„BAZELE ANTREPRENORIATULUI”

Subiectele la examen
1. Antreprenoriatul – factor de dezvoltare economică
Antreprenoriatul – factor dinamizator al economiei
Antreprenoriatul înseamnă capacitatea de a crea şi conduce o organizaţie. Gândirea economică "a
părăsit", la un moment dat, întreprinzătorul, pentru "a se consacra" mai mult pe manager. Se pare
că este cazul să ne întoarcem, cumva, la întreprinzător, evident pe un plan net superior. Să nu
uităm că şi mijloacele pe care le avem la îndemână s-au schimbat.
Activitatea antreprenorială constă sintetic în identificarea şi valorificarea unor oportunităţi
economice. Activitatea antreprenorială este un proces care se derulează în diferite medii şi unităţi de
afaceri ce cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de persoanele care valorifică
oportunităţile economice creând valori atât pentru indivizi cât şi pentru societate

2. Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului

- structura populatiei si dinamika ei in viitor
- nivelul invatamintului general si antreprenorial
- politika statului in domeniul sustinerii antreprenoriatului(sustinerea financiara directa si
indirecta)
- atitudinea societatii fata de antreprenori si antreprenoriat
- posibilitatea de a obtine posibilitati si beneficii individuale
- esenta unor persoane orientate spre crearea propriei afaceri si spre asumarea unor riscuri

3. IMM – formă de bază a activităţii de antreprenoriat

Sectorul IMM-urilor se constituie din totalitatea intreprinderilor micro, mici si mijlocii.
- Intreprindere micro- are pina la 10 angajati, iar cifra de afacere este de pina la 2 mln euro
- Intreprindere mica – are pin la 50 angajati, iar cifra de afaceri este de 10 mln euro
- intreprindere mijlocie – are pin la 250 angajati si cifra de afacere este de 50 mln euro

4. Concepte de afacere mică utilizate în practica şi teorie. Deosebiri şi momente comune

În Republica Moldova este un singur criteriu de definire a micului business - numărul de angajaţi.
Pînă la 20—întreprindere mică Între 20-75 întreprindere mijlocie Mai mult de 75
întreprndere mare În prezent în SUA sunt două criterii cantitative: volumul vânzărilor totale
sau numărul de salariaţi. EUROSTAT (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene), care întocmeşte
rapoarte periodice privind firmele mici şi mijlocii foloseşte un singur criteriu pentru clasificarea
acestor firme şi anume numărul de persoane ocupate. Se disting astfel microîntreprinderi (0-9
persoane); întreprinderi mici (10-99 persoane), întreprinderi mijlocii - (100-499 persoane).

5. IMM şi rolul acestora în economia contemporană

- ofera locuri de munca

- diminueaza situatiile de criza
- satisface cererile individuale
- promoveaza inovatiile
- stimuleaza exporturile

6. Fenomenul antreprenorial în Republica Moldova

Cota IMM dupa genuri de activitate in 2008
- 5% agricultura
- 11% industria
- 15% energie electrika,gaze naturale
- 6% constructii
- 41% comert
- 5% hoteluri,restaurante
7. Susţinerea de stat a antreprenoriatului - experienţa străină

8. Susţinerea de stat a antreprenoriatului în Republica Moldova

9. Beneficii şi riscuri individuale în antreprenoriat

Riscuri
- pierderea banilor investiti
- pierderea timpului
- pierderea nervilor, stresul
- esecul afacerilor si esecul personal
- nesiguranta pastrarii postului
 Beneficii
- recunoasterea sociala
- independenta
- stabilirea unor noi relatii
- obtinerea unui venit
- autorealizarea si aplicarea cunostintelor

10. Definirea conceptului de întreprinzător

Notiunea de ”intreprinzator” provine din cuvantul frantuzesc ”entreprendre”, care inseamna a
intreprinde, a se apuca de facut ceva, a se angaja in ceva.
Cantillon - a fost cel care a definit intreprinzatorul – persoana care activeaza in conditii de risc si
este gata sa obtina atit venit cit si pierderi .
J.B.Say – sustine ca intreprinzatorul este persoana care scoate resurse dintr-un domeniu cu
productivitate inalta si le introduce intr-un domeniu cu productivitate mai ridicata.
J.Schumpeter – intreprinzatorul este orice persoana care realizeaza invocarea prin „noi
combinatii”.
P.Drucker – intreprinzatorul mereu cauta skimbarea si o expluateaza ca pe o oportunitate,
activitatea fiind practica.
Concepte noi legate de intreprinzator:
- intreprinzatorul social (activeaza in organizatie necomerciala)
- intraprenor (persoana care desfasoara activitatea in intreprinderi mari)
- infoprenor (desfasoara activitatea de comercializare a informatiei prin internet)
11. Caracteristicile întreprinzătorului de succes
- capacitatea de asumare a riscului
- responsabilitatea
- initiativa
- creativitatea
- comunicabilitatea
- optimismul
- calitati de leader
- flexibil la skimbari
- rational
- potential energetic ridikat
Caracteristicile intreprinzatorului dupa Bygrave..10 D
- visator
- hotarit
- actiune
- determinare
- dedikatie
- devotare
- detalii
- stapin pe propriul destin
- intelege valoarea banilor
- delegare
 12. Profilul întreprinzătorului moldovean
Pe baza profilului intreprinz. moldoveni a fost facut un studiu unde au fost intervievati o serie de de
intreprinz.moldoveni, analiza interviurilor a demonstrate ca cel mai frecvent isi deschid propria
afacere barbatii, femeile putin se implica in afaceri mai mult ocupinduse de familie si acordind ajutor
sotului in realizarea ideii de afaceri.Conform rezultatelor majoritatea intreprinz.au virsta mijlocie 34-
44 ani(36%) fiind urmati de cei cu virsta 45-54 ani(30%) ,25-34 ani (22%),18-24ani(5%). Ce priveste
nivelul studiilor la intreprinz. moldoveni sunt persoanele cu studii superioare, din acestea au studii
tehnice, studii economice, sunt specialist in agricultura, in medicina etc. 56% din nr.persoanelor
intervievate au afirmat ca sau lansat in afaceri din dorinta de a obtine venituri,22% din nevoia de
realizare etc.cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in 2000-2001.La domeniul de activitate
predomina afacerile de comert(40%), urmate de cele prestatoare de servicii(30%),cite 3% le revine
celor din transport si agricultura. Intreprinz. intervievati au mentionat ca impozitele reprezinta pentru
afacerea lor o problema dificila. Pe locul doi in clasamentul problemelor se plaseaza lipsa specialistilor
si concurenta,care pentru multe afaceri mici prezinta o problema grava, dupa care urmeaza
problemele de birocratia reprezentantilor institutiilor de stat, legislatia imperfect si coruptie.Pe
ultimele se plaseaza problema cauzata de pretul inalt a chiriei, utilajul invechit

