratorii picturei medie- prefacu in purcei pe tovarAsii lui Ulyse.
vale (1240 1301). Ciribiri rn. p1 porecla Iitro-Rornanilor,
Cimbri m. pl. popor germanic. care, in special celor dela S. de Monte-Maggiore.
Impreumi cu Teutonii, nAvali In Galia Ciril l Metodiu m. a postoli ai Sla-
in N. Italiei in sec. H a. Cr. Mariu ti ex- vilor (morti la 869 si 885), frati calugari
terminA in anul 101 a. Cr. originari din Salonic, traducAtorii cArtilor
Cimbric (Chersonesul) m. numele ve- liturgice in slavoneste.
chin al Iutjandei sau al peninsulei Dane- Cirimus m. V. Ceremus.
marcei. Cirta f. numele roman al cetAtii Con-
Cimerian a. Bosforul Clmerian, nume stantina.
dat in vechime stramtoarei dintre Mares- Ciru m. regele Persiei, fiul lui Cam-
Neagra 1 Marea de Azov, azi Ienikale bize, detrona pe mosu-sAu Astiage, regele
sau Kerci. Mezilor, fundA Si ruiri prun cuceririle sale
Cimerieni m. pl. popoare mitice pe imensul imperiu al Persilor (620 529).
care Homer le aseazA la anus, nu departe Cisläu n. comunA In BuzAu cu o mS-
de locasul mornlor. nastire i cu ruine vechi : 3200 loc. Her-
Cimon m. general atenian, fiul lui Mil- ghelie de cai a Statului.
tiade, taimos prM victoriile sale asupra Cisleitania 1. care e dincoace de Leitha ,

Persilor (mart 449 a. Cr.,. nume sub care era desemnatA Austria
Cina m. 1. Roman celebru, de mai in opozitiune cu Ungaria numiti Trans-
multe ori consul, partizan al lui Marin, leitania. V. Austria.
Insangera Roma cu proscriptiunile sale Cismegiu n. lac si gradina mare in
si mud asasinat (84 a. Cr.); 2. descen- Bucuresti, infiintate pe locul gradinilot
dent al lui Pompeiu, conspira in contra unui bogat fantanar.
lui August, care Ii lent& (subiectul liner Cisnfidia f. oras ardelenesc. In judetul
(rumoase tragedri de Corneille). Sibiului, cu p fabricA de postai,.

www.dacoromanica.ro
 Cita 752 Cob
Clubair-Vodfi m. sau Ciupor, gene-, Clermont-Ferrand n. orris In Franta
ral ungur, fu Domnul Moldovei numai cu 83 000 loc, Patria lui Pascal. Cate-
cateva zile (1451): despre el legenda spune drall frumoasa. Papa Urban ll predica
ca ar fi fost mancat de guzgani. aci prima cruciata (1096).
Clue n. 1. (Muntii), sir carpatic con- Cho I. Nit. Muza istoriei.
stituit dintr'o singurA culrne, la S. de Clisura (Vlaho) I. orasel in Macedonia
Trotus; 2. (Csik), jude in Transilvania, cu 8000 loc., In mare parte Armasi (veo
asezat pe stanga Oltului cu 140.000 loc.; 5000).
3. (Mercurea sau Szereda), capitala ju- Clocociov n. manastire in jud. Olt,
detului, pe valea Oltului: 6000 loc. la S. de Slatina.
Ciudomir n. varf de munte In Jude- Clodiu m. tribun al poporului, Mcu
tul Bac fiu, la hotarul cAtre Ardeal. at se exileze Cicerone si fu ucis de scla-
Ciupria I. oras industrial in Serbia, vit rivalului sat' Milone (52 a. Cr ).
Lana Morava : 4694 loc. Closani pl. plain si comurd in jud
Civita-Vecchia f. oras In Italia, port Mehedinti, punct de trecere peste munti
pe Mediterana : 18 000 loc. in Transilvania : 1100 loc. Aci fu vat:if
Clitbueet n. culme a Carpatilor prin de plain Tudor Vladimirescu.
judetul Prahova, sepad basinul Ialomitei Close., (loan Oarga) m. tobag din
de al Siretului. comuna Carpenis, al doilea cap al Re-
Cladova f. 1. oras IMAM l comercial volutiunii romane din Ardeal, executat in
In Serbia, pe DunAre in fata Severinului, 1785 la varsta de 37 ani.
asezat tntr'o pozitiune frumoasit ; 2. sat Clotho f. Mit. una din cele trei Parce,
In jud. Mehedinti: 1500 loc.; 3. sat In Un- care torcea firul vietii omenesti.
garia (788 loc.) si in Banat (751 loc.). Clovis m. ntime a 3 regi franci, din-
Clain m. V. Klein. tre cart Ccovis I (481-511) fn adevaratul
Claudiu m. nume a dot impfirati ro- fundator al monarhiei franceze.
mani: CLAUDIU I (Tiberiu), bArbatul Me- Cluj n. numit de Unguri Kolozsvar
satinet si al Agripinei, otrAvit de aceasta si de Nemti Klausenburg, judet si oras
din urmA (41-54). N CLAUDIU II, bun ge- insemnat In Transilvania, pe Samesul
neral, barn pe Gott In Mezia (268-270). mic: 60.000 loc. Mine de sare. Univer-
, Claudiu (Apiu) m. censorul care con- sitate ((unclad in 1873), Bibliotect fru-
strut calea ApianA (312 a. Cr.). moasii, Muzeu, Observatoriu astronomic.
Cleant m filozof stoic, discipolul lui Patria lui Mateiu Corvin. Statut mfireatt.
Zenon (sec. III a. Cr.). Clytemnestra I. Nit. sotia lui Aga-
Clejani pl. targ in jud. Vlasca : 2220 memnon, mama lui Oreste si a lphi-
loc. Batalie Intre Munteni si Turd (1522). gentei. Ea II omorl barhatul la intoa r-
Clémenceau (Georges) m. om poli- cerea sa din dabotul Troiei i fu ucisa
tic francez nascut 1841, numit Presedin- de fiul sari Oreste.
tele Consiliului in 1917, a desdsurat (In Cnid n. vechiu oras in Azia-Mica, unde
cursul ultimei faze a rasboitilui mondial) se afla un templu faimos al Venerii.
o activitate uimitoare, salvand Franta si Coasta-de-Argint I. nume dat re-
conducand'o la victoria finalA (1918). Until giunii pitoresti a Cadrilaterului, coprinsA
din autorii tractatului din Versailles (1919), intre capul Caliacra i satul Ecrena.
muri In 1929. Coasta-de-Aur f. 1. sir de dealuri
Clement m. numele a 14 papi; CLEMENT calcare in Fran'a pe linia despartitoare
VII, excomunicA pe Henric VIII al Angliei a apelor intre Ocean si Mediterana, cu
din cauza divortului sau cu Caterina de vinuri renumite i basinuri huiliere ; 2. nu-
Aragon (1523-1534). I CLEMENT XIV, des- mde unui departament francez cu 332.000
fiinta in 1773 or d inul lezuitilor (1769-1774). loc. i cu cap. Dijon: 3. parte& litoralului
Clement (din Alexandria) m. ilustru (3uyenii, intre Coasta Ivoriului i Coasta
parinte al Bisericii, fu mai intat filozof Sclavilor, ocupata de Englezi: 651 000 loc.
pagan (mort In 217). Coast& Ivoriuhd I. colonie francezA
Cleobul m. unul din eel 7 Intelepti ai in Golful Guineti.
Greciel (sec. VI a. Cr.). Cobidiceseu (Grigorie) m. geolog ro-
Cleomene m. nume a 3 regi spartani man, profesor la Universitatea din Iasi
(519-223 a. Cr.). (1832-1892).
aeon m. orator grec, capul demo- Cobia f. 1. pad% comun i plasi In
cratiel ateniene, Invins l ucis la Amfi- jud. Dambovita cu resedinta In Ohesti:
pole (422 a. Cr.). 3500 loc.; 2. manastire in satul Cobia,
Cleopatra f. regina Egiptului, invinsb zidid la 1605 de Serban Cantacuzino.
de Octaviu, se ucise Intepandu-se cu o Coblenz u. cetate in Prusia, la con-
pspidA (7-0), fluenta Rinului si a Mozelei: 57.000 log

www.dacoromanica.ro
 Cob 753 -- Col
Coburg n. oras in Turingia, cap. Coletti (Ioan) m. om de Stat grec
ducatului german Saxa-Coburg-Gotha : (1788-1847).
24.500 loc. Colhida f. veche tart a Aziei, pe coast&
Cochinchina f. partea Indo-chinei, orientate a Marii-Negre; In spre acolo
cucerite de Franta in 1858 Cea mai po- pornire Argonautii pentru a cuceri lana
pulate dintre coloniile franceze, dupe Ton- de aur.
kin si Algeria : 3.900.000 loc. cu cap. Colibasi pl. comune lenge Targoviste
Saigon. cu puturi de pecure: 1000 loc.
Cocioc n. sat In jud. Ilfov cu 3200 Coligny m. amiral francez, cipetenia
loc., lenge statia Peril. Do meniul Coroanei. hughenotilor sau a partidului calvinist,
Codes (Horatiu) m. erou roman, ape re agasinat In noaptea sfantului Barthelemy
singur podul de peste Tibru in contra (1517 1572).
armatei lui Porsena, care pornise asupra Colizeu n. imens amfiteatru, zidit la
Romei (507 a. Cr.). Roma de Impfiratil Vespasian si Titu.
Coconut (Alexandru) m. Do mnul Mun- Ruinele sale stint i astézi una din mi-
teniei, 6u1 lui Radu Mircea (1623-1627). nunile Romei.
Cocyt m. Mit. unul din fluviile Infer- Coloanele lui Hercule f. pl. nu-
nului. mele a doi munti in stramtoarea de Gi-
Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de braltar.
1200 celereti moidoveni cad locuiau un Colocotroni (Teodor) m. unul din
codru dincolo de Prut, despre hotarul capii resboiului pentru independenta Ore-
Tetarilor din Bugeag; vitejia tor era pro- ciei (1770-1843).
verbiali ; 2. locuitori din Codrul Bans- Colomaa f. comitat si oras In Galitia
tului ((cinci Codreni bat pe zece Moldo- (Polonia), pe malul stang al Prutului:
veni)). 42.000 loc. Mine de sere.
Codrescu (Teodor) m. publicist ro- CoRmia f. orag numit de Germani
man, editorul colectiunii documentale Uri- Köln, cap. Prusiei renane, cetate pe Rin:
cariu (1823-1894). 672.500 loc. Admirabile catedrale gotica,
Codru m. ultimul rege al Atenei, se incepute in 1248 si terminate in 1881
jerifi pentru mantuirea patriei sale (sec. Fabricarea parfumului zis odicolon (eau
XI a. Cr.). de Cologne) sau apd de Colonia.
Codru n. 1. plase in jud. Iasi; 2. ve- Colorado (Rio) m. 1. (Rdul-Rofts),
chiul nume al jud. Teleorman; 3. o parte nume a trei fluvii din America de S.
a Banatului. (Texas, Mexic i Rep. Argentina); 2. unul
Cogadinic m. V. Kogalnic. din Statele-Unite ale Americei centrale:
Cogfilniceanu, V. Kogalniceanu. 939.700 loc.
Cohalm (Kohalom) n. oras industrial Coljea f. 1. biserice din Bucuresti cu
in comitatul Tarnava-mare, numit de Sa,i un turn foarte frith i colturat (de unde
Reps, cu 2775 locuitori (din cari 861 ro- numele-i), construit in 1715 de Mih. Can-
man°. taCUzinO: turnul, ruinat prin cutremurul
Coimbra f. ora in Portugalia cu din 1802, a servit ca foigor de foc pane
20 000 loc. Veche Universitate. cc fu deramat in 1887; 2. f ig. enorm :
Coire f. (cit. Codr), oras in Elvetia, rninciuna cat Colfea de mare Ruin;
cap. Grizonilor: 18.000 loc. 2. spital lenge biserica cu acelas nume.
Cojocna f. numit de Unguri Kólosz, Colji pl. I. comune in judetul Buzeu,
Jude( In Transilvania : 254.000 loc., cu unde se exploateaze chilibar: 2000 loc.;
cap. Cluj. 2. nume de piscuri in muntii Prahovei.
Colacin a. numele unui râu i al Columb (Cristofor) m. ilustru navi-
unui lac in Basarabia. gator genovez, descoperi Lumea noire
Colatin m. I. (Muntele), una din cele sau America. Dupe 4 celatorii succesive,
7 coline ale Romei entice; 2. (Tarquiniu), intreprinse sub auspiciile suveranilor Spa-
berbatul Lucretiei, primul consul roman niei, el fu calomniat la curtea lui Fer-
odate cn Brutu (570 a. Cr.). dinand si a Izabelei, cad il pAragire si-1
Colbert m. unul din cei mai mad lesare se moare in mizerie (1436-1506).
oameni de Stat ai Frantei, rninistru lui Columbia f. 1. tare intinse in Ame-
Ludovic XIV; el reforme impozitele, era rica meridionale, republica fundati In
marina francezi, fa voriza stiintele, literele, 1811 de Bolivar si impartite la 1831 In
artele, comertul, industria i agriculture 3 republice: Statele-Unite ale Colum-
(1619-1683). biei, Equatorul ai Venezuela; 2. (Sta.
Colentina 1. 1. parau al Dambovitei, tele-Unite ale Columbiei), odinioari (No.
curge paralel cu acest rail; 2. comune ua-Grenada) republice in America de
In jud. 'Hoy cu un spital: 1100 loc, S., la S.-E. de marea Antilelor: 6 miL
L. 'aineang. Diet. Universal, 4§

www.dacoromanica.ro
 Col - 754 - Con
loc., coprinzand istmul de Panatha, strfi- gatorul Spaniolilor la Rocroy, Friburg,
batut de lantul Anztlor, cu cap. Santa- Lens si Invins la randul sau de Turenne;
Fe-de-Bogota; 3. di,tiict federal In Sta- Bossuet Ii rosti oratiunea funebra (1621
tele-Unite cu cap. Washington:480 000 loc. 1686).
Columbia (britanica), 1. provincie in Condillac m. filozof francez, capul
America de N., pe Oceanul Pacific, cap. scoalei sensualiste (1715-1780).
Victoria: 780 000 Mc.; 2. (sau Oregon), Condorcet m. matematic i filozof
fluviu in America de N., iese din Muntii francez (1743-1794).
Stancosi, Mt-abate Columbia britanica Conduc n. numele unui râu i al
se varsa in Oceanul Pacific: 1800 km. unui lac In Basarabia.
Columna lui Traian f. monument Conecticut a. 1. fluviu la N.-E. de
Inaltat la Roma (113 d. Cr.). In memoria Statele-Unite, se varsa In Oceanul Atlan-
victoriei lui Traian asupra Dacilor: Malta tic; 2. until din Statele-Unite ale Ameri-
Ca de 30 m. i cornpusa din 29 blocuri cei de N. cu 1.409.000 loc. si cu cap.
de marmora, sculpturile ei (pe vr'o 124 Hartford.
de tablouri) reprezenta In ordine crono- Confuciu (Khun-Fu-Tse) m. ilustru
logica scene din luptele Romanilor cu filozof si moralist chinez (551-489 a. Cr.).
Dacii. Congo n. I. numele Guineii meridio-
Coman m. 1. garlita in jud. Neamtu; nale pe coasta apuseanh a Africei; 2.
2. sat in jud. Back'. (sau Zairul), fluviu mare al Africei occi-
Comana f. I. sat si manastire in jud. dentale, se varsa in Atlantic: 4000 km.
Vlasca: 2500 Mc.; 2. nume a clout', sate Explorat de Livingstone si Stanley; 3.
In Transilvania: 762 si 984 Mc. (independent), Stat tundat In Africa In
Comfinelti pl. I. comuna pe dreapta contormitate cu tractatul din Berlin (1885)
Trotusului In jud. Bacau; 4500 Mc. Pu- si al caruta suveran fu regele Leopold al
turi de pacura; 2. comuna in Bucovina: Belgiei: vr'o 9 mil. loc.
2064 loc. Conrad m. numele mai multor bin-
Comani pl. sat cu o manastire In plra(i ai Germaniei: CONRAD I, regele
jud. Olt: 2860 Mc. V. Cumani. Germaniei (911-919); Colour, II (Salim°,
Comarna I. nume a -tioua sate in imparatul Germaniei (1024-1039); Cox-
jud. 110. RAn ill, imparatul Germaniei (1138-1152);
Comarnic (Muntele), n. 1. ramura CONRAD IV, ultimul Immirat al dinastiel
a CarpaPlor, In jud. Arges, separa basi- Hohenstaufen (1250 1254) ; CONRAD V
nul Oltului de al Vedei; 2. sat la N. de (Conradin), fiul celui precedent, se In,
Ploesti: 6700 Mc. Branzeturi i cariere cerca a recuceri Neapole, dar fu Invins
de argila foarte burul pentru ciment. si muri pe esafod (1268).
Comnen m. ilustra familia care a dat Constant m. nume a doi Imparati ro.
sase imparati Constantinopolii, printre mani: CONSTANT I, fiul lui Constantin cel
cari ALEX COMNENUL, contimporan cu prima Mare (337-350), si CONSTANT II (641-648).
cruciata (1081-1118). Constanta (Chiustenge) f. 1. judet
Como n. oras in Italia, pe lacul cu a in Dobrogea, asezat Intre Dunarea
cela§ nume, la N. de Milan: 49.000 Mc. Marea Neagra: 217.000 Mc.; maret pod
(Comasc). peste Dunare, dela Cernavoda, In lun-
Comod m. Imparat roman, fiul lui gime de 870 m. (distrus In cursul ras-
Marcu Aureliu, tiran crud (161-192). boitilui mondial); 2. cap. jud. cu acelas
Comore (Insule) f. pl. arhipelag si- nume, situata pe un promotoriu iesit
tuat in Oceanul Indian: 85.000 loc., in- mult in mare: 27.000 loc. Primul port
tre coasta orientalfi a Africei si Mada- de mare. Anticul Tomi, unde a fost exi-
gascar; apartin Frantei dela 1863. lat poetul roman Ovidiu, a caruia sta-
Comorin (Caput) ii. promontoriu la tuá Impodobeste orasul. Distrus de Bul-
S. peninsulei indiene, aproape de insula gari in sec. VII si rezidit de Germani In
Ceylan. epoca cruciatelor, orasul cazu apoi sub
Comte (August) m. matematic qi stapanirea Turcilor.
lozot francez, fundatorul sociologiei si al Constanta f. oras in Germania, In
filozofiei pozitiviate (1798-1857). marele ducat de Baden, pe lacul cu ace-
Conache (Costache) m. poet moldo- las nume: 32.000 Mc. Aci se facu con-
ve an dela inceputul sec. XIX: Alcdtuiri ciliul care condamnii pe Huss gi puse
ol Teilmdciri (1777-1849). capat marei schisme occidentale (1414).
Conde m. ramura colaterala a fami- Constants' (Lacul de) 1. numit de
liei Bourbon (1487-1830), din care mem- Germani Bodensee, lac stribltut de Rin,
brul cel mai ilustru fu LUDOVIC 11 DE Bona- lung de 65 km., intre Elvetia, Germania
nos, sumanumit Xarele condd, Invin- si Austria,

www.dacoromanica.ro
 Con 755 Cor
Constantin m. mime a 13 imparati Cook n. 1. (Arhipelagul), Wattle en-
romani, intre cari CONSTANTIN CEL MARS, glaze in Polinezia, descoperite de Cook:
stramuta capitala imperiului la Bizantiu, 20.000 loc.; 2. (Stramtoarea), brat 'de
ce-1 numi dupli dansul Constantinopole, mare intre cele dotul Insule principale din
permise in 313 exercitiul public al cul- Noua-Zelanda.
tului crestin si se crestina el Insus (306 Cooper (Fenimore), m. (cit. Cupe'r),
337). 11 CONSTANTIN VII (Porfirogenetul), celebru romancier american supranumit
cunoscut mai mult ca scriitor de cat ca Walter Scott al Americei, autorul Ulti-
imparat (905-959). 11 CONSTANTIN XIII (Pa- mului dintre Mohicani (1789-1851).
leologul), peri la coprinderea Constanti- Copficeni pl. comuna in jud. Ilfov,
nopolii de catre Turci (1448-1453). pla3a Sabaru : 1470 loc.
Constantina f. oras In Algeria, ve- Copaciari m. pl. bib de Armani gre-
chea Cirta, cap. provinciei cu acelas nume, cizati cari traiesc Intre Macedonia si Te-
ocupata de Francezi in 1837 dupe' un a- salia, mai ales in districtul Grebena.
sediu memorabil: 78.500 loc. Copanita f. insure* la varsarea Jiuhii
Constantinopole f. vechiul Bizantim in ,Dunare.
numit de Turd Stambul, si de Slavi Ta- Copenbaga f. cap. Danemarcei, in
rigrad, cap. imperiului otoman, pe Ma- insula Seeland, port fortificat pe Sund:
rea de Marmaia, la intrarea in Bosfor: 668.000 loc.
1 106 000 loc. Intemeiata de Constantin Copernic m. celebru astronom polo-
pe la 330, ea fu ocupata de Turd, in nez, nascut la Thorn (Polonia). autorul
1453. 1 (Stramtoarea de), numita in ye- sistemului planetar, pe care l'au adoptat
chime Bosfor, canal de 30 km. care pune toti astronomii moderni, cé párnantul a-
in comuniCatiune Marea-Neagra cu Ma- dica i planetele se Invértesc In jurul soa-
rea de Marmara. relui (1473-1543).
Constantin rn. nume a 3 impalati Copou n. I. gradina frumoasa la mar-
romani, dintre cari CONSTANTIU I (Cloru), ginea Iasilor; 2. plasa, sat si deal in jud.
sau Palidul, fu tatal lui Constantin cel Iasi: 1958 loc.
Mare (305-306). Copti m. pl. nurnele crestinilor din
Coma (Vasile) m. fiiozof roman, a Egipt.
scris Incercdri de Metafizica materi- Corabia f. orasel In jud. Romanati:
alistd, Teoria Undulaliunii universale 9500 loc. Port pe Dunare infiintat in 1862.
si a Fatalismului (1846-1884). Important centru pentru comertul cerea-
Contelti pl. 1. sat in jud. Teleorman lelor.
cu ruine vechi : 3000 loc.; 2. sat in jud. Corasan n. provincie a Persiei cu 2
Dorohoiu langa Prut (2213 loc.), unde s'a mil, loc. cap. Mese& Iatagane. i a. din
gasit la 1812 un tezaur de obiecte entice Corasan: dbii corasane At.
numit de arheologi Morrmintul crdiesc. Corbea in. nume de haiduc vestit.
Conti m. ramura mai tanárA a fami- Corbeni pl. sat si carieré in judetul
liei princiare Condé-Bourbon, dintre care Arges cu o gresie foarte buna 2700 loc.
unul FRAKOIS.-LOUIS 1313 BOURBON-CON11, fu Corbu m. 1. (Insula) in. V. (Ostrov);
ales rege al Poloniei in 1696. 2. statiune de C. F. R. Intre Sistine si
Conventiune f. Conventiunea natio- Pitesti.
nalà, adunarea reprezentativa a revolu- Corcyra 1. vechiul nume al insulei
tiunii franceze, care condamna pe Ludo- Corfu.
vic XVI, proclama republica i rezista Corday (Charlotte) f. fecioara nor-
victorios Europei coalizate (1792-1795): mantle', ucise pe Marat l per pe esafod
Conventiunea dela Balta-Liman, nitre (1765-1793).
Rusia i Turcia, dupa care se numira Cordilieri (Muntii) pl. V. Anzi.
Domni pe 7 ani (1849); Conventiunea Cordoba f. orris in America (Conte-
dela Paris (185). intre Turcia i celelalte dera(iunea Argentina), cap. provinciei cu
Puteri, prevézu unirea administrativa a acelas nume: 107.000 loc.
Principatelor Romane, completata de Sta- Cordova 1. 013$ In Spania (Andaluzia),
tutul decretat in 1864 de Cuza. Conven- pe Guadalquivir, mult timp in 80 panirea
tiunea dela Paris forma legea fundamen- Arabilor cari au lasat acolo monumente
tala a Tarii 'Ana la promulgarea Con- frumoase: 70.000 loc. Patria lui Seneca
stitutiund In 1866. oi Lucan. Fosta capitala a Omiazilor (756
Cook in, (cit. Cuk), ilustru navigator 1031). Splendidi moschee prefficuti in
englez, facu de trei oii ocolul lumii, des- catedrala.
coperi Noua-Zelanda i Noua-Caledonia Cordun n. nume dat de Moldoverdi
fu asasinat de indigeni in insulele Sand- Bucovinei cedata Austriei in 1775. [Lit
wich (1723-1779). cordon sau Manila].

www.dacoromanica.ro
 Cor 76 COSI

Corka I. vasta peninsula pe coasta Tepee, batu peTurcii coprinse mai toate
orientall a Aziei: 17.700 000 loc., regat statele austriace. Fu protectorul literelor
sub protectoratul Japoniei, cu cap. Scut. si artelor, funda o Universitate la Buda
Ii stramtoare Intre Corea si japonia. adunii o bibliotecA unica In timpul sat'
Coresi (Diaconul) m. scriitor roman 1443-1490).
din sec. XVI. traducatorul prime) Psal- Corvini Tn. pl. ilustrA familie roma-
tire tiparite (1525-1600). neasca, originara din orasul ardelenesc
Corfu m. vechea Corcyra, cea mai Huniade, care a dat Ungariei un general
mare dintre insulele Ionice, la intrarea viteaz i un rege mare.
canalului de Otranto, cu cap. Corfu: Cos n. una din insulele Sporadelor in
16 000 loc. Arhipelag, aproape de extremitatea S.-E.
Corina f. poeta greacg, supranumiea a Aziei-Mici, azi Stankioi: 20.000 loc.
Muza liricd (sec. V a. Cr.). Patria lui Hippocrate, Apelle i Polibiu.
Corint n. oras si port in Grecia pe Colbue (George) m. poet transilvA-
istmul cu acelas nume (intre Morea nean de o puternicA originalitate (1866
Grecia); odinioarA oras hogat i vechiu 1918).
in Grecia antica, azi cu 15,000 loc. (Co- Cogcove 1. pl. insule(e plutitoare, for-
rintian). mate din stuf putrezit, In unele lacuri din
Coriolan m. general roman care, exilat, jud. Constanta.
trecu la Volsci si porni asupra patriei sale; Cosma i Damian (Slintii) pl. frati
dar induplecat de lacrimile mamei sale medic) martiriza(i la Egea, in Cicilia (303).
Veturia, se inapoia la Volsci can II uci- Ei devenira patronii medicilor 1 ai chi-
sera (448 a. Cr.). rurgilor. Serbati la 4 Noemvrie.
Cornaro rn familie patricianA din Cosminal (Codru) m. odinioarA sat
Venetia. care a dat republicei patru dogi. langA CernAuti, numit obisnuit Dumbrava-
Cornea (Al.) m. Domnul Moldovei, Roqie, uncle Stefan-cel-Mare repurtA o via-
domni numai 3 luni (1540-1541). torie stralucita asupra Polonilor (1497).
Corneille (Pierre) m. ilustru poet, Cosova t. 1. vilaiet turcesc spre S. de
creatorul tragediei franceze, autorul lui Bulaaria si Serbia: 750.000 loc. (ocupat
Cid, Horace, Cinna, Polyeucte, etc. (1606 de Sarbi in 1912), cu cap. Uskitb; 2. sau
1634). CAmpul-Mierlei, in Serbia, unde o armata
Cornelia f. flica lui Scipione Africa- crestina de 200.000 oameni (compusA din
nul si mama Grahilor (sec. II a. Cr.). Sarbi, Bulgari, Albanezi si Romani) fu
Corneliu-Nepos m. istoric roman, sdrobitA de Baiazit I (1389).
scrise Vietile generatilor ilustri (sec. I Cosroe m. numele a doi regi al Per-
a. Cr.). siei COSROE I (cel Mare). se lupta cu
Cornul-de-Aur n. numele portului imparatii din Orient Justinian si Tiberiu
din Constantinopole. 531-579. ii COSROE U (590-628),
Cornul-Luncei n. trecatoare formata Costache (Veniamin) m. Mitropolit
de raul Moldova, Dune in legatura Bu- al Moldovei, barbat cult, contribui la Ina-
covina cu orasul Falticeni, intarea invAtaturilor intre Romani (1769
Coromandel (Coasta) n. regiunea o- 1846%
rieritala a Industanului, unde s'aflA Pon- Costaforu (Gheorghel m. jurisconsult
d i seri. si om de Stat (1921-1876).
Corregio m. (zis Allegri), ilustru pic- Costa-Rica f. mica republica In Ame-
tor italian, capul scoalei lombarde (1494 rica centrala : 473.000 loc. RenurnitA pen-
1534). tru productiunea de cafea, cu cap. San-
Corsica f. mare insula in Mediterana, Tose.
cedata Frantei de Genovezi in 1768. for- Costea-Vodi m. V. Mtlieteqti.
rneazA azi un departarnent francez cu Costegti pl. 1. comunA in jud. Tutova,
296.000 loc. cap. Aiaccio. Mine de fier, oodgorie cu vinuri renumite: 1950 loc.:
argint, marmora, granit; pescuit de la- 2 statiune de cale feratA l comuni in
cherdA si de coral pe coaste. (Corsican). iu 1. Arges: 1500 loc.
Cortez (Fernan) m. celebru capitan Costin m. I. (Miran), bArbat cu cu-
spaniol care in 1519 cuceri Mexicul 1435 nostinte 1ntinse In istorie I literaturl,
1547). ucis (des) nevinovat) din ordinul lui Can-
Corvin m. 1. (loan de Huniade), mare temir-VocIA; eminent cronicar al Moldo-
general ungur, roman de originA, invinse vet, al cArui Letoniset merge dela 1594
inteun an de trei ori pe Turci (1442) Dana la 1662 (1630-1691): 2. (Nico/aie).
si fu bAtut la Varna (1444); el mini la rub celui precedent. om de stet. continua
'455: 2. (Mateias), fiul lui Joan Corvin, cronica parintelui sAu (1660-1712).
regele Ungariei, aruncA in inchisoare pe Costinegti m. pl. veche familie mob-

www.dacoromanica.ro
 Coq . 757 - Cri
doveneasca, caruia apartin cronicarii Mi- niei. Curte de .4 pel. Patria Domnilor Bi-
ron i Nicolaie Costin. bescu i tirbeiu : 70.000 loc. ISlav. KRALIEN.
Coqula f. plasa i manastire in jud. regal : lit, oras regesc, ca fosta capitala a
Botosani: 4000 Mc. Banatului Olteniei].
Cotmani pl. judet l oras in Buco- Craiva f. mine in Muntii Apuseni, Matte
vina, intre Nistru i Prut. de 300 rn. compuse din mai multe cid-
Cotmeana f. 1. afluent d'a stanga dirt cu sapaturi in pereti.
Vedei; 2. schit ce tine de manastirea Cram ii. vechiul nume slavo-roman al
Cozia, zidit de Mircea cel 13ltrAn. Crimeii.
Cotnar n. 1. od. targ insemnat In jud. Crasna f. 1. parau al Barladului; 2.
Iasi, unde Despot-Voda infiintase o Aca- plasti in judetele Falciu i Vasluiu ; 3. ma-
demie; 2. sat in jud. Iasi, acoperit cu vii nastire in judetele Prahova i Gorjiu; 4.
cafi produc cele mai vestite vinuri din rAu in Transilvania, afluent al Samesului.
lard : 3200 Mc.; 3. yin de Cotnar : sci cioc- Crass6 Sarény n. numele unguresc
nim la masd pahare de Cotnar At, al orasului Caras-Severin.
Cotopaxi n. teribil vulcan in America Crassu m. barbat politic roman, tri-
de S. (republica Equatorului) Malt de umvir cu Cezar i Pompeiu, ucis in rts-
5751 m. boiul incontra Partilor (54 a. Cr.).
Cotroceni pl. manastire langa Bucu- Creanga (loan) m. excelent scriitor
resti, zidita de erban Cantacuzen la 1560. popular din Moldova, autorul Povestilor
Gradina botanica i Azil de orfani. si al Amintirilor din copildrie (1837 -
Coulomb m. fizician francez, in ven- 1889).
tatorul balantei de torsiune sore a ma- Cremona f. oras in Italia (Lombar-
sura cele mai mici forte de magnetism si dia), pe Padu: 43 000 loc. Patria lui Stra-
ce electricitate (1736-1806). divarius.
Cousin (Victor) rn. (cit. Cozen), filo- Creta 1. vechiul nume al insulei Can-
zof trancez, capul scoalei eclectice (1793 dia (Cretan).
1867). Cretianu (George) m. poet bric: Pa-
Covasna 1. 1. sat In jud. Falciu: 1256 trie si Libertate (1829-1887).
loc.; 2. (Kovászna), localitate In tam Sa- Crevedia f. 1 parau In judetul Mehe-
cuilor, remarcabila pentru baile sale de dinti; 2. comune In judetele Ilfov (1960
aburi de acid carbonic ce se degajeaza loc.) si Vlasca (1800 loc.,.
act din pamant: 3873 loc. (unguri i ro- Crezus rn. 1. ultimul rege al Lidiei,
man°. fairnos prin bogatille sale, invins i ras-
Covurluiu n 1. parau al Prutului, care turnat de Ciru 548 a. Cr.); 2. fig om
se varsa la V. lacului cu acelas nume ; putred de bogat.
2. judet in partea de S.-E. a Moldovet, Cricov n. 1. afluent al Prahovei; 2.
Mire Dunare, Siret 90 Prut, la N. de Brd- plasa In jud. Prahova.
;la 160 700 loc. cu cap. Galati. Crimea f. peninsula ruseasca in Ma-
Cozia f. 1. plaiu In jud. Valcea; 2. rea Neagra, fu ocupata in 1854 de Fran-
culme In jud. Arges, separa Oltul de To- cezi si Englezi: 550.000 loc.
pologul ; 3. manastire pe malul Oltului. Criqan (Gheorghe) m. originar din
in plaiul cu acelas nume, zidita in 1333 Carpenis, unul din capit revolutiunii at-
de Mircea-cel-Batran, unde se si tumor- detene din 1784, executat in varsta de
manta (1418). Penitenciar transformat a, 52 de ani.
cum in sanatoriu pentru functionarii Sta- Crisiana f. tart la apusul Transilva-
tului. [Turc. xoz, nuca C,ozia se numia niei, numita de popor tara Crisului, dupa
in vechime Nucet]. raul ce o scald& In toata lungimea ei
Cracfioani pl. sat in jud. Neamtu cu 2 297.000 loc.
terenuri accidentate i paduri nestrabatute ICrispi (Francisc) m. om de Stat ita-
de brad : 4600 loc. lian. galofob (1819- 1901 .
Cracau n. unicul afluent al Bistritei Crist m. 1. unsul Domnului; 2. chi-
de a stanga sa. nub lui Isus pus pe cruce: un Crist de
Craciuna I. mina de cetate Marie ye- hldes; 3. ordin religio, i mtlitar fundat
the, la poalele muntilor Vrancea, In jud in 1317 de regele Portugaliei Dionisie I.
Putna. V. Hristos si Isus.
Cracovia f Ora§ in Polonia (Galitia), Cristian m numele a 9 regi ai Da-
pe Vistula: 132.000 loc. Universitate odi- nemarcei CritsfiAN I, regele Danemarcei,
nioara celebra. Fosta resedinta a regilor Sucdiei si Nmvegiei 1413 1439 ; Cms-
Poloniei. TIAN II (cel Crud), muri prizonier (1513-
Craiova f cap. iud. Doljiu, fosta re- , 1523) ; CRISTIAN IV, care interveni in rds-
sedinta (pand la 1823) a Banatului Olte- taint de 30 de ani (1583-1648); CRISTIAN

www.dacoromanica.ro
 Cr1 758 -- Cur
VII, sub care se introduse reforme folo- Csik-Szereda n. V. Line.
sitoare (1766-1808); CRISTIAN IX, urcat pe Csongrad n. (cit. Ciongrad), comitat
tron in 1863, pierdu In 1864 Slesvigul unguresc intre Dunare Temea: 261.340
Holsteinul, lust de Prusieni si Austriaci loc. cu cap. Seghedin.
(1818-1906); CRISTIAN X, se urea pe tron Ctezia m. medic ai istoric grec din a
In 1912. chrui Istorie a Persiei au ramas numai
Cristiania f. cap. Norvegiei pe Ska- fragmente (sec. V a. Cr.).
ger-Rak: 258.000 loc. Port important Cteziphon m. azi El-Madarn, ora§ in
Cristianul (Muntele) m. ramurit a Asiria, pe Tigru. Vechea capital& a regi-
lor Parti.
muntilor Bucegi, care se prelunge§te pân
aproape de Bra§ov. Cuba f. insula In America, cea mai
Cristina f, numele mai multor prin- mare dintre Antile. Colonie spaniola cu
cipese, dintre cart cea mai Insemnata fu 2.900.000 Mc., cap. Havana. Tutun, zahlr.
CRISTINA DE 3UEDIA, fica lui Gustav Adolf, Cubrat m. prima capetenie indepen-
regina Suediei (1632-1654); abdica la denta a vechilor Bulgari (m. 668).
varsta de 28 ani §i muri la Roma in 1663. Cuciue-Cainargi n. V. Kiuciuk-Kai-
Cris** m. 1. numit de Unguri Körds, nargi.
rau aurifer in Transilvania, afluent al Ti- Cucuteni pl. sat In judetul Iall, unde
sei, format din trei ramuri : Alb, Negru s'au aflat diferite antichitati : 2400 loc.
Repede ; 2. Tara Crilului, v. Crisiana. Cucuzel (loan) m. vestit cantaret
Criton m. filozof atenian, discipolul p compozitor bisericesc, a trait In sec. XII
amicul lui Socrate. ai a fost cantaret la lavra de pe muntele
Crivina f. 1. cornuna In judetele Me- Athos : mama ajunsese a crede cd am
hedinti (2500 loc.) §i Ilfov (1960 Mc ); 2. set ies un al doilea Cucuzel, podoaba
comuna in jud. Prahova, statiune de cale crestineitdlii, care scotea lacrimi din
ferata: 960 loc. [Slay. KRIVINA, curbatura]. orice inimd impietritd, aduna lumea
Croatia f. provincie iugo-slava la N.-E. de pe lume in pustiul codrilor si in-
de Marea Adriatica : 2.596.000 Mc. (Croat), veselia intreaga fdpturd cu viersul
cu cap. Agram. sail Cur.
Cromwell m. celebru dictator al An- Cuejdiu m. 1. paritu al Bistritei, curge
gliei, semna sentinta de moarte a regelui prin Piatra ; 2. sat In jud. Neamtu.
Carol I (1649) §i guverna tam sub titlul Cujas rn celebru jurisconsult francez
de Protector, pana la moarrea sa (1599 (1522-1590).
1658). Fiul sàu RIcruum II urma in dom- Cule f. numele turcesc al Turnului, ye-
nie, dar abdica dupa zece luni (mort In chiul nume al jud. Turnu-Severin.
1712). Cumani m. pl popor de neam turco-
Cronos m. Mit. numele grec al lui titar, care veni asupra Pecenegilor, ocupa
Saturn. Muntenia §i Moldova In sec. XI XM, and
Cronstadt n.1. oraa In Rusia la gura fu alungat de Mongoli. Judetul Teleor-
Nevei, port militar §i cetate tare: 70.000 man al oralul Caracal poarta nume cu-
loc.; 2. numele sasesc al Bra§ovului. manice.
Cruciate f. pl. se numara 8 cruciate Cumania f. 1. sau Cumania Neagrii,
(1095 1270): I-a, comandata de Godofred numele Moldovei §i al Tarn Romanesti la
de Button (1095-1099); II-a, comandata rashrit de Olt in sec. XIII ; 2. V. Kun.
de Ludovic VII at de Conrad IR (1147 Cumanova f. oraael in Macedonia cu
1149) ; III-a, de Hip August. de Richard 3000 loc. Comert de lanuri. Alipit Sarbiet
inima-de-leu ai de Frideric Barbarossa dela 1913.
11189-1192); IV-a, de Balduin de Flandra Cume f. pl. veche colonie greacii fun-
(1202 1204) ; V-a, de regele Ierusalimului data' pe tarmul marii la E. de Neapole,
ai de Andreiu, regele Ungariei (1217 1221); aproape de capul Misena ; celebra prin
VI-a, de Frideric (1228-1229); VII-a §i sibila consultatil de Enea Mainte de a se
VIII-a, de St. Ludovic 1248 1254 si 1270), coborl In Infern.
Crusca (Academia dela) I. celebra Cunaxa f. orris In vechea Babilonia,
academie fundata in sec. XVI la Florenta aproape de Eufrat, celebru prin Invinge-
pentru perfectionarea lithbei italiene. rea lui Ciru cel Tanar de catre frate-sau
Cruttova f orhael in Macedonia la N. Artaxerxe (401 a. Cr.).
de Bitolia : 17.000 loc. (dintre cari 7000 Cupidon m. Mit. numele zeului Amor :
Armani). Intemeiat de Romani in 1740. pajul Cupidon, vicleanul, mult e ran
Csaba f. orris unguresc In mijlocul si alintat Err.
Pustei, in apropierea Crisului Alb : 30.000 Curacao n. 1. una din insulele Antile,
locuitori. aproape de Venezuela (apartine Olande-
Csanad ii. V. Ceanacl. zilor): 85 000 loc.; 2. licher din coji de

www.dacoromanica.ro
 Cur 759 DM
portocala amara 'originara din Curacao \ in Statutul din 1864, se introduse Inva-
din rachiu i zahar. tamantul obligatoriu si gratuit, se until-
Curcubeta f. pisc al muntilor Biha- cara legile prin promulgarea codicelui
rului, Malt de 1843 metri. Napoleon 1865), se desrobirã mandstirile
Curiati m. pl. familie din Alba, ilus- Inchinate *I se infiintara Universitatile din
trata de 3 fii cari se luptara cu Horatii. Bucuresti si din Iasi. Principele Cuza muri
Curie (Pierre) m. fizician i chimist la Heidelberg in 1873 si fu Inmormantat
francez, descoperi radiul 11859-1906). la Ruginoasa In mijlocul jalei generale.
Curiu Dentat m. consul roman, invin- Cuza-Vodii m. sat In jud. Roman cu
gatorul lui Piru si al Samnitilor, celebru 3200 Mc.
pentru dezinteresarea lui (sec. III a. Cr.). Cuzgun n. orlsel in jud. Constanta
Curlanda (Kurseme) f. provincie le- spre V. de Adam-Klisi: 1600 loc.
tona, pe Marea Baltica : 305.000 Mc. cu Cybela f. Mit. zeita pamantului, fiica
cap. Mittau. cerului, sotia lui Saturn si mama lui joie.
Curpen n. sat in jud. Gorjiu. insem- Cyclade f. pl. grup de insule In ar-
nat pentru facerea pietrelor de moara. hipelagul Greciei: Naxos, Paros, Delos.
Cursul-apei rn. ran In jud. Ramnicu- Cyclopi m. pl. Mit. nume dat unor
Sfirat, langa care se facu lupta intre Radu uriasi monstruosi, fauri de ai lui Vulcan,
cel Fnimos si Stefan cel Mare (1471). cari n'aveau decat un ochiu In mijlocul
Curtea-de-Arges 1. V. Arges. fruntii.
Curtea-Veche f. numele fostului palat Cydnu m. parau in Cilicia (Azia-Mica),
in Bucuresti al lui Const. Brancoveanu. In care era sa moara Alexandru cel Mare,
Curtici n. statiune de cale feratfi, langa unde Frideric Barbarossa se Inneca in
Arad, pe unde se poate trece In Iugo- 1190.
Slavia l in Ungaria. Cynocephale pL dealuri In vechea
Curtius (Ernst) m. filolog si istoric Tesalia, aproape de Pharsal, unde con-
german: Istoria Greciei (1814-1896). sulul roman Flaminiu batu pe Macedo-
Cutovlahi in. pl. nume batjocoritor neni (197 a. Cr.).
(cRomani schiopi)), ce Grecii dau Ro- Cyrena f. oras grec asezat in Africa
manilor din Macedonia. la V..de Egipt.
Cuvier (George) m. ilustru natura- Cythera f. azi Cerigo, insull In Ar-
list francez, creatorul ariatomiei compa- hipelag, la S. Greciei, celebra in vechime
rative si al paleontologiei (1769-1832). prin cultul Venerii.
Cuza (Alexandru Ioan I) m. nascut Cyzic n. oras celebru pe coasta su-
la Galati in 1820, fost colonel, ales Domn dica a Propontidei, In Azia-Mica.
al Principatelor-Unite in 1859, domni pana Czenk n. numele maghiar al Tam pei.
la 1866. Sub dansul se desfiinta claca Czernowitz n. nurnele austriac al
prin Improprietarirea taranilor. inscrisa orasului Cernauti.

Diibitca f. numit de Unguri Szolnok- In tot cursul evulul-medlu, vechea Dada

vazu intemeiandu-se catre sfarsitul sec.
Doboka, judet in Ardeal: 247.760 Mc., cu
cap. Dej. XIII principatul Muntenia (cu Oltenia),
Dabija (Eustatfe) m. boier moldovean, In sec. XIV principatul Moldovei (cu Ba-
cumpara tronul cu 200.000 lei, lua parte sarabia), pe cand Ungurii luaserl dinainte
la rasboiul intre Turd si Austriaci; tu in stapanire Transilvania i Banatul,
destituit (1631-1666). Daghestan n. provincie In Rusia cau-
Dad m. pl. popor de origina trach, cazianti: 500.000 Mc., cu cap. Derbent.
asezat mai ales in Oltenia, Transilvania Dagobert m. nume a trei regi franci
si Banat. Dacii erau barbosi i necurati, (628-715).
dar viteji i rasboinici. Dupa lupte Inver- Daguerre m. (cit. Dagher), pictor
sunate, ei adoptarti limba i cultura ro- decorator francez, inventa diorama si da-
mana I. astfel altoi(i, deterl nastere unui gherotipia (1789 1851).
neam nou, poporului roman. Dahomey n. regat in Guinea : 1 miL
Dacia f. tam Dacilor, ce se intindea loc., cu cap. Abomey. Cucerit de Fran.
peste Romania, Banat, Transilvania si cezi in 1893-1894.
Bucovina. Prefacuta in provincie romana Dakota f. teritoriu in Statele-Unite, cu
(107-274), ea fu parasita de legiunile ro- mine de aur, argint i cupru: 620.000 loc.
mane dupa o stapanire de 167 ani. Cu- Dfilhiiuti pl. sat cu un schit in jud.
trelerath i bantuita de popoare barbare Ramnicu-Sarat.

www.dacoromanica.ro
 Dal 760 Dar
Da lila f. femeie pedidt care Warta precedent, Domnul Munteniei in clout
Filt,tenilor pe iubitul ei Samson. randuri, ped ucis de Mircea cel Mate
Dalmatia provincie iugo-slava pe Ma- 1420-1423 si 1427-14301. U D. III, furl
rea Adriatica 694.000 loc. cu cap. Zara lui Dan II, Domnul Munteniei in clout ran
(Dalmad. duri (1439-1442 si 1446-14521.
Dalton m. fizician si chimist englez, Danae f. Nit, mama lui Perseu.
inventatorul teoriei atomilor si a echiva- Danai m. pl. numele poetic al Gre-
lentilor; el a studiat asupra lui insus in- cilor antici.
ca pacitatea de a distinge colorile, numita Danaide 1. pl. Mit. 1. cele 50 fete
daltonism (1766 1844). ale lui Danaus, cari, sugrumandu-si bar-
Damasc ii. oras in Turcia .aziatica bath in ziva nuntii, furl; osandite st urn.
(Siria): 260.000 loc. Veche resedintt a ca- ple In Intern un butoiu fart fund; 2. fig.
lifilor Omiazi, celebrt odinioart prin la- butoiul Danaidelor, lucru nesfarsit, in-
bricarea stbfilor de otel. treprindere imposibilt.
Damaschin m. (St. Ion), pirinte al Danciu rn. cumnatul lui loan Corvin
Bisericii ortodoxe, ntscut la Damasc, a de Huniad, ocupt scurt timp tronul Mun-
scris opere teologice i filozofice (676-760). teniei, alungand l mcigand pe Vlad Dra-
Damaschin m. episcop de Buzau cut : el instil ped ucis de VladTepes (1455).
(1703 si de Rd mnic (1710 1726), invt- Dandolo m. ilustra familie venetiant
tat elenist, a lucrat la traducetea si tipt- care a dat 4 dogi republicei.
rirea artilor bisericesti in hmba romant. Danemarca f. regat la N. Europei
Dâmbovicioara f. I. afluent d'a stanga 3.450.000 loc. cu cap. Copenhaga (Danez).
Dambovitei; 2. pestert cu stalactite in Dimesti m. pl. urmasii lui Dan Ba-
peretele Dambovicioarei. sarab, din cari se trase i Ioan Corvin
Dilmbovita f. 1. afluent de a stanga de Huniad. Ei avurt lupte crancene cu
Argesului, udt judetele Muscel si Dam- Drt culestii, cu flu I nepotii lui Vlad Dracul.
bovita, trecand prin Bucuresti: 250 km. ; Daniel m. unul din cei patru mari
2, judet pe raul cu acelas nume, asezat profeti; captiv in Babilon, el ttlmaci vi-
sub poalele muntilor, cam in miflocul sele lui Nabucodonosor i, la ospatul lob
Munteniei: 258.570 loc. cap. Targoviste; Baltazar, cele trei semne tainice; scapat
3. plaiu In judetele Dambovita si Muscel, printr'o minune din groapa leilor, el ob-
plait in judetele Dambovita i Ilfov. [Slay. tinu dela Ciru intoarcerea Evreilor in Pa-
nomi, arbore, stejar : lit. stejtris si apt lestina si restabilirea Templului (sec. VI
inconjuratt de pachnil. a. Cr.).
Dâmbu n. afluent al Teleajinului in Dante Alighieri m. ilustru poet ita-
jud. Prahova. lian, ntscut la Florenta, a scris poema
Damian (St.) tn. V. Cosma. epict Divina Comedia, de o energie som-
Damietta 1. oras egiptean, pe Nil : bra si grandioast (1265-1321).
35.000 loc. cuprinst de cruciati la 1218 Danton (Jacques) rn. celebru om de
si la 1249. Stat francez, membru al Conventiunii
Damocle m. I. Grec la Curtea lui nationale, mort pe esafod (1759-1794).
Dionisie Tiranul, care, spre a-i antra de- Dantzig n. oras (azi liber) In Prusia,
serttciunea mtririlor lumesti, puse la un comer( de grane: 190.000 loc. Patria lui
ospat at s'atarne d'asupra capului lui Schopenhauer.
Damocle o sabie rennutt de un fir de Danubian a. Terasa Danubiant, (A-
par ; 2. fig. sabia lui Damocle, pericol sia de ph manturi btltoase d'alungul Or,
iminent In mijlocul unei prosperitati apa- mului stang al Duntrii.
rente. Danubiu n. numele vechiu daco-ro-
Damon m. filozof grec, celebru prin man al Duntrii.
amicitia i devotamentul stu pentru Py- Daphne f. Mit. fecioart MAO de
thias, condamnat la moarte de Dionisie Apollon si prefacutt in dafin.
Tiranul, el cent un termen de trei zile Daponte (Const.) m. secretarul Dom-
5i Itst chezas pe Pythias, care jurui st nului Const. Mavrocordat, a publicat
moart In locu-i de nu se va intoarce la Efemeridele Dace sau Cronica rdsbo-
timpul hotarit; Damon se intoarse i Ti- iului de 4 ani infra Turci, Nemti ai
ranul, plin de admiratiune, Ii dtrui vieata. Ru*i (1736-1739) si Catalogul oameni-
Dan m al cincelea fm al lui lacob. Zor Insemnati (greci) din sec. XVIII (1713
Dan I Basarab m. fiul lui Radu Voila 1784).
fratele lui Mircea. El ocupt scaunul Darabani pl. targ in jud. Dorohoiu
Munteniei cu ajutorul Turcilor l domni cu 3000 loc.
numai un an, ucis de Tarul bulglresc Dardanele f, pl. stramtoare ce Impre-
isman (1348-1386). II DAN II, flub celui mit Marea de Marmara cu Arhipelquit , .

www.dacoromanica.ro
 Dar 761 Del
Dariu m. nume a 3 regi ai Persiei : Deak (Franz) m. cm de Stat ttngur,
auuu I, fiul Jul Histaspe, facu la 513 o principalul autor al constitutiumi dualiste
expedijiune In Scijia, trecand prin Wile ungare din 1867 (1803-1876).
zomane (521-485 a. Cr.); Damn HI Co- Deans n. plasa i manastire in jud.
Donor, Invins de Alexandru cel Mare si Dambovita, zidita la 1504 de Radu cel
asasinat de unul din generalii sai (336 Mare. Aci s'au ingropat ctitorul ei (1508)
330 a. Cr.,. Mihaiu-Viteazul (1601). Liceu militar.
Darmstadt n, oras in Germania : Dealu-Mare 11. podgorie In judetul
82.000 loc., cap marelui ducat Hessa- Prahova, acoperita de dealuri i vit.
Darmstadt. Debora f. profeteasa i judecatoare a
Darwin (Carol Robert) m. naturalist lui Izrael (sec. XIV a. Cr ).
englez din sec. XIX, autorul celebrei o- Debretin (Debrecsen) ri. oras In Un-
pere despre Origina speciilor prin mij- garia, face mare comer( cu vite: 100.000
locul selecliunii naturale, prin care a locuitori.
intemeiat doctrina-i transformista, numita Deccan n. platou central In Indus-
darwinism: animalele i vegetalele deriva tanul englez.
unele din altele si se reduc toate la una Decebal m. cel mai mare rege dac,
si aceeas origina, prin selec(iune si trans- invinse pe Romani sub Domitian (83 a.
formari succesive (1809-1832). fu invins in doua randuri de
Cr.) si
Diirstele f. pl, colonie Orland de Bra- Traian (102-107).
sov cu stabilimente industriale. 'Deceneu n. preot mare sau profet
Daschlu (Alex.) m. barbat erudit 5i dac, contemporan cu Burebista, care mo-
traducator de arti religioase, traia pe la raliza poporul geto-dac (50 a. Cr.).
sfarsitul sec. XVII in Ramnicu-Valcii. Dedal m. Mit. arhitect grec care con-
Dalsnfiut m. 1. afluent al Dunarii, uda strui labirintul din Creta si din care putu
putin jud. Mehedinji, apoi trece in Dol- sa scape numai cu ajutorul unor aripi
jiu: 2. ses In jud. Mehedinji. ce-si fabricase.
Date 1. pl. Cateva date remarcabile In Dedeagaci m. orasel in vilaietul A-
istoria universala : Puterea lui Pericle (445 drianopolii, aproape de gura Maritei : 2000
a, Cr.), Moartea lui Alexandru cel Mare loc. Punct final al chilor ferate austro-
(323 a. Cr.), Batalia dela Ac(in 131 a. Cr.), sarbesti, bulgaresti i turcesti. Cedat Bul-
Nasterea lui Crist (anul 14 din domnia gariei in 1913.
lui August), Inceputul evulu1 mediu (395), Delavrancea m. V. *teliinescu (Bar-
Carol Ma gnu imparat al Occidentului (800), bu).
Cruciatele 11096-1291), Descoperirea ti- Defenestratiune (din Praga) f. act
parului 11436), Coprinderea Constantino- de violenta, semnalul rasboitilui de Tref-
polii (1453), Descoperirea Americei (1492), zeci de ani; Protestantii aruncarl afarl
Reforma lui Luther (1517), Fa nariotii (1816), prin ferestre, la 1618, pe guvernatorii im-
'apnea Bucovinei (1777), Zavera (1821), pusi de Imparatul Germaniei.
Unirea Principatelor (1859). Congresul Dej n, oras ardelean, numit de Un-
din Berlin (1878), Proclamarea Regatului guri Dées, asezat la impreunarea Some-
Romaniel (1881), Traciatul din Versailles scions 11.400 loc. In apropiere s'afla Ocna
(1919). Dejulul, cu mine avute de sere.
David m. rege evreu, urmasul lui Saul, Dejanira f. Mit. femeia lui Hercule, a
nascut la Betlehem, autorul presupus al carui moarte ea o cauza din gelozie, clan-
Psalmilor (sec. XI a. Cr.). du-i sa Imbrace tunica inveninata a lui
Davila 1, (Carol) m. doctor in medicina, Nessus.
orir,mar dintr'o familie franceza, veni In Delawar n. 1. fluviu in America de
Ora la 1853 unde crea coala de medi- N. al carui curs e de vr'o 500 kilometri:
cina, de farmacie i cea veterinara 1857), 2. unul din Statele Uniunii americane:
plenum i Azilul Elena Doamna, infiin- 225.000 locuitori, cu cap. Dover.
tat duph staruinjele sale (1328 1384); 2. Deleanu (Budai) rn. poet ardelean, a-
(Alex.) flu! celui precedent, cunoslut mai utorul nisei poeme eroi-comice in 12 can-
ales ca autor al lui «Vlaicu-Voclaa (1902) turi riganiada (1770-1830).
puternica drama nationala (1862 1929). Deleni pl. localitate in jud. Botosani,
Davis m. navigator englez, desceperi renumita pentru carierele sale de piatra
la 1585 stramtoarea ce-i poarta numele, de moarl.
la N.-E. Americei septentrionale (1550 Delhi n. oras In India engleza, vechea
1605 ). resedinta a marelui Mogol : 303.500 loc.
Davy m. chimist englez, inventil lam- Deli-Orman n. tinut muntos a pa-
pa de sigurantd pentru mineri (1778 duros in Bulgaria spre Dobrogea.
1829). Delos m. cea mai mica dintre Cy-

www.dacoromanica.ro
 Del 762 -- Dio
dade, unde era marele sanctuar al lui de tot spre a se reconstrui apoi intregul
Apo lion. edificiu pe temelii none i bazandu-se nu-
Delphi pl. ora In Grecia antica, ce- mai pe evideni5 (1596-1650).
lebru prin oracolul i templul lui Apo llon. Despoto-Dag n. sir de rnunti la E.
Demetra f. Mit. numele grec al zei- Rumeliei, in directiune oblici.
tei Ceres. Despot-Voclfi m. supranumele lui Ia-
Demetreseu (Traian), m. 1. poet si cob Bazilic sau Eraclidul, Domnul Mol-
nuvelist, prozator de merit (1866-1896); dovei; venetic grec la curtea lui Lapus-
2. (Anghel), pedagog si publicist (1847 neanu, domni scurt limp in locu-i l fu
1902). ucis de Stefan Tomsa (1561-1563).
Demetriu m. (Poliorcete sau Coprin- Dessau n. oras in Germania : 58.000
ziitorul de ceteifi), unul din generalii lui loc. cap. ducatului Anhalt. Patria filozo-
Alexandru cel Mare: rege al Macedoniei fului Mendelsohn.
(295). fu detronat i ITIMi in Inchisoare Detunata f. vestiti stanci de bazalt,
(283).II (Soter sau Mdrituitorul), rege aproape de Abrud, ridicandu-se la o bail
al Siriei, purta rasboiu cu Macabeli (162 time pripastioasi.
150 a. Cr ). (din Phalera), orator
II Deucalion m. Mit. rege al Tesaliei
grec, guverna Atena timp de 10 ani si, sub a carui domnie s'a intamplat In Cie-
alungat, muri In Egipt (283 a. Cr.). cia diluviul, din care sap& numai el si
Demetriu (Dimitrie) m. 1. numele a sotia sa Pirrha ; amandoi reimpopulari
5 suverani rust, dintre cart al patrulea a poi lumea, aruncand indaritul lor pie-
11363-1389) Isi alese Moscova de capi- tre ce se (deem' finite omenesti.
tal& j zidi Kremlinul ; 2. numele a patru Deuteronom n. a doua lege : numele
aventurieri (cei patru falsi Dimitrii), cari cartii a V din Pentateuc.
ciutara si treaca drept Dimitrie V. Deva 1. orisel ardelean in stanga Mu
Demireapi n. (Poarta de Fier"), nu- resului : 7000 loc., cap. judetulut Hunie-
mde turcesc al Portilor de fier, numite doara.
sj Gherdapuri. Diana f. Mit. sora lui Apollon, zeita
Demir-Hissar n. sau Cetatea-de-Fier, vinitoarel al a lunei.
oras turcesc In vilaietul Salonicului, pe Diaz (Bartolomeu) m. navigator por-
un afluent alStrumei: 8000 loc. Izvoare tughez, descoperi in 1486 Capul de Buna
termale. Cedat Greciei In 1913. Speranfa.
Democrit m. filozof grec, niscut la Dicio-San-Martin (Diczo-Szent-Mir-
Abdera, care radea necontenit de nebu- ton) n. capitala judetului Tarnavci-mici ;
niile omenesti (470-369 a. Cr.). 3000 loc.
Demostene m. cel mai ilustru din- Dickens m. celebru romancier englez:
tre oratorii greci, apira independenta pa- David Copper-field (1812-1870).
triei sale In contra Macedonenilor si se Diderot m. scrlitor francez l inven-
otrivi spre a nu cidea In milnile dus- tatorul dramei burgeze, principalul re-
manilor : Filipice, Olintiene, Discursul dactor al Enciclopediei (1713-1784).
Coroanei (385-322 a. Cr ). Didona f. regina Tirului, funda Car-
Demotica f. oras turcesc in vilaietul taginea cu o colonie de Fenicieni (800
Adrianopolii, pe Marita : 8000 locuitori. a. Cr.l.
Tesaturi de lair& bumbac i mitase. Diefenbach tn. linguist sl etnograf
Densulianu (Aron) m. poet si critic german (1806-1883).
literar, originar din satul ardelenesc Den- Diez rn. linguist german, fundatorul
-
sus : Negriada (1838 1900,).
Deparatianu (Al.) m. poet roman:
filologiei romanice (1794-1876).
Dijon n. oras in Franta : 78.500 loc.,
Doruri i Amoruri (1835-1865). patria lui Bossuet ; Academie, Curte de
Depasth (Petre) m. medicul lui Const. apel.
Mavrocordat, a scris greceste vieata Dom- Dimitrie m. I. Dumitru: marele mu-
nului roman (molt la Bucuresti in 11701. cenic Dimitrie, izvoritorul de rnir Crt.;
Derby n. I. comitat (630 000 loc. pi 2. V Demetriu.
oras (183 000 loc.) in Anglia ; 2. mari Diocletian m. imparat roman, perse-
curse anuale la Epsom (Anglia). cutor al crestinilor (274-305).
Descartes (cit. Decart) (Carteziu) m. Diodor (din Sicilia) m. istoric grec
ilustru matematic i filozof francez, al carui din secolul lui August, autorui mad istorii
Discurs asupra metodei ruina scolastica universale intitulatii Biblioteca istoricd.
puse baza psicologiei moderne. Punctul Diogene m. I. filozof grec din se cta
de plecare al cartezianisrnului. sau al cinicilor (413-325 a. Cr.); 2. (Laertiu),
fiilozofiei lui Descartes, e dubiul meto- istoric grec, scrise Vietile si opiniunile
die, care consti in a se indoi provizoriu celor mai iluftri filozofi (sec. III d. Cr.).

www.dacoromanica.ro
 Dio - 763 - Dor
Diomede m. Mit. 1. rege al Traciei, etntce. In risbolul pentru eliberare din
hranea cad sai cu came de om i apoi 1916-1918, Dobrogea fu invadata de Ger-
tu stasiat de ei; 2. erou grec, capetenia mani, Bulgari si Turd. (Dobrogean).
Argiemlor la impresurarea Troiei. Dobrogeanu (Constantin) m. V. Ghe-
Dion m. 1. tiran al Siracuzei, detrona rea.
pe Dionisiu cel Tanar (409-354 a. Cr.); Dobrovat n. sat si manastire in jud.
2. (Cassiu), istoric grec, autorul unei Is- Vasluiu, intemeiata de Stefan cel Mare:
torii Romane (155-2401. 3500 loc. Penitenciar si atelier de lem-
Dionisie Ecleziarbul m. cronicar narie
muntean a carui cronica imbratiseaza anii Docolina f. 1. afluent al Barladului,
1764-1815. langa care se ficu la 1577 bitilia intre
Dionisiu rn numele a doi tirani ai Petru si loan Potcoava; 2. targ in judetul
Siracuzei : 1. DIONISILI CEL BITRAN, cunoscut Mein.
pentru cruzirnile sale (405-368 a. Cr.); Dodona I. vechiu oras In Grecia (Epir),
2. DIONBILI CCI. Ti14,115, fiul celui precedent celebru prin oracolul lui Joie.
si succesorul sau, fu detronat i muri ca Doftana f. munte si' afluent al riului
invatator de scoala la Corint (343 a. Cr.). Prahova, pe care s'atla salinele dela Telega.
Dionisiu m. 1. (din Halicarnas), Dolhasca f. sat In jud. Baia, statiune
tonic grec, autorul unei opere intitulata de cale ferata 6850 loc.
Antichitati Romane (70-7 a. Cr.); 2. Doljiu n. numit l Jiul de jos, judet
(Areopagituh, episcop al Atenei, muri asezat In partea de S.-V. a Olteniei, In
ca martir catre 95, serbat la 3 Octomvrie. basinul de jos al Jiului (de unde si nu-
Dionysos rn. Mit. alt nume dat lui mele): 438.000 loc. cu cap. Craiova. [A-
Bachus (Dionysiac). dici Dol-jiu, sau Jiul din vale (In opo-
Dioscoride m. medic si botanist grec zitiune cu Gorjiu); slay. DOL(INA), vale].
din primul secol al erei noastre. Dominic (St.) Tn. fundatorul ordinului
Dioscuri rn. pl. Mit. nume dat celor dominicanilor sau al tratilor predicatori
doi trati gement, Castor si Po lux, flu lui (1170-1221).
Jupiter. Dominican& (Republica) f. V. San-
Discordie f. Mit, 1. zeita ran faca- Domingo.
toare, arunca la nunta lui Peleu marul Dominiunea 1. V. Canada.
de aur, pe care Paris 41 adjudecti Venerii, Domitian m imparat roman, flul lui
ceeace irita grozav pe Junona ; 2. fig. mil- Vespasian, faimos prin cruzimile sale (51
rul Discordiei, pricina de cearta. -96).
Disraeli (Lord Beaconsfield) m. scrii- Domnetiti pl. nume de sate in Jude-
tor si birbat de Stat englez (1805-1884). tele Muscel, Putna i Ilfov.
Diu 11. vechiul nume romanesc al Vi- Don n. 1. fluviu in Rusia, vechitil Ta-
dinului : cetatea Diului. nais, se varsi In Marea de Azov: 2100
Diugosz m. arhiepiscop din Lemberg, km. ; 2. teritoriul Cazacilor dela Don,
a scris Istoria Poloniei (1415 - 1480). provincie ruseasci cu 1.500 000 loc.
Dobfica (Doboka) f. orasel In Ardeal : Donachioi n. numele turcesc al sir.
1054 loc. pe stanga Samesului mic, in tului Carol I.
judetul Huniedoara. V. Dabaca. Donici (Alezandru) m. fabulist roman,
Dobrici m. I. oras din Cadrilater cu s'a nfiscut si a trait in Basarabia (1812
16.000 loc. (plasa avand 77 350 loc.); 2. -1866).
V. Bazargic. Donizetti m. cornpozitor italian, au-
Dobrogea f. mare ses beltos intre torul Luciei de Larnernsoor (1797- 1848).
Dunarea inferioara i Marea-Neagra. Cu- Don Juan m. 1. numele unui perso-
noscuta In vechime sub numele de Sa- naj principal intr'o comedie de Moliere;
ga micd, ea fu astfel numita dupa vo- 2. fig. tipul desfranatului, al seducitoru-
ievodul sarb DOEROTICI sau DosRoord (1357), lui nelegiuit.
dupla care fu coprinsa de Mircea Voda la Don Quijote in. 1. cavalerul tristei
1388. Cedate Romaniei prin tractatul deia figuri, eroul faimosului roman satiric de
Berlin (1878 si marita cu Cadrilaterul dela Cervantes, in cad se ridiculizeazi cave-
(1913), ea e azi impartiti In patru districte, lerismul ritacitor; 2. fig. indreptator de
cu o populatiune de 650.000 loc dintre rele, aparitor ridicul, vantura-lume dupi
cari o mare parte sunt Romani. Dobrogea aventuri nebunesti.
contine In populatiunea-i peste 20 de na- Dora d'Istria (Principesa Elena (ihica)
tionalitati, oferind un adevarat caleidoscop f. fiica principelui Mihail Ghica, scrittoare
linguistic; Turd l Titari, Bulged, Rusi, in hmba trancezi de mare talent (1829 -
Greci, Lipoveni, Nemti, Ovrei, Gagauti, 1879).
Armeni, Italleni, Tigani i alte elemente Doria m. celebra familie genoveza din

www.dacoromanica.ro
 Dor 764 Dum
care se trage ANDREFU DORIA, viteaz amiral Drama f. or-4e] in Macedonia cu fa-
in serviciul lui Carol Quintu si al lui brici de bumbac si de tutun.
Francisc I (1468 1560). Dranov n. ostrov si lac in jud. Tulcea.
Dorida f. mica tara in vechea Grecia, DrAstor ii. numele vechiu romanesc
la S. de Tesalia (Doric). al Silistrei (asezath pe ruinele ceta(ii ro-
Dorieni rn. pl. unul din primele tri- mane Durostorum): Mircea cel Mare
buri elenice asezat in Peloponez. porta i titlul de Stclpeln al orasului
Dorna f. 1. (Muntii), portiune a Car-Drdstor.
patilor Moldovei In jud. Suceava ; 2. sat Drava f, ran In Austro-Ungaria, iese
in jud. Suceava : 2200 loc. Ape minerale: din Tirol si se varsa in Dunare.
3. (Pasul), trecatoare deschisa de rani Dresda 1. oras in Germania: 580.000
Bistrita, pune in comunicatiune lasii cu loc. cap. Saxoniei, pe Elba.
orasul Bistrita din Ardeal; 4. (Vatra), Drina f, rau In Serbia, se varsa in
localitate in Bucovina cu ape feruginoase. Dunare i o desparte de Bosnia.
V. §arul. Drincea f. 1. afluent al Dunirii, curge
Dorohoi n. 1. judetul cel mai septen- prin jud. Mehedinti, izvorind din plaiul
trional din Moldova ; 180.900 loc.; 2. cap. Closani; 2. comuna In jud. Mehedinti :
judetului pe : 14.000 Mc.; 3. lac bo- 1.300 Mc.
gat in peste, langa orasul cu acelas nume. Dromichete m. rege dac care invinse
Dorpat n. oras in Livonia ruseasca : pe Lisimac (la 323 a. Cr.).
45 000 loc. Observatoriu, Gradina bota- Drubeta f. numele antic al Turnu-
nica, Universitate Severinului.
Dortuna f. ganla in jud. Tulcea, se Druzi m. pl. popor mahomedan In
varsa In Dunare lamer Iglita. Siria.
Dosofteiu m. Mitropolit al Moldovei Druzu in. ilustri familie romani, din-
in dotia randuri; erudit i activ, parintele tre cari CLAUDIU NERO, fratele imparatului
poeziei noastre bisericesti, Dosofteiu a Tiberiu, se distinse in Germania (38-9
tradus Psaltirea in versuri (1673) si a. Cr.) si CEZAR, flub liii Tiberiu, muri m
Viefile sfintilor (1683); mort in Rusia trivit de Sejan (23).
1630 1711). Dryden m. celebru poet si critic en-
Douvres n. (cit. Duv'r,), oral englez glez Incercare asupra poeziei drama-
pe pasul de Calais, portul Angliei cel lice (1631-1701).
mai apropiat de Franta : 44.000 loc. Dublin n. oral in Anglia : 475.000 Mc.
Dracon m. legislator atenian, autor cap. Irlandei.
de legi severe (624 a. Cr.). Dubnifa f. oras In Bulgaria cu mine
Dracula m. supranumele lui Vlad de fier ; 7500 Mc
Dracul. Duca m. familie bizantina care a dat
Dräculesti m. pl. V. Basarabestl si 3 Imparati Constantinopolii (dela 1059
Dânesti. 1255).
Dralgaisani pl, 1. orasel cu 6000 Mc. Duca m. nume a doi Domni ai Mol-
in jud. Valcea, asezat la poalele unor dovei; 1. (Gheorghe), de neam grec din
dealuri acoperite cu vii, cari produc vi- Rumelia, fu mai intai siuga la un aba-
nun bune si renumite; juca un rol in giu din Iasi, apoi boierit de Vasile Lupu,
Revolutiunea dela 1321; 2. sin de Dra- deveni ginerele lui Dabija-Vocla, dupfi a
gisani: ei beau Dragasani. cirui mazilire urma pe tronul Moldovei,
Drighiciu (Postelnicul Manolache) m. domnind acolo in 3 randuri (1666, 1669
autorul unei Istorii.a Moldovei pe limp 1672, 1678-1684) si odata in Muntenia
de cinci sute de ani pdnd in zilele (1674-1678); 2. (Constantin), fiul celui
noastre (1857). precedent si ginerele lui Brancoveanu,
Dragoli m. voievod roman din Mara- Domnul Moldovei in doufi randnri (1693
mores, se stramuta la 1353 in camplile 1696 si 1700-1704).
Moldovei, unde intemeia in partea de sus Ducange m. mare erudit francez, au-
a (aril un mic principat sub dependenta Un- torul unui Giosar al latinitatii medie-
gariei ; el muri duo& o domnie de docani, vale (1610-1680).
lasand tronul fiului slu Sasu. V. Bogdan. Dudelti pl. sat in jud. Ilfov pe Dam-
Dragoslave I. pl. comunit In jud. bovita. Bitilie intre Matei Basarab
Muscel : 1500 loc. Trecatoare despre Tran- Radu cel Frumos (1634): 1000 Mc. Fabrica
silvania. de praf de pusca.
Drake m (cit. Dreik), amiral englez, Dulcigno n. oras in Albania, inveci-
facu a doua calatorie in jurul lumii i se nat cu Muntenegru: 5000 Mc.
distinse in risboalele cu Spaniolii (1540 Dumas (Jean Baptiste) m, 'eft Diima),
1594. chimist francez din sec. 19-lea (1800-1884).

www.dacoromanica.ro
 Dum 765 Edi
Dumas m. 1. (Alexandru), romancier Sulina, Romania e reprezentath in ambele
francez de o remarcabild fecunditate comisiuni.
Contele de Monte-Cristo (1803-1870); Dungire-de-jos f. eparhie episcopala
2. (Alexandru), fiul celui precedent, autor cu resedinta la Galati si a aril autoritate
dramatic cu tendente adesea moraliza- se intinde peste judetele Covurluiu, Braila,
toare (1824-1895). Tulcea 0i Constanta.
Dumbrava-Rofie f. campie arata cu Dunavat rn. Oda si canal in jud.
cei 10.000 de Poloni, prinsi i injugati la Tulcea, pune in comunicatiune lacul Ram-
plug de *fan cel Mare dupa batalia dela zin cu brawl sfantului Gheorghe.
Codru-Cosminului (1492 ; acolo crescu o Duncan m rege al Scotiei, asasinat
padure asttel numita In amintirea sange- de Macbeth (1040).
lui polon, cu care tusese udata. Dunkerque n. oras francez, port co-
Dumitru (Sf.) rn. 1. rnarele martir al mercial pe Marea Nordului : 40 000 loc.
cfirui hram cade la 26 Octomvrie: Sf. Duns Scot in. teolog l filozof me-
Dumitru e inceperea iernii; 2. ince- dieval, unul din interpretii cei mai subtili
putul iernii (epoca mutatului), in opozi- ai filozofiei scolastice i reprezentantul
tiune cu St. Gheorghe. realismului (1274-1308).
Dunire I. numita de Greci Ister pi Duras m. rege dac, predecesorul hit
de Romani Danubius, cel mai insemnat Decebal.
fluviu al Europei centrale, izvoreste din Durazzo n. oras in Albania, la S. de
muntii Schwarzwald (Ducatul de Baden), Scutari, port pe Adriatica: 5000 loc.
trece prin Viena, Buda-Pesta i T3elgrad ; Dfirrer (Albert) m. celebru pictor
apoi, strabatand Portile de fier, desparte gravor german, nAscut la Nfirenberg, exce-
Muntenia de Serbia si de Bulgaria, ucla lent in portret, se desfata cu subiecte ter--
porturile Severin, Giurgiu, Braila si Ga- bile ; operele sale sunt docurnente pretioase
lati si se varsii in Marea Neagra prin trei pentru istoria timpului stir (1471-1528).
guri, dupà ce a primit peste 120 rauri in Duro in. fluviu ce ucla Spania, stra-
cursu-i de 2860 km. De la 1919, Dunarea bate Portugalia si se varsa In Oceanul
a devenit un fluviu international. [Deri- Atlantic: 850 km.
vat dinteun primitiv Dune' (ung. punt, Durostor(um) n. 1. numele antic al
slay. DUNAVN Cll aceeas final& analogica Drastorului; 2. judet cu cap. Silistra pc
ca in (aiu)re]. Duare, In fata orasului Caltrasi.
Dunfirean a. 1. Invecinat cu Duna- Dusan (Stefan) m. tar sArb, viteas 11
rea; Tarile dunArene, Muntenia, Bulga- legislator, incheiA pacea incuscrindu-se It
ria, Serbia ; Principatele dunArene, nu- 1355 cu Alexandru Basarab, Domnul Muti-
male Moldovei si Munteniei pana la 1361; teniei (1336-1356).
2. relativ la cursul fluviului ; Comisiunea Düsseldorf n. oras in Prusia, pe Rin;
duniireanA, formatA din Comisiunea Eu- 404 000 loc. Patria lui Heine.
ropeanii a DunArii cu resedinta la Bra- Dvina f. fluviu in Rusia, se varsa In
tislava, pentru tot cursul navigabil al flu- Marea-AIM.
viului i o Delegatiune internationalà cu Dzungaria f. Ora in Azia centrala,
resedinta la Galai, spre a regula cursul la S. de Siberia, parte tributara Chlnel
Dunarii, in special dela Galati pana la si parte supusa Rusiei.

