ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

BUCUREŞTI

MASTER : CONTABILITATE INTENAŢIONALĂ

CONTABILITATE ANGLO-SAXONĂ :

PARTICULARITĂŢI PRIVIND CONTABILITATEA DIN CANADA

Studenţi :

Bucureşti
CUPRINS:

Cap. 1. Profesia contabilă în Canada..........................................................................2

Cap. 2. Generalităţi privind contabilitatea din Canada............................................4
2.1 Prezentarea standardelor canadiene şi trecerea lor la IFRS............................4
2.2 Diferenţe între GAAP Canadian şi IFRS........................................................6
2.3 Prezentare generală-principii.........................................................................11
2.4 Principii generale acceptate de contabilitate în Canada................................13
2.5 Utilizarea IAS/IFRS………………………………………………..............14
Cap. 3 Prezentarea standardelor internaţionale de audit în Canada……...........16
3.1Adoptarea standardelor internaţionale de audit în Canada………………….16
3.2Compararea calităţii canadiene cu standardele internaţionale de audit……..17
3.3Proceselede stabilire a standardelor…………………………………………18
3.4Concluzii…………………………………………………………………….19
Cap.4 Criza economică mondială în Canada………………………………...........19
4.1 Cine este vinovatul pentru declanşarea crizei financiare mondiale?.............20
4.2 Criza loveşte Canada?..................................................................................21
4.3 Consecinţe asupra Canadei…………………………………………...........22
4.3.1 Piaţa imobiliară din Canada alunecă……………………………………..22
4.3.2 Falimentul companiei Nortel (august 2009)……………………...............23
4.3.3 Canada: 12.700 de falimente (noiembrie 2009)…………………..............24
4.4 Canada, cea mai sigură destinaţie pentru investiţii (septembrie 2009)……..25
4.5 Ca o concluzie………………………………………………………………26
Bibliografie……………………………………………………………………............27
 Cap 1. Profesia contabilă în Canada

În Canada profesia de contabil/economist are un spectru desul de larg din care se pot distinge două
nivele: un grup a celor care procesează facturile, documentele de plată, expediere, ştatele de plată, etc.,
şi un grup de specialişti în domeniul contabil, financiar sau economic.
Cei care lucrează la primul nivel nu au nevoie de studii superioare. Ei sunt “absolvenţi” ai
Institutului Canadian a Evidenţei Contabile (The Canadian Institute of Bookkeeping-CIB) care este o
organizaţie naţională non-profit şi care are ca scop instruirea profesională a populaţiei şi plasarea lor
într-un mediu adecvat. Teoretic, este de ajuns acest training pentru a putea fi contabil, pentru că nu
există criterii privind studiile şi forma de invăţământ absolvite.
Cu un minim număr de cursuri sau chiar bazat pe experienţa din România, contabilii români pot
lucra în acest domeniu. În general aceste asociaţii profesionale acceptă cursuri luate în altă ţară sau
examene confirmatoare în locul cursurilor oferite de asociaţie.
Pentru grupul de specialişti e nevoie de absolvirea unui program de facultate. Profesiile in Canada
sunt Chartered Accountant (CA), Certified General Accountant (CGA), şi Certified Management
Accountant (CMA).
Conform legii, pentru profesarea meseriei de economist sau contabil, specialiştii trebuie să fie
acceptaţi într-una din cele trei asociaţii:

••Titlul de Chartered Accountant (CA-expert contabil) e cea mai înaltă treaptă în ierarhia
contabilităţii. Numai un CA poate face audituri financiare. Experţii contabili sunt profesionişti de
afaceri care, în general, se regăsesc/muncesc în patru domenii-cheie. Aproximativ 40% din ei sunt în
practică publică, în timp ce alţi 60% sunt angajaţi în industrie, guvern, sau educaţie. Toţi experţii, la
un moment dat în timpul carierei lor, lucrează în calitate de consilieri în practica publică, asigurând
furnizarea de sfaturi de contabilitate şi consultanţă de afaceri pentru clienţi din domenii cum ar fi
audit, tehnologia informaţiei, planificarea financiară personală, evaluarea afacerii, administrare,
insolvenţă.
••Cea mai cautată de contabilii români e categoria Certified General Accountant (CGA) care
acordă credite pentru cursuri facute în Romania, de exemplu din programul CGA cu un total de 26
cursuri, un contabil român poate căpăta credite pentru trei examene la nivelul 1, două examene la
nivelul 2 şi un examen la nivelul 3 = total 6 examene. E posibil să se dea examene pentru credite
suplimentare. Restul de cursuri trebuie făcute la diferite universităţi sau colegii locale.
••Certified Management Accountant se poate obţine prin Society of Management Accountants of
Canada, înseamna că posesorul acestui titlu a demonstrat în mod oficial că posedă un amestec de
expertiză în contabilitatea financiară şi de management strategic. Această certificare se extinde pe
domeniul financiar-contabil, prin adăugarea de competenţe de management care ajută să ia decizii de
afaceri strategice pe baza informaţiilor financiare.
 Cap 2. Generalităţi privind contabilitatea din Canada