13. Surse de noi idei de afaceri

- Ziare si reviste
- cataloage
- internet
- carti
- brosuri
14. Afacere oportună – concept şi necesitatea determinării oportunităţii
Afacerea oportuna este o afacere originala atractiva fixata pe un produs sau serviciu, care are un
potential comercial si aduce un venit acceptabil.Determinarea oportunitatii permite
intreprinzatorului sa realizeze o estimare a ideii de afaceri, determinind care vor fi cheltuielile
posibile, care va fi venitul, cine vor fi clientii etc.
15. Tehnicile de creativitate aplicate în căutarea noilor idei de afaceri
Creativitatea reprezinta un proces care consta in utilizarea potentialului peersonal si se bazeaza pe o
serie de tehnici concepute p/u generarea de noi idei originale si utile.
Creativitatea este un proces mental si social care implika generarea unor idei sau concepte noi, sau
noi asocieri ale mintii creative intre idei sau concepte existente.
O idee creativa este caracterizata prin urmatoarele trasaturi:
- diferita
- atipika
- facuta altfel decit de obicei
- foarte potrivita skopului
- geniala
16. Metode neformale de evaluarea a oportunităţilor de afaceri
- acceptul spontan
- testul bankerului sfatuitor
- pretestarea prototipului
17. Metode formale de evaluarea a oportunităţilor de afaceri
- studiu de fezabilitate
- planul de afaceri
18. SCAMPER – esenţa metodei şi modalitatea aplicării
Dintre tehnicile de creativitate,utilizate pentru identificarea ideilor de afaceri,este
SCAMPER.Utilizarea metodei SCAMPER consta din urmatoarele etape:-inaintarea problemei pe
care dorim s-o solutionam;-punerea intrebarilor SCAMPER si determinarea produselor/serviciilor
ce sar putea obtine.Astfel,Substituirea unei parti a produsului sau a procesului prevede cautarea a
cea ce poate fi substituit.Combinarea prevede unirea a doua sau a mai multe parti pentru a realiza
un produs diferit sau a largi utilizarea acestuia.Un alt element a metodei SCAMPER reprezinta
adaptarea,care prevede adaptarea unor parti ale produsului pentru a modifica destinatia
acestuia.Modificarea intrun mod neobisnuit a produsului prevede micsorarea sau marirea
acestuia.Utilizarea produsului existent in alte scopuri prevede gasirea raspunsului la urmatoarea
intrebare:ce sau unde se mai poate utiliza acest produs?. In cazul ELIMINARII anumitor parti din
produs se analizeaza cum se va modifica destinatia acestuia si ce produse noi vom
obtine.Rearanjarea produsului sau a pertilor componente in alt mod.Pentru a inainta noi idei la
etapa rearanjarii,intreprinz.cauta raspuns la urmatoarele intrebari: Ce va fi daca voi face asta
astfel?Cum pot sa obtin un efect invers?.

19. Cauzele abandonării ideii de afaceri

- riscul invechirii produsului este foarte mare, iar costul costul si timpul cerut p/u realizare este
mare;
- piata potentiala a afacerii este foarte mica sau exista o concurenta foarte puternica;
- nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului;
- nu este formatao echipa de conducere care sa aiba calitatile manageriale necesare;
- suma necesara p/u lansarea afacerii este considerabila;
- riscurile si problemele sint mult mai mari in comparatie cu recompensele ce se vor obtine;
20. Planul de afaceri - concept şi necesitatea elaborării
Planul de afaceri este un document confidential in care sint scrise obiectivele si scopurile
intreprinderii demonstrindu-se in detalii modalitatile de realizare a acestora;
Necesitatea elaborarii planului de afaceri:
- p/u a stabili un plan de actiune
- p/u a avea un instrument de gestiune
- p/u a obtine un credit bancar
- p/u a atrage investitii;
Scopul elaborarii palnului:
- initierea afacerii
- cumpararea unei afaceri existente
- atragerea investitiilor
- determinarea strategiei
- incheierea contractelor
- obtinerea creditelor;
21. Planul de afaceri - etapele întocmirii
- colectarea informatiei
- determinarea tipului planului
- stabilirea structurii planului
- impartirea responsabilitatilor;
22. Planul de afaceri - recomandaţiile privind întocmirea
P/u a intocmi un plan de afaceri avem devoie de urmatoare informatie:
- piata
- clientii
- concurentii
- procesul de productie
- capacitatea de productie;
Planul de afaceri trebuie sa:
- fie concis, dar in acelasi timp complet, sa contine informatie de baza privind intreprinderea.
Marimea optimala a planului fiind de 20-30 pagini;
- scris clar, folosind termeni accesibili
- sa fie usor de intele si de urmat
- sa nu fie incarcat cu scheme si desene
- sa prezinte o analiza cinstita si obiectiva, bazata pe propuneri realiste
23. Planul de afaceri - structura şi conţinutul compartimentelor de bază
- pagina de titlu
- cuprins
- rezumat
- istoricul firmei
- descrierea afacerii
- produsul
- organizarea si managementul
- piata si strategia de marketing
- datele financiare
- propunerea de imprumut
- concluzii
- anexe si referinte
24. Planul financiar. Pragul de rentabilitate şi utilitatea practică a calcului
- necesarul de resurse financiare
- utilizarea acestor resurse
- graficul rambursarii creditului
- reportul privind rezultatele financiare
- raportul privind fluxul mijloacelor banesti
- bilantul contabil
Detine un rol important in planul de afaceri,arata niste preziciri pe viitor ce tine de situatia
financiara.Acest plan contine informatii necesare p/u a realize proiectul si modul de utilizare a
acestora,p/u solicitarea unui credit bancar,elaborin graficul restituirii imprumutului.Planul dat
contine trei prognoze de baza:1)prognoza privind rezultatele financiare(veniturile
planificate,costul vinzarilor,cheltuielele,se stabileste cum va fi modificat profitul net pe parcursul
perioadei planificate);2)pronoza privind fluxul mijloacelor banesti(arata de ce mijloc dispune
intreprinderea,necesitatile,si satisfactia acesor necesitati;3)prognoza bilantului(reflecta rezultatele
intreprinderii din punct de vedere financiar,capitalul propriu,activele si pasivele).
 25. Deschiderea unei noi afaceri – avantajele şi dezavantajele
Deschiderea unei afaceri este una din cele mai preferate metode,insa este cea mai
riscanta,deoarece incepe de la 0.Avantajele: sint implimentate propriile idei nelimitat;satisfacerea
pe care o primeste intreprinzatorul fiindca a infiintato de la 0;evitarea mostenirii unei reputatii
indoielnice a fostului proprietar;posibilitatea de a instrui,selecta si motiva independent
personalul;se creaza afacerea pornind de la viziunea proprie;este ales amplasamentul
afacerii.Dezavantajele: cost ridicat ce tine de lansarea afacerii si procurarea echipamentului;timp
mult p/u lansarea afacerii,formalitatile legale,angajarea personalului;alegerea unei afaceri
nepotrivite;existenta concurentei puternice;risc legat de realizarea unei idei noi,eforturi personale
mari p/u lansarea afacerii.

26. Alegerea statutului juridic. Formele organizatorico-juridice de bază

Alegerea statutului juridic:
- este pregatit sa-si asume complet responsabilitatea p/u desfasurarea afacerii sau doreste sa o
imparta cu alta persoana?
- este capabil sa lucreze in echipa sau sa se bazeze numai pe propriile puteri?
- in ce domeniu doreste sa se lanseze?
- dispune de resurse financiare suficiente p/u a se lansa in afacerea respectiva?
- ce venit planifica sa obtina si este gata sa-l imparta cu cineva?
- cum va fi tinuta evidenta contabila?
Formele organizatorico-juridice:
- intreprindere individuala (II)
- societate cu raspundere limitata (SRL)
- societate pe actiuni (SA)
- societate in nume colectiv (SNC)
- societate in comandita (SC)
- cooperativa de productie (CP)
- cooperativa de intreprinzatori (CI)
27. Patenta de întreprinzător - alternativă de desfăşurare a activităţii de întreprinzător

Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul
de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.  

