Capitolul 2

Senzorii de proximitate inductivi, capacitivi si fotoelectrici pentru

detectarea prezentei obiectelor

2.1. Senzori de proximitate inductivi

Principiul de functionare
Senzorii de proximitate inductivi fac parte din categoria senzorilor fără contact,
proximitatea însemnând apropierea dintre două elemente. Sunt senzori parametrici,
senzorii inductivi de prezenta avand iesirea de tip binar. Pot detecta numai materiale
metalice feroase si neferoase.

Fig. 2.1. Exemple de variante constructive pentru senzorii inductivi

Ca domenii de aplicabilitate se pot enumera: sesizarea capetelor de cursă,

detectarea dintilor unei roti dintate – pentru aplicatiile de determinare a numarului de
rotatii, sesizarea prezenţei unui obiect în câmpul de lucru etc. Schema bloc a unui
astfel de senzor este prezentată în figura 2.2 (in figura 2.3 este prezentat un senzor
inductiv fara carcasa, iar in figura 2.4 este prezentata o sectiune printr-un senzor
inductiv). Oscilatorul din cadrul senzorului întreţine un câmp electromagnetic de înaltă
frecvenţă, în jurul bobinei.

Fig. 2.2. Schema bloc a senzorului de proximitate Fig. 2.3. Senzor inductiv - fara carcasa
inductiv

Apropierea unui corp metalic de faţa activa a senzorului conduce la amortizarea

oscilaţiilor (fig. 2.5). Circuitul intern al senzorului prelucrează semnalul rezultat şi
comandă, prin intermediul amplificatorului, circuitul de iesire (de tip releu). Alimentarea
blocurilor componente ale senzorului, se realizează din exterior.

Fig. 2.5. Principiul de funcţionare al senzorului de

Fig. 2.4. Sectiune printr-un senzor inductiv
proximitate inductiv
 1- Senzor
2- Obiect de detectat
3- Camp electromagnetic

Caracteristicile de funcţionare ale unui senzor de proximitate pot fi apreciate în

funcţie de valorile cotelor utile ale acestuia, cote notate în figura 2.6 prin: d – grosimea
corpului ţintă (grosimea obiectului detectat); l - lăţimea corpului ţintă; L – lungimea
corpului ţintă; x – distanţa de la marginea corpului ţintă la centrului feţei sensibile; y –
acoperirea feţei sensibile de către corpul ţintă; s – distanţa de la corpul ţintă la faţa
sensibilă a senzorului de proximitate.

Fig. 2.6. Cotele utile pentru studiul senzorilor de proximitate şi pentru definirea
caracteristicilor de lucru ale acestora

Principalele caracteristici funcţionale sunt :

a) Zona de acţiune, delimitată de curbele limită: curba de anclanşare (amortizarea
oscilaţiilor) şi curba de declanşare (reluarea oscilaţiilor) (fig. 2.7);
b) Distanţa utilă de detecţie, care este puternic influenţată de natura şi
dimensiunile obiectului tinta (fig. 2.8).
c) Fenomenul de histerezis, definit ca şi distanţa dintre punctele de pornire şi cele
de oprire ale oscilaţiilor, în aceleaşi condiţii (fig. 2.7).
d) Durata impulsului de ieşire, determinată în principal de viteza şi dimensiunile
obiectului tinta.

Fig. 2.7. Fenomenul de histerezis al senzorului Fig. 2.8. Influenţa materialului asupra
de proximitate inductiv caracteristicilor senzorului

Putem concluziona ca senzorul de proximitate inductiv constă dintr-o bobină

înfăsurată în jurul unui miez de ferită situat în capul de sesizare. Aplicând o frecventă
înaltă, se generează un câmp magnetic oscilant în jurul capului de sesizare. Câmpul
magnetic este monitorizat de un circuit intern. Când un obiect metalic intră în câmpul
magnetic, câmpul induce curent electric în obiectul de detectat. Valoarea curentului
indus creste odată cu apropierea obiectului de suprafata frontală a senzorului. Acest
curent cauzează un efect de transformator. Ca urmare, atât energia cât si oscilatia
scad în bobină. Până la urmă, oscilatia încetează complet pe măsura apropierii
obiectului. Circuitul intern observă încetarea oscilatiei si comută iesirea.
Având în vedere că functionarea se bazează pe un camp electromagnetic,
efectele de mediu influentează mai putin functionarea senzorilor de proximitate în
comparatie cu senzorii fotoelectrici.