2.1 Prezentarea standardelor canadiene şi trecerea lor la IFRS

AcSB ( „Accounting Standards Board”) adoptă IFRS pentru întreprinderile publice ca răspuns la
creşterea economiei globale din ziua de astăzi. Standardele de raportare vor oferi o mai bună bază
pentru luarea de decizii privind afacerile şi investitorii. Nu doar adoptarea de IFRS duce la
îmbunătăţirea clarităţii şi comparabilităţii informaţiei financiare la nivel global, dovedind a fi mai
eficient şi costul efectiv prin eliminarea nevoii pentru situaţiile apărute în cadrul diferitelor standarde
naţionale.
Luând o abordare cuprinzătoare a strategiei de convergenţă la IFRS, AcSB este consultat cu părţile
interesate afectate din Canada, cu organismele de reglementare canadiene şi Standardele Internaţionale
de Contabilitate (IASB – „International Accounting Standards Board’s” ), înainte de a decide
adoptarea IFRS şi înainte de a stabili cea mai bună abordare de tranziţie pentru Canada.
Pentru a se asigura, întreprinderile afectate au avut timp suficient să se pregătească pentru trecerea
la IFRS-uri, AcSB elaborând un plan de cinci ani de tranziţie, care a început în 2006. Acest termen a
fost văzut că ar suficient de departe pentru a permite o trecere ordonată şi suficient de aproape de a
oferi un sentiment de urgenţă. Este important să înţelegem că intenţia AcSB este de a adopta IFRS-uri,
fără modificări. Doar în cazuri foarte rare, unice pentru Canada, AcSB ar lua în considerare orice
modificare a IFRS.
IFRS-urile vor înlocui standardele de contabilitate canadiene actuale în Manualul CICA
( „Canadian Institute of Chartered Accountants”) pentru cele mai multe întreprinderi publice la 1
ianuarie 2011. Mai mult de 100 de ţări, inclusiv cele din Uniunea Europeană, Australia şi Noua
Zeelanda au adoptat IFRS. Canada este una din multe ţări, inclusiv Brazilia, Japonia, India şi Coreea
de Sud care se pregătesc în prezent pentru adoptarea sau trecerea la IFRS. Deoarece Canada şi multe
alte jurisdicţii, cum ar fi India, Japonia, Brazilia, Israel şi Coreea de Sud vor adopta IFRS în perioade
apropriate, IASB a luat măsuri pentru a face tranziţia mai uşoară. De la semnarea acordului din 2002
de la Norwalk de către Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Financiară (FASB – „Financial
Accounting Standards Board” ) şi IASB, un impuls a fost, de asemenea, construirea convergenţei a
US GAAP şi IFRS. In 2007, Valorile Mobiliare de Schimb (SEC) continuă să caute în mod deliberat
observaţii cu privire la adoptarea IFRS.
Un număr mic de companii a primit permisiunea de la SEC canadian pentru a adopta IFRS-uri mai
devreme, pe presupunerea că întoarcerea nu a fost o opţiune iar amânarea le-ar influenţa negativ.
Adoptare timpurie ?
Unele companii canadiene ar fi dorit să adopte IFRS înaintea datei de adoptare obligatorie, adică
până în anul 2011 (în astfel de cazuri, compania canadiană ar trebui să primească aprobarea de a
întocmi situaţii financiare în conformitate cu IFRS înainte de 2011, scutirea acordându-se de la caz la
caz).
Începând cu 1 ianuarie 2011, contul de profit contabil al întreprinderilor publice din Canada va fi
conform Standardelor Internaţionale de raportare financiară. Tabloul Standardelor de Contabilitate
(AcSB) au primit sprijin puternic din partea părţilor interesate pentru decizia de a trece la IFRS-uri.
Investitorii care întocmesc precum si alţii, au indicat că întreprinderile care trebuie să funcţioneze şi să
concureze în centrele globale de capital nu îşi pot permite să păstreze un set de "made in Canada" de
standarde de raportare. Situaţia economică actuală doar subliniază problemele care apar din mai multe
seturi de standarde de contabilitate şi subliniază necesitatea de a continua să urmeze direcţia strategică
mult timp în urmă să se mute în IFRS-uri. IFRS-urile devin rapid limba globală de contabilitate.
Trecerea la moneda euro în 2011 reprezintă o provocare pentru Canada, dar este necesar pentru a
atinge cel mai util şi eficient sistem de raportare financiară pe termen lung.
AcSB a trecut printr-un proces de lungă durată şi aprofundată în 2004 şi 2005, înainte de a decide
să treacă la IFRS. Acesta a acordat părţilor interesate suficient timp pentru a se familiariza cu IFRS -
mai mult timp decât au avut Europa sau Australia să se pregătească pentru tranziţia lor. Şi, în cazul
celor mai multe jurisdicţii europene, gradul de diferenţă dintre regimurile naţionale de raportare
financiară şi IFRS-uri a fost mai mare decât cea dintre GAAP canadiene şi IFRS-uri.
În martie 2007, AcSB a emis un plan de punere în aplicare pentru trecerea de la Standardele
Canadiene la IFRS. În februarie 2008, aceasta a lansat raportul său final privind progresele înregistrate
în pregătirea pentru trecerea la moneda euro. Raportul a concluzionat că, deşi au existat probleme în
atingerea scopului până în ianuarie 2011 (data schimbării), o dată fermă a fost necesară de a conduce
la tranziţie şi de a le oferi siguranţă investitorilor in Canada. Lipsa unei date ferme ar fi introdus o
incertitudine mai mult decât la cei afectaţi de standardele de raportare financiară.
 1 ianuarie 2011 nu este o dată arbitrară. Aceasta a fost aleasă după multe discuţii, analiză a
factorilor care afectează sistemul de raportare financiară în Canada şi examinarea tuturor opţiunilor
disponibile. Costurile şi beneficiile au fost examinate cu atenţie, consideraţii vitale în acest timp de
restricţii. Diferite elemente precum şi progresele înregistrate până în prezent s-au reevaluat anul trecut.
Canada este "pe drumul cel bun". Va continua să monitorizeze situaţia, având în vedere condiţiile
actuale de piaţă şi de alţi factori.
Pentru scopuri de planificare, companiile doresc să ştie standardele care vor fi în vigoare în 2011,
iar unele asigurarea că aceste standarde nu se vor schimba în scurt timp după aceea. Standardele
trebuie să evolueze pentru a reflecta modificările în condiţii de piaţă. Cu toate acestea, 2011 prezintă o
fereastră de oportunitate unică. Standardele de Raportare Canadiene sunt în tranziţie şi nu mai sunt
aliniate cu GAAP din Statele Unite, în mod deliberat din cauza deciziei de a se asigura că revizuirile
au fost în concordanţă cu IFRS-urile.
Alegerea Canadei de a adopta IFRS-uri a mutat GAAP canadiene mai departe de GAAP din
Statele Unite, precum şi orice încercare de a prinde din urmă US GAAP ar fi un pas înapoi, care ar
necesita o repornire a planului de punere în aplicare. GAAP canadiene sunt la răscruce de drumuri.
Companiile canadiene care sunt filiale ale unor companii internaţionale şi companii canadiene care
au operaţiuni internaţionale folosesc deja IFRS-uri. Acestea aşteaptă cu nerăbdare ianuarie 2011, astfel
încât să poată înceta raportarea în GAAP canadiene, precum şi, economisirea banilor şi a timpului.
Aproximativ 80 % dintre respondenţi au fost afectaţi de IFRS, foarte probabil să fie gata de IFRS
pentru luna ianuarie 2011. Aceste companii au început procesul şi se îndreaptă spre trecerea la euro.
Ar fi perturbator pentru întreprinderile care s-au pregătit cu sârguinţă de a opri operaţiunile lor de
tranziţie şi ar dăuna investiţiilor deja făcute.