Eac m. Mit. judecator In Infern, Im- legende scandinave, cele mai vechi poerue
preuna cu Minos si Radamant. mitice ale bteraturei nordice.
Ebru in. fluviu In Spania, afluent al Edessa f. wchiu si bogat oras in Me-
Mediteranei: 800 km. zopotamia de N., azi Orfa (Turcia de
Ecbatana f. veche capitala a Mediel, Azia).
azi Hamadan (Persia). -Edimburg n. cap. Scotiel: 416.500 loc.
Echo f, Jylit. nimla condamnatri de Universitate celebra fundata in 1582. Patria
Junona a repeta finala vorbelor auzite : lui Walter Scott si a lui Macaulay.
in darn rdsund vocea-mi de Echo re- Edip m. 1. Mit. flub lui Laiu si al
pelitii Err. Echo care trdieste in loc ne- Tocastei: el ucise pe tatal-slu fara sa-I cu-
locuit GR. AL. noasca 1 deveni, fani sa 5tie, barbatul
Ecrena f. sat turcesc, punctul extrem propriei sale mame, dupa ce deslegd ghi-
al Marii-Negre In noua frontieri romano- citoarea Sfinxului; afland de nenorocirile
bulgara (1913). si crimele sale, Edip 15j scoase ochii st
Edda f. numele a douli colectiuni de umbla ratacind din orris In orris calluzlt

www.dacoromanica.ro
 Edi 766 Eli
de ale sale doua flice, Antigona i Ismena ; Elba f. fluviu In Germania, uda Dresda,
2. fig. ghicitor de enigme. Hamburgul si se varsa in Marea Nordu-
Edirn1 f. numele turcesc al Adria- lui : 680 km.
nopolii. Elba I. insull In Mediterana, lntre
Edison in. (cit. Idis'n), fizician ame- Corsica si Italia, unde fu exilat Napo-
rican, celebru inventator al telefonului d leon I (1814).
tonogratului (nascut in 1847). Elbassan n. oras in Albania cu 15 000
Edom rn. supranumele lui Esau, pA- locuitori.
rintele Edomitilor sau Idumeilor. Elburz n. piscul principal al masivu-
Eduard in. numele mai multor regi lui caucazian: 5660 meta
ai Angliei; I. EDUARD I, care cant& sA in- Eldorado n. 1. tad: imaginara In
truneascA diferitele regate ale Britaniei- America de S., abundanta In aur l bo-
Mari (1272-1300); 2. EDUARD 11, fiul sat:. gArii; 2. jig. locas desfltator.
depus i asasinat (1327); 3. EDUARD III, Eaa I. oras In vechia Italie, celebru
Invingator al Francezilor la Crécy $ i la prin scoala-i filozoficA, de naturA pan-
Poitiers (1327-1377); 4. EDUARD IV. ca- teistA, al cArii intemeietor fu Xenofane
pul partidei Rozei-Albe (1463-1983); 5. (sec. VI a. Cr.,.
EDUARD V, tiul celui precedent, se urea Eleazar m. mare preot al Evreilor,
pe tron in 1843, dar domm numai careva urmasul lui Aron.
luni l muri asasinat; 6. EDUARD VI, fa- Electra f. Mit. sora Iphigeniei si a
voriza propagarea reformei (1547-1553); lui Oreste, scApa pe fratele ei si-I Indemna
7. EDUARD VII, fiul reginei Victoria, ills- sfi rAsbune uciderea parintelui lor Aga-
cut in 1841, se urea pe tron in 1901; sub memnon.
domnia-i luA sfarsit rAsboiul din Trans- Elefantina I. insula a Nilului, cu ca-
vaal, mort in 1910. riere de granit.
Eduard principe al Galilor, supranu- Elena I. Mit. Sica lui Jupiter si sotia
mit Principele Negru, dupA coloarea ar- lui Menelau, cea mai frumoast: femeie
maturei sale, fiul lui Eduard III (1330 dtn timpul ski; rapirea-i de catre Paris
1376). cauza rasboiul Troiei.
Efraim m. al doilea fiu al lui Iosif d Elena (Sfanta) f. mama lui Constan-
pArintele unuia dintre cele 12 triburi. tin cel Mare, contribui mult la raspan-
Egade I. pl. mid insule dela N.-V. direa crestinismului.
Sic:lid, unde Romanii castigara o mare Elena (Insula St.) f. In Oceanul At-
batalie navall In contra Cartaginezilor lantic, celebra pun captivatatea lui Na-
(242 a. Cr.). poleon I, dela 1315 panA la 1821.
Eger' f. marea numita azi Arhipdag, Elena (Doamna) f. sotia lui Cuza, dupa
dupa numele regelui atenian Egeu care a cdrui moalte se retrase la manastire,
s'aruncl Intr'insa. dfiruind averea-i sAracilor ; muri in 1909.
Egeria f. 1. nimfa care da sfaturi lui Eleni M. pl. nurnele colectiv al Ore.
Numa Pompiliu; 2. fig. femeie inspira- cilor (Elenic).
toare, nisi ales in materie politica. Eleuzis f. ora In Grecia antica, in
Egina f. insull greaca, intre Atica tata Salaminei, unde se afla un templu
Peloponez: 10.000 loc.; in vechime rivala al Demetzei, ale earn mistere se numiau
Atenei. eleuzine
Eginhard m, secretarul 1 biograul lui Eliad Rfidulescu (Loan) in. poet si
Carol Magnu (770-840). prozator, principalul initiator al culturei
Egipet n. nurnele arhaic si poetic al in Muntenia, unde fundI presa, teatrulr
Egiptului ; 'neste el (Nara) cerul d'Egi- MA parte la revolutiunea dela 1848 si
pet desgicut in foe i aur suferi mai multi ani exilul (1802-1872).
Egipt n. tart udatA de Nil, la N.-E. Elida I. tara In Grecia antica, la V.
Africei: 10 mil. loc. cu cap. Cairo, lor- de Peloponez.
meazl un vice-regat ereditar sub protec- Elisabeta (Paulina Ottilia Luiza) f.
toratul englez; stet independent dela 1921 regina Romaniei, nAscuta 17129 Dec. 1843
1922 (Egiptean). ca fiica principelui Herman de Wied, ma-
Egmont (Conte d') tn nobil din TA- ritata la 1869 cu Domnul (apoi regele)
rile-de-jos, generalul lui Filp Ii, MA parte Carol. Distinsa scriitoare l artistA, a pu-
la revolta patriei sale In contra tiraniei blicat (sub pseudonimuldeCarmen-Sylva)
spaniole i fu decapitat In 1568. o sefie remarcabila de poezii brice (L,
Egri-Palanca I. orAsel in Macedonia, nistea rnea), filozofice (Ahasuerus),
renumit pentru mMde sale de fier. romane (Astra), (frame (Mesterul Ma-
Elanul m. afluent al Prutului in jud. note), apoi Fovestile Peleaului §i Cu-
Richt. curge Intre 13Arlad l Prut, getdrile urei regine, aceasta din urmA

www.dacoromanica.ro
 EU 767 Epi
luaare premiatà de Academia franceza. lerusalim, unde lsus, sculat din morti, se
Mud in 17 Fevr. 1916. aratA la doi din apostolii sai.
Elisabeta (Principesa) f. fiica cea Empedocle in. filozof grec din Agri-
mai mare a regelui Ferdinand, nascuta gent, s'aruncA (rice-se) in craterul Etnei
la 29 Sept. 1894 si casAtorita In 1921 cu spre a-ai ascunde moaxtea si a trece drept
diadohul George al Greciei. zeu (sec. V a. Cr.'.
Elisabeta (Sfanta) f. 1. mama St. Ems n. oras in Germania, cu ape ter-
loan Botezatorul; 2. (din Ungaria), fiica male : 6500 loc.
lui Andreiu II, muri la 1231 si fu cano- Endor n. orris in Iudea, unde pitonisa
nizata pentru caritatea ei. U (din Anglia), prezise lui Saul invingerea l moartea-i.
fiica lui Henric al VIII, restabili protesta- Endymion m. Mt. pastor iubit de
nismul si osandi la moarte pe Maria Diana si condamnat de Joie la un somn
Stuart (1533-1603). II (Petrovna), fiica perpetuu.
lui Petru cel Mare, impArateasa Rusiei Enèa m. Mit. principe troian, fiul Ve-
(1741-1762). neril si a lui Anchise, veni in Italia dupti
Elisabetpol n. numit de Unguri Ers- ruina Troiei si funda Alba-Longa.
zébetvaros,orAsel armenesc pe malul drept Engadin n. vale adancA a Innului In
al Tarnavei-mari, spre rashrit de Medias: Elvetia, cu situri foarte pitoresti: 10 000
3000 loc. locuitori.
Eliseu m. profet evreu, discipolul Engel (Cristian) m. invatat german,
urmasul lui Ilie. publicA In 1804 o Istorie a Valahiet,
Elizee (Campine) f. pl. 1. Mit. loca- bine documentatA; muri la Viena (1770
sul eroilor si al oamenilor virtuosi dupa 1814).
moartea Im; 2. tig. loc desfatator. Englitera f. V. Anglia.
Eloiza f: V. Abelard. Enige a. oras In Macedonia pe lacul
Eldpatak n. nurnele unguresc al satului cu acelas nume aproape de antica Pela :
Valcele. [V. acest nume]. 1186 loc.
Elvetia f. confederatiune de 22 can- Enniu m. poet lath.' dela care au ra-
toane in Europa centrala: 3.885.000 loc. mas numai fragmente (sec. II a. Cr.).
(Elvetian). Enos rn oras turcesc din vilaietul A-
Elzevir rn familia celebra de tipografi drianopolei, port cu 8000 loc. V. Midia.
olandezi din sec. XVI si XVII, ale caror Entente f. (cit. Antant), Intelegerea
editiuni sunt cu drept cuvant admirate: cordiala intre Anglia, Franta, Italia si
format mic cu caractere frumoase l ne- japonia, puteri aliate l asociate in cursul
tede (elzevirian) rAsboiului mondial si continuand a dirija
Emerson (Ralph Waldo) rn. filozof politica europeana ; Mica Entente, acord
american, nAscut la Boston: Reprezen- intre Virile din nou constituite (Ceco-Slo-
tantii umaniteitii (1803-1882). vachia siPolonia) sau intregite (Iugo-Slavia
Emilia f. diviziune teritoriala a Italiei si Romania) din imperiul austro-ungar
cu 2hI2 mil. loc. spre a se opune la orice tentativA de
Emilian m. !moat-at roman, invins de restaurare a fostului imperiu austro-ungar.
Valerian si ucis de soldati (206-254). Enver Bey m. maior turc, erou na-
Erniliu (Paul) rn. 1. consul roman u- tional, a luptat In Tripolitania impotriva
cis In batAlia dela Cane (216 a. Cr.); 2. Italienilor, a reluat Adrianopolea dela Bul-
fiul celui precedent; invinse pe Perseu la gari. Azi, general si pad.
Pydna (168 a. Cr.). Enyed n, numele unguresc al Aiudu-
Eminescu (Mihail) m. genial poet ro- lui ardelean
man, fiul cAminarului George Erninovici. Eol m. Mit. zeul vanturilor.
se nAscu in 15 Ian. 1850 in satul IpAtesti Eolida f. tail In Azia-Mica, colonizata
(Botosani) i muri in Tunic 1889 intr'un de Eolieni.
spital de alienati. Poeziile sale contin o Eolieni rn. pl, unul din cele 4 triburi
lume de idei ImbrAcate Inteo forma plas- cad popularA Grecia primitivA 1 cari e-
tick frumoasa l melodioasi. Admirator migrara apoi In Azia-MicA.
pasionat al poeziei populare si al natu- Eos f. Mit. numele grec al Aurorei.
rei, Eminescu poseda o intelegere pro- Epaminonda m. celebru general te-
fun& a artei antice i o mare varietate ban, invingAtorul Lacedemonienilor la Le-
de forme poetice. uctra si la Mantinea (411-363 a. Cr.),
Emin-Pasa rn. medic german (Eduard Ephez n. oras in Azia-Mica, pe Mares
Schnitzer) In armata egipteana, deveni Egee, celebru prin templul Dianei, ars de
In 1378 guvernatorul Provinciilor Equa- Erostrat; azi orasel cu 7000 loc. (Ephe-
torale i muri asasinat (1840-1892). zian).
Emmaus n. sat in ludea, aproape de Epictet m filozof grec din secta stoi-

www.dacoromanica.ro
 Etat 768 Est
cilor, trAi la Roma sub Marcu Aureliu Erlangen n. oras in Bavaria: 23.500
(I sec. d. Cr.). loc. Universitate.
Epicur m. fiilozof grec care punea fe- Eros m. Mit. numele grec al zeului
ricirea in cum pAtarea plAcerilor i In cul- Amor.
tura spiritului; el zicea, ca lumea e for- Erostrat m. nebun care, sore a de-
mat/I' prin intalnirea atomilor, cari au vent celebru, incendia templul Dianei din
existat Intotdeauna; discipolii sal insA au Ephez (356 a. Cr.).
denature doctrina-i si s'au dedat plAceri- Erszébetváros n. numele maghiar al
lo.r materiale (337-270 a. Cr.). orAselului Elisabetpol.
Epidaur n. oras in Argolida, cu un Erymanth n. munte In Arcadia.
faimos templu al lui Esculap. Erzerum n. oras in Turcia : 80.000
Epimenide m. poet si filozof grec Mc , cap. Armeniei turcesti, aproape de
care, adormind inteo pesterk se desteptà Eufrat.
(zice-se) dupa 57 de ani. Erzgebirge n. pl. (gMun(ii Metalici,),
Epir n. tara muntoas5 si acoperitA cu ler( de munti, avut in mine de dilerite
pAduri In vechea Gracia, la sudul Mace- metale, intre Saxonia l Boemia: 140 km.
doniel. Cap. Ianina. Esarcu (Const.) m. bArbat politic fun-
Epureanu (Manolache Costache) rn . datorul monumentalului Ateneu Roman
orator si om de Stat. amicul f consilie- din Bucuresti (1836-1898).
rul lui Cuza-Voda. Presedintele Consti- Esau m. fiul mai mare al lui Isac.
tuantei din 1866 (1824-1880). Escauta f. fluviu ce izvoreste din
Equator (Republica) n. Stat al Ame- Franta, strAbate Belgia si se varsfi In
ricei de S.: cu 2.500 000 loc., cap. Quito. Marea Nordului, in Olanda: 430 km.
Era 1. In istoria universalti se dusting Eschimosi m. pl. nume generic al
urmatoarele ere: Era dela creatiunea popoarelor din America septentrionalà n
lumii, 4004 a. Cr. (dup8 catolici) si 5503 din S.-E. Aziei.
a. Cr. (dupA ortodocsi); Era Romei, dela Eschine m. celebru orator atenian,
fundarea acestui oras, 753 a. Cr.; Era rivalul lui Demostene (389-314 a. Cr.).
crestind sau vulgara, dela nasterea lui Esculap m. 1. Mit. fiul lui Apollon,
Crist; Era mahomedand sau Hegira, zeul medicinei; 2. tam. medic.
dela fuga lui Mahomed, 622 d. Cr. Ca Escurial n. celebru palat l mAnfistire
toate popoarele ortodoxe. RomAnii nu- in Spania, la 50 km. de Madrid.
marau pAnA in secolul al XVIII-lea dupa Eschyl m. ilustru poet, creatorul tra-
anii dela facerea lumii (1 Sept. 5508 a. gediei grecesti (525-456 a. Cr.).
Cr. + 1914=7422); astfel cronicarii ra- Esdra m. doctor evreu care fficu prima
poartfi ca Vasile Impu domni dela 7142 redactiune a St. Scripturi (sec. V a. Cr.).
7161, din cari sclzfindu-se anii posteriori Esenieni m. pl. secta judaicti din pri-
erei crestine, obtinem pe aceasta din urmA : mul secol a. Cr., faimoasA prin mortiti-
1634-1653. catiunile si abstinentele sale.
Eraclidul m. supranumele lui Despot- Eski-Kilia 1. orasel in jud. Tulcea :
Vocifi. 2300 Mc. (in majoritate Rusi); schelä a-
Erasm m. celebru umanist niscut la sezatA pe un deal langA bratul Kilia.
Roterdam I mort la Bazel Elogiul ne- Eski-Stambul n. V. Preslav.
buniei (1467-1537). Eski-Zagara f. oras in Rumelia ori-
Erato f. Mit. Muza poeziei lirice: ru- entala, la poalele muntilor: 20 000 loc.
ga-m'af la Erato sa cant ca tine, bar- Ocupat de Rusi in 1828 $ i In 1877. Sta-
de En. thine balnearti.
Eratostene m. matematic i astronom Esop m. celebru fabulist grec, nhscut
grec, bibliotecar din Alexandria (274 in Frigia, schiop si diform (sec. VII a. Cr.).
194 a. Cr.). Essex n. comitat in Anglia, unul din
Erdély n. numele maghiar al Iran- regatele vechit Englitere: 1 380.000 Mc..
silvaniei. cu cap. Chelmsford. I (Conte de), fa-
Ereb m. 1. Mit. Sul Haosului si al voritul reginei Elisabeta din Anglia, de-
Noptii ; 2. Internul paganilor. capitat Ia 1601.
Erfurt n. oral in Germania (Saxonia), Estera I. nepoata lui Mardoheu, se
1

Mire Gotha si Weimar: 135.000 loc. cAskori cu regale persan Ahasveros d

Erigen (loan Scot) m. erudit canal- sea' ph* poporul ei de intrigile lui Arnan.
irlandez i filozof scolastic (mort la 836). Estienne m. V. Stephanus.
Erinii 1. pl. Mit. numele grec al Fu- Estonia f. Stat liber in Europa orien-
r-Mon tea, pe golful Finlandei : 1.500.000 Mc.
Erivan n oras In Rusia aziaticA ;110.000 Can. Revel.
Mc.; vechea cap a Armenia. Estramadura 1. 1. provincie In Spa-

www.dacoromanica.ro
 Esz 769 Fag
nia: 720.000 loc., cu cap. Badajoz; 2. Hecuba, Oreste, Andromaca (480-406
proVincie In Portugalia: 1.440.000 loc., a. Cr.).
cu cap. Lisabona. Europa f. una din cele 5 parti ale lu-
Esztergom n. numele maghiar al Stri- mii, cea mai mica ca intindere, dar cea
goniului. mai civilizata si mai importantfi in toate
Etiopia f. vechiul nume al tfirilor la privintele. Suprafata-i de 10 mil. kmp. e
S. de Egipt, azi Nubia, Abisinia, Kordo- de trei ori mai mica ca a Africei, cu o
fan, cu 10 miL loc. (Etiopian). populatiune de 400 mil. Mc., o cincime
Etna f. vulcan in Sicilia. Malt de 3316 din populatiunea intregei lumi (European).
metri. Eurota m. park.' in Greda, care scalda
Etolia f. provincie In vechea Grecia, vechea Sparta : 80 km.
la N. golfului de Corint (Etolian). Eurydice f. Mit. sotia lui Orpheu.
Etruria 1. numele antic al Toscanei Eurystheu rn. Mit, rege din Argos,
(Etraisc). impuse lui Hercule cele 12 munci.
Etzel m. numele vechiu-german al lui Eusebiu m. episcop din Cezarea, in
Atila. Palestina, parintele istoriei ecleziastice (207
Eubea 1. mare insula in Grecia antica, 311).
azi Negroponte. Euterpe f. Mit. Muza muzicei i a
Euclid in. celebru geometru grec care poeziei Mice.
traia in Alexandria : Elemente (sec. III Eutropiu m. istoric latin, autorul unei
a. Cr.). Istorii romane (sec. IV d. Cr.).
Eudoxia f. 1. nume a doul Impirá- Euxin in. V. Pont-Euxin.
tese romane; 2. martial priznuith la 6 Eva 1. numele primei femei, sotia lui
Septemvrie. V. Evdochia. Adam, mama neamului omenesc.
Eufrat in, fluviu in Turcia de Azia, Evdochia f. cuvioasa martira a are
izvoreste din muntii Armeniei, strabate zi cade pe 1 Marne. V. Dochia.
Mezopotamia i, impreunandu-se cu Ti- Evhemer in. filozof grec din sec. IV
grul (spre a forma ,at-el-Arab). se versa a. Cr., autorul evhemerismului, doctrina
In golful Persic prin 5 guri: 2800 km. dupfi care zeii mitologiei ar fi niste oa-
Eugenia in. 1. numele a patru papi; meni divinizati.
2. (Principele), unul din cei mai mari Evrei (Ovrei) in. pl. popor semitic leo
nisboinici ai timpului sau, care, nemul- riginar din Azia, cunoscut si sub numele
tumit de Ludovic XIV, oferi serviciile sale de Izraeliii. Azi in numir de vre-o 16
Austriei $ i se distinse In toate luptele In mil. dintre cari 7 mil. In Europa (mai ales
contra Frantei 1 Turciei (1663-1736). in Rusia, Austro-Ungaria, Germania, Ro-
Euler m. celebru matematic elvettan mania), Evreii romani sunt in numar de
(1707-1783). peste 900.000.
Eumene rn. 1. loctiitorul lui Alexan- Evstratie (Logoffitul) in. barbat in-
dru, omorit de Antigon (315 a. Cr.): 2. struit si Malt demnitar sub Vasile Lupu,
nume a trei regi din Pergam, In Azia a compilat Pravila acestui Domn si Le-
(III si II sec. a. Cr.). topisetul lui Urechia.
Eumenide f. pl. Mit. (eBinevoitoa- Exaporitul m. V. Mavrocordat.
rele), nume eufemistic dat Furiilor. Ezechia in. regele lui luda (773-694
Euphrosyna f. Mit. una din cele trel a. Cr.).
Gratii. Ezechiel m. unul din cei patru mari
Euripide in. celebru poet tragic grec; profeti evrei (sec. VI a. Cr.).

N.B.Si se caute la Ph numele greco-romane Incepatoare cu F.

Fabian (Vasile) m. V. Bob. Fa'enza f. orris in Italia, unde s'a in-

Fabiu m. ilustra familie romanii, din ventat faienta : 40.000 loc.
care se trag : FABIU CUNCTATOR, dictatorul Fagarart (Fogaras) n. 1 (Murrill), por-
care mantui Roma, zabovind lupta cu tiunea Carpatilor ardeleni ce se Intinde
Anibal (217 a Cr.); si FABIU PICTOR, cel mai pana la Olt, cu piscul tnias Negoiul;
vechiu dintre istoricii latini (216 a. Cr.). 2. (esul), ample roditoare stribatuta de
Fabriciu m. consul roman, celebru Olt; 3. (Tara Oltului), od. ducat roman
prM lealitatea i dezinteresarea lui 4 00 in sec. XIII, azi judet In Ardeal : 93.000
a. Cr.). Mc.; 4. oras In judetul cu acelas nume,
L. tlineanu. Diet. Universal. 49

www.dacoromanica.ro
 Fag 770 Fer
asezat intre Sibii si Brasov: 6500 loc. Faun in. Mit. zeu campenesc la Ro-
(Fagàfit§ean). mani.
Faget (Facset) n. 1. pas si ramura a Faurei pl. sat si sta(iune de cale fe-
muntelui Godianu ; 2. or as in judetul Ca-- rata in jud. Bail&
ras-Severin, numit de Unguri Bak: 1912 Faust rn. persona) legendar german
locuitori. care si-a vandut necuratului suffetul In
Fahrenheit rn fizician german, a in- schimbul bunfitfitilor pâmantesti: eroul
ventat un aerometru ce-i poartfi numele unei drame de Goethe si al unei opere
o gradatiune particularfi pentru termo- de Gounod.
metru (1686-1740). Fedor m. nume a 3 Tari rusi cari dom-
Faka (Const.) in. autor comic: Fran- nirfi inaintea lui Petru cel Mare.
tuzitele (1790 - 1845). Fehértemplom n. numele maghiar al
Falciu n. 1. judet asezat d'alungul Pru- orasului Biserica-Albd.
tulul : 104.000 loc. Cap. Husi; 2. sat in Fehérvar n. numele maghiar al Bel-
jud. Ffilciu cu 800 loc., fosta capitalfi a gradului ardelenesc,
judetului pan5 la 1832. Pod peste Prut Feldioara 1. numitfi de Unguri Fold-
pentru trecerea in Basarabia. var si de Germani Marienburg, cetate In
Falern n. oras In Italia, faimos In ve- tam Barsei cu 2212 Mc. Aci se dete o
chime pentru vinul sfiu cel alb. bfitllie Intre regele ungur. . Ferdinand si
Fanelli (Marino) rn. dogele Venetiei, Petru Rares (1529).
decapitat, fiinda voise sfi rtistoarne arts- Felek n nume unguresc al Avrigului.
tocratia (1274 1355). Felix m. numele mai multor papi.
Falticeni pl. oras In Moldova, asezat Felshbanya f. V. Baia-de-sus.
Mtre dealuri: 10.000 Mc., cap. jud. Baia. Fénelon rn prelat francez, arhiepiscop
Cel mai mare balciu din toatfi Romania, de Cambrai, autorul lui Telemac (1651
la 20 Iulie. 1715
Fanar n. I. cartier in Constantinopole, Fenicia t. veche Ora in pe
pe Cornul de aur, locuit de cei mai no- Mediterana, cu orasele principale Tir,
bili si mai avuti Greci, dintre cafi Turcii Sidon (Fenician).
recrutau In secolul al XV111-lea pe dra- Fenicieni m. pl. popor semitic, Inru-
gomanii i pe hospodarii Tarilor Romane; dit cu Evreii, comercial si industrial, fundfi
2. fanatiotism. numeroase colonii In insulele de pe coas-
Fantanele f. pl. I. munte acoperit cu tele Mediteranei.
priduri intr'o pozitiune romantica din Ferara f. oras in Italia, cap. provin-
Muntii Apuseni, camp de luptfi Intre Ro- ciei cu acelas nume: 108 000 loc.
mani si Unguri la 1849; 2. sat In jud. Ferdinand m. numele rnai multor
Iasi cu 3800 loc. implrati ai Gennaniei: FERDINAND I. suc-
Faraon m. numele biblic al vechilor cesorul lui Carol Quintu, in 1556; FER-
regi egipteni. DINAND H, a carui intolerantfi cauzfi rfiz-
Faraoni pl. sat in tinutul Romanului, boiul de 30 ani (1619-1637).
locuit od. de familii in mare parte cato- Ferdinand (Catolicul) m, rege de A-
lice: 1500 loc. ragon, bfirbatul Izabelei de Castilia, sta-
Farearf (Popa Stoica) rn. vestit general bili Incvizitiunea, alunga pe Mauri, cuceri
al lui Mihaiu-Viteazul, nfiscut In satul Grenada si Navara, incurajd pe Columb
Maras din Romanati. fUng. FARKAS, lup]. (1474-1516).
Farnese m. celebrfi familie princiaril Ferdinand de Hohenzollern (Vic-
din Italia, care a dat pe papa PAUL III, tor Albert) m. regele Romaniei, nfiscut
(v. Paul) $ i pe ALEXANDRU FARNESS, duce la 12154 Aug. 1865 la Sigmaringen, al do-
de Parma, care jua un rol insemnat ca ilea fiu al lui Leopold de Hohenzollern,
general in serviciul Spaniei (1546-1593). fratele regelui Carol. Clsfitorit la 1893 cu
Farleroti rn pl. nib de Romani ma- Principesa Maria de Saxs-Coburg-Gotha,
cedoneni, originari din comuna Fraseri cu care avu pe principele Carol, pe pith-
(In Albania); graiul lor prezintfi deose- cipesa Elisabeta, etc. (v. aceste mime).
biri fonetice de cel macedo-roman. Ferdinand se ureã pe tron in 1914 la
Farsistan n. provincie persand : 500 000 moartea regelui Carol si declaifi rfisboiu
loc , cu cap Siras. Austriet in 1916. Dupd diferite peripe(ii
Fatime f. fiica lui Mahomed j so(ia v. riisboiul austro-ronuin), ostirile noas-
lui Ali. DintrInsa se trage dinastia arabl tre se retraserfi In Moldova unde, reor-
a Fatimitilor, cari stfipanirfi in Egipt 49 ganizate, repurtarà sub Malta sa condu-
in Siria Imre 909-1171. cere, biruinte glorioase, (ca cea dela Ma-
FStu (Atanasie) Tn. medic si chimist rirsesti), cari tura incoronate de victoria
o man ,1816 1886). final& Incoronat rege al Romaniei intre-

www.dacoromanica.ro
 Fer 771 Fir
gite, la Alba-Iulia (15 Oct. 1922), a murit boiul de 100 de ani l fu Invins de En-
la Sinaia (20 Julie 1927). glezi la Crecy (1328-1350).
Ferdinand de Saxa-Coburg m. nAs- Filip n. numcie mai multor regi ai
cut la Viena In 1861. principele Bulga- Spaniel: Frup II, fiul lui Carol Quintu,
riei in 1887, rege (tar) dela 1908, infranse rege al Spaniei si al prilor-de-Jos, fu
pe Turd in riisboiul din 1912. Aliat al adversar declarat al Reformei, cuceri Por-
Germaniei in rAsboiul mondial, dup5 ca- tugalia, echipa Armada in contra Engle-
pitularea armatei bulgare, abdicii in 1918 zilor, i zidi Escurialul (1556-1598); F:-
in favoarea fiului ski, care ii urmA pe LIP V, nepotul lui Ludovic XIV, primul
tron sub numele de Boris DEI. dintre Burbonii Spaniei (1700-1746).
FerestrAu n, lac si sat in jud. Ilfov Filipescu (Const. CApitanul) m. cro-
cu o scoald de agticultura. nicar muntean sub Serban-VodA Canta-
Ferney n canton cu 1300 loc. aproape cuzino (1679-1688).
de Geneva. Ad se retrase Voltaire in 1758 Filipescu m, nurnele mai multor bar-
si mai trAi 20 de ani. bati politici: 1. (Iordache), candidat la
Fetesti pl. sat si statiune de cale fe- tronul Tarii in 1834 (1765.1855); 2. (A-
rat5 pe bratul Borcea, in judetul Ialomita: lexandra), poreclit Vulpe, din cauza di-
3800 loc. De ad noul pod peste Dunke bAciei sale in tratativele cu Tudor Vladi-
merge panA la Cernavoda. mirescu, a participat la redactarea Regu-
Feth-Islam n. (Tezaurul Islamului") la mentului Organic (1775 1856) ; 3. (loan),
V. Cladova. fiul celui precedent. poreclit Vulpache,
Fez n. oras In Africa : 150.000 loc., cap. bar bat de Stat (1811-1863); 4. (Nicolae)
Marocului. fiul lui Grigore Filipescu si al Anastasiei
Fichte m. celebru filozof german a c5- Rosetti, om de Stat l fost ministru (1862
rui sistemfi panteisti poartA numele de 1916).
idealism transcendental (1762-1814). Filipine f. pl. grup de insule If: Ocea-
Fielding m. celebru romancier englez, nia : 10 mil. loc. apartinand Statelor-Unite
autorul lui Torn Jones (1707-1754 . dela rAsboiul Ispano-American din 1898,
Fierbinti pl. sat in judetul Ilfov, re- cu cap. Manila.
sedinta plasii Fierbinti: 4600 loc. Filipopole f. oras in Rumelia, fundat
Fieschi m. puternia familie genovezi de regele macedonean Filip II, pe Manta :
al aril mernbru Iowa Lunovic conspirà in 6.3 000 loc. Cel mai mare orris din Rumelia
contr a dogelui Andreiu Doria (1523 1547). orientalfi si important centru comercial.
Filadelfia I. oras In Statele-Unite, cel Filisteni m. pl. popor al Palestinei
mai important dupA New-York: 1 868.000 inainte de cucerirea ei de ante Evrei.
loc. Mare port de comert pe Delawar. Filoftea (Sfanta) f. martial al ckii
Universitate, arsenal; industrie foarte va- corp se af15 la Curtea de Arges, serbati
riatA si mare comert exterior. la 7 Decemvrie.
Filaret m. imvitat episcop al Ram- Finezi m. pl. popor imprIstiat inteun
nicului (1780-1792) i mitropolit al. Un- mare numfir de triburi (Laponi, Ostiaci,
gro-Vlahiei (1792-1794); traducAtor de Samoezi, etc.) la N. Europei si al Aziel.
cArti religioase. Fingal m. erou scotian din sec. Ill,
Filaret n. numele unui deal si camp pkintele lui Ossian: grota but Fingal,
In Bucuresti, care juci un rol In revolu- pesterA formati din coloane bazaltice in
tiunea dela 1848 (V. Camp). Aci se ridicA insula Staffs, una dintre Hebride.
in 1906 Expozitiunea generalA rornAng. Finister n. 1. cap. la N.-V. Spaniel,
Filiasi pl. comun5 rurall In jud. Dol- pe litoralul Atlanticului; 2. numele unui
jiu, aproape de Jiu, statiune insemnat5 de departament francez (in Bretagne) cu
cale feratA : 4200 loc. 773 000 loc.
Filimon (Nicolae) n. eminent proza- Finlanda f 1. golf pe coastele Rusiei,
tor, autorul romanului cultural Ciocoii format de marea Baltic5; 2. republic5 in-
vechi (1819-1865). dependenta in Europa nord-orientall, la
Filip m. nume a 5 regi at Macedoniei N. golfului cu acelas nume: 3 800.000 loc.
dintre cart FILM II. tatAl lui Alexandru Cap. Helsing fors (Finlandez).
Macedon (360-336 a. Cr.) §i FILIP V (221 Finta f. sat in jud. Dambovita, unde
178). se dete ultima bitalie intre Mateiu Vori5
Filip rn numele mai multor regi ai pi Vasile Lupu (1653): 2300 loc.
Frantei: FIUP II (August), rivalul lui Ri- Fionia f. insuIA daneat in Baltica
card Iniml-de-Leu, cu care fActi a treia 270.000 loc.
cruciati ' (1180-1223); Fun. Ill (cel Fru- Firdusi rn celebru poet perm], auto-
mos), desfiintl ordinul Templierilor (1285 rul epopeii Sh Name sau Cartea Re-
1314); FILIP VI (de Valois), incepu ras- gilor (939-1020).

www.dacoromanica.ro
 Fiu 772 Fri
Fiume n. oras In Croatia, port la As FOldvar n. numele unguresc al Fel-
driatica 58.000 Mc. Reclamat de Italieni, dioarei.
dupa rasbohil mondial, Fiume fu atribuit Foltesti pL orAsel in jud. Covurlui, cii
mai twat Iugo-Slaviei, apoi inapoiat Italiei. 2200 Mc.
Flämânda f. 1. sat si schit in jud. Fore9ti pl. sat in jud. Baia cu depo-
Arges; 2. sat In jud. Valcea. zite de cArbuni.
Flaminiu rn. consul roman Invins de Formoza f. mare insulA cu 3.995.000
Anibal la Trasimene (217 a. Cr.). loc., odinioarl a Chinei, apartine Japo-
Flandra f. 1. (altà (lath), toatA Intin- niei dela 1895.
derea de plmant dintre Escauta de jos, Fortuna f. Mit. zeita noroacelor, di-
marea Nordului, Artois si Brabant (Fla- vinitate oarbA cqre imparte dupA plac
mand); 2. (francezit) vechie provincie a , bunurile i relele.
Frantei anexata sub Ludovic XW, cu cap. Fortunate (Insule) f. pl. insule celebre
Lille. in vechime si care se cred a fi Canariile.
Flandra f. I. (occidentalA), provincie Fotino (Dionisie) m. nAscut la Patras
a Belgiei cu 810.500 Mc. Cap. Bruge; 2. (Pel000nez), vent la Bucuresti In 1804
(orientald), pr o vincie a Belgiei cu 1.035.000 sub Caragea; a sa Istorie a Daciei (S-
Mc. Cap. Gand. OMA greceste la Viena In 1818) e o minA
Flavii m. pl. se zice de imparatul Ves- de informatiuni pentru vechea organizare
pasian si de cei doi Si at sat, Titu si politica si socialA In special a Munteniei
Domitian. (1769-1521). (Hie), nepotul celui pre-
11

Flechtenmacher m. 1. (Cristian), ju- cedent, a continuat opera istoricA a un-

risconsult, Sas de originA, asezat la 1811 chiului sari, publicand greceste o Istorie
in Moldova, unde profesA dreptul la A- a Revolufiunii din 1821.
cademia VasilianA i colabora la condica Fotiu m. patriarh din Constantinopole,
lui Calimah (mort la 1843); 2. (Alexan- autorul marei schisme din 858 a Bisericii
dru), Sul celui precedent, artist si autor (820-891).
dramatic roman (1823-1898). Fourier m. economist francez, autorul
Floci (Cetate de) pL 1. V. Cetate; 2. unei noui organizAri sociale (efiecAruia
od. capitAnie In jud. Ialomita. dupA nevoile sale)), pe care discipolii sli
Flora 1. Mit. zeita florilor. o numirl Falanster (1772-1837).
Florenta f. oras In Italia: 246.000 Mc., Fox (George) m. orator si om de Stat
pe Arno, vechea cap. a Toscanet, Patria englez, fundatorul sectei Quakerilor yi
lui Leon X, Dante, Michel-Angelo, Ma- elocvent adversar al lui Pitt (1749-1806).
chiavel, Benvenuto Celini. In evul-mediu, France (Anatole) m. eminent roman-
republica prosperl guvernata de Medicis ; cier si critic francez de un stil clar si de
supranumitA Atena Italiei, din cauza o ironie delicatA : Crima /ui Sylvestre
numerosilor artisti ce a produs, a biblio- Bonnard (1844-1924).
tecelor, palatelor i monumentelor sale Franefort n. numele a douA orase In
(Floren tin). Germania: I. Franciort pe Mein, vechiu
Florescu (Em.) m. general, fu primal oras liber : 489.000 loc. Patria lot Goethe ;
organizator al armatei romane (1819 12. Francfort pe Oder, oras prusian cu
1893). 165.000 loc.
Floresti pl. comunA i maniistire in Franck m. pl. popor germanic care
judetul Tutova, cu ape minerale: 1600 Mc. invadA Galia in sec. DI si IV, s'asezA In-
Florian (Aron) m. istoric roman, ar- teinsa i dete numele sau Frantei (cTara
delean de origina (1805-1887). Fra ncil or)) .
Florida f. unul din Statele-Unite ale Fr/Wei m. pl. 1. nume generic al Eu-
Americei de N. : 928.500 loc. ropenilor in special al celor de rasa la-
Florilä m. supranumele lui Borill, din Una) in Orient: mcicelarul Francilor
neamul Asanestilor. POP. de Frdnci e ldudata Bor..; 2. pl.
Florina f. orAsel in Macedonia cu Francezi sau Italieni: a risipit cu Cava-
6000 loc., in majoritate Romani. lerii negri a Francilor armatcl AL. [Lat.
Focgani pl. oras comercial si indus- medieval PRANCUS]. V. Franci.
trial: 25.000 loc., cap. jud. Putna. PanA Francisc (d'Asiza) m. tundatorul or-
la 1859, Focsanii formau frontiera intre dinului franciscanilor, canonizat (1182
cele douA Principate. Congres Intre Turci 1226).
si Rust (1773). Victoria Rusilor si Austria- Franeisc m. numele mai multor regi
cilor asupra Turcilor (1789) (Focsdnean). at Frantei: FRANC= I, celebru prin lup-
Foe (Daniel de) m. roma ncier englez, au- tele-i necurmate cu Carol Quintu, res-
torul lui Robinson Crusoe (1663 1731). tauratorul literelor i artelor (1494-1547);
Fogaras n. V. FfigAras. FRANCISC H, sotul Mariei Stuart (1544 1560).

www.dacoromanica.ro
 Fra 773 Fus
Francisc to. numele mai multor Ito- Friburg n. 1. canton in Elvetia: 20.000
parai ai Austriel: Francisc I, barbatul Mc. cu cap. Friburg; 2. (in Brisgau),
Mariei Terezia (1708-1765); Fa/arose II, oras german in marele ducat de Baden
invins In diferite randuri de Napoleon, care cu o Universitate cecina': 88.000 loc.
se casatori cu fie-sa Maria Luiza (1768 Frideric rn. numele mai multor tin-
1835); FRANCISC IOSEF I, nfiscut la 1830, se 1361.0 ai Germaniei: FRIDERIC I (Barba-
urea pe Iron la 1848. Sub domnia-i se rossa), lupta contra papilor si a Italiei,
Mar rascoala Italiei si a Ungariei (1849), se inneca. in Cilicia pe timpul celei d'a
rfisboiul cu Prusia (1866) si constituirea treia cruciate (1152-1190); FRIDER1C II,
Trip lei Aliante (1878). El participt in 1914 excomunicat de Grigorie IX (1194-1250).
ca aliat al imparatului Wilhelm IL la ras- Frideric m. numele mai multor regi
boiul mondial, dar muri (1916) inainte de ai Prusiei: Franzarc-Wrcnin.m. elector de
a vedea ruina completa a imperiului sau. Brandeburg, fundatorul puterii prusiene
Franconia f. provincie german& la (1630-1688); fiul sin FRIDRRIC I primi
N. de Bavaria cu 2 mil. Mc. Munti cal- titlul de rege in 1701 si muri la 1713;
cari incoronati cu pacluri mare(e. FRIDERICAVILHELH I fiul celut precedent,
Frank (lacob) in. nascut In N. Mol- cuceri Pomerania (1713-1740); FRIDERIC
dovei, fairuos sarlatan, capul sectei ju- II (cel Mare), cuceri Silezia I la o parte
deice a antitalmudistilor (1712-1791). a Poloniei (1712-1786); FRIDERIC-WILIIRLII
Franklin (Benjamin) m. nascut la II, organiza coalitiunea in contra Frantei
Boston, lucrator-tipograf, deveni Invatat (1736-1797); FRIDERICWILHELM ill, Invins
si om politic, contribui a funda indepen- spoliat de Napoleon I (1797-1840);
dente Statelor-Unite i inventa paratone- FRIDERIC-.WILHELM IV, abdica in favoarea fra-
rul (1706-1790). telui sau Wilhelm I (1795-1861); FR1DERIC
Franca f. stat In Europa occidentala fiul lui Wilhelm I, muri dupa trei luni
cu o populatiune de 40.000 100 loc. i cu de domnie (1831-1888).
cap. Paris. Republica dela 1870, Franta Frideric m. numele a 5 electori de
e impartita in 86 departarnente; tarii a- Saxonia.
gricola prin excelenta, ea poseda ape mi- Frideric m. numele mai multor regi
nerale abundante, o industrie foarte des- ai Danemarcei, dintre cari ultimul, FRIDERIC
voltata i colonii numeroase in toate VIII, frill lui Cristian IV, nfiscut In 1843,
continentele. In 1914, Franta a suportat se urea pe tron in 1906 si mull in 1912.
cea dintai (cu Belgia) pohoiul arrnatelor Frigia f. veche (aril in Azia-Micii, cji-
germane, salvand libertatea lumii arne- reia apartinea si Troia (Frigian).
nintata de caporalismul prusian. Ea a Friul n. Ora la N.-E. Italiei, veche
pierdut In rásboiul mondial (1914-1918) provincie a Venetiei, cu orasele principale
aproape un milion i jumatate din fiii Udine i Triest (Friulan).
sal. Ajutata pe rand de Englezi, Italieni, Friza 1. provincie in Olanda : 597.000
Americani, Franta triumfa asupra dus- Mc. (Frizon), cu cap. Leuwarden.
manilor sal, dar mai multe din departa- FrObel m. pedagog german, creatorul
mentele sale fura pustiite si ruinate. In grcidinilor de copii, numite scoli frObe-
fine, prin tractatul din Versailles (1919), liene (1782-1852).
Franta, cu reintegrarea AlzacieiLorenei, Fronda f. numele rasbolului civil In
si-a reluat granita dela 1870, dela Luxem- timpul minoritatii lui Ludovic XIV (1648
bourg pang in Elvetia, iar numarul locui- 1653) intre Mazarin, nobilimea si par-
torilor sal a trecut peste 42 mil. lamentul.
Franzensbad n. localitate balnearl Frumoasa f. 1. numele romanesc al
in Boemia cu renumite ape minerale cetatii Cahul; 2. culme intre jud. Gorjiu
25 000 Mc. si Mehedinti, desparte basinul Motrului
Fraseri pl. orisel in Albania. V. Far- de al Jiului; 3. manastire in Iasi fundata
seroti. in 1658 de Gh. Ghica.
Frätesti pl. comuna si statiune de cale Frunzescu (Dim.) m. geograf si sta-
ferata in apropiere de Giurgiu: 500 loc. tistician, autorul unui Digionar topo-
Fracila f. 1. afluent al Oltului, in jud. gratic al Romdniei (1838-1885).
Doljiu; 2. numele unui deal In jud. Ro- Funchal 11. capitala l portul insulei
manati. Madera : 24.000 Mc.
Freck n. numele sisesc al Avrigului. Furii f. pl. Mit cele trei divinit5ti in
Fredegunda f. regina franca, sotia female: Alecto, Megera I Tisiphona.
lui Chilperic I, celebra prin ambitiunea Fast m. argintar din Maienta, parti-
rivalitatea ei cu Brunehilda (547-597). cipa cu Gutenberg si Scheffer la inven-
Freiberg n. ores in Saxonia cu mine tiunea tiparului (1410-1465).
de argint si plumb : 30.000 Mc.

www.dacoromanica.ro
 Gab 774 Gay

Gabrova f. oras comercial in Bulga- loc., poloni i ruteni. Cap. Lemberg (Ga-
ria, la o inahime de 640 m , strabatut de litian). Aci s'au dat mai multe bttalii In-
Iantra : 9000 loc. Fabrici de postavuri tre A ustro-Germani i Rusi (1914 1917).
de cutite. Gall m. celebru medic german, inven-
Gfigauti m. pl. numele unui trib but. tatorul frenologiei (1758-1828).
garesc de pe langa Varna. Gagautii vor- Galvani m. medic si fizician italian,
bese i scriu turceste cu litere grecesti: descoperi galvanisrnul (1737-1798).
vr'o 3000 dinteinsii au emigrat in Do- Gama (Vasco de) m. celebru naviga-
brogea. tor portugez, ocoli cel dintaiu capul de
Ghielti pl. orasel in jud. Dambovita Buna-Speranta (1493) i muri ca vice-
cu 3.600 Mc. Cap. judetului pana la 1832. rege al Indiilor (15251. El fu glorificat de
Azi, statiune de cale feratti. Camoins si este eroul operei Africana
Galina f. pisc al Biharului Malt de 1774 de Meyerbeer.
m. La Stin-Petru balciu numit, Iarã cu- Gambetta (Leon) rn celebru orator
vant de strMni, nrg-de-fete. yi barbat politic francez (1838-1882).
Galata f. 1. deal si sat (1400 loc.) in Gand n, oras comercial si manufac.
jud. Iasi, cu o manastire fundata de Petru turier In Belgia, pe Escauta : 165.000 Mc.
Schiopu In 1534 ; 2. suburbie in Constanti- cap. Flandrei orientale. Patria lui Carol
nopole, cartierul comerciamilor europeni. Quintui.
Galatea f. Mit. nimfa marii, una din- Gane (Nicolaie) m. nuvelist care a tra-
tre Nereide, urmarita de Cyclopul Po- tat subiecte istorice sau :mprumutate din
lyphem. vieata poporului (1835-1916).
Galati pl. oras pe Dunare, cap. jud Gange m. fluviu (considerat ca sacru)
Covurluiu: 75.000 loc. Cel mai mare port In Industan, izvoreste din Himalaya, uda
al Romanlei cu 2000 vase pe an. Resedinta Benares si Calcuta, si se versa in goliul
episcopala, Curte de Apel. Patria lui Cuza Bengal dupa un percurs de 31.000 kilo-
si Negri (Galatean). metri.
Galatia f. veche provincle a Aziei- Ganymed m. Mit. principe troian de
Mid, tragandu-si numele dela Galatii saumare frumusere, rapit de vulturul lui Joie
Gaul cari o invadara In sec. III a. Cr. Ii asezat in Olymp sine a servi zeilor de
Galba m. Imparat roman. succesorul paharnic.
lui Nerone, muri asasinat de pretorieni Garda f. lac mare la N. Italiei, aproape
(68 d. Cr ). de Tirol.
Galbeni pl. statiune de rale feratt a- Garibaldi m. celebru general si pa-
proape de Roman. triot italian, numit Eroul celor cloud
Galeriu rn. !mpg:at roman, ginerele Lumi, a contribuit mult prin energia Si
lul Diocletian (306-311). curajul stu la unificarea Italiei (1807
Gali m. pl. 1. locuitorii cei vechi din 1382).
Galia, de rasa celtica; 2. locuitorii mo- Garona f. fluviu In Franta, izvoreste
derni din Ora Walles: principele Galilor. din Pirinei si se varsh In Oceanul Atlantic
Galia f. numele antic al Frantei, dlvi- I dupa un curs de 585 km.
zat In transalpina l cizalpina. Gasca (mare, mici) f. insule in drep-
Oaiica f. provincie a Spaniel, pe gol- tul jud. Ialomita.
ful Gasconiei, cu 2 mil. loc. Gasconia f. veche provincie francezá:
Galien m. celebru medic grec ale ca- golful de Gasconia, format de Oceanul
rui scrieri au facut mult timp autoritate Atlantic, intre Franta i Spania (numit
(131 200 d. Cr.). golful de Byscaya).
Galilea f. partea septentrionala a Pa- Gaspar tn. V. Gratiani.
lestinei (Galilean). Gravanele pl. sat cu o manastire in
Galileu m. ilustru matematic, fizician jud. Buzau.
si astronom italian, se servi cel dintaiu Gavril rn. unul din cei doi arhangheli.
de telescop si sustinu (clupg Copernic) Gavrilas m. fiul lui Simeon Movill,
miscarea phmantului in jurul soarelui; Domnul Munteniei, mad birurile l fu
persecutat de Incvizitiune, fu sdit sa se mazilit dupa doi ani de domnie (1618
retracteze (1564 1642), 1620).
Galipole f. oras in Turcia pe Darda- Gay-Lussac m, fizician i chimist (ran-
nele : 30.000 loc. inventatorul barometrului cu sifon
cez,
Galitia f. provincie polona cu 8 2 mil, (1778-1850).
I

www.dacoromanica.ro
 Gaz 775 Ghe
Gaza f. oras ha Stria, vechea cetate a mani orientali (Gott, Burgunzi, Heruli,
Filistendor. Longobarzi, Vandal°.
&bit f. Mit. numele grec al Terrei. Germania f. 1. (arida), intinsa (aril
Gebeleizis m. zeul binelui, al luminei a Europei centrale intre Baltica, Rin, Du-
$ i al nemuririi (la Ge(i). nare $ i Elba, coprinzand Germania mo-
Gelimer m. ultimul rege al Vandalilor, derna, Tarile-de-jos i o parte a Austriei ;
Invins in Africa de Belizariu (534). 2. (moderife), vast imperiu al Europei
Geneva I. canton si oras In Elvetia, centrale, coprinzand 29 State (intre cari
pe lacul cu acelas nume : 140.000 loc. Prusia, Bavaria, Saxonia, Baden), consti-
Orologerie l bijuterie. Universitate fun- tuit In 1871, cu o populatiune de 60.000.000
data de Calvin. Patria lui J. J. Rousseau. locuitori i cu cap. Berlin. In August
II (Lacul de) sau Lacul Leman, mare lac 1914, Germania (aliati cu Austria) starni
al Europei Intre Franta i Elvetia, str&- un rasboiu in contra Frantei si a civili-
bitut de Ron. zatiei, samanand pretutindenea groaza,
Genghis - Han m. faimos cuceritor arzand si prapidind. Aceste apucaturi
mongol, fundatorul unui vast imperiu a- barbare Ii atrasera urgia lumii, care a-
ziatic, dela marea Caspica la marea Clii- lerga In ajutorul Frantei si a libertatii
nef (1155-1227). periclitate. Siliti in cele din urma a ca-
Geniu in. Mit. V. Vocabular. pitula, Germania accepta conditiile im-
Genoveva f. fiica unui duce de Bra- puse de Aliati (1919). V. Tractatul din
bant, vestita prin rastristele-i nemeritate Versailles. Dela 11 Nov. 1918, republic&
si a cilia nevinovatie fu recunoscuta In federativa compusa din 18 State.
cele din urmii (sec. VIII). Germanic in. fiul lui Druzu i nepo-
Genseric in. rege al Vandalilor, funda tul lui Tiberiu, invinse pe Germani pi
un imperiu In Africa (428), coprinse 51 muri otravit la 19 d. Cr.
devasta Roma (455). Gerul m. afluent al Siretului, desparte
Genua f. oras in Italia si port pe Me- Covurluiul de Tecuci.
diterana : 300.000 loc. Cetate tare, arsenal, Geryon in. Mit. monstru cu 3 capete,
Universttate, palate frumoase, muzee, con- ucis de Hercule.
gres mondial In 1922. In evul-mediu, ca- Gesner m. 1. (Conrad), celebru na-
pitala unei republici In lupt& continua cu turalist, supranumit (Pliniu al Gerrna-
rivala ei Venetia. II (Golful de), format niei): Istoria animalelar (1516-1565);
de Mediterana, Intre Franca si Italia (Ge- 2. (Salomon), artist si prozator german,
novez). loriginar din Elvetia ca I precedentul
George in. nume a patru regi ai An- 1(1730-1787): Moartea lui Abel.
glia: GEORM I, primul din dinastia de Gessler in. guvernator austriac In El-
Hanovra (1717-1727); GEOROE 11, fiul sàu vetia, provoca prin tirania lui revolta ce
(1727-1760); GIORGI& ifi, pierdu Statele- intemeia independenta tarii (1307).
Unite si musi nebun (1760-1820): Groans Geta tn. ImpArat roman, asasinat de
IV, rege dela 1820 pana la 1830; Gamma fratele sãu Caracalla (212).
V. nascut In 1865, se urca pe tron in Geti in. pl. cel mai curaglos dintre
1910, fiul i urmasul lui Eduard VII V. neamurile trace, asezat in Romania, unde
Gheorghe. se contopi mai tarziu cu Dacii sub De-
George I m. regale Greciei, Eul lui 'cebal. Getti de langa Marea-NeagrA erau
Cristian IX de Danemarca, nascut in 1845, salbatici l cruzi, murdari, parosi pi in-
urcat pe tron in 1863, mud asasinat in bracati In plel.
1913, In cursul r&sboiului balcanic. Getuli in. pL popor barbar din partea
Georgescu (loan) m. sculptor, autorul Libiei, corespunzand astAzi Marocului pi
statuelor lui Gheorgbe Lazar i Machi N. Saharei.
(1855 1898). Ghebri in. pl. numiti i Parsi, secta-
Georgia f. 1. provincie ruseasca la S. tori ai lui Zoroastru, adoratori al focului,
de Caucaz: 3 mil. loc. cu cap. Tiflis; raspanditi In Persia.
2. unul din Statele-Unite din America : Ohegi Ili. pl. una din diviziunile et-
2.896.000 loc. cu cap. Atlanta. nice ale poporului albanez.
Gepizi m. pl. popor gotic venit dela Gheiza (Gaiza) m. nume a doi regi
gura Vistulei, asezat In regiunea Tisei, unguri: Glum, I (1074-1077) si GHEZA II
Muresului i CrIuIu1, unde stapanira pan& (1141-1161).
la 567, cand furl exterminati de Lombarzi. Gheldra 1. provincie olandezi cu
Germani m. pl. denumirea general& 751.000 loc. si cu cap. Arnheim.
a popoarelor (vechi sau noue) originare Ghelii m. pl. nume dat in evul-mediu
din Germania: Germani occidentali (Ala- partizanilor dominatiunii ternporale a pa-
rnani, Franci, Marcomani, Saxoni) f Ger- pilor ; ei erau opusi Gibelinilor, partizanil

www.dacoromanica.ro
 Ghe - 776 - Gio
impAratului Germaniei. Lupta acestor doul Lupu $i, ajuns pe tron In 1658, fu mutat
partide, sau Cearta investiturelor, dud, dupA un an in Muntenia (1659-1660),
dela sec. XI OTIS la sec. XV. strAmutand capitala dela Targoviste la
Ghenadie (Gheorghe) m. patriarh din Bucuresti; 2. (Grigorie), Domnul Munte-
Constantinopole, a scris Confesiunea or- niei (1660-1664), &HA pe Turd in bA ta-
todoxd (1453-1469). ha dela Leva contra Nemtilor (1664), fugf
Ghenesaret n. lac In Palestina numit la Viena, de unde reveni pe tron (1664 -
pi Marea Tiberiadei. 1674); 3. (Grigorie), Domnul Moldovei
Gheorgache (Logofatul) m. arturar (1775- 1777), sub care Austria rA pi Bu-
rnoldovean, scrise in 1762: Condica obi- covina; Ghica, protestand, fu decapitat
ceiurilor vechi i noi a prea Malta/nor (1777); 4. (Grigorle), primul Domn pa-
Domni ai Moldovei. mantean al Munteniei, sub care tara in-
Gheorghe (St.) m. 1. principe din Ca- tra pe calea progresului (1822- 1858); 5.
padocia, martirizat sub Diocletian Pi des- (Alexandru), prirnul Domn reglementar
pre care legenda rapoartA cA s'a luptat al Munteniei, fratele celui precedent, om
cu un balaur; sArbiltorit la 23 Aprilie; bland $ i patriot, dar lipsit de energie (1834
2. sArbitoarea-i ce cade la 23 Aprilie; 3. -1842); 6. (Grigorie), ultimul Domn al
mijlocul primAverii ca termen de mutat, Moldovei separate, sub care tars fu tur-
In opozittune cu St. Dumitru; 4. ordin buratS de ocupatiuni striine (1848-1856).
mihtar rus instituit de Caterina U in 1769: Ghica (Principesa Elena) f. Sica prin-
crucea sfantului Gheorghe. cipelui Mihail Ghica pi nepoata Domnu-
Gheorghe (St.) m. 1. numele unei in- lui Grigorie Ghica, eminent& publicistA,
sule intre Giurgiu p Rusciuc; 2. ostrov cunoscutA sub numele de Dora d'Istria;
$ i sat In jud. Tulcea ; 3. bratul DunArii, scrieri literare, religioase, sociale, istorice
prin care acest fluviu se varsA in Marea- artistice ; muri la Florenta (1828-1888).
Neagra. Ghica (Ioan) m. bArbat politic $ i emi-
Gheorghitii (tefan) m. logofAtul lui nent prozator roman; Scrisori cdtre V.
Vasile Lupts. ocuph catva timp tronul Alexandri (1814-1897).
Munteniei fu mazilit de PoartA (1653 Ghica-Vodii m. statiune de cale feratA
-1658). spre Polonia.
Gherea (Dobrogeanu) m. eminent cri- Ghiculesti m. pl. familie domnitoare
tic, unul din sefii socialismului roman, dintre care vase membri au ocupat tro-
niscut la Ecaterinoslav pi snort la I3ucu- nul Romaniei In epoca fanariotA 31 in a
resti: Studif critice (1853-1920). renasterii.
Cwherei m. numele dinastic al Hanilor Ghidigeni pl. statlune de cale feratA
din Crimea. langA Tutova.
Ghergani pl. 1. statie de cale ferati Ghighiu n. sat In jud. Prahova cu un
Intre Bucuresti gi Pitesti; 2. sat In jud. schit de maid aproape de Ploiesti,
Dambovita: 2700 loc. Ghimes (Pasul) n. trecAtoare in Ar-
Gherghina f. cetate veche ruinatii, spre deal pe la intrarea Trotusului In tarA.
V. de Galati, aproape de gura Siretului. Giagatai m. pl. numele national al
Gherghita L. 1. numele unui vechiu Turco-TAtarilor.
oras pe Buzau In sus; 2. targusor in jut,- Gibbon m. istoric englez, autoruI Is-
Prahova. Ad Radu dela Afumatl bAtu os- toriei scdpdtdrii si cdderii Imperiului
thea lui Mehmet-Beiu (1522) $i, In apro- Roman (1737-1796).
piere, Mateiu-Basarab a invins pe Vasile Gibelini m. pl. V. Ghelfi.
Luau (1639-1640). Gibraltar a. 1. stramtoare intre Spa-
Gherghiu (GyorgyiS) m. MuntiiGher- nia 0 Maroc, impreunA Mediterana cu
ghfulul, massiv spre S.-V. de muntil Bis- Oceanul Atlantic; 2. oral In Spania, pe
tritei, separA apele Bistricioarei de ale Mu- Mediterana, la intrarea stramtorii cu ace-
resului. las nume, apartine Englezilor dela 1701.
Gherla f. numit de Unguri Szamo- Gilort m. 1. afluent d'a stanga Jiului,
stdvar, oras ardelenesc locuit mai ales strAbate Gorjiul p se varsA In Jiu dup.&
de Armeni (cArmenierstadt): 5000 loc. un curs de 100 km.; 2. plasA 7, vale In
Resedinta unui episcop roman. Seminar jud. Gorjiu.
catolic. Gion (lonescu G.) m. publicist si is-
Ghermani (Menelas) meritos finan- toHc Istoria Bucurestilor (1857-1904).
ciar roman (1839-1900). Giorgiu (St.) n. 1. (Sepsi-Szent-Cry-
Ghica m. familie nobili, de origin& al- orgy), oras langd Olt, cap. judetului ar-
banezA, a dat sase Domni TArilor romane: delenesc Trei-Scaune : 7000 loc.; 2, (Gy-
1. (Gheorghe), Domnul Moldovei, venit orgy Sz. Miklos), oras in judetul His-
acolo ca negustor, fuse boierit de Vasile trita-NasAud, cu bAi de ape minerale.

www.dacoromanica.ro
 Gio 7 777 Gor
Giotto in. celebru pictor italian din Golescu m. familie nobilA romanA care
acoala florentinS (1276 1336). a dat (aril mai multi oameni de Stat: I.
Giumaia f. V. Juma. (Vornicul Iordache), bArbat erudit, auto-
Giurgea (Muntele) f. culme In jud. rul unei Gramatici romane ai al unei
Putna, despArtind apa Ramnicului de a colectiuni de Proverbe (1768-1840); 2.
Milcovului. (Dinu), orn politic, a scris, sub numele
Giurgiu n. oraa comercial al port pe de Const. Radovici din Goleati, Impre-
DunAre: 21.000 Mc., cap. jud. Vlaaca. In- siunile sale de calhtorie In Europa fScuth
temeiat de Genovezi in sec. XIV (sub nu- intre anii 1824-1826 (mort 1828); 3. (te-
mele de San-Giorgio, patronul Genuei), fan), a luat paste la revolutiunea dela 1848
Giurgiul fu odinioarS, sub numele de Ra- (1809-1874); 4. (Nicolaie), fratele celui
iaua Giurgiului, cetate tare cu ziduri pu- precedent, membru in locotenenta dom-
ternice In stApsnirea Turcilor dela 1414 neasch din 1866 (1810-1878): 5. (Alexan-
panfi la 1829 (Gfargiuvean). dra), numit i Ardpila, vArul celui pre.
Giuvala (Pasul) f. V. Bran. cedent, barbat de Stat (1819-1881).
Gladstone (Wiliam) m. celebru om Golesti pl. 1. comunA l statiune de
de Stat, orator ai erudit englez, aeful li- cale feratfi in jud. Mused; 1500 Mc.; 2.
beralilor (1809-1898). sat In jud. Argea pe Topolog, local de
Glasgow n. oraa comercial ai port in baatinA al Goleatilor: 1800 Mc.
Scotia : 1.034.000 Mc. Universitate. Golgota 1. numele ebraic al Calvariu-
Glaucos m. Mit. pescar din Beotia, lui; fig. invingritor PC Olymp, invins
metamorfozat in zeu matin. pe Golgota AL.
Glavacioc tn. 1. afluent d'a dreapta Golgota 1. sat cu o mandstire in jud.
Argeaului; 2. sat al manistire (ziditS de DAmbovita.
Vlad VI in 1490), in jud. Vlara : 2305 Mc. Golia f. mSnAstire in Iaai ziditA in 1640
Glodeanu n. numele a doufi orSsele de Vasile Lupu. Ospiciu de nebuni.
(cu cate 2300 loc.), In jud. BuzSu. Cereale. Goliat m. aria* filistean, ucis de David
Glodeni pl. sat in jud. Dambovita cu cu o praatie.
3100 Mc. Schele petroliferS. Golovila f. lac pe tfirmul MArii Negre,
Glitch tn. celebru cornpozitor german, in Dobrogea.
reformatorul operei i creatorul muzicei Golu-Drincel n. deal al podgorie in
dramatice: Iphigenia, Alcesta, Orpheu jud. Mehedinti, cu vinuri negre renumite.
(1714-1787). Golul (lnsula) n. V. Gura-Viiii.
Goa I. cap. posesiunilor portugeze In Gomora f. oraa In Palestina, nirnicit
India : 24.000 loc. de foc in timpul lui Avram.
Gobi n. imens deaert al Aziei centrale, Gopesj n. or-Sri in Macedonia spre E.
lung de vr'o 2400 km. al larg de aproape de Bitolia : 6000 locuitori (dintre cari 2700
500 km. Armani).
Godan m. munte intre Duntire i Ma- Gorceacof (Mihail) m. celebru diplo-
re*, cu piscul Vdrful-pietrii (2195 rn.). mat rus, cancelar al imperiului (1798
Goethe m. cel mai mare poet german, 1883).
autorul lui Faust; spirit universal. deopo- Gordian m. nume a 3 ImpArati ro-
trivA de mare ca critic ai ca naturalist; mani (238-244).
nAscut la Francfort-pe-Main in 1749 si Gordian a, nod gordian, cel fAcut de
mort la Weimar In 1832. Operele-i prin. Gordiu i pe care Alexandra cel Mare ii
Lipale (In afarS de Poezii ai de Faust): tiiS dinteodatS cu sabia; fig. greutate
Suferinfele tdndrului Werther, dramele neinvinsi.
Goetz, Tasso, Iphigenia. Gordiu in. plugar frigian care fu nu-
Goettingen n. ora In Hanovra, cu mit rege in patria sa ; drept amintire el
0 universitAte celebrA : 50.500 loc. consacrS carul shit lui Joie al legs jugu-i
Gogol (Nicolaie) m. poet, autor dra- de oiate cu un nod inextricabil; nodul
matic al romancier rus: Revizorul, Su- gordian. V. Gordian.
fletele moarte, in care combate rrbia Gorgias m. retor l filozof grec (sec.
tAranilor rusi (1809 1852). V a. Cr.).
Golconda f. oraa in Industan, nu de- Gorgone f. pl. Mit. numele celor trei
parte de Haiderabad, pe langa care s'aflau monatri cu chipul femeiesc (Meduza, Stheno
bogate mine de diamant. Euryala), a cAror privire Impietria.
Goldoni m. fecund poet comic italian Gorjiu n. numit l Jiul-de-sus, Jude(
(1707-1793). muntos cu pozitiuni pitoreati, arzat spre
Goldsmith m. poet ai romancier en- N.-E. de Mehedlnti pe ambele maluri ale
glez, autorul Vicarului de Wakefield Jiului-de-sus (de unde ai numele-l): 190.000
(1728 1774). loc. Cap. Tdrgu- Jiu (Gorjan). [Lit. Jiul

www.dacoromanica.ro
 Gor 778 Ore
de munte (in opozi(iune cu Do ijiu): slay. rase ale Venerii: Aglae, Thalia, Euphro-
ocath, munte). syna.
Goroshiu n. sat cu 280 Mc , in jude- Gratz n. oras In Austria, cap. Stiriei:
tul Alba Julia, celebru prin victoria lui 158.000 Mc. Universitate.
Mihai-Viteazul asupra Ungurilor in 1601. Greaca f. I. lac in jud. Ilfov, comu-
Goruneati pl. comunii in jud. Valcea nice cu Duntrea prin clout brate; 2. sat
al aril ptmant e bogat hi fosile : 1300 Mc. in jud. Ilfov, cu comer( de peste; 2500 loc.
Gotha f. orag In Germania : 45.000 loc. Grebena f. ortsel in Macedonia lo-
cap. ducatului de Saxa-Coburg-Gotha In- cult de Turd, Greci l Armani.
stitut geografic (Almanahul de Gotha). Greceanu (Radii) m. cronicar mun-
Gothard (St.) ii. munte In Alpii El- lean din a doua juin/Hate a sec. XVII,
vetiel, Malt de 3000 m. l strabttut de o continua pe Ca pitanul, descriind pe larg
cale ferata suterant lurigt de 14 900 m. domniile lui Serb. Cantacuzino i Bran-
Gotheborg n. al doilea oras al Sue- coveanu (1689-1700), si colabort la tra-
diei: 231.000 loc. Universitate libert. ducerea Bibliei Serban-Vocla din 1688.
dolt m. pl. popor germanic care (dela (Serban), fratele celui precedent si co-
II

sx. V) se im Orli in Ostrogoti sau Gofi laboratorul stu In traducerea de scrieri

0, Est, Vizigoti sau Goti de Vest, si Ge- religioase.
pizi. Ei ocupart, intre anti 250-376, Ba- Greci m. pl. 1. numele vechilor Eleni ;
sarabia, Moldova si o parte a Muriteniei. 2. populatiune din sudul Europei, numiti
Gounod m. (cit. Ginza compozitor Romei. V. Gracia.
francez, autorul operei Faust (1818 1893). Grecia f. (moderna), mic regat in
Govora f. 1. &fluent de-a dreapta 01- Europa, la S. de Turcia, scfildat de Ar-
tului ; 2. munte in jud. Valcea si sat (1800 hipelagul, Mediterana t Marea Ionic&
loc.) cu o mantstire ziditt de Mateiu Ba- Grecia, pant la 1913, coprindea peninsula
sarab, care pe la 1634 infiintt acolo o Morea, Helada, Epirul 1 Tesalia la N.,
tipografle; statiune balneart ale aril ape golful Corint I insulele Ciclade la E.,
contin iod I brom. M insulele Ionice la V., Populatiunea-i
Graal (St.) 13. vas care, dupt traditi- era de 2.434 000 Mc. (intre cari vre-o
unite medievale, continea sangele lui Isus; 30.000 de Romani in Livadia orientalt),
el a devenit subiectul mai multor romane cu cap. Atena. Industria nult, comertul
din dclul Mesei rotunde. putin activ, principala culturt a viei (stru-
Grildiatea f. 1. numitt de Unguri Var- guri de Corint). Prin ultimul rasboiu bal-
hély, sat In valea Hategului, pe ruinele canic, Grecia a mai castigat 47.000 kmp ,
Sarmisegetuzei, unde s'au gasit numeroase asa ca azi are 111 000 kmp., cu o popu-
antichittti: 1005 Mc.; 2. nume a (lout latie de 61Ii milioane Mc. Tractatul din
sate in jud. Ramnicu-Sarat, situate pe Versailles (1919) a sporit in mod simti-
malul stang al rtului Buzau, cu 1600 loc.; tor teritoriul Greciei in detrimentul Tur-
3. sat si statiune de cale feratt in jude- del. Dezastrul patit in rtsboiul greco-turc
tul Vlasca : 1300 loc. din 1922 avu ca urmare retrocedarea
Graetz m. eminent istoric german: Is- Traciei orientale l ruina economich a
toria Evreilor (1817-1891). (antict), tart celebra In vechime,
thrii. II

Grald m. pl. nume a doi frati, tribuni coprindea 3 regiuni principale : la N.

Epirul i Tesalia, In centru Helada sau
romani celebri, fii Corneliei ; ei propusert
legile agrare l furt asasinati de patri- Grecia propriu zist si la S Peloponezul.
cieni: TIBERIU in 133 si CAW In 121 a. Cr. Cetati importante: Sparta, Atena, Corint.
Gramo*teni en. pl. nurnele pastorilor Teba, Poeti, oratori, Slozofi, artisti, ge-
macedoneni cari locuiesc pe muntii cei nerali au glorificat deapururea aceasta
mai inalti. tart ; dar continuele desbintri politice i-au
Gran m. 1. (Riub, afluent In Ungaria adus ruina : ea tu rand pe rand subjugatt
de-a stanga Dunarli : 260 km.; 2. (Ceta- de Ma cedoneni (338 a. Cr.), de Romani (146
tea), V. Strigoniu. a. Cr.) si de Turci (1153). In 1821 Grecia se
Granic m. riu In Azia-Mict, victoria revoltt contra Turciei i izbuti s'ajungii
lui Alexandru cel Mare asupra lui Dariu independenta (tractatul dela Adrianopole
in 331 a. Cr. 1829); cu toate acestea, tad grecesti se
Gratian m. Imptrat roman, asasinat aflau Inca sub stapanirea turceasca. Grecii
de uzurpatorul Maximin (375-383). declarart rtsboiu Turcilor in 1897, cu
Gratiani (Gaspar) m. Domnul Mun- prilejul Cretei, dar fura infranti si num&
teniei, Italian de origint, fost dragoman interventiunii europene datori Grecia men-
al Portii; trada Turcia i vru st intro- tinerea int(gritatii sale teritoriale. In 1913
duct catolicismul in tart (1618-1621). si in 1917-1918, Grecia repart infran
Gratii f. pl. Mit. cele 3 zeite, tova- gerea-i din 1897, distigand teritorii In-

www.dacoromanica.ro
 Gre 779 Gui
semnate In Macedonia, In Tracia si in Grimm m. 1. (lacob), celebru linguist
Anatolia. Dar in 1922. Grecii fura alun- german, creatorul filologiei germanice (1785
gati din Sniirna i Adrianopole de acre 1863); (Wilhelm), fratele p colaborato-
nationalistii turci. rul celui precedent (1786-1859).
Grecia-Mare f. nume dat In antichi- Grivita f. 1. sat In Bulgaria mai jos
tate Italiei meridionale, colonizata de de Plevna, celebru prin luptele intre Ro
Greci. main si Turd din 1877; 2. nume de sate
Grecii in. pl. 1. podgorie in jud. Tu- in jud. lalornita i Tecuci, infiintate 7n 1882
tova cu vinuri bune; 2.1ocalitate In Tulcea si 1897, In amintirea luptei dela Grivita.
cu o carierA de granit. Grizont in. pl. unul chn cantoanele El-
Greenwich n. (cit. Grinici), oras In veriei : 125.000 loc., cu cap. Coire.
Anglia, aproape de Londra, pe Tamiza : Grodno in. ora In Lituania, port pe
185.000 loc. Observatcniu. Niemen: 60.000 loc.
Gregorie m. nume a 16 papi: GRE- Groenlanda f. vasta regiune in Ame-
GO= I (cel Mare), caruia se datoreste rica de Nord, apartine Danezilor: 100.000
cantarea gregoriana (590-604); GREGORIE loc. (Groenlandez).
VII (Hildebrand), celebru prin lupta sa Grojdibod n. sat In jud. Romanati,
contra imparatului german Henrich IV in uncle s'au descoperit in 1833 dotra table
Cearta in vestiturelor (1073-1085); GCE.- de bronz din epoca romanã1 1988 loc.
OORIE XIII, reforma calendarul l substitui Grosswardein n. numele sasesc al
In 1582 calendarului iulian pe cel gre- Oradiei-mari.
gorian (15721585i. V. Grigorie. Grote (George) m. ilustru istoric en-
Grenada 1. 1. oras In Spania, vechea glez : Istoria Greciei (1794 1871).
cap. a regatului maur (1235-1492) cu Uni- Grotiu (Hugo) m. erudit i om politic
versitate, Catedrala i palatul Alhambrei olandez, celebru mai ales prin opera.i
106.000 loc.; 2. (Noua), V. Columbia. Dreptul gintilor (1583-1646).
Grenobla f. oras in Franta cu 77.000 Grozea m. numele unui haiduc vestit
loc. Episcopie, Curte de Apel. dela inceputul sec. al XIX-lea.
Grente, (Muntele) n. portiune a Car- Grozelti pl. comuna in jud. Bacim cu
patilor dela vama Bicazului pasta la S. pamant bogat In sare : 3600 loc.
de jud.,,Suceava. Gruia f. vamil in jud. Mehedinti l mic
Grigorescu (Nicolaie) rn. eminent vic- port pe Dunare.
tor roman. Tablouri din vieata rustica si Guadalquivir m. fluviu In Spania,
din easboiul pentru independenta: Ta- tura Cordova si Sevila, se varsa In Ocean
ranca la Smardan (1838 1907). dupa un curs de 230 km.
Grigorie m. numele mai multor sfinti Guadelupa f. una din micile Antile
parinti ai Bisericii ortodoxe : 1. GRIOORIE franceze cu 228.000 loc. Parnant vulcanic
FICATORUL-DE-MINUNI (Taumaturgul), epis- accidentat.
cop din Neo-Cezarea, In Azia-Mica, mort la Guadiana I. fluviu In Spania, strabate
270: sArbatoare 17 Noemvrie; 2. GRIOORIE Portugalia si se varsfi in Ocean: 640 km.
CUVANTATORUL-DE-D-ZEU sau THOLOOLTI, (Bo- Guatemala f. una din republicele
goslovul), din Nazianz in Capadocia, ora- Arnericei centrale cu 212 miL loc. Cap.
tor celebru, unul din parintii Bisericii or- Guatemala: 72.000 loc.
todoxe (329-389): sarbeitoare 25 lanuarie; Guiana I. vasta regiune In America
poporul nu lucreazA In aceasta zi spre a de S,, pe coasta orientala, posedata in
fi ferit de ologeala; 3. GRIOORIE DECADO, parte de Englezi, Olandezi l Francezi.
urn., din Cezarea In Capadocia, fratele Guido Reni m. celebru pictor italian
stantrdui Vasile, ale carui moaste se pas- din scoala boloneza: Aurora, Rapirea
treazA In manastirea Bistrita din Valcea Elenei, Cap de Crist (1575 1642).
(332-400): sarbitoare 20 Noemvrie. Guinea f. 1. nume dat coastei apu-
Grigorie m. popA din Mahaciu, a 18- sene a Africei, intre Senegal si Congo;
sat cateva traduceri religioase din slavo- 2. (Golful), partea Oceanului ce scalda
neste (sec. XVI). coastele Guineii; 3. (Noua), sau Papua-
Grigorie in. numele mai multor mi- zia, mare insula In Oceania, a partinand
tropoliti at Ungro-Vlahiei: GRIGORIE I, sub In parte Angliei.
care se tipari diferite opere liturgice, Intre Guiscard (Robert) m. aventurier nor-
cari cele 12 volume de Minee (1760-1787); mand. tunda regatul Neapolii i muri in
GRIOORIE II, publica de asemenea scrieri W Orient la 1085.
traduceri teologice (1823 1834). V. Gre- Guise 1, (cit. Ghiz), fa milie ducalA
goHe. franceza, originara din Lorena, dintre
Grillparzer m. poet dramatic si liric cari HENRIC DE LORENA, DUCE DE GUISE, unul
din Austria (1791-1872). dintre instigatorii sfantului Barthelemy,

www.dacoromanica.ro
 Gul 780 Hal
fu asasinat din ordinul lui Henric III in I pentru apArarea defileului VArciorova 2.
acelas timp cu fratele sAu Cardinalul (1588). ,r a fluent al Oltului ; 3. localitate In Mehe-
Gulielm m. numele mai multor su- dinti cu o carieris de gresie calcaroasA,
verani ai Angliei; GULLELM I (Cuceritorul), cea mai bunA piatrá de constructiune
fiul ducelui Robert de Normandia, cuceri din tar&
cu victoria dela Hastings (1066) Englitera Gurko (loan) m. generalisim rus in
unde fundá dinastia anglo-normandA (1027 timpui ritsboiului turco-rus (1876-1877),
1087); &ILIUM 111, principe de Orange, asediA Plevna (1828-1901).
mai IntAi stathuder sau guvernator al Gustav m. numele mai multor regi ai
Olandei, apoi chemat ca rege In Anglia Suediei : GUSTAV I (Vasa), sand Suedia
I

(1689), dupa asturnarea lui Iacob II, a de sub jugul Danezilor (1523-1560). N
cárui fiicA o luase de sotie (1650-1702); CrusrAv 11 (Gustav Adolf), cApetenia pro-
Gurazus IV, rege dela 1830-1837, Inlocuit testantismului In Germania, bAtu pe Tilly,
cu nepoata sa, regina Victoria. avu sit lupte cu Wallenstein i pen re-
Gulielm m. nurnele mai multor im- IpurtAnd asupra Austriacilor victoria dela
pArati ai Germaniei. V. Wilhelm. Lfitzen (1611-1632). N GUSTAV III, asasi-
Gulielm m. numele mai multor stat- nat la Stokholm (1771-1792). GUSTAV II

huderl ai Olandei, intre cari GULIELM IV, abdicA in urma unei conspiratiuni
TAnrruaxur., principe de Orange i conte muri in Elvetia la 1837.0 GUSTAV V. nãs-
de Nassau, crea independenta prilor- cut in 1858, se urea pe tron in 1907, fiul
de-jos (1533-1584). si succesorul lui Oscar II.
Gura-Homorei 1. judet in Bucovina Gutenberg (loan) m. inventatorul ti-
cu cap. Gura Humorei: 3764 loc. pografiei, miscut la Maienta (1400-1468).
Gura-Ialomitei 1. 1. garla 0 insulA Gutin n. massiv (Malt de 1447 m.) la
In jud. Ialomita ; 2. comuntt, vama S. de Tisa, bogat in aur Si argint.
schele pe Dunàre la vArsarea Ialomitei Guzi m. pl. V. Cumani.
812 loc. Gyge rn. pAstor lidian, celebru prin
Gura-Motrului f. sat in jud. Doljiu inelul sari ce-I fiicea nevAzut; personaj
cu ruine vechi. fabulos.
Gura-Nijcovului 1. comunA In jud. Gyorgyo m. numele maghiar al Gher-
13uzAtt, produce yin negru: 2800 locuitori. ghiului.
Gura-Sitrajei f. cornunA In jud. Bu- Gyorgy-szent-Miklos n. V. Giorgiu.
zäu cu ape minerale i sare: 1500 loc. Gyula m. poate fiul lui Dragos, cneaz
Vii bogate. In Maramures, inainte de 1342 sub Ca-
Gura-Viiii f. num1t l Golul sau In- rol Robert.
sula Banului, cea mai InsemnatA insulA Gyula f. 1. oraq unguresc langa Crisul
a DunArii In jud. Mehedinti, importantA alb: 2200 loc. ; 2. (FehérvAr), V. Alba-lulia.