    Titular de patentă poate fi:

 orice cetăţean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu;

 orice cetăţean străin sau apatrid, care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are
dreptul să desfăşoare activitate de întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de procura
patentă şi corespunde cerinţelor de calificare necesare acestui gen de activitate.
  Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistarrea de stat şi
primirea licenţei
 Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele privind prezentarea dărilor de seamă
financiare şi statistice, ţinerea evidenţei contabile.
 28. Determinarea denumirii afacerii

Este important ca numele să corespundă şi următoarelor cerinţe:

 să prezinte o idee unică şi originală;
 să fie sugestivă şi să trezească la potenţialii clienţi asocieri pozitive, referitoare la domeniul de
activitate, avantajele oferite sau locul amplasării afacerii;
 să fie concisă şi laconică;
 să fie estetică şi să trezească emoţii pozitive;
 să fie uşor de pronunţat, scris şi memorat. Nu se recomandă ca denumirea să conţină
abrevierea primelor litere care reprezintă numai consoane, ce sunt dificil de pronunţat şi nu au
o bună percepţie auditivă. Se recomandă consoanele să fie urmate de vocale;
 să nu dea interpretări confuze în altă limbă. Este necesar de testat numele în limbile străine, ca
să nu semnifice complet altceva.
 afacerea nu poate să folosească denumire care coincide sau, după cum constata organul
înregistrări de stat, se aseamănă cu denumirea altei afaceri care este deja înregistrată;
 dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se
aseamănă, dreptul de înregistrare sub aceasta firma îl are persoana care a depus prima cerere
de înmatriculare a firmei respective în organul înregistrării de stat;
 pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau a altei
personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii
în cauză;
 în cazul utilizării în denumire a numelor proprii, care nu coincid cu numele participanţilor la
constituirea organizaţiei, este necesară aprobarea persoanei respective sau al moştenitorilor
ei cu privire la folosirea numelui;
 pentru întreprinderea individuala, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită,
denumirea include numele de familie cel puţin a unui posesor al întreprinderii individuale sau
al comandirului;
 denumirea trebuie să includă în limba de stat forma juridică de organizare;
 denumirea de firmă sau o pare din aceasta poate fi utilizată în calitate de semn sau de
emblemă comercială, cu condiţia înregistrări acesteia conform Legii Republicii Moldova privind
protecţia mărcilor la AGEPI.

29. Finisarea procedurii înfiinţării unei afacerii

Procedura inregistrarii urmeaza a fi finisata dupa obtinerea actelor de constituire prin inregistrarea
acesteia urmatoarelor organizatii de stat:
 Inregistrarea la casa nationala de asigurari sociale in calitate de platitor al cotei asigurarilor
sociale, se efectueaza in termen de 10 zile de la data de inregistrare a intreprinderii
 Inregistrarea intreprinderii la compania nationala de asigurari in medicina in calitate de
platitor al primelor de asigurari medicale in termen de 10 zile; CNAS; CNAM
 Transformarea contului provizoriu in cont curent ( la banca comerciala)
 Obtinerea licentei in cazul cind activitatea antreprenoriala este supusa licentierii.
 Obtinerea autorizatiilor
 Inregistrarea la departamentul sau oficiul teritorial sau a inspectoratului fiscal in calitate de
contribuabil de plaitor al taxelor si impozitelor in cadrul bugetului public national
 Inregistrarea la departamentul statistica.

30. Licenţierea activităţii de antreprenoriat

Licenţa pentru practicarea anumitui gen de activitate reprezintă un act administrativ care
atestă capacitatea şi dreptul titularului de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de
activitate indicat în aceasta cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere.
 Camera de Licenţiere eliberează licenţă pentru cca. 39 domenii de activitate, printre care:
activitatea de audit; fabricarea, păstrarea şi comercializarea angro a berei; transportul auto de
călători în folos public; proiectarea plantaţiilor pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau
comercializarea seminţelor, materialului de înmulţire şi săditor; construcţiile de clădiri şi/sau
construcţii inginereşti; acordarea asistenţei medicale; activitatea farmaceutică veterinară
şi/sau asistenţa veterinară; activitatea de turism etc.
 Banca Naţională a Moldovei - activitatea instituţiilor bancare şi unităţilor de schimb valutar;
 Comisia Naţională a Pieţei Financiare – activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor);
activitatea birourilor istoriilor de credit; a asociaţiilor de economii şi împrumut etc.;
 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică - importul şi comercializarea cu ridicata
şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentare;
producerea , transportul, distribuţia şi furnizarea energiei electrice etc. ;
 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei -
prestarea serviciilor de telefonie fixă şi/sau mobilă; transmisiuni de date; furnizarea serviciului
de acces la Internet; servicii de programe audiovizuale etc. ;
 Consiliul Coordonator al Audiovizualului – activitatea studiourilor TV (eter şi satelit), a
posturilor de radio, a distribuitorilor de servicii de emisie prin cablu.
 În cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării Declaraţiei se adoptă o decizie privind
eliberarea licenţei sau respingerea declaraţiei, comunicându-se solicitantului despre decizia
adoptată. În cazul unui răspuns nefavorabil, întreprinzătorul poate depune o nouă declaraţie
după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea declaraţiei
precedente.
Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare de la data prezentării documentului ce confirmă
achitarea taxei de eliberare a licenţei
31. Procurarea unei afaceri – avantajele şi dezavantajele
Avantaje:
 Durata de lansare este relativ mai mica, deoarece exista deja intreprinderea, care dispune de
utilajele necesare, personal calificat, relatii stabilite cu furnizorii si clientii.
 Obtinerea unor venituri imediate, pentru ca nu se incepe de la zero.
 Existenta unei amplasari favorabile, care in cazul inceperii afacerii de la zero ar fi dificil de
obtinut.
 Folosirea experientei si relatiilor vinzatorului, deoarece intreprinderea are un nume cunoscut
pe piata, sunt stabilite relatiile cu furnizorii de materii prime si materiale.
 Existenta personalului calificat, astfel nu este necesar de ocupat cu recrutarea si selctarea
personalului.
 Reducerea riscului, deoarece in comparatie cu intreprinderile nou-create, are o piata de
desfacere si experienta in domeniul respectiv.
Dezavantaje:
 Posibilitatea procurarii unei intreprinderi neprofitabile.
 Existenta unui personal necalificat, pentru intruirea acestuia fiind necesare cheltuieli atit
financiare, cit si de timp.
 Personalul calificat nu accepta sa lucreze pentru noul proprietar.
 Mostenirea unei reputatii indoielnice. Chiar daca se va schimba proprietarul , va fi necesar
timp pentru a schimba opinia clientilor, furnizorilor etc. Fata de intreprindere.
 Existenta unor fonduri fixe necorespunzatoare, de exemplu, echipamentul uzat moral fizic,
spatii care necesita mari cheltuieli pentru reparatie si intretinere.
 Amplasament nefavorabil.
 Dificultati in efectuarea schimbarilor , ca urmare a costurilor ridicate pentru aceasta si/sau a
rezistentei din partea personalului.