2.2 Diferenţe între GAAP Canadian şi IFRS

În ianuarie 2005, Consiliul pentru Standarde de Contabilitate din Canada si Consiliul pentru
Standarde de Contabilitate (IASB) au anunţat că au încheiat un acord comun în vederea lansării unui
proiect având ca scop reducerea diferenţelor dintre IFRS şi GAAP canadiene şi lansarea în martie
2005, a unui program comun de lucru având ca scop convergenţa dintre GAAP canadiene şi IFRS. În
ianuarie 2006, Consiliul pentru Standarde de Contabilitate din Canada şi-a anunţat public obiectivul de
a adopta, pentru societăţile pe acţiuni, un set unic de standarde de înaltă calitate, recunoscute pe plan
mondial şi a concluzionat că cel mai bun mijloc de atingere a acestui obiectiv este realizarea
convergenţei dintre Standardele de Contabilitate Canadiene şi IFRS în termen de cinci ani. În februarie
2006, IASB şi Consiliul pentru Standarde de Contabilitate al Statelor Unite au publicat un
memorandum de înţelegere care schiţează un program de lucru pentru convergenţa dintre IFRS şi US
GAAP în vederea îndeplinirii uneia dintre condiţiile Comisie pentru Valori Mobiliare şi Schimb
(SEC), condiţie care trebuia indeplinită înainte ca autoritatea să ridice obligaţia de reconciliere a
situaţiilor financiare pentru emitenţii străini care utilizează IFRS şi sunt înregistraţi la SEC.
Cu toate acestea, este importantă păstrarea calităţii rapoartelor financiare prezentate în
conformitate cu IFRS, care sunt standarde bazate pe principii, aplicarea coerentă a IFRS-urilor,
garantarea unei certitudini juridice corespunzătoare societăţilor şi investitorilor, precum şi a egalităţii
de tratament pentru situaţiile financiare ale societăţilor din UE la nivel mondial. Evaluarea viitoare a
echivalenţei trebuie să se bazeze pe o analiză detaliată, tehnică şi obiectivă, a diferenţelor dintre IFRS
şi Standardele de Contabilitate ale ţărilor terţe, precum şi de aplicarea concretă a acestor GAAP-uri în
comparaţie cu IFRS. Progresul procesului de convergenţă trebuie analizat cu atenţie înainte de luarea
oricărei decizii cu privire la echivalenţa standardelor. Ţinând seama de eforturile depuse de către
entităţile care stabilesc Standarde Contabile din Canada în vederea asigurării convergenţei cu IFRS, ar
trebui ca pentru o perioadă de tranziţie de doi ani să se urmărească un dialog activ între entităţile care
stabilesc Standarde Contabile, să se continue procesul de convergenţă şi să fie finalizat raportul
privind progresul acestuia, să se permită emitenţilor din Canada să îşi elaboreze situaţiile financiare
anuale şi semestriale în conformitate cu Standardele de Contabilitate Canadiene.
În timp ce multe ţări au integrat direct IFRS în standardele lor naţionale de contabilitate, altele au
optat pentru o convergenţă a standardelor lor naţionale spre IFRS într-un anumit interval de timp.
Ţinând seama de această situaţie, ar trebui ca, pentru o perioadă de tranziţie de maxim doi ani, să se
permită, de asemenea, ca emitenţii din ţară să continue elaborarea situaţiilor lor financiare anuale şi
semestriale în conformitate cu principii de contabilitate general acceptate care converg cu IFRS, cu
condiţia ca autoritatea naţională responsabilă să se fi angajat in mod public să susţină această
convergenţă şi să stabililească un program de lucru în acest scop. Pentru a se asigura că scutirea este
posibilă numai în cazul în care prezentele condiţii sunt îndeplinite, emitentului trebuie să i se ceară să
aducă dovezi care să fie considerate satisfăcătoare de către autoritatea competentă, cu privire la faptul
că autoritatea naţională şi-a luat un angajament public şi a stabilit un program de lucru. În vederea
asigurării coerenţei în cadrul comunităţii, CESR trebuie să coordoneze evaluarea autorităţilor
competente în ceea ce priveşte respectarea acestor condiţii în raport cu GAAP canadiene.
În timpul acestei perioade de doi ani, Comisia ar trebui nu doar să urmărească un dialog activ cu
autorităţile în cauză ale ţării, ci şi să supravegheze îndeaproape progresul convergenţei dintre IFRS şi
GAAP din Canada sau alte ţări terţe care au stabilit un program de convergenţă pentru a se asigura că
este în masură să ia o decizie privind echivalenţa cu cel puţin şase luni înainte de 1 ianuarie 2009. În
plus, Comisia monitorizează în mod activ evoluţia activităţilor autorităţilor în cauză în vederea
eliminării oricăror obligaţii ale emitenţilor din Comunitate, care acced la pieţele financiare dintr-o ţară
terţă, de a pune de acord situaţiile financiare întocmite cu IFRS. La sfârşitul perioadei de tranziţie
suplimentare, decizia Comisiei trebuie să fie la stadiul in care emitenţii din Comunitate şi emitenţii
din ţări care nu sunt memebre ale UE să se afle pe picior de egalitate.
Comisia trebuie să informeze, în mod constant, atât Comitetul European pentru Valori Mobiliare
cât şi Parlamentul European cu privire la progresul realizat în vederea eliminării ogligaţiilor de
reconciliere, precum şi cu privire la evoluţia spre convergenţă. În consecinţă, Comisia ar trebui să se
asigure că există o definiţie de echivalenţă utilizată în vederea determinării echivalenţei GAAP ale
Canadei, pe baza unui mecanism de echivalenţă instituit în acest scop.
În general, IFRS-urile sunt destul de asemănătoare cu Standardele Canadiene. Ele se bazează pe
cadre conceptuale care sunt, în mod substanţial, la fel. Cu puţine excepţii, acestea acoperă aceleaşi
subiecte şi ajung la aceleaşi concluzii. Stilul şi forma IFRS-urilor sunt, în general, destul de
asemănătoare cu Standardele Canadiene, şi considerabil mai mult decât standardele similare din SUA
(deşi există variaţii în toate trei seturile de standarde). Chiar dacă unele Standarde de Contabilitate
Canadiene au fost armonizate cu IFRS, mai persistă încă diferenţe între cele două seturi de standarde.
Unele cerinţe ale standardelor IFRS diferă semnificativ de GAAP canadiene pentru recunoaşterea,
măsurarea, prezentarea şi divulgarea de tranzacţii şi evenimente. Mai mult decât atât, unele aspecte
sunt abordate doar într-unul din cele două seturi de standarde. De exemplu, GAAP canadiene nu face
referire la contabilitatea pentru activităţi agricole, în timp ce există un IFRS specific cu privire la acest
aspect. GAAP Canada are anumite standarde specifice ale industriei, să zicem, pentru societăţile de
investiţii, în timp ce IFRS nu dispune de aceste standarde.
Un bun punct de plecare pentru identificarea diferenţelor semnificative este compararea succintă a
GAAP canadiene şi IFRS-urile din 31 iulie 2008, eliberată de Consiliul pentru Standardele de
Contabilitate al Canadei. Această publicaţie pune fiecare standard canadian şi echivalentul său IASB
într-una din cele trei categorii în ceea ce priveşte modul în care cerinţele lor sunt diferite: nu există
conflicte, uşoare şi semnificative. Această versiune de comparaţie a fost actualizată şi începând cu 31
iulie 2008 a fost emis un model de tabel de concordanţă aferentă fiecărui standard internaţional de
raportare fianciară şi interpretat.

Standarde internaţionale de raportare Secţiunile Manualului

financiară (IFRS)

IAS 1 Prezentarea situaţiilor 1000, 1300, 1400, 1505,

financiare 1508, 1510, 1520, 1530,
1535, 3000, 3020, 3210,
3240, 3251, 3260, 3480
IAS 2 Stocuri 3031 (3030)

Manualul CICA – Secţiunea 1000

Echivalenţe IFRS:
- Cadrul IASB
- IAS 1: Prezentarea situaţiilor financiare
Comparaţia tratamentelor contabile :
Secţiunea 1000 şi cadrul IASB sunt convergenţe, cu excepţia faptului că:
- în cadrul IASB nu se abordează în mod explicit organizaţiile non-profit, precum şi
- cadrul IASB descrie conceptele de menţinere a capitalului financiar şi fizic, fără a prescrie că
ar trebui să se aplice un concept special, în timp ce în secţiunea 1000 se specifică faptul că situaţiile
financiare sunt întocmite cu menţinerea capitalului, măsurată în termeni financiari.

IAS 1 prevede indicaţii mai cuprinzătoare cu privire la continuitatea activităţii decât secţiunea 100.
Lucrări în curs de desfăşurare: IASB şi FASB au început un proiect pentru dezvoltarea unui
cadru conceptual convergent, Canada fiind participantă. Proiectul IASB / FASB este un proiect pe
termen lung cu precizarea că unele părţi din acest proiect ar putea să fie complete decât după trecerea
la IFRS. AcSB a aprobat amendamentele secţiunii 1400 care converg cu alineatele continuităţii
activităţii din IAS 1.
AcSB a emis un proiect de expunere pe plan intern dezvoltat privind activele necorporale,
propuneri care ar necesita modificări la secţiunea 1000. Dacă va fi adoptat, modificările ar clarifica
rolul de "potrivire" în raportarea financiară şi de a face secţiunea 1000 mai mult asemănătoare cu
cadrul, în această privinţă.
Semnificaţia diferenţelor: Uşor (numai efect indirect).

Manualul CICA- Secţiunea 1400 “Prezentarea standardelor generale a situaţiilor

financiare”

Echivalenţe IFRS: IAS 1: Prezentarea situaţiilor financiare

Comparaţia tratamentelor contabile :
Secţiunea 1400 şi cu cerinţele corespunzătoare din IAS 1 sunt convergente, cu excepţia faptului că
IAS 1:
- Permite plecarea de la standarde pe motive de prezentare fidelă în cazul în care cadrul de
reglementare este relevant pentru întreprinderile care permit sau impun o astfel de plecare;
- Nu are nevoie de o declaraţie a rezultatului reportat, dar are nevoie de o declaraţie a modificărilor
în capitalurile proprii; şi
- Nu permite ca informaţiile comparative să fie omise, în multe situaţii atunci când acestea nu sunt
semnificative.
Lucrări în curs de desfaşurare:
IASB şi FASB au început un proiect pe baza prezentării situaţiilor financiare pentru a îmbunătăţi
prezentarea informaţiilor în anumite situaţii financiare. AcSB intenţionează să emită standarde de
convergenţă, în acelaşi timp.
Semnificaţia diferenţelor: uşor - nu există conflicte semnificative.