Haakon m. numele mai multor regi HJdàu m. V. Hasdeu.

ai Norvegiei (935-1386). U Rtaxon VII, Haiducegti pl. 1. sat in jud. Roman
regele Norvegiei, nepotul regelui danez cu un bAlclu arlual: 700 loc.; 2. statiune
Cristian XI, proclamat In 1905, In urma de cale feratA in apropiere de Pascani.
separkii Suediei de Norvegia. Halep n. numele turcesc al Alepului.
Habsburg n. casA princiarl german& Halévy m. compozitor francez, auto-
se urcil in 1273 pe tronul imperiului; rul marei opere Ebrea (1799-1862).
apoi domnitoare in Austria. V. Austria. Halicarnas n. vechiu oras In Azia-Mich
Hades n. Mit. numele grec al Infernului. (Caria), azi Budrun, patria lui Herodot.
Hafiz m. celebru poet perms, origi- Haliciu n. 1. (mic), nume vechiu al
nar din Sims: Divan (m. 1389). Galatilor; 2. nume polon al Galitiei; 3.
Haiderabad n. oras in India englezi, orAsel in Galitia cu 3460 loc.
cap. regatului Nizan: 500.000 loc. Halifax n. 1. oras In Anglia, In comi-
Haiducu (Hajdu) n. Jude( al Bana- tatul York: 107.000 loc.; 2. orris In Ame-
tului : 240.000 loc., cu cap. Debretin. rica engleza, cap. Nouei-Scotia : 48.000 loc.
Haiti n. sau San Domingo, una din Port mare pe Atlantic.
marile Antile, la intrarea golfului Mexic, Halle n. oras german In Saxonia :
coprinde doul State: Republica Domini- 186.000 loc. Universitate celebre.
cans; 1.800.000 loc.. cu cap. San-Do- Halley m. astronom englez care re-
mingo, 0 Republica Haiti: 1.630.000 loc cunoscu mai Mai periodicitatea comete-
cu cap. Portoprincipe. (Haitian). lor (1655-1742).

www.dacoromanica.ro
 Hal 781 Hay
Halmagiu (Halmagy) n. orAsel arde- ridionali: 3.862.000 loc.; 2. capitala gu-
lenesc In Muntii Apuseni: 1200 loc. Re- berniei cu acelas nume : 275.000 loc. U-
sedinta unui protopop i balciul St. Toa- niversitate.
derului, numit Tdrg de sdrutat. Harlan n. 1. od., oras in Moldova de
Ha lmi n. statiune de cale ferat5 spre sus, resedinth domneascA sub Stefan cel
Ceco-Slovachie. Mare; 2. azi. orAsel in jud. Botosani, pe
Ham m. al doilea fiu al lui Noe, ai dreapta Bahluiului: 4500 loc. Pietre de
cArui descendenti (ne spune 13iblia) po- moarfi. Targ anual la 15 Septemvrie.
puled, Africa. Harold m, nume a doi regi anglo-
Hamadan n. numele modern al Ec- saxoni, dintre cari cel din urrnA peri In
batanei. biitilia dela Hantings (1066).
Hamadryada f. Mit. nimfA de pa- Harmoszék n. numele maghiar al ju-
duri care se ruistea 1 muria odatA cu ar- detului Trei-Scaune.
borele In care locuia. Harsova f. orasel i schelA pe DunAre
Hamburg n. oras liber In Germania, in jud. Constanta: 3600 loc. Comer( cu
port mare la Gura Elbei: 1000.000 loc. cereale.
(Hamburgian). Hartmann (Carol Ed) m. Slozof ger-
Hamill m. pl. numele popoarelor cari man. autorul Filosofiei Inconscientului
ocuparA In vechime toatA Africa septen- (1832-1906).
trionalii. Harun-al-Rasid m. celebru calif arab,
Hamlet m. principe fahulos din Iut- protectorul stiintelor 1 poeziei, aliatul lui
landa, a cArui legendfi a inspirat lui Sha- Carol Magnu (786-809).
kespeare una din cele mai frumoase ale Harvey m. celebru medic englez, des-
sale tragedii coper i circulatiunea sangelui-(1578 1658).
Hammer-Purgstall (losif de) m. o- Harz n. (cit. Hart). Ian( de munti in
rientalist si istoric austriac: Istoria Im- Germania, cu piscul culminant Brocken
periului otoman (1774-1856). (1140 m.). Mine de cupru, plumb, fier pi
Haneu (Mihalcea) m. boier patriot a argint.
cArui rfiscoalA rAsturnA pe Duca VoclA Hasdeu (HAjdAu) m. familie romanA,
(1671): Vodei vrea i Hcincu ba! originara din Basarabia, a dat un num./a-
Handel m. celebru compozitor ger- de scriitori Poloniei, Rusiei i Romania:
man, creA ji conduse la perfectiune ora- 1. (Tadeu), scriitor polon : poezii, romane,
toriul (1684-1759). drame (1769-1835); 2. (Alexandru), Sul
Hangerliu m. Domn fanariot in Mun- celui precedent, jurisconsult i literat rus
tenia, strange numal cu vAcAritul 5 mili- (1811-1870); 3. (Bogdan Petriceicu), nAs-
oane, dar plAti lAcomiaol cu lantul de gat cut la Hotin, Sul celui precedent, ultimul
(1797-1799). pi cel mai de frunte reprezentant al fami-
Hangu (Muntele) m. 1. massiv tntre lia Hasdeu, ilustru istoric a linguist, de
Bistrita gi Bicaz, avand in centru Ceah- o vastA eruditiune, scriitor fecund, proza-
lAul; 2. sat in jud. Neamtu, langA care tor de valoare: Istoria criticâ, Cuvente
e un izvor de ape minerale. din Beitrdni (1838-1907); 4. (lulia), Sica
Hanon m. celebrA familie cartaginez5 celui precedent, scriitoare talentatA, moartA
rivall cu familia Berea. Unul din mem- in floarea vietii: poezii, nuvele, romane,
brit ei Mar pe mare ocolul Africa. cugetriri (1869-1888).
Hanovra 1. vechiul regat al Confede- Hastings n. orris In Angha, port pe
ratiunii germanice, anexat in 1866 Prusiei : Manche: 65.000 loc. Victoria lui Guilom
3.091.000 loc. Cap. Hanovra: 396.000 loc. Cuceritorul asupra lui Harold (1066).
(Hanoveran). Hateg (Hatzeg) n. I. (Muntele), por-
HanTepesi 11. (Movila Hanului"), thine a Carpatilor cu piscul Retezatul;
numele tAtAresc al movilei MIMS. 2. (Valea), ges frumos spre N. de mun-
Hanu-Conache n. statiune de cale tele cu acelas nume, udat de raul Streiu;
feratA In apropiere de Tecuci. 3. masa ardelenesc pe Streiu: 2598 loc.
Haralambie (Sf.) m. sArbAtorit de (dintre cari 1996 romani).
popor cu praznice i prinoase la 10 Fe- Hauptman (Gerhard) m. poet si au-
vruarie ca rAu de ciumi. tor dramatic german, nAscut In 1862: ten-
Harghita f. V. Arghita. (dente sociale (piesa Tesdtorii); obtlnu
Hariri m. poet arab, originar din Bas- premiul Nobel in 1912.
sora, autor de Makame (1054-1121). Havai (Insulele) f. pl. arhipelag in Ocea-
Hariton (Sf.) m. serbat de femeile nia, numit l Insulele Sandwich, cap. Ho-
din popor In Septemvrie, de fricA sA nu nolulu, apartin Angliei: 2.090.000 loc.
InnebuneascA. Havana I. cap, insulei Cuba: 360000
Harem, n. 1. gubernie in Rusia me- loc. Tutun, igari, cafes.

www.dacoromanica.ro
 Hay 782 Her
Haydn rn ilustru compozitor german: Helsingfors n. orris si port, cap. Fin-
Simtonii, quartete (1732-1809). landei : 190.000 loc. Universitate.
Hebe I. Mit. zeita tineretelor, turna Hemu m. anticul nume al muntilor
nectar zeilor, Balcani.
Hebride (Insulele) I. pl. grup de in- Henriada f. poemA epicA de Voltaire,
stile la N. de Scotia: 115.000 loc. al carii erou e Henric IV.
Hebron n. orAsel in Palestina, nu de- Henric m. numele mai multor impA-
parte de Ierusalim. rati ai Germaniei: Hera= I (PAsArarul),
Hebru n. fluviu in Tracia, azi Marita, duce de Saxonia (919-936); HENIUC IV,
se versa' In Marea Egee. IuptA in contra papei Gregorie VII si-1 se
Hecate f. Mit. Diana, consideratA ca supuse la Canossa (1056-1106); HENRIC VI
zeita Infernului. (cel Crud), retinu prizonier pe Ricard
Hec la I. vulcan la S. de Islanda, inalt InimA-de-Leu (1190-1197).
de 1610 m. Henric m. numele mai multor regi ai
Hector m. viteaz principe troian, fiul Angliei Home I (Beanclerc), fiul lui Gui-
lyi Priam si al Hecubei, bArbatul Andro- lom Cuceritorul (1100-11,35); HENIUC II
mahei, ucis de Achile. (Plantagenet), puse sfi se asasineze pe
Hecuba I. regina Troiei, sotia lui Priam. arhiepiscopul Toma Becket (1154-1189);
Hegel m. celebru filozof german, re- HENRIC IV (de Lancaster), deposedA pe
prezentantul unei sisteme cu tendente pan- vAru1 sSu Ricard 11 (1399-1413); Hatiple
teiste (tidealismul absoluts) care avu o VII (Tudor), puse canal rAsboiului celor
mare influent8 asupra desvoltarii spiritu- Douii Roze (1485-1509); Heroic VIII, se
lui european (1770-1832). luptii cu Francisc I si consumA marea
Hegias n. vastà regiune in Arabia oc- schismA a Angliei (1509-1547).
cidentali, cu orasele principale Meca Henric m. numele mai multor regi ai
Medina scumpe miresme din Hegias OD. Frantei: HUMID ifi. rege al Poloniei (1573)
Heidelberg n. oras german in marele si al Frantei (1574), alungat din Paris in
ducat de Baden, pe Neckar: 60.000 loc. 1588 si asasinat in 1589; HENRIC IV (cel
Universitate celebrA fundatA la 1386, cas- Mare), unul din cei mai buni regi ai Fran-
tel remarcabil. tel, abjurA protestantismul in 1593 si mud
Heine (Henric) rn cel mai mare Eric asasinat in 1610.
german dupa Goethe si prozator admi- Hephestos m. Mit. nurnele grec al lui
rabil: Cartea cdntecelor, Reisebilder Vulcan.
(1799-1856). Hera f. Mit. numele grec al Junonel.
Helada f. vechiul nume al Greciei. Heracle m. Mit. numele grec al lui
Hele I. Mit. fiica unui rege teban: per- Hercule.
secutatii de mama-i vitregA, ea fugi si se Heraelkt 1. vechiu oras In Bitinia.
innecA In stramtoarea ce-i poartit numele Heraclit m. filozof grec, celebru prin
(Helespont). firea-i melancolicA (500 a. Cr.).
Helen m. flul lui Deucalion si al Pyr- Heracliu m. numele a doi inwirati
rhei, pArintele mitic al Elenilor sau Ore- din Orient, dintre cad cel d'al doilea
cilor. domni numal trei luni (610).
Helespont n. numele antic al Darda- Heraclizi m. pl. urmasii hit Hercule,
nelelor. stipAnini o parte a Greciei In sec. XIV
Helgoland n. insulA in Marea Nordu- XII a. Cr.
lui, intre guile Elbei i Weserului: 2500 Herbart (loan Frideric) m. filozof ger-
loc. Stand mArete. man, fundatorul psicologiei experimentale
Heliade m. V. Eliad. (1776-1841).
Heliasti m. pl. membrif primului tri- Herculanum n. oras In Italia la poa.
bunal atenian dupA al Areopagului. Ide Vezuviului l aproape de Pompei,
Helicon m. Mit. munte In Beotia, lo- ingropat prin eruptiunea dela 79 d. Cr.
cuit de Apollon si de muze. Ruinele sale furA descoperite pe la 1709.
Heliogabal m. impArat roman, faimos Hercule in. Mit. erou, fiul lui Joie si
prin cruzimea sa ; asasinat de soldati, fu al Alcmenei, fairnos prin isprAvile sale,
aruncat In Tibru (217-222). printre cart cele 12 Intreprinderi eroice
Helios m. numele grec al Soarelui. numite Muncile lui Hercule; 1. atpune-
Helmholz m. celebru fizician i fizio- rea leului din Nemea; 2. omorirea Hydrei
logist german, fAcu descoperiri in opticl, din Lerna ; 3. prinderea mistretului din
electricitate I acustich (1821-1894). Erymanth; 4. goana pfisgrilor din lacul
Helos m. vechiu oras In Laconia ai Stymphal; 5. prinderea ciutei cu picioa-
cfirul locuitori, robiti de Spartani, se nu- rele de aramS ; 6. invingerea Amazonelor;
mirA Heloti sau Doti. 7. curAtirea staulelor lui Augias; 8. sea.

www.dacoromanica.ro
 Her 783 Hip
parea Cretanilor de Minotwur; 9. rfipirea tfirilor Apusului, Italiei de Greci l Spa-
cailor lui Diomede; 10. moartea lui Ge- niel de Romani.
ryon ; 11. rapirea merelor de aur din gra- Hesperide 1. pl. Mit. numele celor
dina Hesperidelor ; 12. aducerea lui Theseu trei fiice ale lui Atlas, cari posedau in
din Intern. Eroul mutt in dureri cumplite, Africa o gradinfi cu mere de aur pàzitá
cauzate de tunica inveninatfi a centauru- de un balaur, rbpus de Hercule.
lui Nessus, ce-i trimisese sotia sa Deja- Hessa f. numele a 3 State din vechea
nira. II m. fig. om foarte robust. confederatiune germanicfi si incorporate
Herculesbad n. (ung. Herculesffircla Prusiei la 1866; Hessa-Darmstadt, Hessa-
numele german al Mehadiei, cu renumi- Cassel si Hessa-Homburg, cele cloud din
tele-i terme de pucioasti si sere. urenfi intrunite sub numele de Hessa-
Herder m. scriitor , german si filozof Nassau.
umanitar, unul din creatorii filozofiei is- Hestia f. Mit. numele grec al zeitei
toriei (1754-1803). Vesta.
Heredia (Jose Maria de), desfivfirsit Hethilu n. numele maghiar al Sâcelelor.
soneiist francez Trophées (1842-1905). Hibernia f. numele roman al Irlandei.
Heresti pl. sat in jud. Ilfov, locul de Hiempsal m. regele Numidiei, asasi-
hastily!' al vechii fa milii Nfisturel 3200 loc. nat de lugurta la 119 a. Cr.
Hermann in. V. Arminiu. Hieron m. nume a doi regi ai Siracu-
Hermanstadt (ung. Nagy-Szeben) n. zei, amici al artelor.
numele sfisesc al Sibiului. Highlands m. pl. (cit. Hailends) , par-
Hermaphrodit m. Mit. fiul lui Her- tea muntoasd a Scotiei (Highlander).
. mes si al Aphrochtei. Hiksosi m. pl. pfistori arabi cari in-
Hermes m. 1. numele grec al lui Mer- vadarà Egiptul in sec. XVII a. Cr. Iosif
curiu ; 2. (Trismegist), numele grec al zeu- tu ministrul unula din regii lor.
lui egiptean Thor, autor de carti miste- Hildebrand m. cfilugar devenit papfi
rioase. sub numele de GRHOORIE VII.
Hermiona f. Mit. fica lui Menelau Hillel m. celebru doctor iudeu, nascut
a Elenei, puse pe Oreste sfi ucidfl pe bar- la Babilon, ale cãrui Invatiiminte le urma
batul ei Pyrrhu. Isus (75 a. Cr.-10 d. Cr.).
Hero f. Mit. preoteasa Venerii, iubità Himalaya f. Ian( de munti in Azia
de Leandru, se ucise afifind de moartea centrala, intre China si Industan, al ca-
iubitului ei. ror punct culminant (Everest) e de 8841 m.
Herod m. V. Irod. Hindustan n. V. Industan.
Herodot m. celebru istoric grec, nfis- Himerit f. Mt. V. V ocabular.
cut la Halicarnas, supranumit Pdrintele Himet m. munte in Africa, celebru
istoriei (484-406 a Cr.). pentru mierea 1 marmura sa.
Herschel m. celebru astronom ger- Hind n. India ; sulife de trestie din
man, nfiscut la Flanovra, tral in Engli- Hind OD.
tera, descoperi planeta Uranus si construi Hio f. insulfi turceascã in Mediterana,
cel dintfiiu un mare telescop creatorul pe coasta Aziei Mici: 65.000 loc. A fost
astronomiei stelare (1738-1822). bfintuità in 1881 de un cutremur. Vinuri
Herta f. 1. afluent d'a dreapta Pru- celebre (Hiot).
tului, uclfi orfiselul cu acelas mime; 2. Hiparc m. 1. fiul lui Pizistrat, domni
orfisel in jud. Dorohoi, aproape de Prut; cu fratele sfiu Hipias i peri asasinat la
4000 loc. Locul de nastere a lui Asachi. 514 a. Cr.; 2. cel mai mare astronom
Pficlurea-i, numitfi Codrul Hertei, era la din antichitate (sec. II a. Cr.).
inceputul secolului XIX vestit locas de Hipias m. fratele tiranului Hiparc,
hut'. domni cu clansul (528-514); alungat din
Heruli m. pl. popor germanic al cii- Atena, trecu la Persi I muri in randurile
ror rege Odacru coprinse Rorna In 473. lor la Maraton (490).
Herzegovina 1. veche provincie a Hipocrate m. cel mai celebru medic
Turciei, ocupatfi dela 1878 de Austria : al antichitaiii, n6scut in insula Cos (460
270.000 loc. cap. Mostar. Azi face parte 380 a. Cr.).
din regatul Iugo-slav. Itipocrenia f. Mit. fantana consacratfi
Hesiod m. celebru poet didactic grec lui Apollon i Muzelor.
dintr'o epoch' indepartatà: Teogonia, Hurt- Hipolyt m. Mit. fiul lui Thezeu ; acu-
cite i Zilele. zat pe nedrept de mama-i vitrega Phe-
Hesiona 1. Mit. fiica tegelui troian dra, fu blestemat de pfirintele sãu si pen
Laomedon, pe care Hercule o marital de lids de caB sfii.
tin monstru marin. Hipomene m. Mit. Invingatorul a o
Hesperia f. nume dat de cei vechi sotul Atalantei.

www.dacoromanica.ro
 Hip 784 Hor
Hipona L vechiu oras in Numidia, CAROL, regele Romaniei, casitorit cu Eli-
azi Bona unde St. Augustin fu episcop. sabeta, principesa de Wied. V. Carol,
Hiram m. 1. regele Tirului, aliatul lui Elisabeta, Ferdinand.
David si Solomon; 2. arhitect tirian care Holbein m. mare pictor german, ca.
dirija lucrarile templului din Ierusalim. ruia s'atribue Dantul macabru (1498
Hircan m. nume a doi mari preoti 71 1554).
regi ai Iudeilor, cel dintaiu ucis la..30 a. Cr.Holofern m. general asirian, ucis de
Hireania f. vasta regiune a Aziei an- Iudita pe la 659 a. Cr.
lice, la S.-E. de Marea Caspica (Hirca- Holstein n. vechiu ducat care, tnainte
nian). da 1864, apartinea Danemarcei si care
Hispania f. numele antic al Spaniel. astazi face parte din provincia prusiana
Hissarlik n. catun In Azia Mica unde Schleswig-Holstein.
s'au descoperit resturile vechii Troia. Homer m. ilustru poet grec, autorul
Hmielnitki (Bogdan) m. din Ucraina, lliadei si al Odyseii: sapte orase li dis-
capul rascoalel Cazacilor in contra Polo- putau onoarea de a-i fi dat nastere. Tra-
nilor (1593-1657). Fiul salt Toros, lila de ditiunea 11 reprezinta batran si orb, ra-
sotie pe fiica lui Vasile Lupu (1652). tacind din oras in oras, zicandu-si poe-
Hoang-Ho n. sau Fluviul-Galben, mare mele; dar critica moderna ii contesti, de
fluviu in China, izvoreste din Tibet $ i se mai bine de un secol, existenta, sustinand
varsa in golful Pecili : 3760 km. ca Ilyada i Odysea n'ar fi decat niste
Hobbes m. filozof englez, profesa e- grupuri de rapsodii sau de cantece popu-
roismul in morala, despotismul in poli- lare adunate i randuite sub Pizistrat,
tica i materialismul in filozofie (1588 Homerizi m. pl. rapsozi greci cari
1679). imitau pe Homer.
Hód-Mezö-Vaisfirbely n. oras In Homor n. afluent al Moldovei.
Pusta ungureasca, asezat aproape de lunca Homorod m. 1. afluent al Oltului ;
Tisei : 60.000 loc. I 2. sat In Transilvania, in judetul Hunie-
Hofer (Andreas) m. eroul national din ' doarei: 1050 loc., 3. sat in judetul Tar-
Tirol, capul rascoalel tiroliene din 1809, navel-Mari : 1250 locuitori.
ft/Mat i impuscat (1767-1810). Homorod-Almart n. 1. sat si statiune
Hoffman m. scriitor german, autor de balneara in Transilvania, in judetul 0-
Povesti fantastice (1776-1822). doll:will; 2. cea mai mare pestera din
Hogarth m. celebru pictor i gravor Ardeal, compusa din vr'o 52 de galerii
englez, creatorul caricaturei morale (1697 foarte Intortochiate.
1764). Hondura f. 1, republicli in America
Hohenstaufen m. ilustra familie din centrahl: 644,000 loc., cu cap. Teguci-
Suabia, care a dat sase imparati Germa- galpa; 2. golf al marii Antilelor, intre
niei (1138-1254). Hondura si Guatemala; 3. posesiune en-
Hohenzollern m. 1. vechiu principat gleza la N.-E. de Guatemala : 47.500 loc.,
al Germaniei intre Wfirtemberg si Baden: cu cap. Belize.
87.000 loc., face azi parte din Prusia, cu Honoriu m. 1. imparat din Occident,
cap, Sigmaringen; 2. ilustra familie ger- fiul lui Teodosiu cel Mare (395-432); 2.
mana din care se trag casele dommtoare nume a 4 papi (625-1287).
din Prusia (Germania) si Romania. Stra- Horasan n. Corasan: iatagane de
bunul ei ar fi un conte Tassilon, mort Horasan OD.
pe la 800. In sec. XII, familia se desparti Horatii m. pl. 1. numele celor 3 frati
In doll& spite: de Suabia si de Fran- rasboinici pe cari Romanii Ii opusera Cu-
conia, cea dintai trunchiul casei regale riatilor ; 2. subiectul unei tragedii de Cor-
a Prusiei. La 1576, spita suaba de Ho- neille.
henzollern se imparti in douf ramuri : Horatiu m. celebru poet roman: Ode,
Hohenzollern - Hechingen i Hohenzol- Satire, Epistole 0 Arta poeticii (64
lern-Sigmaringen, cea dintai stinsa in 8 a. Cr.).
linie barbateasca dela 1869. Capul casei Hore f. pl. Mit.. divinitati cari prezi-
de Sigmaringen, principele CAROL ANTON dau orele zilei sau anotimpurile.
(m. 1885), avu doi fli: pe principele Leo- Horeb m. Munte in Arabia la N.-V.
POLE. (mort In 1907), a cfrui candidatura de Sinai, pe care (ne spune Biblia) Dum-
la tronul Spaniei a provocat rasboiul nezeu aparu lui Noise inteun tufis arzator.
tranco-german dela 1870 (cfisatorit cu Dona Horez (Hurez) n. sat in jud. Valcea
Antonia, infanta Portugaliei. cu care avu cu o manastire zidita de Const. Branco-
pe principii Wilhelm, Carol si Ferdinand, veanu in 1695, Inteo vale singuratica (unde
cel din urma atunci mostenitor prezump- risuna. adesea strigatul de jale al hure-
tiv al tronului Romaniei) l pe principele zului).

www.dacoromanica.ro
 Hor 785 Huy
Horia (Ursu Nicolaie) m. nascut la Humbert m. regele Italiei, fiul lui
Albac, din parinti iobagi, capul revolu- Victor Emanuel, nascut In 1844, urcat pe
tiunii ardelene din 1784, prins de Unguri tron in 1878 si asaslinat la Monza in 1900.
ucis in torturi (1730-1785). Humboldt m. 1,. (Alexandru de), cel
Horincea f. afluent al Prutului i plas& mai mare naturalist al sec. XIX, autorul
in jud. Covurlui. marei opere Cosmos, care explic& armo-
Horn ne cap situat la extremitatea su- nia universului fizic (1769-1859) ; 2.
dica a Americei meridionale, in Tara de Foc. (Wilhelm de), linguist si om de Stat pru-
Horodinca f. numele unui district sian (1767-1835).
(77.000 loc.) si al unui oras (10.000 loc.) Hume (David) m. filozof sceptic si
in Galitia. istoric englez (1711-1776).
Horvat m. forma arhaicil pentru Croat. Humuleqti pl. sat in jud. Neamtu,
V. Arvat. llocul natal al lui Creanga : 2339 Mc.
Hosszumezö n. numele maghiar al Hunfalvy (Paul) m. etnograf l isto-
Campulungului maramuresan. ric ungur (1810-1891).
Hotareni pl. sat si manastire in jud. Huni rn. pl. popor barbar care navali
Romanati. din Azia in Europa pe la 600 d. Cr.,
Hotentoti m. pl. popor african. ocupa regiunea intre Tisa i Dunare, uncle
Hotentotia f. tara in Africa meridio- intemeil un regat puternic sub Atila, cu
nala, aproape de colonia Capului. pa carui moarte (453) se nimici SI pute-
Hotin n. judet i oras intarit in N. Ba- rea lor.
sarabiei, langa Nistru. Cetate celebra in Huniade (Hunydd) n. 1. Huniedoara ;
istoria Moldovei pentru numeroasele lupte 2. supranumele maghiar al ilustrei familii
cu Polonii si cu Tatarii: 30.000 loc. a Corvinilor.
Hotiniul (Amfilohie) m. episcop de Huniedoara f. 1. judet ardelenesc cu
Hotin, alcatuitor de carti didactice (1795). 1304.000 Mc. cap. Deva; 2. oras In valea
Howl/. la f. piscul cel mai Malt al mun- 'romantic& a Cernei, patria Corvinilor.
tilor Maramuresului (2058 m.). Hurez n. V. Horez.
Hovas m. popor din Madagascar. Hurmuz rn. afluent al Prutului, in
Hrisostom m. sau Zlatoust (Gurei- jud. Covurluiu.
de-aur), epitet dat mai multor oratori Hurmuzache (Eudoxiu) m. patriot
sacri si in special sfantului loAs, ilustru si erudit roman din Bucovina, care In-
parinte al Bisericii, episcop de Cpnstan- cepu importanta colectiune documental&
tinopole (347-407). ce-i poartfi numele (1813-1874).
Hrisoverghi (Alex.) m. poet moldo- Huron n. mare lac in America de N.,
vean, autor de ode (1181-1837). lintre Statele-Unite st Canada, pe ale ca-
Hristos m. supranumele lui Isus. [A- rui margini locuia poporul indigen al
die& Unsul", traducere greceasca dupa Huronilor.
ebraicul Messiah]. Huru (Cronica lui) m. pretinsa istorie
Hroiot m. vestit general al lui Mateiu scrisa in limba romaneasci din 1494, tra-
Corvin,vrajmas neimpa cat al Moldovenilor. dusa de spatarul Clanfiu l publicata de
Hubert (St.) m. episcop din Maestricht Asache. Stilul l coprinsul dovedesc ne-
(sec. VIII), patronul vanatorilor. autenticitatea ei.
Hfibsch (Ed.) m. compozitor I ef Hull pl. orti In Moldova : 16.000
de orchestra roman: Marsul steagului Mc., cap. jud. Falciu. Scaun de episcopie
(1825-1894). (Husean).
Hudson n. 1. mare formata de Atlan- Huss (Ioan) in. unul din precursorii
tic, in N. Arnericei, numit& astfel dupa Reformei, fu condamnat de Conciliul din
navigatorul englez Hudson care o recu- Constanta si ars de viu (1373-1415).
noscu in 1610; 2. fluviu in Statele-Unite, Hussiti m. pl. partizani ai invataturi-
ucla New-York : 500 km. lor lui Huss cari, spre a rfisbuna moar-
Huedin n. sau Banfy-Hunyárl, oras tea-i, pustiira Boemia sub conducerea lui
ardelenesc In judetul Cojocna. coall de Ziska (1415-1435).
sculptura In !emit. Husta (Huszt) f. cetate in Maramures :
Hughenot m. nume de dispret dat 6500 loc.
calvinistilor francezi in sec. XVI. Huteani (Hutull) rn pl. numele Ru-
Hugo (Victor) in. ilustru poet, dra- tenilor munteni din Galitia orientalã si
maturg i romancier francez, capul voa- din Bucovina, de origin& romanii, repre-
lei romantice: Ode sz Balade, Legenda zentand un tip particular; ei se ocupa cu
secolelor, Hernani, Notre-Dame de pastoritul si cu taierea lemnelor.
Paris (1802-1885). Huyghens rn. celebru astronom
Hujlac cr. V. Uilac. maternatic olandez (1629 1695).
L. Saineanu Diet. Universal. 50

www.dacoromanica.ro
 Hya - 786 - lbs
Hyade f. pl. Mit. fiicele lui Atlas fesa filozofia la Alexandria si fu omoritfi
schimbate Inteo constelatiune. de crestinii fanatici (370-415).
Hydra (dela Lerni) f. Mit. sarpe mon- Hyperion m, zeul rfitficitor al lumi-
struos cu 7 capete cari cresteau la loc nei: Hyperion, ce din genuni rdsai c'o
de nu se taiau dintr'odatl. 'ntreagri fume Em.
HYPatia f. femeie celebrä care pro-

Iacob m. patriarh evreu, fiul lui Isac, lancu m. 1. (Sasul), Domnul Moldo-
parinte a 12 fii, cari devenira cele 12 vei, jefui tam scoase vficfiritul 1, mazilit,
semintii ale IW Izrael (2200 a. Cr.). se retrase cu averi mari in Austria, unde
Jacob (St ) m. unul din cei 12 apos- rnuri (1579-1582). II (Avram), eroul re-
toli, martirizat (44). volutiunii romane dela 1848, se puse in
Jacob m. numele a 6 regi ai Scotiei, fruntea Motilor revoltati (1824-1873).
dintre cari al V-lea (1513-1542) fu tatal lanina f. oras in Albania: 30 000 loc.
Mariei Stuart, iar al VI-lea, fiul Mariei cap. Epirului. Gimnaziu rornanesc.
Stuart, deveni in acelas Limp regele An- IIantra f. rau In Bulgaria, afluent al
gliei si al Scotiei sub numele de IACOB I Dunarii, in fat& gurei raulut Vedea.
(1603-1625); TACOS II, fiul lui Carol I, Ianus m. vechiu rege divinizat al
fu detronat de ginerele sfiu Guilom .de Latiului, reprezentat cu douS fete. una M-
Orange (1685-1688). ums& catre trecut I cealaltti citre vlitor.
Iacobdeal n. (sau Muntele Carol I), Iapet m. Mit. fratele lui Saturn si
1. deal In Dobrogea pe langa Dunare; 2. parintele lui Prometeu.
cariera de granit de o calitate excelenta. Iarca (Demetru) m. meritos bibliograf
lacobeni m. pl. 1. comunfi ruralfi in roman (1817-1887).
Transilvania, judetul Tarnavei Mari, cu Iasi pl. 1. Judd asezat Inteo pozitiune
1035 loc. (sasi i romani); 2. comunfi in frumoasfi la N. Moldovei, pe malul drept
Bucovina cu 3215 loc. Ape sulfuroase. al Prutului: 212.000 loc.; 2. cap. Jude-
Iacobin rn. 1. cfilugar din ordinul tului cu acelas nume : 80.000 loc., fostà
sfantului Dominic; 2. membrul unei so- cap. a intregei Moldove (1565-1862).
cietriti politice care se stabili la Paris in Mitropolie, Curte de apel, Universitate,
1789 In vechea manhstire a Iacobinilor; Muzeu, Biblioted. Ad se lieu la 1791
3. fig. demagog exaltat. pace ?titre Turcia 1 Rusia si tot aci iz-
Iafa f. port al Siriei, pe Mediterana, bucni la 1821 Eteria sub Ipsilante. Ad se
unit cu Ierusalimul printfo cale ferata: retrase guvernul i armata in 1917, Iasii
45.000 loc, au suferit mult prin enorma aglomerare
lafet m. unul din cei trei Ill ai lui a populatiei, de mizerie si de boale (tifos
Noe, ai carui urmasi popularti Europa si exantematic) (Iesean).
Azia occidentalfi. Iason m. Mit. capetenia expeditiunii
lageloni m. pl. famine litfang care ocupfi Argonautilor pentru cucerirea Land de
tronul Poloniei dela 1386 panfi la 1572. aur, ce o ripi cu ajutorul vrfijitoarei Me-
lagodina f. oras In Serbia laugh' Mo- dea; 2. fig. aventurier Indriznet si no-
ravia. Ad se dete o batllie intre Turci rocos.
si Austriaci (1689). lava f. mare insuli in Oceania: 35
lalomicioari f. 1. afluent al lalomi- mil. loc. (Iavanez), cu cap. Batavia, Spar-
tei; 2. sat In jud. Dambovita. tine Olandei.
Ialomita f. 1. rau in Muntenia, izvo- lazigi m. pl. 1. veclau neam sarmatic
reste din culmea Bucegilor si se varsfi care, cu un sec. a. Cr., s'asezi In sesul
In Dunfire dupfi un curs de 330 km,; 2. dintre Dunire l Temes; 2. locultorii ma-
ses, numit obisnuit Biragan 3. vale pr:n ghiarizati ai Iazigiei.
jud. Dambovita; 4. plash' in jud. lalomita lazigia f. numit de Unguri Jazsag
Dtimbovita; 5. Jude( asezat In partea numele unui cornitat in Ungaria, !titre
de S.-E. a Muntenia la rasarit de Ilfov: Dunire i Temes: 318 475 loc.
240.000 loc. Cap. Calarafi (Ialomilean). Iberi m. pl. locuitorii primitivi ai Ibe
[Slay. inovirA, junca (cf. pimnigi = piv- riei si ai cfiror descendenti par a fi 1383Cii.
nifd)1. Iberia f. 1. vechiul nume al Spaniei ;
fal!:!,ag (Ialpeu) n. numele unui rau 51, 2. veche provincie aziatici, la S. de Cau-
al unui lac in Basarabia. caz, azi Georgia (Iberic).
Jambol n. oar) In Rumelia orien- Ibsen (Henrik), m. poet brie si dra-
tala: 13.000 loc. matic norvegian, ale cfirui piese sunt in-

www.dacoromanica.ro
 Iby 787 Imb
tipArite de tender* filozofico-sociale (1828 Ierusalim n. veche capitalã a Pales-
1906). tine!, pe rnalurile Iordanulut, coprinsit
Ibycus m. poet liric grec din sec. VI distrusA de Romani la 70 d. Cr azi locuitA
a. Cr. Asasinat intr'o pAdure de niate de Arabi ai Evrei : 80.000 loc.
hoti. Ibycus ar fi invocat ca marturi ai Iezer n. culme in judetul Muscel, des-
/parte
crimei un stol de cocori ; scurt timp dupla *arm intre ei afluentii raului Doamnei.
aceea, unul dintre ucigaai, care asista la Iezuiti m. pl. V. Vocabular.
jocurile olimpice at vazuse trecand un Iflak ci. numele turcesc al Valahiei sau
stol de cocori, strigA nechibzuit: ciatà Munteniei : Iflak bey.
razbunatorit lui lbycusl, i astfel vino- Iglita f. sat in jud. Tulcea, pe langi
vatii se deterit singuri de gol. care se aflA ruinele vechiului Troesmis.
Icar rn. 1. Mit. fiul lui Dedal, scapa Ignatie (St.) tn. parinte al Bisericli,
cu tatA-sau din Labirint cu ajutorul unor episcop din Antiohia, martirizat la Roma
aripi litute cu cearà ; dar, aproape de intre 107 ai 115.
soare, ceara se topi i Icar peri. in mare; Ignatiu (de Loyola) m. nob!! spaniol.
2. fig. victima unor proiecte prea ambi- fundatorul ordmuluilezuitilor(1491 1556).
tioase at cutezatoare. Harlan (Pepin) rn. istoric roman, a
Ida 1. nume vechiu a dotra lanturi publicat un Tezaur de documente ai
muntoase, unul in Creta i celfilalt in biografia lui Sincal (1828M79).
Frigia. Darion (St.) m. introducAtorul vietii
Idirneh 1. V. Edirne: chilimuri vat-- monacale in Palestina i Siria (291-371).
gate de Idirnea Fa.. Dation m. episcop de Argea (1820),
Idumka I. regiune sudicA In vechea consilierul intim al lui Tudor in miaca-
Palestina, locuiti de Edomiti. rea-i revolutionarA (1777-1845).
Iebusiti in. vechiu popor al Palesti- Iffov n. 1. garlita sau pârau al Da m-
ne!, supus de David. bovitei ; 2. cel mai insemnat judet al Ro-
Iecaterinoslav n. gubernie si oras manic!: 678.770 loc., asezat In centrul
in Rusia : 221.000 loc. Wit. Cap. Bucuresti.
Iefta in. judecator in Izrael, scApA pe Ilias-Voda m. (numit i Die II), Dorn-
Evrei de sub jugul Amonititor (sec. XIII-lea nul Moldovei, fiul lui Petru Rares, se turci
a. Cr.). El juruise a jertfi lui Dumnezeu la Constantinopole dupa o scurtA dom-
pe cine 11 va IntAmpina mai intai la in- nie (1546-1551). II (Alex.), Domnul Mun-
toarcere i propria sa fiicã Ii iesi inainte. teniei, cu totul grecizat, fu Msturnat de
Iehova m. (tCel ce exist.0), alt nume o conspiratiune (1616-1618); reveni pe
dat lui D-zeu, in Vechiul-Testament. tron i fu inlocuit cu Leon Tomaa (1627
Iemen n. vilaet turcesc in Arabia : 1629). II IuAs, fiul celui precedent, Dom-
750.000 loc. nul Munteniei, sub care TAtarli cotropirA
lena f. oraa in Germania: 48.000 loc. o parte a Basarabiei; fu mazilit de PoartA
Universitate fundatà la 1558. (1667-1669).
Ifie rn. numele mai multor Domni ro-
lenfkale n. sau Kerci, strarntoare in-
tre Marea Neagrii l Marea de Azov. man!: Era I, fiul lui Alexandru cel Bun,
lenipazar n. oraa In Bulgaria: 8000 Domnul Moldovei, intai singur (1433),
locuitori. apoi impreuna cu fratele ski Stefan II
Ienisei n. fluviu in Siberia, se varsA (1435-1444); kni II. v. Illas-Voda.
In oceanul Inghetat: 3000 kilometri, Die (Culmea sfantuiui) I. pisc de munte
Ierarhi (Sfintii Trei) m. pL sau Trig- in jud. Prahova, desparte apa Doftanei
fetitele, bisericA frumoasà in Iaai, ziditA de a Teleajenului.
de Vasile Lupu la 1640. Monument arhi- Dion n. vechiul nume al Troiel.
tectonic de prima ordine ca at Curtea de Iliri rn. pl. popor din familia track at
Argea. clror ultirni descendenti se considerh Al-
leremia m. unul din cei patru mari banezii.
profett, autorutPlangerilor (sec.V11 a. Cr.). Iliria f. 1. numele vechiului litoral sep-
leremia (Vocla) m. V. Movila. tentrional al Marti Adriatice; 2. provincie
lerihon n. oral In Palestina, coprins Ingo-Slava de-a lungul coastel orientate
de Iosua. a Adriaticei, coprinzand Carintia, Cami-
Ieroboam rn. numele a doi regi ai olia i Triest (Iliric).
lut Izrael (sec. X al VIII a. Cr.). Ilissu m. parâu in Grecia, trece aproape
leronim (St.) in. pArinte al Bisericii, de Atena.
traducAtorul Bibliei in latineate (346 420). Imbros n. insula turceascA aproape
Ieronim (din Praga) m. discipolul Jul de intrarea Dardanelelor; fu ocupata. o-
Huss, ars ca eretic la Constanta (Baden data cu Thasos de armata greaca in 30
(1416). Oct. 1912.

www.dacoromanica.ro
 Imp 788 Ioa
Imperil centrale n. pl. nume dat Inocentiu m. nume a 12 papf, dintre
in cursul rásboiului mondial (1914-1918) care cel mai insemnat fu hrocuipu III, care
Germaniei i Austriei, ambele azi reduse puse s se predice a patra cruciata i cru-
teritorial i constituite in repubhci. data In contra Albigensilor (1198-1216).
Imperiu n. Imperiul Roman, fundat Insbruck n. orris In Austria, cap. Ti-
de August (29 a. Cr.), fu impartit la moar- rolului, pe Inn: 57.000 loc.
tea lui Teodosiu (395) in dotia: /nine- Intelegere cordiali f. v. Entente.
riul de Occident, distrus de barbari (476) Interlaken ii. sat in Elvetia pe Aar,
a Imperiul de Orient (bizanfin), sub- in cantonul Berna : 3600 loc. Statiune de
zista pana la luarea Constantinopolii de vara loarte frecventatii.
Turci (1453); Imperiul romano-germa- lo f. Mit. fiica lui Inachus, pe care
nic (sffintul), fundat de Otton (962), in- Jupiter o schimbil In junca.
ceta de a mai exista cu abdicarea imph- Ioab m. general sub David, se revoke
ratului austriac Francisc 11 (1806) i fu in contra lui Solomon, care II osandi la
reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; moarte.
Imperiul latin, fundat la Constantinopole Ioachim m. 1. rege din hide', cazu
in 1204 de Balduin de Flandra, capete- in mainile lui Nabucodonosor (sec. VIII
nia cruciatilor, fu distrus in 1261; Impe- a. Cr.); 2. (St.), parintele sfintei Fecioare.
riul romano-bulgar, Stat format in sec. loan m. numele unui mare numár de
XII prin unirea Vlabilor cu Bulgarii: el sfinti: IOAN BOTEZATORUL (St.), varul §i in-
sustinu lupte numeroase cu imperiul bi- aintemergatorul lui Isus, decapitat din
zantin i atinse culmea cu Imparatul boa- porunca lui Irod (32); praznuit la 7 Ia-
nitiu; declzand dupa moartea acestuia, nuarie. I IOAN EYANOELINIUL (St.), unul din
imperiul romano-bulgar continua a sub- cei 12 apostoli, antorul noel Evanghelii
zista pinà la bataha dela Cossova (1389). *II al Apocalipsului (7-101): serbat 8
Imperiul Ceresc, numele ce Chinezii dau Maiu. Ioifiv (St.), V. Hristostom, Da-
II

(Mit lor. maschin, Scarariu.

Inachus m. Mit. fundatorul i pri- loan m nume a 23 papi (523-1415).
mul rege din Argos. loan n. nume a 7 Imparati din Orient:
Incu (Muntele) m. pisc al Carpatilor, Zimisce, Comnen, Vatate, Duca, Lascaris,
langa apa Cirimurdui. Paleolog, Cantacuzen (v. aceste nume).
Independenta f. 1. insula in drep- loan m. numele unui rege francez MAN
tul orasului Calafat; 2. sat In jud. Co- car, BUN (1350-1364) §i a unui rege en-
vurlui cu 3200 loc. si In jud. Ialomila cu glez IoAN FARA Pimkrr, fiul lui Henric lb
1800 loc. care acorda supusilor sai revoltati Carta
Indernea I. V. Edirne; cu fes de cea mare (1190 1216).
Indernea As. loan m. nume a 6 regi din Portugalia
India 1. sau Indlibe orientale, nume (1385-1826) si a 3 regi din Suedia (1216
dat la doul peninsule ale Aziei meridio- 1591).
nale despfirtite prin golful Bengal: Indus- loan m. numele mai multor Domni
t= §i Indo-China (Indian); 2. Incliile romani: IOAN VODA. car. Cumpur, Domnul
occidentale, vechiul nume al Americei; Moldovei, Armean de origina, crud si
3. Incline neerlandeze, posesiunile olan- rasbunator: ingropa de vii boieri, epis-
deze in Oceania : 48 rnil. loc. copi l calugari; mazilit de Turd, se ras-
Indiana f. unul din Statele-Unite ale cula asuprii-le si-i invinse In diferite ran-
Americei: a000.000 bc., cu cap. India- duri, dar fu cumplit bitut la Cahul (1573);
napolis. tprins prin tradare, tu legat de coadele a
Indo-China f. peninsula imensa la 'doua camile l sfasiat (1572-1574). I Imo;
S.-E. Aziei, numarand peste 20 mil. Mc., Porcoxv.I, Domnul Moldovei, fratele celui
. se divide in posesiuni engleze, in pose- precedent (1577). II IoAxII (Sasul), V. lancu.
siuni franceze (Cochinchina) l In State Ioana f. 1. (d'Albret),regina Navarei,
independente (Regatul Siam). mama lui Henric 1V(1528 1572) ; 2.(d'Arc),
Indu m. sau Sindu, mare fluviu al In- Fecioara din Orleans, eroina franceza,
did, se varsa in Marea de Oman : 3000 km. repurta mai multe victorii asupra Engle-
Industan n. vasta peninsula a Aziei zilor, de cart fu apoi prinsa l arsa de
la S.-V. Chinei, de care o desparte Hi- vie (1412-1431); 3. (Nebuna), regina Cas-
malaya, cu orasele principale Bombay, tiliei, mama lul Carol Quintu (m. 1555).
Calcuta, Madras: 295 mil. loc. Supus En. Ioanitiu m. cel mai ilustru dintre A-
glezilor. sanesti, repurtfi victorii numeroase asupra
Inn n. riu care iese din Elvetia, uciii Bizantindor i fu in 1204 Incoronat de
Insbruckul, intra in Bavaria $ se varsa Papa ca Imparat al Bulgarilor si al Vla-
in Dunare: 525 km. hilor (1197-1207).

www.dacoromanica.ro
 boa 789 -- Iro
boas m. ultimul descendent al casei Iosua m. urmasul lui Moise, introduse
lui David, rApit din mAinile Ataliei, de- pe Evrei in tam Canaanului (sec. XV a. Cr).
veni rege al Iudeii (870 a. Cr.). boy rn. I. personaj biblic, faimos prin
locasta f. Hit. sotia lui Laius, regele rAstristile i rabdarea sa, ajunsA prover-
Tebei, si mama lui Edip, cu care se mA- bial& ; 2. poem& biblicA in care se trateazA
ritA firA a-1 cunoaste. problema, de ce oamenii cinstiti stint asa
Ioil m. unul din midi profeti evrei, de crud incercati de soartA.
contemporan cu Ieremia (sec. VII a. Cr.). Iphigenia 1. Hit. fiica lui Agamem-
Iona m. unul din micii profeti evrei: non; In momentul cAnd pArintele ei era
aruncat de corAbieri in mare, fu inghitit s'o jertfeascA Dianei, zeita o transport& in
(zice-se) de un chit care, dupA trei zile, Tauris si o fAcu preoteasa templului ei.
11 scuipii pe uscat viu i nevAtAmat (sec. Iphigenia fu subiectul a douA tragedii de
IX a. Cr.). Euripide, a unei tragedii de Racine, a u-
Ionatan m. Sul lui Saul si amicul lui nei tragedii de Goethe si a unei opere de
David, ucis In lupth cu Filistenii (sec. X Gluck.
a. Cr.); 2. cel mai tAnAr dintre Macabei. Ipsilante m. numele a mai multor
Ionescu rn. (loan dela Brad), eminent Domni fanarioti: I. (Alexandru), Domnul
a gronom si economist roman (1818 1891); Munteniei, sub care tara cApAtA intocmiri
2. (Dimitrie, zis Tache), bArbat de Stat, folositoare (scoli, spitale) l un codice ce-i
a vocat si orator parlamentar (1858-1922). poarta numele (1774-1782); (Const,), flul
Ionia f. veche tarA In Azia-MicA cu celui precedent, Domnul Moldovei (1799
orasele Phocea, Ephez, Smirna. 1801) si apoi al Munteniei (1802-1806).
Ionic a. Marea IonicA, partea Medite- Ipsilante (Alex.) rn. general rus, capul
ranei intre Italia de S. si Grecia Insulele Eteriei, intrA in Moldova la 1821 si, invins
lonice, grup de insule in Marea IonicA : de Turci la DragAsani, fugi In Ardeal, unde
ordin ionic, unul din cele cind ordine muri in inchisoare (1791-1828).
de arhitecturA greach caracterizat prin- Ipsilante (Atanasie Comnen), in. cro-
tr'un capitel ornat de douA spirale laterale. nicar neo-grec, medicul lui Grigorie Ghica
Iordache (CApitan) m. numit Si GREOR-. in 1739, mare spAtar sub Stefan RacovitA
OHS OLIMPIANUL, until dintre capii Eteriei. in 1765 si capuchehaiaua lui Grigorie Ill
viteaz si ardent patriot grec (1770-1821). Ghica, Domnul Munteniei, In 1769: a scris
Iordan m. fluviu in Palestina, se varsA o Cronicd (1453-1789) despre intAmplA-
in Marea MoartA: 100 km. rile dupA cAderea Constantinopolii (1711
Iorgovici (Paul) m. filolog ardelean 1790).
(1764-1808). Ipsus n. sat in Frigia, unde se dete
Iosafat m. faimoasa vale Intre Ierusa- bAtAlia decizivA pentru impArteala impe-
lirn i muntele MAslinilor, prin care curge riului lui Alexandru intre generalii shi
apa Cedronului : aci se vor aduna mortii (301 a. Cr.).
(dupA tradi(iunea crestinA) in ziva jude- Irak Arabi n. V. Babilonia.
cAtii d'apoi. Iran n. numele national al Persiei: *a-
losafat m. rege din Iuda, invingAtorul luri de Iran Fir. ((Iranic).
Amonitilor i Moabitilor (903-880 a. Cr.). Iris f. I. Mit. mesagera zeilor, meta-
Iosephus (Flavius) m. istoric evreu, morfozatti de Junona in curcubeu.
mort la Roma, autorul Antichitiitilor ju- Irlanda f. I. una din Insulele Brita-
daice (37-95). nice spre apus de Anglia, de care o se-
Iosif m. I. patriarh evreu, fiul lui Ia- parA Marea Mandel: 5 rnil. loc. Cap. Du-
cob si al Rahelei, ajunse ministrul unui Fa- blin; 2. (Marea), partea Oceanului Atlan-
raon, rege al Egiptului, i asez5 pe fratii tic intre Anglia, Irlanda si Scotia; 3. (Noua),
sAi in aceastA tarA (sec. XVII a. Cr.); 2. insulA in Melanezia (Irlandez). V. Sin-
(St.), bArbatul Fecioarer Maria. feiner.
loaf' m. nume a doi impArati ai Ger- Irod (Herod) m. numele mai multor
maniei: IOSIF I, fiul urmasul lui Leo-
l principi i regi ai Iudeii: IRO]) CHI- MARE,
pold I, continuA rAsboiul pentru succe- ordond miceluI pruncilor (39 a. C.-4 d.
siunea Spaniei (1703-1711): Iosiv II, fiul Cr.); IROD ANTIPA, fiul celui precedent, con-
Mariei Terezia, reprezentantul despotis- temporan cu Crist, (Am sA piarA St. Ioan
mului luminat, introduse reforma, pro- BotezAtorul dupA placul solid sale fro-
mulgA in 1781 edictul de tolerantA si des- diada (4 a. Cr.-39 d Cr.); IROD Aolirm I,
robi pe iobagii romAni din Ardeal (1765 regele Evreilor, nepotul lui Irod cel Mare
1790). (37-44 d. Cr.).
[nail (Stefan Octavian) m. poet liric Irodiada f. nepoata lui Irod cel Mare si
de o simtire caldA l pAtrunzAtoare (1875 sotia lui Irod Antipa (joacit un rol In des-
1913). antece In cari e asociatA cu zinele rele).

www.dacoromanica.ro
 Isa - 790 lug
Isac rn furl lui Avram i parintele lui lele cAruia s'a descoperit Tezaurul dela
la cob. Pietroasa.
Isac m. nume a doi Imparati din O- Istro-Romfini m. pl. numiti i Rumeri,
rient: ISAC I (Comnen), abdicA si muri in- fractiune etnica de origina roman& pe li-
tr'o manAstire (1057 1059); IsAc II, V. toralul Adriaticei, in Istria : vre-o 5000 loc.
Anghel. Graiul for e caracterizat prin asa numi-
Isaccea f. orasel in jud. Tulcea, pe Du- tul rotacism.
nare, numita in vechime Oblucita, fosta Istru in. nurnele geto-grec al Durthil,
cap. a Dobrogei: 5000 loc. 'in special al cursului ei inferior.
Isahar rn. unul din cei 12 fii al lui Ia- Isus m. (eMantuitoruls.), numit i this-
cob, dete numele sau unuia din cele 12 tos (cUnsul lui Dumnezeuv), niiscut la
triburi. Betleem din sfanta Fecioara, fu rastignit
Isaia m. primul dintre marii profeti la varsta de 33 de ani din ordinul guver-
(700 a. Cr.). natorului roman Pontiu Pilat. Data nas-
Ischia f. insula italiang In golful de terii sale (25 Dec.), indica Inceputul erei
Neapole, bantuita in 1883 de un cutremur : actuale i divinitatea sa deveni dogma
27 000 loc. fundamental& a crestinismului.
Iskiudar n. numele turcesc al orasu- Italia f. regat In Europa meridional&
lui Scutari : eu care dorm la Iskiudar AL. la S.-E. Frantei, cu cap. Roma si cu o
Isker n. 1. riu In Bulgaria, cel mai populatiunc de 33.220.000 loc. (Italian).
lnsemnat dintre afluentii Dunarii inferi- A luat parte, ca aliata Frantei, la rAsbo-
iul mondial (1916-1918).
oare; 2. trecatoare In Balcanii occidentali.
Islanda f. mare insulfi daneza In 0- Itcani pl. I. in fata Burclujenilor, punct
ceanul Atlantic, lntre Europa si America : de trecere in Bocovina ; 2. sat in jud. Su-
98.000 loc. (Islandez). ceava i statiune a call ferate romane.
Islaz n. 1. insulA la gura Oltului; 2. Ithaca f. insulA pe coasta occidentala
sat mare In jud. Romanati, schele aproape a Greciei, unde se afla regatul lui Ulyse.
parasitä : 6000 loc. : juca un rol In revolu- Iuda m. I. al patrulea fiu al lui Iacob,
tiunea din 1848; 3. comunA in jud. Braila capul unuia din cele 12 triburi ale lui Iz-
cu 10.000 loc. rael ; 2. (Regatul lui), unul din cele doull
Ismael m. fiul lui Avram si al Aga- State formate dupa moartea lui Solomon
rei, parintele Arabilor (2280 a. Cr.). prin schisma celor zece triburi: el coprin-
Ismaeliti rn pl. coboritori din Ismael, dea triburile lui Iuda si Benjamin, cu cap.
Arabii. lerusalim. 1 dura dela 962-587 a. Cr.
Ismail n. jude ioras In Basarabia luda (Iscarioteanul) m. 1. unul din
si port pe Dunare: 45.000 loc. Cetate ve- cei 12 apostoli, trada pe Isus si se span-
che 1 renumita In istoria Moldovei. zurA de disperare; 2. fig. tipul tradato-
Ismena f. Mit. fiica lui Edip si a Io- rului.
ca stet. Iudei m. pl. nume dat vechilor Byrd,
Isocrate m. orator si retor atenian locuitori din Iudea.
(426-333 a. Cr.). Iudea f. 1. numele antic al Intreget
Ispahan n- veche cap. a Persiei, la S. Palestina : 2. partea de S.-V. unde se ad
de Teheran: 80.000 loc. Ierusalimul (ludeu).
Ispirescu (Petra) m. eminent proza- Iudita f. eroinit izraelita, scapa patria
tor popular alMunteniei, scriitor de Basme ei Betulia, Maud capul lui Holofern care
(1830-1887). o inconjurase (sec. VI a. Cr.).
Issus n. oras In Cilicia, unde se facu Iuga (Coriatovici) m. Domnul Moldo-
victoria lui Alexandru asupra lui Dariu vei, principe litfan din Podolia, Intemeia
(333 a. Cr.). orase si sate, si Intiose tara Moldovei
Istib n. oras In Macedonia cu fabrici pana la Marea Neagra (1372-1377) si
de old i fier 8000 loc. (1399-1400). II brow II, Domnul Moldovei
Istmice (jocuri) n. pl. jocuri solemne predecesorul si fratele lui Alexandru cel
cari se celebrau odata in rind ani la ist- Bun (1400-1401).
rnul de Co-int, In onoarea lui Poseidon. Iugo-Slavi m. pl. nume colectiv al
Istrati (Nicolae) m. 1. scriitor medio- Sarbilor, Croatilor l Slovenilor.
cru, autorul unel Vavilonii romethesti lugo-Slavie f. regat constituit, In ur-
(1818 1862); 2. (Const.), chimist si pro- ma rasboiului mondial (1919) de Serbia,
fesor ernerit (1850-1918). Croatia si de fostele provincii austro-un-
Istria f, peninsula la N. Mari Adria- gare locuite de Sloveni (Stiria, Carintia
tice, la E. de Triest: 445.000 loc., intre si Carniolia), Muntenegru cu Bosnia si
cari vre-o 5000 de Rumeri (Istrian). Herzegovina. V. Sarbia.
Istrlta f. munte In jud. Buzau, la poa- lugurta rn. rege al Numidiei, lupti

www.dacoromanica.ro
 Itd - 791 - Jol
in contra Romei I fu invins de Mariu I Ivesti m. pl. targ in jud. Tecuch 2400
(106 a. Cr.). loc. Statiune de cale ferata.
Iulia f. 1. fiica lui Cezar i sotia lui Ivir n. numele arhaic al Iberiei azia-
Pornpeiu (m. 55 a. Cr.); 2. ilica lui Au- ace. (Ivirean).
gust, se marita succesiv dupa Marcellus, Izion m. Mit. rage al Lapitilor, fu
Agripa i Tiberiu (m. 14 a. Cr.). condamnat pentru crimele sale sa fie le-
Iulian a, relativ la Iu liu Cezar: calen- gat In Intern de o roata ce pururea se
dar iulian. invartea.
lulian (Aposlatul) m. imparat roman, Izabela (de Castilia) 1. regina Spaniei,
nascut crestin, se tacu pagan si persecuta sotia lui Ferdinand Catolicul, alunga pe
pe crestini (361-363). Mauri din Spania i favoriza pe Columb
I

Iulian (Stefan) eminent actor comic (1451-1504).

roman (1853-1892) Izis I. Mit. divinitate egipteana, sora
Iu liu m. nume a 3 papi (337, 1503, 1550). ei sotia lui Oziris, adorata ca binefaca-
Iutlanda I. partea continentala a Da- toarea Egiptului i ca simbol al fortelor
nemarcei : 1.350.000 loc. naturei.
Ivan m. nume a 6 Domni 1 Tani ai Izrael m. 1. nume dat mai intai lui
Rusiei IvAN I, mare duce de Moscova facob, apoi intregului popor evreu; 2.
(1328 1350) ; IVAN ill (cel Mare), libera (Regatul lui), unul din cele doua regate
Rusia de sub jugul Tatarilor (1462-1505); cari se formara in Palestina dupa. moat-
IVAN IV (cel Groaznic), lua cel dintaiu tea Iui Solomon, cu cap. Samaria: el
numele de Tar (1533-1584); IVAN VI, a- coprindea 10 triburi l dura 224 ani.
sasinat In temnita din ordinul Caterinei Izvoarele n. pl. I. afluent al Dunarii
II (1740-1762). in jud. Mehedinti; 2. sat in jud. Ilfov:
Ivanco, V. Tilhomir. 3350 loc.

Jacquard m. celebru mecanic francez, Jidova (Cetatea) f. sau Uriasa, ruing

inventatorul unui rasboiu de tesut (1752 veche, langa Campulung, intr'o campie
- 1834).
Jamaica f. una din Antilele engleze:
inchisa intre dealuri.
Jidovi m. pl. 1. movila In jud. Roma-
900 mfi loc., la S. de Cuba, cap. Kingston. nati ; 2. vale in jud. Valcea,
Zahar, cafea, lemn de Mean. Jidovin n. V. Bersovia.
Jansenius tn. episcop din Flancha, Jieni n. pl. locuitori din valea Jiului.
scrise o carte asupra gratiei i predesti- Jijia f. 1. cel mai mare afluent al Prutu-
natiunii, ce provoca certuri indelungate lui; 2. ses prin judetele Dorohoiu,Botosani,
(1585-1638). Iasi si Falciu; 3. plash' In jud. Botosani.
Japonia f. imperiu In Azia orientalà, Jilava f. I. sat In jud. Ilfov : 2900 loc.
compus dintr'un mare lant de insule, cu Statiune de cale ferata ; 2. pl. comuna in
cap. Tok.o l cu o populatiune de 72 Ialomita cu 2700 loc.
mil. loc. Japonezii au progresat mult de Jiliste f. sat in jud. Ramnicu-Sarat;
catva timp, introducand in tam lor toate victoria lui loan cel cumplit asupra lui
descoperirile industriei europene si ale Petru Schiopul (1572 .
instructiunii, care este foarte inaintata la Jiquidi (Const.), caricaturist-desenator
dans. Armata i flota lor pot rivaliza de merit (1865 1899).
cu cele mai bune din Europa; ei au ba- Jitianu rn manastire veche langa Cra-
tut China lin 1894 (anexand marea insula iova, zidita la 1657 de Doamna Masa,
Formoza) l au tuft-ant pe Rusi (in its- sotia lui Constantin Basarab.
bolul din 1904-1905). (Japonez). Japonia Jiu m. 1. afluent al Dunarii, izvoreste
a luat parte la rasboiul mondial (1915 din muntii Ardealului, trece pe langii o-
1918), alaturea de Anglia si de Franta. rasele Targu-Jiu l Craiova : 220 km.; 2.
Jean-Paul (Friedrich Richter) m. scrii- ses si vale in jud. Doljiu; 3. numele dis-
tor umorist german (1763-1825). trictelor Gorjiu (Jiul de sus) si Doljiu
Jenner m. medic englez care in 1796 (Jiul de jos).
descoperi vaccinul (1749-1823). Joie m. Mit. V. Jupiter.
Jianu m. faimos haiduc oltean sub Joita f. culme in jud. Arges, desparte
Caragea-Voda. trecu la urma In tablra apa Valsanei de a Argesului.
lui Tudor si isi sfarsi zilele la Targoviste, Joldea m. boier moldovean, domni
iertat de stlpanire. numai 3 zile, alungat fiind de Lapusneanu
Jidov In. V. Vocabular. (1552).

www.dacoromanica.ro
 Jol - 792 - Kau
Joldesti pl. sat in jud. Botosani: vic- Junona f. Mit. fiica lui Saturn, sora
toria lui §tefan cel Mare asupra lui Pe- gi sotia lui Jupiter, regina zeilor.
tru-Voda (1457). Jupiter m. I. parintele zeilor si al oa-
Joppecourt (Charles de) m. nobil menilor, alunga din Olymp pe tatal salt
francez din Lorena, lul parte la luptele Saturn si imparti universul cu fratil sli
M turburarile Movilestilor (1611-1617), Neptun si Pluton; 2. cea mai stralucitoare
despre cari vorbeste in ale sale Mernorii dintre planate dupa Venus.
(publicate de Baret la Paris In 1620). Jura m. 1. lant de munti, lung de 750
Juan de Austria (Don) m. fiul lui km., intre Franta i Elvetia ; 2. numele unui
Carol Quintu, bfitu in 1571 pe Turd la departament francez : 261.00010c. (Jurasic).
Lepante. Jussieu (Laurent de) m. celebru na-
Judecittori pl. 1. mime dat la Evrei turalist francez, autorul clasificatiunii na-
capetenfilor cari guvernarl poporul dela turale a plantelor (1748- 1836).
Moise ulna la Sam uel (1554 1080 a. Cr.) ; Justin m. istoric latin (sec. HI d. Cr.).
2. carte din Vechiul-Testament ce contine I (Filozoful), autor de opere apologetice,
istoria Evreilor sub judecatori. martirizat sub Marcu Aurelia (114- 168) :
Juma (Giumaia) f. oras in Macedonia sarbatoare la 1 lunie.
cu mine de fier: 5000 loc. (dintre care Justin m. numele a doi Imparati din
1000 Armani, restul Bulgari, Tigani ma- Orient (518-578).
homedani si-Turci). I Juvenal rn poet satiric roman (42-123).

Ka bili m. pL popor de rassa berbera meietorul independentei sarbesti (1806 -

in Algeria. 1858); 2. (Petru), v. Petru I.
Kalarites (Calarli) n. comuna ma- Karagici (Vuk §tefanovici) m. re-
cedo-romana in Pind, inter) pozitiune ad- desteptatorul nationalitatii l culega torul
mirabill, azi cu 1500 loc. (paste 7000 la lit eraturei populare in Serbia (1788 1864).
inceputul secolului al XIX-lea). Karagiova f. munte si district In spre
Kalevala f. numele epopeii nationale N. de Salonic, in Macedonia, locuit de
fineze constand din vr'o 23.000 de ver- Megleniti.
suri. Kara-Mustafa m. mare vizir sub Mo-
Kalidasa m. poet Indian din sec. I a. hamed IV (dela 1676), asediti Viena (1683)
Cr., autorul trumoasei drame Sakuntala. si, invins de Sobieski, muri strangulat.
Kalofer n. or-Oat In Rumelia orientall Karamzin (Nicolae) m. celebru isto-
cu fabrici de gaitane l stofe pentru mo- ric national rus (1765-1826).
bile: 8000 loc. Karansebes n. V. Caransebes.
Kama(deva) m, zeul amorului, in Kara-Omer n. punct militar in jud.
mitologia indiana. Constanta, la hotarul despre Bulgaria.
Kamceadali m. pl. numele indigent. Kara-Orman a. v. Cara...
lor din Kamceatka. Karas m. V. Caras.
Kamceatka f. vasta peninsula ruseasca Kara Su m. numele turcesc al flu-
la extremitatea S.-E. a Aziei: 630,000 loc. viului Mesta.
Kamcik m. rau in Bulgaria, se varsa Karatova f. oras in Macedonia spre
In Marea-Neagra ceva mai jos de Varna. N.-E. de Bitolia, cu mine de araml
Kamenet-Podolsky n. V. Camenita. fabrici de cfildari: 8000 loc.
Kandili 11. sat frumos In mijlocul Bos- Karkaleki (Zaharia) m. ziarist origi-
forului, pe tarmul Aziei. nar din Brasov, devenit proverbial prin
Kant (Imanuel) m. filozof german, stilul sau servil (mort In 1856).
nascut la Konigsberg, fundatorul criticis- Kiarlova f. orasel in Rumelia orien-
mului filozofic prin operele sale : Critica tall cu industrie de pasmanterie.
ratiunii pure, Critica ratiunii practice Karlsburg n. V. Carlsburg.
Critica judecertii: kantismul sau doc- Karnabad n. orfisel in Rumelia, inalt
trina filozofica a lui Kant, consta in stu- de 220 m. cu fabric! de postav: 5096 loc.
diul atentiv al omului, In analiza facul- Targ de vita.
titilor spiritului l in critica saved; a tu- Karnak n. sat in Egiptul de sus, pe
turor cunostintelor umane (1724-1804). locul vechii Teba. Ruine importante.
Kara-Bogdan m. V. Cara... Katlabug n. V. Catalpug.
Kara-Georgevici m. I (Alex.), Dom- Kaunitz (principe de) m. celebru om
nul Sarbilor, fiul generalului Kai ageorge de Stat austriac, prim-ministru aproape
sau George cel Negru (1766-1817), hate- 40 de ani (1711-1794).

www.dacoromanica.ro
 Kay 793 K iir .
Kavala f. golf si port Intarit In Ma- cipatelor in timpul ocupatiunii ruse (1828
cedonia de jos: cultura tutunului. Cedata 1834), sub care se alcatul regulamentul
Greciei in 1913. organic si se inaugura o mai huna ad-
Kazan n. 1. oras in Rusia, cap. gu- ministratiune (1788 1872).
berniei cu acelas nume: 199.000 loc. Uni- Kitaia f. nurnele unui pfirau si al unui
versitate, Observatoriu ; 2. oras in Rumelia lac in Basarabia.
orientala pe dina sudica a Balcanilor, Kiuciuk-Kainargi n. sat bulgaresc
asezat inteun basin adanc al muntilor : la S.-E. de Silistra, unde, la 1774, se
3000 loc.; 3. trecatoare in Balcanii orientali. incheia pace intre Rusia l Turcia, cea
Kazanlik n. oral in Rumella orienta16, din urmil obtinand hbera navigatiune pe
invecinat cu Kalofer : 25.000 loc. Ma rea-Nea gra.
Kecikemet n. oras in Ungaria cen- Kiuprili m. numele mai multor marl
tiali: 58.000 loc. viziri, de origina albanezii, incepand cu
Kemal-Pasa (Mustafa) rn. general turc, MAHOKED KlUPRILI, regent in timpul mi-
niscut in Salonic citre 1881, seful guver- noritatii lui Mahomed IV, guverna impe-
nului nationalist din Angora, cauta sa riul dela 1655-1661.
modernizeze Turcia. Kiustendil n. oras in Bulgaria: 9600
Kent n. comitat maritim la S.-E. An- loc. Mine de aur i argint, hal termale.
ew, intre Tamiza i la Manche, cu ora- Kiustenge n. V. Chiustenge.
sale Cantorbery, Douvres. Kiva I. oras in Turkestan, sub protec-
Keppler m. celebru astronom german, toratul rusesc : 40.000 loc.
nascut In Wiirtemberg, unul dintre fun- Klausenburg n, numele sasesc al
datorii astronomiei moderne (1571-1630). Clujului.
Kerci n. I. alt nume al stramtorii le- Klein (Samuel) m. sau Micul, ciluar
nikale ; 2. cetatesi port pe stramtoarea ardelean, autorul (1780) primelor Ele-
cu acelas nume: 50.000 locuitori. mente de gramaticd romdneascd (1745
Kerson n. oras in Rusia, port la 1806).
gura Niprului, aproape de Marea-Neagra : Klopstock m. poet german, autorui
87.000 Mc. epopeii religioase Messiada (1724-1803).
Kezdi-Viisairhély n. numele maghiar Koch (Robert) m. medic si microbio-
pentru Targul-Sacuilor. logist german, celebru prin cercetirile
Kialna (Doamna) f. V. Chiajna. sale asupra tuberculozei (1843-1910).
Kiel n. oras In Germania, port militar Kochanovski (loan) m. poet religios
ye Baltica : 205.000 Mc. Kid fu luat dela polon, maestrul Mitropolitului Dosofteiu
Danezi in 1866. (1532-1584).
Kiev n. oras In Rusia pe Nipru: 606.000 Kogitlnic m. rlu In Basarabia, afluent
Mc. Cetate tare la N. de Odesa. Univer- al Prutului.
sitate. Mare balciu anual. Koghlniceanu m. I. (Enache), cel
Kikinda f. orris comercia I la V. de Temi- din urmA cronicar al Moldovei (1730
soara : 18.000 loc., in mare parte Nemti. 1795): 2. (Mihail), barbat de Stat 1 isto-
Killa f. V. Chihli. Tic, editorul Letopisefelor Moldopei (1817
Kiralykil n. numele maghiar al Pie- 1891).
trei-Craiului. KiShalom m. numele unguresc al Co-
Kirghizi m. pl. popor nomad de oil- halmului.
gina Mara, raspandit in Turkestan si pe Kokelburg n. numele sisese al Ce-
cele doui maluri ale Uralului. tAtit-de-BaltA.
Kirk-Kilisse n. oras turcesc din vi- Köln n. numele german al orasului
laietul Addanopolii, pe un afluent al Colonia.
Maritel: 15 Ot. 0 Mc. Numeroase biserici Kólosz n. numele unguresc al Cojocnei.
geamii (de unde numele-i Patruzeci de Kohloszvair n. numele maghiar al Clu-
Biserici). Ocupat de Bulgari In 1912 fu jului.
reluat de Turd in 1913. Konigsberg n. cetate tare in Prusia :
Kisfaludy (Carol) m. liric popular, 289.000 loc. Universitate. Patria lui Kant.
novelist si creatorul dramei nationale un- Kopitar (Bartolomeu) m. eminent sla-
gare, 4n onoarea caruia s'a inflintat la vist si cunoscAtor al limbei romAne (1780
Pasta Societatea literara ce-i poarta nu- 1844).
mde (1788-1830). Kordofan n. partea nord-vesticA a
Kisineu n. V. ChisinAu. Sudanului, in Africa orientalA: 280.000
Kis-Kaki:hi n. numele maghiar al ju- locuitori.
detului Tama va-mica. Khmer m. poet german, supranumit
Kisselef (Contele Pavel de) m. gene.. Tyrteu al Germaniei, ucis in luptA (1791
ral rus, guvernatorul provizoriu al Prin- 1813),

www.dacoromanica.ro
 Kör 794 Lai
Krupp m. industrial german, turnator
KtSras n. numele maghiar al Crisului.
Kordsbanya f. V. Baia-de-Cris. de tunuri de otel can Ii poarta numele
Kosciuszko (Tadeu) m. celebru ge- (1812-1887).
neral polon, dictator al Poloniei in 1794, Krullevat n. oras in Serbia : 7000 loc.
a Ora eroic patria sa in contra Rusilor, Kuch (C. A.) m. consul prusian in
Austriacilor Prusienilor (1746-1817). Iasi (panft la 1842), publica nemteste in
i
Kosova n. vilaiet in Macedonia, ce 1844 o carte despre starea Principatelor
coprinde Waal partea-i superioard. intre 1828-1843.
Kossuth (Lajos) rn patriot ungur, ca- Kflkulüvár n. numele tnaghiar al Ce-
petenia revolutiunii uneare din 1848, muri tatii de Balta.
la Turin si inima sa fu transportata la Kulturegyelet n. societate ungureasca,
Pesta (1801-1894). infiintatd in 1885, pentru raspandirea cul-
Kotzebue (August Frideric Ferdinand) turei maghiare.
m. autor dramatic german, muri asasinat Kun (Cumania) ii. nume a dowl orase
(1761-1819). In Ungaria ; 1. Szent-Marton: 12.254 loc.;
Kotzebue (C.) m. consul rus in Mol- 2. Szent-Miklos : 9500 loc.
dova (1833-1848), traducfitor german al Kfiprfili n. oras in Macedonia pe stanga
poeziei populare romane. Vardarului : 7000 loc.
KovAszna f. V. Covasna, Kurdistan n. tans Kurzilor, In Turcia
Kragujevat n. orasel In centrul Ser- de Azia, fAcand parte in acelaa timp din
biei: 12,000 loc. Turcia si Persia.
Kremlin IL numele palatului tarilor Kurt-Bunar n. plasa din districtul
la lioscova. Varnei, alinita Romanieh 48.000 locuitori.
Kretulescu (Const.) m. anatomist si Kfistendil II. oras bulgaresc cu 15.000
barbat politic (1809-1884). loc. Bdi sulfuroase.
Krilov (Ivan) m. fabulist rus, foarte Kuzgun n. orasel in jud. Constan(a:
popular in patria sa (1768-1844). 7000 loc.
Kronstadt n. V. Cronstadt.