32. Etapele procesului de procurare a unei afaceri existente

- cautarea afacerii ce se vinde

- determinarea motivului vinzarii
- diagnosticarea afacerii
- evaluarea costului afacerii
- negocierea conditiilor de cumparare
- incheierea contractului de vinzare-cumparare a intreprinderii de complex unic
- inregistrarea contractului de vinzare-cumparare la camera de inregistrari de stat
- predarea intreprinderii catre cumparator;

33. Metode de evaluare a costului afacerii

- bazate pe comparaţie;
- patrimoniale;
- veniturilor viitoare;
- mixte.

34. Franchisingului - evoluţia, definiţia şi tendinţele dezvoltării

Franchising - relaţiile contractuale între vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee) privind
acordarea drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenţei din partea vânzătorului în
schimbul unei plăţi.
Franchisingul oferă astfel, posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă care are o
reputaţie înaltă şi
posedă o experienţă bogată. Conform definiţiei Asociaţiei Internaţionale de Franchising
„franchisingul reprezintă un sistem de relaţii permanente între franchiser şi franchisee, în baza
căruia toate cunoştinţele, imaginea, succesul, metodele de producere şi de marketing sunt
prezentate franchisee-ului în schimbul satisfacerii reciproce a intereselor”.
În procesul evolutiei sale franchidingul modern a parcus 2 etape de bază :
I. Etapa franchisingului trdiţional este caracterizată de aplicarea franchisingului în cadrul
următoarelor 3 ramuri :
1.În domeniul distribuţiei automobilelor şi a tehnicii de uz casnic.Firma germană Singer utilizeată
franchisingului încă din 1860 ,iar compania Americană General Motors , care astăzi comercializează 95%
din produsele sale prin dealeri –franchisee –din anul 1991.
 2.În domeniul îmbutelierii şi distribuirii băuturilor răcoritoare.Pioneratul în această ramură
aparţine companiei Coca-Cola care practică franchisingul din 1886,urmată de Pepsi-Cola şi alte
întrprinderi similare.
3.În domeniul livrării produselor petroliere.Companiile ofereau ataţiiţor alimentare sale în sistem
de franchising,ekiberînduse astfel de funcţiile de comercializare în detalii.
II.Etapa franchisingului format de aeaceri-Business format franchising ,este este caracterizată de
faptul ,că tranzacţiile de tip franchising încep a fi reglamentate de asociaţiile de franchising din diferite
ţări . Aaceastă perioadă începe în anii 50 în SUA şi 60 –în Europa Occidentală odată cu extinderea
franchidingului în sfera serviciilor în special a celor de tipul restaurantelor de tip fast-food serviciilor de
întreţinere a caselor ,automobilelor,etc.
Principalele caracteristici ale „franchisingului format de afaceri ”acceptate de majoritatea
asociaţiilor de franchising din diferite ţări sunt:
1.Existenţa unui contract de transmitere a dreptului de utilizare a numelui ,mărcii comerciale , a
emblemii franchiserului pe o perioadă de timp stabilitîă şi pentru un teritoriu stablit.
2.Obectul franchisingului este ,de obicei o activitate care care a fost deja tstată ca o formulă de
operare şi funcţionează eficient.
3.Franchisingul oferă întregul concept al afacerii forma unui Manual operaţional ,prevederele căruia
trebue să fie respectate cu stricteţe de către franchisee.
4.Franchiserul transmite franchisee-ului experienţa sa de dirijare a afacerii în corespundere cu cu
metodele şi principiile expuse în Manualul operaţional.Aceasta are loc în prima perioadă de
colaborare în cadrul unor cursuri de instruire aplicativă
35. Tipurile de franchising
- Franchisingul comercial
- Franchisingul corporativ
- Franchisingul industrial
- Franchisingul de distribuţie
- Franchisingul de servicii
- Franchisingul direct
- Master franchising;
- Master franchising
36. Evaluarea sistemului de franchising
Evaluarea afacerii franchiserului se aseamana cu evaluarea oricarei alte afaceri, la care se mai alature
urmatoarele prevederi:
 Durata de activare a franchiserului pe piata.
 Are sau a avut procese juridice, daca da, din ce cauza?
 Cine este proprietarul franchisei, care este personalitatea acestuia?
 Multe franchise exista?
 Cine-s celelalte franchisee, care sunt succesele acestora, care este soarte celor ce na au reusit?
 Ce tipuri de sustinere ofera franchiserul?
 Care sunt conditiile contractului de franchising?
 Ce va cistiga personal intreprinzatorul de la desfasurarea activitatii in baza franchising-ului?
La etapa evaluarii este necesar de tinut cont de avantajele si dezavantajele ce le ofera franchisingul
atit franchiserului, cit si franchiseeului.
 37. Contractul de franchising
Baza relatiilor de franchising este evidentiata in contractul de franchising, incheierea caruia este
obligatorie. Deseori acest contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de
franchising se incheie pe o perioada de la 3 pina la 15 ani, exceptie face compania McDonald’s,
care practica incheierea contractelor pe o perioada de 20 de ani. Deoarece exista o mare varietate
de tipuri de franchising, datorita diversitatii domeniilor de aplicare si diferitelor drepturi acordate,
nu exista un contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei, isi elaboreaza propriile
contracte-unificate pe care le propun pentru semnare franchiseelor.

38. Dezvoltarea franchisingului în Republica Moldova

In ceea ce priveste Republica Moldova, aparitia franchisngului a fost conditionata de adoptarea in
1997 a Legii cu privire la franchising. Numarul relativ redus de franchisee nu ne permite sa vorbim
despre amploarea dezvoltarii acestuia, cu toate ca sunt zeci de afaceri care activeaza in baza
contractului de franchising, printre care: magazinul de confectii pentru doamne
“Mango”,restaurantul bucatariei franceze “La Boucherie” sau compania “1C Accouting Timbal”,
distribuitorul unei din cele mai populare programe computerizate de evidenta contabila “1C”.

39. Alegerea amplasamentului unui magazin

La alegerea amplasamentului unui magazin este necesar de tinut cont de starea economica si
demografica a zonei unde va fi amplasat acesta. De asemenea, la alegerea amplasamentului unui
magazin este necesar de a analiza asa factori ca:
 Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia.
 Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse
 Intensitatea traficului pietonal
 Apropierea concurentilor
 Vecinatatea cu alte afaceri
 Numarul locurilor de parcare.
 Costul amplasarii
 Conditiile contractului de inchiriere
 Imaginea localului
 Reglementarea si norme specifice
 Accesibilitatea pentru clienti.