Manualul CICA – Secţiunea 3030 “Stocuri”

Echivalenţe IFRS: IAS 2 “Stocuri”

Comparaţia tratamentelor contabile :
Secţiunea 3030 este mai cuprinzătoare decât IAS 2, astfel că în IAS 2:
- stocurile se cer a fi evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă;
- IAS 2 interzice, de asemenea, metoda de determinare a costurilor ultimul intrat-primul iesit
(LIFO).
 Lucrări în curs de desfaşurare:
AcSB a aprobat Secţiunea 3031, care înlocuieşte Secţiunea 3030, aceasta fiind în mod substanţial
convergentă cu IAS 2.
Semnificaţia diferenţelor: Diferenţele multor entităţi se aşteaptă să fie eliminate prin muncă, dar,
de asemenea, să ducă la schimbări substanţiale ale cerinţelor prezente şi practicilor.

2.3 Prezentare generală-principii

Financiar-contabil, principiile reprezintă informaţiile pe care trebuie să fie asamblate şi raportate în

mod obiectiv. Terţe părţi, care trebuie să se bazeze pe astfel de informaţii au dreptul să se asigure că
datele sunt libere de prejudecată şi incoerenţă, indiferent dacă în mod deliberat sau nu. Din acest
motiv, financiar-contabil se bazează pe anumite standarde sau ghiduri care sunt numite "principii
contabile general acceptate" (GAAP).

Principiile provin din tradiţie, cum ar fi conceptul de potrivire. În orice raport a situaţiilor
financiare (de audit, elaborare, revizuire, etc), preparatorul / auditorul trebuie să indice pentru cititor
informaţiile conţinute în situaţiile în conformitate cu GAAP.

 Principiul regularităţii: Regularitatea poate fi definită ca o prezentare şi întocmire a

documentelor în conformitate cu normele de aplicare a legilor.
 Principiul de coerenţă: Acest principiu prevede că, atunci când o afacere a stabilit o dată o
metodă pentru tratamentul contabil al unui element, acesta va intra în toate elementele similare care
urmează să fie exact în acelaşi mod.
 Principiul de sinceritate: În conformitate cu acest principiu, unitatea de contabilitate ar trebui
să reflecte cu bună-credinţă realitatea statutului financiar al societăţii. Deoarece o activitate absolută
nu este posibilă, contabilitatea trebuie să respecte sinceritatea: evaluarea, conformitatea documentelor
publicate şi a conturilor, claritatea, actualitatea în estimarea activelor la închiderea exerciţiului.

 Principiul permanenţei metodelor sau al continuităţii: Se referă la aplicarea aceloraşi

metode, reguli şi procedee în cursul unui exerciţiu. Presupune în acelaşi timp, prezentarea contului de
rezultate şi a bilanţului sub aceeaşi formă, după aceeaşi tehnică şi criterii de evaluare. Permanenţa
metodelor are ca scop să permită coerenţa şi compararea informaţiilor financiare publicate de
companie între exerciţii.

 Principiului de non-compensare: Determină evitarea pierderii de informaţii. Conform lui nu se

compensează două mişcări în sens opus ,în acelaşi cont: nu se compensează o cheltuială cu un venit; nu se
compensează o creştere cu o diminuare de valoare şi nici un post de activ cu unul de pasiv.
 Principiul prudenţei: Acest principiu vizează realitatea "ca atare": nu ar trebui să încerce să
facă lucrurile mai frumoase decât sunt. În mod normal, un venit ar trebui să fie înregistrat numai
atunci când este sigur şi o dispoziţie ar trebui să fie introdusă pentru o cheltuială care este probabilă.
 Principiul continuităţii: Potrivit acestuia se presupune că unitatea patrimonială îşi continuă în
mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere
sensibilă a activităţii. Acest principiu atenuează principiul prudenţei: activele nu trebuie să fie
contabilizate la valoarea lor de unică folosinţă, dar este acceptat faptul că acestea sunt la valoarea lor
istorică (a se vedea principiul continuităţii activităţii).
 Principiul de periodicitate: Fiecare intrare contabilă ar trebui să fie alocată pentru o anumită
perioadă şi, în consecinţă, împărţită în cazul în care acoperă mai multe perioade. Potrivit acestui
principiu, cheltuielile şi veniturile aferente activităţii unităţii patrimoniale se delimitează în timp. Deci
ele se trec la rezultatul exerciţului financiar la care se referă.
 Principiul privind pragul de semnificaţie: Pragul de semnificaţie arată valoarea
semnificativă a oricărui element şi trebuie prezentat separat în cadrul situaţiilor financiare. Toate
elementele care au valori nesemnificative şi sunt de aceeaşi natură sau au funcţii similare sunt
consemnate, fară să fie necesară prezentarea lor separată.

2.4 Principii generale acceptate de contabilitate în Canada

În general, principiile acceptate de contabilitate (GAAP) din Canada oferă cadrul orientărilor
generale, convenţiile, regulile şi procedurile de contabilitate. In 1936, Comitetul de Terminologie al
Institutului Canadian al Contabililor Autorizaţi (CICA) s-a format şi a fost invitat să ia măsuri pentru
a încuraja o mai mare uniformitate în utilizare din punct de vedere contabil de către membrii săi. În
1939, stabilirea unui program comun de cercetare cu Universitatea Queen a culminat cu înfiinţarea în
1946 a Comitetului de Contabilitate şi Audit de Cercetare. Scopul comisiei a fost de a îmbunătăţi
calitatea hotărârii exercitată atât în contabilitate cât şi în audit şi pentru a oferi linii directoare pentru
comunicarea de informaţii financiare şi de fapte economice, precum şi pentru procedurile şi tehnicile
de audit. În 1973, acest comitet a dat naştere la două noi comitete: ARC (Comitetul de Cercetare
Contabilă) şi Comitetul pentru Standarde de Audit (ASC). În 1982, numele ARC a fost schimbat în
Comitetul Standardelor de Contabilitate şi în 1991 în Accounting Standards Board (AcSB).

La începutul anului 2006, s-a decis pentru cele mai multe entităţi care trebuie să respecte
standardele AcSB să conveargă complet GAAP canadiene cu GAAP internaţionale, adică Standarde
Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), aşa cum este prevăzut în IASB.
Asociaţia Generală a Contabililor Autorizaţi (CGA – „Certified Contabili General”)-Canada este
de părere că acceptarea Standardelor IASC în Canada ar fi corecta alegere din mai multe motive,
printre care:
- în ultimii ani, influenţa IASC a fost în mod clar şi inconfundabil un impuls în intreaga lume,
standardele sale internaţionale au fost acceptate şi de către ţările în curs de dezvoltare şi această
tendinţă este de aşteptat să continue, adoptarea standardelor IASC ca masură unică dominantă a
rezultatelor financiare nu mai este o chestiune de “dacă” ci de “când”,
- în această tendinţă de creştere rapidă a tehnologiei şi globalizării, Canada trebuie să fie pregatită
pentru a defini poziţia sa cu privire la dezbaterea Standardelor Internaţionale de acum sau riscă să fie
forţa de tracţiune într-un rol marginal.
Problema standardelor de contabilitate este, totuşi, o problemă prea importantă pentru orgamismul
privat, utilizatorii situaţiilor financiare provin de la comunitate în general. Dezbaterea cu privire la
Standardele de Contabilitate pentru Canada, trebuie prin urmare să aibe loc în domeniul public cu
participarea parlamentară.
Multe dintre ţări sunt interesate astăzi, propunând ca Standardele Canadiene să fie armonizate cu
Standardele de Contabilitate FASB, în special din cauza unor legături strânse ale Canadei cu Statele
Unite ale Americii. În 1997 statisticile au arătat că Statele Unite au reprezentat 68% din toate
importurile canadiene şi 82% din exporturi. Pe termen scurt, aceste statistici ar putea favoriza
adoptarea Standardelor de Contabilitate FASB.