Laban m. tatal Rebecei i socrul lui manul), ucis de Tatar-I cari II facusera
hicob. captiv (1250 1290); LADISLAU VI, atacat
Labirint n. V. Vocabular. de Turd, fu sea pat de Iancu Huniade
Labrador n. vasta peninsula in Ame- (1439-1457); LADISLAU VII (lagelon), rege
rica de N.: 42.000 loc. Posesiune engleza. al Boemiei si al Ungariei (1490-1516).
La Bruyere m scriitor si moralist fran- Ladoga f. lac mare In Rusia: 209 km.
cez, autorul Caracterelor (1645-1696). dela N. la S.
Lacedemona f. alt nume dat Spartei Laerte tn. rege al Ithacei, tatal lui
(Lacedemonian). Ulyse.
Lachesis f. Mit. una din cele 3 Parce, Lafayette m. 1. (Marchizul de), ge-
cea care invartia fusul. neral i om politic francez, se lupta ca
Laconia f. Ora In Gracia antica cu voluntar in rasboiul pentru independenta
cap. Sparta (Laconian). Statelor-Unite i fu comandant general al
Lactantiu m. apologist crestin din gardei nationale din Paris (1757-1834);
sec. II. 2. (D-na de), femeie de spirit, autoarea
Lacu late n. localitate in jud. Dam faimosului roman Printesa de Clèves
bovita cu o fabrica de prat de pusca. (1633-1693).
Lacu-Sfirat n. statiune balneará langa La Fontaine m. (cit. Lafonten), cel
Braila, ale cant ape contin iod, pucioasa mai ilustru dintre fabulistii francezi (1621
jI brom. 1695).
Licust (tefan) m. Domnul Moldo- Lagizi m. pl. dinastie de regi greci
vei, sub care venira lacustele in Ora ;
cari guvernara Egiptul dui:4 moartea lui
asasinat de boieri pentru cruzimile sale
Alexandru (300-30 a. Cr.).
(1538-1540). Lahovary (AL) m. orator si om de
Ladislau m. nume a 4 regi ai Polo- Stat (1841-1897).
niei (1381-1648). Lainici pl. 1. pisc al Carpatilor In jud.
Ladislau m. nume a 7 regi ai Unga- Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trecatoare de im-
rich LADISLAU I (cel Slant), cuceri Croatia portanta strategica, deschisi de Jill. stabi-
si Slavonia i impuse Cumanilor cre- leste comunicatiunea intre Olt si Transit-
tiniamul (1041-1095); LADISLAU IV (CU- vania ; 3. manastire In trecatoarea Lainici.

www.dacoromanica.ro
 Lai 795 Law
Laiot-Basarab m. Domnul Munteniei, Lapusneanu (Alex.) m. Domnul Mol-
omori pe Vlad Tepes si, dupa o domnie dovei (1552-1561); rasturnat de Despot-
scurta l turburata (1472-1476), fu ucis Vocla, vent a doua oara pe tron: cumplit
de Stefan cel Mare. si rasbunator, ucise la un ospar 47 de
Laius m. Mit. rege al Tebei, fu ucis boieri; mina' capitala tarii dela Suceava
de fiu-siiu Edip, fart sa-I cunoasca. la Iasi (1565) si muri otravit de boierii
Lamarck m celebru naturalist fran- intelesi cu sotia sa Ruxandra (1564-1568)
cez, precursor al lui Darwin (1744-1829). La Rochefoucauld (Duce de) m. (cit.
Lamartine (Alfons de) m. unul din RosfucO), scriitor francez, autor de Ma-
cei mai mari poeti francezi, autorul Me- ximo (1613-1680).
ditatiunilor poetice si al lui Jocelyrz Larousse (Pierre) m. lexicograf fran-
(1790-1869). cez, autorul Marelui Dicfionar Univer-
Lambrior (Alexandru) m. eminent sal al secolului XIX-Iea (1817 1875).
filolog roman (1846-1883). Lascaris rn. ilustra familia bizantina
Lamia f. oras In Tesalia : 9000 loc. care a dat doi imparati (1221-1261) sr
Lamiac (Rasboiul) a. rasboiu ce Ate- un numar de eruditi, printre cari loAN
nierui declarara Lacedemonienilor clupa LASCARIS, propagatorul in Europa al stu-
moartea lui Alexandru si care incepu cu chilor grecesti (m. 1535).
asediul Lamiei (323 a. Cr.). Las Casas in. episcop spaniol In Maxie,
Lampsac ci. oras in Azia-Mica pe He- faimos pentru zelul cu care WS in and-
lespont. rare pe americanii indigeni in contra bar-
Lancaster in. institutor englez, puse bariei spaniole (1474-1566).
in practica cu mare succes metoda lava- Latcu-Vodi m. Domnul Moldovei.
Icimlintului mutual sau lancasterian fiul lui Bogdan-Vocla, muri fArS urmasi
(1793), pe care Bell o adusese din India (1364-1373).
(1778-1838). Lateran n. 1. una din cele cinci ba-
Lancaster n. 1. comitat i oras in zilice patriarcale din Roma ; 2. fost palat
Englitera cu 40.000 loc.; 2. (Casa de), fa- al papilor la Roma (pana la 1309).
rnilie engleza, (rivala celei de York), careia Latinus m. rege mitic din Latiu, primi
apartineau regii Henric IV, V si VI. pe Enea dete de sotie pe fie-sa Lavinia.
Langhedoc n. 1. veche provincie Iran- Latin n. veche tarS In Italia, la S. de
ceza cu cap. Tuluza z 2. canal ce reuneste Tibru.
Atlanticul cu Mediterana (Langhedocian). Latona 1. Mit. mama lui Apollon ti
Langeron (Conte de) m. general fran- a Dianei.
cez in serviciul Rusiei, a scris Memorii Laura I. femeie celebra prin frumu-
despre campantile rusesti dintre 1790 setea ei, imortalizata de Petrarca, moarta
1812, in cari atinge despre evenirnentele de ciuma in 1348.
contemporane din tam noastrA. Laurentiu (St.) m. numele unui golf
Laocoon m. 1. Mit, preot al lui A- si al unui mare fluviu in America de N.
pollon, care, Impreuna cu cei doi fii ai 1100 km.
sal, fu sugrumat de doi serpi monstruosi, Laurian (Treboniu) in. erudit latinist
and cu Impresurarea Troiei; 2. celebru istoric roman, originar din Ardeal, re-
grup de marmora, azi in Vatican, desco- prezentant al iperlatinismului si unul din
perit In 1506 aproape de Roma. autorii proiectului de Dictionar acade-
Laomedon m. Mit. regale Troiei mic (1810-1881).
tatal lui Priam. Lausanne f. (cit. Lozan), oras in El-
LApfidatu (Alexandru) m. poet arde- vetia : 70.000 loc. Universitate. Aci se In
lean (1845-1878). cheia, in Iulie 1923, tractatul de pace In-
Lapifi in. pl. Mit. popor din Tesalia tre Turcia si Gracia de o parte, intre Tur-
care alunga din tam lor pe Centauri. cia i Alia(i pe de alta.
Laplace m. (cit. Laplas), fiu de (A- Lavater m. pastor protestant, nascut
ran, celebru matematic i astronom fran- la Zurich, inventatorul Fiziognomicei
cez. Inventator al sistemulul cosmogonic (1741-1801).
care-i poartfi nurnele:Mecanica cereascii Lavinia f. Mit. fiica lui Latinus i so-
(1749-1827). pa lui Enea.
Laponia f. Ora la N. Norvegiei, Su- Lavoisier rn. (cit. Lavoaziè), invatat
ediei i Rusiei : 30.000 loc. (Lapon). francez, unul din fundatorii chimiei mo-
Lipu, m, afluent de-a dreapta Same- derne, ghilotinat in timpul Terorii (1743
1794).
Lfipulna f. 1. afluent al Prutului; 2. Law n faimos financiar scotian, crea
vechiu tinut in Basarabia de care tinea la Paris Compania Indiilor j infiinta In
odinioara Tighina. 1716 o Bancci, care, dupa marl succe,A.

www.dacoromanica.ro
 Lay 796 Les
se sfarsi in 1720 cu o bancrutá completal Leon m. nume a 6 impirati de Orient:
(1671-1729). LEON I (Tracul), zelos pentru credinta or-
Laybach n. orris in Iugo-Slavia cu todoxii (457-474); LEON DI (Izauricul),
56.000 loc., cap. Carnioliei. ataca cel clintai cultul icoanelor (718
Laziir m. 1. fratele Martei i Mariei, 741) ; LEON VI (Filozoful), termina colec-
inviat de Isus; 2. numele leprosului, in- Ounce l3azilicalelor (886-91V.
teo pilda evangelica. Leon (Radu) m. Domnul Moldovei,
Lazar (Gheorghe) in. nascut in satul fiul lui Leon Tomsa, jefui cumplit tam
Avrig din Ardeal, fundatorul scoalelor na- 0 fu mazilit de Poarti (1664-1669).
tionale in Muntenia (1779-1832). Leon m. 1. (Regatul), vechiu regat al
Lazi m. pL numele unei populatiuni Spaniei, reunit cu Castilia in 1230; 2. oras
turcesti de langa Marea-Neagra: ei se ocu- In Spania : 22.000 loc., cap. provinciei cu
pau in Moldova cu negustoria, asuprind acelas nume.
pe locuitori in tot felul ; azi, in Dobrogea, Leonardo da Vinci m. rivalul lui
servesc ca hamali. Michel Angelo si al lui Rafael, pictor
Leak (Martin William) m, (cit. Lik), (Joconda, Cina, etc.), sculptor, arhitect
diplomat si arheolog, studia printre cei inginer florentin, chemat in Franta de
dintai pe Romanii din Macedonia (1777 Francisc I; spirit universal, exceland deo-
1860). potrivii in domeniul arid si al stiintei
Leandru m. V. Hero. (1452-1519).
Leaota m. munti situati intre Dam- Leonida in rege al Spartei, muri eroic
bovita i Ialomita cu culmi netede: 2100 aparand cu 300 de Spartani in contra
metri . Persilor trecerea Termopylelor (480 a. Cr.).
Leca (Const.) m. intaiul pictor roman, Leopardi m. erudit si poet italian,
profesorul lui Amen (1810-1887). sceptic si pesimist (1798-1837).
Leconte de Lisle in. (cit. Lil), poet Leopold m. nume a 2 irnparati ai
francez : Paeme barbare, poeme antice Germaniei : LEOPOLD I, sub care Viena,
(1818-1894. asediata de Turd, fu scipata de Sobieski
Leda f. Mit. mama lui Castor si Pollux. (1640-1705); LEOPOLD II, fratele reginei
Leibniz (Gottfried Wilhelm) in. unul Mariei Antoneta (1747-1792).
din cei mai mari invatati al tutulor tim- Leopold rn nume a 2 regi ai Belgiei:
purilor, nascut in Leipzig : filozof, mate- LEOPOLDI, regele Belgiel (1790-1865);
ma tic, jurisconsult, om de Stat i teolog. LEOPOLD II, full i succesorul celui prece-
El descoperi, odata cu Newton., calculul dent, nascut in 1835, se urea pe tron in
diferential, imagina sistema monadelor si 1865, deveni in 1885 suveranul Statului
deveni capul scoalei optimiste (1646-1706). Congo, mort in 1909.
Leicester n. oras in Anglia cu mann- Leova f. tang in Ind. Cahul, pe malul
facturi de lana si de bumbac: 240.000 loc. Prutului: 3000 loc. Negot de grane.
Leipzig n. oras in Germania (Saxonia) Lenau (Nicolae) n. poet austriac, tur-
cu 0 Universitate celebra, cu un Conser- mentat 8l melancolic (1802-1850).
vatoriu i Muzeu etnografic: 656.000 loc. Lepante n. golf la N. de Peloponez.
Mare batilie intre Francezi i Aliati In 1813. Victoria navala a lui Don Juan de Aus-
Leitha f. afluent d'a dreapta Dunirii, tria asupra Turcilor 7 Octomvrie 1571'.
serva de hotar intre Austria si Ungaria : Lepid in. triumvir roman CU Antonin
160 km. 0 Octaviu im. 13 a. Cr.'.
Leman n. V. Geneva (Lacul de). Lerna f. Mit, mlastind, in vechea Ar-
Lemberg (Liov) n. oras in Polonia : golida, pe unde se incuibase Hydra ucisa
360.000 loc., cap. Galitiei. Universitate de Hercule.
fundata fn 1784. Lesage in. (cit. Lesaj), scriitor fran-
Lèmnos n. insulii turceasca in Arhi- cez, autorul romantilui Gil-Blas (1668
pelag aproape de intrarea Dardanelelor : 1747).
29.000 loc. Lesbos n. insula turceasch in Mazur
Leon in. nume a 13 papi dintre cari Egee, azi Mitilena.
Lsori I (cel Mare) scapa Poma de furia Lesghi m. pl. popor din sud-estul
lui Atila (440-461); LEON III, tmse pe Rusiel, in Caucazia orientali.
Carol Magnu ca imparat de Occident Lespezi pl. targ in jud. Baia, pe raps
(795-816); LEON X, care condamna pe stanga a Siretului, renumit pentru pietre-
I uther, fiul lui Laurentiu de Medicis, pro- le-i de moara (lespezile): 2015 loc.
tector luminat al artelor i stfintelor, me- Lesseps m. inginer francez caruia se
rita sa dea numele-i secolului In care trail datoreste construirea canalului de Suez
(1513-1521); LEON XIII, succesorul lui celui de Panama (1805-1894).
Piu IX in 1878, muri in 1903. Leasing (Gothold Ephraim) m. cele-

www.dacoromanica.ro
 Les 797 Lip
bru critic, fabulist si poet dramatic ger- Lichtenstein xi. mic principat suve-
man (1729-1781). ran in Germania pe Rin, intre Tirol si
Lestrygoni m. pl. Mit. vechi locuitori Elvetia : 12.000 kc. Cap. Vaduz.
ai Siciliei cari devorari pe tovarisii lui Licia f. veche (an In Azia-Mici.
Ulyse. Liciniu rn. impfirat roman, cumnatul
Letea f. 1. comuni in fata orasuki lui Constantin, care 11 dete pierzArii in
Beau, pe Bistrita, cu o fabrici de hit.- anul 324.
tie : 2506 loc.; 2. insulA intre bratul Su- Lido n. manIA aliturea cu Venetia, In
lina si Chi lia. fata palatului dogilor.
Lethe n. Mit. fluviul Infernultii ale Liebig rn. chimist germair care a bi-
cArui ape fficeau stt se uite trecutul. nemeritat in domeniul chimiei agrare
Leto f. Mit. numele grec al Latonei. pentru studiul nutritiunii (1803-1873).
Letoni m. pl. popor din N.-E. Rusiei, Liege n. (cit. Lied, oras In Belgia, pe
pe Baltica. Meuza : 264.000 loc. Fabrici de arme. Uni-
Letonia f. republic/I in N.-E. Europei, versitate.
pe Baltica : 1.727.000 loc. Cap. .Riga. Liga f. (Catolici), unire formati de ca-
Leucade f. pl. una din insulele lonice : tolicii din Frame, spre a combate pe pro-
33.000 loc. testanti sub domniile lui Henric Ill i
Leucip m. filozof grec care imagini Henric IV.
teoria atomilor (sec. V a. Cr.). Liguria f. veche tarii la N.-V. Italie!,
Leuctra f. oras in Beotia, lingi care intre Galut si Etruria.
Epaminonda bitu pe Spartani (371 a. Cr.). Lille n, (cit. LH), oras manufacturier
Leurdeni pl. nume de comuni in ju- In Franta, cetate tare: 211,000 loc. Aca-
detele Iltov, Muscel l Back'. demie, Universitate, industrie foarte ac-
Leva (Leivenz) f. outs in Ungaria cu tivi (filaturi, metalurgie).
7400 loc. Victoria Austriacilor asupra Tur- Lilliput n. tad imaginara, descrish de
cilor (1664). Swift in romanul sfiu Gulliver, ai ckii
Levant n. nume general al (Ardor cari locuitori erau inalti numai de citeva de-
inconjoarA basinul oriental al Medireranei gete (liliputan).
(Turcia, Siria. Grecia, Egiptul); Schelele Lima f. cap. republicei Peru, cetate
Levantului, porturi comerciale ale Medi- tare: 172.000 loc,
teranei orientale, supuse dominatiunii tur- Limburg n. provincie a Tirilor de
cesti. Jos, separati in dotal de Meuza : cea de
Levi rn al treilea fiu al lui Iacob pe tirmul drept e a Olandei: 456.000 loc.
capul sernintiei lui Levi, din care se re- cu cap. Maestricht; iar cea de pe tir-
crutau preotii iudei. mul sting, a Belgiei: 343.000 loc. cu cap.
Leyda f. oras in Glenda cu o Univer- Ha.sselt.
sitate celebrA: 66.000 loc. Biblioteci, bo- Limuzin n. veche provincie francezi
gate colectiuni stiintifice si de antichitAti. cu cap. Limoges.
Patria lui Rembrandt. Lincoln (Abraham) m. presedintele
Lia f. fiica lui Laban i sotia lui lacob. Statelor-Unite, sustinu risboiul pentru des-
Liban m. Jan.( de munti in Siria, fat- fiintarea sclavtei muri asasinat (1809
mos min pidurile sale de cedri. 1865).
Liebknecht m. unul din sefli socia- Linen (Carol) m. ilustru naturalist
lismului in Germania, deputat In Parla- suedez, dete cel dintiiu o buni clasifica-
ment, protestA in contra risboiului ce tiune a plantelor dupi o sistemi sexuali
Germania declari in 1914 Frantei i lu- (1707-1778).
mii intregi. Se puse la urtni In fruntea Linz n. oras austriac pe Dunke : 98.000
grupului comunist Spartacus (v. acest locuitori.
nume), tintind a inlocui guvernul recent Lion (Golful de) n. golf format de Me-
republican printeun soviet analog celui diterana, intre coastele Frantei i Spaniei.
din Petrograd. Muni asasinat la 16 lan. Liov n. numele slavon i vechiu romi-
1919. nese al orasului Lemberg.
Liberia f. republici negriteasil In Africa Lipcani pl. 1. numele vechilor Titan
occidentalfi, fundati in 182e pe coasta din Lituania, de religiune mahomedani
golf ului Guineii : 2.000.00C loc. Cap. Mon- si cu portul polon: Moldovenii Ii numiau
rovia. si Cirimufi; 2. tirgusor In Basarabia :
Libia 1. nume roman al Africei, in 3118 loc.
special al ()kW coprinse intre Egipt Ai Lipinçi n. localitate aproape de Nistru,
Oceanul Atlantic (libic). unde Stefan cel Mare biltu pe Titer' (1469).
Liburnia f. peace vechei Ilirie, dea- Lipova (Lippa) f. 1. oras In Banat
lungul Adriaticei. langa Mures, locuit numai de Romani:

www.dacoromanica.ro
 Lip 798 Lou
7000 loc.; 2. numele mai rnultor sate in Livorno n. orris in Italia, port militar si
jud. Vasluiu. comercial pe golful de Genua : 103.000 loc.
Lippe n. mic principat in Germania: Lloyd n. name dat compamilor de
139.000 loc. cu cap. Detrno navigatiune si de asigurari maritime :
Lipsca f. numele slavo-roman al ora- Lloydul austriac.
sului Leipzig. Locke m. celebru filozof englez, auto-
Lisa bona f. cap. Portugaliei, la gura rul unei Incerciiri asupra inteligentei
Tagului : 496.000 Mc. Port militar i co- umane, In care pane izvorul cunostin-
mer( foarte activ. Biblioteci, Muzee, Uni- telor noastre in experientfi, ajutatd de
versitate. Patna lui Camoens. Ea fu ban- sensatiune i reflexiune (1632-1704).
tuita tn 1755 de un cutremur ce pricinui Locrida 1. Ora in Grecia antica, la
moartea a 75.000 de oameni. N. golfului de Corint.
Lisandru m. general spartan care puse Loire m. (cit. Lair) 1. cel mai lung
canal rasboiului peloponeziac (405 a. Cr.). fluviu al Frantei, strabate jumatatea tarii
Lisimah m. unul dintre generalii lui si se varsa in ocean: 1100 km.; 2. nu-
Alexandra, ajunse rege al Traciei, ataca. mde mai multor departamente franceze.
pe Geri si peri In lupta cu Seleuc (361 Lom m. fluviu in Bulgaria, afluent al
281 a. Cr ). Dunarii.
Liszt (Franz) m. celebru pianist ungur, Lombardia f. provincie In Italia de
virtuoz incomparabil (1800-1846). N., unde se asezara Lombarzii in anul
Litean in. Lituanian: cif Liteanu-i 570: are 4.846.000 loc., cu cap. Milano.
om viclean POP. Lombarzi m. pl. popor germanic care
Litean-Vodit m. V. Litovoiu. invada Italia in sec. VI si funda acolo
Liteni pl. sat si statiune de cale ferata un regat distrus de Carol Magna In 774.
In jud. Baia : 2900 loc. Lom-Palanca f. oras In Bulgaria, im-
Litfa f. vechiul nume romanesc al Li- portant port comercial, bombardat in 1877
tuaniei (Litfean). de armata romana : 7000 Mc.
Litovoiu (Litean-Voda) m. voievod Londra I. cel mai mare si cel mai
roman in Oltenia (1250) sub dependenta populat oras din lame, cap. Angliei si a
Ungariei, primal Domn peste cea mai Imperiului britanic, pe cele doll& maluri
mare parte a Munteniei; refuzand apoi ale Tamizei : 4.776.000 loc. Fabrici de
tributul, cazu In lupta cu Ungurii. coribii i masini, comer( imens. Mona-
Littré m. medic, filozof pozitivist mente remarcabile (St. Paul, Abaria de
lexicograf francez: Dictionarul Umbel Westminster, etc.). Numeroase stabili-
franceze (1801-1881). mente stiinrifice, printre cari Muzeul Bri-
Lituania I. fosta provincie a vechei tanic. Aci se deschise la 16 Dec. 1912
Polonie. Impartita in sec. XVIII intre Pru- Conferinta pentru Incheierea picii Intre
sia i Rusia, azi republica formata din Aliatii balcanici i Turcia.
imperial rus desmembrat : 4.160.000 loc. Longin m. faimos general al lui Tra-
Orase principale: Vilna, Grodno, Minsk ian, se otravi cazand In mainile Dacilor.
(Lituanian). Longin m. retor grec din sec. III, pre-
Livadia f. 1. orasel in Olimp (Mace- supus autor al unui Tractat despre so-
donia) cu 3000 loc., dintre cari 2000 Ar- blurt (212-273).
mani (Livadiot); 2. numele vilei impe- Longus m. scriitor grec din sec. IV,
riale rusesti din oraselul baits, in Crimea. autorul romanului pastoral Daphnis si
Liverpool n. oras In Anglia, cel mai Chloe.
mare centru comercial al lumii dupa Lon- Lophitari pl. comuna de munte, In
dra : 816.000 loc. Dokuri si magazine jud. Buzau, cu bill de ape minerale :
imense. Turnatorii, uzine, rafinarii, sapu- 1350 Mc.
narti. Lope de Vega m. celebru poet spa-
Livia f. sotia lui August, avusese dela niol, a scris mai bine de 2000 piese de
primal ei barbett Tiberiu Nerone un fiu, teatru (1562-1635).
pe Tiberiu, care fu adoptat de August Lorena f. veche provincie francezd cu
(55 a. Cr.-29 d. Cr.). cap. Nancy. V. Alzatia.
Livie f nu mele arhaic si popular al Libiei : Loth m. nepotul lui Avram, pirintele
.silitd cdsdtorie e frigurd de Livie PADar. Moabitilor i Arnonitilor.
Livingstone (David) m. calator si Lotru n. afluent de-a dreapta Oltului
misionar englez, s'a ilustrat prin desco- 75 km. Statiune de cale ferata.
peririle sale in Africa australa Ii centrala Louis tn. (cit. Lui). V. Ludovic.
(1813-1873). Louvain n. (cit. Luven), oral In Bel-
Livonia f. provincie halticd pe golful gia cu o Universitate celebra : 42.000 lo-
1ia: 1.400.000 Mc. Cap. Riga. cuitori. Incendiat de Germani in 1914.

www.dacoromanica.ro
 Lou 799 Lui
Louvre n. (cit. Luvr), palat imens la (Ultramarinul), se luptA cu Ungurii I cu
Paris, construit in diferite epoce, dela Normanzii (921-954); LUDOVIC V (Trail-
sec. XVI Incoace. Azi formeaza un vast davul), ultimul rege carlovingian (98o-
muzeu de pictura, sculpturà, antichitati 987); LUDOVIC VI (cel Gros), tavorizil
etc., cel mai bogat din lume. emanciparea comunelor in Franta (1118
Loviste t. plaiu in hal. Argea. 1137); LUDOVIC VII (cel June), luA parte
Lubeck n. oraa liber in Germania, la a doua cruciatA (1137 1180); Luno-
port pe Baltica : 112.000 loc. vie IX (cel Slant), domni Intaiu sub re-
Lublin n oraa In Polonia: 100.000 loc. genta mamel sale, Blanca de Castilia;
Luca (St.) m. unul din cei 4 evan- intreprinse a saptea cruciatA, cand rAmase
ghelisti, nriscut In Antiohia, medic, a scris prizonier la Arabi; intors in Frarua, ad-
greceate Evanghelia ce-i poarta numele ministrA tara cu intelepciune 20 de ani
al Faptele Apostolilor. at muri de ciuma la Tunis (1226-1270 ;
Lucan m. poet latin, nepotul lui Se- Lunovic XI dete o loviturA de moarte feu-
neca, conspirà In contra lui Nerone to dalitAPi (1461-1483); Lunovic XII (PArin-
se sinucise; a scris epopeia Pharsal des- tele poporului), duce de Orleans, unicul
pre rAsboiul civil intre Cezar i Pompeiu reprezentant al ramurei Valois-Orleans
(39-65). (1462-1515); LUDOVIC XIII (cel Drept),
Lucania f. veche provincie la S. Ita- fiul lui Henric IV, domni sub regenta
lie', azi Calabria. mamei sale Maria de Medicis i avand
Lucaye (Insule) f. pl. V. Bahama. ca ministru pe cardinalul Richelieu (1610
Lucerna f. unul din cantoanele Elve- 1643); LUDOVIC XIV (cel Mare), fiul
lid, cap. Lucerna, pe lacul cu acelaa celui precedent ai succesorul ski sub re-
nume: 44.000 loc. genta mamei sale Ana de Austria ; dom-
Luchian (Nicolae) at. actor comic de nia sa, ilustratA prin ministerele lui Ma-
talent (1821-1893). zarin si Colbert, fu semnalatA prin pacea
Lucian m. scriitor grec, satiric si mo- din Vestfalia (1648), prin turburArile Fron-
ralist: Dialoguri (120-200). dei (1652), prin tractatul din Aix-la-Cha-
Luciliu m. poet satiric latin (148-105 pelle (1668) l pfin pacea din Nimegues
a. Cr.). (1679); in interior, Ludovic XIV, rege
Lucina f. Mit. zeitA romanii care pre- absolut, luA sub protectiunea sa literele,
zida la naaterea cophlor. stEntele i artele; el comise gresala de a
Luella m. nume a 3 pa pi (252, 1144, 1181.). reVoca In 1685 edictul din Nantes (1643
Lucretia f. femeie romanA care se 1715); LUDOVIC XV, care avu sa sustie
sinucise, dupa ce fusese insultatfi de Sextu rasboaiele de succesiune din Austria ai
Tarquiniu (510 a. Cr.); moartea ei aduse cel de Sapte ani (1710-1774); LUDOVIC
la Roma cAderea regalitapi i stabilirea XVI, mort pe esafod, victims Revolutiu-
republicei. nii (1774-1793) ; LUDOVIC XVIII, fratele
Lucretiu m. poet latin, autorul poe- lui Ludovic XVI, fu alungat de Napoleon
mei Despre Natura, 9n care expune sis- in 1814; intors, domni pang la moartea
tema lui Epicur (95-51 a. Cr.). sa (1824); LUDOVIC-FILIP I, domni dela
Lucrin a mic lac al Campaniei ; stri- 1830-1848 (m. 1850).
dii de Lucrin AL. Ludovic (Lidos), m. numele mai rnul-
Lucullus m. general roman, faimoS tor regi ai Ungariel, LUDOVIC I (cel Mare),
prin bogatiile sale imense
i pfin fastul rege al Ungariei (1342) ai al Poloniei
sari (rn. 57 a. Cr.). (1370), principe rAsboinic ai bun admi-
Ludovic (Ludwig) m. numele mai nistrator, fu invins de Vladislav Basarab
multor impArati ai Germaniei: Lunovic I (1369); LUDOVIC II, rege al Ungariei 7 al
(Debonarul), fiul lui Carol Magnu, avu Boemiei (1516-1526).
sA lupte contra propriilor sai fii (814 Ludovic (Luiz) I m. rege al Portu-
840): Lunowc II (cel June), rege al Italiei galiet, urma fratelui situ Pedro V (1833
(855-875); LUDOVIC ill (cel Orb), nepotul 1889) ai avu ca succesor pe fiul sAu
celut precedent (900-903); Lunovic IV Dos CARLOS, duce de Braganta. V. Carlos I.
(Copilul), ultimul IrnpArat carlovingian, Lugano n. orris elvetian pe lacul cu
la a cAruia moarte coroana deveni dec- acelas mime : 16.000 loc.
tivA (908-911); LUDOVIC V (Bavarezul), Lugo, n. oraa curat romanese in Ba-
se lupta contra rivalilor i papilor (1314 nat, cap. judetului Caraa-Severin, langa
1347). raul Time*: 20.000 loc. Reaedinta unui
Ludovic (Louis) m. numele mai mul- episcop roman unit (Lugosan).
tor regi ai Frantei: LUDOVIC (Debonarul), Luiziana I. unul din Statele-Unite ale
v. mai sus: LUDOVIC II (Gangavul), muri Americei, pe golful Mexic: 1 800.000 loc.
pe neasteptate (863-882); Lunouc IV Cap. Noul-Orleans.

www.dacoromanica.ro
 Lul 800 Mac
Lule-Burgas m. oras turcesc din vi- tarisoara neutra la N.-E. Frantei, a carui
laietul Adrianopolei cu 8000 loc. Fu ocu- suverana e Charlotta de Nassau: 268.000
pat de Bulgari In 29 Octomvrie 1912, loc. Cap. Luxemburg: 40.000 loc.
apoi retrocedat Turciei. Luxor n. oras in Egipt, pe Nil sti pe
Luna (Muntii) f. lant de munti in lacul ocupat de antica Teba ; obeliscul
Africa, pe lirnitele Zanghebarului. din Luxor impodobeste azi una din pie-
Luncavat m. afluent de-a dreapta tele Parisului.
Oltultn, curge prin jud. Valcea. Lycaon m. Mit. rege din Arcadia, me-
Lusatia I. provincie prusiana intre tamorfozat in lup de Jupiter.
Elba si Oder. Lycophron m. poet grec, autorul u-
Lusiadele f. pl. epopee de Camoens nor poeme obscure (sec. III a. Cr.).
despre descoperirile Portugezilor in Indiile Lycostom n. colonie greceasca pe
orientale. cursul Dunarii, azi Chile. [Lit. Gura 10,-
Lusitania 1. vechiul nume. al Portu- pului, dupi gura cea mai apropiata a
gab ei. Dui:Car-W.
Lutetia L vechiul nume roman al Lycurg m. rege al Spartei, legislatorul
Parisului. patriei sale (sec. IX a. Cr.).
Luther (Martin) m. calugar augustin, Lydia f. veche provincie pe coasta
nascut in Eisleben (Germania), profesa apuseana a Aiiei-Mici (Lydian).
la Wittenberg, traducator german al Bi- Lyell m. (cit. Laid), celebru geolog
bliei i parintele poeziei eclesiastice pro- englez (1797-1875).
testante excomunicat In privinta indul- Lynch (John) m. colon din Carolina
gentelor de Leon X, el ridica In contra investit de concetatenii sai cu dictatura
Bisericii catolice toata Germania de N., absoluta, in sec. XVII: legea lui Lynch,
care ado pta noua sa doctrina i efectua lege barbara constand inteo justitie su-
astfel Reforma din sec. XVI (1483-1546). marl savarsità de popor asupra culpabi-
Lfitzen n. oras In Prusia (Saxonia) lului prins asupra faptului. V. lin*
Lyon n. al doilea oras francez, dupa
cu 4000 loc., celebru prin dotia mari vic-
torii: una a lui Gustav Adolf asupra Paris, pentru comertul si industria sa :
imperialilor comandati de Wallenstein 569.000 loc. Universitate, Arhiepiscopie
(1632) si aim al Iui Napoleon contra Pru- Curte de Apel, filaturi de matasuri. Pa-
sienilor (1813). tria imparatilor romani Claudiu. Cara-
Luxemburg n. (marele ducat de), calla si Germanic.

rt4
Mabillon (Dom) m. benedictin francez, istoric englez : Istoria Angliei (1500
mare erudit, lundatorul diplomaticei (1632 1859).
1707). Macbeth m. rege scotian, asasina pe
Macabei m. pL famille iudee din care varul salt Duncan (1040) si lu ucis de
mai multi membri s'au ilustrat in sec. II flub acestuia (1057): aceasta crima a in-
a. Cr.: IUDA MACABEIJ, recuceri Ierusalimul spirat lui Shakespeare una din tragediile
tsi peri in lupta (167-160); SIMON MACk lui cele mai frumoase.
am, alunga pe Sirieni, facu alianta cu Ro- Macedon a. supranumele lui Alexan-
manii i muri asasinat de ginerele sau PM- dru cel Mare.
lomeu (135). (Cei sapte), numele a 7
II Macedonia 1. I. (antica), regat In Gre-
lrati martirizatl sub Antioh Ephipharie cia veche la N. Tesaliei i Epirului: regii
(168). numele a dotra carti biblice in
II sai Filip li Alexandru supusera Grecia
cari se relateaza istoria Macabeilor. intreaga ; Roman° o ocupara In 168 a.
Macarie m. Patriarh din Antiohia, a Cr.; 2. (modernii) numith l Rumelia a-
vizitat Romania Intre 1653-1658, notand puseana, regiune coprinsh Intre Pind, 0-
obiceiurile poporului si ale Curtii sub Va- lim p, Tesalia si Rodop, provincie a im-
sfle Lupu i Mateiu Basarab. Calatoria sa periului otoman, Impartita in vilaieturile
a fost redijata de secretarul sari Paul de Salonic li Monastir, cu cap. Salonic si
Alep : e un izvor pretios pentru vieata so- cu o populatiune de 2.584.000 loc., din
data romaneasca din secolul al XVII-lea cari Turci (835.000), Greci (634.000), Bul-
V. Paul de Alep. gari (508.000), Armani (vre-o 600.000), etc.
Macau (MAO n. ores In Banat, pe Azi Impartita Intre Greci, Sarbi si Bul-
nialul drept al Muresului, cap. judetului gari. In cursul rfisboiului mondial, Mace-
Ceanad: 34.000 loc. donia fu unul din fronturile armatelor a-
Macaulay m. (cit. Macole), literat A Hate (Macedonean).

www.dacoromanica.ro
 Mac 801 Mai
Macedo-Romitni m. pl. V. Armfini. numele (1470 1521).11 (StrAmtoareo), brat
Macedonski (Alexandru) m. bun poet de mare intre extremitatea sudicA a Arne-
roman, forma scoala in timpul sau cu re- ricei de S. si arhipelagul Tarii-de-Foc.
vista cLitteratorul, si cu poeziile sale ori- Magenta f. sat In Italia cu 6400 loc.,
ginale: Poesii, Excelsior, etc. A scris el uncle Francezii repurtartft In 1859 o vc-
In limba franceza versuri reusite: cBron- tone asupra Austriacilor.
zes* (1854-1920). Maggiore n. lac in Italia septentrio-
Machiavel m. om de Stat l istoric nat.& lung de 60 km., pe trontiera diii-
italian, secretarul republicei florentine, a- spre Elvetia.
utorul carpi Principe le, in care sustine Magheru (Gheorghe) m. general, mem-
ca toate mijloacele sunt bune spre a gu- bru al guvernului provizoriu dela 1848 si
verna (1469-1527). al Divanului ad-hoc (1804-1873).
Mae in n. orasel in jud. Tulcea, port Maghiari m. pl. V. Unguri.
in fata Brailei ; 5000 loc. Magnezia f. regiune In Grecia anticA.
Mackenzie (Alex.) m. calator scotian, Magura 1. pisc al Carpatilor de 1772
descoperi fluviul ce-i poarta numele (1755 metrL
1820). Magurele f. pL 1. sat in lud. Ilfov
Mackenzie m. fluviu in America de 2450 Ic..-.; 2. V. Turnu-MAgurele.
N., izvoreste din Lacul Sclavilor si se varsa Mahabharata f. cea mai veche epo-
In Oceariul Glacial: 16.000 km. pee sanscrita de vr'o 200.000 de stante,
Mac-Mahon m. maresal francez, niscut un fel de enciclopedie a mitologiei indi-
la 1800, se distinse in Crimea si in Italia ene (sec. XV a. Cr.).
la Magenta, fu ranit i facut prizonier la Mhhaciu n. numele romanesc al Mo-
Sedan in 1870; Presedinte al Republicei ha ciul ui (Malnicean).
franceze dela 1873-1879; mort in 1893. Mahditt m. nume dat de uncle secte
MAcon rt. oras francez cu vinuri re- muzulmane unui soiu de Messia precum
numite ; 20.000 loc. Patria lui Lamartine. ei unor cipetenii.
Macpherson m. scriitor scotian, cu- Mahntud m. nume a 2 sultani turci:
noscut mai ales prin publicarea pretinse- MAHHULI I, domni dela 1730-1754, semmi
lor poeme ale lui Ossian (1738-1796). pacea dela Belgrad cu Rusia Austria;
Macrin m. imparat roman, proclamat de Kunlun II, in rasboiu continuu cu Rusia
l
armata dupa asasinarea lui Caracalla (218). cu Egiptul ; sub el fur& macelariti ie-
Madagascar n. mare insula in Ocea- nicerit in 1826 si Grecia se declara (1821)
nul Indian, la S.-E. Africei : 4 mil. loc., independent& (1808-1839).
cu cap. Tananariva: sub protectoratul Mahmudia I. orasel in jud. Tulcea,
Frantei. Locuitorii sai se numesc Malgasi asezat pe bratul sfantului Gheorghe (in-
41 Hovas. fiintat sub Mahmud II): 2000 loc.
Madapolam n. oras in India cu fa- Mahomed m. fundator al islamului,
brief de tesaturi can II poarta numele nascut la Meca (570); alungar din orasul
(madeaolon). siu natal in 625 (hegira sau era Maho-
Madera f. insula portughezi in Ocea- medanilor), reveni in triumf i muri la
nul Atlantic, la S.-V. de Portugalia, ce- Medina (632).
lebra prin frumusetea climei sale si prin Mahomed m. nume a 5 Sultani turd:
vinul tamaios ce produce : 165.000 loc. MAHOMED I, flub lui Baiazid I (1412-1421);
Madianiti m. pl. vechiu popor arab MAHOMED II, mare cuceritor, coprinse in
la S. de Palestina. 1453 Constantinopole, se lupta in 1462 cu
Madras n. oral si port in India engleza Vlad Tepes si in 1476 cu *tefan cel Mare
158.000 loc. Muselinuri. matasuri. (1451-1481); MAHOHED UI, puse sa su-
Madrid n. cap. Spaniel: 740.000 loc. grume pe top fratii sit, avulupte cu Mihaiu
Universitate, Biblioteca, Muzeu de pictura. Viteazul (1595-1603); MAHOMED IV, de-
Maffei m. poet si literat italian (1675 tronat i mort in inchisoare (1649-1691):
1755). MA:rm.:ED V. nascut In 1844, urma pe tron
Magarova 1. orisel in Macedonia cu in 1909 fratelui sau Abdul-Hamid. Sub
6000 loc., mai tott Armani. el Turcia pierdu Tripolitana, si mai tot
Magdalena f. 1. (Sffinta Maria), sora teritoriul ski din Europa. El muri in 1918;
lui Lazar si a Martei, originara din satul MAHOMED VI, urmi fratelui sail in 1918 si
Magdala, in Galilea; 2. fig. ferneie paca- abdica in 1922.
toasi care se pocaeste. Mahomedani m. pl. sau Muzulmani,
Magdeburg n. cetate in Prusia, cap. sectatori ai lui Mahomed, sunt in numar
Saxoniel, pe Elba: 280 000 loc. de 245 inilioane.
Magellan m. celebru navigator por- Maia f. comuna in judetul Ilfov cu 1000
tugez, descoperi strAmtoarea ce.4 poartà locuitori.
L $Aineanu.Dict. Universal. 51

www.dacoromanica.ro
 Mai 802 Man
Maienta 1. oras in Germania, la con- Malthus m. celebru economist englez,
fluenta Rinului i Mainului : 105.000 loc. autorul unei Incercdri asupra princi-
Mare centru industrial l comercial. Ca- piului populatiunii, in care sustine, ca
tedrala mareata. Patria lui Gutenberg 0 populatiunea creste inteo progresiune geo-
a lui Bopp. metrica, iar mijloacele de traiu inteo Se-
Mailat (Stefan) m. voievod al Ardea- rie aritmetica (1766-1833).
lului (1535-1540), muri captiv la Cons- Malvazia f. orasel In Grecia pe coasta
tantinopole In 1551. S.-E. a Laconiei, renumit pentsu vinurile
Maimonide (Rabi Moise ben Maimon, sale.
scurtat Rambam) m. filozof talmudist, me- Mamaligfi-Voda m. porecla lui Gni-
dic si rabin, nascut la Cordova st conside- gone Calimah, din cauza chipului sau sa-
rat cc. Platon al Judaisrnului (1135-1204). rãcãcios de a trial.
Main V. Mein. Mamertini m, pl. mercenari asezati
MaMa f, tinut in Grecia, sterp dar bo- In Sicilia, chemara intr'ajutor pe Romani
gat in fier, ai carui locuitori, Mainotii, se cand cu prinubl rásboiu Punic.
distinsera prin vitejia Mr In rhsboiul pen- Mamon m. I. zeul bogatiflor la vechii
tru independenta Greciei. Sirieni; 2. fig. avutie pAmanteasca adu-
Maior (Petra) m. calugar l Invatat nata cu lticomie si jaf.
roman din Ardeal, autorul Istoriei pen- Mamornita f. 1. sat in jud. Dorohoiu
tru inceputul Romdnilor in Duck! (1812) la hotarul despre Bucovina : 850 loc.; 2.
si al Lexiconului in patru limbi (1825), pârAu l trecatoare in Bucovina mai jos
tiparit la Buda (1753-1821), de intrarea Rrutului in Ora : 1469 loc.
Maiorescu m. 1. (loan), erudit pro- Manasse m. 1. fiul cel mai mare al
fesor roman, originar din Ardeal a vizi- lui losif ; 2. rege din Iuda (694-639 a. Cr ).
tat cel dintdiu (1857) pe Románii din Istria Manche (La) 1. (cit. Manq), partea
(1811-1864); 2. (Thu), eminent critic li- Oceanului Atlantic, brat de mare intre
terar l filozofic: Critice, Logica (1840 Franta si Anglia.
1917). Manchester n. (cit. Mancester), 013$
Majorca f. cea mai mare dintre insu- In Anglia : 756.000 loc. Centru manufactu-
Ide Baleare : 250.000 Mc. Cap. Palma. rier, mai ales pentru industria bumbacului.
Malabar a. rrovincie pe coasta S.-V. Mane n. pl. Mit. suflete divinizate ale
a Industanului. mortilor Zeilor Mani.
Malaca f. mare peninsula la S. de Manes m. fundatorul sectei manihei-
Indo-China. lor, nascut In Persia (mort catre 274);
Malaezia f. una din diviziunile Ocea- spre a explica amestecul binelui si raulut
mei, coprinzand insulele Sondei, Filipine, In aceasta lame, el atribuia, ca t Zoro-
Celebes, Moluce, etc: 41.500.000 Mc. astru, origins lor la douà principii: unul,
Malaga 1. ora In Spania si port pe esential bun, care e Dumnezeu, spiritul
Mediterana : 130.000 loc. Vinuri, stafide. sau lumina ; t altul, esential rau, care e
Malakov (Turnul) in fort ce apara Diavolul, materia sau intunerecul.
Sevastopolul In Crimea, luat cu asalt de Maneliti p1 comuna In judetul Pra-
Francezi (1854). hova : 1200 loc. Batalie Intre Mircea Voda
MaIgai rn pl. numele locuitorilor in- VI Radu llias (1554).
digeni din Madagascar. Manethon m. preot egiptean, scrise o
Malherbe m. reformatorul poeziei fran- Istorie a Egiptului, din care s'au con-
ceze (1555-1628). servat fragmente curioase.
Mfilini pl. sat in jud. Baia cu 100 loc. Mangalia f. 1. oriisel in judetul Con-
Domeniul Coroanei. Cariere de piatra. stanta, pe (Annul Dunarii: 2500 loc. Al
Malisori m. pl. sau Munteni, nume doilea port maritim, statiune balneara st
dat cdoi mai multe triburi crestine din climaterica; 2. lac spre V. de oraselul cu
Nordul Albaniei. acest nume, cu izvoare de aria sulfuroasa.
Malmezon ci. numele unei cazarme In Mangiuca (Simeon) m advocat arde-
Bucuresti. lean, a publicat scrieri de filologie si de
Malovilte 1. oras in Macedonia spre folklor (1831-1890).
apus de Bitolia : 5000 loc. (dintre cari 2000 Mangiuria f. vasta regiune a impe-
Armdni). riului chinez, Infra Corea, Mongolia si
Malta f. insula engleza in Mediterana, Siberia: 18.648.000 Mc., cu cap. Mukden.
Imre Sicilia si Africa : 25.000 loc. (Maltez). Ocupata In parte pand la 1906 de arra
II (Ordinal din), cel mai celebru si mai Rust. Fosta dinastie domnitoare in China
vecbiu dintre ordinele religioase si mili- apartinea Mangiuriei.
tate, ai cãrui membrii se numiau Cava- Manheim n. oras german in marele
lerii dela Malta (1330 1798). ducat de Baden : 242.000 loc.

www.dacoromanica.ro
 Man 803 Mar
Manila f. oras in Oceania: 350.000 Mc., Marcian m. Imptrat roman din Orient.
cap. insulelor Filipine. Ti9ri. palarii. respinse pe Attila (391-457).
Manlius m. nume a doi Romani ce- Marcomani rn. pl. vechiu popor ger-
lebri: I. (Capitolinus), mantui Capitoliul manic de pe malurile Elbei, (Acura mai
atacat de Gali si, acuzat cI aspira la dic- multe Incursiuni In Italia si se asezart In
tatura, fu dat pierzárii (384 a. Cr.); 2. cele din urmt In Boemia: ei ocupart Da-
(Torquatus), tribun militar, puse sa de- cia intre anii 225-375.
capiteze pe fiul sat', fiindca se luptase In Marco-Polo m. calator venetian, vi-
contra ordinelor sale (361 a. Cr.). 'Ara' cel dintaiu China si India, stuchind
Manole (Mgterul) m. arhitect legen- ilegile l obiceiurile locale: Calcitorii (1254
dar al manastirii Curtii de Arges. 1323).
Manolescu (Grigorie) m. artist dra- Marcu m. unul din cei paint evange-
matic (1857-1892). 1 listi, discipolul stantului Petzu, martirizat
Manta (Banul) m. faimos general al In 68: serbat la 27 Aprilie. Patronul Ve-
lui Mihai Viteazul. netiei, ce are In marca ei un len, sim-
Mantinea f. oras In Gracia, celebru bolul evangelistului.
prin victoria lui Epaminonda asupra Spar. Marcu-Antoniu In. V. Antonin.
tanilor (362 a. Cr.). Marcu-Aureliu (Filozoful) m. Im pg-
Mantua 1. cetate tare In Italia de N.:, rat roman, viteaz i intelept, a lasat o
36.000 Mc. Patna lui Virgiliu. carte de morala purl intitulata Cugetciri
Manu in. nume dat in India mai mul- (161 180).
tor personaje mitice i unuia dintr'insii Marcuta f. mantstire aproape de Bu-
s'atribue Codicele Mann, In care s'afla curesti, zidita In 1587 de marele logofat
expusfi doctrina brahmanismului. Dan, transformata azi Intr'un ospiciu de
Manuel m. nume a doi impfirati bi- alienati sau balamuc.
zantini ; 1. (Comnenul), contemporan cu Mardoheu in. persona) biblic, unchiul
a doua cruciata (1143-1180); 2. (Palen- Esterei (sec. VI a. Cr.).
logul), fu asediat de Sultanul Baiazid Marea-Alba f. V. Alb&
(1391-1425). Marea-Moartä f. V. Asfaltit.
Manzoni (Alex.) rn. poet si romancier Marea-Neagrii I. numita In vechime
italian : Logoditii (1784-1873). Pontus Euxinus, mare Intre Rusia, Ro-
Maramure ii. (numit de Unguri Ma- mania, Bulgaria si Turcia (numita astfe!
rdmáros); 1. vechiu ducat In Transilva- din cauza deselor ei furtuni).
nia, de unde purcesera (dupa traditiunile Marea-Rosie f. sau Golful Arabic, In-
populare) In sec. XIII si XIV ambii des- tre Arabia i Egipt, comunict cu Marea
câlecatori ai Tarilor romane: Radu Negru Mediterana prin canalul de Suez.
pi Dragos; 2. fosta provincie austro-ungara Margareta de Valdemar (Semira-
asezata la N. de Transilvania cu o popu- mida Norclului), f. guverna ca regenta
latiune de 600.000 Mc. (Romani, Ruteni Suedia, Norvegia i Danemarca (1358
si Unguri); 3. judet in Maramures cu cap. 1412).
Sighet: 356 598 Mc., (dintre can 94 978 Margineni m. pl. 1. locuitorii romani
Romani). Provincie arrexata In 1918 Ro- din partea meridionall a Ardealului (Bra-
manic! Mari, odata cu Banatul. Transit- sov, Sibiu), can se ocupt cu cresterea
vania si Bucovina. vitelor ; 2. sat in jud. Prahova cu o ma-
Marani m. pl. numele Evreilor din ntstire i un penitenciar pentru femei:
peninsula pirineica si al Maurilor can se 2500 Mc.
crestinara cu de-a sila, ramanand In inima Maria (Sfanta) f. Maica Domnului,
Mr credinciosi religiunii strabune. fiica stantului Ioachim si a sfintei Ana,
11firäsesti pl. sat si statitme de cale sotia lui losif (sarbatoare ce cade In ziva
ferata in jud. Putna: 2700 Mc. Fabric!. de 15 August si 8 Septembrie). I (Vi-
Victoria stralucita a armatei române asu- teancI, adict din Betania), sora Martei
pra celei Austro-Germane (25 Iulie 1917). si a lui Lazar, a aril zi, ce cade In sap-
Marat m. demagog feroce din timpul tamana luminatt, e tinuta de popor cu
revolutiunii franceze, asasinat de Char- odihnl si post.
lotte Corday (1744-1793). Maria f. numele mai multor regine din
Maraton n. sat In Grecia. victoria lui Frantz': MAR/A DE MEDICIS, a doua sotie a
Miltiade asupra Persilor (490 a. Cr.). lui Henric IV, mama lui Ludovic XIII, re .
Marcellus in. Out Octaviei, adoptat genta dela 1610-1614, muri in exil (1574
de August, caruia era St urmeze pe tron, 1642); MARIA ANTOANETA, fiica Imparate-
dar muri la varsta de 18 ani (23 a. Cr.). sei Maria Terezia, se casitori In 1770 cu
Marchize (Insule) f. pl. arhiptlag fran- Ludovic XVI Si nnui Pe esatod (1355
cez In Polinezia: 5000_10C. 1793).

www.dacoromanica.ro
 Mar 804 Mat
Maria f. nurnele mai multor regine din Maroc n. 1. Stat in Africa. de N. spre
Anglia si SCOtia : MARIA TUDOR, persecuta .apus de Algeria, cu cap. Fez si Maroc,
pe protestanti (1515-1558); MARIA STUART, cu o populatiune de 8 mil. loc. : Mawr,
mai falai sotia lui Francisc II i regina Berberi, Arabi, Evrei. Pus dela 1912 sub
Frantei pana la 1560; intoarsa in Scotia protectoratul Frantei (Marocan); 2. una
silita apoi sa fuga de revolta supusilor din cele dotra capitale ale Marocului :
sai, se duse in Anglia Si ceru azil vent- 45.000 loc.
soarei sale Elisabeta, care, dupfi ce o tinu Maroniti m. p1. mica populatiune Ca-
19 ani In inchisoare, puse s'o decapiteze tolica din Liban, totdeauna In vrijmisie
In 1587. cu Druzzi.
Maria f. numele mai multor impara- Mairos n. numele magla:ar al Mure-
tese din Austria : MARIA DE AUSTRIA, reiina sului.
Ungariei, sora lui Carol Quintu (1503 Máros-VaLsairbely n. numele maghiar
1558); MARIA TEREZIA, fiica imparatului Ca- al Osorheiului.
rol VI, cfiruia Ii urma pe tron in 1740; Marsala I. oras in Italia pe coasta a-
sub dansa se lam rasboiul de Sapte ani puseana a Siciliei : 70.000 loc. Vinuri albe.
si prima desmembrare a Poloniei: ea In Marsilia f. primul port al Frantei pe
mama imparatului Iosif II si a Mariei An- Mediterana, al cincelea port al lumii dupi
toaneta (1717-1780). Londra, Liverpol, New-York si Hamburg:
Maria (Principesa de Edimburg) f. 594.000 loc. Corner( insemnat, fabrici de
nhscuta 29 Oct. 1875 si devenita In 1893 uleiu si de stipun. Orasul a fost inte-
sotia lui Ferdinand de Hohenzollern (V. meiat la 600 a. Cr. de o colonie phoceana
acest nume). Regina Romaniei dela 1914, (Marsiliez).
se devota rimitilor si suferinzilor in cursul Marsyas m. Mit. pastor )upuit de viu
rfisboiului austro-roman (1916-1918). de Apollon, fiindcd se luase la intrecere
, Marian (Simion Florea) in meritos cu clansul in flaut.
culegator bucovinean de literatura popu- Marta (Sfanta) I. sora lui Lazar si a
lara (1847-1917). Mariei.
Mariana f. principesa itulee, sopa lui Marte in. 1. Mit. zeul rasboiului la
Trod cel Mare, osandita la moarte de bar- Romani ; 2. una din marile planete cu un
batul ei (28 a. Cr.). diametru aproape cat jumitatea diame-
Mariane (lnsule) f. pl. arhipelag spa- trului Pa mantului.
niol in Polinezia : 10.000 loc. Martial m., poet latin, autor de Epi-
Marienburg n. cetate langa Marea grame (43-104),
Baltic& Victoria Romanilor asupra cava- Martian (Dumitru) m. economist si
lerilor teutoni (1422); 2. numele sasese al intemeietorul statisticei in Romania (1829
Feldioarei. 1865).
Marinion m. V. Amazon. Martin m. nume a 5 papi dintre cari
Mariotte m. fizician francez, autorul cel din urmi prezida conciliul din Con-
legii ce-i poarti numele, adica eh o massa stanta (1417-1431).
de gaz la o temperaturi constanti vari- Mfirtinegti pl. sat in Ramnicu-Sarat
azii in mod invers cu presiunea exercitatii (1247 loc.), unde Stefan cel Mare invinse
asupra ei (1620-1684). pe Radu cel Frumos l unde armatele
Narita f. fluviu In Turcia, afluent al austro-ruse repurtarà o victoria asupra
Marii Egee: 450 km. Turcilor (1789).
Mariu tn. celebru general roman, In- Martinica I. insula francezi in Antille:
vingatorul lui Iugurta si al Cimbrilor 276.000 loc. Cafea, cacao, rom.
Teutonilor, fu de sapte ori consul si ri- Marx (Karl) m. socialist german, au-
valul lui Sylla (153-86 a. Cr.). torul earth despre Capital si fundatorul
Marlborough (Duce de) in. celebru Internationalei. Baza doctrinei marxiste
general englez, invinse pe Francezi in dife- e materialismul istoric: pentru dansul ma-
rite randuri; muri disgratiat (1650-1722). aura valorii e munca (1814-1883).
Marmara (Marea de) f. portiunea Me- Masageti m. pl. popor scit care lo-
diteranei intre stramtoarea Dardanelelor cuia la E. de Marea Caspica.
si Bosforul. Masinissa m. regale Numidiei, aliatul
Marmatia f, alt nume dat Maramu- Romanilor in contra lui Anibal (tn. 149
resului, a. Cr.).
Marne f. 1. riu In Franta, afluent al Matapan n. cap situat la extremitatea
Senei: 494 km. (batilie celebri intre Fran- meridionala a Greciei.
cezi si Germani in Sept. 1914); 2. nume Mateiu (St.) m. until din cei 12 apos-
a doui departamente franceze, cu.433.000 toll si mml din cei 4 evangelisti.
si 226.500 loc. Mateiu-Basarab m. cel mai trisem0

www.dacoromanica.ro
 Mat - 805 - Mea
nat Domn al Munteniei din sec. XVII; Mavroghene (Nicolae), m. Domani
trite lent viteaz, se invrAjbi lnsi cu Va- Munteniei, Lomas $ i extravagant, servi cu
sile Lupu, pe care ii bAtu in mai multe credintit pe Turci, cari II decapitara (1786
randurt (ultima oarA la Finta in 1653); 1789).
riscoala seirnenilor Ii amid ultimii ani Mavroghene (Petre) in. om de Stat
ai vietii. El introduse limba romanA In $i financiar (1819-1887).
bisericA ai la Curte in locul celei slavone Mavromolu n. sat in jud. Covurlui
infiintfi tipografii la Govora (1634), 118 loc.
Snagov, etc., unde tipAri arti bisericeati Mavromihalis (Petru Bey) m. capul
ai un codice (1652) sub tidal de Indrep- Mainotilor in rAsboiul pentru indepen-
tarea legii (1632-1654). denta Greciei (1775-1848).
Mateiu din Pogoniana m. mitropo- Mavrovlahia f. numele bizantin al
litul Myrelor, a scris greceste In Targoviate Valabiel in sec. XIV (dupA analogia cu
la 1617 o cronicA rimatA a calor petre- Cumania Neagrez).
cute In Tara romaneascA dela Serban pang Maxentits in. proclamat Impirat la
la Gavril Voievod (1601 1620), tipAritA Roma, dar invins de cumnatul ski Con-
la Venetia in 1785. stantin, se innecA in Tibru (312).
Mafia, in. 1. rege al Ungariel 0 Boe Maxim tn. nume a 3 impArari romani
mid, Imparat al Germaniei dela 1612 cari murnA top asasinati (237-455); sub
1619; 2. V. Corvin. domnia celui d'al treilea, Genseric, regale
Matoret n. culme a muntilor Mahe- Vandahlor, coprinse jefui Roma (455).
dinti. Maxim (Ioan) rn eminent latinist ro-
Matusalem m. patriarh evreu, stilt- man, originar din Macedonia, redijA im-
bunul lui Noe, teal 969 de ani. preunA cu Laurian, primul proiect de Dic-
Mauri in. pl. 1. locuitori din Maurita- tionar academic al limbei romane (1825
nia sau din N. Africei; 2. cuceritorii a- 1877).
rabi at Spaniei In evul-mediu. Maximian in. Imparat roman, socrul
Mauriciu m. impArat roman din 0- lui Constantin, asociat la impeliu de Dio-
rient (582), asasinat de Phoca (602). cletian, abdica odatA cu dansul (305).
Mauriciu (de Nassau) rn. fiul lui Gu- Maximilian rn. numele mai multor
lklm Taciturnul, stathuder al Olandei, suverani: MAXIMILIAN I, impirat al Ger-
luptfi vitejeste in contra Spaniolilor (1567 mantel, luA parte la rAsboaiele In contra
1625). Frantei (1459-1519); MAlummtAx (Ferdi-
Mauriciu (de Saxa) m.maresal francez nand Iosef), fratele lui Franz loset al A-
unul din cei mai marl cfipitani ai ustriei, acceptA In 1863 titlul de impArat
secolului XVIII (1696-1750). al Mexicului ce-i oferi guvernul francez;
Mauricin (Insula) in. insulA englezA invins de republicani, fu osandit la moarte
In marea Indiilor: 380.000 loc. si impurat in 1867.
Mauritania f, veche Ora in Africa, Maximin m. imparat roman, urmalul
azi Maracal. lui Alex. Sever, muri asasinat (233).
Mausol m. rege al Cariei, mort in 353 Mixineni pl. comuna cu o manAstire
a. Cr. Solia sa Artemiza Ii ridicA un 1:110. in jud. Ramnicu-SArat: 1600 loc.
nument mAret. Mizireanu (Vartolomeu) in. arhi-
Mavrocordat m. familia fanariotA care mandrit dda manAstirea Putna din Bu-
a dat Turciei un dragoman tri persoana covina, unul din cei din urmA scriitori
lui ALEXANDRU MAYROCORDAT EXAPORITUL, Sall bisericeati (mort 1805).
Sfetnicul de tainA al Sultanului, $i 3 Domni Mazarin (Cardinalul) in. rninistrul lui
Tarilor Romane (Nicolae), fiul lui Alexan- Ludovic XIII si Ludovic XIV, terminti ras-
dru, primul Domn fanariot in Moldova boiul de 30 de ani prin tractatul din Vest-
(1711) al in Muntenia, unde domni in labia (1648), se lupta in contra Frondei
doug randuri Intre 1716-1730. I (loan), si semna tractatul din Pirinei cu Spa-
fratele celui precedent, Domn in Munte- niolii (1659).
nia dela 1716-1719. I (Constantin), fiul Mazeppa m. batman al Cazacilor din
lui Nicolae domni itn cinci randuri Intre Ucraina invins cu Carol XII la Pultava,
1730-1769; el publica Re forma (1748), fugi la Bender unde muri in 1709.
min care se desfiinta rumania, se in- Mazovia f. vechiu tinut al Poloniei,
stituirá Judecatori ai se scutirti preopi udat de Vistula, cu orasul Varsovia; ti-
de bk. I (Ioan), fratele lui Constantin, nut locuit de Mazuri.
Domnul Moldovei (1744-1747). Mazuri rn. pl. locuitorii poloni din
Mavrodin n. sat In iud. Teleorman cu Mazo via.
Weir' anual : 1600 loc. BAtAlie iptre Mihai- Meandru n. 1. rtu in Azia-Micii ce se
Viteazul si Turci (1596). varsA In Arhipelag, celebru prin sinuozi-

www.dacoromanica.ro
 Mec 806 -- Mel
tatile sale; 2. fig. sinuozitate, inconjud Megalopole f, oras in Grecia antic&
ocol. patria istoricului Polibiu.
Meca f. orris in Arabia si cetate sfantii Megara f. oras in Grecia antica, pe
a Muzulrnanilor: 80.000 loc. Patria lui golful Egina, aproape de Atena.
Mahomed. Megera f. 1. Mit. una din cele trei
Mecena m. 1. personaj roman, favo- Furii ; 2. fig. femeie rea si turbata.
ritul hii August, amicul lui Horatiu i Vir- Megidie f. orasel in jud, Constanta,
giliu (m. 8 a. Cr.); 2. fig. om bogat sau fundat !Melia loc nesanatos la 1856 de
puternic care protejeaz5 stiintele sag artele. Tatarii veniti din Crimea : 4000 loc.
Mecklemburg n. Ora in Germania Meglen n. district in Macedonia, nu-
de N., pe Baltica, impartita in cloud mari mit de Turd Karagiova, In vilaietul Sa-
ducate : Mecklemburg-Schwerin: 667.000 Ionic: regiune locuitá de Pomad si de
loc., et; cap. Schwerin: 0 Mecklemburg- Megleniti (v. aceste nume).
Strelitz: 107.000 loc., cu cap. Strelitz. Megleniti m. pl. populatiune in Ma-
Medea f. Mit. faimoasa vrajitoare, se cedonia meridionalfi de veo . 23.000 de
'nada dup5 Jason, capetenia Argonau- Romani mahomedani (singurii Romani
tilor, si-i ajuta sfi rapeascd lana de aur; cari au trecut la islamism); ei ocupii vr'o
prirasit5 de dansul, ea se rasbuna omo- 11 sate, se numesc insisi Vlasi i graiul
rind pe cele dou5 ale sale fiice. lor difera de cel macedo-roman.
Media f. veche tara In Azia cu cap. Mehadia 1. 1. afluent al raului Cerna,
Ecbatana. izvoreste din poalele muntelui Semenic;
Medias n. numit de Unguri Medgyes, 2. orfisel asezat la margine intre Banat si
oras in Ardeal, pe malul stang al Tar- Oltenia, cu o pozitiune admirabila, pe
navei-mari: 9000 loc. (Sasi si Romani). raul cu acelas nume, renumit pentru bAile
Vinuri bune. Aci se tinea odinioarii Dieta sale minerale (Bdiie Herculane): 3000-loc.
Domnilor Transilvaniei. Prima statiune balnearil a Ungariei: azi
Medic a. relativ la Media sau la Mezi: apartine Romaniei Mari.
risboalele medice, intre Greci i Persi Mehedinti pl. I. (Muntii), portiune a
(504-449 a. Cr.). Carpatilor in jud. cu acelas nume; 2. cel
Medicis m. ilustr5 familie florentin5 mai apusean judet al Munteniei, a dirui
care a guvernat Florenta (1314-1743) si ai parte nordica e format5 de massivul Car-
caror membrii cei mai celebri sunt : COSMO patilor: 295.000 loc. Cap. Turnu-Severin
DS MEDICI.% posesorul unei averi mari (Mehedintean).
castigata prin comert, capul republicei, Mehemet m. 1. calif omiad din Cor-
protector al stiintelor si al artelor (1389 dova (852-886); 2. nume a 7 regi mauri
1464); LAURENTIU MAONIFICUL, rasa 3 Si, din Grenada (sec. XIIIXV), dintre cari
dintre care ultimul ajunse papa Leon X cel dintaiu zidi Alhambra (1232).
(1448-1492); FriAscisc, protector himinat Mehemet-Ali m. Kediv al Egiptului
al belelor-arte, MO] Mariei de Medicis (1806), exterrnin5 pe mameluci (1811), se
(1574-1589). Familia Medicis s'a stins revolta in contra Sultanului fart insa a
pe la 1750. reusi sA se fac5 independent (1769-1849).
Medicis m. nume a efouä regine din Mehemet-Bey m. I. boier muntean
Franta : V. Caterina 0 Maria. din neamul Basarabestilor, turcit, vru sa
Medina f. oras in Arabia cu 40.000 prefaci Muntenia in pasalac, dar fu res-
loc. Mormantul lui Mahomed. pins de Radu dela Afumati (1522); 2.
Mediterana f. Mare situata intre Eu- numele lui Mihnea Turcitul, duph ce se
ropa, Azia i Africa; ea comunica cu facuse mahomedan. -
Oceanul Atlantic prin stramtoarea de Mein (Main) m. rau ce izvoreste din
Gibraltar, cu Marea Neagra prin Darda- Bavaria, Ira. Bayreuth si Francfurt l se
nele i Bosfor, cu Marea Rosie si Ocea- vars5 in Rin in fata Maientei: 500 km.
nul Indian prin canalul de Suez. Medite- Mela (Pomponiu) m. autorul primului
rana prezinta mai multe golfuri, ce poarth tractat de geografie la Romani (sec. I
asemenea numele de mare , Marea Tire- d. Cr.).
nian5, Adriatica, Marmara, Marea Neagra Melanchton m. invatat umanist d
Marea de Azov. unul din capii principali ai luteranismu-
Medusa f. I. Mit. una din cele trei lui. redacta Confesiunea din Augsburg
Gorgone,al aril par era impleticit cu (1497-1560).
serpi si a earl! privire impietria: ea fu Melanesia f. mare diviziune a Oceaniei,
rapusa de Perseu; 2. zoofit marin care ai carii indigeni sunt Negrii: 600.000 loc.
seamina unei masse gelatinoase. Melbourne n. oras in Australia, cap.
Mefistofele m. numele demonului in provinciei engleze Victoria : 750.000 loc.
legenda germana a lui Faust, Port foarte important, mine de aur.

www.dacoromanica.ro
 Mel 807 Meu
Melchisedee m. rege i preot cana- al elocventei si al hotilor: e reprezentat
nean, contemporan cu patriarhul Avram. cu caduceul in mane, cu aripi pe umar
Melchisedec (Episcopul) m. erudit si la cifilaie; 2. planet& cea mai inveci-
teolog l istoriograf bisericesc: Cronica nata cu soarele si de douazeci de ori mai
Husilor si Romanului (1823-1892). mica decat Pamantul.
Meleagru m. Mit. rege grec i unul Meropa f. Mit. sotia unui rege al
dintre Argonauti, ucise mistretul din Ca- Messeniei; ea era sa se m5rite dupd uci-
lydon. gasul sotului ei si al copiilor s5i, dar fiul
Meledic m. izvor de ape minerale, ei Egist ucise pe asasin i Scapa astfel
sulfuroase l feruginoase, in jud. Buzau. pe mama sa.
Meletin m. rlu l munte in jud. Iasi. Meroveu m. capefenie franca, dete nu-
Melpomena f. Mit. Muza tragediei. mele s5u primei dinastii a regilor Frantei,
Meluzina (Frumoasa) I. fee faimoasa Merovingieni, cari domnira dela 418-752.
tn legendele medievale franceze. Mesmer m. medic german. autorul
Memfis n. ora In Egiptul antic, pe teoriei magnetismului animal (1733 1515).
Nil, aproape de Cairo. Aci s'a descoperit Mesopotamia f. regiune a Aziei en-
Serapeul cu aleea sa de 600 de sfihzi. tice, intre Tigru i Eufrat.
Memnon m. rege egiptean a carui Messalina f. I. imparateasä romana,
statue' la Teba scotea (zice-se) sunete ar- sotia lui Claudiu si mama lui Britanic,
monioase, cum era atinsa de primele raze faimoasa prin crimele i desfrAnArile sale
ale soarelui. (m. 48); 2. fig. femeie desfrAnat5
Menandru m. poet comic grec, dis- Messenia f. veche provincie a Gre-
cipolul lui Theophrast, creatorul come- ciei: Messenienii fura invinsi si robiti de
diei de caracter (342-290 a. Cr.). Lacedemonieni (sec. VII a. Cr.).
Mencikof m. general si om de Stat Messiada f. titlul epopeii lui Klopstok
rus (1789-1869). despre rascumpararea pacatulul stramo-
Mendelssohn In. 1. (Moise); filozof sesc.
german si reformatorul modern al Evrei- Messina f. 1. stramtoare intre Sicilia
lor (1729-1786); 2. (Bartholdy), strane- si Italia; 2. ora§ si port In Sicilia, pe
potul celui precedent, celebru compozitor stramtoarea cu acelas nume : 150.000 loc.
german, principalul reprezentant al direc- Mesta f. fluviu in Macedonia, se versa'
tiunii 1.:mantice in domeniul muzicei in Arhipelag.
;

Oratorii, Simfonii (1809-1847). . Mesteciinis n. curmatura intre valea

Menechmu m. 1. nume a doi frati Bistritei moldovenesti i valea Moldovei
gemeni intfo comedic latina de Plaut ; in Bucovina.
2. fig. cel ce searnana aidoma cu altul. Metalici (Muntii) pl. 1. V. Erzgebirge;
Menelau(s) m. Mit. regele Spartei, 2. massiv la S. de Muntii Apuseni, se
fratele lui Agamemnon si soml Elenei, a desface ln doua siruri: Trascaul l Za-
careia rapire cauza rasboiul Troiei. randul.
Meneniu-Agripa m. consul roman, Metastasiu m. poet, creatorul nouei
Impaciut pe plebeii revoltati, spunandu-le melodrame italiene (1698-1782).
povestea Mernbrele si stomacul (503 Metaur m. riu in Italia, afluent al A-
a. Cr.). driaticei, celebru prin Infrangerea lui As-
Menip in. poet satiric si filozof grec drubal in 207 a. Cr.
din secta cinicilor (sec. IV a. Cr.). Metellu m. familie roman,' careia a-
Menipee (Satire) f. celebru pamflet partineau: METELLU MACIIDONICUL, invinga-
politic francez, In versuri si in proza, torul Macedonenilor la Pydna (147 a. Cr.),
compus in 1593 contra Ligei. si METELLU NUMIDICUL, IllyingaLCITU1 lid Ss
Mentor m. I. Mit. intelept grec ca- gurta (109 a. Cr.).
ruia Ulyse tncredinta educatiunea lui Te- Metodiu m. V. Ciril.
lemac; 2. fig. sfetnic sau conducator lu- Metternich (Principe de) m. celebru
minat. diplomat si om de Stat austriac, fu 39
Mera I. comuna In iud. Putna cu o de ani ministrul de externe al Austriei
manastire ziditi de Antioh Cantemir in (1773-1859).
1706. Metz n. cetate tare pe Mozela, aparti-
Mercator m. celebru geograf olandez, nea dela 1871 Germaniei: 66.000 loc.;
a dat numele sari unei sisteme de pro- azi reluat de Franta.
jectiune (1512-1594). Meuza f. 1. fluviu in Franta, trece prin
Mercurea f. numit Szerdahely si Re- Eelgia si Glenda si se versa in Marea
ussmarkt, oras sasesc in Ardeal: 6000 Nordului prin mai multe guri : 925 km.;
locuitori. 2. numele unui deparlament francez cu
Mercuriu m. 1. Mit. zeul comertului. 292,000 loc.

www.dacoromanica.ro
 Mex 808 Mil
Mexic n. 1. republici in America de . Mihail tn. (St.) unul din cei doi ar-
N., de 4 ori mai mare cleat Franta 0 hangheli: ziva sfintilor Mihail si Gavril
de 3 on mai putin populatfi (15 mil. loc.) cade la 8 Noemvrie.
cu cap. Mexic; 2. oras frumos, cap. Me- Mihail m. nume a 8 implrati bizan-
xicului: 763,000 loc.; 3. golf format de tin( cari muriri parte asasinati, parte In-
Oceanul Atlantic, Intre Statele-Unite, An- chisi la manistiri, afara de MIHAIL VII
tile i Mexic (Mexican). PALEOLOGUL, care recuceri Constantinopole
Meyerbeer m. celebru compozitor dela cruciati (1261-1282).
Mihiiileni pl. 1. orasel In Dorohoiu,
german, nAscut la Berlin si mort la Pans:
Huguenolii, Pro feint, Africana (1794 fosta cap. a judetului (sub Mihail Sturdza):
1864). 6000 loc. Targ saptimanal; 2. treckoare
Mezi in, pl. locuitori din Media, reuniti in Bucovina, mai sus de intrarea Siretului
cu Persil de cAtre Ciru cel Mare (sec. VI, in Ora.
a. Cr.). Mihaiu m, nurnele mai multor Domni
Mezia f. regiune intinsa in Europa an- romitni: MIHAI13 I, v. Moviiii; Mime; II,
ticA, partea septentrionala a vechei Tra- v. Pacovita.
ria, azi Bulgaria si Serbia. Ea fu prefa- Mihaiu-Viteazul in. cel mai stralucit
cutA la 29 a. Cr. tn provincie romana 0 domn al Munteniei, fiul lui Patrascu cel
Impartita (dela 69 d. Cr.) In Mezia infe- Bun: In cei opt ani de domnie (1593
rioara la E. si Mezia superioarti la V. 1601), - i=vinse pe Turd la Calugareni
Mezzofanti m. cardinal italian din (1594) si coprinse Ardealul (1599) si Mol-
Bolonia, celebru poliglot (1774-1849). dova (1600); invins In acelas an la Mi-
Mezzova I. sau Minciu, orAsel in Ma- rishlu si In curand din nou victorios
cedonia, pe frontiera Oreciei, inalt de asupra Ungurilor la Goroslau, Mihaiu fu
1200 m. i populat In majoritate de Ro- ucia de oamenii lui Basta (1601) si apoi
mani : 6000 loc. inrnormtintat in manAstirea Dealului. El
Miaulis m. viteaz amiral grec (1772 ficu in 1596 asezamantul (legdtura lui
1835). Mihaiu) ce sanctiona rum:luta sau ser-
Michel-Angelo (Buonarotti) m. ilus- bia thanului. V. ordin. '
tru sculptor, pictor l arhitect italian, Mihaiu-Vodii n. nianlstire In jud.
unul din cei mai mari artisti ai tuturor Ilfov ziditA la 1592 de Mihain-Viteazul.
timpunlor, autorul frescei Judecata de Mihalcea (Banul) m. vestit general
apoi din capela Sixtina, al statuei lui al lui Mihaiu-Viteazul, torturat si sugru-
Noise xi al cupolei din biserica sfantului mat In inchisoare dupA moartea eroului
Petru din Roma (1474-1563). (1601).
Michelet m. (cit. Mis10, ilustru isto- Mihnea m. nume a 4 Domni ai Mtin-
ric francez: Istoria Fran fei (1798-1874). teniei: I. (cel Rau), fratele lui Radu cel
Micipsa m. regele Numidiei, Sul lui Mare, foarte cumplit cu boierii, fu ris-
Masinissa i unchiul lui Iugurta (m. 118 turnat de o riscoali si ucis la Sibii (1508
a. Cr.). 1512); 2. MII1201A II (Turcitul), cunoscut
Mickiewicz m. (cit. Miskievica ori- sub numele-i mahomedan de Mehemet-
ginar din Lituania, creatorul nouei poezii Bey, omori multi boieri si impovarti tam
nationa,le polone : Conrad Walenrod cu biruri : el domni in doua randuri
(1798-1855). (1577 1583 si 1585-1591); 3. (Radu),
Micliniseni pl. comunA In jud. Roman flui celui precedent, persecutor al boieri-
cu balciu anual : 3800 loc. lor si protector al Grecilor; mazilit din
Miclea (Veronica) f. noel' roman& prima-i domnie (1611-1616), fu mutat
nitscutA la Iasi (1843-1889). in Moldova (1616) si reveni pe tronul
Micronezia f. partea Oceaniei In care Munteniei (1620-1623): 4. Maims III,
insulele sunt foarte mid. Domnul Munteniei (1658-1659).
Micul (Salmi!) m. V. Klein. Miklosich (Franz) rn, ilustru slavist
Miculescu (Grigorie) m. mitropolit al care a bine meritat de filologia malaria
Munteniei: scrieri religioase (1765-1834). (1813-1891).
Midas m. Mit. rege al Frigid, primise Milan I (Obrenovici) in. niscut in
puterea de a preface In aur tot ce atin- 1854, Dornn si apoi rege al Serbiei (1868
gea si flindcl preferase flautul lui Pan 1882), abdica tn 1889 in favoarea fiu-
fluerului lui Apollon, el se pomeni cu lui stiu Alexandru; mun In 1901.
urechile schimbate in urechi de asin. Milano n. oras comercial In Italia,
Midia f. 1. cap in Dobrogea, spre N. centrul mai multor chi ferate: 691,000 loc.
de Kiustenge; 2. oras turcesc pe Marea- Catedrala miireatA. Patria lui Beccaria,
Neagra cu 6000 loc. Manzoni, Piu IV §i Gregorie XIV (Mi-
Mierla f. V. Campul-Mierlei. lanes).

www.dacoromanica.ro
 Mil 809 Mit
Milcov n, afluent al Siretului, forma (1389), batu pe Turd sub Baiazid la Ro-
odimoarA hotarul Intre Muntenia si Mol- vine (1394) si pe Unguri sub Sigismund
dova. la PasArea (1395) si incheia un tractat
Milescu (Spfitar Nicolaie) m. poreclit de pace cu Mahomed (1411); el a zidit
Cfirnul, ilustru diplomat, poliglot i eru-manAsurea Cozia, unde a lost Inmor-
dit roman din sec. XVII, nAscut la Vas- mantat (1386-1418); 2. MIRCHA II (Mihail),
fiu natural al celui precedent, ucis de
lui, traduse Biblia tipariiii (1683) sub nu-
rnele lui erban-Vocla (1621-1714). Dan If (1419-1420); 3. (Ciobanul), fiul
Milet 13. ores important in Azia-MicA, lui Mihnea cel Rau, mare dusman al bo-
pe coasts occidentalà a Cariei. Centrul ierilor; mazilit In prima-i domme (1546
filozofiei ionice i patria lui Thales, A- 1554), el reveni a doua oarA pe tron
naximandru, Anaximene, a Aspaziei, a (1553-1560).
lui Eschine si Aristide (Milezian). Mircesti pl, comun'a l statiune de
Mill (Shiart) m. economist si filozof cale ferard in jud. Roman, locul natal al
pozitivist englez: Logica (1773-1836). lui Alexaridri: 1429 Mc.
Mil lo (Mateiu) m. eminent artist si Mirislfiu n. comuna pe Mures nu de-
scriitor dramatic, nAscut In comuna Spa- parte de Alba-Iulia, unde Basta repurtt o
tAresti, jud. Baia (1813-1894). victorie asupra lui Mihaiu-Viteazul (1600).
Milo n. insulA in Grecia, tins din Cy- Mirmidon m. 1. Mit. numele unui
dade: 5500 loc. Ad s'a gasit la 1820 fai- popor foarte pitic al arui rege tu Achile ;
moasa Venus de Milo, care se aft& acum 2. fig. om de putin merit si cu preten-
In Muzeul Luvrului. tiuni exagerate sau ridicole.
Milon (din Crotona) m. atlet grec de Miron m. V. Barnovschi l Costin.
o vlgoare remarcabilà (VI sec. a. Cr.). Misail Cfilugarul m. V. Eustratie.
Mi Ione in. tribun al poporului, asa- Misena (Capul) I. promontoriu in Ita-
sinul lui Clodiu, fu condamnat cu toatA lia, aproape de Neapole.
cuvantarea frurnoash a lui Cicerone; muri Misivri n. oras in Rumelia orientalA
in exil la Marsilia (48 a. Cr.). cu monumente bizantine: 2000 Mc.
Miltiade rn general atenian, invinga- Nislea I. sat cu o manAstire In jud.
torul Persilor la Maraton (490 a. Cr.). Prahova i un penitenciar pentru minori:
Milton rn. ilustru poet englez, auto- 1000 loc.
rul epopeii Paradisul pierdut, a murit Mississipi n. 1. fluviu in America de
orb (1608-1674). N., se varsii In golful Mexic : 4600 km.;
Minciu n. V. Mezzova. 2. unul din Statele-Unite ale Americei de
Minerva f. Mit. numita de Grecl Pal- N.: 1.800.000 loc.
las Athena, flea lui Jupiter, zeita Inte- Missolonghl n. ores In Grecia: 8000
lepciunii, a artelor frumoase si a eloc- loc., la intrarea golfului Patras, celebru
ventei. in risboiul pentru independenta ; ad muri
Minho n. fluviu In Portugalia, ce o Lord Byron in 1824.
desparte de Spania. Missuri n. 1. afluent de-a dreapta
Minorca f. una din insulele Baleare: Mississipiului; 2. unul din Statele-Unite
45.000 loc. americane : 3,468.000 loc.
Minos m. Mit. rege din Creta, fiul lui Mistral (Frederic) m. poet provental,
Jupiter si al Europei, deveni dupA moar- autorul poemei rustice Mireio, fundatorul
tea-i unul din cei trei judecAtori ai In- cel mai ilusru reprezentant al felibri-
fernului. jului (1830-1914).
Minotaur m. Mit. monstru, jumitate Mithra rn. Nit. zeul soarelui la Persi.
om si jumAtate taur, care [ilia In labi- Mitilena f. insula turceascA in Mama
rintul Cretei; fu rApus de Thezeu. Egee, anticul Lesbos.
Minsk n. gubernie 8 i oras in Lituania : Mitologie f. Principalele divinitati
155.000 loc. greco-romane: Zevs (Jupiter), Hera (Ju-
Mira beau m. (cit. Mirab6), cel mai nona), Athena (Minerva), Phoebus (Apol-
mare orator al Revolutiunii franceze in ion), Artemis (Diana), Hermes (Mercuriu),
Adunarea constituantd (1749-1791). Hephestos (Vulcan), Hestia (Vesta), Ares
Mirandola (Pico de) m. invAtat ita- (Marte),Aphrodita (Venus),Poseidon (Nep-
lien, celebru prin precocitatea si memo- tun), Cronos (Saturn), Demetra (Ceres),
hia-i prodigioasa, invAth toate limbile Persephona (Proserpina), Hades (Pluton),
se oferi a sustine o tezil despre tot ce Dionysos (Bachus), Eros (Cupidon).
se poate fti (1463-1494 . Mitridate m. numele mai multor regi
Mircea m. nume a 3 Domni din Mun- ai Partilor si ai Pontului, in antichitate;
tenia: I. (cel Batrfin sau cel Mare), lurl cel mai cunoscut fu MITRIDATE IV, zis ti
parte la batalia de pe Cânspui Mierlei cel Mare, regele Pontului, celebru prin

www.dacoromanica.ro
 Miz 810 Mol
lupta.i Inviersunata in contra Romanilor ; maramureseni, avand de capitald mai Intai
el vorbia 22 de limbi (123-63 a. Cr.). Suceava, apoi Iasi, si numdrand printre
Mizia f. veche tad in Azia-MicA, la Domnii sdi cei mai ilustri pe Alexandru
N. de Lydia. cel Bun, Stefan cel Mare si Vasile Lupu.
Mizil n. ordsel In jud. Buzau: 6400 Moldova subzistd ca Ord autonomd pand
loc. Balciu la Drdgaicd. 'la 24 Ianuarie 1859, cand se uni cu Mun-
Mnemosyna f. Mit. zeita memoriei, tenia Intr'un singur Stat sub numele de
mama celor noun Muze. Principatele-Unite ; ea pie: du succesiv Bu-
Moab m. fiul lui Lot, parintele Moa- covina luatti de Austria (1777) i Basara-
bitilor. bia luata de Rusia (1812 si 1878), aceste
Moabiti m. pl. popor arab la S.-E. de cloud provincii revenind dela 1919 patnei
Palestina. Intregite. Seria cronologica a Domnilor
Modena f. oras In Italia, Intl-a Parma Moldovei (cifrele indicand anul urcdrii pe
Bolonia : 76 000 loc. tron): Dragos, 1352; Sas, 1360; Bogdan,
Mohaciu (Wahaciu) n. cetate In Un- 1360 ; Latcu, 1364 ; luga Coriatovici, 1372;
garia cu 13.000 loc. pe Dundie. Ad So- Stefan I, 1377; Petru Musat, 1378 ; Roman
liman Magnificul sfdramA armata liii Lu- Musa, 1393; Std. Musa, 1394; Roman II,
dovic II, regele Ungariei (1526); victoria 1399; Iuga IL 1400; Alex. eel Bun, 1401;
ducelui Carol de Lorena asupra Turcilor Ilia I, 1433; Stefan III, 1433; Roman III,
(1687). 1447; Petru III, 1448 ; Bogdan II, 1449;
Mohamed m. nume arab al lui Ma Alexandru II, 1451; Stefan cel Mare, 1457;
homed. Bogdan III. 1504; Stefdnitd, 1517: Petru
Mohicani m. pl. mic popor indian din Rares, 1527; Std. Lacustii, 1538; Al. Cor-
America de N., azi dispdrut. Inea, 1540; Dias, 1546; Std. Rares, 1551;
Mohilev n. 1. oras In Rusia pe Nipru ; Alev Lipusneanu, 1552; Despot-Vodd,
73.000 loc.; 2, oras in Podolia : 18.000 loc. 1561; Bogdan IV, 1568; Man cel Cumplit,
Moinesti pl. 1. culme In jud. Neamm, 1572; Petru Schiopul, 1574; Iancu Sasu,
desparte apa Trotusului de a Tdzldului; 1579 ; Aron Vocld, 1591; Stef. Ritsvan, 1595 ;
2. targ In jud. Bacdu cu bogate puturi feremia Movild, 1596; Simeon Movild, 1606;
de ;Acura* : 4700 loc. Const. Movild, 1608; Std. Tomsa, 1611;
Moire f. pl. Mit. numele grec al Par- AL Movild, 1615; Radu Mihnea, 1616;
calor. Gaspar Gratiani, 1619; Al. Mal, 1620; Mi-
Noise m. capul I legislatorul Evreilor, ron Barnovschi, 1626; Al. Coconut, 1629;
care ti scoase din Egipt pentru a-i duce Noise Movild 1630 ; Vasile Lupu 1634; Gh.
In Palestina ; mort 1585 a. Cr. pe mun- Stefan, 1653; Gh. Ghica, 1658; StefAnitd,
tele Nebo, inainte de a fi putut intra In 1659; Eustatie Dabija, 1661; Gh. Duca,
Pdmantul frigaluintei. 1666: Ilias, 1667; Stefan Petriceicu, 1672;
Moise-Vodfi m. Domnul Munteniei, fu D. Cantacuzino, 1674; Ant. Ruset, 1675;
rAsturnat de boieni persecutati j tdiat de Const. Cantemir, 1635; Const. Duca, 1693;
Vlad-Vocld (1529-1530). Antioh Cantemir, 1696; Mih. Racovita,
Moise (Cilibi) m. scriitor popular, su- 1704; Nic. Mavrocordat, 1709: Dimitrie
pranumit Vestitul din Tara romdneascei, Cantemir, 1711; Gr. Ghica, 1727 ; C. Ma-
a Idsat numeroase Apropouri foarte spi- vrocordat, 1733; I. Mavrocordat, 1744;
rituale (1815 1869). C. Racovita, 1749; Mateiu Ghica, 1753;
Moissan (Henric) m. chimist francez, Scarlat Ghica, 1757; L Calimah, 1758;
izbuti cu ajutorul cuptorului electric stt Gr, Calimah, 1761; Gr. Al. Ghica, 1764;
fabrice cristale microscopice de diamant Const. Moruzi, 1777; Al. Mavrocordat,
(1857 1907). 1782; Al. Mavrocordat II, 1785; Al. Ipsi-
Moka f. oras In Arabia, pe coasta rd- lante, 1786; Al. Moruzi, 1792; Nih. Sum,
sfiriteand a Mani-Rosie: 6000 loc. Cafea. 1793; Al. Calimah, 1795; Const. Ipsilante,
Molda m. riu In Boemia, strAbate Praga 1799 ; Al. Sutu, 1802 ; Scarlat Calimah,181.2 ;
si se varsd In Elba: 430 km. Mih. Sutu, 1819; I, Sturdza, 1822: Mih.
Moldova f. 1. afluent d'a dreapta Si- Sturdza, 1834; Gr. Ghica, 1849; Cdimd-
retului, iese din Bucovina, udd Suceava cfimia, 1856-1859.
ce o desparte de Botosani si se varsh in Moldova f. partea de N.-V. a regatului
Siret: 200 km.; 2. §es pe malul drept al Romaniei, despArtita prin Prut de Basa-
riului; 3. plasd in jud. Roman si Baia. rabia; coprinde 13 districte cu cap. Iasi
[Nume limas probabil din timpul Gott- sl e Impartitd in: Moldova muntoasA, ce
lor gotic MO1.DA, praf (cf. Prahova), ana- se intinde dela Carpati pand la Siret; si
log Moldei din Boemial. Moldova seasil, dela Siret pang la Prut.
Moldova f. principat intemeiat In1306 Nutnitä asttel cluvA ava. Motdovei, esN.
de Bogdan-Vodd, voievodul Romanilor udd partea nord-vesticti a Cara

www.dacoromanica.ro
 Mol 811 Mor
Moldova f. sau Su lita, sat tn Buco- Mongoli m. pl. neam aziatic din trun-
vina cu 1114 Mc. chiul altaic, locuind in Mongolia. Rassa
Moldo-Valahia f. vechiul nume al mongolica numtra 646 milioane de inch-
Pr incipatelor-Unite, azi Regatul Romaniei. vizi. constituind samburele populatiunii
Moldova-Nona' f. sau Bosneag, co- aziatice.
muni rurala in Banat, in judeml Cara-- Mongolia f. vasta regiune in Azia
Severin, cu 4397 loc. din cart 4115 Ro- centrala dependenta de Imperiul chinez:
mani. 3.522 000 loc.
Moldova-Veche (Muldava) 1. comuna Monroe m. Presedinte al Statelor-Unite
rurala in Banat, judetul Caras-Severin, (1817-1821), stabili ca principiu Ca 4Eu-
langa Dunare: 1500 Mc. (din care o treime ropa nu trebue sa intervie in afacerile ame-
Romani). ricane, (m. 1831).
Moldoveni pl. comuna rurala in jud. Montaigne m. (cit. Montenia cele-
Ialomita cu 2168 loc. bru scriitor, moralist si filozof sceptic fran.-
Moldoveni rn. pl. 1. locuitori din Mol- cez : Incercdri (1533-1592).
dova 2. nume ce-si dau taranli rornani Mont Blanc m. V. Blanc.
din Basarabia foga ruseasca. Montebello n. sat in Italia (Piemont)
Moldovig n. culme In jud. Gorjiu, des; cu 2500 Mc., celebru prin dotia victorii ale
parte basinul Jiului de al Gilortului. Francezilor asupra Austriacilor, in 1800
Moldovita f. 1. aulet In Bucovina, a- si 1859.
fluent de-a stanga Moldovei; 2. manastire Monte-Carlo n. ora In principatul
fundata de Alexandru cel bun in 1401. Monaco, cu vile si cu o faimoasa casa
Moliere m. cel mai mare dintre au- de joc : 10.800 loc.
torii comici francezi, a scris in proza si Montecuculi m. celebru general si scrii-
In versuri multe comedii cari mai toate tor militar austriac, nascut la Modena,
aunt capodopere : Don Juan, Mizantro- adversarul lui Turenne (1608-1681).
pul, Tartuful, Avarul, Bddeiranul bo- Montemaggiore m. cel mai inalt pisc
tent, Femeile savante (1622 1673). al Alpilor Istrieni : 1640 m.
Molna f. afluent al Siretului, formeazi Monteoru n. sat In jud. Buzau, bogat
hotarul Bucovinei, despre Dorohoiu. In pacura; bii renumite (Setrata-Mon-
Moloh m. divinitate a Fenicienilor teoru) de iod i sare : 2000 loc.
a Cartaginezilor, careia se oferia victime Montesquieu m. (cit. Monteskiii),
umane. ilustru publicist si magistrat francez : Spi-
Moltke (Conte de) rn. feldmaresal pru- ritul legilor (1689 1755).
sian, nascut In Danemarca; strategist abil, Montevideo n. oras in America me-
conduse campania din 1866 contra Au- ridionala, cap. republicel Uruguay, pe O-
striel 1 risboiul din 1870 contra Frantei cean ; 400.000 loc.
(1800-1890). Montezuma m. ultimul rege indigen
Moluce (Insule) 1. pl. mare arhipelag din Mexic, rasturnat de Fernan Cortez,
olandez In Oceania : 567.000 loc. Arome, muri de foame de buna vole (1550).
Tutun. Montfaucon (Don Bernard de) m.
Mommsen (Theodor) m. ilustru filo- invitat benedictin francez : scrieri impor-
log l istoric german, a renovat prin stu- tante asupra patrologiei i paleogratiei
diile-i epigrafice antichitatea latina: Isto- (1655-1741).
ria romand (1807 1903). Montfort (Simon de) ni. eh petenia
Morouleanu (Barbu Paris) m poet cruciatei In contra Albigensilor, in care
elegiac $ i satiric: Caracteruri (1794 s'arata crud dar curagios, ucis la Impre-
1837). surarea Tuluzei (1150-1218).
Momus m. lylit. zeul satire! si al bat- Montgolfier (Fratii) rn. papetieri fran-
jocurei. cezi, inventara In 1783 aerostatele.
Monaco n. mic principat independent, Montpellier n. oral tn Franta : 86.000
pe tarmul Mediteranei: 25.200 Mc. Cap. Mc. Scoala de medicina celebra in evul
Monaco: 3.400 Mc. mediu. Patria filozofului Auguste Comte.
Monastir n. 1. vilalet tn Macedonia ce Montreal n. oras comercial in Ca-
coprinde partea-i medic si meridionala nada : 668.000 loc. Universitate tranceza
55.809 Mc.; 2. numele turcesc al Bitoliel. si engleza.
Moncastron n. numele vechiu grecesc Moore (Tomas) m. (cit. Mur), cele-
al Akkermanulul. bru poet si istoric englez : Metodii Irian-
Mongol a. din Mongolia : Imperiu mon- deze, Lalla Rookh (1780 1853).
gol, fundat de Gengishan (1206-1227) si Morava f. rtu in Austria, afluent al
reconstituit de Tamerlan (1370-1405), fu Dunirii: 400 km.
distrus in 1740. Moravi (Fratii) m. pl. secta religioasa

www.dacoromanica.ro
 Mor 812 -- Mun
derivand din secta Husitilor si numita Motru m. 1. afluent de-a dreapta Jiu-
astfel dupa Moravia, locul unde s'au ase- lui, uda Mehedinti o parte a Dobiului:
zat In sec. XVII. 100 km.; 2. vale si munte In jud. Mehe-
Moravia I. provincie ceco-slovach la dinti; 3. manastire In jud. Doljiu I Me-
N. de \liana : 2.650 000 loc. (dintre cari hedinti.
vr'o 150.000 de Vlahi sau romani slavi- Movilä m. numele mai multor Domni
za(i). Cap. Briinn. ai Moldovei: I. (Ieremia), fu rfisturnat de
Morea 1. peninsula la S. de Gracia, Mihaiu Viteazul, dar Ist recapata domnia;
vechiul Peloponez. sotia i cei doi fii ai sai se turcira la Cons-
Morlaci m. pl. numele Romanilor sla- tantinopole, ca sii scape cu vieata : el in-
vizati din Istria si Dalmatia, foarte nu- susi niuri de apoplexie (1595-1606); 2.
merosi odinioara, dar al caror numar nu (Simeon), fratele celui precedent, otravit
trece azi de 50.000 de suflete. de boieri (1606-1607); 3. (Constantin),
Mormoni m. pl. secta religioasa fundata fiul lui leremia. rnazilit de Turd (1608
la 1827 In Statele-Unite de Iosit Smith : Mor- 1611) ; 4. (Alexandru), al doilea fecior al
monii profeseaza teocratia i poligamia. lui Ieremia, care se turd la urrna im-
Morosini m. doge de Venetia, apara preuna cu frate-sau mai mic Bogdan (1615
vitejeste Candia In contra Turcilor (1666 1616) ; 5. (Gavril), fiul lui Simeon (1618
1669). 1620); 6. (Moise), fiul cel mai mic al lui
Morpheu m. Mit. zeul somnului si al Simeon, Domn In dota randuri, cumpara
viselor. tronul cu bani (1630-1631 si 1633-1634).
Morus (Thomas) m. mare cancelar al Movilfi (Petru) m. Mitropolit al Kie-
Angliei, dat mortii de Henric VIII, fimdca vului, a lucrat la raspandirea culturei in
refuzase de a-I recunoaste ca set al bi- Rusia si a publicat In ruseste diterite scri-
sericii anglicane; autorul Utopiei, opera eri, Intre cart Mcirturisirect Ortodoxd
modelata dupa Republica lui Platon (1596-1644).
(1480 -1535). Movitau n. oras vechiu in Basarabia,
Moruzelti rn pl. neam inrudit cu Ma- pe malul Nistrului.
vrocordatii, a dat doi Domni tarilor Ro- Movileltl en. pl. familia domnitoare
mane. romana care a dat Moldova 6 Domni 31
Moruzi m. nume a doi Domni fana- un mitropolit Rusid.
rioti ; I. (Constantin), tost Dragoman al Moxa (Mihail) m. calugar muntean din
Portii, Domnul Moldovei (1777-1782); 2. prima jumatate a sec. XVII, a compilat
(Alexandru), tratele celui precedent, Dom- mai ales din cant slavone o Cronicci, ce
nul Munteniei (1793-1796) si al Moldo- merge pana la 1489.
vei (1802-1806). Mozambic n. 1. regiune portugeza In
Moschus m. poet bucolic grec din Si- Africa orlentala, in fata Madagascarului:
racuza (sec. HI a. Cr.). 3 350.000 loc.; 2. (Canalul), brat de mare
Moscopole (Moscopolie), ((Camp de intre Africa si Madagascar.
moscs), f. oras In Macedonia, langa ho- Mozart m. ilustru compozitor german,
tarul despre Albania : 5000 I. Odinioarfi, nascut la Salzburg l mort la Viena ; autor
in sec. al XVIII-lea, oras loarte insemnat de sonate, simfonit i opere: Don Juan,
(60.000 loc.); azi dectizut, locuit de vre-o Nunta lui Figaro, Flautul fermecat
300 familii arrnane si albaneze. (1756-1791).
Moscova f. 1. riu in Rusia, se vars5 Mozela f. riu mare, afluent de-a stanga
in Oka : 491 km.; 2. oras rusesc pe riul Rinului, ucla Frantz' Prusia renana
cu acelas nume, principalul centru al co- 514 km.
mertului si al industriei rusesti: 1.138.000 Mfihlbach n. numele atm= al Sebe-
loc. Ocupata de Napoleon in 1812 si in- sului ardelenesc.
cendiata de locuitori. Kremlin, Universi- Mukden n. oras chinez cap. Mangiu.
tate, Mitropolie (Moscovit). riei: 181.000 loc. Matasuri, piei. Mormin-
Mostar 11. cap. Herzegovinei (Iugo- tele Imparatilor chinezi. Infrangerea in
Slavia): 17.000 loc. Comer( activ. 1905 a Rusilor de atm Japonezi.
Mostbitea f. I. lac spre V. de B5ragan ;1 Muller (Max) m. eminent linguist en-
2. plasii, vale si lac in jud. Iltov. glez, de origins germana (1823-1900).
Mosul n. oras In Mesopotamia, peTl- Muldava I. V. Moldova Veche.
gnu; 81.000 loc, Muselinuri. Mumiu m. consul roman, cucerl Co-
. Motoc (Vornicul) m. boier moldovean, rintul i distruse liga acheiana (146 a.
jucii un rol insemnat in timpul certuri- Cr.).
lor dintre urmasii lui Petru Rates, atot- Muncaciu n. oras In Maramures, ce-
puternic sub Lapusneanu (1552-1561), tate tare serviad de Inchisoare publica:
peri la 1564. 11.000 loc.