40. Alegerea amplasamentului afaceri din domeniul prestării serviciilor

Alegerea amplasamentului unei afaceri din domeniul prestarii serviciilor depinde de specificul
activitatii. Pentru o afacere ce se ocupă cu reparaţia şi deservirea copiatoarelor, amplasarea nu
joacă un rol decisiv, însă pentru o frizerie, un atelier de confecţii, curăţătorie chimică situţia-i alta.
Afacerile respective trebuie să fie localizate în apropierea clienţilor. La stabilirea amplasamentului
unei afaceri prestatoare de sevicii este necesar de ţinut cont de următorii factori : existenţa
transportului public; existenţa unui număr suficient de locuri de parcare ; posibilitatea extinderii
ulterioare a afacerii; cît de uşor şi repede pot găsi clienţii afacerea; mărimea cheltuielilor
suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv.
41. Alegerea amplasamentului Întreprindere producătore
În cazul alegerii amplasamentului întreprinderii producătoare se va ţine cont de faptul care din
amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung , deoarece modificarea
 amplasamentului neceită mari cheltuieli. Astfel, în alegerea amplasamentului pentru o
întreprindre producătoare se va ţine cont de următorii criterii : disponibilitatea forţei de muncă
calificate; apropierea de sursele de materii prime; apropierea de pieţele de desfacere pentru
bunurile finite; accesul la căile de transport; costul şi calitatea utilităţilor; prevederile legale
referitoare la protecţia mediului înconjurător. Ca şi în cazul întreprinderilor comerciale şi a celor
prestatoare de servicii, este necesar de luat în considerare specificul activităţii.
42. Evaluarea variantelor de amplasament
La evaluarea amplasamentului unei afaceri, întreprinzătorul se bazează pe costurile suportate şi
veniturile care le va obţine în urma amplasării respective. Pentru evaluarea alternativelor legate
de amplasament una din metodele recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanţi
pentru decizie sau analiza factorială. Iniţial se enumeră cei mai importanţi factori legaţi de decizia
localizării : num. de consumatori, traficul de pietoni, suprafaţa, num. locurilor de parcare,
apropierea transportului public, costul amplasării. Fiecărui factor i se atribuie un coeficient de la 0
până la 1 în funcţie de importanţa acestuia pentru decizia de localizare, cu condiţia ca în sumă să
se obţină coeficientul 1. Urmează evaluarea fiecărei variante, prin notarea de la 1(foarte scăzut)
pînă la 5(foarte înalt) puncte. Înmulţind coeficientul cu numărul de puncte, obţinem scorul pentru
fiecare factor şi fiecare variantă, iar suma tuturor scorurilor va permite determinarea scorului total
pentru fiecare alternativă de amplasament. Astfel, acea variantă de amplasament care are cel mai
înalt scor total poate fi considerată cea mai promiţătoare variantă.

43. Alternative de amplasarea - afacerea la domiciliu

Afacerea amplasată la domiciliu este una micro, activitatea căreia poate fi realizată la distanţă.
Avantajele amplasării afacerii la domiciliu : reducerea cheltuielilor pentru chiria
oficiului,cheltuielile legate de întreţinere; practicarea unui regim de lucru flexibil.
Dezavatajele :este dificil de delimitat obligaţiunile de serviciu şi cele de familie; autoizolarea la
domociliu cere o autodisciplină de la întreprinzător pentru a-l motiva spre realizarea obiectivelor
propuse.
44. Incubatorul de afaceri – alternativă de amplasare a unei afaceri
Incubatorul de afaceri reprezintă o instituţie specializată, care oferă spaţii întreprinderilor mici nou-
create pe un termen de la 1 an pînă la 3. Avantajele :preţul pentru chirie este mai mic, există o dotare
minimă pentru desfăşurarea activităţii de birou, afacerile incubate beneficiază de asistenţă şi suport
profesional din partea administraţiei şi a consultanţilor incubatorului. Dezavantajele :amplasarea
respectivă este temporară şi peste 2-3 ani întreprinderea incubată trebuie să părăsească oficiul

45. Afacerea virtuală - alternativă de amplasare a unei afaceri

Afacerea virtuală îşi desfăşoară activitatea numai în sistemul on-line, fără a avea nevoie de un spaţiu
fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale, motoarele de căutare şi portalurile,
siturile de tranzacţii etc. În cazul afacerii virtuale este necesar de ţinut cont de locul unde va fi plasată
afacerea în spaţiul Internet şi de ales domenul(adresa care identifică afacerea în reţeaua Internet).
Afacerile din Republica Moldova, de regulă, practică domenul ,,md’’, care poate fi obţinut
înregistrându-se la IS ,,Molddata’’.

46. Cheltuielile de iniţierea a afacerii mici

Cheltuielile legate de iniţiere: înregistrarea afacerii; confecţionarea ştampilei; deschiderea contului
bancar; licenţierea activităţii; obţinerea autorizaţiilor necesare; cumpărarea mobilierului şi a
echipamentului; cheltuieli legate de promovare(publicitate); salarizarea personalului (de calculat
fondul de salarizare pe următoarele 3-6 luni); cheltuieli neprevăzute.

47. Sursele de finanţarea a unei afaceri

Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt:
- fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni;
- creditele bancare;
- emiterea de actiuni;
- emiterea de obligatiuni;
- finantarile din programe speciale;
- fondurile de capital de risc;
- leasingul;
- creditele de la furnizori si clienti;
- creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea)

48.Creditul bancar - procedura de obţinere şi determinarea costului acestuia

Creditele bancare reprezintă o sursă de finanţare externă, utilizată pentru completarea capitalului
necesar lansării şi dezvoltării cu succes a afacerii. Procedura de obţinere a creditului începe cu
interviul iniţial al întreprinzătorului cu reprezentantul secţiei de creditare. Dacă ideea prezintă interes
şi afacerea satisface cerinţele băncii, atunci întreprinzătorul pregăteşte dosarul de creditare ce
include: cererea de creditare, planul de afaceri, raportul financiar pe ultimii 2-3 ani, documente care
confirmă asigurarea angajamentelor de rambursare a creditului. După aceasta se evaluează dosarul,
iar inspectorul creditor vizitează afacerea pentru a aprecia pe ,,teren’’ situaţie reală. Urmează şedinţa
comisiei de creditare, unde cererea creditului se analizează după 5 criterii: caracterul, solvabilitatea
clientului, asigurarea creditului, contribuţia clientului, condiţii generale . Dacă solicitantul corespunde
cerinţelor băncii, iar condiţiile înaintate de bancă satisfac solicitantul, atunci se încheie Contractul de
creditare, care prevede: mărimea creditului, termenul de creditare, scopul folosirii, dobânda bancară,
periodicitatea rambursării, perioada de garanţie şi alte clauze.

