1.

Modul de recoltare și condițiile de transportare a exudatului nazofaringian și a membranelor

fibrinoase pentru depistarea bacililor difterici, Bordetella, pertussis, meningococ.
Recoltarea probei:
se aseaza pacientul pe scaun cu fata spre sursa de lumina, gatul in usoara extensie si ceafa
sprijinita de spatar sau perete;

se introduce bland tamponul printr-o nara de-a lungul planseului nazal, pana atinge peretele
posterior al nazofaringelui;

– se lasa tamponul pe loc cateva secunde, apoi se roteste usor si se retrage;

– se introduce tamponul in tubul protector prevazut cu mediu de transport (Amies sau Stuart),
se eticheteaza si se trimite la laborator.
• Recoltarea tamponului nazal se face in mod diferentiat, in functie de scopul urmarit, de
prezenta si locul leziunii.
• Astfel, pentru cercetarea starii de portaj se introduce tamponul de uz general umectat cu
solutie salina izotonica, in fosele nazale atat cat este posibil si se roteste usor pentru a face
posibila desprinderea secretiei.
• Atunci cand se constata leziuni la nivelul vestibulului nazal se procedeaza la ridicarea lobului
nazal cu policele unei maini, restul palmei fiind asezat in fruntea bolnavului. In acest fel se
descopera vestibulele nazale, se indreapta fasciculul de lumina in dreptul leziunii si se rcolteaza
cu tamponul.
• Cand leziunea este situata in fosele nazale, recoltarea se face de catre specialist cu speculul
nazal prin rinoscopie anterioara pentru evidentierea zonelor respective(planseul foselor nazale,
meatul inferior si mijlociu, cornetul inferior si mijlociu) si posterioara pentru evidentierea
coanelor si cozilor cornetelor. In acest fel este posibila prelevarea secretiei din sinusurile
adiacente.
• Se recolteaza, de obicei, un tampon; in cazul suspiciunii de portaj difteric se recolteaza doua
tampoane
Transportul probelor catre laborator se face in maximum 2 ore de la prelevare. Desi probele
prelevate pe tampoane in tuburi ce contin mediu de transport pot fi pastrate pana la 24 h, este
recomandat ca insamantarile pe mediile de cultura sa se faca imediat ce probele ajung la
laborator, pentru o mai sigura recuperare a microorganismelor urmarite.

2. Modul de recoltare, păstrare și transportare a materialelor patologice pentru depistarea

shigelelor, salmonelelor și altor enterobacterii.
(shigele, salmonele,echerichia, klebsiela, proteus)
Recoltarea probelor în infecţiile extraintestinale depinde de localizarea
infecţiei şi a fost descrisă în capitolul respectiv (a se vedea recoltarea sângelui, urinei, secrețiilor
purulente, etc.). Enterobacteriile se înmulţesc foarte repede în produsele patologice ca, de pildă
în urină, motiv pentru care trebuie trimise cât mai repede la laborator, unde vor fi păstrate la
frigider până la prelucrare.
În infecţiile intestinale se recoltează materii fecale. Acestea trebuie recoltate cât mai
aproape de debutul infecţiei, preferabil din scaunele spontane. Ele se însămânţează la cel mult 2
ore după recoltare. Dacă nu este posibil, sunt necesare medii de transport de tipul Cary-Blair,
Stuart sau Amies.
3. Hemocultura în diagnosticul bolilor infecțioase. Indicații. Tehnica interpretare clinică.
Sângele este un produs în mod normal steril, având la dispoziţie capacităţi de clearance
microbian. Ca produs patologic acesta poate fi recoltat pentru examen bacteriologic sau
pentru examen serologic.
a. Pentru examenul bacteriologic se efectuează hemocultura, care stabileşte prezenţa
bacteriilor în sânge prin însămânţarea unei probe de sânge într-un mediu de cultură adecvat.
Este indicată în cazul pacienților cu suspiciune de septicemie/bacteriemie, cu sindrom febril
prelungit/sindrom infecțios sever, afecțiuni valvulare, febra de cauză neprecizată etc.
Timpul optim de recoltare este imediat ce frisonul şi-a făcut apariţia (adică la 1-2 ore de le
pătrunderea bacteriilor în sânge, după care acestea încep să se multiplice).
Tehnica de recoltare: se aşază pacientul cu braţul confortabil pentru a evidenţia cât mai bine
venele de la plica cotului (la sugar se recoltează sânge prin puncţia venei jugulare). Se
decontaminează plica cotului pe o suprafaţă mare, cu produse biocide care se regăsesc în
registrul de biocide. Se aplică garoul deasupra plicii cotului pentru hemostază şi evidenţierea
venelor. Se imobilizează vena cea mai accesibilă cu arătătorul mâinii stângi şi cu dreapta se
puncţionează, extrăgându-se 5-10 ml de sânge (la sugar 1-3 ml sânge). După recoltare se dă
drumul la garou, se retrage acul şi se face hemostaza cu tampon de vată cu alcool. Apoi se
schimbă acul de puncţie cu acul de rezervă. Sângele se însămânţează imediat pe medii de
cultură lichide, în cele 3 seturi de flacoane, agitând uşor, pentru omogenizarea cu mediul.
În prezent există pe piaţă flacoane cu medii de cultură ce conţin substanţe cu efect neutralizant
asupra antibioticelor (utile în cazul în care pacientul a fost tratat cu antibiotice).
După recoltare, flacoanele de hemocultură se vor eticheta corect și vor fi trimise către
laboratorul de microbiologie. Mediile de cultură astfel însămânţate se introduc în incubatoare
speciale de tip Bactec®sau Bactalert®, care asigură temperatura de 37°C şi semnalizează prin
semnal luminos şi sonor hemoculturile pozitive/negative. Cele pozitive vor fi ulterior
însămânţate de către personalul din laborator pe medii solide în vederea identificării germenilor