2.5 Utilizarea IAS/IFRS

 Companiile canadiene sunt lidere la nivel mondial, în mare parte din cauza deciziilor de
contabilitate solide şi independente. Ezitarea privind trecerea la IFRS-uri nu este calea de continuare
spre excelenţă. Prin întârzierea IFRS-urilor nu se va îmbunătăţi calitatea raportării financiare
canadiene şi va creşte costul de implementări. Investind în tranziţie acum, întreprinderile canadiene
vor beneficia de avantajele acestei decizii, în anii ce vor urma.

Consideraţii punctuale privind avantajele adoptării IAS/IFRS:

- ar fi favorizată construcţia unei pieţe unificate a capitalurilor, reglementată de un organism
bursier (pe baza unor norme contabile comune)
- se asigură o mai bună comparabilitate a informaţiilor financiare. Dispariaţia anumitor anomalii
contabile naţionale, ca de exemplu tratamentul angajamentelor de pensionare sau contabilizarea
leasing-ului, este benefică.
- analiştii şi investitorii vor avea mai multe informaţii în privinţa unităţilor de afaceri astfel încât
slabele performanţe ale unor astfel de entităţi nu vor mai putea fi ascunse. Acest lucru va forţa
managerii să investească resurse în sectoarele mai profitabile sau să îmbunătăţească mai rapid
performanţele verigilor slabe.
- se va realiza consolidarea rezultatelor pe filiale şi pe activităţi, astfel încat vor fi cunoscute
performanţele întreprinderilor pe sectoare de activitate.
- creşterea transparenţei informaţiilor contabile va conduce la noi oportunităţi de afaceri: vor
reduce costul atragerii de capital prin creşterea încrederii investitorilor în raportările financiare şi în
consecinţă a reducerii primei de risc pe care ei o cer.
- întreprinderile vor putea să intre pe pieţele de capital din întreaga lume fără să mai existe
greutăţi şi cheltuieli pentru convertirea setului de documente financiare.
- unele întreprinderi canadiene sunt familiarizate cu US GAAP si UK GAAP, cunosc deci
principiile contabile destinate comunicării cu pieţele de capital,
- prestatorii de servicii de contabilitate şi informatică vor obţine la rândul lor beneficii.

Dezavantajele adoptării IFRS:

- analizele financiare cer cel puţin doi ani de date istorice privind conturile proformă: costuri
suplimentare, care trebuie însă comparate cu prima de risc care va fi atribuită de investitorii unei
întreprinderi care ar prezenta conturi semnificativ diferite de ceea ce prezenta anterior şi care nu ar
furniza decât un an de proformă;
- există IFRS nefinalizate iar altele se schimbă (noi concepte, standarde existente înlocuite sau
modificate)
- unele IFRS-uri nu pot fi acceptate uşor în sectoare unde problema respectivă este tratată radical
diferit (tratamentul contabil al costului pensiilor);
- pentru implementare este necesar apelul experţilor externi – costuri semnificative (în special
contabili şi financiari);
- riscuri de interpretare, un risc de “manipulare” a situaţiilor financiare;
- complexitatea normelor, cu dificultăţi de înţelegere şi aplicare;
- spiritul anglo-saxon al normelor, aplicarea lor va cere interpretări tot mai complexe, regulile de
prezentare şi contabilizare fiind codificate de manieră reglementată.

Cap. 3 Prezentarea standardelor internaţionale de audit în Canada

3.1 Adoptarea standardelor internaţionale de audit în Canada

Obiectivul acestui document este de a evalua critic argumentele pro şi contra adoptării
Standardelor Internationale de Audit (ISA) ca Standarde de Audit Intern pentru utilizarea în Canada.
Având în vedere că din anul 1930, Standardele de Audit din Canada au fost stabilite de către o comisie
a Institutului Canadian al Contabilililor Autorizaţi (Canadian Institute of Chartered Accountants -
CICA), în present CICA este Consiliul de Audit şi Asigurare a Standardelor („Auditing and
Assurance Standards Board” - AASB). Aceste standarde publicate în Manualul CICA au autoritate
legală în Canada şi sunt menţionate în regulamentele Actului Corporaţiei de Afacere din Canada (
„Canada Business Corporations Act” ) şi alte federale, precum şi legislaţia provincială.
Începând cu octombrie 2002 , Institutul CICA stabilit de Consilul de Supraveghere şi
Asigurarea Standardelor de Audit ( „Auditing and Assurance Standards Oversight Council” -
AASOC) să supravegheze activităţile AASB. De la sfârşitul anilor 1970, Federaţia Internaţională a
Contabililor ( „International Federation of Accountants” – IFAC) a reprezentat o dezvoltare a unui set
complet de audit precum şi standarde de asigurare – Standardele Internaţionale de Audit (ISA) – prin
intermediul acestuia făcând parte Comitetul Internaţional al Practicilor de Audit ( „International
Auditing Practices Committee” - IAPC). Structura şi funcţionarea Comitetului IAPC şi a personalului
său de sprijin au fost revizuite şi consolidate în mod semnificativ de IFAC. Printre alte lucruri, comisia
a primit un angajament semnificativ de noi resurse şi a fost redenumit Consiliul Internaţional de Audit
şi Asigurarea Standardelor ( „International Auditing and Assurance Standards Board” – IAASB)
pentru a reflecta mai bine rolul său sporit.
Având în vedere dezvoltarea continuă a economiei mondiale, inclusiv importanţa creşterii unei
organizaţii globale cum ar fi IFAC şi IAASB, pare a fi o forma adecvată pentru a reconsidera că
Standardul Canadian este procesul de stabilire al Standardelor de Audit şi Asigurare.
Deşi a existat o dezbatere în curs de desfaşurare cum ar fi în Canada, Statele Unite şi în alte ţări
despre meritele relative ale Standaredelor Internaţionale de Contabilitate, audit şi standarde de
asigurare faţă de cele naţionale, ele primind relativ puţină atenţie. Cu toate acestea, o funcţie de audit
credibilă este cel puţin la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât un set de principii de
contabilitate şi practici, din moment ce auditorii trebuie să interpreteze si să aplice normele contabile.
Organizaţia Internaţională de Valori Mobiliare ( „International Organization of Securities
Commissions” – IOSCO) a aprobat utilizarea standardelor eliberate de către Standardele Internaţionale
de Contabilitate pentru o mai bună utilizare a standardelor. Astfel, luarea în considerare a adoptării
ISA ca standarde canadiene pe piaţa internă să aibe o discuţie similară în curs de desfaşurare cu privire
la utilizarea standardelor internaţionale de contabilitate în Canada.
Indiferent dacă este sau nu este de dorit pentru Canada să adopte ISA ca audit intern şi standarde
de asigurare depinzând de caracteristicile standardelor canadiene şi beneficiile costurilor unei astfel de
schimbări în regim faţă de ISA. Beneficiile relevante şi costurile sunt cele care revin participanţilor la
piaţa de capital – companiile de raportare ale căror situaţii financiare sunt auditate, precum şi
investitorii, creditorii, auditorii si autorităţile de reglementare.
Astfel, alegerea regimului de stabilire a standardului ar trebui să ia în considerare următorii factori:
- calitatea relativă a standardelor canadiene existente faţă de ISA,
- calitatea standardelor canadiene faţă de procesele de stabilire a standardelor internaţionale
- comparabilitatea standardelor la alte jurisdicţii