49.Leasingul – definiţie şi esenţa. Evaluarea leasingului

Leasingul este o forma speciala de realizare a operetiei de creditare pe termen mediu si lung p/u
procurarea, de regula, de echipament industrial.
Echipamentul este cumparat de catre societatea de leasing si se inchiriaza ulterior solicitantului. De
multe ori, solicitantul insusi este mandatat in numele societatii de leasing sa cumpere echipamentul
de care are nevoie.
Contractul de leasing se incheie apoi intre societatea de leasing si solicitant si prin acest contract
solicitantul primeste in folosinta echipamentul. Aceasta forma de leasing se mai numeste si leasing
comercial, si reprezinta forma principala de leasing.
Forme speciale de leasing sunt lease-back si time-sharing:
- in forma de lease-back, posesorul echipamentului se confunda cu solicitantul care are nevoie
urgenta de bani. In acest caz, el vinde utilajul unei societati de leasing, inchiriindu-l apoi de la aceasta;
- in forma de time-sharing, sunt mai multi solicitanti care vor sa utilizeze acelasi echipament, dar
fiecare il foloseste o anumita perioada de timp.
Indiferent de forma in care se face leasingul, la sfarsitul perioadei solicitantul are mai multe optiuni:
1. Incetarea contractului;
2. Continuarea lui pentru o noua perioada de timp;
3. Cumpararea utilajului la pretul prestabilit.
50.Factoringul. Avantajele şi limitele.
Factoringul reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale prin
compensarea creditului furnizor. Creditul se garanteaza cu o factura inainte de scadenta aparuta
dintr-un contract de vanzare-cumparare intre un furnizor si un cumparator.
Din punct de vedere juridic, factoringul reprezinta un contract incheiat intre banca (factor) si client
(aderent) prin care factorul (banca) se obliga sa plateasca la prezentarea documentelor care atesta o
creanta comerciala o anumita suma de bani in schimbul unui comision.
Suma de bani pe care o plateste banca la prezentarea facturilor poarta denumirea de finantare
imediata sau factoring disponibil. Suma de bani pe care banca o achita in momentul incasarii facturilor
poarta denumirea de finantare la incasare sau factoring indisponibil.
In cazul in care exista o factura achitabila la scadenta, dar necesitatea de bani apare inainte de
scadenta, atunci factura va fi achitata de catre banca la un pret mai mic decat cel inscris pe factura,
urmand ca banca sa incaseze pretul total.
Din diferenta intre pretul platit de banca si cel incasat de ea la scadenta facturii, banca isi acopera
cheltuielile si se formeaza profitul ei. Banca va cumpara, practic, factura la un pret mai mic.
51.Particularităţile activităţii întreprinzătorul în cadrul afacerii mici
Micile afaceri contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi stimulează creşterea esonomici pe o
cale relativ mai adecvată, rară să provoace inflaţie. Crearea întreprinderilor mici condiţionează for-
marea noilor locuri de muncă, ce asigură cu venituri deţinătorii acestora, aduce implicit şi venituri
statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalţi membri ai societăţii. O
contribuţie esenţială aduc micile afaceri la diversificarea produselor şi serviciilor, creşterea calităţii lor
şi, ca rezultat, este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale şi financiare
reduse, micile afaceri n-au posibilitatea de a produce bunuri omogene în cantităţi mari, de aceea
pentru a reuşi folosesc breşele şi locurile libere de pe piaţă sau creează noi pieţe de tip nişă,
propunând o gamă variată de produse ce ar corespunde gusturilor şi exigenţelor diferitelor grupuri de
consumatori. In prezent, pe plan mondial se observă o tendinţă de refuz de la producţia în masă şi
serie mare în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă.
In ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau
altui bun era condiţionată, în mare măsură, de preţ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine
calităţii, de aceea pentru a reuşi pe piaţa com-peuţională micile afaceri îşi concentrează eforturile, în
primul rând, asupra îmbunătăţirii calităţii.
Un rol important le revine întreprinderilor mici şi în procesul inovaţional. Deşi pare dificil pentru o
mică afacere să influenţeze dezvoltarea tehnologică, în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele
de cercetări ele realizează inovaţii spectaculoase.
Afacerile mici îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau
două inovaţii. Aceasta face ca procesul inovaţional într-o afacere mică să fie mai productiv în
comparaţie cu cel de la întreprinderea mare.
Un alt moment important este climatul favorabil de creativitate din întreprinderile mici, care se
caracterizează prin stimularea iniţiativei, cointeresarea fiecărui lucrător în găsirea unor soluţii cât mai
ieftine şi eficiente de muncă, valorificarea rapidă a ideilor aplicabile etc. In afacerile mici americane
fiecare lucrător elaborează de două ori mai multe inovaţii decât în întreprinderea mare. O contribuţie
importanta au adus micile afaceri în perfecţionarea tehnologiei deja existente prin introducerea unor
modificări şi modernizări ale procesului de producţie şi prin oferirea unor produse analogice mai
calitative. Creşterea numărului micilor afaceri exportatoare duce la activizarea întregului sistem de
comerţ extern, lărgirea asortimentului produselor oferite şi accelerarea renovării lor. In cadrul
economiilor naţionale micile afaceri exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilităţi de a stabili
relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investitii, ce nu-i mai puţin important,
să ofere noi locuri de muncă. Soluţionarea problemelor legate de utilizarea forţei de muncă este una
din cele mai esenţiale contribuţii aduse de întreprinderile mici în economie. Direct sau indirect ele
asigura mijloace de existenţă pentru peste 100 mln. de americani şi 75 mln. de europeni.

52.Conţinutul funcţiilor manageriale în cadrul afacerii micii

O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităţii poartă un
caracter "formal. Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinzătorilor
ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici
ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare
pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate.
Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern creează mari dificultăţi în
realizarea obiectivelor propuse de planul strategic. Astfel nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică
a managerilor întreprinderilor micului business faţă de planurile strategice, în special, şi planificare, în general. In
rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în căutarea unei finanţări externe,
fiind"impuse" de băncile comerciale sau partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei
investirii comune
53.Afacerea virtuală - afacerea sec. XXI
Afacerea în mediu virtual, deseori identificată ca afacere online sau afacere electronică -    orice 
afacere     care    utilizează  tehnologiile informaţiei        şi   comunicaţiilor    pentru   execuția    
activităților    sale    și colaborarea cu partenerii de afacere, furnizori și clienți.
O formă particulară de afacere electronică este comerţul electronic.
Pentru  comerţul electronic există o serie de definiţii, în funcţie perspectiva de raportare:
- din punct de vedere al proceselor de afacere, comerţul electronic  este o aplicaţie IT şi  un  sistem  de
comunicare  pentru  susţinerea  şi  automatizarea  tranzacţiilor  de afacere şi a fluxurilor de lucru;
- din perspectiva  serviciului,  comerţul  electronic  este  un  instrument  prin  care  se răspunde
necesităţii  de reducere a costurilor serviciului,  îmbunătăţind  în acelaşi timp calitatea acestuia şi
viteza de livrare;
- din punct de vedere online, comerţul electronic prevede capacitatea de cumpărare şi vânzarea de
informaţii, bunuri şi servicii prin Internet.
Afacerile electronice realizate prin intermediul reţelelor deschise – în particular prin Internet – vor
influenţa cel mai profund întreprinderile în viitorul apropriat.
• Costul redus pentru demarare. Acest lucru este un plus pentru oricine care nu dispune de o sumă
semnificativă alocată începerii unei afaceri. În funcţie de ce se dorește a se face, totuși, costurile
variază. În general, veniturile inițiale sunt destul de reduse, totuși, trebuie apreciat că aceasta este o
modalitate sigură de a învăţa cum se derulează o afacere în mediul electronic.
• Scalabilitate. În funcţie de modelul de afacere, o afacere electronică poate să crească mult mai uşor
decât una reală. Fără preocupările din lumea reală privind aprovizionarea, depozitarea, precum şi
costurile de livrare, este la fel de ieftin pentru a vinde zece articole, o mie sau mai mult. Prin urmare,
extinderea sau închiderea magazinelor nerentabile se poate face rapid.
• Independență. Nu este necesară o clădire de birouri. Un laptop, cât de cât performant, cu un acces
la internet este tot necesarul pentru a derula o afacere electronică.
• Responsabilitate redusă. Urmările falimentarii unui magazin într-o lume virtuală sunt mai ușor de
suportat decât într-o lume reală. Excepţia o reprezintă cazurile în care tranzacțiile sunt ilegale (se
încalcă drepturile de autor), se urmărește fraudarea clienților.