Fig. 2.9. Campul magnetic al senzorului

Senzorii ecranati
Acesti senzori au un cilindru de ecranare dispus în jurul miezului de ferită. Ca
urmare, câmpul electromagnetic scade în fata capului de sesizare. Senzorul poate fi
montat la fată cu suprafata metalică. Astfel, se poate asigura protectia mecanică a
senzorului. Aceasta limitează însă distanta de detectie, dar senzorul poate fi montat
în asa fel încât obiectele metalice de lângă el să nu-l influenteze (figura 2.10).

Fig. 2.10. Evidentierea modului de detectie pentru un senzor ecranat

Senzorii neecranati
Spre deosebire de senzorii ecranati, în acest caz în jurul miezului de ferită nu se
găseste nici un clilindru de ecranare. Diferenta dintre cele două tipuri de senzori se
poate vedea cu ochiul liber. Senzorul neecranat asigură o distantă de detectie mai
mare decât senzorul ecranat cu acelasi diametru. La acelasi diametru, distanta de
sesizare a senzorului neecranat este aproximativ dublă. Odată cu cresterea câmpului,
creste si posibilitatea de influentare laterală a senzorului. De aceea, nu poate fi fixat
la acelasi nivel cu suprafata metalică.
 Fig 2.11. Evidentierea modului de detectie pentru un senzor neecranat

Fig. 2.12. Evidentierea campului magnetic pentru senzor ecranat/neecranat

Utilizarea mai multor senzori de proximitate

Mai multi senzori instalati aproape unul de altul, pot deranja reciproc functionarea
lor. Acest fenomen se numeste interferentă. Astfel de cazuri pot fi atunci când senzorii
sunt dispusi fată în fată sau unul lângă altul (figura 2.13).

Fig. 2.13. Utilizarea a doi sau mai multi senzori de proximitate

De exemplu pentru senzorii cilindrici, inductivi de la Omron această problemă

poate fi evitată prin respectarea distantelor minime din tabelul de mai jos (mm):
 Tab. 2.1.Distante de montaj
Dim M8 M12 M18 M30
Ecranat A 20 30 30 100
B 15 20 20 70
Neecranat A 80 120 120 300
B 60 100 100 200

In general pentru montarea senzorii inductivi in paralel, se poate tine cont de

distantele prezentate in figura 2.14, unde Sn reprezinta distanta de detectie
nominala.

a b
Fig 2.14. Montarea in paralel a senzorilor a) ecranati, b) neecranati

Caracteristici generale ale senzorilor inductivi

Distanta de detectie se refera la distanta la care iesirea senzorului comuta atunci
cand detecteaza un obiect metalic cu proprietatile si cu dimensiunile specificate in fisa
tehnica. Distanta de detectie este influentată de dimensiunea si materialul obiectului
de detectat.

a b
Fig. 2.15. Influenta asupra detectiei a) dimensiunea obiectului, b) materialul obiectului

Obiectul standard utilizat pentru stabilirea distantei maxime de detectie este

reprezentat de un obiect din otel moale cu grosimea de 1 mm. Dacă dorim să detectăm
un obiect diferit de acesta, distanta de detectie va fi mai mică. Exista diagrame care
prezintă aproximativ distantele de detectie referitoare la metale diferite.

Fig. 2.16. Distanta maxima de detectie

Distanța reală de detectare se referă la domeniul de operare real al senzorului.

Aceasta este distanța de operare măsurată efectiv pe un senzor în condiții de
temperatură ambientală de 23 ° C ± 5 ° C și la tensiunea nominală, așa cum este
definit de standardul IEC 60947-5-2.
Conform acestui standard, distanța de detecție reală Sr nu trebuie să depășească
distanța nominală de detectare Sn cu ± 10%: 0,9 Sn ≤ Sr ≤ 1,1 Sn

Fig. 2.17. Distanta stabila de detectie

Histerezisul unui senzor inductiv este reprezentat de diferenta dintre pozitia

obiectului definita de distanta maxima de operare a senzorului atunci cand obiectul
intra in campul de detectie (senzorul comuta – detecteaza obiectul) si pozitia maxima
de retragere (cand obiectul mai este inca detectat la limita, de senzor) atunci cand
obiectul iese din campul de detectie, conform figurii 2.18.

