Argumentarea la textul memorialistic

Textul ”Memorii” de Mircea Eliade este unul memorialistic, deoarece este o

lucrare epică, beletristică, ce are caracter evocator și conține însemnări asupra
evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului.

Întreaga lucrare este relatată la persoana întâi, observându-se identitatea dintre

cele trei instanţe ale comunicării (autor, narator, personaj) ”mă avertizasem, mă
sileam, am citit, am izbutit, aveam să descopăr, m-am trezit, eram ispitit, mă
prefăceam, am scris, credeam” etc.Verbele date fac ca textul să dobândească
funcția referențială și conturează una din particularitățile specifice textului
memorialistic.Datorită verbelor, mai exact a persoanei la care sunt scrise acestea,
oamenii pot face diferențe dintre acțiunile relatate și înțeleg care dintre instanțele
oricărei opere, efectuează acțiunea dată.

Conținutul mememoriilor încorparează o privire retrospectivă asupra vieții

autorului.Astfel opera ne prezintă fragmente din trecutul autorului, de care cu atât
drag și regret își aduce aminte și pe care le observăm în mai multe secvențe de
text ” Şi cu cîtă nerăbdare am aşteptat să se desprimăvăreze, ca să pot, în sfîrşit,
să pornesc după insecte în pădurile din jurul Bucureştiului...” ; ” Nu pregăteam
lecţiile, ci-mi petreceam tot timpul liber pe maidanul Primăriei şi în pivniţele
Universităţii” , ” Mă reîntorceam aproape de miezul nopţii, obosit, ars de soare,
plin de praf, dar cu cutiile pline de insecte, cu borcane în care aduceam
şopîrle,broaşte şi tritoni.” , ” Pentru întîia oară de cînd mă ştiam, nu mai citeam pe
ascuns şi cu frica în sîn.” ; ” Am aflat, cu indignare, că rămăsesem corigent la trei
materii...” ; ” Locuiam într-o căsuţă curată, luminoasă, cu o droaie de copii. ” ;
”Povestirea mea a cîştigat premiul întîi şi a fost publicată la sfîrsitul anului 1921.”
etc.Degeaba ne mai trăim viața dacă nu avem ce să le povestim și altora, iar
adesea amintirile se pierd în timp și doar povestea scrisă a vieții noastre va putea
fi veșnică.

Evenimentele prezentate în textul memorialistic tind spre obiectivare, Eliade în

memoriile sale fiind mereu axat pe realizarea ideilor sale și transformarea lor în
produse cu existență obiectivă.Personajul dat avea o mulțime de pasiuni
ca:lectura, zoologia, chimia, scrierea, care dorea să le perfecționeze tot mai mult,
iar o dată interesat de ele, explora în totalitate această lume atât de aproape
sufletului său ”Ajunsesem să citesc o carte pe zi”, ” Petreceam ceasuri întregi
urmărind viaţa domoală, mohorîtă, a gîndacilor de tot felul, a brotăceilor, a
şopîrlelor.”, ” Dar chimia m-a cucerit ca nici o altă ştiinţă pînă atunci într-
asemenea chip, încît am crezut că mi-am găsit adevărata mea vocaţie.”, ”Am scris o
schiţă fantastică: Cum am găsit piatra filozofală.”, ”Scriam de fiecare dată când
aveam inspirație.” etc.Arta, este ceea ce faci și ceea ce te inspiră și anume ea,
reprezintă formidabilul mijloc de pătrundere și obiectivare al sufletelor omenești,
iar o dată ce suntem pasionați de ceva ar trebui să ne aprofundăm tot mai mult
pentru obținerea rezultatelor dorite.