54.Analiza SWOT. Formularea scopul şi obiectivelor afacerii

Pentru efectuarea unei evaluari continuie si detaliate a mediului intern si a celui extern ale
intreprinderii micului business poate fi aplicata o metoda simplificata,si anume analiza SWOT.Analiza
mediului extern incepe cu identificarea factorilor din afara organizatiei(economici,politici,sociali,
etc),care in viitor pot influenta asupra intreprinderii si nu pot fi controlati de catre managerii
acesteia.De exemplu,surse de informatie pentru determinarea factorilor economici pot servi analizele
economice din presa periodica,datele publicate in buletinele si anuarele statistice.Analiza mediului
intern reprezinta totalitatea factorilor asupra carora intreprinderea are o influenta determinant.Toti
factorii mediului intern pot fi divizati in, puncte tari care se refera la calitatile pe care le are
intreprinderea si care contribuie la succesul ei, si in puncte slabe care caracterizeaza acele
componente ale mediului intern ce genereaza dezavantaje. De recomanda a incepe analiza in baza
informatiei din darile de seama contabile si statistice ale intreprinderii,deoarece ajuta la determinarea
slabaciunilor intreprinderii .Pentru o analiza eficienta se recomanda a face o comparatie cu indicatorii
din anii precedenti.Este important ca analiza data sa se efectueze separat pe fiecare functie a
intreprinderii(finante,productie,personal etc.) Aceasta va permite efecturea analizei SWOT pe fiecare
domeniu si pe intreprindere,oferind o imagine reala asupra situatiei.Analiza SWOT poate fi utilizata
de intreprindere atit in cazul elaborarii unei strategii,cit si atunci este nevoia de a lua unele decizii
majore privind piata,dezvoltarea afacerii sau schimbarea domeniului de activitate.

55.Erorile cele mai frecvente în gestiunea unei afaceri mici

-Deosebirile sensibile de optici, temperament intre cadrele care evalueaza,unii fiind foarte
critici,altii dinpotriva,astfel aceleasi evaluari reflecta calitati, aptitudini,eforturi.
-Evaluatorii simpatizeaza in masura diferita persoanele supuse evaluarii.
-Supraprecierea evenimentelor survenite in ultimna perioada, cea ce modifica realizmul
evaluatorilor si incurajeaza oportunizmul salariatilor evaluati.
-Tendintele pacifiste ale evaluatorilor pentru a evita discutiile contradictorii,ceea ce se manifesta
printro inbunatatire generala,artificiala a rezultatelor evaluarii.
-Incompetenta evaluatorilor,care nu cunoaste bine metodele de avaluare si nu are aptitudinile
necesare acestui proces deosebit de complex.

56.Motivele încetării activităţii antreprenoriale

Alegerea ideii care nu este cea mai potrivită — iniţial ideea de afaceri părea unică şi originală, însă lansându-
se pe piaţă cu ea, întreprinzătorul „descoperă" că există alte afaceri, care oferă acelaşi produs sau serviciu, piaţa
este satisfăcută sau cererea este mult mai mica decât s-a prognozat.
 Lipsa unei echipe manageriale. întreprinzătorul încearcă să rezolve totul de unul singur. Ocupându-se de
lucrurile mărunte, care pot fi realizate de alte persoane, el se epuizează şi-i rămâne puţin timp pentru lucrurile
importante legate de gestiunea şi dezvoltarea afacerii.
Lipsa unui plan. Lucrurile nu pot să decurgă la voia intâmplarii, iar din cauza lipsei unui plan adecvat, a unei
viziuni clare despre afacere intreprinzătorul nu va avea şanse de succes.
Insuficienţa resurselor financiare-este o cauză importantă a eşecului afacerii. Previziunea incorectă a
cheltuielilor duce ta aceea că afacerea la un moment dat nu mai dispune de resurse financiare pentru a-şi acoperi
cheltuielile. Un întreprinzător priceput trebuie să ţină cont de cheltuielile şi costurile pentru o perioada
îndelungata de timp.
Amplasament nefavorabil. Şi cel mai bun magazin poate să dea faliment dacă nu este amplasat unde trebuie.
Când întreprinzătorul este în căutarea unei locaţii, este important să ţină cont de traficului pietonal şi rutier, de
facilitatea de a găsi afacerea, infrastructura, aproprierea altor afaceri etc Cu toate că nu există un amplasament
ideal, mai potrivit este acela care permite cel mai bine realizarea scopurilor, luând în considerare costurile
amplasării şi veniturile posibile.
Subestimarea competiţiei. Chiar şi o idee de afaceri excelentă nu garantează succesul pe piaţă, deoarece
există concurenţi, care vor răspunde provocării, propunând produse mai performante.
Lipsa unei strategii de marketing. Cu toate că este frecvent vehiculată afirmaţia că produsele bune singure se
vând, realitatea confirmă contrariul. Pentru ca acestea sa ajungă la consumator, el trebuie să fie informat şi
motivat să cumpere şi, ce-i mai important, să rămână.
Lipsa de numerar. Afacerea poate fi profitabilă, însă insuficienţa de numerar, ca urmare a încasărilor
întârziate, creează probleme serioase. Astfel, fatreprinzătorul nu dispune de bani suficienţi pentru a achita
salariile angajaţilor, a acoperi plăţile pentru servicii etc Dezechilibrul între încasări şi plăţi nu permite a desfăşura
normal activitatea şi poate duce la închederea acesteia.
* Erori în selectarea personalului Succesul oricărei afaceri depinde^ fa mare măsură, de angajaţi, deoarece ei
realizează ideea de afaceri. Dacă angajaţii sunt incompetenţi, se eschivează de la muncă, nu sunt politicoşi cu
clienţii, este foarte mare probabilitatea că afacerea va eşua. Clienţii vin acolo unde sunt aşteptaţi, respectaţi şi li se
oferă o deservire şi produse de calitate.
Lipsa controlului. lipsa unui control regulat nu permite rapid a depista problema, iar întârzierea poate să
coste mult, ca urmare a imposibilităţii înlăturării ei.