www.dacoromanica.ro
 Mun 813 Mu?
Muncel ii. pisc de munte fn jud. Su- Mircea H, 1546: Pltrascu, 1554; Petru
ceava. Schiopul, 1560; Alexandru II, 1567; Mih-
Munchen IL orris In Germania, cap. nea 11, 1577; Petru Cercel, 1583; Std. Bog-
Bavartei: 700.000 locuitori. Monumente dan, 1591: Alexandru 111, 1592; Mihaiu
numeroase, Observatoriu, Universitate, Bi- Viteazul, 1593; Simeon Movill, 1601; Radu
bliotecd bogatd, Muzeu (Pinacoteca), Bere Serban, 1602; Radu Mihnea, 1611; Al.
renumità. Ilias, 1616; Gavril Movild, 1618: Al. Co-
Munda f. vechiu oras In Spania : vic- conul, 1623: Leon Tomsa, 1629; Matei
toria lui Cezar asupra fillor lui Pompeiu Basarab, 1633; Const. Serban, 1654; Mih-
(45 a. Cr.). nea HI, 1658; Gh. Ghica, 1659; Gr. Ghica,
Munkácsy m. cel mai mare pictor un- 1660; Radu Leon, 1664: Anton din Pi-
gur 1 printre cei mai celebri din sec. XIX;
testi, 1669; Gh. Duca, 1674; Serb. Can-
muri nebun: tabloul siiu Crist inaintea tacuzino, 1679; C. Brtncoveanu, 1688;
lui Pilat Ii aduse mai bine de 3 mili- Stef. Cantacuzino, 1714: Nic. Mavrocor-
cane (1846-1900). dat, 1716; Mih. Racovitd, 1730; C. Mavro-
Minster n. oras In Prusia : 100.000 cordat,1731 ; Gr. Ghica, 1733; Matei Ghica.
locuitori, cap. Vestfaliei. Catedrald, Uni- 1752 ; Const. Racovitl, 1753 ; Scarlat Chica,
versitate. 1758 ; Stef. Racovitd, 1764 ; Al. Ghica, 1766 ;
Munte (St.) m. numele popular al Mun- Gr. Al. Ghica, 1768; AL Ipsilante, 1774;
telui Athos. Nic. Caragea, 1782; Mih. Sutu, 1783; Nic.
Muntenegru n. sau Cernagora, mic Mavrogheni, 1786: Al. Mortal 1793; C.
principat rnuntos pe langd Adriatica, cu Hangerli, 1797; C. Ipsilante; 1802; I. Ca-
ca pita la Cetinie i o populatiune de 250.000 ragea, 1812; Al. Sutu, 1818; Gr. Ghica,
loc Muntenegrul a fost proclamat regat 1822; Al. Ohica, 1834; Gh. Bibescu, 1842;
in 1910. Prin ultirnul rdsboiu balcanic din Barbu Stirbei, 1849; Cifiimácinna, 1856
1912-1913, Muntenegrul a cdstigat 7000 1859. [Muntenia, nume dat de Mol-
kmp. i populatia-i crescu la 480.000 lo- doveni fostului principat al Prii roma-
cuitori. Dupd rfisboiul mondial (1919), nesti, dupd lat. TRANSALP1NA Kara de peste
Muntenegrul s'a anexat regatului iugo- muntiv, cum numiau Ungurii (am ro-
slay (Muntenegrean). maneascd In limba lor oficiall), tradus cu
Muntenia 1. 1. sau Romanla-Mare Tara Munteneasai sau Muntenia]. Mun-
(numità in vechime Tara-Romaneasca, de tenia a fost ocupatil de Nemti in cursul
strlini Valahia si de Romanii ardeleni rdsboiului austro-roman (Noemvrie 1916
Tara), partea Romaniei cu munti mai Octomvrie 1918).
inalti i cu ramificatiuni mai numeroase, Muntenia (Episcopia) f. subdiviziune
coprinsd intre Olt, Milcov, Dunlre si Car- ecleziasticd, eparhia Mitropolitului-Primat
pati. Muntenia coprinde 17 districte (cu cu resedinta In Bucuresti.
cele 5 din Oltenia) si a avut succesiv de Murat m. V. Amurat.
capitali orasele Cdtrzpulung, Curtea-de- Muratori in, invatat istoric italian
Argea, Targoviate i Bucure*H. Ea a (1672-1750).
fost fntemeiatd In sec. XIII (1250) de Li- Murcia f. oras In Spania, cap. provin-
tovoiu, zis si Litean-Vodd (dupd traditi- ciei cu acelas nume : 108.000 loc.
une de Radu Negru, zis i Negru-Vocla), Muriel, (Maros) tn. 1. afluent al Tisei,
care avu de urmasi printre cei mai ilus- Tau mare ce strdbate mai tot Ardealul:
tri pe Mircea cel Bdtran, Mihaiu-Vitea- 790 km.; 2. jud. in Transilvania cu cap.
zul, Mateiu Basarab. La 1.859 Muntenia nrgu-Muresului.
fu unità cu Moldova intr'un singur Stat Murefeanu m. 1. (Andreiu), poet ar-
numit Romania. Seria cronologica a Dorn- delean, autorul imnului national Deqteap-
nilor Munteni (citrele indicand anul ur- tii-te Rot-mine (1816 1863) ; 2. (Iacob),
earn pe tron): Seneslav, 1247; Litovoiu, vIrul celui precedent, publicist ardelean
1250; Tfihomir, 1290; Basarab, 1330; AL (in. 1887).
Basarab, 1340; Vladislav Basarab, 1564; Mureff-Olorheiu n. oras In Ardeal,
Radu I, 1374; Dan I, 1384; Mircea, 1386; numit de Sasi Neumarkt: 14.212 loc.
Mihail, 1418; Dan II, 1420; Radu ifi, 1425; MurerTurda (Maros-Turas) n. ju-
Vlad II, 1430; Dan III, 1439; Vladislav det in Ardeal cu 198.000 loc. si cu cap.
1452; Vlad Tepes, 1456; Radu IV, 1462; aprIzein.
Laiot, 1471; Vlad Cfilugdrul, 1483; Radu Murgeni pl. ordsel In jud. Tutova
V. 1496; Mihnes, 1507; Vlad VII, 1511; 2000 loc. Balciu saptdmanal.
Neagoe, 1512; Radu Calughrul, 1521; Murillo In. celebru pictor spaniol (1618
Radu dela Alumati, 1522; Vladutd, 1524; 1682).
Moise, 1529; Vlad IX, 1530; Vintill, 1532; Mulat m. nume a patru Domni ai
Radu Paisie, 1534 ; Petru din Arges, 1535 ; Moldovei t1. (Costea Voclit), primul Domn

www.dacoromanica.ro
 Mus 814 Nap
din acest newt]. domni scurt timp (1373 pacea dezastruoasa dela Kuciuk-Kainargi
1374); 2. (Petru), fiul celui precedent, (1717-1774); MUSTAFA IV, depus intfo
inchin5 Ora regelui polon Vladislav Ia- revoltA, muri strangulat (1779-1808).
gelon, pe a chrui sorg o lu5 de sorie Mustea (Nicolae) m. cronicar moldo-
(1378-1393); 3. (Roman), fratele celui pre- /vean, adversar al Grecilor; cronica ce i
cedent. fundatorul orasului Roman (1393 se atribue, merge dela 1662-1733.
1394 sl 1399-1400); 4. (Stefan), Irate Mutsu-Hito m. impArat al Japoniel;
cu Petru si Roman, se lupt5 cu xegele sub domnia sa, epoca introducerii in Ja-
ungur Sigismund. pe care 11 sili 35 i se ponia a civilizatiunii occidentale, s'au 58-
1nchine (1394-1396). ,vfirsit r5sboaiele chino-japonez i ruso-
Musfitelti m. p1.1. neam moldovenesc, !japonez (1851 1912).
Inrudit cu al Basarabilor din Tara Ro- Muzii f. Mit. Cele nou5 Muze: Clio
mâneasch, dete trei Domni tronului Mol- Muza istoriei ; Euterpe, a muzicei; Thalia,
dovei (1375-1401): din aceast5 familie a comediei: Melpomena, a tragediei:
se trage Alexandru cel Bun si Stefan cel I Terpsicora, a dantului; Erato, Muza e-
Mare; 2. sat In jud. Gorjiu i Arges. ilegiei: Polimnia, a poeziei lirice; Caliope,
Musatini m. pl. Musatesti: Basarabi a poeziei epice; si Urania, a astronomiei.
si voi Musatini En. Muzachia f. frumoas5 l mfinoash
Muscel n. jud. asezat la rhs'arit de carnpie dela Avlona 0125 la Albania de
Arges: 135.000 loc. Cap. Cdrnpulung jos, provincie locuit5 de vr'o 140.000 de
(Muscelean). Armani (asa-numitii Muz5chiari).
Musset (Alfred de) m. mare poet si Mycale n. munte 1 cap In Azia-Mica,
autor dramatic francez (1810 1857). fat5 in fatá cu Samos: victoria flotei grece
Mustafa tn. nume a patru Sultani turci ; asupra celei persane (479 a. Cr.).
MUSTAFA I, depus In douà rAnduri, muri Mycena f. vechiu oras in Grecia. Ruine
strangulat In 1nchisoare (1591-1639); MU' de monumente ciclopice 51 morminte des-
STAFA II, coprinse insula Hio 1 semn5 in coperite in 1876 de chtre Schliemann.
1699 pacea dela Carlowitz (1664-1703); Myra f. sat In Anatolia, zidit pe locul
MUSTAFA III, protector al literaturel, semnI vechiului oras cu acelas nume.

Nabucodonosor m. nume a doi regi TesAturi de bumbac galben. Turn de par-

al Asiriei: cel d'al dollen ocuph de dou5 (elan.
on Ierusalimul l duse pe locuitori cap- Nantes n. (cit. Nana outs comercial
tivi la Babilon (606-562 a. Cr.). si port In Franta: 183.000 loc. Construe-
Nagy-Ag 13. numele maghiar al Seca- tiuni de corAbii l masini, rafinerii, ma-
rambului. nufacturi. Edictul din Nantes, publicat
Nagy-Alfold n. V. Alföld. de Henric IV In 1598 (revocat de Ludo-
Nagy-Thinya n. numele maghiar al vic XIV In 1685), acord5 protestantilor
orasului Baia-Mare. libertatea cultului s1 admiterea la tune-
Nagy-Beczkerek n. V. Becikerecul- tiunile publice.
Mare. Naparis m. vechiul nume dac al Ia-
Nagy-Ifdiroly n. numele niaghiar al lomitei.
orasului Careii-Mari. Napoca f. veche cetate in Dacia, fun-
Nagy-Kliktild n. numele maghiar al data de Traian, azi Cluj.
judetului Tiirnava mare. Napoleon I (Bonaparte) m. imp5rat
Nagy-Szeben n. numele unguresc al al Francezilor, cel mai mare rasboinic al
Sibiului. timpurilor moderne. Nitacut la Ajaccio
Nagy-sz-Miklos tt. numele unguresc In 15 August 1769, ajunse general de bri-
al orasului Nicolaie, gada in 1794 si dupfi stralucitele campa-
Nagy-Varad n. numele maghiar al nii din Italia (1796), lntreprinse expedt-
Oradiei-Mari. tiunea Egiptului (1798): prin lovitura de
Niimiliegti pl. sat si schit de maid in Stat din 18 Brumar (9 Noemvrie) rfisturn5
jud. Muscel : 2700 loc. directoriul (1799), dui:A care fu proclamat
Niimoloasa f. sat In jud. Putna, pe primul consul al Republicei l apoi (in
malul drept al Siretului ; 3800 locuitori. 1804) implrat sub numele de Napoleon.
Nancy n. oras industrial in Franta Domnia sa tu ilustrath de victoriile re-
113.000 loc. Universitate, Scoalà (ores- purtate asupra tiustriacilor, Rusilor, Pru-
tierh. sienilor I Spaniolilor; in 1812, intreprinse
Nankin n orris In China : 450,000 loc. dezastroasit campanie in contra Rusiei,

www.dacoromanica.ro
 Nar 815 Nea
care coaliz5 Europa Intreaga Impotriva Natan rn. 1. profet trials de D-zeu
lui; silit sei abdice In 1814, iu trimis in lui David sure a-i imputa omorul lui
insula Elba. de unde reintrA in Franta; Uria; 2. (inteleptul), titlul unei tragedii
dar invins la Waterloo de Anglo-Prusieni celebre de Lessing.
(1815), se predete Englezilor, cari 11 exi- Naum (Anton), m. poet 0 traduator
lard in insula Santa-Elena, unde muri la de merit (1835-1917).
5 Maiu 1821. I NAPOLEON II, fiul celui pre, Naum-Riimniceanu (Protosinghel)
cadent, primi la nastere (1811) titlul de m. originar din satul Corbii din Muscel,
Rege al Rornei; dupet cAderea tatAlui a profesat dela 1788-1839 si a scris o
s8u (1814), el se retrase la bunicul slu cronich documentatA dela 1764 0115 la
Francisc II, care Ii dete titlul de duce de 1810 (1764-1839).
Reichstadt, i muri in 1832. II NAPOLEON Nauplia 1. 1. oras st port fortiticat in
DI, impArat al Francezilor, fiul lui Ludo- Gracia, in fundul golfului cu acest nume:
vic Napoleon, regale Olandei ; numit Pre- 9000 loc.; 2. V. Malvazia.
sedinte al Republicei Franceze in 1848 si Nausicaa f. Mit. fiica regelui Alcinou,
proclamat Imp 5rat dup8 lovitura de Stat primi pe naufragiatul Ulyse.
din 2 Decemvrie 1851, intreprinse (aliat Navara (.1. pro vincie spaniolA : 337.000
cu Englezii i cu Turcii) campania din Mc. cu cap. Pampeluna; 2. (francez5),
Crimeia, care se termin5 cu coprinderea partea vechiului regat al Navarei la N.
Sevastopolului vi cu tractatul din Paris de Pirinei (Navarez).
(1855); dup5 rAsboiul din Italia in contra Navarin n. oras si port In Grecia pe
Austriacilor (1859) si dup8 expeditiunea Marea Ionicà, la S. de Morea: 7000 loc.
nenorocitA a Mexicului (1862-1867), de- Aci flota anglo-franco-rush distruse flota
clare' risboiu Prusiei (1870); Invins vi turco-egipteana (20 Sept. 1827).
fãcut captiv la Sedan in urma unor de- Naxos n. insura in Arhipelagul grecesc,
zastre cumplita' (2 Septemvrie 1870), Na- cea mai mare dintre Cyclade : 16.000 loc.
poleon fu detronat de Parizieni si se re- Nazaret n. oras in Palestina cu 15.000
trase apoi in Anglia, unde muri in 9 Ia- Mc. Ad petrecu Isus timp de 30 de ani.
nuarie 1873. Fiul siu, principe imperial, Nazarinean m. 1. locuitor din Naza-
fu ucis Inteo expeditune contra Zulusilor ret ; 2. numele Evreilor cari duceau o
In Africa (1879). vie** auster8; 3. nume dat de Evrei pri-
Narcis rn. 1. Mit. tantir care se innecA milor crestini.
In fAntAna, unde'si contempla figura cu Nazianz n. vechiu oras In Azia-MicA
admiratiune: si Narcis, vazandu-si fata (Capadocia). Patria stAntului Grigorie
'n oglinda sa, izvorul, singur fuse 'n- Teologul.
drdgitul, singur el indreigitorul En. Neagoe Basarab m. Domnul Mun-
Narut m. massiv ce se ridicA In fata teniei, principe artist si filozof, scrise In-
Coziei, aproape de Olt. vàtdturi folositoare pentru fiu-sAu Teo-
Narva f. cetate tare in Rusia : 32.000 dosie si puse sh se ridice monumentala bi-
loc. Victoria lui Carol XII asupra Rusi- sericti dela Curtea-de-Arges (1512-1521).
lor (1700). Neajlov m. 1. afluent principal de-a
Nitsaud n, (ungureste Nasztic1), or5sel dreapta Arge,tilui: 2. plash' In jud. Vlasca.
in Ardeal, pe Samesul mare In judetul Neamtu m. I. (Muntele), portiune a
Bistrita-Nasfiud: 3000 loc., in majoritate Carpatilor, desparte basinul Moldovei de
Rome Int. al Bistritei; 2. garlita, afluent al Moldo-
Nassau n, V. Hessa, Gulielm 0 Mau- vei; 3. judet asezat in partea de N.-V.
riciu. a Moldovei: 169.000 loc. Cap. Matra ;
Nastratin-Hogea m. tipul spiritului 4. (Tdrgu-NearnM), ortt In judetul cu a-
oriental, numit de Turd Nasr-Ed-din Ho- celal nume : 10.000 loc. Spital i fabricA
gea, ale arui glume si snoave istete au de postav.
fost popularizate la noi de Anton Pann. Neamtu (Cetatea) f. 1. cetate veche,
V. nalsdriivimie. foarte tare, in judetul Neamtu si ale a-
Nfisturel m. 1. (Udriqte), Invgtat bo- ril ruine se vAd pe coasta unui deal la
ier muntean originar din Heresti, dun- V. de orAselul cu acelas nume; odinioarA,
natul lui Matei Basarab si Mare LogotAt azilul Domnilor Moldovei; 2, mAngstire
al Tall RomAnesti; a tradus Vietile Shit- zidit8 de Petru Rares (1530) cu institut
tilor, Varlam si loasaf (atm 1648) ; de infirmi si de alienati.
2. (Const. Herescu), strAnepot al celui Neapole f. oras si port In Italia cu
precedent, Mare Ban al ostirii romAnesti, o pozitiune admirabilà, pe un golf, a-
fundatorul Premiului Ndsturel al Aca- proape pe Vezuviu : 664.000 loc. Univer-
demiei RomAne : 4000 si 5000 lei anual sitate, Bibliotec5, Muzeu, comer( insem-
si 12,000 nuadrienal (1796-1874). nat. Patria lui Vico (Neapolitan).

www.dacoromanica.ro
 Neb 816 ---- Neu
Nebo n. munte In Palestina, la rasarit intr'o pozitiune pitoresci pe creasta unui
de Jordan, pe care muri Moise. munte.
Neckar n. riu in Germania, afluent Negruzzi (Costache) m. Insemnat pro-
al Rinului : 400 km. zator moldovean, autorul nuvelei Ale-
Neculaiu (St.) in. V. Nicolaie. xandru Ldpuaneanu si al poemei Apro-
Neculce (loan) m. cel mai popular dui Purice (1809-1869).
dintre cronicarii Moldovei, excelent pro- Nehoias n. cea mai intinsA comunA
zator: al sari Letopiseful Tarii Moldo- din jud. Buzau: 3700 Mc.
pei e scris pant-, la Duca-Vorla dupfi altii Neigebauer (J. F.) m. consul prusian
sau dupa documente particulare, iar d'aci cAtre 1844 In Principate, a publicat la
inainte pant; la 1743 a scris dela sine Lipsca in 1848 o Descriere a Moldovei
rate s'au intamplat la vieata sa : (Nu a Munteniei.
mi-au mai trebuit istoric strain sA cetesc Nelson (Horace) m. ilustru amiral en-
si sa scriu, cit au fost scrise in inima glez, castiga bAtalia dela Abukir $ i dela
inea (1662-1743). Trafalgar unde peri (1758-1805).
Nedeia f. lac in jud. Doljiu, comunica Nemea f. vechiu oras In Peloponez,
cu Dunarea. unde Hercule rApuse un leu nApraznic.
Neerlanda f. numele regatului Tori- Nemeice (jocuri) n. pl. jocurl insti-
lor-de-Jos (Neerlandez). tuite in onoarea lui Hercule, invingatorul
Negoesti pL 1. parau i comunA in leului din Nemea.
jud. Prabova : 1200 loc.; 2. plasl si sat Nemezis f. Mit. zeita risbunarii.
In fud. Mehedinti. Nenisori pl. localitate in judetul Ialo-
Negoiu n. pisc urias al muntilor FA- mita, insemnatA pentru victoria lui Ma-
garasului : 2540 nr. teiu Basarab asupra lui Vasile Lupu (1639).
Negotin n, orris In Serbia, Inconjurat Neoptolem m. V. Pyrrha.
de vii : 8000 Mc. Vinuri renumite. Neptun m. 1. Mit. zeul mini, fiul lui
Negresti pl. tare in jud. Vasluiu, pe Saturn, i fratele lui Jupiter; 2. planetA
raul Barlad: 6500 Mc. descoperitA In 1846 de Leverrier.
Negri (Const.) tn. patriot si om de Nera f. V. Cerna.
Stat roman, a lucrat molt pentru unirea Nereide f. pl. Mit. nimfe de mare.
Principatelor (1812 1876). Nereu m, Mit. zeu mazin, pAtintele
Negri (Muntii) pl. numiti Carpatil cen- Nereidelor.
frail, vin din Galitia si Bucovina, des- Nerone m. Imparat roman, faimos
partind basinul Siretului de al Prutului. prin crirnele sale; el dete pierzirii pe
Negri in. pl. numele populatiunilor sotia sa, pe mama sa 1 i pe fratele siu
africane (In numar de vr'o 230 milioane) Britanic, incendiA Roma si persecuta pe
de rassa neagra, caracterizata prin pielea crestini (54-68).
neagra cam unsuroash, nasul cam, pArul Nerva m. ImpArat roman, succesorul
rams l scurt, gura mare, buzele groase lui Domitian, adoptA pe Traian (96-98).
N rAshrite. Nesselrode (Conte de) In. celebru
Negro (Rio) m. 1. mare fluviu al A- diplomat, niiscut la Lisabona, dirijA timp
mericei de S.: 1300 km., se varsA In Ama- de 45 de ani afacerile exterioare ale Ru-
zon ; 2. alt fluviu al Americei de S.: siei (1780-1862).
1000 km., se varsA in Atlantic. Nessus in. Mit. centaur ucis de Her-
Negroponte n. V. Calcis l Eubea. cule cu o sageati inveninatA : tunica-i
Negru (Principele) m. V. Eduard. insangerati fu cauza mortii eroului. V.
Negru-Voda m. legendarul descAle- Dejanira.
cator al Munteniei, cAruia traditiunile po- Nestor m. I. Mit. lege din Pylos,
pulare II atribue cele mai vechi construc- traise trei varste de om si se distinse prin
tiuni (biserici, cetati 1 cur(l domnesti), intelepciunea sa la Impresurarea Troiei ;
in partea de rAsArit de Olt, si Intemele- 2. fig. batran experimentat i respectabil.
rea Statului. Negru-Vocla e personificarea Nestor in. vechiu cronicar rus din
miticA a originilor Tarii' romanesti, nu- sec. XII.
mita Intai Cumania Neagra, apoi Vlahia Nestoriu m. patriarh din Constanti-
Neagra (de unde epitetul de (negru) dat nopole, ereziarh care nega cele cloud na-
Romanilor din aceasta parte). Negru-VodA turi In Isus : condamnat de conciliul din
al legendei fu mai tarziu contundat cu Ephez (431).
Radu I Basarab. Netoti pl. sat In jud. Teleorman cu
Negru-Vocla m. 1. (Cetatea lui), mina 2600 loc.
situata pe malul Dambovitei, pe un pisc Neumarkt n. numele sisesc al lui
de munte inaccesibil; 2. schit In jud. Mus- Mures-Osorheiu.
eel, zis t Rada-Nadi), scobit In Matra, Neustria Lyechiu regat in Galia franca,

www.dacoromanica.ro
 Nev - 817 - Nim
coprins intre Ardeni, Meuza, Loara si ducerea unui regim parlamentar i rAs-
Ocean: Neustria tuna cu Austrazia Into boiul mondial. Depus In 1917, Tarul Ni-
sec. VI VIII. colaie II si familia sa au fost asasinati in
Neva 1. 1. riu ce udfi Banatul, afluent 1918 la Iecaterinoslav din ordinul sovie-
al Dun Aril; 2. fluviu In Rusia, izvoreste tului acestei gubernii.
din Ladoga, uclA St. Petersburg si se varsfi Nicolaie I (Petra) m. Princi pale Mun-
In golful Cronstadt: 75 km. tenegrului dela 1860, niiscut in 1841, pro-
Nevada (Sierra) 1. 1. lane de munti clamat rage (tar) in 1910, abdicA In 1918
in Spania, Mire Guadalquivir si mare; pi muri in 1921.
2. lant de munti In State le-Unite, para- Nicolaie (Nagy Sz.-Miklos) m. oras
Id cu Pacificul. I unul din State le-Unite in Banat, mai jos de Mures.
Nicolaievici (Nicolaie) M. arhiduce
americana la E. de California : 77.300 loc.
Neveasta (Nevesca) I. oras in Mace- din Rusia, fiul orului Nicolaie I, comandi
donia cu 6000 loc., In majoritate Ro- armata ruseascA la Plevna (1831-1891).
mani. Nicoleanu (Nicolaie) m. poet pesimist
Nevin in. poet latin, autor de tragedii roman (1833-1871).
in mare parte pierdute (sec. III a. Cr.). Nicopole f. cetate tare In Bulgaria.
Newton in. (cit. Niut'n), ilustru ma- MO In tap cu Turnu-Magurele: 6000 loc.
tematic i astronom englez, stabili teoria Victoria lui Baiazid I asupra cruciatilor
MmMei si a gravitatiunii universale (1642 (1396).
1727). Nicoresti m. pl. 1. sat in jud. Tecuci
New-York n. (cit. Niu-rork), 1. unul cu o podgorie renumitd: 5900 loc.: 2.
din Statele-Unite americana cu 7.269.000 rnângstire Mnga satul cu acelas nume.
loc., cu cap. Albany; 2. oras in Statele- Niebelungen n. epopee germana din
Unite pe Atlantic, al treilea port al lumii sec. XIII, in care se vorbe§te de lupta
dupfi Londra si Liverpool: 5.766.000 Mc. Burgunzilor cu Atila.
Universitate. Niebuhr m. celebru istoric i filolog
.Niagara I. rlu In America de N. cu german, nascut la Copenhaga, principalul
o mfireatfi cascadfi Malta de 50 metri. fundator al criticei istorice: Istoria Ro-
Niagusti n. oras In Macedonia. asezat mani"! (1776-1831).
intre munti, spre N. de Salonic. Fabrici Niemen in. fluviu In Rusia, se varsA
pi vinurt. In Marea Bahia : 704 km.
Nicaragua f. republica In America Nietzsche (Frideric) m. filozof german,
centralfi : 630.000 loc. Cap. Managua, pe autorul teoriei despre supraom; ideile
un lac lung de 200 km. sale paradoxale avurfi o influentA funestfi
Nicea f. ora In Azia-Mici, azi Isnik: mai ales asupra literaturei (1844-1900).
unde s'au (Mut douli concilii ecumenice, Nifon m. patriarh din Constantinopole,
unul, in 325, cand se condamnit arianis- adus In tara de Radu cel Mare (1496
mul; al doilea, In 787, and se condam- 1508), deveni pfirintele sutletesc al lui
narA iconoclastii. Neagoe Basarab (1512-1522), care It a-
Nicefor m. nume a 3 Imparati bizan- duse moastele dela St. Athos.
tint (802-1081). Nifon m. manfistire 2i izvor de ape
Nichipercea m. poreclA sub care era minerale in jud. Buzau.
cunoscut scriitorul Orfisanu. [V. acest Niger in. mare fluviu al Africei occi-
nume]. dentate, se varsfi In gollul Guinea.
Nicodim (St.) m. 1. unul din ncenicii Nigritia f. V. Sudan.
lui Isus; 2. organizatorul vietii monahale Nijni-Novgorod n. V. Novgorod.
in Tara romaneascii, rudA cu cneazul stir- Nijopole 1. oras in Macedonia, spre
besc Lazfir, ctitor de manAstiri (Vodita, S.-V. de Bitolia cu o populatiune de 4000
Tismana) sub Radu Basarab. Romani.
Nicolaie (St.) m. episcop din Myra, Nil n. fluviu In Africa, al doilea al pA-
mort pe la 342 : serbat la 6 Dec. mintului dupA Mississipi, izvoreste din
Nicolaie m nume a 5 papi, dintre lacul Victoria-Nyanza, strfibate Nubia si
cari cel mai insemnat fu NICOLAIE I cal. Egiptul, i formand o delta se varsA in
MARE (858-867). Mediterana dupA un percurs de 6500 km.
Nicolaie m. nume a doi impArati ai Nimes n. (cit. Nim), oras in Franta
Rusiei; NrcoLus I, fiul lui Paul I, miscut cu ruine de monumente romane: 82.000
in 1796, se urcA pe tron in 1855, in tim- Mc. Vinuri, matdsuri.
pul ritsboiului Crunch. NICOLAIE II, fiul
11 Nimrod rn. 1. strfinepot al lui Ham
pi urmasul lui Alexandru III, nEtscut In pe care slânta ScripturA II numeste un
1868 1 urcat pe ti on in 1894. Sub dorn- vanfitor puternic lnaintea Domnului; 2.
nia-i se ificu rAsboiul ruso-japonez, intro- fig. vanator IndrAznet.
L. $fiineanu. Diet. Universal. 52

www.dacoromanica.ro
 Nin 818 Nyl
Niniva f. ora In Azia antic& cap. re- in sec. IX X, cand ocupar5 o parte a
gatului Asiriei, pe Tigru. Dela 1841 se Angliei si a Normandiei.
tac in ruinele el sapaturi interesante. Norvegia f. unul din Sta tele scandinave,
Ninus m. rege legendar al Asiriei, fun- formeaza azi un Stat separat : 2 640.000
datorul Ninivei. loc. Cap. Cristiania (Norvegian).
Niobe f. 1. Mit fiica lui Tantal si so- Nostradamus m. tai mos astrolog fran-
tia lui Amphion ; mama a 7 Si si a 7 fiice, cez, medicul lui Carol IX, autorul unor
ea insulta in trufia-i pe Latona, pe Apol- profetii in versuri (1503-1566).
Jon i pe Diana, can Ii sagetara pe top Noua-Caledonia f. V. Caledonia.
copiii i dansa incremeni de durere pe Noua-Grenada f. V. Grenada.
o stanca a muntelui Sipylon; Niobe per- Noua-Guinea f. V. Guinea.
sonifica durerea materna. Noua-Olanda 1. V. Australia.
Nipon n. cea mai mare din insulele Noua-Scotia f. V. Scotia.
Japoniei: 37 mil. loc. in care s'afla To- Noua-Zemlia f. grup de insule ru-
kio, cap. tarii. sesti In Oceanul Inghetat, la N. de Si-
Nipru rn. fluviu in Rusia, anticul Bo- beria, pustii i sterpe, dar cautate de pes-
ristene, se varsa in Marea-Neagra, la E. can si vanatori rusi sau norvegieni, pen-
de Odessa : 1900 km. tru vanatul pasirilor de mare si pescu-
Nil xi. oras in Serbia : 24.000 loc. Pa- itul de foce, balene, etc.
tria lui Constantin cel Mare. Nou-Orleans n. oras In Statele-Unite,
Niqcov m. afluent al Buzaului, ucla pe Mississipi: 380.600 loc.
jud. Buzau. Novae m. 1. V. Baba; 2. Brazda lui
Nistru rn. fiuviu care iese din Gali- Novae, numit i Troianul, sant de Via
tia, anticul Tyras, desparte Basarabia de stanjeni In jud. Romanati.
Rusia si se varsa in Marea Neagra : 1200 Novaci pl. plain si sat In jud. Gorjiu.
krn. Ca si inainte de 1812, Nistrul tor- Novgorod n. numele a 2 orase iu-
meaza granita Romaniei in spre Rusia. sesti: Novgorod cel Mare (Velikii): 28.000
Nizam n. regat in India engleza cu loc.; si Novgorod cel mic (Nijni}: 15.000
11 mil. loc. Cap. Haiderabad. loc. Monumente interesante. Balciu a-
Nizza f. oras maritim in Franta me- nual (blanuri, piei, ceaiu), vizitat de vr'o
ridional& port pe Mediterana : 165.000 loc. 300.000 de oameni veniti din toate pan-
China foarte dulce In timp de iarna. Pa- tile Rusiei.
tria lui Garibaldi. Novibazar n. district si oras In Ser-
Nobel (Alfred) in. chimist suedez, in- bia: 12.000 loc.
ventatorul dinamitei pi testatorul Premiu- Noviodunum n. numele roman al
lui Nobel, in folosul operelor literare, stiin- Isaccei.
tifice, filantropice din ward lumea (1833 Nubia f. tar5 in Africa, la S. de Egi pt,
1896). cu 2 milioane loc. (Nubian).
Noe m patriarh biblic, scapat de po- Nucet n. manastire si sat in jud. Dam-
top cu toata familia sa. bovita, unde a fost o herghelie de cai a
Nogai m. pl. 'Mari asezati sub Ilias Statului, Scoali de agricultura l meserii.
Vont& (1666-1669) in Basarabia, de unde Nuctmara f. plaiu i poteci in jud.
faceau dese incursiuni In Moldova. V. Muscel.
Bugeac. Numantia f. oras in vechea Spania,
Nord (Capul) n. promontoriu la N. coprins de Scipion Emilian In 133 a. Cr.
Norvegiei. (Canalul), stramtoare intre
11 (Numantin).
Irlanda si Scotia. II (Marea de), partea Numa Pompiliu m. al doilea rege al
Oceanului Atlantic coprins5 intre Nor- Rornei, legislatorul Romanilor.
vegia, Danemarca, Germania, Olanda, Numidia f. vechiul nume al Africei
Belgia, Franta si Anglia. de N. Intre Maroc si Tunis, azi Algeria.
Nord n. numele unui departament fran- Numitor in. Mit. rege din Alba, stra-
cez 1.867.000 loc., cu cap. Lille. bunul lui Romul l Ream.
Noric n. veche provincie romana pe Nuremberg n. oral In Bavaria : 350.000
Dunarea superioara ; Alpi Norici, hint al
loc. Muzeu germanic. Jricarii de copii,
Alpilor Intre Italia si Austria. instrumente de muzica. Patria lui Hans
Normandia I. veche provincie flan- Sachs si a lui Albert Darer.
ceza cu cap, Rouen. Nyiregyhaza f. oras in Banat : 33.000
Normanzi en. pL pirati veniti dela N. loc. cap. comitatului Sabolci.

www.dacoromanica.ro
 Oan 819 Old

Oancea 1. targ in jud Covurlui cu rornane : Novele istorice, Istoria arhe-

2600 Mc. ologiei (1834-1895).
Obedeanu m. riu in Doljiu, afluent da Odorheiu ii, sau Pretoriul Sacuilor,
dreapta jiului. numit de Unguri Udvárhély, judet (123.000
Obedenar (Mihail) m. medic si om loc.) si oras pe tarmul drept al Tarnavei
de Stat roman, a publicat diferite scrieri Mari: 9000 loc., in majoritate Sacui.
medicate l asupra graiului macedo-ro- Odriu n. V. Udriu.
man (1839-18851. Oedenburg n. numele sasesc al So-
Oblucita f. V. Isaccea. pronului.
Obrenovici (Miloq) m. liberatorul Sar- Oersted m. celebru fiziciaa danez,
bilor de sub jugul turcesc, deveni In 1817 imortalizat prin descoperirea electrornag-
Domn al Serbiei (1780-1860). V. Milan. netismtlitli (1774-1851).
Oceania f. a cincea parte a lumii co- Ofen n. numele sasesc al Budei.
prinzand Australia, Noua-Guinea, Noua- Ofenbaia f. numit de Unguri Ofen-
Zelanda l o multime de arhipelaguri di- banya, orasel de munte in Ardeal : 1000
vizate In trei regiuni: Malaezia, Micro- Mc. Mine de aur si de argint.
nezia 1 Polinezia. Populatiunea-i tOtala Offenbach m. compozitor de muzica,
se ridica la 70 mil. al cea mai mare parte creatorul operetei Frumoasa Elena (1819
a tarii este supush puterilor europene 1880).
(Oceanian). Ofir n. tar& bogata in aur, de care
Ocna f. 1. sau Ocnele-Mari, orasel In vorbeste Biblia, In Arabia sau India.
jud. Valcea cu bcgate saline: 5800 locu- Oglinzi pL statiune balneara In apro-
holt Penitenciar l stabilimente baMe- piere de Targu-Neamt.
are; 2. (Targu-Ocna), orasel In jud. Ba- Ohio m. 1. riu in Statele-Unite, afluent
cãu cucele mai mari saline din tarti: de-a stanga Mississipiului : 1600 km; 2.u-
9500 Mc. Statiune climaterica i balneara. nul din Statele-Unite a mericane : 5.757.000
Mare penitenciar pentru cei osanditi pe loc. cu cap Columbus. Universitate.
vieatfi: 3. (Sibiului) numit de Unguri Vi- Ohrida f. oras In Macedonia, iwzat pe
zakna si de Sasi Salzburg, localitate la lacul cu acelas nume i inconjurat cu vii :
N.-V. de Sibiu, cu LIM si mine bogate 8000 Mc., In majoritate Romani. Azi scau-
de sare: 3772 locuitori. nul unui episcop l odinioara resedinta
Octavia f. numele surorii lui August Patriarhului bulgar.
si al sotiel lui Nerone. Oituz n. 1. parau In jud. Baciu, afluent
Octaviu m. numele lui August, lnainte de-a dreapta Trotusului: 2. fosta vama si
de a fi imparat. trecatoare in Ardeal pe la intrarea Oitu-
Oczakov n. oras rusesc pe gura Ni- zului In tara ; 3. munte in Moldova dela
prului, numit de Turd Ozu. Oituz 'Ana la Ghimes.
Odaia-Vizirului f. od. partea din ra- Oka f. fiu In Rusia, afluentul Volgel:
hints Brailei, stapanitfi de Domnul Tarii 1500 km.
romanesti printr'un ispravnic. Okeanos m. Mit. divinitatea marilor
Oder m. fluviu In N.-E. Germaniei, imense, parintele fluviilor care face ocolul
se varsa in Marea Baltica : 864 km. pamantului: Okeanos se pliinge pe ca-
Odessa f. oral In Ucraina, port mare naluri, el numa'n veci e'n floarea ti-
pe Marea-Neagra: 605.000 Mc. Intrepozit nerefii En.
de grane pentru Sudul Rusiei. Cornell Olanda f. numele regatului Tarilor-
foarte Insemnat. Cetate tare. de-Jos, pe Marea Nordului cu 7'12 mil. loc.
Odin rn zeul cel mai puternic In mi- si cu orasele capitale Amsterdam si
tologia scandinavh. Naga. Regiune seasa, joasfi i aparata de
Odoacru m. rege al Herulilor, coprinse inundatie prin diguri ridicate de harnicii
Roma si distruse imperiul din Occident sd locuitori. Tara bogata prin industria-i
(476), fu ucis in 493. maritima si coloniile prospere.
Odobesti pl. 1. ortisel In jud. Putna, Olinetli pl. culme l comuna In jud.
Inconjurat de dealuri, unde se produce sin Valcea : 1600 Mc., cu bai de sare.
renumit : 5000 loc.; 2. yin de Odobesti. Olbia f. cetate greaca in Sarmatia,
Odobescu rn. I. (loan), general, judi daramata de Carpi (235).
un rol in revolutiunea dela 1848 (1793 Oldenburg n mare ducat In Ger-
1857) 2. (Alex.), eminent scriitor l ar- mania pe Marea Nordului : 599,000 Mc.,
heolog, reprezentant de frunte al prozei cap. Oldenburg: 32.000 Mc.

www.dacoromanica.ro
 011 820 Ori
011finescu (Dimitrie) m. poet drama- Omul m. cel mai Malt pisc al Buce-
tic si traducfitor al lui Horatiu (1849 1908). gilor cu chip de om : 2650 metri.
Olmiitz n. cetate tare in Moravia (Ce- Onciul (Dimitrie) in. eminent istoric,
co-Slovachie) : 57.000 loc. Universitate, Fa- originar din Bucovina (1856-1923).
brici de postavuri. Onega f. numele unui riu si al unui
Olt m. 1. fluviu aurifer in Muntenia, lac in Rusia.
iese din Ardeal cu mare furie si se varsd Oppeln n. oras in Silezia : 30.000 loc.
in Dunfire dupfi un percurs de 350 km.; Ops f. Mit. aft nume dat Cybelei.
el formeaza hotarul intre Oltenia si Mun- Oradia-Mare 1. numitd de Unguri
tenia ; 2. vale prin Cltenia si Romania Nagy-Varod si de Sasi Grosa-Wardein,
Mare; 3. judet asezat de-alungul Oltului, oras mare si frumos asezat pe Crisul-Re-
cam in mijlocul Orli intre Arge i Te- pede: 70.000 loc. Academie juridicfi di
leorrnan: 171.000 loc. cap. Slatina. I V. Seminar catolic.
Tara Oltului. Oran n. departament francez in Al-
Olteni pl. locuitori din Oltenia sau geria cu 1.307.000 loc. Cap. Oran: 141.000
din sesul Ffigfirasului. loc. Cetate tare pe Mediterana.
Oltenia f. partea Romaniei de-a dreapta Orange n. (cit. Oranj), ()las In Franta
Oltului, !rare Dunire si Carpati, numità cu ruine romane : 10.000 loc. Frumos arc
si Romania Mica: ea coprinde azi cinci de triumf ridicat In onoarea lui August.
judete i formal odinioarfi un banat cu Orange in. fluviu in Africa meridio-
cap. Craiova. Oltenia fu ocupata de Au- nalá, se varsfi in Atlantic: 1900 km. II

striaci Mtn anii 1718-1739. f. republicfi in S. Africei, veche colonie

Oltenita f. orAsel in jud. Ilfov (5800 olandea recunoscuta in 1852 ca inde-
loc.). Port pe Dunare in dreptul Turtu- pendentá (astfizi, dupfi invingerea Burilor
caiei. Export de grane, lanuri, piei brute. din 1901, anexatá posesiunilor engleze
Oltet m. I. cel mai mare afluent pe din Africa de Sud): 607.000 loc. cu cap.
dreapta Oltului: 150 km.; 2. vale prin Bloemfontein. Mine de diamant. a (Prin-
judetele Gorjiu, Valcea si Romanati; 3. cipe de). V. Gulielm.
plasfi In jud. Valcea. Ornsanu (Nic.) m. scriitor satiric (1833
Olymp n. 1. munte in Tesalia de 2973 1890) cunoscut sub pseudonimul Nicbi-
metri, privit ca locaiul zeilor in mitolo- percea.
gie; 2. nume a trei localitati curat ro- Oraiscu (Alex.) in. arhitect si rector
mfinesti in acest munte, populat cu vr'o al Universit5tii din Bucuresti, construith
15.000 Macedo-Romani si cu orasul prin- dupfi planul sfiu (1817-1894).
cipal Vlaho-Livadia (Olympian). Oralltia 1. numit de Unguri Szfiszváros
Olympia f. oral In Peloponez (Gre- si de Sasi Broos, oras sgsesc in valea
cia), unde se celebrau jocurile olympice, Muresului: 5700 loc.
Olympiada f. sotia lui Filip din Ma- Oravita f. oras in Banat spre V. de
cedonia si mama lui Alexandru cel Mare. Mehadia, cu mine de fler 1 cárbuni de
Olympice (Jocuri) n. pl. V. Vocabular. pfimant: 5000 loc. Cap. jud. Caraf.
Olympieni m. pl. trib de Romani Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor,
macedoneni locuitori In Olymp. urmá (1326) tatalui ski Osman I: el isi
Olynt n. oras in Grecia antic6, cucerit intinse domnia pada la portile Constan-
de Filip din Macedonia (348 a. Cr.). tinopolii i muri in 1360.
Olyntiene f. pl. discurstai rostite de Orcus m. Mit. zeul mortii la Romani.
cgtre Demostene sore a indupleca pe A- Ordessos in. vechiul nume dac al
tenieni sa ajute Olyntul inconjurat de Argesului.
Filip, regele Macedoniei. Oregon n. V. Columbia.
Oman n. 1. regiune la S.-E. Arabiei; Orenoc in. fluviu in America de S
2. (Marea), partea Oceanului Indian in- se varsti in Oceanul Atlantic: 2500 km.
tre Arabia si Industan. Orevita f. deal si sat in jud. Mehe-
Omar in. Calif arab, cuceri Egiptul dinti, unde se face un vin negru foarte
in sec. VII, incendifi biblioteca din Alexan- cfiutat: 2300 loc. Ruine numite de popor
dria sub cuvant di ea contine opere con- Cetatea Latinilor.
trare religiunii muzulmane. Orez n. V. Horez.
Omer m. V. Homer. Orfa f, numele modern al Edessei.
Omiazi m. pl. dinastie araba care Orheiu n. I. judet I oras in Basara-
domni la Damasc dela 660 750; unul bia, langa apa lautului: 20.000 loc. Ex-
dintr'insii, AHD-EL.-RAHMAN, fundh In Spania porta var; 2. lac langa orasul cu acelas
(756) califatul de Cordova, care dur5 pada' nume (Orheian).
la 1031. Origene m. vestit pfirinte al BiSericii.
Omlai n. V. Amlal. nfiscut in Alexandria Egiptului (185-283).

www.dacoromanica.ro
 Orl - 821 - Pac
Orion m.1. Mit. urias l vanitor iu- V. Mures. Oras principal al Sicuilor pi
bit de Aurora si ucis de Diana; 2. una cel mai important punct strategic al Ar-
din cele mai stralucitoare constelatiuni dealului, Biblioteci, Curte de justitie Su-
de pe cer, vizibila in serile de lama. prema : 25.000 loc.
Orleans n. 1. ores In Franta pe Loire: Ossa f. munte In Grecia antica, a-
67.000 loc. Asediat de Englezi in 1428, proape de Olymp.
orasul fu scapat de loana d'Arc; 2. V. Ossian m. bard legendar scotian din
Nou-Orleans. sec. III, Sul lui Fingal, rege din. Morven.
Orleans m. nume a 4 famild prin- Macpherson a publicat (1762), sub nu-
dare call au dat Frantei multi oameni mele lui Ossian, niste poezii apocrife de
insemnati: intre altii pe poetul delicat un 'grandios sombru pi nebulos.
Charles d'Orleans (1391-1465), pe flu! Ostanda f. oras in Belgia pe Marea
acestuia, regele Luclovic XII (1462-1515) Nordului: 48.000 loc. Plaja foarte cau-
pe regele Ludovic Filip I (1773-1850). tati. Stridii renumite.
Ormuz n. stramtoare l bandit la in- Ostiaci m. pl. popor finez din Siberia
trarea golfului Persic. occidentali.
Ormuzd m. geniul binelui, In opozi- Ostrogoli m. pl. GO orientali cari
(lune cu Ariman, In religiunea vechilor patrunsera in Italia, unde ajunsera puter-
Persani. nici sub regele lor Teodoric (493 526):
Orole m. rege get, se incerdi zadar- iar dupa el, puterea lor declina si sucombi
nic a libera poporul slur de sub jugul (553) sub atacurile lui Justinian.
Bastarnilor (285 a. Cr.). Ostrov n. 1. numele unor insule lo-
Orpheu m. cantaret grec din epoca cuite (Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare)
mitica, fermeca cu viersul sin &trete cele in jud. Mehedinti; 2. orasel In jud. Con-
mai silbatice, arborii 71 pietrele ; se co- stanta, port pe Dunfire: 3700 loc. Punct
hon In Infern de unde readuse pe sotia strategic,
sa Euridyce, dar o pierdu pentru totdea- Oton m. al saptelea Imparat roman,
una, cici, contrar juruintei facute, el se se sinucise afland de lnfrangerea trupelor
inturnase In rale spre a o privi. sale de generalii lui Vitetu (69).
Orveva (Rtqava) f. orasel in Banat, Oton m. nume a 4 imparati ai Ger-
port pe Dunare la gura riului Cerna : maniei: OTON I (eel Mare), proclamat
4000 loc. imparat de Occident (912-973); OTON U,
Oscar I m. rege al Suediei l Nor- fiul celui precedent invinse pe Sarazini
veglei, fiul lui Bernadotte (1844-1859). (955-983); OTON 111, Minunea lumii,
I OscArt II, urma fratelui sail Carol XV facu papa pe maestul stu Gerbert (980
(1872), rege al Suediei h al Norvegiei pang - 1002); OTON IV, invins de Filip II Au-
la 1905, apoi rege numai al Suechei dupi gust (1174-1214).
separarea celor dotia tiri In 1905 (1829 Oton I m. al doilea fiu al regelui Lu-
- 1907). dovic I de Bavaria, rege al Greciei (1832
Osci m. pl. vechiu popor italic care -1862).
locuia pe malurile Tibrului. Oton I m. rege al Bavariei (1886-
Osman m. numele mai multor Sultani 1916).
turd: Ost4AN I (Victoriosul), (uncial dines- Otranto (Canalul) n. stramtoare ce
tia pani in timpul din urmit domnitoare impreunit Marea Ionia cu cea Adriatich.
In Constantinopole (1259-1326). II OSMAN Ovidiu m. poet latin, amicul lui Vir-
U. ucis de ieniceri (1604-1622). I Osivai giliu si Horatiu, mort In exil la Tomi,
IP Domn incapabil, slab si crud (1696 in Dobrogea : .Metarnorioze, Tristele (18
- 1757). d. Cr.).
Osman-Pave (Gaziul sau Victorio- Oviedo n. oras in Spania : 68.000 loc.
sul), m. comandantul ostirii turcesti In cap. Asturiilor. Universitate.
risbolul ruso-turc din 1677, eroul dela Oxford n. oras in Anglia cu o Uni-
Plevna (1837-1900). versitate celebri: 57.800 loc.
Ovorheiu n. sau Targul-Muresului, Osiris m. zeu bineficator In religiu-
numit de Unguri Máros-Vásárbely, judet /lea egipteana, sot cu leis.
si ores pe malul stang al Muresului. Ii Ozu m. numele turcesc al Okzacovului.

Pacific (Oceanul) n. mare vasti intre !Balboa, dobindi acest nume dela Mage-
Azia si America, descoperita in 1513 de Ilan, care a pitruns acolo in 1520.

www.dacoromanica.ro
 Pac 822 Pan
Pacinati m. pl. numele grec al Pece- Palmyra f. azi Tadmor, vechiu oras
negilor : templul Pacinatilor ce cade'n mare in Stria, tundat de Solomon si dis-
ruine Bor.. trus de Aurelian (272). Ruiae grandioase.
Pactol m. 1. du aurifer in Azia Mica ; Paloda f. vechiul nume al Barladului.
2. fig. izvor de mari bogatii. Pämlintul Iagiduinci n. numele
Pacureji pl. sat spre N.-E. de Plo- biblic al Palestinei.
iesti cu bogate puturi de pacura : 2500 loc. Pamir n. platou in Azia central& inalt
Padina f. sat In jud. Buzau, insemnat de 4000 metri, in mare parte pustiu.
pentru vanaturile sale: 2820 loc. Pampas n. regiunea stepelor in Ar-
Padu m. fluviu in Italia de N., se gentina.
varsh In Adriatica : 670 km. Paropeluna 1. oras In Spania cu 39.000
Padua f. oras in Italia : 102.000 loc. loc. Catedrala.
Universitate, palate bogate. Patria lui Titu- Pamphilia f, veche tara in Azia Mica,
Liviu (Paduan). la V. de Cilicia.
Peidure f. numele regiunii paduroase Pan m. Mit. zeul pastorilor si al (a-
la S. de Mures. rinelor : e reprezentat cu coarne pe cap
Padurea-Neagra (Muntii) f. sau cu picioare de tap; strabatea, ca vana-
Schwarzwald, lant de munti, lung de tor, muntii si vaile, ce le fficea sa rasune
200 km., in marele ducat de Baden si in de fluierul sari ciobanesc.
Wiirtemberg. Panaghia f. numele celei mai Mahe
Paganini m. celebru violonist Italian stanci a Ceahlaului: la poalele ei, in spre
(1784-1840). miazfinoapte, se aflã o stanca mare cat
Pahomie (St.) m. pusnic din Tebaida, un stat de om inconjurata de altele mai
intemeietorul vietii monastice (sec. IV). mici, cari ar reprezenta (dupa traditiunile
Paisie m. V. Radu VII. populare) pe Baba Dochia incremenita
Pailuss n. trecatoare format& de Jiu, acolo impreuna cu oile sale.
comunica cu Craiova. Panaghiuriste f. oras in Rumelia o-
Pajerea (Pasul) f. V. Bran. rientala cu 9000 loc.
Palamede m. Mit. una din cape- Panama f. 1. oras si port in Columbia,
teniile grecesti la impresurarea Troiei. pe Oceanul Pacific: 60 000 loc.; 2. istm
Palatin (Muntele) m. una din cele 7 ce uneste America de S. cu cea de N.
coline ale Romei antice, la S. de Forul. intre Marea Antilelor si Oceanul Pacific.
Palatinat n. numit de Germani Pfalz, Panathenee f. pl. serbari celebrate la
nume a dotra State din vechiul Imperiu Atena in onoarea Minervei.
germanic: Palatinatul de Sus si Pala- Panciova f. oras in Banat, port pe
tinatul de Jos, pe ambele maluri ale Dunare la gura Temesului: 19.000 loc.
Rinului. Panciu n. orasel in jud. Putna, incon-
Paleolog in. familia bizantina care jurat de vii : 3000 loc. Vinuri.
dete mai multi imparati Constantinopolii Pandion m. nume a doi regi mito-
(1260-1453). logici din Atena.
Palermo n. oras si port in Sicilia : Pandora f. Mit. 1. numele femeii plas-
350.000 loc. Universitate, monumente fru- muita de Vulcan si insufletith de Jupiter,
moase (Palermitan). care ii clarui o cutie, de unde iesird toate
Pales f. Mit. zeita turmelor. relele, ramanand pe fund numai speranta;
Palestina I. tara in Azia (Siria), udata 2. fig. cutia Pandorei, izvor de multe rele.
de Iordan cu cap. lerusalim (800 000 Pangiaraili pl. sat cu o manristire la
loc.); locuita de Filisteni, apoi de Evrei, V. de Piatra, transformata in peuitenciar
Edomiti i Amaleciti, ea tu cucerita de 3000 loc.
Romani (70 a. Cr.). Palestina se mai nu- Panini m. cel mai vestit dintre gra-
mut Tara lui Canaan, Pdmdritul tdgd- maticii Indiei (350 a. Cr.).
duintei, Iudèa. Azi locuita de Arabi si Pann (Anton) m. scriitor popular. pa-
Evrei, Palestina este pusa sub mandatul rintele tolklorului roman : Povestea Vor-
Angliei, care vrea sa intemeieze aci Un bei (1794 1851).
ccdmin evreesc). Panonia f. veche tara in Europa cen-
Palestrina rn. compozitor italian de trala, ocupata apoi de Austria, Croatia
muzica religioasa, autorul lui Stabat Ma- pi Stiria, azi de Ceco-Slovachia (Panonic).
ter (1524-1594). Pantelimon (St.) m. 1. martir serbat
Pallas f. supranumele Athenei sau la 27 lulie, poporul 11 tine de frate al
Minervei, considerata ca zeita rasboiului. stantului Ilie, i dansul rau de trasnete;
Palma f. cap, insulei Maiorca si a 2. sat cu o manastire in jud. Ilfov, zichtti
tntregului arhipelag al Balearelor : 72 000 de Gr. Ghica in 1750, cu spital i coalã
loc. Uleiuri, Port, cetate tare. de surdo-muti: 2755 loc.

www.dacoromanica.ro
 Pan 823 Pas
Pantheon v. vocabular. cubei, dete Venerii premiul frumusetii
Panu (Anastasie) m. orator si juris- disputat de Junona si Minerva; rapi pe
consult, a luat parte la revolutiunea din Elena, sotia lui Menelau, ceea ce cauzl
1848 si fu unul din cei 3 caimacami; rasboiul Troiei, In care fu ucis.
partizan al unirii Principatelor, Panu func- Parma f. mare si frumos qras in Ita-
tiona ca ministru sub Cuza-Vocla (1810 ha : 60.000 loc. Capitala pane la 1859 a
1867), (George), publicist si istoric vechiului ducat de Parma (Parmezan).
11

(1848 1910). Parnas a. 1. munte in Grecia (Pho-

Paolo Veronese m. ce1ebr. pictor cida), consacrat lui Apollon si Muzelor;
italian din Verona : Nunta dela Cana, 2. fig. colectiune de Poezii Parnasul
Ospatul lui Simion, Rapirea Europei roman.
(1528-1578). Paros n. I. una din Cyclade, celebra
Papadeool-Calimah (Al.) m. unul in antichitate prin carierele sale de mar-
din marfi barbati cari au facut Unirea, s'a mura ; 2. marmura din aceastA insula.
ocupat si cu siudli istorice (1833-1898). Piirscov n. 1. munte riti in jud.
Paphlagonia f. regiune In Azia Mica, pe Buzau; 2. comuna in acelas judet, pro-
Marea Neagt a, cu orasul principal Sinopa. duce (We'd : 3400 loc.
Paphos n. oras in Ciprul antic, cele- Parsi ni. sectator al religiunii lui Zo-
bru pentru cultul Aphroditei. roastru.IIn. limba vorbith In Persia in
Papal-Harlan m. V. Ilarian. timpul Sasanizilor.
Papuazia 1. V. Guinea. Parthenon n. templui Minerva la A-
Piiputaa f. pisc de munte in judetul tena, ridicat de Pericle i decorat de Phi-
Muscel, inalt de 2000 m. dias cu concursul arhitectilor Ictinus pl
Paracels m. medic si chimist elve- Calicrate (atm 438 a. Cr.); e o cladire
(Ian, substitui antichitatii studiul naturei mfireata in marmurA pentelica, pe care
(1493-1541). frize minunate reprezinta procesiunea Pan-
Paraguay n. I. flu via in America de atheneelor.
S.: 2500 km.1 2. republica in America Parti m. pl. vechiu popor in Azia, se
de S., veche colonie fundata de lezuiti aseza la S.-E. de Marea CaspicA, unde
936.000 loc. Cap. Assumption: 100.0001oc. forma un regat puternic (250 a Cr.), su-
Paraschiva (Sfanta) f. cuvioasa mar- plantat in urma de Sasanizi. Calareti plini
tira a chiii sarbatoare cade la Vinerea de cutezare i buni arcasi, Partii se hip-
mare (14 Oct.) si ale aril moaste, aduse tara cu Romanii in timp de doua secole.
de Vasile Lupu din Constantinopole, se Pascal m. nume a 2 papi (817-1099)
phstreaza la Tri-Sfetitele In Iasi. si al unui antipapa (1164).
ParAu-Alb m. V. Valea-Alba. Pascal (Blaise) m. celebru scriitor, fi -
Parce f. pl. Mit. divinitati infernale zician l matematic francez, autorul cal-
cari prezidau la nasterea omului i.i tor- culultd probabilitarilor, inventatorul pre-
ceau firul vietii: Clotho tinea furca, La- sei hidraulice l autorul Scrisorilor pro-
chesis invartia fusul si Atropos taia firul. vinciale si al Cugetarilor postume (1623
Paring m. pisc al Carpatilor in jud. 1662).
Godiu, cel mai inalt munte din Oltenia :Pascali (Mihail) m. eminent actor si
2587 in. mediocru autor dramatic (1830 18&.
Paris n. cap. Frantei si a departa- Pascani pl. targ In jud. Suceava pe
mentului Senei, cel mai frumos oras din rapa dreapta a Siretului: 15.500 loc. Im-
lume si, dupa Londra, cel mai impor- portanta statiune de cale feratà !titre Ru-
tant din Europa prin populatiunea, in- sia, Austria si Romania.
dustria i bogatfile sale. Parizul e tot- Paserea f. 1. munte In jud. Mehedinti,
deodata unul din cele mai influente focare unde Mircea invinse pe Sigismund, re-
literare, stiintifice si politica : 2.906.470 gele Ungariei (1395); 2. balth, sat si ma-
loc. Patria lui Moliere si Voltaire. Arhive, riastire de maici in hid. Ilfov,
Biblioteci, Muzee, Universitate (Sorbona Pasiphae f. Mit. sotia lui Minos.
dela 1253), Institutul Frantei. Monumente Passarowitz n. oral in Serbia, unde
celebre : Luvru, Invalizi, Notre-Dame, Pan- se incheia in 1718 tractatul intre Turcia
teon, etc. Ad se incheia la 1858 Conven- si Austria, cea din urma capatand intre
tiunea pentru organizarea Principatelor altele banatul Olteniei.
Romane, iar la 1870 Parizul fu asediat si Pasteur (Louis) rn ilustru chimist a
ocupat de Prusieni. In cursul rasboiului bacteriolog francez, autor de faimoase
mondial (1914-1918), Parizul fu salvat de cercetfiri asupra fermentatiunilor, desco-
pohoiul Germanilor prin indoita victoria pert in 1885 metoda inoculatiunilor anti-
dela Marne (1914 si 1917) (Parizian). rabice, care Mai dinteinsul until din marii
Paris m. Mit fiul lui Priam si al He- binelacatori ai omenirii (1822-1895).

www.dacoromanica.ro
 Pat - 824 -- PeP
Patagonia f. mare Ora, dar stearpl, Pechea I. targ in jud. Covurluiu: 2295
la extremitatea Americei meridionale. locuitori.
Patarlagele pl. comuna In jud. Bu- Pedro (Don) m. fiul lui loan VI, rege
zau, renumita pentru tuica sa : 2020 Mc. al Portugaliei; impArat al Braziliei (1822),
Patmos n. insull in Marea Egee, la abdicA in 1831 fn favoarea fiului sat!,
S. de Samos, unde St. Ioan isi scrise mort in 1834. II PEDRO II, fitll i succe-
Apocalipsul. sorul celui precedent, nAscut in 1825, des-
Patras at. oras in Grecia la intrarea fiintA sclavia (1850); detronat in 1889,
golfului de Corint: 58 000 Mc. mort la Paris in 1891.
Piitraticu-Vodi (cel Bun) m. Dom- Pegas m. Mit. cal inaripat care, din-
:64.4 Munteniei, fiul lui Radu VocIA CAlu- teo loviturA de picior, fAcu sA tasneasca
gared, parintele lui Petru Cercel si al lui pe muntele Helicon fantana Hipocrena,
Mibsiu-Viteazul; om bland I iubitor de cea consacratA Muzelor : a inciileca pe
dreprate, muri otrAvit de Vornicul Socol Pegas, a face versuri.
(1554-1557). Peking n. cap. Chine!: 1600.000 Mc.
Patrochs m. erou grec, amicul lui Portelanuri, mAtisuri, Observatoriu, bi-
Achile, fu ucis de Hector la impresurarea blioteci, monumente. Peking fu ocupat in
Troiei. 1880 de armata anglo-franceza, iar, in
Patru-Cantoane (Lacul celor) n. nu- 1900, de trupele internationale.
mele lacului de Lucerna. Pelagiu n. calugar ereziarh din sec. V,
Paul m. 1. V. Pavel; 2. nume a 5 care nega pAcatul strAmosesc; asa numitul
papi (757-1621). pelagianism, fu combi tut de Sf. Augustin.
Paul de Alep rn. arhidiacon din An- Pelasgi m. pl. popor primitiv din Gre-
tiohia l autorul Calatoriilor Patriarhu- cia si Italia (pelasgic).
lui Macarie in tara Romaneascl, muri pe Pelendana f. cetate veche in pada,
la 1670. mai sus de Craiova.
Paul-Emiliu m. consul roman, invins Pelles n. 1. afluent al Prahovel ce stra-
51 ucis in bAtAlia dela Cane (216 a. Cr.). bate Sinaia; 2. munte si plasa u crap-
Pauliciani m pl. sectA ereticA in Ar- lul Predeal, inteo pozitiune incantatoare
menia din sec. IX, care avea o mare ye- a Carparilor : ad se aflA resedinta de vara
neratiune pentru apostolul Pavel, ai ca- a Regelui (Castelul Pelefulut), o clidire
rui urmasi se considerau. in stilul Renasterii.
Pauzania 'in. 1. general spartan, in- Peleu m. Mit. tail] lui Achile.
vingatorul Persilor la Platea (479 a. Cr.);Pelion n. munte In Grecia (Tesalia),
7. geograf grec din sec. II d. Cr.: lti- impreunat la N. cu Ossa.
nerar in Grecia, principalul izvor pen- Pella f. oras tn Macedonia, patria lui
tru topografia Greciei. Alexandru cel Mare.
Pavel (St.) m. apostolul paganilor, mai Pellico (Silvio) m. poet italian intem-
intai persecutor al crestinilor sub numele nitat 9 ani la Spielberg, in Austria. unde
de Saul, convertit In cale spre Darnasc, scrise : Inchisorile mele (1789-1854).
predicA Evanghelia in Azia-Mica si in Pelopida m. general teban, sea pa Teba
Grecia, fu decapitat sub Nerone (66); de sub jugul Spartanilor (379 a. Cr.).
serbat la 29 Iunie : Epistole. Peloponez n. peninsula legata de Gre-
Pavel I m. impAratul Rusiei, fiul Ca- cia prin istmul de Corint: numele ei de
terinei, careia II urmA pe tron i rnuri a- Morea vine dela asemlnarea-i cu o frunzA
sasinat (1754-1801). de mur sau dud (Peloponeziac).
Pavia f. oras in Italia, pe Tessin : 45.000 Pelops m. Mit. rege din Elida, fiul
loc. Universitate (Pavezan). lui Tanta!, tatal lui Atreu l Thyeste.
Pavlichieni m. pl. V. Pauliciani. Peneu m. parau in Tesalia intre 0-
Pazvantoglu (Osman Pasa) m. 1. lymp i Ossa, in valea Tempei.
Turc din Vidin, care se rasculA in con- Pengiab n. tara In Industanul englez:
tra Portii I cu cetele sale de pazvangii 23 mil. loc., cu cap. Lahora.
pustfi ambele maluri ale Dunarii (1797 Pensilvania f. unul din Statele-Unite
1812); 2. fig, rebel, tiran: iaca ascult, americane: 8.302.000 Mc. Huila, antracit,
Pazvantoglu ce esti! AL. petroL
Peceneaga f. 1. nume a doua parse Penteleu n. munte In jud. Buzlu, pisc
in Dobrogea, se varsa in Dundre; 2. nu- al Carpatilor : Cascaval de Penteleu.
mde unui pichet pe Dunare. Pentelic n. munte in Atica, celebru
Pecenegi m. pl. popor de vita turco- prin maimura sa.
tatara, trecu Dual-ea pe la mijlocul sec. Pepin (cel Scurt) m. rege al Frantei,
IX, ocupA intre anii 894-1122 Basarabia, fiul lui Carol Martel, cuceri Aquitania pi
Moldova si o parte a Munteniei. invinse pe Lombarzi (752-768).

www.dacoromanica.ro
 Per 825 Pet
Pera f. suburbie in Constantinopole, toria Principelui Eugeniu asupra Turcilor
locuita de Europeni: 148.000 loc. (1716).
Pergam n. vechiu oras In Azia-Mich, Petliff (Alex.) in. Insemnat poet brit.
unde se fabrica pergamentul. al Ungariei (1823-1849).
Pericle m. general, orator si om de Petrarca in. poet Italian, incoronat
Stat atenian : protector al artelor si al li- in Capitohu, celebru prin Cantonele 71
teraturei, el dete numele sari secolului celui Sonetele sale in onoarea Laurel (1304
mai stralucit al Greciei (494-429 a. Cr.). 1374).
Peri' n. statiune de cale ferata intre Petricanl pl. targusor In jud. Neamtu
Bucuresti l Ploesti. cu o fabrica de postav.
Perbfani pl. sat In jud. Arges: 1000 Petriceicu (Stefan) in. Domnul Mol-
loc. Victoria Austriacilor asupra Turcilor dovei (1662 1674), trecu cu boleril in
(1739). lagarul polon i, revenind pe tron (1684),
Persephona f. Mit. numele grec al fu alungat de Turd.
Proserpinei. Petrino (Dimitrie) m. unicul poet
Persepolis 1. capitala vechiulul impe- bucovinean: Lumini si Umbre (1838
riu medo-persan. 1878).
Perseu In. Mit. rege din Argos, In- Petroasa f. 1. cariera de calcar In
vingatorul Gorgonelor si al Meduzei, 11- jud. Buzau, exploatati inch de pe timpul
beratorul Andromedei. Romanilor ; 2. comuna in judetul Buzau
Perseu rn. ultimul rege al Macedo- cu 860 loc., in coastele muntelui Istrim,
niel, invins i detronat de Paul-Erniliu unde se OM In 1837 Tezaurul cunoscut
(167 a. Cr.). sub numele popular de eClosca cu pui).
Persia f. I. (antica), imperiu cc co- Petrograd m. nume ce poarta dela
prindea intreaga Azia apuseana si a cfirui risboiul mondial (1914) orasul rusesc
cap. fu pe rand Suza, Persepolis 0 Ec- San Petersburg.
batana; 2. (moderna), Stat in Azia apu- Petroniu rn. scriitor latin, conspiri in
seana, numit l LAN, cu cap. Teheran, contra lui Nerone: el zugrivi in al situ
cu o populatiune de 10 mil. loc. (Persan). Satyricon societatea corupti a Romei
Persic (Golful) m. mare interioara in- (in. 66).
tre Arabia si Persia. Petrotieni pl. orisel In judetul Hune-
Persida f. numele arhaic si popular doara, pe Jiul ardelean, cu mine de car-
al Persiei. buni: 1151 Mc.
Persiu m. poet satiric latin (34-62 Petrogita f. poteci in judetul Dam-
d. Cr.). bovita despre Ardeal.
Peru n. republica In America de S. Petrovici n. orasel In Macedonia, spre
pe Oceanul Pacific : 7.560.000 loc., cap. E. de Strumita, insemnat pentru cultiva-
Lima. Mine de aur, argint, cupru ; guano. rea tutunului.
Peruza f. oras In Italia, pe langa Ti- Petru (Sin) m. primul dintre apostoli
bru, la N. de Roma si la S. lacului de dintre papi, ristignit la Roma in 65
si
Peruza (anticul Trasimene): 71.500 loc. d. Cr.: serbat la 29 lunie.
Universitate. Petru (Eremitul) m. calugar francez,
Pe*ta f. V. Buda-Pe§ta. predict', intaia cruciata pi Insoti pe cru-
Pestalozzi in. institutor elvetian, puse ciati (1050-1115).
In practica pentru educatiunea copiilor o Petru n. numele mai multor regi ai
noufi rnetoda, ce avea de baza exercitiul Spaniei i Portugaliei: PETRU (cel Crud),
gradat al facultfitilor copilului dupa or- rege al Castiliei, se tam odios prin cruzi-
dinea indicati de natura (1796-1827). mile sale (1350-1369): Pirreu (cel Drept),
Pegtera f. orisel In Rumelia orientala, rege al Portugaliei, micsora impozitele
intr. o vale a muntelui Rodope, unde se (1357-1367).
face mare comert cu cherestele. Petru rn. numele mai multor Tart ai
Petersburg (San), azi Petrograd Rusiei : PETRU I (cel Mare), nascut la Mos
n. cap. Rusiei pe Neva : 1.000.000 loc. cova In 1672, calatori in Europa pentru
Orris fundat de Petru cel Mare (1703). instructiunea sa, nimici corpul de infan-
Universitate, Academii, biblioteci. Cheu terie numit streliti (1698), fundi Peters-
mare( pe Neva, poduri frumoase, edificii burgul (1705), invinse pe Carol XII la
hisemnate, industrie i comert fora te activ. Pultava (1709), civilizi poporul sim, pre-
Peterhof n. oras rusesc pe golful Cron- giti marirea Rusiei, dete pierzarii pe fiul
stadului cu 12.000 loc. Fosta resedinta a siu Alexie, adversar al reformelor sale
tamillei imperiale. (1718), i muri la Petersburg in 1725. Ifi-
Peterwardein n. cetate tare in Au- sand tronul solidi sale Caterina ; PETRU II,
stro-Ungaria, pe Dunare: 5000 loc. Vic- nepotul celui precedent, domni dupi Ca-

www.dacoromanica.ro
 Pet - 826 - Plc
terina (1727 - 1730); PETRU III, strangulat Philippshurg n. (ducatul de Baden),
din instigatiunea sotiei sale Caterina II orasel in Germania pe Rin : 2800 loc.
(1762). Philemon m. eroul unei legende mi-
Petru m. numele mai multor Domni tice Philemon si Baucis, unchia i baba,
romani: PETRU I, V. Muqat; PETRU II, fiul amandoi plini de evlavie, cari in coliba
lui Stefan I Musat, In lupta continua lor din Frigia, ospatara, fàrã sa-i cunoasca,
pentru tronul Moldovei cu fratele sari pe Jupiter si Mercuriu, respinsi de WO
Stefan LI, pang ce ambit frail dusmani ceilalti locuitori. Drept risplatd, bordeiul
firth inlaturati de Roman II (1395- 1399); lor fu prefacut de zei inteun templu, ser-
PETRU Ill, fiul lui Alexandru cel Bun, domni vit de cei doi bitrani, i dorinta lor de
In trei randuri impreung cu altii (1444 a muri arnandoi in acelas ceas se implini
1457); PETRU IV (Rare,), Domnul Mol- and sosi ora tatalt, ambii se pomenirg
dovei In doua randuri, fiul natural al lui schimbati to copaci.
Stefan cel Mare, inn& de zece ori In Ar- Philomela I. Nit. fiica regelui Pan-
deal cu gandul sg-1 coprinza (1527-1538); dion, fu schimbara in priveghetoare.
Orbit de boieri, se retrase in Ardeal si Philon (Iudeu) m. Invatat din Alexan-
apoi la Constantinopole, de unde se re- dria, care cauta sh combine judaismul cu
Intoarse pe tron (1541-1546); P_ ETRU V filozofia greaca (20 -50 d. Cr.).
(§chiopul), Domn al Munteniei (1560 - Philopoemene rn general al ligei a-
1568), mazilit i Intemnitat de Turci, fu cheiene, supranumit ultimul dintre Eleni
scgpat de mama-sa Doamna Chiajna si (253-189 a. Cr.).
ajunse In douã randuri pe tronul Moldo- Phoca m. imparat Roman din Orient.
vei (1574-1579 si 1582-1591). II PETRU I detronat i ucis de Heracliu (602-610).
(din Argeq), Damn al Munteniei, pus de Phocea f. vechiu oras din Azia-Mica,
Turd, dar rgsturnat in curand de Radu pe Mardi Egee (Phocean).
Paisie (1534-1536)1 PETRU II, V. Patraqcu; Phocida m. tara in Grecia antica pe
Pwrau III, v. Petru V; PETRU IV, V. Cercel. coasta N. a golfului de Corint.
Petra I (Carageorgevici) m, fast rege Phocion rn general si orator atenian.
al Serbiei, nascut la Belgrad, urcat pe adversarul lui Demostene, fu condamnat
tron In 1903. Si-a atras admiratia lumii la moarte pentru cominderea Pireului
prin devotamentul ski patriotic in cursul (402-317 a. Cr.).
rasbolului mondial (1914-1916). Petru I Phoebus m. Mit. 1. numele lui Apol-
muri la 15 August 1921. urmandu-i pe Ion, zeul luminei; 2. (poetic) soarele.
tron fru] sari Alexandru. Phoenix f. Nit. fenix: pot sd mai
Pfalz n. numele german al Palatina- re'nviu luminos... ca pasdrea PhcenixP
tului. (V. vocabular).
Phaeton m. Mit. fiul lui Apollon care, Phryne f. curtezang greaca pe care
vrand a mana carul Soarelui, nu fu in Praxitele o lua de model pentru statuele
stare sh infrane caii cei focosi j fu trasnit Afroditei; acuzata de impietate, HeIiatii
de Joie, ca nu cumva sa Inflacareze pa- o achitara, fermecati de frumusetea-i.
mantul. Piasti rn. pl. dinastie polong care
Phalera f. unul din cele trei porturi domni dela 842-1370.
ale vechii Atena. Piatra f. pisc al Carpatilor In jud.
Pharsal n. vechiu oras In Tesalia, vic- Prahova : 2225 m.
toria lui Cezar asupra lui Pompeiu (78 Piatra-Craiului (KiralykS) n. massiv
a. Cr.). in muntii Barsei cu un aspect prapastios:
Pheacia f. alt nume al insulei Cor- 2441 m.
cyra (Pheacian). Piatra lui Craiu f. pisc In jud. Mus-
Phedon m. 1. filozof grec, amicul lui cel : 2180 tn.
Socrate; 2. nume dat de Platon dialogului Piatra-Neamtu f. oras In Moldova
sari despre nemurirea sufletului. intre munti 31.000 loc., cap. jud. Nearn(u.
Phedra f. Mit. sotia lui Thezeu, cauzg Cornett de cherestele.
printr'o falsa acuzare moartea fiului siu Piatra-Olt f. comuna in jud. Roma-
vitreg Hipolyt si se spanzura de despe- nati (2000 loc.) si statiune de cale feratg
rare. Subiectul unei tragedii de Racine. pe malul drept al Oltului.
Phedru m. fabulist latin, sclav liberat Piatra-Rozie f. 1. pisc al Carpatior
de August. in jud. Suceava : 2000 m.; 2. carlera de
Phidias m. cel mai mare sculptor al granit in jud. Tulcea.
antichitatii, nascut in A tica, autorul lui Picardia f. veche provincie francezi
Jupiter Olympianul si al sculpturelor Par- cu cap. Amiens.
thenonului (500-431 a. Cr.). Piccolomini m. familie nobill italiang
Philip m. V. Fillip. care a dat pe papil Pin II i Piu Ill i pe

www.dacoromanica.ro
 Pic 827 Plo
generalul Ocr Awn Plccoromma, comandan- 1572); Pm VII, sacra pe Napoleon I
tul Imperialilor In timpul rasboiului de imparat (1800-1823); Pm IX, vazu Vati-
30 de ani, mort la Viena in 1656. canul despuiat de puterea-i temporala si
Pico de Mirandola m. V. Mirandola. Porna devenind capitala regatului Italian
PIO m. pl. popor antic din Scotia (1846-1878).
(cart Ii pictau corpul). Piva-Petrii f. sat in judetul Ialomita
PieProati m. pl, numele Indienilor din cu un mic port pe Dunare : 1693 loc.
America de N., astfel numiti, fiindca isi Piza f. oras in Italia, pe Arno: 63 000
vopsesc corpul cu parnant rosu (coloarea loc. Universitate. Turn aplecat Malt de
lor adevarata e ca ciocolada). 54 m. Edificii numeroase si znarete. Pa-.
Plemont n. tetra in N.-V. Italiei : tria lui Galilei.
3556.000 loc. (Plemontez), cu cap. Turin. Pizar rn. aventurier spaniol, cuceri
Pieride I. pl. nume dat Muzelor, duptt Peru (1533), funcla Lima (1535) si mur
muntele Pierus consacrat lor. asasinat (1475-1541).
Pietrele-Doamnei f. pl. V. Par 'au. Pizistrat m. tiran din Atena, guverna
Pilat (Pontiu) m. procurator roman in cu moderatiune (sec. VI a. Cr.); impo-
IudeasubTiberiu, osandi la moarte pe Crist, dobi Atena, puse sa se adune i sa se
cu toate ca recunoscuse nevinovitia lui. publice rapsodfile hornerice.
Pindar m. cel mai celebru dintre po- Pliiiginegtipl. sat in jud.Ramnicu-Sarat:
etii lirici greet: Ode (520 440 a. Cr.). 3900 loc. Comert de vite si lanuri brute.
Pindu m. 1. Mit. munte in Tesalia, Plantageneti m. pl. dinastie de regi
consacrat lui Apollon l Muzelor; 2. lant ai Angliei, de origina francezfi, dela Hen-
de munti cari strabat peninsula balca- ric II Nona la Ricard III (1154-1485).
nica in partea-i apuseana, trimitand ra- Plata f. I. fiuviu In America de S. se
muri In Adriatica si in Arhipelag. varsa In Oceanul Atlantic: 300 km.; 2.
Pion n. alt nume dat Ceahlaului. V. Argentina.
Pipirig n. sat in jud. Neamtu. PlAtAnesti pl. culme in jud. Gorjiu,
Pireu n. unul din cele trei porturi ale trece apoi in Ardeal.
vechii Atena, singurul care exi.tà astAzi: Platärelti pl. sat cu o manAstire in
42.000 loc. jud. Ilfov, cu o Inchisoare pentru femei.
Pirinei m, pl. 1. Ian( de munti care Plaaa f. Vechiu oras In Grecia (Beo-
desparte Franta de Spania ; 2. numele mai (ia). Victoria lui Pauzania si Aristide asu-
rnultor departamente franceze. pra Persilor (479 a. Cr.).
Piritous m. Mit. rege al Lapitilor, peri Pla ton m. cel mai ilustru dintre filo-
In Intern, unde se coborlse cu Thezeu. zofii antic..., nascut la Atena ; disci-
Pirot n. orisel sarbesc la granita bul- polul lui Socrate l maestrul lui Aristo-
gareasca, cedat Serbiet prin tractatul din tele : el funcla scoala numita Acadenvia
Berlin: 9000 loc. Comert cu chibrituri. pi expuse doctrina sa idealistA In dialo-
Pisticosi m. pl. (eCiobani))), numele guri, dintre cart cele mai importante sunt
locuitorilor vlahi din Bitinia. Phedru. Phedon si Republica (429
Pistoia f. oras In Italia centrala: 72.000 347 a. Cr.).
loc. Arme, mkisuri. Plant m. cel mai insemnat poet comic
Pisudere n. orasel in Macedonia : 4000 roman, nfiscut In Umbria: Amphytrion,
Ioc., mai WO Armani. Avarul, Menehtnii (227-184 a. Cr.).
Pitagora m. I. fdozof i matematic Plenita f. corn. urb. In jud. Doljiu cu
grec, nascut la Samos (sea VI a. Cr.); 7000 loc. Mein la 15 Iunie si la 1 Oc-
se aseza In Italia unde fund& scoala ita- tomvrie.
licfi i profesi metempsicoza; 2. tabla lui Plevna f. I. oras in Bulgaria cu o po-
Pitagora, tabla de inmultire a primelor zitiune strategica de prima ordine : 15 000
9 numere (pitagorie). loc. Celebra prin victoria repurtata In
Pitelti pl. cap. jud. Arges, In dreptul 1877 de armata ruso-romani asupra ostirii
raului Arges: 20.000 loc. (Pitestean). turcesti. comandatA de Osman Pasa ; 2.
Pitt m. om de Stat englez, orator emi- sat in jud. Ialomita cu 2200 loc.
nent, adversar declarat al Frantei si al Pliniu m. 1. (eel BAtram), Invatat na-
independentel colontilor americane (1708 turalist roman, peri vrAnd sh vazt d'a-
1778). proape eruptiunea Vezuviului Istorie
Piu tn. numele a 9 papi intre cari ci- naturald in 37 de cdrti (23-79); 2. (eel
tam : Pro II (Enea Sylvius Piccolomini), TfinAr), nepotul celui precedent, pretor
celebru prin eruditiunea sa, confederii pe si consul: Scrisori (62-115).
mai multi principi in contra Turcilor Ploieqti pl. oras comercial inconjurat
(1459-1464); Pm V. Inarma incontra Tur- cu dealuri i acoperit cu vii : 56.000 loc.
cilor flota victorioasa dela Lepante (1566 cap. jud. Prahova (Ploieltean).