4. Picătura groasă a sîngelui în infecția meningococica. Indicații, interpretare clinică. (nu gasesc
răspuns)
5. Puncția lombară. Indicații. Tehnica efectuării. Interpretarea clinică a analizei LCR.
Indicați: Medicul neurolog pediatru ar putea cere o punctie lombara pentru:
A preleva o mostra de lichid cefalorahidian
A injecta un tratament (precum agenti chimioterapeutici) direct in sistemul nervos central,
pentru o eficienta mai mare
A elimina excesul de lichid cefalorahidian (ceea ce scade presiunea in canalul spinal) la copiii cu
hidrocefalie sau hipertensiune intracraniana
A masura presiunea lichidului cefalorahidian in canalul vertebral
Daca sistemul nervos central al copilului este afectat, acest lucru poate provoca intarzieiri in
dezvoltarea sa normala. Detectarea precoce inseamna o sansa in plus de identificare a cauzei,
de tratare rapida si de a scadea riscurile de complicatii pe termen lung.

Afectiunile frecvente pentru care se indica punctia lombara sunt:

Infectii precum meningita (bacteriana, virala, parazitara)

Limfom
Leucemia
Cancere ale creierului si ale sistemului nervos central
 Inflamatie a vaselor de sange (vasculita)
Boli autoimune precum scleroza multipla
Tehnica: LCR se efectuează la patul bolnavului, prin puncţie lombară (rahidiană) sau
occipitală, în condiţii riguros aseptice folosind ace speciale cu lungimea de 6-10 cm şi
diametrul de 1 mm. Volumul necesar pentru examenele bacteriologice, biochimice şi
citologice este de 10-15 ml la adulţi şi 2-10 ml la copii, volum repartizat în mod egal în trei
eprubete diferite. Transportul la laborator se face imediat şi la o temperatură cât mai apropiată
de 37°C (meningococul fiind foarte sensibil la variaţiile de temperatură). Lichidul rahidian
trebuie să ajungă încă ”cald” la laborator. În caz contrar, un rezultat - LCR-steril - este fără
valoare.
O punctie lombara este o procedura frecvent efectuata, in cadrul careia i se cere copilului sa
stea ghemuit, timp in care medicul foloseste un ac special pentru a ajunge in canalul spinal.
Astfel, medicul poate preleva putin lichid cefalorahidian pentru testare, sa administreze un
tratament sau sa masoare/elibereze presiunea din canalul spinal. Poate parea invaziva si
dureroasa – unii copii pot simti un disconfort sau dureri de cap dupa – dar punctia lombara este
frecvent resimtita ca o „ciupitura” cu durata de cateva minute. Cei mai multi copii fac punctie
lombara cu anestezie locala, ceea ce inseamna ca sunt constienti, dar zona este amortita.

