3.

TEORIA VENITULUI NAŢIONAL

3.1. Consumul şi economiile

Consum = partea din venitul disponibil utilizată de menaje pentru achiziţionarea

de bunuri de folosinţă curentă şi / sau îndelungată şi / sau servicii.

Relaţia dintre consum şi venit: → două teorii:

1) teoria venitului disponibil – teoria „fiului risipitor”; (J.M. Keynes)
2) teoria venitului permanent – ciclului de viaţa; (M. Friedman,
Modigliani)

1) Teoria venitului disponibil 2) Teoria venitului permanent:

 consumul se află în
relaţie directă cu venitul curent;
 Keynes susţine
indivizii urmăresc în primul rând
satisfacerea nevoilor de consum;
numai dacă venitul disponibil este
mai mare decât consumul dorit,
partea în exces este economisită;
 prin urmare, economiile
sunt în funcţie de consum şi nu
depind în mod direct de rata
dobânzii;
 consumul este
cheltuială indusă de venitul
disponibil.
Venit
permanent Venit
 consumul depinde de
venitul pe care individul anticipează
că că îl va obţine de-a lungul vieţii;
 atunci când individul
decide să consume în prezent ţine
cont atât de venitul curent, cât şi de
cel anticipat a se obţine în viitor;
 un individ nu va
reacţiona la modificările accidentale
ale venitului său , ci doar la cele
permanente;
 dacă individul
o anticipează ca modificarea venitului
este accidentală, el va economisi
cea mai mare parte a creşterii
venitului sau se va împrumuta
pentru a depăşi reducerea bruscă a
acestuia; dacă, dimpotrivă, individul
estimează că modificarea venitului
este permanentă, atunci el va
consuma mai mult din creşterea
venitului.

Consum

Împrumut Economie

0 Timp
Fig. 3.1. Teoria venitului permanent

1
Factori de influenţă ai consumului:
1. averea
2. anticipările privind modificările de preţ;
3. fiscalitatea
4. rata dobânzii (consumatori creditori versuri consumatori debitori) → un
individ va consuma cu atât mai puţin din venit cu cât gradul să de
îndatorare este mai mare.
5. setea de satisfacţii, generozitatea, nechibzuinţa, ostentaţia, risipa

Relaţia consum – economii – venit disponibil

- venitul disponibil curent rămâne totuşi cea mai importantă variabilă de
care depinde consumul;
- C  C 0  c 'Yd , unde C – consumul, C0 – consumul autonom; Yd –
C
venitul disponibil; c '  Y - înclinaţia marginală spre consum.
d

- Presupunem că venitul disponibil se utilizează integral pentru consum

şi economii →
S  Yd  C  Yd  (C 0  c'Yd )  C 0  (1  c' )  Yd  C 0  s 'Yd , unde S –
S
economiile; s '  Y - înclinaţia marginală spre economii.
d

Consum
C<Yd

C > Yd C  C 0  c'Yd

C0
45º
0 Venit

Economii

S  C 0  s'Yd

Economii

Venit
-C0 Dezeconomii

Fig. 3.2. Relaţia consum – economii

2 – venit disponibil
De ce economisesc indivizii?
- prudenţă: doresc să-şi creeze rezerve pentru situaţii neprevăzute;
- prevedere: doresc să asigure un venit viitor pentru satisfacerea
nevoilor lor sau ale familiilor lor: pensionare, întreţinerea unor
persoane dependente;
- sete de propăşire: doresc să-şi asigure o masă de manevră pentru
punerea în aplicare a unor proiecte speculative sau comerciale;
- independenţă;
- mândrie: doresc îşi majoreze cheltuielile pentru a-şi îmbunătăţi
standardulde viaţă;
- avariţie: doresc să lase avere moştenitorilor.

3.2. Investiţiile

sunt o componentă a PIB formată din: 1) formarea brută de capital fix; 2)

modificarea stocurilor de capital circulant; 3) cheltuielile cu achiziţionarea de
locuinţe noi.

Factorii care influenţează decizia de a investi:

D K1 = K0 + IN
IB
IN

K0 K1

- se decide realizarea unei investiţii doar dacă se anticipează că

producţia suplimentară obţinută va aduce un venit mai mare decât
cheltuiala ocazionată de investiţie.

Factorii care stau la baza deciziei de a investi:

1) aşteptările investitorului;
2) costul investiţiei;
3) venitul investiţiei.

1) Aşteptările investitorului: profitul sperat trebuie să fie proporţional cu riscul

asumat.

2) Costul şi venitul investiţiei: profitul este maxim când Vmg = Cmg → venitul
marginal al capitalului este egal cu costul marginal al capitalului.

3
 Venitul marginal al capitalului = venitul suplimentar generat de creşterea cu
o unitate a stocului de capital, adică produsul marginal valoric al capitalului:
Y
WmgK  .
K
Costul marginal al capitalului = costul ultimei unităţi de capital achiziţionate
Costul capitalului = valoarea capitalului + costul de oportunitate + costul de
instalare

CT  K  K  i  K (1  i ) → CmgK = 1 + i
Deci, profitul maxim va fi când WmgK = 1 + i

1+i1

1+i0 WmgK1

În costurile de instalare includem: pierderi de producţie determinate de montarea

WmgK
noilor echipamente,
i cheltuieli de formare profesională; etc. →0 existenţa costurilor
de instalare face ca fiecare investiţie nouă să coste mai mult decât cea deja
instalată 0→ PentruK ca investiţia
K0 să Kaibă loc, produsul marginal
K valoric al
capitalului să fie mai mare decât costul marginal al capitalului.
1 2
Fig.3.3. Stocul optim de capital
WmgK actualizat
Raportul q  Cost m arg inal al capitalului = coeficientul Tobin.