www.dacoromanica.ro
 Plo 828 Pop
Plopana f. sat in jud. Tutova. Polonia f. veche tarA in Europa ori-
Plotin m. unul din fundatorii filozo- entala, desmembratá In 3 rAnduri (1772
fiei neo-platonice (205-270). 1793-1795), impArtitA intre Rusia, Aus-
Plutarc m. 1. biograf si moralist grec, tria, Galitia i Prusia (ducatul de Posen
nAscut la Cheronea, unde fu arhonte 01 provincia de Dantzig). Azi, republicA
Opere morale, Vietile barbatilor ilustri recunoscutfi prin tractatul din Versailles
ai Greciei i ai Romei (50-120) ; 2. (1919): 28.450.000 Mc. cu cap. Varsovia.
titlu de colectiuni biografice. Polovraci pl. 1. culme in jud. Gorjiu,
Pluton m. Mit. zeul Infernului. ce tricnete o altA ramturi prin VAlcea ; 2.
Pnyx n. piata publicfi In Atena unde sat cu o mAnAstire In jud. Gorjiu langa
se tinea adunarea generala a poporului. Oltetul, are o pesterA mare cu stalactite
Pocutia f. tarA Intre Nistru si Prut, si stalagmite : 2200 Mc.
odinioarit mult disputatA Poloniei de Dom- Polycrat m. tiran din Samos : se po-
nii Moldovei. vesteste despre dAnsul cA, favorizat de
Podgorita f. oral in Rumelia, la N. soartd in timp de 40 de ani, se ingrija la
de Scutari: 10.000 loc. tirma de un noroc atilt de statornic si,
Podoleni pl. comunA (2000 Mc.) si ca sA inlAture urgia divinA, aruncl in
plasa In jud. FAlciu. mare un Mel de mare pre( ; dar Fru tuna
Podolia f. provincie In Rusia apuseanA nu primi acest sacrificiu voluntar MeMI
(Ucrania polonezA), alipitA de Rusia In fu regasit in pAntecele unui peste; in cu-
1772 la prima desmembrare a Poloniei: rand Samos fu coprins de vilijmasi
3.732.000 loc. Cap, Kamenet-Podolski. tiranul fu crucificat (535-524 a. Cr.).
Podu-Iloaei n. targ sore apus de Iasi: Polymnia f. Mit. Muza poeziei lirice.
3000 loc. Statiune de cale feratA. Polynesia f. una din marile diviziuni
Podu-Inalt n. localitate in jud. Vasluiu, ale Oceaniei, care contine mai multe
unde tefan cel Mare repurtA o victorie insule.
asupra Turcilor (1475). Polyphem m. Mit. Cyclop din Sicilia,
Podu-Turcului n. targ in jud. Tecuci: cAruia Ulyse Ii scoase ochiul.
2200 loc. Targuri anuale. Pomaci m. pl. numele Bulgarilor tur-
Poe (Edgar) m. (cit. Po), poet si ro- citi cafi vorbesc Inca limba Mr, aflAtori
mancier american, a tratat subiect e. som- In Rumelia, mai ales In districtul Meglen
bre si bizare Povesti fantastice (1811 din Macedonia.
1849). Pomarla f. sat In jud. Dorohoiu cu
Pogoanele n. pl. comunA In jud. Bu- un liceu dasic, intretinut din fondurile IA-
zAu: 4200 loc. sate de boierul Anastasie Berta : 3800 loc.
Poiana-Rusca f. massiv bániitean, cu Pomerania f. provincie in Prusia pe
piscul Rusca (1359 m.). Marea BalticA : 1.780.000 loc. cu cap. Stet-
Poienari pl. cetate fundatA de Tepes tin. Herghelii.
In 1470 pe un pisc larva apa Argesului, Pomona f. 1. Mit. zeita fructelor pi
an ruine. a gradinilor ; 2. fig. toll pomii dinteo tarA.
Poienaru (Petre) m. dev al lui La- Pompadour (Marchiza de) f. fa vorita
zAr, secretarul lui Tudor Vladimirescu, lui Ludovic XIV, fu atotputernicA In timp
organizatorul scoalelor române dupA mo- de dousazeci de ani (1722 1764).
delul celor din Occident: Gheorghe La- Pompei m. pl. vechiu oras roman la
z.dr i scoala romdnd (1799 1875). S.-E. de Neapole, la poalele Vezuviului;
Poitiers n. (cit. Poatié), oras fran- inghitit cu Herculanum sub cenusA In
cez cu 40.000 Mc. Episcopie, Curte de eruptiunea acestui vulcan din anul 79.
Apel, Universitate. Sapaturi, incepute in 1748 si continuate
Poitou n. (cit. Poatu), veche provincie de atunci, au scos la luminA aproape tu-
francezii, cu cap. Poitiers (Poitevin). mAtate a orasului
Pojarovita f. vechiul nume romanesc Pompeiu m. celebru general roman
al orarlui Passarovitz. care repurtA victorii numeroase ; rivalul
Poliada t. Mit. supranumele Minervei : lui Cezar, fu invins de acesta la Pharsal
Poliada din nulndrul Parthenon NAuu. (48) si fugi In Egipt, unde peri asasinat
Polibiu m. istoric grec care trAi la (106-48 a. Cr.).
Rorna, autorul unei latorii generale, din Pont n. vechiu regat In Azia-MicA pe
care s'au pAstrat numai 5 cArti (206-128 Pont-Euxin.
a. Cr ). Pont-Euxin n. numele antic al MArii
Polizu (Doctor G. A.) m. anatomist Negre.
fexicograt roman (m. 1886). Pontiu in, V. Pile.
Pollux m. Mit. fratele lui Castor, Cu Popanzaletti pl. pa,Anftstire In incl.
care Impartasi nemurirea. Romanati.

www.dacoromanica.ro
 Pop 829 Pri
Pope (Alex.) in. poet englez: Incer- republica Poloniei : 2.100.000 loc. Cap.
care asupra omului (1688 1744). Pozen.
Popescu (Radu) In. vornic, cronicar Poszony n. V. Presburg.
muntean, continuatorul lui Greceanu pana Potaissa f. cetate veche In Dada, azi
la 1729. Turda, resedinta legiunii V macedonicI.
Popescu-Candiano (Mihaiu) m. ge- Poteca (Eufrosin) m. unul din primil
neral de brigada, s'a distins in rasboiul profesori de filozofle la liceul St. Sava
pentru independenta (1848-1901). (1786-1859).
Popricani pl. sat in jud, Iasi. Potel n. lac langa Dunare i comuna
Por-Impfirat in. rege al Indiei, invins mare (28.000 loc.) in jud. Romanati.
de Alexandru Macedon: fie macar dela Potemkin m. om de Stat rus, minis-
Por Impdrat Ah. [Personal devenit po- trul i tavoritul Caterinei II, cuceritorul
pular prin mijlocirea Alexandriea Crimeii (1736-1791).
Porolissum n. antica cap. a Daciei Potlogi pl. targusor In jud. Dambo-
apusene. cu un amfiteatru frumos. vita : 4300 loc.
Porphyriu m. filozof neo-platonic, dis- Potsdam n. oras In Prusia, langa Ber-
cipolul lui Plotin, scrise In contra cresti- lin: 60.000 loc. Castel regal.
nismului (233-304). Pouqueville m. (cit. Pukvil), calator
Porphyrogenet m. (4nalcut in pur- francez in Grecia, a dat importante rela-
pura,), nume ce se da copiilor impfira- tiuni despre Romanii din Macedonia (1770
tilor bizantini, cand se nasteau in tirnpul 1838).
domniei tatalui kr. V. Constantin. Poussin m. (cit. Pusan), celebru pic-
Porsena m. rege din Etruria, se In- tor francez, supranumit filozoful picturei,
cercit a restabili pe Tarquinii la Roma a lasat numeroase capodopere, Intre cari
(509 a. Cr.). Pcistorii din Arcadia (1594-1665).
Port-Arthur n. port chines ocupat de Pozen n. oras In Polonia, cap. Posna-
Japonezi in 1895, cedat temporar Rusilor niei: 167.000 locuitori.
cari furl ad impresurati in 1904 de Ja- Praetoria Augusta f. cetate In Da-
ponezi l nevoiti a capitula dnpl o re- cia, pe langa Pasul Caineni.
zistenta eroich. Praga f. cap. Boemiei si a republicei
Porld-de-fier f. pl. platou de stand ceco-slovace, pe rani Molda : 676.000 loc.
granitice formand o treditoare ingusta a Dota Universitati, una germaml i alta
Dunfiril Mire muntii Carpati 0 muntii Ser- ceca. Fabrici de postavuri l masini.
bid, aproape de Orsova; kc inainte pe- Prahova f. 1. cel mai mare afluent al
riculos pentru navigatiune, dar in 1896, Ialomitei, iese din Predeal i trece pe la
stancile au fost sfaramate de guvernul un- Sinaia l Campina ; 2. judet udat de Pra-
guresc, practicand un canal si inlesnind hova : 389.000 kc. Cap. Ploiesti. [Slay.
astfel navigatiunea. PRAF10176 lit. (apI) prIfoash].
Portici n. oral in Italia la poalele Ve- Pralea (Ioan) m. scriitor basarabean,
zuviului, pe locul ocupat de Herculanum: traducator bizar al Psalmilor (mort 1847).
17.500 loc. Praxitel m. celebru sculptor grec, ails-
Portland n. insula pe coasta sudica cut la Atena (390-280).
a Angliet: 7000 kc. Ciment renutnit. Predeal n. 1, pas format de Prahova,
Porto n. 1. cetate tare in Portugalia, cea mai Insemnata trecatoare In Ardeal,
pe Duro : 208.000 loc.; 2. vin din aceasta in directiunea Bucuresti-Brasov; 2. sat in
tara: a bea Porto. jud. Prahova cu un Bark de calugari :
Porto-Rico n. insula spaniola In ma- 3800 loc.: statiune climaterica, fosta vamI
rile Antile : 1.350.000 kc. la hotarul tarii despre Austro-Ungaria.
Port-Royal n. veche mad/130re frau- Presburg (Poszony) n. numit de Ceht
ceza a benedictinilor, fondata in 1204, Bratislava, cetate In Ceco-Slovachia, pe
transferata in 1626 la Paris, unde deveni Dui:15re: 92.000 loc. Dela 1593 orasul de
locul de retragere al catorva inviitati so- incoronare al regilor Ungariei. Sediul gu-
litari ca Arnauld, Pascal, etc. Ea fu dis- vernului Slovachiei, Industrie foarte activa.
trusa de Ludovic XIV in 1709 ca focar al Presley (Eski Stambul) n. oras In
jansenismului. Bulgaria, langa umla, de importanta stra-
Portugalla f. stat in Europa meridio- tegica : 3009 loc.
nala spre V. de Spania: 5.548.000 loc. Pretoriul Siacuilor n. V. Odorheiu.
Cap. Lisabona. Republica dela 1910 (Ror- Priam m. ultimul rege al Troiei, p1-
tugez). rintele lui Hector $ i al lui Paris.
Poseidon m. Mit. numele grec al lui Priap m. Mit. zeul gradinilor si al viiior.
Neptun. Pricopan tn creasta pietroasa In Do-
llosnania I. dela 1919, provincie in brogea.

www.dacoromanica.ro
 Pri 830 Pum
, Priestley in: chimist englez, descoperi I Prudentiu m. poet roman crestin,
oxigenul i alte gazuri (1733-1804). nIscut in Spania: Imnuri (348 415).
Prilep 11. orAsel in Macedonia, spre N. Prusia f. Stat al republicei germane
de Bitolia, locuit de Armeni (peste 500). cu o populatiune de 36 mil. loc. si cu
Principatele-Unite n. pL numele ce cap. Berlin. II Prusia occidentall, pro-
luarA Muntenia si Moldova dupd Conven- vincie a Prusiel (redus5 prin tractatul din
iiunea din Paris (1858), and cele dou5 Versailles): 327.000 loc. cu cap. Dantzig.
tali furà puse sub suzeranitatea Portii gi Prusia orientali, fostA provincie a Pru-
II

garantia colectivfi a Puterilor europene, siei, apartine azi Poloniei: 2.290.000 loc.
AceastA stare de lucruri durA pana In 1862, cu cap. Koenigsberg. II Prusia Renan5,
cand thrile-surori se intrunirA in Princi- provincie a Prusiei pe Rin: 6.760.000 loc.
patul Romelniei, cu cap. Bucuresti. cu cap. Coblenz. (Prusian).
Prisficani pl. sau Tulghes, trecAtoare Prut m. 1. fluviu ce izvoreste din Car-
In Ardeal prin jud. Neamtu: 1063 loc. patii Galitiet, desparte Moldova de Ba-
Prislop n. 1. pisc de munte in judetele sarabia si se varsit In Dun5 re: 820 km.
Arges si Muscel; 2. mAnAstire nu departe Aci se tncheiA pace intre Petru cel Mare
de Hateg, infiintatfi de sf. Nicodim. Turci (1711); 2. es pe malul drept
Probota f. sat (1153 loc.) cu o ma- al fluviului pang la DunAre; 3. plas5 in
nAstire In jud. Suceava, ziditä de Petru judetele Covurluiu 1 Falciu.
Rare, la 1530. Prutet m. afluent al Prutului.
Probus m. implrat roman, asasinat Psametic m. rege egiptean (653-617
de soldati (276-282). a. Cr.).
Proca m. rege din Alba, p5rintele lui Psyche f. Mit. fecioara luatA de sotie
Amuliu i Numitor. si inzeitl de Amor.
Proclu m. filozof neo-platonic, adver- Ptolernaida f. V. Acra (St. Ioan de).
sar al crestinismului (411-485). Ptolemeu m. nume a 14 regi ai E-
Procne f. Mit. filen lui Pandion, fu giptului (306-30 a. Cr.): PTOLEMEU I (So-
schimbatA in randunicii. ter sau Lagus), unul din generalii lui
Procophi m. istoric, secretar al ml Alexandru, fundatorul dinastiei Lagizilor
Belizar i autorul unet Istorii a fasboa- si al bibliotecei din Alexandria (306-285);
lelor lui Justinian (mort 565). PTOLEMEU II (Philadelphul), fiul celui pre-
Procuste m. 1. Mit. faimos tAlhar grec cedent, puse sA traducA greceste Biblia,
care Intindea oaspetii sAi pe un pat si le asa numita Septuaginta sau cei saptezeci
ciuntea picioarele dac.5 erau urea lungi, sau de falmaci (285-247); PTOLEMEU DI (Ever-
le lungia cu scripeti dacA erau prea scurte; getul sau BineflcAtorul), fiul i succeso-
el fu ucis de Thezeu; 2. fig. patul lui rul celui precedent, cuceri Persia (247
Procuste, lege ingusta, jignitoare, tiranicf. 222); PTOLEMEU IV (Philopator), fu mai
Prometeu m. 1. Mit. fail lui Iapet, Intli Invins de Antioh cel Mare (222
rhpi focul din cer spre a insufleti o sta- 205); PTOLEMEU V (Epiphane sau Ilustrul),
-
tug de argila ce plAsmuise; Jupiter iritat fu scApat de Antioh prin intervenirea Ro-
Ii pironi in muntele CauCaz, unde un vul- manilor (205 181); PTOLEMEU X, protejat
tur II devora ficatul mereu ren5scand, pan5 de Sylla, cacti prin testament pe poporul
ce Hercule il scapA de acest supliciu; 2. roman mostenitorul slu (81-80); PTO-
fig. mare binefAcAtor al omenirii. LEMEU XIV, fiul lui Cezar i al Cleopatrei,
Propertiu m. poet elegiac roman, a- peri din ordinul lui August (42-30).
micul lui Virgiliu (51-15 a. Cr.). Ptolemeu (Claudiu) m. astronom si
Propontida f. anticul nume al MArii geograf grec, trli la Alexandria, autorul
de Marmara. unei Geografii sl al Almagestei, opera
Proserpina f. Mit. fiica lui Jupiter si astronomicA In care se aseaza pAmantul
a Cererii, sotia lui Pluton si stapana In- in centrul Universului, iar celelalte cor-
fernului. puri Invartindu-se in jurul lui (sec. II d. Cr.)
Protagora rn. sofist grec (487-420 Pucioasa f. sat si izvor cu ape sulfu-
a. Cr.). roase in jud. Dambovita.
Proteu m. 1. Mit, zeu marin care pu- Puciosu (Muntele) m. V. Bfidils.
tea lua orice forma' ; 2. fig. om care Ii Puiesti pl. targ In jud. Tutova cu vii
schimb5 mereu parerile. numeroase : 3700 loc.
Protopopescu (Pache) m. jurist si om Pultava f. oras in Rusin de S.: 64.000
politic, mort ca primar al Bucurestilor; ii loc. Victoria lui Petru cel Mare asupra
se datoreste constructiunea bulevardului lui Carol XII, regele Suediei (1709)
dela Obor la Cotroceni (1843-1893). Pumnul (Arune) m. invkat proresor
Proventa f. veche provincie francea bucovinean, autorul unei retorme teore-
cu cap. Aix (Provental). tice a limbei nationale (1818-1866).

www.dacoromanica.ro
 Pun 831 Ra
Pungerdi pl. 1. targusor In jud. Vas- Pygmalion m. regele Tyrului si fra-
lui: 4200 loc.: 2. ape minerale langa tar- tde Didonei, asasind pe cumnatul sAu
gusorul cu acelas nume, continand pu- Sicheu.
cioasA i sAruti. Pygmalion Mit. sculptor grec, fAcu
Punic a. relativ la Cartaginezi; Rh's- din Galatea o statud, pe care zeii o in-
boaie punice, nume a trei rasboaie intre sufletird i i-o deterd de sotie.
Roma si Cartaginea: primal, dupA care Pylade m. amic credincios al lui 0-
Romanii cucerird Sicilia (264-241 a. Cr.); reste.
al doilea, inceput glorios de Anibal, care Pylos In. nume a trei vechi cetAti In
fu In cele din urmd Invins la Zama (219 Peloponez.
201); ultimul, care se terminl cu co- Pyram m. antir grec, se sinucise cre-
prinderea ddramarea Cartaginii (149 zand cd logoduica sa Thisbe a lost devo-
l
146). . raid de un leu, iar ea afland de moartea
Purece m. V. Aprodul Purece. lui, Isi fAcu i dansa seama.
Pail chin nr celebru poet rus : Pri- Pyrrha f. Mit. sotia lui Deucalion.
zonierul din Caucaz, Boris Godunov Pyrrhon m. fllozof grec, fundatorul
(1799-1837). scoalei sceptice (sec. IV a. Cr.).
Puszta f. numele campiilor numeroase Pyrrhu m. Mit. sau Neoptolem, fiul
(veo 3000) rdspandite in Ungaria, for- lui Achile, ucise pe Priam la coprinderea
mand canine 1 targusoare. Acest ses e Troiei, luà pe Andrornaca ca sclavd
o stepA monotonl la V. de Pesta, intre fundd regatul Epirului.
cursul DunAril 01 Muntii Apuseni, lung de Pyrrhu in. rege din Epir, cuceri Ma-
vr'o 400 km. si strAbfitut numai de Tisa. cedonia; invadA Italia, invinse pe Romani
Putifar m. general egiptean dela Curtea la Heraclea, dar invins la Benevent, se
lui Faraon, care cumpard pe Iosif. intoarce In Epir i fu ucis Ia impresura-
Putineiu n. comund In jud. Teleor- rea cetdtii Argos (295-272 a. Cr.).
man : 4300 loc. Victoria lui Mihaiu Vi- Pytheas m. astronom i geograf grec,
teazul asupra Turcilor (1595). indscut in Marsilia, explorA Oceanul A-
Putna f. 1. afluent de-a dreapta Sire- I tlantic dealungul Galiel (sec. IV a. Cr.).
tului ; 2. mandstire In apropiere de Suceava Pythia I. preoteasa oracolului din Del-
Bucovinei, ziditd de $tefan cel Mare (1466), phi in Grecia.
unde se si InmormantA (1504); 3. judet Pythian a. 1. ce tine de Pythia : ora-
pe raul cu acelas nume, asezat In partea colul pythian; 2. supranumele lui Apol-
de S.-V. a Moldovei : 180 000 loc., cap. Ion, invingatorul sarpelui Python.
Focsani (Putmean). Pythias in. amicul lui Damon.
Puzzoli n. ores si port in Italia; 18.000 Pythice (jocuri) n. pL se zice de jo-
loc. Ruine interesante. curile ce se celebrau tuspatru ani la Del-
Pydna I. vechiu ores in Macedonia, phi in onoarea lui Apollon Pythianul.
unde Paul-Emiliu invinse i prinse pe Python m. Mit. sarpe monstruos cu
regele Perseu. o sutd de capete, rApus de Apollon.

Quazi m. pl. popor germanic care nA-' retorica si plan de studii pentru orator
vali in Dacia pe la 167 a. Cr. (42-120).
Quebec n. provincie i oras in Ca- Quintu-Curtiu rn. autor roman al
nada: 116.000 loc. Universitate. unei Istorii a lui Alexandru cel Mare,
Quinet (Edgar) rn. om politic si scrit- care este mai mult un roman istoric (sec.
tor francez, ginerele lui Asache : Ahas- III a. Cr.).
verus, Revolutiunea (1803-1875). Quirinal (Muntele) n. una din cele 7
Quintilian m. retor roman, autorul coline ale Rornei antice, pe care se afld
operei Institutiuni oratorice, tractat de astAzi palatul regelui heist

Raab n. oras In Ungaria pe raul cu tor francez, autorul romanului satiric Gar-
acelas nume : 50.000 loc. Targ de ce- gantua si Pantagruel (1495-1553).
reale. Rdchitoasa f. od. mandstire in jud.
Rabdie I. mare movili rn jud. FAlciu. Tecuci, azi penitenciar.
I

Rabelais in. (cit. Ruble), ilustru scrii- I Racine m. (cit. Rosin), celebru poet

www.dacoromanica.ro
 Rae 832 Ram
francez, maestrul tragediei clasice: An- isle), domni in douA rAnduri si mUll In
dromaca, Iphigenia, Phedra, Atalia exil (1534-1546); RADU VIII, v. Serban;
(1639-1699). RADU IX, V. Mihnea.
Racoti m. V. Rákóczi. Radu-Negru m. sat in jud. Ialomita
Racova f. 1. afluent al BArladului, In cu 2300 loc.
jud. Vasluiu; 2. vale in jud. Vas luiu, nu- Radu-Voda m. schit in jud. Mused.
mita' i Podul-Inalt. V. Negru-Voda.
Racovita m. nume a 3 Domni fans- Radzivil m. celebrA familie poloneza,
don : 1. (Mihalu), supranumit Cehan, amestecatA timp de 4 secole (XIV XVIII)
Domn fanariot, urea de 5 ori treptele tro- in evenimentele Poloniei: unul din mem-
nului, de trei on In Moldova Intre anii brii acestei farnilii, duce al Lituaniei, 101
1704-1727 si de 2 ori in Muntenia intre de sotie pe o fica a lui Vasile Lupu, Dom-
anii 1730-1744; 2. (Constantin), Domn nul Moldovei.
in 4 rfinduri in Moldova si in Muntenia Rafael (Sanzio) m. cel mai ilustru din-
Intre anii 1749-1757 si 1763-1764; 3. tre pictorii Renasterii, nAscut la Urbino,
(§tefan), Domnul Munteniei (1764-1765). a lAsat un mare numAr de capodopere.
Racovitetiti m. pl. nobilA familie ro- El incepu a se face cunoscut prin tabloul
mAnii din care 3 membri au ocupat tro- Cdscitoria Fecioarei, decorA sacristia din
nul Moldovei i Muntethei in epoca fa- Siena, pica un mare numar de Ma done,
nariotA (1704-1765). ornA cu tresce sahle Vaticanului (Came-
Radamant m. Mit. unul din judeca- rele), cum si curies Lojelor, i muri
torii Infernului. inainte de all fi terminat tabloul sAu prin-
Radfigeni pl. comuna in judetul Baia: cipal Transflguratiunea (1483-1520).
3800 loc. Livezi de poame. Ragatz n. sat in Elvetia, Malt de 511
Radauti pL 1. trecAtoare In Basara- m,, cu bAi termale : 2000 loc.
bia, In jud. Dorohoiu; 2. judet i ora* in Raguza 1. cetate mare in Dalmatia,
Bucovina cu o pozitiune frumoasa la poa- (lugo-Slavia), port activ pe Adriatical
lele muntilor: 16.600 loc. Veche episco- 14.000 loc.
pie zidith In 1402 de Alexandru cel Bun. Rahela L sotia lui Iacob, mama lui
Radna f. ores In Crisana, la B. de Iosif si a lui Benjamin.
Arad, pe malul drept al Maresului, cu o Rahova f. ora* comercial In Bulgaria,
mfinhstire frumoasa: 2235 loc. pe DunAre in fate Bechetului: 5000 loc.
Radomir n, I. ora* In Macedonia pe Victoria armatei romAne asupra Turcilor
Struma, aproape de hotarul despre Ser- In 1877.
bia ; 2. sat In jud. Romanati: 647 loc. Raicevich (lgnatiu Stefan) m. origi-
Radovan n. 1. numele vAii Argesului nar din Raguza, veni chip& 1744 ca ne-
de sus, in jud..Arges; 2. sat In jud. Ilfov gustor in Muntenia, unde deveni educa-
cu vechi mine: 5 600 loc.; 3. vasta pa- torul fiilor lui Ipsilant, apoi consul aus-
dure In jud. Doljiu. triac In Principate (1782-1787), publicA
Radovicea f. orasel in Macedonia cu italieneste la Neapole in 1788 pretioasele
2000 loc. (crestini l mahomedani), alipit sale Observahuni istorice, naturale 0
Sarbiei dela 1913. politice din Muntenia qi Moldova.
Radu m. numele mai multor Domni Rakóczy m. familie domnitoare din
ai Munteniei: RADU I (Negru-Voda), fra- Ardeal: 1. (Sigismund), proclamat Domn
tele lui Vladislay I, Domnul Munteniei, al Transilvaniei in 1607, abdicA l muri
confundat In documnetele din a doua ju- In 1608; 2. (George), fiul celui precedent,
matate a sec. XVI cu legendarul Negru- se luptA cu Domnii Tarilor romAne i cu
Vodd, ctitorul manastirilor Tismana, Co- Cazimir, regele Poloniei (1648-1660); 3.
zia i Cotmeana (1374-1384); RDU II, (Francise), fiul celui precedent, capul in-
(Plesuvul), fratele lui Dan II, Domnul surectiunii ungare din 1703, deveni Domn
Munteniel (1422-1427); RADU II (eel Fru- al Ardealului In 1707, fu silit sA fug/ in
mos), fratele lui Vlad Tepes, se rfisboi cu Turcia In 1711 si muri In 1733.
Stefan cel mare si mutA capitala la Bu- Ram n. numele vechiu romAnesc al
euresti (1462-1474); RADU IV (eel Mare), Romei : Papa de Reim.
flub lui Vlad VodA Calugarul, domni cu Rama f. divinitate Indiana, una din
intelepciune si pace (1496-1508); RADU incarnatiunile lui Visnu.
V (Calugarul), domni scurt timp duph Ramayana f. epopee Indiana in care
Neagoe Basarab i fu ucis de Mehemet- se celebreazA isprivile lui Rama.
Bey (1521); RADU VI (dela Afumati), gi- Ramie f. numele turcesc al Arimatiei.
nerele lui Neagoe Basarab, repurth nu- Ramnic m. 1. afluent pe dreapta 01-
meroase victorii asupra Turcilor si fu u- tului, curge prin judetul VAlcea ; 2. afluent
cis de boieri (1521-1529); Re.nu VII (Pa- de-a dreapta Siretului, curge prin Ram-

www.dacoromanica.ro
 Ram 833 Ras
nicu-SArat; 3. cap. jud. Valcea, oras asezat Ionic ItalianA); RAsbolul turco-balcanic
Intre Oft si Ramnic: 9600 loc., scaunul din 1912, dezastros pentru Turcia, care
episcopiel Noului-Severin. [Slay. 12213NIIIil, pierdu toate posesiunile sale europene
eleven: acolo se afla un iaz cu pescArii (in gall de Constantinopole i Adriano-
domnesti]. pole) ; RAsbolul Allatilor balcanici (Bul-
RAmnieu-Sfirat n. judet asezat la ra- gari, Sarbi, Greet. Muntenegreni) In con-
siirit de Buzau: 164.000 loc. cu cap. Ram- tra Turciei, dela 9 Oct. 1912 Orli la 16
nicu-Sarat, oras situat pe ra pa stanga a Dec. 1912, fu incheiat min Conferinta
raului Ramnic: 15.500 loc. (Ramnicean). dela Londra, min care Turcia ceda Bul-
Ramses rn numele mai multor Fara- gariei Tracia (reluata apoi in parte de
oni ai Egiptului, litre cari RAMSES Ill, con- Turcia); RAsbolul s'arbo-grec In contra
temporan cu Moise; RAMSES R (cel Mare), Bulgarilor, in 1913, din cauza tendente-
v. Sezustre. lor de suprematie ale acestora, fu termP
Ramzin n. lac mare in Dobrogea, pe nat, multumita intervenirii decizive a Ro-
langA tiirmurile Marii-Negre. maniei, prin pacea incheiatit la Bucuresti
Ranke (Leopold) m. unul din cei mai (10 Aug. 1913).
mari istorici ai timpurilor moderne : Is- tifisboiul mondial (1914-1918) se
toria universald (1795-1886). deschise printr'un ultimatum adresat de
Rariu n. piscul Carpatior Moldovei, Austro-Ungaria Serbiei (28 Iulie 1914).
in jud. Suceava : 2008 m., pe vartul Ra- Cu toate cti Serbia acceptà conditjile-i
raului s'afla doul stand unitise numite umilitoare, totusi Germania, aliata Aus-
Pletrele-Doamnei. triei, declarA aisboiu Rusiei (1 Aug. 1914),
Rare, m. V. Petru. et Frantei (3 Aug.). Armatele germane
Raisboieni pl. 1. sau Valea-AlbA, sat invadarA apoi Belgia, pustiind tam si in-
In jud. Neamtu, cu 3200 loc., celebru prin cendiand orasele (Louvain). Anglia mai
victoria lui Stefan cel Mare asupra Tur- intai, apoi Italia si Romania, la urmA
cilor (1476); 2. manAstire ziditA dupa re- America venirA in ajutorul Frantei. DupA
purtarea acestei victorii. numeroase lupte de aproape 3 ant (In
Ritsboits ii. Rasboaiele cele mai ves- transeele din Nordul Fran(ei), Germanii,
lite au fost a)In antichitate, Rilsboaiele amenintati de infrangere si de invaziune,
Medice 1 Punice (v. aceste name); in acceptarA (18 Nov. 1918) conditiile Alia-
evul-mediu, Riisboaiele religioase, v. Cru- (dor i anume : retrocedarea Alzaciei-
ciatele; Rtaboiul de o SutA de ani, intre Lorene, dezarmarea, pierderea coloniilor
Franta si Anglia (1336 1453); in timpu- plata unei indemnizfiri, repararea departa-
rile rnoderne, Riisboaiele de religiune, In- mentelor devastate si ocuparea de Fran-
tre protestantii i catolicii francezi (1562 cezi (in timp de 15 ani) a malului stang
1598); Rtisboiul de Treizeci de ani, al Rinului. Rasboiul mondial a fost unul
lupta protestantilor In contra impAratului din cele mai sangeroase. El a cauzat moat--
catolic, terminat prin tractatul din West- tea sau mutilarea a 14 milioane de sol-
labia (1618 1648); RAsboiul succesiunii dati si a reclamat cheltuieli extraordinare
Spaniei, sustinut de Franta i Spania in (peste 1500 de miliarde), avand drept ur-
contra celorlaite Puteri europene (1701 mare, dupa armistitiu, o crizA economicA
1713); Riisboiul succesiunti Austriei, ne mai pomenitA.
sustinut de Maria Terezia, sprijinitA de In cursul acestui rasboiu, Nemtii au re-
Franta In contra lui Frideric II (1741 improspAtat procederile din timpurile cele
1748) ; RAsboiul de Saute ani, litre Franta mai barbare Ultima locuitorilor civili tn
si Austria, in contra Angliei j Prusiei captivitate, calcarea continua a dreptului
(1756-1763); 8) in epoca contemporanh, gintilor prin atacuri aeriene si subma-
Ràsbolul Crimeii, in care Rusia sustinu rine, prin incendiarea i devastarea totalA
lupta in contra puterilor reunite ale Tur- a departamentelor prospere din Nordul
ciei, Frantei, Angliei 1 Plemontului si Fran(ei.
care se terminA cu Congresul din Paris Ràsbolul austro-roman pentru In-
(1854-1856); Rtisboiul franco-german, tregirea neamului (Aug. 1916 Aprilie
care se Incheig cu plata din partea Frantei 1918), s'a deschis la " 27 Aug. 1916 min
a 5 miliarde de franci cedarea provin- declararea de rAsboiu ciitre Austria de
chlor Alsacia si Lorena (1870): RAsboiul Romania. Urmiitoarele faze rezumA alter-
ruso-ronsfino-turc, terminat cu Congresul nativele acestor lupte eroice :
din Berlin si cu independenta Romaniei 1) Ofensiva (15 Aug.-15 Sept. 1916).
(1877 1878); RAsboiul ruso-japonez, ter- Armatele rom8ne trec frontiera l ocupii
minat cu victoria japonezilor (1905); RA's- Brasovul i valea superioarA a Oltului
bolul turco-ltalian din 1911, se termina cu toate tnaltimile strategice. Germano-
cu chstigarea Tripolitaniei (devenitA co- Bulgarii, cu forte superioare, atacti Tur-
L. Saineanu. Diet. Universal. 53

www.dacoromanica.ro
 Rita 834 Matt
tucaia (17 Aug.) si inainteaza in interi- Ritureni pl. targusor in jud. alcea
orul Dobrogei, pe and Austro-Ungarii, unde se face cel mai mare Mein din
ataca in Transilvania (13-16 Sept.). Ar- Matti Muntenia (8 Sept.).
mata romana se incearca a trece Duna- Rita m. afluent al Nistrului, curge
rea (18 Sept.). Intio vale frumoasa prin malocul Basa-
2) Defensiva (10 Sept. 5 Nov.). Dupa rain. Batalie Infra Aron-Vodi l rebelii
numeroase invingeri (Oituz, Uz, Olt. Bran, 1(1592).
Predeal,) se repurta victoria dela Jiu (141 Ravena f. oras in Italia, nu departe
Oct.). Pierderea liniei Cernavoda-Con- I de Adriatica : 73,000 loc. Fosta capitali
stanta. la Imperiului de Occident sub Honoriu,
3) Retragerea (5 Noemv.-20 Dec.). 'apoi a Exarcatului (Ravenat).
Dupa bataliile date ut T.-Jiu, Carbunesti, Razgrad n. oras in Bulgaria, nu de-
Filiasi, armata romana, parasind Oltenia, Tarte de Rusciuc, Inteo pozitiune favo-
se retrage pe stanga Oltului. Cavaleria rabila 12.000 loc.
duatnana trece Oltul, pe la Dragfinesti, Razim n. lac in Dobrogea, important
iar Germeno-Bulgaiii tree Dunarea. Bli- pentru marea cantitate de paste ce con-
ta.lia dela Arges. Dupi numeroase lupte rine.
(Pitesti, Titu, Ploeati, Mizil, Buzau), os- Réaumur m. (cit. Reontfir), fizician 55
tam noastra e nevoitii a se retrage in naturalist francez, inventatorul termome-
Moldova. trului care-i poartii numele (1683-1757).
4) Refacerea (15 Ian. Iunie 1917). Re- Rebeca I. soda lui Isac, mama lui
organizarea armatei i pregatirea-i pentru Esau si a lui Iacob.
desrobirea tárii ai a neamului. Familia re- Reetiest f. sat in jud. Romanati cu urme
gala contribue la ridicarea moralulni de ziduri antice.
la insanatoaire. Noua armata reia oten- Regensburg n. V. Ratisbona.
siva. Victoria dela Marasesti, la Nord de Reggdo n. oral In Italia pe stramtoa-
Focsani (25 Iulie 1 Sept.), fu cea mai tea de Messina : 88 000 loc. Patria lui
insemnatii 1n1rangere ce au suferit-o Ger- Atiost.
manii in Orientul Europei. Victoria finala. Reghiu n. nume a doua orisele in Ar-
V. Romania Mare. deal: I. (unguresc), comuna ruralt1 in
Rfiabolul green declarat la judetul Murea-Turda : 1393 loc. ; 2. (sii-
1921, se incepu cu un air de succese ale sesc), ora In acelas judet cu 6552 loc.
oatArii grecetai asupra armatei turcesti de- (dintre cari 1009 romani).
moralizate. Cand aceasta In reorganizata Regil n. lac (azi secat) in Italia antic&
In 1922, Turcil alungará din toate pfirtile Victoria Ronmnilor asupra Latinilor (406
Aziei Mica pe Greci i risboiul se termini.' a. Cr.).
cu dezastrul lamentabil al Grecilor. El Regulus m. general roman, celebru
aver de urrnare ruina prosperitadi econo- prin eroismul sau, ucis se zice in torturi
mice a Graciel si micsorareaa teritoriala de Cartaginezi (250 a. Cr.).
Reiabersdorf M. Sas de origini, se-
prin retroceciarea Traciei orientale Turcilor.
V. mai la vale Tractatul din Lausanne. cretarnl lof Ferdinand, Dcannul Traasil-
Balite I. oras fost unguresc pe valea vaniei, fu trimb de acesta ca ambasador
raulai Barsava, azi romanesc cu 12.000 loc. catre Petru Rares, vizita Moldova ai pu-
Urine l cuptoare de fier. V. Resita. blica latineste o descriere a tavii sub titlul
Rasova f. sat ai schele in jud. Con- de Corografia Moldovei (Viena 1541).
stanta. Reid (Thomas) tn. filozof scotian, unul
Risvan (telan) m. Domnul Moldovei, din creatorii psicologiei (1710 1796).
man de seam. domni numai un an, aliat Reims n. oral in Franta: 108.000 loc.
momentan al lui Mihaiu Viteazul, ucis de Catedralh mareata in care se ungeau odi-
Ieremia Movila (1594). nioara raga Frantei. Patria lui Colbert.
Wriest(' pl. manastire In jud. Buzau Reims a fost prelacut In ruine de Ger-
Ratiarla f. vechiu oras al Mezlei, azi mani in cursul rasboiului mondial (1914
Arter-Palanca. 1916).
Ratisbona f. oras in Bavaria, numit Rembrandt m. celebru pictor si gra-
de Germani Regensburg, pe Dunare : vor olandez, maestrul clar-obscurului, al
65.000 loc. arta capodoperi e Streaja de noapte
Ritul-Doamnei m. 1. afluent de-a (1608 1669).
stings Argeaultai, ucla judetul Mused ; 2. Remu m. fratele lui Romul.
plash in Md. Muscel. Renan (Ernest) m. ilustru scriitor si
Ildul-Vadului m. 1. &fluent de-a dre a pta orientalist francez : Via fa lui Isus, Istoria
Oltului, pe la fostul botar; 2. trecitoare originilor Crestinismului (1823-18921
uumita obianuit Cfiineni. Rent pl. orisel In Basarabia aproape

www.dacoromanica.ro
 Ren 835 Rod
de gura Prutului : 12.000 loc., port pe RICARD I (Inimii-de-Leu), conduse a treia
Duntire, spre ritsirit de Galati. cruciatà si la intoarcere fu retinut captiv
Rennes n. (cit. Ren), oras In Franta in Germania (1189 1199) ; RicAan II, urnlä
85 000 loc. Academie, §coalA de artilerie pe tron mosului situ Eduard IE (1377
si de pirotehnie. 1399) ; RICARD 111, az care se termirtil ris-
Repedea f. deal la S. de Iasi, Intre boiul celor douA Roze (1453-1485).
Bahluiu l jijia ; carierA de calcar. Richelieu (Cardinalul) rn. (cit. Ri-
Reps n. numele sfisesc al Cohalmulut. 01(0, om de Stat francez, ministru al
Relkinari pl. frumos orAsel románesc lui Ludovic XIII timp de 20 de ant: In-
in judetul Sibiului: 5412 loc. nAuntru el se sili a supune pe proteatanti
Regita f. centru industrial In judetul pe nobili. iarA in afarA urmAri sltbirea
Caras-Severin, Uzine, cuptoare de fer. Casei de Austria ; el e totdeodati fund,-
V. Rávita. torul Academiei franceze (1585-1642).
Retezat n. piscul cel mai Utah al mun- Richter in. V. Jean Paul.
tilor Hategului in Ardeal, massiv con- Rienzi m, tribun din Roma rnedievali,
stand dinteo singuri culme de granit : fiu de birtas, vru sA fundeze o republicA
2477 metri. italianA dupi modelul roman; peri asa-
Retia f. veche tarA a Galiei cizalpine, sinat Inter, riscoalA (1313-1354).
coprindea Grizonii, Tirolul i Nordul Lom- Riga f. 1. cetate tare si port, cap. Le-
bardia (retie). toniei : 283.000 loc.; 2. golf format de
Retie (Alpii) rn. pl. numele muntilor Ma rea Baltic&
Engachnuldi. Righi n. munte in Elvetia cu un drum
Renchlin m. celebru urnanist german, de fier funicular pAnA in yid: 1850 meta
precursor al Reformei (1455-1522). Panorama mAreati.
Reuss n. nume a doufi mid principate Rimini n. oras in Italia si pert pe
tn Germania : unul cu 68.400 loc., cu Adriatica : 38.000 loc.
cap. Greiz, l ceralalt cu 139.000 loc., cu Rin m. mare fluviu In Europa, izvo-
cap. Gera. reste din Mtintele St. Gothard, striibate
Russmarkt n. numele sitsesc al ora- lacul Constanta, ucli orasele Bezel, Ma-
sului Mercurea. genta Coblenz, Colonia si se varsi In Ma-
Revolutiune f. Revolutiunile cele mai rea Nordului prin palm brate: 1300 km.
cunoscute Revolutiunea engleza, ince- Rio-de-Janeiro n. mare si frumos
putA in 1642, marcatá prin executiunea oras In America de S., cap. Braziliei,
lui Carol I (1649) si care aduse alurtga- port pe Atlantic: 1.200.000 loc. Universi-
rea definitivii a Stuartilor (1688) si aseza- tate, Comert de cafea l cauciuc.
rea primului rege constitutional In per- Rises' f. rAti i ministire in jud. Baia,
soana lui Guilom III; Revolutiunea ar- ziditl de Petru Rare', [Slay. zizerrA, rata
deleani din 1783, sub Horia Closca, Riviera f. coasta Liguriei. faimoasA
pentru desfilntarea lobAgiei: dupA ce fu peutrn dulceata climei frumusetea na-
inecati in sange, serbirea se desflintA In tura.
principiu de Iosif II in 1785; Revolutiunea Robert in. numele mai author prin-
francezA din 1789, transformare completà dpi: ROBERT I, regele Frantei (922); Ro-
a institutiunilor Frantei: monarhia abso- BERT II (Piosul), flub 4 succesorul lid Hugo
luta fu Inlocuita cu un regim reprezentativ, Capet (996-1031); Rom= DIAvOLLYL, duce
privilegiile furA desflintate, egalitatea civilA de Normandia, pArintele lui Gulielm
yi politicA stabilitit In principiu; Revolu- Cuceritorul (1035); ROBERT CTUISCARD, V.
tiunea din 1821, V. Zavera ; Revolutiunea Guiscard.
din 1848 (tn Ardeal), cu ocaziunea unirii Robert m. nume a trei regi al Sco
Transilvaniei cu Ungaria Avram Innen Oa, din cari ultirnii 4o1 apartin familiei
se puse in fruntea Motilor, cari, risculati Stuart (1370-1406).
71 indarfiti de groziviile Ungurilor si SA- Robespierre (Maximilian) in. revo-
cuilor, ficurA din Ardeal un foc yi un 13C lutionar francez, despotul ConveMiunii
de sange; Revolutiunea din Rusia la 1917 din 1793; el diriji procesul lui Ludovic
care resturni regimul tarist l dinastia XVI, stabili regimul Terorii (1793-1794)
domnitoare; Revolutiunea germanA din si pert Innis pe esafod, pe care fikuse sA
1918, care a resturnat dinastia Hohenzol- urce mii de nevinovati, tntre cari Maria
lernilor; Revolutiunea greaca l cea turcii Antoaneta, Lavoisier 1 Andre Chenier
din 1924 cari au Inlocuit monarhia prin (1759-1794).
republicA. Roboam m. flul l succesorul lui So-
Rhea f. Mit. numele grec al Cybelei. lomon (962-946 a. Cr.).
RhOne m. V. Ron. Rodna f. 1. lent de munti aproape
Ricard m. nume a 3 regi al Angliei: perpendicular pe muntil Negrii, se !Mind

www.dacoromanica.ro
 Rod 836 Rom
lntre Tisa i Sames; 2. oras in vales Sa- celei catolice. Romanii au fost numip de
mesului-Mare, in judetul Bistrita-Nashud, popoarele strline Valahi (ruseste Voloh,
cu bài i mine de argint: 4250 loc. maghiar Oldh, turceste ItTak), epitet apli-
Rodope f. lant de munti in Tracia, cat de Grecii rnoderni in special Roma-
azi Despoto-Dngh. nilor din Macedonia.
Rodos n. insulh In Turcia, la S -E. de Romhnia f. 1. numele imperiului ro-
Azia-Mich: 36,000 loc. Cap. Rodos: 14.000 man sub Justinian; 2. mai tarziu, o parte
loc. V. cavaler, colos. a acestui imperiu, Tracia, numitá apoi
Rodosto f. oras turcesc pe Marea de de Turd Rumelia ; 3. (sau Romagna),
Marmara: 25.000 loc. Comert de cereale, veche provincie a Italiei cu cap, Raverta;
vita, bumbac, mAtase. Fu ocupat de Bul- 4. in evul mediu, Tesalia l o parte din
gari in 31 Oct. 1912, apoi retrocedat Gracia de Nord.
Turciei. Romania f. numele comun (dela 1859)
Roentgen (W. Conrad) m. savant ger- al Principatelor Unite: Muntenia si Mol-
man nhscut In 1845, descoperi in 1896 dova, contopite dela 24 Ian. 1862 intr'un
razele X, cu cari se pot strAvedea corpu- singur stat Romdnia, sub domnia mai
rile opace. Muri in 1923. intai a lui Cuza i apoi a lui Carol I de
Roma f. oras in Italia pe Tibru, cap. Hohenzollern, push sub suzeranitatea Tur-
regatului Italiei i resedinta Papei: 650.000 del liana la 1877, and tara deveni cu
loc. Orasul cel mai bogat in amintiri isto- totul independenth. Dela 1881, Principatul
rice, in monumente antice, in edificii re- Romaniei fu tidicat la rangul de Regal
ligioase, In capodopere artistica, Roma se formand un Stat in Europa .rhshriteand,
mai numeste i Cetatea eternd, cad, compush din Muntenia, Moldova si Do-
dupfi ce pierdu dominatiunea politica, brogea (v. aceste name) si impirtit tn
urmh a fi capitala intregei lumi catolice 32 de judete, ocupand o suprafath de
(Roman). 131.555 km. Monarhie constitutionalfi ai
Romagna 1. V. Ronania. ereditara in linie bhrbAteasch a dinastiei
Woman n. 1. judet asezat aproape in Hohenzollern, cu cap. Bucuresti 91 cu o
centrul Moldovei: 128.000 loc.; 2. cap. populatiune de 6.684.000 sufleto dintre
judetului cu acelas nume : 18.400 loc. Oras cari 81'0 shteni oi 19'0 orhseni. Producti-
fundat de Roman-Vocla cu o pozitiune uni: cereale, tutun, animale domestice,
frumoash. Scaunul episcopiei (Romascan). sare si petrol. Prin pacea incheiath la
Reiman n. numele mai multor Domni Bucuresti in 10 Aug. 1913, Romania ob-
ai Moldovei: ROMAN I, v. Musat; RomAN tinu dela Bulgaria Cadrilaterul (v. acest
H, fiul lui Petru Musat ; el intemeih ceta- nume), asa ch frontiera-i actuaih, por-
tea lui Roman-Vodd, Romanul de as- nind dela D.unhre In sus la Turtucaia,
dm (1399-1400); RObIAN III, fiul lui Bias ajunge la Marea-NeagrA, la S. de Ecrena,
(1444-1447). Prin aceasth achizitiune teritorialh, supra-
Roman (Ronetti) m. poet si autor dra- fat& Romaniei ajunse la 139.713 km. p., iar
matic ; Radu, Manasse (molt 1907). populatia-i la 71'2 mil. loc. Luand parte
Romanati pl. judet asezat in partea la rhsboiul mondial, Romania a declarat
de S.-E. a Olteniei : 231.000 loc. Cap. In 14/27 Aug. 1916 rAsboiu Austro-Unga-
Caracal. riei (v. RAsboiul austro.romAn). Dupir
Romaini m. pl. natiune formatA prin lupte crAncene, armatele române se re-
contopirea Dacilor cu colonistii adusi de traserA In Moldova, pe cand Muntenia
Traian (107 d. Cr.) din diferite pArti ale fu ocupath de Nemti (Nov. 1916Oct.
imperiului roman si din cari o parte trecu 1918). In 1919, prin tractatul din Versa-
in Mezia (274); dela 255 Oa la sec. illes, Romania $i-a anexat (kik din tre-
XIII, Rornanii trairii adhpostiti in munti cut Banatul, Basarabia, Bucovina §1
(de ad thcerea istoricilor in cursul unui Transilvania indoindu-si teritoriul oi
mileniu), duph care reapar ca State or- populatiunea (v. RomArtia-Mare).
ganizate: Muntenia in 1250 si Moldova In Romania Mare f. alt nume dat Mun-
1360. Azi, Romanii aunt In numhr de teniei pi in special phrtil sale din dreapta
peste 14 mil., dintre cari 6.684.000 in Ro- Oltului (numire modernh necunoscuth
mania si 3 mil. in Ardeal 75 Ungaria ; documentelor).
restul mai ales in Basarabia. Bucovina si Románia Mare f. nume recent dat
Macedonia (Armdni), iar o rAmAsitA in- (dupit riisboiul cel mare de liberare) Sta-
semnath in Istria (Ranieri). Roinani se tului roman, care a Intrunit ramurile Im-
mai aflA In Serbia (300 000), Bulgaria prAstiate ale neamului. Teritoriul ei, co-
(65.000), Azia-MicA (5000) etc. Sub rapor- prins Infra Nistru, Tisa, DunArea oi Ma-
tul religios, Romanii apartin I3isericii orto. rea NeagrA, are astAzi o supralatA de a-
doze $ numai o parte (awnumilii Ur.fi), proape 300.000 km. p., cam de mArimea

www.dacoromanica.ro
 Rom 837 Rud
Ita lief sau a Angliei. Romania Mare, lo- lui Rössler) despre desertarea Daciei si
cuita de aproape 18 mil. suflete, ocupA reemigratiunea posterioarà (sec. XIII) a
in aceasta privinta al optulea rang intre elementului romanesc din Balcani (p40
statele Europei. Dintre acesti locuitori, 14 -1881).
mil. sunt Romani, restul e format de Nemti Rostock m. oras in Germania cu
($vabi, Sasi), Slavi (Sarbi, Ruteni, Po- 68 000 loc.
loni, Rusi), Armeni, Greci, Tigani i E- Rolu (Lacul) n. pe Bicaz, lung de
vrei, in afara de Unguri (Ceangli, Slcui), 2200 m., asezat la o inaltime de 995 m.,
Turd si Tatari. Sub raportul administra- peste nivelul math.
tiv, Romania Mare se imparte in 7 mart Rothschild m. bancher evreu, miscut
regiuni teritoriale coprinzand 71 judefe la Francfurt pe Mein, tundatorul unei
Impartite in 322 phisi formate fiecare din- marl case de band': el lash' cinci fii, cari
tr'un pumar de comune. Pentru descen- se stabilira in marile capitale ale Euro-
tralizare, fiecare regiune este administrata pei (1743-1812).
de cate un director ministerial local cu Rotterdam n. oras si port in Olanda,
resedinta la: Bucuresti, Cernauti, Chisi- pe Meuza; 550 000 loc. Industrie si co-
nau, Cluj, Craiova, Iai, Timisoara. In mer( foarte active. Patria lui Erasm.
fruntea judetelor sta ate un prefect, plA- Rouen n. (cit. Ruan), oras in Franta :
jIe sunt conduse de cite un pretor, iar 146.300 loc. Patria lui Corneille. Aci Ioana
comunele au care un primar. d'Arc fu ars5 de vie in 1431.
Romiinia Mica f. alt nume dat 01- Rousseau (Jean Jacques) m. (cit. Jan
teniei (numire ce dateaza dela ocuparea jak Rusa), filozof i scriitor francez, n5s-
ei de atm Austriaci). cut la Geneva, celebru prin mizantropia
Romano-Bulgar a. V. linperiu. bizareria caracterului sat', autorul ro-
Romanov m. dinastie rusa care domni manului Noua Heloiza si al Contractu-
dela 1613 ;Ana la 1672, careia apartineau lui social, izvorul tuturor ideilor demo-
Petru cel Mare si tarina Elisabeta. cratice Carl domina societatea moderna
Românul na. V. Zilot (1712-1778).
Romul in. rege i fondator legendar Rovine f. pl. campie mlastinoasa pe
al Rome!. lIalomita, unde Mircea repurta o victorie
Romula I. numele antic al Celeiului. asupra lui Baiazid I (1398).
Ron (Rheme) rn. 1. mare fluviu al Roxolani m, pl. neam sarmatic care,
Europei, izvor este din St. Gothard, strà- impreunA cu Dacii, pridi Mezia 70 d. Cr.
bate lacul de Geneva, ucla orasele Geneva, Roza 1. munte in Elvetia Malt de 4686
Lyon, Avignon si se versa MMediterana metri.
dupa tin curs de 860 km. ; 2. numele u- Rozetta f. oats in Egipt, pe bratul O-
nui departament francez de 843 mfi loc. riental al Nilului : 16 000 loc. Celebrä pia-
Rona f. targusor In Maramures aproape tra hieroglifica.
de Tisa, cu bogate ocne de sare: 1246 loc. Ruben m. fiul mai mare al lui Iacob,
Ronsard m. poet francez, autor de capetenia unuia din cele 12 triburi.
Ode (1524-1585). Rubens in. celebru pictor flamand, e-
Rosetti (Costache) tn. om de Stat ro- minent colorist si compozitor plin de i-
man MA parte la revolutiunea din 1848 maginatiune, al ca'rui capo-deopera e Co-
p arestat in lagarul lui Fuad-Pasa, fu borirea de pe Cruce (1577 1640).
scapat prin eroismul sotiei sale; intors Rubicon m. 1. rausor In Italia, aflu-
In tara, contribui foarte mult la propa- ent al Adriaticei, forma la N.-E. limits
garea ideilor dernocratice i liberale (1816). intre Italia si Galia Cizalpini; Cezar, tre-
Rolia 1. orasel ardelenesc, numit de cand Rubiconul incontra legii cu armata
Ungini Verespatak, In vecinatatea Abru- sa in 40 a. Cr., se declara pe feta rebel
dului, cu bogate mine de aur: 3350 loc. impotriva patriei sale; 2. fig, a trece Ru-
Aci se decoperira In secolul trecut, niste biconul, a lua o hotirire lndrazneata p
table cerate romane (140-160 d. Cr.). irevocabili.
Rosiori pl. RoOorii-de-Vede. Rubinstein (Anton) m. celebru pia-
Rossinanta f. 1. numele calului lui nist si compozitor, nascut In Basarabia
Don Quijote; 2. fam. martoaga. si mort la Petersburg (1830-1885).
Rossini (Giacomo) in. celebru corn- Rucifir n. sat pitoresc In jud. Muscel
pozitor italian, autor al Bdrbierului din cu aer foarte curat: 4900 Mc. Stattune
Sevila, a lui Wilhelm Tell, etc. (1792 climatericA foarte cantata.
1868). Rudolf m. nume a doi lmparati ai
Rtissler (Robert) in. istoric austriac, Germaniei: RUDOLF I (de Habsburg)oiles
Sas de origina, reprezentantul modern al Imparat In 1273, pacifica tare 1 fu Inteme-
teoriei latorice (improprin numitA Tearia letorul monarhiei austriace (1218-1298);

www.dacoromanica.ro
 Rug 838 Sac
RUDOLF Il, rege al Ungkiei (1572), al Boe- tie izbucni la Petrograd in Martie 1917,
miei si al Germaniei (1575), imparatul iar In Noy. din acelas an, o dictatura
Aastriei (1576), contemporan cu Mihaiu demagogica. bolsevismul, se instala 21
Viteazul, pe care it ajuta In contra Tur- continua inca a domina. De atunci acest
cilor (1552-1612). regim comunist bantue Rusia, sleind iz-
Rut-kiwis& f. sat in jud. Iasi, statiune voarele-i de pro ductiune i info metand tam
de rale ferata: 3295 loc. Cariere de piatra. Azi, vechiul impenu al Tarilor e repre-
Rumelia f. veche diviziune a Turciei zentat prin mai multe formatiuni politica
europene cu cap. Filipopole: 1.260.030 deosebite : Republica Sovietelor, Letonia,
loc. Balcanii separa Rumelia de Bulgaria Estonia, Lituania, Ucraina, etc., in afara
$ i de Macedonia. Sub numele de Rome- de Finlanda, Polonia i tante din Caucaz.
lia orientald, ea fu anexata in 1885 Bul- V. boisevism si soviet.
gariei (Rnmeliot). Roviorii-de-Vede pl. sau Rosiori, o-
Ranieri m. pl. nuurele national al rasel comercial In jud. Teleorman, pe ma-
Romani lor din Istria. lul drept al Vedei, fosta cap, a judetului:
Rune n. culme a muntelui Buliga, in 9000 loc.
jud. Gorhu. Ruskin (John) m. scriitor englez, critic
Rurik m. capetenia Varegilor scandi- de arta, prerafaelit (1819-1900).
navi, ftind4 monarhia rusa i dinastia sa Rusneci m. pl. V. Ruteni.
ocupa tronul Rusiei pana la sfarsitul sec. Ruse (Alecu) m. june moldovean, en,
XVI. tusiast admirator al spiritului popular,
Rusaneqti pl. localitate In jud. Ro- scrise frantuzeste Ccintarea Romdniei,
manati, pe Olt, cu ruine vechi, cea tradusa de Balcescu (mort 1859).
Ruvava I. 1. Orsova-Noua sau Ada- Rut f. personaj biblic, eroina cartii cu
kale ; 2. insula In Dunke in dreptul jud. acelai nume.
Braila. Ruteni (Rusneci) m. pl. popor slay,
Rusciuc n. orris in Bulgaria pe Du- in Galitia, Bucovina si Ungaria, In numar
nare, la gura Lomului : 45.000 loc., zidit de peste 4 mil.
pe coline in fata orasului Giurgiu, de Ruxandra f. nume a doug domnite
unde fu bombardat de Rusi in 1877. romitne: una, fiica lui Petru Rares; a
Ruset (Antonia) m. grec din Tarigrad, doua, frica lui Vasile Lupu.
Domnul Moldovei (1676-1678), Ruysdael m. (cit. dal), celebru pictor
Rusia I. cea mai vasta Ora a globu- olandez, excela in peizaje (1629-1632).
lui, se intinde in Europa si Azia cu o Ruyswick n. sat in Olanda, langa
populatiune de 128 mil. loc. si cu cap. Haga, cu 2800 loc. Aci se incheia trac-
Petrograd. Rusia produce cereale, posedd tatul ce puse capat rasboiului Ligei din
mine de fier si de arama. Rusia a fost Augsburg (1697).
guvernata de un suveran absolut, numit Ruyter m. (cit. Raiter), ilustru amiral
Tar, autocratul tuturor Rusilor. 0 revolu- olandez (1607-1676).

Saac n. od. numele unel Orli din ju- biei, pe Sava, cu un casfel intarit: 16.001
detele Prahova i I3uzau. locuitori.
Saadi m. cel mai mare poet persan, Sabazius m. numele trac alluiDionysos:
originar din Siraz; Gulistan sau Grd- Sabin n. regiunea Italiel antice la N.
clina Rozelor (1184 1291). de Roma.
Saardam n. oras In Olanda, nu de- Sabini m pl. popor din Latiu, care
parte de Amsterdam: 27.000 loc. San- locuia in tara Sabinului si care se con-
tiere de constructiuni navale. Aci Petru topi la urma cu Romanii.
cel Mare lucra ca dulgher. Sacgz n. numele turcesc al Insulei
Saba f. oras In Arabia antica, a cárui Hio: un impdrat dela Incline Rdsdri-
regtool se duse sa viziteze pe Solomon tului sau de prin lara Sacdzului Fir,
im ['kat. Siicele pl. numire a sapte sate in Jude-
Sabaoani pl. cea mai mare comuna tul Brasovului, numite de Unguri Hétftilu,
rurala din jud. Roman, e locuita mai populate de Romani si de Sacui cari se
mult de Unguri: 2600 loc. ocupg cu cresterea yitelor: 20 800 loc.
Sabar m. 1. Effluent de-a stanga Ar- Sachs (Hans) m. cismar din Nürnberg,
geshlui, ncla judetele Dambovita i Iltov; cel mai fecund poet german din sec. XVI,
2. plasfi In jud. Ilfov. autor de poeme alegorice, naratiuni seri-
*abat n. cel mai frumos oral al Ser- oase t cornice,. drama, etc. (1494-1576).

www.dacoromanica.ro
 Sac 839 Sani
Sacrsa (Mnntele) m. munte la N.-E. lidasa, remarcabila prin gingasia send-
de Roma, unde plebeil se retrasera spre, mentelor.
a scapa de tirania decemvirilor (sec. V Saladin m. Sultan al Egiptului si al
a, Cr.). Siriei, eroul muzulman din a treia Cru-
Säcui pl. sau Székely, neam de Un- ciati, care repurta victorii asupra Cres-
guri cari locuesc In partile rasaritene ale tinilor si coprinse in 1187 lerusalimul
Ardealului, pe langa Trotos, Siret i Prut. (1174-1193).
Regele Ladislau cel Slant ii aseza pe la Sdlagiu m. V. Selagiu.
1030 ca graniceri pentru paza Transilva- Salamanca f. oral In Spania cu o
niel. [Ung. szsir, tinut, tam. Sficuilor fiind Universitate odinioara celebra : 25.000 loc.
od. Impartita In cinci tinuturi, azi in doul Salamina f. insulif greceasca In gol-
judetd. V. Preto!. lul Sicui lor i Targul ful Eginei, langd care Temistocle batu
Sicuilor. flota lui Xerxe (480 a. Cr.).
Sicuieni pl. od. judet compus din Sfildiussal Mare n. localitate In jud.
oraselele Bucov i Valenii-de-munte. Tarnava-Mare cu 6000 loc.
Sticuime 1. numele unui tinut in par- Salerna f. oras In Italia cu o .scoala
tea rbsariteana a Transilvaniei. de medicina celebra In evul-mediti: 48.000
Sadagura f. orisel in Bucovina, spre locuitori.
N. de Cernauti: 5700 loc. (in majoritate Sall m. preotii lui Marte, la Romani:
evrei). Targ de boi. cdntecul Saliilor.
Sadova f. oras in Boemia unde Pru- Salisaae f. pl numele roman al ora-
sienii Invinsera pe Austriaci (1866). sului ardelenesc Vintul de sus.
Sadova f. comuna (4500 loc.) in jud. Salmanazar rn, rege al Asirlei, co-
Doljiu l manastire fundata de Mateiu Ba- prinse Samaria si distruse regatul lui Izrael
sarab in 1632. Victoria Austriacilor asu- (721 a. Cr.).
pra Turcilor (1784). Saloma (Salomea) f. fiica Irodiadei,
Saducheu a. i m. membru al unei ceru i obtinu capul sfantului Ioan Bo
secte judaice care nega nernurirea sufle- tezatorul.
tului i Invierea corpului : Saducheii si Salonic n. oras In Grecia (Macedo-
Fariseit. nia) In fundul unui golf la N.-E. de Ar-
Saguna (Andreiu) m. Mitropolit al Ro- hipelag : 175.000 loc., cap. Macedoniei.
manilor greco,orientali din Ardeal si Un- Port comercial insemnat. Baza operatii-
garia, nascut din parinti originari din Ma- lor armatei abate din Orient pe frontul
cedonia, contribui mult pentru rispandi- balcanic, dela 1915-1918.
rea culturil In Ardeal ; a scris l dparit Salustiu m. istoric latin, conciz st pre-
multe opere ecleziastice (1809-1873). ciz : Conjuratiunea lui Catilina, Rds-
Sagunt n. oras In Spania, coprins si boiul lui Iugurta (86-34 a. Cr.).
dfiramat de Anibal. Salvador n. mica republica In Ame-
Sahara f. vast desert In Africa de N., rica centralà: 1 360.000 loc. Cap. San-
Intretilat de oazis i locuit de Maud, Tua- Salvador: 6.6.000 loc.
regi, etc. Suprafata.i egaleaza aproape pe Salvator Rosa m. pictor si poet wi-
a Europei. th ic Italian (1615-1673).
Sainte-Beuve m. celebru literat si cri- Salzburg. n. 1. oras In Austria: 37.000
tic francez: Istoria lui Port Royal, Por- loc. Universitate. Patria lui Mozart; 2.
trete literare (1804-1869). numele sisesc al Ocnei ardelenesti de
Saint-jean d'Acre n. V. Acra langa Sibiu.
Saint-Simon in. 1. (Duce de), celebru Salzkamtnergut n. Ora muntoasa
scriitor francez, autor de NI.ernorii im- In Austria de sus si Stiria, numita El-
portante despre domniile lui Ludovic XIV vefia austriacd, bogata In lacurl 0 sa-
Ludovic XV (1675-1755); 2. (Conte de). line. Localittiti balneare: Aussee, Gmun-
economist francez care pretinse a reorga- den, Iscbl.
niza familia si societatea pe haze noui Sam n, numele persan al Damascu-
prin stiinta si Industrie; sistema-i socia- lui: sub iasmac adus din ,Sam Bor..
lista poarta numele de saint-simonism Samakov n. oras In Bulgaria, Malt
(rezumat In formula : efieciruia dupa ca- de 931 m. 10.000 loc. Fierarii.
pacitatea sa, fiecaril capaci(ati dupa ope- Santaria f. orris In Palestina, fun-
rele sale)), iar discipolii sai (printre cari dat In 912 a. Cr., cap, regatultu lui lz-
Auguste Comte) pe wzela de saint-sirno- rael (Samaritean).
nisti (1760-1825). Samariala I. V. San Marina.
Sala n. vechiu oras In Egiptul de jos Sanaarkanda I. cap. Turkestanului
tit un templu al zeitel Izis rusesc: 85.000 loc. Cornell mare. Fosta
Sarkuntala I. drama sanscrita de Ka- capitala a lut Tamerlan.

www.dacoromanica.ro
 SAm 840 Sar
SAmbetele pL com. rurale in jud. tarA in 1815 pe Napoleon I. dupA bAtAlia
FigAras. dela Waterloo, si uncle muri in 1821.
Same? (Számos) m. afluent al Tisei, Santa-Maria f. V. Maria.
format din doua brate, Samesul Mare si Santiago n. 1. ora in Spania, in cen-
Samesul Mic: 260 km. trul Galiciei : 25.000 loc. Ceiebru loc de
Santulli m. pl. popor din Samniu. pelerinaj, mAreatA catedralA ; 2. cap. re-
Samniu n. tarA in Italia anticA, pe publicei Chili, la poalele Anzilor : 532.000
Adriatica, la N. de Neapole. loc. Mare intrepozit comerciaL Universi-
Samoiezi m. pl. popor de rass5 finezl tate.
care locueste In partea de N. a Rusiei. Santorin n. grup de insule din Cy-
Samos n. insulA In Arhipelag, aproape dade, agitate de un vulcan submarin :
de coastele Aziei Mici; patria lui Pita- 24 500 loc.
gora : 49.000 loc. (Samiot). Saona f. 1. riu in Franta, izvoreste
Samotrace f. inmIA turceascA; Arhi- din Vosgi Si se varsA In Ron: 440 km.;
pelag, pe coastele Traciei: 4000 loc., ce- 2. nurnele unui departament francez cu
lebrA in antichitate prin misterele cele- 267.000 loc.
brate acolo. Sapho f. *poetA greacii din Mitilena
Samson m. judecAtor in Izrael timp (sec. VI a, Cr.).
de 20 de ani, vestit prin puterea-i extra- Sapor rn. nume a 3 regi sasanizi ai
ordinarh, bAtu adesea pe Filisteni; trA- Persiei (240 390).
dat de iubita sa Dalila, care Ii tAiA ph- Sara f. sotia lui Avram si mama lui Isac.
rul pe rand dormia, el cAzu in mAinile Saraceni n. sau Sarazini, pl. nume
dusmanilor sAi. dat in evul-mediu Arabilor cari invadard
Samuel m. ultimul judecAtor al lui Europa si Africa.
Izrael, sacrA de rege pe Saul, apoi pe Saragossa f. oras in Spania, pe Ebru,
David (sec. XI a. Cr.). od. cap. Aragonului: 150.000 loc. Uni-
San-Bernard m. V. Bernard. versitate,
Sandie m. (cit. Sance), nume a 4 SArata f. I. afluent al Prutului inteo
regi ai Castiliei (sec. Xl si XIII) si a 7 directiune paralelA cu BArladul ; 2. izvor
regi ai Navarei (sec. X si XIII). de ape minerale aproape de BacAu.
Sand (George) f. seriitoare francezi, Sarazini co. pl. V. Saraceni.
autoare de romane idealiste celebre: Po- Sarbi ra pl. popor ce face parte din
vestiri carnpene*ti (1804-1876). ramura Slavilor meridionali, formeazA cu
San-Domingo n. V. Haiti. Croatit una i aceeas natiune, deosebith
Sandru (Muntele) m. pisc al Carpa- numai sub raportul cultului (ortodox si
tflor In jud. BacAu. catolic) si al alfabetului (cirilic 1 latin).
San-Francisco n. 1. afluent In Bra- Sarbia f. provincie la apusul Bulga-
zilia, se varsA In Atlantic: 2600 km.; 2. riei l RomAniei, desfAcutA de Turcia in
oras In Statele-Unite, mare port pe Paci- 1878, fu constituitA intr'un regat indepen-
fic: 556.000 loc. Comer( imens. dent In 1882 cu cap. Belgrad. Prin ulti-
San-Gall n. canton si oras in Elvetia : mul rAzboiu balcanic din 1912, SArbia
70.000 loc. Muselinuri, broderii, MAnAs- castigA un teritoriu de 40.000 km. p., asa
tire od. celebrA, fu un centru al culturei CA populatia-i crescu mult. Azi, sporitii
ecleziastice in evul-mediu. cu foste provincii austro-ungare, constitue,
Sangeorgiu corn. in )ud. Murcs. impreunA cu Croatia, regatul Iugo-Slaviei,
San-Gothard n. V. Gothard. cu 13 mil. loc. V. Iugo-Slavia.
San-Marc m. V. Marcu: San-Marc Sardanapal m. 1. numele mai multor
sinistru miezul noptii bate En. regi al Asiriei, dintre cari unul, ultimul
San-Marina f. oras in Macedonia suveran al primului imperiu asirian, a a-
15.000 loc. (dintre cafi 3000 ArmAni). juns vestit prin moliciunea l destrAbAla-
San-Petersburg n. V. Petersburg. rea lui; 2. lig. om molesit in destrAnAri.
San-Salvador m. V. Bahia. Sarde pl. vechiu oras al Lydiel, pe
San-Stefano n. sat si micA schelA in Pactol, in Azia MicA, vestit prin bogAtia sa.
Turcia, aproape de Constantinopole, unde Sardica f, numele roman al orasului
furA semnate tn 1878 preliminArile de pace Sofia. Aci se strange In 344 un Conciliu
intre Rusi si Turd si cari, modificate de pentru a pune capAt schismei ariene.
Puteri, formarA tractatul din Berlin (1878). Sardinia f. mare insuld a Italiei in
Sfinta-Ana t. lac minunat in Carpatii Mediterana, la S. de Corsica : 890.000 loc.
orientali, format de peretii craterului din Ca p. Cagliari.
muntele Bfic183. Sarica f. deal si podgorie in Tulcea.
Santa-Elena f. insulA engleza in 0- Sarmali m. pl. vechi locuitori ai Sar-
anul Atlantic, unde Englezii transpor- matid: nornazi l crescAtori de cai, ei

www.dacoromanica.ro
 Sar 841 Sch
furà subjugati de GO In sec. III si se Savoia f. 1. veche provincie a Statelor
contopira apoi cu Slavii. sarde; Casa de Savoia, ilustra familte
Sarmatia f. veche tara in Europa, la italiana care poseda mult timp Savoia cu
N. de Pont-Euxin, in Rusia meridionala. titlul de comitat sau ducat si care dom-
Sarmisegetuza f. cap. Dadei, numita neste astazi in Italia; 2. nume a clout
6 Ulpia Traiana : ruinele ei la Gradis- departamente franceze, constituite (1860)
tea, in valea Hategului, stint inconjurate din vechiul ducat sard cu 255.000 si
de munti urinal. 264.000 loc. (Savoiard).
Sarpedon m. Mit. rege al Liciei, ucis Savonarola m. predicator si domi-
la impresurarea Troiei. nican italian; adversar politic al Medi-
Sarre m. (nemt. Saar), riu ce trece ceilor la Florenta, fu conda moat ca eretic
prin Alzacia-Lorena si al cfirui basin e si ars de viu (1452-1498).
bogat in mine de carbuni, azi in pose- Saxa f. numele mai multor ducate ger-
siunea Franrei. mane: Saza-Altenburg: 295.000 loc. cu
aru-Dornei n. (red toare In Buco vina, cap. Altenburg; Saxa-Coburg-Gotha:
pe la intrarea Bistritei in Ora. V. Dorna. 230.000 loc. cu cap, Gotha; Saxa-Met-
Sasanizi m. pl. dinastie de regi per- ningen: 269.700 loc. cu cap. Meiningen:
sani, fundata de Artaxerxe, fiul lui Sasan; It Saxa-Weimar: 466 000 loc. cu cap.
ea dura dela 226 pana la 652, cand fu Weimar. V. Mauriciu.
distrusa de Arabi. Saxonia f. regat In imperiul Germaniei
Sascut n, comuna in jud. Putna cu o cu 4.662.000 loc. Industrie desvoltata. Cap.
fabrica de zahar: 3200 loc. Dresda.
Safi m. pl. colonisti germani din Sa- Szászvaros n. numele maghiar al
xonia, adusi de regii unguri (1141-1235) Orastiei.
in tinutuI Sibiului si in tam Barsei, acor- Scaliger m. I. (Cezar), celebru eru-
dandu-le diferite privilegii. Ei numara vr'o dit si medic italian (1444-1558); 2. (Io-
240.000 de suflete. sif), fiul celui precedent, filolog i istoric,
Sas-Sebes n. numele unguresc I ye. profesa la Leyda, unul din marii inva-
chin romanesc al orasului Sebes. rat! ai secolului sau (1540-1609).
Sasul m. 1. fiul lui Dragos-Voda 6 Scamandru m. riu in antica Troada.
predecesorul lui Bogdan I, a domnit pe Scanderbeiu m. erou albanez, nu-
la 1360; 2. V. lanai. mit si 020120)1 CAsnuorur., celebru prin
at-el-Arab m, fluviu aziatic, format victor file sale asupra Turcilor (1414 1467).
prin confluenta Tigrului i Eufratului, se Scandinav a. State seendinave, nume
varsfi in golful Persic: 145 km. dat Suediei, Norveglei i Danemarcei.
Satu-Mare n. judet in Ardeal : 368.000 Scandinavia f. mare peninsula a E-
loc. cu cap. Satu-Mare, pe Sames: 35.000 uropei septentrionale, ce coprinde Sue-
loc. Resedinra episcopului roman unit. dia l Norvegia.
Saturn m. 1. Mit. fiul Cerului si al Sciirariu (loan) rn unul din Parintii
Terrei, parintele lui Jupiter, Neptun 6 Bisericii ortodoxe, nascut in Palestina, a-
Pluton; 2. una din marile planete ale slate- utorul cartii ascetice Scara Paradisului
mei solace inconjurata cu un inel luminos. (525-605): serbat 30 Martie.
Saul m. primul rege al lui Izrael, uns ScArisoarà 1. 1. culme in Ardeal, o
de Samuel; invins de Filisteni, el isi facu ramurd a Carpatilor centrali; 2. munte
seama (1080 1040 a. Cr.). si manastire In jud. Arges.
Sava m. (St.) 1. martir crestin la Gotii Scavinski (Daniil) m. spiter poet, o-
din Mezia, ucis din ordinul lui Atanaric riginar din Bucovina, scriitor mediocru
(dupa 355); 2. unul din ucenicii aposto- si caracter bizar (catre 1795-1827).
lilor Chi]. Si Metodiu, episcop al Bulga- Scevola (Muciu) m. june Roman care,
rilor ; 3. (Colegiul), a) scoala domneasca vrand sa omoare pe Porsena In lagar,
inflin(ata in Bucuresti de Serban Canta- ucise pe secretarul sat' ca sa-si arate
cuzino i consacrata excluziv studiilor gre- statornicia, bagI i (inn mana-i in foe.
cesti; b) primul gimnaziu national din Schaffarik m. eminent slavist, fun-
Bucuresti, infiintat in 1831, azi liceu. datorul filologiei slave (1794-1861).
Sava (Cdminarul) m. V. Bimbasa. Schassburg n. numele sasesc al S :-
Sava m. riu ce iese din Iliria, curge ghisoarei.
intre Slavonia si Bosnia, se varsa in Du. Scheffer m. unul din inventatorii ti-
tiara la Belgrad; 9000 km. parului, asociatul lui Fust si Gutenberg
Savaot ni. supranumele lui Iehova In (1425-1502).
stanta Scriptura. Scheia f. sat In jud. Roman, pe ma-
Salveni pl. targ In jud. Dorohoiu: lul stang al Suretului. Victoria lui Stefan
3500 loc, gel Mare asupra lui Hroiot (1486).