3.2. Compararea calităţii canadiene cu standardele internaţionale de audit

 Cum se poate evalua calitatea unui set de standarde de audit? În lucrarea lor de elaborare a
Standardelor de Contabilitate, Richardson şi Hutchinson (1999) susţin că standardele din orice
domeniu de activitate îndeplinesc trei funcţii: de protecţie, comparaţie, şi coordonare. Funcţia de
protecţie se referă la impactul standardelor asupra intereselor părţilor care utilizează un produs sau un
serviciu în cazul în care calitatea este dificil de evaluat ex-ante, în mod direct, precum şi în cazul în
care eşecurile calităţii au severe consecinţe. Funcţia de comparaţie facilitează luarea deciziilor de către
diferite părţi prin minimizarea nevoii de traducere costisitoare între sistemele de măsurare alternativă.
În cele din urmă, coordonarea este atinsă atunci când părţile interacţionează să adopte acelaşi set de
standarde pentru activitatea lor.
În general, Standardele de Audit Canadiene şi Standardele Internaţionale de Audit sunt destul de
similare. Ambele seturi de standarde sunt bazate pe principii. Standardele de Audit şi Asigurare CICA,
constau în recomandările care "constituie standardele de bază profesionale pe care practicantul ar
trebui să le respecte atunci când se efectuează un angajament de asigurare " şi să recunoască faptul că
"nici o normă de aplicare generală nu poate fi exprimată pentru a se potrivi cu toate circumstanţele
care pot apărea, şi nici nu există un substitut pentru exercitarea raţionamentului profesional în
determinarea a ceea ce constituie o bună practică într-un caz special ". (Manualul CICA- “Introducere
în asigurarea şi recomandările serviciilor conexe”). Toate recomandările din Manualul CICA sunt
stabilite de tip italic pentru a le evidenţia. În plus faţă de recomandări, Manualul include materialul de
fond şi sugestii cu privire la alte practici de dorit.
Având în vedere filosofia similară care stă la baza lor, nu este surprinzător faptul că domeniul de
aplicare şi specificitatea Standardelor Internaţionale de Audit din Canada sunt foarte asemănătoare.
Secţiunea 5101 din Manualul CICA oferă o comparaţie detaliată între cele două seturi de standarde şi,
în general, diferenţele sunt minore. Una dintre cele mai multe diferenţe notabile apare în zona de
raportare, atunci când ingrijorarea unui clinet este pusă la îndoială. În cazul în care circumstanţele care
stau la baza unei îndoieli cu privire la caracterul adecvat al principiului continuităţii sunt comunicate
în mod corespunzător în situaţiile financiare, atât ISA 570 cât şi secţiunea 5510 din Manualul CICA
cere ca auditorul în mod normal sa exprime o opinie fără rezerve. Oricum, în conformitate cu practica
din SUA, ISA cere de asemenea faptul că raportul auditorului poate fi modificat cu includerea unui
paragraf de evidenţierea pe deplin a alertei cititorilor cu privire la problema de îngrijorare. În aceleaşi
împrejurări, Manualul CICA interzice utilizarea unui paragraf de evidenţiere a problemei. Anchete ale
utilizatorilor situaţiilor financiare în mod invariabil indică faptul că Standardele Internaţionale de
Audit discutabile sunt superioare Standardelor Canadiene în acest domeniu important.

3.3 Procesele de stabilire a standardelor

Pentru a evalua calitatea unui proces de elaborare a standardelor, trebuie să se ia în considerare

următorii factori:
• natura procesului, inclusiv factorii determinanţi de pe ordinea de zi de elaborare a standardelor,
precum şi competenţa tehnică a organismelor de standardizare
• deschidere şi transparenţă a procesului, inclusiv responsabilitatea organismelor de standardizare
ale diferitelor grupuri de părţi interesate.
Stabilirea de Standarde de Contabilitate este frecvent (şi cred că în mod corespunzător) percepută
ca fiind un proces, în esenţă, politic. Natura socială largă de elaborare a Standardelor de Audit este mai
puţin evidentă, precum şi competenţa tehnică a organismelor de standardizare a fost în mod tradiţional
percepută ca fiind deosebit de critică.
În secţiunile anterioare ale acestui document, am susţinut că Standardele Internaţionale de Audit
canadiene existente şi procesele de stabilire a standardelor sunt egale, în esenţă, şi că Standardele
Internaţionale de Audit au găsit deja o largă creştere a nivelurilor de acceptare în afara Canadei.
Această acceptare largă a Standardelor Internaţionale de Audit poate duce la reducerea costurilor
suportate de utilizatori. În plus, pentru firme publice de contabilitate, care operează în Canada şi în alte
jurisdicţii, costurile de coordonare în auditarea situaţiilor financiare vor fi reduse. Faptul că mai multe
firme internaţionale de contabilitate utilizează acum ISA ca bază pentru personalul lor la nivel
mondial, manualul de audit este în concordanţă cu acest argument.

3.4 Concluzii

În aceast capitol, am apreciat argumentele pro şi contra adoptării unor Standarde Internaţionale de
Audit ca Standarde de Audit Intern pentru utilizarea în Canada. În acest sens, am apreciat calităţile
relative ale Standardelor Internaţionale Canadiene existente şi gradul de acceptare a Standardelor
Internaţionale de Audit de către alte ţări. Prin intermediul acestei analize, am găsit câteva motive
întemeiate pentru menţinerea actualului sistem de standard de audit intern. Prin urmare, am ajuns la
concluzia că, din perspectiva politicii sociale, ţinerea separată a Standardelor Canadiene de Audit
Intern este dificil de justificat. O schimbare de la regimul actual la utilizarea Standardelor
Internaţionale de Audit în Canada ar atrage după sine unele schimbări legislative inclusiv revizuirea
reglementărilor şi a normelor administrative ale valorilor mobiliare şi celelalte regulamente canadiene.
În acest sens, am apreciat calităţile relative a standardelor canadiene existente faţă de standardele
internaţionale, a transparenţei din prezent, şi probabil şi din viitor, faţă de procesul de stabilire a
Standardelor Internaţionale de Audit şi gradul de acceptare a acestora de către alte ţări în cazul în care
companiile canadiene pot face afaceri.
Cu toate acestea, am susţinut că o astfel de schimbare poate fi de aşteptat pentru a genera beneficii
nete.
 Cap.4 Criza economica mondiala in Canada

4.1 Cine este vinovatul pentru declanşarea crizei financiare mondiale?

Alan Greenspan, cel care a ţinut frâiele economiei americane pentru aproape trei decenii, este
considerat principalul vinovat pentru izbucnirea crizei financiare.
Opinia sa a contat mult în ridicarea controlului statal de pe piaţa financiară şi în folosirea
contractelor financiare derivate. Derivatele sunt instrumente financiare a căror valoare se trage din
valoarea viitoare a unui bun. Acest instrument este de fapt un contract prin care una din părţi primeşte
bani în schimbul promisiunii de a cumpăra sau a vinde bunuri sau servicii la un moment specificat în
viitor. Astfel, pentru o sumă relativ mică şi cu ajutorul unei garanţii ipotecare, un investitor poate
controla un procent mai mare din acţiunile unei companii. Aceste contracte însă promit să protejeze
investitorul de pierderi, ceea ce a stimulat finanţiştii să-şi asume riscuri din ce în ce mai mari. Astfel,
finanţiştii şi-au permis să-şi asume mai multe ipoteci şi să facă împrumuturi mai mari în contul unor
creşteri viitoare.
“Derivatele s-au dovedit, de-a lungul anilor, un vehicul extraordinar de-a transfera riscurile de la
cei care nu trebuie să şi le asume către cei care sunt dispuşi şi capabili să o facă”, spunea Greenspan în
2003. Mai mult, Greenspan a crezut întotdeauna că un control mai strict asupra uzului acestora şi
asupra pieţei în general ar fi o greşeală.
Mulţi economişti susţin că, dacă Greenspan ar fi acţionat diferit în cariera sa, criza care a cuprins
în 2008 economia americană ar fi putut fi ocolită. Expert în regularizare financiară, profesorul Frank
Partnoy crede că “derivatele sunt piesa centrală a crizei actuale, iar el (Greenspan - n.r.) a fost
principalul susţinător al deregularizării acestor instrumente”. Fostul supervizor al finanţelor americane
se consideră însă complet nevinovat de escaladarea crizei subprimelor care a zguduit piaţa imobiliară
din SUA, antrenând, într-un efect de domino, întreaga piaţă financiară, şi dă vina pe lăcomia Wall
Street-ului şi nu pe riscurile care incumbau folosirii acestui tip de instrumente.

