Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de Educație Fizică și Sport

Master Antrenament și Performanță Sportivă

MASTERAT- ANUL II
ANTRENAMENT ȘI PERFORMANȚĂ SPORTIVĂ
ANUL UNIVERSITAR 2019-2020

Coaching pentru performanţă şi armonie in sport

NUME:MIHALACHE
PRENUME:ANDREI-MIHAI
MASTERAT:APS
ANUL:II
SEMESTRUL:I
 Formularea întrebărilor si ordinea acestora

Opinia generala in ceea ce priveste coachingul este aceea ca acesta se bazeaza

pe adresarea de intrebari, in urma carora clientul isi gaseste raspunsuri la propriile
preocupari. In acest caz, ce face diferenta dintre un coach si un jurnalist de investigatie
sau un politist? Ei bine, ceea ce face diferenta consta atat in tipul intrebarilor
adresate, cat si in arta adresarii intrebarilor, ca sa nu mai vorbesc de scopul urmarit!
In ceea ce priveste tipul intrebarilor, in coaching apare adeseori sintagma
”intrebari puternice”. Acestea sunt acele intrebari care au rolul de a scoate clientul din
cadrul sau de referinta in care a ramas incorsetat si a-l determina sa priveasca lucrurile
dintr-o noua perspectiva. Altfel spus, clientul este orientat spre a-si privi situatia intr-un
alt mod (la care el nu s-a gandit inainte), ceea ce-l determina sa-si perceapa viata altfel si
sa caute alte tipuri de solutii. Evident, o intrebare poate fi considerata ”puternica” intr-un
anumit context sau cu un anumit client si sa se transforme intr-una banala intr-un context
cu totul diferit.
 
In ceea ce priveste arta adresarii intrebarilor, aceasta tine de maiestria, talentul si
pregatirea coach-ului. ”In general, arta de a pune intrebari potrivite le scapa multor
coachi. In plus, ei pun adesea prea multe, in scopul logic de a intelege in amanunt
preocuparile si dificultatile clientului” (Cardon, 2015). Astfel, un coach bun se va centra
asupra modului in care clientul isi va expune situatia si nu asupra situatiei in sine, acest
lucru ajutandu-l sa formuleze intrebari care sa-l scoata pe client din paradigma proprie.
Intrebarile eficiente sunt cele simple, scurte, putine si deschise pentru a lasa suficient
spatiu clientului.
 
De asemenea, este indicata evitarea intrebarilor care sugereaza raspunsul sau care sunt
prea dirijiste, care cer justificari (de tipul ”de ce?”), care analizeaza prea mult trecutul
clientului sau care sunt inutile demersului de coaching. Formularea ”corecta” a
intrebarilor reflecta respectul coach-ului pentru client, il responsabilizeaza pe acesta din
urmă si-l conduce spre actiune. In coaching, intrebarile care incep cu ”cum…?” sunt
considerate a fi cele mai productive deoarece sunt deschise si indreapta clientul spre o
multitudine de posibilitati.
 
”Ascultand cu atentie dialogul clientului sau, coach-ul va putea sesiza toate subtilitatile
cadrului de referinta al acestuia. Tot astfel, alegandu-si propriile cuvinte si formulandu-si
propriile intrebari cu aceeasi precizie, el ii va transmite clientului numeroase parghii prin
care acesta isi va putea modifica sau transforma radical universul si performanta”
(Cardon, 2015). Desi pare la prima vedere un instrument simplu, utilizarea eficienta a
intrebarilor merita toata atentia, caci numai prin folosirea lor judicioasa se poate canaliza
clientul spre schimbarea necesara si obtinerea de performanta.
Intrebări eficiente
Atunci când rostim sau formulăm întrebări închise îi scutim pe oameni să mai
gândească. Formularea unor întrebări deschise îi pune în faţa faptului de a trebui să
gândească ei înşişi.
Ordinea întrebărilor pe care o sugereaza JON WHITMORE ar urma patru
direcţii distincte:

• Stabilirea ŢELULUI unei sesiuni atât pe termen scurt, cât şi pe termen

lung.
• Verificarea REALITĂŢII pentru a explora situaţia curentă.
• OPŢIUNILE şi strategiile alternative sau direcţiile în care se acţionează.
CE trebuie făcut, CÂND, de către CINE şi VOINŢA de a face.