www.dacoromanica.ro
 Seh 7- 842 Soo
Scheletti m. 1. (Nicolaie), poet si vinghtorul lui Antioh la Magnezia (189);
traduator (1836-1873); 2. (Gheorghe), SCIPIONE EHILIANUL, distruse Cartaginea (146
compozitor de merit: romanle, valsuri a. Cr.).
(1835-1887). Sciti m. pl. 1. numele vechilor po-
Schellenberg n. V. Selimberg. poare nomade In N.-E. Europei si N.-V.
Seize fling nr. (cit. .eling), tilozof ger- Aziei; 2. sau Scoloti, populatiune no-
man care profesa un panteism idealist madá, emigrata din Azia, in parte de o-
(1775-1854). rigina iranic5, care locuia In Dobrogea
Schiai m. pl. numele vechiu roma.- in regiunea dela Siret 0135 dincolo de
nese al Bulgarilor. [Albanez zLt, bulgar Don. Dariu intreprinse o expeditiune In
(v. .chiei), din lat. medieval SCLAVUS, SCA, contra Scitilor in 513 a. Cr. Dela clansii
VUS, slay]. s'au phstrat numele fluviilor Siret i Prut,
Schlei (Schieli Brasovului) in. 1. nu- precum i movile uriase (gorgane) ce
mele unei suburbii in Brasov (si aiurea), acopAr cAnipiile Rusiei 9 i Romaniei,
numita. de Unguri Bolgarszék, adich co- &atilt f. tam Scitilor; Scitia Mica,
lonie bulgareasch; 2. locuitorii Schieilor, nurnele antic al Dobrogei (Scitic).
nurniti l Trocari. V. Schiai. Sclavini m. pl. popor slay, asezat in
Schiller m. (cit. celebru poet partea rbsfiriteana a Bulgariei de astazi.
dramatic si istoric german: Ho/a, Wal- V. Anti.
lenstein, Wilhelm Tell ; Istoria Rds- Sclavonia 1. V. Slavonia.
boiului de Treizeci de ani (1759-1805). Seoalä I. In Romania aunt scoale pri-
Schlegel m. nume a doi (rap, n5s- mare, secundare (licee, gimnazil, medii,
cuti la Bonn si renumiti ea critici i poeti, normale, cornerciale, de agricultura, pro-
capii scoalei romantice germane: WI', tesionale), i coale superioare sau spe-
HELM SCHLEOEL (1767-1845) si FRIEDERIC dale. Depind de:
SCHLEOEL (1772 1829). MINISTERUL DE INSTRUCTIUNE
Schleswig (Ducatul) n. provincie Scoale normale (in Bucuresti si In toate
rflpitt Danemarcei de Prusia in 1866: orasele man din tara si din provinciile
1.388.000 loc. Cap. Schleswig: 27.300 loc. alipite) pentru lormarea institutorilor si
Schllemann m. (cit. .Slirnan), ar- invatatorilor rurali; Scoale medii (in o-
heolog german, celebru prin sapaturile rasele din Transilvania) cu program uni-
Intreprinse In locul anticei Trdia (1822 tar; .coale pro fesionale (de gradul I-iu
1890). si al II-lea); Scoale comerciale (elemen-
Schopenhauer (Arthur) m. filozof tare *i superioare), vre-o 45 in toath tara;
german, reprezentantul doctrinar al pesi- ..coale de meserii (inferioare, superioare),
mismului: Lurnea considerate' ca vo- vre-o 90 in tot coprinsul tarn; ,coale
injd i ca reprezentare, Aforisme (1778 de menaj (trei in Bucuresti i cateva In
1860). restul tani); Scoale centrale de fete
Schubert (Franz) m. compozitor a- (Bucuresti, Iai, Craiova), Scoala libera
ustriac, nascut la Viena, autor de Me- de affinfe politice din Bucuresti pentru
lodii devenite celebre (1798-1828). tinerii cari vor sá intre In administratiu-
Schumann (Robert) en. compozitor nile politice.
german, näscut in Saxonia: Manfred, MINISTERUL DE CULTE: Seminarii,
Logodnica din Messina (1810-1856). pentru formarea viitorilor preoti (in nu-
Schwarz m. (cit. ..varf), calugsr ger- mar de 9 in vechiul Regat, din care u-
man (mort 1354), c5ruia i se atnbue in- nul muzulman la Megidie); ..coale de
ventiunea prafului de pusa. Arte-frumoase (Bucuresti, Iasi), pentru
Schuarzburg m, nume a doult prin- inv5t5mantul picture!, sculpturei; Scoala
cipate ale Germaniei: unul (93.000 loc.), de arhitecturd din Bucuresti; Conser-
cu cap. Rudolfstadt (12.400 loc.), si ce- vatorul de muzica *i de arta dra-
Walt (91.000 loc.), cu cap. Sondershau- maticd din Bucuresti, Iasi si Cluj.
sen (7000 loc.). MINISTERUL DE RAZBOIU: Scoala
Schwarzwald n. V. Padurea-Neagra. mallard de infanterie i administra-
Sclzwitz n. unul din cele 22 cantoane tie (din Bucuresti si Sibiu). destinat5 a
ale Elvetiei: 59.400 loc. Cap. Schwitz cu formh often de infanterie si de admi-
8000 loc., nu departe de lacul celor Patru- nistratiune; ,coala de cavalerie (din
Cantoane. Targoviste), pentru formarea de ofiteri
Scipione rn familie patrician5 din de cavalerie; ,coala de artilerie din
Roma, ai aril rnembrii principali furd Bucuresti), destinata a form& ofiteri de
SCIPIONE AFRICANUL, puse capát nisboiului artilerie; ,coala de geniu (din Bucu-
II Punic prin invingerea lui Anibal la resti); ..coala de marina (din Galati),
Zama (202 a. Cr.); SCIPIQNE A ZIATICUL, In- pentru formarea oflterilor de marina;

www.dacoromanica.ro
 'co 843 Sae
.$coala elevilor guarzi de artilerie fi MINISTERUL SANATATII PUBLICE,
genill (din Bucuresti); $coale ntilitare ALMUNCUI OCROTIRILORSOCIALE:
(licee militare) din Craiova, Ploiesti, Ro- $coald de farmacie din Bucuresti;
man, Bistrita, ManAstirea Dealului, etc.; $coald de nwsit din Bucuresti 1 Iasi;
,coala de pirotehnie (din Bucuresti), $coald de ucenici din Bucuresti; $coald
formeaza practiciani pentru confectionarea practice' de comert din Bucuresti ; $coald
de explozibile de rAzboiu; $coala supe- de constructori.
Hoare' de rdsboiu, are de scop a forma codra f. numele albanez al orasului
ofiteri de Stat-major ; $coala de carto- Scutari
grafie, pe langa serviciul geografic al ar- Scoloti m. pl. V. Sciti.
matei; Institutul medico-militar (din Scopia f. sau Uskiub, oras In Mace-
Bucuresti si Cluj), formeazi medici pen- donia. pe Vardar. Intre munti: 30.000
tru armatA: Aeronautica din Bucuresti. loc. (in majoritate Bulgari).
MINISTERUL AGRICULTUREI SI DO- Scotia f. partea nordicA a Britaniei.
MENIILOR Scoala agronomicd din Mari, separata de Anglia prin muntli
Bucuresti; $coala superioard de sil- Cevioti. Tara muntoasA, acoperitA de rA-
viculture" dela Br5neati; $coala de bri- un l lacuri: 4.800.000 loc. Cap. Edim-
gadieri dela BrAnestisi dela CAlu(; $coala burg (Scotian).
silvicd din Temisoara i Gurghiu; $coala Scott (Walter) m. romancier englez,
superioara de agriculturd, dela Heres- nAscut la Edimburg, fundatorul romanu-
trAu; $cobla medic de agriculture!, dela lui istoric: Ivanhoe, Quentin Durward,
Roman ; $coala inferioard de agricul- Anticvarul (1771-1832).
ture' (din Lugoj, Turda, Bolgrad, Suceava Scriban (Arhimandritul Neofit) m.
si alte localitki); $coald de viticulture" teolog i elenist, directorul seminarului
dela Ighiu, Chisinau, etc. ; $coalei infe- din Socola (1803-1884).
Hoard de agricul tura si silviculture", Sculerd pl. targusor In jud. Ia, tre.
din Alexandria, Armasesti, Nucet, Odo- cltoare in Basarabia : 1500 loc. Infrange-
besti, R.-Sarat i Sireharet; $coala e- rea eteristilor de catre Turd (1821).
lementarei de agriculturd i viticul- Scurtescu (Nicolaie) m. poet si au-
ture' din Filia i alte 14 localitati; $coala tor dramatic mediocru (1844-1879).
de economie casnicd dela Cocioc. Cluj Scutari n. 1. sau Scodra, oras In Al-
st alte 11 localitAti: ,coald de grddina- bania, pe lacul cu acelas nume : 36 000
rie dela Curtea de Arges, Turda, Dar- loc.; 2. sau Iskiudar, oral In Turcia pe
mAnesti; Academia de agricultura din Bosfor, feta 9n feta cu Constantinopole:
Cluj; $coala de pomiculturd i api- 70.000 Mc. Situatiune admirabilA, mos-
cold din Baia-mare; $coala tehnicd de chei frumoase, gradini superbe.
instrumente agricole din Iasi. Scylla f. V. Carybda.
MINISTERUL COMERTULUI SI IN- Sebes n. 1. (Muntele), ramurA nor-
DUSTRIEI $coale interioare de me- dicA a muntilor Sibiului, intro Mures, Olt
serii (In diverse localitati)$coale de si Sebes; 2. afluent de-a stanga Muresu-
meserii (7 In Basarabia): $coala de lui; 3. (sAsesc), ores In jud. Alba, situat
sericulturd l teseitorie din Bucuresti; pe raul Sebes, numit de Unguri Százs-
,.coala de industrie casnica din Bar- Sebes si de Sas" MAhlbach, cu vinuri
lad, Babadag, ChisinAti; Academia de bune: 7500 loc.
?nalte Studii comerciale i industriale Secarands n. sat In jud. Hunedora,
din Bucuresti; $coala de maestri son- numit de Lingua Nagy-Ag, cu mine de
Iari din Cam pina ; $coald industriald aur si de argint: 1547 loc.
de adulti din Campine; $coli indus- Secu n. mAnistire de cAlugiri in jud.
triale, Bursa muncii din Bucuresti; Ins- Nearritu, ziditi la 1560 sub AI. Lanus-
Wilful geologic din Bucttresti. neanu; ocolitA de munti, ea are InfAti-
MINISTERUL DE LUCRARI PUBLICE sarea unei cetAtui. Lupte Intre Eteristi
$coala politehnicd din Bucuresti i Temi- Turd (1821).
soara, pentru formarea de Ingineri; coala Sedan n. oras In Franta, pe Meuza:
de conductori de lucrdri publice din 20.000 Ice. Patria lui Turenne. InfrAnge.
Bucuresti, Cluj, CernAuti, ChisinAu. rea Francezilor de arrnata germanfi I ca-
MINISTERUL COMUNICATIUNILOR: pitularea lui Napoleon III fn fruntea unei
$coald speciald de tniscare a cdilor armate de 100 000 de oameni (1870).
ferate 1 $coala de telegrafle din Bucu- Sedlitz n. sat In I3oemla cu ape mi-
resti: Liceul Postei din CapitalA, pen- nerale purgative; apA de Sedlitz, bAuturA
tru fiii functionarilor acestei institu(iuni purgativa care e o dizolvare de sulfur de
fdesiiintat); $colile magazinerilor a cA- magnezie in api.
ilor ferate romane. Seelanda f. cea mai mare dintre in-

www.dacoromanica.ro
 Sed Ser
Semele f. Mit. mama lui Bachus.
sulele daneze in Baltica: 950.000 loc. Cap.
Copenhaga. Semendria f, vechea capitalg a Ser-
Seghedin n. oras in Ungaria la con- biei la confluenta Moravei cu Dungrea :
fluent& Muresului cu Tisa : 100.000 loc. 12.000 loc. Export de porci.
Aproape distrus, in 1879, de o inundatie Semenic n. culme din spre rasgrit a
a Tisei. muntilor Banatului.
Seghiloara f. oral in Ardeal, cap. jud. Semiramida f. 1. regina Asidel, Im-
Tarnava-Mare, numit de Ungurl Segesvgr podobi l intgri Babilonul (sec. XII a. Cr.):
si de Sasi Schasburg, cu o pozitiune pito- 2. supranumele Caterinei H, Imparateasa
rescg pe valea Tarnavei-Mari : 11.000 loc., In Rusiei.
majoritate Sasi. Odinioarg cetate intarita. Semiti m. pl. 1. nume dat unor po-
Seimeni pl. comung ruralg in jud. poare aziatice, considerate ca descendentii
Constants: 2600 loc. lui Sem : Evrei, Arabi, Asirieni ; 2. nume
Seittinescu m. porecla Cantacuzines- aplicat in special Evreilor.
tflor, raspunzand Cele de Drdculescu Semlin n. oral in Iugo-Slavia pe ma-
(turc. wrist, satana). lul drept al Dungrii, In fate Belgradului :
Sejan m, ministrul I favoritul lui Ti- 17.000 loc.
beriu, care ft dete pierzgrii, fiinda con- Semmering n. munte in Austria si
spirase In contra-i (31). Stiria, celebru prin IndrAznetele viaducte
Sekely (Moise) m. vestit general un- ale ciii ferate ce-1 strabst.
Sena f. 1. fluviu in Franta, udg ora-
gur in serviciul lui Mihaiu-Viteazul, a-
iunse Domn al Ardealului cu ajutorul sele Rouen, Paris si se versa in La
Turcilor, ucis In 1603. Manche: 800 km.; 2. numele mai multor
Selagiu (SZilegy) ii. judet i oras In departamente franceze.
Transilvania, langa rani Crasna: 590.000 Senacherib m. rege al Asiriei, asedig
loc. in majoritate romani, cu cap. Zaldu. Ierusalimul, dar armata-i fu decimati de
Selene f. Mit. nurnele grecesc al Lu- ciumg si la intoarcere fu asasinat de fii
nei: and pe bolta brund tremurd Se- sgi (704-680 a. Cr.).
lene F.M. Seneca rn filozof roman, preceptorul
Seleuc m. nume a 6 regi ai Shia si ministrul lui Nerone, care II dete pierzi-
dintre cart cel mai celebru e SELEIIC I ; autor de tractate de moralti (65 d. Cr.).
NICATOR, lOCtiitOnll I unul din generalii Senegal n. 1. fluviu in Africa occiden-
lui Alexandru cel Mare. tal& se versa in Atlantic: 1700 km, ; 2.
Seleucia f. oras in Babilonia si intaia colonie franceza in Senegambia : 1.230.000
capitalg a regatului Asigiei sub Seleucizi. loc. cu cap. Saint-Louis.
Seleucizi m. pl. dinastie fundatg in Senegambia f. targ In Africa occi-
Stria de Selene Nicator si care durg dela dental& udatA de Senegal si de Gambia.
312 pang la 64 a. Cr. Stabilimente franceze, engleze 91 porta-
Selgiucizi m. pl. dinastie turcg care gaze.
cuceri Azia occidentall in sec. XI si funds Seneslav m. voievodul unui ducat ro-
mai !nuke principate In Side: ea dispgru mtinesc in Muntenia, pe tarrnul stang al
dinaintea Turcilor otomani. Oltului: Tara lui Seneslav e amintitti
Selim m. numele a 3 sultani ai Tur- in diploma lui Bela IV din 1247.
dei: Sums I (Ferocele), cuceri Siria si Sepsi-Szent-Gyorgy n. V. Giorgiu
Egiptul (1512-1520); SEMI II (Betivul), (St.)..
pierdu bAtMia dela Lepante i relug Spa- Septimiu-Sever m. Imparat roman,
niolilor Tunisul (1565 1574): &um III, pgrintele lui Caracalla, bgtu pe Parti, co-
se alia cu Napoleon I in contra Englezi- prinse Babilonul, Seleucia, etc. (193-200).
lor l muri strangulat (1789-1808). Sequana f. numele roman al Send.
lelimberg n. localitate aproape de Seraievo n. V. Bosna-Serai.
Sibiu, numita de Sasi Schellenbert, ce- Serapis m. zeu in mitologia egipteang,
lebrg prin Natalia declzivá intre Mihalu- confrindat mai tarziu cu Pluton, Esculap
Viteazul si Andrei Bathory (1599). sau Jupiter.
Seliste f. sat romanesc In apropierea Serban m. nume a 3 Domni ai Mun-
Sibiuluh 3750 loc. Ad se ggseste tipul teriiei din familia Basarabilor : 1. (Radu),
cel mai frumos de Romance. a dirui domnie (1601-1611) fu turburati
Seitz n. sat In Prusia, in ducatul de de lupte cu Poloni, TAtari si Turd; pift-
Nassau, cu ape minerale gazoase; api rAsit de osteni, se retrase la Viena unde
de Seitz, a pg gazoasa fabricata artificial mud (1620); 2. (Constantin), fiu natural
yi inctircati cu acid carbonic. al celui precedent, se fAcu tributar lui
Sem n. fiul cel mai mare al lui Noe, Rakoczy i fu mazilit (1654 1658); 3. V.
pfirintele popoarelor aziatice. Cantacuzino.

www.dacoromanica.ro
 *er 845 -- Sig
lerbanegti pl. comunA In judetul Sf. Gheorghe cap. jud. Trei-Scaune
Dambovita, cu bAi minerale : 2000 loc. Sfeta-Gora f. V. Agura.
erbanescu (Teodor) m. colonel si Sforza m. celebrA familie italianl care
poet Mc, a scris versuri pline de suavi- stipani Milanul dela 1450 ;Ana la 1535.
tate (1839-1901). Shakespeare (Wiliam) m. (cit. ,ek-
*erbega m. numit b JOAN POTCOAVA spir), cel mai mare poet dramatic englez,
sau IOAN CRETIM, Domnul Moldovei, fra- niscut la Stratford-pe-Avon, fu actor, a-
tele lui Joan VocIA, nu stete In domnie poi proprietar de teatru; el a scris 36
de cat o lunI (1578). piese (tragedii i comedii) considerate mai
Serbia 1. V. Sarbla. toate ca niste capodopere i dintre care
Seres n. oras comercial si industrial cele mai celebre stint : Romeo si Julieta,
in Macedonia, inconjurat de munti, pro- Hamlet, Regele Lear, Othelo, Negus-
duce vinuri, bumbac l tutun. Devastat de torul din Venetia si Macbeth (1564
Bulgari in 1913, Seres fu cedat Greciei 1616).
prin tractatul dela Bucuresti din acelas an. Shang-Hai n. portul cel mai impor-
Irerpi m. pl. Insula erpiIor, insull tant al Chinei : 1600.000 loc. Numeroase
stancoasfi In Marea-Neagra, in dreptul factorii europene.
bratului Kilia. Dela 1878 in posesiunea Shelley m. (cit Selei), celebru poet
Romaniei. englez (1792-1822).
Sertoriu m. general roman, invinga- Siam n. 1. golf format de Marea Chi-
torul lui Mete Ilus si al lui Pornpeiu, a- nei, Mire regatele Siam si Anam; 2. re-
sasinat in Spania (73 a. Cr.). gat in Indo-China: 9 mil. loc. cu cap.
Servet (Mihail) m. medic spaniol pi Bankok (Siamez).
antitrinitar; acuzat de Calvin, fu ars de Siberia f. Ord intinsii in Azia septen-
yin la Geneva (1511-1553). trionalA 9.732.000 loc. Apartine Rusiei.
Serviu-Tuliu rn. al saselea rege al Cap. Tobolsk. Mine de aur, blAnuri (Si-
Romei (578 554 a. Cr.). berian).
Sestos n. vechiu oras in Tracia, pe Sibir m. numele rusesc al Siberiei:
Helespont, In feta lui Abydos. Pohodul la Sibir AL.
Set in. al treilea fiu al lui Adam. Sibiu n. 1. (Muntii), lant de munti
*etianda f. Arhipelag In Oceanul A- ardeleni la E. de ai Paringului; 2. (Nagy-
tlantic, la N. Scotiei: 36.000 loc. Szeben), hide( In Transilvania CU 166.000
Sèralescu (Gheorghe) m. profesor la loc., in majoritate romani; 3. cap. jud.
'coal& Trei-Ierarhi din Iasi, studià la U-Sibiu, numit de Unguri Szeben si de Sasi
niversitatea din Kiev: autorul apocrifei Hermanstadt, situat pe ambele maluri ale
Cronici a lui Hurul (1798-1837). raului Cibin, orris InGintat de Sasi, rese-
Sevastopol n. oral si port in Crimea: dinta Mitropolitului roman neunit: 35.000
60.000 loc. Luat cu asalt de armata an- loc. Academie juridich, BibliotecA si co-
glo-francezA dupA un an de asediu (1855). lectiune de antichitAti (Mnzeul Brukken-
Sever m. V. Septania si Alexandra. thal).
Severin n. 1. (Cetatea), oras vechiu, Sicambri m. pl. popor germanic care
fosta cap. a Olteniei, azi Turnu-Severin; infra In confederatiunea Francilor la sift-
2. cetate interneiatá de regii unguri pe la situl sec. III d. Cr.
1230 si comandatA de un dregitor ungur Sicilia f. insulA mare In Mediterana
numit Ban; 3. (Tara), numele Olteniei la S. Italiei, de care e despirtitA pan
In sec. XIII; 4. (Noul), episcopie cu rese- stramtoarea de Messina: 3.790.000 loc.
dinta In Ramnicul Valcii si a ciirii auto- Cap. Palermo, face parte dela 1860 din
ritate se intinde peste toatA Oltenia. regatul Italiei (Sicilian).
Sévigné (Marchiza del f. celebrA scrii- Sidon n. oras antic In Fenicia, la N.
toare trancezA, ale carii Scrisori cAtre de Tyr.
he-sa se considerii ca niste capodopere Siebenbfirgen n. numele säsesc al
de stil si de finA observatiune (1626 1696). Ardealului.
Sevila f. oras In Spania, fosta cap. a Siena 1. 1. oraff In Italia cu 46.000 loc.
Andaluziei: 208.000 loc. Patria lui Cer- CatedralA frumoasi ; 2. anticA cetate In
vantes, Monumente superbe. («Cine n'a Egipt, in a cArii vecinfitate se afli o specie
vizut Sevila, n'a vizut minune excelentA de granit.
Sevres n. 1. ora In Franta, pe Sena: Sierra f. !ant de munti (in Spania):
12.200 loc. CelebrA manufactura, de por- Sierra Morena.
(elan; 2. portelan fabricat la Sevres. Sigebert m. nume a doi regi ai Aus-
Sezostre m. rege al Egiptului, cele- traziei, din cari SIOMIRT I, filll lui Clothar
bru prin cuceririle i monumentele sale, sotul Brunehildei, fu asasinat din ordi-
identic cu Ramses II (sec. XVII a. Cr.). nul Fredegundel (561-575).

www.dacoromanica.ro
 Sig 846 Sir
Sighet (MArantoros Sziget) tn. cap. pusnic, niscut In Cilida, stete 26 ani pe
jud. Maramures, pe malul slang al Tisei virful unui stair% de unde suptanurnele
13.000 loc. de Stdlpnicul (390 460): aerbat 1 Sep-
Sighetul-Silvanlei n, com. urbanit in temvrie.
jud. Sdlaj. Siodessl-Silyantel (Simleg) n. orisd
Sighisoara f. V. Seghisoarii. In jud. Sdlaj, numit de Unguri Somly6.
Sigini tn, pl. populariune primitivi a Simon m. unul din cei 12 apostoli ai
Banatnlui si a cimpiilor din S. Ardealu- lui Isus.
lui, cari furl mai tirziu suplantati de Dad. Simonide rn. poet Brie grec, rivalul
Sigismtand m. rege al Ungariei (1387), lui Pindar (566-467 a. Cr.).
tnvins de Mircen la Paserep (1395), bitu Sinai n. munte in Arabia la Nordul
pe Turd la Nicopole (1396). ImpArat al Mini Rosie, celebru in istoria Evreilor.
Germaniei (1411), avu si lupte in contra Mottle 1. 1. orisel frumos In jud.
Husitilor (1362-1437). V. Bathory. Prahova, la poalele Bucegilor, Inteo po-
Sigismund in. nume a trei regi ai zitiune splendid& resedinta de vara a re-
Poloniei; SIOISMUND I (cel Mare), respinse gelui: 2600 loc.; 2. ministire ziditi In
pe Rust pani la Moscova, mare maestru 1698 de Spatarul Mihail Cantacuzino; act
al ordinnlui teutonic, Incuraja stiintele s'aflit palatul regal (Castelul Pelesulai).
artele (1506-1548); SIOISKUND II, ultimul Siman-Pasa m. mare vizir si taimos
dintre Iageloni, Tenni Lituania cu Po Ionia general turc sub Mahorned 111, Invins de
-
(1548 1572); SIOISHUND III, fiul regelui Mihaiu-Viteazul la Calugareni (1595).
Suediei, fu ales rege al Poloniei In 1587, *Wee (Mare) f. targ ardelenesc, in
pierdu tronul Suediei prin intrigile un- dreptul FigArasului.
chiului ski Carol IX; mort 1637. incai (Gheorghe) rn. invitat calugir
Sigmaringen n. oras in regatul Pru- ardelean, autorul Hronicului Romdnilor
siei pe Dunire : 4400 loc. Capitala ve- ce merge dela anul 86 pini la 1471 (1753
chiului principat Hohenzollern-Sigmarin. 1816).
gen. Locul natal al lui Carol de Hohen- Wined** rn. episcop din Ptolemaida
zollern, regele RomAniei. al scriitor grec (360-415).
SlIzleanu (Alexandra) m. poet mort Sin-leiner m. pl. numele nationalis-
In floaren vletii: Arrnonii Iniime (1834 tilor irlandezi carl revendici o completi
1857). separare a Orli lor de regatul britanic.
tidy tn. pl. muzulmani sectatori ai lui (lel. sinn-feiner, ei insist].
Ali, inansici ai Sunitilor sau ortodocsi- Singh:button n. numele roman al Bel-
lor, numerosi tn Persia. gradului stirbesc.
Sites in. Mit. semi-zeu, pintecos y Sinopa f. oras si port in Turcia, pe
fiul lui Pan ai tovarisul lui Bachus. Mares Neagrii: 10.000 loc. Exploatare de
SUezia f. 1. fosti provincie in Austria: ceari st de cherestea,
680.000 loc. cu cap. Troppau; 2. pro- Sion a. 1. munte pe care era zidit Ie-
vincie tn Prusia : 4.688.000 loc. cu cap. rusalimul; 2. (poetic) lerusalim.
Breslau. Dela 1919, Silesia austriaci a- Sian M. 1. (Constantin), publicist, au-
partine Ceco-Slovachiei, tar dela 1921, o torul unei Arhondologii a Moldovei
parte a Sileziei septentrionale, Poloniei ; (1795-1858); 2. (Gbeorghe), poet $ i fa-
restul (cu cap. Breslau) a rAmas prusian bulist romin (1822-1892).
(Silesian). **pea (Pasul) f. trecitoare in Balcanii
SiliØe f. V. Seliste. centrali, celebri prin lupta Rusilor i Tut,-
Silistra f. od. cetate tare In Bulgaria, cilor din 1877.
la confiuenta Dristrei si a Dunirii, In fata Siracusa 1. :oat In Sicilia, la S. de
orasubsi CAlArasi; 12,000 loc., sustinu mai Etna: 44.000 loc. Patria lui Arhimede
multe asedii din partea Rusilor. Silistra Theocrit (Siracuzan).
se numea la noi In vechizne Drdstor, /Ores n. oras In Persia: 30.000 loc.
eras alipit Rominiei in 1913, azi cap. jud. Giuvaeruri. Patria lui Saadi si Hafiz.
Duro.stor cu 83.000 locuitori. Sing n. 1. cel mai tnsemnat din ri-
Silvan m. Mit. zeul pficlurilor. urile Rominiei, iese din Bucovina, taie
Silvestru tn nume a doi papi din Moldova aproape pe la mijloc si se varsi
cari SIINESTRU H (Gerbert) trece drept unul in DunAre dupi un curs de 535 km.; 2.
din marii Invitati ai evului-mediu (999 sas pe ambele maluri ale rtului; 3. oras
1003). I (leromonahul), egumen din Go- vechiu in Bucovina, asezat pe malul drept
vora, a tradus din slavoneste Evanghelia al riului cu acelas nume : 9000 loc.
invcitd toare (1642). Stria f. taril tn Lucia de Asia, pe Me-
Slmion m. unul din cei 12 fit ai Jut diterana, mirginiti de Eufrat y de Arabia :
Iacob; 2. (Shaul sau StAlpnicul), cuvios 4 mil. loc. Cap. Damasc. Azi, Stria e

www.dacoromanica.ro
 Sir 847 -- Sna
administratii de Franta si de Anglia (Si- Slovaci, Polonl, Ruterii); Slavi orientali
Han). (RUO), Siavi meridionali (Sloveni, Cro-
Siriu xi. numele until lac tri muntii ati, Sarbi l Bulgari); 2. In special ramura
Buzaului. Slavilor meridionali cari In sec. VI au
Sirius rn. stea din constelatiunea Cal- ocupat Muntenia, Moldova si Basarabia.
nelui, cea mai stralucitoare dintre toate. [Din germ. &SLAVE.= SLAVE, termen aplicat
Sirte f. pl. nume antic a dotia golf uri mai !Mai captivilor slavi redusl In servi-
pe coastele Tuni..lel 1 Tripolitaniei : in tute de Oton cel Mare]. V. SchiaL In
mare sd m'arunce prin Sirfe le afri- urma risboiului mondial (1919), cele mai
cane NAUM. multe popoare slave, Inainte sub stip&
Sisyph m. I. Mit. rege din Corint, nirea Austriei si a Rusiei, au devenit re-
condamnat pentru crimele sale a rostogoli ipublici independente (Ceco-Slovachia
in Infern un bolovan enorm pe varful u- Ipolonia) sau si-au indoit teritoriul raga-
nui munte, de uncle recfidea mereu; 2. -mini (lugo-Slavia).
fig. stance lui Sisyph, sarcinii grea ce Slavici (loan) m. creatorul nuvelei rea-
reclama opintiri continue. lista intr'o limbi populari (1848-1925).
Shuman m. Tar bulgaresc din Tarnova, Slavonia 1. V. Croatia.
intra in Oltenia la 1367, dar fu respins Marna f. oras in Rumelia oriental&
de Vladislaii peste Dunare. a sezat la poalele Balcanilor: 26.219 loc.
Sisoe (cel Mare) m. cuvios parinte al Vin negru renumit.
Bisericil ortodoxe, serbat la 6 lulie: un Slivnita f. localitate In Bulgaria, unde
apocrif, devenit o carticica foarte popu- armata bulgari, sub conducerea lui Bat.,
lar& povesteste minunile sidntultii Sisoe. temberg, repurta in 1885 o victoria asupra
listov n. oras comercial In Bulgaria Sarbilor.
pe malul drept al Dun5r0, faih in faiã cu Slobozie f. sat In judetul Ialomita:
Zimnicea : 18.000 loc. AO se Incheiii pa- 4900 loc. Manistire, trei targurl pe an.
cea In 1791 intre Rtiala l Turcia. Slovachie 1. V. Ceco-Slovachie.
Sitka f. V. Arhanghel. Slovaci m. pl. Slavii din partea orien-
Siva f. una din zeitatile trinititii indiene. tall a Ceco-Slovachiei in numir aproape
Sixt m. nume a 5 papi dintre cari cel de 2.706.000.
mai celebru fu Six-ru-Quatru, porcar In Sloveni m. pl. Slavii din Stiria, Ca-
copilarie, Infrumuseta Roma, reformi ad- rintia, Carniolia, Friul l litoralul Adria-
ministratitmea si MA parte la toate afa- ticei : 1.720.000 loc.
cerile Europei (1585-1590). Smalcalda f. oras In Prusia, unde
Skager-Rack n. stramtoare Intre Nor-Protestantii incheiara (1530) o ligi In con-
vegia i Islands. tra lui Carol Quintu : 9000 loc.
Skipetari m. pl. numele national al SmArda f. insula mai la vale de Giurgiu.
Albanezilor. SmArdan n.1. sat langa Vidin, ocu-
Skit rn. sin In Bulgaria, afluent al Dunari; pat de ostenii romani in 1878; 2. sat in
Slam-RAmnic n. vechiul nume al jud. Covurluiu cu 1050 loc.
Ramnicului-Sarat. [Slay. SLAM', sarat]. Smerde m. Fiul Jul Ciru, ucts de fra-
Slink n. 1. plain In jud. Buziu, o sari Cambize ; un mag, care li se-
tele
ramura a muntelui Oituz; 2. orasel in mina, uzurpa tronul 8l fu asemenea ucis
jud. Prahova cu cea mai mare salina din (522 a. Cr.)..
tar& cu renumite bai sarate: 5000 loc. Smerodava f. cetate veche In jud.
Penitenciar; 3. sat in jud. Beau, aproape Roman, pe malul rasaritean al Siretulul.
de hotarul despre Ardeal, cu ape mine- Snail n. numele vechiu moldovenesc al
rale (con(inand Ger) $i cu un stabiliment Ismailului.
de bit : 500 loc. [Slay. SLA1X6, targ de Snairna f. oras si port in Turcia de Azia,
sere (din stasa, sirat)]. in fundul unui golf, pe mares Egee : 300.000
Slathaa 1. 1. manastire in jud. Baia, loc. Bazaruri, covoare. Intrepozit general
uncle eteristii se clocntri cu Turcii (1821); al comertului intre Levant si Europa.
2. oras Inconjurat de dealuri, pe malul Smith (Adam) m. economist si Slozof
sting al raului Olt, cap. judetului Olt: scotian, ale carui Cercetdri despre na-
9800 loc. Patria lui Momuleanu (SMti- tura Gi cauza bogdfiei nafiunilor au pus
nean). [Slay. SLATINA, balta, api sirati bazele stiintei economice (1723-1790).
(rus.: saline; serb.: izvor de apa sarata)]. Smith (Iosif) in. fundatorul mormo-
Slaveni pl. comuni In jud, Romanati nisrnulni (1805-1844).
cu ruine yacht: 900 loc. Snagov n. 1. afluent de-a dreapta Ia-
Slavi In. pl. 1. popor indo-european lomitei ; 2. lac in jud. Ilfov ; 3. plasi in
care numiri vr'o 160 mil. suflete l e im. Md. Ilfov cu o manastire ziditi de Vlad
pirtit In: Slapi occidentali (Venzi, Cehi, Tepes In 1474. Penitenciar.

www.dacoromanica.ro
 Sob 848 Spa
Sobieski (loan) in, rage al Polon lei, Solomon m. fiul I urmasul lui David,
until dintre eroll acestei tart. El invinse al treilea rege al Iudeilor, vestit pentru
pe Turd, scapa Viena asediata de Kara intelepciunea i dreptatea sa, intinse rega-
Mustafa ha 1683 si coprinse In anul ur- tul dela Egipt pana la Eufrat i zidi tern-
mator cetatea Neamtului, dupa o eroica plul din Ierusalirn: autorul presupus al
rezistenta a celor 9 plaesi pusi acolo de Proverbelor *i al Ecleziastului (1033
paza (1674-1696). 975 a. Cr.). In Orient Solomon trece drept
Sod pl. sat In jud. Baia, pe Siret : stapanitor paste lumea spiritelor ; un hro-
1700 loc. Victoria tut tefan cel Mare, nograf roman povesteste despre Solomon
asupra lui Radu cel Frumos (1476). Imparat: eAu aflat firea a tot ce easte tn
Societatea natiunilor f. liga consti- lume, pe subt cerlu si pre pamant l itn
tuitat in 1919 (cu sediul la Geneva), avand ape, toate cu lntelepciunea sa le-au aflat;
de scop a desvolta cooperarea intre na- asisderea l planitele l crugurile l toata
tiuni, asigurandu-le pacea 0 siguranta ; tocmeala ceriului l d.e subt ceriu stiea pl
reducerea armamentelor, garantia 1 regu- cum va lega pre diavoli, si cum ti va
larea diterendelor intre State. chema pe numele lor, st toate vrijile,..*
Socin m. ereziarh italian din sec. XVI, (v. soiomonar l solomonie in Voce-
care nega cele mai multe dogme ale cre- bular).
stinismului l In primul rand trinitatea Solon m. 1.1egislator atenian, unul din
(Socinian). cei sapte Intelepti ai Greciei (640-559);
SOCola 1. targusor cu 1200 loc. in jud. 2. fig. legislator Intelept.
Iasi, cu o manistire intemelata tn 1572 Some, m. jud. In Ardeal cu cap. Dej.
de domnita Sultana, fiica lui Lapusneanu. V. Sautes.
Aci se afla si cel mai vechiu seminar din Somlyd n. numele maghiar al imleu-
Ora (dela 1804). lui-Silvaniei.
Socrate m. celebru filozof grec, nas- &nada f. arhipelag In Oceania.
cut la Atena, maestrul lui Platon: el pro- Sophocle in. celebru poet tragic grec
fesa rnorala cea mai pura i totus, acuzat dela care s'au pistrat sante tragedii ad-
ca inamic al religiunii nationale si de co- mirabile, Intre cari Antigona i Edip
rupator al tinerimli, Socrate fu condamnat Regele (495-405 a. Cr.).
la moarte, band cucuta (470-400 a. Cr.). opron n. 1. cornitat In Ungarla :
Sodom& f. oras foarte vechiu in Pa- 246,478 loc.; 2. (nem(. Oedenburg), oras
lestina, distrus impreuna cu Gomora, in In comitatul cu acelas nume : 33.478 loc.
timpul lui Avram. (sasi, unguri i slovaci).
Sofia f. cap. Bulgariei: 158.000 loc. Ve- Sorbona f. celebra scoala de teologie,
chea Sardica, bulgareste Sredet, cu nu- fundata la Paris in sec. XIII de atm Ro-
meroase ruine rornane. n= Da SORBON, confesorul lui Ludovic cel
Sofia (Sfanta) f. cuvioasa martira la Stant; azi sediul facultatilor de litere 0
Roma sub Adrian, cereia era consacrata de stiinte.
mareata biserica at acest nume la Con- Soroca f. jud. si cap. in Basarabia pe
stantinopole, transformata apot in mos- malul drept al Nistrului: 30.000 loc. Ce-
chee. tate veche si renumita in istoria Moldovei
Sogdiana I. od. provincie din vechiul (Sorocean).
lmperiu persan, azi parte din Turkestanul Sorogari pl. deal pe care e asezata o
rusesc. parte a orasului 1455.
Solcaf. targ In jud. Suceava cu 2407 loc. Sovata f. comunfi rurala pi frumoase
Ape sarate si sulfuroase. statiune climaterica cu un lac tn varful
Solferino n. sat in Italia, unde Fran- unui deal tn jud. Mures.
cezii repurtari In 1859 o victoria asupra Soveja f. 1. munte IR jud. Putna ; 2.
Austriacilor. sat $ i manastire in jud. Putna, zidita de
Sorrman m. nume a 3 Sultani ai Tur- Mateiu Basarab tn 1645: 3000 loc,
del: SOLIMAN I, flub lui Baiazid, peri stran- Spa n. oras tn Belgia la S.-E. de Liege:
gulat de soldatti fratelui sail Musa (1405 9000 loc. Ape minerale renumite.
1410); Sountal II (cel Mare sau Mag- Spallanzani m. celebru naturalist Ita-
nificul), fiul Int Selim I, cel mai celebru lian (1729 1799).
dintre Sultani ocupa Belgradul (1521), Spania f. regat In Europa meridionalfi
Rodosul (1522), Invinse pe Unguri la Mo- cu o populatiune de 21.300.000 loc. 1 cu
had (1526), coprin.se Buda (1529) si asedia cap. Madrid (Spaniol),
zadarnic Viena (1496-1566); SOLIMAN HI, Sparta f. sau Lacedemona, oraa In
fratele j succesorul lui Mahomed IV (1687 Grecia antica, pe Eurota, celehru prin
1691). luptele sale cu Atena.
Solnoc-Dobfica v. Dabaca l Dobaca Spartac m. gladiator trac, se puse hi

www.dacoromanica.ro
 Spa 849 -- Ste
fruntea sclavilor revolta(i la Roma ; Mtn (dela 1583-1601); 2. numele sotiet lui
mai multe armate romane dar fu invius Brancoveanu.
at ucis de Crassu 11 a. Cr.). Stanesti pl. localitate In jud. Vlasca
Spartacus m nume dat unui grup 3103 loc yictoria Buzestilor asupra Ta-
bolsevist german, reusi in Dec. 1918 a tardor (1s94).
ocupa cateva comune in jurul Berlinului Stfiniletti pl. comuna in Mein, cu
vrand sfi patrunda in capital& se ciocni 1725 loc., unde Rusi funi(i cu Cantemir)
cu trupele guvernului, cari reusisera sa na- tura invinsi de Turd in 1711.
buseasca revolta. V. Liebknecht. Stanislau m. nume a doi regi al Po-
Spartan a. ce tine de Sparta. I m. loniei : STANISLAU I (Lecinski), rege al Po-
1. locuitor sau cetatean din Sparta ; 2.fig. loniei (1701 1736), fu detronat i primi
om cu moravuri foarte austere. in schimbul coroanei sale ducatele Bar
Spencer (Herbert) m. filozof englez, si Lorena (1677-1766) ; STANISLAU II (Po-
fundatorul filozofiel sintetice bazata pe niatovski), ultimul rege al Polomei (1732
teoria evolutiunia : Psicologie. Educati- 1798)
une. Soctologie (1820-1904 . Stankioi n. numele turcesc al insu-
Spinoza (Baruh) rn. filozof olandez, lei Cos.
prolesa panteismul absolut, adicii o sub- Stanley (Henry Morton) m. explora-
stanta unica, infinita. D-zeu, din care fiin- tor al Africei centrale unde regasi pe Li-
tele finite sunt numai niste modificari vingstone (1841-1904).
Etica (1632-1677). Statele-Unite n. pl. mare republica
Spirea (Dealul) I. colina in Bucuresti, federativa in America de N., coprinzand
unde un viteaz corn de pompieri rezista 38 de State si 10 teritorii cu o popula-
atacului Turcilor din 3 Septemvrie 1848 tiune de 118 mil. loc. (intre cart 250.000
Spiridon (Sf.) m. niiscut In Mauls Indieni sau Piei-Rosii) cu cap. Washing-
Cipru. mort In 348, fficator de minuni.ton Basine huiliere, mine de petrol, aur.
Spitzberg n. grup de insule in Ocea- argint fier, anima, mercuriu ; cerealele pi
nul Glacial arctic, la N. de Laponia. bumbacul sunt bagatia
Sporade I. pl. grup de insule In Ar- Statiu m. poet latin din epoca deca-
hipelag. dentei : epoca Tebaida (61 96 d Cr.).
Sprèa I. tau in Germania, trece prin Stavnic m. rau st plasa in jud. Iasi.
Berlin : 365 km. Stavrinos in. mare vistier sub Mihaiu
Sredet m. numele bulgaresc al orasului Viteazul, descrie isprtivile eroului Inteo
Sofia. poemi neo-greaca tiparita postum la Ve-
Stabat-Mater n. cantare bisericeasca netia in 1742
la Catolici, ce se rosteste in saptamana Stefan m. 1. nume a 9 papi (254
mare. 1053) 2. numele mai multor regi ai Un-
Stabia I. oras In Italia, distrus prin gariei dintre care cel mai cunoscut e STE.-
eruptiunea Vezuviului, odata cu Pompei FAN I (cel Stant), care domni 41 ani, con-
$ Herculanum (79 d. Cr.. verti poporul la crestinism i primi dela
Staël (Doamna de) f. (cit. Stal), ilu- papa Silvestru II o coroana (Coroana
stra scrittoare francezti Corina, Despre sfântului Stefan, , ce azi Inca e simbolul
Germania (1766-1817). unitatii nationale pentru Unguri (997
Stagira f. oras in Macedonia antica, 1038); Ordinul Sfantului Stefan, infiintat
patria lui Aristotel (Stagirit). in 1764 de Marta Terezia.
Stahl in. celebru medic si chimist ger- Stefan tn. numele mai multor Domni
man, inve,ntatorul teoriei chimice a flo- al Moldovei : STEFAN I, v. Musat ; STEFAN
gisficului at a sistemei medicate a ani- 11, fiul celui precedent, lupta pentru dom-
mismului (1660-1734). nia Moldova cu fratele sdu Petru If (1390
Stamate m. I. (lacov), Mitropolit al 1499) STEFAN Hi, domni rand singur
Moldovei, care a binemeritat pentru ras- and impreuna cu fratele sat' (1443 1447);
pandirea culturei In Moldova 1748 1803); STEFAN IV (cel Mare), furl lui Bogdan II
2. (Cavalerul Costache), nepotul celui pi nepotul lui Alexandru cel Bun, cel mai
precedent, unicul poet basarabean Muza stralucit domn al Moldovei, repurta 34
Rotrulneascd (mort 1870). de victorii asupra popoarelor inconjuta-
Stambul n. numele turcesc al Con- toare : asupra Ungurilor la Baia (1467),
stantinopolii : la Stambul in turnul asupra Turcilor la Racova (1474) si Valea
more POP. Alba (1476), asupra Polonilor la Dum-
Stambulof (Stefan) m. barbat de Stat brava-Rosie (1497) zidi numeroase ma-
bulgar, muri asasinat (1853-1895). nastiri i facu into-miri folositoare (1457
Stanca (Doamna) f. 1. fiica lui lane 1504) : STEFAN V (cel Tanar). v. Stela-
Cantacuzino st. gotta lui Mibaiu Viteazul nita; SIEPAN V I, v. Lacusta ; STEFAN VII,
I. peal] 1319. Universal. §i

www.dacoromanica.ro
 Ste - 850 str
fiul lui Petru Rare*, ucis de boeri pen- Stockholm n. cap. Suediei, zidita de
tru cruzimile sale (1551-1552); ,sTEPAN un grup de insule, In fara goltului Fin-
VIII, v. Rilsvan ; §TEFAN IX. V. Tomsa ; landa : 420 000 loc. Academie. Muzeu, In-
§TEFAN X (Gheorghe), dusmanui lui Va- dustrie activA.
sile Lupu l aliatul lui Mateiu Basarab Stoinetili pl. comuni tn jud. Muscel ;
(1654 -1658); *TEFAN XI, fill! i urmasul 2700 loc. Aci se retrase Mihaiu-Viteazul
lui Vasile Lunn (1654-1658) ; STEFAN XII. dupa victoria dela Calugareni.
v. Petriceicu '17.1,AN BOODAN (Surdulea), Storojinet n. jude In l3ucovina pe
flul lui lancu Sasul 1591-1592). Siret : 10 000 loc. Cap. jud. cu agelas
Stefan-eel-Mare m. sat in jud. Ro- nume 69.000 loc.
manati cu 2000 loc. Strabon m. celebru geograf grec, ns-
Stelimeseu (Barbu) m. zis Dela Vran- ,u; In Capadocia, autorul primi Geo-
cea, prozator exuperant pitoresc; Nu- gratii stfintifice (mort 24 d. Cr.).
vele si Teatru (1833-1918). Stradivarius in. 1. celebru fabricant
Stefainelti pl. targ tn jud. Botosani . itallan de vioare, niscut la Cremona In
5500 loc. Victoria lui Tomsa asupra lui 1654. 2 vioara fabricata de dansul.
Movila (1612). Sirafford-pe-Avon n. orris In An-
Steffinith m. 1. Domnul Moldovei, al glia ; 8000 loc., In comitatul Warwick. In
doilea fiu al lui Bogdan, muri In varsta biserica acestui oras se afla mormantul
de 21 ani (1517-1527); 2, fiul lui Vasile lui Shakespeare.
Lupu, sub care se intAmplä o toamete Stransburg n. cetate tare, cap. Alms.
mare, asa cà lumea se hrfinea cu paine 00-Lorena, aproape de Rin : 172.000 loc.
din papura macinath, de unde porecla-i Bombardat l ocupat de Germani In 1870,
Papurd-Vodd (1659-1661 . Catedrala mareara. Universitate.
Steierdorf n. sat si statiune climate- Stralinet n. oras in Bucovina, asezat
rica in Banat, nu departe de Anina (ju- in centrul pe rapa stanga a Siretului.
de(ul Caras) ; 150 000 loc., lnsemnat pen- V. Storojinet.
tru bogatele sale mine de carbuni st de Strat (loan) m. economist si om de
fier. Stat roman (1836-1876.
Stemnic m. afluent de-a dreapta Bar- Stratilat (Teodor) m. sant mucenic,
ladulut, in jud. Vaslui. serbat la Fevruarte
Stendhal (Beyle, zis si) m. critic si Strehaia f. 1. corn. urb. e statiune
romancier francez, psicolog adanc (1783 de cale ferati In jud Mehedinti; 1500 loc.;
-1842). 2. maniistire In comuna cu acelas nume,
Stentor m. 1. erou grec dela impre- zidita de Matei Basarab (1646).
surarea Troiei, a carui voce era puternica Streiu m. rau in Ardeal, afluent d'a
rasunatoare 2 fig, o voce de Stentor. slangs Muresului.
Stephanus (Henricus) m. sau Henri Stretinea f. culme despre rasirit a
Estienne, celebru ttpograf i erudit fran- muntilor Banatului, titati de Dunire cu
cez, autorul until admirabil Tezaur al peter aproape verticali.
limbi grecefti (1528-1598). Stridie (Leon) rn. alt nume dat lui
Stephenson m. (cit. Stanson), me- Leon Tomsa.
canic i ingincr englez, inventatorul lo- Strigoniu n. comitat l oras In Un-
comotivei (1781-1848). garia, numit de Unguri Esztergom si de
Sterne (Laurence) rn. scriitor umorist Sao Gran : 15.750 loc. (In majoritate un-
englez, nAseut in Irlanda, autorul lui Tris- guru. Catedrali frumoasii.
tram Shandy, roman-satiric a obiceiu- Striharet n. manastue In jpd. Olt cu
rilor engleze, si al Ccildtoriei sentimen- o scoala practicit de agriculturi.
tale (1713-1768). Stroici (Luca) rn. Mare logofit al Mol-
Stesihor m. poet liric grec din Sicilia dovei, a publicat la 1573 un Total No-
(sec. VI a. Cr.). .stru cu Were latine (citre 1530-1610).
Stetcu m. numele lui §tefan II in Stromboli n. una din insulele Lipari,
prima sa domnie (1390 -1392). aproape de Sicilia, cu un vulcan mereu
Stettin n. oras in Germania 236 000 in activitate.
loc., cap. Pomeraniei. Struma f. V. Marita.
Stirbeiu rn, 1. (Barbu), Domnul Mun- Strumita f. oras In Macedonia cu
teniei, sub care rara fu ocupatã de Turd, 16 000 loc. Alipit Bulgariei la 1913
Rusi. i Austriaci (1849 -1856); 2. numele Strunga f. 1. pisc al Carpatilor. In
oficial al orasului Calarasi ; 3. sat In jud. jud. Dimbovi(a; 2. picture In jud Ro-
Romanati cu 3500 loc. man. faimoash od. ca cuib de Wharf
Stiria f. provincie austriaca : 1.356 000 3. izvor de ape minerale suit. de fier) In
loC., cu cap. Gratz (Stirian). jud. Roman, tip departe de Targu-Frtur

www.dacoromanica.ro
...1...1 Stu - 351 - Swl
mos. Victoria lui Gh. Ghica asupra lui ukrI Paaa m. eroul dela Adriano-
§tef. Gheorghe (1658). pole, care a apirat vitejeste cetatea timp
Stuart m. ilustrfi familie scotianA ce de cfiteva luni, apoi fu silit si o predea
dateazfi dela Robert II (1370); fiul Mariei Bulgarilor in risboiul dela 1912-1913.
Stuart, lacob VI de Scotia, deveni rege Suleiman m. V. Soliman.
al Angliei sub numele de Ltcoa I (1603); Sun n. tarfi In Epir. ai cant viteji lo-
de atunci pAn la ciiderea lui IACOB II cuitori greco-albanezi, Suliotii, furl ml-
(1688), Stuartii domnirfi asupra Angliei. Icelariti sau imprfistiati de Turd in 1822.
Studina 1. sat in jud, Romanati cu o Sulina f. 1. cea mai adkricfi din cele
fermi model a Statului. itrei gm! ale Dunirii, singurul ei brat na-
Sturdza m. mime a 2 Domni ai Mol- vigabil; 2. masa in jud. Tulcea, asezat la
dovei: 1. (Ioan Sandu), clutà sA usureze gura bratului cu acelas mune: 7800 Mc.
starea mizerA a tArii (1822 1828); 2. Mi- Port la Marea-Neagra.
hail), decrea dersobirea tiganilor dom- Sulioti m. pl. V. Suli.
nesti l mântstiresti (1844), impodobi Iasii Sulita f. orAsel in jud. Botofani. V.
Infiintii Academia MihAileanfi; muri in Moldova.
1884 la Paris (1834-1884). Sulzer (Franz loseph), m. niscut in
Sturdza (Dimitrie) m. om de Stat Elvetia, cripitan in armata austriaci, the-
numismat (mort in 1914). mat pe la 1776 de Ipsilante in tar& avu
Sturul (Muutele) m. pisc al Carpati- ocaziunea sh studieze de aproape pe oa-
lor, jud. Mehedinti. mend si imprejurfirile locale, muri la Pi-
Stuttgard n. orris In Germania, cap. testi in 1791.: a sa Istorie a Daciei Trans-
regatultii Wiirtemberg: 177.000 Mc. Co- alpine, aptirutA la Viena in 1781, e o
mer( de librfirie. IminA de informatiuni (adesea partiale)
Symphal (Lacul) n. lac la N.-E. Ar- despre starea societitii routine In secolul
cadiei, pe malurile cfiruia Hercule riipuse, al XVIII-lea.
dupA traditie, niste piislri antropofage. Sumatra f. cea mai mare din insu-
Styx n. fiuviu ce ocolia de nonk ori Ide Sondei: 6 miL Mc. Vulcane.
Infernul i pe ate chrui ape zeii jurau in umla f. oras In Bulgaria, cheia Bal-
mod irevocabil. candor: 23:000 Mc. FabricA de pantofi yi
Suabia f. unul ,din cele 7 cercuri ale de haine colorate.
Bavariel : 560.000 Mc., cap. Augsburg_ II Suna f. traditiune religioas5, in Mad
Casa de Suabia, V. Hohenstaufen. de Coran, a Mahomedanilor ortodoxi.
Suceava f. 1. afluent de-a dreapta Si- Suniti m. pl. numele unei mafi secte
retului, iese din Bucovina si trece pe lauga muzulmane.
marl) cu acelas nume; 2. episcopie cu Surduc n. strAmtoare si pas, in valea
resedinta la Iasi; 3. judef asezat In partea Ingusta a Jiului, cu o pozitiune foarte
de N.-V. a Moldovel: 140.000 loc.; 4. cap. pitorescfi.
jud. cu /reels§ nume, asezat pe malul drept Surul n. pisc In judetul Arges, Malt
al rttului Suceava, laugh' hoMrul despre de 2200 m.
Moldova: 14.000 Mc. Fosta oap. a Moldo- Stlita f. afluent de-a dreapta Siretului,
ye! si scaunnl vechii sale. mitropolii. curge pun jud. Patna.
Sudan n. tart( vastfi In Africa cen- Stripa m. familie fanarlotil ce a dat
trail. mienitA Mg,itia. 1N1unteniei i Moldovei doi Domni (Aca-
Ssideci m. pl. lant de munti in Germa- XANDRU 0 MIHAIL), cu care se IncheiA epoca
nia, separii Silezia de Boemia si Moravia. tanasiota in tfirile romkne (1818-1821);
Suedia f. regat in N. Europei, azi des- 0 Oreciei doi poeti distinsi: ALRXANDRU
pArtit de Norvegia, partea orientalk a Sulu (1802-1863) si PANArons Sincr (1806
Scandinaviei, cu 5.920.0110 loc. si cap. 1868).
Stockholm (Suedez). Suomi f. oras in Persia antic& resedinta
SuMenin m. istoric roman: Viefile de iarnfi a regilor persi.
celor 12 Cezari (65-135). Suzana f. femeie din Bib/3e, scipatil
Suevi m. pl. nume dat de Romani tu- prin Daniil de o acuzare falsi.
turor popoarelor Germaniei, cart locuiau vabi m. pL numde roniknesc al Nem-
dincolo de Elba. tilor din Apimul Banatului, pe ckmpia
Suez n. istm ce impreunii Africa cu Tisei. In numAr de vr'o 400.000, vabil
Azia, strilhAtut de un canal maritim hint formeazA ca piste insule printre Romtinii
de 160 km. si berg de 100: inceput la bAniteni. Ei tura adusl de regii unguri
1858, canalul fu deschis in 1869 al a cos- din Wfirtemberg in sec. XVIII-lea ca CO-
tat 450 milioane franci. loniti a
Subaiu n. lac langA Dunfire, aproape Svifera f. V. Elvetia.
de Zimnicea, in jud. Teleorman, Swift (lonatati) m. scriitor satiric en-

www.dacoromanica.ro
 SYb - 852 Tar
giez, autorul Caldtoriilor lui Gulliver Szaitmar n. V. Semen
(1667 1745). Szis-Szebes n. numele maghiar al
Sybaris n. oras In Italia antica, la S., Sebesului.
faimos prin moliciunea i destraul locui- Szászvaros ii. numele maghiar al
toritor sAi. V. sibarit (in Vocabular). Orustiei.
Sy lia m. general si dictator roman, Szeben n. V. Sibiu.
invingatorul lui Mitridate, capul partidului Szekely m. V. SAcut i Sekely.
aristocratic, adversarul lui Mariu, celebru Szentes n. oras unguresc situat In
prin cruzimile 1 proscriptbmile sale (137 lunca Tisei: 31.000 loc.
78 a. Cr.). Szerdahely n. numele unguresc al
Szabo (Joseph) m. doctor in medicinii, orasului Mercurea.
originar din Ardeal, farmacist la Iasi, bo- Szolnok-Doboka f. V. Dfibica §i
tanist (1803 1874). Dobaca.
Számos-Ujvair n. numele maghiar al Szombathily n V. Saubetele.
Gherlei.

Tabor n. munte in Palestina pe var- ritor War, pustii Persia, Arabia, Rusia
ful cfiruia se fAcu schimbarea la fatti a meridionala si Industanul; repurtA asupra
lui Isus. lui Baiazid victoria dela Angora (1402) si
Taboriti nr. pL sectà de Hll3iti in sec. murt and purcese asupra Chinei (1336
XV (numi(i astfel dun& castelul Tabor in 1405).
Boemia). Tamiza f. fluviu In Zia, sbribate
Tacit m. celebru istoric roman, remar- Londra si se varsa. in Marea Nordului:
cabil prin gravitstea, energia si coneiziu- 344 km.
nea stilului sin: Male, Datinile Ger- Tampa f. (numit de Unguri Creak),
manilor (55-135). picior de munte deasupra Brasovului:
Tacit m. ImpArat roman, domni sase 994 m.
luni i fu asasinst de soldati (275). Tanagra f. orasel In Beotia, celebru
Taconi m. p/. popor grec care vor- pentru figurinele de.teracotà lucrate cu
beste un dialect particular; ei ocupfi In miestrie si descoperite acolo hiteo veche
Gracia 7 sate cu vr'o 9000 loc. necropolA.
Tadeu m, ak nume al sfantului apos- Tanois m. anticul nume al fluviulut
tol Ind. Don.
Tadmor n. numele modern al Pal- Tancred m. 1. principe sicilian, unul
mvrei. din eroii primei cruciate, muri In 1112;
Tagu m. fluviu. in Spania, strfibate 2. rege al Siciliei i al- Neapolei (1189
Portugalia $ i se varsfi In Oceanul Atlantic 1194).
langfi Lisabona, dupfi un curs de 760 km. Tanger n. oras si port In Maroc, in
I

Tabomir m. V. Tugmair. 'fata Gibraltarului: 30.000 loc.

TaNali m. pl. trib gotic care triia In Tantal m. 1. personaj mitologic care,
Muntenia a in Moldova de jos; in 332 (land zeilor sa ospliteze membrele firlui
el atacarà tie Constantin cel Mare. sfiu Pelops, fu condamnat sfi sufere etern
Taine (Ripolyte) Tn. (cit. Ten'), isto- in Tartar foamea i setea, In miilocul ape-
ric, filozof $ i critic de arta francez: Isto1 lor ce se depArtau de buzele sale a in
rio literaturei engleze, Originile Frantii fata poamelor ce nu le putea atinge; 2.
contemporane (1828 1893). fig. supliclul lui Tanta!, tortura celui
Taiti is. arhipelag in Peloponezia sub ce crede inteuna cà junge la telul do-
suveranitatea Frantei, cu 20.000 loc. rintelor sale fird insA a-I putea &tinge.
Takovo n. ordin sarbesc, infiintat In Topa I. veche localitate In Dada, in
1865, reinsoit in 1878. valea Timiu1ui, unde Romanii repurtarA
Tailleyrand m. fcelebru om de Stat o victorie asupra Dacilor (88 d. Cr.).
$ i diplomat francez (1754-1838). Tara f. numele ardelenesc al Munte-
Tamblac (Grigorie) m. Roman ori- niel: m'a.s duce la badea in Tara POP.
ginar din Macedonia, venit din Bulgaria Tara Birsei f. V. Diirsa.
in Moldova la 1401 ca trimis al Patriar- Tara-de-Foc f. arhipelag la extremi-
hului citre Alexandru cel Bun, ajunse Intre tatea Americei de S. Regiune sterilA $ i
1432-1440 Mitropolit al Moldovei (1370 friguroasfi, cu vulcani in activitate.
1450). Tara-de-Jos f. od. numele pArtii sep-
Tamerian en. sau Timur-Lenk, cuce- tentrionale a Moldovei, coprinzand thin-

www.dacoromanica.ro
 Tar - - Tat
turile Hotin, Dorohoitr, HarlAu, Cern5uti, romanesc al Constantinopolii (Tarigra-
Suceava, Neamtu,. Bac Au. dean). [Slay. TAR.GRAD-. lit Ora* impArA-
Tara-de-Sus f. od. tliviziune interi- tesc (din pal, impArat, i OCADO, oras)].
oath a Moldovei antice, coprinzand tinu- Tarile-de-Jos f. pl. 1. vechiul nume
turtle: Iasi, CarligAtura, Roman, Vasluiu, al regatelor actuate Belgia i Olanda ; 2.
Tutova, Tecuci, Putna, Covurluiu, Fa lciu, azi numele regatului Olandei.
Lapusna, Orheiu, Soroca. TArnave f. pl 1. nume a doi afluenti,
Tara Ffigaratoului f. V. Fa liras. Tarnava mare si Tarnava mica, pe stanga
Tara Moldovei f. numele obisnuit al Muresului ce curg panA la Blaj, nude se
Moldovei in documentele interne: nume confund5 ; 2. nume a douà judete: Tar-
dat mai Intai partii sud-vestice, apoi in- nava mare, nunntA de Ungurl Nagy-
tregului principat pana la Nistru si Ma- Kfilnalo: 146.000 loc., cu cap..eghisoara;
rea-Neagra Tarnava mica, numitA de Unguri Kis-
Tara Munteneasei f. nume topo- Kkfilö: 110.000 loc., cu cap. Blaj.
grafic al Munteniei. TArnova f. oras asezat in centrul Bul-
Tara-Nouà f. insula engleza in fata gariei, pe raul Iantra : 13.000 loc. Vechea
golfului St. Laurentiu: 270.000 loc., cu capitala a Imperiultil romano-bulgar
cap. St. John. Pesclirii. resedinta (panh la 1767) Patriarhiei bul-
Tara Oltukd f. regiunea Transilvaniei garesti intemeiatà in sec. XIV.
din stanga Oltului, spre deosebire de Tarpoiana (Stanca) f. partea munte
Oltenia care este situatà la dreapta raului. lui Capitofin, la Roma, de unde se prA-
V. Fagaraf. vAliau cel osanditi la moarte : fig. tut e
Tara Bomaneaseä -f. nume etnic in- departe dela CapitoHu p6nd la Stdnca
digen al Munteniei (in documente $ i la Tarpeland, caderea e vecina triumfului.
cronicari) i azi, In limba 'uzualà, a in- Tarquiniu Dl. nume a 2 regi romani :
tregei Romanii. 1. (Batranul), asasinat de fiii predeceso-
Tara SAcuilor f. V. Trei-Scaune. rului shit (605-577 a. Cr.); 2. (Superbul),
ara Severinului f. numele vechiu ultimul rege al Romei, se Cacti odios prin
al IDIteniel (v. Severin). tirania sa i fu alungat de poporul ras-
Tare Au (Muntele) n. 1. massivul Car- culat din indemnul lui Brutu (534-509).
patilor din S. Moldovei; 2. pisc al Mun- TArl or (Nou 1 Vechiu) n. numele a
(dor Apuseni, Intre Bistrita i Bicaz, la douà comune in jud. Prahova cu o ma-
poaIele carora s'au dat lupte Intre Ro- nAstire ziditA In 1672 de Antonie VodA.
mani si Unguri (1848-1849). Piscul Tar- Penitenciar militar.
cAului e situat chiar pe fosta granita dintre Tartar n. Mit. infernul popoarelor
Moldova si Transilvania; 3. sat si carierA antice.
In jud. Neamtu cu o gresie cenusie toarte Tasso (Torquato) m. celebru poet ita-
durA : 1700 loc. lian, mort la Roma in ajun de a fi Inca-
Tarent n. ora3 In S. Italia port la ronat pe Ca pitoliu, autorul epopell Ieru-
N. golfului cu acelas nume: 74.000 loc. salitnul liberat (1544-1595).
Arhiepiscopie (Tarentin). TAtArasi pl. numele unei suburbil a
TArgovicae f. oras asezat pe malul
drept al Ialomitei: 16.000 loc., cap. jude- Tatar Bazargik n. V. Bazargik.
tului Dambovita. Fosta resedintii de varil TAtareseu (Gheorghe) m. pictor ro-
a Domnilor Munteniei. Patria lui Mihatu. man mai ales In stem religioasa (1818
Viteazul (1557) $ i a poetilor Carlova, Eliad 1895).
si Gr. Alexandrescu; gura de Targoviste. Tfitari m. pl. 1. nume apelativ al tri-
gura rea (Targovistean). [Slay. nraoovisnr, burilor nomade ale Aziei, la E. de Eu-
targ, piata targului]. ropa : Avant Bulgari, Mongoli, Turci; 2.
TArgu-Frumas 13. corn. urb. In jud. Nogai), In special neam turcesc asezat
Iasi: 6000 loc. Pepeni marl (harbuzi), In Crimeia at In Basarabia meridionala,
comert cu peste. Balciu In Iulie. de unde firceau incursiuni in Moldova al
TArgu-Jiu n. oras asezat de partea in Tara RomaneascA ; 3. azi, numele TA-
stanga a Jiului: 9700 loc., cap. judetului tarilor din Dobrogea.
Gorjiu. Loc de tare de douà ori pe an. Tataria f. I. toata partea Aziei ce co-
Targu-Mureendui n. V. Oqorheiu. prinde Mongolia, Mangiuria, Turkestanul.
Targu-Neamtu n. V. Neamtu. Afganistanul 10 Belucistanul; 2. (Mica),
TArgsa-Oenei n. V. Ocna. regiune a Rusiei ce coprinde guberniile
TArgu-Sieullor n. oras In Ardeal in Kerson, Taurida Iecaterinoslay.
jud. Trei.Scaune, numit de Unguri Kezdi- Tätaru-Mare m. pisc al Carpatilor in
Vasarhely: 5000 loc. jud. Prahova.
Tarigrad n. numele slavon i vechiu Tatra f. munte in Carpatii centrali.

www.dacoromanica.ro
 Tau 854 Teo
Taunus m. lent de munti In Germa- sAu, cAltiuzit de Minerva sub figura lui
nia, coorins Intre Maienta l Coblentz, Mentor; 2. titlul unui roman epic de Fe-
pe malnl drept al Rinului. nelon.
Taurle (Chersonesul) n. abticul nume Teleornaan n. judet asezat In partea
al Crimeii. de S.-V. a Munteniei : 273 000 loc. Cap.
Taurida f. gubernie In Rusia meddle Turnu-Meigurele. [Curnan TBLIORMAN, pA-
onale ce coprinde Critneia cu cap. Sim- dure deast (lit. nebunfi); v. Deliormanl.
feropol: 1.874.000 loc. Tell (Cristian) m. general si orn de
Taurls f. ores in Persia la apus de Stat, fAcu parte din guvernul provizoriu
marea CaspicA ; 200.000 loc. dela 1848 si fu apoi In douA randuri mi-
Taurus m. lant de munti in Azia-Mick nistru al instructiunii publice (1816 1884).
de-alungul Mediteranel. Tell (Wilhelm) m. I. erou legendar al
Taut (Logofatul) m. mare canceler sub Elvetiei, unul din capii revolutiuni care li-
5tefan cel Mare si sub fiul sAu Bogdan : berii patria sa de sub jugul Austriei (1307);
el incheifi In 1510 un tractat de pace in- 2. titlul unei celebre drame de Schiller.
tre Sigismund al Poloniet st Bogdan, apoi Temeifver n. numele maghiar al Ti-
in 1513 fu trimis la Constantinopole sa misoarei.
Inchine de bun& vole Moldova Turcilor. Temistoele m. general atenian, bAtu
Taalhu n. 1. culme, vale si sat in jud. pe Xerxe la Salamina, (480) si tu exilat (472)
Neamtu; 2. afluent al Trotusului; 3. mA- cu toate serviciile sale (535-470 a. Cr.).
niistire tn jud. Beau, zidita In 1496 de Templieri m. pl. numele unui ordin
§tefan cel Mare. de cavalerie, religios i militar, infiiNat la
Teba f. 1. celebru ores in Egiptul antic, Paris In sec. XII spre a apira contra ne-
cap. Tebaidei, construit pe ambele maluri credinciosilor pe peregrinii, cari se duceau
ale Nihilul, supranumit de cei vechi Teba sA. viziteze locasurile sfmte : ordinul Tem-
cea cu o mitd de porti; pe ruinele sale plierilor fu desfiintat In 1312 de cAtre papa
se afiA astazi satele Luxor si Karnac; 2. Clement V.
veche cap. a Beotiei, la N.-E. golfului de Tenar n. cap la Sudul Greek! antice,
Corint. azi Matapan, a chrui pesterA se considera
Tebaida f. una din cele mai mari pro- ca una din gurile Infernului.
vindi ale Egiptului de sus cu cap. Teba; Tenedes m. insuld In Arbipelag, a-
la E. si la V. se aflau pustiurile, unde se proape de intrarea Dardanelelor 7000 loc.
retraserA prirnii sihastri crestini.. Teniers (David) m. pictor flamand, si-a
Teban a. originar din Tem (egipteanti ilustrat min:tele prin kermesuri, interioruri
sau greceascA); legiunea tebank legiunea de tavernA st scene sAtesti (1610-1685).
romanA compusA din soldati crestini si Tennyson (Lord) m. celebru poet U-
martirizatA IntreagA sub Diocletian, fiinda ric englez (1.809-1392).
nu voice sA se inchine idolilor (286). Tender m. nume a doi papi (542
Teeuol n. I. judet asezat de-a hingul 649 si 898).
Siretului: 135.000 loc. ; 2. cap. judetului Teodoro f. sotia Int Justinian, fu aso-
cu acelas nume: 15.000 loc. [Numit astfel ciatA la imperiu de sotul et (527).
dupA a pa Tecuciului = rus. TISKU611, curent, Teodoreseu (G. Dem.) m. latinist el
apA curghtoare]. folklorist (1849-1900).
Teheran n. ores In Azle, cap. Persiel: Teederie (cel Mare) m. rege al Ostro-
280.000 loc. Resedinta Sahului, numeroase gotilor (474), nAscut In Panonia, invinse
palate, grAdini delicioase. uctse pe Odoacru, regele 1-leruldor si
Tehani pl. sat la gura Teleajenului : se proclamA rege al Italiei : el reconstitui
1335 loc. BAtAlle Intre §erban Basarab si administratiunea romanA l promovA ci-
Simeon Movilh (1602). vilizatiunea in Italia (493 526). II Tao-
Tekirgthiel n. sat In Dobrogea, cu DORIC I, regele Vizigotilor, se uni cu Aetiu
1000 loc., la 15 km. de Constanta. Lo- In contra lui Attie (419 451).
calitate renumitA pentru bAile sale (scro- Teodesian a. Codice Teodositva, re-
fule, rahitism). dactat din ordinul lui Teodosiu II si pus
Telamon m. Hit. erou grec, unul din- In vigoare la Constantinopole si la Roma
tre Argonauti, pArintele lui Aiax. in anul 439.
Teleaten m. 1. yale prin jud. Prahova ;Teodesie m. fiul lui Neagoe Vodi,
2. afluent al Prahovei. BitAlie Intre Mi-
minor la moartea pArintelui sAu (1521),
haiu-Viteazul si Turd (1600). tu inlocuit la domnie de Radu Vocli CA-
Telega 1. sat si salinA renumith In jud. lugArul.
Prahova : 6400 loc. Penitenciar. Teodoslu I (cel Mare) m. ImpArat ro-
Telemae m. I. Mit. fiul lui Ulyse si man, opri invaziunea barbarilor, ocroti
al Penelopei, se duse in cAutarea tatAlui crestinismul si la moarte ImpArti imperiul

www.dacoromanica.ro
 TeP 855 Tho
Thackeray (William) m. celebru ro-
intre cei doi fit ai s5i, Honoriu si Arca-
diu (379-395); TEODOSIU II, imparat din mancier i amorist englez: Balciul de-
Orient, fiul lui Arcadia, autorul Codice- .sertdciuniior, Cartea Snobilor (1811
lui Teodosian (408-450); TEODOSIU III, 186.3).
imparat din Orient, abdicfi In favoarea Thales (din Milet) m. filozof grec,
lui Leon Izauricul (716 777). fundatorul scoalei Ionice, unul din cei
Tepeluo m. supranumele lui Basarab sapte Intelepti ai Greciei (640-548 a Cr.).
cel Tanar, Domnul Muntenia. Thalia f. Mit. 1. Muza comediei; 2.
I