4.2 Criza loveşte Canada?

 Criza mondiala a afectat, cu siguranţă, toate ţările lumii însă nu în mod egal. De asemenea a
determinat modificarea clasamentului celor mai mari economii ale lumii în funcţie de PIB. Spre
exemplu Statele Unite şi-au păstrat locul 1 în top cu un PIB estimat la 14.334 miliarde de dolari în
2008, respectiv 14.571 miliarde de dolari în 2009, faţă de 13.808 miliarde de dolari în 2007, potrivit
unui studiu al unei companii britanice de consultanţă şi analiză macroeconomică. Cele mai notabile
modificări semnalate de aceasta pentru 2008 în topul menţionat mai sus sunt trecerea Chinei pe poziţia
a treia, Germania coborând pe locul patru, şi avansul Franţei cu o poziţie, pe locul cinci, în detrimentul
Marii Britanii. Regatul Unit va mai pierde o poziţie şi în 2009 din cauza recesiunii, urmând să fie
depăşit de Italia. Japonia îşi va păstra poziţia a doua în 2009, cu un PIB estimat la 4.803 miliarde de
dolari, faţă de 4.844 miliarde de dolari în 2008, respectiv 4.382 miliarde de dolari în 2007, însă va fi
devansată de China în 2010, care va deveni a doua mare economie a lumii datorită recesiunii. Canada,
care se situa în 2007 pe poziţia a noua în lume, cu un PIB de 1.436 miliarde de dolari, a coborât pe 11
în 2008, respectiv pe locul 13 în 2009, din cauza unei recesiuni accentuate, care va conduce în acest an
la un PIB de numai 961 miliarde de dolari.
Canada este pe locul 6 în topul ţărilor afectate de criza: unul dintre motivele pentru care ocupă
acest loc se datorează faptului că modelul bancar Canadian este considerat ca fiind printre cele mai
solide din lume alături de Suedia şi Japonia. Cele 3 sisteme bancare au fost expuse în ultimii 20 de ani
la şocuri financiare de proporţii din care au ieşit întărite. Gradul ridicat de solvabilitate şi expunerea
mică a băncilor canadiene la active toxice au făcut ca acestea să rămână aproape imune la criză,
situaţie faţă de care preşedintele american, Barack Obama, şi-a exprimat deschis admiraţia. “Canada s-
a dovedit un manager bun al sistemului financiar în economie, într-un mod în care noi nu am fost aici,
în Statele Unite”. La rândul său, Irlanda, dezamăgită de modelul standard de bail-out pe care l-a aplicat
în cazul a două bănci locale, vrea să adopte modelul canadian pentru reorganizarea supravegherii
bancare, a anunţat premierul Brian Cowen.. Luat în derâdere pâna de curând pentru constrângerile
impuse de guvernul federal la creditare, sistemul bancar din Canada a ajuns să fie considerat drept cel
mai sănătos din lume într-un clasament al World Economic Forum în care SUA se afla abia pe locul
40. A doua în acest clasament este Suedia, care a trecut printr-o criză bancară majoră la începutul
anilor ‘90, însă a evitat, cu o singură excepţie, să naţionalizeze bănci.
 4.3 Consecinţe asupra Canadei:

4.3.1 Piaţa imobiliară din Canada alunecă

Preţurile locuinţelor din Canada au tot crescut din 2000 atingând cel mai înalt nivel în prima parte
a anului trecut. Apoi, criza creditelor şi problemele economice i-au speriat pe canadieni care aşteaptă
semne de înzdrăvenire a economiei înainte să mai încheie tranzacţii imobiliare. Trebuie spus, totuşi, că
în Canada, criza creditelor ipotecare nu s-a simţit la fel de puternic ca la vecinii din sud. Şi asta pentru
că, spre deosebire de Statele Unite ale Americii, împrumuturile ipotecare sunt cântărite cu mai multă
rigoare de bancherii canadieni înainte de acordare, spun analiştii financiari, citaţi de un cotidian local.
Preţuri în cădere şi pe piaţa imobiliară din Canada. În zona Vancouver, vânzările au scăzut cu 35%,
anul trecut faţă de 2007. Ceea ce a făcut ca anul 2008 să fie cel mai prost an din ultimii opt pentru
piaţa imobiliară din zonă. În numai jumătate de an, preţurile au luat-o la vale cu aproape 20 de
procente. Astfel, din luna mai 2008 şi până la sfârşitul anului, preţul mediu pentru o casă din Metro
Vancouver a scăzut cu aproape 85.000 de dolari. Potrivit analiştilor imobiliari din Canada, stocul de
case nevândute a atins o cifră îngrijorătoare. Nivelul nu a mai fost atât de mare din 1985. O altă zonă
unde preţurile au început să o ia la vale este provincia Alberta, mai ales în oraşele Calgary şi
Edmonton, lucru care îi face extrem de nervoşi pe proprietarii de acolo. Atraşi de bogaţia aurului
negru şi a potenţialului turistic al munţilor din zonă, mulţi canadieni şi nu numai s-au mutat în
provincia Alberta în ultimii ani. Ca urmare, cererea de locuinţe a crescut semnificativ în zonă şi odată
cu ea şi preţurile. Terminarea contractelor în zonă sau oferte de muncă mai convenabile i-au
determinat pe unii locuitori să plece în alte parţi. Cererea a scăzut, la fel şi sumele cerute de
proprietari. Astfel a venit momentul de care tot vorbeau analiştii pieţei imobiliare din zonă - revenirea
la normal a preţurilor.

Conform prognozelor, în Quebec, până în 2010, construcţiile de locuinţe vor scădea sub 40.000
unităţi, cifră comparabilă cu anul 2001.

4.3.2 Falimentul companiei Nortel (august 2009)

 Compania Nortel, cel mai mare producător nord-american de echipamente pentru telefonia
mobilă, a cerut falimentul. Nortel, care are sediul central în Canada, a depus cererea de faliment într-
un tribunal din oraşul Wilmington, statul Delaware.

Directorul executiv al producătorului canadian de echipamente de reţea Nortel, Mike Zafirovski,

şi-a anunţat retragerea, odată cu apropierea de final a procesului de vânzare a activelor celui mai mare
producător de echipamente de telecomunicaţii din SUA intrat sub protecţia falimentului.

Povestea Nortel, una dintre cele mai vechi companii de telecomunicaţii, începută în anul 1882 ca
departament tehnic al Bell Telephone Company of Canada, se apropie astfel de sfârşit, după pierderi
de şapte miliarde de dolari în ultimii doi ani, concedieri şi vânzări ale diviziilor de business şi ale
activelor către competitorii ce i-au erodat în timp marjele de business. Situaţia financiară a companiei
a început să se înrăutăţească încă de acum zece ani, iar criza globală a creditelor a accelerat acest
proces. Nortel a investit în noi tehnologii costisitoare, mergând pe un nivel de preţ peste medie, ce a
transformat compania într-o victimă în concurenţa cu rivalii low-cost.