Produsul marginal actualizat = valoarea prezentă a productivităţii marginale

estimată a se obţine în viitor ca urmare a investiţiei prezente.

Cererea de investiţii:

4
 1) rata dobânzii → curba cererii de investiţii reprezintă o relaţie
inversă între investiţii şi rata dobânzii;
2) progresul tehnologic;
3) fiscalitatea;
4) creşterea PIB;
5) aşteptările investitorilor.

3.3. Echilibrul venitului naţional

3.3.1. Cazul unei economii fără sector guvernamental şi fără relaţii cu

exteriorul

Y = C + I  cheltuielile agregate includ numai consumul şi investiţiile

- oferta la nivelul economiei naţionale se transformă integral în venituri

utilizate de menaje pentru consum şi economii  Y = C + S = C + I;
- Cheltuielile agregate:
- cheltuieli planificate;
- cheltuieli efective.
- Echilibrul keynesian: cheltuielile agregate = oferta globală = venitul
naţional.
- Considerăm cheltuielile globale ca fiind constante

Producţie cerută
sau oferită

Oferta = Venitul

Scad stocurile
Cresc stocurile

Cheltuieli globale

45º

YE Venitul (Y)
Fig.3.4. Echilibrul keynesian general

5
- producţia efectivă = cheltuielile agregate plus ajustările involuntare ale
stocurilor;
- la echilibru, variaţia involuntara a stocurilor este nulă, cheltuielile
planificate = cheltuielile efective.

C = C0 + c’Y
I0 – investiţiile autonome în raport cu venitul  CG = C0 + c’Y + I0 = C0 + c’Y + S

Cheltuieli
agregate
CG = C0 + c’Y + I0

C = C0 + c’Y

C0
45º
0 Y’ Y* Venit (Y)

S,I

S = -C0 +s’Y

Investiţii (I0)

Y’ Y* Venit (Y)
-C0
Fig. 3.5. Echilibrul într-o economie închisă fără sector public

- orice modificare a investiţiilor autonome  modificarea cheltuielilor

agregate  modificarea venitului de echilibru;
Y 1
- relaţia între multiplicatorul investiţiilor k  şi înclinaţia
I s'
C
marginală spre consum c '  : creşterea venitului va fi mai mare cu cât
Y
înclinaţia marginală spre economii va fi mai mică şi deci înclinaţia marginală

6
 spre consum va fi mai mare  creşterea economiilor  diminuarea
consumului  diminuarea venitului: PARADOXUL ECONOMISIRII
S,I

S2
S1

Investiţii (I0)

-C0+Δ Y2 Y 1 Venit (Y)

-C0

Fig. 3.6. Paradoxul economisirii

- o creştere a economiilor cu o mărime Δ  scăderea venitului de la Y 1

la Y2;
- dacă investiţiile nu ar fi fost constante, ci dependente de venit 
creşterea economiilor ar fi determinat şi reducerea investiţiilor  o reducere şi
mai mare a venitului;
- când societatea doreşte să economisească mai mult, efectul poate fi o
reducere a investiţiilor şi venitului după principiul multiplicatorului.

3.3.2. Cazul unei economii cu sector guvernamental şi fără relaţii cu

exteriorul

 statul intervine într-o economie pe două căi:

1) percepe taxe;
2) este consumator de bunuri şi servicii.
 CG = C + I0 + G;
 în cazul în care cheltuielile statului sunt autonome în raport cu venitul,
echilibrul keynesian este reprezentat grafic astfel:

7
 Cheltuieli
agregate C + I0 + G
C + I0

C = C0 + c’Yd

C0
45º
0 Y* Venit (Y)
Fig. 3.7. Echilibrul într-o economie închisă cu sector
public

 consumul este o funcţie de venitul disponibil Y d; acest venit disponibil este

diferenţa dintre venitul anterior şi valoarea taxelor  Yd = Y – T  C = C0
+ c’Yd = C0 + c’(Y – T) = C0 + c’Y –c’T  la echilibru Y = C + I 0 + G  Y =
C  I 0  G  c 'T
C0 + c’Y – c’T + I0 + G  Y  0
1  c'
 multiplicatorul cheltuielilor publice este:
Y 1
g 
G 1  c'
 efectul reducerii taxelor asupra venitului naţional este surprins prin:
Y c'
m   c' g 
(T ) 1  c'

orice reducere a taxelor atrage după sine o majorare a venitului, însă venitul
creşte mai repede dacă cresc cheltuielile publice decât dacă se reduc
taxele.

8
3.3.3. Cazul într-o economie cu sector guvernamental şi cu relaţii cu
exteriorul

- când o economie are relaţii cu exteriorul, se poate consuma în ţară ceea ce se

produce plus importurile mai puţin exporturile;
- exportul net = X – M = diferenţa dintre valoarea exporturilor şi valoarea
importurilor  CG = C + I + G + X – M;
- unul dintre factorii care influenţează exportul şi importul este cursul de schimb.
- echilibrul în relaţiile economice externe presupune C +oI0 +balanţă
G comercială
X=M
echilibratăCheltuieli
agregate C + I0 + G + X – M
Export net

Export net

C0
45º
0 Y* Venit (Y)
Fig. 3.8. Echilibrul într-o economie deschisă cu sector
public

- înclinaţia marginală spre import (IMI): cu cât creşte importul la creşterea cu o

unitate a venitului; multiplicatorul într-o economie deschisă se va calcula astfel:
1
k , deoarece într-o economie deschisă ceea ce se sustrage
IMI  s '
consumului pe piaţa internă este suma dintre economii şi importuri.