Fig. 2.18. Histerezisul

 Repetabilitatea senzorului inductiv (precizia) reprezinta gradul
de reproductibilitate al unei detectii in raport cu pozitia obiectului de detectat. Cu alte
cuvinte, dacă senzorul comuta atunci cand obiectul de detetctat este pozitionat in cele
doua cazuri: perpendicular pe axa senzorului sau de-alungul axei senzorului, de mai
multe ori in aceeasi pozitie.

Fig. 2.19. Repetabilitatea

Calsificarea senzorilor in functie de tipul semnalului de iesire

In general senzorii pot avea circuitul de iesire cu tranzistori PNP sau NPN. In
functie de acest lucru conectarea iesirii senzorului la sistemul de achizitie de date se
face in mod diferit conform schemelor din figurile 2.20 respectiv 2.21.

Fig. 2.20. Iesire PNP Fig. 2.21. Iesire NPN

Calsificarea senzorilor in functie de numarul de fire pentru conectare

Senzorii pot avea pentru conectare 2, 3 sau 4 fire.
In general codul culorilor pentru conectarea senzorilor industriali este urmatorul:
• 2 fire (maro (V+), albastru (V-));
• 3 fire (maro (V+), albastru (V-), negru (semnal));
• 4 fire (maro (V+), albastru (V-), negru (semnal), alb/roz (comutare tip
contact – normal inchis sau normal deschis));
 Fig. 2.22. Senzor cu doua fire Fig. 2.23. Senzor cu 3 fire cu iesire de tip PNP
(contact normal deschis) (contact normal deschis)

Fig. 2.24. Senzor cu 4 fire cu iesire de tip PNP

(contact normal deschis)

Calsificarea senzorilor in functie de contactului aferent iesirii senzorului

Senzorii pot fi cu contact normal deschis (CND) sau cu contact noramal inchis
(CNÎ). In functie de tipul contactului atunci cand senzorul detecteaza un obiect poate
sa genereze sau sa nu genereze semnal. In tabelul 2.2 sunt prezentate cele doua
cazuri in raport cu statusul indicatorului (ledului).

Tab. 2.2. Statusul indicatorului in raport cu tipul contactului

Iesire cu CND Iesire cu CNÎ
Lipsa obiect Led indicator

Status contact
iesire
Prezenta obiect Led indicator

Status contact
iesire

Combinand cele 3 criterii de clasificare in fuctie de tipul semnalului de iesire,

numarul de fire pentru conectare si tipul contactului, se obtin urmatoarele cazuri
prezentate in tabelul 2.3.
Tab. 2.3. Clasificarea senzorilor in functie de 3 criterii functionale
Senzori Contact normal deschis Contact normal inchis
2 fire

NPN PNP NPN PNP

3 fire

4 fire
 Senzorii inductivi pot functiona in medii industriale unde conditiile sunt neprielnice
(tabelul 2.4):
• rezistenta la apa si ulei;
• rezistenta mecanica ridicata;
• imunitate la zgomote electro-magnetice;
• rezistenta la diferente mari de temperatura;
• rezistenta la vibratii cu frecvente inalte.
Tab. 2.4. Conditii exploatare senzori

Rezistenta la umiditate Rezistenta mecanica

Imunitate la zgomote electro- Rezistenta la diferente mari de Rezistenta la vibratii cu

magnetice temperatura frecvente inalte

Senzorii pot fi precablati (figura 2.25), sau cu conectori (figura 2.26).

a) b)
Fig. 2.26. Senzor cu conectori – a) senzor propriu-zis,
Fig. 2.25. Senzor precablat
b)conectori

In functie de numarul de pini, dispunerea acestora, diametrul de conectare si

aplicatiile in care sunt utilizati senzorii, conectorii acestora sunt de mai multe tipuri. In
tabelul 2.5 sunt prezentate exemple de conectori.
Tab. 2.5. Tipuri de Conectorii
Exemple de aplicatii ale senzorilo inductivi

Fig. 2.27. Detectarea integritatii burghiului Fig. 2.28. Numararea dintilor unei roti
dintate – aplicatie pentru determinarea
pozitiei, vitezei

Fig. 2.29. Detectarea capacelor sticlelor/cutiilor Fig. 2.30. Detectarea obiectelor metalice in
cutii