Odata ce copilul este pregatit, se va aseza in pozitie ghemuita, ca o minge, astfel incat medicul
sa poata efectua procedura. O asistenta va sta langa copil pentru a-i spune ce face medicul.
Copilul trebuie sa stea nemiscat.
Se gaseste spatiul potrivit din coloana unde se va introduce acul. Locul este dezinfectat si apoi se
aplica un anestezic local sub foram de crema.
Pentru a intari anestezia, se injecteaza un medicament special, care va amorti zona. Desi poate
durea pentru cateva secunde, prezinta avantajul ca reduce durerea in timpul efectuarii punctiei
lombare. Apoi, se introduce acul special in canalul spinal.
Copilul va simti o anumita presiune in timp ce acul este introdus. Este important ca micutul sa
stea nemiscat. Se preleveaza lichid cefalorahidian si se masoara presiunea in canalul spinal.
Daca este nevoie de administrare de tratament in canalul spinal, se foloseste acelasi ac.
Se indeparteaza acul si se dezinfecteaza zona, aplicandu-se un plasture.

Interpretarea clinica: La lichidul cefalo-rahidian se urmăreşte culoarea, turbiditatea, prezenţa

depozitului sau a
cheagului înainte de a fi supus centrifugării. În mod normal LCR este limpede “ca apa de
stâncă”. În prezenţa semnelor meningeale (febră, redoarea cefei, fotofobie) chiar şi un LCR
limpede pledează pentru o meningită virală sau tuberculoasă. Un LCR tulbure demonstrează
prezenţa leucocitelor şi indică o infecţie bacteriană.

6. Coproscopia, interpretare clinică.

Examenul microscopic al materiilor fecale aduce informatii asupra digestiei la care sunt supuse
alimentele, in cursul trecerii lor prin tubul digestiv. Recomandari pentru proba de digestie –
investigarea tulburarilor de digestie, absorbtie si tranzit intestinal: sindrom de malabsorbtie,
disfunctii pancreatice exocrine, disfunctii biliare, fistula gastrocolica, fibroza chistica.
Interpretarea rezultatelor

• Prezenta fibrelor musculare partial digerate sau nedigerate pledeaza pentru o tulburare de
digestie: obstructie biliara, disfunctie pancreatica exocrina (fibroza chistica), fistula
gastrocolica1;2, hiposecretie gastrica de acid clorhidric (tesutul muscular nu poate fi digerat in
intestin daca acidul clorhidric nu disociaza si digera tesutul conjuctiv) sau tranzit gastro-
intestinal accelerat.

• Cresterea acizilor grasi in scaun (in special acizi grasi si sapunuri) se asociaza cu sindromul de
malabsorbtie cauzat de: boala celiaca, sprue, boala Whipple, enterita regionala, boala Crohn,
fibroza chistica, atrofia de malnutritie. De asemenea, cresterea grasimilor in scaun (in special
grasimi neutre) se asociaza cu maldigestie cauzata de obstructia biliara, bolile pancreatice in
care exista un deficit de lipaza (fibroza chistica, pancreatita cronica, neoplazie, calcul obstructiv),
sindromul de intestin scurt dupa rezectie chirurgicala, by-pass sau in anomalii congenitale1;2.

Exista o corelatie intre prezenta fibrelor musculare si a grasimilor in scaun1.

• Prezenta unei cantitati mari de amidon in scaun semnifica insuficienta pancreatica, dar si
tranzit intestinal accelerat. Prezenta unei cantitati mari de celuloza este consecinta, de cele mai
multe ori, a unui tranzit intestinal accelerat.

13. criterii de spitalizare a bolnavilor cu infecții gastrointestinale acute, infecții aerogene.

Prezența semnelor dispeptice
Sindromul febril
Diaree pronunțată
(lapsa caroce)

14. Criterii de examinare a bolnavilor cu boli infecțioase aerogene, infecții intestinale acute,
hepatite virale.
(asta va descurcați pe loc)