57.Conţinutul funcţiei de motivare în cadrul unei afaceri mici

Pentru reuşita unei întreprinderi mici un rol important îl joacă capacităţile profesionale ale
subordonaţilor şi creativitatea lor. Pentru implicarea angajaţilor şi dirijarea comportamentelor lor spre
realizarea obiectivelor generale ale întreprinderii, este necesară îndeplinirea corespunzătoare a
funcţiei de motivare de către manager, prin utilizarea unor tehnici şi mijloace de stimulare
moovanonală, practicarea unui stil de conducere corespunzător situaţiei. Ca urmare a numărului
redus de angajaţi, managerul unei întreprinderi mici cunoaşte efectiv fiecare subordonat/colaborator.
Aceasta-i permite si evalueze adecvat contribuţia şi eforturile fiecăruia in obţinerea rezultatului final.
Unul dintre cei mai reprezentativi factori motivatinali ai personalului într-o întreprindere mică, cu
toate că resursele financiare sunt limitate, rămâne stimularea materială, care poate să se prezinte sub
formă de salarii, premii, ajutoare materiale sau de alte beneficii materiale.
Dacă este utilizată forma dată de motivare, e important ca managerul să-i facă pe salariaţi să
înţeleagă că este imposibilă o creştere a salariilor fără o creştere a profiturilor. In caz contrar,
întreprinderea este condamnată la faliment, iar angajaţii ei pot deveni someri.
 Un factor de motivaţie şi satisfacţie pentru angajaţi pot deveni însăşi desfăşurarea activităţii in
cadrul întreprinderii date, posibilitatea de autorealizare, precum şi atmosfera din cadrul ei, deoarece
anume întreprinderea este locul unde angajaţii petrec cea mai mare parte din timp. Reuşita afacerii
depinde, în mare măsură, de climatul şi relaţiile interpersonale din cadrul întreprinderii mici.
Capacităţii managerului de a crea o atmosferă de colaborare şi unitate a personalului, a spiritului de
echipă şi ajutor reciproc dintre angajări. Pentru o întreprindere mică nu este suficient ca managerul să
fie un conducător bun, el trebuie sa fie un adevarat leder, o auturitate in care angajatii sa aiba
incredere, pe care il vor insoti...

58.Conţinutul funcţiei de planificare în cadrul unei afaceri mici

O particularitate a managementului întreprinderii mici consta în aceea că planificarea activităţii poartă un
caracter "formal. Deşi managementul eficient începe întotdeauna cu planificarea, majoritatea întreprinzătorilor
ignoră complet necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici
ce dispun de un plan de afaceri care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare
pentru realizarea cu succes a obiectivelor fixate.
Incertitudinea şi instabilitatea economică, dependenţa mare de mediul extern creează mari dificultăţi în
realizarea obiectivelor propuse de planul strategic. Astfel nesiguranţa zilei de mâine provoacă atitudinea sceptică
a managerilor întreprinderilor micului business faţă de planurile strategice, în special, şi planificare, în general. In
rândul celor care au un plan de afaceri, predomina întreprinderile care sunt în căutarea unei finanţări externe,
fiind"impuse" de băncile comerciale sau partenerii străini să-i prezinte la cazul negocierii unui credit, a unei
investirii comune.

59.Soluţii de depăşirea a problemelor antreprenoriale

Exista mai multe solutii de depasire a problemelor:
 Din start trebuie de ales o idee potrivita
 Angajarea unei echipe manageriale calificate
 Elaborarea unui plan
 Preveziunea corecta a cheltuielilor pentru o perioada indelungata de timp
 Gasirea unui amplasament favorabil , luind in considerare costurile amplasarii si veniturile
posibile
 Elaborarea unei startegii de marketing
 Controlul continuu a afacerii

60.Metode de încetare a activităţii unei afaceri mici.

Încetarea temporar
Decizia privind încetarea temporară a activităţii întreprinderii trebuie să fie declarată la oficiul teritorial al
Camerei de înregistrări de Stat, activitatea fiind suspendată pe o perioadă de până la 3 ani.
Pentru suspendarea temporară a activităţii, întreprinzătorul trebuie să:
■ prezinte în scris o cerere privind suspendarea activităţii întreprinderii la oficiul teritorial al Camerei de
înregistrări de Stat;
■ publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz refritor la suspendarea activităţii
întreprinderii cu indicarea termenului suspendării;
 ■ informeze creditorii privind încetarea temporară a activităţii şi să aştepte expirarea a 2 luni, termen de
înaintare a creanţelor de către creditori;
■ prezinte certificatele de Ia instanţele financiare cu privire la închiderea convenţională a conturilor;
■ predea ştampila pentru păstrare oficiului teritorial al Camerei de înregistrări de Stat
Insă foarte mulţi întreprinzători îşi încetează activitatea fară să facă nici o declaraţie, din cauză formalităţilor
complicate şi a costului lichidării. Printre întreprinzători chiar circulă opinia că afacerea este simplu de deschis, dar
dificil şi scump de închis.
Incetarea definitivă

61.Procesul de lichidare a afacerii

Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include

următoarele etape:
■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa
de lichidarea afacerii;
■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre
lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori;
■ informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii,
termenul de înaintare a creanţelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial
al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi
sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii)
mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor;
■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a
activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în
instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor,
■ executarea tuturor creanţelor creditorilor.
Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din
contul bunurilor acestei în următoarea ordine:
- creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în
legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
- creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de
până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare;
- achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de
lichidare şi pe alte creanţe ale creditorilor,
- alte creanţe ale creditorului;
■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii,
fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi.
■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
 ■ depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a
cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate
actele necesare .
In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru
şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră
lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.

62.Încetarea definitivă a activităţii unei afaceri

Incetarea definitivă a activităţii de antreprenoriat poate avea loc prin vânzarea afacerii, fuziunea sau asocierea
cu alte întreprinderi, transferarea ei către membrii familiei, lichidarea sau declararea falimentului acesteia.
Spre deosebire de celelalte metode de încetare a activităţii, lichidarea poate fi realizată în baza deciziei
fondatorului sau a instanţei judecătoreşti, ca urmare a insolvabilităţii afacerii, neprezentării dărilor de seamă,
încălcărilor legislaţiei etc
Procedura de lichidare a afacerii reprezintă un proces complicat, care include
următoarele etape:
■ formarea comisiei de lichidare sau desemnarea lichidatorului, care se va ocupa
de lichidarea afacerii;
■ publicarea în două numere consecutive ale Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre
lichidarea întreprinderii cu indicarea termenului-limită de înaintare a creanţelor de către creditori;
■ informarea în termen de 1 5 zile de la ultima publicare a creditorilor despre lichidarea întreprmdrii,
termenul de înaintare a creanţelor, care este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial
al 'Republicii Moldova. Prin hotărârea de lichidare se poate prevedea un termen mai mare;
In întocmirea procesul ui-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate de creditori şi
sumei acestora, precum şi rezultatul exarnmăni lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii)
mtreprmderii şi instanţa de judecată, care au luat hotărârea de lichidare, şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor;
■ întocmirea proiectului bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a
activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în
instanţa judecătoreas ă în termen de 1 5 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor,
■ executarea tuturor creanţelor creditorilor.
Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din
contul bunurilor acestei în următoarea ordine:
- creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în
legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
- creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de
până la 6 luni precedente luării hotărârii de lichidare;
- achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de până la un an precedent luării hotărârii de
lichidare şi pe alte creanţe ale creditorilor,
- alte creanţe ale creditorului;
■ intocmirea bilanţului de lichidare şi prezentarea, o dată cu predarea bunurilor rămase ale mtreprmderii,
fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţaţi.
■ repartizarea bunurilor rămase după executarea creanţelor creditorilor,
 ■ depunerea în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare la Camera înregistrării de stat a
cererii de radiere a întreprinderii din Registrul de Stat al întreprinderilor, la cererea de radiere se anexează toate
actele necesare .
In termen de 3 zile de la data primirii actelor Camera de înregistrări de Stat adoptă decizia de radiere din registru
şi în termen de 3 zile informează organele fiscale şi statistice privind radierea întreprinderii. Afacerea se consideră
lichidată când informapa despre aceasta a fost radiată din Registrul de Stat al intreprinderilor.