Dacă, în ianuarie, Nortel cerea să fie pus sub incidenţa legilor ce se aplică instituţiilor falimentare,
într-o încercare de a salva o afacere odată prosperă, sfârşitul lunii februarie aducea concedierea a 3.200
de angajaţi la nivel mondial, circa 10% din forţa de muncă a companiei. Niciunul dintre angajaţii
concediaţi nu a beneficiat de plăţi compensatorii. Pe de altă parte, compania a propus plata unor
stimulente de 45 milioane de dolari pentru 92 de angajaţi din top management, legate de ţintele de
reducere a costurilor. Ca strategie de tăiere a costurilor, a urmat vânzarea unor divizii de business, în
luna iunie Nortel cedând operaţiuni din sectorul wireless către Nokia Siemens Networks, pentru 650
milioane de dolari. Nortel este activă pe piaţa locală din 1996, deschiderea unui birou în România
făcându-se în 1999. Pe piaţa autohtonă, cei mai importanţi clienţi sunt Orange, Vodafone şi Cosmote.

4.3.3 Canada: 12.700 de falimente (noiembrie 2009)

Experţii uneia dintre marile bănci canadiene - Toronto Dominion a anunţat că în septembrie au dat
faliment peste 12.700 de canadieni. Pe ansamblul anului fiscal, care s-a incheiat la 30 septembrie,
numărul falimentelor personale a atins 122.000. Autorii raportului arată că, în pofida faptului că rata
şomajului va scădea în urmatoarele luni, numărul falimentelor individuale va ramâne la cote ridicate
din cauza datoriilor cumulate în timpul crizei.

Economia canadiană a pierdut 71.000 de locuri de muncă în luna noiembrie, rata şomajului
ajungând la 6,3%, a anunţat Departamentul de Statistică din Canada. Aceasta este cea mai mare
scădere a numărului de locuri de muncă inregistrată de Canada din iunie 1982, informează Agerpres.
Cifra, de trei ori mai mare decât cea calculată de analişti, a făcut ca dolarul canadian să se deprecieze
rapid, la prima oră a dimineţii, comparativ cu dolarul american.

Cea mai mare scădere a numărului de locuri de muncă s-a înregistrat în provincia Ontario, inima
industrială a ţării, unde s-au desfiinţat 66.000 de locuri de muncă. Din 2002, sectorul industrial a
pierdut 388.000 locuri de muncă.

4.4 Canada, cea mai sigură destinaţie pentru investiţii (septembrie 2009)

Dolarul canadian se numără printre monedele cele mai atractive pentru investitori. Canada nu s-a
lansat într-o orgie de cheltuieli publice şi nici în planuri de relansare costisitoare. Băncile canadiene
sunt stabile, iar bogăţia de materii prime este un atu al ţării în lupta cu criza financiară

Moneda canadiană a atins paritatea cu dolarul american în primul trimestru al anului 2008 şi, deşi
a scăzut, este pe cale să recâştige teren, scrie ziarul francez Le Monde.

Atunci când a început recesiunea mondială, Canada a fost lovită greu. Deşi sectorul imobiliar nu
punea probleme, prăbuşirea cursului materiilor prime a pus în dificultate filiera de export canadiană şi
a amânat marile proiecte de prospectare.

Şocul nu a determinat Canada să ia măsuri de relansare nechibzuite. Deficitul va fi de 56 de

miliarde de doalri canadieni (35,4 miliarde de euro) în 2009-2010, ceea ce înseamnă 4% din PIB-ul
canadian. Acesta este estimat să scadă la 45 de miliarde de dolari canadieni - 3,2% din PIB, în 2010-
2011.
 Cu aceste cifre, Canada nu va avea nevoie să împrumute la fel de mult ca Statele Unite. Un dolar
american este cotat la 1,08 dolari canadieni, iar perspectivele de creştere economică sunt mai bune,
pentru o economie în care primează materia primă.

Comparativ cu Statele Unite, Marea Britanie sau Japonia, ale căror deficite bugetare sunt enorme,
Canada apare ca un refugiu sigur. Moneda sa este pe drumul cel bun pentru a egala sau chiar depăşi
dolarul american.

Dobânda cheie a scăzut astfel cu 4,25% din decembrie 2007. "Într-un context de puternică
incertitudine prelungită, recesiunea care loveşte economia mondială s-a intensificat. În Canada,
recesiunea va fi mai puternică decât am anticipat", a anunţat banca centrală, care a subliniat că punerea
în aplicare a unor măsuri privind stabilizarea sistemului financiar mondial necesită mai mult timp
decât fusese prevăzut.

Economia Canadei şi-ar putea reveni gradual începând cu trimestrul patru al acestui an. În
februarie, Parlamentul canadian a aprobat un buget federal ce include un plan de relansare economică
de 40 miliarde dolari canadieni (32 miliarde dolari americani) pe o perioadă de doi ani.

Planul include scutiri de taxe pentru canadienii cu venituri mici şi mijlocii, precum şi cheltuieli în
infrastructură de circa 12 miliarde dolari în următorii doi ani, ce vor duce la adâncirea deficitului
bugetar.

4.5 Ca o concluzie:

Autorităţile canadiene sunt optimiste şi spun că procesul de recuperare e în plină desfăşurare. O

problemă majoră rămâne însă şomajul. Numărul concedierilor de luna trecută a fost de trei ori mai
mare decât estimau economiştii, scrie agenţia Bloomberg. În luna iulie, şi-au pierdut jobul 44.500 de
persoane. Atât primul ministru, Stephen Harper, cât şi guvernatorul Băncii Naţionale a Canadei, Mark
Carney, au declarat că piaţa muncii va mai avea de suferit până la sfârşitul anului. Şi asta în ciuda
semnalelor pozitive referitoare la ieşirea din criză. „Piaţa muncii reacţionează mai lent la evoluţiile
economiei, astfel că nu trebuie să abandonăm speranţa că ieşirea din recesiune este foarte aproape”, a
explicat Sal Guatieri, senior economist la BMO Capital Markets, din Toronto. Cele mai multe posturi
tăiate în luna iulie erau „full time” şi proveneau din sectorul privat, în domeniul hotelier şi al
alimentaţiei. Aproape 18.000 de locuri de muncă au dispărut din construcţii, iar alte 10.600 din
domeniile cultural, şi informativ. Reprezentanţii Băncii Naţionale a Canadei au afirmat, la finele lunii
iulie, că recesiunea a fost depăşită. „Cel mai negativ scenariu al crizei a fost scos din joc. Suntem în
proces de recuperare, atât în Canada, cât şi la nivel mondial. Dar acesta e doar începutul. Avem un
drum lung de parcurs”, a spus Mark Carney. Mai puţin optimist s-a arătat ministrul de finanţe, Jim
Flaherty, care a afirmat că este prea devreme pentru a ne considera scăpaţi de criză, „deşi indicatorii
economici încurajează această teorie”.
Criza economică la nivelul întregii lumi a lovit Canada în timpul tranziţiei la IFRS, consolidând
importanţa Standardelor Internaţionale de Contabilitate la nivel mondial, prin demonstrarea legăturii
strânse a pieţelor naţionale de capital în economia globală contemporană. Cu toate acestea, ea nu
modifică cronologia tranziţiei din Canada sau beneficiile anticipate pentru companiile canadiene.

BIBLIOGRAFIE :

www.ccimm.ro
www.iasb.org
www.acsbcanada.org
www.cica.ca
www.cga-canada.org
www.evz.ro
( www.eur-lex.europa.eu)
( Jurnalul Oficial L 343)
(Jurnalul Oficial L 142)
www.capital.ro
www.standard.money.ro
www.6am.ro