Tepen m. porecla data lui Vlad IV, una din cele trei Grntii.
Domnul Munteniei, care trase In papa Theses m. nasal greceasa in Marea
vr'o 20.000 de oameni. Egee, apartinand Turciei. V. Imbros.
Terentitt m. poet comic roman nascut Themis f. 1. Mit. zeita justitiei; 2. fig.
la Cartagine, autor de comedii numeroase : justitia.
Andriana, Adelii (193-159 a. Cr.). Thempe f. vale in Tesalia intre Olymp
Tereza (Slanta) f. calugarita spanioli, Ossa, celebra prin frumusetea situri-
pi
celebri prin viziunile i prin misticismul lor ei, cantate de poeti.
ei (1515-1582). Theocrit m. poet bucolic grec, nas-
Terezia (Maria) v. Maria. cut la Siracuza : Idile (sec. III a. Cr.).
Terminus in. Mit. diVinitate campe- Theognis m. poet grec din sec. V a.
neasca ce prezida hotarele. Cr., autor de Sentente.
Terpsicora f. Mit. Muza dantului Theophrast m. filozof grec, autor de
a cântecului. Caractere (371-269 a. Cr.).
Terra f. Mit. sotia lui Uranus, mama Theos m. oras in Azia-Mich, aproape
lui Saturn, a Oceanului, a Gigantilor si de Stairna. Patria lui Anacreon.
Cyclopilor. Thermidor m. a unsprezecea luna
Tertutian m. unul din plrintii Bise- In calendarul republican francez din 1793;
ricii catolice, nascut la Cartagine, autor ziva de 9 Thermidor, celebrd prin cSde-
de numeroase scrieri in contra paganis- rca lui Robespierre, sfarsitul regimului
mului si in favoarea religiunii crestine, I Terorii in Franta (27 Iulie 1794).
inteakele Apologeticui (160-240). Thermopyle f. pl. stramtoare in Gre-
Tesalia f. provincie septentrionall a cia antici, faimoasa prin devotamentul
Greciei, cu orasele Larissa, Phapsal, etc. : lui Leonida, care, cu 300 de Spartani pi
425.000 loc. (Tesahan). vr'o 1000 de Plateeni, tinu In loc armata
Tesaionic n. od. oras si port in Macedo- lui Xerxe (480 a. Cr.).
nia, pe golful cu acelas name, azi Salonic. Thersite rn. personaj din Marla, de-
Tescani m. pl. V. Tetcant. venit tipul miselului insolent.
Tesmophorii f. pl. sarbatoare ce fe- Thespis m. poet grec, creatorul tra-
meile din Atena celebrau In onoarea zel- gediei (sec. VI a. Cr.).
tei Ceres. Thetis f. Mit. 1. zeita mirii ; 2. tura
Tessin m. 1. rau In Elvetia, se vars5 din Nereide, mama lui Achile; 3. (poe-
in Padu: 260 krn. Anibal bitu pe Sci- tic) mares.
pione langa malul ratilui ; 2. unul din Thezeu rn. Mit. erou grec, libera pa-
cantoanele Elvetiei : 159.000 loc. cu cap. tria sa de talhari, rapuse Minotaurul, se
Bellinzona. Cacti rege al Atenei i fu unul dintre Ar-
Teteani pl. sat In jud. Beau cu pu- gonauti.
turi de Near& Titierri In. numele a patru regi (rand
Teutoni m. pl. nutnele vechilor po- ai Austraziei i Neustriei (511-737).
poare germane de pe tármutii Balticei. Thierry (Augustin) in. istoric fran-
Ei invadara Galia odata cu Cimbrii ai cez, autor de scrieri interesante asupra
furl lrwin0 de Mariu. epocei medievale (1795-1856).
Teutonic a. Ordin teutonic, ordin Miners (Adolphe) m. om de Stat st
religios i militar fundat In 1128, la Ieru- istoric francez : se opuse declaratiunii fas-
salim, de Germani sore a Ingriji de cru- boiului din 1870, negocia pacea cu Ger-
ciatii lor bolnavi l faniti; dupa cruciate, mania, fu primal Presedinte (V71-1873)
cavaletii teutoni se stabilira in Europa, al Republicei franceze si se ilustra ca
cucerir5 Prusia in 1228 si fur5 invinsi scriitor prin opera-i Istoria Consulatu-
(1422) de cilaretii moldoveni trimisi de lui 0 a Imperiului (1797 1877).
Alexandra cel Bun In ajutorul Polonilor. Thionville I. vechiu oras francez Pe
Ei furl suprimati de Napoleon in 1809. Mozela, cedat Germaniei : 9000 loc. Ce-
Texas n. unul din Statele-Unite ame- tate tare. Metalurgie, fabrici de here.
ricane, pe golful Mexic : 4.649 000 loc. Thisbe I. V. Pyram.
Cap. Austin, Thomson rn. poet 3cotlan, autortil

www.dacoromanica.ro
 The 856 Tim
poemel Anotimpurile al al imnului na- tini a Afinganilor. Tiganii au emigrat
tional englez (1700-1748). din Grecia in Romania pe la 1370 sub
Thor m. fiul lui Odin, zeul trisnetu- Vladislav Basarab l deveniril imediat robi
lui (in mitologia scandinava). (intr'un document din 1387 ei sunt deja
Tborenburg cr. numele sisesc al Tur- mentionati ca robi ai manistirii Tismana).
del. Ei erauimprfiti in Tigani de late (Mies%
Thorn n. cetate In Prusia : 30.400 loc. nomazi dar cu setre sau corturi i practi-
Patria lui Copernic. and meseriile de zlitari, lingurari, ru-
Thorwaldsen m. celebru sculptor dad, ursari, etc.; si In Tigani de patrei
danez (1770-1844). (vatrasi), robi ai Domnilor, boierilor Si
Thucydide in. istoric grec l general manistirilor. Tiganii furl emancipati in
atenian, a scris Istoria rdsboiului Pe- Muntenia sub Alex. Ghica (1842). iar in
loponeziae, model de conciziune, clari- Moldova sub Mihaiu Sturdza (1844).
tate si adevir (471-402 a. Cr.). Tialveciu n. I. numele unui parau al
Thule f. In geografia antica numele sat in jud. Cahul: 2. od. codru dincolo
unei insule la extremul N., probabil Set- de Prut, la marginea Basarabiel locuit
landa, considerati ca marginea lumii. de peste 12.000 loc., Tighiceni, cari erau
Thurgau m. canton elvetian pe lacul ostasii cei mai viteji in toati Moldova.
de Constanta : 134.000 loc. cu cap. Frau- Tighina f. judet si cap. in Basarabia :
enfeld. 55.000 loc. V. Bender.
Thyeste m. Mit. fiul lui Pelops si Tiglina f. veche localitate in jud. Co-
fratele lui Atreu, Care Ii dete sa minance vurluiu (numita astfel dupi lglele sau
cadavrele nepotilor sii. cirimizile ce s'au gash acolo).
Tiberiada f. 1. oras in Palestina pe Tigrane in. numele a 7 regi ai Ar-
lacul cu acelas nume; 2. (Lacul), V. Ge- merliei, din cari cel mai celebru, TIORANE
nesaret. II (cel Mare), sprijini pe socru-siu Mi-
Tiberin m. impirat roman a cirui tridate l fu deposedat, de Statele sale de
viati fu o tesituri de grozivii si de cru- Pompeiu (89-36 a. Cr.).
zimi (14-37 d. Cr.). Tigru ri. fluviu in Turcia de Azia.
Tibet n. tarsi in Azia central& tribu- curge paraiel cu Eufratul, cu care se im-
tara Chinei, azi principalul centru al bud- preuni spre a forma Sated-Arab, si se
hismului; 2 mil. loc. Cap. Lassa (Ti- varsi in golful Persia; 1200 km.
betan). Tilly m. general german, cipetenia ca-
Tibiscum n. veche cetate daci In tolicilor in timpul risboiului de Treizeci
Banat, azi Caransebes. de ani, invins la Lipsca in 1631 de Gus-
Tibles n. munte la hotarul de N. al tav-Adolf (1559-1632).
Ardealului. Tilsit n. oras in Prusia, pe Niemen:
Tibru m. fluviu In Italia, ucli Roma: 44.000 loc. Aci se trachea in 1807, intre
370 km. Franta, 12usia l Prusia, celebrul tractat
Tibul m. poet roman, autor de Ele- prin care se lua Piusiei jumitate din te-
gii, cari respiri o dulce melancolie i o ritoriul ei.
sensibilitate aleasi (54-19 a. Cr.). Timarova f. numele turcesc al ori-
Tibur n. vechiu oras in Italia, numit selului Rent.
azi Tivoli, ale cirui situri delicioase au Timis (Témes) n. 1. afluent de-a stings
lost cantata de Horatiu. Du.nirii, udi Caransebe l Lugos : 440 km. ;
Ticeu n. V. Ciceu. 2. (Torontal), judet in Banat4 77.000 loc.,
Tichindeal m. fabulist ardelean ale cu cap. Timiaoara; 2. (Pasul), treci-
cirui Invitituri contribuiri la desteptarea toare /rare Ardeal si Romania, azi cale
romanismului transcarpatin (1775-1818). terati.
Tierna f. veche cetate dna in Banat Thnislana f. Banatul Timisoarei. V.
langa rauletul Cerna, colonie romani Banat.
dela Traian. Thnisoara f. oras comercial asezat
Tiflis n. cetate tare in Rusia de Azia : aproape de Timis, numit de unguri Te-
360,000 loc. Mare centru comercial. mesvar: 120.000 loc., cel mai populat
Tiginesti pl. numele until lac, al u- oras din Banat. Cetate tare.
nei comune l manistiri in judetul Ilfov; Timoc m. afluent al Dunirii, servi de
1700 loc. hotar intre Bulgaria si Serbia.
Tigaui m. pl. popor indo-european, Timon m. filozof atenian, supranu-
originar din India, azi rispandit in Africa, mit mizantropul, tipul ursuzului.
zia si Europa in numir de 400.000, nu- Timur-Lenk m. V. Tamerlan.
lerosi mai ales in regiunea danubiani. Timuff rn. Hatmanul Cazacilor, gine-
lumiti astfel dupa secta eretici bizan- rele lui Vasile Lupu. V. Hmielnitki

www.dacoromanica.ro
 Tin 857 T6r
Tintari m. pl. numele dat RomAni- sate in Transilvania (Tohan nou 1 Tohan
lor din Macedonia, din cauza rostirii si- vechiu), ambele cu 2513 loc.
bilante a sunetelor palatale: cinci s'aude Tokay n. oras in Ungaria cu vinuri
la ei ca tinti. renumite: 8000 loc.
Tintoretto m. celebru pictor italian, Tokio n. cap. Japoniei: 2.186.000 loc.,
autorul Nuntii dela Cana (1512-1594). mare oras industrial si comercial,
Tirchiletti pl. numele. unei mahalale Tokoly (Emeric) m. magnat ungur,
In Bucuresti, centrul mitocdnirnii. se incercd in 1676 salt smulgti patria de
Tirezias m. ghicitor in Teba anticd sub stipanirea Austriei, fu numb In 1690
(Grecia). de cfitre Mahomed IX Domn al Ardea-
Tirol n. fostd provincie a imperiului lului (1658-1705).
austro-ungar : 860.000 loc. (Tirolian), cu Toledo n. ora In Spania, pe Tagu:
cap. Insbruck. 0 parte a Tirolului con- 243.000 loc. Ruine impundtoare. Vechea
stitue azi cu Austria o mica republicd cap. a Vizigotilor si a Spaniei pand la
(cu cap. Viena); celelalte parti tin de 1560. Catedrald splendidd. Arme albe re-
Elvetia si de Italia. numite.
Tirynth n. vechiu oras al Pelopone- Tolosa f. oras in Spania : 10 000 loc.
zului In Argolida. Ruine celebre. Bdtilie !titre Mauri l Cautiliani (1212).
Tisa (Tisza) 1. cel mai mare afluent Tolstoi (Leon, contele) m. romancier
al Dundrii, iese din Marainures, desparte si moralist rus, excelent pictor al vigil na-
Crisana l Timisana de Ungaria: 930 km. tionale si al moravurilor rusesti: Rdsboiu
Tisiphona f. Mit. una din cele trei si Pace, Ana Karenina, etc. Ca teolog
Furii. si moralist, Tolstoi cautd sd se apropie
Tismana f. I. afluent de-a dreapta de crestinismul primitiv (1828-1911).
Jiului, udd jud. Gorjiu; 2. sat si man:as- Toma (St.) m. unul din cei 12 apos-
tire frumoasti prin pozitiunea-i pitorescd toli, a cdrui necredinta trectitoare in in-
pi arhitectura ei, ziditd de Mircea-Vodd vierea lui Isus ajunse proverbiald (Toma
in 1392 langa petrAul cu acelas nume: necredinciosul): stirbdtoare la 3 Martie.
370 locuitori. Toma (d'Aquin) m. unul din marii teo-
Titian m. ilustru pictor italian, pri- logi l filozofl ai evului-mediu, supranu-
mul dintre coloristi i capul scoalei ye- mit Doctoral angelic, autorul Sumei
netiene: Francisc I, Pelerinii din Em- teologice; doctrina-i poartd numele de
maus (1477-1576). tomism, iar partizanii sf1 cel de tomisti
Titu m. 1mpdrat roman, flub lui Ves- (1225-1274).
pasian, coprinse Ierusalimul (70), urrnd Tomi n. vechiu oras pe coasta N.-V.
tatalui ski (79) si domni doi ani, chutand a Mfirii-Negre, azi Constanta, unde muri
cu sinceritate a usura suferintele popo- exilat poetul Ovidiu.
rului sau (41-81 a. Cr.). Tontsa (Stefan) m, Domnul Moldo-
Titu m. comund i statiune de cale vei, asasinul boerilor, tilat de Lapusneanu
feratd In jud. DAmbovita: 3500 loc. (1611-1615. II LEON TOM$A, numit i Stri-
Titu-Liviu in. istoric roman, niscut die, fiul celui precedent, Domnul Munte-
la Padua, a Mat o Istorie romani I, mai niei, curnpdrd tronul cu bard. puse dart
remarcabild prin stil decAt prin autenti- grele si fu mazilit (1629-1632).
citatea faptelor (58 a. Cr.-17 d. Cr.). Tonkin n. vastd regiune a Indo-Chi-
Tivoli n. oras in Italia, anticul Tibur : nei, colonie francezfi dela 1885: 10 rail.
15.000 loc. Cascade frumoase, ruine vechi. loc. Cap. Hanoi.
Toance f. pl. cataracte periculoase pe Topalu m. sat cu o carierf de calcar
Bistrita moldoveneascd. A ciment in jud. Constanta : 2000 loc.
Tobie in. numele a doi Iudei, tatal Topknialva f. numele unguresc al
flul, celebri prin pietatea lor si a cdror CAmpiei transilvane.
istorie formeazd una din cdrtile Bibliei. Toplita comund rural& In Transilva-
Tocat n. oras In Turcia aziaticd cu nia : 6000 loc. Ape termale.
44.000 loc. Cituri. Topolnita 1. 1. rttu In Mehedinti, curge
Tocilescu (Grigorle) m. istoric I e- paralel cu Bahna si se varsd In Dundre
Dacia inainte de Romani, la E. de Turnu-Severin; 2. sat si man&
pigrafist :
Monumental dela Adam-Klissi (1845 stire in jud. Mehedinti. [Slay. Topod, plop,
1909). de unde i Topolog].
Toeplitz n. oras in Boemia cu ape Topolog n. I. vale prin jud. Arges;
termale sulfuroase: 28.000 loc. Tractat 2. afluent principal de-a stAnga Oltulul;
Inure Pusia, Austria si Prinks in 1813. 3. sat in jud. Tulcea cu 2300 loc.
Tohani pl. I. sat in jud. Buzilu, pro- TtIrcsviir n. numele unguresc al Ps-
duce vinuri: 2700 loc.; 2. nume a cloud sului Bran.

www.dacoromanica.ro
 Tor 858 Tra
Torda f. numele unguresc al Turdei. TRACTATUL DIN BELORAD, intre Austria si
Torontal n. V. Timis-Torontal. Turcia (1639): Oltenia se Inapoia Vala-
Torquemada m. mare inchizitor al hiei; TRACTATUL DIN KIUCIUII-KAINAROI, intre
Spaniei, faimos prin cruzimile sale (1420 Rusia i Turcia (1774) : el puse capit do-
1498). minatiunii ruse asupra Principatelor ; TRAC-
Torricelli m. fizician italian, invents- TATUL D/N ItTOV. intre Austria si Turcia
tmul baromefrului cu mercuriu (1608 (1791): statu-quo-ante; TRACTATUL DIN IASI,
1647). intre Rusia i Turcia (1792): Nistrul for-
Tory m. numele dat in Anglia mem- mind hotarul intre cele cloud imperii ;
brilor partidului conservator, partizani ai TRACTATUL DIN BUCURE.M, Intre Rusia
autoritatii, in opozitiune cu Whig, parti- Turcia (1812): Rusia capita Basarabia ;
rani ai libertatii. TRACTATUL DIN ADRIANOPOLE, intre Rusia si
Tomburg n. V. Bran. Turcia (1829); Principatele recideau sub
Tuscan a. i m. originar din Toscana; dependenta Rusiei; TRACTATUL DIN PARIS,
ordin toscan, cel mai simplu din cele intre Rusia, Anglia, Franta, Turcia si Sar-
cinci ordme de arhitectura. dinia (1856): se inapoia Romaniei Sudul
Toscana f. vechea Etruria, regiunea Basarabiei l Rusia renunta la protecto-
Italiei centrale care se intrnde de-alungul ratul asupra Principatelor rimase exclu-
marii: 2 562.000 loc. Forma, inainte de ziv sub suzeranitatea Portii TRACTATUL
t DIN
anexarea-i la regatul Italiei (1859), un BERLLN, intre Rusia i Turcia (1878): re-
mare ducat cu cap. Florenfa. cunoasterea independentei noului regat
Toski m. pl. una din diviziunile po- al Romaniei si reluarea Sudului Basara-
porului albanez. bid de catre Rusi in schimbul Dobrogei
Toulon n. (cit. Tulon), oras tn Franta, TRACTATLE, DIN BUCUREETT, 10 August 1913,
pe Mediterana : 106.000 locuitori. Mare intre Bulgari i celelalte popoare balca-
port militar. nice : Romani, saibi, Greci (v. aceste
Toulouse f. (cit. Tuluz), oral In Franta, nume). V. Conventiune.
pe Garona, vechea capitald a Langhedo- Tractatul din Versailles (28 Iunie
cului: 170.000 loc. Curte de Apel. Uni- 1919) fu incheiat /rare Statele-Unite, Im-
versitate, Manufactura de tutun. periul britanic, Franta, Italia si Japonia.
Tournefort m. (cit. Turne fort), ce- Acest pact recent a modificat profund
lebru botanist francez, precursorul lui harta Europei, instituind state noue (Ce-
Linen (1656-1708). co-Slovachia i Polonia), impunand re-
Tours n. (cit. Tut), oras In Franta, trocedarea provinciilor ripite Fran(ei, Al-
pe Loire: 75.000 loc, Milhaud, tipografii, zacia-Lorena ; Romaniei, Basarabia, Bu-
vitralit pictate. Patria lui Balzac. covina, Transivania, marind unele terito-
Tracia f. vasta regiune antica la N. rfi augo-Slavia, Gracia) si stabilind prin-
Greciei, deveniti provincie romana la 47 cipiul ci fiecare natie poate dispune de
d. Cr.; face parte azi, In urma rasboiului soarta-i proprie, recurgand la plebiscit in
din 1913, din Turcia sl Bulgaria. Oral car de complicare etnica (Silezia dispu-
principal: Adrianopole. Prin tractatul tata de Germani si de Poloni). Tractatul
din Versailles (1919), Tracia a fost anexati din Versailles constitue azi documentul
Greciei; dar tractatul din Lausanne (1923) capital al politicei europene contemporane.
inapoid Turciei Tracia oriental& Tractatul din Lausanne tu semnat
Track a. V. Bosfor I Chersones. la 13 Julie 1923, intre Aliati de o parte,
Tractat /3. Tractatele cele mai impor- Gracia Ii Turcia de alta. Ca consecinta
tante pentru istoria Romanilor au fost: a dezastrului grec din 1922. Tracia mien-
TRACTATUL LUI MIRCEA CU MAROPIED I (1411): taM fu inapoiati Turciei victorioase, care
Muntenia Isi conserva autonomia, Turd- obtinu si a bolirea capitulatiunilor din trecut.
lor nu le era permis a se aseza in tail Trafalgar n. cap In Spania, 93 ..E4E3
yi primiau in schimb plata unui pesches de Cadix, unde iota franco-spanioli fu
de 3000 lei turcesti; TRACTATUL LIR Bonner invinsi de Nelson, ucis in acea WWI (1905).
cu Saint I (1511): conditiuni identice, dar Tralan nr. cel mai bun tart:Jar-at ro-
pegchesul era de 4000 de galbeni turcesti, man (98), niscut In Spania, adoptat de
20 soimi si 40 iepe de prisilfi; TRACTATUL Nerva ; mare rasboinic si bun administra-
rag CARLOWITZ, intre Austria si Turcia (1699) : tor, invinse pe Dad si pe Parti si sub el
Austria capita toati Ungaria, Banatul se savarsi mari lucrini in Roma (53-117).
Ardealul; TRACTATIR. DELA Pram intre Rusia Cu numele imparatului Traian s'au idea-
Turcia (1711): Rusia pierdea rnai multe tificat apoi toate marile constructiuni fi-
te///0/1/ TRACTATUL DIN PASSARONEITZ, intre cute In Dada (v. Troian). II Columna lui
Austria si Turcia (1718): Austria capita Traian. V. Columna lui Traian; Masa
Banatul, Oltenia si o parte a Serbtej; liii Traian, numele unei marl tileturi de

www.dacoromanica.ro
 Tra 859 Tro
munte In jud. Arges; Podul lui Traian, 148.000 loc.. cu cap. Sf. Gheorghe. [V.
stramtoare In Carpati, pe uncle intl.& 01- acest nume].
tul In Ora, numitä l Turnu-Rofu; Pra- Tribali m. pl. popor din Tracia an-
tul lui Traian, CAmpia Turdei, nutnità tici, care locuia In apropiere de Dad.
de Unguri Keresztes-Mezd, unul din se- Tribonian m. invitat jurisconsult ro-
surile mari ale Ardealulut: aci fu omorit man, sub a anti directiune s'au ficut lu-
Mihaiu-Viteazul. ma-rile de legislatiune sivirsite de Justi-
Traian m 1. comunA urban5 in jud. nian (475-545).
Teleorman, InfiintatA in 1880: 2300 loc.; ' Tricol (Trikkala) n. district si oral in
2. sat in Bacau, infiintat in 1879 cu 1300 Tesalia, locuit trei pirti de Arnrini (vr'o
loc.: 3. nume de sate in Constanta (In- 6000) $ i una de Greci.
fiin(ate in 1834), Covurluiu, Neamtu, Ro- Trient 13. oras in Tirol (Italia) pe Adige:
manati i Teleorman. 133.5001m. Conciliu ecumenic (1545 1563).
Trianopole f. oras in Rumelia : 14.000 Triest n. fost oras in Austria, azi apar-
locuitori. (Mind Italiei, port important pe Marea
Transcaucazia f. partea imperiului Adriatici : 246 000 loc. Mare cornert.
rus ce coprinde Waal regiunea din guber- Trikkala f. V. Tricol.
nia Caucazului, situatA la S. de Caucaz Trinitate (Insula) I. cea mai mare din
4.700 000 loc. Cap. Tiflis. micile Antile engleze: 380.000 loc.
Transilvania f. fostA provincie aus- Tripoli n. 1. ores in Africa, port pe
tro-ungara, tarA muntoasi i acoperità de Mediterana, cap. Tripolitaniei : 75.000 loc.;
pAduri, numiti i Ardeal (de Unguri Er- 2. oras In Siria, aproape de mare: 30 000
dély 0 de Sasi Siebenbiirgen), asezati loc. (Regenta) sau Tripolitania, tall In
II

la N.-V. Romania de care se despArtia Africa de N. intre Egipt si Tunis, ce de-

prin lantul Carpatilor: ea se Imparte In pindea de Turcia : 1.200.000 loc., cu cap.
15 judeo cu o populatiune de 2.684.921 Tripoli. Deveniti dela 1912 colonie ita-
loc. (dintre cari 1.522.733 romini si 891.440 Dena
unguri). Adunarea nationalA din Alba-lulia Tripolita f. oraa in Morea: 11 000 loc.
(1 Dec, 1918) a proclamat unirea Tran- Triptolem in. Mit. rege din Eleuzis,
silvaniei cu Romtinia, unire confirmatA afli dela Ceres arta de a lucre pimAntul.
prin tractatul din Versailles (1919). Trismegist m. supranumele ce Grecii
Transleitania f. od., numele Austriei dedeau lui Hermes egiptean.
situate dincolo de Leitha. Tristan m. eroul Mesei-rotunde din
Transvaal n. republicil sud-africani, legenda bretoni, iubitul Izoldei, celebrat
veche (arii a Africei meridionale, ane- de poetii francezi In sec, XII; subiectul
xati dela 1900 Angliei (Colonies Capului) : unei opere de Wagner.
800.000 loc. Cap. Pretoria. Mine de aur Triton rn. Mit. zeu madn jumitate
si de diamante. peste.
Trapezttnt n. vechiu oras In Azia- Troada I. mica' tall In vechea Azia-
Mici, pe Pontul-Euxin, azi Trebizonda. MicA cu cap. Troia.
Trasciiu (Toroszk6) n.1. $ir de munti, Troesmis n. urmi de cetate romani
o ranrudi a Mumilor Metalici, constind In jud. Tulcea, azi Iglifa.
din stAnd foarte prApistioase; 2. oriael Trogloditi in. pl. 1. numele unui ye-
In judetul Turcla la S.-V., cu mine de chin popor african care trAia in nested
fier: 1102 loc. de-a lungul MArii-Rosie; se zice de po-
Trasimene m. lac In Italia, azi lacul poarele silbatice cari trAiau In pesteri.
de Peruse, pe malurile ciruia Anibal bAtu Troia I. oras in vechea Azie-Mici, cap.
pe Romani (217 a. Cr.). Troadet, celebru prin asediul ce-1 sustinu
Trebia f. riu in Italia, afluent al Pa- limp de 10 ani in contra Grecilor, event,
dului. Victoria lui Anibal asupra Roma- ment celebrat in Iliada lui Homer (sec.
nilor (218 a. Cr.). XII a. Cr.). Resturile cetitii au fost regii-
Trebizonda f. oras In Turcia de A zia, site de Schliemann In imprejurimile ci-
pe coasta S.-E. a Miril-Negre, anticuli tunului Hissarlik.
Trapezunt; 65.000 loc. Alexe Comnenull Trojan a. si m. 1. ce tine de Troia :
fundi ad un imperiu in 1204, desfiintat reisboinl Trojan; 2. locuitor din Troia.
de Mahomed II in 1461. Troian m. numele vechiu slavon al lui
Trei-Ierarhi (Sfintii) m. pl. 1. V. Ie- Traian, care ajunse A figureze in anticul
rarhi; 2. ministire monumentali In Iasi, panteon slay, aliturea de zeii indigeni;
ziditA de Vasile Lupu, unde se al Inmor- numele sAu triieste IncA in topografia ro-
manta (1661). mini 1 balcanici : 1. Brazda Trotanului,
Trei-Scaune n. pl. Jude( In Transil- drum InAltat in jud. Teleorman (v. No-
vania, aumit de Ungurl Hiromszek: vae); 3. Calea Troianulni, vosea romani

www.dacoromanica.ro
 Tro 860 Tur
care plead' dela Izlaz i apuca in sus spre Tunsu m. faimo; haiduc dela inceputul
Carpati, pe malul apusean al Oltului, secolului XIX; fost paracliser ; ii tunse pa-
pana In sus de Ramnicu-Valcii; 3. Valul rul (cs'a dus vestea ca de popa tunsu,).
lui Troian, saM imens ale cArui urme se Tunusli (Fratii) in. pL editorii unei
vad dela Covurluiu spre Bolgrad si in Istorii a Valahiei (Viena, 1806), tradu-
Dobrogea dela Cernavoda panA la Con- cere greceasca dupa o scriere istorica a
stanta Hnia totala a valului dela Dunare lui Mih. Cantacuzino.
pana la Rajnov e de 235 km.; 4. Troia- Turan n. alt nume dat TurkesVinului
nul, val de pImant In jud. Jai i Tecuci; (Turanian).
5. Calea Jul Troian, calea lactee, numit Turci m. pl. ramura cea mai civilizata
ai drumul robilor (sens specializat dupA din grupul etnic al Turcomanilor, se ase-
numirea geografica Calea Troianului). zarA in Azia pe ruinele Statului Abasizilor,
Troian 1. numele unei trecatori in patrunsera In sec. XIV in Europa, unde
Balcanit central,: 2. oras in Bulgaria cu fundara in sec. XV un Stat puternic pe
3029 loc. ruinele imperiului bizantin, Stat care a-
Troppau n. oras ceco-slovac din Si- junse la a pogeul sail sub Solirnan I.
lezia 34.000 loc. azi numit Opava. Turcia f. sau Imperiul Otoman, Stat
Trot's, n. I. vale prin judetele Putna vast ce se intindea In Europa, Azia 0
si Backe; 2. afluent de-a dreapta Siretu- Africa, coprinzand: Turcia de Europa,
lui, curge repede ca si Bistrita : 185 km.; Turcia de Azia, Arabia : apoi Sri1e tri-
3. targ in jud. Baca% langa raul cu ace- butare Samos si Egiptul; cu o popula-
las nume, insemnat pentru salinele sale: tiune de 40 mil. loc. si cu cap. Constan-
3500 loc. tinopole. Monarhie ereditarA l constitu-
Tuaregi m. pl. popoare pradatoare tionalA dela 1908, al cArui suveran (Sul-
dintr'o vasti regiune a Africei, coprinsh tan sau Padisah) era totdeodata si cape-
intre Sahara algerians si Niger. tenia ecleziasticA a Mahomedanilor. Im-
Tubingen n...oras In Wfittemberg, pe periul e divizat in vilaieturi sau pasala-
Neckar: 23.000 loc. Universitate celebrA curl. subdivizate In sangiacuri. II Turcia
fundata in 1477. de Europa, partea imperiului otoman, ce
Tudela 1. oras in Spania, pe Ebru : coprindea vilaietele Constantinopole, A(
10.000 loc. drianopole, Salonic, Monastir, Cosova,
Tudor m dinastie engleza care nu- Scutari, Ianina (cele cinci din urmA pier-
mara 5 suverani : Henric VII, Hemic VIII, dute In rAsboiul turco-balcanic din 1912,
Eduard VI, Maria si Elisabeta. iar Albania constituita in Stat indepen-
Tudor en. V. Vladimirescu. dent); Turcia de Azia, parte& imperiului
Tugomir (TAhomir) en. tatal lui Ba- otoman ce coprinde : Anatolia sau Azia-
zars!). Domnul Tarli romdnesti, care s'a Mica, Armenia, Kurdistanul, Mesopota-
rasboit cu Carol Robert la 1330. Domnia nia, Siria, Arabia si Egiptul (vezi aceste
lui coincide aproximativ cu cea atribuitA nume). In 1912, Turcia pierdu Tripolita-
de cronicile muntene descAlecitorului Ne- nia (cedata Italiei) i, in urma rAsboiului
gru-VodA (lntre 1290 at 1310). cu Aliatii balcanici din 1912-1913, Al-
Tulcea f. 1. judet maritim In Do- bania si Macedonia, prima constituitA In
brogea, asezat de-a lungul MArii-Negre: tart' autonoma, iar a doua ImpArtitA Intre
153.000 loc.; 2. cap. judetului Tulcea, Greci, Sarbi yi Bulgari, precum t o paite
oras zidit in forma de amfiteatru pe ma- din Tracia cedatA Bulgariei. Suprafata
lul drept al Dunk-it: 23.000 loc. Prima Turciei europene, de 175 400 km. p. Main-
platA comerciali a Dobrogel. tea rAsboiului balcanic, fu astfel redusA la
Tulghe, n. localitate in jud. Ciuc, tre- 23.000 km. p. iar populatiunea la 21/4 mil.
cAtoare in Ardeal din jucl. Neamtu. V. loc. Ca aliata Germanic' In cursul rAsbo-
Pricacani. iului mondial (1914-1918), Turcia a su-
Tulu-Hostiliu m. al treilea rege ro- ferit consecintele capitularii i InfrAngerii.
man (672-640). Teritoriul ei european a fost redus si la
Tungia f. 1. Ian( de mut* la S. Ru- Constantinopole chiar influenta-i politica
rneliei, paralel cu Balcanii; 2. cel mai in- era mai mult nominal& Dar In 1922, In
semnat afluent al Marital cu care se urn- urrna sdrobirii armatelor grecesti, Turcia
preunil la Adrianopole. victorioasA recapati Tracia orientalA prin
Tunis n. orris in Africa de N., cap. tractatul din Lausanne (1923), care ft re-
Tunislei,- port pe Mediterana : 170.000 loc. dete independenta-i politicA l economich,
Tuniala f. sau Regenta Tunisului, Stat Azi, Turcia constitue o republicA de vr'o
in Africa de N., pus sub protectoratul 20 mil. loc., avAnd ca resedintA Angora.
?metal: 2.100.000 loc. Cap. Tunis (Tu- Turcomani en. pl. nume generic sub ,
nisian). care De coprinde diferitele popoare no-

www.dacoromanica.ro
 Tur 861 Ulf
made din Persia, Transcaucazia 1 Azia- Turnu-Mfigurele n. oras comercial
Mica. asezat pe Duniire, la stanga Oltului, cap.
Turda f. I. numit de Maghiari Torda jud. Teleorman: 9500 loc.
si de Sasi Thorenburg, numele unui judet Turnu-Ros (Pasul) n. (numit de Un-
ardelean (161.000 loc,) cu cap. Turda; 2. guri Verestorony), prima stMiune fosta
oras ardelenesc in valea Aziesului, cap. ungureasca de cale ferata dupa Caineni.
judetului Turda : 13.500 loc., mine de Turnu-Severin n. oras de construe-
sare: 3. (Campia), ses pe malul stang al tiune moderna, port pe Dunare l punct
Ariesului unde fu omorit Mihaiu-Viteazul strategic, cap. jud. Mehedinti: 23.000 loc.
(1601); 4. (Cheia) spre apus de Turda, in Santier naval cu ateliere de constructiuni
Munfii Apuseni, taietura curmezisa a unei ale Statului. V. Severin.
coaste de deal cu o priveliste minunata. Turtucaia f. oras din Cadrilaterul du-
Turdas n. comuna nu departe de narean cu 11 000 loc. in jud. Durostor,
OrAstia, unde s'au aflat obiecte de piatra, anexat Romaniei in 1913. Ciocnire sari-
os l lut din epoca preistorica: 577 loc. geroasa intre armatele romane l bulgaro-
Turena f. veche provincie a Franrei nemtesti (17 August 1916).
cu ca p. Tours. Tusnad n. localitate cu bill renumite
Turenne m. unul din cei mai mari pe Olt, In judeful Ciuc: 2342 loc.
generali francezi sub Ludovic XIV, se Tutana f, plain si manistire In jud.
ilustra prM campaniile sale in Tarile-de- Ar ges.
jos contra Irnperialilor si prin apararea Tutova f. 1. afluent al Birladului; 2.
Alzatiei (1611-1675). judef asezat in partea de E. a Moldovei
Turgheniev (Ivan) m. celebru roman- 130.000 loc. cu cap. Bdrlad.
der si poet rus, excelent pictor al viefii Tuzla f. 1. cap in Dobrogea !titre Man-
faranilor rush Povestile unui vdruitor, galia 0 Constanta; 2. sat In judeful Con-
Told si Fii, Pdmdnturi vergure (1718 stanta cu 200 loc.; 3. lac pe coasts Mini!
1783). Negre la Sudul Basarabiei, cu ape sfirate
Turgot m. om de Stat si economist namol negru.
francez (1727- 1781). Tycho-Brahe m. astronom danez,
Turin is. oras in Piernont, pe malul lieu importante descoperiri shinfifice (1546
slang al Padului : 466.000 loc. Universi- 1601).
tate. Muzee, Biblioteci. Tyr n. oras In Fenicia, port pe Medi-
Turingia f. o tara In Germania ce terana, celebru prin cornertul, industria
coprinde micile ducate de Saxa; 2. (Wa- si marina sa, distrus de Alexandru cel
durea), lent de munti In aceleasi ducate mare (322 .a. Cr.); azi Tur (Tyrian).
(Turingian). Tyras m. 1. numele antic al Nistrului ;
Turkestan n. Ora vasta in Azia cen- 2. cetate greaca antica langa Pontul Euxin,
trala :Turkestanul rusesc, 7 mil. loc., azi Akkerman.
cu cap. Taskend; 41 in cea occidentala: Tyrhenian a. ce tine de Etruria (Tos-
Turkestanul chinez cu 1 mil. loc. cana): Marea Tyrheniaml, partea Medi-
Turnu n. 1. od., numele Turnu-Seve- teranei coprinsi intre Italia, Corsica, Sar-
rinului ca cetate turceasca; 2. azi, schit dinia si Sicilia.
In jud. Arges, langa Olt, situat Inteo re- Tyrteu m. poet atenian, celebru min
giune pitoresca. cantecele sale rasboinice (sec. VII a. Cr.).

Ubicini (A.) m. publicist francez, a cu copiii sal intr'un turn, unde murira cu
scris asupra istoriei Romanilor, Sarbilor totii de foame (1228): epizod celebru din
Imperiului otoman (1818-1884). Infernul lui Dante.
Ucraina sau Ucrania f. republicii so- Uhland m. poet german, autor de ro-
vietica la S Rusiei, coprinzand guberniile mante si de balade foarte populare (1787
Pultava, Kiev, etc., strabatuta de Nipru, 1862).
26 mil, loc., cap. Kiev. Imense stepe, Uilac (Huilak) n. oras comercial In
turme. Maramures, pe firmul drept al Tisei:
Udrea (Banul) m. unul din generalii 6000 loc.
lui Mihaiu-Viteazul. Uioara (Uyvnr) n. ora In Ardeal In
Udriu n. numele vechiu romanesc al apropierea Aiudului: 4051 loc. cu mine
Adrianopolii. bogate de sare.
Udvarhely n. V. Odorheiti. Ullhla m. episcop al Gotilor Arien1 din
Ugolino m. tiran din Piza, fu aruncat Meek. traduse Biblia In gotica t frag

www.dacoromanica.ro
 Ulm 862 Uzi
mentele conservate ale acestei traducer! Bitilie !titre Mateiu Basarab si Leon
aunt monumentul cel mai vechiu al idio- Vocia (1631).
melor germanice (311-381). Unterwalden n. unul dip cele 3 can-
Ultn n. oras In Wfirtemberg, pe malul toane elvetiene cari furA leaganul fiber.
stang al Dun:aril: 56.000 loc. Mareatà Ca- tatii In Elvetia: 30.000 loc.
tedrala gotica. Capitulatiunea armatei aus- Upsala f. oras In Suedia : 29.000 loc.
triace in 1805. Universitate fundatA in 1476.
Ulpia Traianä f. numele roman al Ural n. 1. lane de munti care separa
Sarmisegetuzei. Europa de Azia dela S. la N., cu mine
Ulpian m. jurisconsult roman, consi- de aur si de argint; 2. fluviu In Rusia
lierul ImpAratului Alexandru Sever, mort orientalA, se varsA In Marea Caspich
in 228. 1700 km.
Ulyaz m. Mit. rage din Ithaca, bArba- Urania f. Mit. Muza astronomic!.
tul Penelopei i pArintele lui Telemac, una Uranus m. 1. Mit. zeul cerului; 2.
din principalele capetend grecesti la im- Astr. una din marile planate descoperitA
presurarea Troiei, unde se Mau faimos In 1781 de Herschel,
prin istetimea i viclenia sa. Homer a po- Urban in. flume a 8 papi dintre cani
vestit In Odysea aventurile Intoarcerii URBAN U, predicA prima cruciata la con-
sale in Itaca. ciliul din Clermont (1088-1099); si URBAN
Umbria 1. tara in Italia anticA, la N. VI, sub care se Incepu marea schismA
de Roma, azi provincia Peruza. din Occident (1378-1389).
Undrea m. V. Andrea. Urbea-Mare 1. alt nume dat orasului
Ungaria (Magyarorszag) f. parte a fos- Oradea-Mare.
tului imperiu austro-ungar, coprinzand od. Ureehia m. numele calor doi mai vechi
Ungaria propriu-zisA, Croatia, Slavonia, cronicari ai Moldovei, NESTOR Si GR1OORIE,
Transilvania i Banatul, peste 19.000.000 ambit de origina nobilA (cam 1550 si 1650):
loc., dintre cari 8.500 000 Maghiari si a- Domini Tdrii Moldovei pdnd la 1594.
proape 3.000 000 Romani. Cap. Buda- Urechia (Vasile Alexandrescu) m.
Pasta. Prin tractatul dela Saint-Germain poligraf mediocru (1834-1901).
(1919), Ungaria a cedat Sarbiei Croatia Uria m. generalul ostirii, pe care Da-
al Slavonia, iar Romaniei Transilvania pi vid II expuse sA piarA In lupta, ca sa
Banatul. Teritoriul Ungariei a fost redus poatA lua de sotie pe femela sa Bethsaba.
dela 320.000 km. p, la 95.000, iar populatia Uriatfa f. V. Jidova.
dela 20 mil. la 8 milioane. Ungaria for- Uriagi (Muntii) in. pl. sau Riesenge-
meaza azi o republic& (proclamatA In 1918), birge, massiv intre Silezia l Boemia, din
cu cap. Pesta. In cursul anului 1919, care porneste Elba.
Ungaria a suportat un guvern bolsevist, Urlati pl. orAsel in jud. Prahova :
dar republica a triumfat. 4500 loc.
Ungbeni pl. 1. sat in jud. Arges: 2300 Ursula (Sfanta) f. martira crestinA din
loc.; 2. sat In jud. MO, fostA granita intre sec. IV.
Moldova si Rusia : 2000 loc. Uruguay m. 1. fluviu in America de
Ungro-Vlahia f. od. nume intern ad- S., se varsA in Parana: 1322 km.; 2. re-
ministrativ. civil si ecleziastic, al Munteniei publicA In America de S., pe Oceanul
(dela sec. XIII-1700); Sgureaza azi numai Atlantic, la S. de Brazilia : 1 rail. si 1/2
in titulatura Mitropolitului Primat (care loc. Cap. Montevideo.
hirotonia od. 1 pe episcopii Ardealului). Urziceni pl. orasel In Ialomita cu
[Numele vine dela Greci Vlahia de 2300 loc. Fosta cap. a judettilui panA la
langa Ungaria), sore deosebire de Vlahia 1832, targ sliptAmanal.
cea Mare, din Tesalial. Uskfib n. V. Scopia.
Unguri sau Maghiari m. pl. neam de Utica f. vechiu oras In Africa, pe mare,
rassa finezA, venira In Panonia sub du- la N. de Tunis, azi ruinat.
cele lor Arpad (890-898) si furfi cresti- Utrecht n. oras In Olanda pe Rin:
nati sub Stefan cel Slant. Printre urmasii 140.000 loc. Tractat incheiat de o parte
acestuia fu Mateiu Corvin de Huniade, Intre Franta l Spania, iar de alta Intre
eroicul luptAtor In contra Turcilor, cari Anglia, Portugalia, Savoia, Prusia I 0-
(dui:4 bAtAlia dela Mohaci) se facura sta.- landa, care puse capAt rhsboiului de sue-
pani pe o parte a Ungariei (1526), panA cesiune in Spania (1713).
furA alungati de Casa de Habsburg. In- Uyvár n. V. Uioara.
dependenta politica a Ungurilor dateaza Uz m. afluent de-a dreapta Trotosului,
dela 1866. udA judetul Bachu.
Ungureni pl. sat in jud. Romanati. Uzi M. alt nume dat Curnanilor.

www.dacoromanica.ro
 Vac 863 Var

Viieäreseu m. ilustrA familia romAnA Prahova, cu o pozitiune frumoasA, pe apa

care a dat Munteniei o pleiadi de poeti: Teleajenului: 4900 loc. Curs de yard pen-
1. (Banul Ien Achita), fruntasul Inv 40' tru adulti. Tuica bunA.
lor romAni din sec. XVIII, autorul. pri- Valens In impArat din Orient, fratele
mal Gramatici romAne (1787) si a unei lui Valentinian I, permise Gotilor sa se
Istorii a imparatilor otomani (1740 aseze in Mezia si in Tracia, fu Invins 0
1799).; 2. (Clucerul Alecu), fiul celui ucis de dAnsii la Adrianopole (364-378).
precedent, exilat din Ora i mort in tem- Valenta f. ours in Spania : 254.000
nitele Turciei catre 1795; 3. (LogofAtul loc. Universitate.
Nicolaie), al doilea fiu al lui IeriachitA Valenginian in. numele a 3 ImpArati
(mart 1830); 4. (Logobitul Iancu), fiul romani din Occident: VALENTINIAN I. nAs-
lui Alecu, inaugureazA poezia romAnA cut in Panonia, (rate cu Valens (364
modernA (1786-1863). 375); VAisarea.or II, fiul celui precedent,
Viiefireini pl. I. mAnAstire langA Bu- rnuri asasinat (375-392); VALEFratien "IL
curesti, ziditii de Nic. Mavrocordat (1720) sub domnia ciruia Atila pustii Italia (424).
azi inchisoare pentru fAciitorii-de-rele; 2. Valerian m. ImpArat roman, respinse
ape minerale pe calea ce duce la mil- pe Goti i muri in captivitate (253-260).
nilstirea cu acelas nume. Valladolid n. oras In Spania: 79.000
Val-de-ei pl. sat in jud. Gorjiu, uncle loc. Universitate fundatA in 1346.
se fabrich pietre de moari. Valois in. (cit. Valoa), cash regahl, date
Valals m. 1. nume ce Germanil ,si Frantel 13 regi, Incepand cu Filip VI si
Slavii dau RomAnilor: 2. pL nu/12de Ro- stingandu-se cu Henric III (1328 - 1589).
manilor slavizati din Moravia $ i Croatia. Vilma& I. afiuent de-a stanga Arge-
[Cu Valah Germanii desemnau popoa- sului, intre Curtea de Arges i Pitesti.
rele invecinate negermane (Ce 10 si Ro- Valid lid Tinian in. V. Troian.
mani); dela clansii numele trecu la Slavi: Varna f., oras in jud. Cempulung.
vALAHO, YLAH6. Om de origina romanA (pl. Vandali in. pl, 1. vechiu popor ger-
Italia sau Valahia), de made rus. voroml, manic dela tArmurii Balticei, se asezA in
gr. mod. VLAHOS, ring. mkt i turc. IRLAH]. Dada (sec. III), invadA Galia (406), Spa-
Valahia f. nume etnic slavo-german, nia (409), Africa (429), Italia si prAdA
dak Munteniei, trecut 0 la celelalte po- Roma in mod ingrozitor (455); ei furA
poare i admis odinioarA In limba noastrá exterminati de Belizariu (534); 2. fig. cel
oficiala. ce uraste dvilizatiunea i distruge rnonu-
Valahia-Mare f. numele Tesaliei in mentele artelor.
sec. XIII. Van-Dyck (Antonin) In. (cit. Van-
Valahia-MicA f. numele Etoliei si A- daik), celebru pictor i gravor flamand;
carnaniei la scriritorli bizantini. portretele sale sunt capo-d'opere admi-
Viiicana f. ape minerale (iod i brom) rabile (1599-1641).
in jud. DArnbovita. Vfiratie n. manAstire de maid in hid.
Viilicea f. Jude; asezat in partea de N. Nearntu, ziditA in 1598 sub Ieremia Mo-
a Olteniel, pe malul drept al Oltului: vita. Positiune Incântiitoare.
230.000 loc. Cap. Remmicul-Valcei (Val- Vaireiorova f. 1. in jud. Mehedinti,
cean). trecAtoare principalA a (Aril in Banat,
Válcele f. pl. numele romAnesc al deschisA de Duniire: ea pune in comuni-
satului Elopatak din Ardeal, in jud. Tref- cattune capitala tArii cu centrul Europai;
Scaune. 2. sat, fosta varnA i statinne de cale fe-
Valdemar m. 1. nume a 4 regi ai ratA : 2500 locuitori.
Danemarcei (1131-1376); 2. V. Marga- Vardar rn. fluvlu I. Macedonia, se
reta. varsA in golfnl Salonic: 330 km.
Valdensi rn. pl. sectari din sec. XII, Varegli in. pl. proacrisi scandinavi cari,
discipoli ai ui Valdo; persecutati in sub Rurik, se statornicirA in Rnsia (862).
Franta, el se refugiarA in Elvetia si in Viarbi-eu-dor n. pisc al Bucegilor,
Piernont, unde subzistii Inca si astAzi. lin jud. Praisova.
Valea-Albil f. V. Rásboieni. VArfu-pietrii n. pisc al Godanului.
Valea-Racovei f. V. Podu-Inalt. Varhily n. numele maghiar al Gra-
Videni pl. sat si mAnIstire in jud. &std.
Arges, pe Topolog: 1545 loc. Varlam in. Mitropolit al Moldovel
Videnii-de-munte pl. orAsel in jud. (1632-1652), a luptat si a scris in con.-

www.dacoromanica.ro
 Var 864 -- Ver
tra propagarit calvinismului printre Ro- Vatican n. 1. colina din Roma, pe
manii ortodocsi din Ardeal (1595 1675). malul drept al Tibrului; 2. palatul pa-
Varna f. oras in Bulgaria si port in- pilor zidit la poalele colinei: Vaticanul,
semnat pe Marea-Neagra: 55 000 loc. Vic- decorat de Michel-Angelo (Capela Six-
torie celebra a Turcilor asupra armatelor find) 0 de Rafael (Lojele), contine Mu-
crelitine (1444). zee 87 Biblioteca Vaticana; 3. fig. Curtea
Varron m. scriitor latin, supranumit din Roma, sfantul Scaun.
cel mai invdtat dintre Romani, din Vatra-Dornei f. orasel In jud. Cam-
ale carui scrieri numeroase s'au pastrat pulung aproape de fostul hotar al Moldo-
putine fragmente (113-26 a. Cr.). vei 5000 loc. Pozitiune renumita 20 izvoare
Vartovia f. capitala Poloniei, pe ma- de ape minerale.
lul stang al Vistuki: 938.000 loc. Cornell Vavilon n. forma arhaica pentru Ba-
$ i industrii active: stole, metalurgie, ma- bilon: Turnul Vavilonului. .
sini. Veda f. cartile sacre ale Indienilor,
Vartolonsein (St.) m. unul din cei scrise in limba sanscrita.
12 apostoli, martir serbat la 11 Iunie : Vedea f, 1. afiuent al Dunarii, uda
la Vartoiomeiu e mijlocui verii. judetele Arges $ i Olt $ i se impreuna cu
Varus m. general roman care, sur- Teleorman: 2. ses prin judetul Arges.
prins de Teutoni, peri lmpreuna cu le- Vega m. V. Lope de Vega.
giunile sale (9 d. Cr.). Veggia (Iwalla) f. insula intre Istria
Vasa in. familia care a dat 7 regi Su- si litoralul croato-dalmat, locuitit od. de
ediei d 3 regi Poloniel. Romani, azi contopiti cu Ithlienii.
Vfiteguti in. pl. oras in Bucovina, jud. Veii m. pl. vechiu oras In Etruria, cu-
Storojinet. cerit de Romani dui:id un asediu de zece
Vasile (St.) m. 1. cel Mare, arhie- ani (395 a. Cr.).
piscop din Cezarea Capadociei, unul din Velasquez in. cel mai puternic $ i mai
cei mai ilustri parinti ai Bisericii onto- original dintre pictorii spanioli (1599
doxe, fundatorul vietii monahale qi aprig 1660).
Venere (Venus) f. 1. Mit. zeita fru-
luptfitor in contra arianismului: Omelii
(329-379): 2. zitia de 1 Ianuarie, Anul-
musetii: Venere marmurd caldd, ochiu
de piatrd ce sCrinteie, brat inolatic ca
Nou; 3. unul din sfintii trei Ierarhi.
Vasile m. numele a 2 Imparati din gdndirea unui impdrat-poet Em.; 2. fig.
Orient: VASILE I (Macedonicul), intre- frumusete admirabilfi: e o Venus; 3.
prinse reforma legilor (867-886)1 d VA- Astr. cea mai stralucita dintre planete,
arcs II Bulgaroctonul sau Omoritorul de numita el Luceafdrul de dirnineatd.
Bulgari), supuse pe Bulgari dupa un Venetia f. 1. provincle la N.-E. Ita-
rtisboiu de 20 de ani (976-1025). lid : 3.700.000 loc. cu cap. Venetia; 2.
Vasile m. numele mai multor Tari orris construit pe 27 insulete, In mijlocul
din Rusia: VASILII IV, Ilul d urmasul liii lagunelor intretaiate de 176 canaluri si
Ivan III, purth cel dintai titlul de auto- comunicand cu marea Adriatica : 172.000
crat al cuceri Novgorod (1505-1533); loc. Piata d catedrala San Marc, Paled
VAsna V. Tarul Rusid, avu sI lupte in ducal, muzee bogate. Puternica republica
contra falsilor Dimitrii 11 fu invins (1609) In evul-mediu, distrusa prin tractatul din
de Sigismund, regele Poloniei (1605 1611). Cam po-Formio (1797) si cedata Austriei,
Vasile-Lupu m. Dommil Moldovei, apoi (1877) redata Italid (Venetian).
Atbanez din Epir, trai in lupta continua Venezuela f. republica in America
cu contemporanul sa-u Mateiu-Basarab. de S., strabatutil de Orenoc: 2.590.000
El funda scoli slavone 8 o tipografie (1640), loc. Cap. Caracas.
introduse limba romana In serviciul di- Vengher m. numele slovacului din
vin $ i tipfiri codicele Pravilele frnpdrii- Ungaria.
testi (1646). Vasile Lupu rnuri in Cons- Veniantin in. 1. V. Beniamin; 2. V.
tantinopole (1661), dupa ce statuse 6 ani Costache.
in inchisoare, i fu Inmormantat la last, Vens f. Mit. V. Venere.
In manästirea Trei-Ierarhi. Venzi m. pl. triburi slave, raspandite
Vasluin n. 1. afiuent al Bárladului; dela Baltica pana la Alpi.
2. judet asezat cam In centrul Moldovei: Vereingetorix tn. erou national al
127.000 loc.; 3. capitala judetului cu a- Galilor, rascula Galia in contra Romani-
celas nume : 10.500 loc. lor; asediat si prins de Cezar, fu executat
Vat (Vacz) n. oras in Ungaria: 16.808 la Roma (46 a. Cr.).
locuitori. Verdi m. celebru compozitor Italian:
Vatate (loan 110 rn. Impair-at din O- Traviata, Trovatore, Aida, etc. (1813
rient (1222-1254). 1901).

www.dacoromanica.ro
 Ver 865 Vita

Verespatak ii. numele maghiar al ritA in 1840 cu principele Albert din casa
?rAselului ardelenesc Rosia. Coburg (1819-1901).
Verestorony n. numele unguiesc al Victoria f. provincie englezA in Aus-
)asului Turnu-Ros. tralia cu 1505.000 loc. Cap. Melbourne.
Veria f. district si ores In Macedonia, Bogate mine de aur
nsemnat pentru cultura bumbacului : 8000 Vid n. rAu in Bulgaria, afluent al Du-
ocuitori. nirii, udA Plevna.
Vernet (Horace) m. (cit. Verne), cel Vida m. poet iatin modern, autorul
mai celebru pictor francez de bltâlii (1789 unei Arte poetice (1.480 1566).
1863). Vidin n. oras in Bulgaria, pe Dunire :
Verona f. oral in Italia, pe Adige : 20 000 locuitori.
86.000 loc. Academie, Antichititi, Con- Vidra f. I. garlitA si sat In jud. Putna.
gres (1822), In care suveranii sfintei Ali- in plaiul Vrancei ; 2. sat in jud. Ilfov,
ante deciserä intervenirea Francezilor in statiune. de cale feratA.
Spania (Veronez). Vidre f. pl. comunA in Muntii A pu-
Veronese m. V. Paolo. seni, nume colectiv al satelor intre CAm-
Verres m. pretor roman In Sicilia, peni i muntele GAina, cu vr'o 6000 loc.
faimos prin venalitatea si delapidirile sale; Locul natal al lui Avram lancu.
atacat de Cicerone in cAteva discursuri Viena f. oras frumos, cap. fostului
faimoase (Verrinele), el s'exilA de bunA imperiu austriac, pe malul drept al Du-
voie (119-43). nArii: 2.035.000 loc. Univernitate dela 13.35.
Versailles n. (cit. Versa°, ores fran- Nurneroase i bogate biblioteci, edified
cez in departamentul Senei : 65.000 loc. frumoase. Industrie foarte activA. Aci se
Palat mAret, clArlit de Ludovic al XIV. semnarA mai multe tractate: primul puse
Muzeu de picturi istorice. Ad fu incheiat capit rfisboiului de succesiune din Polo-
tractatul din 28 Tunic 1919 intre puterile nia (1738), al doilea fu semnat in urma
aliate si asociate. V. Tractatul din Ver- Congresului titan la Viena de puterfle
sailles. aliate (1814-1815) si regulA starea Euto-
Verfet n. oras In Banat, Intre Bazias pei dupi ciderea lui Napoleon I (Vienez).
si Temesvar; 25.000 loc. Vinuri renumite. Vienne n. (cit. Vien'), numele unui
Vesal (Andreiu) m. medic, niscut la rflu in Franta, afluent al Loirei, si a doui
Bruxela, creatorul anatomiei, proles,' la departamente franceze.
Padua (1514-1564). Vieroa n. ministire In jud. Muscel.
Vespasian m. impi rat roman, Orin- ViforAta f. ministire In jud. Dimbo-
ele lui Titu 1 Domitian, domni cu zel vita, ziditA in 1530 de Vied Basarab.
si Intelepciune (69 79). Vigny (Alfred de) m. ilustro poet
Vespere siciliene f. pl. mAcelul Fran- francez (1799-1863).
cezilor din Sicilia in Lunea Pastilor din Vihorlat n. massiv In Ungaria la N.
anul 1282 (semnalul fu dat cu clopotele de Tisa.
de vespere sau de vecernie). Vihjoara f. sat in jud. Olt, unde se
Vesprim n. VCCI.IU oras episcopal in dete o bitilie intre Moise VodA si Vlad
Ungaria. VodA: 1737 loc.
Vespuccio m. V. Americo. Vijnita f. oras in Bucovina aproape
Vesta f. Mit. zeita tocului domestic de botarul Mrli despre Galitia, pe malul
la Romani : cu focul albei Veste aprinde drept al Ceremusului: 5877 loc.
al men sari EH. Villafranca f, outs In Italia: 11.000
Vezuviu n. munte l vulcan In Italia loc. Aci Napoleon III si imparatul Aus-
la 3 km. de Neapole. !nth de 1198 m. Wei semnarA prelirninarele de pace (1860).
Prima sa eruptiune distruse Herculanum, Vilna f. oras in Polonia cu 215.000 loc
Pompei i $tabia (79). Universitate (1587-1831).
Vichy n. (cit. Visi), orisel tn Franta Vinar n. oras In Mararnures, pe malul
cu ape minerale renumite; 17.000 loc. drept al Tisei, renumit pentru vinurile sale.
Vieleim n. numele popular al Betlee- Vinci m.y. Leonard de Vinci.
mului. Vint n. nume a doll& sate In Ardeal
Vico m. filozof Italian, autorul operei 1. Vintul de jos, comuni rurali In Jude-
$tiinto Noud sau Principii de filozofia tul Alba: 3854 loc.; 2. VIntul de sus, sau
istoriei (1668-1744). Alvint, comunA ruralA in judetul Turda
Victor-Emanuel m. rege al Sardiniei 1840 loc.
(1849), deveni rege al Italiei (1861), ocupá
Vintila m. 1. Domnul Munteniei, tick
Roma (1870), unde muri (1820-1878). de boleri la vAnitoare (1512-1534); 2.
Victoria I. regina Angliei, urmi un- mAnistire in jud. BuzAu, fundatA de Vin
chiului siu Guilom IV (1837) si se mA- ti1A-VodA in 1553.
L. Silineanu. Diet. Universal. 53

www.dacoromanica.ro
 Vir 866 Vol
v;rgiliu m. cel mai mare poet roman, Vladimirescu (Tudor) m. originar
a scris Bucolicele, Georgicele i Eneida din satul Vladimir (Gorjiti). vatav de
(70 19 a. Cr.). plain la Closani, organiza in Oltenia cete
Virginia 1. fecioara romana, ucisa de de Panduri, cu Cali se ridica impotriva
parintele ei in momentul arid decemvirul Grecilor din tail, dar fu asasinat din
Apiu Claudiu vru s'o rapeasca (448 a. Cr.). ordinul lui Ipsilante, capul Eteriei (catre
Virginia f. until din Statele-Unite ale 1780-1821).
Americei de N. cu 2.354.000 loc. Cap. Vladislav m. 1. (Basarab), sau Vlaicu,
Richmond. Dornnul Munteniei, batu pe Turd (1367)
Visnita 1. V. Vijuita. pe Unguri (1369), cu cari incheia pace
Virtu m. divinitate indiana, a doua (1364-1372); 2. v. Vlad VIII.
persoana a trinitatii brahmanice. Vladislav m. nume a 7 regi din Po-
Vistula 1. fluviu in Europa, izvorfiste Ionia (1081 1516) si a 3 regi din Boe-
din Carpatii Austriei. curge prin Craco- mia (1109-1197). V. Ladislau.
via si Varsovia, intra apoi In Prusia 0 Vladivostok D. oras la E. de Siberia,
se varsi In Baltica : 1100 km. until din debuseurile transsiberianului pe
Viteliu m, imparat roman, faimos prin Pacific: 90.000 loc.
desiranarile sale, inlocuit cu Vespasian Vlitdutii in. Domnul Munteniei, fra-
(69 d. Cr.). tele lui Radu cel Mare, ucis de Neagoe
Vitleim n. numele slay si popular al Basarab (1510-1512).
Betleernului. Vlahi m. pl. nume ce Grecii dau Ro-
Vizakna f. V. Ocna. manilor din Macedonia. V. Cuto-Viabi
Vizegrad ii. numele Albei ardelenesti. d Valahi.
Vizigoti m. pl. popoare barbare, im- Vlahia (mare, mica) f. V. Valahia.
pinse de Huni spre Dunare, cantonate in Vlaho-Clisura f. V. Clisura.
Tracia de Teodosiu ; invadara Italia si Vlaho-Livadia f. V. Livadia.
jefuiri Roma sub conducerea lui Alaric Vlahutai (Al.) in. poet psicolog si ar-
(410), patrunsera In Galia si in Spania tist, discipolul si continuatorul lui Erni,
(412). Ei se mentinura. in Spania pani nescu (1859-1919).
la 711, cand regatul lor fu distrus de Mauri. Vlaicu m. V. Vladislav.
Viziru n. targ in centrul jud. Braila : Vlasca I. judet asezat in partea seasi
6500 loc. V. Odaia Vizirului. a Munteniei, pe langa Duni; e : 256.000 loc.
Vlad m. numele mai multor Domni Cap. Giurgiu (Vlaseean). [Serb. VLA7ZA,
cari ocupari tronul Munteniei intre 1310 Valahial.
1532: VLAD I, v. Vladislav; VLAD Ii Vlasi m. pl. V. Megleniti.
(Dracul), fiul lui Mircea i tatil lui Te- Vlàsie f. Wine intinsa cars, inainte
pes, tiran invins i taiat de Danciu (1433 de 1848, se intindea in susul Bucureoilor
1446); VLAD III, fiu I lui Dan III, rastur- ca un arc, coprinzand manistirile Cer-
nat de Vlad Tepes (1452-1456); VLAD nica, Pasirea, Snagov etc. Cuibul haidu-
IV (Tapes), fiul lui Vlad Dracul, tiran cilor in vremea fanariotilor, in urma gazda
cumplit a rand pedeapsa favoriti era de talhari: par'cd ar fl in codrul Via-
tragerea in teapA, invinse pe Turd (1445 siei.
1462); parish de ai sui, se duse la Vodii-Carol n. sat in Teleorman, in-
Mateiu Corvin, care IL (inn 12 ani in in- fiintat in 1880: 1204 loc.
chisoare; revenind pe tron, domni cateva Vodastra f. comuni Intre Caracal pi
Juni. ucis find de Laiot Basarab (1474); Celeiu, cu o cetate de pimant de forma
Vt,to V. v. Laiot; WAD VI (Calugarul), unui pentagon. Statiune preistorica unde
fiul lui Vladislav, duse o vieata evla vi-
s'au descoperit arme, unelte de piatra pi
oasi si se calugiri in cele din urmi (1483
vase de lut: 1500 loc.
1496); VLAD VII, v. VIAduta ; WAD VIII Vodena 1. oras in Macedonia ; 15.000
(Vladislav), numit de Turd, fu alungat loc. Cascade frumoase.
din domnie (1520-1526); WAD IX, fiul Vodita f. manistire langa Tutnu-Seve-
caul precedent, domni scurt timp i muri rin, zidlt in 1370 de Vladislav Basarab.
Innectindu-se in Dambovita (1530-1532). Vogoridi m. 1. (Stelanachi), hatman
Vladimir (cel Mare) in. mare duce moldovean, caimacam in Muntenia si Mol-
din Rusia, se ficu prin cuceririle sale dova la 1821: 2. (Nicolaie), caimacam in
sta pan pesie intreaga Rusia (980 - 1015). Moldova la 1857.
Vladimir n. ordin instituit de Cate- Volga f. fluviu in Rusia, se varsi in
rina 11 in 1782. Marea Caspica : 3430 km.
Vladimir n. 1. gubernie ruseasca cu Volsci in. pl. popor din Italia antici,
1.516.000 loc. ; 2. ora In gubernia cu a- la S.-E. de Roma, fu stunts in 388 a. Cr.
las flume : 35.000 loc. Volta tn. fizician Italian, celebru prin

www.dacoromanica.ro
 Vol 867 - Wes
lucrarile sale asupra electricitAtil, inven- tori pastreaza portul i datinile din ve-
t a tor (1799) al pilei voltaice (1745- 1827). chime. Punct de contact intre Muntenia,
Voltaire m. (cit. Volter), scriitor, poet, Moldova al Ardealul (Vrincean).
istoric l filozof francez, imbratisii toate Vrata f. oraa comercial In Bulgaria,
genurile, exercita o influenta europeana pe raul Skit : 12.279 loc. Vinuri yi piei.
sub raportul literar, social at religios : Vucasin m. (and Serbiei, ginerele lui
Secolul lui Ludovic XIV, Dictionar Alexandru Basarab (1367-1371).
filozofic, Corespondenta (1694 1778). Vulcan m. Mit. zeul focului at al ar-
Voronet ri. manastire in Bucovina, telor metalurgice.
jud. Campulung, zidita in 1448 de Stefan Vulcan (Samna) rn episcop din Ora-
cel Mare. Aci se descoperi manuscriptul dia-Mare, barbat meritos pentru culture
dela Voronet (Fapiele Apostolilor), cea Romanilor ardeleni (1753-1530).
mai veche carte romaneasa. Vulcan m. I. plaiu in jud. Gorjiu
Voscopole I. V. Moscopole. inalt de 1624 m.; 2. trecitoare numita
Vosgi m. pl. 1. lant de munti la N.-E. Lainici. [Din slay. yule), lup].
Frantei, se intinde intre Rin si Mozela, Vulcana L sat ai izvor de ape mine-
apoi patrunde in Bavaria renana ; 2. numele rale in jud. Dambovita, mai bogate in iod
unui departament francez cu 421.000 loc. ca cele dela Govora : 700 loc. V. Valcana.
Vrancea 1. 1. portiune a Carpatilor Vulgata f. traducere latina a Sfintei
Moldovei Imre Putna i Milcov; 2. plasá Scripturi, revizuta de sfantul leronim (384),
cu 12 sate in jud. Putna, ai aril locui- singura recunoscuta de Biserica catolica.

Wagner (Richard) m. ilustru compo- rul de Regi, juca un rol insemnat tn

zitor german, nascut la Lipsca i mort in Risboiul celor douà Roze (1420-1471).
Venetia, creatorul dramei muzicale : Tan- Washington m. om de Stat ai gene-
hduser, Lohengrin, Tristan si Izolda, ral american, comandl armata nationala,
Parsival, etc. (1813-1883). luptii in contra Englezilor and cu ras-
Wagram n. sat aproape de Viena, boiul Independentei 1 fu primul preae-
unde Napoleon I repurta o victorie asu- dinte al Republicei Statelor-Unite -(1732
pra Austriacilor (1809). -1799).
Waldeck (principatul de) n. Stat in Washington n. I. unul din Statele-
Germania, cu cap. Arolsen: 58.000 loc. Unite ale Americei de N.: 1.950.000 loc.
Wales n. (cit. Ueilz), sau tara Galt- cu cap. Olympia; 2. capitala Statelor-
!or, provincie la V. de Britania Mare. Unite: 493.'000 loc.
Moatenitorul coroanei poartt, in Anglia, Waterloo n. sat In Belgia, unde Na-
titlul de Principe de Wales. poleon I fu invins de armata anglo-pru-
Walhalla f. In mitologia scandinava siani (1815).
palatul lui Odin, in care rasboinicii morti Watt (James) m. inginer Scotian, in-
pe campul de blitaie ?al petrec timpul in vent& maaina cu aburi (1736-1819).
oaspete, sorbind miedul ce le toarna Wal- Watteau m. (cit. VatO), pictor fran-
kiriile: un cant de Walhalla Ex. cez, cultiva genul gratios (1684- 1721).
Walkirie f. zeit5 din panteonul nor- Weber m. corn pozitor german, autorul
dic, care transporta in Walhalla pe ras- lul Freischiitz, Oberon, etc. (1786- 1826).
boinicii viteji morti In bitilii. Weimar n oraa i capitala marelui
Wallenstein m. 1. general austriac, ducat de Saxa-Weimar : 38.000 loc., de-
nascut in Boemia, se distinse In Risboiul veni, sub Carol-August i ducesa Amalia,
de 30 de ani i muri asasinat (1583-1634); centrul intelectual al Germaniei la ince-
2. titlul unei trilogii dramatice de Schiller. putul sec. XIX.
Walter-Scott m. V. Scott. Wellington (Lord) m. general englez,
Walther (Baltazar) m. medic originar comandantul armatei anglo-spaniole in
din Silezia, veni la 1597 In Muntenia la contra Frantei (1810-1814), Invinse (1815)
Curtea lui Mihaiu-Viteazul in Targoviate; pe Napoleon la Waterloo (1769-1852).
public& latineate la Gfirliz in 1589 o des- Wenceslau m. numele mai multor
criere a ispravilor eroului dela Calugareni. duci l regi ai Boemiei, dintre cart WEN.'
Warwick n. comitat In centrul An- CESLAU IV, rege al Boemiei (1272), fu ales
gild cu 1.390.000 locuitori. Cap. Warwik: in 1300 rege al Poloniti l peste un an
13 000 loc. rege al Ungariei; el muri in 1306.
Warwick (Conte de) nr general ai Westfalia f. Provincie a Prusiel re-
om de Stat englez, surnanumit Fricdto- nane, tune Rtn .5,i Wezer: 4,468)100 Loc.

www.dacoromanica.ro
 Wes 868 Xim
Cap. Minster. Ad turd semnate in 1648 sà triumfe teoria nationalitAtilor In pagub
tractatele care puserd capfit Rdsboiului de intereselor practice ale fiecdrii natiun
30 de ani. Principalul autor al Societcitii nation;
Westminster n. vechiu oras in An- lor, datoritift initiativei sale. Politica-i in
glia, pe malul stang al Tamizei, in12Iobat ternationald nu obtinu aprobarea Senatult
Londrei. Celebrd mAnfistire, ziclità sub american (1856-1924).
Henric IV, care contine mormintele regi- Windsor n. oras in Anglia, pe malt
lor i oamenilor ilutri ai Angliei. drept al Tamizei: 23 000 loc. Castelul re
Wezer m. fluviu al Germaniei, se varsd gal in chip de cetdmie, resedinta obit
In Marea Nordului: 415 km. nuitd a suveranilor englezi.
Whig m. partizan al regimului liberal, Winkelmann m. anticar german, cret
in Anglia. V. Tory. torul arheologiei stfintifice: Istoria Arte
Wickenhauser (Franz Adolf) m. con- in Antichitate (1717-1763).
silier financiar in Bucovina, autor de nu- Witikind rn. erou saxon, apArd mu
meroase lucrdri privitoare la istoria ma- timp patria sa In contra lui Carol Magn
ndstirilor moldovenesti (1809-1891). (mort in 807).
Wiclef m. ereziarh englez, unul din Witt (loan de) m. om de Stat olar
dez, adversarul casei de Orange, ucis ir
precursor ii protestantismului (1324-1337).
Wieland m. poet si scriitor german: tr'o rdscoald odatA cu fratele ski Cam
Oberon (1733-1813). (1623 1672).
Wieliczka f. oras in Galitia cu vaste Wittenberg n. oras $n Saxonia,
mine de sare gemd, exploatate de 600 de Elba : 26.000 loc. MormAntul lui Luthe
ani: 6000 loc. Wolf (Frideric-August) m. ilustru f
Wiesbaden n. oras in Prusia, cu ape lolog i erudit german: Prolegomene 1
termale celebre: 96.000 loc. Homer, manifestul scepticismului homeri
Wilhelm m. nume a 3 suverani ai in care sustine cA Iliada i Odysea n
Prusiei i Germaniei: Walnut I (de Ho- sunt opera unui singur poet (1759-1824
henzollern) urrnd in 1861 fratelui sdu Fri- Wollaston m. fizician si chimist er
deric-Wilhelrn IV, invinse Austria (1866), glez, facu mai multe descoperirt indu
Vranta (1870) $ i fu proclamat (1881) im- triale (1766-1828).
pdrat al Germaniei (1797-1888); WILHELM Woolich n. (cit. Ulici), oras in At
II, nepotul celui precedent, ndscut in 1859, glia, la E. de Londra : 140.000 loc. Arsen,
urmã pe iron in 1888 tatillui sdu Fride- principal al rnarinei engleze.
ric III. care nu domni decdt trei luni. Worcester n. comitat i oras in Ai
Principalul autor j inspirator al rdsbo- glia cu 54.000 loc.
iului mondial (1914 1918), Wilhelm II, Worms n. oras in Germania, pe mr
dupd ultimele succese ale Aliatilor, abdicd lul drept al Rinului: 45.000 loc. Aci s
tronul in 1918 si se refugia in Olanda. tinu Dieta din 1521 (Luther inaintea It
Wilhelmina f. regina Olandei dela Carol V) si se Incheid tractatul intre Ar
1890, ndscutd In Haga la 1880, se cdsf- glia, Sardinia si Ungaria (1743).
ton In 1911 cu printul Henric de Meek- Wfirtemberg n. regat In fostul lir
lem burg-Schwerin. periu German, intre Baden si Bavaria
Wilson (Woodrow) m. Presedintele 2.569.000 loc. Cap. Stuttgard.
Statelor-Unite, sub care se Cacti partici- Wurzburg n. oras in Bavaria, pe Meir
parea americana la rfsboiul mondial. Eden. 75.000 loc. Universitate (dela 1582).

Xantipa f. 1. sotia lui Socrate; 2. fig. fratele celui precedent autor de roman
§i fam. temeie cicAlitoare. sociale : Brazi si Putregai (moil 1917,
Xenophane m. filozof grec, fundato- Xeres n. 1. oras in Spania. cu vinu
rul scoalei din Elea, &Bent in Azia-Micd albe renumite: 67.500 loc.; 2. vin d'acolc
(620-520 a. Cr.). a bea xeres.
Xenophon rn filozof, istoric i gene- Xerxe m. rege al Persiei, fiul l au(
ral atenian, dirijd rettagerea celor Zece- cesorul lui Dariu, invadd Grecia cu
mii, povestitd in Anabasis; a mai scris armatd nenumdratd; invins la Salamin
Ctropedia, Amin tiri despre Socrate, (480) si la Platea (479), el fugi i mur
etc. (415 355 a. Cr.). asasinat (485-472 a. Cr.).
Xenopol (Alexandru) m. eminent is- Ximene m. cardinal si om-de-Sta
toric si economist : Istoria Romdnilor din spaniol, consilierul Izabelei si autorul u
e Tv_ ja n d (1847-1920). II (Nicolaie) nei Biblii poliglote (1436 1571).

www.dacoromanica.ro
 Yan 869 Zim

Yankee m. (cit. ianki), nume ironic tagenetilor, disputh tronul familial Lan-
ce Englezii dau Americanilor din State le- caster 1 dete Angliei 3 regi pe Eduard
;

Unite (rostire stricath a vorbei English). IV, Eduard V si Richard IIL

York n. comitat in Anglia cu 490.000 Young (Eduard) m. poet englez, som-
loc. Cap. York: 89 000 loc. Casa de bru l melancolic, autorul unor poeme
York, ramurä a familiei regale a Plan- Noptile (1681-1765).

rabala corn. ruralà in jud. Trei-Scaune, Zara 1. oras fost in Austria, cap. Dal-
revdintà de plash. matiei in Adriatica ; 36 500 loc.
Zabraluti m. pl. culme a Carpatilor Zarand a. culrne a Muntilor Metalici
in jud. Back', separá usita de Trotos. spre S., se Intinde printre Mure I Cris,
Zacint n. V. Zante. cu varfuri pana aproape de 1000 m,
Zagreb n. V. Agram. Zastayna I. oras in jud. Cernhuti cu
Zaharia in. 1. unul din cei 12 pro- 4500 loc.
(eft mid ; 2. tatil sfantului Joan Botezh- Zelanda f. 1. provincie a Olandei, In-
torul ; 3. rage din Izrael (767 a. Cr.). Ire Meuza 1 Escauta : 243.000 loc. CaP.
Zair rt. V. Congo. Middelburg; 2. (Nona), colonie englezh
Zaizon (Zizin) 13, unul din cele sapte in Oceania ; 1.218.000 loc. (Zelandez).
sate ale Sicelelor, spre E. de Brasov, cu Zend-Avesta f. colectiune de carp
bai renumite de fier. sfinte ale sectatorilor lui Zoroastru.
Zalau (Zilah) n. cap. jud. Sdlaj, cu Zenobia f. raging din Palmira, In-
10.000 loc. vinsh de Aurelian (266-273).
Zama f. oras in Africa antich, la S.-V. Zenon m. 1. (din Elea), filozof grec,
de Cartagine. Victoria lui Scipione Afri- creatorul dialecticei (sec. V a. Cr.); 2.
canul asupra lui Anibal (202 a. Cr.). filozof grec,Instrui la Atena in Portic al
Zambez m. fluviu in Africa australh, se fundl scoala stoich (mort 260 a. Cr.):
varsh In canalul Mozambicului : 2500 km. 3. (Izauricul), Imphrat din Orient, avu
Zamiireseu 1. (Mihail) M. poet me- sh lupte in contra familial sale spre a
lancolic Cdntece si Plangeri (1839 se mentine pe tron, fu ajutat de Gotii
1878); 2. (Duiliu), poet delicat si pro- din Italia (474-491).
zal or bun (1858-1922). Zenta f. lams tn Iugo.Sla via pe Tisa :
Zamoisky in. cancelar polon, se a- 24.000 loc. Victoria principelui Eugeniu
Base in 1600 cu leremia Movilà, Domnul asupra Turcilor (1697).
Moldovei (1541 1605). Zephyr m. Mit. zeul vanturilor line:
Zalmoxe rn. profet dac care interneià ca zephyrii ce adie canturi dttici ca
cultul zeului Gebeleizis, cu care se con- un fior En.
funda mai tarziu. Zernesti pl. 1. comunh in judetul Bu-
Zanghebar n. lark intinsh in Africa zhu, langh pasul Bran : 4900 loc. Milk
orientali, dealungul Mgrii Indiilor, in po- Intre Brancoveanu l Austriaci (1690); 2.
sesiunea Angliei. corn. in jud. Brasov cu o fabrich de
Zdnoagii f. culme a Paringului, se- !Artie.
parh basinul Jiului de al Oltului. Zeuxis rn. pictor grec celebru (sec.
Zante n. insulh in Grecia pe coastele V a. Cr.).
Moreii: 44 500 loc. Cap. Zante: 15.000 Zeys m Nit. nurnele grec al lui Ju-
loc. Fructe i vii renumite. piter.
Zanzibar n. insula In Africa orien- Zilah n. V. Zalgu.
talh, pe coasta Zanghebarului: 210.000 Zilot Romanisl m. pseudonimul seri-
loc. Cap. Zanzibar: 25.000 loc. itorului-patriot care a scris ultima cro-
Zapoliya rn. nobilá familia ungureasca,nich (in prozA i versuri) din epoca fa-
din care ION ZAPOLIYA, Domnul Transilva- narioth dela 1796 panh la 1821 (1780
niei. se lupth cu Petru Rares (1540-1570). 1850).
Zaporojeni in. pl. Cazaci din Ucra- Zimisce (loan) In. Imp5rat din Ori-
ina sub Mazeppa, furl transplantati de ent, niscut in Armenia (925 970).
Catarina II in ostroavele Niprului l pe Zimnicea f. orhsel In jud. Teleorman,
coastele marii de Azov. in fata istovului: 8000 loc. Port secun-

www.dacoromanica.ro
 Zis 870 Zwi
dar. Targ la sfantul Petru. Lupte intre victima cruzimii regale; ai primit de a-
Turd ai Ruai (1792 ai 1828). Punct stra- ceatia, el if dete pe maim lui Dariu (520
tegic. a. Cr.).
Ziska (loan) m. aventurier ceh, cape- Zoroastru m. fundatorul religiunii
tenia Husitilor dupti moartea lui Huss; magilor, la Persi ai la Mezi (sec. IV a.
devasta Ungaria (1386-1424). Cr.). Invittatura-i, pastrata in Zend-A-
Zizin n. V. Zaizon. vesta, e profesata Ina pe tarmurit Cas-
ZIatna 1. oraael ardelenesc pe riul pied at ale Indiei de catre Ghebri.
Ampoiu, cu mine de aur al de argint: Zorobabel rn. principe din familia
6000 loc. lui David, scoase pe Evrei din captivi-
Zoi/ m. 1. gramatic grec din sec. IV Itatea babilonica at rezidi templul din Ie-
a. Cr detractor injust al lui Homer; 2. rusalim (536 a. Cr.).
jig. critic ignorant ai gelos. Zulcuti m. pl. popor negritean din S.
Zola (Emil) rn romancier francez, Africei, supus Englezilor.
aeful scoalei naturaliste, imaginatiune pu- Zurich n. canton In Elvetia at 538
ternica, mare talent descriptiv, mai mult de mii loc. Cap. Zurich: 209.000 loc. U-
epic deck Brie (1840-1902). niversitate. Patria lui Gesner ai a lui
Zopir n. nobil pers, celebru prin de- Lavater.
votamentul sat) bizar pentru Darin: ta- Zwingli rn. reformator elvetian, pro-
indu-ai nasul i urechile, el se prezenti paga protestantismul in Elvetia; suprimi
Babilonienilor, duamani ai lui Darin, ca celibatul preotilor p liturghia (1484-1531).

www.dacoromanica.ro
 SUPLIMENT
absenteism n. Jur. lipsirea voita a cu estompa; 2. fig, a atenua, a Indulci:
unui pi oplietar de imobil (mosie sau casA), a estompa o povestire prea crucia.
incassand doar venitul pe care 11 cheltu- feminism n. tendenta de a imbunAtAti
ieste in alta lara. starea socialà a temeii, de a largi drep-
absenteist m Jur. care practicfi a b- turile sale.
senteismul. feminist Tn partizan al feminismului
absterationist m. cel ce se abtine si hertziene (undele) I. pl. Fiz. unde
tematiz dela exercitiul unui drept sau al electrice (studiate de fizicianul german
unei functiuni. Rudolf Hertz, mort in 1894 .
adventist in membrul unei secte a- kimono n. tunicA lungs de ambele
mericane, fundati pe la 1831. care ay sexe ce se poartii in Japonia, azi rAspsn-
leapta o a doua sosire apropiatS a Man- ditA si in tArile din Europa.
tuitorulul . leitmotiv n. motiv caracteristic, idea
animator m. insufletitor. ce revine des intr'o partitiune muzicala.
antebelic a. ce dateazA dinainte de manicurh t. temee care Ingrijeste mai-
fasboiul mondial (1914 1918). pile.
antenii f, firul conduator intrebuintat malinfi I. AdaogS : 5. numele popular
In radiotelegrafie. at automobilului.
antialcoolic a. care combate abuzul modernist m, cel ce preferA trecutu-
sau uzul alcoolului. lui gustul modern (In mobile, in artA, in
apuntamente a. pl. salariul functio- literaturS).
narilor superiori tr. appointements). pahar n. Adaoga : 3. Med. pop. yen-
arteriosclerozh f. Med. intArirea pz- tuzS : a pune cuiva pahare.
retilor arternlor (cari 'si pierdelasticitatea). pija Ina I. costum de casS, larg i usor
as M. Adaoga : 3. primul in felul lui: (strAns la beau), haMS originara din Ja-
ca aviator e un as. pbnia.
asanh v, a insanatosi: a asana an postbelic a. care dateazA dupS rSz-
oraa; fig, a asana moravurile. boiul mondial (1914 1918).
batic n. 1. procedeu oriental de a de- puericulturit I. suma mijloacelor pen-
cora stofe, piei, etc.; 2. stofS astfel deco- tru a asigura nasterea si desvoltarea co-
ratti. LVorbA de bastinA malaezAL piilor sbnitosi i viguro§i.
batich v. a decora astfel stofe, piei, puponierà f. sectia pruncilor (intfun
hArtie, etc. azil matern).
blagomanie f. Paranteza trebue astfel regionalism n doctrinS care favor--
formulath : [Vorbii de origina francezA (din zeazA grupurile regional:.
Hague, molt, si manic, patirna), sinonim regionalist m. partizan al regionalis-
de moitologie J. mului.
browning n. pistol automatic. sabot& v. a strica sau distruge cu tot
claxon n. tignal de automobil. dinadinsul materialul Incredintat lucrAto-
claxonit v. a suna din claxon. rilor.
crematoriu n. cuptor de ars corpul sabotaj n. apucAturA necinstita a lu-
mortilor. crAtorilor cari intentional deterioreazil ma-
dioptrie I. Fiz. unitate de convergenta terialul staptInului bor.
a lentilelor : gradul de miopie sau de arJä f. Ada oga ; 4. fig. caricaturA,
presbitie se evalueazd in dioptrit. imitatie grotesca o sada satiricii.
egotism n. sentiment exagerat de pro- eilefui v. 1. a netezi, a sclivisi; 2. fig..
pria-i persoanit. a polei: a-si slefui versurile. [Nernt.
elevator n. aparat de ridicat greutAti, SCHLBJFENI.
proviziuni, etc. (-= fr. éldvateur). loler rn conductor de automobil fr.
esto.mph Y. 1. (In pkturd) a desena chauffeur),

www.dacoromanica.ro
 sub 872 tur
sUbconseient n. Filoz. constiintA ob- tignal n. V. signal.
scud' sau semi-conslinna. turf n. 1. teren de curse pentin Cdi :
subsol n. Adaoga : 2. Geogr. strat ce 2. sportul alergardor de cat.
vine imediat subt un teren vc6eLal; un I turfist in. cel ce frecventa turtul cu
subsol nisipos. ' asiduitate.
taximetru n. m5 urator la o triisura turism n. gustul de cilatorii: turis-
de distanta percursa sau de timpul cat mul e azi loarle reispdndit.
clU ntul o ocupa.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro